Prof. univ. dr.

Eugen ULEA

FITOPATOLOGIE SPECIALĂ

IAŞI 2012

CUPRINS

CAPITOLUL I. BOLILE PLANTELOR ULEIOASE 1.1. Bolile florii soarelui 1.1.1. Putregaiul moale al florii soarelui 1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui 1.1.3. Mana florii soarelui 1.1.4. Putregaiul alb al florii soarelui 1.1.5. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor 1.1.6. Rugina florii soarelui 1.1.7. Putregaiul cenuşiu 1.1.8. Alternarioza 1.1.9. Pătarea frunzelor de floarea soarelui 1.1.10. Pătarea neagră a florii soarelui 1.1.11. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor 1.1.12. Lupoaia 1.2. Bolile soiei 1.2.1. Virusul mozaicului soiei 1.2.2. Arsura bacteriană a soiei 1.2.3. Bacterioza pustulară a soiei 1.2.4. Mana soiei 1. 3. Bolile rapiŃei 1.3.1. Rugina albă a cruciferelor CAPITOLUL II. BOLILE PLANTELOR TEXTILE 2.1. Bolile inului 2.1.1. Cloroza inului 2.1.2. Îngălbenirea inului de Noua Zeelandă 2.1.3. Bacterioza inului 2.1.4. Arsura inului 2.1.5. Putregaiul plăntuŃelor de in 2.1.6. Făinarea inului 2.1.7. Rugina inului 2.1.8. Ascochitoza inului 2.1.9. Pătarea brună a inului 2.1.10. Septorioza sau boala "Pasmo" 2.1.11. Antracnoza inului 2.1.12. Polisporioza inului 2. 2. Bolile cânepii
1

12 12 12 12 13 14 17 18 19 20 21 22 22 23 26 26 27 28 29 30 30

31 31 32 32 33 34 35 35 37 37 38 39 40 42

2.2.1. Mozaicul cânepii 2.2.2. Pătarea foliară a cânepii 2.2.3. Mana 2.2.4. Putregaiul alb al cânepii 2.2.5. Pătarea albă a frunzelor de cânepă 2.2.6. Cuscuta 2.2.7. Lupoaia CAPITOLUL III. BOLILE TUTUNULUI 3. 1.Bolile tutunului 3.1.1. Pătarea inelară a tutunului 3.1.2. Mozaicul tutunului 3.1.3. Focul sălbatic al tutunului 3.1.4. Putregaiul plantelor de tutun 3.1.5. Căderea răsadului de tutun 3.1.6. Mana tutunului 3.1.7. Făinarea tutunului CAPITOLUL IV. BOLILE PLANTELOR DE NUTREł 4.1. Bolile lucernei 4.1.1. Mozaicul lucernei 4.1.2. Măturile de vrăjitoare la lucernă 4.1.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului 4.1.4. Mana lucernei 4.1.5. Făinarea lucernei 4.1.6. Pătarea brună a frunzelor de lucernă 4.1.7. Rugina lucernei 4.2. Bolile trifoiului 4.2.1. Nanismul trfoiului 4.2.2. Filodia tifoiului 4.2.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului 4.2.4. Mana trifoiului 4.2.5. Pătarea neagră şi căderea foleolelor frunzelor 4.2.6. Făinarea trifoiului 4.2.7. Pătarea brună a frunzelor de trifoi 4.2.8. Rugina trifoiului 4.2.9. Cuscuta trifoiului şi lucernei 4.3. Bolile sparcetei 4.3.1. Mana 4.3.2. Rugina 4.4. Bolile sorgului si ierbei de Sudan 4.4.1.Virusul mozaicului european al porumbului 4.4.2. Pătarea punctiformă şi vestejirea sorgului
2

42 42 43 44 44 45 45

45 45 46 47 48 48 49 50

51 51 52 53 53 54 55 55 56 56 57 57 57 58 59 60 60 61 62 62 62 63 63 63

4.4.3. Arsura bacteriană a sorgului 4.4.4. StriaŃia bateriană a sorgului 4.4.5. Tăciunele îmbrăcat al sorgului 4.5. Bolile graminelor perene furajere 4.5.1. Mozaicul obsigei (Bromus) 4.5.2. Mozaicul raigrasului (Lolium) 4.5.3. Bacterioza galbenă mucilaginoasă a golomăŃului (Dactylis) 4.5.4. Mana gramineelor 4.5.5. Furca de tors la graminee 4.5.6. Rugina ovăsciorului (Arrhenatherum) CAPITOLUL V. BOLILE LEGUMELOR 5.1. BOLILE TOMATELOR 51.1.Pătarea inelară neagră a tomatelor 5.1.2Pătarea inelară a tomatelor 5.1.3.Aspermia tomatelor 5.1.4.Ofilirea pătată a tomatelor 5.1.5.Alte viroze ale tomatelor 5.1.6.Stolburul tomatelor 5.1.7.Alte micoplasmoze ale tomatelor 5.1.8.Ofilirea bacteriană a tomatelor 5.1.9.Pătarea bacteriană a tomatelor 5.1.10.Pătarea bacteriană punctiformă 5.1.11.Necroza măduvei tulpinilor de tomate 5.1.12.Alte bacterioze ale tomatelor 5.1.13.Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume 5.1.14.Mana tomatelor 5.1.15.Mana de sol-putrezirea rădăcinilor, tulpinilor şi fructelor 5.1.16.Făinarea tomatelor 5.1.17.Putrezirea coletului 5.1.18.Putregaiul alb al tomatelor 5.1.19.Pătarea albă a frunzelor de tomate 5.1.20.Suberificarea rădăcinilor de tomate 5.1.21.Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate 5.1.22.Putregaiul cenuşiu al tomatelor 5.1.23.Pătarea cafenie a frunzelor de tomate 5.1.24. Pătarea brună a frunzelor de tomate 5.1.25.Ofilirea (fuzarioza) tomatelor 5.1.26.Verticiloza tomatelor 5.1.27.Putregaiul fructelor de tomate 5.2. BOLILE ARDEIULUI
3

63 64 65 65 65 66 67 67 68 68

69 69 70 70 71 71 72 73 73 75 77 78 78 78 80 82 83 84 85 86 88 88 89 90 92 93 95 96 97

5.2.1. Pătarea inelară cloroto-necrotică a ardeiului 5.2.2. Mozaicul castraveŃilor la ardei 5.2.3. Mozaicul tutunului la ardei 5.2.4. Virusul Y al cartofului la ardei 5.2.5. Mozaicul lucernei la ardei 5.2.6. Stolburul ardeiului 5.2.7. Pătarea bacteriană a ardeiului 5.2.8. Pătarea pustulară a fructelor de ardei 5.2.9. Mana ardeiului 5.2.10. Făinarea ardeiului 5.2.11. Pătarea albă a frunzelor de ardei 5.2.12. Ofilirea (fuzarioza) ardeiului 5.3. BOLILE VINETELOR 5.3.1. Marmorarea şi piticirea vinetelor 5.3.2. Mozaicul castraveŃilor la vinete 5.3.3. Mozaicul tutunului la vinete 5.3.4. Stolburul vinetelor 5.3.5. Mana vinetelor 5.3.6. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete 5.3.7. Antracnoza vinetelor 5.3.8. Alternarioza vinetelor 5.3.9. Ofilirea vinetelor 5.4. BOLILE CASTRAVEłILOR, PEPENILOR VERZI PEPENILOR GALBENI SI DOVLECEILOR 5.4.1. Mozaicul castraveŃilor 5.4.2. Mozaicul verde al castraveŃilor 5.4.3. Pătarea unghiulară a castraveŃilor 5.4.4. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor 5.4.5. Putregaiul plăntuŃelor şi fructelor de cucurbitacee 5.4.6. Mana cucurbitaceelor 5.4.7. Făinarea cucurbitaceelor 5.4.8. Antracnoza cucurbitaceelor 5.4.9. Cladosporioza cucurbitaceelor 5.4.10. Fuzarioza (putrezirea rădăcinilor, coletului şi bazei tulpinii cucurbitaceelor 5.4.11. Veştejirea verticiliană a cucurbitaceelor (verticiloză) 5.4.12. Alternarioza 5.5. BOLILE LA VARZĂ, CONOPIDĂ, RIDICHI, GULIE ŞI HREAN 5.5.1. Virusul mozaicului conopidei 5.5.2. Pătarea inelară a verzei 5.5.3. Virusul mozaicului ridichilor 5.5.4. VirescenŃa florilor de ridichi
4

197 197 98 99 99 100 101 102 103 103 104 105 105 105 105 106 106 107 107 109 109 110

111 111 113 114 115 116 117 118 120 122 123 124 125 126 126 127 127 128

5.5.5. NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză 5.5.6. Putregaiul umed al cruciferelor 5.5.7. Pătarea bacteriană a frunzelor de ridichi 5.5.8. Înnegrirea şi putrezirea coletului 5.5.9. Hernia rădăcinilor de crucifere 5.5.10. Mana cruciferelor 5.5.11. Albumeala cruciferelor 5.5.12. Putregaiul uscat al verzei 5.5.13. Rizoctonioza cruciferelor 5.6. BOLILE LA CEAPĂ, USTUROI ŞI PRAZ 5.6.1. Îngălbenirea şi piticirea cepei 5.6.2. Virusul dungării galbene a prazului 5.6.3. Proliferarea şi aspermia cepei 5.6.4. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă 5.6.5. Mana cepei şi a altor specii ale genului Allium 5.6.6. Alternarioza cepei şi prazului 5.6.7. Putregaiul alb al cepei şi prazului 5.6.8. Putregaiul cenuşiu al cepei 5.6.9. Helmintosporioza usturoiului 5.6.10. Fuzarioza cepei 5.7. BOLI LA MORCOV, PĂTRUNJEL, MĂRAR, PĂSTÂRNAC, łELINĂ, LEUŞTEAN 5.7.1. Mozaicul Ńelinei 5.7.2. Putregaiul umed la morcov, Ńelină şi pătrunjel 5.7.3. Făinarea morcovului, păstârnacului şi mărarului 5.7.4. Putregaiul alb al morcovului, pătrunjelului, păstârnacului şi Ńelinei 5.7.5. Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel 5.7.6. Pătarea albă a frunzelor de Ńelină 5.7.7. Pătarea albă a frunzelor de leuştean 5.7.8. Cercosporioza morcovului 5.7.9. Alternarioza morcovului 5.7.10. Putregaiul violet al morcovului 5.8. BOLILE SPANACULUI 5.8.1. Virusul mozaicului castraveŃilor la spanac 5.8.2. Mana spanacului 5.8.3. Antracnoza spanacului
5

128 130 131 131 132 134 135 136 137 139 139 140 140 141 142 143 144 145 146 147

148 148 149 150 151 152 152 153 154 155 156 158 158 158 159

5.8.4. Ascochitoza spanacului 5.8.5. Veştejirea fuzarioană a spanacului 5.9. BOLI LA SALATĂ ŞI ANDIVE 5.9.1. Mozaicul salatei 5.9.2. Putregaiul bacterian al andivelor 5.9.3. Mana salatei şi andivei 5.9.4. Făinarea salatei 5.9.5. Septorioza salatei 5.10. BOLILE CIUPERCILOR COMESTIBILE 5.10.1. Pătarea brună bacteriană 5.10.2. Mumificarea "Mumy" 5.10.3. Mucegaiul verde cenuşiu 5.10.4. Putregaiul moale 5.10.5. Petele albe de gips 5.10.6. Cocleala ciupercilor 5.10.7. Putregaiul uscat 5.10.8. Ofilirea ciupercilor cultivate 5.10.9. Mucegaiul de gips brun 5.10.10. Trufele CAPITOLUL VI . BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 6.1. BOLILE MĂRULUI ŞI PĂRULUI 6.1.1. Mozaicul mărului 6.1.2. Virusul pătării clorotice a mărului 6.1.3. Virusurile latente ale mărului 6.1.4. Îngălbenirea nervurilor frunzelor părului 6.1.5. Pietrificarea perelor 6.1.6. Proliferarea mărului 6.1.7. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului 6.1.8. Focul bacterian al rozaceelor 6.1.9. Ricketsiile 6.1.10. Putregaiul coletului şi fructelor (fitoftorioza) 6.1.11. Făinarea mărului 6.1.12. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rapănul merilor 6.1.13. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi ramurilorperilor 6.1.14. Cancerul negru al ramurilor 6.1.15. UlceraŃia deschisă a ramurilor 6.1.16. Uscarea ramurilor 6.1.17. Cancerul rugos al pomilor 6.1.18. Putregaiul amar al fructelor 6.1.19. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor
6

160 160 161 161 162 163 164 164 165 165 166 166 167 168 168 169 169 170 170

171 171 172 173 174 175 175 176 177 179 181 182 185 189 191 193 194 195 196 197

6.1.20. Pătarea albă a frunzelor de păr sau septorioza 6.1.2. Rugina mărului 6.1.22. Rugina părului 6.2. BOLILE GUTUIULUI 6.2.1. Pătarea brună a frunzelor 6.2.2. Mumifierea fructelor tinere 6.3. BOLILE PRUNULUI 6.3.1. Vărsatul prunului 6.3.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi 6.3.3. Hurlupii 6.3.4. Făinarea prunului 6.3.5. Pătarea roşie a frunzelor 6.3.6. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor 6.3.7. Rugina frunzelor de prun 6.4. BOLILE PIERSICULUI ŞI MIGDALULUI 6.4.1. Mozaicul în formă de benzi al piersicului 6.4.2. Pătarea inelară a frunzelor pomilor sâmburoşi 6.4.3. Vărsatul piersicului 6.4.4. Verucozitatea piersicilor 6.4.5. Cancerul bacterian 6.4.6. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană 6.4.7. Băşicarea frunzelor de piersic 6.4.8. Făinarea piersicului 6.4.9. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi 6.4.10. Uscarea cenuşie a ramurilor 6.5. BOLILE CAISULUI ŞI ZARZĂRULUI 6.5.1. 6.5.2. 6.5.3. 6.5.4. 6.5.5. 6.5.6. 6.5.7. 6.5.8. Răsucirea clorotică a frunzelor de cais UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor Cancerul bacterian Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr Ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor de cais şi zarzăr Rugina caisului şi zarzărului Boala plumbului Uscarea ramurilor
7

199 201 209 203 203 204 205 205 207 208 209 210 212 214 215 215 216 217 217 217 220 220 222 223 224 225 225 226 226 226 226 227 227 228

6.6. BOLILE CIREŞULUI ŞI VIŞINULUI 6.6.1. 6.6.2. 6.6.3. 6.6.4. 6.6.5. 6.6.6. 6.6.7. Pătarea inelară a frunzelor de cireş Răsucirea frunzelor de cireş Îngălbenirea vişinului Pătarea roşiatică şi răsucierea frunzelor de cireş Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş Antracnoza fructelor de cireş Ciuruirea frunzelor de cireş şi vişin

229 229 230 230 231 232 233 234 235 235 236 236 237 237 238 240 240 241 241 241 243 245 245 245 246 246 247 248 249 249 249 250 251 252 253

6.7. BOLILE NUCULUI 6.7.1. Arsura bacteriană 6.7.2. Uscarea ramurilor 6.7.3. Pătarea brună a frunzelor (antracnoza) 6.8. BOLILE DUDULUI 6.8.1. Arsura şi ulceraŃia bacteriană a dudului 6.8.2. Pătarea brună a frunzelor de dud 6.9. BOLILE ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 6.9.1. Bolile agrişului şi coacăzului 6.9.1.1. Făinarea americană a agrişului 6.9.1.2. Făinarea europeană a agrişului 6.9.1.3. Antracnoza agrişului 6.9.1.4. Rugina agrişului şi coacăzului 6.9.2. Bolile zmeurului 6.9.2.1.Mozaicul zmeurului 6.9.2.2. Cancerul bacterian 6.9.2.3. Focul bacterian 6.9.2.4. Pătarea brună violacee a tulpinilor de zmeur 6.9.2.5. Pătarea cenuşie a frunzelor 6.9.2.6. Rugina zmeurului 6.9.3. Bolile căpşunului 6.9.3.1. Îngălbenirea marginală slabă a frunzelor de căpşun 6.9.3.2. ÎncreŃirea frunzelor 6.9.3.3. Pătarea albă a frunzelor 6.9.3.4. Făinarea 6.9.3.5. Putregaiul cenuşiu al fructelor CAPITOLUL VII. BOLILE VIłEI DE VIE
8

7.1. Scurt nodarea 7.2. Mozaicul nervurian al viŃei de vie 7.3. Răsucirea frunzelor 7.4. Îngălbenirea aurie 7.5. Cancerul bacterian 7.6. Mana viŃei de vie 7.7. Făinarea viŃei de vie 7.8. Antracnoza sau cărbunele 7.9. Putregaiul alb al rădăcinilor 7.10. Eutipioza viŃei de vie 7.11. Boala petelor roşii 7.12. Putregaiul cenuşiu al strugurilor 7.13. Esca (apoplexia) viŃei de vie 7.14. Putregaiul fibros al rădăcinilor 7.15. Excorioza 7.16. Putregaiul rădăcinilor 7.17. Boala piciorului negru 7.18. Citosporioza 7.19. Verticiloza CAPITOLUL VIII. BOLILE PLANTELOR FLORICOLE

253 254 255 255 256 257 266 268 270 271 272 273 276 278 279 283 283 284 284

8.1. Bolile garoafelor 8.1.1. Mozaicul garoafelor 8.1.2. Pătarea inelară a garoafelor 8.1.3. Marmorarea garoafelor 8.1.4. Pătarea nervuriană a garoafelor 8.1.5. Veştejirea bacteriană a garoafelor 8.1.6. Cancerul bacterian al plantelor floricole 8.1.7. Înnegrirea garoafelor 8.1.8. Rugina garoafelor 8.1.9. Septoriozele plantelor floricole 81.10. Fuzariozele plantelor floricole 8.1.11. Putregaiul cenuşiu al plantelor floricole 8.2. Bolile lalelelor 8.2.1. Mozaicul frunzelor la lalele, begonie, nemŃişor, petunie, flox, muşcată 8.2.2. Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea, ochiul boului, gladiole, gerbera, narcise 8.2.3. Boala "Augusta" a lalelelor şi încreŃirea frunzelor de flox 8.2.4. Pătarea lalelelor
9

286 286 287 287 288 288 289 289 290 291 292 294 295 295 296 297 297

8.2.5. Cancerul bacterian al lalelelor 8.2.6. Putregaiul moale al bulbilor de lalea 8.3. Bolile crizantemelor 8.3.1. Aspermia crizantemelor 8.3.2. Mozaicul crizantemelor 8.3.3. Necroza bacteriană a crizantemelor şi gerberelor, pătarea frunzelor şi florilor de muşcată 8.3.4. Făinarea crizantemelor 8.3.5. Rugina albă a crizantemelor 8.4. Bolile gladiolelor 8.4.1. Pătarea clorotică inelară în benzi 8.4.2. Râia tuberobulbilor de gladiole 8.5. Bolile freesiei 8.5.1. Mozaicul galben al fasolei la freesie 8.5.2. Mozaicul freesiei 8.5.3. Fuzarioza la freesie 8.6. Bolile trandafirului 8.6.1. Mozaicul galben al trandafirului 8.6.2. Cancerul bacterian 8.6.3. Făinarea trandafirului 8.6.4. Pătarea neagră a frunzelor de trandafir 8.6.5. Rugina trandafirului 8.7. Bolile crinului 8.7.1. Rozeta crinului 8.7.2. Mucegaiul cenuşiu al crinului 8.7.3. Putregaiul bazal al crinului 8.8. Bolile narciselor 8.8.1. Virozele narciselor 8.8.2. Putregaiul bazal al bulbilor de narcise 8.8.3. Putregaiul cenuşiu 8.9. Bolile zambilelor 8.9.1. Mozaicul zambilei
10

298 299 299 299 299 300 301 302 303 303 303 304 304 304 305 305 305 305 305 307 307 309 309 310 310 310 310 310 310 311 311

8.9.2. Putregaiul galben al bulbilor de zambile CAPITOLUL IX. BOLILE PLANTELOR MEDICINALE 9.1. Bolile nalbei 9.1.1. Rugina nalbei 9.1.2. Cercosporioza nalbei 9.2. Bolile coriandrului 9.2.1. Brunificarea inflorescenŃelor şi înnegrirea fructelor 9.3. Bolile gălbenelelor 9.3.1. Făinarea gălbenelelor 9.3.2. Tăciunele gălbenelelor 9.4. Bolile anghinarei 9.4.1. Septoriozele anghinarei 9.5. Bolile degeŃelului 9.5.1. Septoriozele degeŃelului 9.6. Bolile feniculului 9.6.1. Mana feniculului 9.7. Boli la levănŃică 9.7.1. Septorioza la levănŃică 9.8. Boli la mentă 9.8.1. Rugina mentei 9.9. Bolile macului 9.9.1. Pătarea bacteriană a frunzelor 9.9.2. Mana macului 9.10. Boli la valeriană 9.10.1. Rugina valerianei BIBLIOGRAFIE

311

312 312 312 313 313 314 314 314 315 315 316 316 316 316 317 317 318 318 318 318 319 320 320 321

11

CAPITOLUL I - BOLILE PLANTELOR ULEIOASE 1.1. Bolile florii soarelui Bacterioze 1.1.1. Putregaiul moale al florii soarelui – Erwinia carotovora pv. carotovora. Boala a apărut pe floarea soarelui în 1968 în U.R.S.S., apoi în Italia şi Iugoslavia. În România agentul patogen al bolii a fost izolat de I. Zurini în 1975. Simptome. Pe tulpinile de floarea soarelui bacteria produce pete mari de 2-30 cm alungite, hidrozate apoi verzi-măslinii şi în final negre. Măduva tulpinilor afectate are culoarea neagră iar epiderma se exfoliază uşor în dreptul zonelor putrezite. Calatidiile plantelor atacate prezintă achene cu epicarpul şi conŃinutul distrus, putrezit. Pe timp ploios, boala evoluează rapid, petele înconjură tulpina şi aceasta se frânge. Acelaşi putregai moale se poate observa şi pe rădăcini. Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harrison, Breed, Hammer et Hunton - fam. Enterobacteriaceae. Bacteria are formă de bastonaş cu capetele rotunjite, de 1-3 x 0,5-1 µm, cu cili peritrichi, gram negativă şi este foarte rezistentă la temperaturi scăzute şi uscăciune. Epidemiologie. Bacteria rezistă în sol ca saprofită pe resturile vegetale care sunt în cantităŃi mari în culturile cu tulpini frânte şi recoltate mecanic. Pe plantă şi între plante, bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt. Prevenire şi combatere. Întrucât agentul patogen este comun la multe plante cultivate din familia Solanaceae şi Composeae, se recomandă alcătuirea unui asolament de cel puŃin 4-5 ani fără floarea soarelui, cartof, morcov etc. În tarlalele unde s-a manifestat atacul, se vor strânge şi arde resturile vegetale după recoltare 1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui - Pseudomonas syringae pv. helianthi. Boala a fost descrisă în 1934 de Kawamura. În România, în 1981 C. Stăncescu şi V. Severin au semnalat-o, iar studiile asupra agentului patogen le-au publicat în 1983. Simptome. Pe frunzele tinere afectate apar pete mici brune, de formă neregulată şi înconjurate de un halo mai deschis la culoare. Pe frunzele mature petele sunt mai mari, colŃuroase iar pe timp umed pe partea inferioară a frunzei, în dreptul petelor apare exudatul bacterian. În condiŃii prielnice, pe vreme umedă, frunzele sunt încreŃite întrucât Ńesutul vascular creşte mai repede decât cel laminar apoi frunzele devin brune-negricioase şi se usucă. Pe peŃioluri apar pete alungite şi chiar crăpături pline cu gomă bacteriană. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. helianthi (Kawamura) Young Dye et Wilkie - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria aerobă, are celule monotriche, de dimensiuni cuprinse între 1,5-4 x 0,5-1 µm, este sensibilă la uscăciune dar rezistentă la ger. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃe sau prin resturile de plante infectate rămase pe sol. În timpul vegetaŃiei bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt.
12

Prevenire şi combatere. Semănatul florii soarelui se va face numai cu sămânŃă din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat iar la recoltare resturile de plante se vor arde. Asolamentul de 4-5 ani fără floarea soarelui este absolut obligatoriu pentru solele cu inocul infecŃios. Micoze 2.1.3. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi. Mana a apărut la floarea soarelui la sfârşitul secolului XIX în America de Nord şi s-a răspândit în America de Sud, Asia, ajungând în 1940 în Europa. În România este semnalată de E. Rădulescu în 1946 pe samulastra de floarea soarelui şi de atunci s-a extins în toate culturile producând pagube de până la 60 % (C. Raicu şi E. BaniŃă, 1965) în funcŃie de

Fig. 1. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi (după F.Paulian şi H.Iliescu, 1973).

condiŃiile climatice ale anului agricol. Simptome. Primele simptome se observă la plantele tinere ce apar din seminŃele infectate. Aceste plante rămân pitice (moşnegi), au talia de cel mult 25-30 cm, cu internodii scurte, frunze mici, clorotice, încreŃite şi prezintă un sistem radicular slab dezvoltat (fig. 1). Aceste plante au pe faŃa superioară zone mai galbene, în dreptul cărora pe faŃa inferioară începând de la peŃiol, de-a lungul nervurilor principale şi între nervuri se formează o pâslă albă, densă, miceliană. Plantele pot forma calatidii mici, de 1-5 cm în diametru dar nu înfloresc şi nu dau seminŃe. Plantele mature infectate mai târziu, prezintă pe frunze pete galbene-untdelemnii situate în special lângă nervuri, zone care se brunifică în scurt timp. În dreptul lor, pe faŃa inferioară, apare un puf alb micelian. Plantele infectate mai târziu, formează calatidii mai mici, înfloresc înaintea plantelor sănătoase şi uneori pot fructifica dar, achenele sunt infectate fără să prezinte la exteriorul lor simptome de diagnostic diferenŃiat. Agentul patogen - Plasmopara helianthi (Farl.) Berl. et de Toni, fam. Peronosporaceae, ord. Fig. 2. Mana florii soarelui - Plasmopara Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. helianthi: frunză cu frucificaŃiile Mastigomycotina. ciupercii(după F. Paulian şi H. Iliescu,
1973).

Sifonoplastul ciupercii este hialin, se dezvoltă în spaŃiile dintre celule şi trimite în celule haustori sferici, incolori sau gălbui. După o perioadă de incubaŃie variabilă ca lungime în funcŃie de temperatură, prin stomatele de pe partea inferioară a limbului frunzei, ies grupuri de sporangiofori ramificaŃi monopodial în treimea inferioară, lungi de 300-700 µm şi laŃi de 10-15 µm. Ultimele ramificaŃii au 2-4 sterigme subŃiri, ascuŃite pe care se formează sporangii eliptici, incolori de 10-30 x 15-26 µm (fig. 2).
13

În Ńesuturile necrozate, pe frunzele mature, în urma procesului de sexualitate apar şi oospori sferici de 23-32 µm în diametru, galben-aurii, prevăzuŃi cu o membrană groasă. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din achenele infectate şi prin oospori rămaşi în sol în resturile vegetale. Întrucât nu se practică monocultura la floarea soarelui, principala sursă de infecŃie în anul următor o constituie seminŃele infectate. În cursul perioadei de vegetaŃie, după apariŃia primelor plante infectate au loc mai multe infecŃii secundare datorită zoosporilor apăruŃi din zoosporangii vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale “moşnegilor”. Numărul infecŃiilor secundare este în corelaŃie directă cu frecvenŃa precipitaŃiilor şi cu temperatura care, dacă este optimă (16-18oC) favorizează eliberarea din zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12 x 7-9 µm, ce pot produce infecŃii sistemice, deci indiferent de numărul de pete de pe frunzele unei plante, achenele obŃinute de la acestea vor fi infectate. Agentul patogen mai poate ataca şi alte plante din familia Compositae. Prevenire şi combatere. Întrucât boala se transmite prin seminŃe, principala grijă este ca acestea să provină din loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare solele unde s-a găsit chiar numai 1 plantă/ha infectată primar, deoarece aceasta are un imens potenŃial infecŃios. Pe terenurile unde s-a constatat prezenŃa agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani. Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spaŃial la cel puŃin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui şi vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare. Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita scuturarea achenelor şi deci apariŃia samulastrei în anul următor care ar putea fi o sursă de infecŃii primare. Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente. Tratarea seminŃelor este eficientă când se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.; Galben Super SD-4 kg/t săm.; Apron 35 SD-4 kg/t săm.; Apron XL 350 ES-3 l/t săm.; Galben 35 SD-4 kg/t săm. 1.1.4. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum. Boala a fost descrisă în 1886, în FranŃa de către A. de Bary, apoi ea s-a extins în toate Ńările din Europa trecând chiar şi în America de Nord şi Australia. Încă din 1933, în toate lucrările Stării fitosanitare apare inclusă boala ca producând pagube mari în special la floarea soarelui, pagube evaluate la 60-70 % din potenŃialul productiv al culturilor. În anul 1996, în Moldova au fost înregistrate pagube de 70-80 % din producŃie. Simptome. Boala afectează rădăcinile, tulpinile, calatidiile şi achenele, fiind favorizată de cantitatea mare de precipitaŃii din toamnă deşi pot fi atacate şi plantele în stadiu de cotiledoane. Primele simptome se observă pe axul hipocotil unde apar pete galben-brune ce pot
14

Fig. 3. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973).

înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere. O a doua fază de atac se observă când plantele au 90-100 cm înălŃime şi încep să formeze calatidii. Pe aceste plante, la colet, apare o zonă sau un inel de mucegai de înălŃime variabilă, sub care Ńesuturile sunt putrezite, vasele conducătoare invadate de miceliu iar planta suferă o ofilire totală şi se usucă (fig. 3). În cazul în care atacul este numai parŃial şi intervine o vreme secetoasă, ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii, distruge măduva, putrezeşte parenchimul şi produce în final fracturarea plantei. După formarea calatidiilor boala poate afecta curbura tulpinii când, datorită putrezirii acesteia calatidiile Fig. 4. Putregaiul alb al florii soarelui vor cădea în întregime pe sol. La soiurile la care Sclerotinia sclerotiorum: scleroŃii care se după ce calatidiul se apleacă şi axul tulpinii este formează pe tulpină şi calatidiu aşezat sub nivelul marginilor acestuia, în cavitatea (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). ce apare, se adună apă din precipitaŃii şi în acest fel apar condiŃii optime pentru infectarea calatidiilor prin partea lor inferioară. La început apar pete de decolorare, apoi acestea se măresc, devin brune iar Ńesuturile calatidiilor putrezesc umed şi între rândurile de achene apare un mucegai alb, dens, care prin deshidratare va forma scleroŃi în formă de reŃea (fig.4). Achenele de pe calatidiile infectate au coaja decolorată, pătată, lipsită de luciu, se crapă foarte uşor iar cotiledoanele sunt brune, acoperite de miceliu şi cu un gust rânced. Aceste achene au capacitatea germinativă scăzută. După căderea achenelor şi a alveolelor lor, din fostul calatidiu rămân doar fasciculele de vase conducătoare, lemnoase, alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”(fig. 5). Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By. - fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Talul ciupercii este bogat ramificat, hialin, saprofit sau parazit în vasele conducătoare unde produce o traheomicoză. Prin întreŃeserea miceliului şi deshidratarea sa, pe tulpini, în măduva calatidiului sau chiar pe calatidiu printre achene apar scleroŃii de culoare neagră la exterior (paraplectenchim) şi albă la interior (prosoplectenchim). ScleroŃii Fig. 5. Putregaiul alb al florii soarelui formaŃi la exteriorul tulpinii sau a calatidiului Sclerotinia sclerotiorum: calatidii cu atac pot să cadă şi să infesteze solul în care ei rămân puternic (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). viabili 6-8 ani (fig. 4). În anul următor din scleroŃi pot porni direct hife miceliene de infecŃie sau dacă scleroŃii au fost acoperiŃi de sol umed (6-8 cm) în primăvară ei generează apotecii în formă de pâlnie, cu diametrul de 4-8 mm, de culoare cenuşie. Apotecia este tapetată cu un strat de asce de 130-138 x 8-10 µm printre care se găsesc numeroase parafize filiforme. Ascele au câte 8 ascospori unicelulari, ovoizi, aşezaŃi pe un rând şi de dimensiuni cuprinse între 9-12 x 6,5 µm. Piciorul apoteciei are
15

1-5 cm lungime susŃinând apotecia ce se găseşte la nivelul solului. La maturitate ascosporii sunt proiectaŃi la câŃiva centimetri înălŃime şi pot fi luaŃi de curenŃii de aer şi îşi păstrează viabilitatea până la 60 zile dacă temperaturile oscilează între 20-25oC. Temperaturile sub 20oC scad viabilitatea ascosporilor dar la temperatura de 25oC pot germina şi produce infecŃii în 4 ore de la ajungerea lor pe plantă. Epidemiologie. Agentul patogen este adus în cultură odată cu seminŃele infectate care nu-şi pierd germinaŃia. ScleroŃii care au dimensiuni mici, asemănătoare seminŃelor nu pot fi selectaŃi şi vor constitui o sursă importantă de infecŃie. ScleroŃii rămaşi în sol rezistă până în anul următor când pot produce infecŃii direct prin micelii sau prin ascosporii de pe apotecii. Aceste infecŃii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen. De la plantă la plantă agentul patogen poate fi vehiculat de curenŃii de aer ce antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal. Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase, bulbifere sau tuberculifere, la care după infecŃiile din câmp boala continuă în silozuri putrezind materialul depozitat. Sunt afectate de acest agent patogen şi o multitudine de specii ale plantelor floricole. Prevenire şi combatere. Agentul patogen este deosebit de polifag aşa încât o solă puternic infestată cu scleroŃi va trebui cultivată cel puŃin 4-5 ani cu cereale păioase, apoi cu plante prăşitoare şi abia după 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. ScleroŃii îşi păstrează viabilitatea cel puŃin doi ani, însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează în asolament după floarea soarelui, agentul patogen formează noi generaŃii de scleroŃi ce menŃin potenŃialul infecŃios al solei mulŃi ani. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede care au o textură argiloasă decât dacă este asigurată drenarea excesului de umiditate. Îngrăşămintele organice se vor aplica la planta premergătoare iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica în mod echilibrat numai îngrăşăminte minerale. SămânŃa trebuie să provină din loturi semincere sănătoase, certificate şi eventual “aleasă la masă” dacă se seamănă suprafeŃe mici. Înainte de semănat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice din diferite grupe ca: Gr.C: Tiradin 70 PUS-3 kg/t săm.;Tiradin 500 SC-3 kg/t săm.; Gr.D: Bavistin 50 WP-2 kg/t săm.; Bavistin FL-2 l/t săm. (1,5 l/ha); Benlate 50 WP-2 kg/t săm.; Metoben 70 PU- 2 kg/t săm; Gr.G: Ronilan 50 WT-2 kg/t săm.; Rovral 50 WP-2 kg/t săm.; Rovral 50 PU-2 kg/t săm.; Sumilex 50 FL-2 l/t săm.; Sumilex 50 PU-1 kg/t săm.; Sumilex 50 WP-1 kg/t săm.; Gr.H: Galben Super SD-4 kg/t săm.; GR.L: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.; Ostenal MT-4 kg/t săm.; Ostenal C 75 PUS-4 kg/t săm.; Rovral TS-2 kg/t săm.; Tiracarb 600 SC-2,5 l/ha săm.; Tiramet 60 PTS- 2,5 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-2,5 l/t săm.; Gr.N: Trichosemin 25 PTS (pentru toate ciupercile) - 4 kg/t săm Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de vegetaŃie dar, dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitaŃii de peste 100 mm, iar temperaturile sunt în jur de 20-25oC, atacul la calatidii nu poate fi evitat. În vegetaŃie se poate aplica produse din grupele: Gr.D: Bavistin FL1,5 l/ha;Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Goldazin 500 SC-1,5 l/ha; Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.G: Ronilan 50 DF-1 kg/ha (2 trat.); Ronilan 50 WP 1 kg/ha; Rovral 50 WP- 1
16

kg/ha; Rovral 50 PU-1 kg/ha; Sumilex 50 Fl-1 l/ha; Sumilex 50 WP-1 kg/ha; Gr.I: Magnate 50 ECNA-1 l/ha; Gr.J: Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-1 l/ha; Sportak 45 EC-1 l/ha; Gr.L: Alert- 0,6 l/ha; Alto combi-0,5 l/ha; Bumper Forte1 l/ha; Calidan SC-2 l/ha; Konker-1,25 l /ha (t.p. 21 z.); Sanazole Combi-1 l/ha. Amelioratorii români au reuşit să creieze o serie de hibrizi foarte productivi, totuşi până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenŃi la această boală şi numai aplicarea unei tehnologii corecte şi respectarea recomandărilor luptei integrate poate limita pagubele produse de agentul patogen. 1.1.5. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor de floarea helianthi. soarelui - Diaporthe

Această boală este una dintre cele mai recent apărute la culturile de floarea soarelui. A fost semnalată în 1980 în Voevodina - Iugoslavia, de unde s-a extins şi a apărut în Ungaria, România, Bulgaria, Italia şi FranŃa. În România este semnalată în toate judeŃele cultivatoare de floarea soarelui iar pagubele ce pot fi înregistrate sunt variabile fiind în funcŃie de condiŃiile climatice ale zonei şi de sensibilitatea hibridului sau a soiului cultivat. Simptome. Boala se manifestă pe frunze şi tulpini, rareori pe calatidii. Atacul pe frunze începe de la vârful lor printr-o decolorare ce se extinde spre peŃiol şi spre marginile frunzei. Zona atacată se brunifică, datorită Ńesuturilor necrozate iar ciuperca rămâne viabilă în zona mare de decolorare ce înconjură petele brune. Pe tulpini apar pete brune ce se extind concentric până acoperă tulpina de jur împrejur. În dreptul petelor sunt distruse toate Ńesuturile aşa încât la cea mai mică adiere de vânt şi sub greutatea calatidiilor plantele se frâng. Agentul patogen - Diaporthe helianthi Muntanola Cvetkovic, Mihaljcevic et Petrov. cu f.c. Phomopsis helianthi Munt. - Cvetk., Mihalj. et Petr. fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Ciuperca prezintă un tal filamentos cu creştere rapidă şi extindere radiară în Ńesuturile parazitate. În Ńesuturile brunificate ale tulpinilor frânte apar picnidii cu picnospori de tip Phomopsis ce pe vreme umedă sunt eliminaŃi sub forma unor cordoane subŃiri, vizibile cu ochiul liber. În resturile vegetale înglobate în straturile superficiale ale solului până în primăvara următoare se diferenŃiază periteciile care au un gât lung prin care se elimină ascele ce au 8 ascospori bicelulari. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen în cultură este asigurată de picnosporii care sunt vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. De la un an la altul persistenŃa agenŃului patogen este asigurată de miceliile saprofite din resturile de plante bolnave, pe care se diferenŃiază periteciile cu asce şi ascospori. Prevenire şi combatere. Atacul acestui patogen poate fi prevenit prin măsuri agrotehnice ca: îngroparea adâncă a resturilor atacate, rotaŃia culturilor şi semănatul la timpul optim. La hibridul Sorem, la semănatul prea devreme se poate înregistra un atac puternic în urma căruia pierderile pot fi de cel puŃin 30-65 % din producŃie, în schimb la hibridul Felix chiar fără să fie tratat se înregistrează pagube de numai 5-7 % din producŃie. În cazul în
17

care se aplică cel puŃin 2 tratamente cu fungicide sistemice pagubele vor fi de cel mult 8 % la hibridul Sorem. În urma cercetărilor întreprinse de dr. V. Jinga s-a stabilit schema de aplicare a tratamentelor chimice care prevede 3 tratamente în epoci diferite: a - 8-10 perechi frunze; b tratament preforal la apariŃia florilor ligulate şi c - tratament la 10-15 zile după sfârşitul înfloritului. Cele mai bune rezultate s-au obŃinut când se execută cu: produse sistemice la tratamentul a, amestec de fungicide sistemice şi contact la tratamentul b şi tratamentul c cu fungicide de contact. În cazul în care s-au folosit produsele Metoben 70 PU, Fundazol 50 WP, Benlate 50 WP -1,5 kg/ha, Rubigan-1 kg/ha, Punch 40 EC-0,4 kg/ha sau Konker-1,25 kg/ha nu s-a înregistrat nici o plantă frântă la unitatea de suprafaŃă, cu toate că experienŃa a fost efectuată pe un sol cu un mare potenŃial infecŃios (V. Jinga, teză de doctorat).. Ultimele recomandări adaugă acestor substanŃe pe cele din grupele:: Gr.D: Bavistin DF-1,5 kg/ha/trat.; Bavistin FL 1,5 l/ha; Goldazim 500 SC1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha/trat.; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Efomyl 50 WP-1 kg p.c./ha (t.p. 18 z.); Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.I: Corbel EC 0,4-0,8 l/ha; Gr.J: Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. 28 z.); Impact 125 SC-1,5 l/ha (t.p. 42 z.); Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-0,4 l/ha; Sportak 45 EC 1 l/ha; Trifmine 30 WP-1,0 kg/ha (2 trat.); Gr.L: Alert0,6 l/ha/trat.; Alto Combi 420-0,5 l/ha/trat.; Calidan SC-2 l/ha (t.p. 21 z.); Konker-1,25 l/ha (t.p. 21 z.). 1.1.6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi. Boala descrisă în 1922 de către Schweinitz este astăzi răspândită în toată Europa, America, Africa de Nord şi Australia pe floarea soarelui dar şi pe alte 16 specii ale genului Helianthus. Simptome. Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici şi de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii şi spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare în dreptul cărora pe faŃa inferioară apar pustule pulverulente brune sau negre. Aceste pustule pot fi întâlnite chiar şi pe bracteele din jurul calatidiilor (fig. 6). Agentul patogen - Puccinia helianthi Schw. - fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este autoică şi macrociclică având aparatul vegetativ un tal filamentos, gălbui sau hialin, ce se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii ce pătrund în celule. Pe frunzele tinere ciuperca formează picnidiile cu picnospori şi ecidiile de tip Aecidium, cu ecidiospori elipsoidali sau poliedrici, galbenportocalii. În pustulele de pe faŃa inferioară a frunzelor se găsesc uredosporii galbeni-bruni, sferici sau ovali, de 24-27 x 18-20 µm cu episporul fin echinulat. Teliosporii bruni, bicelulari, cu celula superioară prevăzută cu perete gros şi o papilă germinativă au un peduncul fragil. Din teliospori în
18

Fig. 6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi:a- frunză atacată; b - ecidiospori; c uredospori; d - teliospori (după E.Docea şi V.Severin, 1964).

primăvară în urma germinaŃiei vor apărea epibazidiile cu bazidiospori mici, unicelulari şi hialini. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de teliosporii de pe seminŃe sau din sol care sunt foarte rezistenŃi la temperaturi scăzute. În cursul anului agricol, în prima parte, răspândirea agentului este asigurată de picnospori apoi de ecidiospori şi de uredospori. Prevenire şi combatere. Respectarea tehnologiei de cultură şi tratamentul seminal poate preveni atacul acestui agent care, deşi are mai multe rase fiziologice nu produce pagube mari. Soiurile şi hibrizii omologaŃi pentru cultură sunt destul de rezistenŃi faŃă de acest agent. 1.1.7. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Botrytis cinerea. Boala este cunoscută şi sub numele de putregaiul calatidiilor de floarea soarelui dar agentul patogen atacă şi numeroase alte plante de cultură sau plante ornamentale, leguminoase furajere, ricin etc. În anii cu toamne foarte bogate în precipitaŃii, boala poate produce pagube mari, aşa cum a semnalat Ana Hulea în 1940. Simptome. Agentul patogen parazitează numai calatidiile începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de Sclerotinia sclerotiorum, dar sunt mai strict delimitate. În dreptul petelor, pe Ńesuturile moi şi putrede apare o eflorescenŃă cenuşie (fig. 7). Boala poate să cuprindă întreg calatidiul şi chiar la suprafaŃa achenelor apare o culoare cenuşie-verzuie iar între achene apar scleroŃi mici, negri. SeminŃele au suprafaŃa pătată, fără luciul caracteristic şi cad uşor din alveolele lor. Cotiledoanele sunt şiştave, amare, iar seminŃele îşi pierd parŃial capacitatea de germinaŃie. Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers. - fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al agentului patogen este gros, bogat ramificat şi cu un conŃinut granulat în celule. Miceliul se extinde intercelular în zona vaselor conducătoare din Ńesuturile parazitate, vase pe care le ocupă producând ofilirea plantelor. Agentul secretă enzime capabile să dizolve celuloza şi lignina. Conidioforii ce apar ca o eflorescenŃă Fig.7. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui cenuşie, sunt lungi, bruni, groşi la bază şi mai Botrytis cinerea: calatidiu atacat parŃial subŃiaŃi şi hialini spre vârf. În treimea lor superioară se ramifică iar pe ramificaŃii apar mici proeminenŃe ce susŃin numeroase conidii grupate în ciorchine. Conidiile sunt unicelulare, sferice sau eliptice de 9-15 x 6,5-10 µm prevăzute cu o membrană dublă, incoloră iniŃial, apoi gălbui. Aceste conidii sunt foarte rezistente, ele asigurând pentru anul următor potenŃialul infecŃios al solului. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la o plantă la alta este asigurată de conidiile ce sunt uşor luate de vânt, insecte sau de picăturile de ploaie şi pot germina imediat, formând un miceliu infecŃios cu pătrundere activă prin Ńesuturile pe care a ajuns.
19

De la un an la altul potenŃialul infecŃios a solei este asigurat de conidiile apărute sau de microscleroŃi. Agentul patogen poate fi adus într-o nouă cultură odată cu seminŃele infectate sau infestate. Prevenire şi combatere. Respectarea cu stricteŃe a tuturor verigilor prevăzute în tehnologia de cultură a florii soarelui poate preveni atacul patogenului. Tratarea seminŃelor cu fungicide sistemice care se face obligatoriu pentru ceilalŃi agenŃi patogeni este eficace şi împotriva lui Botrytis cinerea. Culturile semincere trebuie să li se asigure o izolare parŃială de cel puŃin 500 m faŃă de alte culturi de floarea soarelui sau faŃă de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului. 1.1.8. Alternarioza - Alternaria zinniae şi A. helianthi. Alternarioza a fost considerată până nu demult o boală de mai mică importanŃă, însă de când s-a trecut la recoltarea mecanizată în urma căreia pe sol rămân foarte multe resturi vegetale, boala s-a extins şi produce pagube destul de mari prin debilitarea plantelor în urma distrugerii parŃiale a fasciculelor de vase conducătoare. În literatura de specialitate (Smith I. şi col., 1988) se menŃionează faptul că boala este gravă şi a apărut în România şi Iugoslavia. Ea a fost studiată de Allen şi col. (1983), de H. Iliescu şi col. (1983) iar în Iugoslavia de M. Acimovic (1987). Simptome. AgenŃii patogeni produc pe organele aeriene (cotiledoane, frunze, tulpini, calatidii) pete negre în dreptul cărora Ńesuturile putrezesc şi în condiŃii deosebit de favorabile agenŃilor, aceştia pot produce chiar frângerea tulpinilor. Pe cotiledoane apar pete necrotice, mai întâi pe margini apoi şi spre centru. Frunzele atacate au pete negre, cu un uşor halo de decolorare, pete de diferite dimensiuni care pot conflua şi în acest caz ocupă suprafeŃe mari din limb acoperite pe vreme umedă cu un puf negru. Pe tulpini, iniŃial apar pete negre ce prin unire dau naştere la striuri longitudinale necrotice. Calatidiile infectate şi bracteele lor au la început pete de decolorare, apoi brune iar în final brune-negricioase, adâncite în Ńesuturi. A. helianthi produce pete mai mari şi mai alungite. Agentul patogen - Alternaria zinniae M.B.Ellis şi A.helianthi (Hansf.) Tubaki and Nishihara - fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al agenŃilor patogeni prezintă hife brun-negricioase, ramificate, pe care apar conidiofori bruni de 150 x 5-10 µm, ce susŃin la A. zinniae o conidie muriformă cu 5-12 septe transversale şi 1-2 septe longitudinale, de 36-236 x 8-12 µm. Alternaria helianthi are un tal filamentos brun dar conidiile sunt grupate pe conidiofori şi au 79 x 9 µm. În 1991 în Iugoslavia, M. Acimovic mai semnalează şi pe A. heliantinfeciens. AgenŃii patogeni iernează în resturile vegetale ca miceliu saprofit sau sub formă de conidii care în primăvară vor produce infecŃii primare. Epidemiologie. Transmiterea agenŃilor patogeni de la un an la altul este asigurată de miceliul saprofit sau de conidii. Pe organele infectate primar apar zonalităŃi concentrice formate din conidiofori şi conidiile ce vor răspândi agentul pe toată perioada de vegetaŃie.

20

Prevenire şi combatere. Alternarioza poate fi prevenită prin fertilizarea raŃională fără exces de azot, respectarea desimii optime, folosirea de soiuri şi hibrizi cu rezistenŃă genetică, tratamentul obligatoriu al seminŃei şi 3 tratamente în vegetaŃie aplicate la avertizare cu produse pe bază de metiram, iprodion + carbendazim sau vinclozolin + carbendazim în perioada de la începutul înfloritului şi până la începerea maturării seminŃelor (V. Jinga, 1994). Produsele Alert-0,6 l/ha şi Sumilex 50 FL-1 l/ha dau rezultate bune. 1.1.9. Pătarea frunzelor de floarea soarelui - Septoria helianthi. În zonele cultivatoare de floarea soarelui din N-V Europei boala este cunoscută încă din secolul trecut când a fost semnalată şi la noi (1853) de către Fuss. În ultimii 30-40 de ani datorită extinderii culturii, boala produce pagube destul de mari. Simptome. Agentul patogen atacă numai cotiledoanele şi frunzele. La primele simptome de atac se observă pe cotiledoane pete bine conturate galben-brune cu suprafaŃa încreŃită. Pe frunzele inferioare (mai întâi) apar pete de decolorare, circulare sau colŃuroase, delimitate de nervuri, de 1-1,5 cm în diametru. După uscarea parŃială a foliajului bazal, boala se extinde şi pe frunzele din etajele superioare. Pe faŃa inferioară a frunzelor în dreptul petelor, în Ńesuturile necrozate se observă câteva puncte mici, negre (fig. 8).
Fig. 8. Pătarea frunzelor de florea soarelui – Septoria helianthi: a - frunză atacată; b - picnidie; c - picnospori (după E.Docea şi V.Severin,1964).

Agentul patogen - Septoria helianthi Ell. et Kell - fam. Sphaeropsidaceae, cl. Caelomycetes, ord. Sphaeropsidales, subîncr. Deuteromycotina. Talul ciupercii se dezvoltă în spaŃiile intercelulare ale frunzelor pe care le parazitează. În aceste frunze ciuperca formează picnidii epifile, aproximativ sferice, de 150 µm în diametru, cu un perete brun. Prin porul picnidiei sunt eliminaŃi numeroşi picnospori filiformi, uşor curbaŃi, ascuŃiŃi la capete, hialini, multicelulari, de 30-70 x 2-3,5 µm. Epidemiologie.. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin picnosporii ce rămân în picnidiile de pe resturile vegetale de pe sol sau prin picnosporii aderenŃi la sămânŃă. În cursul perioadei de vegetaŃie, de la o plantă la alta transmiterea se face prin intermediul picnidiilor ce în condiŃii favorabile germinează iar hifele miceliene pătrund în frunzele umezite. Prevenire şi combatere. Măsurile recomandate de tehnologia de luptă integrată (tratarea seminŃelor, asolament, tratamente în vegetaŃie, arderea resturilor vegetale) sunt eficiente şi împotriva acestui agent patogen. Tratamentele în cursul vegetaŃiei nu se justifică economic pentru acest patogen.

21

1.1.10. Pătarea neagră a florii soarelui - Phoma oleracea var. helianthi. Această boală a fost semnalată în 1964 în America (Frezzi şi Mc. Donald), în Europa apare în Iugoslavia (M. Acimovic, 1965) iar în România Mariana Târcomnicu şi col. o semnalează în anul 1971. Simptome. Agentul patogen atacă toate părŃile aeriene ale florii soarelui începând cu zonele tulpinii din apropierea inserŃiei frunzelor. La locul de prindere a peŃiolului, în acea mică adâncitură unde pe vreme umedă se acumulează apă, apare o pată brună, Ńesuturile crapă şi se suberifică. Pe calatidii în dreptul petelor, Ńesuturile se înmoaie şi putrezesc aşa încât întreaga inflorescenŃă este sfărâmicioasă, cu puŃine achene seci şi şiştave (fig.9). Agentul patogen - Phoma oleracea Sacc. var. helianthi tuberosi Sacc. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al agentului patogen este ramificat, cu un conŃinut al celulelor granulat şi cu răspândire intercelulară. FructificaŃiile picnidiile au pereŃi groşi, de culoare Fig.9. Pătarea neagră a florii soarelui - Phoma oleracea brună-neagră, formă sferică, var. helianthi (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). dimensiuni de 39-188 x 84-202 µm şi sunt scufundate în Ńesuturi. Pe timp ploios prin porul picnidiei sunt eliminaŃi numeroşi picnospori hialini, unicelulari, drepŃi sau puŃin curbaŃi, de 1,6-3,7 x 2,2-7,9 µm. În momentul germinării lor, picnosporii emit un filament de infecŃie foarte lung (2 mm) care pătrunde activ în Ńesuturile plantei. Epidemiologie.Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin picnosporii rămaşi în picnidiile din resturile vegetale. Picnosporii pot produce infecŃii în primăvară direct pe embrionul seminŃei abia germinate, producând pieirea plantelor şi deci goluri în culturi (M. Acimovic, 1965). În cursul vegetaŃiei picnosporii sunt cei ce asigură transmiterea agentului, ei fiind vehiculaŃi de vânt, insecte sau picături de ploaie. Prevenire şi combatere. Carantina fitosanitară recomandă respectarea normelor ce prevăd un regim fitosanitar corect, control riguros al parcelelor semincere pentru a se evita răspândirea agentului. Inginerii aprobatori vor veghea ca să nu se extindă zonele deja contaminate. 1.1.11. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor de floarea soarelui Macrophomina phaseoli - forma sclerotială Sclerotium bataticola. Această boală este una dintre cele mai recente, fiind semnalată în America şi Argentina în perioada 1964-1967.

22

În Europa este semnalată în Iugoslavia (M. Acimovic) şi în România în 1971 şi 1973 de Mariana Târcomnicu şi Ana Hulea. Simptome. Boala se observă sporadic în lanuri unde apar plante ce se vestejesc parŃial sau total şi prezintă zone albicioase la baza tulpinii şi pe rădăcini. În interiorul tulpinii apar Ńesuturi spongioase în care pe vreme umedă apar gome. Pe toate Ńesuturile atacate şi în măduva tulpinii apare un praf gri alcătuit din mici scleroŃi negri. Agentul patogen - Macrophomina phaseoli (Maubl.) Ashby cu forma sclerotială Sclerotium bataticola Taub. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca având un echipament enzimatic foarte bogat este cunoscută ca polifagă pe o multitudine de plante cultivate şi spontane (100 specii). Agentul patogen este considerat un parazit de debilitare şi după instalarea sa, amplifică şi urgentează fenomenul de uscare prematură. Pe organele atacate ciuperca a cărui aparat vegetativ este un tal filamentos, formează picnidii izolate, negre, sferice din care sunt eliminaŃi picnospori mici, ovali, ce prezintă mucroni la ambele capete. Pe toate zonele afectate dar şi în profunzimea măduvei tulpinii, ciuperca formează o multitudine de microscleroŃi ce iernează pe resturile vegetale. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face numai prin microscleroŃi care în anul următor pot da naştere la micelii de infecŃii pe plantele din cultura următoare. Rolul picnidiilor şi al picnosporilor găsiŃi şi descrişi de Ana Hulea şi col. de pe plantele de soia, încă nu este bine elucidat.Transmiterea ciupercii de la plantă la plantă se face tot prin microscleroŃii antrenaŃi odată cu particulele de sol în timpul lucrărilor tehnologice din cursul vegetaŃiei. Prevenire şi combatere. Carantina fitosanitară internă şi externă prevede măsuri drastice de depistare şi localizare a focarului de infecŃie. M. Acimovic (1962) precizează că cea mai neindicată premergătoare pentru floarea soarelui este lucerna pe care acest agent se multiplică nestingherit. Antofitoze 1.1.12. Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp. Plantă parazită cunoscută sub numele de lupoaie sau verigel poate produce pagube însemnate de până la 70-80 % din producŃie, aceasta fiind afectată şi calitativ prin reducerea procentului de ulei din achene. Planta este întâlnită în toate Ńările cultivatoare de floarea soarelui din Europa, Ucraina, Rusia, Caucaz, Irak, Iran, Mongolia, Tibet, Egipt şi Algeria. În România Tr. Săvulescu şi col. o semnalează în toate stările fitosanitare începând cu anul 1935, din judeŃele de sud, sud-est şi din Moldova. Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult mai lent, au talie mai mică şi prezintă tulpini subŃiri fără calatidii sau cu calatidii mici, cu achene seci, sărace sub aspectul procentului de ulei. In jurul unei plante, în suprafaŃa sa asimilatoare pot apărea 30-40 plante parazite sau chiar peste 100 în terenurile puternic infestate.
23

Agentul patogen - Orobanche cumana Wallr. este o fanerogamă din fam. Orobanchaceae. SeminŃele plantei din sol emit la germinare un filament subŃire care vine în contact cu rădăcinile de floarea soarelui, se îngroaşă ca un bulb cu proeminenŃe (conuri de pătrundere) ce intră şi stabilesc contactul cu fasciculele libero-lemnoase. La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafaŃă tulpina floriferă pe care se găsesc rudimente de frunză sub formă de solzi (fig. 10). Până la ieşirea la suprafaŃă timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată. Tulpinile sunt drepte de 40 cm înălŃime, de 2,5 cm în diametru la bază, neramificate, de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu peri glanduloşi cu rol de hidatode. Florile sesile au o bractee egală cu floarea, au culoare gălbuie sau albăstruie cu nuanŃe violacei şi se deschid în lunile iunie-iulie. Fructul este o capsulă cu o lojă ce conŃine 1200-1500 seminŃe foarte mici, ovoid-alungite, cenuşii închis la culoare, reticulate şi aripate. Aceste seminŃe fiind foarte uşoare sunt vehiculate de apa de ploaie Fig.10. Plante de floarea soarelui parazitate de lupoaiesau de vânt la distanŃe foarte mari. Orobanche sp. (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). SeminŃele nu germinează decât în prezenŃa rădăcinilor de floarea soarelui în soluri uşoare, uscate cu pH neutru sau slab acid. Germinarea poate avea loc şi în prezenŃa resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristică pe care se bazează şi una din metodele de combatere prin răspândirea pe teren a resturilor mărunŃite la moara cu ciocănele. SeminŃele pornesc în vegetaŃie dar neavând pe ce parazita, tânăra plantulă va muri. Floarea soarelui poate fi parazitată uneori şi de Orobanche ramosa L., plantă ce are talie mai mică, 10-40 cm şi tulpina ramificată de culoare gălbuie. Combatere. Solele infestate cu seminŃe de Orobanche vor intra în asolament la interval de 5-6 ani, perioadă în care ele vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase.SămânŃa de floarea soarelui va trebui să nu conŃină seminŃe de Orobanche. Pe suprafeŃe mici, se recomandă praşile repetate executate înainte de apariŃia florilor deoarece dacă planta este tăiată după înflorire, substanŃele din tulpină reuşesc să matureze seminŃele. Repetarea praşilelor este necesară întrucât tulpinile plantei parazite apar eşalonat. Cea mai eficientă metodă este selectarea de soiuri şi hibrizi rezistenŃi la această plantă parazită. Soiurile cu înrădăcinare profundă sunt mai puŃin parazitate de lupoaie a căror seminŃe nu germinează la adâncime mare (tab 1). Hibrizi de floarea soarelui omolaŃi în 2001 şi 2002 (testaŃi în ceea ce priveşte rezistenŃa la agenŃii patogeni)Tabelul 1

24

Hibridul

RezistenŃă la: Sclerotinia tolerant rezistent rezistent tolerant tolerant tolerant rezistent tolerant tolerant mijlociu rez. mijlociu rez. mijlociu rez. -

RezistenŃă la: RezistenŃă la: Phomopsis tolerant tolerant tolerant tolerant rezistent tolerant tolerant rezistent rezistent tolerant rezistent tolerant tolerant tolerant tolerant mijlociu rez. mijlociu rez. mijlociu rez. tolerant
25

RezistenŃă la: Orobanche tolerant rezistent toletant sensibil rezistent rezistent sensibil tolerant sensibil -

Plasmopara rezistent rezistent rezistent rezistent rezistent rezistent tolerant rezist.rasa”a” rezistent rezistent

Capella Eden Floyd Fly India LG 5385 LG 5634 LG 5660 Magnum Minunea PR64A83 Rigasol Sena Candisol Focus Heliasol Kasol Kiskun Ramszesz LG 5645 Macho Manitou Masai Nobel

rezistent rezistent

-

PR.64H61 Top 75 Trevi Venus

mijlociu rez. toletant tolerant tolerant

mijlociu rez. rezistent toletant rezistent

rez.până la rasa 4 rezistent rezistent foarte rezistent

-

1.2. Bolile soiei Viroze 1.2.1. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus. Boala a fost descrisă în 1916 în S.U.A. sub numele de cloroza şi încreŃirea frunzelor de soia iar acum este cunoscută în toate Ńările cultivatoare de soia. În România a apărut concomitent cu extinderea acestei culturi (M. Nicolaescu, 1975). Pierderile produse de această boală pot fi mari, între 8-25 % dacă temperaturile se menŃin între 18-20oC. Simptome. În cultură plantele se observă foarte uşor întrucât au o creştere mai lentă şi prezintă pe frunză mozaic şi cloroze nervuriene. Foliolele sunt mai alungite, înguste şi se curbează spre partea inferioară. Din cauză că nervurile nu cresc în acelaşi ritm cu limbul frunzei, de-a lungul lor apar gofrări (fig. 11). Pe aceste plante apar puŃine păstăi cu seminŃe ce se maturează târziu şi au aspect “marmorat”. Agentul patogen - Soybean mosaic virus-sin. Soja virus 1 (Gardner et Kem) Smith., aparŃine grupei Potyvirus, are ARD monocatenar, de formă alungită cu marginile paralele de 15 nm şi este transmisibil prin afide. Inactivarea termică se poate face la 55-60oC. Cercul de plante gazdă posibile al acestui virus este destul de larg, dar în natură a fost găsit doar pe soia. Epidemiologie. Virusul este vehiculat în natură în mod nepersistent de diferite afide ca: Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae, Myzus persicae şi Rhopalosiphum maydis. Virusul se transmite de la un an la altul prin sămânŃa infectată în al cărui embrion se găseşte. Plantele ce au fost infectate în stadiu tânăr au cel puŃin 60 % din seminŃe infectate, în timp ce la plantele infectate mai târziu acest procent scade. Plantele infectate, după înflorit produc seminŃe sănătoase.
Fig. 11. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus: 1,2,4,5- foliole atacate; 3- foliolă sănătoasă (după E. Rădulescu, 1966). 26

Prevenire şi combatere. În vederea obŃinerii de culturi sănătoase se recomandă semănarea de sămânŃă sănătoasă provenită din lanuri verificate care nu au avut plante mozaicate până la înflorire. Soiurile Chippewa, Hamsoy şi Acme sunt foarte sensibile aşa încât pentru culturile respective se vor lua măsuri de izolare spaŃială faŃă de alte soiuri şi se vor aplica tratamente împotriva agenŃilor vectori. Tarlalele unde se observă mozaicarea încă din primele faze de vegetaŃie vor fi eliminate de la certificarea pentru material de sămânŃă.

Bacterioze 1.2.2. Arsura bacteriană a soiei - Pseudomonas syringae pv. glycinea. Această boală bacteriană semnalată încă de la începutul secolului în S.U.A., a apărut şi la noi, fiind studiată de V. Severin în 1975. Se cunosc ca fiind înregistrate pagube foarte mari 4-64 % din recoltă în S.U.A., 75 % în Caucaz şi chiar 43-100 % în Extremul Orient. Simptome. Bacteria parazitează toate organele aeriene, cotiledoane, frunze, tulpini şi boabe. Pe cotiledoanele atacate apar pete hidrozate, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor. Pe frunze apar pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evoluează în pete galbene apoi brune, brune-negricioase (fig. 12). Din Ńesuturile atacate pe vreme umedă apare exudatul bacterian albicios ce se poate usca sub formă de peliculă lucioasă brună sau cenuşie. Toxina produsă de Fig. 12. Arsura bacteriană a soiei bacterie, coronatina, distruge clorofila celulelor Pseudomonas syringae pv. glycinea (după M. Hatman şi col., 1989). parazitate şi în cazul unui atac grav frunzele rămân sfâşiate sau se usucă prematur. Pe tulpini petele sunt alungite, la început galbene apoi brune, acoperite de exudat şi în final negre. Păstăile de la plantele bolnave produc puŃine seminŃe mici cu tegumentul zbârcit şi uneori acoperit de gomă bacteriană. În cazul unui atac mai grav boabele au pete cenuşii, brune şi chiar crăpături. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. glycinea - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria este aerobă, gram negativă, cu 1-4 cili polari, are formă de bastonaş izolat sau în perechi de 2,3-3,0 x 1,2-1,5 µm cu 3 rase fiziologice prezente la noi în Ńară după cum a stabilit V. Severin în 1976. Epidemiologie. Agentul patogen este transmis de la un an la altul prin intermediul seminŃelor infectate care nu-şi pierd facultatea germinativă decât cel mult în proporŃie de 66 %. Bacteria rămâne cel mult 6 luni viabilă în seminŃe. SeminŃele păstrate mai mulŃi ani îşi pierd aproape complet germinaŃia dar puterea de infecŃiozitate a bacteriei nu scade. Transmiterea poate fi asigurată şi prin resturile vegetale rămase pe sol în care bacteria poate fi viabilă timp de 9 luni.
27

În timpul germinării seminŃei de soia bacteria se multiplică şi va ataca cotiledoanele şi primele frunze. Un caz aparte de rezistenŃă este întâlnit la plantele atacate de păianjenul roşu - Tetranychus telarius care nu sunt atacate de această bacterie. Prevenire şi combatere. Măsura cea mai eficientă este semănarea de sămânŃă sănătoasă. Helioterapia folosită 6-8 zile poate dezinfecta seminŃele infectate. Tratamentele seminale cu antibiotice ca: oxitetraciclină sau streptomicină deşi dau rezultate sunt deosebit de costisitoare şi nu se folosesc decât de către amelioratori, pe suprafeŃe mici. În U.R.S.S. s-a obŃinut scăderea potenŃialului infecŃios al seminŃelor prin tratarea acestora cu curent electric 4 kw/g timp de 30 secunde sau cu ultrasunete 21,3 kc/sec. timp de 15 minute dar şi aceste tratamente se pot folosi doar la cantităŃi mici de seminŃe. Întrucât bacteria rezistă în resturile vegetale se vor lua măsuri de igienă culturală şi de rotaŃie a culturii. 1.2.3. Bacterioza pustulară a soiei – Xanthomonas campestris pv.glycines. Bacterioza semnalată în 1902 şi 1912 în S.U.A. s-a răspândit repede odată cu extinderea culturii soiei aşa încât a apărut în 1960 şi în România unde a fost studiată de V. Severin. Simptome. Plantele infectate se recunosc încă din stadiul de cotiledoane când pe acestea apar pete brune asemănătoare antracnozelor. Pe frunze apar pete mici la început de decolorare apoi brun-roşcate în dreptul lor formându-se proeminenŃe pustulare. Parenchimul zonei afectate este de două ori mai gros decât al restului frunzei, excrescenŃa putând apărea pe o parte a limbului sau pe ambele feŃe. În momentul necrozării Ńesuturile devin brun-roşcate iar zona de lângă ele unde bacteria este activă are o culoare gălbuie. La soiurile sensibile Ńesuturile atacate se desprind, frunza apare perforată şi pot fi atacate chiar păstăile în care chiar dacă au pete mici brun-roşcate se formează seminŃe. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. glycines (Nakano) Dye - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria are celule monotriche de 0,6-2 x 0,2-0,8 µm. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale în care rezistă 9 luni şi prin seminŃele infectate în care bacteria este prezentă chiar şi după 30 luni. În timpul vegetaŃiei boala este favorizată de temperaturi ridicate (30-33oC) şi de o vreme umedă. Prevenire şi combatere. Cea mai eficientă metodă de prevenire este cultivarea de soiuri rezistente şi utilizarea de sămânŃă sănătoasă provenită din culturi unde nu a fost semnalată boala. Au fost făcute unele încercări de distrugere a bacteriei din seminŃe prin termoterapie dar s-a diminuat capacitatea germinativă. Peroxidaza din hrean în prezenŃa iodurii de potasiu şi a perhidrolului a avut o puternică acŃiune bactericidă.

28

Micoze 1.2.4. Mana soiei - Peronospora manshurica. Boala a fost semnalată în 1948 în România de Tr. Săvulescu iar acum produce pagube însemnate în anii ploioşi sau în culturile irigate. Simptome. Foliajul plantelor mănate prezintă numeroase pete colŃuroase, mici, de 24 mm, de culoare la început verde-gălbuie, untdelemnii, apoi brune pe faŃa superioară (fig. 13). În dreptul petelor, pe faŃa inferioară a limbului apare un puf cenuşiu-violaceu, apoi în scurt timp zonele afectate sau chiar toată frunza se usucă. Agentul patogen Peronospora manshurica (Naum.) Sydow. - fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Sifonoplastul agentului patogen parazitează Ńesuturile din care prin stomatele de pe partea inferioară a frunzei vor ieşi grupuri de ramificaŃii. Sporangioforii apăruŃi au 350520 x 5-8 µm lungime, sunt ramificaŃi dicotomic iar în treimea lor terminală, pe sterigme apar sporangi eliptici,

Fig.13 Mana soiei - Peronospora manshurica: a- frunză atacată; b-sporangiofor; c-zoosporangi; d-oospor (după T. Baicu şi Tatiana Şesan, 1996).

subglobuloşi de 12-28 x 12-28 µm. În Ńesuturile necrozate, în urma procesului de sexualitate (oogamie) apar oosporii de 27-43 µm în diametru ce prezintă un epispor neted sau reticulat. Aceştia rezistă în resturile vegetale sau sunt aderenŃi la sămânŃa recoltată. În anul următor ei vor germina formând un sifonoplast scurt ce susŃine un sporange mare din care apar filamente ce vor da infecŃiile primare. Filamentele provenite din sporangii apăruŃi pe frunze vor produce infecŃii secundare. Numărul infecŃiilor secundare este în directă corelaŃie cu frecvenŃa precipitaŃiilor şi cu temperatura. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în sol pe resturi vegetale sub formă de oospori dar acest lucru nu are prea mare importanŃă întrucât nu se practică monocultura soiei. Principala sursă de transmitere a bolii în anul următor o constituie oosporii aderenŃi pe sămânŃă dar şi sămânŃa infectată provenită de la plantele mănate. Răspândirea agentului în perioada de vegetaŃie este asigurată de sporangii vehiculaŃi de apa de ploaie sau de irigaŃie şi de vânt. Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturii se va folosi numai sămânŃă sănătoasă sau tratată cu Apron 35 SD (400-600 g/100 kg). În culturile semincere se recomandă 1-2 stropiri înainte şi după înflorit cu produse antiperonosporice de contact sau sistemice: Captadin 50 PU-0,2 %, Benlate 50 WP- 0,06-0,1 %, Topsin M 70 PU-0,1-0,12 % (aceste
29

substanŃe având şi efect secundar pentru Botrytis cinerea). Cele două tratamente preforal şi postfloral vor fi făcute la interval de 10-12 zile, fiind indicat ca la al doilea tratament să se folosească un produs sistemic ce va preveni infectarea seminŃelor. Soiurile omologate în 2002-AG-o801RR, Kiskun, Daniela, Onix, Proteinka, PR.92B05RR, PR.92PB71RR şi PR92B21RR au o comportare bună fată de agenŃii patogeni. Alte micoze ale soiei: -Putregaiul brun al rădăcinilor şi bazei tulpinii – Pythium de Baryanum Hesse.: antracnoza - Colletotrichum truncatum Schw.; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum (vezi micozele la floarea soarelui); putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea (vezi micozele la floarea soarelui); cercosporioza - Cercospora sojina. 1.3. Bolile rapiŃei Micoze 1.3.1. Rugina albă a cruciferelor - Albugo candida. Boala cunoascută sub numele de rugina albă sau albumeala cruciferelor este foarte comună, fiind întâlnită pe cruciferele cultivate şi spontane. Simptome. Agentul patogen atacă frunzele, tulpinile, pedunculii florali, florile şi siliculele. Pe organele atacate apar pete de decolorare, apoi albe, lucioase, proeminente de diferite forme şi mărimi (1-5 mm în diametru) izolate sau confluente. În dreptul proeminenŃelor epiderma crapă şi pata capătă un aspect Fig.14 . Rugina albă a cruciferelor pulverulent. Tulpinile şi siliculele atacate suferă Albugo candida: hipertrofierea malformaŃii ca: hipertrofieri, îngroşări (fig. 14). inflorescenŃelor Sepalele florilor sunt hipertrofiate, petalele sunt atrofiate şi înverzite. Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se culcă pe sol. Agentul patogen - Albugo candida (Pers. et Hooker) Kze - fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Sifonoplastul agentului patogen se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii trimişi în celule. Subepidermic, sifonoplaştii prin strangulări succesive formează lanŃuri de zoosporangi sferici, de 1321 x 13-19 µm, unicelulari, incolori cu membrană dublă. Prin ruperea epidermei sunt puşi în libertate zoosporangii ce în condiŃii de umiditate formează zoospori sau uneori sifonoplaşti ce vor produce infecŃii secundare. În Ńesuturile care se usucă, spre sfârşitul perioadei de vegetaŃie apar şi oosporii, ultimii
30

Fig. 15. Rugina albă a cruciferelor - Albugo candida: 1- plantă atacată; 2 - lanŃuri de metasporangi; 3 - zoospori; 4 - oospori (după T.Ferraris, 1938).

produşi de sexualitate rezultaŃi în urma oogamiei. Aceştia sunt sferici sau ovoizi, de 30-57 µm, cu pereŃi groşi, galben-bruni, cu suprafaŃa rugoasă (fig.15) Oosporii rezistă până în anul următor când, în condiŃii de umiditate mare vor da naştere la zoosporii ce vor produce infecŃii primare. Epidemiologie. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin oosporii rămaşi în sol sau aderenŃi la seminŃe iar în cazul cruciferelor semănate din toamnă rezistă în rădăcinile din sol. În cursul anului ciuperca este răspândită de zoosporangii (metasporangi) vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. Prevenire şi combatere. Mijloacele agrotehnice au un mare rol în prevenirea instalării bolii deoarece prin arăturile adânci, igienă culturală, distrugerea buruienilor şi rotaŃia de 3-4 ani, se crează condiŃii favorabile pentru plante şi nefavorabile pentru instalarea agentului patogen. În toate culturile semincere se recomandă la apariŃia atacului un tratament cu Dithane M-45-80 WP - 0,2 %, Ridomil Cu-18-WP -0,3 % sau Ridomil MZ 72 WP-0,25 %.Pentru prevenirea atacului de Sclerotinia recomandăm-Orius 25 EW-1 l/ha Alte micoze ale rapiŃei: -putrezirea rădăcinilor - Olpidium brassicae; căderea plantulelor - Pythium de Baryanum; mana cruciferelor - Peronospora brassicae; hernia rădăcinilor - Plasmodiophora brassicae; făinarea cruciferelor - Erysiphe communis; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum ( vezi bolile florii soarelui); pătarea neagră a cruciferelor - Alternaria brassicae putregaiul uscat - Phoma lingam . CAPITOLUL . II BOLILE PLANTELOR TEXTILE 2.1. Bolile inului Viroze 2.1.1. Cloroza inului - Aster yellows virus Boala a fost semnalată în Cehoslovacia, în SUA şi Canada aşa după cum reiese din studiile lui Klinkowski M. (1968), Frederiksen R.A. (1964) şi Sackston W.E. (1958). Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită culorii galbene şi datorită ramificării anormale. Florile prezintă sepale care au o lăŃime uniformă, sunt îngustate, ascuŃite şi ating până la 18 mm lungime. Petalele florilor sunt înverzite, deformate şi de regulă floarea rămâne sterilă. În cazul instalării timpurii a bolii, bobocii florali se usucă şi cad. Agentul patogen - Aster yellows virus Klink. este un virus ce în mod obişnuit produce îngălbenirea florilor de la diferite specii de Aster. I. Pop (1967) menŃionează că acest virus are un cerc foarte larg de gazde (270 specii din 39 familii) între care hrişca, spanacul, morcovul, pătrunjelul, salata, tomatele şi o serie de plante floricole. Prin cercetările sale
31

Murtomaa (1966) precizează că acest virus este prezent pe cerealele cultivate şi spontane, de pe care poate trece pe in dar nu şi invers. Boala afectează în special soiurile tardive iar simptomele pot fi mascate de temperaturile ridicate din cursul verii. Ploaie P.G. (1973) menŃionează faptul că boala cunoscută sub numele de cloroza asterului cu agentul patogen Aster yellows ar fi produsă nu de un virus ci de o micoplasmă, totuşi până la această dată, cloroza inului este considerată o viroză. Epidemiologie. Virusul este vehiculat de la plantă la plantă de insecta Macrosteles fascifrons Stal. iar de la un an la altul rezistă în plantele perene infectate, în special în trifoiul alb şi în buruieni ca Stellaria media. Prevenire şi combatere. La amplasarea lanurilor de in trebuie să se Ńină seama ca ele să nu fie în apropierea tarlalelor cu trifoi alb. Printr-o bună erbicidare împotriva buruienilor ce ar putea fi rezervoare de virus şi printr-o bună tratare cu insecticide sistemice, atacul acestui virus poate fi limitat. Micoplasmoze 2.1.2. Îngălbenirea inului de Noua Zeelandă - Phormium yellow leaf. Boala a fost semnalată în 1950 pe specii de in cultivate în Noua Zeelandă de către Boyce W. şi Newhork F.J. Simptome. Foliajul plantelor infectate se îngălbeneşte şi în scurt timp se usucă. Îngălbenirea ca şi uscarea începe de la marginea limbului spre interior. În unele cazuri frunza se brunifică şi se ofileşte. Plantele virotice au talie redusă şi se ofilesc din cauză că micoplasma produce o necroză a floemului rădăcinilor în care apar şi gome. Agentul patogen - Phormium yellow leaf a fost considerat o perioadă ca fiind un virus, până când, în 1969 Ushiyama R. a izolat corpusculi de tip micoplasma. Epidemiologie. Agentul patogen este transmis prin insecta Oliarus atkinsoni Myers. În ceea ce priveşte bolile virotice şi micoplasmozele inului există încă multe discuŃii, unii cercetători susŃinând posibilitatea ca să se suprapună aceste infecŃii. Virusurile între care Oat blue dwarf transmis de Macrosteles fascifrons, Beet curly top virus transmis de Circulifer tenellus, Beet pseudoyellows virus transmis de Trialeurodes vaporariorum, Radish yellows virus, Malva yellows virus şi Tobacco leaf curl virus, au fost semnalate şi pe in, în SUA şi India. Bacterioze 2.1.3. Bacterioza inului - Bacillus macerans. Boala a fost descrisă în URSS de Berezova E. şi Sevcenkova M. în anul 1932 iar mai târziu s-a răspândit fiind semnalată în Letonia, Azerbaidjan şi alte zone asiatice. Pagubele pot fi foarte mari, chiar de 80 %, dacă atacul apare în faza de îmbobocire. Simptome. Boala poate fi observată chiar pe tinerele plantule sau pe seminŃe în timpul germinaŃiei. Din seminŃele infectate ies germeni debili, deformaŃi, cu rădăcinuŃa slab dezvoltată, plantele nu ies la suprafaŃa solului şi putrezesc. Pe plantele răsărite, în zona
32

coleoptilului apar pete cu aspect hidrozat, în dreptul cărora pe timp ploios apare goma bacteriană. Zonele afectate se brunifică, devin mucilaginoase iar plantele vor putrezi. Pe cotiledoane apar pete brune cu aspect mucilaginos. În cazul unor ploi prelungite, vârful rădăcinii ca şi vârful plantei se brunifică şi se usucă sau putrezesc. Atacul este mai frecvent în faza de răsărire şi de butonizare dar poate fi semnalat şi pe capsulele ce vor produce seminŃe infectate. Agentul patogen - Bacillus macerans Schrad - fam. Rhizobiaceae. Bacteria are forma unui bastonaş cu capetele rotunjite, este facultativ anaerobă, Gram-negativă şi de dimensiuni cuprinse între 1 x 4-5 µm. Capacitatea mare de hidroliză o face capabilă să macereze tulpinile de in. Epidemiologie. Bacteria rezistă în sol şi după primele infecŃii pe rădăcini şi coleoptil, apar şi infecŃiile pe părŃile aeriene de unde după apariŃia gomei bacteriile vor fi vehiculate de apa de ploaie. Prin intermediul seminŃelor din capsulele infectate este asigurată transmiterea directă a agentului patogen de la un an la altul. Prevenire şi combatere. Întrucât boala este mai frecventă în solurile grele şi umede, acestea vor fi evitate la amplasarea culturii. Se vor asigura condiŃii optime pentru germinarea şi răsărirea plantelor întrucât agentul patogen produce cele mai mari pierderi în această fenofază. Semănatul inului se va face la epoca optimă cu sămânŃă sănătoasă, ce va fi tratată cu Mancozeb 80-200 g/100 kg sau cu Vitavax 200 FF în doză de 200 ml/100 kg, substanŃă ce combate şi alŃi agenŃi patogeni ai inului.

Micoze 2.1.4. Arsura inului - Olpidiaster radicis. Arsura inului este răspândită în vestul Europei precum şi în URSS, Maroc. La noi în Ńară agentul patogen a fost semnalat de Ghimpu V. în 1932 pe Begonia. Simptome. Boala apare pe plantele abia răsărite şi se observă sub formă de vetre de atac în care plantele se îngălbenesc şi se usucă. Vârful plantelor se ofileşte, se îndoaie, apoi întreaga plantă se usucă. Vetrele de atac vor creşte în diametru dacă vremea este umedă şi răcoroasă. La smulgere se observă că rădăcinile sunt veştede, cu scoarŃa descompusă însă, cilindrul central pare sănătos. Dacă vremea se încălzeşte, plantele îşi revin, formează tulpini cu internoduri scurte, cu mugurii laterali la subsuoara frunzelor situate sub vârful uscat. Agentul patogen - Olpidiaster radicis (de Wild) Pasch. - fam. Olpidiaceae, cl. Chytridiales, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca are un aparat vegetativ-gimnoplast ce parazitează intracelular. După o perioadă de parazitare, se transformă holocarpic în sori de zoosporangi ce vor pune în libertate zoosporii ovali, flagelaŃi de 2-4 µm, prin intermediul cărora ciuperca se răspândeşte în sol. Spre sfârşitul perioadei de vegetaŃie apar în Ńesuturile afectate akinetosporangii ca rezultat al

33

procesului de sexualitate. Într-o celulă se pot găsi până la 10-12 akinetosporangi de 20-32 x 10-20 µm, spori ce pot rezista în sol 7-10 ani. În primăvară din akinetosporangi vor apărea zoosporii flagelaŃi ce vor fi vehiculaŃi până la rădăcinile tinere pe care le vor infecta. Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în cursul anului prin zoosporii care sunt vehiculaŃi de apa din sol. Durata infecŃiilor este însă limitată deoarece la 2 săptămâni de la răsărirea plantelor, rădăcinile sunt destul de întărite şi nu mai pot fi infectate. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de akinetosporangi. De remarcat este faptul că, agentul patogen are un cerc larg de plante gazdă între care, lucerna, trifoiul, mazărea, lupinul, muştarul, ridichea, varza, spanacul, ovăzul, tutunul şi chiar plantele din flora spontană. Prevenire şi combatere. Întrucât boala este frecventă pe solurile reci şi umede acestea vor fi excluse de la amplasarea culturii de in. În alcătuirea asolamentului se va Ńine cont de cercul de plante gazdă al agentului patogen şi de gradul de atac al acestor plante, semnalat în anii precedenŃi. Drenarea excesului de umiditate, amendamentele cu calciu precum şi cultivarea de soiuri de in cu flori albe care sunt mai rezistente, asigură evitarea pagubelor produse de acest agent patogen. 2.1.5. Putregaiul plantulelor de in - Pythium de Baryanum. Inul poate fi atacat în anii ploioşi de o serie de agenŃi patogeni de sol între care şi Pythium de Baryanum care a fost inclus în lista patogenilor din starea fitosanitară a anului 1937. Simptome. La scurt timp după răsărire, pe axul hipocotil infectat se observă pete brune, mici, alungite care pot conflua şi înconjura axul. În vetrele de atac, tinerele plantule se culcă la pământ şi putrezesc. Dacă vremea se menŃine umedă, vetrele de atac îşi vor lărgi diametrul şi pagubele pot fi mari. Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse. - fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ este un sifonoplast pe care apar în cursul vegetaŃiei ortosporangi ce vor da naştere la zoospori uniflagelaŃi, ca organe de înmulŃire asexuată. În organele distruse vor apărea ca rezultat al procesului de sexualitate, oospori care au membrane groase ce le conferă o rezistenŃă la temperaturi scăzute. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei ciuperca se răspândeşte prin zoosporii vehiculaŃi de apa din sol iar de la un an la altul rezistă prin oospori. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire sunt cele mai eficiente şi ele se referă la amplasarea corectă a inului în soluri afânate, ce nu reŃin apa; la alcătuirea unui asolament corect trebuie să se Ńină seama că acest agent patogen are un larg cerc de plante gazdă. Inul mai poate fi atacat şi de alte specii ale genului Pythium ca: P. egalacanthum de Bary, P. irregulare Buiss, P. splendens Braun, P. mamillatum Mens., P. intermedium de Bary
34

şi P. de Baryanum var. pelargoni Braun. Aceste specii dau aceleaşi simptome dar caracterele lor morfologice diferă. SeminŃele de in vor fi tratate înainte de semănat cu Vitavax 200 Wp- 200 g/100 kg sau Vitavax 200 FF-200 ml/100 kg. Rezultate bune a dat şi tratamentul cu Tiradin 70 PUS250-350 g/100 kg seminŃe sau Tiramet 60 PTS- 300 g/100 kg seminŃe. 2.1.6. Făinarea inului - Oidium lini. Făinarea inului este o boală larg răspândită în Ńările cultivatoare din vestul Europei şi în Italia. C. Sandu-Ville o descrie din România în 1951 iar ulterior ea s-a răspândit şi a dat pagube mari în anii 1958 în judeŃul Braşov, în 1959 în judeŃul Ilfov, IalomiŃa, Teleorman, în 1960 în judeŃele Iaşi, Suceava, Dolj, IalomiŃa şi în 1969 în judeŃele Timiş, Bacău, Ilfov şi ConstanŃa. Simptome. Făinarea se observă în mod frecvent pe frunze şi numai uneori pe caliciul floral al tulpinii. Frunzele acoperite de pâsla miceliană fină se îngălbenesc, se usucă şi planta se degarniseşte de frunze de jos în sus, ceea ce uneori duce la sterilitatea florilor. Agentul patogen - Oidium lini Fries - fam. Mucedinaceae. ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ubrizy G. (1953) raportează ciuperca la Erysiphe cichoracearum. Miceliul ciupercii este un tal filamentos, ectoparazit, fixat cu apresorii de frunză şi hrănit prin intermediul haustorilor ce parazitează celulele epidermice. ÎnmulŃirea asexuată se realizează prin conidii de formă trunchiată sau cilindrică, hialine, de 24-36 x 9-12 µm, dispuse în lanŃuri scurte. Epidemiologie. Făinarea apare în cursul lunilor iunie-iulie în culturile cu densitate mare, semănate târziu şi numai pe vreme umedă şi călduroasă. Răspândirea ciupercii este asigurată de conidiile ce sunt vehiculate de curenŃii de aer şi germinează pe frunzele uşor deshidratate de secetă. Soiurile de in manifestă o rezistenŃă variată, aceasta fiind corelată cu rezistenŃa la secetă. Prevenire şi combatere.Se recomandă semănarea inului la epoca optimă, respectarea densităŃii normale şi evitarea amplasării culturilor de in pe terenuri umede. 2.1.7. Rugina inului - Melampsora lini. Rugina este o boală semnalată în toate Ńările cultivatoare de in din lume fiind considerată în unele zone ca principala boală ce depreciază cantitatea şi calitatea fuiorului de in. În România este cunoscută încă din 1930 când a produs pagube mari în Dobrogea. După anul 1965 boala a fost semnalată numai sporadic fără a produce pagube însemnate. Simptome. Primele simptome ale atacului apar pe faŃa inferioară a cotiledoanelor şi pe hipocotil sub forma unor pete galbene-portocalii şi nişte puncte mici gălbui.
35

În partea a doua a vegetaŃiei inului, după înflorit boala se observă prin apariŃia unor pete de culoare galbenă-roşiatică dispuse pe frunzele superioare, tulpini, sepale şi chiar capsule. Ceva mai târziu pe plantele bolnave apar pustule mici, roşii, proeminente ce în scurt timp iau aspectul unor cruste negre. Din tulpinile infectate, cu fibre anormal dezvoltate, inegale ca grosime şi lungime şi foarte fragile care se prelucrează greu, rezultă un fuior de proastă calitate. Agentul patogen - Melampsora linii (Schum.) Lév. - fam. Melampsoraceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este macrociclică şi autoică. Pe cotiledoane şi axa hipocotilă apar în urma infecŃiilor primare cu bazidiospori, picnidii mici, turtite sau globuloase, subepidermice, gălbui. Ecidiile hipofile sunt într-o primă fază subepidermice apoi se deschid rupând epiderma. Ele au 0,3-0,5 mm în diametru, sunt circulare şi de culoare galbenă-portocalie. Ecidiosporii sferici sau subsferici au 21-28 x 10-32 µm cu o epidermă verucoasă. După înflorit apar şi lagărele cu uredospori, circulare de 0,30,75 mm în diametru sau chiar de 1,5 mm lungime dacă sunt situate pe tulpini. Printre uredosporii sferici sau elipsoidali, de 15-25 x 13-20 µm cu membrana fin echinulată, se găsesc parafize de 40-50 µm lungime cu partea terminală sferică de 18-23 µm în diametru. Teliosorii apar sub forma unor cruste negre, subepidermice şi conŃin teliospori prismatici, de 35-50 x 10-20 µm, cu membrana brună, îngroşată la vârf. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de teliosporii care sunt foarte rezistenŃi la ger, rămân pe resturile vegetale şi pot germina şi forma bazidiospori chiar şi după 2 ani. InfecŃiile primare sunt asigurate de bazidiospori şi după o incubaŃie de o lună, apar picnidiile cu picnospori ce vor răspândi agentul patogen în primele fenofaze. Uredosporii ce apar imediat după înflorire, răspândesc agentul patogen până spre sfârşitul vegetaŃiei când apar teliopustulele, sub formă de cruste negre. Prevenire şi combatere.Temperaturile moderate şi umiditatea mare favorizează extinderea agentului, în special pe culturile semănate târziu pe terenuri umede. Agentul patogen prezintă mai multe rase fiziologice cu specializări stricte, aşa încât folosirea de soiuri rezistente este una din măsurile de prevenire foarte eficiente. Crearea de forme rezistente prin hibridare şi selecŃie este principala sarcină a amelioratorilor, dar existenŃa unui număr mare de rase fiziologice ce îngreunează mult munca cercetătorilor. O condiŃie esenŃială în prevenirea bolii este asigurarea respectării măsurilor de igienă culturală, distrugerea resturilor de la prelucrarea fuiorului şi arături adânci de toamnă la solele pe care inul nu va reveni decât după 3 ani. Cultivarea de soiuri precoce, semănate devreme şi fertilizarea echilibrată, duc la evitarea atacului, la obŃinerea de producŃii constante şi sănătoase. Chiar dacă tratamentele chimice sunt eficace în primele stadii de vegetaŃie a plantelor, ele nu sunt justificate din punct de vedere economic aşa încât se recomandă semănarea de seminŃe provenite din loturi semincere sănătoase şi eventual aplicarea unor tratamente termice ce s-au dovedit eficace sau a fungicidelor Vitavax 200 WP-200 g/100 kg sau Vitavax 200 FF- 200 ml/100 kg.

36

2.1.8. Ascochitoza inului (boala piciorului) - Ascochyta linicola. Boala deşi puŃin răspândită este foarte păgubitoare. Ea este cunoscută în Canada, vestul Europei, în zona Petersburgului, Irlanda iar în România a apărut în 1961, fiind semnalată de Ana Hulea şi Maria Tîrcovnicu. Simptome. Boala se recunoaşte uşor datorită brunificării părŃii bazale a tulpinii. Pe rădăcini apar pete ruginii ce se pot confunda cu cele produse de antracnoză iar pe tulpini apar la bază, mici crăpături brune-negricioase pe care se observă puncte mici negre. InfecŃiile sunt favorizate de eventualele răniri de la baza tulpinii. Atacul poate fi semnalat şi pe capsule, acestea având o creştere redusă, devin brune, conŃin puŃine seminŃe mate, cu o capacitate germinativă diminuată. Plantele atacate au o talie redusă, se veştejesc, fibrele din tulpini se separă greu, fuiorul este de slabă calitate iar producŃia de seminŃe este diminuată cantitativ şi calitativ. Agentul patogen - Ascochyta linicola Naum. et Vass. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii - talul filamentos pătrunde în plantă prin răni sau direct şi parazitează baza tulpinii şi eventual capsulele, localizându-se sub tegumentul seminŃelor sau chiar în embrion. În zonele atacate ale tulpinii, subepidermic, apar picnidiile brune-negricioase de 110160 µm în diametru, cu picnospori hialini, bicelulari, oblongi, de 5-6 x 2,5 µm sau chiar mai mari, 10,5-17,5 x 3,3-5 µm (Ana Hulea şi col.). Până la maturitatea deplină picnosporii par unicelulari, din care cauză se pot confunda cu cei de la Phoma lignicola. Epidemiologie. Boala este deosebit de gravă întrucât transmiterea ei este asigurată direct de miceliul din seminŃe şi indirect de picnosporii rămaşi în picnidiile de pe resturile vegetale. În cazul semănării inului în soluri cu umiditate peste 30-40 % infecŃiile şi răspândirea ciupercii se fac cu o mare uşurinŃă, mai ales la plantele tinere. Picnosporii sunt vehiculaŃi de apa de ploaie, readuşi în sol, de unde vor fi duşi de apă la alte plante. Prevenire şi combatere. Se recomandă evitarea amplasării inului pe sole cu umiditatea solului peste 30-40 % şi folosirea de sămânŃă sănătoasă şi tratată cu Vitavax 200 WP în doză de 200 g/100 kg sau alte substanŃe cu acŃiune sistemică.

2.1.9. Pătarea brună a inului - Phoma linicola. Boala este destul de răspândită în Europa şi America de Nord iar în Belgia este considerată cea mai gravă boală a inului. În România a fost depistată în 1941 în jud. Ilfov şi în 1957 în jud. Teleorman. Simptome. Atacul poate fi semnalat încă din primele faze de vegetaŃie când pe plantele tinere, pe cotiledoane şi tulpini apar pete brune ce au în jurul lor o zonă galbenă. Pe aceste pete brune apar numeroase puncte mici negre. Atacul se extinde şi la foliajul care se brunifică, se veştejeşte şi se usucă. Plantele rămân mici, cu tulpini fragile ce se usucă

37

prematur. Pe tulpini se constată exfolierea scoarŃei sfâşiate iar pe rădăcini se observă veştejirea şi putrezirea Ńesuturilor. Agentul patogen - Phoma linicola March. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Cercetările recente indică faptul că nu numai acest agent patogen produce pătarea brună ci şi P. exigua, P. lingam şi P. usitatissima, deosebirile între specii fiind de natură morfologică. Talul filamentos al ciupercii parazitează scoarŃa tulpinilor, fibrele, pătrunzând chiar până la cilindrul central. În Ńesuturile atacate se formează picnidii sferice, de culoare brunănegricioasă, de 110-200 µm în diametru, ce conŃin picnospori hialini unicelulari cilindrici sau elipsoidali, drepŃi sau uşor curbaŃi, de 3-7 x 1,5-3 µm. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul pe resturile vegetale sub formă de picnospori în picnidii. În primăvara următoare, pe vreme umedă din picnidii vor ieşi sub formă de cordoane, picnosporii ce vor produce primele infecŃii. De la plantă la plantă picnosporii sunt vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. În unele cazuri agentul patogen poate fi localizat sub formă de miceliu în tegumentul seminŃelor, transmiterea agentului patogen fiind asigurată direct. Prevenire şi combatere. Se recomandă semănarea la epoca optimă cu sămânŃă certificată şi tratată cu Vitavax 200 FF în doză de 200 ml/100 kg sau alte fungicide sistemice.

2.1.10. Septorioza sau “Pasmo” a inului - Septoria linicola. Boala a fost descrisă în 1911 de Spegazzini A. în Argentina dar acum este considerată ca cea mai răspândită micoză a inului. În România a fost semnalată în 1965 de micologii ieşeni, apoi a apărut în sudul Ńării şi în judeŃul Bihor. Întrucât boala poate compromite aproape în totalitate cultura, este inclusă pe lista agenŃilor patogeni de carantină şi la semnalarea ei materialul infectat se distruge prin ardere. Simptome. Boala se manifestă pe frunze, tulpini, sepale, capsule, seminŃe, fiind mai uşor de identificat în partea a doua a vegetaŃiei, după înflorit. Primele simptome apar pe cotiledoane sub forma unor pete galbene-verzui, circulare ce în scurt timp se brunifică. Pe plantele dezvoltate apar pe frunze, pete de 4-6 mm în diametru, galbene-verzui apoi brune, care duc la veştejirea, uscarea frunzei şi degarnisirea tulpinilor. Pe tulpini apar pete alungite de 5 mm în diametru, galbene-verzui apoi brune. Petele pot conflua şi ca urmare apar zone mari în care tulpina este brună de jur împrejur ( fig. 16). Plantele se usucă prematur şi conŃin fibre de calitate inferioară iar capsulele pătate sunt seci sau au seminŃe zbârcite cu slabă facultate germinativă. Atacul se recunoaşte de la distanŃă întrucât apar vetre de plante cu tulpini “pestriŃe” brune cu verde, vetre ce se extind radiar. Toate plantele prezintă pe zonele brunificate puncte mici negre, adâncite, subepidermice. PrezenŃa acestor puncte diferenŃiază boala “Pasmo” de brunificarea produsă de Polyspora lini.
38

Agentul patogen - Septoria linicola fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În Argentina a fost găsită şi forma perfectă a agentului patogen care a fost raportată la Mycosphaerella linorum (Wr.) Gar., însă rolul formei perfecte, întâlnită foarte rar în natură, este foarte limitat în Fig. 16 Septorioza sau “Pasmo” a inului - Septoria epidemiologia ciupercii. linicola: a- plante de in atacate; b- atac pe tulpini şi Miceliul ciupercii dezorganizează frunze; c- peritecie cu asce şi ascospori; d- picnidii şi Ńesuturile tulpinilor, frunzelor sau capsulelor, picnospori (după D. Becerescu, 1979) producând brunificarea lor. Pe zonele afectate se formează picnidiile globuloase, subepidermice de 65-150 µm în diametru. Picnosporii sunt hialini, cilindrici-filiformi, drepŃi sau curbaŃi, cu 3 pereŃi transversali de 2040 x 2,2-2,5 µm. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii este asigurată de picnosporii aderenŃi pe seminŃe sau de cei ce rezistă 2-3 ani în resturile vegetale rămase în câmp. În timpul vegetaŃiei agentul patogen este răspândit de vânt şi picăturile de ploaie, atacul fiind favorizat de temperatura cuprinsă între 20-24oC şi de umiditatea ridicată. În primele faze de vegetaŃie plantele sunt mai puŃin atacate iar după înflorirea lor, ciuperca devine mai virulentă, se răspândeşte cu rapiditate şi atacă mai intens. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 7-8 ani, semănarea la epoca optimă cu sămânŃă din loturile semincere neinfectate şi tratarea seminŃelor cu fungicide sistemice. Întrucât agentul patogen este pe lista de carantină, depistarea focarelor de “Pasmo” este una din sarcinile specialiştilor care au obligaŃia ca să distrugă întreg materialul infectat. E. Rădulescu şi V. Bulinaru au constatat că la noi în Ńară soiurile de in rezistente la fuzarioză şi rugină s-au dovedit a fi sensibile la septorioză. Se va acorda a atenŃie deosebită la importul de seminŃe care nu vor fi distribuite în teritoriu fără avizul Laboratorului Central de Carantină chiar dacă în acte se specifică rezistenŃa soiului la “Pasmo”. 2.1.11. Antracnoza inului - Colletotrichum lini. Boala cunoscută şi sub numele de pătarea marmorată a tulpinilor de in este cunoscută în numeroase Ńări din Europa putând produce pagube de 20-30 % la producŃia inului de fibre sau la cel de ulei. În România este semnalată sporadic şi fără pagube mari în Transilvania şi nordul Moldovei. Simptome. Boala este prezentă pe frunze, tulpini, flori, capsule şi seminŃe în toate fazele de vegetaŃie. Pe cotiledoane apar pete galbene-portocalii în dreptul cărora Ńesuturile sunt uşor adâncite iar marginea petelor este conturată cu o zonă mai închisă. Pe colet şi rădăcini în dreptul zonelor atacate, apar strangulări, îngroşări anormale şi pete galbene39

portocalii. Plantele atacate în primele fenofaze se veştejesc şi se usucă. Plantele mai mari atacate prezintă marmorări, alternanŃe de culori verzi (zone sănătoase) cu zone brune-roşiatice. Frunzele pătate se veştejesc, se brunifică şi se usucă iar ca urmare capsulele rămân mici, asimetrice şi conŃin seminŃe albicioase, şiştave, zbârcite, uşoare, cu tegumentul mat şi cu mici Fig. 17. Antracnoza inului - Colletotrichum lini: aatac pe plantule; b- pe frunze; c- pe capsule (după excavaŃii. I.Bobeş şi col.,1972). Tulpinile atacate, brunificate, sunt sfărâmicioase, conŃin fibre fragile şi ca urmare se fracturează în perioadele cu vânturi puternice (fig. 38). Agentul patogen - Colletotrichum lini (Westerd.) Tochinai - fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii - talul filamentos, pătrunde în Ńesuturile pe care le parazitează şi se poate localiza în tegumentul seminŃelor sau chiar în embrion. Miceliul la început albicios, devine apoi roşiatic şi în final negricios iar pe el apar lagăre ce conŃin conidiofori scurŃi, hialini ce susŃin conidii unicelulare, scurt-cilindrice, hialine sau uşor colorate în roz, de 14-21 x 2-6 µm. Printre conidiofori şi conidii, se găsesc Ńepi rigizi, septaŃi, bruni, de 80-180 µm lungime. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin miceliul din seminŃe şi prin conidiile rămase pe resturile vegetale care rămân viabile mai mulŃi ani. În lan, ciuperca se răspândeşte prin conidiile duse de vânt, de ploaie sau de insecte. Pe solurile uşoare şi acide şi pe vreme umedă răspândirea ciupercii se face foarte uşor. Prevenire şi combatere. Se recomandă evitarea semănării inului prea târziu sau pe un teren fertilizat excesiv cu azot, fapt ce favorizează atacul. Inul va reveni pe aceeaşi solă numai după 5-7 ani, se vor respecta toate măsurile de igienă culturală şi se va semăna numai cu sămânŃă sănătoasă din soiuri rezistente. Tratarea seminŃelor cu Tiramet-60 PTS în doză de 300 g/100 kg sau cu Tiradin 70 PUS-250-350 g/100 kg dă rezultate foarte bune în prevenirea atacului. ObŃinerea de soiuri rezistente este deosebit de dificilă, întrucât agentul patogen are mai multe biotipuri răspândite în Ńările cultivatoare de in aşa încât este necesar să se amelioreze soiuri locale sau să se hibrideze şi să se verifice rezistenŃa hibrizilor obŃinuŃi în condiŃiile fiecărei Ńări cultivatoare. 2.1.12. Polisporioza inului - Polyspora lini. Boala a fost descoperită în 1921 în Irlanda unde a produs pagube de peste 50 % la recolta de tulpini şi seminŃe. În Ungaria, pagubele au fost de 70-80 % din recoltă, depăşind pe cele produse de antracnoză. E. Rădulescu presupune că această boală există şi în Ńara noastră dar prezenŃa ei încă este incertă.
40

Simptome.Pe cotiledoane şi la coletul tinerelor plantule apar pete de culoare bej (asemănătoare lutului) care în scurt timp se brunifică. În dreptul zonelor brune, Ńesuturile sunt distruse iar plantele se frâng. Atacul sub formă de pete brune care se unesc, se extinde pe întreaga tulpină şi chiar pe capsule care vor forma puŃine seminŃe mici, cu facultate germinativă scăzută (fig. 18). Agentul patogen - Polyspora lini Laff. - fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca are un tal filamentos ramificat ce se dezvoltă intercelular, parazitând celulele, din care cauză în tulpini apar fibre subŃiri şi fragile. Pe miceliu, subepidermic, apar lagăre de conidii sub forma unor periniŃe gelatinoase, incolore sau alb-lăptoase. Conidioforii sunt neramificaŃi, ies în grupuri prin stomate şi susŃin pe partea lor superioară care este lăŃită, 4-8 conidii, unicelulare, hialine, ovoide, de 9-20 x 4 µm. Pe timp secetos, pe traiectul miceliului apar clamidospori prin deshidratarea şi fragmentarea miceliului. Din aceşti clamidospori, în condiŃii favorabile de umiditate va apărea din nou miceliul de infecŃie. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin intermediul seminŃelor infectate şi prin conidiile ce rămân în resturile vegetale de pe sol. În cursul vegetaŃiei, ciuperca se răspândeşte prin conidiile vehiculate de vânt şi apa de ploaie şi rezistă în perioadele de secetă sub formă de spori de rezistenŃă (clamidospori). Prevenire şi combatere. Se recomandă semănarea la epoca optimă, cu seminŃe sănătoase sau Fig. 18 Polisporioza inului - Polyspora lini : a- plantă atacată; b-sec]iune prin sămân]a de tratate cu fungicide sistemice. Fertilizarea solelor cu in atacată; c-miceliul ciupercii; d-conidii îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu sau cu (după I. Becerescu, 1979). microelementul cobalt au dus la scăderea Tiradin 70 PUS-250-350 g/100 kg dă rezultate foarte bune. În timpul vegetaŃiei tratamentele cu insecticide folosite pentru combaterea puricilor inului au dus şi la limitarea atacului de polisporioză. În Noua-Zeelandă, Suedia şi fosta URSS s-au obŃinut soiuri rezistente la această boală şi s-a evitat cultivarea de linii provenite din soiul american Cascade care sunt foarte sensibile. Alte micoze şi antofitoze ale inului: Fusarioza inului este produsă de o multitudine de specii ale genului Fusarium: F. oxysporum f.sp. lini, F. oxysporum f.sp. vasinfectum şi F.callistephi., F. avenaceum var. herbarum, F. culmorum F. semitectum F. solani Wr., F. sporotrichoides; mucegaiul cenuşiu Botrytis cinerea; cuscuta - Cuscuta epilinum; lupoaia - Orobanche ramosa La alcătuirea asolamentului pentru cultura inului trebuie să se Ńină seama de cercul de plante gazdă al acestor ciuperci care, fiind saprofite de sol pot parazita în condiŃii de secetă rădăcinile şi baza tulpinilor, producând veştejirea şi uscarea plantelor în diferite fenofaze.
41

2.2.Bolile cânepei Viroze 2.2.1. Mozaicul cânepei - Cannabis mosaic virus. Viroza cunoscută şi sub numele de pătarea în dungi, a fost semnalată în 1941 în Germania de către Röder şi apoi în 1950 în Cehoslovacia. La noi Tr. Săvulescu o menŃionează de la Orăştie în 1939 pentru ca apoi să apară pe cânepa cultivată în zone mai secetoase sau chiar la Cluj (1953). Simptome. În timpul înfloririi cânepii, pe frunzele plantelor virotice apare o îngălbenire progresivă ce se finalizează cu aspectul mozaicat al foliolelor. Frunzele de la vârful plantei prezintă mai întâi dungi scurte, izolate, galben-verzui, la vârful foliolelor şi pe margini. Prin confluarea petelor se obŃin zone clorotice mari, însă pe lângă nervuri rămâne o zonă verde. Frunzele virotice se îngălbenesc, se usucă în vârful plantelor, inflorescenŃele se veştejesc şi se curbează. Plantele atacate cu talie redusă iar fibrele din tulpini, ca şi producŃia de seminŃe, sunt de slabă calitate şi cantitate. Agentul patogen - Cannabis mosaic virus - nu este încă destul de bine studiat deşi viroza este destul de mult răspândită. Epidemiologie. Transmiterea virusului de la un an la altul se face prin seminŃele plantelor mozaicate. În cursul vegetaŃiei virusul este transmis de la plantă la plantă de insecta Diphorodon cannabis Pass. Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de seminŃe din loturi unde plantele mozaicate au fost distruse încă de la primele simptome. Combaterea insectelor vectoare limitează răspândirea virusului iar măsurile de igienă culturală, fertilizarea raŃională, executarea corectă a lucrărilor de întreŃinere măresc rezistenŃa plantelor. Insecta Diphorodon cannabis Pass. împreună cu Thrips tabaci Lind., Myzus persice Karl şi Trialeurodes vaporariorum West. transmit la cânepă virusuri ca Leaf chlorosis cannabis virus şi virusuri de la alte plante ca floarea soarelui, lucernă, castraveŃi şi alune de pământ. Bacterioze 2.2.2. Pătarea foliară a cânepei - Xanthomonas campestris pv. cannabis. Boala a fost semnalată la Lovrin de Şandru I. în 1974 şi studiată de V. Severin (1976) însă are o răspândire limitată în România. Simptome. În timpul perioadelor umede şi călduroase, pe frunzele plantelor atacate apar pete punctiforme cu aspect umed, pete ce se extind, confluează şi formează pe foliole zone mari ce se necrozează. Pe partea inferioară a limbului, în dreptul petelor apare exudatul bacterian care se întinde şi formează o peliculă lucioasă (fig. 19).

42

Agentul patogen campestris pv. cannabis Pseudomonadaceae.

- Xanthomonas Severin, familia

Corpul bacteriei este alcătuit dintr-o celulă monotrichă de dimensiuni mici, 0,6-2 x 0,2-0,8 µm. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale infectate rămase în sol şi prin seminŃele infectate. În cursul vegetaŃiei bacteriile prezente în exudat sunt vehiculate de către apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Se recomandă rotaŃia culturilor, arătura adâncă de toamnă şi semănarea de sămânŃă provenită din loturi semincere cu plante sănătoase. În Ńările europene Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia şi Italia este extinsă o altă bacterioză cânepii produsă de Pseudomonas cannabina Sutic et Dowson care dă simptome grave de arsură pe tulpini, gofrări violacei ale foliolelor sau vezicule pline cu exudat bacterian. Pe frunze pot apărea pete roz-violacei sau negricioase care vor produce în final, uscarea foliolelor sau perforarea lor prin căderea zonelor necrozate. PrezenŃa acestor bacterioze nu este încă certă la noi în Ńară dar, serviciile de protecŃia plantelor urmăresc eventuala lor apariŃie.
Fig. 19. Pătarea foliară a cânepei Xanthomonas campestris pv. cannabis: atac pe frunze(stânga) şi tulpini(dreapta)

Micoze 2.2.3. Mana - Pseudoperonospora cannabina. Boala este semnalată în toate Ńările cultivatoare de cânepă iar în România a fost studiată în 1930 de Tr. Săvulescu şi Tsharna Rayss, ea fiind depistată în judeŃele Cluj, Dolj Fig. 20. Mana - Pseudoperonospora şi Maramureş, fără însă a produce pagube mari. cannabina:atac pe frunze (după I.Becerescu, Simptome. Pe foliolele cânepii apar 1979). pete galbene în dreptul cărora pe faŃa inferioară a limbului se observă o eflorescenŃă cenuşie-violacee. Frunzele rămân mici, sunt deformate, au zone brunificate şi se usucă (fig.20). Agentul patogen - Pseudoperonospora cannabina (Otth.) Curzi - fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Sifonoplastul ciupercii se dezvoltă intercelular şi parazitează celulele prin intermediul haustorilor piriformi sau sferici. După o perioadă de incubaŃie variabilă ca durată (4-5 zile) în funcŃie de temperatură, pe partea inferioară a limbului, prin stomate, ies grupuri de sifonoplaşti, repetat dicotomic ramificaŃi, lungi de 135-270 µm, de culoare cenuşie, a căror ultime terminaŃii - sterigmele susŃin zoosporangi ovoizi, gălbui-cenuşii sau bruni-violacei, de 30-36 x 16-20 µm (fig.21). În condiŃii de umiditate, din zoosporangi apar zoospori biflagelaŃi
43

cu cilii înseraŃi lateral. În Ńesuturile necrozate ale frunzelor bazale se găsesc şi oosporii apăruŃi în urma definitivării procesului de sexualitate. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de oospori iar în cursul vegetaŃiei răspândirea ciupercii se face prin intermediul zoosporangilor şi a zoosporilor vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală care includ strângerea şi arderea resturilor plantelor atacate precum şi arăturile adânci, limitează pagubele produse de agentul patogen. Cânepa va fi introdusă în asolament aşa încât să nu revină pe aceeaşi solă decât după 3-4 ani. Tratamentele chimice cu produse antiperonosporice, deşi sunt foarte eficace, se justifică economic numai în loturile semincere sau de ameliorare.
Fig. 21.Pseudoperonosporacannabina: sporangiofori şi zoosporangi(după I.Becerescu, 1979).

2.2.4. Putregaiul alb al cânepii - Sclerotinia sclerotiorum (vezi bolile de la floarea soarelui). 2.2.5. Pătarea albă a frunzelor de cânepă - Septoria cannabis. Septorioza cânepii este foarte frecvent întâlnită în toate Ńările cultivatoare de cânepă. Observată încă din 1943 de Tr. Săvulescu şi col., boala este răspândită în toate zonele Ńării producând însă pagube mici, 1-3 %. Simptome. Agentul patogen atacă frunzele plantelor complet dezvoltate, formează pete mici, de culoare verde-închis ce devin apoi brune. În centrul petelor de 0,5-3 mm, Ńesuturile devin albicioase sau galben-deschis cu puncte mici negre iar pe margini se menŃine o zonă de culoare închisă portocalieroşiatică. Prin desprinderea Ńesuturilor albicioase frunza rămâne un timp perforată apoi se usucă (fig. 22).
Fig. 22 Pătarea albă a frunzelor de cânepă - Septoria cannabis: a- frunză atacată; b- pată mărită cu picnidii; cpicnospori (după I. Becerescu, 1979).

Agentul patogen - Septoria cannabis (Lasch.) Sacc. fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cls. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al ciupercii parazitează

44

celulele palisadice ale mezofilului frunzelor în care se diferenŃiază picnidii globuloase, brunnegricioase, de 27,5-115,4 µm, cu un osteol larg prin care sunt puşi în libertate picnosporii hialini, filiformi, subŃiri, uşor curbaŃi cu 2-3 celule, de 44-55 x 2-2,2 µm. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de picnosporii şi picnidiile rămase în resturile vegetale pe sol. În cursul vegetaŃiei tot picnosporii sunt cei ce răspândesc boala, fiind vehiculaŃi de vânt sau apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, dublate de respectarea unui asolament în care cânepa să revină după 3-4 ani, limitează pierderile produse de acest agent patogen. Folosirea produselor cuprice sau a ditiocarbamaŃilor este foarte eficientă dar, se practică doar pe suprafeŃe mici în câmpurile experimentale. Alte micoze ale cânepii: Putregaiul cenuşiu - Botrytis infestans.; pătarea brună a frunzelor - Dydimella arcuata; arsura frunzelor de cânepă - Mycosphaerella cannabis (cu f.c. Phyllosticta cannabis); pătarea cenuşie a tulpinilor-Dendrophoma marconii; înnegrirea tulpinilor Cladosporium herbarum; veştejirea cânepii - Fusarium sp. Antofitoze 2.2.6. Cuscuta - C. europaea L., C. epilinum Weihe şi C. campestris Yunker. 2.2.7. Lupoaia - Orobanche ramosa L., O. cernua Loef. var. cumana (Wallr.) Beck., O. brassicae Novopokr. şi O. lutea Baum.

CAPITOLUL. III. BOLILE TUTUNULUI ŞI HAMEIULUI 4.1. Bolile tutunului Viroze 3.1.1. Pătarea inelară a tutunului - Tobacco ringspot virus. Virusul studiat încă din 1927, produce boli grave la tutun, cartof, soia, castraveŃi, piersic, viŃa de vie, muşcate, lalele şi alte plante. Boala este răspândită în toată America, Australia, Anglia, FranŃa şi Germania, în toate Ńările mari cultivatoare de tutun. Simptome. Frunzele plantelor virotice prezintă decolorări inelare, lineare sau sub formă de benzi, urmate într-un stadiu mai avansat, de zone necrotice. În fenofazele mai avansate, odată cu creşterea temperaturilor, simptomele dispar, plantele fiind aparent sănătoase (fig. 23).
Fig.23 Pătarea inelară a tutunului - Tobacco ringspot virus(după E. Rădulescu, 1967).

Agentul patogen - Tobacco ringspot virus, are particule izometrice, poliedrice de 28 nm în diametru, ce
45

conŃin ARN monocatenar şi se transmite prin coleoptere, nematozi şi alŃi vectori. Particulele sunt învelite în proteină, G.M = 57.000, pot fi inactivate termic la 55-65oC dar la temperaturi de 18o rămân active 21 zile. Cercul de plante gazdă este impresionant, cuprinzând specii ale genurilor: Nicotiana, Abutilon, Ajuga, Anemone, Amaranthus, Asparagus, Chenopodium, Citrullus, Cornus, Cucumis, Cucurbita, Datura, Dahlia, Daucus, Dianthus, Forsythia, Fraxinus, Gladiolus, Glycine, Helianthus, Hibiscus, Humulus, Iris, Lactuca, Lolium, Melilotus, Mentha, Pelargonium, Petunia, Phaseolus, Physalis, Portulaca, Rosa, Rubus, Rumex, Sambucus, Solanum, Spinacia, Taraxacum, Trifolium, Tulipa, Vaccinium, Vigna, Vitis şi Zinnia. Epidemiologie - Virusul este transmis prin nematodul Xiphinema americanum. Mecanic el poate fi transmis şi de insectele Epithrix hirtipenis, Melanopus differentiales şi Tettigonia viridissima. De la un an la altul poate fi transmis în diferite proporŃii prin sămânŃa de tutun, soia, castraveŃi, salată etc. Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea răsadniŃelor cu sol fără nematozi, cu sămânŃă sănătoasă recoltată din lanuri ce au fost supuse observării încă din primele faze de vegetaŃie. Măsurile de distrugere a buruienilor şi stropirile cu insecticide limitează proporŃia infecŃiilor din lan.

3.1.2. Mozaicul tutunului - Tobacco mosaic virus. Viroza este una dintre cele mai studiate boli întrucât este răspândită în toată lumea iar virusul este reprezentantul tipic al grupei Tobamovirus. La noi în Ńară această viroză produce pagube mari la tutun, ardei, tomate, vinete şi degeŃelul lânos. Simptome. Plantele virozate prezintă frunze mozaicate, cu pete de decolorare ce alternează cu petele verzi. Petele clorotice nu au o formă definită şi în dreptul lor Ńesuturile au o creştere mai lentă din care cauză apar gofrări ale zonelor verzi (fig. 24). Agentul patogen - Tobacco mosaic virus, are particule sub formă de bastonaşe drepte, de 18-300 nm lungime. Ele conŃin ARN monocatenar şi proteină cu G.M. = 2,05 x 106. Virusul este foarte stabil, inactivat termic la 90-92oC, infecŃios chiar la diluŃii mari până la 10-5 - 10-6 iar în frunze rămâne activ timp îndelungat chiar şi după uscarea lor. Virusul este caracterizat printr-o mare variabilitate de forme şi tulpini din care cauză are un cerc larg de plante gazdă. În afară de tutun este prezent şi pe specii ale genurilor: Solanum, Digitalis, Ficus, Fragaria, Gerbera, Iris, Malus, Petunia şi Plantago.

Fig. 24. Mozaicul tutunului – Tobacco mosaic virus (după P.Sorauer, 1956).

Epidemiologie. Transmiterea virusului de la plantă la plantă se face prin contactul direct când apar microleziuni, prin transmiterea sucului prin răni apărute în timpul praşilelor. Virusul se poate transmite şi mecanic de către insectele genului Melanopus sau la căpşun,
46

afidul Pasarina fragaefolii. De la un an la altul virusul rezistă în sămânŃă, în solul infestat cu resturi de plante virotice sau chiar pe inventarul de lucru (tocuri de răsadniŃă, unelte etc.). Prevenire şi combatere. Cea mai eficientă metodă de a evita virozarea culturilor este cultivarea de soiuri rezistente. Soiurile rezistente aflate acum în cultură chiar dacă nu dau o producŃie mare cantitativă, asigură o calitate superioară; frunzele virotice sunt sfărămicioase iar tutunul este de proastă calitate, căci Ńigările se sting datorită acumulărilor anormale de amidon din Ńesuturile virozate. Solul răsadniŃelor trebuie să fie necontaminat iar inventarul de lucru ca şi mâinile muncitorilor, se vor dezinfecta periodic în timpul lucrărilor. Bacterioze 3.1.3. Focul sălbatic al tutunului - Pseudomonas syringae pv. tabaci. Bacterioza tutunului este cunoscută de foarte mulŃi ani în toate Ńările cultivatoare dar cele mai mari pagube sunt înregistrate în Germania, Republica Moldova şi SUA, unde a fost studiată încă din 1917 de Wolf şi Foster. În România este semnalată în 1936 de V. Ghimpu. Numele bolii a fost ales datorită vitezei extraordinare de răspândire a infecŃiilor în lanurile de tutun. Simptome. Atacul se observă în special pe frunze şi numai rareori pe tulpini şi capsule. Încă din răsadniŃe, pe frunze, la vârf sau pe margini, pot să apară pete cu aspect hidrozat, verzi-închis, apoi brun-negricioase. În condiŃiile de umiditate mare din răsadniŃe, atacul se extinde repede, plantele putrezesc şi apar goluri mari. Când răsadniŃa este bine aerată şi este cald, Ńesuturile din dreptul petelor se usucă, devin brune-cenuşii dar rămân înconjurate de un halo galben. Atacul în câmp se caracterizează prin apariŃia la început, a unor pete mici galbene, ce apoi cresc şi pot atinge 0,5-3 cm în diametru. łesuturile din centrul petelor se necrozează, devin brune-ruginii pe faŃa superioară şi verzui pe faŃa inferioară. Petele cresc repede în diametru, devin necrotice dar vor fi totdeauna înconjurate de o zonă galbenă de 1-2 mm lăŃime. łesuturile necrozate se desprind din frunze, acestea rămânând perforate. Pe tulpini şi capsule, când sunt infectate, apar pete mici circulare, brune dar acestea nu sunt aureolate (fig. 25). Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. tabaci (Wolf. et Foster) Young, Dye et Wilkie - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria are formă de bastonaş cu capetele rotunjite, de 1,3-3 x 0,5-1,5 µm, este sensibilă la uscăciune dar rezistentă la ger, suportând temperaturi de 25oC timp de 58 zile. Epidemiologie. Transmiterea directă a bolii se face prin intermediul seminŃelor infectate în care bacteria rezistă şi 2 ani. Indirect, bacteria rezistă în sol, în resturile bolnave, dacă solul este uscat. În frunzele uscate bacteria rezistă 1-3 ani şi chiar în frunzele fermentate bacteria este
47

Fig. 25 Focul sălbatic al tutunului Pseudomonas syringae pv. tabaci. (după I.Comes şi col.,1982)

viabilă şi capabilă să infecteze plantele. În cursul vegetaŃiei, bacteria este vehiculată de ploaie şi de vântul ce antrenează fragmente de Ńesuturi necrozate. În timpul lucrului, în câmp lucrătorii pot vehicula bacteria prin mâinile şi uneltele lor. Vremea caldă (28-32oC) şi umedă, cu ceaŃa şi ploi intermitente, favorizează răspândirea şi evoluŃia rapidă a bolii. ApariŃia rănilor pe plante, în cultură, în urma cârnitului sau a recoltării frunzelor favorizează răspândirea bacteriei şi se pot înregistra pagube mari. Prevenire şi combatere. Sistemul de fertilizare al culturii tutunului trebuie bine echilibrat întrucât numai îngrăşămintele pe bază de potasiu asigură o îngroşare a cuticulei şi deci o rezistenŃă mai mare a plantelor. Bacteria poate ataca în condiŃii naturale şi soia, aşa încât la alcătuirea asolamentului, tutunul nu trebuie să urmeze după soia. RăsadniŃele pentru tutun se vor înfiinŃa cu sol neinfectat, sterilizat termic cu cel puŃin 30 zile înainte de însămânŃare. Amestecul nutritiv pentru răsadniŃe se va dezinfecta chimic cu Dazomet 90 PP - 35 g/m2, Basamid G 98 % - 35 g/m2, Bromură de metil 50 - 75 g/m2. Tocurile de răsadniŃă şi uneltele se vor dezinfecta cu formalină 1:25 sau soluŃie de sulfat de cupru 10 %. SămânŃa trebuie să provină de la plante sănătoase şi va fi dezinfectată cu Merpan-50 WP-5 g/kg. Este bine să se folosească sămânŃă de 2 ani chiar dacă procentul de germinaŃie este mai mic, ea va fi sănătoasă deoarece bacteria nu rezistă mai mult de 2 ani în tegument. Înainte de repicare solul va fi udat cu soluŃie de Previcur 607 CS - 0,25 % în cantitate 2 de 3 l/m sau se va prăfui cu Benlate 50 WP - 4 g/m2, Captadin 50 PU - 6 g/m2 sau Ridomil plus 48 WP - 6 g/m2. Răsadurile vor fi stropite preventiv cu zeamă bordoleză 0,5-1 %. În momentul apariŃiei bolii în răsadniŃe, vetrele atacate ca şi plantele din jur vor fi distruse prin stropiri cu formol. În câmp tutunul va fi plantat în culise de porumb, floarea soarelui sau cânepă, orientarea rândurilor fiind perpendiculară pe direcŃia vântului dominant. Recoltarea eşalonată a frunzelor, se face numai pe vreme uscată iar inflorescenŃele plantelor semincere vor fi protejate în pungi, pentru a evita infecŃiile târzii.

Micoze 3.1.4. Putregaiul plantulelor de tutun - Pythium de Baryanum (vezi bolile sfeclei). 3.1.5. Căderea răsadului de tutun - Rhizoctonia solani. Boala poate fi întâlnită în răsadniŃe dar şi în câmp unde pagubele sunt mici. Simptome. Răsadul atacat prezintă o ofilire şi îngălbenire a frunzuliŃelor care atârnă pe lângă tulpiniŃă. La colet, Ńesuturile parazitate se înmoaie, putrezesc şi planta cade la pământ. În cazul perioadelor dintre udări, când răsadurile sunt uscate, la colet se observă pe tulpini, dungi uşor adâncite, albe-cafenii. La baza plantelor se dezvoltă un mucegai albcenuşiu ce se întinde de la o plantă la alta. Dacă în răsadniŃa atacată se întrerupe udatul, pe pâsla miceliană apar scleroŃii ciupercii de 0,2-0,3 mm în diametru, negri şi de forme neregulate.
48

Agentul patogen - Rhizoctonia solani (vez etiologia la bolile cartofului). Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire şi combatere descrise la bacterioza tutunului referitoare la dezinfecŃia solului, la tratarea acestuia înainte de repicare, sunt eficiente şi împotriva acestei boli. În vederea evitării apariŃiei bolii în câmp se va întocmi un asolament pentru tutun în care să nu intre sfecla, cartoful, soia şi celelalte culturi din cercul de plante gazdă al ciupercii. În răsadniŃe se va stropi solul cu Tachigaren 30L- 0,15% - 20-30 l/100 mp. 3.1.6. Mana tutunului - Peronospora tabacina. Boala este destul de frecventă în toate Ńările cultivatoare de tutun iar în România a fost semnalată de A. RacoviŃă în 1961. Simptome. Mana se observă din primele stadii de vegetaŃie când pe cotiledoane apar pete circulare, galbene, difuze iar axul hipocotil se alungeşte. Pe răsadurile mai mari, mana se observă prin îndoirea vârfului frunzuliŃelor care se acoperă în scurt timp cu un puf cenuşiualbăstrui, se îngălbenesc şi putrezesc. În câmp, atacul este intens în culturile situate pe terenurile umede sau dacă acestea se găsesc în luncile râurilor. Pe frunze apar pete galbene, difuze, foarte mari, care prin confluere pot acoperi porŃiuni mari de limb. Pe partea inferioară, petele sunt acoperite de o eflorescenŃă cenuşiealbăstruie sau violacee. łesuturile parazitate se necrozează şi frunzele se usucă (fig. 26). Agentul patogen - Peronospora tabacina Adam. fam. Peronosporaceae, ord. Oomycetales, Fig. 26. Mana tutunului - Peronospora cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. tabacina: a- atac pe frunze; bSifonoplastul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie, de 5-7 zile, grupuri de sifonoplaşti ies prin stomatele de pe faŃa inferioară a limbului. Aceşti sifonoplaşti sunt ramificaŃi dicotomic de mai multe ori, sunt foarte lungi (400-750 µm) şi susŃin sporangi ovoizi de 15-20 x 12-18 µm. Sifonoplaştii sunt la început de culoare albicioasă apoi devin cenuşii-violacei. Sporangii duşi de vânt şi ajunşi pe alte frunze umede, germinează, formează filamente ce vor produce filamente ce dau infecŃii secundar. EvoluŃia atacului este foarte gravă dacă temperaturile se menŃin între 17-24oC, dacă umiditatea atmosferică este de 80 % şi dacă frunzele sunt umezite de ploaie sau ceaŃă cel puŃin o oră.În frunze are loc şi procesul de sexualitate în urma căruia în Ńesuturile necrozate se observă oospori cu pereŃi groşi, globuloşi, de 35-60 µm în diametru. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de oosporii ce se găsesc în resturile vegetale rămase în câmp iar în cursul vegetaŃiei sporangii care sunt vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie asigură contaminarea altor organe ale aceleiaşi
49

sporangiofor şi sporangi (după M. Petrescu şi col., 1970).

plante sau ale plantelor învecinate. Studiile întreprinse de cercetătorii ruşi, au dovedit că agentul patogen se poate transmite şi prin seminŃele rezultate de la plantele bolnave. Prevenire şi combatere. Se recomandă plantarea de răsad sănătos care a fost stropit preventiv cu zeamă bordoleză 0,5 % sau cu unul din produsele organice de sinteză sau sistemice antiperonosporice. În câmp, se fac stropiri alternative cu produse din grupele: Gr.A: Turdacupral-0,3% (timp de pauză 21zile); Gr.C: Dithane M 45-0,2%; Proplant 72,2 SL-0,150,2 %;Vondozeb-0,2%; Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 (t.p. 21 zile); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p.28 z.); Gr.D: Previcur 607 SL-0,1% (răsad şi câmp); Gr.G: Captadin 50 PU-0,2% (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 4 z.); Captan 80 WP-0,125 % (t.p. 14 z.); Merpan 5o WP-0,2 % (t.p.14 z.); Gr.L: Ridomil Gold MZ 68 WP2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3kg/ha; Shavit F 71,5 WP- 0,2 % (600 l soluŃie pe ha). Se va asigura timpul de pauză necesar de 21 zile având grijă să se alterneze produsele de contact cu cele sistemice. 3.1.7. Făinarea tutunului - Erysiphe cichoracearum. În Ńările cultivatoare de tutun din Europa, SUA, Asia şi Africa, făinarea este destul de răspândită şi poate produce pagube însemnate prin deprecierea foliajului. Simptome. Pe faŃa superioară a frunzelor, în lunile iulie şi august, apare o pâslă miceliană fină, mai întâi sub formă de pete izolate, apoi confluente. Sub pâsla ce capătă aspect făinos, Ńesuturile se îngălbenesc şi se usucă. În cazuri grave, extinderea pâslei miceliene a fost observată şi pe faŃa inferioară a frunzelor. În pâsla miceliană apar mici puncte negre, care îi dau acesteia o tentă gri. Agentul patogen - Erysiphe cichoracearum DC., f.c. Oidium tabaci Thüm., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Talul filamentos, ectoparazit, al ciupercii se prinde de frunze prin haustori şi parazitează celulele trimiŃând haustorii pentru absorbirea hranei. Pe miceliu apar lanŃuri de conidii elipsoidale sau cilindrice, de 17-45 x 11-17 µm. Organele de înmulŃire sexuată, cleistoteciile apar în pâsla miceliană de pe ambele feŃe ale frunzei, dispersate sau în grupuri şi au 90-135 µm în diametru, cu apendici înseraŃi bazali, de 2-3 ori mai lungi decât diametrul lor. În cleistotecii se găsesc până la 20 asce, de 45-90 x 24-40 µm, cu câte 2-3 spori de 16-27 x 10-20 µm. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la plantă la plantă prin intermediul conidiilor vehiculate de vânt şi ploaie iar rezistenŃa ciupercii peste iarnă şi transmiterea sa în anul următor este asigurată de cleistotecii. Ciuperca prezintă numeroase forme specializate şi are un cerc de 67 plante gazdă existente la noi în Ńară. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire a atacului, includ măsuri de igienă culturală, respectarea asolamentului fără alte plante gazdă, folosirea de soiuri rezistente. Măsurile de combatere chimică se referă la tratamentele chimice ce se pot aplica doar cu
50

produse din grupele: Gr.A: Microthiol 0,4-0,5%; Microthiol special 0,4-0,5 (t.p. 4 zile); Thiovit jet 80 WG-0,3-0,4 % în 60 l apă/ha ; Gr.F: Karathane FN 57-0,1% (t.p. 28 z.); Karathane LC-0,05%; Gr.L: Shavit F 71,5 WP-0,2% (600 litri de soluŃie la hectar fungicide sistemice: Bayleton 5 % PU - 0,05 %, Tilt 250 EC - 0,2 l/ha, Topas 100 EC - 0,025 %, la care se va respecta timpul de pauză de 21 zile. Alte micoze ale tutunului: - putrezirea răsadului -Olpidium brassicae; arsura răsadului - Olpidiaster radicis; putrezirea neagră a tulpinilor- Thielaviopsis basicola ;- înnegrirea tulpinilor - Phytophtora nicotianae ; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum ; pătarea albă a frunzelor - Phyllosticta nicotianae; ascochitoza tutunului - Ascochyta nicotianae ; antracnoza tutunului Colletotrichum nicotianae ; putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea;- veştejirea fusariană Fusarium oxysporum . var. nicotianae .

CAPITOLUL IV - BOLILE PLANTELOR DE NUTREł 4. 1. Bolile lucernei Viroze 4.1.1. Mozaicul lucernei - Alfalfa mosaic virus. Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris în 1931 în SUA de către J.L. Weimer. În România virusul a fost semnalat de I. Pop la lucernă şi ardei şi de M. Nicolaescu la ardei. Simptome. Lucerna virotică prezintă pe frunze pete mici, circulare, gălbui. Într-o fază mai avansată a bolii apar între nervuri benzi, inele sau pete eliptice de decolorare gălbui sau albicioase. Frunzele atacate au suprafaŃa redusă, gofrată, deformată. În anii următori, aceste plante dau un număr mare de lăstari, dar aceştia sunt scurŃi, strâmbi şi se rup uşor (fig. 27). Virusul afectează şi trifoiul alb, pe care dă mozaic sau pătare galbenă. La fasole, virusul produce decolorări, pete galbene-portocalii pe spaŃiile dintre nervuri, rămânând totuşi o zonă Fig. 27. Mozaicul lucernei - Alfalfa mosaic verde de-a lungul nervurilor, simptome ce dispar virus (după I. Pop, 1975). când temperatura aerului este ridicată. La soia, virusul produce o cloroză a nervurilor, pete galbene şi uneori simptomul "frunză de stejar". Mazărea atacată prezintă o mozaicare a frunzelor însoŃită de reducerea taliei plantelor pe care apar păstăi deformate, cu boabe mici. La lupin şi latir, virusul produce piticirea plantelor şi pete galbene pe frunze.
51

Agentul patogen - Alfalfa mosaic virus, este multicomponent existând 5 tipuri de particule din care una este izometrică de 18 nm în diametru şi celelalte 4 baciliforme de 18 nm în diametru şi lungimi variabile 29, 38, 49 şi 58 nm. Ele conŃin 4 molecule diferite de ARN monocatenar şi o singură proteină cu G.M. 24.280. Virusul poate fi inactivat termic la 60-65oC, are diluŃie limită 10-3-10-5 iar în frunzele uscate rezistă 6-9 ani. Epidemiologie. Virusul rezistă de la un an la altul în interiorul plantelor perene din cercul foarte larg de gazde. Lista gazdelor virusului este impresionantă, ea cuprinzând peste 300 specii din 50 familii botanice dar, cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă, fasole, năut, soia, mazăre, bob, trifoi, cartof, tutun, tomate, ardei, Ńelină, morcov şi pătrunjel. În cursul vegetaŃiei răspândirea virusului este asigurată de aproximativ 13 specii de afide din genurile Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Macrosiphum şi Myzus. De la un an la altul virusul poate fi transmis şi prin sămânŃă la Amaranthus albus, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium quinosa şi Nicandra physaloides. Pe parcursul anului atacul virusului creşte progresiv de la1-2 % până la 55 % sau chiar mai mult. În lanurile mai vechi, procentul de atac creşte de la 5 % în primul an, la 40, 70 şi chiar 80 % în anul 3. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca la înfiinŃarea noilor culturi să se respecte o izolare de minim 1 km faŃă de culturile mai vechi de lucernă şi trifoi sau de terenuri înŃelenite şi îmburuienate. Întrucât virusul se poate transmite prin sămânŃă, se recomandă recoltarea de sămânŃă de la lucerna din anul I iar în câmpurile experimentale unde până la obŃinerea unor clone valoroase trec mai mulŃi ani, se recomandă izolări spaŃiale ale parcelelor cu cereale şi stropiri cu insecticide contra afidelor. Aceleaşi tratamente se vor aplica şi la loturile semincere de trifoi, soia, fasole, mazăre etc. Alte virusuri ale lucernei: - virusul mozaicului galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus; virusul răsucirii frunzelor de mazăre - Pea leaf roll virus; virusul mozaicului nervurian al mazării - Pea enation mosaic virus; virusul stricului mazării - Pea streak virus; virusul marmorării bobului - Broad bean mottle virus. Micoplasmoze 4.1.2. Măturile de vrăjitoare la lucernă - Lucerne witches'broom disease. Micoplasma a fost observată în anul 1935 în Australia apoi în 1945 în SUA. Simptome. Plantele atacate dezvoltă din mugurii axilari o multitudine de lăstari care dau aspectul de "mături de vrăjitoare". La cuscută, micoplasma produce malformarea şi proliferarea florilor. La morcov, micoplasma induce o lăstărire anormală, urmată de clorozarea şi deformarea frunzelor. Cartoful atacat prezintă nanism şi cloroză a frunzelor iar Vinca rosea atacată, prezintă virescenŃă, proliferare şi aspermie.

52

Agentul patogen - Lucerne witches'broom disease - prezintă corpusculi situaŃi în vasele floemice, corpusculi de un pleomorfism accentuat. Etiologie. În plantă micoplasma se multiplică în celulele floemice şi migrează prin porii plăcilor ciuruite. În cultură, micoplasma este răspândită de cuscută şi cicade. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca la înfiinŃarea culturii, sămânŃa să fie decuscutată, iar în timpul anului să se distrugă insectele vectoare. Bacterioze 4.1.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului - Xanthomonas campestris pv. alfalfae. Boala care a fost descrisă în 1930 în Turkestan este astăzi răspândită în SUA, India şi din 1964 şi în România, în judeŃele Braşov, Mureş şi Suceava. Simptome. Frunzele de lucernă prezintă pete mici hidrozate, cu centrul galbendeschis şi cu margini brune înconjurate de un halo galben. Petele au până la 2-3 mm în diametru, apoi confluează şi în cele din urmă Ńesuturile se necrozează. Decolorarea şi uscarea foliolelor progresează de la vârf spre peŃiol. Pe partea inferioară a zonelor atacate apare o peliculă de exudat bacterian, sub care, pe tulpini apar chiar mici leziuni. În faza finală a bolii, frunzele, peŃiolurile frunzelor şi tulpinile se înnegresc şi se usucă. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. alfalfae (Riker, Jones et Davis) Dye, fam. Pseudomonadaceae. Bacteria de dimensiuni 0,6 -2 x 0,2-0,8 µm, este monotrichă, pătrunde în plantă prin stomate şi se răspândeşte atât intercelular cât şi intracelular, datorită capacităŃii sale de a produce o protează foarte activă şi celuloze extracelulare (xilaze). Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în culturi prin peliculele de exudat bacterian desprinse de pe plante şi vehiculate de vânt. De la un an la altul rezistă pe baza tulpinilor atacate sau pe sol în resturile vegetale infectate. Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea de sămânŃă sănătoasă, cosirea vetrelor de atac şi scoaterea materialului pe prelate, iar lanurile noi trebuie izolate spaŃial de cele vechi. Micoze 4.1.4. Mana lucernei - Peronospora aestivalis. Mana este cunoscută în toate Ńările cultivatoare de lucernă, dar nu produce pagube mari. În România a fost semnalată de C. Oescu şi I. Rădulescu în 1933, din mai multe localităŃi ale Moldovei. Simptome. Pe foliolele de lucernă apar pete neregulate, translucide, gălbui, în dreptul cărora pe faŃa inferioară apare o eflorescenŃă alb-cenuşie. Foliolele se îngălbenesc, apoi se brunifică şi se desprind de peŃiol (fig.28).
53

Agentul patogen - Peronospora aestivalis Syd., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Sifonoplastul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie formează pe faŃa inferioară a foliolelor grupuri de sporangiofori dicotomic ramificaŃi, ce susŃin sporangi ovoizi, gălbui de 12-37 x 9-28 µm. În frunzele căzute se găsesc şi oosporii ciupercii. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de oospori sau miceliu în plantele atacate. . În cursul vegetaŃiei infecŃia primară este asigurată de miceliile provenite din germinarea oosporilor iar infecŃiile secundare sunt produse de miceliile apărute din sporangi susŃinuŃi de sporangiofori. Perioadele calde ale anului, dublate de ploi intermitente, sunt factori favorizanŃi ai răspândirii agentului. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca, la apariŃia petelor pe foliole, să se facă o cosire prematură a plantelor, neaşteptându-se momentul de maturitate tehnologică. 4.1.5. Făinarea lucernei Erysiphe pisi f.sp. medicaginis. În Europa boala este cunoscută pe lucernă şi alte specii de leguminoase cultivate sau spontane. În România a fost citată în 1912 de P. Moesz şi apoi studiată de C. Sandu-Ville (1932). Simptome. Frunzele şi lăstarii ierbacei se acoperă cu o pâslă miceliană fină ce în scurt timp devine pulverulentă apoi îşi schimbă culoarea din albicioasă în cenuşie, datorită apariŃiei unor mici puncte negre reprezentate de cleistotecii. Frunzele şi tulpinile se usucă prematur. Agentul patogen - Erysiphe pisi (DC.) f.sp. medicaginis Hammar., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Talul filamentos ectroparazit se întinde pe ambele feŃe ale foliolelor şi pe tulpini. Pe miceliu apar lanŃuri de conidii de tip Oidium, de 20-40 x 10-20 µm. Cleistoteciile ce apar în urma procesului de sexualitate au 74-130 µm în diametru, prezintă 10-30 apendici bruni şi conŃin 4-8 asce, de 60-86 x 33-43 µm, cu câte 3-5 ascospori de 16-24 x 13-15 µm. Epidemiologie. Atacul ciupercii se extinde foarte repede, deoarece conidiile sunt uşor vehiculate de vânt. În perioadele secetoase, ciuperca produce mari pagube prin desfrunzirea precoce a plantelor. De la un an la altul patogenul rezistă sub formă de cleistotecii, din care în primăvara următoare sunt eliberate ascele cu ascospori ce vor da infecŃii primare.
54 Fig.28. Mana lucernei - Peronospora aestivalis: a - atac pe frunze; b – sporangiofori şi sporangi (după E. Rădulescu şi col., 1972).

Prevenire şi combatere. Se recomandă amplasarea culturilor noi la distanŃă faŃă de culturile mai vechi şi în cazul apariŃiei făinării la un nivel ce depăşeşte P.E.D., se va cosi lanul înainte de maturitatea tehnologică. 4.1.6. Pătarea brună a frunzelor de lucernă -Pseudopeziza medicaginis. Pătarea brună este cea mai răspândită boală a lucernei, producând pagube mari în anii ploioşi. Este cunoscută şi la noi în Ńară din 1960, însă Tr. Săvulescu consideră că are un efect parazitar slab. În ultimele decenii paralel cu extinderea culturilor de lucernă, pagubele date de acest patogen s-au dovedit a fi în unii ani considerabile. Simptome. Înainte de înflorirea lucernei, pe frunze apar pete circulare, galbene apoi brune de 1-3 mm în diametru. Petele se înmulŃesc, confluează şi frunzele atacate cad, plantele rămânând desfrunzite. Pe frunzele căzute se observă în dreptul petelor, puncte negre, uşor bombate, de 0,3-1 mm, reprezentate de stroma ciupercii (fig. 29). Agentul patogen Pseudopeziza medicaginis (Lib.) Sacc., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Miceliul ciupercii se dezvoltă subepidermic, formând strome mici, negre. După căderea foliolelor, din strome, apar apoteciile de 0,3-1 mm în diametru, brune, cu aspect ceros, datorită stratului de asce clavate, de 75-80 x 10 µm, situate între parafize. Cei 8 ascospori din asce sunt unicelulari, ovoizi, hialini, de 8-14 x 4-7 µm.

Fig. 29. Pătarea brună a frunzelor de lucernă - Pseudopeziza medicaginis: 1,2 - atac pe frunze; 3 - apotecie; 4 - asce şi ascospori (după T. Ferraris, 1938).

Epidemiologie. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de strome pe resturile de frunze. În primăvară, după ploi, ciuperca este răspândită de numeroşii ascospori eliminaŃi din ascele apoteciilor. Ciuperca a fost identificată şi pe Medicago falcata. Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea desimii optime la semănat iar în cazul apariŃiei şi depăşirii P.E.D. se va face o cosire prematură pentru a nu pierde foliajul, partea cea mai valoroasă a furajului. 4.1.7. Rugina lucernei - Uromyces striatus. Rugina este o boală semnalată în America, Asia, Africa, Australia, Noua Zeelandă şi numeroase Ńări ale Europei, între care şi în România, din anul 1960. Simptome. Pe frunzele de lucernă în urma atacului, apar puncte mici de decolorare, în dreptul cărora pe faŃa inferioară apar pustule cafenii deschis şi mai târziu pustule aproape negre. Pe frunzele de Euphorbia cyparissias se observă pete galbene-portocalii. Frunzele devin aproape circulare, groase iar tulpinile îngroşate neuniform, au poziŃie erectă, dar consistenŃa cartilaginoasă.
55

Agentul patogen - Uromyces striatus Schröeter, fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este heteroică şi macrociclică, formând stadiul picnidian şi ecidian pe Euphorbia iar uredosporii şi teliosporii unicelulari pe frunzele de lucernă. Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, de 16-22 x 17-20 µm cu membrana fin echinulată; teliosporii au culoarea brună, sunt sferici de 18-24 x 14-20 µm, cu o papilă germinativă la vârf şi striuri longitudinale. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de miceliu parazit în plantele de Euphorbia şi sub formă de teliospori. În primăvară, răspândirea ciupercii este asigurată pe Euphorbia de picnospori iar pe lucernă primele infecŃii sunt produse de ecidiospori. Din momentul apariŃiei pustulelor de uredospori, răspândirea bolii se face cu repeziciune iar când apar teliopustulele începe şi degarnisirea plantelor de frunze. Agentul patogen a mai fost semnalat pe specii de Medicago şi Trifolium. Prevenire şi combatere. În vederea limitării pagubelor se recomandă cosirea prematură a lanurilor 4.2. Bolile trifoiului Viroze Trifoiul poate fi atacat de o serie de virusuri specifice pentru alte plante leguminoase (fasole, mazăre, bob, lucernă), dar prezintă şi viroze specifice lui: marmorarea trifoiului roşu Red clover mottle virus; mozaicul necrotic al trifoiului roşu - Red clover necrotic mosaic virus; mozaicul trifoiului alb - White clover mosaic virus; mozaicul nervurian al trifoiului roşu - Red clover vein mosaic virus şi îngălbenirea nervurilor de trifoi - Clover yellow vein virus. Aceste viroze nu sunt încă semnalate la noi în Ńară. Micoplasmoze 4.2.1. Nanismul trifoiului - Clover dwarf. Boala a fost descrisă de Musil M. în 1956 din Slovacia pe Trifolium pratense dar ulterior a mai fost semnalată pe Trifolium repens, Senecio vulgaris şi alte 33 specii din diferite familii botanice, în diferite Ńări europene. Simptome. Agentul patogen produce proliferarea mugurilor axilari sub formă de lăstari scurŃi. Frunzele se îngălbenesc, lăstarii se albesc, apare virescenŃă, filodie şi nanism. Agentul patogen - Clover dwarf. Corpusculii micoplasmatici sunt pleomorfi, au 80 µm în diametru, dar sunt şi unele forme de 180-300 µm. Micoplasma se multiplică în celulele floemului şi în parenchim. În celulele parenchimului, micoplasma produce o creştere a ribozomilor, degenerarea mitocondriilor şi vacuolizarea citoplasmei. Epidemiologie. Micoplasma rezistă în plantele bolnave de trifoi dar şi în Cuscută sau Vinca. Transmiterea de la plantă la plantă se realizează prin Cuscuta campestris, C. subinclusa şi prin cicadele Euscelis plebejus, Macrosteles laevis şi Aphrodes bicinctus.
56

Prevenire şi combatere. Se recomandă semănarea de sămânŃă decuscutată, distrugerea vetrelor de cuscută şi a cicadelor vectoare. 4.2.2. Filodia trifoiului - Clover phyllody. Aspectele parazitare ale filodiei trifoiului au fost descrise în 1666 de De Candole, dar natura micoplasmatică a bolii a fost stabilită mult mai târziu. Simptome. Trifoiul atacat, prezintă virescenŃă, filodie şi proliferare urmată de aspermie. La inflorescenŃe dispar diferenŃierile între caliciu, corolă, stamine şi pistil care se transformă în frunzuliŃe parŃial dezvoltate. Pedunculii florali se alungesc mult, din sepale apar câteva foliole, corola şi staminele nu mai apar iar pistilul se transformă într-o foliolă. Plantele bolnave se dezvoltă greu, marginile frunzelor sunt clorotice, mugurii axiali se necrozează, florile sunt sterile iar plantele pier în câteva luni (fig. 30). Agentul patogen - Clover phyllody, are un cerc larg de plante gazdă, 26 specii ce aparŃin la 10 familii botanice. Particulele micoplasmatice au 90 µm, dar se găsesc şi unele mai mari de 100-300 µm sau chiar forme filamentoase de 800-1100 µm. Epidemiologie. Boala apare în zonele de deal şi submontane din Transilvania, în Depresiunile Făgăraş, Odorhei, Sibiu, Hunedoara, Ciuc şi Gheorghieni, fiind mai frecventă în zonele cu precipitaŃii bogate şi temperaturi moderate. Transmiterea micoplasmei în culturi este asigurată de cicadele Euscelis plebejus, E. lineolatus, E. variegatus şi Aphrodes bicinctus, în corpul cărora micoplasma se poate multiplica după o incubaŃie de 2140 zile. Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea vectorilor care vehiculând micoplasma, pot diminua substanŃial producŃia de sămânŃă trifoiul alb. Bacterioze 4.2.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului (vezi 7.1.3.) Micoze 4.2.4. Mana trifoiului - Peronospora sp. Boala cunoscută la noi din 1930 este frecventă în toate Ńările cultivatoare fără a produce însă pagube mari. Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete fără un contur precis, gălbui, în dreptul cărora pe faŃa inferioară apare o eflorescenŃă cenuşie-plumburie. Plantele rămân slab dezvoltate, cu peŃioluri şi foliole decolorate care vor cădea prematur.
57

Fig. 30 . Filodia trifoiului - Clover phyllody (după I. Comes, 1982).

AgenŃii patogeni - Peronospora trifoliorum de By (după Goidanich), P. pratensis Gäum., P. trifolii-hibridii Gäum. (după Docea şi Severin), P. trifolii minoris şi P. trifolii arvensis Syd., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Primele 3 specii sunt citate pe speciile de Trifolium cultivate iar ultimele două pe trifoiul din flora spontană. Sifonoplastul agenŃilor patogeni se dezvoltă intercelular şi parazitează celulele prin intermediul haustorilor foarte numeroşi, reuniŃi sub formă de ghem în celule. Pe partea inferioară a foliolelor apar prin stomate sifonoplaşti lungi de 300-400 µm, repetat dicotomic, ramificaŃi, ce susŃin sporangi eliptici de 18-24 x 15-18 µm ce vor da naştere la micelii de infecŃie. Când foliolele se usucă, în Ńesuturi se pot observa şi oosporii globuloşi, de culoare închisă, opaci. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă de la un an la altul sub formă de oospori care în primăvara următoare vor da naştere la sporangi din care apar micelii ce vor da infecŃiile primare. InfecŃiile secundare şi răspândirea agentului sunt asigurate de sporangii de pe foliole care sunt vehiculaŃi de vânt şi apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca loturile de trifoi să fie cosite prematur în cazul apariŃiei manei, pentru a nu se ajunge la defolierea plantelor.

4.2.5. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de trifoi – Dothidella trifolii. Această boală este destul de răspândită în Europa iar la noi în unii ani poate produce pagube însemnate. Simptome. Pe frunze şi peŃioluri apar pete neregulate, rotunjite, gălbui sau brunii la început. Pe vreme umedă, petele ce la început au fost izolate confluează iar în dreptul lor pe faŃa inferioară a foliolelor, apar cruste negre de 1 mm în diametru. Ca urmare frunzele se veştejesc, se usucă şi cad (fig. 31). Agentul patogen - Dothidiella trifolii (Pers.) Bayl., Elliot et Stansf., f.c. Polytrincium trifolii Kze şi Sphaeria trifolii Sacc., fam. Dothideaceae, ord. Dothidiales, cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Pe petele galbene-brunii, ciuperca formează conidiofori simpli, erecŃi, măslinii, ştrangulaŃi de mai multe ori, cu aspect mărgelat. Aceştia susŃin câte 1 conidie obovat piriformă, bicelulară, cu celulele inegale ca mărime, de 16,2-24 x 9-12 µm.Aceste conidii
58

Fig. 31. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de trifoi - Dothidella trifolii: 1- plantă atacată; 2 conidiofori cu conidii; 3 - conidii; 4 - secŃiune prin stromă cu peritecii (după T. Ferraris, 1938)

aparŃin la forma Polythrincium trifolii. La sfârşitul vegetaŃiei, apare şi forma de înmulŃire picnidiană de tip Sphaeria, cu picnidii ce conŃin picnospori hialini, ovoizi de 3 x 1,5 µm. În frunzele căzute, din stroma miceliană ce rezistă peste iarnă, spre primăvară, se diferenŃiază loculii ce conŃin 2-4 asce cu 8 ascospori. Epidemiologie. Agentul patogen se poate răspândi foarte uşor în timpul vegetaŃiei prin conidiile de tip Polythryncium vehiculate de vânt şi ploi, iar spre toamnă prin picnosporii de tip Sphaeria. Ciuperca poate rezista peste iarnă prin conidii dar şi sub formă de cruste negre din care vor apărea loculii. Crustele rămân viabile pe sol până la 5 ani. Prevenire şi combatere. În cazul apariŃiei în masă a bolii se recomandă cosirea prematură a trifoiului, strângerea şi arderea fânului cosit. 4.2.6. Făinarea trifoiului - Erysiphe trifolii. Făinarea poate fi prezentă pe toate speciile genului Trifolium cultivate sau spontane. La noi în Ńară este citată de C. Sandu-Ville în 1936. Simptome. Pe foliole se formează o pâslă albă-cenuşie, foarte fină sub care Ńesuturile se îngălbenesc. Pâsla devine pulverulentă, apoi spre toamnă în pâslă apar puncte mici negre - cleistoteciile ciupercii. Foliolele atacate cad, vegetaŃia stagnează iar producŃia de seminŃe poate fi compromisă(fig. 32).
Fig. 32. Făinarea trifoiului - Erysiphe trifolii (după G. Goidanich, 1964).

Agentul patogen - Erysiphe trifolii Grev., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Talul filamentos ectoparazit, se extinde pe ambele feŃe ale foliolelor iar pe el apar lanŃurile de conidii de tip Oidium, elipsoidal-alungite, de 28-44 x 16-20 µm. Cleistoteciile cu peridia neagră au 66-100 µm în diametru, cu apendici prinşi ecuatorial, hialini, de 2-6 ori mai lungi decât diametrul cleistoteciei. Din cleistotecie, în primăvară, sunt puse în libertate 5-10 asce, de 52-80 x 26-50 µm, cu 3-5 ascospori elipsoidali, de 18-28 x 10-16 µm. Epidemiologie. Agentul patogen Erysiphe trifolii parazitează leguminoasele, fiind semnalată pe 64 specii de plante aparŃinând la 16 genuri botanice, dar prezentând diferite forme specializate. Ciuperca se răspândeşte cu ajutorul conidiilor în tot cursul vegetaŃiei iar de la un an la altul rezistă sub formă de cleistotecii. Prevenire şi combatare. În cazul depăşirii P.E.D. se recomandă cosirea prematură, înainte de formarea cleistoteciilor. Cea mai eficace metodă este însă folosirea de linii de trifoi rezistente la făinare.
59

4.2.7. Pătarea brună a frunzelor de trifoi - Pseudopeziza trifolii. Boala este deosebit de frecventă şi păgubitoare în toate Ńările cultivatoare, dacă se întrunesc condiŃii favorabile agentului patogen. Simptome. În faza de înflorire a trifoiului, pe frunze se instalează atacul sub forma unor pete mici galbene ce cu timpul cresc, confluează şi ocupă suprafeŃe mari din limb. Petele devin brune, apoi brun-roşcate sau negre. Înainte de a cădea, în centrul petelor apar puncte negre, stromatice. Agentul patogen - Pseudopeziza trifolii (Biv. Bernh.) Fuck., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. În frunzele căzute se găsesc stromele agentului pe care în primăvară se deschid apoteciile de culoare galbene-brunii, de 0,3-1 mm în diametru. Ascele măciucate de 60-80 x 10-14 µm conŃin ascospori unicelulari de 9-14 x 5-6 µm, care în condiŃii de umiditate mare vor produce infecŃii pe frunze (fig.33). Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în primăvară prin ascospori iar de la un an la altul rezistă ca strome în frunzele căzute. Prevenire şi combatere. În cazul apariŃiei în masă a atacului se recomandă cosirea prematură. Terenurile în care se seamănă trifoiul trebuie drenate pentru eliminarea excesului de apă ce favorizează instalarea atacului.

Fig. 33. Pătarea brună a frunzelor de trifoi Pseudopeziza trifolii: 1- frunză atacată, a-secŃiune prin stromă, b - pată mărită; 2 - apotecii; 3 - asce cu ascospori, p - parafize (după T. Ferraris, 1938).

4.2.8.Rugina trifolii.

trifoiului

-

Uromyces

Boala este răspândită în America, Europa, Noua Zeelandă, Japonia, Asia, Australia şi Africa de Nord, producând pagube destul de mari în ceea ce priveşte producŃia de fân. Simptome. Primăvara se observă pe nervurile foliolelor şi pe pedunculi, pustule proeminente, galbene, aglomerate ce produc deformarea organelor. Ceva mai târziu, pe pedunculi şi foliole apar pustule brune, apoi negre şi prăfoase. Frunzele se răsucesc şi se
60

Fig. 34. Rugina trifoiului - Uromyces trifolii: a - atac pe frunze; b - uredospori; cteliospori (după E. Rădulescu şi col.,1972)

usucă prematur (fig. 33). Agentul patogen - Uromyces trifolii (Hedw.) Lév., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Pe frunzele şi peŃiolii deformaŃi, ciuperca formează picnidii şi ecidii cu ecidiospori sferici, cu membrana verucoasă de 15-21 x 13-17 µm. În pustulele brune de pe foliole apar uredosporii ovali sau sferici, de 20-26 x 16-24 µm, cu o membrană fin echinulată. Teliosporii ce apar în pustulele negre sunt unicelulari, pedunculaŃi, cu o membrană brună şi dimensiuni de 20-30 x 16-24 µm. Epidemiologie. Ciuperca autoică şi macrociclică, rezistă de la un an la altul sub formă de teliospori care în primăvară vor da naştere la epibazidii cu bazidiospori, ce vor produce infecŃiile primare. Răspândirea ciupercii în cultură este asigurată de picnospori, ecidiospori şi uredospori, pe tot parcursul perioadei de vegetaŃie. Prevenire şi combatere. În vederea limitării pagubelor, se recomandă cosirea lanurilor înainte de apariŃia teliosporilor.

Antofitoze 4.2.9. Cuscuta trifoiului şi lucernei Cuscuta sp. Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscută sau torŃel sunt răspândite în toată lumea şi produc pagube deosebite în culturile semincere. În România, în studiile lui I. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen. Caracteristicile plantelor sunt: tulpină filiformă, cilindrică, galben-roşcată sau brună, volubilă, groasă de 0,3-5 mm, alcătuită din internodii şi noduri, cu ramificaŃie monopodială. Pe tulpini se găsesc rudimente de frunze sub forma unor solzi mici. La locul de contact cu planta parazitată, din tulpină apar haustori ce perforează Ńesuturile gazdei, absorbind seva elaborată. În inflorescenŃele globuloase apar flori pe tipul 5, cu sepale concrescute şi corolă gamopetală. Fructul este o capsulă conică, globuloasă cu 2-4 seminŃe ovoide, globuloase sau alungite, galbene-brunii, portocalii sau cenuşii, cu tegumentul aspru, rugos (fig. 35).
Fig. 35. Cuscuta trifoiului şi lucernei Cuscuta sp. (după E.Rădulecu şi col., 1972).

Speciile genului Medicago pot fi parazitate de Cuscuta trifolii Babingt., C. prodani Buia, C. approximata Babingt., C. campestris Junct.,.C. glabrior (Engelm.) Junck. şi C. suaveolens Ser. Speciile genului Trifolium pot fi parazitate de Cuscuta alba Presl., C. epithymum, C. trifolii Babingt.C. prodani Buia, C. campestris Junct., C. glabrior (Engelm.) Junck. şi C. suaveolens Ser.
61

Prevenire şi combatere. Se va folosi la semănat numai sămânŃă decuscutată iar în jurul lanurilor suprafaŃa va fi menŃinută curată de buruieni ce ar putea fi la rândul lor parazitate. Vetrele de cuscută se vor erbicida cu Pivot 100 LC CE - 1 l/ha.

4. 3. Bolile sparcetei Micoze 4.3.1. Mana sparcetei - Peronospora rugeriae. Boala semnalată de Tr. Săvulescu în 1948 în România este cunoscută în Europa dar nu produce pagube mari. Simptome. Pe faŃa superioară a foliolelor apar pete galbene, cu contur difuz, în dreptul cărora pe faŃa inferioară apare un puf de culoare cenuşiu-cafeniu. Foliolele se necrozează şi cad prematur. Agentul patogen - Peronospora rugeriae Gäum., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Sifonoplastul agentului patogen se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie, prin stomate pe faŃa inferioară a foliolelor în dreptul petelor galbene apar grupuri de sporangiofori dicotomic ramificaŃi ce susŃin sporangi eliptici, gălbui de 21-34 x 17-24 µm. Aceştia vor fi vehiculaŃi de vânt şi vor da naştere la micelii ce dau infecŃii secundare. În frunzele brunificate şi căzute se găsesc şi oosporii ciupercii. Epidemiologie. În culturile cu desime mare, pe vreme umedă şi caldă, ciuperca se extinde cu rapiditate datorită vehiculării de către vânt a sporangilor, producând defolierea prematură a plantelor, ceea ce scade calitatea furajului. De la un an la altul, ciuperca rezistă sub formă de oospori din care în primăvara următoare după ploi abundente vor apărea sporangi din care ies micelii ce vor produce infecŃiile primare în cultură. Prevenire şi combatere. Se recomandă drenarea excesului de umiditate a solelor, îngrăşarea echilibrată, respectarea densităŃii optime şi în cazul apariŃiei manei la proporŃii ce depăşesc PED, se va cosi înainte de maturitatea tehnologică. 4.3.2. Rugina sparcetei - Uromyces onobrychidis. Rugina este răspândită în Europa şi Asia producând pagube mai mari în Rusia. La noi este semnalată din anul 1960. Simptome. Pe foliolele frunzelor de sparcetă apar puncte mici de decolorare răspândite neuniform. Aceleaşi pete pot fi observate şi pe pedunculi şi chiar pe tulpini. În scurt timp pe pete, se formează pustule pulverulente circulare, brune şi apoi pustule negre, ceea ce duce la ofilirea şi uscarea frunzelor plantelor. Agentul patogen - Uromyces onobrychidis (Desm.) Lév., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
62

Ciuperca este autoică şi microciclică prezentând pe plantele parazitate numai forma cu uredospori bruni, sferici sau elipsoidali de 20-32 x 16-22 µm cu echinulaŃii fine, cu 3-5 pori germinativi şi forma cu teliospori sferici sau elipsoidali de 20-24 x 17-20 µm. Aceşti spori de rezistenŃă bruni, scurt pedunculaŃi au o membrană verucoasă şi un por germinativ terminal. Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în lan prin intermediul uredosporilor care au şi proprietatea de a rezista la temperaturile scăzute din iarnă şi să asigure primele infecŃii în anul următor. Teliopustulele apărute prin ruperea epidermei, produc veştejirea şi uscarea plantelor, iar teliosporii nu au nici un rol în ciclul evolutiv al agentului patogen. Prevenire şi combatere. Se recomandă cosirea imediată a culturii, înainte de căderea foliolelor.

4. 4. Bolile sorgului şi ierbei de Sudan Viroze 4.4.1. Virusul mozaicului european al porumbului European maize mosaic virus Virusul este cunoscut în Europa ca producând mozaicul porumbului şi striaŃia ruginie a sorgului. Simptome. Sorgul poate prezenta în urma infecŃiilor cu acest virus, un mozaic dar şi o striaŃie ruginie. Petele ce la început au fost verzi-deschis, se necrozează şi apar dungi roşiatice-ruginii paralele cu nervurile. Costreiul (Sorghum halepense) infectat prezintă numai simptome de mozaic. Caracterele agentului patogen, epidemiologia şi combaterea sunt descrise la bolile porumbului . Bacterioze 4.4.2. Pătarea punctiformă a frunzelor şi vestejirea porumbului şi sorgului Corynebacterium michiganense pv. nebraskense (vezi bolile porumbului).

4.4.3. Arsura bacteriană a sorgului - Pseudomonas syringae pv. syringae. Această bacterioză a fost descrisă în 1887 de Burril şi este semnalată în numeroase Ńări din Europa, ea putând produce pagube mari de 30-40 % din recoltă. În România a fost semnalată pe toate speciile de sorg. Simptome. Atacul apare întâi pe frunzele inferioare şi pe teci, apoi se extinde şi la etajele superioare. În urma infecŃiilor apar pete mici, circular-eliptice sau neregulate ca formă, de câŃiva milimetri. Petele cresc în dimensiuni atingând 1-8 cm lungime, iar în dreptul lor
63

Ńesuturile afectate se scufundă. Petele au la început culoarea verde-măslinie şi aspect hidrozat, pentru ca mai târziu să apară leziuni în Ńesuturile care se înroşesc şi se usucă. Simptomele variază în funcŃie de rezistenŃa soiurilor, unele prezintă doar pete circulare în urma infecŃiilor iar la altele apar leziuni mari cu dungi de culoare purpurie, între care se observă Ńesuturile galben-brune, necrozate. Pe timp umed, în leziuni apare exudatul bacterian. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. syringae Van Hall., fam. Pseudomonadaceae. Bacteria are formă de bastonaş, alungit, cu capetele rotunjite, cu 1-4 cili polari sau bipolari, este Gram-negativă şi are dimensiuni de 1,2-2,9 x 0,4-1,0 µm. Epidemiologie. Bacteria este rezistenŃă la îngheŃ, păstrând viabilitatea timp îndelungat în resturile de plante rămase pe sol. SeminŃele de la plantele atacate conŃin bacteria care îşi păstrează mult timp infecŃiozitatea. Prin expunerea la soare 45 minute bacteria poate fi distrusă. Bacteria are un cerc de plante gazdă mare: Sorghum exiguum, S. sudanense, Holcus sp., Andropogon sp., Pennisetum glaucum şi încă multe alte plante. Prevenire şi combatere. Amplasarea culturilor de iarbă de Sudan trebuie să fie făcută Ńinând cont de cercul de plante gazdă al agentului patogen. Înainte de semănat, sămânŃa va fi expusă timp de o săptămână la soare. Solele puternic atacate se vor cosi pe timp secetos şi se va strânge atent fânul. 5.4.4. StriaŃia bacteriană a sorgului – Xanthomonas campestris pv. holcicola. Bacterioza a fost descrisă în 1930 în SUA, dar este cunoscută şi în Noua Zeelandă, Rusia, Australia iar în România a fost citată de A. Hulpoi şi col., 1970. Simptome. Bacterioza apare întâi pe frunzele bazale apoi se extinde şi pe cele superioare. Pe limbul frunzelor apar leziuni sub formă de pete de 2,5-15 cm lungime şi 3 mm lăŃime cu aspect hidrozat. Petele se măresc, devin ovale şi de culoare ruginie-maronie cu o dungă brun-roşcată sau roşie pe margini. În urma unirii petelor, apar striuri lungi de formă neregulată şi între ele se observă Ńesutul necrozat. Pe vreme umedă, din leziuni apare exudatul bacterian gălbui care apoi se usucă şi se desprinde sub formă de solzi albicioşi, acesta fiind un caracter de diagnostic diferenŃiat faŃă de celelalte bacterioze. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. holcicola, (Elliott.) Dye., fam. Pseudomonadaceae. Bacteria Gram negativă are formă de bastonaş, cu 1-2 cili polari şi are dimensiuni de 1,1-2,4 x 0,4-0,9 µm. Ea se dezvoltă la temperatura optimă de 28-30oC, în mediu cu pH = 77,5 şi poate fi omorâtă la 51oC. Pătrunderea bacteriei în plantă se face numai prin stomate dacă Ńesuturile sunt umectate. Epidemiologie. Agentul patogen poate rezista pe resturile vegetale, în sol şi se transmite de la un an la altul prin seminŃele infectate.
64

Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de sămânŃă numai de la plantele sănătoase şi respectarea unui asolament.Soirile de sorg pentru mături omologate în 2002Szegedi 185 şi Szegedi Szlovak sunt rezistente la bolile bacteriene şi la cădera şi frangerea tulpinilor

Micoze 4.4.5. Tăciunele îmbrăcat al sorgului - Sphacelotheca sorghi. Tăciunele este o boală foarte răspândită în culturile de sorg din România. Simptome. Boala este observată abia la apariŃia inflorescenŃelor când, în locul ovarelor apare o fructificaŃie globuloasă, tare, de 3-50 mm lungime, ca un sac cilindric, acoperit cu o membrană gălbuie sau cenuşie care se rupe în scurt timp şi pune în libertate o pulbere neagră . Agentul patogen - Sphacelotheca sorghi (Lk.) Clint., fam. Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca distruge ovarele, în care din talul filamentos prin fragmentare apar teliospori sferici sau uşor alungiŃi de 6-8 x 5,7 µm, cu o membrană roşiatică sau brunmăslinie, de 1,5-2 µm, netedă sau slab echinulată. Între grupurile de teliospori se găsesc şi celule sterile, incolore, elipsoidale, izolate sau catenulate. Din germinarea teliosporilor, în anul următor vor apărea epibazidii cu bazidiospori sau direct micelii de infecŃie. Epidemiologie. Ciuperca atacă pe Sorghum vulgare, S. saccharatum şi S. halepense. Transmiterea ei de la un an la altul este asigurată de teliosporii aderenŃi la seminŃe. Prevenire şi combatere. Semănarea sorgului se va face în terenuri curate, erbicitate cu Alanex 48 EC - 8-10 l/ha la cultura precedentă. Cultura de sorg poate fi erbicidată cu Borzeprop 50 PU-5-10 kg/ha, preemergent sau cu Icedin F-2 l/ha postemergent. Se va folosi numai sămânŃă sănătoasă sau aceasta va fi tratată cu Vitavax 200 FF-200 ml/100 kg. 4. 5. Boli ale gramineelor perene furajere Viroze 4.5.1. Mozaicul obsigei (Bromus) - Brome mosaic virus. Boala a fost semnalată în 1942 pe Bromus, dar acum este cunoscută la orz, ovăz, grâu, porumb, Poa pratensis, Lolium multiflorum, Hordeum murinum, Agropyron repens precum şi alte graminee. În România a fost găsită viroza în 1974 la Caracal pe B. inermis, apoi A. Jilăveanu şi M. Ittu o descriu şi de pe Avena sativa, Lolium multiflorum, Festuca arundinacea şi Agropyron repens. Simptome. Pe frunzele de Bromus virusul produce pete sau dungi de culoare verdedeschis sau gălbuie care dau plantelor un aspect marmorat Plantele de Lolium multiflorum virotice prezintă pe frunze dungi de culoare verdeînchis, în alternanŃă cu dungi verzi-deschis. Frunzele încep să se brunifice de la vârf spre bază. Specia Hordeum murinum este foarte sensibilă, frunzele virozate care prezintă pete
65

verzi deschis se necrozează în 10-14 zile devenind albe iar în 20 zile planta virotică se usucă în întregime. Agentul patogen - Brome mosaic virus face parte din grupa Bromovirus şi se caracterizează prin aceea că poate infecta şi pe monocotiledonate şi pe dicotiledonate. Particulele virusului sunt izometrice, cu contur poliedric, de 20 nm în diametru cu o zonă centrală goală de 8 nm în diametru. Ele conŃin 3 molecule de ARN şi un ARN m pentru proteina ce înveleşte particula. Virusul este inactivat de temperaturi de 79-80oC, are diluŃia limită de 10-4-10-5 şi rezistă în frunzele uscate 1 an. Epidemiologie. Întrucât virusul are un cerc foarte larg de plante gazdă, persistenŃa de la un an la altul este asigurată de plantele perene infectate, de unde apoi poate fi transmis la gramineele anuale sau la plantele sănătoase. Vectori sunt nematozii din genul Xiphinema sau insectele Chaetocnema aridula, Phyllotreta vittula, Oulema melanopus, O. sexpunctata sau afidele. În cursul vegetaŃiei transmiterea se face prin suc, în timpul cosirilor sau după unii autori prin uredosporii ciupercii Puccinia graminis f.sp. tritici. Prevenire şi combatere. Amplasarea culturii de Bromus inermis sau alte graminee perene trebuie făcută Ńinând cont de cercul de plante gazdă şi de vectorii virusului. În culturile semincere se va asigura o corectă combatere a dăunătorilor. 4.5.2. Mozaicul raigrasului - Ryegrass mosaic virus. Boala semnalată în 1975 în America este cunoscută în Anglia, Germania, Polonia ca producând pagube de 30-50 % din producŃie. Simptome. Frunzele plantelor virotice prezintă striuri verzi-deschis sau gălbui care în scurt timp devin necrotice, brune. ÎnfrăŃirea plantelor virotice este foarte slabă ceea ce le face foarte vizibile mai ales în culturile mai rare. Plantele de Dactylis glomerata L. virotice au un mozaic verde-deschis până la galben iar plantele de Lolium virozate sunt puternic atacate de mucegaiul de zăpadă (Micronectriella nivalis). Agentul patogen - Ryegrass mosaic virus, face parte din grupa virusurilor filamentoase, are dimensiuni de 17,5-18,5 x 675-704 nm, diluŃie limită de 10-3 şi temperatura de inactivare 60oC. Epidemiologie. Transmiterea virusului în cursul vegetaŃiei este asigurată de acarianul Phytocoptes hystrix care după ce achiziŃionează virusul în 2 ore de hrănire, rămâne infecŃios 24 de ore. De la un an la altul virusul rezistă în plantele perene. El are un cerc de plante gazdă destul de larg: Dactylis glomerata, Avena sativa, Festuca pratensis, Lolium multiflorum şi L. perenne. Prevenire şi combatere. Culturile semincere de Lolium trebuie amplasate la cel puŃin 1 km de fâneŃe sau alte culturi cu plante din cercul de plante gazdă a virusului. În timpul anului, se va asigura combaterea vectorului prin tratamente cu insecticide. Soiurile de Lolium nou create se verifică sub aspectul rezistenŃei lor la acest virus care poate scurta durata vieŃii plantelor şi producŃia lor.
66

Bacterioze 4.5.3. Bacterioza galbenă mucilaginoasă a golomăŃului - Corynebacterium michiganense pv. rathayi. Bacterioza a fost descrisă în 1899 în Austria şi este acum semnalată în Danemarca, Anglia, Suedia, America iar din 1967 şi în România. Simptome. Plantele atacate au talia redusă cu 30-50 %, muguri florali scurŃi şi frunze răsucite. Pe tulpini şi tecile frunzelor apar pete de 5-16 cm lungime, galbene, ce pe vreme umedă se acoperă cu exudat mucilaginos bacterian. Plantele bolnave deşi înspică, inflorescenŃa este galbenă şi acoperită cu exudat bacterian vâscos. Agentul patogen - Corynebacterium michiganense pv. rathayi - Actinomycetes. Bacteria are formă bacilară, se găseşte izolată sau în perechi. Ea este foarte rezistentă la lumină şi uscăciune, putând rezista 1 an pe paie uscate. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile de plante infectate care rămân pe sol şi prin seminŃe. În cursul vegetaŃiei bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt putând infecta şi pe Secale cereale şi Cynodon dactylon. Prevenire şi combatere. Culturile semincere se vor înfiinŃa cu sămânŃă sănătoasă şi respectând izolarea spaŃială faŃă de fâneŃe sau lanurile de secară. În solele ce au fost puternic atacate, cel puŃin 3 ani nu se revine cu golomăŃ. Micoze 4.5.4. Mana gramineelor - Sclerospora graminicola. Boala este răspândită în Europa, America de Nord, Japonia şi Africa. În Moldova, C. Oescu şi I. Rădulescu au semnalat-o încă din 1933. Simptome. Plantele atacate prezintă frunze galbene, apoi albicioase, groase, răsucite şi sfărâmicioase. Agentul patogen - Sclerospora graminicola (Sacc.) Schröter, Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. fam.

Sifonoplastul ciupercii parazitează spaŃiile dintre nervuri şi prin stomate apar sifonoplaşti solitari, drepŃi, simpodial ramificaŃi, ce susŃin zoosporangi ovoidali, sferici sau eliptici, de 16-21 x 12-18 µm. Între nervurile frunzelor uscate se observă şiruri de oospori sferici, galbeni de 25-35 µm în diametru. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei, ciuperca este răspândită prin zoosporangii vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie. Ei vor germina şi vor produce zoospori ce infectează frunzele prin stomate. Oosporii ce rezistă în sol în sfărâmăturile de frunze parazitate, în primăvara anului următor vor da naştere la zoosporangi cu zoospori ce vor produce infecŃiile primare. Prevenire şi combatere. Culturile puternic atacate, vor fi cosite prematur iar resturile de plante se vor scoate din tarla. În culturile semincere, loturile de ameliorare sau
67

câmpurile de experimentare, stropirile cu fungicide antiperonosporice dau rezultate bune, mai ales dacă se foloseşte un fungicid sistemic. 4.5.5. Furca de tors a gramineelor - Epichloë typhina. Boala este semnalată pe diferite specii de graminee din pajişti şi fâneŃe, însă pagubele mari se înregistrează în culturile semincere din zonele umede, unde producŃia de seminŃe poate fi diminuată cu 10-80 %. Agentul patogen a fost citat în lucrările de specialitate pe 25 specii de graminee ce aparŃin genurilor: Poa, Phleum, Agrostis, Bromus, Agropyron, Lolium, Holcus şi Festuca. Simptome. În timpul înălŃării paiului, teaca frunzei superioare se acoperă cu un manşon de miceliu alb, apoi galben-bruniu. Manşonul micelian poate avea lungimea de 1-5 cm (în funcŃie de specia de graminee) şi o grosime de 0,1-0,2 cm. Plantele parazitate au talia redusă la 30-40 % din înălŃimea normală şi nu înspică. Atacul apare în vetre mai mult sau mai puŃin circulare. Agentul patogen - Epichloë typhina (Pers.) Tul., fam. Clavicipetaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Sphacelia typhina (Pers.) Sacc. Manşonul stomatic alcătuit din taluri masive, prezintă pe suprafaŃa sa conidiofori scurŃi, simpli, hialini, ce susŃin conidii unicelulare, mici, ovoide, hialine de 4-5 x 3 µm. La maturitate aceste conidii devin aurii, apoi brune. În strome, apar periferic periteciile ovale de 0,4-0,6 mm înălŃime, ce se deschid printr-un osteol papilat. Ascele cilindrice au 130-200 x 7-10 µm şi conŃin ascospori filamentoşi, hialini, multicelulari, lungi aproape cât asca, de 130-160 x 1,5 µm (fig. 36).
Fig. 36 Furca de tors a gramineelor Epichloë typhina: a – plantă atacată; b – secŃiune prin stromă; c – ască cu ascospori; d – conidiofori cu conidii (după E. Rădulescu şi col., 1972).

Răspândirea agentului patogen şi extinderea vetrei de atac în vegetaŃie se face prin conidii iar persistenŃa ciupercii peste iarnă este asigurată de periteciile ce rămân pe resturile vegetale. Prevenire şi combatere. Se recomandă cosirea vetrelor de atac, atât timp cât manşoanele miceliene sunt albe sau, cosirea şi arderea plantelor dacă aceasta se face spre maturitatea plantelor parazitate. 4.5.6. Rugina ovăsciorului - Puccinia arrhenatheri. Ovăsciorul ca şi alte graminee furajere este parazitat în fiecare an de specii ale genului Puccinia între care şi P. arrhenatheri.

68

Simptome. Pe frunzele de ovăscior apar puncte de decolorare, neuniform răspândite pe limbul frunzelor. Ceva mai târziu apar pustule brune şi apoi unele negre, eliptice din care sunt puşi în libertate sporii ciupercii. Agentul patogen - Puccinia arrhenatheri (Kleb.) Erikss., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este macrociclică şi heteroică, planta gazdă intermediară fiind arbuştii de Berberis. În primăvară se observă pe Berberis "mături de vrăjitoare" cu lăstari subŃiri în care ciuperca a iernat. Primele frunze care apar sunt mici, groase, răsucite de la margini spre partea superioară, unde apar numeroase picnidii, uşor alungite de 100-140 x 80-110 µm. Parafizele de la osteol au 45-60 x 2,5-3 µm. Picnosporii sferici, de 1,5-2 µm în diametru, sunt eliminaŃi într-o picătură de lichid galben. După maturarea picnidiilor, apar pe faŃa inferioară a frunzelor ecidii de 250-350 µm lăŃime şi 450-520 µm înălŃime, galbene-portocalii ce conŃin ecidiospori galbeni, netezi, de 20-25 x 20-22,5 µm. Primele lagăre cu uredospori apar în cursul lunii mai iar teliosporii apar la sfârşitul lunii iulie. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă peste iarnă sub formă de teliospori şi sub formă de miceliu haploid în ramurile din "măturile de vrăjitoare" de pe Berberis. În cursul vegetaŃiei răspândirea pe Berberis este făcută de picnospori iar trecerea pe ovăscior este asigurată de ecidiospori. Atât timp cât frunzele sunt verzi, infecŃiile vor fi făcute de ecidiosporii ce se maturează eşalonat şi de uredospori. Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea arbuştilor de Berberis şi cosiri premature ale fâneŃelor pentru a nu se forma teliosporii ce pot rezista peste iarnă şi în primăvară, vor forma basidiospori ce pot infecta frunzele tinere de Berberis. CAPITOLUL V. BOLILE LEGUMELOR 5.1. BOLILE TOMATELOR Viroze 5.1.1. Pătarea inelară neagră a tomatelor – Tomato black ring virus Virusul descris în 1946 de K.M. Smith în America este astăzi cunoscut în Ńările europene, fiind găsit şi în România în 1984 pe sfecla pentru zahăr şi pe tomate, în seră. Simptome. Pe frunzele plantelor infectate, apar pete inelare, necrotice cu o nuanŃă neagră. Într-un stadiu mai avansat al bolii, apar pete negre, alungite pe peŃioluri şi tulpini, iar pe frunză petele se măresc şi frunzele se usucă. Pe fructe apar pete brune, inelare. După o primă etapă de atac, plantele încep să se refacă dar foliajul prezintă pete clorotice şi are tendinŃa de a se deforma. Agentul patogen – Tomato black ring virus, are particule izometrice, uniforme de 30 nm în diametru. Virusul are în componenŃa sa 2 particule de ARN a căror greutate
69

moleculară diferă şi un singur tip de proteină cu GM = 57000. Inactivarea virusului se produce la 65oC iar diluŃia limită a sa este de 10-4. Epidemiologie. Virusul are un cerc larg de plante gazdă producând pătări inelare la tomate, sfeclă, fasole, salată, zmeur, căpşun, îngălbenirea nervurilor Ńelinei, boala "buchet" la cartof, piticirea lăstarilor la piersic şi mozaicul salcâmului.Virusul atacă specii de la peste 55 genuri de plante. În natură, transmiterea virusului este asigurată de nematozii din genul Longidorus. Transmiterea prin sămânŃă are loc în procent de 10-100, la peste 20 de specii de plante. Prevenire şi combatere. Solul serelor va fi dezinfectat termic iar în momentul apariŃiei plantele virotice acestea se scot din cultură. Dezinfectarea cu Dazomet 90 PP-600 kg/ha sau Basamid G-500 kg/ha asigură distrugerea nematozilor şi a altor agenŃi patogeni de sol. Se va recolta sămânŃa numai de la plantele perfect sănătoase, observate în tot cursul anului. 5.1.2. Pătarea inelară a tomatelor – Tomato ringspot virus Boala a fost semnalată în 1936 în America de Nord dar, acum este răspândită în toată lumea întrucât atacă diferite specii de pomi, viŃă de vie şi plante ornamentale care se înmulŃesc pe cale vegetativă şi astfel este asigurată transmiterea agentului patogen. Simptome. Plantele virotice prezintă la baza frunzelor inele şi linii sinuoase, necrotice, iar vârful lor se necrozează. PeŃiolurile şi tulpinile prezintă dungi necrotice, iar fructele au desene sub forma unor inele concentrice de culoare gri sau brună. Agentul patogen - Tomato ringspot virus, face parte din grupa Nepovirus, are particule izometrice, de 28 nm în diametru. Genomul are două molecule de ARN monocatenar şi este învelit de un singur fel de proteină cu greutate moleculară 58000. Epidemiologie. Virusul este transmis de la plantă la plantă prin inoculare de suc şi prin adulŃii şi larvele nematozilor din genul Xiphinema. La tomate, virusul nu se transmite prin seminŃe dar, la tutun, zmeur şi căpşun se poate transmite prin seminŃe în proporŃie de 24 %. Prevenire şi combatere. În sere, solul se va dezinfecta termic sau chimic împotriva nematozilor. În toate culturile, exemplarele virotice vor fi îndepărtate şi arse. 5.1.3. Aspermia tomatelor - Tomato aspermy virus Arealul de răspândire al acestei boli coincide cu arealul de răspândire al culturilor de crizanteme. În România agentul patogen a fost semnalat în 1978 de I. Pop pe tomatele cultivate în seră. Simptome. Plantele atacate se recunosc uşor datorită simptomului de nanism accentuat, reducerea taliei mergând până la 50 %. Frunzele au rahisul normal ca lungime dar, foliolele laterale au suprafaŃa mult redusă, sunt deformate, răsucite şi aplecate în jos. Plantele virotice au aspect clorotic, fructifică slab şi numai în partea bazală.
70

Agentul patogen. Tomato aspermy virus, face parte grupa Cucumovirus, are particule sferice, de 30 nm în diametru. Temperatura de inactivare este situată între 50-60oC. La temperatura camerei virusul poate rămâne infecŃios 2-6 zile, în timp ce la –5oC infecŃiozitatea sa este prelungită până la 1 an. Epidemiologie. Virusul de tip nepersistent este vehiculat prin inocularea sucului de peste 10 specii de afide. Agentul patogen este achiziŃionat de vectori de la crizanteme, spanac sau buruiana Stellaria media şi poate da infecŃii la ardei, Ńelină, crin, cana şi cârciumărese. Prevenire şi combatere. În vederea evitării infecŃiilor, se recomandă respectarea izolării spaŃiale între culturile de crizanteme şi tomate. În solare, sere sau răsadniŃe, se vor aplica 1-2 stropiri cu insecticide contra afidelor. În câmp se va asigura izolarea tarlalelor de tomate faŃă de cele de spanac, crizanteme şi se vor aplica praşile pentru distrugerea buruienilor din genul Stellaria. 5.1.4. Ofilirea pătată a tomatelor - Tomato spotted wilt virus Boala a fost semnalată în Australia în 1915 şi în S.U.A. în 1935 dar, în prezent este răspândită în zonele temperate şi subtropicale, în special la tutun dar şi la culturile de tomate unde, poate produce calamităŃi. Simptome. Plantele virotice prezintă o ramificare a lăstarilor anormală, frunze curbate în jos, cu nervuri închise la culoare. La baza frunzelor, pe partea inferioară, apare o culoare asemănătoare cu a bronzului, imprecis delimitată. Fructificarea este slabă iar pe fructele mici, apar pete inelare, roşii sau galbene. Tulpinile plantelor virotice pot prezenta necroze şi înnegriri ale lăstarilor. Agentul patogen – Tomato spotted wilt virus este singurul virus cu anvelopă, cu genom monocatenar de ARN, ce prezintă mai multe tulpini ce diferă între ele prin simptomatologie. Particulele virale sunt izometrice, de 85 nm în diametru, iar anvelopa are la suprafaŃa sa excrescenŃe caracteristice. Inactivarea virusului are loc la 40-46oC iar, reacŃia acidă a mediului îi scade puternic infecŃiozitatea. Epidemiologie. Transmiterea virusului este asigurată de Trips tabaci şi specii ale genului Frankliniella care după achiziŃionarea virusului rămân infecŃioşi dar nu transmit virusul la generaŃiile următoare. Prevenire şi combatere. Producerea răsadului de tomate se va face separat de răsadul de tutun şi în condiŃiile aplicării de tratamente cu insecticide ce distrug tripşii, în special în primele faze de vegetaŃie. 5.1.5. Alte viroze ale tomatelor: mozaicul tutunului la tomate - Tobacco mosaic
71

Fig. 37. Mozaicul castraveŃilor la tomate Cucumber mosaic virus in tomato: a-frunză sănătoasă; b,c-frunze atacate

virus in tomato; mozaicul castraveŃilor la tomate -Cucumber mosaic virus in tomato (fig 37); mozaicul lucernei la tomate – Alfalfa mosaic virus in tomato; virusul Y al cartofului la tomate – Potato virus Y in tomato; răsucirea foliolelor tomatelor – Tomato yellow leaf curl (fig. 38). Hibrizii nou creaŃi care au manifestat rezistenŃă faŃă de virusul VMT sunt: Apollo, Gabor, Falcato, Cristal, Marissa, Fino, Romatos şi Monika. În schimb hibridul Mariana este sensibil faŃă de VMT.

Fig. 38 - Răsucirea foliolelor tomatelor - Tomato yellow leaf curl: a-plantă sănătoasă; b-plantă virozată (după C.M.Messiaen et col., 1991).

Micoplasmoze 5.1.6. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma Stolburul este considerată ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae în condiŃiile cultivării lor în zone secetoase. Boala a fost descrisă în 1933 de V. Rîjkov (U.R.S.S.) şi asupra ei ,au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice Săvulescu şi P.G. Ploaie (1960, 1969, 1971, 1972). Simptome. Cercul de plante gazdă a acestei micoplasme este foarte larg şi simptomele variază pe grupe de plante. La Lycopersicum esculentum, Vinca rosea, Ligustrum vulgare, Cuscuta campestris, Convolvulus arvense şi Nicotiana rustica, mycoplasma produce virescenŃă (înverziri ale organelor ce în mod normal nu sunt verzi), filodie (transformarea organelor florale în frunze), proliferări, malformări şi aspermii (malformări ale inflorescenŃelor ce nu vor produce sămânŃă). La Solanum tuberosum, S. melongena, Capsicum annuum, Callistephus chinensis şi Nicotiana rustica var. humilis, agentul patogen produce cloroze şi ofiliri rapide. La Daucus carota şi Solanum tuberosum mai sunt semnalate şi altfel de simptome ca înroşirea foliajului sau colorarea sa în mov, paralel cu reducerea suprafeŃei limbului (fig 39).

72

Tomatele atacate prezintă hipertrofieri ale caliciului florilor, lignificări ale vaselor conducătoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate să aibă culoarea roşie caracteristică. Agentul patogen - Mycoplasma, are particule sferice, eterogene, cu diametrul de 5080 µm, uşor deformabile. Epidemiologie. Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparŃin la 10 familii botanice. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de speciile genului Cuscuta şi de insectele Hyalesthes obsoletus, Eusceles plebejus şi Macrosteles laevis. În natură, pagubele produse de mycoplasma sunt direct proporŃionale cu ecologia vectorilor. În anii cu primăveri şi veri ploioase şi răcoroase, datorită distrugerii insectelor vectoare, stolburul apare sporadic şi nu dă pagube însemnate.

Fig. 39 - Stolburul tomatelor - Stolbur disease mycoplasma (după C.M.Messiaen et col., 1991).

Prevenire şi combatere. Culturile de solanacee trebuie să fie corect tratate cu insecticide şi erbicide pentru a diminua atacul de Hyalesthes şi a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. Solurile cultivate vor fi menŃinute la umiditate corespunzătoare, prin irigare, pentru a împiedica dezvoltarea vectorilor. Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de cuscută. 5.1.7. Alte micoplasme ale tomatelor:- hipertrofierea mugurilor de tomate – Tomato big bud;- boala albastră a tomatelor – Blue disease;- caliciul gigant la tomate – Caliz giante del tomate.PrezenŃa acestor micoplasme este încă incertă pe teritoriul României. Bacterioze 5.1.8. Ofilirea bacteriană a tomatelor Corynebacterium michiganense pv. michiganense Boala descrisă în 1910 în S.U.A. de Smith s-a răspândit în toate Ńările cultivatoare de tomate, în România fiind semnalată în 1955 de R. Bucur în jud. Ilfov. Pagubele produse sunt atât calitative cât şi cantitative, pierderile putând atinge nivelul de 30 % din producŃie. Patogenul este inclus pe lista agenŃilor de carantină a României.

73

Simptome. Boala este prezentă pe răsaduri dar şi pe tomatele cultivate în sere, solarii şi câmp. Detectarea bolii se face uşor datorită simptomului predominant de ofilire, la început a frunzelor, apoi a plantei în întregime. Pe cotiledoanele răsadurilor, apar pete circulare de 1-5 mm, albicioase, apoi prin unirea petelor suprafaŃa cotiledoanelor se încreŃeşte. Petele albicioase de pe frunze devin leziuni galben-verzui iar pe hipocotil, în zona bazală, apar pete ovale mici de culoare alb-crem, ce devin mici ulceraŃii. Frunzele plantelor bolnave din câmp, solarii sau seră se ofilesc, îşi răsucesc marginea spre partea superioară, apoi axul foliar se curbează şi planta se usucă (fig.40). În secŃiune, tulpina prezintă vasele conducătoare de culoare galben-brună. Frunzele pot prezenta uneori pete “opărite”, verzi, hidratate, pete cu Ńesuturi ce devin galbenpergamentoase. Pe toate organele, în dreptul petelor, apar mici leziuni în care pe vreme umedă apare exudatul bacterian. InfecŃia fiind sistemică, florile avortează sau fructele ce apar, rămân mici, se coc prematur, au pustule cu aureole argintii şi seminŃe brune. Toate vasele conducătoare din pulpa fructelor, sunt la început galbene apoi brune. Dacă Fig. 40 - Ofilirea bacteriană Corynebacterium michiganense pe fructele deja formate au loc infecŃii locale, externe, apar (după C.M.Messiaen et col., pete de 1-3 mm în diametru, de culoare albă, apoi brun1991). deschise. În centrul petelor rămân mici leziuni brune, înconjurate de o zonă albă sau gălbuie, simptomul fiind numit “ochi de pasăre” (fig. 62-d). În funcŃie de felul infecŃiei vasculare sau localizate, pot apărea două feluri de simptome, ambele însă, la fel de grave, dar cu evoluŃie mai rapidă în cazul infecŃiilor vasculare. Fructele puŃin atacate pot prezenta simptome de marmorare, zone verzi înconjurate de zone albicioase, petele fiind superficiale, limitate la epidermă şi nu prezintă exudat. În unele cazuri chiar pedunculii fructelor pot fi uşor brunificaŃi sau cu pete brune, cu marginea întunecată.SeminŃele din fructele atacate sunt mici, brune sau negre, cu germinaŃie redusă dar pot transmite patogenul. Agentul patogen - Corynebacterium michiganense pv. michiganense (Smith.) Jensen, fam. Enterobacteriaceae,ord. Eubacteriales, Div. Bacteria. Patogenul are formă bacilară, se întâlneşte solitar sau în perechi, este capsulat, aerob, sensibil la streptomicină şi agrimicină. Epidemiologie. Bacteria se transmite prin seminŃe şi este suficient ca acestea să fie infectate în proporŃie de 1 % pentru a se declanşa o epidemie. Patogenul rezistă în resturile vegetale ale plantelor bolnave rămase pe câmp 2-9 luni, în timp ce în seră nu rezistă decât 3-4 săptămâni. În cursul vegetaŃiei bacteria se răspândeşte prin aderarea la unelte şi mâinile lucrătorilor care efectuează diferite operaŃiuni “în verde”. Aceste lucrări produc leziuni prin care bacteria pătrunde uşor, apoi se răspândeşte şi se multiplică în vasele xilemice. Vremea umedă cu temperaturi de 24-32oC este favorabilă extinderii agentului patogen.

74

Bacteriologii români precizează că, temperaturile ridicate şi umiditatea scăzută favorizează infecŃiile vasculare, iar temperaturile scăzute şi umiditatea mare favorizează atacul pe fructe. Prevenire şi combatere. În vederea obŃinerii răsadurilor, se va folosi numai sămânŃă liberă de bacterii, pentru a limita zonele de atac ale patogenului. SeminŃele obŃinute prin fermentarea pulpei, conŃin bacterii într-o proporŃie foarte mică (0-0,3 %), comparativ cu cele obŃinute prin alte metode. SeminŃele pot fi tratate cu acid acetic 0,6 % la 21oC, timp de 24 ore sau se vor scufunda în soluŃii de streptomicină în amestec cu Criptonol 0,2 %. DezinfecŃia termică dă rezultate bune dar, este greu de executat, seminŃele riscând săşi piardă facultatea germinativă când sunt Ńinute în aer cald (80oC) timp de 24 ore, sau în apă caldă (52oC) timp de o oră. DiluŃia de sublimat corosiv 1/3000 în care seminŃele se Ńin 5 minute este eficientă dar toxică şi există riscul unor accidente de muncă. Răsadurile vor fi obŃinute în sol dezinfectat termic cu vapori de apă sau chimic cu Dazomet 10 G, 500 kg/ha, cu trei săptămâni înainte de plantare. Prevenirea infecŃiilor secundare se face prin tratamente cu Vondozeb 75 DG 2- 2,5 kg/ha, Systhane Z-0,25 %, Dithane M 45-0,2 %, Cobox 50 PU-0,5 %. Hibrizii mai nou omologaŃi Primotom, Early-Nemapride şi Nemapride sunt rezistenŃi faŃă de atacul acestui patogen. 5.1.9. Pătarea bacteriană a tomatelor -Xanthomonas campestris pv. vesicatoria Bacterioza a fost descrisă în 1914 în sudul Africii dar acum este cunoscută în toate zonele ce au climat umed şi cald. Tr. Săvulescu şi col. au semnalat această bacterioză în 1932, avertizând pe cultivatori de posibilitatea deprecierii cantitative şi calitative a recoltelor. Simptome. Agentul patogen parazitează toate organele aeriene ale tomatelor. Răsadurile prezintă pe cotiledoane şi apoi pe frunze şi hipocotil pete galben-verzui până la brune, cu o zonă centrală brună din cauza Ńesuturilor necrozate, de pe care se scurg picături de gomă bacteriană sub formă de lacrimi. Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca formă, de 1-2 mm în diametru, cu aspect hidrozat şi margini bine delimitate. În perioadele umede sau după irigarea culturii, în jurul petelor apar halouri lucioase datorită exudatului. IniŃial petele au culoarea verde închis, apoi devin cenuşii sau brune şi sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor, spre marginile foliolelor. În cazul unor infecŃii puternice, zonele necrozate confluează iar Ńesuturile se rup. Pe tulpini apar zone suberificate, cu asperităŃi şi crăpături variate ca formă şi lungimi. Florile infectate în primele faze nu leagă şi cad. Fructele infectate prezintă pete circulare, hidrozate, galben-brunii sau cenuşii înconjurate de un halo alb-gălbui. În zonele atacate, Ńesuturile fructului se scufundă uşor, devin crustoase şi chiar dacă fructul se coace, în jurul rănilor rămâne o zonă verde. Crustele apărute pot crăpa pe parcursul creşterii fructului, iar prin crăpături pot pătrunde alŃi agenŃi ce depreciază mai mult fructele (fig. 41-a,b). Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria (Doidge) Dye, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria..
75

Celulele bacteriei au formă bacilară şi le întâlnim izolate sau în perechi, fiind totdeauna capsulate. În exudatul ce este de natură polizaharidică se găsesc bacteriile aerobe ce aparŃin grupei unu de hipersensibilitate "tomato". Bacteriile grupelor doi şi trei de sensibilitate aparŃin raselor "pepper", boala fiind întâlnită la diferite specii cultivate. Epidemiologie. Patogenul infectează Ńesuturile prin stomate, microleziuni ale frunzelor şi tulpinilor sau ale perişorilor absorbanŃi. Primele infecŃii pornesc de la sămânŃa infectată în tegumentul căreia bacteriile sunt viabile 16 luni sau chiar mai mult. Bacteria poate supravieŃui 2-3 ani în solurile unde au rămas resturi de plante bolnave. InfecŃiile primare de la răsaduri asigură sursa de inocul ce va fi vehiculată de ploi şi vânt şi va produce infecŃii secundare. Irigarea prin aspersiune este contraindicată în serele sau tarlalele unde s-au semnalat infecŃii primare. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg, ea parazitând în afară de tomate şi ardei, numeroase specii de plante din genurile Solanum, Nicotiana, Raphanus, Lycium, Hyosciamus, Datura şi Physalis.

Fig. 41 - Boli bacteriene ale tomatelor: a-Xanthomonas campestris pv. vesicatoria; b-Xanthomonas - pete cu halo gri; c-Pseudomonas-pustule negre; d-Corynebacterium-pustule cu aureolă argintie (după C.M.Messiaen et col., 1991).

Prevenire şi combatere. Întrucât bacterioza se răspândeşte prin sămânŃa infectată, se recomandă folosirea de sămânŃă ce provine din lanuri sănătoase sau sămânŃă tratată prin cufundare timp de 10 minute în apă caldă la 60oC sau 5 minute în soluŃie de sublimat corosiv 1:3000, urmată de spălări prelungite. Tratarea chimică a seminŃelor se face cu Mancoben 60 PTS - 4 kg/t sămânŃă sau cu Agrimicină (17-200 µm/ml) care deşi costisitoare, au eficacitate maximă. Răsadurile vor fi obŃinute şi repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic iar pentru evitarea infecŃiilor secundare culturile de tomate vor fi tratate de cel puŃin 5 ori în timpul vegetaŃiei. Primul tratament se aplică în stadiul de apariŃia cotiledoanelor până la 2 frunze, cu zeamă bordoleză 0,5 %; cel de al doilea tratament se aplică până când plantele au 45 cm înălŃime, stropirile fiind executate cu: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor -1 % (10 kg/ha); Champion 50 WP-0,3 % (3 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Manoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG 0,2 % (t.p. 14 z.). Următoarele două tratamente se fac la intervale de 2-3 săptămâni sau după 2-3 ploi sau irigări prin aspersiune, cu zeamă bordoleză 0,75-1 % sau cu unul din produsele mai sus menŃionate. În câmp, dar mai ales în seră, trebuie să se respecte măsurile de izolare spaŃială a culturilor plantelor din cercul de gazde a patogenului, precum şi rotaŃia culturilor în vederea
76

micşorării inoculului infecŃios pe gramul de sol. Hibridul Unirea este rezistent faŃă de această bacterioză. 5.1.10. Pătarea bacteriană punctiformă - Pseudomonas syringae pv. tomato Bacterioza a fost descrisă în 1933 simultan de către doi cercetători din China şi S.U.A. În ultimii 30 de ani, boala s-a extins în toate Ńările cultivatoare de tomate, la noi fiind semnalată în 1974 de F. Oprea şi C. Rafailă, atât la tomate cât şi la ardei. Prin căderea florilor atacate şi deprecierea calitativă a fructelor recoltabile, se înregistrează pierderi de până la 75 %. Simptome. Bacteria atacă părŃile aeriene ale plantelor încă din primele faze de vegetaŃie când, apar pete mici hidrozate, bine delimitate de 1 mm în diametru. łesuturile petelor, prin necrozare, devin brun-închis la culoare şi se înalŃă în centrul zonelor atacate, fiind înconjurate de un halo clorotic. Prin desprinderea Ńesuturilor necrozate, apar găuri în foliaj. Fructele infectate au puncte necrotice de cel mult 1 mm în diametru, în jurul cărora se menŃine o zonă verde mai intens colorată decât restul fructului (fig. 5-c). La palparea fructelor se constată că Ńesuturile atacate sunt proeminente. Fructele coapte nu pot fi atacate de această bacterie ce nu evoluează datorită pH-ului acid al acestora. Atacul bacteriei poate fi semnalat pe peŃiolul frunzelor, pe tulpină, pe flori şi chiar pe fructe, dar numai până când acestea au 3 cm în diametru. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. tomato (Okabe) Young, Dye et Wilkie, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria Bacteria are formă de bastonaş cu cil, apare izolat sau în lanŃuri şi necesită pentru evoluŃie un mediu aerob. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃele infestate la care bacteriile sunt aderente. Primele infecŃii pot proveni şi de la inoculul din sol, unde bacteria poate supravieŃui în resturile de plante bolnave, dacă solul este umed şi temperatura nu scade sub 4oC. În solurile alcaline sărace în substanŃe nutritive, cu o activitate scăzută a microflorei antagoniste, bacteriile pot supravieŃui mult timp. ApariŃia microleziunilor produse de vânt şi insecte pe timp umed, favorizează instalarea atacului atât la tomate cât şi la ardei şi vinete. Prevenire şi combatere. Tratamentele termice şi chimice aplicate la sămânŃă, însoŃite de stropirile faziale aplicate la răsad şi în cultură, asigură sănătatea plantelor şi reduc inoculul infecŃios al solului pentru anul următor. Se recomandă tratamente cu: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR -1 % (10 kg/ha); Champion 50 WP -0,3 % -(3 kg/ha); Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Mancozeb 800-0,2 % (2 kg/ha); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha). Prin tratamentele cu substanŃe cuprice sau cele ce le înlocuiesc pe acestea (conform recomandărilor de la Xanthomonas campestris pv. tomato), se poate preveni atacul acestui patogen. Soiul Dacia şi hidridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la bacterioze.
77

5.1.11. Necroza măduvei tulpinilor de tomate -Pseudomonas corrugata Cercetătorul englez R.A. Lelliot semnalează în 1955 boala cunoascută sub numele de "necroza măduvei tulpinilor", ce poate produce pierderi de până la 50 % la tomatele cultivate în seră. În România, Gh. Marinescu depistează bacterioza în 1982 la tomatele din sere. Simptome. Bacterioza se observă la plantele mature ce au 4-6 inflorescenŃe, plante ce manifestă simptome de cloroză şi ofilire. Ofilirea evoluează foarte rapid şi în câteva zile tulpina prezintă pete brune, este strangulată şi se rupe. Tulpinile au pete lungi de 25-30 cm, cu fisuri în Ńesuturi şi chiar cu ulceraŃii evidente prin care se vede măduva. După irigarea culturii din aceste leziuni se scurge un exudat bacterian vâscos, de culoare albicioasă. SecŃiunile în tulpini evidenŃiază brunificarea măduvei şi a vaselor conducătoare. Agentul patogen - Pseudomonas corrugata Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Roberts et Scarlett, fam.

Patogenul este un bacil ce se multiplică rapid în condiŃii de cultură pe medii agarizate şi nu produce pigment difuzabil. Bacteria este sensibilă la tratamentele cu streptomicină, tetraciclină şi oxitetraciclină. Epidemiologie. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin leziunile ce apar pe parcursul perioadei de vegetaŃie în urma lucrărilor în verde. Umiditatea mare în atmosferă, variaŃiile mari ale temperaturii (zi-noapte) ca şi îngrăşarea excesivă cu azot favorizează instalarea atacului. Prevenire şi combatere. Tomatele din seră vor fi cultivate în soluri echilibrat fertilizate şi pe tot parcursul vegetaŃiei, se va avea în vedere respectarea regimului hidric şi termic la parametrii optimi fără variaŃii brusce. În timpul lucrărilor de copilit şi legat, se va asigura dezinfectarea periodică a mâinilor muncitorilor şi a conductelor de apă. Plantele bolnave se vor scoate şi se vor arde. 5.1.12. Alte bacterioze ale tomatelor:- putregaiul bacterian al tomatelor de seră Erwinia carotovora var. atroseptica; focul bacterian al foliajului - Pseudomonas viridiflora şi P. cichorii; ofilirea bacteriană - Pseudomonas solanacearum. Micoze 5.1.13. Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume -Pythium de Baryanum Boala cea mai gravă ce poate fi întâlnită în răsadniŃe, sere înmulŃitor sau chiar în câmp, la plantele tinere de legume, este putrezirea coletului şi căderea plantulelor. Ea se întâlneşte la toate răsadurile de legume, flori, puieŃi în pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare, în toate Ńările cultivatoare de pe glob.

78

Agentul patogen atacă o multitudine de specii din familiile Cruciferae, Gramineae, Compositae, Leguminosae, Solanaceae, Coniferae etc. Simptome. Plantulele răsărite din teren infestat prezintă în zona coletului o brunificare a Ńesuturilor care se extinde atât în sus pe tulpină cât şi în jos spre rădăcină. TulpiniŃele se subŃiază în zona atacată iar plantula se veştejeşte şi se culcă pe pământ unde va putrezi în întregime (fig. 42). Fig. 42- Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume Simptomele apar sub formă de Pythium de Baryanum: a-răsaduri atacate; vatră de atac ce se extinde repede, în cazul b-sifonoplast cu ortosporangi, anteridie, oogon şi zoospori (după E. Docea şi col. 1979). în care temperatura se menŃine la 20-30oC şi umiditatea este peste 90 %. În 2-3 zile întreaga răsadniŃă sau seră înmulŃitor poate prezenta toate plantele distruse. La suprafaŃa solului se constată prezenŃa unui strat fin micelian albicios care se extinde. În cazul unei infestări puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante răsărite, deoarece acestea sunt putrezite până la ieşirea lor la suprafaŃă. Atacul are o evoluŃie mai lentă după repicare, când plantele sunt mai bine aerisite şi capătă rezistenŃă prin înverzirea tulpiniŃelor şi formarea Ńesuturilor mecanice, protectoare. AbsenŃa luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate şi pH-ul acid, sunt factori favorizanŃi ai instalării şi evoluŃiei grave a agentului patogen. Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast, hialin, bogat ramificat care se dezvoltă intercelular dar şi la exteriorul celulelor. Hifele miceliene sunt lipsite de haustori, absorbŃia hranei fiind făcută prin pereŃii sifonoplastului. Pe ramificaŃiile aparatului vegetativ, apar zoosporangi sferici din care ies numeroşi zoospori flagelaŃi ce sunt vehiculaŃi de apa din sol dar ei au viabilitate redusă (1 oră). ÎnmulŃirea sexuată are loc sub formă de oogamie, în urma căreia pe ramificaŃiile sifonoplaştilor apar oospori cu perete gros, dublu, ce rezistă în sol şi vor da naştere în primăvara următoare la zoospori ce vor produce noi infecŃii. Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la un an la altul se face prin oosporii ce rezistă în sol, iar în cursul vegetaŃiei transmiterea ciupercii, de la plantă la plantă, se face prin zoosporii vehiculaŃi de apa din sol. Prevenire şi combatere. Producerea răsadurilor se va face numai în soluri dezinfectate termic, fără exces de umiditate şi cu pH alcalin. SeminŃele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S-3 l/t, Apron FL-10 l/t, Apron 35 SD-2,5 g/kg; Mancoben 60 PTS-4 kg/t; Super Homai 70 PM-5 g/kg; Tiramet 60 PTS-4 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-4 ml/kg săm.; Apron XL-350 ES-1 l/t săm.
79

După răsărirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele: Previcur 607 SL-0,15 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m2 răsad); Rovral 50 WP-0,075 %. 5.1.14. Mana tomatelor - Phytophthora infestans Originar din America de Sud, agentul patogen a produs de-a lungul anilor epidemii grave la cartof (1843 - S.U.A, 1845 - Canada, Belgia, Olanda, FranŃa, Anglia). Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei în 1845 şi în anii următori a dus la exodul populaŃiei spre America, fenomen cunoscut în istorie sub numele de "foamea irlandeză". Mana tomatelor semnalată în Europa în anul 1847 şi în Ńara noastră în anul 1940, apare pe tomate în special în ciclul doi de cultură. În sere sau solarii pierderile pot varia de la 30 % până la compromiterea culturii. Simptome. Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele, frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete hidrozate (verde închis). łesuturile afectate se veştejesc, se brunifică şi frunzele se răsucesc spre partea superioară. În condiŃii de umiditate atmosferică pe faŃa inferioară a limbului frunzelor, în dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare albă. PeŃiolurile frunzelor, lăstarii şi tulpinile atacate, prezintă pete alungite brune, superficiale, fără puf albicios. InflorescenŃele atacate prezintă pe sepale şi pedunculi zone brune, se usucă şi cad. Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare. Agentul patogen pătrunde pe la locul de inserŃie a fructului, produce pete mari bruneolivacei şi cu rapiditate distruge tot fructul. Tomatele verzi devin tari, rugoase iar cele coapte au pete brune-deschise, pe suprafaŃa cărora apar zonalităŃi concentrice; pe fructele căzute pe sol unde este umiditate mare, ciuperca sporulează din abundenŃă (43-a).
Fig. 43 -Mana la tomate - Phytophthora infestans: a-atac pe plantă; b-atac de Phytophthora nicotianae var. parasitica (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Agentul patogen - Phytophthora infestans (Mont.) De Bary, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr.

Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast ce se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii mici, globuloşi ce se găsesc în celule. Sifonoplastul pătrunde în vasele conducătoare din plantă şi poate ajunge până la seminŃele ce vor rămâne mici, cu facultate germinativă scăzută. La suprafaŃa zonelor parazitate, frunze sau fructe, patogenul produce sporangiofori ramificaŃi, cu creştere continuă, ce susŃin sporangi limoniformi de 23-32 x 1624 µm. Sporangii pot fi vehiculaŃi de vânt, precipitaŃii sau apa de irigaŃie. Germinarea are loc

80

în condiŃii de umiditate mare dar diferit, în funcŃie de temperatură: -la 10-15oC din sporangi apar 5-35 zoospori biflagelaŃi;- la 22-25oC din sporangi apar 1-2 filamente de germinaŃie. În culturile de tomate din seră, (ciclul doi), atacul evoluează rapid, datorită variaŃiilor de temperatură de zi-noapte, care induc apariŃia condensului de apă pe organele vegetative, condens ce uşurează infecŃiile. ÎnmulŃirea sexuată cu formare de oospori, are loc numai dacă se întâlnesc în natură cele două tipuri ale agentului A1 şi A2. În Europa era prezent numai tipul A1 dar, recent a fost semnalat şi tipul A2 în ElveŃia şi Marea Britanie. Epidemiologie. Agentul patogen este comun pentru tomate şi cartof, aşa încât, transmiterea de la un an la altul este asigurată de tuberculii infectaŃi existenŃi în stocul materialului de plantat sau de cei mici, nerecoltaŃi, rămaşi pe sol. De la o sursă de infecŃie, o plantă de cartof pe care apar sporangi, diseminarea se poate face prin vânt pe o rază de cel puŃin 11 km/zi, în câmp deschis. Prevenire şi combatere. În fermele legumicole trebuie să se respecte o izolare spaŃială între tarlalele plantate cu cartofi şi cele de tomate. În sere şi solarii se va menŃine o temperatură constantă care să nu scadă sub 20oC şi fără oscilaŃii care produc condens pe plante. Încă de la primele simptome pe frunze, vor fi îndepărtate frunzele (se vor culege în saci de polietilenă) şi se vor culege fructele căzute pe sol (înainte ca ciuperca să sporuleze). Dintre soiurile şi hibrizii omologaŃi, Dacia şi Ioana au o oarecare rezistenŃă la mană. În câmp, dar mai ales în sere şi solarii se vor face tratamente, Ńinând însă cont de timpul de pauză, recomandat pentru fiecare produs, în funcŃie de eficacitatea lui în timp. Tratamentele se pot executa cu unul din produsele din grupele: Gr.A: Bouillie bordelaise0,75 % (7,5 kg/ha); Cupritim 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR-1 % (10 kg/ha); Funguran OH-50 WP-1,5 kg/ha; Oxicig 50 PU 0,4-0,5 % (4-5 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha0,3 %; Turdacupral 50 PU 4-5 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.C: Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2 kg/ha);Dithane 75 WG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 z.); Dithane M 45-2-2,5 kg/ha (t.p. 14 z.); Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Ziram 90 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Gr.D: Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %;Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Bravo 75 WP-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Mycoguard 500 SC-4 l/ha (0,4 %); Gr.G: Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p. 21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-0,3 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m2 răsad); Gr.H: Curzate 50 WP-0,25 kg/ha + 1 kg Mancozeb sau + 3 kg/ha Turdacupral (t.p. 14 z. câmp sau 7 z. seră); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (1,5 kg/ha); Quadris SC-0,075 % (0,75 l/ha) (t. câmp); Gr.J:Shavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha); Gr.L: Acrobat TMZ 90/600-2 kg/ha; Armetil Cobre-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Galben M-2,5 kg/ha (0,25 %);Mancuvit PU-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Manoloxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Manoxin total 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Melody Duo 66,8 WP-3 kg/ha (0,3 %); Orthocid Super 60 PU-0,3 % (3 kg/ha); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP3,5 kg/ha (t.p.3 z.); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3 kg/ha (0,3 %); Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 3 z.); .
81

Din această gamă largă de produse se va alege pentru fiecare tratament un produs, în funcŃie de faza de vegetaŃie a plantei şi de timpul rămas până la recoltarea fructelor. În sere sau solarii se recomandă irigarea prin picătură pentru a nu diminua efectul tratamentelor foliare. 5.1.15. Mana de sol - putrezirea rădăcinilor, tulpinilor şi fructelorPhytophthora parasitica Boala apare în special pe spaŃiile protejate, dar şi în câmp în culturile nepalisate şi numai în perioadele cu temperaturi ridicate în sol. Patogenul descris mai întâi în S.U.A. în 1917 a trecut şi în Anglia în 1921, iar din 1968 este prezent în România, unde a produs pagube între 5-20 % la culturile din câmp deschis şi 10-60 % în sere şi solarii. Simptome. În prima parte a perioadei de vegetaŃie agentul patogen produce o brunificare a vârfului rădăcinii principale şi a rădăcinilor secundare, urmată de brunificarea coletului, veştejirea şi moartea plantelor.łesuturile atacate, brunificate, devin spongioase datorită putrezirii uscate a lor. În condiŃii de umiditate ridicată, pe coletul atacat, se formează un puf albicios. Prezenta patogenului în tulpină, incită în dezvoltare rădăcinile adventive iar frunzele bazale se îngălbenesc, se lasă în jos şi cad. Plantele care în primele faze manifestă pete verzi închise la colet, urmate de brunificarea zonelor, îngălbenirea şi căderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat după plantare. În cazul în care apar infecŃii târzii şi este temperatură scăzută, evoluŃia bolii este lentă iar ofilirea şi uscarea plantei începe odată cu coacerea fructelor. Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în formă de "ochi de iepure". Tomatele verzi din etajul inferior, în urma atacului, prezintă pete verzi-cenuşii cu margini difuze, cu zonalităŃi concentrice, brune-violacei, ce dau un aspect marmorat suprafeŃei fructelor, ce vor prezenta un putregai umed (fig. 44- a). Fructele atacate nu ajung la coacere, cad pe sol şi pe ele ciuperca va sporula puternic. Agentul patogen Phytophthora parasitica Dast., fam. Pythiaceae, ord, Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast de pe care apar sporangiofori slab diferenŃiaŃi ce susŃin sporangi ovoizi, papilaŃi de 49,9 x 36,2 µm. Fig. 44 - Fructe de tomate atacate de: Sporangii apar numai la temperaturi a-Phytophthora parasitica; b-Rhizoctonia solani; c-crăpături colonizate de Alternaria; d,e-necroze apicale de peste 180C şi rămân mult timp (după C.M. Messiaen et col., 1991). viabili în sol. Dacă plantele sunt umede, zoosporii apăruŃi din sporangi (8-12 x 5-8 µm) pot infecta fructele chiar dacă
82

epiderma lor este intactă dar, sunt foarte sensibili la uscăciune. Pe sifonoplaşti, apar clamidospori galbeni, de 20-60 µm în diametru, organe de înmulŃire asexuată ce se formează în condiŃii nefavorabile. În urma înmulŃirii sexuate, în Ńesuturi apar numeroşi oospori sferici, gălbui, netezi de 15-28 µm, din care, după o perioadă de repaus, pot apărea zoospori biflagelaŃi ce vor produce noi infecŃii la plantele situate în sol saturat în apă cel puŃin 12 ore şi în condiŃii de temperatură optimă de 23-30oC. Cercul de plante gazdă al patogenului include în afară de tomate, fasole, ceapă, vinete, pepeni, ardei. Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol sub formă de clamidospori sau (şi) oospori. În cursul vegetaŃiei vehicularea ciupercii se face prin zoosporii ce se găsesc în apa de ploaie. Agentul patogen poate trece de la fruct la fruct chiar şi în timpul transportului şi depozitării acestora. Prevenire şi combatere. Răsadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat cu Dazomet (500 kg/ha) sau cu vapori supraîncălziŃi (80-90oC) timp de o oră, întrucât agentul poate supravieŃui în sol 4 ani. La repicare, răsadul va fi sortat, apoi udat cu o suspensie de Previcur 607 CS-0,2 % în cantitate de 40-50 ml/plantă, Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %-3 l/sol/m2, Folpan 50 WP 0,2 % - 4-5 l/m2, sau Aliette 80 WP 0,4 %-5 l/sol/m2. În timpul vegetaŃiei, stropirile recomandate pentru mană sunt eficiente şi pentru mana de sol, sau se fac stropiri speciale cu: Previcur 607 SL 0,15-0,25 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Folpan 80 WDG-0,3 % (răsad); Aliette 80 WP-0,4 % (5 l/m2 sol). În spaŃiile protejate se va face obligatoriu o nouă dezinfecŃie a solului înaintea ciclului doi de producŃie. Atacul agentului patogen este favorizat de umiditatea mare a solului şi de şocurile termice, aşa încât se recomandă o irigare moderată şi cu apă nu prea rece. În culturile de câmp, se recomandă praşile repetate şi palisarea plantelor pentru a îndepărta fructele de solul posibil infestat. Fructele destinate comercializării vor fi atent sortate şi se vor transporta numai în vehicule cu instalaŃii frigorifice. 5.1.16. Făinarea tomatelor - Leveillula taurica Boala deşi este cunoscută de mult în Europa, în România a fost semnalată abia în 1964 în sudul Ńării, apoi s-a extins şi spre nord. Simptome. Patogenul poate ataca toate organele aeriene dar, în mod deosebit se observă pe frunzele bazale mai întâi, apoi este prezent şi pe cele din etajele superioare. Zonele cu frunze parazitate prezintă o îngălbenire pe partea superioară a limbului iar pe partea inferioară, zona se acoperă cu un miceliu alb-cenuşiu, cu aspect pulverulent (fig. 45-d). łesuturile afectate se necrozează, frunzele se usucă în întregime, iar pe plantele atacate se formează un număr mic de fructe, mai mici ca dimensiuni, care ajung târziu la maturitate. Agentul patogen - Leveillula taurica, fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina f.c. Oidiopsis taurica (Lév.) Salmon.
83

Aparatul vegetativ - talul ciupercii se dezvoltă intra şi extracelular şi este hialin. Din miceliul intercelular se ridică la exteriorul limbului, grupuri de conidiofori cilindrici de 225254 x 6-7,5 µm ce susŃin fiecare câte o conidie hialină, ovoid-cilindrică, de 32-63 x 10-18 µm (fig. 66). Conidiile germinează la 26oC pe frunzele uscate, chiar dacă este o umiditate de numai 30 %. Frunzele uscate prezintă uneori şi forma perfectă a ciupercii, cleistotecii sferice, cu apendici simpli, de 72-230 µm în diametru, formă prin care patogenul rezistă peste iarnă. Ascele din peritecii conŃin 2 ascospori şi măsoară 25-40 x 15-20 µm. Patogenul produce pagube mai mari în culturile din spaŃiile protejate unde evoluŃia sa este favorizată de temperaturile cuprinse între 18-24oC şi umiditatea de 70-82 %. Din cercul de plante gazdă a patogenului mai fac parte vinetele, ardeii, anghinarea şi chiar unele cucurbitacee. Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol pe resturile vegetale sub formă de cleistotecii, din care în anul următor vor ieşii ascosporii ce pot produce noi infecŃii. În cursul vegetaŃiei, conidiile vehiculate de vânt, picăturile de apă de ploaie sau apa de irigaŃie, sunt cele ce asigură diseminarea Fig. 45 - Făinarea tomatelor - Leveillula taurica: conidii patogenului. de tip Oidiopsis Prevenire şi combatere. În spaŃiile protejate se (după E. Gäumann., 1926). recomandă dezinfecŃia solului, rotaŃia culturilor, distrugerea resturilor ce ar putea avea forma perfectă şi la apariŃia primelor simptome, se vor adăuga în soluŃiile folosite ca tratamente preventive pentru mană şi sulf muiabil 0,4 %. În cazul extinderii atacului, cultura se va trata cu: Metoben-0,15 %, Rubigan 12 EC-0,03 %, Karathane FN 57-0,1 %. Saprol 190 EC-0,125 % (timp de pauză 21 zile), Topas 100 EC-0,035 % (timp de pauză 7 zile), Labilite 70 WP-0,2 % (timp de pauză 28 zile). 5.1.17. Putrezirea coletului - Didymella lycopersici Boala semnalată în 1907 în Ungaria s-a extins în toată Europa cu predilecŃie în culturile din seră. Din 1955 putrezirea coletului tomatelor este prezentă şi în România, în solarii sau sere neîncălzite. Simptome. Agentul patogen afectează toate organele plantelor, rădăcini, tulpini, frunze şi fructe, însă cele mai mari pagube se înregistrează când sunt atacate rădăcinile şi coletul. Rădăcinile atacate prezintă pete brune-închis în dreptul cărora Ńesuturile putrezesc uscat. Pe tulpini, la colet apar pete brune-negricioase de 5-6 cm lungime sau chiar un inel de putregai uscat în dreptul căruia apar puncte mici negre. Atacul pe tulpini porneşte de la micile leziuni produse la copilire, Ńesuturile se colorează în brun, se scufundă şi crapă iar scoarŃa se poate desprinde parŃial de Ńesuturile lemnoase (fig. 46). În culturile de câmp, atacul poate fi semnalat chiar pe pedunculii fructelor şi pe fructe. Acestea prezintă pete brune, umede, cu zonalităŃi concentrice, cu Ńesuturi alungite în pulpa ce în final putrezeşte. SeminŃele din astfel de fructe vor fi infectate şi ar putea fi o sursă
84

de infecŃie în culturile anului următor. În centrul zonelor brunificate se observă puncte mici, negre, reprezentate de fructificaŃiile asexuate ale agentului patogen. Agentul patogen - Didymella lycopersici Kleb., fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales, cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina f.c. Diplodina lycopersici (Cooke) Hollos. sau Ascochyta lycopersici Brun. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos care se extinde radiar. În timpul vegetaŃiei pe Ńesuturile afectate se formează două tipuri de picnidii: unele de tip Diplodina şi altele de tip Ascochyta. Forma acestora este sferică sau puŃin alungită, de 150-300 µm în diametru şi conŃin picnospori iniŃial unicelulari sau bicelulari. Picnosporii unicelulari au 6-7 x 3-5 µm, cei bicelulari sunt cilindrici, rotunjiŃi la capete de 811 x 3-5 µm. Eliminarea picnosporilor se face în Fig. 46 - Putrezirea coletului - Didymella lycopersici: mici cordoane cenuşii cu nuanŃe roz. a-atac la colet; b-atac pe tulpină În perioada de repaus vegetativ, pe (după C.M. Messiaen et col., 1991). resturile vegetale apare şi forma de înmulŃire sexuată, periteciile de formă sferică, negre, de 120-150 x 100 µm, ce conŃin asce de 70-97 x 9-10 µm, ascospori hialini, bicelulari, uşor strangulaŃi de 16-18 x 5-6,5 µm. G. Goidanich consideră că întrucât forma perfectă a ciupercii se întâlneşte foarte rar, ciuperca trebuie menŃinută la denumirea de Diplodina lycopersici syn. Ascochyta lycopersici. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei, răspândirea agentului patogen este asigurată de picăturile de ploaie sau de apa de irigaŃie şi vânt ce diseminează picnosporii din cordoanele gelatinoase. De la un an la altul, permanentizarea ciupercii este asigurată de picnosporii sau ascosporii ce rămân sau se formează pe resturile vegetale. În cazul în care s-au recoltat seminŃe de la fructele atacate, atacul poate apărea pe tinerele plantule, căci agentul patogen poate fi transmis şi pe această cale. EvoluŃia patogenului este mai rapidă pe solurile cu umiditate medie şi la temperaturi cuprinse între 18-21oC. Pătrunderea ciupercii în plantă se face fie prin stomate, fie direct şi este favorizată de o umiditate atmosferică cuprinsă între 85-90 %. Prevenire şi combatere. În vederea evitării infecŃiilor se recomandă pentru sere, dezinfectarea solului cu Dazomet iar pentru câmp, un asolament de 3-4 ani. SămânŃa va proveni numai din fructe sănătoase şi va fi tratată cu un dezinfectant ca: Apron 35 SD-2,5 g/kg, Previcur 0,15-0,25 g/kg sau Rovral- 5 g/1 kg sămânŃă. În sere sau în câmp, tratamentele efectuate pentru prevenirea atacului de mană de sol, septorioză, alternarioză sunt eficace şi pentru prevenirea atacului acestui patogen. 5.1.18. Putregaiul alb al tomatelor - Sclerotinia sclerotiorum Putregaiul alb al tomatelor este o boală frecvent întâlnită în toate culturile de seră, solarii şi chiar în câmp, întrucât agentul patogen are o gamă foarte largă de plante gazdă. Cele
85

mai mari pagube se înregistrează în sere. Prima menŃionare a sa în România datează din 1940 când a fost găsită în serele din jurul Bucureştiului. Simptome. Pe rădăcinile superficiale şi la baza tulpinii, ciuperca produce pete brune închis cu aspect umed, pete ce se acoperă cu un puf albicios -cenuşiu, pe care îl regăsim şi în măduva tulpinii. łesuturile atacate putrezesc, se înmoaie, planta se ofileşte şi după două săptămâni poate să se usuce. Pe Ńesuturi şi mai ales în interiorul tulpinilor atacate, apar în miceliu, corpi negri - scleroŃii patogenului. În condiŃii de umiditate excesivă, pot fi atacate şi fructele care după înmuiere se desprind de pedunculi. Îngrăşămintele organice în exces, umiditatea mare şi temperatura de 20oC sunt factorii favorizanŃi ce asigură extinderea rapidă a atacului în sere. Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By., fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Ciuperca prezintă un tal filamentos alb-cenuşiu ce rezistă în sol, pe resturile vegetale, trăind saprofit. ScleroŃii formaŃi pe Ńesuturi, permanentizează în sol şi în condiŃii speciale, pot forma apotecii cu asce şi ascospori. Epidemiologie. ScleroŃii germinează în solurile umede şi formează, în mod obişnuit, filamente de infecŃie ce vor pătrunde direct în plante sau prin rănile provocate de insecte, melci sau chiar de uneltele de lucru. Fragmente de miceliu apărut pe plante, pot fi transportate de curenŃii de aer şi vor produce noi infecŃii. Agentul patogen este foarte polivor, fiind întâlnit ca patogen pe cartof, tutun, floarea soarelui, o multitudine de plante din flora spontană şi pe toate legumele cultivate în seră, solarii şi câmp. Prevenire şi combatere. În vederea evitării îmbolnăvirii plantelor, de cea mai mare importanŃă sunt măsurile preventive. În acest sens se va evita cultivarea legumelor pe terenuri ce reŃin apa sau pe cele în care s-a manifestat atacul. Un asolament de 3-4 ani poate preveni parŃial atacul. În culturi se va face eliminarea plantelor atacate, având grijă ca acestea să fie scoase în saci de polietilenă pentru a nu se răspândi fragmentele de miceliu. În seră şi solarii, se vor planta tomatele numai în soluri dezinfectate termic şi se va asigura o aeraŃie corespunzătoare a plantelor prin desfrunzirea părŃii bazale. 5.1.19. Pătarea albă a frunzelor de tomate - Septoria lycopersici Boala aceasta a fost semnalată în 1884 în Argentina apoi în 1886 în America de Nord şi Australia iar din anul 1901 este cunoscută în Europa unde, actualmente este răspândită în toate culturile de câmp şi solarii, putând provoca pagube de până la 50 % din recoltă. În România boala este semnalată în toate lucrările de stare fitosanitară începând din 1929, ca producând pagube de 30-74 % datorită uscării şi defolierii premature a plantelor. Simptome. Primele simptome apar pe răsaduri sau pe etajele inferioare a plantelor, sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare brună. łesuturile din centrul petelor devin cenuşii, cu puncte mici brune-negricioase dar înconjurate de un inel brun. În funcŃie de
86

rezistenŃa genetică a soiului, pe frunze vom întâlni un număr mai mare sau mai mic de pete, cu mai mult sau mai puŃine puncte brune-negricioase, reprezentate de picnidii ( fig. 47-a). Agentul patogen - Septoria lycopersici Speg., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca are aparatul vegetativ un tal filamentos, pe care în Ńesuturi apar picnidii ce sunt sferice, de 90-150 µm în diametru, iar prin porul lor, se elimină numeroşi picnospori de 70-100 x 2-3 µm, incolori, filamentoşi, uşor curbaŃi, cu 1-8 septe. Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în cursul vegetaŃiei de la o plantă la alta, de la un etaj de frunze la altul, prin intermediul picnosporilor vehiculaŃi de curenŃii de aer, picăturile de ploaie sau apa de irigaŃie. În cazul în care umiditatea atmosferică este în jur de 90 % şi temperatura oscilează între 20-27oC, infecŃiile se succed rapid, în 12 zile apărând noi generaŃii de spori. Picnosporii iernează pe resturi vegetale (unde pot rezista chiar 21-27 luni) şi vor germina la Fig. 47 - Frunze şi fructe de tomate atacate de: temperaturi cuprinse între 3-32oC a-Septoria; b-Fulvia; c-Stemphylium solani; formând un tal filamentos ce d-Leveillula; e-Colletotrichum; f-necroză apicală pătrunde prin stomate în Ńesuturi. (după C.M. Messiaen et R. Lafon., 1970). Cercetările întreprinse asupra acestui patogen au semnalat prezenŃa a două rase fiziologice, precum şi faptul că nici un soi sau o populaŃie locală nu este imun la atacul ciupercii. Din cercul de plante gazdă al patogenului ,mai fac parte o serie de solanacee ca: vinetele, cartoful, laurul, zărna, petuniile şi păpălău (Physalis). Prevenire şi combatere. Măsurile preventive constau în adunarea şi arderea resturilor de frunze atacate în răsadniŃă şi câmp, dezinfectarea răsadniŃelor cu formol 2,5 %, sortarea răsadurilor la transplantare şi îndepărtarea frunzelor bazale incipient atacate. Dintre soiurile omologate numai Dacia (semitardiv) şi hibridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la septorioză. În cazul unui atac puternic, la avertizare, se vor face tratamente cu produse din grupele: Gr.C: Antracol 70 WP-0,2 % (t.p. 7 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG 0,2 % (t.p. 14 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Bavistin DF-0,05 % (0,5 kg/ha); Carbendazin 500 SC-0,05 %; Goldazim 500 SC-0,05 % (0,5 l/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-0,4 %) (t.p. 7 z.); Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p.
87

21 z.); Folpan 50 WP-0,2 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Gr.L: Labilite 70 WP-0,2 % (t.p. 28 z.); Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha (0,2 %); Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin 2 L-0,15 %. 5.1.20. Suberificarea rădăcinilor de tomate – Pyrenochaeta lycopersici Boala a apărut în Olanda însă acum este cunoscută în multe Ńări ale Europei. În România a fost semnalată în 1965, în serele de la Lemeni şi IşalniŃa. Simptome. Rădăcinile plantelor atacate prezintă zone suberificate, brune, în dreptul cărora în Ńesuturi apar crăpături ce se adâncesc. łesuturile au o consistenŃă moale, spongioasă, din care cauză se numesc, "rădăcini de plută". Partea aeriană a plantei prezintă simptome de îngălbenire, creştere întârziată, fructificare slabă şi ofilire. Pe zonele atacate, apar mici puncte negre (fig. 12 a). Agentul patogen - Pyrenochaeta lycopersici Schneider et Gerlach, fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos ce pătrunde din sol în Ńesuturile parŃial lezate unde, după o perioadă de parazitare, formează picnidii globuloase sau piriforme, brune-negricioase de 100-400 µm în diametru. Caracteristic, peretele picnidiilor este acoperit cu peri sau Ńepi iar prin porul picnidiilor sunt eliminaŃi sporii unicelulari, incolori, eliptici de 4,4-5,1 x 1,2-2,5 µm, ce au două picături uleioase dispuse spre capete. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în sol, în stadiu saprofit, pe resturile de rădăcini, sub formă de miceliu sau picnidii. Aceste resturi vor constitui sursa primelor infecŃii iar în cursul vegetaŃiei, ciuperca se răspândeşte prin picnosporii vehiculaŃi de apa de irigaŃie. Prevenire şi combatere. Ciuperca fiind specifică "de sol", măsurile de prevenire trebuie să se axeze pe dezinfectarea solului în sere şi răsadniŃe, pe măsurile agrotehnice (asolament) şi de igienă culturală pentru tomatele din câmp. Tratamentele chimice executate pentru prevenirea şi combaterea atacului de Pythium sp. şi Phytophtora parasitica sunt bune şi pentru acest patogen. 5.1.21. Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate – Colletotrichum atramentarium Boala este întâlnită în anii călduroşi şi umezi în culturile de câmp, unde tomatele nu sunt palisate. Pagubele se resimt în culturile destinate industrializării în partea a doua a perioadei de vegetaŃie. Simptome. Agentul patogen atacă fructele încă de când sunt verzi dar, abia pe fructele coapte apar simptome caracteristice, pete mici, circulare, mai închise la culoare, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă. Pe suprafaŃa petelor de 0,5-1,2 cm, apar zonalităŃi concentrice, iar sub epidermă se reliefează pustule negricioase (fig. 47-e şi 48-a). După crăparea epidermei, apare o masă de spori roz-portocalie iar ciuperca pătrunde mai adânc în pulpă.
88

Ciuperca atacă şi frunzele, pe care produce puncte negre, înconjurate de zone galbene şi rădăcinile pe care produce zone de putregai uscat, acoperite de numeroşi scleroŃi mici, de culoare neagră. Agentul patogen - Colletotrichum atramentarium (Berk. et Br.) Taub., fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal pe care, subepidermic, se formează lagăre cu spori alungiŃi, unicelulari, hialini de 15-20 x 3,5 µm. În condiŃii favorabile evoluŃiei, ciuperca formează acervulii subepidermici iar în condiŃii nefavorabile, în sol, pe Ńesuturile parazitate apar microscleroŃi negri.

Fig.48-AgenŃi patogeni şi dăunători ai rădăcinilor de tomate: a-Pyrenochaeta lycopersici şi Colletotrichum; bMeloidogyne; c-Spongospora subterranea; d-Fusarium oxysporum f.sp. radici (după C.M.Messiaen et col., 1991)

Epidemiologie. Permanentizarea agentului patogen este asigurată de microscleroŃii din sol care, la 25oC şi umiditate mare, germinează şi dau filamente de infecŃie ce parazitează rădăcinile şi partea bazală a tulpinilor, pe care apar primele lagăre cu spori ce vor fi vehiculaŃi de picăturile de ploaie. Conidiile ajunse pe fructele verzi, prin germinare, vor forma micelii ce pătrund prin cuticula fructelor care, nu manifestă simptomele caracteristice decât în faza de coacere deplină. În cercul de plante gazdă a patogenului intră şi ardeii şi vinetele. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, reprezentate prin strângerea rădăcinilor şi fructelor atacate, sunt esenŃiale pentru prevenirea apariŃiei bolii. RotaŃia culturii de 3-4 ani, irigarea prin canale şi amplasarea culturilor pe terenuri cu un bun drenaj, sunt măsuri obligatorii de prevenire care vor fi completate cu tratamente chimice în perioada de vegetaŃie folosind Bavistin DF-0,05-0,1 %, Bravo 50 SC-0,4 % sau Zeamă bordoleză 1 %. 5.1.22. Putregaiul cenuşiu al tomatelor - Botrytis cinerea
89

Boala apare în culturile de tomate protejate şi în câmp, numai în condiŃii de luminozitate scăzută, temperatură scăzută şi umiditate mare. Simptome. Patogenul atacă frunzele, peŃiolul acestora, tulpinile şi fructele. La baza tulpinilor apar zone uşor scufundate, eliptice, de culoare brună, ce se acoperă cu un miceliu cenuşiu ce dă culoarea brun-cenuşie zonei distruse. În cazul unui atac puternic, zona atacată devine inelară şi planta moare. Florile atacate putrezesc, se acoperă cu miceliu şi cad prematur. Pe fructele mici apar pete de 2-5 mm în diametru, la început argintii, apoi cu un punct central brun, acestea fiind numite "pete fantomă". Dacă în cultură se menŃine umiditate atmosferică ridicată, atacul progresează de pe pedunculii fructelor aproape coapte, pe fructe, sub forma unor pete apoase (este afectată toată pulpa) acoperite cu un puf cenuşiu. Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Forma perfectă a ciupercii este considerată a fi, (de unii autori) - Botryotinia fuckeliana (de By.) Fuck. Toate organele atacate prezintă în Ńesuturi, talul ciupercii de culoare cenuşie iar la suprafaŃă, o pâslă cenuşie alcătuită din conidiofori de tip Botrytis, lungi de 1-2 mm, septaŃi, ce suportă conidii mici, ovale, hialine, de 10-15 x 8-11 µm, grupate în ciorchini. În condiŃii de temperaturi sub 25oC, pe talul ciupercii apar scleroŃii, cenuşii-olivacei ce la maturitate devin negri. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă de la un an la altul, de la un ciclu de vegetaŃie la altul pe resturile vegetale unde trăieşte ca saprofit. Vehicularea conidiilor în câmp şi spaŃii protejate este asigurată de curenŃii de aer şi de picăturile de apă de ploaie sau de irigaŃie. InfecŃiile se produc de regulă prin rănile produse la copilit, cârnit, defoliat dar, şi direct prin penetrarea Ńesuturilor de către miceliile de infecŃie. Ciuperca este polivoră putând ataca ardeii, vinetele, castraveŃii, fasolea, varza, salata etc. Prevenire şi combatere. În prevenirea bolii, măsurile de igienă culturală sunt esenŃiale. În culturi, se vor îndepărta periodic frunzele şi fructele atacate, se va asigura o aerare corespunzătoare şi o temperatură constantă, fără oscilaŃii sub 20oC, când se produce condensul, favorabil infecŃiilor. Tratamentele chimice se vor aplica de la apariŃia bobocilor florali, la intervale de 7-10 zile cu produsele din grupele: Gr.C: Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.D: Carbendazin 500 SC-0,05 %; Gr.F: Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha (0,2 %) %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Rovral 50 WP0,035 % (tomate seră) (t.p. 21 z.); Rovral PU-0,035 % (t.p. 21 z.) + seră; Sumilex 50 PU-0,1 % (tomate solar); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p. 14 z. solar); Gr.K: Teldor 500 Sc-0,08%(0,8 l/ha); Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t.solar); Konker-0,125 (trat. câmp); Labilite 70 WP-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.N: Trichodex 25 WP-2 kg/ha. 5.1.23. Pătarea cafenie a frunzelor de tomate - Fulvia fulva Boala de origine americană, este cunoscută azi în toate Ńările cultivatoare de tomate unde, în condiŃii favorabile, poate produce pierderi de producŃie de 15-25 %. În România a fost semnalată în 1935 şi de atunci este menŃionată anual în Starea fitosanitară.
90

Simptome. Atacul este semnalat mai întâi pe frunzele bazale, apoi poate apărea pe tulpini, pedunculi, sepale, petale şi chiar fructe. Frunzele atacate prezintă pete gălbui, mici, care se vor extinde, putând atinge 0,3-5 cm în diametru. Culoarea petelor este gălbuie, apoi galbenă, cu margini difuze pe faŃa superioară a limbului şi cafenie pe faŃa inferioară, unde se observă un puf cafeniu. Prin uscarea prematură a frunzelor atacate, dezvoltarea fructelor este oprită, acestea rămând mici. Agentul patogen - Fulvia fulva (Cooke.) Ciferri, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos ce se extinde prin spaŃiile intercelulare şi după o perioadă de parazitare, formează fascicule de conidiofori ce ies prin stomate. Aceştia sunt simpli sau ramificaŃi, septaŃi, bruni-măslinii, de 110-140 x 4-6 µm. Conidiile sunt ovoide, până spre sferice, unicelulare, bi- sau tricelulare, galbene-brunii, de 735 x 3-9 µm. Epidemiologie. Conidiile agentului patogen sunt vehiculate de curenŃii de aer şi germinează în absenŃa picăturilor de apă, însă în prezenŃa unei umidităŃi relative a aerului cuprinsă între 85-100 %. Vânturile şi ploile puternice împiedică evoluŃia acestui agent. Atacul este favorizat de temperaturile cuprinse între 20-24oC când perioada de incubaŃie este de două săptămâni. Permanentizarea ciupercii este asigurată de la un an la altul de miceliul ce rezistă în resturile vegetale din sol şi de conidiile ce sunt viabile până la 9 luni. Prevenire şi combatere. Prevenirea instalării atacului patogenilor se poate face în seră, prin dirijarea umidităŃii atmosferice şi a temperaturilor sub pragul de favorabilitate a ciupercii. Ciuperca prezintă 12 rase fiziologice însă, prin inginerie genetică, s-ar putea conferi imunitate la 5 rase fiziologice, dacă se va putea transfera gena Cf2 găsită la o specie sălbatică de tomate rezistente la atacul acestei ciuperci. În Florida, au fost produse varietăŃi selecŃionate rezistente, ca "Manalucie" şi "Floradel". În zonele temperate, agentul patogen este mult mai puternic şi au fost selecŃionate alte gene, Cf2 şi Cf4, a căror combinare s-a dovedit eficientă şi se încearcă obŃinerea de hibrizi rezistenŃi la rasele fiziologice 2,5,9. În ultimii ani, a fost avizată folosirea unor hibrizi rezistenŃi faŃă de acest patogen: Apollo, Gabor, Marfa, Cristal, Sayor, Amati, Marissa, Fino şi Romatos. Combaterea chimică poate fi asigurată prin tratamente repetate în timpul vegetaŃiei cu produse din grupele: Gr.C: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Antracol 70 WP-0,2 % (t.p.7 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Mancozeb 800-2 kg/ha; Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Gr.D: Bavistin DF- 0,05 %; Bavistin 50 WP-0,05 % (t.p. 21 z.); Bavistin FL-0,05 % (t.p. 21 z.); Benlate 50 WP-0,05 %; Carbendazin 500 SC-0,05 %; Derosal 50 SC-0,05 %; Derosal 50 WP-0,05 % (t.p. 14 z.);; Goldazim 500 SC-0,05 % (0,5 l/ha); Topsin 70 PU-0,1 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70 WP-0,1 % (t.p. 14 z.); Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Captadin 50 PU 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP 0,125-0,160 (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Gr.J: Trifmine 30 WP-0,03 %
91

(0,3 kg/ha); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (t.p. 21 z.); Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t. solar); Dacfolin- 0,015 %;Labilite 70 WP-0,15 % (t.p. 28 z.); Manoxin Forte 60 PU- 0,25 % (2,5 kg/ha); Manoxin Total 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha). 5.1.24. Pătarea brună a frunzelor de tomate - Alternaria dauci Alternarioza este o boală prezentă în momentul actual în toate Ńările cultivatoare. A pătruns în Europa în 1875 dar în România este citată abia în 1932. Pagubele cele mai mari se înregistrează în sere şi solarii dar pierderi semnificative se întâlnesc şi la culturile din câmp. Simptome. Boala este întâlnită pe toate organele plantei, tulpini, frunze şi fructe. Răsadurile pot prezenta zone afectate pe tulpiniŃe, sub forma unor pete cafenii închis situate foarte aproape de sol. Acest atac poate produce încetiniri în creşterea sau chiar ofilirea şi uscarea răsadului. După transplantare în spaŃii protejate sau în câmp, pe frunze apar pete circulare, cenuşii-brunii, cu zonalităŃi concentrice numite şi "pete Ńintă". Petele, la început mici, se extind concentric, pot atinge 2 cm în diametru şi prezintă un halo galben. Pe zona brunificată apare un mucegai fin, negru iar Ńesuturile se necrozează, se subŃiază şi uneori se rup, frunzele prezentând perforaŃii (fig. 49). În condiŃii de umiditate ridicată, boala evoluează rapid, apare veştejirea şi uscarea frunzelor ceea ce duce la defolierea prematură şi stagnarea în creştere a fructelor ce nu se maturează. Fructele atacate prezintă zone scufundate brune, cu crăpături şi cu zonalităŃi concentrice. Agentul patogen - Alternaria dauci (Kühn) Gr. et Sk. f.sp. solani (Ell. et Mart.) Neerg (sin. A. solani sau A. porii f.sp. solani), fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.

Fig. 49 - Pătarea brună a frunzelor de tomate Alternaria: a-atac pe planta matură; b-atac pe răsad (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de parazitare, produce conidiofori erecŃi, septaŃi, bruni ce susŃin conidii dispuse în lanŃ. Acestea sunt alungite, de forma unor butelii, de 90-200 x 14-21 µm, cu 8-15 pereŃi transversali şi 3-7 longitudinali. Epidemiologie. Răspândirea patogenului de la plantă la plantă, de la un etaj de frunze la altul şi pe, se face prin intermediul conidiilor vehiculate de vânt sau de picăturile de apă. Temperatura cuprinsă între 2-35oC şi umiditatea atmosferică de 100 % sunt condiŃii de favorabilitate a atacului. Perma-nentizarea ciupercii de la un an la altul se face prin miceliu, conidiile de pe resturile vegetale şi prin seminŃele provenite din fructele parŃial atacate. Agentul patogen se poate răspândi cu uşurinŃă în terenurile bogate în humus, cele îngrăşate excesiv, în solurile cu carenŃă în magneziu şi pe diferite solanacee ca: Solanum
92

tuberosum, S. melongena, Datura stramonium, Hyosciamus albus, H. niger, Atropa belladonna etc. Prevenire şi combatere. Tomatele se vor planta în soluri îngrăşate echilibrat, fără carenŃe în magneziu, curate de buruieni. Solul serelor şi solariilor va fi în prealabil dezinfectat termic sau chimic. Măsurile de igienă culturale obligatorii ca: strângerea şi arderea resturilor vegetale sau îngroparea lor în profunzime, limitează atacul patogenului. Între măsurile agrotehnice, remarcăm asolamentul în care roşiile şi alte solanacee cultivate nu trebuie să revină pe sola ce a fost infestată cu Alternaria, decât după 4 ani. Dintre soiurile omologate, Unirea şi Dacia sunt mijlociu de rezistente la alternarioză. Înainte de semănat seminŃele se vor trata termic cu apă caldă la 50oC timp de 25 minute sau cu fungicide de contact. În vegetaŃie se vor aplica tratamente cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor-1 % (10 kg/ha) Gr.C: Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.) (sol-câmp); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Tiuram 75 PU-0,2 % (t.p. 10 z.); Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Folpan 50 WP-0,25 %; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,05 % (tomate seră) (t.p. 21 z.); Rovral PU-0,05 %; Sumilex 50 PU-0,05 % tomate solar; Gr.J: Orius 25 EW-0,05 %; Score 250 EC-0,05 % (t.p. 7 z.) (0,5 l/ha); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (t.p. 21 z.); Euparen multi 50 WP-0,15 %; Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t.solar); Konker0,125 (trat. câmp); Labilite 70 WP-0,25 % (t.p. 28 z.); Melody Duo 66,8 WP-3 kg/ha (0,3 %); Patafol-2 kg/ha (0,2 %) (efect secundar); Ridomil MZ 72 WP-3,5 kg/ha (t.p. 3 z.); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha (0,25 %). 5.1.25. Ofilirea (fuzarioza) tomatelor -Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici Fuzarioza este o boală originară din America unde a fost descrisă în 1913, însă acum este răspândită în toate Ńările cultivatoare de tomate, în zonele temperate sau calde, în special în culturile protejate unde, poate produce pagube mari datorită frecvenŃei de până la 50 %. În România ea a fost semnalată în 1969 la tomatele de seră. Simptome. Agentul patogen poate afecta plantele în toate stadiile de dezvoltare dar, simptomele cele mai evidente apar în timpul maturării fructelor. Un prim simptom este decolorarea nervurilor frunzelor, urmat de ofilirea peŃiolului şi uscarea frunzelor. Simptomele de veştejire pot apărea numai pe 1-2 ramuri ale plantei iar restul sunt sănătoase. La o frunză, pot fi atacate mai întâi foliolele de pe o parte a peŃiolului apoi atacul se generalizează (fig. 50). Plantele parŃial ofilite sunt debilitate, creşterea este încetinită şi în final planta se usucă. În condiŃiile din seră, evoluŃia agentului este rapidă, aşa încât în câteva zile planta se veştejeşte în totalitate, chiar dacă la începutul atacului, veştejirea este observată numai ziua. SecŃiunea transversală a tulpinii, relevă brunificarea pereŃilor vaselor conducătoare, brunificare ce se observă şi în secŃiunile efectuate în peŃiolul frunzelor. În vasele conducătoare, se observă prezenŃa miceliului ciupercii care împiedică circulaŃia sevei. Rădăcinile plantelor ofilite prezintă zone brune, acoperite de un mucegai roz. Ofilirea este
93

produsă şi datorită toxinelor - lycomarasmina şi acidul fusaric - produse de patogen. Acumularea de amoniu şi de fenoli în zona afectată, urgentează necroza Ńesuturilor. Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. f. sp. lycopersici (Sacc.) Snyd. et Hans., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal hialin ce pătrunde prin rădăcini în vasele conducătoare, pe care le obstruează. Pe miceliu apar conidiofori ce susŃin macroconidii hialine, eliptice, uni- sau bicelulare, de 8 x 2,5 µm. Macroconidiile apar Fig.50 - Ofilirea vinetelor şi fuzarioza direct pe miceliu sau pe conidiofori în tomatelor - Verticillium şi Fusarium sporodochii, sunt falciforme, hialine şi de oxysporum f.sp. lycopersici: a-verticiloza dimensiuni variate, 25-68 x 2,3-4,5 µm, cu 3vinetelor; b-fuzarioza tomatelor 5 septe. (după C.M. Messiaen et col., 1991). În condiŃii nefavorabile, pe miceliu apar conidioforii globuloşi sau ovoizi, terminali sau intercalari, care vor asigura permanentizarea patogenului. Epidemiologie. Patogenul rezistă în resturile vegetale din sol sub formă de miceliu, conidii sau clamidospori. După pătrunderea ciupercii în plantă, aceasta se multiplică în vase iar după moartea plantelor şi apariŃia micro şi macro-conidiilor, acestea sunt vehiculate de vânt, apa de irigaŃii, apa de ploaie sau de uneltele de lucru (fig. 51). Atacul ciupercii este favorizat de temperaturile ce variază între 27-28oC, de pH-ul acid şi de excesul de umiditate din solurile grele. Prevenire şi combatere. RotaŃia culturilor ca factor important în prevenirea bolilor, nu are efect în acest caz, întrucât ciuperca rezistă foarte mulŃi ani în sol datorită clamidosporilor, aşa încât doar distrugerea resturilor vegetale şi ale plantelor de Oryzopsis, Digitaria, Malva şi Amaranthus care sunt şi ele gazde ale patogenului, are mare importanŃă.

Fig. 51 - Conidii de Fusarium oxysporum (după C. Booth, 1971).

În solele cu plante atacate, se va evita irigarea prin rigole sau chiar cea prin aspersiune cu norme mari, pentru a evita diseminarea sporilor. Ciuperca prezintă 3 rase fiziologice dintre care rasa 1 este cea mai frecvent întâlnită întrucât se transmite prin seminŃe. Soiurile care produc rishitină după infecŃie sunt mai rezistente. Au fost avizaŃi ca rezistenŃi la fusarioze următorii hibrizi: Apollo, Gabor, Falcato, Marfa, Sayor, Mariana, Primotom, Early-Nemapride, Diablo, Dicing-Master, Ronco, Missouri, Topspin, Nemapride, Amati, Marissa, Fino, Romatos şi Monika.
94

În răsadniŃe se va folosi sămânŃă tratată cu Tiram 80 WP-3 kg/t. În sere şi solarii, plantele veştejite se vor scoate imediat şi solul în locul respectiv se va uda cu o soluŃie de fungicide sistemice ca: Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % sau Metoben 70 PU-0,1 % în cantitate de 0,5 l/plantă. Între ciclul I şi II, solul va fi dezinfectat termic sau cu Dazomet 500 kg/ha. 5.1.26. Verticiloza tomatelor - Verticillium dahliae Verticiloza tomatelor a fost descrisă în America în 1925 şi de atunci s-a observat extinderea sa în majoritatea Ńărilor cultivatoare de tomate din Europa între care, din 1959 şi în România, unde M. Costache a semnalat-o în serele de la Popeşti cu o frecvenŃă de 5-40 %. Ciuperca era semnalată în România încă din 1942, dar numai la vinete, ardei şi cartof. Simptome. Verticiloza este o boală a sistemului vascular al tomatelor care produce simptome evidente abia în faza de maturare a fructelor. Simptomele de veştejire a frunzelor şi tulpinilor apar în aprilie-mai şi se pot confunda cu cele produse de fuzarioză. Frunzişul capătă o culoare verde-pal şi se decolorează. Pe frunze apar zone galbene marginale sau centrale, urmate de o uscare. Ca şi la fusarioză, veştejirea se observă ziua, cu revenirea la normal noaptea, pentru ca după câteva zile cu insolaŃie puternică, veştejirea să fie totală. Plantele ofilite fructifică puŃin, formând fructe de slabă calitate. În vasele conducătoare se observă micelii, spori, sau gome. Agentul patogen - Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ este un tal filamentos de culoare albă, ce se dezvoltă în vasele conducătoare. Pe miceliu, se formează conidiofori cu 2-3 verticilii, cu 3-4 ramuri secundare (fialide) ce suportă numeroase conidii, unicelulare, ovoide, hialine, de 2,5-5,5 x 1,7-3 µm. În condiŃii nefavorabile evoluŃiei patogenului, pe miceliu se formează numeroşi microscleroŃi de culoare neagră. Epidemiologie. Agentul patogen persistă în sol sub formă de miceliu saprofit în resturile vegetale şi sub formă de microscleroŃi. În condiŃii favorabile de temperatura solului 20-25oC, exces de azot şi prezenŃa microleziunilor pe rădăcini produse de nematozi, atacul patogenului este foarte puternic. În plante, parazitul induce formarea de toxine ce sunt inhibitoare de creştere precum şi acumularea de azot amoniacal. Cercul de plante gazdă a patogenului este foarte larg, el cuprinzând vinetele, ardeii, castraveŃii, pepenii galbeni şi verzi, bamele şi numeroase specii de plante din flora spontană ce aparŃin genurilor Cirsium, Taraxacum, Abutilon, Chenopodium, Erigeron, Urtica, Amaranthus, Solanum etc. Patogenul are două rase fiziologice, dintre care rasa 2 a fost semnalată în România de Costache M. în 1977 însă, până în prezent nu a fost găsită o genă de rezistenŃă. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire constau în dezinfectarea termică sau chimică a solului în spaŃiile protejate, distrugerea resturilor de plante atacate, distrugerea buruienilor ce pot fi gazde ale ciupercii, corectarea pH-ului (6-8) care este favorabil ciupercii,
95

evitarea rănirii rădăcinilor prin distrugerea nematozilor şi transplantarea pe cât posibil fără ruperea rădăcinilor. SeminŃele se vor trata cu Tiuram 80 WP-3 kg/t sămânŃă. Se recomandă evitarea plantării tomatelor în solurile grele ce reŃin apa, drenarea lor, administrarea echilibrată de îngrăşăminte. În ultimii 2 ani au fost avizaŃi hibrizi ce manifestă rezistenŃă faŃă de Verticillium ca: Apollo, Gabor, Falcata, Marfa, Cristal, Sayor, Primotom, Early-Nemapride, Diablo, DicingMaster, Ronco, Missouri, Topspin, Nemapride, Amati, Marissa, Fino, Romatos şi Monika. Soiul Ştefania omologat în 2001 este rezistent la această boală. Combaterea chimică se realizează cu: Bavistin DF 0,05-0,1 %; Benlate 50 WP 0,050,1 %; Topsin M-70 WP 0,05-0,1 % sau Metoben 70 PU-0,1 % în cantitate de 0,5 l/plantă. 5.1.27. Putregaiul fructelor de tomate - Rhizoctonia solani Putregaiul fructelor sau rizoctonioza tomatelor a fost semnalată pe continentul american, apoi şi în Europa, în anii cu precipitaŃii abundente şi temperaturi ridicate. În Ńara noastră a fost semnalată în culturile de tomate din câmp, destinate industrializării. Simptome. Fructele verzi sau cele coapte de la baza plantelor, care au venit în contact cu solul sau pe care au ajuns particule de sol după ploile repezi, prezintă pete circulare mici, brune, uşor adâncite, de 0,5-0,7 cm. Pe pete se observă zonalităŃi concentrice de culori diferite brune-deschis şi brune-închis. Pe fructele coapte, zonele atacate au culoarea brunroşiatică, înconjurate de o zonă brună-roşcată în care Ńesuturile sunt moi şi cu epiderma crăpată. Ciuperca poate ataca şi rădăcinile, producând ofilirea plantelor tinere şi putrezirea parŃială a rădăcinilor plantelor mature. Agentul patogen - Rhizoctonia solani Kühn., este considerat ca făcând parte din Micelia sterilia sau dacă apare forma cu carpofori Thanatephorus cucumeris, acesta face parte din fam. Corticiaceae, subîncr. Basidiomycotina. Miceliul ciupercii este de culoare brună, de 5-15 µm în diametru cu ramificaŃii laterale, uşor strangulate la bază. Pe ramificaŃii apar lanŃuri de scleroŃi bruni, de forme neregulate, de 2-5 mm. Forma perfectă Thanatephorus cucumeris formează la baza plantelor debilitate, manşoane miceliene gri-violacei, cu carpofori ce au bazidii de 12-18 x 8-11 µm şi sterigme de 5-12 x 2,5-3,5 µm ce susŃin bazidiospori de 7-12 x 4-7 µm. Ciuperca evoluează numai la temperaturi cuprinse între 24-27oC putând pătrunde în fructe prin microleziuni sau cicatricele de unde au fost prinse florile. Atacul este mai puternic în culturile la care plantele sunt culcate la pământ. Fructele recoltate din culturile infectate pot manifesta simptome de boală în timpul transportului, dacă acesta este de lungă durată. Epidemiologie. Agentul patogen este o ciupercă de sol, aşa încât ea permanentizează sub formă de miceliu sau de microscleroŃi în solele infectate. În cursul vegetaŃiei, se poate răspândi prin fragmente de miceliu vehiculate de apa de irigaŃie sau de uneltele de lucru. Atacul este cu atât mai puternic cu cât în asolament s-au folosit în succesiune, plante din cercul de gazde

96

Prevenire şi combatere. Alegerea terenului la înfiinŃarea culturilor de tomate destinate industrializării, trebuie să Ńină cont de faptul că boala apare pe terenuri grele, denivelate, de pe care apa nu s-a scurs. Întrucât ciuperca poate fi transmis prin seminŃe, se recomandă tratarea acestora cu Rovral-5g/1 kg sămânŃă, Mancoben 60 PTS-4 kg/t sau Tiuram 80 WP-3 kg/t. La primele semne de atac pe răsad, acesta se stropeşte cu Folpan WP-0,2 %. Boli fiziologice 5.2. BOLILE ARDEIULUI Viroze 5.2.1. Pătarea inelară cloroto-necrotică a ardeiului - Pepper chlorotic necrotic ringspot Boala a fost semnalată în România în 1980 în culturile de ardei din spaŃiile protejate. Simptome. Pe frunzele tinere, prezenŃa virozei se observă prin clarifierea şi îngălbenirea nervurilor principale şi semnalarea de inele sau linii de culoare verde deschis sau gălbui. Frunzele mai bătrâne manifestă simptome de necroză variate ca formă şi ca urmare, apare defolierea vârfurilor plantelor. Frunzele ce cresc ulterior sunt deformate, cu pete necrotice. Pe tulpini apar pete clorotice sau necrotice şi ca urmare creşterea este încetinită iar fructele ce apar nu au valoare comercială. Agentul patogen - Pepper chlorotic-necrotic ringspot Epidemiologie - Virusul este transmis de la plantă la plantă prin vectori (diferite insecte, acarieni), prin inoculare de suc. Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea de tratamente chimice cu insecticide şi acaricide, iar în sere scoaterea şi arderea plantelor atacate. 5.2.2. Mozaicul castraveŃilor la ardei - Cucumber mosaic virus in pepper Culturile de ardei din câmp şi spaŃii protejate suferă frecvent din cauza atacului acestui virus, boala fiind cunoscută şi sub numele de "piticirea şi îndesirea tufelor de ardei" descrisă în 1961 de I. Pop şi E. Docea. Simptome. VariaŃia simptomatologică este în funcŃie de soi, momentul îmbolnăvirii şi condiŃiile climatice. Plantele tinere infectate au talia mult redusă, cu până la 50 % din înălŃimea plantelor sănătoase. Atât internodiile tulpinale cât şi ramificaŃiile tulpinale sunt scurte, ceea ce face ca frunzele să apară grupate în rozete. Frunzele formate înainte de infecŃie prezintă o suprafaŃă normală dar cu pete mari neregulate, de culoare maronie. Frunzele apărute după infecŃie sunt mici, cu limbul deformat, alungite, curbate lateral, cu pete verzi-deschis ce alternează cu pete verzi închis. Pe tulpinile atacate pot fi observate uneori pete necrotice cenuşii sau brune. Fructele nou apărute sunt mici, deformate şi nu pot fi comercializate(fig.16).
97

Agentul patogen - Cucumber mosaic virus in pepper Caracterele acestui virus sunt descrise la bolile castraveŃilor. Epidemiologie. Virusul prezintă un cerc larg de gazde, specii de plante anuale şi perene care constituie rezervoare ale virusului pe timpul iernii. Dintre aceste gazde enumerăm: Stellaria media, Capsella bursa-pastoris, Viola tricolor, Anagalis arvensis, Cardamime hirsuta şi Lamium purpureum. În cursul perioadei de vegetaŃie, vehicularea virusului este asigurată de mai multe specii de afide. Prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecŃiilor la răsad, acesta va fi obŃinut în compartimente separate fără alte solanacee şi va fi tratat cu insecticide care distrug afidele. În sere, solarii şi câmp se vor face tratamente periodice cu insecticide, iar printr-o erbicidare corectă, se vor distruge eventualele gazde ale virusului. La culturile din câmp destinate obŃinerii de sămânŃă se va asigura o izolare spaŃială faŃă de celelalte culturi atacate de acest virus. 5.2.3. Mozaicul tutunului la ardei - Tobacco mosaic virus in pepper Viroza este cunoscută pe toate continentele în culturile de ardei protejate unde frecvenŃa ei ajunge la 70-80 % şi în culturile de câmp unde această frecvenŃă este de 30-40 %. Simptome. Virusul are tulpini comune şi o tulpină specifică a ardeiului iar simptomele, variază în funcŃie de acestea şi de soiul cultivat. Soiurile infectate cu tulpina de virus a ardeiului au simptome de mozaic galben specifice prin apariŃia în spaŃiile dintre nervuri a unor pete galbene. Pe fructe deja formate apar pete neregulate sau circulare, de culoare maro. Fructele ce apar mai târziu, după infecŃie, sunt mici, deformate cu pete clorotice sau cu pete verzi închis pe fondul verde normal al fructului. Plantele bolnave se recunosc uşor datorită creşterii încetinite şi a aspectului mozaicat al foliajului. În cazul infecŃiilor cu tulpini comune ale virusului, la soiurile sensibile se observă o mozaicare, urmată de pete necrotice circulare. Dacă plantele sunt virozate în stadiu tânăr, pe frunzele bazale apar pete necrotice, de 0,7-1,5 cm, iar la baza tulpinii apar zone maronii şi chiar o brunificare a vârfului rădăcinii, ce duce la ofilirea plantelor. Agentul patogen - Tobacco mosaic virus in paper Virusul face parte din grupa Tobamovirus. În celule el este prezent în citoplasmă dar şi în relaŃie cu alte componente celulare, inclusiv pereŃii celulei. Incluziunile formate în celule au forma de plăci cristaline, poligonale, de fus, de ace sau fibre, cu particule agregate linear. Virusul mai formează în celule formaŃiuni mari, vacuolate, numite corpuri X. Epidemiologie. Transmiterea virusului în cultură se face prin contactul direct între plantele bolnave şi cele sănătoase şi prin inventarul de lucru. De la un an la altul se transmite prin sămânŃa infectată, sol sau inventarul de lucru, pe care virusul rezistă mult timp.
98

Prevenire şi combatere. SămânŃa va fi tratată prin scufundare timp de 2 ore în soluŃie de fosfat trisodic 10 %, urmată de spălări repetate sau prin tratament termic la 76oC timp de 3 zile. Pământul folosit în răsadniŃe trebuie să provină dintr-o solă unde nu s-au cultivat solanacee şi va fi dezinfectat cu formalină 1 %. În toate culturile de ardei, se va urmări ca acestea să nu urmeze după o altă cultură de solanacee sensibilă la acest virus. Cultivarea de soiuri rezistente este singura măsură ce poate asigura sănătatea plantelor. 5.2.4. Virusul Y al cartofului la ardei - Potato virus Y in pepper Boala de origine americană este astăzi răspândită şi în Europa fiind cunoscută sub numele de "mozaicul nervurian" sau "necroza nervurilor ardeiului". Simptome. Frunzele tinere de la plantele infectate cu acest virus prezintă pete clorotice, de dimensiuni reduse, care se pot uni, formând zone clorotice ce se extind de la vârful frunzei spre bază. În final frunza se îngălbeneşte rămânând numai zone verzi paralele cu nervurile. La soiurile mai sensibile apare gofrarea limbului frunzelor, deformarea lui, răsucirea în formă de cornet şi chiar defolierea prematură a plantelor. Agentul patogen - Potato virus Y in pepper Virusul produce în celule incluziuni tubulare sub formă de suluri sau agregate lamelare. Epidemiologie. Virusul este achiziŃionat de afide care îl vehiculează însă este de tip "nepersistent". Sursa de infecŃie permanentă o constituie culturile de cartof, tutun, tomate şi florile de petunie. Prevenire şi combatere. Răsadul de ardei va fi protejat de infecŃii prin aplicarea tratamentelor cu insecticide împotriva afidelor vectoare. La culturile de câmp, se are în vedere respectarea unui spaŃiu de izolare faŃă de culturile de cartof. În culturile semincere se pot face tratamente cu uleiuri minerale dar, cea mai eficientă metodă rămâne folosirea de soiuri rezistente deşi nu există nici un soi rezistent la toate cele 15 izolate şi tulpini ale virusului Y. 5.2.5. Mozaicul lucernei la ardei - Alfalfa mosaic virus in pepper Boala cunoscută şi sub numele de "pătarea galbenă a ardeiului" este de origine americană (1947) dar acum este răspândită peste tot unde se cultivă ardeiul, inclusiv România (I. Pop, 1986). Simptome. Plantele virozate prezintă pe frunze pete mari, galbene sau galbene-aurii, urmate de necroza zonelor şi căderea frunzelor. Tulpinile prezintă necroze alungite iar din mugurii axilari apar frunze tinere deformate şi mozaicate. Fructele ce apar pe astfel de plante sunt mici, deformate, cu pete necrotice, fără valoare comercială. Sunt afectate în special culturile de ardei din ciclul II, în cursul lunii septembrie.

99

Agentul patogen - Alfalfa mosaic virus in pepper. Virusul este semnalat în celulele parenchimatice şi în parenchimul vascular al diferitelor organe ale plantelor. În celule, virusul apare liber sau în agregate sub formă de plută, stea sau corpuri cristaline. Cercul de plante gazdă este extrem de larg, el incluzând peste 300 specii din 50 familii botanice, de pe care cercetătorii au separat 17 tulpini între care şi tulpina ardeiului. Epidemiologie. Virusul este vehiculat de 13 specii de afide din genurile Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Macrosiphum şi Myzus. Virusul este de tip nepersistent în corpul afidelor dar, poate fi transmis de la un an la altul parŃial (1-5 %) şi prin sămânŃă. Una dintre plantele rezervoare de virus este o buruiană gazdă - Sonchus oleraceus. Prevenire şi combatere. La alegerea terenurilor pentru loturile semincere de ardei, trebuie să se Ńină seama de posibilităŃile de transmitere a virusului de la lucernă, respectând izolarea spaŃială de 500 m. La înfiinŃarea culturii se va porni de la sămânŃă sănătoasă, iar între lucrările de îngrijire, se va acorda o atenŃie deosebită stropirilor cu insecticide pentru combaterea afidelor. Micoplasmoze 5.2.6. Stolburul ardeiului - Stolbur disease in pepper Stolburul ardeiului este cunoscut în toată Europa însă cele mai mari pagube sunt semnalate în E şi S-E continentului. În Ńara noastră boala a fost semnalată în sud încă din 1979. Simptome. Plantele bolnave sunt observate începând cu luna iulie când, pe ele apar la frunzele tinere simptome de cloroză ce se extind apoi spre baza plantelor. Foliolele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii mediene iar nervurile se colorează în violaceu. ÎnălŃarea tulpinii este stopată, florile rămânând sterile sau formează fructe mici, deformate, cu puŃine seminŃe. Plantele atacate sunt uşor de observat din cauza nanismului şi a clorozei care poate induce chiar o ofilire asemănătoare verticilozei, însă în acest caz vasele conducătoare nu sunt brunificate. Agentul patogen - Stolbur disease in pepper. Micoplasma produce în celulele plantelor, corpusculi elementari de 50-80 nm sau chiar particule mai mari de 80-600 nm. Aceşti corpusculi au fost puşi în evidenŃă şi în glandele salivare ale insectei Hyalesthes obsoletus. Epidemiologie. Transmiterea micoplasmei se face de la plantă la plantă prin intermediul insectei Hyalesthes obsoletus sau prin cuscută. În anii cu primăveri ploioase şi reci, stolburul nu produce pagube mari întrucât vectorul este distrus încă din stadiul său de larvă în sol. Prevenire şi combatere. Metoda de prevenire se rezumă la distrugerea cuscutei şi la măsuri de combatere a vectorului ce poate aduce micoplasma de pe o multitudine de gazde (cartof, pepeni, tutun, tomate, morcov, lobodă, lemn câinesc etc.).

100

Bacterioze 5.2.7. Pătarea bacteriană a ardeiului - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria Boala de origine americană a fost semnalată în 1974 de C. Rafailă şi col. în România unde s-au estimat pierderi de până la 15-16 % din recoltă. Simptome. Plantele atacate prezintă pe frunzele tinere pete hidrozate, verzi-închis, în dreptul cărora Ńesuturile sunt proeminente spre partea superioară. Uneori, chiar şi pe faŃa inferioară, apar proeminenŃe ale limbului foliar. Pe frunzele bătrâne, petele sunt mari de 1-10 mm, galbene-deschis, înconjurate de o zonă hidrozată care devine brună-închis. La soiurile sensibile, petele sunt numeroase, confluează, frunza se îngălbeneşte şi cade. Pe tulpini apar ulceraŃii alungite, de 1-5 mm, ce în final se necrozează şi zona este rugoasă. Fructele atacate au pete circulare de 2-5 mm, cu aspect hidrozat, apoi brune cu aspect rugos. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme umedă când din leziuni apare exudatul bacterian. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria (Doidge.) Dye., fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Celulele bacteriei au formă bacilară, de 1-1,5 µm, cu un cil polar, sunt Gram negative şi se găsesc în celulele plantelor, izolate sau în perechi, fiind totdeauna capsulate. În exudatul de natură polizaharidică se găsesc bacteriile ce aparŃin grupelor 2 şi 3 de sensibilitate ale patogenului specific pentru ardei. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite prin seminŃele ce provin de la plantele bolnave, el putând supravieŃui la suprafaŃa seminŃelor chiar 10 luni. Bacteria iernează în resturile vegetale infectate dar neîngropate în sol, însă ea rezistă în rizosfera grâului. Temperatura de 23-28oC şi umiditatea atmosferică de peste 85 % declanşează atacul iar precipitaŃiile însoŃite de vânt asigură răspândirea patogenului, care pătrunde în plantă prin leziuni sau prin stomate. Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente este o măsură foarte eficace, însă nu există soiuri imune la ambele rase (2 şi 3) ale patogenului. Răsadul va fi produs în sol dezinfectat termic sau chimic iar pe parcursul vegetaŃiei se vor face tratamente chimice cu: Dithane M-45 sau 75-WP, Nemispor 80 WP, Vondozeb, toate în concentraŃie de 0,2 %, Onefung 50 PU-0,35 % şi Systhane Z-0,25 %. Stropirile vor începe la începutul înfloritului şi se vor continua la intervale de 7-10 zile în funcŃie de condiŃiile climatice, metoda de irigare şi evoluŃia atacului. 5.2.8. Pătarea pustulară a fructelor de ardei - Pseudomonas syringae pv. tomato Boala este originară din China unde a fost semnalată în 1933 apoi a apărut în America 1956 iar în România a pătruns în 1971 în judeŃele Dolj şi Ilfov. Simptome. Boala se observă în special pe frunze şi fructe. Frunzele atacate au pete circulare de 1-2 mm, de culoare gălbuie, cu aspect hidrozat care evoluează spre zone brunenegricioase, în dreptul cărora limbul frunzei este subŃiat şi rămân înconjurate de o zonă verde101

gălbuie. Aceleaşi pete brune-negricioase le întâlnim şi pe tulpini, însă aici au formă alungită. Fructele prezintă pete necrotice negre, superficiale, uşor pustulate, bine delimitate. Agentul patogen, epidemiologia şi măsurile de prevenire şi combatere au fost descrise la tomate. Micoze 5.2.9. Mana ardeiului - Phytophthora capsici Boala cunoscută şi sub numele de putrezirea rădăcinii tulpinii şi a fructelor de ardei a fost semnalată în S.U.A. în 1919, în Italia în 1927 după care s-a extins în toată Europa cu o frecvenŃă de până la 40-50 % în culturile de câmp. Simptome. Atacul este frecvent pe frunze, fructe şi seminŃe şi mai rar pe tulpini şi rădăcini. Frunzele atacate prezintă pete circulare în dreptul cărora Ńesuturile par opărite şi se acoperă în scurt timp cu o eflorescenŃă albicioasă. łesuturile afectate se decolorează, se necrozează şi se usucă. Tulpinile atacate au la bază o zonă inelară, verde-închis apoi cafenie-brună, ceea ce produce imediat ofilirea şi uscarea plantelor. Fructele atacate de obicei prin migrarea miceliului din tulpină prin peduncul, prezintă pete apoase, verzi-închis apoi galbene, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă şi se usucă sau, se acoperă cu mucegai fin albicios (sporangioforii ciupercii). Uneori pe zonele afectate se grefează ciuperci saprofite ca Alternaria capsici-annui. SămânŃa din fructele atacate poate putrezi sau, are aspect normal dar conŃine miceliul infecŃios al patogenului. Agentul patogen - Phytophthora capsici Leonian, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca produce infecŃii prin zoospori biflagelaŃi apăruŃi din germinarea zoosporangilor care are loc în condiŃii de umiditate maximă şi temperatură de 25-28oC. Pe suprafaŃa organelor atacate apar sporangiofori lungi şi ramificaŃi ce susŃin sporangi neregulaŃi ca formă, cu 2-3 papile germinative, de 30-105 x 21-36 µm. În urma definitivării procesului sexuat apar oospori sferici, de 19-24 µm care vor constitui organele de rezistenŃă ale ciupercii peste iarnă. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face fie prin oosporii rămaşi în resturile vegetale fie prin sămânŃa infectată, ciuperca având o răspândire sistemică în plantă. În timpul vegetaŃiei zoosporangii şi zoosporii ciupercii sunt vehiculaŃi de vânt şi picăturile de ploaie sau apa de la irigaŃiile prin aspersiune. Sursele de inocul infecŃios sunt bogate, deoarece patogenul atacă pepenii verzi şi galbeni, dovleceii, castraveŃii, vinetele, tomatele şi morcovul. Prevenire şi combatere. Metodele de prevenire includ alcătuirea unui asolament legumicol în care ardeiul să nu revină după una din plantele gazdă ale patogenului şi la producerea răsadului să se folosească sămânŃă sănătoasă sau dezinfectată înainte de semănat cu fungicide sistemice. În cursul vegetaŃiei, la avertizare se vor face tratamente cu Cobox 50 PU-0,2-0,3 %, Cuzin 15 SC-4 l/ha, Funguran OH-1,5 kg/ha, Previcur 607 CS- 0,15-0,25 %, Aliette 80 PU102

0,4 %, Ridomil Cu 45 WP-0,25 %, Curzate plus T- 0,25 % sau cu alte fungicide antiperonosporice sistemice. 5.2.10. Făinarea ardeiului - Leveillula taurica Boala deşi are acelaşi agent patogen ca la făinarea tomatelor este mai puŃin răspândită. În România a fost semnalată de Ana Hulea în 1964, în sudul Ńării, în culturile din seră şi solarii, dar acum este găsită şi în câmp. Simptome. Pe frunzele bazale apar pete galbene de 2-4 cm, cu un contur difuz care vor fi mai bine delimitate abia după apariŃia pâslei miceliene de culoare cenuşie-albicioasă. După apariŃia fructificaŃiilor asexuate ale ciupercii, pâsla capătă un aspect făinos şi boala se extinde pe peŃioluri, sepale şi chiar pe fructele tinere. În cazul în care temperaturile oscilează între 18-24oC şi umiditatea atmosferică este între 70-80 %, patogenul se extinde pe frunzele din etajele superioare care în scurt timp se usucă, plantele se defoliază şi tufele de ardei sau gogoşari se usucă. Agentul patogen - Leveillula taurica (Lév.) Arn., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidiopsis taurica (Lév.) Salm. Caracterele agentului, epidemiologia şi metodele de prevenirea sunt prezentate la făinarea tomatelor. Tratamentele se execută cu produse din grupele: Gr.D: Metoben 70 PU0,15 % (t.p. 18 z.); Gr.F: Karathan FN 57-0,1 %; Karathan LC-0,05 %; Gr.H: Saprol 190 EC-0,125 % (t.p. 21 z.); Gr.I: Afugan EC-0,05 % (t.p. 3 z.); Rubigan 12 CE-0,04 % (t.p. 7 z.); Rubigan 12 EC-0,04 % (t.p. 7 z.); Gr.J: Bayfidan 250 EC-0,05 % (t.p. 28 z.); Systhane 12,5 CE-0,04 % (0,4 l/ha); Tilt 250 CE RV-0,02 % (t.p. 14 z.); Tilt 250 EC-0,02 % (t.p. 14 z.); Topas 100 EC-0,035 % (t.p. 7 z.); Gr.L: Labilite 70 WP-0,2 %. 5.2.11. Pătarea albă a frunzelor de ardei - Phyllosticta capsici Boala a fost descrisă prima dată în Argentina în 1899 după care a fost semnalată în America şi în Europa. Din anul 1953 boala este prezentă şi pe teritoriul României. În 1999 ea a produs pagube însemnate în culturile de ardei gras din jud. Vaslui şi Iaşi. Simptome. Pe frunze apar pete colŃuroase sau oval alungite, de culoare albicioasă, cu marginea delimitată de o dungă subŃire, brună-negricioasă. Petele iniŃial au 1-5 mm dar pot conflua şi în acest caz acoperă porŃiuni mari din frunzele care se necrozează şi cad. În centrul petelor se observă puncte mici negre, reprezentate de fructificaŃiile ciupercii. În cazul în care atacul se instalează înainte de înflorit, fructificarea plantelor este mult diminuată, înregistrând pierderi mari. Agentul patogen - Phyllosticta capsici Speeg., fam. Sphaeroidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos pe care, după o perioadă de parazitare, apar picnidiile negre, globuloase de 57-143 µm în diametru. Prin porul picnidiei sunt eliminaŃi picnosporii mici, unicelulari, ovali-alungiŃi, incolori, de 3,6-5 x 2,3-2,7 µm şi cu 2 picături uleioase. Pe Ńesuturile parazitate se asociază uneori ciuperci saprofite ca cele din genul Alternaria ce produc o înnegrire rapidă a petelor.
103

Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul sub formă de picnospori pe resturile de plante atacate iar în cursul vegetaŃiei aceştia sunt vehiculaŃi de apa de ploaie sau de irigaŃie care favorizează şi germinarea lor. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, un asolament de 4 ani precum şi gama de tratamente preventive ce se aplică pentru celelalte boli ale ardeilor, limitează apariŃia acestei boli. 5.2.12. Ofilirea (fuzarioza) ardeiului - Fusarium oxysporum var. vasinfectum Boala este originară din Mexic (1908) de unde s-a extins în America şi Europa, iar la noi a fost menŃionată în 1951 în judeŃele Braşov şi Ilfov unde frecvenŃa patogenului, în culturile protejate, poate fi de 5-10 %. Simptome. În perioada de înflorire-fructificare pe plantele bolnave apare o clorozare a frunzelor, urmată de ofilire. În timpul nopŃii frunzele ofilite îşi revin însă treptat toate frunzele prezintă o ofilire ireversibilă. SecŃiunile efectuate transversal în tulpini, scot în evidenŃă brunificarea intensă a vaselor conducătoare, simptom clar de traheomicoză. Rădăcinile plantelor ofilite sunt brunificate şi putrezite, lemnul lor având o culoare cenuşieînchis. Plantele atacate fructifică slab sau chiar nu produc fructe. Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. var. vasinfectum (Atk.) Snyder et Hansen, fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca prezintă un tal filamentos, hialin, pe care apar microconidii unicelulare, incolore de 4-13 x 2-3 µm şi macroconidii falciforme cu 3 pereŃi transversali de 20-50 x 2,5-4 µm sau cu 5 pereŃi transversali de dimensiuni cuprinse între 30-70 x 2,5-5 µm. Epidemiologie. Ciuperca trăieşte saprofit în sol putând supravieŃui mulŃi ani, fiind vehiculată de apa de irigaŃie sau instrumentarul agricol. Pătrunderea în plantă se face prin perii absorbanŃi sau prin microleziunile rădăcinilor. În condiŃii favorabile, după pătrunderea în vasele conducătoare, ciuperca poate produce ofilirea întregii plante în două săptămâni. CondiŃiile de temperatură pentru evoluŃia patogenului sunt între 17-37oC, cu optimum la 24oC. În condiŃii nefavorabile, pe miceliul ciupercii apar clamidospori sferici, unicelulari sau bicelulari, izolaŃi sau în lanŃuri, terminali sau intercalari pe miceliu, de 10-12 µm în diametru. Prevenire şi combatere. Se recomandă plantarea ardeiului în terenuri uşoare, bine şi constant alimentate hidric, deoarece orice variaŃie bruscă a umidităŃii solului creează condiŃii favorabile ruperii perişorilor absorbanŃi prin leziunile cărora patogenul pătrunde uşor. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin clamidosporii ce rămân în sol sau prin seminŃele infectate. Măsurile de prevenire şi combatere chimică recomandate la fuzarioza tomatelor sunt eficiente şi la această boală.
104

Alte boli ale ardeiului şi agenŃii lor patogeni: Viroze-virusul ofilirii bobului la ardei - Broad bean wilt virus in pepper. Micoze- căderea plăntuŃelor în răsadniŃă - Pythium de Baryanum;pătarea cenuşie a frunzelor (ascochitoza) - Ascochyta capsici; putregaiul negru al fructelor - Diplodina destructiva; pătarea brună a frunzelor - Vermicularia capsici; pătarea cenuşie a fructelor - Vermicularia capsulicola; antracnoza ardeiului - Colletotrichum capsici; putrezirea fructelor şi seminŃelor de ardei - Alternaria capsici-annui; cercosporioza ardeiului - Cercospora unamunoi; verticiloza ardeiului - Verticillium dahliae; putrezirea coletului - Didymela lycopersici. Boli fiziologice - putregaiul sau înmuierea fructelor de ardei. În vederea evitării pierderilor de producŃie şi a diminuării numărului de tratamente se vor folosi hibrizi şi soiuri rezistente sau tolerante faŃă de patogeni. Hibrizii de ardei gras ce sunt rezistenŃi faŃă de virusuri: IşalniŃa 85 V, Atlas, Flamingo, Sonar, manifestă toleranŃă faŃă de Alternaria şi Verticillium. Hibrizii Denis şi Cristal sunt toleranŃi faŃă de Verticillium dar, mijlociu de rezistenŃi faŃă de Alternaria. Hibrizii: Arădean (ardei iute), Silvia (ardeiul pentru boia), Siret, Lung de IşalniŃa şi AlbineŃ (ardei lung) manifestă toleranŃă faŃă de atacul de Alternaria şi Verticillium. 5. 3. BOLILE VINETELOR Viroze 5.3.1. Marmorarea şi piticirea vinetelor -Eggplant mottled dwarf virus Boala a fost identificată şi descrisă în 1969 în Italia apoi a fost găsită şi în Turcia dar cu o frecvenŃă destul de mică. Simptome. Pe frunzele plantelor virozate apare o marmorare slabă a Ńesuturilor de lângă nervuri. Plantele ce prezintă decolorări galbene-verzui manifestă o stagnare a creşterii însoŃită de răsucirea frunzelor, ceva mai mici spre partea inferioară a limbului ceea ce duce la apariŃia de rozete pe frunze. Fructele ce se formează sunt mici, deformate, cu pete necrotice, fără valoare comercială. Agentul patogen - Eggplant mottled dwarf virus - virusul este prezent în parenchimul foliar, în parenchimul floemic, în fructe şi flori, mai puŃin staminele. Epidemiologie. Virusul este vehiculat în natură de vectori (insecte) şi prin contactul direct ce presupune transmiterea de cantităŃi infime de suc virotic. Prevenire şi combatere. Întrucât frecvenŃa bolii este redusă se impune numai eliminarea plantelor virotice din culturile aflate în spaŃii protejate. 5.3.2. Mozaicul castraveŃilor la vinete - Cucumber mosaic virus in eggplant Mozaicul vinetelor a fost semnalat în culturile din Italia, FranŃa şi Bulgaria iar existenŃa sa este posibilă şi în culturile din sudul Ńării.
105

Simptome. Pe frunzele plantelor apar mai întâi simptome de mozaicare slabă care evoluează în necroze paralele cu nervurile şi ca urmare apar ofiliri. Plantele fructifică slab iar fructele sunt mici, deformate, pătate sau au dungi galbui (fig, 52). Agentul patogen - Cucumber mosaic virus in eggplant Particulele de virus sunt prezente în citoplasma celulelor, în vacuole şi nuclei, sub forma unor cristale hexagonale sau plăci unghiulare. Epidemiologie. Transmiterea virusului de la plantă la plantă este făcută de afide iar de la un an la altul virusul rezistă în plantele perene din gama foarte largă de gazde.

Fig. 52. Mozaicul castraveŃilor la vinete şi ardeiCucumber mosaic virus

Prevenire şi combatere. În răsadniŃe se recomandă aplicarea preventivă de stropiri cu insecticide care să distrugă afidele iar amplasarea culturii în câmp trebuie să se facă având o izolare spaŃială de 500 m faŃă de culturile de plante perene puternic infectate cu acest virus. 5.3.3. Mozaicul tutunului la vinete-Tobacco mosaic virus in eggplant Boală descrisă iniŃial în Italia a mai fost semnalată în FranŃa şi din 1975 în culturile de vinete din România. Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită taliei mult reduse (50 %) şi a unor pete alungite, brune, pe tulpini şi peŃioluri. Petele brune-deschis devin brune-închis, apoi Ńesuturile se scufundă şi frunza sau planta tânără se usucă. La soiurile mai rezistente apare doar un simptom de mozaicare slabă. Agentul patogen - Tobacco mosaic virus in eggplant. Virusul este prezent în citoplasma celulelor sub forma unor plăci cristaline poligonale ca un fus, ca nişte ace sau ca nişte fibre. Acest virus are mai multe tulpini ce atacă o gamă largă de plante cultivate sau din flora spontană. Epidemiologie. În cultură virusul se transmite prin contactul dintre plante iar de la un an la altul virusul rezistă în seminŃe, în sol sau pe uneltele de lucru. Micoplasmoze 5.3.4. Stolburul vinetelor - Stolbur disease in eggplant Boala apare frecvent în culturile de vinete de la noi. Ea a fost descrisă în 1933 în Rusia pe tomate, însă acum este cunoscută pe 80 specii aparŃinând la 10 familii botanice. Simptome. Plantele atacate manifestă o clorozare rapidă urmată de ofilire. Atacul se observă în lunile iulie-august când pe frunze, începând cu marginea lor, apare clorozarea. Frunzele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii principale, apoi se usucă şi se
106

începe degarnisirea plantelor, de jos în sus. Pe tot foliajul se observă şi coloritul maro caracteristic acestei boli. Fructele ce rămân pe plante sunt decolorate, mici cu pulpa lemnoasă şi nu au valoare comercială. La plantele degarnisite, chiar şi rădăcinile sunt brunificate şi putrezesc. Agentul patogen - Stolbur disease in eggplant. În anul 1968 P.G. Ploaie demonstrează pentru prima dată în lume existenŃa în celule a corpusculilor de 50-80 nm şi a particulelor mai mari de 80-600 nm în diametru. Aceiaşi corpusculi au fost semnalaŃi în glandele salivare ale principalului vector al micoplasmei Hyalesthes obsoletus. Epidemiologie. ApariŃia micoplasmei în culturi are evoluŃie ciclică, aceasta depinzând de ecologia vectorului. Dacă larvele din sol ale vectorului sunt distruse primăvara datorită ploilor şi temperaturilor scăzute, boala nu apare decât sporadic. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire presupun măsuri de distrugerea vectorului şi amplasarea culturii într-o solă izolată de culturile sau plantele perene infectate. Micoze 5.3.5. Mana vinetelor - Phytophthora parasitica Boala este prezentă în culturile de vinete irigate unde a şi fost semnalată încă din 1958 dar, producând pagube mici. Simptome. Foliajul afectat prezintă pete mari, galbene-undelemnii caracteristice manelor, în dreptul cărora, pe partea inferioară, apare un puf albicios alcătuit din sporangioforii agentului patogen. Atacul pe fructe se manifestă sub forma unor pete mari brune în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă. În condiŃii de umiditate atmosferică ridicată, petele se extind, confluează şi fructele putrezesc. Agentul patogen - Phytophthora parasitica Dast., fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Caracterele agentului patogen, epidemiologia şi măsurile de prevenire şi combatere sunt prezentate la "putrezirea coletului la tomate". Gama de substanŃe chimice recomandate la tomate este eficace şi la vinete. La răsad, stropirile cu Ridomil 25 WP-40 g/m2 şi cu Folpan 50 WP-0,2 %, dau rezultate foarte bune. 5.3.6. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete Diplodina lycopersici (Didymella lycopersici) Boală semnalată în 1904 în Marea Britanie este astăzi cunoscută în toată Europa. E. Docea o descrie în 1952, când a găsit-o pe culturile de vinete din jurul Bucureştiului. Simptome.Sunt atacate toate organele aeriene ale plantei, începând cu faza de răsad şi până la plantele mature. Răsadul atacat prezintă o brunificare a coletului, urmată de putrezirea Ńesuturilor şi moartea plăntuŃelor. Pe frunzele bazale ale plantelor mature apar pete
107

măslinii, de 1-24 mm, bine delimitate, ce devin în scurt timp de culoare brună. Pe faŃa superioară a petelor se observă zonalităŃi concentrice, iar pe faŃa inferioară a limbului frunzei în dreptul petelor apar puncte mici, negre. łesuturile afectate se necrozează şi cad aşa încât frunza apare perforată. Atacul pe fructe este rar întâlnit şi se manifestă prin pete brune, circulare sau ovale dar fără fructificaŃii ale patogenului. Pe vreme secetoasă, Ńesuturile brunificate se scufundă şi formează pe margini un inel de plută. Tulpinile plantelor atacate prezintă la colet pete mici, ovale, brune-cenuşii, în dreptul cărora Ńesuturile se adâncesc, crapă longitudinal iar ca urmare partea superioară a plantei se veştejeşte (fig. 53). Ca factori favorizanŃi ai apariŃiei şi evoluŃiei acestei boli se pot enumera: excesul de îngrăşăminte organice, umiditatea şi căldura, temperatura optimă fiind de +28oC. Agentul patogen - Diplodina lycopersici (Cooke) Hollos., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina, f.c. Ascochyta lycopersici Brun. . Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de parazitare formează picnidii globuloase, brunenegricioase, de 84-152 µm în diametru şi cu un osteol de 24 µm în diametru, prin care sunt eliminaŃi picnosporii cilindrici, drepŃi sau uşor curbaŃi, cu capetele rotunjite, de 6,8-11,4 x 3-4,6 µm. Picnosporii sunt la început unicelulari apoi la maturitate bicelulari şi uşor ştrangulaŃi în dreptul septei.

Fig. 53 - Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete - Diplodina lycopersici:a-atac pe frunză; b-picnidie cu picnospori; c-atac pe fructe (din M. Mititiuc, 1993).

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin picnidiile cu picnospori care rămân în resturile vegetale din câmp sau prin seminŃele infectate. În timpul vegetaŃiei, răspândirea patogenului are loc numai prin picnosporii vehiculaŃi de vânt şi apă. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire a atacului includ folosirea de pământ dezinfectat pentru răsadniŃe, dezinfectarea termică a solului din sere şi solarii şi folosirea de sămânŃă sănătoasă. SămânŃa va fi dezinfectată termic, 30 minute la 50oC, chimic cu soluŃie de formalină 1:400 timp de 10 minute sau cu fungicide sistemice: Apron 35 SD-2,5 g/kg sau Rovral-5 g/1 kg. Gama de produse recomandate la tomate pentru stropiri în câmp este valabilă şi pentru stropirile la vinete.

108

5.3.7. Antracnoza vinetelor - Colletotrichum melongena Boala a fost semnalată în 1928 în Rusia, însă acum este semnalată în toate Ńările Europei între care din 1953 şi în România (E. Docea şi V. Severin). Simptome. Boala apare în a doua jumătate a lunii august şi începutul lui septembrie când pe fructe se constată apariŃia unor pete circulare sau ovale, de culoare brună. łesuturile din centrul petelor de 2-10 mm se scufundă, începe putrezirea fructului şi pata capătă o culoare albicioasă-cenuşie iar pe marginea ei se observă puncte mici negre - acervulii patogenului. Agentul patogen - Colletotrichum melongena Lobik., fam. Melanconiaceae,ord. Melanconiales,cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Pe talul parazit al ciupercii se formează acervuli negri, subepidermici. În momentul dezvoltării conidioforilor, epiderma se rupe şi sunt puse în libertate conidiile. Acervulii au 79222 µm în diametru şi sunt constituiŃi din conidiofori simpli, cenuşii, drepŃi, de 21-28 x 3-4,2 µm, ce susŃin conidii unicelulare, oval-alungite, drepte sau uşor curbate, cu numeroase picături de ulei în celulă, de 14-24 x 2,6-5,2 µm. Acervulii sunt înconjuraŃi de Ńepi bruni, septaŃi, de 33-125 x 3,9-5,2 µm. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul în stadiu saprofit pe resturile de fructe atacate sau pe sămânŃa infectată. În cursul vegetaŃiei, vântul şi apa de irigaŃie, diseminează sporii ce vor produce noi infecŃii pe vreme umedă şi la temperaturi de 23-28oC. Prevenire şi combatere. În asolamentele legumicole trebuie să se Ńină seama de inoculul infecŃios rămas de la precedentele culturi. La înfiinŃarea culturii sămânŃa se va dezinfecta chimic cu fungicide sistemice Apron 35 SD2,5 g/kg sau Rovral-5 g/kg. Măsurile de igienă culturală, strângerea şi arderea fructelor atacate sau îngroparea lor au un deosebit rol în limitarea infecŃiilor incipiente în cultură. Tratamentele preventive şi curative care se aplică pentru mană şi pătarea brună a frunzelor şi fructelor sunt eficace şi pentru acest patogen. 5.3.8. Alternarioza vinetelor - Alternaria dauci Boala este frecvent întâlnită pe vinetele cultivate în spaŃii protejate. Simptome. Agentul patogen atacă plantele încă din faza de răsad când, pe tulpiniŃe apar pete brune, de formă neregulată, de 1-2 mm în diametru, situate în special în apropierea solului. Când zonele afectate devin circulare, răsadul se ofileşte şi se usucă. Frunzele atacate prezintă pete mari, de 4-24 mm, circulare, brune, pe suprafaŃa cărora se observă zonalităŃi concentrice.łesuturile afectate se necrozează, se sfâşie şi frunzele apar perforate. Fructele situate la baza plantei pot fi atacate şi prezintă pete mari, neregulate ca formă cu Ńesuturile uşor cufundate şi acoperite de o eflorescenŃă catifelată, brună-negricioasă alcătuită din organele sporifere. Agentul patogen - Alternaria dauci (Kühn.) Gr. et Sk. (sin.: A solani sau A. porri f.sp. solani), fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
109

Caracterele agentului patogen, epidemiologia, măsurile de prevenire şi combatere au fost prezentate la bolile tomatelor. 5.3.9. Ofilirea vinetelor - Verticillium albo-atrum şi Fusarium oxysporum Boala este frecvent întâlnită în culturile de câmp ale vinetelor, în toată Europa şi America. În România boala apare prima dată ca semnalare în Starea fitosanitară a anilor 19421943. Simptome. Primele plante bolnave pot fi observate abia la începutul fructificării vinetelor. Frunzele bazale încep să se îngălbenească, se ofilesc şi atârnă de-a lungul tulpinii timp de 1-2 săptămâni, după care se usucă şi cad. Veştejirea avansează pe partea superioară a plantelor care, în final se usucă prematur fără a mai fructifica, iar fructele ce erau formate se zbârcesc şi nu mai pot fi valorificate. Ofilirea evoluează rapid din cauza sistemului radicular care este brunificat şi cu crăpături longitudinale şi transversale. SecŃiunile longitudinale şi transversale ale tulpinii evidenŃiază o brunificare a sistemului vascular de la colet până la peŃiolul frunzelor şi pedunculul fructelor. AgenŃii patogeni - Verticillium albo-atrum Keinke et Berth., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina şi Fusarium oxysporum Schl. f.sp. melongenae Matuo et Ishigami. AgenŃii patogeni ai ofilirii sunt ciuperci saprofite de sol care pătrund în plante prin perişorii absorbanŃi ai rădăcinilor sau prin microleziunile sistemului radicular. Ciuperca Verticillium formează conidiofori lungi cu 2-4 verticile, cu 5-6 ramuri scurte, cilindrice, incolore ce susŃin conidii ovoide, unicelulare, incolore de 2,5-6 x 1,5-3 µm. Ciuperca Fusarium oxysporum f.sp. melongenae formează conidii fusiforme, ascuŃite la capete, uşor curbate, cu 1-5 pereŃi transversali, hialine, de 35-50 x 3,5-5,5 µm. Aceşti agenŃi patogeni atacă cu preponderenŃă vinetele cultivate în terenuri acide. Epidemiologie. Patogenii rezistă mult timp în sol trăind saprofit pe resturile de plante atacate şi fiind dispersaŃi de apa de irigaŃie sau cea de ploaie şi de lucrările solului. De la plantă la plantă, în vegetaŃie vehicularea este imposibilă întrucât aceste ciuperci produc traheomicoze, deci numai transmiterea prin sol are importanŃă. Prevenire şi combatere. În asolamentul legumicol vinetele şi alte solanacee trebuie să revină pe aceeaşi solă după minim 4 ani. Îngrăşarea echilibrată a culturii, asigurarea unui regim hidric al solului normal, fără variaŃii brusce sunt factori ce limitează instalarea bolii. În spaŃiile protejate solul va fi dezinfectat termic sau chimic iar la apariŃia bolii se pot aplica stropiri la plantă cu 0,5 l de soluŃie de Bavistin, Benlate sau Topsin M, în concentraŃie de 0,05-0,1 %. Tratamentele se vor succeda la intervale de 7-10 zile. În câmp se vor face tratamente cu produse din Gr. D: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 %; Bavistin FL 0,05-0,1 % (0,5 l sol./pl. t.p. 14 z.); Derosal 50 WP 0,05-0,1 (t.p. 14 z.); Carbendazin 500 SC 0,05-0,1 %; Benlate 50 WP 0,05-0,1 % (t.p. 14 z.); Metoben 70 PU-0,15 % (t.p. 18 z.); Topsin 70 PU 0,05-0,1 % (0,5 l sol/pl.); Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % un litru sol./pl.
110

Alte boli ale vinetelor şi agenŃii lor patogeni:-căderea plăntuŃelor în răsadniŃe Pythium de Baryanum; pătarea cenuşie a frunzelor - Phyllosticta hortorum ; septorioza vinetelor - Septoria melongenae; cercosporioza vinetelor - Cercospora sp.;putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea; boala cu scleroŃi - Sclerotinia sclerotiorum.

5.4. BOLILE CASTRAVEłILOR, PEPENILOR VERZI, PEPENILOR GALBENI ŞI DOVLECEILOR Viroze 5.4.1. Mozaicul castraveŃilor - Cucumber mosaic virus Boala are un mare areal, fiind cunoscută la o multitudine de cucurbitacee cultivate, solanacee cultivate sau spontane, precum şi la alte specii de plante ierboase sau lemnoase.

Fig.54 - Mozaicul castraveŃilor -Cucumber mosaic virus: atac pe frunză şi fructe (după W. Kotte, 1952).

Simptome. Pe frunzele tinere de la castraveŃi apar pete galbene-verzui, circulare sau colŃuroase, delimitate de nervurile secundare. Simptomul clasic de mozaic se observă la frunzele bătrâne, unde alternează petele verzi-deschis cu cele galbene iar limbul frunzei prezintă gofrări, încreŃiri evidente. PeŃiolurile frunzelor, ca şi internodurile sunt scurtate şi cu simptome clare de necroză. În perioadele calde ale anului, se observă o ofilire rapidă a foliajului şi chiar pe fructe apar zone de îngălbenire ce se extind de la locul de prindere a fructului spre vârful lui, rămânând în final doar câteva zone verzi pe fructul îngălbenit (fig. 54). imptome evidente de mozaicare şi veştejire a foliajului sunt observate şi la dovlecel sau la pepenele galben(fig.55). La pepenele verde, infecŃia produce simptome mai puŃin evidente, este mai lentă sau apare brusc o necroză a foliajului Agentul patogen – Cucumber mosaic virus Doolittle, sin. Marmor cucumeris Holm., a fost izolat în 1916, fiind un reprezentant tipic al grupei Cucumovirus. El formează în celule incluziuni sub formă de cristale hexagonale sau plăci unghiulare în mezofilul frunzelor. Până în prezent sunt identificate 10 tulpini principale: tulpina tipică, tulpina galbenă P6, tulpina 5 a
111

lui Price, tulpina Y, tulpina S, tulpina Q, tulpina B, tulpina LsS, tulpina C şi tulpina WL, fiecare dintre acestea producând simptome diferenŃiate pe anumite gazde. Cercul de plante gazdă este foarte larg cuprinzând specii ale genurilor: Cucumis, Cucurbita, Citrullus, Lycopersicum, Capsicum, Solanum, Spinacia, Lactuca, Cynara, Asparagus, Cichorium, Brassica, Allium, Daucus, Petroselinum, Anethum, Apium, Pastinaca, Rheum, Phaseolus, Pisum, Medicago, Beta, , Nicotiana, Luffa, Zea, Cannabis, Mentha, Carthamus, Coriandrum şi numeroase alte specii de plante floricole, arbuşti ornamentali, arbuşti fructiferi, pomi fructiferi şi plante din flora spontană. Virusul a fost izolat din peste 200 specii ce aparŃin la 40 familii botanice. Epidemiologie. Virusul se transmite de la plantă la plantă prin intermediul speciilor de Cuscută şi prin afidele genurilor Acyrthosiphon, Aphis, Macrosiphym şi Myzus Vectorii vehiculează acest virus timp de cel mult două ore întrucât virusul este de tip nepersistent. Transmiterea prin sămânŃă a virusului este pusă în evidenŃă doar la Vigna sp., Cucumis melo şi plante spontane, însă el rezistă în plantele perene, în special în cele de Stellaria media. Inactivarea virusului este posibilă la temperaturi de 60-76oC sau prin uscarea Ńesuturilor. Prevenire şi combatere. Culturile de câmp trebuie amplasate corect, respectând o izolare spaŃială faŃă de speciile ornamentale perene, seminceri de legume (spanac), sau leguminoase perene. În cultură se va distruge specia Stellaria media ce poate fi rezervor de inocul infecŃios. Se va folosi numai sămânŃă ce provine din culturi sănătoase sau sămânŃă tratată termic. În culturile din seră ca şi în cele de câmp, se vor face stropiri periodice cu insecticide contra afidelor vectoare. RăsadniŃele vor fi protejate cu plasă fină contra afidelor iar răsadurile vor fi stropite prin acoperire cu insecticide. Se cunosc hibrizi rezistenŃi sau toleranŃi la această viroză, cum ar fi: Hokus, Amour, Burpee, Biretta, Libelle sau hibrizii mai noi, Alibi, Asterix, Amigo, Pedoroso, Rita şi Matilde.

Fig.55. Mozaicul castraveŃilorCucumber mosaic virus la pepene (C.M. Messiaen et col., 1991).

112

5.4.2. Mozaicul verde al castraveŃilor - Cucumber green mottle mosaic virus Boala a fost descrisă de C.Ainsworth în 1935 în Anglia dar s-a răspândit în toate Ńările cultivatoare de castraveŃi şi din 1985 a fost descrisă şi din serele României de I. Pop şi A. Jilăveanu. Simptome. Plantele virotice prezintă o decolorare a nervurilor, simptome de mozaic foliar, gofrarea frunzelor, fructe puŃine dar fără simptome. Infectarea timpurie a plantelor induce o nedezvoltare a lăstarilor fructiferi, apariŃia de flori şi fructe aglomerate în rozete şi o îngălbenire generală a plantei. Uneori apar pete clorotice stelate şi chiar fructele pot fi pătate şi deformate (fig. 56). Agentul patogen - Cucumber green mottle mosaic virus Ainsw. sin. Cucumis virus 2 Smith. Virusul aparŃine grupei Tobamovirus şi apare în Ńesuturi sub formă de incluziuni aciculare, hexagonale, sau plăci rotunjite suprapuse. Cercul de plante gazdă este destul de redus, virusul fiind identificat numai la Cucumis sativus şi transmis artificial la alte specii de cucurbitacee. Temperatura de inactivare este de 86-88oC. Epidemiologie. Transmiterea virusului de la un an la altul se poate face prin sol sau prin sămânŃă. Transmiterea de la plantă la plantă se poate face prin contactul direct între plante. Prevenire şi combatere. Se vor infiinŃa culturi numai cu sămânŃă sănătoasă sau tratată prin scufundare timp de 60 minute în soluŃie de fosfat trisodic 15 %, urmată de o clătire cu apă curată. Solul, ca şi toate uneltele din sere şi solarii, vor fi dezinfectate prin tratamente termice (la sol) sau chimice - formalină 1 % sau fosfat trisodic 15 %. În spaŃiile protejate se recomandă eliminarea cu grijă a plantelor virotice şi distrugerea lor prin ardere.
Fig.56 - Mozaicul verde al castraveŃilor Cucumber green mottle mosaic virus (după I.Pop, 1986).

Alte viroze ale castraveŃilor CastraveŃii mai pot fi atacaŃi de virusul necrozei tutunului şi de virusul clorozării fructelor, virusuri a căror prezenŃă nu este încă semnalată la noi. La plantele din fam. Cucurbitaceae cultivate mai pot fi prezente: virusul mozaicului dovleacului (ce se transmite prin seminŃe, virusul 1 al mozaicului pepenelui verde (transmis prin afide şi seminŃe) şi virusul 2 al mozaicului pepenelui verde (transmis prin afide dar netransmisibil prin seminŃe). În cazul când aceste virusuri sunt asociate cu C.M.V., simptomele ce apar sunt foarte grave.
113

Bacterioze 5.4.3. Pătarea unghiulară a castraveŃilor - Pseudomonas syringae pv. lachrymans Boala este de origine americană unde a fost semnalată în 1913, însă agentul patogen a fost studiat de E.F. Smith şi M.K. Bryan în 1915. În România boala a fost semnalată de Tr. Săvulescu şi col., în 1940. Bacteria induce pagube însemnate atât la culturile de câmp cât, mai ales, celor din solarii şi sere, diminuând cantitativ şi calitativ producŃia. Simptome. Încă de la începutul vegetaŃiei, pe cotiledoane apar pete mici, circulare sau colŃuroase, verzi-închis, cu aspect umed. Cotiledoanele infectate se brunifică şi se usucă. Pe frunze apar pete colŃuroase, situate între nervurile secundare, de culoare verde-închis, hidrozate, care în final capătă o coloraŃie gri-bej, se usucă şi se desprind din frunză (fig. 57). În condiŃii favorabile (vreme umedă) petele ce la început au 2-7 mm, pot conflua şi sunt distruse suprafeŃe mari din frunză. Pe faŃa inferioară a limbului, după irigarea culturii, după ploi sau pe timp ceŃos, se constată prezenŃa unui exudat bacterian mucilaginos sub formă de picături. Pe vreme secetoasă, goma bacteriană se usucă şi dă naştere unei pelicule fine, cu aspect de celofan. Prin desprinderea zonelor atacate frunzele rămân perforate şi se pot deforma. Pot fi sesizate simptome asemănătoare pe peŃioluri şi tulpini care, pot prezenta zone uscate sau putrezite în funcŃie de umiditatea atmosferică. Fructele atacate prezintă pete de 1-3 mm, verzi-închis, circulare, cu aspect umed şi cu o zonă centrală albicioasă. În dreptul acestor pete, fructul poate crăpa pe vreme secetoasă sau, se acoperă cu gomă bacteriană, pe vreme umedă. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. lachrymans (Smith. et Bry.) Young, Dye et Wilkie, sin. Pseudomonas lachrymans, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are forma unui bastonaş şi este întâlnită în Ńesuturi, izolată, în perechi sau în lanŃuri. În sere, în 1976, Gh. Marinescu şi col. au identificat şi o altă bacterie Pseudomonas bürgeri care produce simptome asemănătoare dar, spre deosebire de Ps. syringae pv. lachrymans, produce brunificarea vaselor conducătoare din tulpinile castraveŃilor. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin seminŃele contaminate sau infectate, iar în câmp diseminarea este asigurată de ploile Fig.57 - Pătarea unghiulară a castraveŃilor repezi însoŃite de vânt şi de irigarea prin Pseudomonas syringae pv. lachrymans (după C.M. aspersiune. InfecŃia se face foarte repede în Messiaen et col., 1991). condiŃii de umiditate relativă în jur de 95 % şi temperatură cuprinsă între 24-28oC.
114

Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea culturilor cu sămânŃă sănătoasă, tratată cu sublimat corosiv 1 % timp de 10 minute sau tratament termo-hidric cu apă la 5052oC timp de 30 minute. SeminŃele mai pot fi tratate cu aer cald la 85oC timp de 60 minute. În cursul vegetaŃiei se recomandă tratamete cu: Champion 0,3 %, Funguran OH 50WP-3,2 kg/ha (0,4 %), Super Champ FL-3 l/ha, Mancozeb2 kg/ha, Curzate Plus T0,25 % sau Kasumin-0,15 %. În câmp, se recomandă o rotaŃie a culturilor legumicole în care cucurbitaceele (castraveŃi, pepene galben, pepene verde, dovleac, dovlecelul), să nu revină pe aceeaşi solă decât după 3 ani, iar în seră, culturile se vor înfiinŃa numai pe solul ce a fost dezinfectat termic sau cu formalină 0,4 % (4-5 l/m2). Unii hibrizi mai noi sunt rezistenŃi sau toleranŃi la infecŃii: Regal, Moresti, Asterix. Soiul Samurai omologat în 2002 are toleranŃă ridicată faŃă de acest patogen. 5.4.4. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor - Erwinia tracheiphila Boala, cunoscută încă din secolul trecut în America şi semnalată apoi în toate Ńările cultivatoare din Asia, Japonia, America şi Africa, a fost descrisă la noi abia în 1953 de Tr. Săvulescu. Simptome. Plantele infectate prezintă iniŃial doar câteva frunze bazale veştejite, sub formă de umbrele (limbul este veştejit şi căzut în jurul peŃiolului (fig. 58). Acest simptom se observă spre prânz, când este cald şi dispare noaptea pe răcoare. După un timp, toate frunzele se ofilesc, se încreŃesc, tulpinile se înmoaie şi planta se usucă. Ultimele zone care se usucă sunt tulpinile, peŃiolurile şi rădăcinile care, dacă sunt secŃionate, eliberează din vasele conducătoare un exudat bacterian, vâscos, alb-cenuşiu. Aceste colonii bacteriene obstruează vasele şi induc simptomul de ofilire. Agentul patogen Erwinia tracheiphila (Smith.) Holland, este o bacterie în formă de bastonaş ce nu produce decât traheobacterioze şi uscarea Ńesuturilor, fără a provoca putregaiuri umede. Bacteria este un patogen de rană cu o incubaŃie de 10 zile.
Fig. 58 - Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor - Erwinia tracheiphila (după E.F. Smith din O. Appel, 1956).

Epidemiologie. Bacteria are un cerc larg de plante gazdă ce aparŃin

genurilor Cucumis şi Cucurbita, cu excepŃia pepenilor verzi. Bacteria nu rezistă în resturile vegetale uscate decât câteva săptămâni dar este transmisă de gândacul dungat - Acalymma vittata şi gândacul pătat Diabrotica undecimpunctata, căci în intestinele lor bacteria supravieŃuieşte. În rănile produse de aceşti
115

gândaci, bacteria se înmulŃeşte apoi pătrunde în vasele xilemice pe care le astupă. Extinderea bolii se datoreşte nivelului populaŃional al gândacilor, stadiului de dezvoltare sensibil al plantelor şi prezenŃei unei umidităŃi atmosferice mari, ce asigură reuşita infecŃiilor primare. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire recomandate se referă doar la combaterea insectelor vectoare, cât mai timpurie, pentru a evita instalarea bolii. Micoze 5.4.5. Putregaiul plăntuŃelor şi fructelor de cucurbitacee - Pythium de Baryanum, P. ultimum, P. aphanidermatum Boala este cunoscută în toate Ńările cultivatoare unde sunt îndeplinite condiŃiile de temperatură şi umiditate necesare infecŃiilor, în primele stadii de vegetaŃie. Simptome. Imediat după răsărirea plantulelor, pe colet apar pete mici, de culoare verde-închis a căror suprafeŃe se extind repede. Zona atacată se brunifică, tulpiniŃa se subŃiază şi după câteva zile plantele se ofilesc, cad pe sol şi putrezesc. Chiar şi rădăcinile se brunifică şi dispar. Dacă solul este foarte umed în zona coletului, tulpiniŃa brunificată se acoperă cu un mucegai fin, alb. Pe fructe, atacul apare mai târziu, sub formă de putregai umed. Petele moi de pe fructe, au epiderma crăpată şi prin crăpături apare un puf albicios. Atacul a fost sesizat numai pe terenuri acide şi numai în condiŃii de umiditate atmosferică ridicată de peste 80-90 %. AgenŃii patogeni - Pythium de Baryanum Hesse, P. ultimum Trow., P. aphanidermatum Edson., fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aceşti agenŃi patogeni pătrund în tinerele plante prin rădăcini sau prin micile leziuni de la colet. În Ńesuturi ei formează hife hialine, bogat ramificate pe care apar organele de înmulŃire asexuată, ortosporangii ce vor rămâne în Ńesuturile putrezite. Prin germinare ei, vor da naştere la zoospori, ce vehiculaŃi de apă, vor putea produce noi infecŃii. În urma procesului sexuat, în Ńesuturile uscate sau putrezite, se poate constata prezenŃa oosporilor care, după ce vor rezista în sol ,în primăvara următoare vor da filamente de infecŃie ce pătrund în tinerele plante prin stomate. Epidemiologie. Speciile genului Pythium sunt nişte agenŃi saprofiŃi de sol care, pot deveni paraziŃi în condiŃii de umiditate şi temperatură ridicată şi pot compromite încă din primele faze o cultură.Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânŃă sau prin oosporii ce rezistă în sol iar, de la o plantă la alta, transmiterea se face foarte rapid prin zoosporii vehiculaŃi de apa de irigaŃie. Prevenire şi combatere. CastraveŃii sau alte cucurbitacee se vor cultiva în seră doar după dezinfectarea solului, termic sau chimic. SeminŃele vor fi tratate cu: Tiradin 70 PUS-8 kg/t, Royall Flo 42 S-3,5 l/t, Vitavax 200 PU-3 kg/t, Tiramet 60 PTS-4 kg/t, Super Homai 70 PM-5 g/kg sau Tachigaren 70 WP6 kg/t.

116

În seră, în timpul vegetaŃiei se vor aplica tratamente cu: Merpan 80 WDG-0,15 % (15 l/sol/m2), Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/sol/m2), Captan 50 WP 0,2-0,5 % sau Captadin 50 PU 0,2-0,5 %. În câmp se va asigura o rotaŃie a culturilor, introducând în asolamentul legumicol, o solă cu cereale sau cu graminee furajere. 5.4.6. Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis Boala a fost descoperită la mijlocul secolului trecut în Cuba, dar acum este cunoscută ca frecventă pe castraveŃi, pepeni galbeni, pepeni verzi, dovleci, dovlecei, fiind deosebit de păgubitoare la culturile din spaŃii protejate. În Europa s-a extins la începutul acestui secol, iar în România a fost semnalată în 1928 în sudul Ńării. În Moldova ea a apărut abia după anul 1970. Simptome. Mana atacă exclusiv frunzele, sub forma unor pete verzi-deschis pe faŃa superioară a limbului, pete de formă colŃuroasă, bine delimitate de nervurile frunzelor. Culoarea petelor se schimbă în galben, apoi în brun, iar pe faŃa inferioară, apare un puf cenuşiu-violaceu sau bej (fig. 59-a). În condiŃii favorabile, petele pot conflua şi este distrusă o mare parte din limb iar plantele vor rămâne repede fără frunze. Agentul patogen - Pseudoperonospora cubensis (Berk. et Curt.) Rostov., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca prezintă aparatul vegetativ sub forma unui sifonoplast ce se ramifică în spaŃiile intercelulare şi după o perioadă de incubaŃie, emite prin stomate sporangiofori grupaŃi câte 2-3, ramificaŃi dicotomic (fig. 59-b). Sporangioforii ajung la dimensiuni de 100-320 x 4-9 µm şi susŃin sporangi unicelulari, Fig. 59 - Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis: a-frunză atacaă;b-sporangiofori şi zoosporangi ovoizi, de 18-28 x 12-20 µm. (după Olga Săvulescu, 1967). Aceşti sporangiofori care apar ca un puf cenuşiu cu nuanŃe violacei pot fi observati, uşor dimineaŃa devreme când are loc şi diseminarea sporangilor. Ceva mai târziu, datorită deshidratării sporangioforii se observă mai greu. InfecŃiile se produc pe vreme umedă, la temperaturi cuprinse între 5-30oC (la optim 23oC) când, din sporangi, apar zoospori biflagelaŃi ce vor germina şi vor da filamente de infecŃie care pătrund prin osteolul stomatelor frunzelor ce au cel puŃin 1/2 din suprafaŃa normală. Viabilitatea sporangilor şi a zoosporilor depinde de temperatură, de intensitatea luminoasă şi de umiditatea atmosferică. Pe timp secetos şi la temperaturi de peste 32oC
117

sporangii mor. În Ńesuturile uscate, se formează oospori sferici, galbeni-bruni, de 36-43 µm în diametru. Epidemiologie. Agentul patogen este propagat de apa de ploaie sau apa de irigaŃie. Irigarea prin aspersiune aplicată dimineaŃa până la ora 10, când diseminarea sporangilor este maximă, induce un atac puternic de mană. Transmiterea agentului, de la un an la altul, este asigurată de oosporii prezenŃi în resturile vegetale, însă infecŃiile din anii următori pot proveni şi de la sporangii aduşi de vânturi din zonele cu ierni blânde, unde aceştia rămân viabili pe vrejii uscaŃi. Prevenire şi combatere. Ca o primă măsură de prevenire, se impune arderea resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime. În asolamentul legumicol, cucurbitaceele vor reveni după cel puŃin 4 ani pe aceeaşi solă. În câmp, irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu disemina sporangii. În spaŃii protejate, se va asigura o bună aerisire a culturii iar în cazul declanşării atacului se va reduce umiditatea. Combaterea chimică trebuie să se facă folosind pulverizarea pneumatică, foarte fină, Ńinând cont că partea inferioară a limbului frunzei trebuie bine protejată. În spaŃiile protejate, din cauza stropirilor repetate cu aceleaşi produse, s-a ajuns la crearea de rase rezistente la metalaxyl. Gama de produse avizate este foarte largă şi trebuie utilizată atent, cu respectarea timpului de pauză şi având grijă să nu se execute două tratamente succesive cu acelaşi tip de produs. Se pot face tratamente directe la plantă cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouille bordelaise -0,75 % (7,5 kg/ha); BB (ZB) Liebor -1 %; Funguran OH 50 WP -0,3-0,4 % (3,2 kg/ha); Oxicig 50 PU 0,4-0,5 %;Gr.C: Antracol 70 WP-0,2 % (t.p.28 z.);Dacmancoz 80 Wp 0,2%(2 kg/ha); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Polyram combi-0.2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Gr.D: Previcur 607 SL-0,15 %; Proplant 72,2-0,15 % (1,5 l/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-0,25 % (2,5 l/ha (t.p. 7 z.); Gr.J:Schavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha) Gr.K: Alfonat-3 kg/ha (t.p. 21 z.); Quadris SC-0,75 l/ha (0,075 %); Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Gr.L- Aliette 80 WP-0,2 %; Aliette C-0,5 %; Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Manox-2,5 kg/ha; Labilite 70 WP-0,15 %; Manoxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Manoxin Total 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Mikal M-2,8 kg/ha câmp; 3,5 kg/ha solar; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Orthocit Super 60 PU-0,3 % (3 kg/ha); Patafol-2 kg/ha (0,2 %); Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP-0,25 % (t.p. 3 z.); Shavit 71,5 WP-0,2 % (2 kg/ha); Systhane MZ- 0,2 % (2 kg/ha). Folosirea în viitor a hibrizilor Regal, Asterix care sunt rezistenŃi sau toleranŃi la mană ar putea asigura producŃii mari, economice fără multe tratamente costisitoare. Hibrizii Rita, Moresto şi Alibi sunt sensibili faŃă de acest patogen. Soiul Samurai omologat în 2002 are toleranŃă ridicată fată de acest patogen. 5.4.7. Făinarea cucurbitaceelor - Erysiphe cichoracearum şi Sphaerotheca fuliginea Boala este răspândită în toate Ńările cultivatoare şi produce pagube mari, datorită uscării premature a foliajului. Deşi este cunoscută de foarte multă vreme (1800) în Ńara
118

noastră a fost semnalată de M. Fuss (1853), C. Oescu şi E. Rădulescu (1933) dar, studiată amănunŃit de C. Sandu Ville abia în 1967. Simptome. Organele aeriene (tulpini, frunze şi chiar fructe sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare (fig. 60). Pe suprafaŃa acestor organe apare un miceliu alb, făinos, sub forma unor pâsle mai mult sau mai puŃin extinse. Pe limbul frunzelor, petele pot conflua şi acoperi suprafeŃe mari de limb care, în scurt timp se vor usca. Sub acest miceliu Ńesuturile se îngălbenesc şi se brunifică. În condiŃii de secetă atmosferică, atacul se extinde pe peŃiolul frunzelor, pe tulpini şi chiar pe fructe. Fig. 60 - Făinarea cucurbitaceelor - Erysiphe AgenŃii patogeni Erysiphe cichoracearum cichoracearum D.C. f. cucurbitacearum Poteb. şi (dup\ C.M. Messiaen et col., 1991). Sphaerotheca fuliginea (Schech.) Salm. f. cucurbitae Jacz., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium erysiphoides Fr. Aceşti agenŃi patogeni au aparatul vegetativ un tal epifit care fructifică abundent formând conidii de tip Oidium erysiphoides, de 17-45 x 11-17 µm. În spaŃiile protejate, pe plantele parazitate, se pot forma şi cleistotecii pe partea inferioară a frunzelor. Acestea au apendici simpli, sunt sferice, brune de 74-165 µm în diametru (Erysiphe) şi 60-100 µm ( Sphaerotheca) (fig. 61). Ascele conŃin 2-6 ascospori (Erysiphe) sau 4-8 ascospori (Sphaerotheca). CondiŃiile optime de instalare şi evoluŃie a agenŃilor patogeni diferă. Pentru Erysiphe temperatura optimă este de 15-26oC şi nu necesită o umiditate relativă ridicată, în timp ce pentru Sphaerotheca, temperatura optimă este de 15-21oC dar, necesită o umiditate relativă ridicată. Epidemiologie. AgenŃii patogeni se răspândesc în timpul vegetaŃiei prin conidiile de tip Oidium vehiculate de vânt, apă sau insecte. Cele mai frecvent infectate sunt frunzele mature, în timp ce cele abia formate sunt rezistente. Cleistoteciile formate pe frunze asigură persistenŃa patogenilor până în anul următor. Erysiphe cichoracearum are 12 forme specializate şi un cerc larg de plante gazdă ce contribuie la permanentizarea inoculului infecŃios. Sphaerotheca fuliginea poate fi găsită pe 38 specii de plante gazdă, din diferite familii botanice. Prevenire şi combatere. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente, respectarea asolamentului şi distrugerea plantelor gazdă din flora spontană pentru diminuarea presiunii de infecŃie.

119

Fig. 61 - Conidii, cleistotecii şi asce de Erysiphe cichoracearum (stânga) şi Fig. 26 Sphaerotheca fuliginea (dreapta) (după C. Sandu Ville, 1967).

La apariŃia atacului se recomandă stropiri cu produsele din grupele: Gr.A: Fluidosoufre 20-25 kg/ha (t.p. 4 z.); Kumulus DF 0,4 % (t.p. 4 z.); Microthiol special -0,4 % (t.p. 4 z.); Thiovit 0,3-0,4 %; Gr.F: Bravo 500 SC- 0,75 %; Karathane FN 57-0,1 % (t.p. 7 z.); Karathan LC-0.05 (t.p. 28 z.); Saprol 100 EC-0,1 % (t.p. 21 z); Gr.I: Afugan EC-0,05 % (t.p.7 z.); Rubigan 12 CE- 0,02 % (t.p. 7 z. în seră) ; 0,03 % (t.p. 7 z. în câmp); Rubigan 12 EC-0,02 % (t.p. 7 z.); 0,03 % (t.p. 7 z. în câmp); Gr.J: Baycor 25 WP-0,1 % (t.p. 15 z.); Bayfidan 250 EC-0,05 %; Bayleton 5 PU-0,05 % seră (t.p. 7 z.); 0,1 % câmp (t.p. 7 z.); Bayleton 5 WP-0,05 % seră; 0,1 % câmp (t.p. 7 z.); Bumper 250 EC- 0,015 % (0,15 l/ha (câmp şi seră); Orius 25 EW-0,05 %; Sanazole 250 EC- 0,015 % (0,15 l/ha); Shavit 25 EC0,5 l/ha câmp; 0,3 l/ha seră, solar (t.p. 14 z.):Schavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha); Systhane 12,5 CE-0,03 % (t.p.14 z.); Tilt 250 CE RV-0,015 % (t.p. 14 z.); Tilt 250 EC-0,015 % (t.p. 14 z.); Topas 100 EC-0,025 % seră (t.p. 7 z.); Trifmine 30 WP- 0,03 %; Gr.K: Quadris SC-0,75 l/ha (0,075 %); Konker-1,25 l/ha; Labilite 70 WP- 0,15 %; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Systhane MZ-0,2 % (2 kg/ha); Gr. L: Dacfolin-0,15 l/ha; Manoxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha). Tratamentele se vor efectua cu respectarea timpului de pauză indicat şi alternând produsele în funcŃie de grupa lor (de contact sau sistemice), cu recomandarea ca, din momentul începerii fructificării şi a recoltării să se aplice numai fungicide de contact. Hibrizii nou apăruŃi : Fitness, Tyria, Regal, Matilde, Meresto, Cornisa, Cornilac, Asterix, Alibi, Pedroso şi Pasamonte,sunt rezistenŃi sau toleranŃi faŃă de aceşti patogeni.

5.4.8. Antracnoza cucurbitaceelor - Colletotrichum lagenarium Boala este semnalată pe toate organele aeriene ale castraveŃilor, pepenilor galbeni, pepenilor verzi şi dovleceilor, ce se cultivă în câmp. Tr. Săvulescu şi col. au depistat această boală în 1931 şi de atunci în toate Stările fitosanitare, agentul patogen poate produce pagube de 15-30 %.

120

Simptome. Pe foliaj şi pe tulpini, atacul apare sub forma unor pete uleioase apoi necrotice, în dreptul cărora Ńesuturile se adâncesc. Dacă simptomele apar la începutul vegetaŃiei, plantele se pot usca. Pe fructe apar pete mari, circulare (1-2 cm în diametru, galbene, apoi brune, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă şi se acoperă cu un mucegai roz, reprezentat de fructificaŃiile ciupercii ce apar în cercuri concentrice (fig. 62-b). łesuturile în curs de descompunere vor fi invadate de ciuperci saprofite care, vor continua deprecierea fructelor, mai ales dacă umiditatea atmosferică se menŃine ridicată. Agentul patogen - Colletotrichum lagenarium (Pass.) Ell. et Hals., fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina Ciuperca se dezvoltă subcuticular şi formează fructificaŃii asexuate acervuli de culoare roz-cenuşii. În momentul maturării conidiilor, cuticula crapă şi sporii sunt puşi în libertate, Lagărul are până la 126 µm în diametru iar conidioforii Fig. 62-Antracnoza şi cladosporioza cucurbitaceelor:a-Cladosporium hialini, simpli, susŃin cucumerinum;b-Colletotrichum lagenarium (după C.M. Messiaen et col., 1991). conidii ovale, unicelulare, hialine de 13-19 x 4-6 µm. Între conidiofori, în lagăr, apar peri bruni, multicelulari, de 60-70 µm lungime, mai groşi la bază şi mai subŃiri spre vârf. Epidemiologie. Agentul patogen evoluează mai ales în condiŃii de umiditate atmosferică ridicată şi la un optim de 25oC. Aparatul vegetativ al ciupercii pătrunde activ prin cuticulă şi după o incubaŃie de 3-7 zile fructifică. Răspândirea sporilor în perioada de vegetaŃie este asigurată de curenŃii de aer, de picăturile de apă de ploaie sau de irigaŃie şi de insecte. PersistenŃa agentului peste iarnă se face în resturile vegetale de pe câmp cât şi în sămânŃa infectată sau infestată. Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea resturilor vegetale, rotaŃii de 3-4 ani a culturilor de cucurbitacee, precum şi amplasarea lor în terenuri ce nu reŃin apa, în sole ce vor fi irigate prin brazde. ÎnfiinŃarea culturilor se va face cu sămânŃă sănătoasă, dezinfectată termic sau chimic. În timpul vegetaŃiei se vor face tratamente cu: Dithane 75 WG- 0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Vondozeb-0,2 %, Vondozeb 75 DG-0,2 % (timp pauză 14 zile) şi Kasumin 2 WP-0,15 %.
121

5.4.9. Cladosporioza cucurbitaceelor - Cladosporium cucumerinum Boală descrisă în S.U.A. la sfârşitul secolului trecut, s-a extins în Europa, în toate Ńările cultivatoare şi din 1932 este semnalată anual şi în România pe castraveŃi, pepeni galbeni, pepeni verzi şi dovlecei. Simptome. Atacul agentului patogen poate fi semnalat încă din stadiul de cotiledoane şi până la maturarea fructelor. Pe cotiledoane şi tulpiniŃe apar pete translucide, apoi necrotice de câŃiva milimetri în diametru. Pe frunzele mari, atacul se observă sub forma unor pete circulare sau colŃuroase, verzui, apoi cenuşii, mărginite de un halo galben. łesuturile atacate se brunifică, se usucă şi se desprind din frunze. Pe fruct, apar pete cenuşii cu Ńesuturi ce se scufundă, atacul ajungând până la seminŃe (fig. 62-a). Pe timp umed, cu temperaturi scăzute între 18-25oC, petele pot conflua, iar pe timp secetos, marginea petelor devine tare, se suberifică. Agentul patogen - Cladosporium cucumerinum Ellis et Artheer, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Agentul patogen are un aparat vegetativ - tal filamentos, de culoare verde-măslinie care se dezvoltă atât în Ńesuturi cât şi la suprafaŃa acestora. Pe pete, se formează conidiofori simpli, bruni, septaŃi, ce susŃin pe sterigmele terminale, conidii ovoide, cilindrice sau fusiforme, unicelulare sau multicelulare, de 10-30 x 3-6 µm. La germinare, talul străpunge activ Ńesuturile şi după o incubaŃie de 3-4 zile, ciuperca fructifică. Epidemiologie. În condiŃii de umiditate relativă ridicată, în jur de 95 % şi la temperaturi scăzute 18-25oC ciuperca se răspândeşte şi atacă uşor datorită vehiculării conidiilor de către vânt şi picăturile de apă. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de miceliu şi conidiile rămase pe resturile vegetale, pe care în primăvară, găsim numeroase conidii. În culturile intensive din spaŃiile protejate, unde se respectă măsurile de igienă, această boală nu se mai regăseşte. Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea sau îngroparea adâncă a resturilor vegetale, rotaŃii de 3-4 ani, înfiinŃarea culturilor de cucurbitacee în terenuri cu drenaj bun, irigarea prin brazde şi cultivarea de soiuri sau hibrizi rezistenŃi. În culturile din spaŃiile protejate, pentru prevenirea atacului se menŃine umiditatea atmosferică sub 90 % şi temperatura în jur de 25oC iar solul se dezinfectează termic sau chimic. SămânŃa folosită trebuie să provină din culturi semincere sănătoase şi să fie dezinfectată cu Rovral TS - 5 g/kg. La apariŃia atacului se vor aplica tratamente cu fungicide sistemice în alternanŃă cu fungicide de contact: Topsin 70 PU 0,05-0,1 %, Topsin M 70 WP- 0,05-0,1 %, Bavistin Fl 0,05-0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % sau Dithane 75 WG-0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha. Se pot utiliza hibrizi rezistenŃi la acest agent ca: Dalibor, Fitness, Famosa, Kamaron, Tyria, Matilde, Rita, Meresto, Cornisa, Cornibac, Asterix, Alibi, Pedroso şi Pasamonte sau toleranŃi ca Regal.
122

5.4.10. Fuzarioza (putrezirea rădăcinilor, coletului şi a bazei tulpinii) cucurbitaceelor - Fusarium solani f.sp. cucurbitae Boala a fost descoperită în ultimii ani ai secolului trecut, dar acum sa extins în toate Ńările cultivatoare şi poate produce pagube de până la 75 % din recoltă. În România boala a fost semnalată în 1968 dar, s-a extins şi poate provoca pagube de 10-20 %. Simptome. Atacul începe prin pătrunderea agentului în rădăcini, însă simptomele evidente apar abia la înflorire-fructificare. Frunzele bazale se îngălbenesc treptat de la vârf sau de la margini şi rămân verzi doar nervurile. Zonele îngălbenite se necrozează şi treptat se usucă toate frunzele. Această fuzarioză este frecvent întâlnită la pepeni şi dovleci dar uneori atacă şi castraveŃii, producând leziuni brune pe tulpini, la nivelul solului sau chiar mai sus, dacă vremea este umedă. Plantele uscate rămân legate de sol doar prin vasele conducătoare ce nu au fost distruse. Fructele ce vin în contact cu solul, au pete mari, de 1-2 cm, care pot conflua. Uneori pe aceeaşi plantă se întâlneşte şi F. oxysporum f.sp. cucumerinum (fig. 63 a şi b). Acest al doilea agent patogen este semnalat de dată mai recentă (1932) iar la noi abia din 1969, dar cu o frecvenŃă mai mare. Ca simptome, el produce o veştejire cu evoluŃie rapidă, plantele uscându-se în 3-4 zile. Uneori evoluŃia este mai lentă, se veştejeşte doar câte o frunză de la bază şi apoi celelalte. În cazul ofilirilor rapide, frunzele îşi păstrează culoarea verde până la uscare, în timp ce la veştejirile lente se instalează culoarea galbenă înaintea necrozei. Rădăcinile nu prezintă modificări exterioare, în schimb tulpinile se usucă şi crapă longitudinal. Ultimile părŃi care se veştejesc sunt peŃiolurile pe care atârnă limbul frunzei veştejit şi uscat. Distrugerea plantei poate avea loc uneori lent, timp de 2-3 luni. AgenŃii patogeni - Fusarium solani f.sp. cucurbitae Snyd. et Hans. şi F. oxysporum f.sp. cucumerinum Owen., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al acestei ciuperci este un tal filamentos hialin cu posibilitatea de a trăi saprofit în sol sau parazit în plantă. Fusarium solani nu este atât de specializat ca F. oxysporum care are mai multe forme specializate: f.sp. niveum şi f.sp. melonis. Această ultimă formă specializată are rasa 0, 1, 2 şi rasa 1-2 care produc simptome diferite.
123 Fig.63- Boli vasculare a cucurbitaceelor: a-fuzarioza cu necroză longitudinală a tijei; b- ofilirea fără necroza tijei (Fusarium sau Verticillium); c- Dydimella bryoniae (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Rasele 0, 1 şi 1-2 dau veştejirea bruscă, fără o îngălbenire prealabilă, în timp ce, rasa 2 dă o veştejire lentă, însă această rasă este semnalată frecvent doar în S.U.A. F. solani are de asemenea două forme specializate: f.sp. cucurbitae şi f.sp. phaseoli a căror spori rezistă mai mulŃi ani în sol şi atacă numai fructele de cucurbitacee. ÎnmulŃirea ciupercii F. solani se face prin macroconidii de 20-50 x 3,5-6 µm. RezistenŃa patogenului în sol este asigurată de clamidosporii ce se formează intercalar pe miceliu, uni sau bicelulari, globuloşi sau ovali. În cazul ciupercii F. oxysporum, conidiile sunt tipice cu 3 septe, de 20,4-46,8 x 3,1-4,6 µm şi se formează la exteriorul Ńesuturilor atacate, în crăpături sau chiar în vasele conducătoare, unde pot apărea şi clamidospori. În vasele obstruate, brunificate, se constată prezenŃa gomelor, a microconidiilor de 19 x 3 µm şi a clamidosporilor de 6,3-11 x 5-10,7 µm. Epidemiologie. AgenŃii patogeni rezistă în sol sub formă de clamidospori, conidii şi chiar scleroŃi. Din aceste organe, în timpul germinărilor, apar micelii ce vor intra în plantă prin micile răni de pe rădăcini. Transmiterea patogenilor de la un an la altul, se mai poate face prin miceliul din seminŃele infectate. În perioada de vegetaŃie, microconidiile şi macroconidiile vehiculate de apa de irigaŃie, asigură transmiterea patogenilor de la plantă la plantă şi veştejirea acestora, datorită toxinelor emise şi datorită obstruării vaselor conducătoare, cu miceliu şi gome. Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea culturilor în sere, în sol dezinfectat termic, iar la apariŃia primelor plante veştejite, acestea vor fi scoase cu grijă şi se vor arde. În câmp, se va asigura un asolament de minim 4 ani, fără alte cucurbitacee şi se vor semăna numai seminŃe ce provin din fructe sănătoase. SămânŃa se va trata cu Rovral TS-5 g/kg, Royal Flo. 42 S-3,5 l/t sau Super Homai 70 PU-5 g/kg. Aceste ultime două substanŃe fiind recomandate şi pentru Pythium sp. În câmp se vor aplica tratamente cu: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 % (1 l sol /plantă (t.p. 14 z.); Bavistin Fl 0,05-0,1 % (1 l sol/pl.); Benlate 50 WP 0,05-1 % sau 1 l sol/pl. (t.p. 14 z.); Topsin 70 PU 0,05-0,1 % (1 l sol./pl.); Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % (1 l sol./pl.) (t.p. 7 z.). 5.4.11. Veştejirea verticiliană a cucurbitaceelor (verticiloza) Verticillium dahliae Boala a fost descrisă în 1918 în Olanda şi din 1969 şi în România în culturile din spaŃiile protejate. Simptome. În prima parte a evoluŃiei sale, această boală prezintă simptome asemănătoare fusariozei, produce o ofilire lentă a celei de a 3-4 frunze de pe tulpină. Ofilirea începe în perioada de înflorire-fructificare şi este însoŃită de îngălbenirea şi necroza limbului frunzelor, în timp ce peŃiolul rămâne turgescent. Ofilirea se extinde apoi şi în sus şi în jos la restul frunzelor, în special pe spaŃiul dintre nervurile care rămân verzi. În final se îngălbenesc şi peŃiolurile, se usucă, pe ele alternând frunzele uscate (fig. 129-b). În funcŃie de ritmul ofilirii şi uscării, pe plantă se găsesc fructe mici, brune, ce se usucă, în paralel cu fructe mari ce sunt veştede şi nu se maturează. Vasele conducătoare sunt brunificate, dar mai slab ca la
124

fusarioză şi sunt astupate de tile sau hife miceliene. În cazul atacurilor incipiente, simptomele pot dispare dacă se instalează o vreme mai rece şi cu insolaŃie slabă. Agentul patogen - Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca este o saprofită de sol care, după pătrunderea în plantă, în condiŃii de umiditate, formează pe tulpini conidiofori cu verticile de fialide ce emit conidii ovoide, unicelulare, de 4-6 x 1,7-2 µm. În Ńesuturile plantelor uscate se pot întâlni şi microscleroŃi globuloşi, de 90-250 x 50-80 µm. Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol prin microscleroŃii de pe resturile de vegetaŃie. Din microscleroŃi, în solurile cu pH-ul slab acid şi în condiŃii de temperaturi în jur de 23oC apar filamente de infecŃie ce vor pătrunde în plantă prin rănile produse de nematozi. În timpul vegetaŃiei ciuperca este răspândită prin conidiile vehiculate de vânt sau apa de irigaŃie. Prevenire şi combatere. ÎnfiinŃarea culturilor trebuie să se facă în terenuri fără nematozi, dezinfectate, respectând un asolament sau o rotaŃie de 4-5 ani. SămânŃa va fi dezinfectată cu Rovral TS - 5 g/kg iar în condiŃii de seră se vor face tratamente cu fungicide sistemice la baza plantelor, cu: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 % (timp pauză 14 zile), Bavistin Fl 0,05-0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % (1 l/pl.), Topsin 70 PU 0,05-0,1 % ( 1 l/pl.), Topsin M 70 WP 0,05 -0,1 %. 5.4.12. Alternarioza - Alternaria cucumerina Boala este întâlnită frecvent pe plantele de castraveŃi, pepeni, dovleci şi dovlecei, pe care le defoliază rapid prejudiciind producŃia. Simptome. Pe frunzele infectate ,apar pete mici de decolorare, de 1-2 mm, care pot conflua şi ajung până la 1 cm în diametru sau chiar mai mult. Petele sunt înconjurate de un halo galben iar pe suprafaŃa lor, după brunificare, apar zonalităŃi concentrice cu fructificaŃiile patogenului. Pe tulpini, lăstari şi fructe, în dreptul petelor brune se constată că Ńesuturile sunt puŃin cufundate. Agentul patogen - Alternaria cucumerina (Ell. et Ev.) Elliot., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca prezintă un tal filamentos de pe care apar conidiofori multicelulari, neramificaŃi, bruni ce susŃin conidii multicelulare, muriforme, de 30-75 x 15-25 µm, aşezate în lanŃuri scurte. ZonalităŃile concentrice de pe pete sunt datorate apariŃiei acestor conidiofori, apariŃie care se face în funcŃie de temperatură ce alternează, ziua este mai ridicată şi are loc fructificarea iar noaptea patogenul se extinde centrifug în Ńesuturi. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de miceliu în resturile vegetale şi chiar în seminŃe. Poate rezista şi pe plantele din flora spontană ce aparŃin fam. Cucurbitaceae. În timpul vegetaŃiei, răspândirea sporilor o fac curenŃii de aer şi apa de irigaŃie
125

iar dacă umiditatea atmosferică este mare, 90 % şi temperatura în jur de 25oC putem înregistra pierderi mari. Prevenire şi combatere. Ca măsuri de prevenire se recomandă: igiena culturală, distrugerea buruienilor gazdă, irigarea prin brazdă, dezinfectarea seminŃelor cu Rovral TS - 5 g/kg. În timpul vegetaŃiei se vor face tratamente cu: Dithane 75 WG-0,2 %, Dithane M 450,2 %, Mancozeb 800-2 kg/ha (timp pauză 21 zile), Vondozeb-0,2 %, Vondozeb 75 DG0,2 % sau Bravo SC-1,5-2 l/ha. Alte boli ale cucurbitaceelor şi agenŃii lor patogeni:pătarea frunzelor şi putregaiul moale al fructelor de castraveŃi -Pseudomonas burgeri; putregaiul negru al cucurbitaceelor - Mycosphaerella melonis (Didymella brioniae); putregaiul tulpinilor de cucurbitacee - Diplodia gossypina; pătarea albă a frunzelor de cucurbitacee - Septoria cucurbitacearum; pătarea şi băşicarea frunzelor - Sporodesmium pluriseptatum; cercosporioza (pătarea brună a frunzelor) - Cercospora melonis; putrezirea tulpinii şi fructelor de cucurbitacee - Sclerotinia sclerotiorum; putregaiul cenuşiu al tulpinilor şi fructelor de castraveŃi - Botrytis cinerea.(se va trata cu Teldor 500 Sc-0,08%(0,8 l/ha); În vederea combaterii acestor boli sunt avizate produsele: Mancozeb 800-1,6 kg/ha, Sumilex 50 W-0,1 % (în solar) cu timp de pauză 14 zile, Shavit F 715-2 kg/ha şi produsul biologic Trichodex 25 WP-2 kg/ha. Pentru atacul acestui din urmă agent patogen (Botrytis), se cunosc hibrizi de castraveŃi rezistenŃi ca: Dalibor, Tyria, Cornisa, Cornibac şi Pedroso. În culturile de dovlecel, se vor folosi hibrizi rezistenŃi sau toleranŃi. Astfel, hibridul Arlika este rezistent faŃă de Sphaerotheca şi Colletotrichum şi tolerant faŃă de atacul de Pseudoperonospora şi Cladosporium. Hibridul Opol este rezistent faŃă de Sphaerotheca şi Colletotrichum, mijlociu de rezistent faŃă de Pseudoperonospora şi cu toleranŃă ridicată faŃă de Cladosporium. În culturile de pepeni verzi se vor folosi hibrizii: Clausita care este rezistent la Fusarium şi Colletotrichum şi mijlociu de rezistent la Pseudoperonospora şi Sphaerotheca; Fabiola cu rezistenŃă la Fusarium, Colletotrichum, Pseudoperonospora şi Sphaerotheca; Crimson Sweet cu rezistenŃă la Fusarium şi Colletotrichum şi toleranŃă ridicată la Pseudoperonospora şi Sphaerotheca şi hibridul Paradise ce este rezistent la Fusarium şi Colletotrichum şi mijlociu de rezistent la mană şi făinare. Hibridul Creso de pepene galben este rezistent la fusarioze, făinări şi manifestă toleranŃă ridicată la antracnoză. 5.5. BOLILE LA VARZĂ, CONOPIDĂ, RIDICHI, GULIE ŞI HREAN Viroze 5.5.1. Virusul mozaicului conopidei - Cauliflower mosaic virus Boala este de origine americană iar în România a fost semnalată în 1952 şi poate da pierderi de până la 75 % din producŃie.
126

Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă o decolorare, o transparenŃă a nervurilor, urmată de îngălbenirea limbului între nervuri. łesuturile de lângă nervuri păstrează coloraŃia verde. Întrucât zonele îngălbenite nu cresc în acelaşi ritm cu cele verzi, frunzele apar gofrate, cu marginile răsucite spre faŃa superioară. Simptomele dispar la temperaturi de peste 25oC. În funcŃie de momentul instalării atacului, plantele pot suferi mai mult sau mai puŃin. Răsadurile afectate rămân mici şi produc în final puŃin. Din cercul de plante gazdă fac parte: varza albă, varza roşie şi varza de Bruxelles. La aceste plante, simptomele apar ca pete de decolorare urmate de pete necrotice. Virusul a mai fost identificat şi la ridichi, rapiŃă, hrean şi alte crucifere. Agentul patogen - Cauliflower mosaic virus, este un virus de tip ADN cu particule sferice, el putând fi inactivat la 75-80oC. Epidemiologie. Virusul se transmite cu ajutorul afidelor şi întrucât poate infecta o multitudine de crucifere sălbatice, rezerva de inocul există în permanenŃă. În afide, virusul este de tip nepersistent, acestea putând infecta după achiziŃionarea virusului, timp de 3 ore. Speciile de afide - vectori - aparŃin genurilor: Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Brevicoryne, Hyperomyzus, Macrosiphum şi Myzus. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală se impun în prevenirea atacului ele, incluzând distrugerea resturilor vegetale ale culturilor dar şi a buruienilor crucifere. RăsadniŃele pentru crucifere vor fi izolate spaŃial de culturile obişnuite. 5.5.2. Pătarea inelară neagră a verzei - Cabbage black ring virus Boala numită iniŃial mozaicul cruciferelor a fost descrisă în 1921 în S.U.A., însă acum este răspândită în aproape toate culturile de crucifere din zonele cu climat temperat. Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă zone de decolorare sub formă de pete marmorate, înconjurate de halouri clorotice. Decolorările şi necrozele se extind pe tulpini aşa încât, acestea pierd frunzele şi creşterea se opreşte. La ridichi ,are loc chiar o deformare a frunzelor şi rădăcinilor. Agentul patogen - Cabbage black ring virus, sin. Turnip mosaic virus - are particule filamentoase ce pot fi inactivate la 56-58oC. El este prezent pe un larg cerc de plante gazdă: conopida, varza de Bruxelles, varza chinezească, ridichi, hrean, nap şi alte crucifere sălbatice. Epidemiologie. Virusul este vehiculat de peste 60 specii de afide, iar de la un an la altul rezistă în diferite plante gazdă perene sau în semincerii plantelor. Prevenire şi combatere. În vederea evitării infectării răsadurilor, răsadniŃele de crucifere vor fi izolate de celelalte prin perdele de cereale. Măsurile de igienă culturală se impun în vederea distrugerii acestor gazde şi a buruienilor crucifere. În cultură, se vor elimina toate plantele bolnave încă de la apariŃia primelor simptome iar pentru culturile semincere, stropirile cu insecticide pentru distrugerea afidelor se impun. 5.5.3. Virusul mozaicului ridichilor - Radish mosaic virus
127

Viroza este descrisă în 1939 de C.M.Tompkins iar acum este răspândită în întreaga Europă. Simptome. Frunzele plantelor virotice manifestă simptome clare de mozaic, urmate de creşterea neuniformă a unor porŃiuni de limb, ceea ce face să apară gofrări. Frunzele de varză de la mijlocul tulpinii au zone verzi-închis, paralele cu nervurile şi mozaicare slabă. Frunzele de conopidă afectate au inele clorotice şi zone necrotice iar pe guliile furajere şi napii de mirişte se observă o încreŃire accentuată a limbului foliar şi diferite desene necrotice. Agentul patogen - Radish mosaic virus - aparŃine grupei Comovirus, conŃine ARN şi are un cerc destul de larg de gazde: napii de mirişte, gulia furajeră, conopida, varza albă, varza roşie, varza creaŃă, varza chinezească, rapiŃa, hreanul şi alte plante floricole sau spontane. Virusul poate fi inactivat termic la 65-70oC. Epidemiologie. Virusul poate fi transmis de la plantă la plantă de insecte din genurile Diabrotica, Epitrix şi Phyllotreta. De la un an la altul virusul rezistă în seminceri şi în plantele perene. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire se referă doar la izolarea spaŃială a culturilor semincere şi distrugerea resturilor vegetale. În ceea ce priveşte combaterea, se recomandă distrugerea insectelor vectoare prin stropiri repetate ce se vor aplica la culturile semincere. Micoplasmoze 5.5.4. VirescenŃa florilor de la ridichi - Virescence of garden radish Simptome. Plantele de ridichi prezintă în timpul înfloririi simptome clare de înverzire a petalelor,prin apariŃia in Ńesuturi a numeroase cloroplaste. În celulele vaselor floemice din tulpinile infectate s-au identificat corpusculi tip micoplasma încă din 1972. Aceştia induc creştera concentraŃiei de acizi nucleici şi absenŃa acizilor glutamic şi aspartic. Plantele prezintă o inflorescenŃă anormală. Bacterioze 5.5.5. NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză - Xanthomonas campestris Boala a fost semnalată în SUA şi studiată de L. Pammel şi K.M. Smith la sfârşitul secolului trecut. În România boala a apărut ca semnalări în Starea fitosanitară încă din 1949 şi a fost studiată de Elena Bucur (1957). Pagubele cantitative şi calitative înregistrate, se cifrează la procente însemnate din recolte, putând ajunge uneori la 50-100 %. Simptome. Încă din primele faze de vegetaŃie, pe cotiledoane apare o decolorare sau brunificare a cotiledoanelor, urmată de veştejirea plantulelor şi căderea lor. Pe frunzele plantelor infectate, apar pete mari neregulate, galbene, în dreptul cărora nervurile sunt brunificate şi apoi înnegrite.

128

łesuturile din dreptul petelor devin pergamentoase, subŃiate şi se usucă (fig. 64). Uneori, din cauza zonelor afectate, frunza în urma creşterii diferenŃiate devine asimetrică. EvoluŃia bolii, pe timp secetos, are loc prin putrezirea uscată a zonelor afectate şi uscarea măduvei coceanului. Dacă vremea este ploioasă, boala evoluează rapid şi pe Ńesuturile putrezite umed, se fixează şi agenŃi saprofiŃi. La hibrizii rezistenŃi, în urma infecŃiilor, se observă numai mici pete decolorate şi leziuni necrotice. Varza, chiar cu frunze infectate parŃial, înveleşte şi în interiorul căpăŃânii apar frunze brune, putrezite umed, cu miros neplăcut iar în timpul păstrării acestea se degradează. Dacă se secŃionează coceanul se observă brunificarea, înnegrirea vaselor conducătoare din care se scurge gomă bacteriană.
Fig. 64 - NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză - Xanthomonas campestris pv. campestris (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Agentul patogen Xanthomonas campestris pv. campestris (Pammel) Dowson, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.

Bacteriile au forma unui bastonaş, cu capetele rotunjite şi se găsesc izolate sau grupate câte 2-4, sunt Gram-negative, neacidorezistente şi mobile datorită unui flagel situat polar. Temperatura optimă de evoluŃie este de 26-28oC iar temperatura letală este de 51oC. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale rămase în sol şi prin seminŃele infestate. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin perii radiculari sau prin stomatele acvifere de la marginea frunzelor. Transmiterea prin sămânŃă infectată este mult mai rar întâlnită, dar nu imposibilă. În timpul vegetaŃiei, rănirea frunzelor produsă de diferite insecte sau de limacşi (melci fără cochilie) creează porŃi de intrare pentru bacterie sau de ieşire a gomei din nervurile înnegrite. Boala apare frecvent pe solurile bogate în carbon organic şi calciu, soluri cu pH = 5,6-6,8. Răspândirea bacteriilor de la plantă la plantă, se realizează prin apa de irigaŃii, precipitaŃii şi prin limaxi. Din cercul de plante gazdă fac parte cruciferele cultivate, conopida, varza creaŃă, gulia, ridichea, muştarul dar şi buruienile ca, traista ciobanului (Capsella) şi păducherniŃa (Lepidium). Prevenire şi combatere. Întrucât transmiterea cea mai frecventă are loc prin seminŃele infestate, se recomandă tratarea lor termohidrică, 20-30 minute în apă la 50oC, însă aceasta poate scăderea germinaŃia. Tratamentele cu antibiotice, deşi sunt scumpe dau rezultate foarte bune. Se poate folosi streptomicina, agrimicina, teramicina în soluŃii de 300 µg/ml în care seminŃele se scufundă timp de 30 minute sau timp de o oră în soluŃii de 500 µg/ml, urmată de o spălare a acestora cu apă. Cu 2-3 zile înainte de semănat, sămânŃa se poate trata cu Tiuram 75 PTS-4 g/kg, Tiramet 60 PTS-4 g/kg sau Rovral 50 WP- 10 g/kg.
129

Solurile în care se cultivă cruciferele, chiar după un asolament de 4 ani, se vor dezinfecta termic cu vapori supraîncălziŃi, după ce au fost strânse şi arse resturile vegetale în care bacteria poate persista. Se recomandă semănarea de sămânŃă sănătoasă din hibrizi sau soiuri cu rezistenŃă genetică sau toleranŃă faŃă de patogen: Morris, Almanac, Doneza dulce, Krautkaiser, Pacha, De Socodor (varză albă), Primera (varză roşie), Famosa (varză creaŃă) şi Optiko (varză chinezească). 5.5.6. Putregaiul umed al cruciferelor - Erwinia carotovora pv. carotovora În culturile de crucifere, boala a fost semnalată abia în 1934 pe rapiŃă şi nap. În România, primele semnalări au fost făcute în 1950 de Tr. Săvulescu pe varză şi gulie. Atacul este foarte periculos la culturile semincere şi poate produce pagube şi în timpul depozitării legumelor. Simptome. Putrezirea umedă se observă în a doua parte a vegetaŃiei la culturile de crucifere, în anii excesivi de umezi sau pe solele unde nu are loc drenarea în mod normal. La varză atacul seobservă la locul de inserŃie a peŃiolului frunzei de cocean, unde apare mai întâi un putregai umed, gălbui, apoi cenuşiu Dacă există umiditate atmosferică mare, atacul cuprinde în întregime căpăŃâna, transformând-o într-o masă de mucilagiu urât mirositoare, iar căpăŃâna în scurt timp cade de pe cocean. Atac asemănător are loc şi la gulii iar la conopidă se poate observa putrezirea parŃială sau totală a inflorescenŃei. Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones.) Berg., Harris, Breed, Hamm. et Hant, fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria. Bacteria are celulele sub formă de bastonaş, care rezistă la temperaturi scăzute şi uscăciune, păstrând virulenŃa timp îndelungat. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în resturile vegetale atacate rămase pe câmp şi poate fi transmis prin materialul de înmulŃire. Din sol, bacteria pătrunde în plantă prin micile leziuni ale rădăcinilor şi produce infecŃiae sistemică, circulând prin vasele conducătoare. În depozite, atacul este cu atât mai grav cu cât temperatura se apropie de 20-25oC şi este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea şi Sclerotinia sclerotiorum. Bacteria este polivoră, din cercul de plante gazdă făcând parte plantele din fam. Cruciferae, Umbeliferae, Cucurbitaceae şi Solanaceae. Agentul patogen rezistă numai în sol şi nu se transmite prin seminŃe. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală se impun după eliberarea terenului de culturi atacate. În timpul depozitării, se vor alege semincerii sănătoşi, iar în depozite se va asigura o aerare corespunzătoare pentru a se evita ridicarea temperaturii. Temperatura optimă de păstrare a verzei este de +1oC. În culturile semincere, trebuie să se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor de frunze vechi, palisarea plantelor şi combaterea dăunătorilor din sol ce pot produce răniri ale rădăcinilor. La alcătuirea asolamentelor legumicole trebuie să se Ńină cont ca să nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de patogen.
130

5.5.7. Pătarea bacteriană a frunzelor de ridichi Xanthomonas campestris pv. raphani. Această bacterioză este semnalată pe mai multe plante din fam. Cruciferae, producând pagube însemnate în anii cu precipitaŃii abundente. Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă pete de decolorare ce ajung până la alb, cu zone gălbui şi cu aspect hidrozat. Pe tulpini, zonele atacate sunt uşor cufundate, de culoare verde-închis apoi brune-negricioase. Fructele plantelor prezintă pete mici de decolorare, apoi brune-închis. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. raphani (White) Dye., fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Este o bacterie sub formă de bastonaş cu capetele rotunjite şi este întâlnită izolat sau în grupe de câte 2-4. Epidemiologie. Agentul patogen atacă silicvele şi apoi trece la seminŃe, pe care le contaminează la suprafaŃă dar şi endofit. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃe dar şi prin resturile vegetale. În cursul anului, bacteria poate fi răspândită prin apa de precipitaŃii, insecte sau în timpul lucrărilor de îngrijire. Prevenire şi combatere. ÎnfiinŃarea culturilor se va face cu sămânŃă sănătoasă şi tratată (vezi măsurile de prevenire şi combatere de la nervaŃiunea neagră a verzei). Culturile semincere se vor înfiinŃa pe sole în care nu există resturi vegetale de la culturile precedente ce au fost atacate. Micoze 5.5.8. Înnegrirea şi putrezirea coletului - Olpidium brassicae Această boală este frecvent întâlnită în răsadniŃe şi sere înmulŃitor, în cazul în care pământul nu a fost corect dezinfectat. Simptome. În primele stadii de vegetaŃie a răsadurilor (2-3 frunze) apare o înnegrire urmată de putrezirea răsadurilor şi a tulpiniŃelor în dreptul coletului (fig. 65). Plantele putrezesc şi cad la pământ, atacul putând fi confundat cu cel produs de Pythium. Agentul patogen - Olpidium brassicae (Wor.) Dang., fam. Olpidiaceae, ord. Chytridiales, cl. Chytridiomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca este un patogen de sol cu aparatul vegetativ un gimnoplast parazit intracelular. Zoosporii din sol infectează plantele prin perii radiculari, intră în celule şi se transformă în amibe uninucleate. După o perioadă de parazitare a celulelor epidermice, nucleul se divide de mai multe ori. O parte din citoplasmă şi nucleii nou apăruŃi, se înconjură cu o membrană subŃire şi formează zoosporangi piriformi. Aceştia au o formă sferică, dimensiuni de 12- 20 µm şi în mod caracteristic, au un canal de eliminare a zoosporilor uniflagelaŃi. Acest ciclu de înmulŃire asexuată se poate repeta de mai multe ori până când intervin condiŃii nefavorabile, moment în care are loc înmulŃirea sexuată. Doi zoospori uniflagelaŃi se unesc, dau un zigozoospor diploid ce produce o nouă
131

infecŃie în urma căreia apar zoosporangii de rezistenŃă. Aceştia au 8-25 µm în diametru şi sunt înveliŃi într-o membrană groasă, ridată. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în sol prin spori de rezistenŃă (akinetosporangi), din care iese prima generaŃie de zoospori. Aceştia pătrund în rădăcinile a numeroase specii de plante din genurile Brassica, Capsella, Agrostis, Avena, Poa, Linum, Solanum etc. Frecvent atacul este semnalat pe varză, gulie, conopidă, tomate şi tutun. Zoosporii pot fi vehiculaŃi de apa de ploaie sau apa de irigaŃie. De la un an la altul ciuperca rezistă prin akinetosporangi. Prevenire şi combatere. Pământul folosit în răsadniŃă şi sere înmulŃitor se va dezinfecta Fig. 65 – Înnegrirea şi putrezirea coletului - Opidium termic sau chimic. La semănat şi la repicare, se va brassiccae: plantă atacată, zoosporangi, zoospori şi asigura o desime a plantelor normală pentru o spori de rezistentă (după M. Woronin, 1878). bună aerisire şi o irigare fără excese. Întrucât atacul este mai puternic în solurile acide, se va recomanda scăderea acidităŃii prin amendare cu var. 5.5.9. Hernia rădăcinilor de crucifere - Plasmodiophora brassicae Boala este cunoscută încă din secolul trecut (1878) când a fost studiată de M. Woronin în Rusia. Acum ea este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, mai ales în zonele umede şi cu soluri acide. Cercul de plante gazdă al acestui patogen cuprinde foarte multe specii de crucifere cultivate şi spontane. Simptome. Boala poate fi întâlnită în toate fazele de vegetaŃie ale plantelor, fiind uşor de semnalat datorită simptomelor aeriene - veştejiri sau îngălbeniri, cât mai ales a simptomelor prezente pe rădăcini. Acestea suferă îngroşări care pot fi de 15-30 ori mai mari Fig. 66 - Hernia rădăcinilor de crucifere - Plasmodiophora brassicae: aca diametrul rădăcinii. hipertrofieri tip tumoare; b-hipertrofieri tip hernie; c-atac de Meloidogyne sp. Rădăcina hipertrofiată (după C.M. Messiaen et col., 1991). prezintă ştrangulări aşa încât, denumirea de "hernie" este foarte plastică (fig. 66). Atacul poate fi parŃial confundat cu
132

cel al galelor produse de Meloidogyne. Pe rădăcina principală, tumorile sunt mai mari decât cele de pe rădăcinile secundare. Atacul patogenului este intens la culturile de pe terenuri uşor acide, cu pH=6-6,5. În solurile cu pH-ul peste 7,5 boala nu apare. Agentul patogen. Plasmodiophora brassicae Wor., fam. Plasmodiophoraceae, ord. Plasmodiophorales, cl. Plasmodiophoromycetes, subîncr. Mastigomycotina. Agentul patogen formează în celulele rădăcinilor un plasmodiu multicelular ce induce hipertrofierea celulei plină cu o masă plasmatică ce are o structură granulară, multe picături uleioase şi vacuole. Într-un stadiu mai avansat al bolii, în celule, apar în mod holocarpic numeroşi spori imobili, sferici, hialini sau uşor gălbui, cu episporul neted, de 1,6-4,3 µm în diametru. Aceşti spori rezistă în sol mai mulŃi ani. Primăvara, la temperaturi peste 16oC, la optimum de 27-30oC şi umiditate ridicată, sporii germinează şi dau zoospori triunghiulari, biflagelaŃi, ce vor infecta tinerele rădăcini prin perii absorbanŃi sau prin celulele epidermice. În celulele parazitate, ciuperca, sub formă de corp amiboid, creşte şi prin diviziuni haploidale, repetate, formează un plasmodiu cu zeci de nuclei care, se separă Fig. 67 - Ciclul evolutiv al ciupercii Plasmodiophora brassicae în 6-8 fragmente cu 5-8 (după C.M. Messiaen et col., 1991). nuclei. Fiecare nucleu va deveni un zoospor cu funcŃia de gamet. Zoosporii copulaŃi generează un corp amiboid diploid care, migrează prin celule spre zona corticală şi prin diviziuni repetate formează plasmodiul polinucleat. După o perioadă de parazitare a celulelor, nucleii pasmodiului se transformă în spori de rezistenŃă (fig. 67). PrezenŃa plasmodiilor determină hipertrofierea celulelor şi apariŃia îngroşărilor caracteristice. Patogenul are mai multe rase fiziologice. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în solurile uşor acide până la 8 ani. Milioanele de spori din rădăcinile hipertrofiate sunt vehiculate în sol de râme, larve, viermi sau de apa de irigaŃie. Prin lucrările agricole, sporii pot fi răspândiŃi la distanŃe mari, iar dacă terenurile sunt îngrăşate cu gunoi contaminat, răspândirea capătă o arie mai extinsă. Simptomele trebuie bine observate şi la răsaduri care, odată afectate pot fi distribuite pe zone extinse. Cercul de plante gazdă a patogenului este larg, el incluzând pe lângă varză, guliile, conopida, rapiŃa, muştarul şi alte crucifere din flora spontană.

133

Prevenire şi combatere. Se impune folosirea la plantare de răsad sănătos, alegerea de terenuri cu pH-ul uşor alcalin, sau amendarea lor cu var stins 0,5-1,5 kg/m2. Solul ce va fi folosit în răsadniŃe va fi dezinfectat termic, sporii fiind distruşi în 30-60 minute, dacă temperatura este de 60oC. Se poate folosi dezinfectarea cu apă clocotită 10 l/m2 şi apoi acoperirea solului cu o folie de plastic pentru o răcire încetinită. Solul destinat culturilor de crucifere, se poate dezinfecta cu Bavistin DF-1,5 kg/ha sau Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %, având grijă să se distribuie 3-5 l soluŃie/m2. În asolamentele legumicole, cruciferele trebuie să revină pe aceeaşi solă, după 4-5 ani. Solele infectate vor fi cultivate cu Mentha, Lolium sau Dactylis. Măsurile de igienă culturală prevăd distrugerea plantelor atacate în timpul vegetaŃiei dar şi distrugerea prin foc a resturilor rămase după recoltare. 5.5.10. Mana cruciferelor - Peronospora brassicae Boala produce pagube însemnate în culturile semincere de crucifere dar şi în culturile de consum. Tr. Săvulescu şi Czarna Rayss au semnalat-o pentru prima dată în România în 1930. Simptome. Boala apare mai frecvent pe plantele tinere în răsadniŃe sau. imediat după plantare în câmp. Pe primele frunze apar pete de 1-3 mm de decolorare, gălbui, ce evoluează spre culoarea cenuşie-brună. Pe faŃa inferioară a limbului frunzelor, în dreptul petelor ce au o formă neregulată, apare un puf cenuşiu, apoi petele se extind, confluează şi dacă vremea este umedă, sunt distruse suprafeŃe mari de limb, ce putrezesc sau se usucă. Când atacul are loc mai târziu, se pot semnala chiar căpăŃâni putrezite. Semincerii atacaŃi au foliajul de culoare cenuşie sau cu pete brunii; silicvele sunt şi ele pătate şi conŃin seminŃe depreciate calitativ. Atacul patogenului pe conopidă împiedică formarea inflorescenŃei iar la gulii, ridichi şi napi porceşti, se poate sesiza o infecŃie sistemică. Agentul patogen - Peronospora brassicae Gäumann. (sin. P. parasitica f.sp. brassicae), fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca prezintă ca aparat vegetativ, un sifonoplast ce se hrăneşte parazitând celulele prin haustorii piriformi sau lobaŃi. După o perioadă de parazitare, prin stomate, ies sporangioforii grupaŃi în fascicule, cu 5-6 ramificaŃii dicotomice, terminate cu sterigme de care sunt prinşi sporangii hialini, globuloşi, de 15-31 x 12-26 µm. Aceştia germinează în 3-4 ore dacă temperatura este între 5-20oC şi dau filamente de infecŃie ce străpung celulele epidermice. În urma procesului sexuat (oogamie), în Ńesuturile putrezite şi uscate, se constată prezenŃa oosporilor globuloşi, de 30-35 µm în diametru, care sunt organe de rezistenŃă. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă peste iarnă sub formă de oospori sau ca miceliu de rezistenŃă în rădăcinile culturilor semincere. SeminŃele obŃinute de la semincerii bolnavi, pot fi infectate şi transmit patogenul. În timpul vegetaŃie, pe vreme umedă, cu ploi frecvente sau ceaŃă, agentul patogen se răspândeşte foarte uşor prin sporangii apăruŃi pe sporangiofori. Agentul patogen are două rase fiziologice, dintre care rasa 2 este întâlnită frecvent.

134

Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală contribuie la limitarea pagubelor. Dezinfectarea solului din răsadniŃe, este una din măsurile de prevenire de maximă importanŃă pentru obŃinerea unui răsad sănătos. Aceasta se va face cu Previcur 607 SL-0,15 % sau Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l sol./m2). SeminŃele se vor dezinfecta cu apă caldă la 50oC timp de 30 minute sau cu Apron 35 SP-0,2 kg/t sămânŃă, Apron XL 350 ES 3-4 l/t sămânŃă. Fungicidele anorganice ca: Zeama bordoleză în concentraŃie de 0,5-1 %, Champion 50 WP-3 kg/ha, Funguran OH 50 WP-1,5 kg/ha, Kocide 101-0,4 %, Oxigin 50 PU-0,4-0,5 % sau Super Champ FL-3 l/ha dau rezultate bune dacă sunt folosite în alternanŃă cu fungicidele sistemice ca: Bravo 500 SC-1,5 l/ha, Folpan 50 WP-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 % sau fungicide - amestecuri ca: Acrobat MZ 90/600 WP-2 kg/ha, Aliette C-0,5 %, Curzate Cuman3,5 kg/ha, Curzate Plus T- 2,5 kg/ha, Equation Pro.-0,4 kg/ha, Labilite 70 WP-0,2 %, Mikal M-2,8 kg/ha, Ridomil MZ 72 WP-2,5 kg/ha, Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha sau Shavit 71,5 WP-2 kg/ha. Soiurile Resistor, Krautkaiser, Pacha şi De Socodor sunt mijlocii de rezistente la mană. 5.5.11. Albumeala cruciferelor - Albugo (Cystopus) candida Boala este foarte răspândită pe frunzele şi tulpinile de la numeroase crucifere. Semnalată în România în 1930 de Tr. Săvulescu şi Czarna Reyss, ciuperca este acum cunoscută pe tot teritoriul Ńării, ca producând pagube însemnate la ridichi, hrean, muştar dar şi la varză, conopidă şi gulii. Simptome. Încă din primele stadii de vegetaŃie, pe toate organele aeriene ale cruciferelor pot apărea pete de decolorare gălbui, diferite ca formă şi mărimi. Pe faŃa inferioară a limbului, dar uneori şi pe cea superioară, apar cruste albe-lăptoase, proeminente, inelare, subepidermice. Într-un stadiu mai evoluat al bolii, epiderma crapă şi petele iau aspect prăfos, datorită eliminării sporangilor. Frunzele cu numeroase pete se usucă prematur. Tulpinile atacate se îngroaşă, se îndoaie, se răsucesc şi în final se usucă. Florile atacate prezintă un peduncul alungit, curbat, sepale transformate în bractei lungi, groase, iar petalele îşi schimbă culoarea în verde şi floarea avortează. Silicvele atacate devin hipertrofiate, crapă şi se usucă fără a forma seminŃe. Hreanul atacat prezintă în afară de simptomele foliare, simptome de brunificare a rădăcinilor care, se îngroaşă şi putrezesc. Agentul patogen. Albugo candida (Pers.) Ktze., fam. Albugineae, Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina, syn. Cystopus candida. ord.

Aparatul vegetativ al patogenului, sifonoplastul se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii globuloşi. Subepidermic, din sifonoplaşti, prin strangulări repetate, apar lanŃuri de zoosporangi sferici, hialini, de 13-21 µm în diametru, separaŃi de discuri disjunctoare. La maturitate, aceştia presează asupra epidermei pe care o sfâşie. Temperaturile situate între 020oC (cu optim la 10oC) şi umiditatea ridicată, constituie factori favorabili pentru germinarea zoosporangilor din care ies 5-8 zoospori biflagelaŃi, ce vor infecta prin stomatele frunzelor. În urma procesului sexuat, în organele parazitate, apar oospori de 30-37 µm, galbeni-aurii cu suprafaŃa rugoasă, din care în anul următor ies 5-8 zoospori biflagelaŃi.

135

Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul prin oospori dar şi prin miceliul parazit din cruciferele perene. În cursul vegetaŃiei, răspândirea zoosporangilor este asigurată de vânt, ploaie şi apa de irigaŃie. Prevenire şi combatere. În culturile de crucifere, măsurile de igienă culturală se impun, mai ales distrugerea buruienilor perene ce pot fi infectate. După recoltarea culturilor ce au fost infectate, se va face o arătură adâncă pentru încorporarea resturilor vegetale ce ar putea conŃine oospori. Culturile semincere se vor menŃine curate de buruieni şi la apariŃia primelor simptome se vor stropi cu Captan 80 WP-0,125 % (timp pauză 14 zile), Folpan 50 WP-0,2 % (timp pauză 21 zile), Merpan-0,2 % (timp pauză 14 zile), Rovral 50 WP-1 kg/ha, Dithane M 45-0,2 %, Antracol 70 WP 0,2-0,25 % (timp pauză 28 zile), Vondozeb-0,2 % sau alte fungicide antiperonosporice. 5.5.12. Putregaiul uscat al verzei - Phoma lingam Boala a fost semnalată iniŃial în Germania la sfârşitul secolului XVIII, însă acum este cunoscută peste tot unde se cultivă varza, înclusiv în România, unde a fost semnalată de E. RacoviŃă în 1947 şi studiată de Vera Bontea în 1963. Simptome. Plantele tinere atacate încă din răsadniŃe, prezintă pe cotiledoane, pete circulare sau neregulate, de decolorare. Pe zonele gălbui apar puncte mici negre. Dacă este atacată tulpiniŃa, se observă în zona coletului o subŃiere a sa însoŃită de o înnegrire. łesuturile putrezesc uscat, iar tinerele plante se frâng. La plantele mai dezvoltate, pe frunze, apar pete gălbui, circulare, de până la 2 cm în diametru, iar dacă există condiŃii favorabile de umiditate mare, petele pot conflua şi frunzele se usucă. Pe tulpinile mai groase, zonele afectate, înnegrite, prezintă Ńesuturi uşor adâncite, mărginite de o dungă brună-cenuşie (fig. 35). În interiorul acestei tulpini, apar caverne pline cu un mucegai albicios. Rădăcinile plantelor afectate putrezesc iar plantele se usucă. Cele mai mari pagube se înregistrează în culturile semincere unde, simptomele de atac pot apărea şi pe silicvele care, nu vor mai produce seminŃe sau acestea vor fi depreciate, cu pete mici, negre, fără facultate germinativă. Agentul patogen - Phoma lingam (Tode.) Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca formează în Ńesuturile parazitate, picnidii globuloase de 60-250 µm în diametru, cu pereŃi de culoare brună. În picnidie se formează picnospori unicelulari, hialini, elipsoidali, cu 2 picături uleioase, de 2,5-4,5 x 1,5-2,5 µm. Pe timp ploios sau după irigare, din picnidii apar cordoane gelatinoase, albicioase, de picnospori ce vor germina uşor pe alte plante, dacă temperatura se menŃine între 16-18oC. Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul, în resturile de plante atacate şi în seminŃele infectate. În timpul vegetaŃiei, picnosporii sunt vehiculaŃi de apa de ploaie, vânt, insecte sau apa de irigaŃie.

136

Fig. 68 - Putregaiul uscat al verzei - Phoma lingam: a-plantă atacată; btulpină atacată; c-picnidie cu picnospori (din Al. Lazăr şi col., 1989).

Prevenire şi combatere. ÎnfiinŃarea culturilor se va face pornind de la sămânŃă sănătoasă şi răsad sănătos, produs în spaŃii protejate bine dezinfectate. SămânŃa se poate dezinfecta termohidric la 50oC timp de 20-25 minute sau la 30oC timp de 24 ore în suspensie de Benlate 50 WP-0,2 % sau tratate cu Thiram 80 WP-3 kg/t/sămâmŃă.

În cazul apariŃiei simptomelor, se execută stropiri foliare cu Dithane M 45 - 0,2 %, Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha, Thiram 80 WP-0,3 %, Captan 50 WP-0,2 %, Folpan 50 WP-0,2 %, Merpan 80 WDG-0,15 %, (4-5 l/sol./m2). Phoma lingam fiind un agent patogen foarte periculos, constituie unul din testele de rezistenŃă pentru avizarea soiurilor ce se cultivă. Soiurile de varză albă, Resistor şi Almanac au toleranŃă ridicată la atacul de Phoma, soiul Daneza dulce este rezistent iar Bravissima este mijlociu de rezistent. 5.5.13. Rizoctonioza cruciferelor - Rhizoctonia solani În răsadniŃe şi solarii, rizoctonioza apare destul de frecvent producând pagube prin deprecierea răsadurilor. Semnalarea ei în România este făcută abia în 1959 de C. Ciocan şi I. Calnegru . Simptome. Atacul poate avea loc imediat după germinare, în care caz apar goluri în răsadniŃe. PlăntuŃele tinere atacate, prezintă pete brune-negricioase în zona coletului. łesuturile brunificate se scufundă şi coletul poate fi afectat de jur împrejur. Partea superioară a plantei se îngălbeneşte, se ofileşte şi în final planta cade. Dacă atacul are loc mai târziu, pe peŃiol sau pe nervurile principale ale frunzelor, apar pete ruginii cu Ńesuturi cufundate. Limbul frunzelor se brunifică şi foarte repede putrezeşte. La varză poate putrezi întreaga căpăŃână iar la ridichi putrezirea începe de la vârful rădăcinii, unde apar leziuni adâncite brune. În solurile mai slab drenate sau grele, ce reŃin apa, patogenul produce la suprafaŃă, un miceliu pâslos alb-cenuşiu care, la maturitate capătă culoarea brună şi se observă greu. Atacul pe părŃile subterane ale plantelor este greu observabil şi poate fi sesizat doar după simptomele exterioare de veştejire şi îngălbenire a foliajului. Pe Ńesuturile putrezite şi apoi uscate, patogenul formează cruste sclerotiale prin care se va asigura persistenŃa în sol. Agentul patogen - Rhizoctonia solani Kühn - Micelia sterilia - forma sterilă a ciupercii Corticium vagum Bert. et Curt., fam. Corticiaceae, ord. Aphyllophorales, cl. Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
137

Miceliul ciupercii este alcătuit din filamente incolore iniŃial, apoi brune cu o ramificare tipică în unghi de 90o şi o strangulare în dreptul ramificării. În condiŃii de secetă a solului sau atmosferică, pe zonele atacate apar cruste sclerotiale. Forma perfectă a patogenului - corpurile sporifere - sunt puŃin diferenŃiate, apar sub forma unor membrane simple, întinse pe sol, pe care se găseşte un strat himenial de bazidii ce suportă, fiecare, câte 2-4 bazidiospori hialini, netezi, de 9-15 x 6-12 µm. Epidemiologie. Patogenul prezintă o fază de saprofitism în sol pe resturile vegetale, persistând de la un an la altul sub formă de scleroŃi. Din aceşti scleroŃi, în condiŃii de umiditate crescută şi temperaturi cuprinse între 10-13oC, iau naştere filamente miceliene. Atacul puternic pe plante, rădăcini, tulpini şi frunze, este semnalat la temperaturi cuprinse între 15-10oC şi la un pH = 7 al solului, deşi patogenul se dezvoltă în soluri cu pH-ul ce poate oscila între 2,8-9,8. În cursul vegetaŃiei, patogenul formează micelii brune, care se extind pe sol şi din care se desprind fragmente vehiculate de vânt, apa de irigaŃie sau lucrările solului. În cazuri mai rare, extinderea patogenului se poate face prin bazidiospori iar persistenŃa este asigurată de forma sclerotială. Cercul de plante gazdă al acestei ciuperci parazită - facultativ, cuprinde: cartoful, morcovul, salata, castraveŃii etc. Prevenire şi combatere. În spaŃiile protejate se recomandă dezinfectarea obligatorie termică sau chimică a solului. În cultură se recomandă un asolament obligatoriu în care nu trebuie să urmeze plante din cercul de gazde cunoscut iar drenajul terenului trebuie asigurat, pentru a nu se crea condiŃii favorabile instalării atacului. SeminŃele se vor trata cu Thiram 80 WP-3 kg/t săm., Mancoben 60 PTS- 4 kg/t săm. sau Rovral TS-5 g/kg săm. În spaŃiile protejate, la primele simptome sesizate, se execută o stropire cu Folpan 50 WP-0,2 %, având grijă ca să se asigure 4-5 l soluŃie/m2. Alte boli ale cruciferelor şi agenŃii lor patogeni: - putregaiul coletului şi căderea răsadului - Pythium de Baryanum; - putregaiul radicular - Phytophthora megasperma; - pătarea inelară a frunzelor - Mycosphaerella brassicicola; - boala cu scleroŃi (putregaiul alb) - Sclerotinia sclerotiorum; - antracnoza cruciferelor - Gloeosporium concentricum; - antracnoza guliei - Colletotrichum higginsianum; - pătarea foliară a cruciferelor - Cercosporella brassicae; - cercosporioza hreanului - Cercospora armoraciae; - putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea; - fuzarioza - Fusarium oxysporum f. conglutinans; - putregaiul negru al ridichilor - Aphanomyces raphani; - alternarioza cruciferelor - Alternaria brassicae; - pătarea colŃuroasă a frunzelor de hrean - Ramularia armoraciae.

138

5.6. BOLI LA CEAPĂ, USTUROI ŞI PRAZ Viroze 5.6.1. Îngălbenirea şi piticirea cepei - Onion yellow dwarf virus Boală cunoscută sub numele de strierea galbenă sau nanismul cepei, a fost descrisă în SUA - statul Yowa în 1927 însă acum este răspândită în America de Nord, Europa şi Australia, la noi fiind citată de E. Rădulescu încă din 1949. Simptome. Boala apare la ceapă începând de la frunzele bazale care devin plate, manifestă dungi - striuri galbene şi prezintă adâncituri succesive care i-au dat denumirea de "boala urmelor de degete". Frunzele atacate se culcă la pământ, iar cepele rămân mici şi nu rezistă la păstrare în timpul iernii, putrezind sau încolŃind mai devreme. În culturile semincere, tulpinile florifere de la plantele virotice sunt deformate, cu dungi galbene, mai scurte, cu inflorescenŃe mici şi aproape în totalitate cu flori sterile (fig. 69). Agentul patogen - Onion yellow dwarf virus, sin. Allium virus 1, grupa Potyvirus. În celulele epidermice, virusul produce incluziuni rotunjite sau uşor alungite cu formaŃiuni asemănătoare unor bastonaşe. Particulele virale apar ca filamente flexuoase, de 16/772 nm, a căror inactivare are loc la 60-65oC.

Fig. 69 - Îngălbenirea şi piticirea cepei - Onion yellow dwarf virus (după M. Mititiuc, 1993).

Epidemiologie Virusul se transmite de la plantă la plantă numai prin inocularea de suc ce o fac afidele. Transmiterea de la un an la altul se face prin bulbilii de arpagic şi butaşii pentru sămânŃă, transmiterea prin sămânŃă nefiind confirmată. Cercul de plante gazdă a virusului conŃine speciile genului Allium şi Narcissus. Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturilor de arpagic, bulbi sau seminceri, trebuie să se respecte o izolare spaŃială între ele de minim 500-1000 m, precum şi faŃă de culturile din anul precedent de unde ar putea apărea plante - samulastră. Izolarea spaŃială este necesară şi faŃă de grădinile cu specii de Narcissus. Culturile semincere se vor înfiinŃa numai cu bulbi ce au o consistenŃă tare şi nu au încolŃit mai devreme. Purificarea biologică (eliminarea plantelor cu simptome) se va face la 3-6 zile de la apariŃia simptomelor.
139

Dintre soiurile de ceapă avizate a fi cultivate în România nici unul nu manifestă rezistenŃă, numai soiul Siriu de usturoi este mijlociu de rezistent faŃă de această viroză. Tratamentele repetate cu insecticide ce distrug speciile de Aphis, Rhopalosiphum, Brevicoryne, Myzus şi Macrosiphum se impun în culturile semincere. 5.6.2. Virusul dungării galbene a prazului - Leek yellow stripe virus Această boală a prazului este cunoscută în Europa încă din 1927 ca producând pagube însemnate în culturile semincere. Simptome. Plantele virotice manifestă o creştere încetinită şi o culoare mult mai palidă decât a plantelor sănătoase. Frunzele nu sunt erecte ci se apleacă în jos, prezintă dungi de culoare galbenă, întrerupte sau continui iar, într-o fază avansată de atac, se îngălbenesc în totalitate. Plantele nu rezistă la plantare iar în culturile semincere tulpinile florifere sunt slab dezvoltate, producŃia de seminŃe fiind compromisă. Agentul patogen - Leek yellow stripe virus - grupa Potyvirus În celulele frunzelor, virusul produce incluziuni fibroase sau granulare, tubulare sau lamelare. Virusul se prezintă sub forma unor bastonaşe flexuoase, de 815-820 nm, conŃinând şi o proteină. Inactivarea virusului poate avea loc la temperaturi cuprinse între 50-60oC. Epidemiologie. Transmiterea virusului este asigurată în natură de Aphis fabae şi Myzus persicae dar în mod nepersistent. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul plantelor reŃinute pentru cultura seminceră. Din cercul de plante gazdă fac parte: Allium porrum, A. ascalonium şi A. cepa. Prevenire şi combatere. Culturile semincere de praz se vor înfiinŃa numai cu material semincer sănătos şi li se vor asigura izolari spaŃiale de minim 500 m. La aceste culturi se vor face stropiri repetate cu insecticide pentru distrugerea speciilor de Aphis şi Myzus. Micoplasmoze 5.6.3. Proliferarea şi aspermia cepei - Onion proliferation Proliferarea cepei a fost observată în 1941 în California, însă natura ei infecŃioasă a fost demonstrată de V. Severin şi N. Frazier în 1945. Studii ample asupra materialului recoltat de la Băneasa şi Buzău au mai fost executate de Z. Petre şi I. Ploaie în 1973. Simptome. Frunzele tinere ale plantelor bolnave se îngălbenesc în partea bazală, apoi toate frunzele se îngălbenesc şi se răsucesc. În culturile semincere, pedunculii florali se adâncesc, în loc de flori apar bulbili care dau frunze albe sau sunt sesili. InflorescenŃele prezintă o proliferare a elementelor florale care dau aspectul de "capete mitoase" (fig. 70). Proliferarea este însoŃită de o aspermie totală a cepei.

140

Agentul patogen - Onion proliferation Patogenul are particule de 80-600 µm care umplu vasele floemice şi celulele parenchimatice vecine. Particulele pot fi pleomorfe, bogate în ribozomi. În urma infecŃiei, incubaŃia durează 30-40 zile până la apariŃia simptomelor. Epidemiologie.Transmi-terea patogenului se face prin cicada Macrosteles levis dar şi prin Cuscuta campestris. Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea plantelor bolnave din culturile semincere şi stropiri pentru distrugerea cicadelor ce transmit micoplasma.

Fig. 70- Proliferarea şi aspermia cepei Onion proliferation (după M. Mititiuc, 1993).

Bacterioze 5.6.4. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz Erwinia carotovora pv. carotovora Bacterioza descrisă încă din anul 1906 în FranŃa a fost semnalată la noi în Ńară pe ceapă în 1944 de Tr. Săvulescu şi col. iar din 1969, Al. Alexandri şi col. o descriu şi pe praz. Patogenul produce pagube însemnate în culturile semincere dar şi în culturile de câmp şi la materialul din depozite. Simptome. În culturile destinate bulbilor pentru păstrare, atacul bacteriei apare spre sfârşitul vegetaŃiei când, dacă se secŃionează bulbul se observă că unele foi cărnoase îşi schimbă culoarea, par hidrozate şi se înmoaie. La bulbii puternic atacaŃi, la presare, discul bazal se scufundă. Bulbii parŃial atacaŃi pot putrezi în întregime dacă sunt păstraŃi în depozite mai umede sau, se usucă (din bulbi rămânând numai foile exterioare) dacă depozitele sunt cu atmosferă uscată (fig. 71). Din bulbii atacaŃi se degajă un miros pătrunzător, neplăcut. La culturile semincere de ceapă şi praz, simptomele sunt vizibile şi pe parcursul vegetaŃiei. Tulpinile se dezvoltă slab, iar pe vreme umedă pe o zonă de 20-30 cm la colet, apare putregaiul umed. Tulpinile afectate nu ajung la înălŃimea normală, sunt lignificate, iar înflorirea şi fructificarea sunt reduse. Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harrison Breed. Hammer et Huntoon, fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales,
141

Fig.71 - Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz - Erwinia carotovora pv. carotovora (după M. Mititiuc, 1993).

Div. Bacteria. Descrierea agentului patogen, a epidemiologiei sale şi a măsurilor de prevenire şi combatere s-a făcut la bolile bacteriene ale cruciferelor. Epidemiologie. În mod deosebit se remarcă transmiterea bacteriei prin seminŃe la praz, în afara transmiterii obişnuite prin resturi vegetale. Prevenire şi combatere. Îngrăşămintele pe bază de fosfor, evitarea cultivării în soluri umede şi reci, o rotaŃie de minim 3 ani precum şi cultivarea unor soiuri tolerante limitează pagubele. Soiurile de ceapă Django F-1 şi Romito, prezintă toleranŃă faŃă de acest patogen iar soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent. Soiul Kitty de ceapă ceaclama este tolerant la acest patogen. Micoze 5.6.5. Mana cepei - Peronospora destructor Mana cepei este considerată acum cea mai periculoasă boală care, poate compromite în totalitate culturile de arpagic, ceapă de consum sau cultura seminceră. Descrisă în 1841 de J.M. Berkeley în Anglia, boala s-a răspândit cu repeziciune în toate Ńările cultivatoare, în România fiind semnalată încă din 1935. Simptome. Frunzele şi tijele florale parazitate prezintă pete eliptice de decolorare, cu Ńesuturi îngălbenite, pe suprafaŃa cărora apare un puf cenuşiu-violaceu. Frunzele şi tijele plantelor mănate se frâng din dreptul Fig. 72 - Mana cepei - Peronospora destructor (după W. Kotte, 1952). zonei afectate, aşa încât partea lor superioară se usucă. Frunzele capătă aspectul cifrei 1, iar tijele frânte nu mai produc seminŃe (fig. 72). łesuturile distruse se usucă sau, dacă vremea este ploioasă, sunt acoperite cu micelii brune-negricioase de la ciupercile saprofite (Macrosporium etc.). Bulbii rămân mici, iar în timpul păstrării se înmoaie şi putrezesc. Agentul patogen - Peronospora destructor (Berk.) Casp., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca dezvoltă în Ńesuturi un sifonoplast de pe care apare, la suprafaŃa Ńesuturilor, puful cenuşiu-violaceu, alcătuit din sporangiofori dicotomic ramificaŃi în porŃiunea terminală, de 130-700 x 10-18 µm. Ultimele terminaŃii sub formă de sterigme, susŃin sporangii eliptici, unicelulari, uşor cenuşii, de 35-60 x 22-35 µm (fig. 73). În urma procesului de sexualitate desfăşurat între oogoane şi anteridii, în Ńesuturile ce se usucă, apar oosporii globuloşi, de 30 µm în diametru, de culoare galben-brună. Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la un an la altul este asigurată pe două căi: prin oosporii ce
142

Fig. 73 - Mana cepei - Peronospora destructor:a-epidermă cu sporangiofori; b-zoosporangi germinaŃi; c-oogon şi anteridie;doospor (după Ed. Prilleux, 1895).

rămân în resturile vegetale şi prin bulbilii şi bulbii infectaŃi. InfecŃiile primare în primăvară sunt asigurate prin germinarea oosporilor, iar în timpul vegetaŃiei, sporangii apăruŃi pe sporangiofori sunt cei ce răspândesc patogenul. Aceştia apar la temperaturi cuprinse între 3-27oC cu optimum de 11-12oC. Germinarea sporangilor se produce în condiŃii de umiditate atmosferică 100 % timp de cel puŃin 10 ore. Sporangii sunt vehiculaŃi uşor de vânt şi vor da noi infecŃii pe ceapă dar şi pe alte specii: Allium sativum, A. fistulosum, A. porum, A. ascalonicum etc. Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea resturilor vegetale din culturi pentru micşorarea rezervei de oospori, asigurarea unei rotaŃii de minim trei ani, precum şi fertilizarea echilibrată, fără exces de azot. Bulbii sau bulbilii folosiŃi la înfiinŃarea culturilor, trebuie să provină din culturi ce au fost tratate până la recoltare. În timpul vegetaŃiei se vor face irigări numai prin aspersiune, iar tratamentele se vor efectua numai la avertizare. În culturile semincere se aplică 2-3 tratamente până la apariŃia tijelor florale, apoi tratamente la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice. Soiurile cu bulbi roşii sunt mai rezistente iar dintre cele avizate Django F1 şi Romito se dovedesc mijlociu de rezistente.Soiurile de ceapă ceaclama omologate în 2002-Aroma, Kitty, Marrona, şi Niky sunt tolerante la acest patogen. Tratamentele se pot face cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise WDG-0,75 % (7,5 kg/ha); Gr.C: Antracol 70 WP 0,2-0,25 % (t.p. 28 z.); Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2 kg/ha); Dithane 75 WG-0,2 %; Dithane M 45-0,2 %; Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 %; Polyram BF-0,2 %; Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Previcur 607 SL- 0,15 % ; Gr.F: Mycoguard 500 SC-3,2 l/ha; Gr.G: Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha (t.p. 14 z.). Gr.G: Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p. 14 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p.21 z.); Folpan 80 WDG-0,15 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 14 z.); Gr.K: Alfonat3kg/ha; Aliette 80 WP-0,3 %; Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Gr.L: Labilite 70 WP-0,2 %; Patafol PU-2 kg/ha (0,2 %); Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP-2 kg/ha; 2,5 kg (0,25 %); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-0,3 %; 3 kg/ha; Ridomil Plus 48 WP-2 kg/ha (t.p. 7 zile). În soluŃiile de stropit se adaugă obligatoriu aracet 0,15 % şi se va avea grijă ca pulverizarea să fie foarte fină. 5.6.6. Alternarioza cepei şi prazului - Alternaria porri Agentul patogen produce în fiecare an pagube atât în culturile de ceapă şi praz de consum cât şi în culturile semincere. Simptome. Boala poate fi semnalată pe toate organele cepei şi prazului, pe frunze, tije florale, inflorescenŃe şi bulbi. În zonele atacate ale frunzelor apar pete mici, albicioase, cu un halo galben. Zona centrală a petelor devine brun-roşiatică, iar pe vreme umedă se acoperă cu un strat catifelat brun-negru (fig. 74). Frunzele atacate se usucă prematur iar dacă sunt condiŃii atacul trece pe bulbi, pe tunicile de la suprafaŃă sau chiar în interior, dacă acestea sunt lezate şi apare o brunificare şi putrezire a bulbilor. InflorescenŃele atacate, brunificate vor da naştere la seminŃe fără capacitate germinativă bună. Atacul poate continua şi în depozite dacă acestea sunt prost ventilate şi au temperatura şi umiditatea peste limitele admise.
143

Agentul patogen - Alternaria porri (Ell.) Neegr., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Patogenul atacă ceapa şi prazul în condiŃii optime dacă temperaturile sunt între 25-27oC şi există o umiditate atmosferică ridicată. În Ńesuturi, talul filamentos se extinde rapid şi formează buchete de conidiofori bruni,de 30-100 x 4-9 µm, septaŃi, ce susŃin conidii măslinii, ovoide, de 100-200 x 17-25 µm, cu septe longitudinale şi transversale. În condiŃii favorabile, aceste conidii produc infecŃii şi după 5 zile apare o nouă generaŃie de spori. Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin conidii vehiculate de vânt şi picăturile de ploaie sau apa de irigaŃie. De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu în resturile de plante. Ciuperca poate ataca şi alte specii ale genului Allium.
Fig. 74 - Alternarioza şi mana cepei şi prazului - Alternaria porri (stânga)

Prevenire şi combatere. Igiena culturală este obligatorie şi va fi urmată de arături adânci pentru încorporarea resturilor vegetale posibil infectate. RotaŃia de cel puŃin 4 ani se impune, ca şi plantarea de material semincer sănătos în terenuri drenate. Tratamentele recomandate pentru prevenirea şi extinderea atacului de mană, sunt eficiente şi împotriva alternariozei. Soiurile de ceapă Romito şi Django F1 avizate în 1999 şi respectiv 1998 manifestă o toleranŃă ridicată faŃă de acest patogen. Soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent faŃă de acest patogen. 5.6.7. Putregaiul alb al cepei şi prazului - Sclerotium cepivorum Boala a fost descrisă în 1841 în Anglia şi s-a răspândit în toate Ńările cultivatoare de specii ale genului Allium, fiind descrisă şi în România încă din 1918 de Moesz. Ea produce în anii ploioşi şi calzi pagube ce pot atinge chiar 70 % din recoltă. Simptome. În primăverile umede, în lunile martie-aprilie, poate apărea o îngălbenire a vârfului frunzelor, îngălbenire ce progresează spre baza acestora şi produce pieirea plantelor. În vetrele de atac circulare sau alungite, în direcŃia rândurilor, plantele au rădăcinile şi tunicile putrezite, acoperite cu un miceliu alb, pufos, în care se formează scleroŃi mici, negri, sferici, de 0,2-0,5 mm în diametru. Putrezirea plantelor continuă şi în depozit. PărŃile cărnoase ale bulbilor sunt moi, putrezite. Agentul patogen - Sclerotium cepivorum Berk., ord. Micelia sterilia, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca prezintă un aparat vegetativ - tal filamentos de culoare albă care se dezvoltă atât în interiorul bulbilor cât şi la exteriorul lor formând un miceliu pufos. La sfârşitul
144

vegetaŃiei pe Ńesuturile parazitate, în miceliu, se formează organele de rezistenŃă - scleroŃii, din care în anii următori vor ieşi micelii de infecŃie. Epidemiologie. ScleroŃii îşi păstrează viabilitatea 4-5 ani dar, pot produce noi infecŃii pe rădăcini chiar la o lună după formarea lor. În culturi există două perioade de maximă sensibilitate a plantelor faŃă de acest patogen, una în martie-aprilie şi alta după formarea bulbilor şi până la recoltare, atacul fiind favorizat de leziunile ce apar pe rădăcini sau bulbi. Plantele aflate în soluri reci şi umede sunt mai sensibile, întrucât patogenul poate ataca de la +2oC cu optim la 17-20oC şi cu o temperatură limită de 35oC, când miceliu este distrus. Ciuperca persistă în sol 4-5 ani prin scleroŃii vehiculaŃi de apa de irigaŃie sau prin lucrările de întreŃinere. MicroscleroŃii pot fi semnalaŃi şi pe bulbilii şi bulbii destinaŃi plantării, mai ales la usturoi. Prevenire şi combatere. Asolamentul de 5-6 ani, arătura adâncă precedată de arderea resturilor de plante bolnave, fertilizarea echilibrată, folosirea de bulbili sănătoşi la plantare şi tratarea preventivă a acestora, limitează atacul şi pagubele. Bulbilii de usturoi şi arpagic se vor trata cu Ronilan 50 DF-0,25 %, Rovral 50 WP-60 gr/100 kg bulbili, după o uşoară umectare pentru ca substanŃele să adere. În teren se aplică Ronilan 50 WP-2,5 kg/ha. În vederea combaterii acestui patogen s-au experimentat metode de luptă biologică, prin tratarea materialului de plantat cu Bacillus subtilis sau Penicillium nigricans. Solul infestat a fost prăfuit cu spori de la antagoniştii Coniothyrium minitans, Sporodesmium sclerotivorum şi Trichoderma harzianum.Soiurile de ceapă ceaclama, omologate în 2002 – Kitty, Marrona, Niky sunt tolerante faŃă de acest patogen. Soiul de usturoi Siriu s-a dovedit rezistent faŃă de patogen, iar soiurile de ceapă Romito şi Django F1 au o toleranŃă ridicată la infecŃiile cu Sclerotium cepivorum. 5.6.8. Putregaiul cenuşiu al cepei Botrytis allii Această boală frecvent produce pagube de 15-20 % la ceapă în culturi de câmp dar şi în depozite. Simptome. Atacul se observă pe frunze şi pe bulbi, prin apariŃia unor pete albicioase de 1-3 mm în diametru, circulare sau ovoide, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă (fig. 75).Dacă este umiditate ridicată, pe Ńesuturile atacate apare un puf cenuşiu, dens, iar plantele pier. Plantele mature pot prezenta o putrezire a coletului, urmată de putrezirea părŃii superioare a bulbilor. Pe zonele atacate apar scleroŃi negri, mari de 2-5 mm, de culoare
145

Fig. 75 - Putregaiul cenuşiu al cepei Botrytis cinerea (după C.M. Messiaen et col., 1991).

neagră. Agentul patogen - Botrytis allii Munn., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. La speciile genului Allium mai sunt întâlniŃi patogenii: B. squamosa Wolk. şi B. byssoidea Walk. Pe talul ciupercii, de culoare cenuşie, se formează numeroşi conidiofori septaŃi, ramificaŃi, ce susŃin ciorchini de conidii de 7-11 x 5-6 µm, unicelulare, hialine, ovoide. În condiŃii nefavorabile ciupercii, apar scleroŃii ca organe de rezistenŃă (fig. 76). Epidemiologie. Patogenul evoluează în condiŃii optime la temperaturi de 22-23oC putând distruge frunzele, bulbii dar şi inflorescenŃele. SeminŃele pot fi infestate sau infectate în procente variabile. Transmiterea Fig. 76 - Atac de Botrytis cinerea pe bulbi (a)şi patogenului se face de la an la an prin scleroŃii conidiofori (b), (Al. Lazăr şi col., 1989). din sol sau conidiile rămase pe resturile vegetale dar şi prin seminŃele infectate. În timpul vegetaŃiei infecŃiile sunt asigurate de conidiile vehiculate de vânt (pentru foliaj) sau de apa de ploaie şi de irigaŃie. Prevenire şi combatere. Igiena culturală, asolamentul de minim 3 ani, fertilizarea echilibrată (fără bălegar care intensifică boala), irigarea cu norme raŃionale (cu drenaj asigurat) şi folosirea de material de plantat sănătos neinfectat sau neinfestat, limitează pagubele produse de această ciupercă. Preventiv se recomandă prăfuirea bulbilor înainte de plantare cu Tiuram 75 PU-4 g/kg iar în vegetaŃie, la apariŃia primelor simptome un tratament cu Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha. sau Teldor 500 SC 0,08%(0,8 l/ha). 5.6.9. Helmintosporioza usturoiului - Helminthosporium alli Boala a fost des-crisă prima dată în 1924 în Italia iar în România în 1965. Simptome. Plantele atacate prezintă în zona coletului şi la suprafaŃa bulbului, un strat negru, pulverulent, ceea ce a dus şi la numele de "funinginea bulbului". Patogenul trece de la tecile exterioare şi la tecile ce învelesc bulbilii, produ-când pete alungite sau circulare de 2-10 mm în diametru. Petele sunt cafenii, mărginite de o dungă roşcat-violacee apoi toată pata este neagră. Agentul patogen - Helminthosporium allii Camp., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul ciupercii este iniŃial incolor, devine galben-verzui, apoi verde-măsliniu, pentru ca în timpul formării conidioforilor şi conidiilor, miceliul să devină negru. Conidioforii
146

simpli, noduroşi, drepŃi sau uşor curbaŃi, sunt bruni, de 43-99 x 5-6 µm, izolaŃi sau grupaŃi câte 2-3. Conidiile ce se formează terminal sau pe noduri, sunt cilindrice, eliptice sau fusiforme, galbene-brunii, de 19-43 x 7-15 µm, cu 3-9 celule. Pe talul ciupercii, în condiŃii nafavorabile, pot apărea clamidospori de 11-24 x 10-23 µm gălbui iniŃial şi negri în final. Epidemiologie. Ciuperca evoluează în condiŃii optime la temperatura de 25-28oC. De la un an la altul rezistă prin miceliul de infecŃie din bulbili dar şi prin resturile vegetale ce au conidii sau clamidospori. În timpul vegetaŃiei se răspândeşte prin conidiile vehiculate de vânt sau de apa din sol. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 4 ani, igienă culturală, folosirea la plantare de bulbili sănătoşi sau din soiurile cu bulbili roz care sunt mai rezistente. Dezinfectarea bulbililor cu Tiuram 75 PU-4 g/kg sau cu Rovral 50 PU-600 g/100 kg este eficientă. 5.6.10. Fuzarioza cepei - Fusarium oxysporum var. cepae Fusarioza cepei este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, iar în România a fost descrisă în 1943 de Tr. Săvulescu şi col. Simptome. Boala se instalează numai pe rădăcini, bulbii sau frunzele ce au fost rănite în timpul lucrărilor de întreŃinere sau au fost atacate de dăunători. Atacul în câmp se depistează greu, deoarece apare doar o veştejire şi o uşoară îngălbenire a vârfului frunzelor. În bulbii bolnavi se observă o înmuiere a solzilor de la colet şi uneori în condiŃii de umiditate se formează şi un puf micelian alb. Pe vreme secetoasă, solzii externi crapă şi cad. Rădăcinile afectate au pete albe apoi devin plumburii, se înnegresc şi tot sistemul radicular este distrus. Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. var. cepae (Hanaz.) Snyd. et Hans., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În Ńesuturile afectate, pe talul filamentos hialin, se dezvoltă sporodochiile cu numeroase macroconidii. Acestea sunt hialine, fusiforme, uşor curbate, ascuŃite la capete cu 2-6 celule. În perioadele secetoase, pe tal apar şi clamidospori unicelulari, cu membrana groasă, ce rezistă în sol mai mulŃi ani. Epidemiologie. Ciuperca este un parazit de debilitare ce evoluează în condiŃii optime la temperatura de 25-28oC. Dacă în timpul păstrării în depozite umiditatea aerului este ridicată, ciuperca distruge materialul depozitat. În câmp, conidiile sunt vehiculate de apa din sol, iar de la un an la altul ciuperca persistă prin clamidosporii din resturile vegetale sau poate fi adusă odată cu arpagicul infectat. Prevenire şi combatere. Ceapa se va cultiva în terenuri bine aerate, fără dăunători în asolamente de lungă durată. Materialul de plantat, bulbili sau bulbi se vor dezinfecta cu Derosal 50 SC-0,2 kg/t. În timpul lucrărilor se va evita rănirea plantelor.
147

Soiurile Romito şi Djanga F1 avizate în ultimii ani manifestă o toleranŃă faŃă de acest patogen. Soiurile de ceapă ceaclama omologate în 2002-Aroma, Kitty, Marrona, Niky sunt tolerante faŃă de fusarioză. Alte boli ale cepei, usturoiului şi prazului: - mana prazului - Phytophthora porri. - putregaiul verde al bulbilor - Penicillium corymbiferum, P. cyclopium. - mucegaiul negru al cepei - Aspergillus niger. - tăciunele cepei - Urocystis cepulae. - pucegaiul măsliniu - Stemphylium botryosum. - antracnoza - Colletotrichum circinans. - putrezirea roşie a rădăcinilor - Pyrenochaeta terestris. - rugina cepei - Puccinia porri. 5.7. BOLI LA MORCOV, PĂTRUNJEL, MĂRAR, PĂSTÂRNAC, łELINĂ, LEUŞTEAN Viroze 5.6.7.1. Mozaicul Ńelinei - Celery mosaic virus Boala descrisă în 1938 de V. Severin şi C. Freitag, este acum destul de răspândită în SUA, Germania, FranŃa, Anglia şi Cehoslovacia, producând pierderi mari de producŃie. Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită taliei reduse şi datorită deformărilor frunzelor. Acestea prezintă decolorări ale nervurilor şi pete sau inele de decolorare pe limb. Agentul patogen - Celery mosaic virus, face parte din grupa Potyvirus. El formează în celule incluziuni tubulare, în formă de turbină. Se prezintă sub formă de bastonaşe, de 780 x 12-13 nm. Cercul de plante gazdă al acestui virus cuprinde specii ale genurilor: Ammi, Anethum, Anthriscus, Carum, Conium, Coriandrum, Daucus, Foeniculum, Heracleum, Pastinaca, Petroselinum, Pimpinella şi alte umbelifere. Epidemiologie. Virusul se transmite în natură nepersistent, prin afide ale genurilor Acythosiphon, Aphis, Myzus şi Phorodon. De la un an la altul virusul persistă în seminceri.
Fig. 77 - Putregaiul umed al rădăcinoaselor - Erwinia carotovora pv. carotovora (după E. Docea, 1962)

Prevenire şi combatere. Culturile de umbelifere, în special cele semincere, vor fi tratate cu uleiuri minerale ce le protejează de atacul afidelor. Se
148

recomandă praşile repetate pentru distrugerea buruienilor ce fac parte din cercul de plante gazdă al virusului. În Europa mai sunt semnalate la umbelifere: virusul latent al Ńelinei - Celery latent virus; virusul pătării inelare negre a tomatelor ce dă la Ńelină îngălbenirea nervurilor - Celery yellow vein; mozaicul arabisului - Arabis mosaic virus ce dă la Ńelină dungi clorotice, paralele cu nervurile; pătarea inelară a căpşunului - Strawberry latent ringspot - ce produce o îngustare a frunzelor de Ńelină; marmorarea morcovului - Carrot mottle virus ce atacă şi la mărar, păstârnac şi pătrunjel; înroşirea frunzelor morcovului - Carrot red leaf virus; mozaicul morcovului - Carrot mosaic; pătarea galbenă a păstârnacului - Parsnip yellow fleeck virus - ce atacă şi Ńelina, morcovul, pătrunjelul, sfecla, castraveŃii, tomatele, spanacul şi alte plante; mozaicul păstârnacului - Parsnip mosaic virus - ce atacă şi morcovul.

Bacterioze 5.7.2. Putregaiul umed la morcov, Ńelină şi pătrunjel Erwinia carotovora var. carotovora Boala semnalată în 1991 în America, este astăzi răspândită în toate culturile. În România este descrisă în "Starea fitosanitară" din 1947-1948 ca producând pagube în timpul depozitării legumelor şi în câmp. Simptome. În anii cu veri răcoroase şi cu precipitaŃii abundente, rădăcinile atacate prezintă pete cu aspect umed, galben-brunii, situate în zona coletului. Petele pot conflua şi atunci, pe zone mai mari din rădăcină, se observă Ńesuturi înmuiate, mucilaginoase, de culoare brună (fig. 77). Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey Harr. Breed Dye Hamman et Hant., fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales Div. Bacteria. Bacteria are forma unor bastonaşe de 1,5-5 x 0,6-0,9 µm, peritriche, solitare sau înlănŃuite, Gram-negativă, asporogenă, neacido-rezistentă. Bacteria se dezvoltă bine la umiditate ridicată şi la temperaturi optime de 25-30oC iar punctul termic letal este la 48-51oC. Epidemiologie. Bacteriile rezistă peste iarnă în rădăcinile putrezite din sol. Pătrunderea în plante se face prin leziunile provocate de larve, insecte sau prin lucrările de îngrijire. Bacteria intrată în spaŃiile intercelulare va solubiliza lamelele pectice dintre celule, ceea ce duce la formarea Ńesuturilor macerate. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg, putând ataca legume din fam. Umbeliferae, Solanaceae, Liliaceae, Leguminoase şi alte plante. Prevenire şi combatere. La alegerea terenului pentru culturile de leguminoase, trebuie să se Ńină cont de cercul de plante gazdă al bacteriei. Se vor evita solurile argiloase sau cele slab drenate. Îngrăşămintele cu fosfor şi amendamentele calcaroase măresc rezistenŃa plantelor faŃă de acest patogen.
149

SpaŃiile de depozitare vor trebui bine dezinfectate înainte de aducerea materialului, ce va fi sever sortat. Sunt valabile măsurile de prevenire şi combatere descrise la bacteriozele cruciferelor. Soiurile de morcov avizate manifestă rezistenŃă diferită: Nantes 3 este mijlociu de rezistent, hibridul Bantry (F-1) are toleranŃă ridicată iar Futuro (avizat în 1999), este mijlociu de rezistent la atacul bacteriei. Soiul Rotund de păstârnac manifestă o toleranŃă ridicată la atacul de Erwinia. În America se mai cunosc trei bacterioze ale rădăcinilor: râia rădăcinilor de morcov Xanthomonas carotae; arsura bacteriană a frunzelor de morcov - Xanthomonas campestris p.v. carotae; arsura bacteriană a frunzelor de Ńelină - Pseudomonas apii; arsura bacteriană a păstârnacului - Pseudomonas marginalis, P. viridiflava, boli care încă nu sunt semnalate în România iar agenŃii lor sunt înscrişi pe lista agenŃilor patogeni de carantină. Micoze 5.7.3. Făinarea morcovului, păstârnacului şi mărarului -Erysiphe umbeliferarum Făinarea plantelor din familia Umbelliferae este cunoscută în toată Europa, la noi fiind descrisă în 1924 de C. Sandu-Ville pe păstârnac, în 1933 pe morcov şi mai târziu pe mărar. Simptome. Pe foliajul plantelor apare un miceliu alb ce cu timpul devine pulverulent. Sub acest înveliş, Ńesuturile se îngălbenesc şi se usucă prematur. În culturile semincere se observă şi atacul pe tulpini. La sfârşitul vegetaŃiei miceliul îşi schimbă culoarea devenind cenuşiu datorită unor puncte mici negre reprezentate de fructificaŃiile sexuate ale patogenului. Se înregistrează pagube mari, mai ales în culturile din zonele calde şi secetoase ale Ńării. AgenŃii patogeni - Erysiphe umbelliferarum de By. f. sp. dauci Jacz, pastinacae Hamm şi anethi Jacz., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium. Aparatul vegetativ - talul ciupercii, este ectoparazit, de culoare albă şi pe el se formează lanŃuri de conidii unicelulare, ovoide, rotunjite la capete, de 17-42 x 10-18 µm. Cleistoteciile globuloase, turtite la bază, de 96-134 µm, au periferic apendici scurŃi, simpli sau uneori ramificaŃi la vârf, de culoare gălbuie. În interiorul lor se găsesc 3-8 asce, cu 3-5 ascospori hialini, unicelulari. Cleistoteciile de la f.sp. anethi ating 100-110 µm în diametru iar cele de la f.sp. pastinacae, 96-174 µm. Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în timpul vegetaŃiei prin conidiile ce germinează uşor pe foliajul ce transpiră abundent, iar de la un an la altul permanentizează prin cleitoteciile ce iernează pe resturile de plante atacate. Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea desimii la semănat, îngrăşarea cu doze moderate de azot şi igiena culturală, dublată de arături adânci şi un asolament de 3-4 ani.
150

În culturile semincere, se recomandă stropiri cu Bayfidan 250 EC0,05 %, sulf muiabil 0,4 % sau Karathane LC-0,05 %. Soiurile de morcov Futuro, Nantes 3, Bantry (F-1), Rekord, şi cel de păstârnac Futuro sunt mijlociu de rezistente la atacul acestui patogen. 5.7.4. Putregaiul alb al morcovului, pătrunjelului, păstârnacului şi Ńelinei - Sclerotinia sclerotiorum Boala este frecvent întâlnită în toate culturile de rădăcinoase, însă pagubele cele mai mari sunt semnalate în depozite şi în silozurile cu butaşii destinaŃi culturilor semincere. În condiŃii necorespunzătoare de depozitare pagubele pot ajunge la 25-50 %. Simptome. Atacul patogenului în câmp demarează prin acoperirea părŃii bazale a plantelor cu un puf alb după care, dacă vremea este umedă şi călduroasă plantele sunt distruse în întregime. În depozite, pe rădăcinile ce prezintă leziuni (mai ales la colet) se dezvoltă un miceliu alb-cenuşiu, pe care apar scleroŃi negri, de diferite forme şi mărimi. Rădăcinile putrezesc umed, devin moi şi sunt decolorate. Putrezirea se deosebeşte de cea produsă de bacteria Erwinia carotovora, care dă o masă vâscoasă de Ńesuturi degradate.

Fig. 78 - Putregaiul alb al rădăcinoaselor-Sclerotinia sclerotiorum (după E. Docea, 1979).

Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By., fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiale, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Talul filamentos este la început alb, pufos, iar mai târziu cenuşiu cu numeroşi scleroŃi apăruŃi prin împletirea hifelor şi deshidratarea lor (fig. 78). ScleroŃii îşi menŃin viabilitatea mai mult timp, putând în anii următori să formeze, în funcŃie de condiŃiile climatice, micelii de infecŃie sau apotecii brune, de 3-4 mm în diametru, tapetate cu asce ce conŃin ascospori. Agentul patogen este polifag, atacând pătrunjelul, păstârnacul şi Ńelina, precum şi alte legume. Epidemiologie. Patogenul este destul de virulent, putând ataca chiar şi rădăcinile ce nu au leziuni, întrucât are un bagaj enzimatic puternic. Ciuperca secretă pectinaze care distrug lamelele intercelulare şi putrezesc Ńesuturile. Transmiterea patogenului se face în câmp, dar mai ales în depozite, prin contactul direct între rădăcinile bolnave şi sănătoase dacă temperatura este în jur de 22oC. PersistenŃa de la un an la altul, este asigurată de scleroŃii care germinează la temperaturi de 18-22oC şi umiditate de 60-80 %. Dacă nu găsesc aceste condiŃii, ei îşi păstrează totuşi viabilitatea 2-3 ani.
151

Prevenire şi combatere. O măsură importantă de prevenire a atacului este rotaŃia culturilor, dar aceasta se execută dificil în asolamentul legumicol, având în vedere că patogenul este polifag. Se recomandă arături adânci, pentru îngroparea resturilor vegetale cu scleroŃi, evitarea excesului de umiditate, sortarea atentă a materialului de depozitare, precum şi respectarea unei temperaturi apropiate de 0oC în depozite. În câmp se poate face o stropire cu Caroben T-0,4 kg/ha. Butaşii vor fi trataŃi înainte de depozitare cu Derosal 50 SC-0,2 kg/t, Ronilan 50 WP-0,2 %, Rovral 50 PU-0,2 % sau Caroben 75 PTS-0,2 %. În cazul în care se tratează rădăcinoasele de consum, se asigură un timp de pauză de 90 zile. Soiurile şi hibrizii de morcov avizaŃi în ultimii ani, Nantes 3, Bantry F-1, Futuro,Rekord, manifestă toleranŃă ridicată faŃă de Sclerotinia iar soiul Rotund de păstârnac este mijlociu de rezistent faŃă de acest patogen. 5.7.5. Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel - Septoria petroselini Pătarea albă sau septorioza frunzelor este frecvent întâlnită în toate culturile de pătrunjel, dar produce pagube mai mari la pătrunjelul pentru rădăcini şi în culturile semincere. Simptome. Pe foliaj, apar pete circulare sau colŃuroase, de 1-4 mm în diametru, gălbuicenuşii, înconjurate de o dungă brună. Petele se extind, confluează şi apoi devin albicioase cu puncte mici negre în zona centrală. Foliajul atacat se usucă prematur în 1-2 săptămâni. Agentul patogen - Septoria petroselini Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Patogenul formează în Ńesuturi un tal filamentos pe care apar picnidiile sferice, de 70120 µm în diametru. La maturitate, prin porul picnidiei, ies picnospori filiformi hialini, cu 2-6 celule, de 30-40 x 1-2 µm. Epidemiologie. Ciuperca se dezvoltă în condiŃii optime la temperaturi de peste 22oC şi umiditate atmosferică ridicată. Transmiterea de la plantă la plantă se face prin picnospori, iar de la un an la altul prin picnosporii aderenŃi la sămânŃă şi picnidiile din resturile vegetale. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arătura adâncă pentru îngroparea resturilor vegetale, rotaŃia culturilor şi semănarea de sămânŃă sănătoasă, previn în bună măsură apariŃia atacului. În culturile semincere se recomandă tratamente cu fungicide ca: Dithane M 45-0,2 %, Polyram Combi-0,2 %, Bavistin DF-0,05 %, Benlate 50 WP-0,1 %, Captadin 50 PU-0,2 %, Folpan 50 WP-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 %. 5.7.6. Pătarea albă a frunzelor de Ńelină - Septoria apiicola Pătarea albă sau septorioza Ńelinei este cunoscută în toată Europa, iar în România a fost descrisă de Tr. Săvulescu în 1928. Este o boală gravă ce poate distruge în totalitate foliajul şi poate reduce considerabil producŃia de rădăcini şi de sămânŃă.

152

Simptome. Frunzele atacate prezintă iniŃial pete de decolorare, apoi petele devin galben-brune şi sunt mărginite de o dungă roşiatică. Dacă vremea este umedă, petele se extind (1-10 mm în diametru) iar în centrul lor apar puncte mici, negre (fig. 79). Aceleaşi pete dar de formă alungită, de culoare brun-negricioasă pot fi semnalate pe peŃiol şi tulpini. În culturile semincere a fost semnalat atacul pe inflorescenŃe şi chiar pe seminŃe. Agentul patogen - Septoria apiicola Speg., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.

În Ńesuturile parazitate, pe talul ciupercii, se formează picnidii de 48-212 µm în diametru, globuloase, brune, din care pe vreme umedă ies picnospori hialini, filiformi, drepŃi sau uşor curbaŃi, cu 2-8 celule, de 30-60 x 1,5-3 µm. Epidemiologie. Ciuperca este favorizată de temperaturile de 18-20oC şi de umiditatea atmosferică peste 95 %. Din picnospori, ies micelii ce se dezvoltă intra şi intercelular, cu o perioadă de incubaŃie de 7-9 zile. Transmiterea ciupercii de la un an la altul, este asigurată de sămânŃa infectată sau de picnosporii din picnidiile de pe resturile vegetale rămase pe sol. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arăturile adânci, asolamentul de patru ani şi semănarea de sămânŃă sănătoasă, limitează atacul patogenului. SămânŃa a cărei provenienŃă nu se cunoaşte sub aspect fitosanitar se va dezinfecta cu Caroben 75 PTS-0,2 %. Se poate dezinfecta sămânŃa cu apă caldă 48-49oC timp de 30 minute sau cu formalină 2 % timp de 30 minute, tratament urmat de o spălare cu apă. Ciuperca îşi păstrează viabilitatea în sămânŃă până la doi ani, aşa că se poate recomanda folosirea de sămânŃă mai veche, deoarece aceasta îşi păstrează germinaŃia 3-5 ani. În răsadniŃe se va face o dezinfecŃie termică a solului, dezinfecŃie chimică a tocurilor şi utilajului, iar la răsad se vor face tratamente preventive cu zeamă bordoleză 0,5-1 % sau Dithane M 45-0,2 %. În câmp, după apariŃia atacului, se vor face tratamente repetate la interval de 7 zile cu fungicide de contact sau sistemice ca la pătrunjel. 5.7.7. Pătarea albă sau septorioza leuşteanului - Septoria levistici Boala este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, iar în România a fost semnalată în 1930 de Tr. Săvulescu şi C. Sandu-Ville. Simptome. Pe foliaj, indiferent de vârsta sa, apar pete circulare de decolorare, de 1-3 mm în diametru, delimitate de o dungă brună. Petele sunt la început izolate dar apoi pot conflua, devin galbene-cafenii, cu puncte mici negre în zona centrală. Foliajul se usucă prematur de jos în sus pe plantă.
153

Fig. 79 - Pătarea albă a frunzelor de Ńelină - Septoria apiicola. (după W. Kotte, 1952).

Agentul patogen - Septoria levistici West., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Pe talul parazit, în centrul Ńesuturilor decolorate, apar picnidii brune, globuloase, de 39-83 µm sau chiar mai mari, ce conŃin picnospori filamentoşi de 26-58 x 1,3-2,2 µm, multicelulari, hialini. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei răspândirea ciupercii se face prin picnosporii antrenaŃi de apa de ploaie sau de vânt iar de la un an la altul, patogenul rezistă în resturi vegetale sub formă de picnidii. Prevenire şi combatere. Respectarea regulilor de igienă culturală, arătura adâncă, asolamentul de patru ani şi utilizarea de sămânŃă sănătoasă limitează posibilele pagube date de patogen. În culturile semincere se impun tratamentele la avertizare cu fungicide sistemice: Benlate 50 WP 0,05-0,1 %, Topsin M 70 WP- 0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % în alternanŃă cu produse de contact: Dithane M 45-0,2 %, Captadin 50 PU-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 %. 5.7.8. Cercosporioza morcovului - Cercospora carotae Boală frecvent întâlnită în culturile de morcov, poate produce defolierea rapidă a plantelor cu implicaŃii majore în realizarea producŃiei scontate. Simptome. Frunzele, tulpinile şi chiar inflorescenŃele atacate prezintă leziuni mici, de 1-3 mm în diametru, circulare, cafenii, înconjurate de o dungă fină, brună (fig. 80-a). Pe vreme umedă petele devin aproape negre, apoi cenuşii din cauza fructificaŃiilor ciupercii. În dreptul petelor de pe peŃiol şi tulpini, Ńesuturile parazitate se scufundă uşor . Agentul patogen - Cercospora carotae (Pass.) Solheim, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul ciupercii este parazit intercelular şi emite prin stomate grupuri de conidiofori scurŃi. Conidiile sunt lungi şi subŃiri, hialine, de 35-73 x 3-3,7 µm, au 4-11 celule.

Epidemiologie. Conidiile ciupercii vehiculate de vânt, infectează frunzele ude prin stomate şi după 3-5 zile de incubaŃie, patogenul formează o nouă generaŃie de conidii aşa încât în condiŃii favorabile - temperatură de 18-27oC şi umiditate ridicată, foliajul se poate distruge rapid. Răspândirea ciupercii în timpul vegetaŃiei ca şi persistenŃa sa de la un an la altul se face prin conidii vehiculate de vânt (în câmp), prin cele rămase în resturile vegetale sau prin sămânŃa infestată sau infectată.

Fig.. 80 - Cercosporioza şi alternarioza morcovului: aCercospora carotae; bAlternaria porri (după C.M. Messiaen et col., 1991).

154

Prevenire şi combatere. Arătura adâncă de toamnă, măsurile de igienă culturală, rotaŃia de patru ani şi folosirea de sămânŃă sănătoasă sau tratată previn instalarea atacului. SămânŃa se va dezinfecta termic cu apă caldă, 25 minute la 50oC sau se va prăfui cu Tiramet 60 PTS-4 kg/t. În câmp, la culturile semincere se poate face un tratament cu Tango-0,75 l/ha sau Tango Super-1 l/ha. 5.7.9. Alternarioza morcovului - Alternaria porri f.sp. dauci Boala descrisă prima dată în 1855 în Germania, este astăzi răspândită în multe Ńări din Europa între care şi România, unde produce pagube mari, atunci când se manifestă pe rădăcini. Simptome. În cea de-a doua parte a vegetaŃiei, pe foliajul morcovului apar pete mici, brune, apoi brune-negricioase, în jurul cărora se observă un halo galben. Petele sunt situate iniŃial pe marginea limbului, apoi întreaga frunză se zbârceşte, se înnegreşte şi se usucă (fig 80-b,. 81-b). Petele de pe peŃioluri sunt tot negre, dar de formă eliptică, alungite. În cazul unei evoluŃii rapide a bolii, lanurile iau aspectul de arsuri, care pot fi confundate cu necrozările produse de îngheŃ sau de tratamente cu substanŃe în concentraŃii mari. Fig. 81 - Alternarioza morcovului - Alternaria La plantele semincere, se observă o veştejire a porri f.sp. dauci: a- plantă atacată; b-rădăcină tulpinilor însoŃită de o descompunere atacată (din E. Docea şi col., 1979). negricioasă a rădăcinilor. Pe rădăcini, atacul are loc numai dacă acestea prezintă leziuni. Zonele atacate devin negre, tari şi uşor cufundate. Agentul patogen - Alternaria porri (Ell.) Saw. f.sp. dauci (Kühn.) Neerg., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În Ńesuturile atacate, patogenul formează un tal filamentos, de pe care ies la suprafaŃă conidiofori singulari, brun-olivacei, drepŃi, cu 1-7 celule, de 25-130 x 5-10 µm. Conidiile sunt situate terminal, singulare şi numai rareori în lanŃuri de 2-3. Ele au culoare brun-olivacee, cu 4-14 pereŃi transversali şi până la 4 pereŃi longitudinali, măsurând 80-250 x 12-25 µm. Epidemiologie. Ciuperca produce infecŃii numai dacă temperatura este peste 12oC cu optim de 20-28oC. În timpul vegetaŃiei se răspândeşte prin conidii iar de la un an la altul se transmite prin sămânŃa infestată sau prin butaşii infectaŃi. Prevenire şi combatere. Se impune alegerea corectă a solului destinat solei pentru cultivarea morcovului; aceasta trebuie să aibă o bună drenare, pentru a nu stagna apa, care este un factor favorizant pentru acest patogen.

155

Se va evita irigarea prin aspersiune cu doze mari. La semănat se va folosi numai sămânŃă dezinfectată cu apă caldă la 50oC timp de 15 minute sau sămânŃă tratată cu: Captan 50 WP-5 g/kg. În câmp, se vor aplica stropiri la apariŃia primelor simptome cu: Ronilan 50 WP-0,05 %, Rovral 50 WP-0,15 %, Dithane M 45-0,25 %, Polyram combi-0,2 % sau Antracol 70 WP-0,2 %. Stropirile se vor repeta la interval de 7-10 zile. Înainte de introducerea în silozuri, butaşii vor fi trataŃi prin prăfuire cu Ronilan sau Rovral-1 kg/t. 5.7.10. Putregaiul violet al morcovului - Rhizoctonia violacea Boala este răspândită în numeroase Ńări din Europa, iar în România a fost semnalată de Tr. Săvulescu în 1929, menŃionând că boala nu produce pagube mari. În ultimul timp însă, agenŃii patogeni din genul Rhizoctonia care sunt polivori, produc pagube însemnate. Aceşti agenŃi patogeni de sol, au devenit periculoşi, din cauză că nu pot fi combătuŃi decât cu mare dificultate. Simptome. Atacul are loc, pe rădăcini în câmp dar, continuă în depozite. În câmp, plantele sunt atacate în vetre, unde se observă o îngălbenire a foliajului, urmată de uscarea acestuia. Rădăcinile au pete sau porŃiuni de culoare cenuşie-plumburie, în dreptul cărora Ńesuturile se adâncesc şi se acoperă cu un miceliu brun-violaceu. Într-o fază mai avansată de atac, în pâsla miceliană, apar scleroŃii de 3-5 µm, tari, de culoare violet-negricioasă (fig. 82 c). Zonele atacate prezintă Ńesuturi înmuiate, brune, ce putrezesc. La recoltare, plantele atacate au rădăcinile crăpate, strangulate, deformate. Agentul patogen - Rhizoctonia violacea, subîncr. Deuteromycotina - Micelia sterilia. Ciuperca reprezintă forma sterilă a ciupercii Helicobasidium purpureum din Basidiomycotina. Miceliul ciupercii are 3-9 µm în diametru şi prezintă ramificaŃii distinct, în unghi drept faŃă de hifa principală. ScleroŃii - organele de rezistenŃă - apar prin întreŃeserea şi deshidratarea hifelor atunci când apar condiŃii nefavorabile evoluŃiei patogenului. Epidemiologie. Patogenul atacă morcovul cultivat în terenuri acide, cu exces de umiditate, fără drenaj şi în condiŃii de temperaturi situate între 25-30oC. În timpul vegetaŃiei, ciuperca se transmite prin contactul direct între plante, prin unelte, prin vehicularea fragmentelor de miceliu de către larve, insecte sau apa din sol. De la un an la altul, ciuperca rezistă prin scleroŃi. Ciuperca atacă şi pătrunjelul, păstârnacul, sfecla etc. Prevenire şi combatere. În asolamentul legumicol, rădăcinoasele trebuie să revină după cel puŃin cinci ani. Întreruperea se poate face cultivând usturoi, ceapă, praz, culturi ce nu sunt afectate de patogen. Rădăcinoasele bolnave pot fi folosite în hrana animalelor dar, sucul gastric al acestora nu distruge scleroŃii, aşa încât gunoiul poate fi infestat şi nu poate fi folosit în grădina de legume.
156

La înfiinŃarea culturii semincere, se vor folosi numai butaşi sănătoşi, păstraŃi în depozite dezinfectate respectând toate condiŃiile expuse la Sclerotinia sclerotiorum

Fig. 82 - Degradarea rădăcinilor de morcov: a (sus)- Pythium violae; a (jos)Phytophthora megasperma; b-Rhizoctonia violacea; c-Sclerotinia; d-Stephylim (după C.M. Messiaen. et col., 1991).

Alte boli ale legumelor din fam. Umbeliferae: - mana umbeliferelor - Plasmopara nivea; pătarea închisă a frunzelor de pătrunjel şi mărar ; Cercosporidium punctatum; . - putregaiul negru al rădăcinilor de morcov - Stemphylium radicinum; - septorioza morcovului - Septoria carotae; - sutrezirea coletului şi rădăcinilor de Ńelină - Phoma apiicola; - rugina Ńelinei - Puccinia apii; - fomoza mărarului - Phoma anethi; - pătarea brună a frunzelor de păstârnac - Cylindrosporium pastinacae; - pătarea cafenie a frunzelor de păstârnac - Ramularia pastinacae; Boli fiziologice: - înnegrirea inimii Ńelinei; - crăparea peŃiolurilor. Boli de depozit: - înnegrirea rădăcinilor - Aspergillus niger; - mucegaiul verde al rădăcinilor - Penicillium spp.; - mucegaiul lânos - Rhizopus spp.; - putregaiul uscat - Fusarium spp.; - tifoza - Typhula sp.; - putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea.

-

157

5.8. BOLILE SPANACULUI Viroze 5.8.1. Virusul mozaicului castraveŃilor la spanac (pătarea galbenă a spanacului) - Cucumber mosaic virus in spinach H.S. Smidt et col., 1981, face precizarea că mozaicul castraveŃilor poate afecta culturile de spanac "cu caracter general". Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă iniŃial pete gălbui de decolorare, de formă neregulată, în dreptul cărora Ńesuturile cresc neuniform, ceea ce duce la încreŃiri şi deformări ale limbului. Într-o fază mai avansată, frunzele se îngălbenesc în totalitate şi se necrozează. Chiar dacă nu au pierit în toamnă, plantele virotice vor muri în timpul iernii. Agentul patogen - Cucumber mosaic virus, a fost descris la castraveŃi. Epidemiologie. Transmiterea virusului este asigurată de la plantă la plantă de către afide, spanacul infectat în toamnă, semincerii de sfeclă şi unele buruieni perene, asigurând persistenŃa de la un an la altul. Prevenire şi combatere. Se recomandă însămânŃarea spanacului de primăvară, la distanŃe cât mai mari de semincerii de sfeclă şi de culturile de plante ce fac parte din cercul de gazde a patogenului. Stropirile cu insecticide împotriva afidelor se pot face numai toamna sau în culturile semincere. Alte virusuri ce pot produce simptome pe spanac: Beet mosaic virus - mozaicul frunzelor, pete galbene-aurii cu un punct central verde şi bombarea zonei centrale a frunzei şi curbarea spre partea inferioară a marginii limbului. Beet mild yellowing virus - produce la spanac o îngălbenire, pete galbene mari, deformări ale limbului şi nanism însoŃit de cloroză.

Micoze 5.8.2. Mana spanacului - Peronospora spinaciae Boala este cunoscută de foarte multă vreme putând fi întâlnită în răsadniŃe, sere şi câmp. Tr. Săvulescu o semnalează pentru România în 1929. Simptome. Frunzele atacate prezintă pete verzi-gălbui, difuze, variabile ca dimensiuni, în dreptul cărora, pe faŃa inferioară, apare un puf cenuşiu-violaceu. Pe vreme umedă şi răcoroasă petele se extind, Ńesuturile se brunifică, se necrozează şi devin sfărămicioase. În culturile semincere atacate se semnalează defolierea plantelor, stagnarea creşterii iar inflorescenŃele produc puŃină sămânŃă, de slabă calitate. Agentul patogen - Peronospora spinaciae Laub., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.
158

Sifonoplastul patogenului se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie ce durează 7 zile (în condiŃii favorabile), apar prin stomate grupuri de sporangiofori dicotomic ramificaŃi în partea terminală. Fiecare ramificaŃie se termină cu două sterigme, ce vor susŃine sporangii ovali, subglobuloşi, gălbui, de 20-32 x 15-23 µm. Aceşti sporangi ajunşi pe alte Ńesuturi, vor produce la germinarea lor filamente de germinaŃie ce pătrund prin cuticula frunzelor în spaŃiile intercelulare. În Ńesuturile necrozate se găsesc şi organele de rezistenŃă - oosporii - rezultaŃi în urma procesului de sexualitate. Aceştia sunt globuloşi, bruni, de 20-30 µm în diametru. Epidemiologie. Ciuperca activează în condiŃii de umiditate excesivă şi temperaturi între 3-24oC, temperatura optimă fiind de 9oC. EpifiŃiile au loc în zonele unde există rouă abundentă, ceaŃă sau ploi frecvente şi temperaturi între 8-18oC. În timpul vegetaŃiei, ciuperca se răspândeşte prin sporangi (false conidii) iar, de la un an la altul rezistă prin oospori dar şi prin seminŃe sau miceliul existent în plantele infectate în toamnă. Din cercul de plante gazdă al patogenului fac parte specii ale genurilor Atriplex şi Chenopodium. Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturilor de spanac trebuie să se Ńină seama de drenajul terenului şi de amplasarea solelor de spanac de primăvară care trebuie să se găsească, la distanŃe mari faŃă de cele cu spanac de toamnă. Asolamentul de minim trei ani ca şi semănarea de sămânŃă sănătoasă, limitează posibila apariŃie a bolii. SămânŃa se poate dezinfecta termic cu apă caldă la 50oC timp de 20 minute. Tratarea foliajului va începe odată cu formarea frunzelor şi până la apariŃia rozetelor mari ce acoperă solul. Tratamentele preventive se aplică la interval de 4-7 zile. În culturile semincere se vor aplica tratamente preventive cu fungicide sistemice ca: Ridomil MZ 72 WP-2 kg/ha, Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha, Ridomil plus 48 WP-2 kg/ha (timp de pauză 7 zile), în alternanŃă cu fungicide de contact, Dithane M 45-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Polyram combi-0,2 %, Captadin 50 PU-0,2 %. 5.8.3. Antracnoza spanacului - Colletotrichum spinaciae Boala este întâlnită frecvent în culturi dar, prezintă importanŃă deosebită pentru culturile semincere. Patogenul a fost semnalat iniŃial în S.U.A. în 1890, în 1913 apare în Italia şi din 1954 E. Docea şi V. Severin o citează şi în România. Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă pete circulare mari, gălbui, sau cenuşii-albicioase, de 1,5-6 mm în diametru. În condiŃii favorabile petele se unesc, acoperă limbul frunzelor care se îngălbeneşte şi se necrozează. În culturile semincere, pe peŃioluri şi tulpinile atacate, apar pete alungite, cenuşii şi uneori chiar pe seminŃe, se observă pete negre. Dacă vremea este umedă şi cu temperaturi de peste 20oC, există riscul ca întreaga cultură seminceră să piardă foliajul (cultura pare arsă).

159

Agentul patogen - Colletotrichum spinaciae Ellis., fam. Melanconiaceae,ord. Melanconiales,cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În zonele atacate, pe frunze, tulpini şi chiar pe seminŃe, apar acervulii patogenului ce conŃin conidii curbate, lungi, de 2,5-4 x 13-29 µm. Între conidii se găsesc Ńepi bruni, mai groşi la bază şi mai ascuŃiŃi spre vârf, de 36-104 x 4-8,3 µm. Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin conidii iar de la un an la altul rezistă sub formă de miceliu în plantele semănate în toamnă şi infectate sau, sub formă de conidii pe resturile vegetale. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arăturile adânci de toamnă, rotaŃia de trei ani şi folosirea de sămânŃă sănătoasă, micşorează riscul îmbolnăvirii spanacului. SămânŃa se va dezinfecta termic cu apă caldă de 50oC timp de 25 minute. În culturile semincere stropirile preventive care se execută pentru mană sunt eficace şi pentru antracnoză. 5.8.4. Ascochitoza spanacului - Ascochyta spinaciae Agentul patogen a fost descris iniŃial din fosta U.R.S.S. în 1923 dar, acum este semnalat în toată Europa şi America iar din 1952 este cunoscut şi în România. Simptome. Pe frunzele atacate apar pete circulare de decolorare, ce devin brune, de 23 mm în diametru. Petele devin cenuşii în zona centrală, cu puncte mici, negre şi cu o dungă brună de delimitare faŃă de Ńesuturile sănătoase. Pe peŃioluri şi tulpini petele au o formă alungită. Agentul patogen - Ascochyta spinaciae Bond. - Mont., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycete, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca formează în Ńesuturi, un tal filamentos pe care apar picnidii aproape sferice, de 132-171 x 118-148 µm. Prin osteolul picnidiei, pe vreme umedă, apar picnosporii bicelulari, drepŃi sau curbaŃi, rotunjiŃi la capete, strangulaŃi la mijloc, hialini sau uşor gălbui, de 10-18 x 3,3-5,6 µm. Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte prin picnosporii vehiculaŃi de apa de ploaie, apa de irigaŃie sau de vânt. Permanentizarea ciupercii de la un an la altul este asigurată de picnosporii ce rămân în picnidiile din resturile vegetale. Prevenire şi combatere. RotaŃia culturii de minim trei ani, recoltarea de sămânŃă sănătoasă, îngrăşarea echilibrată ca şi tratamentele preventive executate pentru mană (vezi 1. 8.2.) feresc cultura de atacul acestui patogen. 5.8.5. Veştejirea fuzariană a spanacului Fusarium oxysporum f.sp. spinaciae Boala a fost descrisă încă din 1919 în S.U.A., însă acum se semnalează în toate Ńările cultivatoare ca producând pagube în special în culturile semincere.
160

Simptome. Plantele atacate manifestă o îngălbenire progresivă a frunzelor începând cu cele bătrâne. Pe vreme secetoasă şi caldă, plantele se ofilesc şi pier în scurt timp. La scoaterea plantelor din sol, se observă o brunificare a vaselor conducătoare şi înnegrirea rădăcinilor laterale. Dacă plouă, plantele încearcă să-şi revină prin formarea de noi rădăcini. Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. f.sp. spinaciae (Sherbak.) Snyd., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În Ńesuturile parazitate, apar sporodochiile ciupercii cu microconidii unicelulare, hialine şi macroconidii multicelulare, uşor curbate, hialine. După ce plantele se usucă, se observă pe talul ciupercii şi clamidospori ce reprezintă organele de rezistenŃă. Epidemiologie. Atacul ciupercii se observă când temperaturile oscilează în jurul a +27oC. InfecŃia sistemului radicular are loc când este secetă în sol şi temperaturile oscilează între 15-32oC. Transmiterea ciupercii se poate face prin conidiile vehiculate de apa de ploaie iar, de la un an la altul prin resturile vegetale ce conŃin conidii şi clamidospori. Unii autori indică faptul că şi sămânŃa poate fi infectată. Prevenire şi combatere. MenŃinerea solului culturii la capacitatea normală de hidratare, previne instalarea atacului. RotaŃia culturii de cel puŃin trei ani, folosirea de sămânŃă sănătoasă dezinfectată şi fertilizarea raŃională previn atacul acestui patogen. Alte boli ale spanacului: - putrezirea plăntuŃelor - Pythium de Baryanum; - albumeala spanacului - Albugo candida; - pătarea brună a frunzelor - Pyllosticta spinaciae; - pătarea frunzelor - Heterosporium variabile; - pătarea neagră - Alternaria spinaciae; - cercosporioza - Cercospora bertrandii.

5.9. BOLILE LA SALATĂ ŞI ANDIVE Viroze 5.9.1. Mozaicul salatei - Lettuce mosaic virus Boala este cunoscută din 1921 în S.U.A., însă acum se găseşte în toată Europa în culturile de salată din seră şi câmp. Pagubele cele mai mari se înregistrează în culturile semincere. Simptome. Pe plantele virotice se observă o alternanŃă de pete colorate în verdeînchis şi verde-gălbui care dau aspectul de mozaic. Petele se observă pe spaŃiile dintre nervurile frunzelor sau chiar şi pe nervuri. În unele cazuri apar transparenŃe ale nervurilor, gofrări sau chiar cloroze generale urmate de necroze.. Frunzele mature, în condiŃii de temperaturi peste 20oC, deşi sunt virotice nu prezintă simptome. În culturile semincere virusul

161

produce nanism, decolorări şi necroze. SeminŃele obŃinute pot germina în anul următor dar vor produce plante cu frunze clorotice, asimetrice cu margini crestate, neuniforme. Agentul patogen - Lettuce mosaic virus, face parte din grupa Potyvirus. Virusul produce în citoplasma celulelor, incluziuni în formă de tirbuşon, mănunchiuri sau grupuri de lamele; ele au forma unor bastonaşe, flexuoase, de 22-746 nm; virusul poate fi inactivat la 55-60oC. Epidemiologie. Cercul de plante gazdă al virusului cuprinde legume ca: mazărea, spanacul dar şi plante din genurile Carthamus, Chenopodium, Lathyrus, Malva, Senecio, Sonchus şi Stellaria. În natură virusul se transmite, în mod nepersistent, prin afidele Myzus persicae, Macrosiphum euphorbiae şi Acyrthosiphon scariolae. De la un an la altul, virusul se transmite în proporŃie de 3-10 % şi prin sămânŃă. Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea de sămânŃă provenită din loturile semincere sănătoase. În cultură se vor distruge buruienile ce pot fi gazde ale virusului şi pentru seminceri se va respecta o izolare spaŃială faŃă de cultura de mazăre sau şofran. Plantele se vor stropi săptămânal, cu insecticide pentru combaterea afidelor vectoare sau preventiv cu uleiuri minerale 3 %. La salată se poate instala şi virusul mozaicului castraveŃilor: Cucumber mosaic virus - care produce mozaicuri, cloroze şi împiedică formarea căpăŃânilor. Pe seminceri acest virus produce necroza pedunculilor florali, împiedicând fructificarea.

Bacterioze 5.9.2. Putregaiul bacterian al andivelor -Erwinia carotovora pv. atroseptica Boala este cunoscută în Ńările cultivatoare de andive, în sălile de forŃare unde depreciază calitatea andivelor. Simptome. Pe rădăcini, în timpul forŃării apare un putregai umed. Apar pete cu aspect umed, galben-brunii, care se pot extinde şi întreaga "păpuşă" se înmoaie, se brunifică şi prezintă un miros caracteristic. Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. atroseptica (Van Hall.) Dye., fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria. Bacteria are forma de bastonaş, este foarte rezistentă la temperaturi scăzute şi la uscăciune şi îşi păstrează virulenŃa timp îndelungat, chiar peste 12 ani. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul, prin resturile vegetale infectate iar de la plantă la plantă, prin apa de irigaŃie. În plantă bacteria produce infecŃii sistemice, deoarece este vehiculată odată cu seva prin fasciculele vasculare. Atacul este mai mare dacă pe andive se găsesc leziuni produse de larve sau insecte.
162

Prevenire şi combatere. Întrucât bacteria are un cerc larg de plante pe care le poate ataca, prevenirea şi combaterea este dificilă. În asolamentul legumicol, andivele nu vor urma după cartof, ceapă, ardei, usturoi sau alte specii ale genului Brassica. Cultura trebuie menŃinută curată de buruieni care, pot fi şi ele atacate. Îngrăşarea se va face echilibrat, deoarece excesul de azot amplifică atacul. Micoze 5.9.3. Mana salatei şi andivei - Bremia lactucae Boala este cunoscută din 1843 în culturile de salată din zonele temperate ale Europei, iar la noi a fost semnalată în 1932 la Iaşi de C.Oescu şi I. Rădulescu. Simptome. Boala apare pe frunzele bazale ale salatei, în diferite faze de vegetaŃie, sub forma unor pete mari, galbene-undelemnii, pete ce pot conflua, îngălbenesc şi distrug toată frunza. Dacă atacul se instalează chiar pe cotiledoane, plăntuŃele pier. Pe frunzele plantelor dezvoltate petele se extind între nervuri, pot avea 3-15 mm în diametru sau chiar mai mult. În dreptul petelor, pe faŃa inferioară a limbului apare un puf fin, albicios alcătuit din fructificaŃiile asexuate ale patogenului (fig.83). Agentul patogen - Bremia lactucae Regel, fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca prezintă un sifonoplast ce se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii globuloşi ce se găsesc în celule. Din frunze, prin stomate ies grupuri de sporangiofori lungi, hialini dicotomic ramificaŃi. Marginal, pe ultimele ramificaŃii lăŃite sub formă de taleraşe, se găsesc sterigmele de care sunt prinşi sporangii sferici sau elipsoidali, unicelulari, hialini, de 16-27 x 13-21 µm, cu o papilă germinativă la vârf. La sfârşitul vegetaŃiei, în Ńesuturile parazitate se găsesc oospori globuloşi, galben-brunii de 26-34 µm în diametru. Epidemiologie. Ciuperca evoluează în condiŃii optime dacă temperatura se menŃine între 15-17oC şi există umiditate ridicată. În 3-8 ore de la ajungerea sporangilor pe frunze, aceştia dau naştere la zoospori sau chiar direct la filamente de germinaŃie (dacă temperatura este de mai mare de 12oC). Dintr-un sporange apar cel puŃin 8 zoospori globuloşi cu 2 cili, ce se deplasează în apa de pe frunze şi dau infecŃii prin stomate.IncubaŃia durează 6-8 zile după care apare o nouă generaŃie de sporangi. Formarea acestora este împiedicată de temperaturi mai mari de 20oC şi de uscăciune. Transmiterea ciupercii de la plantă la plantă, se face prin sporangii vehiculaŃi de vânt şi apa de ploaie sau de irigaŃie, iar de la un an la altul, ciuperca rezistă prin oosporii ce vor germina în primăvara următoare şi vor forma sporangi cu zoospori. Ciuperca prezintă 10 rase fiziologice cu virulenŃă diferită şi poate ataca pe lângă salată, andivele, anghinarea şi cineraria. Prevenire şi combatere. Culturile de salată se vor înfiinŃa numai în terenuri bine curăŃate de resturi vegetale, într-un asolament de 4 ani fără andive sau anghinare şi nu se va practica irigarea prin aspersiune ci, prin brazde. Se va avea grijă ca să existe o bună aerisire a plantelor şi la declanşarea atacului, plantele se vor rări.
163

Tratamentele chimice se pot aplica imediat după răsărirea plantelor şi la interval de 7 zile cu Dithane M 45 - 0,2 %. Pentru culturile semincere recomandăm: Vondozeb-0,2 %, Vondozeb 75 DG-0,2 %, Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (timp de pauză 14 zile), Acrobat MZ 90/600 WP-2 kg/ha, Aliette 80 WP-0,2 %, Curzate Manox0,15 %, Labilite 70 WP0,2 %, Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha, Ridomil MZ 72 WP0,25 %.
Fig. 83 - Mana salatei - Bremia lactucae:a-frunză atacată; b-sporangiofori şi sporangi (din Al. Lazăr şi col., 1989).

6.9.4. Făinarea salatei - Erysiphe cichoracearum

Boala a fost descrisă în S.U.A., însă din 1931 este semnalată de C. Sandu-Ville pe Lactuca scariola, L. saligna iar E. Docea o descrie în 1976 şi pe L. sativa. Simptome. Pe faŃa superioară a frunzelor de salată se observă o pâslă albă, foarte fină, ce în scurt timp capătă un aspect făinos. Frunzele se îngălbenesc, îşi pierd luciul şi se usucă. Uneori pâsla miceliană devine cenuşie prezentând mici puncte negre. Agentul patogen - Erysiphe cichoracearum DC., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium. Ciuperca prezintă un tal filamentos, ectoparazit, de culoare albicioasă, ce se prinde de limbul frunzei prin apresori şi se hrăneşte prin haustorii introduşi în celulele plantei. De pe miceliu se ridică lanŃurile de conidii unicelulare, ovoidale, de tip Oidium. Spre sfârşitul vegetaŃiei în pâsla miceliană, lângă nervuri apar cleistoteciile ciupercii, globuloase, negre de 100-150 µm în diametru. Epidemiologie. Ciuperca atacă salata în condiŃii de umiditate relativă ridicată 77-85 %, lumină puŃin intensă şi temperaturi între 10-32oC. Răspândirea patogenului se face prin conidii, iar persistenŃa de peste an are loc prin cleistoteciile rămase pe resturile vegetale. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, un regim hidric normal, aerisirea culturii, limitează posibilităŃile de instalare a patogenului. Pentru culturile semincere se pot recomanda stropiri cu Bravo 75 WP-2 kg/ha, Karathane FN 57-0,1 %, Topsin 70 PU-1 kg/ha, Benomyl 50 WP-1 kg/ha sau Kumulus S-0,3 %. 5.9.5. Septorioza salatei - Septoria lactucae Boala este răspândită în toată Europa iar la noi a fost semnalată încă din 1942 de Tr. Săvulescu din Oltenia.

164

Simptome. Culturile semincere de salată sunt cele mai afectate. Pe foliaj, începând cu frunzele bazale, apar pete galbene, ce devin galbene-brune, brune-cenuşii şi în final albicioase în zona centrală, cu mici puncte negre şi cu o margine brună ce le delimitează de zona sănătoasă a frunzei. Frunzele atacate se usucă prematur lăsând tulpinile florifere golaşe. Acestea pot prezenta şi ele pete alungite, brune uşor scufundate, cu o multitudine de puncte mici negre. În condiŃii optime de dezvoltare ciuperca poate produce pete brune chiar şi pe achenele din inflorescenŃe. Agentul patogen - Septoria lactucae Pass., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Pe talul filamentos parazit al ciupercii, apar picnidii globuloase, brune-negricioase, scufundate în substrat. Prin osteolul picnidiilor ce au 85-186 µm în diametru, ies picnosporii hialini, filamentoşi, drepŃi sau uşor curbaŃi, de 25-30 x 1,5-2 µm, unicelulari sau cu 2-3 celule. Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin picnosporii vehiculaŃi de vânt şi apa de ploaie. De la un an la altul rezistă ca picnidii în resturile vegetale sau ca miceliu de infecŃie în seminŃe. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arătura adâncă, asolamentul de patru ani şi folosirea de sămânŃă sănătoasă, previn instalarea patogenului. Tratamentele executate preventiv pentru mană, sunt eficace şi pentru evitarea atacului acestui patogen.

Alte boli ale salatei şi andivelor: - căderea plantulelor în răsadniŃe şi câmp - Pythium spp.; - putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea. Pentru prevenire: Ronilan 50 DF-7,5 kg/ha.; - putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum. Pentru prevenire Ronilan 50 DF-7,5 kg/ha.; - cercosporioza salatei - Cercospora longissima. Tratamente cu Bavistin DF-0,3 kg/ha.; - rizoctonioza - Rhizoctonia solani; - rugina salatei - Puccinia opizii, P. lactucarum.

5.10. BOLILE CIUPERCILOR COMESTIBILE Bacterioze 5.10.1. Pătarea brună bacteriană - Pseudomonas tolaasii Boala este cunoscută în toate ciupercăriile fiind citată şi de la noi de E. Docea şi col., 1961. Simptome. Pe ciupercile aflate în diferite stadii de vegetaŃie, apar zone brune, apoi brune-roşiatice sau brune-cafenii, de diferite forme şi mărimi. Pe suprafaŃa petelor se observă
165

un exudat mucilaginos constituit din coloniile bacteriene. În dreptul petelor, Ńesuturile sunt brunificate în profunzime şi exală un miros neplăcut. Agentul patogen - Pseudomonas tolaasii, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are celule sub formă de bastonaşe drepte sau curbate, monotriche, cu dimensiuni de 1,7-2 x 0,4-0,9 µm, Gram negative, asporogene, neacidorezistente. Coloniile ce se dezvoltă uşor în medii cu sursă de carbon şi azot, sunt translucide, convexe cu diametre, între 1-3 mm. Epidemiologie. Bacteria poate fi adusă în cultură odată cu substratul prost dezinfectat şi apoi este vehiculată de nematozi şi apa de irigaŃie. Dacă ventilaŃia culturii este necorespunzătoare şi este umiditate ridicată, există riscul ca ciupercile să fie distruse în întregime, din ele curgând picături mucilaginoase. Prevenire şi combatere. Încăperile unde se cultivă ciupercile se vor dezinfecta cu clorură de calciu 2-4 % în cantitate de 0,5 l/mp, duşumeaua şi pereŃii cu soluŃie de formalină 4 % - 0,25 l/mp sau soluŃie de hidroxid de sodiu 10 %. După dezinfecŃie spaŃiile se Ńin ermetic închise 2-3 zile. Substratul se va dezinfecta termic cu abur la 70oC timp de 12 ore şi se vor lua măsuri pentru distrugerea insectelor şi nematozilor. 5.10.2. Mumificarea "Mumy" - Pseudomonas spp. Simptome. Bacteria se dezvoltă în interiorul corpului ciupercilor trecând prin pereŃii hifelor miceliene. Imediat după atac, ciupercile capătă o coloraŃie gri, apoi apar deformări. Pălăria devine asimetrică, piciorul ciupercii ia forma unui fus şi întreg corpul fructifer se mumifică, are consistenŃă tare iar velumul se rupe uşor. În corpul ciupercii se observă cavităŃi umplute cu mucilagiu. Agentul patogen - Pseudomonas spp., fam. Pseudomonadaceae ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are aceleaşi caractere ca Pseudomonas tolaasii. Epidemiologie. Boala se observă în vetre, deoarece infecŃia se propagă pe o rază de 30 cm de la locul iniŃial de atac. Prevenire şi combatere. Se recomandă izolarea vetrei de atac prin şanŃuri la distanŃă de 2 m de focar (când cultura se efectuează în straturi plane). Se evită umiditatea ridicată. Este necesar să se respecte toate etapele de dezinfecŃie a substratului şi a sălilor de cultură.

Micoze 5.10.3. Mucegaiul verde-cenuşiu - Chaetomium olivaceum Boala este cunoscută încă din 1878 în FranŃa iar, la noi N. Mateescu o observă în 1967.

166

Simptome. Substratul nutritiv invadat de această ciupercă prezintă o reŃea de miceliu alb-cenuşiu, ce se poate confunda cu miceliul ciupercii. După 15-30 zile, pe suprafaŃa miceliului apar fructificaŃiile ciupercii verzi-olivacei, de 0,1-0,5 mm în diametru, se degajă un miros neplăcut iar miceliul ciupercii este distrus. Agentul patogen - Chaetomium olivaceum Cooke et Ellis., fam. Chaetomiaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Pe talul filamentos al ciupercii se formează grupuri de peritecii oval-globuloase, de 265-290 µm în diametru. Acestea sunt acoperite cu peri simpli, ondulaŃi, septaŃi. În peritecii se găsesc asce cu ascospori globuloşi sau ovali, brun-gălbui, de 7-9 x 5,7-9 µm. Epidemiologie. Patogenul este adus în culturi odată cu substratul ce nu a fost corect dezinfectat, iar apoi este răspândit de ascosporii ce se elimină prin porul periteciei. Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfectarea corectă a substratului, ventilarea bună a spaŃiilor şi evitarea temperaturilor de peste 22oC. Focarele de infecŃie se vor distruge prin stropiri cu soluŃie de formalină 2 % sau cu soluŃie de sulfat de cupru 3 %.

5.10.4. Putregaiul moale - Hypomyces perniciosus Boala este una dintre cele mai păgubitoare putând produce pagube de 25 % din producŃie şi este cunoscută încă din 1888. Tr. Săvulescu o semnalează pentru România în 1941. Simptome. Boala se recunoaşte uşor în toate fazele de vegetaŃie ale ciupercilor, prin atrofierile şi deformările ce le produce corpilor fructiferi. Dacă atacul are loc în primele stadii de dezvoltare, ciuperca nu mai formează pălăria cu picior, ci un corp îngroşat, pufos, de culoare cenuşie sau roz, acoperit parŃial cu un puf alb. Dacă atacul intervine mai târziu, apar pălării dar acestea sunt deformate, mici, cu proeminenŃe şi adâncituri pe suprafaŃa lor şi cu multe pete brune (fig.84). Agentul patogen - Hypomyces perniciosus Magn., fam. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, cu două f.c.: Mycogone perniciosa Magn. şi Verticillium sp. Talul filamentos al ciupercii are o culoare albă-gălbuie şi pe el se pot găsi clamidospori de tip Mycogone, bicelulari, brun-gălbui cu celula superioară mai mare, sferică şi cu perete echinulat, de dimensiuni cuprinse între 33 x 20 µm. Între lamelele ciupercilor parazitate apar şi conidiofori de tip Verticillium cu numeroase conidii unicelulare sau bicelulare, cilindrice de 16-20 x 3 µm.
167

Fig. 84 - Putregaiul moale - Hypomyces perniciosus (după W. Kotte, 1952).

Epidemiologie. CurenŃii de aer, insectele şi nematozii vehiculează sporii acestui patogen ce este adus în cultură odată cu substratul dezinfectat necorespunzător. Prevenire şi combatere. DezinfecŃia spaŃiilor de cultură se face cu clorură de calciu 5-10 %, folosind 0,5 l/m2 sau cu formalină 4 % -1-2 l/m2. Se poate face o dezinfecŃie şi prin arderea sulfului 40-60 g/m3 de spaŃiu. În toate cazurile,după dezinfecŃie, spaŃiul va fi ermetic închis 2-3 zile. Chiar după aşezarea substratului se recomandă dezinfecŃii succesive cu formalină 0,5 %, 100-300 cm3/m2 aplicată la interval de 5-6 zile (2-3 tratamente); de la infectarea culturii, se aplică Mirage 45 EC - 0,3 % ( 1,35 g/m2). M. Mateescu recomandă următoarele tratamente în prima perioadă de 24 zile: - ziua 1 - Zineb 1 g/m2 (acum recomandăm Mirage 45 EC - 1,35 g/m2); - ziua 2 - Formalină 0,5 %-300 cm3/m2; - ziua 3 - Nogos 50 EC-0,2 % (pentru insecte) însoŃit de o udare cu 1l 2 apă/m ; - ziua 7 - Formalină 0,5 % - 300 cm3/m2; - ziua 8 - Nogos 50 EC - 0,2 %, urmat de o udare 100-300 cm3/m2; - ziua 12 - Formalină 0,5 % - 300 cm3/m2 . La intrarea în ciupercării trebuie să existe tăvi cu soluŃie pentru dezinfectarea tălpilor încălŃămintei. 5.10.5. Petele albe de gips - Monilia fimicola Patogenul este cunoscut încă din 1894 în FranŃa, însă la noi a fost semnalat abia în 1958 de E. Docea şi col. Simptome. Substratul poate fi împânzit de miceliul patogenului încă înainte de însămânŃare sau după aceea. Se observă pete circulare, mari de 10-20 cm în diametru, uneori chiar mai mari care, au culoare albă sau cenuşie şi un aspect făinos care seamănă cu praful de gips. Patogenul produce sterilitatea miceliului, acesta neproducând corpi fructiferi. Agentul patogen - Monilia fimicola Cost. et Matr., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Pe talul filamentos al patogenului apar lanŃuri de conidii lungi de 40alcătuite din conidii de 6-8 x 5 µm, ovale şi hialine. 60 µm,

Epidemiologie. CurenŃii de aer, insectele şi mâinile lucrătorilor pot răspândi sporii sau fragmentele de miceliu ale patogenului. Tratamentele ce se execută pentru prevenirea şi combaterea putregaiului moale sunt eficace şi pentru acest patogen. 5.10.6. Cocleala - Myceliphthora lutea Această boală este cunoscută în ciupercăriile lumii; la noi ea a fost semnalată de E. Docea şi col. în 1961.
168

Simptome. În stratul superior al substratului de cultură, patogenul dezvoltă un mucegai pufos, albicios sau gălbui, mucegai ce se poate confunda chiar cu miceliul ciupercii de cultură, căruia îi dă sterilitate. În perioada de sporulare a patogenului, Ńesuturile capătă o culoare verde-cenuşie ca şi cocleala. Agentul patogen - Myceliphthora lutea Cost., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Pe talul alb-gălbui al patogenului se formează conidiofori scurŃi, ce susŃin conidii ovoide, de 3-4 x 2 µm, dispuse în lanŃuri scurte. În condiŃii improprii, pe miceliu apar clamidospori unicelulari, galbeni-bruni, cu pereŃi îngroşaŃi, care vor constitui organele de rezistenŃă ale patogenului. Epidemiologie. Lipsa de aeraŃie şi umiditatea excesivă a substratului sunt condiŃii favorabile instalării şi extinderii atacului. Vehicularea conidiilor este realizată de curenŃii de aer şi de apa din substrat. Prevenire şi combatere. Tratamentele preventive prevăzute pentru putregaiul moale sunt eficace şi pentru acest patogen. 5.10.7. Putregaiul uscat - Veticillium constantini Boala a fost semnalată la noi în 1959 de către Ana Hulea şi N. Mateescu. Simptome. Pe fructificaŃii apar pete brune, de formă neregulată, ce se extind şi cuprind porŃiuni mari. În dreptul petelor, Ńesuturile se scufundă apărând mici caverne. Ciupercile se deformează, capătă consistenŃa cauciucului şi în final se usucă. Agentul patogen - Verticillium constantini Ana Hulea, N. Mateescu, fam. Mucedinaceae,ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Pe talul filamentos al patogenului apar conidiofori de 17,5-32,5 x 0,8-1,2 µm. Pe aceştia se direfenŃiază verticile de 4-8 fialide, ce generează conidii mici de 3,3-8 x 0,8-1,5 µm, ovoide, unicelulare, hialine. Epidemiologie. Patogenul este adus în cultură odată cu substratul ce nu a fost bine dezinfectat. Vehicularea conidiilor este asigurată de curenŃii de aer, insecte sau instrumentarul nedezinfectat. Prevenire şi combatere. Pasteurizarea substratului distruge eventualele conidii de Verticillium, care mor la 40oC. Măsurile ce se iau pentru putregaiul moale sunt eficace şi pentru putregaiul uscat. 5.10.8. Ofilirea ciupercilor cultivate Fusarium agaricorum, F. oxysporum şi F. martii. Ciupercile din genul Fusarium sunt întâlnite frecvent în ciupercării. E. Docea şi col. au depistat astfel de patogeni în 1961 în ciupercăriile din Bucureşti.
169

Simptome. Încă din faŃa de butoni a ciupercilor, patogenul dezvoltă un miceliu foarte fin, care induce veştejirea corpilor fructiferi, urmată de zbârcire şi mumifiere. AgenŃii patogeni - Fusarium agaricorum (Link.) Corda, F. oxysporum Schl., F. martii App., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul patogenului este foarte fin, la început de culoare albă, apoi de culoare uşor roz. Conidioforii sunt ramificaŃi, hialini iar conidiile sunt alungite, fusiforme, uşor curbate de mărimi şi număr de celule variabile în funcŃie de specia de Fusarium. Epidemiologie. Patogenii sunt aduşi în cultură odată cu substratul insuficient dezinfectat. Vehicularea patogenului, a conidiilor, se face prin intermediul nematozilor, insectelor, curenŃilor de aer sau apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Măsurile prevăzute pentru putregaiul moale sunt eficiente şi în acest caz. 5.10.9. Mucegaiul de gips brun - Papulaspora byssina Simptome. Pe substratul de cultură apar pete mici de 15-30 cm, albe, strălucitoare, alcătuite din hife miceliene întreŃesute. În câteva zile (4-8) miceliul ia un aspect granulat, capătă culoarea brună, apoi brună-roşiatică. Schimbarea culorii petelor din alb în brun, începe din zona centrală a miceliului, în timp ce la Monilia fimicola brunificarea începe de la marginea coloniilor. Agentul patogen - Populaspora byssina Host., grup Micelia sterilia, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul patogenului de culoare albă, nu formează spori ci numai bulbili ovalneregulaŃi, de 34-97 x 28-85 µm, cu pereŃi groşi roşiatici, alcătuiŃi din celule poliedrice. Epidemiologie. Patogenul apare în condiŃii de umiditate excesivă, lipsa aeraŃiei şi pH alcalin peste 8. Insectele din substrat vehiculează fragmentele miceliene sau bulbilii. Prevenire şi combatere. Măsurile prevăzute pentru putregaiul moale sunt eficiente şi în acest caz, în plus se impune corectarea pH-ului.

5.10.10. Trufele - Pseudobalsamia microspora Boala este cunoscută din 1929 în S.U.A., din 1936 în Anglia şi din 1964 în România. Simptome. Pe suprafaŃa substratului de cultură infectat apar corpi albi-crem, ce îşi schimbă culoarea în roşu-închis, apoi după două săptămâni, capătă culoarea brunănegricioasă. În perioada de fructificare a ciupercilor din cultură, apar pete mari (10-35 cm), albe-gălbui, ce se extind radiar şi au o grosime de 1-2 cm. Din cauza acestor pete, miceliul culturii ca şi butonii fructificaŃiilor dispar.
170

Într-o fază mai avansată, după dispariŃia miceliului culturii, apar nişte umflături de culoare albă-crem. Agentul patogen - Pseudobalsamia microspora Diehl et Lambert., fam. Tuberaceae, ord. Tuberales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Pe talul filamentos al ciupercii apar ascocorpi, ca nişte umflături cu suprafaŃa încreŃită asemănătoare suprafeŃei creierului. În ascocorpi se găsesc asce ovale, alungite sau sferice, de 18-25 x 12-15 µm ce conŃin 6-8 ascospori de culoare crem-roşiatică, aproape sferici de 5-7 µm. Epidemiologie. Patogenul se extinde prin fragmente de miceliu sau ascosporii vehiculaŃi de apă şi insecte. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienizare a spaŃiilor ca şi tratamentele succesive prevăzute (vezi 1.10.4. ) previn atacul patogenului. Alte boli ale culturilor de ciuperci: - mucegaiuri verzi - Trichoderma sp., Penicillium sp.; - mucegaiuri cenuşii - Aspergillus sp., Rhizopus sp.; - pânza de păianjen - Dactylium dendroides. CAPITOLUL VI. BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 6.1. BOLILE MĂRULUI ŞI PĂRULUI Viroze 6.1.1. Mozaicul mărului - Apple mosaic virus Mozaicul la măr este o boală frecventă în livezile din Europa şi America. A fost observată în anul 1928 de H.L. White care a încercat transmiterea virusului pe cale artificială. La noi în Ńară viroza a fost semnalată pe soiul de măr Jonathan, în anul 1956, de către Olga Săvulescu şi Eugenia Eliade. Virusul a fost depistat la numeroase soiuri de măr cât şi la portaltoii vegetativi. La soiurile foarte sensibile, pagubele pot ajunge la 40 % din producŃie. Prin altoire virusul a fost transmis speciilor de Malus, Pirus, Sorbus, Cydonia, Crataegus, Prunus, Fragaria, Rosa ş.a., iar prin inoculare de suc şi la diferite plante ierboase, în total 65 de specii din 19 familii (R.H. Kristensen şi A. Thomsen, 1963, citaŃi de I. Pop, 1975, 1988).

Fig. 85 - Mozaicul mărului produs de Apple mosaic virus (din Al. Lazăr şi col., 1977).

171

Simptome. Pe frunze apar pete neregulate ca formă, de culoare galbenă cu o nuanŃă crem, răspândite neuniform pe suprafaŃa limbului. Atacul se manifestă numai pe o parte din frunze, de regulă, cele tinere din vârful lăstarilor nefiind afectate. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca Ńesuturile frunzelor parazitate să devină brunii. Simptomele sunt grave la 18-20oC şi mascate, la peste 26oC (P.R. Fridlund, 1970). Frunzele cad înainte de vreme, ducând la slăbirea pomilor atacaŃi, în special a celor tineri. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici şi au calităŃi gustative reduse. Atacul diferitelor tulpini de virus, care au virulenŃă diferenŃiată, cât şi multitudinea soiurilor de măr atacate, fac ca simptomele, cât şi efectele acestei boli să varieze foarte mult. Sensibile sunt soiurile Jonathan, Lord Lambourne, Golden delicious, EM VII (portaltoi) iar mai puŃin sensibile Boskoop, Parmen auriu, Ontario, fiind cunoscute şi unele soiuri tolerante (fig. 85). Agentul patogen - Apple mosaic virus Agentul patogen face parte din grupa Ilarvirusuri, se prezintă sub formă de particule izometrice, de 25-29 nm, cele de dimensiuni mai mari fiind infecŃioase. Cercetările efectuate la noi în Ńară de Maria Nicolaescu au arătat că, dimensiunile particulelor sferice sunt de 31 nm. Epidemiologie. Transmiterea şi răspândirea virusului se realizează prin altoire şi prin grefare de scoarŃă, simptomele bolii apărând în câteva săptămâni sau în primăvara următoare. Virusul se transmite prin polen şi prin seminŃe iar, în şcoala de puieŃi şi pepiniere, prin anastomoze radiculare. Polenul provenit de la pomii infectaŃi are o foarte slabă germinabilitate. Ca plante indicatoare se folosesc soiurile de măr Lord Lambourne şi Golden delicious, iar plantele ierboase folosite în seră, în transmiterile mecanice, sunt Cucumis sativus, la care apar leziuni locale clorotice şi piticire, Vigna rosea, Vigna sinensis, cu linii clorotice sistemice, Chenopodium murale ş.a. Prevenire şi combatere. Controlul fitosanitar în pepiniere - câmpul II, când simptomele sunt foarte vizibile, eliminarea pomilor virotici şi tratarea prin termoterapie la 37oC timp de 3-4 săptămâni a puieŃilor, asigură sănătatea plantaŃiilor nou înfiinŃate. 6.1.2.Virusul pătării clorotice a mărului - Apple chlorotic leaf spot virus cunoscut şi ca Pear ring pattern mosaic virus după simptomele de pe frunzele de păr. Boala a fost observată şi descrisă prima dată în Bulgaria de către Christoff, în anul 1938. În prezent este răspândită în toate Ńările europene, iar în S.U.A. boala este rar întâlnită. În Ńara noastră, această viroză a fost identificată pe pomii bătrâni din Transilvania, în anul 1962, de către E. Docea. Virusul poate infecta, mărul, părul, gutuiul, piersicul, caisul, prunul, cireşul şi vişinul, precum şi unele specii ornamentale de Malus, Pyrus şi Prunus. Simptome. Acestea prezintă variaŃii mari în funcŃie atât de climă cât şi de soiul atacat, apărând din primăvară
172

Fig. 86-Mozaicul inelar al părului produs de Pear ring pattern mosaic virus (după Al.Lazăr şi col., 1977).

până în toamnă, putând fi însă foarte bine observate în luna iunie. Pe frunze apar pete clorotice sub formă de benzi, inele sau porŃiuni de inele dispuse în spaŃiile dintre nervuri; petele se necrozează datorită temperaturilor ridicate şi a luminozităŃii intense, ceea ce face ca limbul frunzei să apară deseori deformat. La unele soiuri mai rezistente, petele clorotice produc o marmorare foarte uşoară care dispare în timpul verii, pomii apărând sănătoşi. Spre toamnă, pomii puternic atacaŃi prezintă frunzişul ruginiu. Deseori simptomele de mozaic inelar apar împreună cu cele ale îngălbenirii nervurilor. În acest din urmă caz pierderile de recoltă pot ajunge până la 30-40 %. Soiurile sensibile (Untoasă Hardy, Untoasă d'Anjou, Doynne de Comice ş.a. manifestă simptome şi pe fructe, iar cele mai rezistente (Clapps Liebling, Williams Crist ş.a.) numai pe frunze (fig 86). Agentul patogen - Apple chlorotic leaf spot virus (Pear ring pattern mosaic virus). Virusul face parte din grupa Closterovirusurilor. Particulele virotice sunt filamentoase, de 600 x 12 nm, fiind inactivate la temperaturi de 52-54oC. Epidemiologie. Virusul poate fi întâlnit împreună cu cel ce produce îngălbenirea nervurilor părului ce reduce mult talia pomilor infectaŃi. Un studiu privind aceste două viroze a fost făcută de T. Georgescu în teza de doctorat (1984). Virusul poate fi transmis prin altoirea diferitelor specii de păr, gutui şi măr. Ca plante indicatoare se folosesc: soiul de păr Untoasă Hardy, Malus sylvestris, clona R-12740 şi portaltoiul american Spy-227, iar ca plante test, specii de Chenopodium (C. quinosa, C. amaranticolor) şi soiuri de Phaseolus vulgaris. Prevenire şi combatere. Se recomandă testarea plantelor mamă furnizoare de altoi pe indicatorii Untoasă Hardy şi gutuiul C 7/1, iar în seră sănătatea plantelor mamă şi portaltoi va fi verificată prin transmiteri mecanice pe specii de Chenopodium.

6.1.3. Virusurile latente ale mărului Lipsa simptomelor specifice la pomii purtători ai unor virusuri a determinat pe cercetători să le numească virusuri latente. Cercetările întreprinse în Ńara noastră arată că, din punct de vedere al infectării cu virusuri latente, pe primul loc se situează mărul, urmat de păr, cireş şi prun. Epidemiologie. În România, mărul s-a găsit infectat cu următoarele virusuri latente: pătarea clorotică a mărului (Chlorotic leaf spot - CLS), epinastia lui Spy 227 (Spy 227 epinasty - E), declinul lui Spy 227 (Spy 227 decline - SD), rugozitatea scoarŃei (Scaly bark SB) şi piticirea (Scaly dwarf - PD); la Malus platycarpa, strierea lemnului (Stem pitting - SP) şi incompatibilitatea dintre altoi şi portaltoi (Stem grooving - SG). Virusurile latente se transmit pe diferite căi şi metode de înmulŃire vegetativă sau sexuată. Pentru diagnosticarea virusurilor latente, se foloseşte testul biologic cu indicatori, care s-a dovedit avantajos şi practic, pentru că permite punerea în evidenŃă a tuturor virusurilor, fără să implice o metodică şi aparatură prea complicată. De asemenea, pentru
173

identificarea virusurilor în condiŃii de seră se folosesc plante test ierboase. Dintre acestea cele mai bune rezultate se obŃin cu speciile: Cucumis sativus, Chenopodium quinoa şi Vigna sinensis iar pentru Stem grooving: Nicandra physaloides, Celosia argentea, Nicotiana rustica şi Cucumis melo (N. Minoiu, 1975). Principalii indicatori folosiŃi la testarea soiurilor şi portaltoilor de măr sunt: Spy 227, R 12740-7A, Malus platycarpa, Lord Lambourne, Virginia Crab, Beurré Hardy precum şi puieŃi de măr Maşanschi. Aceşti indicatori reacŃionează prin simptome variate în funcŃie de izolatul viral, soiul din care a fost prelevat şi localitatea. Simptomele apărute pe indicatorul Spy 227 constau din mozaic inelar pe frunze (CLS), epinastia (E), necroze şi adâncituri pe scoarŃa lăstarilor (SD), asemănătoare cu loviturile de grindină. Indicatorul R 12740-7A reacŃionează la unele izolate prin uscarea mugurilor abia porniŃi, iar cei ce se dezvoltă, formează o rozetă de frunze în locul lăstarului, iar frunzele sunt deformate, cu pete clorotice. Malus platycarpa reacŃionează la virusurile latente prin apariŃia benzilor şi inelelor clorotice (CLS), iar în unele cazuri şi prin deformarea şi micşorarea frunzelor (CLS), prin piticire (PB) şi rugozitatea scoarŃei (SB). Din cercetările efectuate în Ńara noastră s-a constatat că majoritatea soiurilor de măr sunt infectate cu virusuri latente în complex. Dintre portaltoii vegetativi sunt puternic infectaŃi M-4, M-9, M-11, M-16, A-2, în timp ce portaltoii mai noi introduşi în producŃie MM-106 şi M-26 sunt liberi de virusuri latente. Cu studiul virusurilor latente la măr s-au ocupat N. Minoiu de la StaŃiunea pomicolă BistriŃa şi E. Cârdei de la StaŃiunea pomicolă Iaşi care au folosit şi testul ELISA. Prevenire şi combatere. Clonele, soiurile de măr şi portaltoii vegetativi găsiŃi la testare total infectaŃi cu virusuri, se supun tratamentului termic. Astfel, la StaŃiunea de Cercetări Pomicole BistriŃa, mărul s-a eliberat de virusurile latente şi de micoplasmă, prin termoterapie la temperaturi constante de +38oC, temperaturi alternante de 38-46-50-38oC şi prin chimioterapie. Cele mai bune rezultate la inactivarea virusurilor termotolerante la +38oC, s-au obŃinut prin chimioterapia pomilor asociată cu termoterapia la temperaturi alternante. Chimioterapia constă în tratarea rădăcinilor pomilor plantaŃi în ghivece, mai întâi cu heteroauxină (acid beta indolil acetic) 100 p.p.m. şi apoi ghivecele se introduc în camera de termoterapie, iar solul din ghivece se udă cu o soluŃie de tetraciclină clorhidrat 10 % în cantitate de 0,50 1/l ghiveci. Perioada de tratament este cuprinsă între 30-102 zile. Prin aceste procedee la StaŃiunea BistriŃa s-au eliberat de virusuri şi micoplasmă soiurile de bază la măr: Jonathan, Golden delicious, Starkrimson, Wagener premiat, Kalther, James Grives etc., precum şi portaltoii vegetativi M-4, M-9, M-11 (N. Minoiu, 1975). 6.1.4. Îngălbenirea nervurilor frunzelor părului -Pear vein yellows Boala produsă de un complex de virusuri este foarte răspândită în toată lumea, în Ńara noastră puternic contaminate s-au dovedit a fi soiurile Curé şi Abatele Fetel. Simptomele sunt mai evidente pe vârfurile lăstarilor şi se manifestă prin îngălbenirea nervurilor principale şi secundare, iar spre toamnă acestea se înroşesc.
174

Epidemiologie. Virusul se transmite prin altoire, soiul Untoasă Hardy reprezentând un bun indicator. Prevenire şi combatere. Testarea şi eliminarea puieŃilor virotici, constituie singura metodă de prevenire a atacului în plantaŃiile nou înfiinŃate.

6.1.5. Pietrificarea perelor - Pear stony pit Boala produsă de un complex de virusuri. este răspândită în multe Ńări europene şi a fost pusă în evidenŃă la noi de către Olga Săvulescu şi I. Pop (1961). Simptome. Fructele prezintă denivelări accentuate la suprafaŃă, denivelări ce se adâncesc pe măsura dezvoltării acestora. Pulpa fructelor prezintă porŃiuni brune formate din celule necrozate, înconjurate de celule sclerenchimatice. Fructele pierd din valoarea comercială sau devin necomestibile. Epidemiologie. Soiul Untoasă Hardy reprezintă o bună plantă indicatoare, virusul transmiŃându-se prin altoire. Prevenire şi combatere. Pentru combatere se vor folosi la plantare pomi sănătoşi şi se vor elimina din plantaŃii cei bolnavi.

Micoplasmoze 6.1.6. Proliferarea mărului - Apple proliferation Boala, considerată până nu demult ca având o etiologie virotică sau neparazitară, este răspândită în toate Ńările, procentul de pomi infectaŃi fiind îngrijorător de ridicat în plantaŃiile tinere, intensive sau supraintensive, cât şi în pepiniere. În Ńara noastră proliferarea mărului este frecventă, unele soiuri fiind infectate în proporŃie de până la 30 % (Victoria Şuta şi col., 1974, P. Ploaie 1973, Eftimia Gheorghiu, 1989). Simptome. Atacul se manifestă începând din câmpul II prin stagnarea în creştere a pomului însoŃită de intrarea în vegetaŃie cu anticipaŃie a mugurilor latenŃi, ceea ce duce la “proliferarea” lăstarilor, dar şi la deformarea şi apoi pierderea prematură a foliajului. În livezile tinere, aspectele parazitare sunt foarte variate şi evidente; pomii continuă să prezinte reduceri de creştere datorită intrării în vegetaŃie a mugurilor axilari şi deci a stagnării în dezvoltare a lăstarilor terminali. Ca aspect general, pomii sunt foarte rămuroşi, tufoşi, lăstarii prezentând o creştere aproape verticală. Frunzele au dimensiuni mai mici decât cele ce aparŃin pomilor sănătoşi, stipelele sunt hipertrofiate, mugurii pedunculaŃi, iar fructele sunt fade şi de dimensiuni reduse. Toate aceste simptome duc la reducerea an de an a recoltelor, atât cantitativ cât şi calitativ şi în final la uscarea pomilor. Agentul patogen - Apple proliferation, fam. Mycoplasmataceae, ord. Mycoplasmatales, cl. Molicutes.
175

Cercetările mai recente au infirmat etiologia virotică a acestei boli, constatându-se în Ńesuturile atacate, examinate la microscopul electronic, corpusculi de tip mycoplasma, de formă flexuoasă sau ovoidă înconjuraŃi de o membrană dublă. Corpusculii se găsesc aglomeraŃi în Ńesuturile floemului bine nutrite ale pomului, în peŃiolul frunzelor şi în pedunculul florilor. Aceste celule au dimensiuni cuprinse între 90-900 nm, prezentând un pleomorfism foarte accentuat. Epidemiologie. Soiurile Jonathan, Red Delicious, Golden delicious, Booskoop, London Pepping şi Cox orange sunt foarte sensibile la această boală. Agentul patogen poate infecta şi alte specii ale genului Malus ca: Malus baccata şi Malus sylvestris, precum şi unele specii erbacee ca Cynodon şi Convolvulus. Ca transmiŃători sunt unele cicade ca Philaenus spumarius şi Artianus interstitialis. Transmiterea se realizează prin altoire, anastomoze radiculare şi niciodată pe cale mecanică. Perioada de incubaŃie durează de la 6-7 luni la 3-4 ani. Ca plante indicatoare sunt folosite soiurile de măr ca Jonathan, Golden delicious, Malus platicarpa şi Malus lawsoniana. Prevenire şi combatere. ObŃinerea unui material corespunzător în pepiniere prin folosirea altoilor şi portaltoilor sănătoşi, verificaŃi prin testare, se impune înainte de livrarea puieŃilor. Eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră prin observaŃii ce se execută în lunile mai-iulie este obligatorie în toate pepinierile. Asigurarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrăşăminte, irigaŃii, lucrări de întreŃinere executate la timp) duce la micşorarea efectelor negative ale bolii. Tratamente fizice (termoterapie) aplicate ramurilor altoi, tratamentele chimice cu antibiotice ca, Tetraciclină 200 ppm sau produsul Benomil dau de asemenea rezultate foarte bune.

Bacterioze 6.1.7. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului Pseudomonas syringae pv. syringae Această boală bacteriană a fost semnalată în Anglia în 1914 pe păr de către K.F. Barker şi O. Grove. În prezent, arsura comună a merilor şi perilor este răspândită în toate Ńările din Europa şi America. La noi, boala a fost constatată pentru prima dată în anul 1932 în nordul Moldovei pe puieŃi de măr, pentru ca în prezent să fie răspândită în toate zonele pomicole ale Ńării, agentul patogen neproducând pagube importante. Cercetările făcute de Elena Bucur şi I. Lazăr au demonstrat că la noi în Ńară agentul patogen al arsurii comune a mărului şi părului este Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall. Bacteria este polivoră şi
176

Fig. 87 - Arsura bacteriană comună a mărului şi părului produsă de Pseudomonas syringae pv. syringae

atacă mai multe specii de pomi fructiferi şi alte plante din fam. Rosaceae, fiind destul de des întâlnită pe specii de Malus, Pyrus, Cydonia, Mespillus, Crataegus şi Spiraea. Simptome. Boala apare pe toate organele plantei în afară de rădăcini, prezentând simptome variate în funcŃie de organul parazitat şi fiind favorizată de timpul mai rece şi umed. Unele simptome sunt asemănătoare cu focul bacterian produs de Erwinia la cei doi agenŃi patogeni (fig. 87). Astfel, pe frunze între nervurile ce se înnegresc, în special la păr apar pete brune, translucide, care extinzându-se vor duce la distrugerea întregului aparat foliar al pomului. Frunzele nu cad de pe pom, nici când ramurile sunt puternic scuturate. Atacul arsurii comune se manifestă mai frecvent la inflorescenŃe, dar nu progresează către pedunculul florilor şi rar se extinde în scoarŃa ramurilor de schelet. Aşa se explică răspândirea relativ slabă a atacului în comparaŃie cu cel al focului bacterian. Lăstarii atacaŃi prezintă pete cu o delimitare tranşantă între partea vie şi cea necrotică. UlceraŃiile de pe ramuri sunt de culoare mai deschisă iar scoarŃa prezintă crăpături. Lăstarii atacaŃi de arsura comună nu se îndoaie sub formă de cârjă ca la atacul de Erwinia amylovora. Fructele sunt atacate din momentul legării şi până la maturitate; pe fructele tinere, care au şi cel mai mult de suferit de pe urma acestei boli, apar pete negricioase cu aspect umed şi picături de exudat bacterian. Fructele se zbârcesc, se înnegresc, cad jos în luna mai sau, rămân mici şi atârnă de ramuri chiar şi în timpul iernii. Agentul patogen- Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are un cerc larg de plante gazde, prima oară fiind descrisă pe liliac şi măsoară 0,7-1,4 x 1,3-2,7 µm, având flagelii polari. Se dezvoltă bine la temperaturi de 2526oC (E. Bucur şi I. Lazăr, 1960). Ea se diferenŃiază mult de Erwinia amylovora, cu care a fost confundată, prin diferite teste fiziologice, sintetizând de 100-1000 ori mai multă βglucozidază (V. Severin şi col., 1985). Epidemiologie. Factorii climatici care favorizează evoluŃia bolii sunt umiditatea şi temperatura ridicată. Boala se manifestă puternic în primăvară (mai-iunie) şi spre toamnă (septembrie-octombrie), în timp ce în lunile secetoase de vară, evoluŃia acesteia stagnează. Diferitele răniri mecanice făcute în timpul tăierilor la pomi, cât şi atacul unor insecte caEriosoma lanigerum sau specii din fam. Scolitidae etc., favorizează infecŃiile şi extinderea bolii. 6.1.8. Focul bacterian al rozaceelor - Erwinia amylovora Boala a fost semnalată pentru prima dată în America, în anul 1801, de către W. Denning şi denumită "fire blight" de către W. Coxe în 1817. În 1878 T.J. Burrill stabileşte că agentul patogen este o bacterie, fiind primul care se referă la bolile bacteriene la plante. IniŃial boala s-a răspândit în S.U.A. mai ales în statele Washington, Oregon şi apoi a trecut în Canada.
177

În Europa boala a fost semnalată în 1957-1968 în Anglia, în 1967 în Polonia şi între 1970-1990 în aproape toate Ńările din Europa şi din Orientul Mijlociu. În România au fost semnalate în anul 1992 primele focare la Brăila şi la Piteşti (V. Severin, 1994). Boala s-a extins repede, aşa că în 1993 a fost observată în alte localităŃi din 11 judeŃe, fiind considerată la ora actuală cea mai periculoasă boală la gutui, păr şi măr. În primul an de la semnalarea bolii au fost distruse deja circa 300 ha de pomi din speciile, păr, gutui şi măr. Simptome. Focul bacterian al rozaceelor, prezintă o serie de simptome pe părŃile aeriene ale pomilor atacaŃi, începând cu frunzele, inflorescenŃele, lăstarii, scoarŃa ramurilor tinere şi fructele. Arsura inflorescenŃelor apare primăvara devreme, florile au aspect hidrozat, se ofilesc, se brunifică şi apoi se înnegresc. InfecŃia progresează către pedunculul care apare hidrozat şi apoi se înnegreşte. Pe timp umed şi călduros pe pedunculii atacaŃi apar picături de exudat ce conŃin numeroase bacterii. Bacteriile trec foarte repede de la inflorescenŃe la lăstari şi apoi la ramuri, penetrarea făcându-se prin lenticelele din scoarŃă, prin osteole sau prin răni. Frunzele se brunifică, apoi se înnegresc şi nu cad de pe pomi. Arsura lăstarilor este forma de atac cea mai periculoasă, fiind urmată de cea a inflorescenŃelor. Lăstarii pot fi infectaŃi sistemic şi atunci mugurii lor se pigmentează în galben sau oranj, sau se infectează extern şi apare ofilirea a 1-3 frunze de la vârful acestora şi îndoirea lor în formă de cârjă iar pe lăstari pot apărea picături de exudat în condiŃii favorabile. Exudatul poate avea culori variate de la galben pai, până la roşu închis, brun sau portocaliu. Uneori din Ńesuturile bolnave exudează filamente incolore care au un aspect prăfos, ca de vată şi lungime de până la câŃiva centimetri, pe timp secetos. Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub formă de pete hidrozate care se brunifică, se înnegresc, apoi se zbârcesc şi rămân ataşate pe pom, mumificându-se. Atacul pe ramurile mai vechi, şarpante sau trunchiuri, produce leziuni, ulcere cu exudate şi brunificarea Ńesuturilor sub scoarŃa atacată. Arsura coletului se produce în urma infecŃiilor prin răni. łesuturile atacate sunt hidrozate şi mai întunecate, sau de culoare purpurie şi scoarŃa prezintă crăpături. Agentul patogen - Erwinia amylovora (Burrill) Winslow, Broodhorst, Buchanan Krunwiede, Roger et Smith - fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria. Epidemiologie. Bacteria este rezistentă la uscăciune şi la razele solare, putând supravieŃui în exudatele ferite de razele soarelui între 3 şi 12 luni. Peste iarnă, bacteriile se menŃin viabile în zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri, mai ales la păr şi păducel (Crataegus) şi mai puŃin la măr. De asemenea, bacteriile mai pot supravieŃui în muguri şi în fructele bolnave, acestea constituind sursa de inocul primar în primăvara următoare. CondiŃiile meteorologice favorabile infecŃiei sunt precipitaŃiile însoŃite de vânt care diseminează inoculul la peste 1 m distanŃă, cu o viteză de până la 22 km/oră. Filamentele bacteriene aeriene pot fi răspândite prin vânt, în perioadele fără ploi. Insectele au de asemenea, un rol foarte important în răspândirea bacteriilor. Astfel, polenizatorii ca, albinele şi viespile preiau odată cu nectarul şi polenul din florile infectate şi bacteriile pe care le difuzează la alte flori vizitate.
178

Păsările , mai ales graurii, sunt şi ele vectori activi ai bacteriei. Se ştie în prezent că la distanŃe scurte între 0-100 m diseminarea este produsă de ploaie sau de unele insecte; între 100-5000 m un rol însemnat revine insectelor polenizatoare; la peste 5000 m păsările răspândesc bacteriile iar omul le poate răspândi şi de la o Ńară la alta sau chiar pe alte continente. ProtecŃia pomilor împotriva arsurii bacteriene şi a focului bacterian Una din primele măsuri o constituie detectarea incipientă a bolilor. În România prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi AlimentaŃiei nr. 28 din 5 mai 1993 se instituie obligaŃia efectuării a cel puŃin două controale în iunie şi septembrie în pepinierele şi livezile de gutui, păr şi măr. Reducerea inoculului bacterian se realizează prin sacrificarea şi arderea pomilor infectaŃi puternic cât şi a arbuştilor din gardurile vii din pepiniere, în special din specia Cotoneaster. Pomii slab atacaŃi sunt curăŃaŃi prin tăierea ramurilor atacate, incizia făcându-se la 50 cm de locul atacat pe ramură. Instrumentele cu care se efectuează tăierile se dezinfectează cu alcool etilic 70 %, cu permanganat de potasiu 5 % sau cu hipoclorit de sodiu 10 %. Combaterea insectelor vectoare fitofage este o măsură ce se recomandă a fi efectuată în perioada preflorală. Stupii se vor Ńine departe de livezile infectate pe timpul înfloritului, căci polenul infestat constituie inoculul cel mai propice pentru efectuarea infecŃiilor. Combaterea chimică. Aceasta se face cu: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,2% (32kg/ha în 1000 l apă) prefloral; 0,04 % postfloral; Blue Shield 50 WG-0,2 %; Cuproxat Flo-0,35 %; Champion 50 WP-0,2 % prefloral, 0,04 %-postfloral; Super Champ 250 SC-0,3 % prefloral; Zeamă bordoleză-0,5 % prefloral; Funguran OH 50 WP-0,2 % prefloral, 0,04 % postfloral; Helmoxy 50 WP-0,2 % prefloral;Vitra 50 WP-0,04 % postfloral; Kocide 101 50 PU-0,2 % preflora, 0,04% postfloral; Aliette 80 WG-0,3 % la inflorit; Aliette 80 WP-0,3 % la înflorit; Cupritim 50 Pu-0,04%(0,6 kg/ha) prefloral şi 0,2%(3 kg/ha)-posfloral; Gr.L; Orthocid Super 60 P-0,35 %; Gr.M: Kasumin L-0,15 %. Pe lângă combaterea chimică se preconizează şi utilizarea unor bacterii antagoniste faŃă de Erwinia amylovora cum ar fi: Erwinia herbicola, Pseudomonas fluorescens, Pseudomonas viridiflora şi Bacillus subtilis; se mai pot utiliza unele extrase din plante ca: iederă, vâsc sau creŃişoară; în repaus vegetativ, pomii se tratează cu hidroxid de cupru 3 % în amestec cu ulei horticol 1 %; după ploi ce depăşesc 25 mm, pomii se stropesc în interval de cel mult 24 ore cu zeamă bordoleză 1 %. Antibioticele de uz uman sunt interzise în aplicarea tratamentelor la pomi în România; Ricketsiile

6.1.9. Flexibilitatea patologică a lemnului la măr - Apple rubbery wood, este produsă de o bacterie din grupul ricketsiilor. Această boală a fost semnalată pentru prima dată în Anglia în 1909.
179

În România, boala a fost menŃionată în 1961 de către N. Minoiu şi e răspândită în numeroase Ńări nu numai la măr, ci şi la păr, gutui şi chiar la cireş. Simptome. La soiurile sensibile ramurile de 1-3 ani sunt foarte elastice şi pomii iau aspectul salciei plângătoare. Tulpina puieŃilor în pepinieră se subŃiază brusc de la bază către vârf, luând aspectul de fus. La baza tulpinii se formează numeroşi lăstari cu creştere rapidă şi erectă. Pomii pe rod au talia mai redusă, ramurile sunt aplecate şi se frâng adesea sub greutatea fructelor. În primăvară, ramurile şi axul principal al pomului prezintă în secŃiune transversală, zone brunificate cu razele medulare foarte evidente, iar măduva este mult mărită. Flexibilitatea ramurilor se datoreşte dereglării proceselor de biosinteză şi de depunere a ligninei în pereŃii celulelor xilemului. Ramurile se îndoaie uşor cu mâna fără a se frânge, de unde provine şi denumirea "lemn de cauciuc". Frunzele pomilor infectaŃi au culoarea galbenă din cauza conŃinutului redus de clorofilă cu până la 25 %. În rădăcini conŃinutul de zahăr solubil este de 2-4 ori mai mare iar către toamnă procentul de amidon din ramurile de un an creşte cu 30-40 %. Patogenul se află în stare latentă la numeroase soiuri de măr sensibile, fapt ce a făcut ca boala să fie considerată de natură virotică sau micoplasmatică. Ulterior N. Minoiu (1980) şi N. Minoiu şi C. Crăciun (1982) a pus în evidenŃă în lemnul rădăcinilor şi al ramurilor, bacterii sistemice cu afinitate deosebită pentru xilem. Ele au dimensiuni cuprinse între 1-4 x 0,3-0,7 µm, fiind puse în evidenŃă fie în filtrate apoase sau în secŃiuni ultrafine şi sunt Gram negative (V. Severin, 1985). Ricketsiile patogene sunt limitate numai la xilem, se transmit prin altoirea mugurilor, prin butaşi şi marcote infectate şi sunt sensibile la temperaturi cuprinse între 38-46oC. Identificarea pomilor infectaŃi se face prin mai multe metode cum ar fi: - dubla oculare cu indicatorul Lord Lambourne pe puieŃii de măr franc sau pe MM106; - prin determinarea conŃinutului în amidon şi în glucide a ramurilor şi rădăcinilor; - prin testul cu fluoroglucină 0,5 %, aplicat pe secŃiuni prin ramuri, cele atacate rămân necolorate în anumite zone atacate şi prin colorarea în roşu aprins a zonelor neatacate care indică prezenŃa ligninei; - prin analize electromicroscopice. Prevenire şi combatere : - plantaŃiile mamă producătoare de ramuri altoi, marcote şi butaşi vor fi testate periodic şi plantele atacate vor fi eliminate. -testarea se face pe indicatorul Lord Lambourne cu eliminarea materialului infectat şi distrugerea lui. -termoterapia se face la 38oC timp de 3-4 săptămâni, prelevarea vârfurilor de lăstari neatacaŃi şi altoirea lor pe puieŃi de măr sănătoşi. -rezultate mai bune s-au obŃinut de către N. Minoiu (1974) prin termochimioterapie, care constă în udarea ghivecelor cu puieŃi cu o soluŃie 1 % de tetraciclină după care puieŃii se supun alternativ la temperaturi între 34-46oC timp de 3-4 săptămâni.
180

-produsul Saprol 190 EC în concentraŃie de 2-3 % a inhibat foarte puternic dezvoltarea ricketsiilor. -iradierile cu cobalt la nivelul de 1 Kr în luna martie a redus infecŃiile cu ricketsii, 70 % din puieŃii trataŃi fiind liberi de atac (N. Minoiu şi C.Crăciun, 1982). Micoze 6.1.10. Putregaiul coletului şi fructelor (fitoftorioza) - Phytophthora cactorum Această boală este mai puŃin cunoscută fiind totuşi întâlnită în Ńările cultivatoare de măr din Europa şi America de Nord (U.S.A.). În România a fost semnalată în 1936 de Tr. Săvulescu. Boala s-a extins odată cu introducerea unor noi portaltoi vegetativi, în marcotiere şi livezi. Agentul patogen mai atacă în afară de măr şi liliacul, precum şi numeroase plante erbacee ca bujorul, laleaua, azaleea, până la 750 de specii (G.N. Agrios, 1978, Valentina Amzăr, 1980). Simptome. La măr atacul se produce în zona coletului, scoarŃa apărând brunificată sau violacee deasupra solului, întinzându-se de la câŃiva cm, până la porŃiuni de tulpină mai extinse. łesuturile scoarŃei se necrozează, se zbârcesc şi exală un miros acru, fiind în acelaşi timp umede. Pomii atacaŃi îşi încheie mai devreme ciclul de vegetaŃie, iar foliajul capătă o culoare galbenă şi apoi arămie, încă din lunile iulie-august. Fructele rămân mici şi se maturizează mai lent. În anul următor, pomii atacaŃi de jur împrejurul coletului, se usucă după înflorit sau, devin mai sensibili la gerurile din timpul iernii. Atacul se manifestă şi pe fructele din etajul inferior al pomilor sub formă de pete brune, circulare, care se extind, ducând în final la uscarea şi întărirea pulpei. Pe suprafaŃa acestor pete nu apar fructificaŃiile agentului patogen aşa cum se întâmplă la monilioză. RezistenŃa pomilor depinde de aceea a portaltoilor în sensul că, pe măsură ce creşte vigoarea portaltoilor scade capacitatea de rezistenŃă a pomilor. Dintre soiurile cultivate s-au dovedit sensibile următoarele: Jonathan, Belle de Boskoop, Cox Orange, Pippin, Jonagold, Mutru, Parmain d’or. Ca mijlociu rezistente se manifestă: James Grieve, Goldenspur, Golden delicious, Lord Lambourn, iar ca rezistente sau dovedit: Idared, Ceres, Maunsen etc. Agentul patogen este Phytophthora cactorum (Leb. Et Cohn.) Schoet. sin. Phytophthora omnivora De Bary, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Miceliul formează la suprafaŃa scoarŃei atacate sporangiofori şi sporangi ce reprezintă faza asexuată sau anamorfă a agentului patogen. Sporangii sunt elipsoidali sau piriformi, hialini, cu un perete subŃire, prevăzuŃi cu o papilă de germinaŃie la partea apicală şi au dimensiuni între 31-43 x 19-27 µm. Germinarea sporangilor se produce la temperaturi de peste 17oC în apa din sol, eliberându-se zoospori sau formându-se direct filamente de infecŃiune ce pătrund prin răni în plante. Oosporii sunt sferici, de culoare gălbuie, prevăzuŃi cu un perete gros şi măsoară 24-32 µm.

181

Epidemiologie. Acest patogen de sol atacă plantele situate pe terenuri grele, cu exces de umiditate, pomii care sunt răniŃi de grindină, insecte sau prin unele lucrări tehnologice din livezi. Perioada de evoluŃie activă este mai-septembrie iar cea de hibernare în restul timpului. În timpul iernii, ciuperca rezistă în Ńesuturile atacate ca miceliu, care este un sifonoplast ramificat, sau ca oospori care sunt produşi în urma procesului sexuat. Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea plantaŃiilor noi, trebuie să se Ńină seama de rezistenŃa sau sensibilitatea la fitoftorioză a portaltoilor şi a soiurilor.Trebuie se evite plantarea pomilor pe terenuri grele şi cu exces de umiditate.Eliminarea din marcotiere, pepiniere şi livezile nou înfiinŃate a materialului infestat, trebuie să fie o preocupare constantă a pomicultorilor. În timpul vegetaŃiei trebuie să se evite rănirea coletului şi să se combată dăunătorii ce dezvoltă larve în sol, care ar putea produce răni. Preventiv, se vor stropi pomii la baza trunchiului toamna şi primăvara cu produse cuprice. În pepiniere, se vor aplica tratamente cu unele produse ca: Aliette-0,3 %, Mancozeb0,3 % şi zeamă bordoleză 1 % (Amzăr Valentina, 1984). În livezile pe rod, la pomii cu început de atac, se recomandă curăŃirea scoarŃei atacate în zona coletului până la lemnul sănătos şi apoi badijonarea rănilor cu un produs fungicid dezinfectant. Se recomandă ca după defrişarea livezilor de măr, să se lase 3-4 ani terenul în pregătire, cultivându-l cu graminee sau cu lucernă. Dacă această perioadă de repaus nu este posibil de respectat, se recomandă tratamentul solului cu Dazomet în doză de 500 kg/ha, în anul premergător plantării. 6.1.11. Făinarea mărului - Podosphaera leucotricha Făinarea merilor produce pagube mari în pepiniere şi în livezi, în special la anumite soiuri de măr sensibile şi în anumiŃi ani cu condiŃii favorabile evoluŃiei ciupercii. Prima dată boala a fost semnalată în anul 1877 în statul Yowa de către V. Bessey, iar astăzi este prezentă pe toate continentele, în Ńările unde se cultivă mărul. În Ńara noastră, ca urmare a intensivizării tehnologiei mărului, a cultivării unor soiuri sensibile, a aplicării îngrăşămintelor cu azot în cantităŃi prea mari sau administrate unilateral şi a apariŃiei unor tulpini a agentului patogen, pagubele sunt din ce în ce mai mari, atacul extinzându-se în toate zonele pomicole (Gh. Lefter şi N. Minoiu, 1990). Simptome. Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetaŃie, începând de la dezmugurire şi până la căderea frunzelor, cu intensitate mai mare în cursul lunii mai şi la începutul lunii iunie. Sunt atacate frunzele, florile, lăstarii şi uneori fructele tinere. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase, pulverulente, care acoperă ambele feŃe ale limbului. În scurt timp frunzele se deformează, se înconvoaie uşor spre partea superioară, sunt mai puŃin elastice şi se usucă de timpuriu. Ciuperca atacă cu rapiditate lăstarii tineri pe care-i acoperă cu un manşon micelian albicios, pulverulent, datorită formării conidioforilor şi conidiilor, iar spre toamnă acesta
182

devine bruniu în urma formării cleistoteciilor punctiforme de culoare neagră. Lăstarii puternic atacaŃi se îndoaie în formă de cârlig şi se usucă (fig. 88). Florile atacate prezintă petalele deformate, în sensul că limbul petalelor se îngustează, uneori chiar se despică în două, pierd culoarea alb-roză şi devin albe iar în unele cazuri se îngroaşă şi se veştejesc. Florile atacate denumite şi "flori de ceară" se usucă fără a forma fructe. La soiurile de Fig. 88-Făinarea mărului - Podosphaera leucotricha: a,b-frunze şi flori atacate; c-cleistotecii; d-miceliu cu lanŃuri de conidii (după Al. Lazăr şi col., 1977). măr sensibile la făinare, această formă de atac duce în unii ani la importante pierderi de recoltă. Atacul pe fructele tinere determină o stagnare în creştere şi în unele cazuri, chiar o cădere a acestora. La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe apare o reŃea fină de Ńesut necrozat. Agentul patogen - Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salm., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium farinosum Cke. Ciuperca prezintă aparatul vegetativ sub forma unui tal filamentos, hialin şi septat, care se fixează de Ńesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor (nişte formaŃiuni ale miceliului asemănătoare ventuzelor). Din apresori pornesc haustorii ce au formă sferică şi pătrund în celulele epidermice. Epidemiologie. ÎnmulŃirea asexuată a ciupercii se face prin conidii de tip Oidium care apar pe miceliu sub formă de şiruri de celule butoiate. Multitudinea conidiilor dă un aspect pulverulent zonei atacate. Forma conidiană poartă numele de Oidium farinosum Cke. Conidiile au dimensiuni cuprinse între 16-17 x 10-17 µm şi asigură răspândirea agentului patogen în timpul perioadei de vegetaŃie. Ele sunt apte de a germina pe Ńesuturile vii ale plantei, folosind apa rezultată din transpiraŃie, cu condiŃia ca temperatura mediului să fie cuprinsă între 10-20oC. Deşi boala poate evolua şi pe timp de secetă, temperatura ridicată (18-20oC), însoŃită de o umiditate relativă a aerului cuprinsă între 80-100 % face ca atacul să ia un caracter foarte grav, în special la soiurile sensibile. În unii ani, miceliul şi organele sporifere sunt parazitate de ciuperca Ampelomyces quisqualis De Bary care limitează mult frecvenŃa şi intensitatea bolii, aşa cum s-a constatat în bazinul pomicol DîmboviŃa, pe pomii netrataŃi (Victoria Şuta şi col., 1974). Multitudinea picnidiilor acestui hiperparazit determină modificarea culorii miceliului, din alb cu aspect făinos, în alb-murdar (fig.89).
183

Agentul patogen iernează în solzii mugurilor sub formă de miceliu de rezistenŃă şi sub formă de cleistotecii, care au o formă sferică şi prezintă un număr variabil de apendici (fulcre) ramificate la vârf dicotomic. În interiorul unei cleistotecii se găseşte o singură ască cu 8 ascospori elipsoidali şi unicelulari, hialini, de 22-26 x 12-15 µm. Forma cu cleistotecii a fost semnalată în Ńara noastră de E. Docea (1952). Primăvara, boala reapare ca urmare a intrării în vegetaŃie a miceliului de rezistenŃă existent în mugurii infectaŃi din anul precedent. Acesta formează conidii ce asigură infecŃia primară urmată apoi de cele secundare. Cercetări făcute în bazinul BistriŃa de către I.Vonica (1966) au demonstrat că aceste cleistotecii deşi se formează din luna mai până toamna - nu joacă rol în infecŃiile primare din primăvară, ascosporii neputând fi captaŃi pe lame capcană. Prevenire şi combatere. În perioada repausului vegetativ, odată cu tăierile din livezi, se îndepărtează lăstarii infectaŃi care se fac uşor remarcaŃi prin culoarea lor argintie. În perioada de vegetaŃie se recomandă îndepărtarea inflorescenŃelor atacate şi arderea sau îngroparea lor.

Fig. 89 - Ampelomyces quisqualis: aconidii de tip Oidium parazitate;bpicnidie şi picnospori (după Al. Lazăr şi col., 1989).

Se preconizează aplicarea în doze moderate a îngrăşămintelor chimice şi în complex (NPK). Se ştie că potasiul măreşte rezistenŃa pomilor la atacul de făinare, pe când azotul sensibilizează plantele. La înfiinŃarea noilor plantaŃii se recomandă a se alege soiurile după rezistenŃa lor şi la atacul de făinare. Astfel dintre soiurile rezistente se recomandă Frumos de Voineşti, Belle de Boskoop, Lord Lambourn, Auriu de BistriŃa, Starkrimson etc. De asemenea, unele soiuri sunt puŃin sensibile ca: Golden delicious, Goldenspur, Florina, Granny Smith, Reinette de Canada, Vagener premiat etc. Nu se recomandă soiurile foarte sensibile ca: Jonathan, Aromat de vară, Jonared, Roşu de Cluj, Bosken, Cox orange, Pippino, care necesită aplicarea unui număr mare de tratamente pentru a combate agentul patogen. Combaterea chimică se va realiza la avertizare Ńinându-se seama de sensibilitatea soiurilor, fenologia pomilor, condiŃiile climatice şi de biologia agentului patogen, numărul de tratamente în cursul unui an variind de la 4-12. În perioada de repaus vegetativ se recomandă un tratament cu zeamă sulfocalcică de 28-30 grade Bé, în concentraŃie de 20 % sau polisulfură de bariu 6 %, zemuri care dau rezultate foarte bune. În cazul necesităŃii aplicării unor tratamente în timpul înfloritului se folosesc produse antioidice sistemice care nu dăunează germinării polenului. În perioada de vegetaŃie, de la dezmugurit şi până în luna august, se efectuează tratamente cu produse din grupele: Gr.A: Thiocon 80 PU-20 kg/ha; Thiocon 98 PU-20 kg/ha; Fluidosoufre 11-20 kg/ha; Kumulus DF-0,3 % (t.p. 4 z.); Kumulus DF-0,3 % (t.p. 4 z.);
184

Microthiol-0,7 % (t.p. 4 z. înainte de înflorit), 0,3 % (t.p. 4 z. după înflorit); Microthiol special 0,3-0,4 % (t.p. 4 z.); Polisulfură de Ca-20 % iarna (t.p. 28 z.) şi 2 % vara; Thiovit-0,7 % înainte de înflorit şi 0,4 % după înflorit; Gr.D: Bavistin DF 0,05-0,07 %; Bavistin FL 0,050,07 % (t.p. 21 z.); Bavistin 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 15 z.); Goldazim 500-0,07 %; Derosal 50 SC-0,07 % (t.p. 18 z.); Derosal 50 WP-0,7 % (t.p. 18 z.); Kolfugo 25 SC Susp- 0,2 % (t.p. 18 z.); Benlate 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 28 z.); Benomyl 50 WP- 0,07 %; Carbendazim 500 SC-0,1 %; Metoben 70 PU-0,07 %; Topsin 70 PU- 0,1 % (t.p. 18 z.); Topsin M 70 WP-0,07 % (t.p. 18 z.); Gr.F: Karathane FN 57-0,1 % (t.p. 21 z.); Karathane LC-0,05 % (t.p. 21 z.); Saprol 100 EC-0,125 %(t.p. 21 z.);Gr.I- Afugan EC-0,1 % (t.p. 28 z.); Fademorf 20 CE-0,15 % (3 l/ha) (t.p. 21 z.); Rubigan 12 CE-0,04 % (t.p. 28 z.); Rubigan 12 EC-0,04 % (t.p. 28 z.); Gr.J: Anvil 5 SC 0,04-0,06 % (t.p. 14 z.); Baycor 25 WP-0,1 % (t.p. 21z.); Bayfidan 250 EC-0,05 % (t.p. 7 z.); Bayleton 25 WP-0,01 %; Bayleton 5 PU 0,05-0,1 % (t.p. 10 z.); Bayleton 5 WP 0,05-0,1 % (t.p. 10 z.); Bumper 250 CE 0,03%(0,4 l/ha); Folicur Solo 250 EW-0,750 kg/ha; Nustar 20 WG-0,0125 %; Orius 25 EW-0,05 %; Punch 40 EC-0,005 % (t.p. 14 z.); Score 250 EC-0,015 % sau 150 ml/ha (t.p. 14 z.); Sanazole 250 CE-0,02 % (200 ml/ha); Shavit 25 EC-0,05 %; Shavit F 72 DGW-0,2 %; Sumi 8 12,5 WP-0,015 % (150 g/ha); Systhane 12 E-0,04 % (t.p. 14 z.); Systhane 12 CE- 0,04 % (t.p. 14 z.); Systhane Forte-0,2 %; Topas 100 EC-0,03 % (0,3 l/ha); Trifmine 30 WP-0,03 %; Vectra 10 SC-0,03 %; Gr.K: Ardent 50 SC-0,013 % (200 g p.c./ha); Chorus 75 WG-0,2 kg/ha (0,02 %); Euparen multi 50 WP-0,16 %; Stroby DF 0,01-0,013 %; Zato 50 WG-0,01 %; Clarinet-0,1 %; Folicur Multi 50 WP-0,075 %; Gr.L: Dacfolin 0,2% (3 kg/ha); Labilite 70 WP-0,2 % (t.p. 28 z.); Shavit F 72 WP-2 kg/ha; Shavit F 72 WDG-2 kg/ha (0,2 %); Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha (0,2 %); Systhane C-0,1 % (2 kg/ha t.p. 14 z.); Systhane C PU-0,1 % (2 kg/ha); Systhane MZ-0,2 % (4 kg/ha t.p.21 z.); Gr.M: Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin L-0,15 %.

6.1.12. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rapănul merilor – Venturia inaequalis Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E.M. Fries. În prezent ciuperca este răspândită în toate Ńările unde se cultivă mărul. La noi datorită pierderilor mari de recoltă, atât cantitative cât şi calitative, pătarea cafenie şi rapănul merilor este considerată ca una dintre cele mai periculoase boli ale mărului. Simptome. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale pomului ca, frunze, flori, ramuri şi fructe. Pe frunzele tinere, în special pe partea inferioară a limbului, apar pete mici, cenuşiimăslinii, din dreptul cărora pornesc subepidermic, radiar, miceliile ciupercii de culoare violacee. Petele se măresc, atingând 5-10 mm, pot conflua şi sunt iniŃial de culoare verdemăslinie şi apoi brunii, cu contur difuz. Pe măsură ce miceliul subcuticular fructifică, petele capătă un aspect catifelat, închizându-se la culoare; la unele soiuri de măr, petele se formează pe ambele feŃe ale frunzelor. Când atacul este puternic, petele sunt dese şi acoperă o mare parte din suprafaŃa frunzelor, care cad înaintea celor sănătoase în timpul verii.

185

Atacul pe flori şi în special pe sepale, este asemănător cu cel descris pe frunze. Pe sepale apar pete mici, cenuşii, care iau un aspect catifelat datorită conidioforilor şi conidiilor. Pe fructe apar, de asemenea, pete cenuşii-măslinii în dreptul cărora Ńesuturile se suberifică şi crapă. Fructele tinere se deformează puternic iar pulpa lor are gust fad. Deseori, crăpăturile de pe fructe reprezintă porŃi de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena, cât şi pentru alte ciuperci care distrug pulpa. Pe lăstarii tineri, petele sunt mai greu de observat, din cauza culorii lor albăstrui. Ciuperca determină o uşoară exfoliere a scoarŃei, iar sub Ńesutul atacat se formează un strat de suber care separă partea sănătoasă de cea bolnavă. Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se concretizează în pierderi importante de recoltă, deprecierea calitativă a fructelor în livadă şi apoi în depozite, debilitarea pomilor atacaŃi prin pierderea frunzelor sau prin reducerea suprafeŃei asimilatorii a acestora, cât şi prin cheltuielile suplimentare reclamate de sporirea numărului de tratamente chimice (fig. 90). Agentul patogen - Venturia inaequalis (Cke.) Wint. (sin. Endostigme inaequalis (Cke.) Syd.), fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f..c. Spilocea pomi Fr., sin Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck. Miceliul se dezvoltă subcuticular şi formează în momentul fructificării strome pe care apar conidiofori şi conidii. Conidioforii sunt bruni, unicelulari, cilindrici, mai dilataŃi la bază şi uşor cutaŃi la partea superioară. Conidioforii joacă rol de fialide şi formează la partea superioară conidii bicelulare, piriforme, de culoare verde-măslinie, care la maturitate măsoară 16-30 x 6-9 µm. Pe frunzele căzute toamna, ciuperca continuă să ducă o viaŃă saprofită, iar primăvara, ca urmare a procesului de sexualitate, în mezofilul lor se formează loculi cu asce şi ascospori. Loculii măsoară 90-145 µm în diametru, sunt ovali, cu pereŃii groşi şi negricioşi şi sunt prevăzuŃi cu Ńepi bruni în jurul osteolelor. În interiorul unui locul, se găsesc până la 400 asce cu ascospori bicelulari, gălbui-brunii, de 11-16 x 4-8 µm. Forma telemorfă cu loculi a fost semnalată în Ńara noastră de E. Rădulescu în anul 1947. Epidemiologie. Conidiile ajunse la maturitate pot germina dacă se găsesc în picături de apă, la temperaturi cuprinse între 15-25oC, optima fiind de 19-20oC. InfecŃia pe organele mărului are loc dacă acestea sunt umectate o perioadă de 4-18 ore şi în funcŃie de temperatură (Gh. Lefter şi N. Minoiu, 1990).

186

Fig. 90 - Rapănul mărului - Venturia inaequalis: a-frunză atacată; b- fruct atacat; c-conidiofori şi conidii; d-locul cu asce şi ascospori. (din Al. Lazăr şi col., 1989).

Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenŃă în scoarŃa ramurilor ca pseudostrome, acestea intră în vegetaŃie, în primăvară formează conidii şi astfel se asigură infecŃiile primare pe toate organele tinere ale pomilor. După Victoria Şuta şi col., (1974) conidiile ce pătrund printre bracteele mugurilor vegetativi şi de rod, pot ierna şi în primăvara următoare vor produce de asemenea infecŃii primare.

Din cercetările efectuate, ascosporii ajung la maturitate în primăvară, însă eliminarea lor are loc, începând din luna martie până în mai-iunie, în funcŃie de umiditate şi temperatură. Ploile de primăvară hidratează ascele şi ascosporii sunt proiectaŃi începând de la temperatura de 5oC. Cele mai puternice infecŃii primare sunt produse de către ascospori. După L. Mills şi N. Laplante (1951), contaminarea are loc după 37-73 ore dacă temperatura este de 5oC, iar perioada de incubaŃie în acest caz durează 22 zile. După Victoria Şuta şi col. (1974), în condiŃiile StaŃiunii Pomicole Voineşti, la temperatura de 18oC, infecŃia prin ascospori durează 9-18 ore iar perioada de incubaŃie 8 zile, după care pot fi observate primele pete de atac. Filamentele de infecŃie provenite din germinarea conidiilor, cât şi a ascosporilor, pătrund în interiorul plantei gazdă, prin străpungerea directă a cuticulei. ObservaŃiile făcute în diferite centre pomicole din Ńară arată că soiurile de măr se comportă diferit faŃă de această boală. Dintre soiurile imune menŃionăm: Prima, Priam, Priscilla, Florina, Liberty, Pionier, Voina. Soiuri cu rezistenŃă mare sunt: Belle de Boskoop, Reinette de Canada, Reinette ananas, Romus 1, Romus 2, Romus 3 şi Generos. Soiuri cu rezistenŃă mijlocie: Frumos de Voineşti, AncuŃa, Feleac, Rădăşeni, Wagener premiat, Aromat de vară, Granny Smith. Soiuri sensibile: Jonathan, Jonagold, Delicios de Voineşti, Pătul, Idared, Reinette de Champagne, London Pepping.
187

Soiuri foarte sensibile: Golden delicious, Golden spur, Starkrimson, Mutsu, Red delicious, CreŃesc de Vâlcea. Dintre portaltoii mărului, puieŃii de franc şi tipurile vegetative: M-2, M-4, M-5, M-9, M-11, M-16, M-25, sunt sensibili la rapăn în timp ce M-7 şi A-2- prezintă o rezistenŃă mai ridicată. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca, pe baza observaŃiilor, să se determine soiurile de măr rezistente la această boală în diferite bazine pomicole şi să se Ńină cont de acest lucru la înfiinŃarea noilor plantaŃii. O atenŃie deosebită trebuie să se acorde micşorării surselor de infecŃie atât primară prin ascospori, cât şi prin conidii. Sunt necesare arături adânci de toamnă prin care se vor îngropa la adâncime frunzele atacate pe care se formează un număr mare de peritecii cu asce şi ascospori. Pe suprafeŃe mai mici, practica adunării frunzelor căzute şi arderea lor, duce la micşorarea sursei de infecŃie cu ascospori. Acelaşi lucru este recomandabil să se facă şi cu ramurile uscate rezultate în urma operaŃiei de tăiere de primăvară. Combaterea chimică a rapănului, constituie măsura de bază ce se aplică în livezile de măr. Tratamentele se fac la recomandarea staŃiilor de avertizare pe baza celor trei criterii, cel ecologic (condiŃiile climatice), cel biologic (evoluŃia agentului patogen) şi cel fenologic (mersul vegetaŃiei pomilor), Ńinându-se seama şi de rezerva biologică a agentului patogen, sensibilitatea soiurilor şi de eficacitatea şi remanenŃa produselor folosite. Numărul de tratamente diferă în funcŃie de criteriile de mai sus, între 5-12 şi anume: la soiurile rezistente se aplică 3-5 tratamente, la cele mijlociu atacate 7-8, la cele puternic atacate 8-10 tratamente, iar la cele foarte sensibile 10-12 tratamente. Cantitatea de apă necesară preparării soluŃiei de stropit este de 1200-1500 l/ha în plantaŃiile clasice pe rod şi de 1500-2000 l/ha în plantaŃiile intensive. Această cantitate poate fi redusă până la jumătate când se foloseşte aparatura terestră, respectându-se doza de produs la hectar. Tratamentele se vor face cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,3 %; Buoillie bordelaise WDG-0,5 %; Funguran OH-0,3 %; Helmoxy 50 WP-0,2 % prefloral; Kocide 101 50 PU-0,2 % şi 0,04 % postfloral; Vitra 50 WP-0,04 % postfloral; Turdacupral 50 PU 0,15-0,2 % (t.p. 21 z. (prefloral); Cuproxat flowable-0,35 %; Superchamp 250 SC-0,3 %; Gr.C: Antracol 70 WP-0,2-0,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45- 0,2 %); Nemispor 80 WP-0,2 %; Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Novozir MN 80-0,2 %; Winner M 80-0,2 %; Vondozeb-0,2 %; Polyram combi-0,25 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,25 % (t.p. 21 z.); Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.); Trimangol 80 PU-0,3 % (t.p. 28 z.); Ziram 90 WP-0,2 %; Gr.D: Bavistin DF 0,05-0,07 %; Bavistin 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 15 z.); Bavistin Fl 0,05-0,07 % (t.p. 28 z.); Goldazim 5000,07 %; Derosal 50 PU-0,07 % sau 1,4 kg/ha (t.p. 18 z.); Derosal 50 SC-0,07 %; Derosal 50 WP-.0,7 % (t.p. 18 z.); Kolfugo 25 SC Susp-0,2 % (t.p. 18 z.); Benlate 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 28 z.); Benomyl 50 WP0,07 %; Carbendazim 500 SC-0,1 %; Metoben 70 PU-0,07 %; Topsin 70 PU-0,1 % (t.p. 14 z. sau 1,5 kg/ha t.p. 18 z.); Topsin M 70 WP-0,07 % (t.p. 14 z.); Gr.E: Delan 750 SC 0,035-0,05 % sau 0,7- 1 l/ha (t.p. 21 z.); WP-0,07 % (t.p. 14 z.); Delan 500 SC-0,065 % (t.p. 21 z.); Delan 75 WP 0,05-0,075 % (t.p. 21 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-0,25 % (2,5 l/ha) la infecŃiile secundare; Gr.G: Folpan 80 WDG-0,15 %; Merpan 80 WDG-0,15 %; Merpan 50 PU-0,2 %; Captadin-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP0,16 % (t.p. 14 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-0,2 % (t.p. 40 z);
188

Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 14 z.); Merpan 80 WDG- 0,15 %; Gr.H: Saprol 100 EC-0,125 % (t.p. 21 z.);Rubigan 12 CE-0,04 % (t.p. 28 z.); Rubigan 12 EC 0,04-0,05 % (t.p. 28 z.); Gr.J: Anvil 5 SC 0,04-0,06 % (t.p. 14 z.); Baycor 25 WP-0,1 % (t.p. 21z.); Bayleton 5 WP 0,050,1 % (t.p. 10 z.); Folicur Solo 250 EW-0,750 kg/ha; Nustar 20 WG-0,0125 %; Orius 25 WE0,4 l/ha (0,04 %); Punch 40 EC-0,005 % (t.p. 14 z.); Score 250 EC-0,015 % sau 150 ml/ha (t.p. 14 z.); Shavit F 72 DGW-0,2 %; Sumi 8 12,5 WP-0,015 % (150 g/ha); Systhane 12 E0,04 % (t.p. 14 z.); Systhane 12 CE-0,04 % (t.p. 14 z.); Systhane Forte-0,2 %; Trifmine 30 WP-0,03 %; Vectra 10 SC-0,03 %; Gr.K: Ardent 50 SC-0,013 % (200 g p.c./ha); Befran 25 CS- 0,1 %; Chorus 75 WG-0,2 kg/ha (0,02 %); Efuzin 500 SC-0,06 % (0,9 l/ha); Euparen 50 WP-0,15 % (t.p. 7 z.); Euparen multi 50 WP-0,16 %; Stroby DF 0,01-0,013 %; Syllit 65 WP0,1 % (t.p. 10 z.); Zato 50 WG-0,01 %;Gr.L: Clarinet-0,1 %; Cuprozin 50 PU până la înflorit 0,25-0,3 % (5-6 kg/ha); Curzate Plus T-0,3 %; Folicur Multi 50 WP-0,075 %; Labilite 70 WP-0,2 % (t.p. 28 z.); Orthocid Super 60 P-0,35 %; Shavit F 72 WP-0,2 % în 1000 l apă; Syllit 400 SC-0,13 % (1,95 l/ha). Gr.M: Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin L-0,15 %; Orius 25 WE-0,4 l/ha (0,04 %). Pe lângă multiplele avantaje pe care le prezintă produsele sistemice, acestea, dacă sunt utilizate unilateral, pot produce rase rezistente ale agentului patogen faŃă de fungicidele respective. De aceea se recomandă utilizarea lor alternativă cu produse de contactsau cu amestecuri de substanŃe(Gr.L.) 5.1.13. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rapănul perilor –Venturia pirina. Boala a fost studiată de către Ed. Prilleux în 1879 în FranŃa. Atacul acestei ciuperci la soiurile de păr este păgubitor în anii cu precipitaŃii bogate,boala fiind răspândită în toate Ńările cultivatoare de păr. Simptome. Ciuperca parazitează frunzele, lăstarii, ramurile şi fructele de păr, în diferite stadii de vegetaŃie. Pe frunze atacul este asemănător cu cel întâlnit la meri. Pe ambele feŃe ale limbului, în special pe partea inferioară, apar pete verzui-măslinii, uneori negricioase, de formă circulară şi dimensiuni ce variază între 0,5-10 mm; frunzele se deformează şi cad prematur. Atacul pe lăstarii tineri este asemănător cu cel ce se manifestă pe frunze, iar pe ramuri poate lua un caracter grav. ScoarŃa prezintă crăpături longitudinale şi transversale iar în urma căderii acesteia lemnul iese în evidenŃă, ceea ce face ca ramura să se usuce în întregime, începând de la vârf. Acest fenomen are loc datorită pătrunderii miceliului în profunzimea Ńesuturilor scoarŃei şi distrugerii stratului generator (fig. 91). Atacul pe caliciul florilor şi pe fructele tinere este frecvent şi duce la pierderi însemnate de recoltă. Fructele atacate sunt deformate, crăpate, cu numeroase pete de culoare măslinie, iar în pulpa acestora se formează sclereide. Aceste fructe nu au valoare comercială, nu se pot consuma şi au o slabă capacitate de păstrare.

189

Agentul patogen - Venturia pirina Aderh. sin. Endostigme pirina (Aderh.) Syd., fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, subîncr. Ascomycotina f. c. Fusicladium pyrirum (Lib.) Fuck. Miceliul ciupercii trăieşte intercelular, subcuticular, formând pseudostrome pe care se formează conidiofori şi conidii. Conidioforii sunt simpli, cu mai Fig. 91 - Rapănul părului - Venturia pirina: a,b,c-atac pe frunză, fructe şi mulŃi denticuli şi ramuri; d-conidiofori şi conidii (din Al. Lazăr şi col., 1989). măsoară 30,75 x 3,5-6,5 µm; la partea superioară, pe denticuli, conidioforii poartă conidii piriforme, la început unicelulare iar apoi bicelulare, care au dimensiuni cuprinse între 13-45 x 5-10 µm. Epidemiologie. Conidiile germinează în picături de apă ce stagnează pe organele pomului, iar filamentele de infecŃie străpung cuticula şi încep să se dezvolte în spaŃiile intercelulare. Temperatura optimă de germinare este 20-22oC, minima fiind 2-3oC iar maxima 31oC. Prin intermediul conidiilor, ciuperca se răspândeşte în perioada de vegetaŃie. Iernarea agentului patogen se face în mezofilul frunzelor căzute. Până în primăvară, în frunzele de pe sol se formează loculi pseudoparenchimatici, de formă sferică, de 120-160 µm în diametru ce conŃin în interior asce cu câte 8 ascospori bicelulari. Ascosporii au dimensiuni ce variază între 14-20 x 5-8 µm. Eliminarea ascosporilor are loc primăvara pe timp foarte umed (în prezenŃa apei de ploaie), la temperaturi ce sunt cuprinse între 2-35oC. Pentru ca ascosporii să germineze şi să producă infecŃii pe diferite organe ale plantei-gazdă, în afară de umiditatea accentuată, mai este nevoie de o temperatură cuprinsă între 6-26oC, optima fiind de 20oC (Gh. Lefter şi M. Minoiu, 1990). Agentul patogen mai poate ierna şi sub formă de miceliu stromatic în scoarŃa pomilor sau ca miceliu de rezistenŃă în solzii mugurilor. Sursa de infecŃie din primăvară o constituie ascosporii cât şi conidiile ce se formează pe miceliul stromatic de pe ramuri. Multe soiuri de păr sunt susceptibile la această boală, însă gradul lor de sensibilitate depinde foarte mult de zona unde sunt cultivate. În condiŃiile Ńării noastre s-au dovedit rezistente: Favorita lui Clapp, Untoasă Hardy, Decana Comisiei, Contesa de Paris, Ducesa de Angouleme etc. Dintre soiurile mai sensibile menŃionăm:Untoasă Diel, Bergamotte, Bon Cretien, Williams, Untoasă Liegel etc.
190

Prevenire şi combatere. Măsurile de combatere în general coincid cu acelea indicate la combaterea rapănului la meri. Prin faptul că majoritatea ascosporilor sunt eliminaŃi în cursul lunii aprilie, începutul lunii mai, sunt necesare 2-3 tratamente cu zeamă bordoleză 0,5 %, înainte de înflorit, urmate de pulverizări cu produse organice de sinteză, după scuturarea florilor. 6.1.14. Cancerul negru al ramurilor - Physalospora cydoniae Boala este caracteristică plantaŃiilor bătrâne de meri, peri, gutui şi se întâlneşte foarte rar pe cais, prun, cireş. După cercetările mai recente, ciuperca poate vieŃui saprofit pe numeroase specii lemnoase. Boala a fost semnalată prima dată pe fructele de măr de către C.H. Peck (New-York, 1879) iar pe frunze de către J. Alwoode, în 1892. Astăzi ciuperca atacă mărul în toate Ńările din zona temperată, fiind prezentă şi în Ńara noastră. Simptome. Atacul se manifestă cu cea mai mare intensitate pe ramuri. ScoarŃa atacată prezintă crăpături profunde, atât longitudinale cât şi transversale, care fac ca ramura să se usuce în întregime. Dacă se examinează o ramură atacată se constată că, de cele mai multe ori, atacul porneşte din dreptul unui mugure mortificat sau de la o porŃiune de scoarŃă care a fost necrozată din diferite motive. ScoarŃa prezintă sclerozări şi capătă o coloraŃie neagră (parcă ar fi murdărită cu cerneală). Deseori scoarŃa atacată se exfoliază şi lemnul brunificat iese în evidenŃă. În primele faze atacul poate fi confundat cu cancerul nectrian; un examen microscopic pune în evidenŃă picnidiile cu picnospori bruni specifici. Atacul pe frunze apare primăvara după 3-4 săptămâni de la scuturarea florilor, prin formarea unor pete de 5-10 mm în diametru, de culoare roşie-purpurie. În interiorul acestor pete destul de bine delimitate, apar nişte formaŃiuni punctiforme negre - picnidiile cu picnosporii ciupercii. Petele cresc putând atinge 1,5 cm, devin cenuşii, în timp ce marginea lor prezintă un brâu purpuriu. Frunzele parazitate cad de pe pomi, iar aceştia sunt debilitaŃi an de an (fig. 92). Ciuperca parazitează fructele de măr, fără ca pulpa acestora să fie afectată în profunzime de la început, ca în cazul atacului de monilioză. Boala se manifestă pe fructe în livezi şi depozite. Pe fructele ajunse aproape de maturitate apar pete gălbui-cafenii care se întind, ocupând aproape jumătate din fruct. SuprafaŃa atacată a fructului se brunifică şi se formează pe aceasta numeroase puncte mici, negre, ce sunt picnidiile agentului patogen. Agentul patogen - Physalospora cydoniae Arn., fam. Amphysphaeriaceae, ord. Pyrenomycetales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f. c. Sphaeropsis malorum Peck. Miceliul, la început hialin şi apoi olivaceu, fructifică în Ńesuturile parazitate ale plantei-gazde, formând picnidii globuloase ce măsoară 200-300 µm în diametru. Picnosporii sunt bruni, unicelulari (foarte rar bicelulari) şi au dimensiuni relativ mari, de 18-26 x 8-12 µm.

191

Epidemiologie. Picnosporii sunt eliminaŃi în masă, în special pe vreme umedă şi produc înnegrirea scoarŃei pomului. Cu ajutorul picnosporilor ciuperca se răspândeşte în timpul perioadei de vegetaŃie. Ca rezultat al înmulŃirii sexuate apar peritecii care se formează în scoarŃa ramurilor parazitate. Periteciile sunt ovale, de peste 300 µm în Fig. 92 - Cancerul negru al ramurilor mărului - Physalospora cydoniae: diametru şi conŃin în interior a,b,c-atac pe frunză, ramură şi fruct; d-picnidii cu picnospori (din Al. asce cu câte 8 ascospori uşor Lazăr şi col., 1989). alungiŃi, unicelulari, hialinigălbui, de 26-35 x 7-12 µm. Până în prezent, atât pe frunzele căzute cât şi pe fructe, nu au fost găsite aceste fructificaŃii. Iernarea agentului patogen are loc prin peritecii cu asce şi ascospori, cu rol minor în asigurarea infecŃiilor în primăvară şi prin picnidii şi picnospori în scoarŃa ramurilor sau prin miceliu de rezistenŃă. Umiditatea ridicată din timpul primăverii, temperaturile medii de 15-20oC, favorizează eliminarea ascosporilor şi picnosporilor, precum şi infecŃiile ce au loc pe frunze şi ramuri. Pătrunderea filamentelor de infecŃie în scoarŃa ramurilor este determinată de prezenŃa leziunilor provocate de grindină, atacuri de insecte şi din alte cauze. Soiurile de măr se comportă diferit faŃă de atacul acestei ciuperci. Astfel între soiurile ce prezintă o rezistenŃă mai mare avem: Astrahan roşu, Reinette de Champagne. Candil sinap, Tare de ghindă, Champion, Cox orange, Pimpin. Soiurile cu sensibilitate mai ridicată sunt: Wagener premiat, London Pepping, Parmain d'or, Starkrimson, Golden delicious. Boala este frecventă în anii cu precipitaŃii abundente şi produce pagube în livezile unde aplicarea cu regularitate a măsurilor de protecŃie, lasă de dorit. Prevenire şi combatere. Livezile de meri trebuie întreŃinute corespunzător pentru ca pomii să aibă condiŃii optime de a vegeta. În fiecare an pomii se vor curăŃa de uscături, care vor fi distruse prin ardere. Rănile rezultate în urma tăierilor la pomi se dezinfectează cu o soluŃie de sulfat de fier 5 % sau cu sulfat de cupru 1 % şi apoi se ung cu mastic. Măsurile de combatere chimică sunt absolut necesare. Picnosporii păstrându-şi mult timp viabilitatea, există în permanenŃă pericol de infecŃie. În primăvară, infecŃia primară a frunzelor coincide cu cea a ciupercii Endostigme inaequalis; din acest motiv, tratamentele de primăvară cu Zeamă bordoleză 0,75 % sunt eficace împotriva ambelor ciuperci. În timpul verii, se recomandă stropiri cu Zeamă bordoleză 1 %, Mancozeb-0,3 %, Zineb-0,3 % şi Captan-0,3 % şi cu alte produse ca şi în cazul combaterii rapănului la meri.

192

6.1.15. UlceraŃia deschisă a ramurilor - Nectria galligena Această boală a fost observată pentru prima dată în Germania, în anul 1880. Între anii 1914 şi 1925, A.Wiltshire întreprinde un studiu sistematic al acestei boli, atât pe pomii fructiferi cât şi pe diferiŃi arbori de pădure. Boala este răspândită pe toate continentele, fiind des întâlnită şi dăunând livezilor neîngrijite de măr şi păr. Atacul mai poate fi observat pe diferiŃi arbori din parcuri şi păduri (fag, arŃar, carpen, alun, salcie, plop etc.). Simptome. Aspectele bolii pe măr şi păr sunt cu atât mai tipice (putându-se diferenŃia de alte tipuri de cancere pe ramuri) cu cât faza de evoluŃie a bolii este mai avansată. Atacul începe din dreptul unui mugure mortificat sau a unei leziuni în scoarŃă şi apare sub forma unor pete uşor escavate în dreptul cărora scoarŃa este brunificată. Deseori, asemenea pete pot fi observate la unghiul de ramificare al ramurilor de schelet. În faze mai avansate leziunea se întinde, iar scoarŃa din dreptul acesteia capătă o coloraŃie negricioasă, crapă şi lemnul iese parŃial în evidenŃă. Marginile scoarŃei ce delimitează plăgile, se îngroaşă foarte mult luând un aspect ca şi cum rana s-ar adânci; în realitate, ciuperca nu atacă la lemnul în profunzime. Foarte periculoase sunt foarmele de atac pe pomii tineri ale căror tulpini pot fi înconjurate de plăgi, care fac ca aceştia să se usuce. Din cercetările efectuate se constată că boala produce pierderi mai mari în livezile tinere, până la 15 ani, determinând uscarea pomilor sau distrugerea ramurilor de schelet, în timp ce la merii mai bătrâni, atacul este mai puŃin periculos. În dreptul plăgilor, printre crăpăturile scoarŃei, apar fructificaŃiile ciupercii destul de abundente pe timp umed - sub forma unor excrescenŃe sferice roşiatice, ce conŃin periteciile cu asce şi ascospori (fig. 93). Uneori atacul se manifestă pe fructe, în livezi sau în depozite. Acestea putrezesc şi se acoperă cu fructificaŃii asemănătoare celor ce apar în plăgile de pe ramuri. Putregaiul total al pulpei fructului - asemănător cu cel produs de Monilinia este favorizat de crăpăturile produse de rapăn sau alte răni mecanice. Agentul patogen - Nectria galligena Bres., fam. Hypochreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cylindrocarpon mali (All.)Wr. Miceliul ciupercii care se dezvoltă în parenchimul cortical, formează "perinuŃe" alcătuite din împletirea hifelor, pe care apar conidiofori cu conidii. Conidiile sunt foarte rezistente la temperaturi şi pot să-şi păstreze viabilitatea până la
Fig. 93 - Ulcera]ia deschisă a ramurilor - Nectria galligena: a-atac pe ramuri; bperitecie cu asce şi ascospori (din Al. Lazăr [i col., 1989). 193

2 ani. Ele au o formă alungită, au 2-5 pereŃi transversali şi măsoară 22-66 x 4,5-5,5 µm. o Conidiile germinează la temperaturi cuprinse între 3-30 C, optimum fiind de 24oC. Periteciile sunt globuloase, cu peridia cărnoasă, de culoare roşie şi se formează pe plăgile vechi de 2-3 ani; ele au dimensiuni cuprinse între 240-390 µm. În peritecii se găsesc numeroase asce cu ascospori ovali, bicelulari, uşor strangulaŃi în dreptul septei, de 14-22 x 6-6,8 µm. Epidemiologie. Eliminarea şi germinarea ascosporilor are loc în perioada de vegetaŃie pe timp umed şi la aceleaşi temperaturi ca şi pentru conidii. InfecŃiile cu ascospori sau conidii, au loc fie în luna octombrie, după ce cad frunzele, sau în aprilie în momentul desfacerii mugurilor, în ambele cazuri apărând uşoare crăpături corticale ce favorizează pătrunderea parazitului. Comportarea soiurilor de măr este diferenŃiată, dintre soiurile rezistente cităm: Boiken, Antonovka, Gustav durabil. Dintre soiurile sensibile fac parte: Cox Orange, Pippin, Clar alb, Jonathan, Starking, Parmain d'or, Gavenstein, Ontawa, Reinette de Canada, Red Melba, Starkrimson., Golden delicious. Se apreciază că acest agent patogen este un parazit de "rană" sau de "debilitare" atacul manifestându-se numai pe ramurile debilitate, atacate de insecte, rapăn, ger etc. Prevenire şi combatere. Amplasarea livezilor se va face pe terenuri fără exces de umiditate şi se vor evita văile cu curenŃi reci ce predispun pomii la atac. Se recomandă măsuri de igienă culturală în livezi, curăŃirea pomilor de uscături şi extirparea ramurilor canceroase. SuprafaŃa de secŃiune a ramurilor tăiate, cât şi rănile provocate la extirparea plăgilor se tratează cu o soluŃie de sulfat de fier 3-5 % sau sulfat de cupru 2 % după care se ung cu mastic. Tratamentele împotriva rapănului şi a făinării sunt în majoritate eficiente şi împotriva acestei boli. Se vor stropi pomii în perioada de repaus vegetativ cu Zeamă bordoleză 2 % în toamnă sau mai târziu, după căderea frunzelor. În livezi se va aplica o agrotehnică superioară, acordându-se toată atenŃia administrării de îngrăşăminte pomilor tineri, în primii ani de creştere. 6.1.16. Uscarea ramurilor - Nectria cinnabarina Boala apare pe ramurile pomilor şi arbuştilor fructiferi precum şi la speciile forestiere debilitate, datorită acŃiunii temperaturilor scăzute sau dacă acestea sunt atacate de insecte, rapăn, monilioză etc. Simptome. Atacul devine evident în perioada de vegetaŃie când ramurile se usucă, scoarŃa se necrozează, iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene roşiatice, formate din Ńesutul stromatic. Parazitul pătrunde în profunzimea Ńesuturilor (scoarŃă şi lemn) şi consumă lignina, ceea ce face ca ramurile atacate să fie mai uşoare, în secŃiune prezentând o culoare albicioasă datorită celulozei. Pe perniŃele stromatice de 2-3 mm în diametru, ciuperca formează conidiofori şi conidii, iar în anul următor, în interiorul acestora, peritecii cu asce şi ascospori (fig. 94).

194

Agentul patogen - Nectria cinnabarina (Tode.) Fr., fam. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Tubercularia vulgaris (Tode.) Fr. Acest patogen face parte din categoria paraziŃilor de rană sau de debilitare, ciuperca atacând ramurile în curs de uscare pe care le distruge. În cursul vieŃii saprofite, formează la suprafaŃa scoarŃei, pustule de culoare roşiatică, alcătuite din pseudostrome, pe care apar conidiofori filamentoşi, cu conidii unicelulare şi hialine, de 5,5-8 x 1,5-3 µm. În primăvara următoare, în interiorul perinuŃelor roşiatice, se diferenŃiază peritecii cu asce şi ascospori; aceştia sunt bicelulari, hialini, de 12-20 x 4-7 µm. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen în cursul vegetaŃiei este realizată de conidii iar permanentizarea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenŃă care va genera peritecii cu asce şi ascospori, ce vor putea produce infecŃii pe ramurile debilitate de ger şi atacul paraziŃilor. Prevenire şi combatere. Pomii, arbuştii fructiferi şi arborii din parcuri se vor curăŃa de ramuri uscate şi debilitate; dezinfectarea rănilor se va face cu sulfat de cupru 2 % sau sulfat de fier 3-5 %, după care se vor unge cu un mastic. Se va aplica cu regularitate tratamentul în complex al pomilor pentru combaterea dăunătorilor şi al paraziŃilor vegetali. Se vor respecta regulile de agrotehnică pomicolă adecvate fiecărei specii în parte, dându-se atenŃie administrării îngrăşămintelor în doze moderate şi în complex. 6.1.17. Cancerul rugos al pomilor Diaporthe perniciosa Boala recent descoperită în Ńările cultivatoare de meri şi în Ńara noastră a fost studiată la Piteşti de Amzăr Valentina şi la Iaşi de I. Puiu. Atacul este întâlnit Fig. 94 - Uscarea ramurilor produsă de Nectria cinnabarina: a-atac pe mai ales în livezile ramuri; b-fructificaŃie în secŃiune; c-conidiofori şi conidii (din Al. Lazăr intensive din soiul şi col., 1989). Starkrimson. Simptome. Boala se manifestă pe tulpini şi ramuri, sub formă de cancere rugoase, uscate ale scoarŃei, după care este atacat şi lemnul, ceea ce duce la uscarea rapidă a pomilor de toate vârstele. Atacul mai puŃin obişnuit se manifestă şi pe fructe, sub forma unui putregai moale, brun.

195

Agentul patogen - Diaporthe pernicioasa Marchal, fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, cu f.c. Phomopsis mali Rob. sin. Fusicladium malorum Oud. Ciuperca formează la suprafaŃa scoarŃei atacate picnidii de culoare neagră şi cu dimensiuni între 300-600 x 340-408 µm. Ele conŃin două feluri de spori şi anume unii ovali, cu două picături uleioase la capete, care măsoară 5-7 x 2-3 µm, care sunt fertili în sensul că pot produce infecŃii. Al doilea tip de spori sunt filiformi, cu dimensiuni de 15-26 x 1,25 µm care nu germinează şi nu produc infecŃii. Aceşti spori sunt eliminaŃi din picnidii pe timp ploios în cordoane gelatinoase (cirri) de culoare galbenă-portocalie. Periteciile se formează foarte rar în natură şi conŃin asce ce măsoară 60 x 8 µm; în asce sunt câte 8 ascospori bicelulari, ca două conuri lipite prin baza lor şi măsoară 9,5-14 x 2,5-4 µm. Epidemiologie. Boala evoluează în tot cursul anului, la temperaturi pozitive şi cu maximum de intensitate vara şi toamna. Răspândirea ciupercii este asigurată în cursul vegetaŃiei de picnospori iar transmiterea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenŃă din scoarŃă, ce va genera periteciile cu asce şi ascospori. Prevenire şi combatere: - amplasarea livezilor trebuie să se facă pe terenuri fără exces de umiditate. - efectuarea de tratamente chimice în repausul vegetativ prin îmbăierea trunchiului şi a ramurilor de schelet este obligatorie. - igiena culturilor prin tăierea şi arderea ramurilor atacate, limitează atacul. - în perioada de vegetaŃie tratamentele aplicate corelate cu măsurile de agrotehnică pomicolă protejează pomii de atac. 6.1.18. Putregaiul amar al fructelor - Glomerella cingulata Boala a fost descrisă în Europa în anul 1829, însă agentul patogen a fost determinat şi studiat de către M.J. Berkeley în anul 1856,în Anglia, unde producea pagube importante pe fructele de măr, în verile calde şi umede. Ciuperca atacă fructele de măr, păr, piersic, viŃă de vie şi alte plante. Simptome. Atacul se manifestă în livadă, pe fructele care au atins mărimea specifică soiului, prin apariŃia unor pete brunii, circulare de câŃiva centimetri în diametru. Deseori Ńesuturile parazitate prezintă o uşoară escavare, iar la suprafaŃă, se constată prezenŃa fructificaŃiilor sub forma unor puncte mai închise la culoare, ce reprezintă lagărele de conidii (acervuli) ce sunt dispuse în inele concentrice. Pe măsură ce petele circulare de Ńesut necrotic se măresc, se formează alte inele punctiforme, cu lagăre de conidii. De obicei, putregaiul nu este prea profund şi nici nu cuprinde întreg fructul ca în cazul atacului de monilioză. Fructele puternic atacate se zbârcesc, se mumifiază, cad sau rămân pe pom (fig. 95). Ciuperca mai poate parazita şi ramurile tinere a căror scoarŃă se brunifică şi crapă, ducând la apariŃia unor adevărate cancere deschise, asemănătoare cu cele produse de Nectria galligena..
196

Agentul patogen - Glomerella cingulata (Ston.) Spauld et Schr., fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, cu f.c.Gloeosporium fructigenum Berk. Ciuperca se înmulŃeşte asexuat prin conidii formate în acervuli; acestea sunt cilindrice, uşor curbate, hialine, de 16-28 x 3,5-7 µm. Forma perfectă cu peritecii, asce şi ascospori a fost descoperită de C. Clinton în anul 1902, în statul Illinois în S.U.A. Ascele au dimensiuni cuprinse între 55-70 x 9 µm şi conŃin ascospori asemănători cu conidiile, hialini, unicelulari, de 3,5-5 x 12-22 µm. Epidemiologie. Ascosporii constituie sursa de infecŃie primară alături de conidiile ce se formează în primăvară pe scoarŃa ramurilor, în care ciuperca iernează sub formă de miceliu stromatic. În cursul vegetaŃiei conidiile vor produce infecŃii pe ramurile debilitate. Prevenire şi combatere. Aplicarea măsurilor de igienă culturală pomicolă, ce constau în strângerea fructelor mumifiate ce rămân pe pomi în timpul iernii cât şi tăierea şi arderea ramurilor bolnave, au o mare importanŃă în prevenirea şi combaterea acestei ciuperci. Stropirile cu produse utilizate împotriva rapănului dau bune rezultate şi în acest caz.

Pentru ca atacul să nu se manifeste în depozite, se recomandă stropirile livezilor în toamnă cu clorură de calciu 1 % şi menŃinerea temperaturii la 3-4oC în silozuri, pentru a nu da posibilitate parazitului să se dezvolte.

Fig. 95 - Fruct de măr atacat de Glomerella cingulata (din Al. Lazăr şi col., 1989).

6.1.19. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor – Monilinia fructigena Această boală este cunoscută de foarte multă vreme în toată lumea şi produce pagube foarte mari în livezi şi depozite. Se întâlneşte pe măr, păr, gutui şi mai puŃin pe moşmon şi piersic. Atacă sporadic un număr mare de specii lemnoase ce aparŃin la diferite familii botanice (E. Rădulescu şi col., 1972, Gh. Lefter şi N. Minoiu, 1990). Simptome. Ciuperca parazitează ramurile, florile şi fructele în diferite faze de dezvoltare. Primăvara, în timpul înfloritului, unele ramuri tinere încep să se veştejească, iar frunzele şi florile se brunifică şi se usucă. Atât pe scoarŃa ramurilor atacate cât şi pe flori apar mici "perinuŃe" de mucegai, de culoare cenuşie-gălbuie, alcătuite din miceliu şi conidiile ciupercii. Atacul pe flori seamănă cu efectul îngheŃurilor târzii de primăvară, cu deosebirea că printre florile distruse, brunificate, se mai găsesc şi flori normale. Acest aspect parazitar poartă numele de "monilioza din anul precedent". Mai târziu, când fructele au dimensiunea
197

unei alune, în special la păr, acestea se înnegresc şi cad în masă. Deseori, acest aspect parazitar, cunoscut şi sub numele de "monilioza de primăvară", este confundat cu căderea fiziologică a fructelor tinere. În timpul verii, când fructele au ajuns aproape de maturitate, apar pe suprafaŃa lor pete brune ce se întind la suprafaŃă şi cuprind pulpa în profunzime. În scurt timp, fructul putrezeşte aproape în totalitate, deseori căzând de pe pom. Dacă temperatura este ridicată şi atmosfera umedă, pe suprafaŃa fructului, în dreptul zonei putrezite, apar sporodochiile ciupercii, sub forma unor perinuŃe dispuse în cercuri concentrice. Această formă de atac este cunoscută sub numele de "putregai brun". Ea poate fi confundată cu atacul de Glomerella cingulata la care însă Ńesuturile brunificate se adâncesc. Dacă timpul este umed, cu temperaturi mai scăzute, fructele putrezesc, se brunifică şi apoi se înnegresc, fără ca pe suprafaŃa lor să mai apară sporodochii cu conidii. Această formă de atac întâlnită deseori şi în depozite poartă numele de "putregai negru". Alteori, timpul secetos face ca fructele atacate să se deshidrateze, să se mumifieze şi să rămână atârnate pe pomi şi în timpul iernii. Acest ultim aspect parazitar poartă numele de "mumifierea fructelor". La fructele cu canalul stipelar deschis ciuperca poate produce un "putregai al inimii", vizibil la exterior doar printr-o pată brună la locul de inserŃie al codiŃei sau în partea opusă acesteia (fig. 96). Atacul de monilioză produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor, iar infecŃiile târzii care au loc în timpul recoltării, se Fig. 96 - Putregaiul brun al fructelor - Monilinia fructigena Honey.: a,bmanifestă în depozite. Agentul patogen - Monilinia fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey, fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia fructigena Pers. Aparatul vegetativ al ciupercii se prezintă sub forma unui tal filamentos hialin, care formează la suprafaŃa organelor atacate aglomerări de filamente denumite sporodochii(perinuŃe), pe care apar şiruri de conidii Conidiile sunt catenulate, gălbui, de forma unor butoiaşe, măsurând 12-34 x 9-15 µm, lipsite de disjunctor. După parcurgerea a două ierni, din fructele mumifiate care au fost îngropate în sol, în primăvara celui de al treilea an,după ce scleroŃii germinează, apar apoteciile cu asce şi ascospori. Apoteciile au forma unor pâlnii lung pedunculate, de culoare gălbuie, cu diametrul de 3-5 mm. Ascele conŃin câte 8 ascospori unicelulari, ovali, hialini, de 10-12 x 5-7 µm.
198 putregai brun pe fructe de păr şi măr; c-fruct mumifiat; d-monilioză de primăvară; e-sporodochie cu conidii; c-lanŃuri de conidii, f-conidii (din Al. Lazăr şi col., 1989).

Epidemiologie. Conidiile asigură răspândirea parazitului în timpul verii. Ele germinează la temperaturi cuprinse între 0-25oC, optimum fiind în jur de 15oC. Filamentele ciupercii Monilinia pătrund prin diferite leziuni provocate de insecte (Cydia pomonella, viespi etc.) sau de grindină. De asemenea, în timpul recoltatului şi al transportului fructelor, rănile provocate de lovituri favorizează infecŃiile cu această ciupercă. Iernarea agentului patogen are loc atât sub formă de miceliu de infecŃie în scoarŃa ramurilore, cât şi sub formă de scleroŃi în interiorul fructelor mumifiate. Ascosporii produc de obicei infecŃii pe fructele tinere, de dimensiunea unei alune, cauzând alături de infecŃiile conidiene, monilioza de primăvară. Comportarea soiurilor faŃă de atacul de monilioză este diferită. Astfel, dintre soiurile sensibile cităm: Belle de Boskoop, Jonathan, Reinette de Canada, Golden delicious, Starkrimson, Red delicious, London Pepping, Cox Orange, Prima, Pătul etc. Dintre soiurile relativ rezistente avem: Florina, Roşu de Cluj, Candil sinap, Prima. Sensibilitatea soiurilor este mărită în livezile irigate şi în cele fertilizate unilateral cu azot mineral sau organic. Umezeala exagerată a aerului, picăturile de apă de pe fructe, cât şi distrugerea integrităŃii acestora, constituie principalii factori care fac ca, în unii ani, pagubele produse de monilioză să fie foarte mari. Mărul şi în special părul pot fi atacaŃi şi de Monilia laxa Aderh. et Ruhl.) Honey. Simptomele, morfologia şi ciclul biologic sunt asemănătoare cu ale speciei precedente, cu unele diferenŃieri astfel: culoarea conidiilor de Monilinia laxa este cenuşie iar infecŃiile cu această ciupercă sunt mai puternice în primăvară deoarece conidiile acestei ciuperci rezistă peste iarnă. Prevenire şi combatere. Înainte de a aplica tratamentele de iarnă sau de primăvară, se vor strânge toate fructele mumifiate rămase pe pom şi se vor arde; de asemenea, lăstarii atacaŃi vor fi înlăturaŃi şi distruşi prin ardere, iar fructele putrezite şi căzute vor fi adunate şi îngropate. În timpul perioadei de vegetaŃie vor fi aplicate tratamentele indicate pentru combaterea rapănului precum şi a insectelor, care prin atacul lor favorizează infecŃiile cu monilioză. Rezultate bune dau tratamentele de iarnă cu Zeamă sulfocalcică de 20oBé, în concentraŃie de 20 %, sau cu Zeamă albastră 2-3 %, iar în timpul perioadei de vegetaŃie cu produse din grupele: Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %; Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.); Topsin 70 PU-0,07 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70 WP-0,07 % (t.p.14 z.); Gr.G: Captadin-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Merpan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Ronilan 50 WP0,05 %; Rovral 50 WP 0,1-0,15 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 PU 0,1-0,15 % (t.p. 21 z.); Gr.L: Caroben 75 PTS depozit-0,2 % (t.p.90 z.); Konker-0,125 % (t.p. 21 z.). O atenŃie deosebită se acordă recoltării şi manipulării fructelor, pentru a se evita rănirile mecanice, precum şi pregătirii şi dezinfectării silozurilor de fructe şi menŃinerii unei temperaturi cât mai apropiate de 1-3oC şi a umidităŃii între 80-90 %. După depozitare, fructele pot fi stropite cu Magnate 50 ECNA-0,09 %. 6.1.20. Pătarea albă a frunzelor de păr sau septorioza - Mycosphaerella sentina
199

Septorioza părului este o boală răspândită şi păgubitoare în pepiniere şi livezi. Ciuperca atacă toate speciile de păr, fiind uneori întâlnită şi pe măr şi gutui. La noi produce pagube în pepiniere şi livezi, în special în anii ploioşi. Simptome. La începutul lunii iunie, încep să apară pe frunze pete circulare de 1-6 mm în diametru, de culoare brună. În scurt timp, Ńesuturile parazitate încep să se albească în centru, rămânând înconjurate de un halo cenuşiu-bruniu. În dreptul petelor devenite alburii, se observă prezenŃa unor formaŃiuni punctiforme mici, negre, reprezentând Fig. 97 - Septorioza părului - Mycosphaerella sentina: a-frunze atacate; b-picnidie cu picnospori (din Al. Lazăr şi col., 1989). forma cu picnidii a agentului patogen. Uneori, la soiurile sensibile, se formează un număr foarte mare de pete, acestea confluează şi practic, frunzele îşi pierd funcŃia asimilatoare şi cad prematur. Uneori, pomii din pepiniere pot prezenta defolieri grave, cu 1-2 luni înainte de căderea normală de toamnă. În anii cu precipitaŃii abundente, boala a fost constatată şi pe fructe, pe care apar pete asemănătoare cu cele de pe frunze (fig. 97). Agentul patogen - Mycosphaerella sentina (Fuck.) Schroet., fam. Dothideaceae, ord. Dothideales, cl. Loculoascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Septoria piricola Desm. În porŃiunile de frunze atacate, ciuperca formează picnidii cu picnospori. Picnidiile sunt globuloase, de 80-180 µm în diametru, având la partea superioară un osteol larg. Picnosporii sunt alungiŃi, filamentoşi, incolori şi multicelulari, de 30-43 x 3 µm. Prin intermediul picnosporilor ce sunt puşi în libertate pe vreme umedă, ciuperca se răspândeşte în timpul perioadei de vegetaŃie. Epidemiologie. Picnosporii germinează în picăturile de apă de pe frunze producând noi infecŃii, iar după o perioadă de incubaŃie care durează între 9-12 zile, boala începe să se manifeste. Stadiul saprofit al ciupercii are loc pe frunzele căzute iar în primăvară apar periteciile cu asce şi ascospori. Forma cu loculi a fost găsită în anul 1908 de către H. Klebahn. Loculii
200

au dimensiuni cuprinse între 80-110 µm. Ascele sunt măciucate şi conŃin câte 8 ascospori bicelulari şi hialini, de 26-33 x 4 µm, spori ce produc infecŃiile primare în primăvară. Agentul patogen iernează sub formă de loculi cu asce sau chiar ca picnospori în picnidii. Din observaŃiile efectuate la Iaşi (C.Sandu-Ville, Al. Lazăr, M. Hatman, 1961) rezultă că loculii apar la începutul lunii aprilie, iar ascosporii se maturează după 15 mai. Soiurile de păr care manifestă rezistenŃă la această boală sunt: Curé, Decana de iarnă, Untoasă Liegel, Bergamot, Experen ş.a. Mai sensibile s-au dovedit a fi: Wiliams, Untoasă Diel, Untoasă Hardy, Favorita lui Clapp etc. Prevenire şi combatere. Se vor executa arături adânci în livezi şi se vor strânge şi arde frunzele în pepiniere pentru a se micşora mult sursa de infecŃie cu picnospori şi ascospori în primăvară. De asemenea, stropirile de iarnă, primăvară şi vară, care se aplică pentru combaterea rapănului sunt eficace şi împotriva acestei boli. O atenŃie deosebită trebuie să se acorde stropirilor din pepiniere, aplicându-se tratamente cu produse folosite în combaterea rapănului până toamna la căderea normală a frunzelor. Numărul tratamentelor este în funcŃie de cantitatea şi frecvenŃa precipitaŃiilor din timpul perioadei de vegetaŃie. 5.1.21. Rugina mărului - Gymnosporangium juniperinum Rugina mărului este răspândită în Europa şi America producând pagube atât în livezile de măr cât şi în pădurile montane, unde creşte Juniperus virginiana L. sau Juniperus communis L. Simptome. Pe partea inferioară a frunzelor de măr ciuperca formează pete mici, la început gălbui, apoi cu tendinŃă de înroşire, în dreptul cărora apar puncte mici, negre, ce sunt picnidiile agentului patogen. Pe partea inferioară a frunzelor, Ńesuturile se hipertrofiază şi se formează ecidii alungite, proeminente, ca nişte mici butelii. Pomii puternic atacaŃi pierd frunzele prematur. Pe scoarŃa lăstarilor pot să se formeze picnidii şi ecidii, iar aceştia se usucă până la sfârşitul perioadei de vegetaŃie. Pe scoarŃa ramurilor de Juniperus communis L., arbust ce se găseşte în flora spontană a Ńării noastre, ciuperca produce hipertrofierea Ńesuturilor, apariŃia de gale sau umflături acoperite pe timp umed cu o masă gelatinoasă, iar pe timp uscat, cu o Fig. 98 - Rugina părului - Gymnosporangium sabinae: a-frunze de păr atacate;b-lăstari de Juniperus sabinae L. cu pustule de teliospori; c-picnidii şi peliculă de culoare ecidie de tip Roestelia; d-teliospori (din Al. Lazăr şi col., 1989). gălbuie, formată din lagăre de teliospori.
201

Agentul patogen - Gymnosporangium juniperinum (L.) Mart., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Picnidiile şi ecidiile se formează pe diferite soiuri de măr, iar lagărele de teliospori pe Juniperus communis L. Ciuperca este heteroică, iar uredosporii lipsesc. Ecidiosporii se formează în ecidii alungite ce prezintă numeroase fante laterale; la maturitate ei măsoară 2845 x 23-35 µm. Forma ecidiană pe măr poară numele de Roestelia penicillata. Teliosporii sunt bicelulari, cu pedicelul foarte lung şi măsoară 48-61 x 18-30 µm. Soiurile Jonathan, York Imperial, Reinette de Canada ş.a. sunt sensibile la rugină (E. Rădulescu, 1972). Epidemiologie. Permanentizarea ciupercii pe Juniperus communis L. se face prin miceliul de rezistenŃă iar infecŃiile pe măr în cursul vegetaŃiei se realizează prin picnosporii de pe pomii infectaŃi şi prin ecidiosporii ce apar pe Juniperus communis. Prevenire şi combatere. În regiunile unde boala este frecventă, se vor cultiva soiuri de măr rezistente la rugină. Stropirile cu produse organice de sinteză, ce acŃionează ca fungicide de contact, cât şi cele sistemice, dau rezultate bune în combatere. 6.1.22. Rugina părului - Gymnosporangium sabinae Rugina părului este mai puŃin răspândită decât cea a mărului, fiind mai frecventă în livezile din Transilvania. În Europa a fost remarcată în livezile de păr amplasate în preajma parcurilor, unde se cultivă Juniperus sabina L. Pagubele produse de acest agent patogen pot fi destul de mari. Pentru Ńara noastră, boala are o importanŃă economică redusă. Simptome. Atacul se manifestă îndeosebi pe frunze, pe care apar pete roşiatice de 12 cm în diametru, în care se formează picnidiile ce se prezintă ca nişte formaŃiuni punctiforme, de culoare neagră. Pe faŃa inferioară a frunzelor Ńesuturile se hipertrofiază şi se formează ecidii de tip Roestelia, cu aspect mamelonat, în care se găsesc ecidiosporii ciupercii. În general, simptomele ruginii părului sunt mult asemănătoare cu cele descrise la măr. Pe speciile de Juniperus atacul se manifestă prin hipertrofierea ramurilor tinere, pe lungimi ce variază de la 3-12 cm, însoŃită de crăparea scoarŃei. Ramurile atacate ale speciilor de Juniperus (Juniperus sabina L.) se usucă, obŃinându-se un material necorespunzător în pepiniere sau în plantaŃiile tinere din parcuri (fig. 98). Agentul patogen - Gymnosporangium sabinae (Dicks.)Wint., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Picnidiile şi ecidiile se formează pe păr, iar teliosporii pe Juniperus sabina L. Caracterele ciupercii sunt asemănătoare cu ale speciei precedente. Forma cu ecidii este raportată la specia Roestelia cancellata Reb. Epidemiologie. InfecŃiile pe frunzele de păr se produc de către bazidiosporii apăruŃi prin germinarea teliosporilor şi de către picnosporii apăruŃi în primăvară. Permanentizarea patogenului în lăstarii de Juniperus se face prin miceliul de rezistenŃă. Prevenire şi combatere. Se vor lua aceleaşi măsuri de combatere ca şi în cazul ruginii mărului.
202

6.2. BOLILE GUTUIULUI Micoze 6.2.1. Pătarea brună a frunzelor - Fabraea maculata Boala, denumită şi entomosporioză, este frecventă în pepiniere şi livezi. Ciuperca parazitează pe gutui şi păr şi mai rar pe măr, moşmon, Sorbus etc. În anii cu ploi frecvente în timpul verii, boala devine foarte periculoasă în pepiniere. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi rareori pe lăstari şi fructe. Pe limbul frunzelor apar pete circulare, de dimensiuni cuprinse între 2-10 mm, care la început au o culoare gălbuie-crem, iar mai târziu devin roşiatice. În centrul acestor pete, pe partea superioară a frunzelor se diferenŃiază 1-2 punctişoare reliefate, crustoase, de culoare neagră, care reprezintă fructificaŃiile ciupercii. Petele pot să se unească şi frunzele vor prezenta porŃiuni mari de Ńesut atacat, care reduce foarte mult suprafaŃa asimilatoare a pomului. În cazul unui atac puternic, pomul poate să-şi piardă frunzele în lunile iulie-august (fig. 99). Atacul pe lăstarii tineri apare mai târziu, în vară, manifestându-se printr-o brunificare a scoarŃei, însoŃită de o uscare a vârfului acestora. Pe fructe, boala se manifestă prin apariŃia de pete asemănătoare cu cele întâlnite pe frunze. Când petele de pe fructe sunt grupate, pulpa crapă şi deseori este supusă unui proces de putrezire, datorită pătrunderii în interiorul Ńesuturilor a altor agenŃi patogeni. Agentul patogen - Fabraea maculata (Lév.) Atk., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Entomosporium maculatum Lév. sin. Diplocarpon soraueri (Kleb.) Nannf. Miceliul ciupercii se dezvoltă în spaŃiile intercelulare ale organelor parazitate. Conidioforii şi conidiile se formează pe nişte strome care apar subcuticular şi ies în evidenŃă ca nişte punctişoare negre, prin ruperea epidermei. Conidiile sunt hialine, tetracelulare, dispuse în cruce. Celulele laterale cât şi cea superioară, se termină cu câte un cil lung. Conidiile măsoară 18-25 x 6-12 µm. Celula bazală se prinde de conidiofor; conidioforii sunt scurŃi şi cilindrici. În condiŃii de saprofitism, pe frunzele căzute, ciuperca formează apotecii cu asce şi ascospori bicelulari, cu celule neegale,ce măsoară 1820 x 6-7 µm. Fig. 99 - Pătarea brună a frunzelor de gutui - Fabraea maculata: a-frunze şi
fructe atacate; b-conidiofori şi conidii. (din Al. Lazăr şi col., 1989).

Primele
203

Epidemiologie. infecŃii în

primăvară sunt produse de către conidiile ce se formează pe lăstarii atacaŃi din toamnă. Ciuperca iernează în scoarŃa ramurilor. Ascosporii ajung la maturitate prin luna mai şi determină infecŃii pe frunze. În anii ploioşi, boala poate lua un caracter grav. Din unele observaŃii efectuate la noi (Il. Vonica şi col., 1971), rezultă că pentru Ńara noastră forma cu apotecii nu are importanŃă în producerea infecŃiilor primare în primăvară. Prevenire şi combatere. Măsurile recomandate pentru combaterea rapănului la meri sunt eficace şi împotriva acestei boli. AtenŃie deosebită se va acorda aplicării măsurilor care duc la micşorarea sursei de infecŃie din primăvară, prin conidii şi ascospori. Se vor executa arături adânci pentru îngroparea frunzelor căzute. Comportarea soiurilor de păr la atacul de entomosporioză este diferită. Între soiurile mai atacate sunt: Untoasă Bosc, Curé, Williams, Untoasă Liegel. Mai rezistente sunt: Luise bone d'Avranches, Contesa de Paris, Favorita lui Clapp şi Untoasă Clergeau. Soiurile de gutui, de asemenea, se comportă diferit. Astfel sunt mai atacate: Berecky, De Ploieşti, Sălbatice.Sunt mai rezistente: De Moşna, MălăieŃe, De Jariştea, Constantinopol, Pufoase, Văratice, De Portugalia etc. După cercetările efectuate de către Il. Vonica şi col. (1971) rezultă că se obŃin rezultate bune prin stropiri cu Zeamă bordoleză 0,5 % sau Captan 50 WP-0,25 %, Metoben 70 PU-0,07 %, Topsin M-70 WP-0,07 %, Captadin 50 PU0,25 %, Kolfugo 25 SC-0,2 % şi mai nou Stroby DF-0,01 %. Stropirile se repetă de mai multe ori pe vară, mai ales în anii ploioşi care favorizează infecŃiile. Se vor folosi soiuri de gutui rezistente la această boală. 6.2.2. Mumifierea fructelor tinere - Monilinia linhartiana Boala poate căpăta un caracter mai grav în primăverile mai reci şi umede. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze, flori, fructe şi ramuri tinere. În primăvară, după apariŃia frunzelor tinere, acestea prezintă brunificări în special de-a lungul nervurilor. În dreptul porŃiunilor atacate, pe vreme umedă, ciuperca formează conidiofori şi conidii care au culoarea galbenă-cenuşie. Conidiile infectează florile, iar miceliul, prin peŃiol, ajunge din nou în lăstari şi frunze. În primăverile ploioase aceste infecŃii au loc în masă şi se ajunge la distrugerea unui număr mare de ramuri cu frunze şi flori. Miceliul din interiorul ovarelor, formează scleroŃi sau o stromă sclerotiformă. Fructele tinere încetează să mai crească, se brunifică, se zbârcesc şi cad (fig. 100).

Fig. 100 - Mumifierea fructelor tinere Monilinia linhartiana: a-ramură cu frunze şi fructe mici atacate; b-conidii; c-scleroŃi şi apotecii; d-ască cu ascospori şi parafize

Agentul patogen - Monilinia linhartiana (Prill.. et Delacr.) Honey., fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia linhartiana Prill. et Delacr.
204

Pe frunzele şi ramurile atacate, ciuperca formează conidiofori şi conidii pe nişte strome subcuticulare, rezultate din împletirea filamentelor miceliene. Conidiile sunt unicelulare, de forma unor lămâi şi au dimensiuni cuprinse între 10-20 x 9-14 µm. Ele apar sub forma unor lanŃuri simple ramificate, fiind despărŃite prin disjunctori. Epidemiologie.Cu ajutorul organelor de înmulŃire asexuată (conidiile) ciuperca se răspândeşte activ primăvara. Iernarea ciupercii are loc sub formă de miceliu de infecŃie în scoarŃa ramurilor infectate şi în special prin stromele scleroŃiale care se formează în interiorul fructelor atacate. Din germinarea scleroŃilor, după doi ani, apar apotecii cu asce şi ascospori, aceştia infectând frunzele de gutui în primăvară. Fructele de gutui ajunse aproape de maturitate pot fi atacate de ciuperca Monilinia fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey. Aspectul parazitar, biologia parazitului şi combaterea bolii sunt asemănătoare cu cele descrise la bolile mărului şi părului. Prevenire şi combatere Se vor aduna şi distruge fructele căzute, pentru a elimina sursa de infecŃie prin spori. Se vor face stropiri în primăvară, înainte de umflarea mugurilor, în faza de buton roşu, după înflorit şi la una-două săptămâni după ultimul tratament, cu zeamă bordoleză 1 %. În vegetaŃie se vor face tratamente cu: Dithane M 45-0,2 %; Dithane 75 WG0,2% (t.p. 28 z.); Efomyl 50 WP-0,07% (1,4 kg.p.c. în 2000 l apă (t.p.21 z); Rovral 50 WP 0,1-0,15% (2 t.p. 21z); Rovral 50 PU 0,1-0,15% (t.p.21 z.); Sumilex 50 PU-0,1% (t.p.14 z.); Sumilex 50 WP-0,1% (t.p.14 z.); Konker 0,125% (t.p.21z). Se vor aduna şi distruge fructele căzute, pentru a elimina sursa de infecŃie prin ascospori. Se vor face stropiri în primăvară, înainte de umflarea mugurilor, în faza de buton roşu, după înflorit şi la una-două săptămâni după ultimul tratament, cu Zeamă bordoleză 1 %. În vegetaŃie se vor face tratamente cu: Efomyl 50 WP-0,07 %, Captadin 50 PU-0,25 %, Sumilex 50 PU-0,1 % sau Konker-0,125 %. 6.3. BOLILE PRUNULUI Viroze 6.3.1. Vărsatul prunelor - Plum pox virus (Şharka disease) Această boală virotică mai este cunoscută şi sub denumirea de şarka. Este apreciată ca una dintre cele mai periculoase maladii ale prunului, atât prin pagubele produse, dar mai ales prin extinderea mare pe care o are în Ńările din Balcani. Boala a fost observată prima dată în Macedonia, în timpul primului război mondial şi a fost parŃial studiată de către D. Atanasoff (1932), în Bulgaria. După datele furnizate de literatura de specialitate rezultă că, în unele Ńări, peste 60 % din pomii plantaŃiilor sunt infectaŃi cu acest virus, ceea ce cauzează pierderi foarte mari. În prezent boala continuă să se extindă în Cehia, Slovacia şi Polonia. La noi în Ńară boala a fost semnalată în anul 1922 de către Tr. Săvulescu. Cercetări ulterioare au arătat că vărsatul prunelor este mult răspândit, atât în pepiniere cât şi în livezi, în multe judeŃe din Moldova, Muntenia, Oltenia şi Transilvania (Al. Lazăr şi col., 1974). În afară de prun, virusul mai atacă şi alŃi pomi fructiferi printre care piersicul, caisul, zarzărul şi corcoduşul; în mod artificial s-au putut produce infecŃii pe multe specii de Prunus.
205

Simptome. Atacul se manifestă pe frunzele şi pe fructele de prun. Pe frunzele complet dezvoltate, se formează pete de culoare verde-deschis sau gălbui, de formă circulară sau semilunară, răspândite pe întreaga suprafaŃă a limbului. Simptomele pot apare vizibile în cursul lunilor mai-iunie şi septembrie-octombrie. În timpul lunilor călduroase de vară simptomele sunt mascate, putându-se observa pe frunzele din partea umbrită a pomului dinspre nord. Frunzele bolnave, în general, au aceleaşi dimensiuni cu cele sănătoase (fig. 101). Atacul pe fructe determină apariŃia unor pete circulare sau ovale, de culoare gălbuiverzui, cu aspect apos, destul de vizibile pe fructele dezvoltate, însă nematurate (verzi). Deseori, Ńesuturile din dreptul petelor nu mai cresc şi fructele apar deformate, prezentând scurgeri de clei. Fructele atacate cad din pom cu aproximativ o lună înainte de a se matura, ceea ce constituie o pierdere foarte mare de recoltă. De asemenea, în fructele atacate se găsesc acumulate cantităŃi reduse de zahăr, comparativ cu cele sănătoase, iar acizii se găsesc în exces (Al. Lazăr şi col., 1969). Agentul patogen - Plum pox virus (Şharka virus), grupa Potyvirus. Particulele virotice au o formă flexuoasă şi măsoară 746 x 20 nm. Virusul nu se transmite prin seminŃe (Al. Lazăr şi col., 1969). În cercetările efectuate de Al. Macovei (1972), prin care s-a reuşit să se obŃină particule virotice direct din Ńesuturile de prun, s-a constatat că acestea au dimensiuni mult mai mari, în jur de 3000 nm, demonstrându-se că numai criteriul morfologic, în special cel legat de dimensiune, nu este suficient pentru a caracteriza un virus. Deseori, la prun, virusul plum-pox-ului se găseşte împreună cu virusul mozaicului în benzi. Epidemiologie. Unele soiuri de prun reacŃionează puternic la infecŃia cu acest virus, prin stagnarea în creştere a pomilor tineri şi prin reducerea simŃitoare a recoltei atât cantitativ cât şi calitativ. Soiurile sensibile la această boală sunt: Vânăt românesc, Vânăt de BistriŃa, Vânăt de Italia, Washington, Columbia etc. Mai rezistente s-au dovedit: D'Agen, Anna Spath, Renclode violette, Tămâios de BistriŃa, Gras românesc, Stanley. Fig. 101 - Vărsatul prunului - Plum pox, {harka Răspândirea virusului se face prin disease: frunze şi fruct cu simptome de atac(din I. folosirea unui material săditor infectat şi prin Bobeş şi col., 1973). afidele: Myzus persicae, M. varians, Bracycaudus helichrysi, Phorodon pruni şi Aphis craccivora. Plante indicatoare şi plante test: Soiul Roşioare văratice cât şi soiul jugoslav Pozegaca, alături de alte soiuri de tip vânăt, prezintă simptome foarte evidente în câmp. În condiŃiile de la Iaşi, simptome foarte puternice au fost observate şi pe soiurile Washington şi Columbia (Al. Lazăr şi col.,1971). Virusul poate fi transmis şi pe plante erbacei cu inducere de simptome şi pe Nicotiana clevelandii şi Chenopodium foetidum.
206

În natură virusul este transmis prin intermediul unor insecte (afide şi cicade) cât şi prin polen (Al. Macovei, 1972). Prevenire şi combatere. Se vor recolta altoaie numai de la plantele-mamă sănătoase, testate în prealabil. Rezultate bune se obŃin prin folosirea de altoi proveniŃi de la pomii sănătoşi din câmpul III al pepinierei. Pepinierele vor fi amplasate în zone în care plum-poxul este absent; de asemenea ele trebuie să fie cât mai îndepărtate de livezile de prun. Pomii afectaŃi de boală vor fi distruşi; pepinierele vor furniza numai material absolut sănătos. În timpul perioadei de vegetaŃie se vor aplica tratamente chimice pentru combaterea insectelor. Nu se vor folosi portaltoi vegetativi ci numai generativi. Se vor distruge buruienile şi sâmburoasele spontane din jurul pepinierelor. In zonele puternic infectate trebuie să se cultive soiuri mai tolerante ca: Anna Späth, D'Agen, Renclode ş.a. Bacterioze 6.3.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum Boala a fost descrisă în Anglia în 1931 de unde s-a răspândit aproape în toată lumea. E.F. Smith descrie boala în anul 1902 şi mai târziu, a reuşit să infecteze artificial şi piersicul cu bacterii obŃinute de la prun. La noi în Ńară, Elena Bucur şi col. (1960) au studiat această bacterioză care este destul de răspândită. Boala poate fi întâlnită pe prun, cais, zarzăr, piersic, corcoduş şi migdal. I. Lazăr (1964) a semnalat-o pe cais şi prun, iar V. Severin (1985) o semnalează şi pe vişin şi mirobolan, producând pagube mici. Simptome. Boala se manifestă pe frunze, fructe şi pe lăstarii nelignificaŃi, semănând uneori cu arsurile produse de diferite soluŃii chimice. Pe aceste organe apar pete circulare, variind ca dimensiuni între 0,5-5 mm şi o culoare verde-închis, cu aspect apos. Pe timp umed, în dreptul petelor se observă o peliculă umedă de exudat, format din bacteriile care difuzează din interior la suprafaŃa Ńesuturilor. Pe timp uscat, Ńesuturile atacate necrozându-se, cad, iar frunza apare ciuruită, pierzându-şi parŃial funcŃiile asimilatoare. Un atac puternic determină căderea frunzelor în masă, în special în verile ploioase urmate de perioade uscate. Deseori, mugurii afectaŃi se umflă şi apoi se veştejesc iar ramurile se usucă în timpul verii. Pe fructele de piersic, cais şi cireş, petele sunt circulare, de 1 mm în diametru, de culoare roşiatică, cu tendinŃă de a deveni brunii şi cu aspect umed. Exudatul care apare la suprafaŃa petelor, are o culoare uşor gălbuie. Atacul timpuriu pe fructele tinere, determină apariŃia unor deformări şi escavaŃii pline cu bacterii. łesuturile pulpei fructelor prezintă numeroase crăpături mici localizate în dreptul petelor. Fructele îşi pierd valoarea comercială sau pot să putrezească datorită instalării şi a altor agenŃi patogeni, ce pătrund în interiorul pulpei. Pe lăstarii tineri atacul acestor bacterii produce pete lenticulare, alungite, care pot atinge lungimi de 7-8 mm. ScoarŃa ramurilor se brunifică, este distrusă, iar printre crăpături apare un exudat cleios, caracteristic. Leziunile de pe ramuri, adevărate ulcere, se măresc în fiecare an şi pot evolua în cancere deschise (fig. 103).

207

Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. morsprunorum (Wor.) Joung Dye et Wilkie., fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Cercetări mai recente făcute la noi în Ńară au evidenŃiat şi prezenŃa bacteriei Xanthomonas pruni (Smith.) Dowson ce produce pagube mai importante pe cireş şi prun. Atacul este asemănător cu cel produs de către bacteria precedentă. Dimensiunile bacteriei Pseudomonas syringae pv. morsprunorum variază în limite mai mari ca ale speciei precedente (0,8-2,3 x 0,3-0,6 µm. Bacteriile au formă de bastonaş de 1,6-1,8 x 0,4-0,6 µm, cu cili polari şi sunt Gram-negative şi neacidorezistente. Epidemiologie. Aşa cum a dovedit E.F. Smith (1903), bacteriile pătrund în interiorul Ńesuturilor mezofilului frunzei, prin osteolul stomatelor, iar în scoarŃa ramurilor prin lenticele. O mare parte din infecŃii se produc în timpul altoitului (V. Severin şi col., 1985). Boala este favorizată de precipitaŃiile abundente din timpul perioadei de vegetaŃie şi de frecvenŃa mare a insectelor vectoare. Prevenire şi combatere. Se impune recoltarea altoilor numai de la pomii-mamă sănătoşi,testaŃi în prealabil. În pepinierele şi livezile de pomi sâmburoşi vor fi aplicate tratamente chimice. Din cercetările efectuate la noi în Ńară de către Elena Bucur, rezultă că pomii sâmburoşi trebuie stropiŃi în primăvară la dezmugurire, cu produse cuprice ca: Zeama bordoleză 0,5 %, Oxiclorură de cupru 0,5 %, Captan 0,2 % sau Mancozeb 0,3 %. Aceste tratamente trebuie repetate la intervale de 10-15 zile în funcŃie de condiŃiile climatice. Produsele amintite au efect şi împotriva suprainfecŃiilor cu diferite alte ciuperci fitopatogene.
Fig. 103 - UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor de sâmburoase-Xanthomonas pruni: a-atac pe frunze;b-atac pe fruct; c-atac pe ramură (după Tr. Săvulescu, 1959).

Micoze 6.3.3. Hurlupii - Taphrina pruni Boala este cunoscută de foarte multă vreme şi este răspândită în Ńările europene şi unele Ńări asiatice pe soiurile de prun (Prunus domestica) cât şi pe Prunus insititiae, Prunus padus şi Prunus spinosa. Simptome. Boala se manifestă la începutul lunii mai, pe fructele tinere; cele atacate au o culoare galbenă-verzuie şi sunt mult mai mari decât cele sănătoase. Mezocarpul este hipertrofiat, determinând alungirea fructelor şi o uşoară încovoiere a acestuia, iar endocarpul lemnos este atrofiat. Pe suprafaŃa hurlupilor se constată prezenŃa unui strat catifelat de culoare albicioasă-cenuşie format din himeniul de asce cu ascospori, fructele având un gust acrişordulceag, mult mai plăcut decât cele sănătoase la acea oră, care sunt astringente. După 3-4 săptămâni de la apariŃia simptomelor, fructele se zbârcesc şi cad în masă (fig. 104).

208

Agentul patogen - Taphrina pruni (Fuck.) Tul., fam. Taphrinaceae, ord. Taphrinales, cl. Hemiascomycetes, subîncr. Ascomycotina. Ciuperca prezintă un miceliu ce se dezvoltă intercelular şi în epidermă, care formează asce libere la suprafaŃa fructului parazitat. Ascele sunt cilindrice, rotunjite la vârf, de 30-60 x 7-15 µm. În ască se află mai mulŃi ascospori, întrucât aceştia au proprietatea de a înmuguri. Ei sunt sferici, de 4-5 µm în diametru. Agentul patogen iernează sub formă de miceliu în muguri şi ramuri, atacul fiind favorizat de primăverile reci şi umede. Pe lângă prunul domestic, mai sunt atacate mălinul, porumbarul şi P. nigra. Dintre soiurile de prun sunt mai atacate: Vinete româneşti, De BistriŃa, Grase româneşti, Pozegaca. Soiurile româneşti care au ca genitori Tuleu gras şi Rivers timpuriu, nu au suferit atac de Taphrina. Epidemiologie. Agentul patogen persistă în ramurile infectate şi în primăverile reci şi umede formează hurlupi(cocoşei), de pe care ascosporii sunt răspândiŃi de vânt şi ploi. Fig. 104 - Hurlupii la prun - Taphrina Prevenire şi combatere. Tratamentele se pruni: a-fructe atacate; b-himeniu de recomandă în fazele fenologice de dezmugurit, buton asce cu ascospori (după alb, la începutul scuturării petalelor, la legatul E.B.Lambert,din P.Sorauer, 1961). fructelor şi toamna la începutul scuturării frunzelor. Tratamentele primelor trei faze din cele enumerate se fac cu zeamă bordoleză 1 %, Oxicig 50 PU-0,5 %. Celelalte tratamente se fac cu produse din grupele: Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 28 z.); Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Vondozeb0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 28 z.); Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.); Gr.D: Derosal 50 SC-0,07 % (t.p.14 z.); Derosal 50 WP-0,07 % (t.p. 18 z.); Gr.F: Bravo 500 SC0,15 %; Gr.G: Captadin 50 PU-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Folpan 80 WP-0,2 % (t.p.21 z.); Merpan 50 WP-0,25 %; Gr.J: Anvil 5 SC-0,4 % (t.p. 21 z.); Gr.K: Befran 25 CS-0,1 %; Efuzin 500 SC-0,2 % (2 l/ha); Gr.L: Cuprozir 50 PU-0,2 %; Metozir S 60 PU- 0,3 % (6 kg/ha) (t.p. 14 z.); Systhane C-0,1 % (2 kg/ha); Systhane C PU-0,1 %. 6.3.4. Făinarea prunului - Podosphaera tridactyla Boala nu produce pagube mari în livezile de prun, însă poate să constituie o primejdie pentru pomii sâmburoşi din pepiniere în anumiŃi ani, în care condiŃiile climatice devin favorabile evoluŃiei ciupercii. Agentul parazitează pe diferite specii ale genului Prunus (P. cerasifera, P. armeniaca, P. domestica, P. communis, P. cerasus ş.a.). Simptome. Atacul pe frunze şi lăstari apare târziu în vară şi se manifestă prin formarea, pe ambele feŃe ale limbului, a unui miceliu albicios, arachnoideu (ca o pânză de
209

păianjen), cu aspect pulverulent, datorită formării unui număr mare de lanŃuri de conidii de tip Oidium. Spre sfârşitul verii sau începutul lunii septembrie, pe faŃa inferioară a limbului cât şi pe scoarŃa lăstarilor incomplet lignificaŃi, apar formaŃiuni negre, punctiforme care sunt cleistoteciile ciupercii. Un atac puternic determină îngălbenirea şi apoi căderea frunzelor pomilor din pepiniere, în special la cais şi corcoduş (fig. 105). Agentul patogen - Podosphaera tridactyla (Wallr.) De Bary., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium sp. Miceliul ciupercii este incolor, fin şi se prinde de substrat cu ajutorul apresorilor din care pornesc haustorii. Conidiile sunt elipsoidale, de 2127 x 12-15 µm. Cleistoteciile sunt sferice, de 66105 µm, cu o singură ască în interior, au un număr de 3-7 apendici de 2-4 ori dicotomic ramificaŃi la vârf. Ascele măsoară 52-96 x 46-70 µm, iar ascosporii 16-30 x 13-16 µm (C. Sandu-Ville, 1967). Epidemiologie. În anii secetoşi, răspândirea agentului patogen se face prin conidiile de tip Oidium iar persistenŃa patogenului de la un an la altul este asigurată de către cleistoteciile ce vor elimina în primăvara următoare ascele cu ascospori.

Fig. 105 - Făinarea prunului - Podosphaera tridactyla: a-frunză atacată;b-cleistotecie cu apendici dicotomic

Prevenire şi combatere. Se recomandă stropiri în pepinieră cu Zeamă sulfocalcică 2 %, Sulfomat PU-4 kg/ha sau Karathane-0,05 % după apariŃia bolii sau cu Befran 25 EC-0,1 %. 6.3.5. Pătarea roşie a frunzelor - Polystigma rubrum Boala este foarte răspândită în Ńara noastră, pe anumite soiuri de prun, în anii cu primăveri umede. Simptome. Pătarea roşie a frunzelor de prun apare prin luna mai-iunie. La început atacul se manifestă prin apariŃia de frunze a unor pete circulare, gălbui-portocalii, de 3-20 mm în diametru şi cu aspect cerat. Cu timpul petele se înroşesc, căpătând o nuanŃă cărămizie, iar porŃiunea parazitată se bombează uşor spre partea inferioară a frunzelor, unde petele prezintă mici formaŃiuni punctiforme mai închise la culoare, care sunt picnidiile agentului patogen. Pe timp umed, picnosporii sunt eliminaŃi în masă şi apar în dreptul petelor pe partea inferioară a frunzelor ca un strat de gelatină de culoare albă. Numărul petelor ce se formează pe frunze este în raport cu numărul infecŃiilor şi cu rezistenŃa soiului. Dimensiunea lor variază foarte mult, în funcŃie de soiul atacat. Adesea, frunzele soiurilor sensibile sunt complet acoperite de pete roşii, iar asimilaŃia clorofiliană este simŃitor redusă (fig. 106).

210

Pomii puternic atacaŃi pierd frunzele mult înainte de momentul normal, ceea ce face ca aceştia să aibă o slabă rezistenŃă la gerurile din timpul iernii. De asemenea, fructele provenite de la pomii atacaŃi sunt mai mici şi au o cantitate de zahăr mai redusă. La anumite soiuri sensibile, prezenŃa bolii poate duce la apariŃia periodicităŃii de Fig. 106 - Pătarea roşie a frunzelor de prun - Polystigma rubrum: arodire. frunză atacată;b-picnidie cu picnospori; c-peritecie cu asce şi ascospori Agentul patogen (original). Polystigma rubrum (Pers.) D.C., fam. Polystigmataceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Polystigmina rubra (Pers.) Sacc. Miceliul ciupercii este pigmentat portocaliu-roşiatic şi formează în Ńesuturile parazitate strome puternic colorate în care se diferenŃiază picnidii cu picnospori. Picnidiile au dimensiuni cuprinse între 110-234 µm. Epidemiologie. Prin intermediul picnosporilor eliminaŃi pe partea inferioară a frunzelor sub forma unui strat gelatinos, ciuperca se răspândeşte în timpul perioadei de vegetaŃie. Răspândirea picnosporilor este realizată de către insecte sau picături de apă care îi antrenează de pe frunzele parazitate pe cele sănătoase. După I. Bobeş (1962) picnosporii nu sunt capabili în orice condiŃii să producă infecŃii; acestea pot fi provocate şi de către ascospori pe măsură ce ajung la maturitate. În timpul iernii, în interiorul picnidiilor golite, se formează un filament ascogonal, iar în primăvară apar peritecii cu asce şi ascospori. În primăvară, aproximativ după scuturarea florilor, ascosporii ajung la maturitate, germinează în picăturile de apă şi produc noi infecŃii pe frunze. M. Josifovici (1956) a constatat că infecŃiile cu ascospori în primăvară sunt foarte mult diminuate, în cazul când pe frunzele de prun căzute în timpul iernii se dezvoltă ciuperca Trichotecium roseum care distruge filamentele ascogonale ale agentului patogen. C. Sandu-Ville, Al. Lazăr, M. Hatman (1961) constată în condiŃiile de la Iaşi, că miceliul ciupercii Trichotecium roseum se dezvoltă puternic la exteriorul stromelor de Polystigma rubrum. cât şi în interiorul picnidiilor, căptuşindu-le şi împiedicând formarea filamentului ascogonal, a ascelor şi ascosporilor. Patogenul mai atacă pe lângă prun, porumbarul, corcoduşul şi prunul chinezesc. Dintre soiurile de prun cele mai atacate sunt: Vânăt românesc, Vânăt de Italia, Tuleu gras, Anna Späth, d'Agen, Roşior văratec, Gras românesc, Renclode d'orée, Galbene etc. Mijlociu atacate sunt soiurile:Stanley, Renclod verde, Bărdace de Cotnari, Washington. Mai puŃin atacate sunt soiurile: Nectarina roşie, Centenar, Silvia, Renclod violet, Gălbioare, Rivers etc. Soiurile de prun se comportă diferit faŃă de această ciupercă. Printre soiurile rezistente la această boală amintim: Tuleu gras, Renclod d'Altan, Renclod verde, Roşior
211

văratic etc., iar ca sensibile: Vinete româneşti, De BistriŃa, Vinete de Italia, D'Agen, Anna Späth etc. Prevenire şi combatere. În livezile de prun se recomandă executarea arăturilor adânci de toamnă; prin această operaŃie se îngroapă adânc şi frunzele căzute, limitându-se mult sursa de infecŃie prin ascospori. Stropirile cu Zeamă bordoleză 1 %, Dithane M 45-0,2 %, Vondozeb 75- 0,2 %, aplicate după scuturarea florilor, sunt foarte eficace pentru prevenirea infecŃiilor primare prin ascospori. În timpul verii se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din următoarele produse din: Gr.A: zeamă bordoleză-1,125 % (t.p.21 z.);Bouillie bordelaise WDG-0,5 (5 kg/ha); Tudacupral 50 PU-0,15 %; Dithane 75 WG-0,2 % (t.p.10 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p.28 z); Gr.C: Novozir MN 80-0,2%; Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p.10 z); Trimagnol 80 PU-0,3 (t.p. 28 z); Gr.D: Bavistin 50 WP 0,05-0,07; Bavistin FL-0,05-0,07; Benlate 50 WP 0,05-0,07 (t.p. 14 z.); Gr.E: Delan 700 WDG 0,035-0,05 % (0,5 kg/ha, t.p.21 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-0,15 %; Gr.G: Captadin 50 WP-0,25 % (t.p.14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p.14 z.); Captan 80 WP-0,16 % (t.p.14 z.); Folpan 80 WP-0,2 % (t.p.21 z.); Folpan 80 WDG-0,2 % (t.p.40 z.); Merpan 50 WP-0,25 % (t.p.21 z.); Gr.K: Syllit 400 SC-0,13 % (1,3 l/ha);Gr. L. Orthocid super 60 PU-0,35 %. 6.3.6. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor - Monilinia laxa Boala se întâlneşte frecvent pe pomii sâmburoşi, fiind păgubitoare la prun, cireş, vişin, cais şi mai puŃin la piersic. Simptome. Atacul se manifestă pe ramuri, frunze, flori şi fructe. Spre deosebire de monilioza speciilor seminŃoase, monilioza sâmburoaselor ia un caracter foarte grav în primăverile reci şi ploioase, când ramurile cu frunze şi flori se veştejesc în număr mare. Frunzele atacate atârnă fără a cădea, florile se brunifică şi se usucă, iar ramurile veştejite se îndoaie în formă de cârlig. Acest aspect parazitar mai este denumit şi "boala stindardului" sau "arsura moniliană", foarte frecventă la cireş, vişin, piersic şi migdal şi corespunde cu "monilioza din anul precedent" întâlnită la pomii seminŃoşi. Fructele tinere sunt, de asemenea, parazitate; acestea se zbârcesc, se brunifică şi cad masiv. Pe fructele ajunse la maturitate, atacul ciupercii determină o putrezire a pulpei şi apariŃia unor pustule mici - sporodochiile, gălbui-cenuşii, dispuse neuniform, pe care se formează conidiofori şi conidii. La prun sporodochiile (perinuŃele) produc perforarea epicarpului, iar sucul zaharat se Fig. 107 - Monilioza sau putregaiul brun scurge în afară, lipind fructele între ele. Pachetele şi mumifierea fructelor - Monilinia laxa: a-lăstar atacat; b-fructe atacate (original). de fructe putrezite şi mumifiate rămân deseori atârnate de pomi şi în timpul iernii (fig. 107).
212

Dintre sourile de prun mai rezistente amintim:Vânăt românesc, Vânăt de Italia, Scoldur, Gras românesc, Anna Späth, Bărdace de Cotnari, Bosniace, Nectarina roşie, D'Agen, Tuleu dulce, Tuleu timpuriu. Dintre soiurile cu atac puternic de monilioză cităm: Tuleu gras, Ontario, Washington, Timpuriu de Aiud, Victoria, Renclod, d'Altan. Soiul Stanley este foarte sensibil la infecŃiile florale. Fertilizarea cu azot în doze mari duce la sensibilizarea pomilor de monilioză. După Victoria Şuta şi col. (1974) soiurile de vişin sensibile la monilioză sunt: Crişane, Mocăneşti, Spaniole şi Josika Gabor, iar de cireş: Timpuriu de mai, Ramon Oliva, Drăgănele de Piteşti. Agentul patogen - Monilinia laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey., fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia laxa (Ehrenb.) Sacc. Ciuperca formează conidii mai mici decât Monilinia fructigena, de 12- 15 x 10 µm, de culoare gălbuie, dispuse în lanŃuri simple sau ramificate, cu ajutorul cărora parazitul se răspândeşte în timpul primăverii şi verii. Epidemiologie. Conidiile ce se formează pe fructele mumifiate care rămân pe pom rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii şi produc infecŃii în primăvară pe frunze, pe flori şi pe ramuri. Deseori, miceliul de infecŃie ajunge în flori şi trece prin pedunculii acestora în scoarŃa ramurilor, producând infecŃii în primăvară. Ciuperca mai iernează ca miceliu de rezistenŃă în scoarŃa ramurilor cât şi în fructele mumifiate. După doi ani, pe fructele mumifiate, apar apotecii cu asce şi ascospori. Atacul pe fructele ajunse aproape de maturitate este favorizat de înŃepăturile insectelor (de exemplu Ragoletis cerasi, Grapholita funebrana etc.) sau de prezenŃa unor leziuni produse de grindină şi de ciuperci fitopatogene (de exemplu, Fusicladium, Stigmina). Prevenire şi combatere. Se va acorda o atenŃie deosebită strângerii şi distrugerii fructelor mumifiate rămase pe pomi. În primăvară, ramurile atacate vor fi tăiate şi înlăturate din livadă, pe acestea găsindu-se sporodochiile cu conidii ce constituie o sursă importantă de infecŃii primare. Tratamentele chimice vor fi aplicate sâmburoaselor pentru a combate fie arsura moniliană din primăvară, fie putregaiul fructelor astfel: în timpul repausului vegetativ, toate speciile sâmburoase vor fi stropite cu sulfat de cupru 2-3 %; în primăvară, în vederea combaterii arsurii moniliene, vişinul, caisul, piersicul şi migdalul vor fi stropiŃi cu zeamă bordoleză 5% (tratament prefloral), Zineb sau Captan în concentraŃie 0,3 %; în timpul verii, pentru prevenirea atacului de putregai al fructelor, pomii vor fi stropiŃi ori de câte ori este nevoie cu aceleaşi substanŃe din grupele: Gr.A: Bouillie bordelaise WDG-0,5 % (5 kg/ha); Tudacupral 50 PU-0,15 %; Cuproxat flowable-0,35 %; Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p.28 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p.28 z); Novozir MN 80-0,2 %; Tiuram 75 PU 0,3-0,4 %; Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p.10 z); Gr.D: Carbendazim 500 SC-0,1 %; Topsin 70 PU-0,07 %; Topsin 70 WP-0,07 % (t.p.14 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-0,15 %; Gr.G: Captadin 50 WP-0,25 % (t.p.14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p.14 z.); Captan 80 WP-0,16 % (t.p.14 z.); Merpan 50 WP-0,25 % (t.p.21 z.); Ronilan 50 DF 0,05-0,07 %; Ronilan 50 WP0,05 % (t.p.21 z.); Rovral 50 WO 0,05-0,1 % (t.p.14 z); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p.14 z.);
213

Sumilex 50 PU-0,1 % (t.p.14 z.); Gr.J: Anvil 5 SC-0,06 % (t.p.21 z.); Folicur Solo 250 EW0,075-0,1 %; Orius 25 EW 0,075-0,1%; Konker-0,125% (t.p.21 z.). 6.3.7. Rugina frunzelor de prun - Tranzschelia pruni-spinosae Această boală poate fi întâlnită deseori pe prun şi mai rar pe cais, piersic şi migdal. Atacurile repetate duc la epuizarea pomilor şi la apariŃia periodicităŃii de rodire. Simptome. Atacul ciupercii poate avea loc în vară când este foarte periculos, sau mai spre sfârşitul acestui anotimp, când pagubele sunt mai mici. Pe partea superioară a limbului frunzelor apar pete mici de culoare galbenă, cu dimensiuni ce variază între 1-2 mm. Pe partea inferioară, în dreptul petelor galbene, se Fig. 108 - Rugina prunului - Transzchelia pruni-spinosae: a-frunză constată prezenŃa lagărelor cu atacată; b-uredospori; c-teliospori; d-frunză de Anemone cu picnidii şi uredospori, de culoare brună şi ecidii (original). a celor cu teliospori de culoare neagră. Pustulele de uredospori cât şi de teliospori au un aspect pulverulent şi sunt dispuse în mod neregulat. Un atac puternic duce la defolierea prematură, la obŃinerea unor recolte mici şi de calitate inferioară, cât şi la reducerea rezistenŃei la ger a pomilor sâmburoşi (cais, piersic, migdal) (fig. 108). Agentul patogen - Transzchelia pruni-spinosae (Pers.) Died., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este heteroică, cu ciclul biologic complet. Plante gazde intermediare sunt speciile de Anemone (A. ranunculoides, A. coronaria), pe care se formează picnidii cu picnospori şi ecidii cu ecidiospori. Epidemiologie. Ecidiosporii produc infecŃii pe frunzele de prun, iar după perioada de incubaŃie de 50-70 de zile, apar lagărele cu uredospori. Aceştia sunt unicelulari, ovali sau piriformi, de 18-42 x 10-20 µm. Uredosporii răspândesc masiv boala pe alŃi pomi în timpul lunilor de vară, putând rezista de la 50 zile la un an. Prunus spinosa(porumbarul) este sensibil la infecŃiile cu această ciupercă şi deseori uredosporii formaŃi în număr mare pe frunzele acestuia, trec şi infectează livezile de prun. Teliosporii apar mai târziu, în lagăre pulverulente şi de culoare neagră. Ei sunt bicelulari, cu celule verucoase şi neegale, care se desprind uşor una de alta şi măsoară 30-45 x 18-25 µm. Ciuperca iernează sub formă de teliospori sau ca miceliu de rezistenŃă în organele subterane ale speciilor de Anemone parazitate. Primăvara, teliosporiii germinează şi produc bazidiosporii ce infectează speciile de Anemone. Plantele de Anemone infectate (fie prin bazidiospori sau cu miceliul ce a iernat în rizomi) prezintă frunze zbârcite, de culoare verde214

gălbuie şi puternic îngroşate. Pe partea inferioară a frunzelor se formează ecidii cu ecidiospori. Prevenire şi combatere. Se recomandă arături adânci în livezi prin care se îngroapă frunzele căzute pe care se găsesc teliosporii. Prin lucrările solului se distrug şi plantele de Anemone pe care ciuperca parcurge o parte din ciclul ei de viaŃă. Se recomandă tratamente chimice cu Mancozeb 800- 0,2 %. 6.4. BOLILE PIERSICULUI ŞI MIGDALULUI Viroze 6.4.1 Mozaicul în formă de benzi al piersicului - Plum line pattern virus Această boală a fost semnalată şi descrisă în S.U.A. În prezent este răspândită în toate Ńările europene. În Ńara noastră, mozaicul în benzi a fost observat de către E. Docea în anul 1959, pe piersic. Virusul infectează piersicul, zarzărul, caisul, prunul, corcoduşul, migdalul, mahalebul, vişinul şi produce simptome foarte caracteristice pe Prunus serrulata şi Prunus salicina, soiul Shiro. Simptome. În general, simptomele sunt asemănătoare la toate speciile şi soiurile infectate, variind în anumite limite. Pe frunze apar pete galbene-verzui, variate ca mărime, în formă de linii, benzi, semilune, dispuse neregulat pe suprafaŃa limbului. Caracteristice sunt petele alungite care urmăresc atât nervura principală, cât şi cele secundare, formând un fel de benzi sinuoase. Pe prunul japonez, soiul Shiro, aceste benzi au un contur asemănător frunzelor de stejar, fiind extrem de caracteristice. Piersicul are mult de suferit de pe urma acestei boli în sensul reducerii rezistenŃei la ger în timpul iernii (fig.109). Agentul patogen - Plum line pattern virus. Virusul se prezintă sub formă de particule sferice, de 23,5-27,7 nm. După A. Christoff, virusul se poate transmite prin intermediul afidelor (Anuraphis padi); în condiŃii de seră cât şi în câmp, se transmite prin altoire. Perioada de incubaŃie în condiŃii de seră durează 6 săptămâni. Ca plantă indicatoare este folosit, în condiŃii de seră şi câmp, prunul japonez (Prunus salicina, soiul Shiro). Prevenire şi combatere. Pentru a se produce material săditor sănătos, se va da toată atenŃia alegerii plantelor mamă "libere" de viroze. În vederea depistării şi înlăturării pomilor bolnavi din pepinieră, aceştia vor fi examinaŃi în luna mai şi începutul lunii iunie, când simptomele sunt foarte vizibile.

Fig. 109 - Mozaicul în formă de benzi pe frunzele de piersic-Plum line pattern virus (original).

215

6.4.2. Pătarea inelară a frunzelor pomilor sâmburoşi - Necrotic ring spot virus Pătarea inelară sau ring-spotul, denumire sub care mai este cunoscută această viroză, este o boală foarte răspândită la toŃi pomii sâmburoşi, fiind produsă de un complex de virusuri a căror acŃiune variază mult în funcŃie de tulpinile acestora, de planta gazdă cât şi de condiŃiile de mediu. Această boală este foarte răspândită în America de Nord cât şi în Ńările din vestul Europei. În Ńara noastră boala este frecventă în pepiniere şi livezi, după datele prezentate de I. Pop şi col. (1988). Simptome. Piersicul prezintă simptome relativ puternice pe frunze; ele constau în apariŃia de pete clorotice circulare, de culoare gălbuie cât şi de inele, precis conturate, în dreptul cărora limbul capătă cu timpul o nuanŃă închisă, datorită necrozării Ńesuturilor. Petele pot fi izolate sau confluenŃe, de dimensiuni a căror mărime este invers proporŃională cu numărul lor şi sunt răspândite neuniform pe întreaga suprafaŃă a limbului. La început se constată că numai o parte din ramuri prezintă frunze cu simptome de atac, pentru ca, într-un an sau doi, întregul pom să fie infectat. De obicei, simptomele sunt mai evidente în primul an după infecŃie pentru ca în anii următori aceştia să fie foarte mult mascate. Pe speciile de Prunus simptomele variază foarte mult ca intensitate: pe Prunus serrulata soiul Shirofugen (cireşul decorativ japonez) acestea pot să devină foarte intense, manifestându-se prin necrozarea scoarŃei însoŃită de puternice scurgeri gomoase (reacŃii locale), fapt pentru care această plantă este folosită în mod curent ca indicatoare. În general, piersicul are de suferit mult de pe urma acestei boli virotice întrucât, lăstarii atacaŃi sunt debilitaŃi şi degeră în timpul iernii. Fructele sunt mici, de calitate inferioară, fade, cu un conŃinut redus de zahăr (fig.110). Agentul patogen - Necrotic ring spot virus, ce produce pătarea inelară necrotică are şi alte tulpini (chlorotic ring spot etc.) care alcătuiesc un complex de virusuri, toate inducând simptome ce se încadrează în grupa "pătări inelare". Virusul are formă poliedrică măsurând 23 nm în diametru. Face parte din grupa Ilarvirusurilor. Pe cireş şi vişin, unde de asemenea boala este frecventă, porŃiunile de frunză necrozate cad şi limbul apare perforat. Cel mai sensibil soi de cireş este Bing, iar de vişin Montmorency, soiuri ce sunt folosite la testări. Fig. 110 - Pătarea inelară a frunzelor Epidemiologie. Virusurile se transmit prin altoire, pomilor sâmburoşi -Necrotic ring prin polen şi sămânŃă. În pepiniere este posibilă spot (după E. Rădulescu, 1972). transmiterea prin anastomoze radiculare şi nematozi. Virusurile pot fi transmise mecanic pe Chenopodium quinos, Sesbania exaltata, Tithonia speciosa şi Cucurbita maxima. Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de altoi de la piersicul care nu prezintă simptome, din plantaŃia mamă special înfiinŃată, pomii fiind testaŃi pe Prunus serrulata soiul Shirofugen, în vârstă de 4 ani. Mugurii de la piersicii ce urmează a fi testaŃi se
216

introduc sub scoarŃa ramurilor de un an ale cireşului decorativ japonez, la distanŃă de 3-4 cm. OperaŃia se execută în luna iulie în câmp, pentru ca după 3-4 săptămâni să apară puternic reacŃii localizate, ce se manifestă prin scurgeri gomoase şi necrozări ale scoarŃei. ÎnfiinŃarea de plantaŃii-mamă sănătoase pentru producerea de altoi şi folosirea termoterapiei pentru însănătoşirea clonelor valoroase (37-38oC timp de 2-3 săptămâni), asigură sănătatea noilor plantaŃii în primii ani de producŃie. 6.4.3. Vărsatul piersicului - Plum pox virus Boala este mai puŃin răspândită decât la prun. Se manifestă pe frunze, prin apariŃia unor îngălbeniri de-a lungul nervurilor principale şi secundare cât şi în spaŃiile dintre acestea. Simptomele sunt evidente în pepiniere sau plantaŃii de piersic, îndeosebi, în lunile mai şi iunie, după care boala este mascată de temperaturile mai ridicate din vară.

6.4.4. Verucozitatea piersicilor - Peach wart virus Boala este cunoscută în S.U.A. şi unele Ńări europene (Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa) dar nu este semnalată la noi. Apar simptome numai pe fructe care prezintă hipertrofii (ca nişte negi), deformări, însoŃite de scăderea calităŃilor gustative. Fig. 111 - Cancerul bacterian: a-tumori induse De asemenea, valoarea comercială este mult de Agrobacterium radiobacter pv. redusă. Din cercetările efectuate în S.U.A. de P. tumefaciens; b-rădăcini fibroase induse de Fridlund (1967), Prunus hybrid soiul Shiro acelaşi agent patogen (original). (Shiroplum) inoculat cu acest virus, în condiŃii de seră, reacŃionează după 4 săptămâni prin necrozarea vârfurilor lăstarilor. Virusul ce produce această boală nu este încă complet studiat.

Bacterioze 6.4.5. Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens Cancerul, datorită aspectului său caracteristic, este cunoscut din cele mai vechi timpuri, dar abia în 1985, F. Cavara a demonstrat etiologia bacteriană a bolii, izolând din tumorile de la viŃa de vie o bacterie cu care a reuşit să reproducă tumori. E.F.Smith, părintele bacteriologiei fitopatogene, a introdus termenul de cancer la plante, considerând că etiologia acestei boli este similară cu cancerul de la animale. În prezent prin cancer la plante se înŃelege boala produsă de o bacterie caracterizată prin tumori cu proliferare continuă şi autonomie de creştere, transplantabile pe plante sănătoase şi cultivabile pe medii sintetice. În România, prima semnalare a cancerului a fost făcută de Tr. Săvulescu în 1928 pe rădăcini de meri tineri de la Curtea de Argeş.

217

ImportanŃa economică a cancerului, mult timp controversată, este deosebită fiind în funcŃie de plantă, soi şi condiŃiile pedo-climatice. Dintre pomii fructiferi, piersicul şi migdalul sunt vulnerabili, în unele zone plantaŃiile fiind compromise. Simptome. La pomii fructiferi, îndeosebi în pepiniere, pe rădăcini şi în zona coletului, se dezvoltă tumori, la început albicioase, iar mai târziu brune şi lemnoase. Tumorile sunt de mărimi, forme şi consistenŃe diferite, cu suprafaŃa rugoasă. Caracteristic bolii este apariŃia de tumori secundare la o oarecare distanŃă de tumoarea primară, după un timp mai îndelungat, de obicei acestea formându-se deasupra tumorii principale. Uneori tumorile generează formaŃiuni de organizare rudimentară, asemănătoare unor organe ca frunze, muguri, lăstari, rădăcini, denumite teratoame (fig.111). Celulele care alcătuiesc tumorile, sunt hipertrofiate, deformate sau foarte mici, cu o compoziŃie a citoplasmei modi-ficată. łesuturile tumorale au un metabolism diferit de al celor sănătoase, ele conŃin auxină şi din acest motiv pot fi cultivate în culturi axenice (culturi pure pe medii nutritive). Agentul patogen - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (Smith. et Townsend) Kerr, Young et Panagopoulos. Bacteriile populează în cea mai mare parte Ńesuturile periferice ale tumorii. Ele sunt Gram negative, lofotrihe şi formează pe mediu nutritiv după 2-3 zile de la însămânŃare colonii albicioase, mici, circulare şi lucioase. Unele tulpini bacteriene produc o bacteriocină, numită agrocină. VirulenŃa sau oncogenitatea unei tulpini este guvernată de gene care se află pe o plasmidă mare numită Ti (tumor inducing). Aceste gene pot fi potenŃate sau inhibate de factori externi ca temperatura şi nutriŃia. Unele tulpini au un spectru larg de gazde, altele sunt specializate, fiind virulente numai faŃă de plantele aparŃinând anumitor specii. Pe baza unor caractere fiziologice tulpinile de A. radiobacter pv. tumefaciens au fost împărŃite în 3 biotipuri, care în oarecare măsură au alt cerc de gazde: biotipul 1 şi 2 sunt virulente faŃă de pomi fructiferi, trandafiri şi unele plante erbacee, iar cele din biotipul 3 sunt virulente faŃă de viŃa de vie. Epidemiologie. Bacteria poate supravieŃui în sol mai mulŃi ani în funcŃie de proprietăŃile fizice şi chimice ale acestuia. S-a dovedit că exudatele rădăcinilor de porumb inhibă înmulŃirea bacteriilor, pe când exsudatele rădăcinilor unor plante gazdă o stimulează. Răspândirea bacteriilor se realizează prin diferite căi: apa, praful, instrumentele agricole ş.a. Bacteriile pătrund prin răni care sunt esenŃiale în procesul de patogeneză; bacteriile Agrabacterium radiobacter pv. tumefaciens introduse prin deschideri naturale, nu produc tumori. Procesul infecŃios se desfăşoară în mai multe stadii după cum urmează: - primul stadiu al iniŃierii tumorii este ataşarea bacteriei la o componentă de suprafaŃă a celulei gazdă. În acest stadiu, o importanŃă deosebită îl are mecanismul de recunoaştere. Spre deosebire de celelalte sisteme patogen-plantă gazdă, unde mecanismul de recunoaştere duce la blocarea patogenului, în sistemul gazdă - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens, se realizează o activare a reacŃiei de sensibilitate. - oncogeneza (tumorogeneza) cuprinde patru etape: 1. transformarea celulei normale în celulă tumorală; 2. perioada dublării, când începe să apară o înmulŃire dezorganizată a celulelor tumorale; 3. perioada organizării elementelor celulare a tumorii şi diferenŃierea celulelor, cu apariŃia de vase conducătoare; 4. perioada îmbătrânirii şi necrozării tumorilor.
218

Prima perioadă, de transformare tumorală, se împarte în trei faze: condiŃionarea, inducŃia şi proliferarea. CondiŃionarea corespunde unei stări fiziologice particulare a celulelor vegetale, la sfârşitul căreia planta devine sensibilă faŃă de acŃiunea bacteriei. CondiŃionarea celulelor vegetale este independentă de bacterie dar este determinată de existenŃa unor traume, substanŃele de rană având rol important în dezvoltarea bolii. Într-o rană spălată, deci cu sucul de rană îndepărtat, bacteriile nu produc tumori, dar prin adăugarea sucului de rană, condiŃionarea se reface. InducŃia este faza în care rolul principal îi revine bacteriei. După terminarea fazei de condiŃionare, există un timp limitat, în decursul căruia este necesară prezenŃa bacteriei în Ńesuturile atacate. După acest timp, chiar dacă bacteria este distrusă, proliferarea evoluează. Dezvoltarea ulterioară a tumoarei în lipsa bacteriei a dus la conceptul existenŃei unui principiu inductor de tumori (PIT) pe care bacteria doar îl vehiculează şi care odată ajuns în Ńesutul gazdei poate acŃiona independent. Timp îndelungat PIT-ul a constituit o enigmă, fiind considerat fie un virus, fie un metabolit bacterian sau o fracŃiune a ADN etc. Odată cu dezvoltarea posibilităŃilor de investigare a materiei vii, s-a constatat că de fapt PIT este o plasmidă a bacteriei, purtătoare la rândul ei de gene care codifică tumorogeneza, fiind denumită plasmida Ti. Această plasmidă este purtătoare şi a altor gene care controlează diferite funcŃii fenotipice. Ultima fază a transformării tumorale este proliferarea tumorală. Celulele tumorale au un metabolism diferit de al plantei gazdă, prezentând o dublă autonomie de creştere - în raport cu bacteria incitantă (procesul oncogen continuă şi după dispariŃia bacteriei) şi în raport cu planta gazdă, fiind "scăpate" de sub controlul acesteia. Tumorogeneza este dependentă şi de alŃi factori ca specia, gazda, vârsta plantei şi condiŃiile climatice. Temperatura optimă pentru patogen este de 22-30oC, iar umiditatea de 80 %, lumina în general având un efect inhibitor. Boala poate fi favorizată de solurile umede şi compacte, de excesul îngrăşămintelor azotate, precum şi de grindină, atacul unor nematozi, efectul gerului etc. Bacteria Agrabacterium radiobacter p.v. tumefaciens poate induce tumori la plante aparŃinând unui număr foarte mare de specii, genuri şi familii. Cu toate acestea, bacteria se caracterizează printr-o specificitate îngustă care este determinată de plasmida Ti. Prevenire şi combatere. Măsurile profilactice sunt singurele care pot da rezultate, din care cele agrotehnice au un rol mai important. Astfel, pepinierele pomicole şi şcolile de viŃă vor fi amplasate pe terenuri uşoare care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee sau lucernă, în vederea distrugerii faunei dăunătoare din sol. Materialul pentru înmulŃirea vegetativă va fi recoltat de la plante sănătoase, iar înainte de plantarea definitivă, viŃele şi pomii vor fi triaŃi, eliminându-se toate exemplarele atacate. Extirparea tumorilor dă oarecare rezultate numai dacă acestea sunt pe rădăcini secundare, eliminându-se toată rădăcina. Plantările definitive se vor face numai pe terenuri care 2-3 ani anteriori au fost cultivate cu plante monocotiledonate sau lucernă, cu puieŃi altoiŃi pe portaltoi rezistenŃi la cancer. După datele experimentale din Ńară, unii portaltoi de măr ca MM-106 şi A-2 sunt rezistenŃi faŃă de infecŃiile naturale, în timp ce tipurile de portaltoi M-7, M-9, M-11, M13, M16, M-26, M-27 şi M-111 şi puieŃii franc sunt foarte sensibili.
219

La păr portaltoii de Pirus serotina sunt mijlociu sensibili iar cei de Pirus communis sunt foarte sensibili. La gutui, marcotele de tip A sunt mijlociu sensibile la infecŃiile naturale. Cercetările privind chimioterapia cancerului au avut rezultate limitate, uneori neconcludente, majoritatea neconfirmate de alŃi cercetători. Rezultate deosebite au fost obŃinute prin folosirea metodei biologice. În 1972, I.New şi A Kerr au semnalat un izolat bacterian nepatogen de Agrobacterium radiobacter p.v. radiobacter, care a inhibat formarea de tumori la migdal, piersic şi tomate, denumindu-l tulpina K-84, Confirmându-se prin numeroase cercetări eficacitatea ridicată a acestei tulpini folosită în prevenirea cancerului, în anii următori s-a început fabricarea pe cale industrială a unor biopreparate cu această tulpină. Astfel, în S.U.A. biopreparatul Galltrol-A, în Australia Nogall, în FranŃa - Galéine A. La noi în Ńară un biopreparat similar se pregăteşte pentru a fi pus dispoziŃia producŃiei, la Institutul de Cercetări pentru ProtecŃia Plantelor, dar cu o tulpină indigenă. AcŃiunea de protecŃie a tulpinii K-84 se datorează unei bacteriocine - agrocina 84. Deoarece alte tipuri care nu produc agrocină au o acŃiune similară cu tulpina K-84, unii autori au sugerat că bacteria intră în competiŃie cu patogenul pentru legarea la locusul de infecŃie, blocându-l. Deoarece există riscul ca populaŃia bacteriană virulentă să capete rezistenŃă faŃă de bacteriocina agrocină, prin folosirea îndelungată a acesteia, se lucrează la elaborarea şi a altor biopreparate. Tratamentele chimice sunt în cazul cazul cancerului preventive. În apa cu care se prepară mocirla în care se cufundă rădăcinile puieŃilor înainte de plantare, se adaugă unele fungicide care asigură puieŃilor o bună protecŃie faŃă de infecŃiile cu cancer din sol. Între produsele testate, pe lângă sulfatul de cupru 1 %, s-au mai remarcat Captadin 50 PU-1 %, Topas 100 EC-0,025 %, şi Baycor 300 EC-0,2 %. 6.4.6. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană - Pseudomonas syringae pv. syringae Atacul acestei bacterii se manifestă destul de frecvent pe piersici, în special în anii umezi şi în plantaŃiile de pe terenuri argiloase, necorespunzătoare culturii acestei specii (V. Severin şi V. Stăncescu, 1984). Modul de manifestare a bolii, caracteristicile agenŃilor patogeni şi măsurile de protecŃie sunt descrise la bolile prunului.

Micoze 6.4.7. Băşicarea frunzelor de piersic - Taphrina deformans Boala este cunoscută din anul 1821 în Anglia, însă abia în anul 1860 M.J.Berkeley descrie agentul patogen. Astăzi boala poate fi întâlnită pe tot globul, în Ńările unde se cultivă piersicul. Ciuperca parazitează piersicul şi foarte rar caisul şi migdalul, producând pagube mari în primăverile şi verile bogate în precipitaŃii.

220

Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi uneori pe ramuri şi fructe. Imediat după dezmugurire, frunzele tinere încep să prezinte pe partea superioară băşicări şi grofări, cărora le corespund pe partea inferioară escavaŃii, adâncituri. Băşicarea este rezultatul hipertrofierii Ńesutului parenchimatic al frunzei din cauza prezenŃei parazitului. La început frunzele au o culoare roşiatică, datorită acumulării de antociani, pentru ca mai târziu acestea să capete o nuanŃă gălbuie. Frunzele atacate sunt mai mari decât cele sănătoase. Pe partea inferioară a limbului, în dreptul porŃiunilor băşicate, apare un strat catifelat, format din himeniul de asce şi ascospori. Frunzele cad în luna iunie, iar pomii sunt puternic epuizaŃi în urma refacerii foliajului pe seama rezervelor din Ńesuturile ramurilor, fiind sensibilizaŃi la gerurile iernii. Noile frunze ce se formează în vară din mugurii axilari nu mai prezintă simptome ale bolii. Ramurile şi lăstarii atacaŃi cresc mai încet, prezintă îngroşări şi internodii scurte. Pe fructe atacul se manifestă prin apariŃia unor pete de 1-2 cm în diametru, albicioase şi puŃin reliefate, în dreptul cărora Ńesuturile, cu timpul, se brunifică şi putrezesc (fig. 112). Agentul patogen - Taphrina deformans (Berk.) Tul., fam. Taphrinaceae, ord. Taphrinales, cl. Hemiscomycetes, subîncr. Ascomycotina. Miceliul septat al ciupercii, cu celule cu câte doi nuclei, se dezvoltă în spaŃiile intercelulare ale mezofilului frunzelor. În celulele subepidermice, ciuperca formează celule ascogene, din care apar asce sub forma unui himeniu; ele sunt ovoide şi hialine, de 25-43 x 814 µm. Ascosporii sunt sferici, de culoare gălbuie, măsoară 3-8 µm şi pot înmuguri în ască sau în afara acesteia. Fig. 112 - Băşicarea frunzelor de piersicEpidemiologie. Din germinarea ascosporilor rezultă un miceliu haploidal, saprofit, care iernează în scoarŃa ramurilor sau sub solzii mugurilor. InfecŃiile cu miceliul secundar se fac în primăvară, în momentul dezmuguririi, în condiŃii de umiditate ridicată şi temperaturi mai scăzut (7-20oC). Prevenire şi combatere. Piersicii vor fi stropiŃi în timpul repausului vegetativ cu sulfat de cupru 2 % .În timpul primăverii, după crăparea mugurilor, se pot face stropiri cu produse din grupele: Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p 28 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 28 z.); Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Novozir MN-80-0,2%;Vondozeb-0,2%; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 28 z.); Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.); Gr.D: Derosal 50 SC-0,07 % (t.p. 14 z.);Derosal 50 WP-0,07 % (t.p. 18 z.); Bravo 500 SC-0,15 %; Goldazim 500 SC-0,1 %; Gr.G: Captadin 50 PU-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP0,16 % (t.p. 14 z.); Folpan 80 WP-0,2 % (t.p.21 z.); Merpan 50 WP-0,25 %; Gr.J: Anvil 5 SC-0,4 % (t.p. 21 z.); Gr.K: Befran 25 CS-0,1 %; Efuzin 500 SC-0,2 % (2 l/ha); Gr.L: Cuprozin 50 PU-0,2 %; Metozir S 60 PU-0,3 % (6 kg/ha,t.p. 14 z.); Syllit 400 SC-0,2 %;Systhane C-0,1 % (2 kg/ha); Systhane C PU-0,1 %.
221 Taphrina deformans: a,c-frunze şi fruct atacat; b-secŃiune printr-o frunză atacată; d-asce libere (după Viennot Bourgin, 1949). )

În regiunile unde boala este semnalată în fiecare an se vor planta numai soiuri rezistente. Soiurile omologate în 2001-Catherine sell şi Raluca, create la ConstanŃa trebuie protejate prin stropiri repetate. 6.4.8. Făinarea piersicului - Sphaerotheca pannosa var. persicae Făinarea piersicului este o boală mult răspândită în Ńara noastră producând pagube în anii cu primăveri reci şi umede, urmate de veri secetoase. Simptome. Atacul apare mai întâi pe frunzele tinere de la vârful lăstarilor, sub forma unor pete albe de miceliu, care se pot întinde şi ocupa aproape întreg limbul. Frunzele parazitate iau un aspect pulverulent, se deformează, se încreŃesc şi în cele din urmă se usucă. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, în dreptul cărora se formează o pâslă miceliană mai densă şi cu aspect pulverulent, datorită formării conidiilor. Lăstarii nelignificaŃi pot fi acoperiŃi de pâsla miceliană care apare ca un manşon albicios; cei puternic atacaŃi se îndoaie, se veştejesc şi apoi se usucă. Pe lăstarii atacaŃi, ciuperca formează uneori cleistotecii care conŃin asce cu ascospori dar la noi în Ńară cleistoteciile au fost semnalate foarte rar. Atacul pe fructele tinere sau în curs de maturare este asemănător cu cel ce apare pe frunzele dezvoltate. În dreptul petelor albicioase, Ńesuturile fructului se brunifică, crapă şi încep să putrezească (fig. 113). Agentul patogen - Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lév., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium leucoconium Desm. Miceliul hialin, septat şi ectoparazit, se fixează de organele plantei-gazdă cu ajutorul apresorilor din care pornesc haustorii. Pe miceliu se formează lanŃuri de conidii ca nişte butoiaşe, de mărimi ce variază între 1724 x 9-16 µm. Ciuperca se răspândeşte în perioada de vegetaŃie prin conidii care germinează la suprafaŃa organelor plantei-gazdă şi produc infecŃii. Cleistoteciile găsite de E. Docea în anul 1950 sunt monoasce şi prezintă o coroană de apendici simpli. Fig. 113- F\inarea piersicului Sphaerotheca pannosa var. persicae Ascele conŃin 6-8 ascospori ce măsoară 13-30 x 10-20 (după Vienot Bourgin, 1949). µm. Epidemiologie. Iernarea parazitului are loc sub formă de miceliu în muguri sau sub formă de cleistotecii. Ascosporii produc infecŃii în primăvară. Temperaturile peste 10oC cu optimum 20oC, umiditatea relativă a aerului ridicată şi îngrăşămintele cu azot în exces favorizează evoluŃia bolii, înregistrându-se pagube considerabile ce se răsfrâng şi asupra producŃiei din anul următor. După Al. Alexandri şi I. Filip (1977), în condiŃiile de la Murfatlar, următoarele soiuri şi hibrizi de piersic s-au dovedit a fi rezistenŃi: Cardinal, Elberta, Rază de soare, I.H. Hale, Aurora, Elberta Giant, Admirable;
222

sensibilitate au manifestat soiurile Amsden, Champion, Golden, Elberta Kling, Juli, Elberta, Jerseyland ş.a. Prevenire şi combatere. . Se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaŃi. În timpul iernii, pomii vor fi stropiŃi cu zeamă sulfocalcică de 28oBé, în concentraŃie de 20 %. În perioada de vegetaŃie, se vor executa stropiri la apariŃia primelor simptome ale bolii sau la avertizare cu o gamă variată de produse din grupele: Gr.A: Fluidosoufre 15-20 kg/ha (t.p. 4 z.); Microthiol 0,4-0,5 %; Microthiol special 0,4-0,5 % (după înflorit); Thiovit 0,4-0,5 %; Gr.F: Karathane FN 57- 0,1 % (t.p.21 z.); Karathane LC-0,05 % (t.p. 21 z.); Gr.H: Saprol 190 EC- 0,125 % (t.p. 14 z.); Gr.I: Afugan EC-0,1 %; Fademorf 20 CE-0,15 % (3 l/ha); Rubigan 12 CE-0,04 % (t.p. 14 z.); Rubigan 12 EC-0,04 % (t.p. 14 z.);Gr.J: Anvil 5 SC-0,4 % (t.p. 21 z.); Bumper 250 EC-0,03 %; Sanazole 250 CE-0,02 % (200 ml/ha); Trifmine 30 WP-0,03 %; Befran 25 CS-0,1 %. 6.4.9. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi - Stigmina carpophylla Boala este foarte comună în livezile neîngrijite şi produce pagube importante la pomii fructiferi sâmburoşi. A fost observată pentru prima dată în FranŃa, în anul 1853. Ciuperca atacă piersicul, caisul, zarzărul, cireşul, vişinul, prunul, migdalul şi diferite alte specii ale genului Prunus. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze, fructe şi lăstarii tineri. Pe frunze apar, în lunile mai-iunie, pete circulare de 1-4 mm în diametru, în dreptul cărora Ńesuturile se brunifică, se desprind de restul limbului şi cad (de aici provine denumirea de "ciuruire" dată bolii). Pe fructe se observă formaŃiuni punctiforme, de 1-2 mm în diametru, în jurul cărora se formează un halo roşu-violaceu la piersic, zarzăr şi cais. Petele ies puŃin în relief, ceea ce face ca fructele să fie aspre la pipăit. Pulpa fructelor de cais şi zarzăr devine pâsloasă şi are un gust fad. Pe lăstarii verzi, în jurul mugurilor, scoarŃa se brunifică, crapă şi apar uşoare ulceraŃii ce fac ca mugurii să se usuce. Uneori ramurile tinere se deformează, apar umflături, ulceraŃii, cancere deschise, prin care se produc scurgeri abundente de gome. Atacul pe lăstari este foarte periculos, întrucât duce la uscarea şi degarnisirea pomilor. Scurgeri gomoase se constată aproape la toŃi pomii sâmburoşi, în cazul unui atac de Stigmina carpophylla, acestea ducând la epuizarea rapidă a plantelor (fig. 114). Agentul patogen Stigmina carpophylla (Lév) M.B. Ellis, fam. Melanconiaceae,ord. Melanconiales,cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
223

Fig. 114 - Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi- Stigmina carpophylla: a,,b,c:atac pe frunză, fruct şi lăstar; d-conidii (original).

Miceliul ciupercii formează în Ńesuturile subepidermale mici strome pe care apar fructificaŃii, ce ies la suprafaŃă prin ruperea epidermei. Conidioforii ce sunt unicelulari sau cu 1-2 septe, poartă în vârf conidii oval-cilindrice, cu 2-6 pereŃi transversali. Conidiile măsoară 23-62 x 9-18 µm. Epidemiologie. Conidiile răspândesc agentul patogen în timpul perioadei de vegetaŃie germinând la temperaturi cuprinse între 2-24oC şi pot rezista şi la temperaturile scăzute din timpul iernii, când se găsesc în masa de gome ce se află în crăpăturile scoarŃei ramurilor. Ciuperca mai poate ierna şi sub formă de miceliu în scoarŃa ramurilor. Atacul acestei ciuperci este puternic în primăverile umede ce urmează după ierni cu temperaturi moderate, care au permis conidiilor să-şi păstreze viabilitatea. InfecŃiile ciupercii sunt favorizate de leziunile de pe scoarŃa ramurilor, leziuni produse de grindină sau de insecte. Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală în livezi prin tăierea şi arderea ramurilor atacate. Rănile rezultate în urma tăierilor se vor trata cu o soluŃie de sulfat de cupru 4-5 % şi se vor proteja cu mastic. Tratamentele chimice se aplică iarna, primăvara şi vara la fel ca pentru combaterea moniliozei. După cercetările lui I. Comes şi col. (1971), rezultate bune s-au obŃinut prin aplicarea a trei stropiri: în timpul repausului vegetativ cu Zineb 0,5 %, primăvara, în timpul înfloritului şi după scuturarea petalelor cu zeamă bordoleză 0,75-1 % sau Zineb 0,3 %. După Victoria Şuta şi col. (1974) la deschiderea mugurilor, se pot face stropiri cu Mancozeb 0,2 %, TMTD 80-0,3 %, Ziram 0,5 % sau polisulfură de bariu 1 %. În timpul verii, prunul, caisul, zarzărul şi vişinul pot fi trataŃi cu substanŃe din grupele:Gr.A: Bouillie bordelaise WDG-0,5 % (5 kg/ha); Z.B. (sulfat de Cu)-1,125 % (t.p. 21 z.); Gr.C: Dithane 75 WG- 0,2 % (t.p. 21 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 28 z.); Vondozeb0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 21 z.); Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.);Gr.D: Metoben 70 PU-0,07 %; Folpan 50 WP-0,3 % (t.p. 21 z.); Gr.G: Folpan 80 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,15 %; Rovral 50 PU-0,15 % (t.p. 14 z.); Sumilex 50 PU-0,1 % (t.p. 9 z.); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p. 9 z.); Gr.I: Rubigan 12 CE-0,04 %; Gr.J: Bayleton 25 WP-0,05 % (t.p. 21 z.); Gr.K: Befran 25 CS-0,1 %; Gr.L: Cuprozin 50 PU-0,2 %; Curzate Plus T- 0,3 %; Metozir S 60 PU-0,3 % (6 kg/ha) (t.p. 14 z.). Piersicul, având foliajul sensibil, va fi tratat în timpul verii numai cu produse acuprice, acestea nefiind fitotoxice. 6.4.10. Uscarea cenuşie a ramurilor - Fusicoccum amigdali Această boală este frecvent întâlnită la piersic şi cais, unde poate produce pagube importante. Simptome. Atacul se manifestă pe lăstarii de un an, în primăvară, îndată după pornirea în vegetaŃie şi apoi şi în cursul verii. În jurul unui mugure apare o pată brună-eliptică, ce contrastează cu culoarea verde a lăstarului. UlceraŃiile se întâlnesc la inserŃia lăstarului cu ramura din anul precedent, unde apar crăpături ale scoarŃei şi secreŃii cu exudate gomoase. Frunzele prezintă necroze marginale sau apicale, iar fructele atacate putrezesc. În cele din urmă ramurile atacate se usucă căpătând o culoare cenuşie.
224

Agentul patogen - Fusicoccum amigdali Delacr., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. După infecŃie, miceliul pătrunde în Ńesuturile din jurul mugurilor şi produce fructificaŃii asexuate - picnidiile ce conŃin picnospori unicelulari, hialini, fusiformi, de 5 x 2 µm. În condiŃii de umiditate în exces, din picnidii se eliberează picnosporii sub formă de cordoane gelatinoase (cirri). Agentul patogen este un parazit tipic de rană ce pătrunde prin leziunile rezultate în urma tăierilor, a atacului unor insecte sau a grindinei. Efectul parazitar de uscare a ramurilor se datoreşte producerii unei toxine denumită fusicoccina, ce a fost pusă în evidenŃă în filtratele de cultură ale patogenului. Epidemiologie. Agentul patogen persistă în ramurile atacate iar în primăvară formează picnidii care elimină picnospori ce vor produce primele infecŃii pe lăstarii sau ramurile atacate de diferiŃi dăunători sau rănite în urma grindinelor. Prevenire şi combatere. Măsurile preventive ca, tăierea şi arderea ramurilor atacate, sau tratamente ce se aplică după recoltarea fructelor, la căderea frunzelor în toamnă şi la umflarea mugurilor în primăvara următoare limitează atacul. În tratamentele chimice se poate folosi o gamă de produse ca: Derosal 5 SC-0,07 %, Captadin 50 PU-0,25 %, Folpan 80 WP-0,2 %; sau produse cuprice cu Zeamă bordoleză 1 %, Cuprozir 50 PU-0,2 % etc. 6.5. BOLILE CAISULUI ŞI ZARZĂRULUI Viroze Unele din bolile virotice ale caisului şi zarzărului au fost descrise la ceilalŃi pomi sâmburoşi : - vărsatul prunului - Plum pox virus. - mozaicul în benzi - Plum line pattern virus. Micoplasmoze 6.5.1. Răsucirea clorotică a frunzelor - Apricot chlorotic leafroll. Această micoplasmoză este specifică numai acestei gazde. Ea a fost pusă în evidenŃă prima dată în FranŃa, fiind asociată cu apoplexia caisului care este un sindrom produs de mai mulŃi patogeni asociaŃi. Simptome. Frunzele pomilor atacaŃi devin clorotice, de dimensiuni mai reduse şi au tendinŃă de a se răsuci longitudinal către faŃa superioară a limbului. Lăstarii tineri au internodii scurte şi sunt ramificaŃi anormal. Pomii mai puternic atacaŃi se usucă până la intrarea pe rod, fiind foarte sensibili la temperaturile scăzute din timpul iernii. Pomii care rezistă după intrarea pe rod dau producŃii slabe, cu fructe mici şi fade la gust. Toate soiurile de cais sunt puternic atacate dacă sunt altoite pe portaltoi-piersic şi prezintă simptome mai slabe, dacă sunt altoite pe zarzăr sau mirobolan. Soiurile cele mai sensibile sunt: Luizet, Bergeron şi CR. 2/63.
225

Bacterioze 7.5.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor Pseudomonas syringae pv. morsprunorum. Boala a fost descrisă sub aspectul simptomelor, caracteristicilor agenŃilor patogeni şi a măsurilor de combatere, la bolile prunului (fig. 115). 7.5.3. Cancerul bacterian - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens Boala a fost descrisă la bolile piersicului dar atunci când apare pe cais, Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens, alături de alŃi patogeni contribuie şi el la apariŃia apoplexiei, sindrom mult întâlnit la pomii plantaŃi în terenurile argiloase şi în zonele cu ierni grele.

Fig. 115- UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor - Pseudomonas syringae pv. morsprunorum (dup\ Tr. S\vulescu, 1959).

Micoze 6.5.4. Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr - Monilinia laxa. Moniliozele produc micşorarea recoltelor cât şi scurtarea longevităŃii pomilor, contribuind în parte la apariŃia "apoplexiei" (pieirea caisului). Simptome. Atacul este foarte periculos în timpul înfloritului prin faptul că un număr mare de lăstari cu flori sunt brunificaŃi şi uscaŃi. Fructele tinere şi ajunse aproape de maturitate prezintă pete brune în dreptul cărora Ńesuturile se dezorganizează şi putrezesc; la suprafaŃa lor se formează un număr mare de sporodochii (perinuŃe) purtătoare de lanŃuri de conidii. Sporodochiile ciupercii Monilinia laxa sunt de culoare cenuşie şi dispuse neregulat. Ciuperca atacă puternic în primăvară pe ramuri şi flori producând aspecte asemănătoare cu cele de la vişin (boala stindardului); în timp, atacă şi fructele ajunse aproape de maturitate. Agentul patogen - Monilinia laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey, fam. Helotiaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia laxa (Eh.) Sacc. (vezi 2.3.6). 6.5.5. Ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor de cais şi zarzăr Stigmina carpophylla Simptome. Caracteristicile agentului patogen cât şi măsurile de combatere au fost descrise la bolile piersicului, sub numele de ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi. Se apreciază că sensibilitatea accentuată a multor soiuri de cais la atacul acestei ciuperci duce la apariŃia unor simptome foarte puternice pe frunze, pe ramuri şi îndeosebi pe fructe, la scurgeri permanente de gome şi în sfârşit la scurtarea longevităŃii pomilor. Alături de factorii climatici şi edafici necorespunzători, atacul acestei ciuperci (cât şi a altor agenŃi patogeni) duce la
226

îmbolnăvirea caişilor de apoplexie, care se manifestă prin moartea pomilor într-o perioadă relativ scurtă (fig. 116). Pe fructele verzi cât şi pe cele mai dezvoltate, ciuperca formează pete punctiforme, crustoase, de culoare cafenie, înconjurate de un halo roşiatic. Deseori pieliŃa fructului crapă, se deformează,favorizându-se atacul de monilioză şi putrezirea totală a fructelor. Epidemiologia agentului patogen ca şi măsurile de prevenire şi combatere sunt identice cu cele recomandate la ciuruirea frunzelor de cireş, vişin, prun. 7.5.6. Rugina caisului şi zarzărului Tranzschelia pruni-spinosae Rugina are o mică importanŃă pentru livezile de cais şi zarzăr din Ńara noastră. Atacul mai puternic apare în livezile neîngrijite în vecinătatea cărora se găsesc plantaŃii de prun dar mai ales

Fig. 116 - Ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor de cais şi zarzăr - Stigmina carpophylla: a,b,c-frunze, ramuri şi fruct atacate; d-conidii şi miceliu în scurgerile cleioase de pe ramuri (original).

hăŃişuri de Prunus spinosa L. Simptomele, agentul patogen şi măsurile de combatere au fost prezentate la bolile prunului. 6.5.7. Boala plumbului - Stereum purpureum Este o boală mult răspândită în toate Ńările din Europa, în special în Anglia, iar pe continentul american prezintă importanŃă economică mai mare pentru Canada şi nordul S.U.A. Boala a fost descrisă pentru prima dată de către Ed. Prillieux în FranŃa, în anul 1885. Ea este frecventă pe foarte multe specii de pomi fructiferi (măr, păr, cais, piersic, prun etc.) cât şi la specii forestiere (fag, arŃar, castan sălbatic, plop, mesteacăn) şi arbuşti (rododendron, trandafiri) ş.a. Simptome. Primele semne de îmbolnăvire apar pe frunze, care întotdeauna capătă un luciu metalic şi o coloraŃie asemănătoare cu a plumbului, ca urmare a infecŃiei vaselor de lemn din ramură. łesuturile limbului se dezorganizează şi între celule pătrunde aerul care face ca frunzele să capete culoarea plumbului. Ramurile infectate prezintă în secŃiune o coloraŃie brunie, cresc greu şi de obicei degeră peste iarnă. Dacă porŃiuni de ramuri secŃionate sunt puse în camere umede, ciuperca se dezvoltă formând un miceliu pufos, albicios, pe suprafeŃele ce vin în contact cu aerul. De asemenea, în scurt timp, în apa din vasul în care sunt Ńinute ramurile difuzează o substanŃă de culoare brună, ca rezultat al metabolismului agentului patogen şi al dezorganizării Ńesuturilor lemnoase.

227

În crăpăturile scoarŃei ramurilor, după un an, apar şi corpii fructiferi ai ciupercii, înainte ca ramura sau planta să fie complet distrusă. Aceştia au o formă plată, de 1-3 cm în diametru, de culoare albă-purpurie şi se inseră perpendicular pe scoarŃa atacată. Agentul patogen - Chondrostereum purpureum (Pers.) Pouzar sin. Stereum purpureum (Pers. et Fr.) Fr., fam. Stereaceae, ord. Aphyllophorales, cl. Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Epidemiologie. Ciuperca pătrunde în plantă prin răni proaspete, de obicei cele produse la tăierile de primăvară. Miceliul ciupercii pătrunde până la lemnul activ şi formează substanŃe gomoase în Ńesuturile conducătoare, ceea ce determină o stânjenire a circulaŃiei sevei brute. Moartea plantei survine după obstruarea completă a Ńesutului conducător, după care ciuperca formează fructificaŃii ce apar spre exterior prin crăpăturile scoarŃei. Bazidiosporii sunt unicelulari, hialini, de 5-7 x 2,5 µm. Ciuperca este un parazit de predispoziŃie, atacând plantele debilitate, ramurile şi trunchiurile atinse de ger şi pe cele care au suferit răniri puternice în urma tăierilor de corectare a coroanei. Prevenire şi combatere. CurăŃirea pomilor de uscături ce vor fi distruse prin ardere pentru a micşora sursa de infecŃie prin bazidiospori, evitarea rănirii puternice a pomilor prin tăieri energice ale coroanei, limitează atacul patogenului. Rănile se vor trata cu o soluŃie de sulfat de cupru 3 %, după care se vor unge cu mastic. Crearea de condiŃii optime de vegetaŃie prin aplicarea de măsuri corespunzătoare de agrotehnică pomicolă, conduce la creşterea vigorii pomilor şi micşorarea şanselor de instalare a patogenilor. Terenurile defrişate se vor lăsa 3-4 ani neplantate şi se vor cultiva cu graminee sau leguminoase. Trunchiul şi ramurile de schelet se vor trata prin îmbăiere cu Tiuram 75- 3 %, Captadin 50-3 %, Captafol-3 % în perioada repausului vegetativ. 6.5.8. Uscarea ramurilor - Valsa leucostoma Boala este răspândită în Europa, America de Nord şi Asia; se întâlneşte în Ńara noastră în livezile bătrâne şi neîngrijite de cais, prun şi piersic. Simptome. Pomii atacaŃi prezintă ramuri cu frunze mai mici şi reduse ca număr, de culoare galbenă, care cad prematur; ramurile se usucă de la vârf spre bază. Pe scoarŃa lăstarilor atacaŃi apar pete cenuşii, uneori cafenii ce se extind ocupând toată extremitatea acestor organe. Pe puieŃii de cais şi piersic atacul poate duce la uscarea în totalitate a acestora. Pe ramurile atacate se constată accentuate scurgeri gomoase cât şi apariŃia fructificaŃiilor ciupercii sub forma unor discuri albicioase de 1-2 mm în diametru. Agentul patogen - Valsa leucostoma (Pers.) Fr. sin. Leucostoma cincta, fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cytospora leucostoma (Pers.) Sacc.

228

Miceliul ciupercii formează în scoarŃă şi parŃial în lemnul ramurilor, o stromă de culoare neagră, cărbunoasă de dimensiuni 1000-15000 x 600-800 µm ce cuprinde mai multe picnidii ce converg spre o singură osteolă. PereŃii acestor cavităŃi, sunt căptuşiŃi cu conidiofori scurŃi ce susŃin picnospori unicelulari hialini, drepŃi sau uşor curbaŃi, de 4-7,8 x 1,2-1,5 µm, ce sunt eliminaŃi în cordoane gelatinoase. În strome se formează şi peritecii ce conŃin asce alungite, de 35-45 x 7-8 µm, iar ascosporii oval-cilindrici, hialini, măsoară 9-12 x 2,5-3 µm. Epidemiologie. Agentul patogen iernează în scoarŃa ramurilor debilitate sub formă de stromă din care în primăvară ies picnosporii ce vor asigura răspândirea ciupercii în cursul perioadei de vegetaŃie. InfecŃiile de primăvară pot fi produse şi de ascosporii eliminaŃi din periteciile formate în aceleaşi strome. Prevenire şi combatere. Tăierea ramurilor atacate şi dezinfectarea rănilor rămase în urma tăierii cu soluŃie de 1 % sulfat de cupru sau sulfat feros şi ungerea cu ceară de altoit limitează pagubele produse de patogen. Tratamentele în repaus vegetativ sunt identice cu cele recomandate la Chondrostereum.

6.6. BOLILE CIREŞULUI ŞI VIŞINULUI

Viroze 6.6.1. Pătarea inelară a frunzelor de cireş - Cherry necrotic ring spot virus Boala este răspândită în America şi Europa, fiind semnalată în Ńara noastră în anul 1962 de E. Docea şi E. FrăŃilă. Această viroză poate fi întâlnită pe toate speciile de sâmburoase, purtând denumirea de "pătare inelară" (ring spot). Virusul face parte din grupa Ilarvirusuri. Simptome. Pe frunzele de cireş apar deseori pete circulare, inelare, clorotice sau necrotice care ating dimensiuni cuprinse între 0,5-1 cm. łesuturile atacate cad şi frunza apare perforată. Alteori, între nervuri apar pete difuze, alungite sub forma unor benzi. Pomii atacaŃi sunt debilitaŃi. Deseori sunt atacate cu mare intensitate frunzele formate în primăvară, pentru ca cele ce apar mai târziu, să fie fără simptome (I. Pop, 1975). Pătarea inelară necrotică poate fi întâlnită la toate speciile de sâmburoase, fiind frecventă pe cireş, vişin, piersic, migdal, mahaleb, trandafir şi hamei. Pe frunzele plantelor gazde amintite pot apărea inele sau benzi de culoare verde-deschis, vizibile după primul an de inoculare, aspectul parazitar purtând numele de pătare inelară clorotică (fig. 117). Agentul patogen - Cherry necrotic ring spot Fig. 117 - Pătarea inelară a virus. Virusul are formă poliedrică şi măsoară 23 nm. Ca frunzelor de cireş -Cherry necrotic ring spot plantă indicatoare se foloseşte Prunus serrulata soiul
229

Shirofugen în vârstă de cel puŃin patru ani; scoarŃa ramurilor acestui soi, în cazul introducerii porŃiunilor de scoarŃă provenită de la pomii sâmburoşi virotici, reacŃionează foarte puternic prin scurgeri gomoase abundente şi apariŃia de necroze, aşa cum s-a arătat la bolile piersicului. Epidemiologie. Virusul se răspândeşte în natură prin polen ajungând la 80 % pomi infectaŃi, după 5 ani de la plantare. Acarianul Vasates fockeui şi nematodul Longidorus macrosoma pot de asemenea să transmită virusul. Prevenire şi combatere. Aceleaşi măsuri recomandate în combaterea bolilor virotice la piersic sunt eficace şi în acest caz

6.6.2. Răsucirea frunzelor de cireş - Cherry leaf roll virus Boala este mai frecventă pe cireşii bătrâni, în declin, reducând longevitatea acestora. Această viroză este cunoscută în America, în unele Ńări europene şi a fost semnalată şi la noi în Ńară. Simptome. Manifestarea bolii are loc sub variate aspecte parazitare pe frunze (pete inelare, înroşiri marginale, răsuciri), care deseori au aspectul unor rozete. În general, boala duce la o stagnare a creşterii lăstarilor. Simptomul caracteristic (răsucirea frunzelor) este constatat pe soiurile de cireş Bing, Sam, Lambert şi Napoleon cât şi pe cele de vişin, Montmorency. Agentul patogen - Cherry leaf roll virus se prezintă sub forma unor particule poliedrice de 30 nm în diametru. Temperatura de inactivare este cuprinsă între 52-55oC, iar longevitatea în suc durează 5-10 zile. Virusul face parte din grupa Nepovirusuri. Transmiterea se realizează prin altoire, mecanic, prin suc, prin nematozi şi polen. Plantele indicatoare folosite în testări sunt soiurile de cireş Bing, Sam şi Lambert cât şi soiul de vişin Montmorency. Epidemiologie. Virusul este uşor transmis prin altoire, existând însă şi posibilitatea transmiterii sale prin sămânŃă şi prin polen. Prevenire şi combatere. Alegerea plantelor mamă sănătoase (libere de viroze) prin testări ce se execută în sere pe specii de Chenopodium şi în câmp, conduce la obŃinerea de puieŃi sănătoşi destinaŃi plantării. 6.6.3. Îngălbenirea vişinului - Sour cherry yellows virus Această boală virotică foarte răspândită pe vişin poate fi produsă de mai multe virusuri, care pe alte specii dau simptome cu totul diferite. Îngălbenirea vişinului era socotită o boală neparazitară; natura ei infecŃioasă a fost pusă în evidenŃă mai târziu de către G.W. Keitt şi C.N. Clayton (1943). După A. Andersen (1956) pierderile înregistrate în unele state
230

din S.U.A. de pe urma acestei boli se ridică la peste 50 % din recolta de vişin, în primii 5 ani după manifestarea simptomelor. Boala este răspândită şi pe multe soiuri de cireş, piersic şi microbolan. În Ńara noastră, boala a fost semnalată de Eftimia Gheorghiu în 1966 în pepiniere şi plantaŃii din Oltenia. Simptome. Boala se manifestă diferenŃiat în funcŃie de soiul de vişin şi de condiŃiile climaterice. În S.U.A. unde soiul Montmorency este foarte răspândit, boala este frecventă iar simptomele foarte evidente, soiul amintit e folosit şi ca plantă indicator (fig. 118). Pe frunzele de la baza ramurilor, apar la început pete clorotice, ceea ce face ca aceste organe să capete un aspect mozaicat; în scurt timp, limbul se îngălbeneşte, în totalitate, iar frunzele cad. Fenomenul de îngălbenire şi cădere a frunzelor are loc în mai multe etape ceea ce face ca, spre sfârşitul verii, pomul să fie jumătate defoliat. Numărul de fructe formate pe pomii virotici este mai mic decât pe pomii sănătoşi dar se pare că dimensiunile sunt mai mari, iar calitatea normală. Temperaturile moderate din vară favorizează apariŃia unor simptome evidente iar temperaturile constante peste 20oC

Fig. 118 - Îngălbenirea frunzelor de vişin -Sour cherry yellows

maschează prezenŃa virusului. Agentul patogen - Sour cherry yellows. Virusul îngălbenirii, a fost transmis prin altoire la mai multe specii de Prunus, iar mecanic, la castraveŃi. Transmiterea prin seminŃe a fost verificată numai la Prunus mahaleb. Perioada de incubaŃie în câmp variază de la 1-2 ani, iar în seră, în jur de 6 săptămâni (A. Andersen, 1956). Virusul se transmite şi prin grăunciorii de polen, putând produce piticirea prunului, pătări inelare clorotice la cireş ş.a. Epidemiologie. Răspândirea virusului are loc prin polenul infectat. Prevenire şi combatere. Se recomandă procurarea altoilor şi a seminŃelor de la plante-mamă sănătoase testate în prealabil pe soiul Montmorency sau pe Prunus serrulata soiul Shirofugen. Bacterioze Bolile bacteriene (pătarea şi ciuruirea bacteriană, cancerul) au fost prezentate la bacteriozele celorlalŃi pomi sâmburoşi. Micoze 6.6.4. Pătarea roşiatică şi răsucirea frunzelor de cireş Gnomonia erytrostoma Boala este întânită pe cireş şi numai rareori pe vişin.

231

Simptome. Ciuperca parazitează frunzele şi fructele. Pe frunzele diferitelor soiuri de cireş sau vişin complet dezvoltate apar pete mari, difuze, la început gălbui, iar mai târziu Ńesuturile se înroşesc. Petele roşiatice ocupă mari porŃiuni de frunză. Pe partea inferioară a limbului, în dreptul acestor pete, se observă prezenŃa unor punctişoare brun-închise, reliefate, care sunt picnidiile agentului patogen. Frunzele parazitate se răsucesc parcă ar fi atacate de către larva insectei "Ńigărar" (Rhynchites), iar peŃiolul se înconvoaie în jos. Frunzele atacate rămân atârnate pe pomi în timpul iernii (fig. 119).
Fig. 119 - Pătarea roşiatică şi răsucirea frunzelor de cireş - Gnomonia erythrostoma: a-atac pe frunze şi fructe; b-conidii; c- peritecie cu asce şi ascospori (după A.B. Frank , 1983).

Agentul patogen - Gnomonia erythrostoma (Pers.) Auersw., fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subînc. Ascomycotina, f.c. Cylindrosporium pruni-cerasi Massat., sin. Libertina stipata (Lib.) Hohn.

Ciuperca formează pe partea inferioară a frunzelor atacate picnidii cu picnospori unicelulari, filamentoşi, curbaŃi, care au dimensiuni cuprinse între 18-25 x 0,1-1 µm. Pe frunzele căzute, începând din toamnă, apar peritecii prevăzute cu un gât lung, ce conŃin în interior asce şi ascospori bicelulari, ce măsoară 14-20 x 5-6 µm şi ajung la maturitate în primăvara următoare, producând infecŃii pe frunze. Epidemiologie. Ciuperca persistă în frunzele căzute şi umiditatea atmosferică ridicată din primăvară ajută la maturarea şi eliminarea ascosporilor ce determină infecŃiile puternice pe frunzele ce cireş. Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală şi combaterea chimică, prin tratamente cu Zeamă bordoleză 1 %, Mancozeb 800-0,2 %, sau alte fungicide de contact.

6.6.5. Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş Monilinia laxa şi Monilinia fructigena. Această boală frecventă şi păgubitoare la cireş şi vişin, poate căpăta un caracter catastrofal în anii cu primăveri şi veri ploioase. Simptome.Prima ciupercă produce pe frunze simptome asemănătoare pe toŃi pomii sâmburoşi; la vişin însă atacul în primăvară, pe frunze, flori şi fructe tinere este deosebit de periculos
Fig. 120 - Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş - Monilinia laxa şi Monilinia fructigena: a-boala "stindardului"; b-fructe atacate (original). 232

prin ofilirea bruscă a unui număr mare de lăstari ("boala stindardului"), ceea ce determină pierderi de recoltă de până la 60-90 % (fig. 120). Lăstarii atacaŃi cu frunze şi flori brunificate, poartă sporodochii cu conidii ceea ce reprezintă o sursă puternică de infecŃie ce se manifestă pe fructele mature. Frunzele ofilite şi uscate rămân atârnate pe pomi până toamna sau chiar în timpul iernii. Pe fructele în pârgă sau cele mature, alături de Monilinia laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey se găseşte şi Monilinia fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey. La atacul pe fructe, după Victoria Şuta şi col. (1974), cele mai rezistente soiuri de vişin sunt: Crişane, Mocăneşti, Spaniole şi Ilva nouă; iar de cireş: Jubileu, Uriaşe de BistriŃa, Roşii de BistriŃa, Hedelfinger şi Germersdorfer. Caracteristicile agenŃilor patogeni, epidemiologia şi măsurile de protecŃie au fost prezentate la bolile mărului, părului şi respectiv ale prunului.

6.6.6. Antracnoza frunzelor de cireş - Coccomyces hiemalis Boala este păgubitoare în plantaŃiile tinere de cireş şi în special în pepiniere. Ciuperca a fost studiată în America (F.C. Stewart, 1914, N.E. Stevens, 1925 şi în FranŃa (H. Darpoux, 1945). În Ńara noastră ciuperca este frecventă şi produce pagube în special în sudul Ńării (regiunea subcarpatică din Muntenia) cât şi în alte zone unde se cultivă cireşul, în primăverile şi verile cu precipitaŃii abundente. Un studiu mai amănunŃit asupra acestei ciuperci l-a efectuat D. Becerescu şi col. (1983). Simptome. Boala se manifestă pe frunze începând din a treia decadă a lunii mai şi prima decadă a lunii iunie. Pe faŃa superioară a limbului, apar pete mici, până la 2-3 mm în diametru, de formă circulară, în dreptul cărora Ńesuturile capătă o coloraŃie roşie-purpurie. łesuturile dintre pete se îngălbenesc în funcŃie de frecvenŃa atacului, toată frunza devenind galbenă cu pete purpurii; frunzele cad de pe pom, începând din luna iulie până la sfârşitul lunii august. Pe partea inferioară a limbului, petele sunt mai conturate, de culoare purpuriedeschis şi în scurt timp se acoperă cu un strat albicios, alcătuit din lagărele cu conidii (acervuli) ale agentului patogen.

Fig. 121 - Antracnoza frunzelor de cireş - Coccomyces hiemalis: a-frunză atacată; b-conidii (după Vienot Bourgin, 1949).

Atacul se extinde cu rapiditate în anii ploioşi, manifestându-se pe frunzele şi ramurile superioare, astfel încât puieŃii din pepinieră sau pomii din plantaŃiile tinere sunt defoliaŃi prematur, cu excepŃia câtorva frunze din vârful lăstarilor (fig. 121).

233

Agentul patogen - Blumeriella jaapii (Rehm.) v. Anx. sin. Coccomyces hiemalis Higg., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cylindrosporium hiemale Higg., sin. Cylindrosporium padi Karst. Ciuperca formează pe partea inferioară a frunzelor atacate perinuŃe pseudostromatice (acervuli) pe care apar conidiile. Acestea sunt hialine, cu 1-2 pereŃi transversali, alungite, curbate, de 48-75 x 2,5-4,5 µm şi sunt susŃinute de conidiofori scurŃi şi hialini. Epidemiologie. Conidiile germinează în picăturile de apă de pe frunze şi ramuri, asigurând infecŃii repetate în perioada de vegetaŃie. Pe frunzele atacate şi în scoarŃa ramurilor ciuperca formează un miceliu scleroŃial sub forma căruia agentul patogen iernează. În primăvară, pe ramuri, miceliul scleroŃial formează un număr mare de conidii ce asigură infecŃia primară pe frunze. În primăvară ascosporii , alături de conidii, asigură primele infecŃii pe frunze. În Ńara noastră N. Minoiu (1971) a pus în evidenŃă rolul ce-l are forma cu apotecii cu asce în iernarea ciupercii cât şi în efectuarea infecŃiilor primare prin ascospori. Perioada de incubaŃie durează 7-15 zile în funcŃie de temperatură. La noi în Ńară, cele mai puternice atacuri se înregistrează în primăverile şi verile ploioase ce urmează după ierni cu temperaturi moderate. Din observaŃiile efectuate la Iaşi în condiŃiile anilor 1985, 1986, caracterizaŃi prin precipitaŃii subnormale, soiurile Timpurii de mai, Biggareau, Bourlat, Biggareau Morreau şi Pietroase Dionissen s-au dovedit a fi sensibile, iar Uriaşă de BistriŃa şi Hedelfinger, rezistente. Dintre soiurile de vişin, Mocăneşti, Crişane şi Spaniole au manifestat o rezistenŃă accentuată (Al. Lazăr, T. Georgescu şi Viorica Iacob, 1986). Prevenire şi combatere. Împotriva acestui patogen se recomandă tratamente chimice la avertizare cu produse de contact sau sistemice. Dintre produsele de contact au dat bune rezultate: Dithane M 45- 0,25 %, Captadin 50 PU-0,25 %, Zeamă bordoleză 1,125 %, Turdacupral 0,5 %. Produsele sistemice care au avut eficacitate foarte bună sunt: Benlate 50-0,10 %;, Topsin M 70-0,07 %, Saprol 190 EC-0,125 %, Rubigan 12 EC 0,04-0,05 %, Cuprozir 50 PU0,2 %, Curzate Plus T-0,3 %. Numărul de tratamente în pepiniere ajunge la 12-16, în plantaŃiile tinere la 8-10, iar în cele pe rod până la 6. O măsură preventivă de perspectivă constă în selecŃionarea de soiuri de cireş rezistente la atacul acestei ciuperci. În urma infecŃiilor artificiale efectuate, speciile de Cerasus şi Padus sunt sensibile la atac cu excepŃia lui Padus racemosa care s-a dovedit a fi foarte rezistent (Al. Lăzăr. T. Georgescu şi Viorica Iacob, 1986). 6.6.7. Ciuruirea frunzelor de cireş şi vişin - Stigmina carpophilla Boala este mai răspândită pe cireş decât pe vişin. Atacul poate lua un caracter grav în primăverile şi verile ploioase prin distrugerea aparatului foliar, a fructelor şi ramurilor. Simptomele, biologia şi combaterea agentului patogen au fost prezentate la bolile piersicului sub numele de ciuruirea frunzelor la pomii sâmburoşi.
234

6.7. BOLILE NUCULUI

Bacterioze 6.7.1. Arsura bacteriană - Xanthomonas campestris pv. juglandis Boala este de origine americană, fiind semnalată pentru prima oară în California, în anul 1893. Astăzi este răspândită în multe Ńări de pe glob. La noi, bacterioza nucului a fost găsită în anul 1941 în localitatea Sebeş (Hunedoara), apoi s-a răspândit în zonele mai umede ale regiunii subcarpatice din sudul Ńării. Simptome. Bacteria atacă frunzele, ramurile tinere, inflorescenŃele şi fructele. Pe frunze apar pete mari, colŃuroase care se întind în special de-a lungul nervurilor. Foliolele se deformează puternic, se înnegresc pe suprafeŃe mari prin unirea petelor de atac şi cad. Deseori, coloniile bacteriene se dezvoltă în Ńesutul conducător al frunzelor ce se înnegresc vizibil atât la exterior cât şi în secŃiune. Pe ramurile nelignificate, boala produce pete asemănătoare celor întâlnite pe frunze. Lăstarii prezintă pete brune, alungite pline cu mucilagii; pe vreme umedă lăstarii se usucă şi se înconvoaie, iar la nivelul scoarŃei apar leziuni asemănătoare cancerelor deschise. Pe fructele tinere, bacteria produce pete fumurii, care cu timpul se brunifică iar pericarpul şi mezocarpul putrezesc, se înnegresc şi se lipesc de endocarp. Bacteria poate pătrunde până la cotiledoane pe care le înnegreşte.Pe vreme umedă, la suprafaŃa fructelor atacate se constată prezenŃa unui exudat apos, reprezentat de colonia bacteriană. AmenŃii se brunifică, iar prin polenul infectat boala poate fi transmisă florilor femele; în acest caz fructele abia legate se înnegresc şi cad în masă. Fructele ajunse aproape de maturitate pot fi infectate, mezocarpul lipindu-se strâns de endocarp care prezintă pete brunii caracteristice. Prin intermediul acestor fructe infectate, bacteria se transmite puieŃilor în pepiniere, de aceea aceste fructe nu vor fi folosite ca material de semănat. Pomii tineri din pepinieră suferă mai mult din cauza acestei boli decât cei mai în vârstă (fig. 122). Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. juglandis (Pierce) Dye., fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div.Bacteria. Bacteriile au formă de bastonaş, sunt dispuse în lanŃuri scurte şi măsoară 1,5-3 x 0,3-

Fig. 122 - Arsura bacteriană - Xanthomonas campestris pv. juglandis: a-atac pe frunze; b-atac pe fructe în diferite stadii de dezvoltare (după E.F.Smith şi G.B.Ramsay, din P.Sorauer, 1956).

235

0,5 µm. Bacteriile sunt necapsulate, Gram-negative şi asporogene. Răspândirea bacteriilor în timpul perioadei de vegetaŃie fiind condiŃionată de umezeala accentuată, de unele artropode cât şi de temperatura relativ ridicată. Epidemiologie. Bacteriile iernează în scoarŃa ramurilor atacate, în mugurii latenŃi, primăvara pătrund în frunze prin stomate, iar în celelalte organe ale pomului, prin diferite răni produse de cauze mecanice sau insecte. Excesul de îngrăşăminte cu azot din pepiniere şi din plantaŃiile tinere, favorizează infecŃiile şi evoluŃia bolii. Soiurile de nuc cu endocarpul subŃire sunt mai sensibile la bacterioză decât cele cu coaja groasă, deşi nu se cunosc soiuri rezistente la atacul acestei bacterii (V. Severin şi col., 1985). Prevenire şi combatere. Pentru obŃinerea puieŃilor se vor întrebuinŃa fructe provenite de la pomi sănătoşi. Se vor tăia lăstarii atacaŃi şi se vor distruge prin ardere. În pepiniere cât şi în plantaŃiile tinere se va face stropiri cu Captan0,3 % sau Mancozeb0,2 %. Stropirile încep odată cu pornirea în vegetaŃie a pomilor şi durează tot timpul creşterii active, în funcŃie de frecvenŃa precipitaŃiilor (Victoria Şuta şi col., 1974). Micoze 6.7.2. Uscarea ramurilor - Nectria cinnabarina Nucii în declin sunt adesea parazitaŃi de ciuperca Nectria cinnabarina (Tode) Fr.; pe ramurile care se usucă, apar pustule de culoare roşie-portocalie, de 1-2 mm în diametru. Simptomele, caracteristice agentului patogen cât şi măsurile de protecŃie au fost prezentate la bolile mărului. 6.7.3. Pătarea brună a frunzelor (antracnoza) - Gnomonia leptostyla Boala este frecventă şi păgubitoare în pepinierele şi plantaŃiile din Ńara noastră, în verile răcoroase şi umede. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze, fructe şi mai puŃin pe ramuri. Pe foliole, începând din luna iunie, apar pete mici, de 2-5 mm, circulare sau colŃuroase, de culoare cenuşie, care sunt înconjurate de un halo bruniu. Petele pot conflua şi o mare parte a suprafeŃei limbului este distrusă. Foliolele cad în lunile august-septembrie şi fructele se maturează defectuos. Alteori, pe frunze apar pete mari, cenuşii, de formă circulară, de până la 2-3 cm în diametru. Pe partea inferioară a foliolelor, în dreptul acestor pete, apar lagăre punctiforme de conidii, de culoare cafenie-închis, dispuse în cercuri concentrice. Fructele atacate prezintă pe pericarp pete brune, care se adâncesc în mezocarp şi în escavaŃii apar fructificaŃii ale ciupercii sub forma unor punctişoare negricioase. Dacă atacul pe fructe este timpuriu, ciuperca poate ajunge până la cotiledoane pe care le înnegreşte. Atacul pe lăstari are mai mică importanŃă; pe aceste organe ciuperca produce pete brune alungite în dreptul cărora scoarŃa este distrusă. La suprafaŃa Ńesuturilor parazitate se formează lagăre de conidii de culoare neagră cu aspect punctiform (fig. 123). Agentul patogen - Gnomonia leptostyla (Fr.) Ces. et Not., fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Marssonina juglandis (Lib.) Hohnel, sin. Marssonia juglandis (Lib.) Magnus.
236

Agentul patogen se înmulŃeşte asexuat prin forme conidiene; conidiile se formează în lagăre (acervuli) la suprafaŃa frunzelor parazitate şi pe fructele atacate, forma conidiană purtând numele de Marssonina juglandis. Conidiile sunt hialine, bicelulare (la început unicelulare) şi măsoară 19-28 x 5 µm. În urma procesului de sexualitate apar primăvara periteciile cu asce şi ascospori. Epidemiologie. Conidiile asigură răspândirea ciupercii în toată perioada de vegetaŃie iar în zonele mai calde, rezistă şi peste iarnă, asigurând infecŃiile din primăvară. Pe frunzele căzute apar în primăvară peritecii cu gât lung, ce conŃin asce şi ascospori bicelulari şi hialini, de 17-25 x 2,5-3 µm. Iernarea parazitului poate avea loc şi sub formă de miceliu parazit în scoarŃa ramurilor. Din cercetările făcute la Iaşi (1957-1960) periteciile se formează în primăvară, după ce temperatura solului depăşeşte 7-10oC, iar ascosporii se maturează la temperaturi cuprinse între 15-20oC. În toŃi anii de observaŃii, ascosporii s-au maturat după 25 aprilie iar curba maximă de eliminare a fost între 1-18 mai (C. Sandu-Ville, Al. Lazăr, M. Hatman, 1961). Prevenire şi combatere. Se va distruge sursa de infecŃie prin strângerea şi arderea frunzelor sau prin îngroparea acestora sub brazdă. Măsurile de combatere chimică ce se aplică împotriva bacteriozei sunt eficace şi împotriva antracnozei, dar se pot aplica numai în pepiniere sau plantaŃii. Pentru pomii izolaŃi nu se pot recomanda decât măsurile igienoculturale.
Fig. 123 - Pătarea brună a frunzelor (antracnoza) Gnomonia leptostyla : a-atac pe frunze şi fruct; b-peritecie cu gât lung; c-lagăr de conidii (original).

6.8. BOLILE DUDULUI Bacterioze 6.8.1. Arsura şi ulceraŃia bacteriană a dudului Pseudomonas syringae pv. mori Boala a fost descrisă prima dată de către G. Cuboni în Italia în anul 1890. În prezent ea se găseşte răspândită pe tot globul în Ńările unde dudul se cultivă sau creşte în mod spontan. La noi a fost semnalată în anul 1928 de Tr. Săvulescu si col. Simptome. Boala se manifestă prin apariŃia pe frunze a unor pete mici cu dimensiuni de 0,5-1 cm, care au un aspect umed şi sunt înconjurate de un halo gălbui. łesuturile din dreptul petelor se brunifică şi se sfâşie de la centru, marginile perforaŃiilor rămânând de culoare neagră. Petele se unesc şi în cazul unui atac puternic întregul limb este distrus. Deseori, frunzele se deformează, se gofrează, iar pe timp umed, pe partea inferioară, apare o
237

gomă formată din coloniile bacteriene ce difuzează spre exterior prin osteolul stomatelor sau prin rupturile Ńesuturilor. În secŃiune, limbul prezintă pungi între epiderma inferioară şi mezofil, în care se formează gome bacteriene. În urma unui atac puternic, frunzele se îngălbenesc, se înnegresc şi cad, defolierea pomului fiind prematură. Lăstarii ierbacei parazitaŃi se veştejesc, prezintă crăpături în scoarŃă, iar în dreptul acestor leziuni alungite se formează goma bacteriană de culoare gălbuie-negricioasă, foarte abundentă pe timp umed. Pe timp secetos, lăstarii atacaŃi se înnegresc şi se usucă. Pot fi atacate şi ramurile schelet şi chiar trunchiurile pomilor tineri în pepinieră, acestea prezentând crăpături profunde ale scoarŃei şi uneori ale lemnului, în care se găseşte goma bacteriană. Pe timp uscat, ramurile şi trunchiurile atacate se înnegresc, boala luând aspect de "arsură". Lăstarii tineri sunt cel mai puternic atacaŃi (fig. 124). Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. mori (Boyer et Lambert) Young Dye et Wilkie, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are formă de bastonaş de 1,8-2,5 x 1-1,3 µm, cu 1-4 cili polari, este Gramnegativă şi nu coagulează laptele. Epidemiologie. În perioada de vegetaŃie, bacteria este vehiculată de insecte cât şi de picăturile de apă de ploaie sau rouă care antrenează gomele ce se găsesc pe partea inferioară a frunzelor sau pe scoarŃa ramurilor. Bacteriile pătrund în frunze prin stomate sau prin diferite rupturi mecanice ce le prezintă scoarŃa ramurilor; infecŃiile sunt favorizate de temperaturi coborâte şi umiditate ridicată, condiŃii ce se realizează primăvara şi toamna. Viermii de mătase nu pot fi hrăniŃi cu frunze de dud parazitate şi nici cu cele tratate. Bacteriile iernează în scoarŃa ramurilor infectate sau pe sol, în frunzele căzute. Prevenire şi combatere. Măsurile de combatere urmăresc limitarea focarelor de infecŃie astfel: - puieŃii bolnavi în pepinieră vor fi distruşi prin ardere; Fig. 124 - Arsura şi ulceraŃia bacteriană a dudului - Pseudomonas syringae pv. mori: - ramurile puternic atacate vor fi tăiate şi a-frunze atacate; b-ramuri tinere de dud distruse; prezentând arsuri produse de bacterii; - evitarea folosirii butaşilor proveniŃi din c-secŃiune printr-o frunză atacată pomii atacaŃi. În perioada repausului vegetativ, duzii vor fi stropiŃi cu Zeamă albastră 2 % sau Zeamă sulfocalcică 8-10 %. În perioada de vegetaŃie, stropirile vor fi efectuate cu Zeamă bordoleză 0,5 % sau Oxiclorură de cupru 0,5 % ori de câte ori este nevoie în pepiniere. Micoze 6.8.2. Pătarea brună a frunzelor de dud - Mycosphaerella mori
238

Boala este destul de des întâlnită în anii cu primăveri şi veri umede. A fost descrisă prima oară în România de Tr. Săvulescu în anul 1934, pentru ca astăzi să fie comună pe Morus alba şi Morus nigra în toate zonele unde se cultivă dudul. Simptome.Pe frunze, începând din luna iunie, apar pete de culoare închisă, de dimensiuni până la 1 cm în diametru, în dreptul cărora Ńesuturile se sfâşie. Deseori, limbul frunzelor apare perforat, parcă ar fi fost lovit de grindină, deoarece Ńesuturile necrozate se desprind de restul limbului. Petele sunt mărginite de un halo de culoare brun-roşcat, iar în centru, pe ambele părŃi ale limbului, în special pe partea superioară, apar formaŃiuni punctiforme de culoare brunie, formate din lagărele cu conidii ale agentului patogen. Un atac puternic determină îngălbenirea, brunificarea şi apoi căderea în masă a frunzelor (fig. 125). Agentul patogen - Mycosphaerella mori (Fuckel) Wolf, fam. Dothidiaceae, ord. Dothidiales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Phleospora maculans (Bérenger) Allescher,f.c.Cylindrosporium mori (Lev.) Berl. Ciuperca formează pe Ńesuturile parazitate ale frunzelor lagăre de conidii; acestea sunt alungite, uşor curbate, hialine, cu 1-5 septe, măsoară 30-54 x 3-5 µm şi apar pe conidiofori hialini şi scurŃi de 6-30 x 2,5-4 µm. Lagărele de conidii (acervulii) se formează subepidermal, iar prin sfâşierea Ńesuturilor, acestea sunt luate de vânt şi produc noi infecŃii. Primăvara apare şi forma perfectă a ciupercii peritecii cu asce şi ascospori. Epidemiologie. Iernarea parazitului are loc pe frunzele căzute, în primăvară formându-se peritecii cu asce şi ascospori bicelulari, ce măsoară 12-14 µm. Ciuperca mai poate ierna şi sub formă de miceliu în scoarŃa ramurilor.

Prevenire şi combatere. Îngroparea frunzelor în toamnă, prin arături, duce la micşorarea sursei de infecŃie. Se vor folosi aceleaşi tratamente chimice ca şi în combaterea bacteriozei dudului.

Fig. 125 - Pătarea brună a frunzelor de dud Mycosphaerella mori: a-frunză atacată; b-acervul cu conidii de Cylindrosporium mori; c-conidii mult mărite; d-peritecie cu asce şi ascospori (după G.Goidanich, 1964).

239

6.9. BOLILE ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 6.9.1. Bolile agrişului şi coacăzului Micoze 6.9.1.1. Făinarea americană a agrişului - Sphaerotheca mors-uvae Boala este originară din America, fiind observată şi descrisă pentru prima oară în acest continent de către L.D. Schweinitz în anul 1833. La noi în Ńară boala este frecventă şi uneori produce pagube importante, fiind semnalată prima oară de către Tr. Săvulescu în anul 1914. Ciuperca parazitează pe Ribes aureum, R. nigrum, R. rubrum, R. atropurpureum, R. alpinum şi alte specii de agriş. Simptome. Ciuperca parazitează frunzele, lăstarii ierbacei şi fructele. Pe frunze apar pete albicioase, formate din miceliul ciupercii, vizibile pe ambele feŃe ale limbului. Frunzele rămân mici, iar pâsla miceliană de pe suprafaŃa acestora capătă un aspect pulverulent datorită formării conidiilor. Frunzele cad, plantele se dezvoltă anormal, produc puŃin, iar rezistenŃa la ger a tulpinilor este redusă. Atacul pe lăstari se manifestă începând cu luna mai. Ciuperca formează pâsle miceliene albicioase, pulverulente, care înconjură lăstarii pe porŃiuni mai mari sau mai mici şi împiedică diferenŃierea mugurilor de rod pentru anul următor. Atacul pe fructe este asemănător cu cel de pe lăstari. Fructele tinere se înnegresc şi se mumifiază; fructele mai evoluate prezintă pete pâsloase albicioase, apoi cenuşii-brunii, în dreptul cărora Ńesuturile se necrozează şi întreg fructul este cuprins de un putregai uscat sau umed (în funcŃie de umiditatea atmosferică). În timpul verii (iulie-august), pâslele miceliene albicioase şi pulverulente de pe organele parazitate capătă o coloraŃie, o nuanŃă, cenuşie-brunie, datorită formării unui număr Fig. 126 - Făinarea americană a agrişului mare de cleistotecii cu asce şi ascospori (fig. Sphaerotheca mors-uvae: a-atac pe frunze, 126). lăstar şi fructe; b-cleistotecii (original). Agentul patogen - Sphaerotheca morsuvae (Schw.) Berk. et Curt., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Miceliul ciupercii este ectoparazit, prevăzut cu apresori şi haustori; pe miceliu se formează conidii unicelulare, ca nişte butoiaşe dispuse în lanŃuri. Conidiile măsoară 20-21 x 12-14 µm. Cleistoteciile cu apendici simpli, conŃin în interior câte o singură ască cu 4-8 ascospori.

240

Epidemiologie. Iernarea agentului patogen are loc prin miceliul de rezistenŃă localizat în lăstari şi muguri sau prin cleistotecii. Boala este mult favorizată de excesul de umiditate şi de vehicularea conidiilor de către vânt. Prevenire şi combatere. În plantaŃii se recomandă tăierea lăstarilor atacaŃi şi arderea lor, precum şi îngroparea frunzelor atacate sub brazdă prin arături adânci. Se vor cultiva numai soiuri rezistente, între care amintim: Kantata, Black Down, Tsema, Victoria, Meitgo sau Slitsa. Tratamentele fitosanitare în timpul repausului vegetativ să se facă cu unul din produsele: Zeamă sulfocalcică de 28o Bé-20 %, sau Polisulfură de bariu 6 %. În timpul vegetaŃiei se recomandă produsele din grupa: Gr.A: Microthial -0,4 %; Microthial special-0,4 %; Gr.D: Bavistin 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 7 z.); Bavistin FL 0,050,07 %; Benlate 50 WP 0,05-0,01 %; Topsin 70 PU-0,07 %; Gr.F: Karathane FN 57-0,1 % (are efect şi asupra păianjenului); Karathane LC-0,05 % (are efect şi asupra păianjenului); Gr.H: Saprol 190 EC-0,125 %; Gr.I: Afugan EC-0,1 %; Rubigan 12 CE-0,04 %; Rubigan 12 EC-0,04 % (t.p. 14 z.); Gr.J: Anvil 5 SC-0,04 % (t.p. 3 z.); Bayleton 25 WP-0,05 % (t.p. 7 z.); Sanazole 250 CE-0,02 % (0,2 l/ha); Tilt 250 CE RV-0,02 % (t.p. 18 z.); Tilt 250 EC-0,02 % (t.p. 18 z.); Topas 100 EC-0,025 % (t.p. 28 z.). 6.9.1.2. Făinarea europeană a agrişului - Microsphaera grossulariae Boala este mai puŃin răspândită şi mai puŃin păgubitoare decât precedenta. Simptome. Atacul se manifestă asemănător, în special pe frunze şi mai rar pe ramuri şi fructe. Spre deosebire de făinarea americană, petele albicioase şi pulverulente nu devin cenuşii-brunii, apariŃia cleistoteciilor fiind foarte rară. Agentul patogen - Microsphaera grossulariae (Wallr.) Lév., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Caracterele miceliului şi ale organelor de înmulŃire asexuată sunt asemănătoare cu ale speciei precedente. În cleistotecie se găsesc mai multe asce (3-10) cu câte 4-8 ascospori. La exteriorul cleistoteciei se află apendici dispuşi ecuatorial, pe un singur rând, cu vârfurile ramificate dicotomic. Epidemiologie. În timpul vegetaŃiei conidiile răspândesc agentul iar de la un an la altul ciuperca persistă prin miceliul de rezistenŃă de sub solzii mugurilor şi prin cleistotecii. Prevenire şi combatere. Măsurile de combatere ce se aplică împotriva făinării americane sunt eficace şi împotriva făinării europene. 6.9.1.3. Antracnoza agrişului - Pseudopeziza ribis

241

Boala este des întâlnită în plantaŃiile de agriş şi coacăz din S.U.A. şi Europa, fiind semnalată în anul 1922 şi în Australia (Viennot-Bourgin, 1949). Este prezentă în toate zonele din Ńara noastră unde se cultivă agrişul şi coacăzul, putând produce defolierea masivă a acestor plante în anii ploioşi. Simptome. Ciuperca parazitează în special frunzele deşi, în alte Ńări (S.U.A.) atacul pe lăstari şi fructe este foarte frecvent şi păgubitor. Frunzele parazitate prezintă numeroase pete de 1-2 mm în diametru, de formă circulară şi de culoare brună cu nuanŃă roşcată (când atacul se manifestă pe Ribes nigrum). În centrul acestor pete, Ńesuturile se necrozează, iar ciuperca formează gheme de miceliu scleroŃial pe care apar conidiofori şi conidii în lagăre, dimensiunea acestora fiind de 0,10-0,5 mm. În funcŃie de numărul infecŃiilor, petele pot conflua, se întind, iar Ńesuturile neparazitate se îngălbenesc şi frunzele cad în masă. Deseori, lăstarii rămân desfrunziŃi chiar în luna august. Atacul pe lăstari prezintă la nivelul scoarŃei pete alungite, brunii, evoluând în mici cancere deschise (fig. 127). În cazuri mai rare, atacul pe pedunculi şi fructe, duce la mumifierea şi căderea acestora. Plantele sunt puternic debilitate, nu mai fructifică normal iar rezistenŃa lor la ger scade mult. Agentul patogen - Pseudopeziza ribis (Kleb.) Hohnel, sin. Pseudopeziza ribis Kleb., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Gloeosporidiella ribis (Lib.) Petrak. În perioada de vegetaŃie, pe Ńesuturile parazitate ale plantei se formează lagăre de conidii ce străpung epiderma şi ies în evidenŃă sub forma unor pustule de culoare albă. Conidioforii scurŃi, poartă conidii hialine şi curbate, ce măsoară 10-24 x 5-9 µm. Epidemiologie.Conidiile formate pe Ńesuturile parazitate răspândesc boala, producându-se infecŃii în special pe timp umed. Cercetările efectuate în Ńara noastră au arătat că în lagăre se formează şi microconidii bacilare de 5-7 x 1,5-2 µm (M.Olangiu şi col., 1968). Temperatura optimă de germinare a conidiilor variază între 15-25oC iar perioada de incubaŃie este de 1-2 săptămâni. Iernarea parazitului are loc fie sub formă de conidii, ce sunt rezistente la temperaturi scăzute, fie ca miceliu de infecŃie în scoarŃă sau miceliu scleroŃial pe frunzele căzute, din care în primăvară se vor forma apotecii cu asce şi ascospori. Ascosporii sunt unicelulari, ovoizi şi hialini şi măsoară 12-17 x 7-8 µm; ei vor asigura, alături de conidii, infecŃiile primare în primăvară. Antracnoza produce pagube mai mari prin defolierea agrişului şi coacăzului în regiunile
242

Fig. 127 - Antracnoza agrişului şi coacăzului - Pseudopeziza ribis f.c.Gloeosporidiella ribis: a-atac pe frunză; b-lagăr de conidii; capotecie cu asce şi ascospori; d-ască cu parafize (original).

umede cu veri mai răcoroase. Prevenire şi combatere. Se vor îndepărta lăstarii atacaŃi şi se vor arde, iar frunzele căzute se vor încorpora prin arătură adâncă sub brazdă. Se vor cultiva soiurile rezistente cum sunt: Kantata, Crusader, Lissil, Iuvigo, Tenah, Westra. Tratamentele fitosanitare în timpul iernii se vor face cu produse cuprice până în momentul umflării mugurilor. În perioada de vegetaŃie sunt necesare 3-5 tratamente cu o gamă de produse cum sunt: Topsin M 70-0,07 %, Metoben 70 PU-0,07 %, Vondozeb PU- 0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Topas 50 WP-0,1 %, Bumper 250 EC-0,02 %. 6.9.1.4. Rugina agrişului şi coacăzului - Cronartium ribicola Ciuperca a fost găsită prima oară în Europa de către H.A.Districh în anul 1854, în regiunea Mării Baltice, pe Ribes nigrum, R. rubrum, R. palmatum şi de asemenea, pe Pinus strobus sub forma ecidiană. În prezent, rugina agrişului şi coacăzului este întâlnită pretutindeni unde aceste plante se găsesc în flora spontană sau sunt cultivate şi unde pinul, pe care se formează picnidiile şi ecidiile ciupercii, se află în apropierea acestora. Simptome. Pe frunzele şi ramurile de pin de vârste variate, după perioada de incubaŃie, relativ scurtă, se formează picnidiile cu picnospori, sub forma unor pete galbene de 3-4 mm în diametru, în dreptul cărora se constată prezenŃa unui suc dulceag, des vizitat de către insecte. După şase luni până la doi ani, pe scoarŃa ramurilor atacate apar ecidiile ciupercii sub forma unor vezicule albicioase, care pun în libertate ecidiosporii şi capătă o coloraŃie galbenă. Ecidiosporii produc infecŃii sau rezistă peste iarnă în interiorul ecidiilor. ScoarŃa ramurilor de pin parazitată de către ciupercă capătă rugozităŃi pronunŃate, luând un aspect canceros. Ramurile atacate se usucă în întregime, ceea ce duce la epuizarea an de an a plantelor din parcuri sau masive păduroase. Ecidiosporii sunt transportaŃi prin vânt la distanŃe relativ mici (1200-1500 m) iar insectele îi vehiculează la distanŃe mai mari. Ei produc infecŃii pe frunzele diferitelor specii şi soiuri de agriş (Grossularia reclinata) şi de coacăz (Ribes spp.). Plantele de agriş şi coacăz infectate prezintă numeroase pete galbene pe partea superioară a limbului. Pe partea inferioară a frunzelor, ciuperca formează nişte vezicule brunii, care sunt lagărele de uredospori. Fig. 128 - Rugina agrişului şi coacăzului Cronartium ribicola: a-forma ecidiană Acestea crapă şi pun în libertate uredospori Peridermium strobi pe Pinus sp.; b-forma cu sub forma unui praf galben. Printre lagărele uredospori pe Ribes sp. (original). de uredospori se formează şi lagăre de teliospori, de culoare brune-gălbui.Teliosporii
243

formează coloane lungi de câŃiva mm, determinând apariŃia unei perozităŃi grosiere, în special de-a lungul nervurilor principale, iar apoi pe toată suprafaŃa inferioară a limbului (fig. 128). Frunzele atacate se îngălbenesc şi cad, iar lăstarii rămân desfrunziŃi înainte de sosirea toamnei şi neputându-se lignifica, degeră uşor în timpul iernii. Frunctele rămân mici şi nu se maturează normal. Agentul patogen - Cronartium ribicola J.C. Fischer, fam. Melampsoraceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina, f.ec. Peridermium strobi Kleb. Ciuperca este heteroică şi macrociclică. Pe pin se formează picnidii cu picnospori şi ecidii cu ecidiospori. Ecidiosporii sunt hialini, de formă poliedrică şi măsoară 22-30 x 18-20 µm. Aceşti spori pot germina imediat după formarea lor sau uneori pot rezista şi peste iarnă pe pin. Teliosporii asociaŃi în coloane, sunt cilindrici şi măsoară 30-60 x 10-20 µm. Epidemiologie. Pe agriş şi coacăz, în vară (iulie-august) se formează lagăre de uredospori şi teliospori. Uredosporii sunt ovoizi şi măsoară 15-34 x 12-22 µm, produc infecŃii repetate în vară dar rezistă şi iarna. După ce iernează, teliosporii germinează iar bazidiosporii infectează pinul pe care ciuperca formează picnidii (pe frunze) şi ecidii (pe ramuri). După Victoria Şuta şi col. (1974) ecidiile s-au format şi pe Senecio vernalis iar cu ecidiosporii de pe această plantă s-au făcut infecŃii pe coacăz. Dintre soiurile de coacăz rezistente la rugină amintim: Crusader, La Fouge, Lissil, Invigo, Westra, Kantata, Roşii de Versaille etc. Prevenire şi combatere. Se va avea în vedere ca plantaŃiile de agriş şi coacăz să fie amplasate la distanŃe cât mai mari (8-10 km) de masivele de pin. De asemenea, pentru a proteja pepinierele de pin, se vor lua măsuri ca în apropiere să nu existe plante de Ribes sp. Se vor aplica stropiri cu substanŃe carbamice, Mancozeb 800-0,2 %. Complexul măsurilor de protecŃia agrişului şi coacăzului împotriva bolilor Măsuri culturale. Aplicarea corectă a tehnologiei de cultură în plantaŃii prin administrarea îngrăşămintelor în complex, tăieri, lucrarea la timp ale solului, duc la fortificarea plantelor şi la o mai mare rezistenŃă la atacul agenŃilor patogeni şi dăunătorilor. Măsuri fizico-mecanice. Primăvara cât şi în timpul perioadei de vegetaŃie, lăstarii puternic atacaŃi vor fi tăiaŃi şi distruşi prin ardere. Plantele atacate (din plantaŃiile puternic atacate) vor fi tăiate la cep, după care li se vor aplica tratamente chimice. Tratamente chimice. În perioada de repaus vegetativ, se vor aplica unul sau două tratamente cu Zeamă sulfocalcică 20 %. În perioada de vegetaŃie, la apariŃia petelor de rugină, se aplică tratamente la începutul dezmuguritului şi apoi în restul perioadei, cu o gamă de produse cum sunt: Dithane M 45-0,2 %, Mancozeb 80 WP-0,2 %, Vondozeb PU-0,2 %; Polyram combi-0,3 %, Tilt 250 EC-0,02 %, Bumper 250 EC-0,02 %, Topas 100 EC-0,05 %.
244

6.9.2. BOLILE ZMEURULUI

Viroze 6.9.2.1. Mozaicul zmeurului - Raspberry mosaic virus Boala a fost semnalată în America în anul 1902 de către V.B. Stewart şi H.J.Eustache, pentru ca acum să aibă o frecvenŃă destul de mare în toate Ńările unde zmeurul se cultivă sau creşte spontan. Simptome. Boala se manifestă pe frunze începând din luna mai. Pe aceste organe se constată apariŃia între nervuri a unor pete de 2 mm, de culoare galbenă, cu contur neregulat care, se întind destul de repede ocupând întreaga suprafaŃă a limbului. Deseori, clorozarea limbului este însoŃită şi de o deformare puternică a acestuia. Lăstarii cresc anevoios iar fructele obŃinute sunt de calitate inferioară. Alteori, petele de pe frunze sunt galbene-brunii, precis conturate. Plantele stagnează în creştere iar prin coloritul specific pot fi observate de la distanŃă. Agentul patogen - Raspberry mosaic virus După ultimele cercetări (R.H. Converse şi col., 1970) aspectele parazitare foarte variate sunt induse de un complex de virusuri sau tulpini variate ale acestora ce se transmit prin Amphorophora rubi, A. agathonica şi determină necrozarea vârfurilor, pe clonele sensibile de Rubus henryi şi R. occidentalis (I. Pop, 1975). O parte din aceste virusuri sunt sensibile la temperaturi ridicate (termolabile), iar altele rezistă la temperaturi de 37oC timp de o săptămână (termostabile). Epidemiologie. Transmiterea complexului de virusuri se realizează prin altoire şi prin afide (Amphorophora rubi şi Macrosiphon euphorbiae). Soiurile de zmeur manifestă rezistenŃă diferenŃiată (toleranŃă) faŃă de aceste virusuri. Prevenire şi combatere. Se recomandă un control riguros al plantaŃiilor de zmeur pentru depistarea plantelor virozate ce vor fi scoase şi distruse prin ardere şi plantarea de butaşi liberi de viroze. Combaterea insectelor vectoare şi aplicarea termoterapiei, prin menŃinerea butaşilor timp de 3 săptămâni la temperatura de 37oC, conduc la înfiinŃarea unor plantaŃii cu plante sănătoase.

Bacterioze 6.9.2.2. Cancerul bacterian - Agrobacterium tumefaciens Atacul se manifestă ca şi la pomii fructiferi, pe rădăcini, în zona coletului şi pe baza tulpinilor. Agentul patogen - Agrobacterium tumefaciens (Smith. et Towsn.) Conn., fam. Rhizobiaceae, ord. Eubacteriales, Div.Bacteria.
245

Bacteria are formă de bastonaş, cu un singur flagel polar, este asporogenă şi are dimensiuni între 1-3 x 0,4-0,8 µm. Epidemiologia şi combaterea este descrisă la pomii fructiferi. 6.9.2.3. Focul bacterian - Erwinia amylovora Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria. (Burr.) Winslow, fam.

Atacul se manifestă pe lăstari, flori şi fructe. Vârfurile lăstarilor atacaŃi se brunifică, se usucă şi se curbează în formă de cârlig. Bacteria este facultativ anaerobă, Gram-negativă, în formă de bastonaş, cu flageli peritrichi şi are dimensiunile între 0,5-0,2 µm. Măsurile de combatere sunt în principiu la fel ca la gutui, măr şi păr care sunt speciile cele mai sensibile la atacul focului bacterian.

Micoze 6.9.2.4. Pătarea brună-violacee a tulpinilor de zmeur Didymella applanata Pătarea brună a lăstarilor şi tulpinilor de zmeur este cunoscută în multe Ńări din America şi Europa. Boala a fost descrisă prima dată de către Freda Detmers în anul 1891. La noi a fost semnalată în anul 1936, fiind păgubitoare în anii cu primăveri ploioase. Este mai răspândită în nordul Moldovei şi în zona SubcarpaŃilor Meridionali. Simptome. Din luna iunie, apar pe tulpini pete mari, de culoare brună-violacee. Cu timpul scoarŃa atacată crapă, se exfoliază, iar ramurile atacate încep să se usuce de la vârf spre bază, prezentând aspectul de arsură. Zmeurul formează lăstari noi care şi ei sunt atacaŃi, ajungându-se la epuizarea şi apoi la uscarea întregii plante (fig. 129). Atacul se manifestă şi pe frunze, prin apariŃia unor pete mari unghiulare, ce se întind de-a lungul nervurilor principale. Mugurii axilari de la baza frunzelor sunt brunificaŃi şi apoi se usucă. În timpul iernii, pe scoarŃa ramurilor atacate, se constată prezenŃa unor punctişoare brunnegricioase, ce reprezintă periteciile ciupercii. Agentul patogen - Didymella applanata (Niessl.) Sacc., fam. Dothidiaceae, ord. Dothidiales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Phoma sp. Ciuperca formează în Ńesuturile parazitate picnidii de tip Phoma ce conŃin picnospori ovali şi hialini, de 5-8 x 2-4 µm, ce sunt eliminaŃi într-o masă gelatinoasă. Legătura dintre forma picnidiană
246

Fig. 129 - Pătarea brună-violacee a tulpinilor de zmeur - Didymella applanata: a-ramuri atacate; b-secŃiune printr-o ramură atacată (original).

de tip Phoma şi forma perfectă a ciupercii, a fost stabilită de A.G. Newhall şi confirmată apoi de L.W.Koch (P.J. Anderson, 1956). Periteciile de tip ascolocular conŃin asce cu ascospori, ce ajung la maturitate în primăvara următoare. Ascosporii sunt bicelulari, hialini şi măsoară 16 x 9 µm. Eliminarea ascosporilor are loc în luna mai când se produc şi infecŃiile primare. Epidemiologie. Patogenul persistă sub formă de miceliu de rezistenŃă, pe care se vor forma periteciile cu asce şi ascospori care vor produce infecŃii în primăvară. Răspândirea patogenului în timpul vegetaŃiei se face prin picnosporii vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. Prevenire şi combatere. Se vor tăia şi arde ramurile atacate. Se va asigura o bună aeraŃie plantaŃiei prin rărirea corespunzătoare a culturii de zmeur. Ca măsuri chimice de combatere se recomandă tratamente cu produse cuprice, înainte de înflorit şi după recoltarea fructelor cu: Zeamă bordoleză- 0,5 % sau Turdacupral 0,4 %/ În perioada înfloritului şi a creşterii fructelor se vor executa 2-3 tratamente cu unul din produsele: Topsin M 70-0,07, Metoben 70 PU-0,07 %, Euparen 50-0,25 %. 6.9.2.5. Pătarea cenuşie a frunzelor - Mycosphaerella rubi Boala a fost observată mai întâi în Belgia, în jurul anului 1850, iar astăzi este răspândită în toate Ńările situate în zona temperată, pe multe specii şi soiuri de Rubus sp. Simptome.Ciuperca parazitează frunzele şi foarte rar lăstarii ierbacei. Pe foliole apar pete mici, circulare, de câŃiva mm în diametru, de culoare cenuşie. În jurul acestor pete se observă un halo mai întunecat, de culoare brună sau violacee, în funcŃie de specia sau soiul de Rubus parazitată. Petele pot să se unească şi în acest caz foliolele prezintă pete mari, brune, ce ating 10-15 mm în diametru. În centrul petelor se observă punctişoare mici brune-negricioase,reprezentate de picnidiile ciupercii.Uneori, Ńesuturile parazitate se necrozează, devin sfărămicioase şi cad, iar foliolele apar ciuruite; foliolele atacate cad înainte de vreme (fig. 130).

Agentul patogen - Mycosphaerella rubi (West.) Roak., fam. Dothidiaceae, ord. Dothidiales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Septoria rubi Westend. Miceliul este intercelular şi pe el se formează picnidii sferice, ce conŃin în interior picnospori filamentoşi, multicelulari şi alungiŃi, de 40-55 x 1,5 µm. În anul 1917, G.W. Roark a găsit pe frunzele căzute, peritecii de tip ascolocular cu asce şi ascospori bicelulari şi hialini, de 20-25 x 3,5-4,25 µm.
247

Fig. 130 - Pătarea cenuşie a frunzelor Mycosphaerella rubi: a-frunză atacată; b-picnidii de Septoria rubi (după G.Arnaud din I.Bobeş et col., 1973).

Epidemiologie. Iernarea parazitului are loc sub formă de miceliu de rezistenŃă ce va genera peritecii. După infecŃiile primare făcute de ascospori, răspândirea ciupercii se va face prin picnospori Prevenire şi combatere. Se vor aplica măsuri de igienă culturală; toamna sau primăvara frunzele şi tulpinile uscate se vor strânge şi distruge prin ardere. În timpul perioadei de vegetaŃie, plantele se vor stropi cu Zeamă bordoleză-0,75 %, şi cu gama de produse utilizate împotriva pătării brune a zmeurului. 6.9.2.6. Rugina zmeurului - Phragmidium rubi-idaei Această boală este destul de comună la noi în Ńară pe diferite specii şi soiuri de Rubus. Simptome. Pe frunze apar pete gălbui, vizibile pe partea superioară, în dreptul cărora ciuperca formează picnidiile punctiforme. Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul acestor pete, se formează ecidiile, de culoare gălbuie, grupate în jurul picnidiilor. Lagărele de uredospori, de culoare galbenă, cu o uşoară nuanŃă portocalie, acoperă toată suprafaŃa inferioară a foliolelor, care se îngălbenesc şi cad. Spre sfârşitul verii, printre lagărele cu uredospori, ciuperca formează lagăre pulverulente de teliospori, de culoare neagră. Frunzele cad înainte de vreme (fig. 131). Agentul patogen - Phragmidium rubi-iaei (D.C.) Karst., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este autoică şi macrociclică. Teliosporii sunt multiseptaŃi, de formă cilindrică şi prevăzuŃi cu un peduncul lung şi dilatat spre bază. Teliosporii măsoară 60-120 x 25-35 µm. Epidemiologie. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de teliospori. În primăvară, din fiecare celulă a teliosporului va rezulta o epibazidie cu bazidiospori diferenŃiaŃi sexual;bazidiosporii vor produce primele infecŃii pe frunzele de zmeur. Între soiurile cultivate sunt mai rezistente; Lathram, Chiaf, Boyue, Meeker, Malling Jewel Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală şi stropiri cu substanŃe chimice la fel ca şi împotriva pătării cenuşii. În perioada repausului vegetativ se

Fig. 131 - Rugina zmeurului - Phragmidium rubi-idaei: a,b,c-atac pe frunze; d,e-teliospori (după J. Eriksson, 1926).

recomandă tratamente cu produse pe bază de sulf. În perioada de vegetaŃie se execută 1-2 tratamente, începând de la apariŃia primelor frunze cu următoarele produse: Tiuram 75 PU-0,4 %, Polyram DF-0,3 %, Mancozeb 80 WP248

0,2 %, Saprol 19 EC-0,125 %, Tilt 250 EC-0,02 %, Bumper 250 EC-0,02 % sau Bayleton S WP 0,05-0,1 %. 6.9.3. BOLILE CĂPŞUNULUI Viroze Virozele la căpşun au luat o mare extindere constituind astăzi un factor limitativ în obŃinerea unor producŃii de stoloni şi fructe în cantitate normală. Apectele parazitare sunt extrem de variate datorită numărului mare de virusuri (sau tulpini virale ) ce atacă această plantă, a soiului, a condiŃiilor climatice şi de agrofond cât şi a efectului sinergic, elemente ce duc la apariŃia unui tablou simptomatologic extrem de variat.

6.9.3.1. Îngălbenirea marginală slabă a frunzelor de căpşun Strawberry mild yellow-edge virus Viroza a fost semnalată şi apoi descrisă de către I.W. Prentice în Marea Britanie în anul 1948; în S.U.A. aceeaşi boală a fost descrisă în anul 1922 de către W.T. Horne. Boala este astăzi foarte răspândită, fiind prezentă şi în culturile de căpşuni din Ńara noastră (M. Petrescu, 1961). Simptome. Foliolele tinere prezintă o zonă marginală lată de 1-2 mm în dreptul căreia Ńesuturile se îngălbenesc sau iau o coloraŃie verde-pal. Spre toamnă, frunzele capătă o coloraŃie ruginie şi Ńesuturile marginale se răsucesc spre partea superioară. Plantele stagnează în creştere, iar producŃia de stoloni şi fructe este puternic micşorată. Agentul patogen - Strawberry mild yellow-edge virus. Virusul este alcătuit din mai multe tulpini care induc simptome diferenŃiate pe Fragaria vesca var. semperflorens, cât şi pe diferite clone (EM ş.a.) folosite drept plante indicatoare. Patogenul face parte din grupa Luteovirusuri. Epidemiologie. Particulele virotice sunt transmise prin altoire, afide cât şi prin inoculare de suc. Insectele vectoare mai importante sunt: Chaetosiphon fragaefolii, C. thomasi şi C. jacobi ( I. Pop, 1988).

6.9.3.2. ÎncreŃirea frunzelor - Strawberry crinkle virus Boala este răspândită în toate Ńările cultivatoare de căpşuni. Simptome. Atacul apare pe foliole prin formarea unor pete mici, punctiforme, necrotice, înconjurate de un halo gălbui. łesuturile atacate nu mai cresc iar parenchimul sănătos al frunzelor dezvoltându-se, apar mici deformări ce dau aspectul caracteristic bolii de încreŃire. Plantele stagnează în creştere, nu mai înfloresc normal, iar producŃia scade. Agentul patogen - Strawberry crinkle virus. Particulele au un aspect baciliform, de 44-69 x 190-380 nm. Virusurile pot să se găsească pe plante împreună cu virusul îngălbenirii
249

marginale cât şi a marmorării, producând efecte sinergice. Plante indicatoare sunt clone ale speciei Fragaria vesca var. semperflorens. Face parte din grupa Rhabdovirusuri. Epidemiologie. Virusul se transmite prin stolonii infectaŃi şi prin nematozi şi insecte vectoare. Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea unui material săditor liber de viroze. Stolonii se vor obŃine din plantaŃii cu plante sănătoase şi de la Complexul de devirozare de la ICPP Piteşti,sau alte culturi testate. Producerea de stoloni sănătoşi presupune testarea plantelor furnizoare cât şi folosirea termoterapiei. Materialul de înmulŃire sănătos va fi plantat la distanŃe mai mari faŃă de culturile de producŃie, asigurându-se spaŃiile de izolare corespunzătoare. Termoterapia (38oC, timp de 2-3 luni) este o tehnică ce poate fi aplicată plantelor furnizoare de Ńesuturi meristematice în vederea obŃinerii unor clone valoroase, absolut libere de viroze. În plantaŃia furnizoare de stoloni, combaterea insectelor vectoare cât şi a nematozilor este obligatorie.

Micoze 6.9.3.3. Pătarea albă a frunzelor - Mycosphaerella fragariae Pătarea albă a frunzelor este cea mai frecventă şi păgubitoare boală cunoscută la căpşuni. A fost semnalată şi descrisă prima dată în FranŃa de către L.R.Tulasne sub numele de pete purpurii ale frunzelor. Simptome. Boala se manifestă în primăvară, prin apariŃia pe foliole a unor pete neregulate ca formă şi de culoare purpurie cu nuanŃă violacee. Pe timp umed, ciuperca formează conidii pe conidiofori aerieni care apar ca o eflorescenŃă vizibilă pe partea superioară a frunzelor. Toamna, când temperaturile sunt mai coborâte, petele purpurii se albesc la centru şi, în aceste zone, se formează picnidiile ciupercii care apar ca nişte punctişoare mici,negre. Frunzele puternic atacate se brunifică şi se usucă (fig. 132).

Fig. 132 - Pătarea albă a frunzelor Mycosphaerella fragariae:a-atac pe frunze; b-conidii de Ramularia sp.(original).

Agentul patogen - Mycosphaerella fragariae (Tul.) Lind., fam. Dothidiaceae, ord. Dothidiales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Ramularia grevilleana (Tul.) Jorstad. şi f.c. Septoria fragariae (Lib.) Desm. În primăvară şi vară, pe frunze, în dreptul petelor purpurii, ciuperca formează conidii hialine, cu 1-3 pereŃi transversali, de 15-55 x 2-5 µm ce sunt prinse de conidiofori simpli şi necoloraŃi, (f.c. Ramularia grevilleana).
250

Spre toamnă, apar picnidii de tipul Septoria, cu picnospori alungiŃi, filamentoşi, de 25-30 x 4-5 µm.În timpul iernii în frunze apar peritecii cu ascospori bicelulari ce măsoară 13-15 x 3-4 µm., ce ajung la maturitate în primăvara următoare. Epidemiologie. Ciuperca iernează sub formă de peritecii sau în iernile mai blânde, ciuperca poate rezista şi sub formă de conidii şi de miceliu stromatic în organele parazitate ale plantei. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca în fiecare toamnă, culturile atacate să se cosească, iar materialul rezultat să fie distrus prin ardere. În cursul perioadei de vegetaŃie se aplică tratamente cu produse din grupele: Gr.D: Bavistin 50 WP-0,05-0,07; Bavistin Fl-0,05-0,07 % (t.p. 7 z.); Derosal 50 SC 0,05-0,07 (t.p. 14 z.); Derosal 50 WP 0,05-0,07 (t.p. 14 z.); Kolfugo 25 SC Susp.-0,2 % (t.p. 14 z.); Benlate 50 WP 0,05-0,07 %;Metoben 70 PU-0,07 %; Topsin 70 PU-0,07 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70 WP-0,07 % (t.p. 14 z.); Gr.G: Rovral 50 WP 0,2 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Sumilex 50 PU-0,15 % (t.p. 14 z.); Sumilex 50 WP-0,15 %; Rubigan 12 CE0,03 %; Gr.I: Rubigan 12 EC-0,03 %; Euparen 50 WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Gr.K: Euparen multi 50 WP 0,25 % (2,5 l în 1000 l/ha);Gr.J: Sanazole 250 CE-0,02 % (0,2 l/ha); Gr.L: Konker0,15 % (t.p. 21 z.); Labilite 70 WP-0,2 %; Gr.M: Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin 2 L-0,15 %. 6.9.3.4. Făinarea - Sphaerotheca macularis Boala este descoperită pe teritoriul Ńării noastre de către E. Docea în anul 1958, la o cultură de căpşuni din jurul oraşului Bucureşti. Simptome. Pe organele plantelor şi în special pe frunze, ciuperca formează pete pâsloase, albicioase, uşor gălbui, care mai târziu devin pulverulente în urma formării în număr mare a lanŃurilor de conidii. Plantele atacate cresc mai puŃin, frunzele se deformează şi fructele sunt de slabă calitate, nematurându-se şi rămânând mici. Agentul patogen - Sphaerotheca macularis (Wallr. ex Fries) Lind., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium fragariae (Harz.). Conidiile sunt dispuse în lanŃuri, au forma unor butoiaşe, cu dimensiunile de 18-32 x 15-23 µm. Cleistoteciile sunt sferice, de 50-120 µm în diametru, au în interior o singură ască cu 8 ascospori unicelulari, de 20-24 x 12-18 µm; cleistoteciile prezintă apendici simpli. Iernarea ciupercii are loc prin intermediul miceliului de infecŃie şi mai puŃin prin cleistoteciile ce se formează în număr mic. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei patogenul este răspândit prin conidii iar în primăvară din miceliul de rezistenŃă apar cleistotecii ce vor elimina asce cu ascospori. Prevenire şi combatere. Pentru reducerea rezervei biologice a patogenului, se coseşte cultura după recoltare şi masa vegetală rezultată se arde. Se recomandă cultivarea soiurilor rezistente cum sunt: Premial, Sunrise, Red Gauntlet, Aliso şi altele.

251

Tratamentele se vor efectua la avertizare mai ales cu produse antioidice cum sunt: Topas 100 CE 0,025-0,05 %, Benlate 50-0,05 %, Afugan CE 30-0,1 %, Systhane 12 EC-0,04 %, Bayleton 25 WP-0,05 %, Saprol 19 EC-0,125 %, Rubigan 12 EC 0,03-0,04 %. 6.9.3.5. Putregaiul cenuşiu al fructelor - Botrytis cinerea Pagubele produse de această ciupercă se ridică în anii ploioşi la 70-80 % din recoltă. Simptome. Ciuperca se dezvoltă pe flori, fructe tinere şi în special pe cele ajunse la maturitate. Atacul evoluează foarte repede în timpul recoltării şi transportului, manipulările favorizând răspândirea agentului patogen. Fructele se alterează parŃial, acoperindu-se iniŃial cu un puf cenuşiu, pentru ca apoi în scurt timp, să fie afectate în întregime de un putregai total. În câmp, pe timp de secetă, fructele parazitate se usucă, purtând conidii ce constituie o sursă de infecŃie pentru plantele din jur. Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii se dezvoltă pe petale şi fructe tinere, la temperaturi optime cuprinse între 15-20oC. Umiditatea ridicată a aerului favorizează mult infecŃiile. Boala poate evolua şi pe timp uscat, cu condiŃia să fie suficient inocul în cultura de căpşuni. Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul şi se răspândeşte în cursul perioadei de vegetaŃie prin conidiile de tip Botrytis. Prevenire şi combatere. Pentru prevenirea şi combaterea atacului de Botrytis, se recomandă efectuarea a 3-4 tratamente în fenofazele buton verde, buton alb, înflorire şi formarea primelor fructe verzi de mărime normală. Alături de respectarea igienei culturale din cultură, de mulcire, se recomandă tratamente chimice înainte de înflorit şi până când primele fructe intră în pârgă. Cele mai bune tratamente sunt cu produsele din grupele: Bavistin Fl-0,05-0,07 %; Kolfugo 25 SC Susp. -0,2 % (t.p. 14 z.); Benlate 50 WP 0,05-0,07 %; Topsin 70 PU0,07 % (t.p. 21 z.); Topsin M 70 WP-0,07 % (t.p.14 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-0,25%; Gr.G: Ronilan 50 WP-0,05 % (t.p.21 z.); Rovral 50 WP 0,1-0,15 % (t.p. 14 z.); Rovral 50 PU-0,05-0,1 % (t.p. 21 z.); Sumilex 50 PU 0,1-0,15 % (t.p. 14 z.); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p. 14 z.);Gr.I: Rubigan 12 CE-0,03 % (t.p. 14 z.); Gr.K: Euparen 50 WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Teldor 500 SC-0,15 % (1,5 kg p.c. în 100 l); Gr.L: Konker-0,15 % (t.p. 21 z.); Labilite 70 WP-0,2 %;Gr.N: Trichodex 25 WP-0,2 % (2 kg în 1000 l apă). Dintre soiurile cultivate mai rezistente sunt: Red Gauntlet, Premial, Early Glow, Aico, Tafts etc. Se vor respecta măsurile de igienă culturală şi la începutul coacerii, solul de sub plante se acoperă cu paie. Măsuri de protecŃie a căpşunului împotriva patogenilor În vederea înfiinŃării de căpşunării, se vor folosi stoloni liberi de viroze obŃinuŃi în urma selecŃionării de clone, care în timpul perioadei de vegetaŃie, manifestă toate caracteristicile soiului şi nu prezintă simptome de îmbolnăvire. Pentru o mai bună siguranŃă, aceste clone se vor supune tratamentului termic şi apoi se plantează într-un câmp izolat spaŃial faŃă de căpşunăria de producŃie.
252

CAPITOLUL VII. BOLILE VIłEI DE VIE Viroze 7.1. Scurt-nodarea - Grapevine fan leaf virus Boala este mult răspândită în zonele viticole din Europa şi nordul Africii. Scurtnodarea (Court-noué) produce pagube pe soiuri de Vitis vinifera, fiind cunoscută atât pe alte specii de Vitis, cât şi pe hibrizii producători direcŃi. Se pare că multitudinea de aspecte parazitare întâlnite la viŃa de vie s-ar datora. stadiilor de evoluŃie a bolii, soiului, condiŃiilor de agrotehnică şi tulpinilor de virus. În Ńara noastră, boala se întâlneşte în plantaŃiile situate pe terenuri argiloase şi în anii cu primăveri reci şi umede. Ea a fost semnalat de Tr. Săvulescu şi col., în anul 1931, în prezent apreciinduse că este prezentă în toate podgoriile Ńării (I. Pop, 1988). Simptome. Plantele infectate cu tulpinile acestui virus prezintă lăstarii slab dezvoltaŃi, cu internodurile scurte, dispuse în zig-zag. Datorită acestui fapt, frunzele apar înghesuite, lăstarii luând aspectul de tufă deasă. Planta apare mult înghesuită şi prin manifestarea fenomenului de proliferare a lăstarilor. Frunzele de la lăstarii atacaŃi sunt mult mai mici decât cele de pe plantele sănătoase, deformate, cu aspect de evantai, asimetrice şi cu numeroase pete clorotice.

Fig. 133 - Scurt-nodarea - Grapevine fan leaf virus: atac pe frunze şi coarde (după I. Pop, 1988). Uneori apar pe frunzele atacate, inele sau pete cu aspect uleios ce imprimă acestor organe un aspect mozaicat. Pe unele soiuri, asemenea simptome sunt mascate putându-se constata doar deformarea frunzelor şi scurtarea internodurilor. Deseori, plantele atacate au ciorchini ce prezintă fenomenul de meiere, bobiŃele rămân mici şi nu se maturează; acest aspect nu reprezintă totuşi un simptom obligatoriu al scurt-nodării parazitare.
253

Rădăcinile plantelor atacate sunt slab dezvoltate, cu aspect coraliform, iar în secŃiune lemnul are o coloraŃie roşiatică. Ca aspect general plantele sunt mai mici ca talie, vegetează defectuos, diferenŃiindu-se net de cele producŃiile fiind din ce în ce mai mici, iar bobiŃele sunt lipsite parŃial de seminŃe şi nu se maturează (fig. 133). Agentul patogen - Grapevine fan leaf virus, face parte din grupa Nepovirus, subgrupa mozaicului arabisului cu care este înrudit serologic. Tulpinile virotice au o formă izometrică de 30 nm în diametru. Temperatura de inactivare variază între 60-65oC. Virusul atacă toate speciile de Vitis. De asemenea, tulpinile acestui virus produc simptome variate pe plantele ierboase - test ca: Chenopodium amaranticolor, C. quinoa (leziuni locale), C. murale (stagnarea în creştere a plantelor cât şi deformarea frunzelor), Cucumis sativus (pete clorotice), Gomphrena globosa (leziuni locale violete), Phaseolus vulgaris şi altele. Ca plantă indicatoare se foloseşte Vitis rupestris soiul St. George pe care apar simptomele caracteristice bolii. Epidemiologie. Virusul se transmite prin altoi, anastomoze radiculare şi prin vectori. Din cercetările întreprinse în FranŃa, Italia şi S.U.A. speciile de nematozi Xiphinema index şi X. italiae răspândesc virusul în mod natural (I. Pop, 1988), ceea ce explică apariŃia vetrelor de plante virotice, care se măresc an de an, pornindu-se de la o singură plantă bolnavă. Prevenire şi combatere. Noile plantaŃii vor fi amplasate pe terenuri corespunzătoare acestei plante, evitându-se solurile reci, argiloase şi care reŃin puternic apa. Terenurile rezultate în urma defrişării plantaŃiilor viticole şi infestate cu nematozi, vor fi cultivate cu lucernă 4-5 ani după care se pot refolosi în cultura viŃei de vie. Se vor întrebuinŃa altoi şi portaltoi sănătoşi, plantele furnizoare de altoi vor fi observate şi marcate în perioada de vegetaŃie. Pot fi obŃinute clone libere de viroze, folosinduse selecŃia fitosanitară (testări şi termoterapie). Se vor combate nematozii din terenurile destinate a fi plantate cu viŃa de vie, folosindu-se preparatul Mocap 10 G 50-75 kg/ha. 7.2. Mozaicul nervurian al viŃei de vie - Grapevine vein mosaic virus Viroza a fost semnalată în S.U.A. (California), iar în ultimul timp la noi în Ńară, unde unele soiuri sunt infectate în procent de 100 % (I. Pop, l988). Simptome. Principalul simptom este reprezentat prin îngălbenirea nervurilor principale şi secundare ale frunzelor, fenomen ce apare în luna mai-iunie. Deseori nervurile în totalitate se prezintă ca o reŃea gălbuie, iar Ńesuturile limbului prezintă pete clorotice ce dau frunzei aspect de mozaic. VegetaŃia plantelor este normală, plantele manifestând vigurozitate bună. Pot să mai apară fenomene de meiere şi mărgeluire care nu sunt absolut specifice acestei viroze. Agentul patogen - Grapevine vein mosaic virus Virusul atacă numai speciile genului Vitis. Ca plantă indicatoare se foloseşte soiul St. George pe care virusul formează pete verzui-deschis în lungul nervurilor. Agentul patogen se transmite numai prin altoire. Epidemiologie. Virusul se răspândeşte numai prin părŃi vii de plantă aşa încât il vom depista numai la altoii sau portaltoii care provin de la plante virotice.
254

7.3. Răsucirea frunzelor - Grapevine leaf roll virus Această boală este cunoscută de multă vreme pe soiurile de Vitis vinifera în California şi mai puŃin pe alte specii sau hibrizi producători direcŃi. Natura virotică a bolii a fost precizată de către K. Harmon şi W.C. Snyder în anul 1946. După I. Pop (1988) în Ńara noastră boala este frecventă pe soiurile Merlot, Fetească neagră, Chasselas d'oré şi pe unii hibrizi. Plantele atacate se deosebesc cu uşurinŃă de cele sănătoase prin aceea că sunt de talie mai mică, puternic antocianizate (soiurile cu struguri roşii) sau de un galben-pal (soiurile cu struguri albi). Frunzele încep să se răsucească, dinspre partea superioară spre cea inferioară, de-a lungul nervurii mediene. PoziŃia peŃiolului acestor frunze devine aproape perpendiculară pe axul lăstarului şi nu oblică cum se observă la plantele sănătoase. Spre toamnă, Ńesuturile frunzelor se colorează şi mai puternic în roşu sau galben în funcŃie de soi, prezentând pete de necroză tisulară ce se întind în spaŃiile dintre nervuri. ProducŃia este diminuată sub aspect cantitativ şi calitativ; strugurii nu se mai maturează normal, coloritul bobiŃelor este alterat iar procentul de zahăr este inferior comparativ cu strugurii obŃinuŃi de la plantele sănătoase. Plantele atacate prezintă corzi nelignificate care au un număr mai mic de ochi; rezistenŃa la ger a coardelor este slabă, boala fiind foarte păgubitoare în zonele unde se practică neîngroparea peste iarnă a plantelor (viŃă de vie cu port înalt). Agentul patogen - Grapevine leaf roll virus. Este un virus din grupa Potyvirusurilor, de formă alungită cu dimensiuni de 790 nm. Virusul poate fi transmis prin altoire pe plante indicatoare, pe care apar simptome după 2-18 luni de la infecŃie; indicatorii Bacco 22 A, Mission, Pinot noir, Cabernet sauvignon,Cinsaut, Merlot şi altele sunt folosiŃi în lucrările de verificare a plantelor mamă furnizoare de altoi. Până în prezent nu se cunosc vectori ai acestui virus. Epidemiologie. Diseminarea patogenului are loc numai prin multiplicarea şi comercializarea materialului de plantat infectat. Răspândirea bolii poate fi asociată cu răspândirea păduchelui Ńestos Planococcus ficus. Prevenire şi combatere. Se vor lua măsuri de obŃinere a materialului săditor liber de viroze prin eliminarea plantelor cu simptome, ca furnizoare de coarde altoi, cât şi celor virozate din plantaŃiile tinere.

Micoplasmoze 7.4. Îngălbenirea aurie (flavescenŃa aurie) - Flavescence d'orée - Mycoplasma Boala a căpătat recent o mare extindere producând pagube importante în vestul Europei (FranŃa, Germania) şi în special în plantaŃiile din Valea Rinului şi Moselei. Etiologia virotică a fost înlăturată în urma cercetărilor efectuate de către J.Giannotti şi col. în anul 1969 şi confirmată de A. Caudwell şi col. în 1971 (P. Ploaie, 1973). În Ńara noastră boala a fost semnalată în podgoriile Murfatlar, Valea Călugărească, Odobeşti, Miniş, pe soiurile Cardinal, Italia , Afuz Ali şi Regina Puglia (C. Rafailă şi M. Costache, 1968).
255

Simptome. Plantele prezintă numai unii lăstari cu simptome de flavescenŃă în timp ce restul par a fi sănătoşi. Frunzele lăstarilor infectaŃi se îngălbenesc parŃial sau total, Ńesuturile luând un colorit metalic, caracteristic. Atacul este însoŃit de o răsucire a frunzelor dinspre partea superioară spre partea inferioară, ulterior căzând de pe lăstari în luna iulie. Spre toamnă, lăstarii atacaŃi nu se lignifică, rămân elastici, au liberul hipertrofiat, cu o coloraŃie verzuie şi pigmentaŃi, datorită petelor necrotice. Deseori, aceşti lăstari degeră în timpul iernii iar productivitatea plantelor atacate scade foarte mult. Ciorchinii de pe lăstarii atacaŃi sunt asimetrici şi cu bobiŃe cu un procent mic de zahăr; de cele mai multe ori plantele atacate , în 1-2 ani, nu mai produc struguri. Agentul patogen - Flavescence d'orée, fam. Mycoplasmataceae, ord. Mycoplasmatales, cl. Mollicutes. Agentul se prezintă sub formă de particule pleomorfe (heterotrofe), ovoide, alungite sau sferice, de 100-7 00 nm în diametru. Epidemiologie. Transmiterea de la plantele bolnave la cele sănătoase se poate face prin altoire şi prin cuscută. Agentul patogen nu se poate transmite mecanic pe diferite plante test ierboase. În natură, această boală se transmite prin cicada Scaphoideus littoralis. Plantele atacate manifestă o sensibilitate sporită la făinare (Uncinula necator).

Fig.134.Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv.tumefaciens a.tumori la punctul de altoire;b-"ariceala"pe coarde.(după T. Ferraris, 1938). Prevenire şi combatere Se recomandă scoaterea din plantaŃii şi din şcolile de viŃe a plantelor atacate şi distrugerea lor prin ardere; combaterea cicadei Scaphoideus littoralis prin tratamente cu organofosforice,este obligatorie. Bacterioze 7.5. Cancerul bacterian - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens
256

Prima dovadă a etiologiei bacteriene a cancerului a fost stabilită de F.Cavara în 1885. ViŃa de vie este cultura cea mai afectată de cancer, aproape în toate Ńările cultivatoare. Simptome. La viŃa de vie spre deosebire de pomii fructiferi, există două feluri de simptome, ambele pe părŃile aeriene ale plantei, rar pe cele subterane. Plantele din şcoala de viŃă, formează tumori atât pe partea aeriană, în locurile unde au fost extirpaŃi ochii sau la punctul de altoire, cât şi subteran la nodul bazal. La plantele pe rod, se dezvoltă tumori pe tulpina butucului şi ariceală (o aglomerare de gale mici - tumorete) pe cordoane şi coarde. Majoritatea Ńesuturilor tumorale putrezesc la sfârşitul fiecărui an, iar în anul următor apar altele noi. Adesea, zonele atacate se degradează în aşa măsură încât produc moartea porŃiunilor distale. De regulă, aceste porŃiuni se amputează şi ca urmare, butucul apare sărăcit de formaŃiuni fructifere, iar producŃia scade (fig.134). Descrierea agentului etiologic, a epidemiologiei şi patogenezei, au fost prezentate la cancerul bacterian de la cais şi piersic. Prevenire şi combatere. Măsurile ce se impun sunt în general aceleaşi ca în cazul cancerului de la pomi. În privinŃa combaterii biologice, până nu demult, nu exista un biopreparat pentru prevenirea cancerului la viŃa de vie, tulpina K 84 nefiind recomandată pentru viŃă. Mai recent, N.Zinca de la StaŃiunea Viticolă din Drăgăşani, a obŃinut în 1971 rezultate bune în prevenirea cancerului, prin tratarea viŃelor înainte de stratificare sau plantare cu o cultură de Agrobacterium radiobacter nepatogenă, brevetând un preparat denumit Biozin, având la bază acea tulpină. La Institutul de Cercetări pentru ProtecŃia Plantelor se lucrează la elaborarea unui biopreparat destinat prevenirii cancerului la viŃa de vie. Soiurile sensibile la cancer, cât şi la îngheŃ sunt: Afuz Ali, Italia, Muscat Hamburg, Merlot, Regina viilor, Cardinal, Perlă de Csaba, Cabernet Sauvignon. Mai rezistente sunt soiurile: Pinot gris, Fetească regală, Coarnă neagră şi Riesling italian . Se recomandă selectarea cu rigurozitate din punct de vedere al sănătăŃii a plantelor mamă, bacteria transmiŃându-se prin altoii infectaŃi. Măsuri deosebite se vor lua în timpul altoitului, prin dezinfectarea altoilor şi portaltoilor, prin scufundare timp de 15-20 minute întro soluŃie de Captan 0,2 % sau sulfat de cupru 1 %, cât şi dezinfectarea uneltelor. În pepiniera viticolă se va respecta un asolament de 3-4 ani, timp în care solul se va cultiva cu cereale. La scoaterea viŃelor altoite din biloane, vor fi distruse prin ardere toate plantele bolnave. ViŃele bolnave din plantaŃiile tinere vor fi scoase şi distruse prin ardere. Locul va fi dezinfectat cu o soluŃie de formol 2 %, dându-se 5-6 l la fiecare groapă. În plantaŃiile mai bătrâne, vor fi tăiate şi arse toate corzile cu tumori, iar locul de secŃionare se va dezinfecta şi apoi proteja cu o pastă de lanolină şi ulei de parafină (N. Zinca, 1969). Plantele curăŃate de tumori,în primăvară vor fi stropite prin îmbăiere cu soluŃie de sulfat de cupru 2-3 % , înainte de a porni în vegetaŃie. Micoze 7.6. Mana viŃei de vie - Plasmopara viticola Boala este originară din America de Nord, unde a fost observată încă din anul 1834 de către L.D.Schweinitz. Datorită schimburilor comerciale, mana a fost introdusă în Europa, mai întâi în FranŃa, unde primele infecŃii au fost constatate de către J. Planchon în anul 1878 şi din această Ńară s-a răspândit peste tot cu mare rapiditate, determinând împreună cu filoxera pagube considerabile plantaŃiilor viticole. La noi în Ńară, mana a fost observată în anul 1887 în
257

podgoriile Buzăului dar, după P.Viala, este aproape imposibil ca ea să fi apărut aşa de târziu, Ńinând seama că boala era semnalată în Ńările limitrofe încă din anul 1881. Pagubele produse de mană sunt foarte mari, nu numai în anul când boala se manifestă cu intensitate, ci şi în anii următori. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la 10 % până la 70-80 %, în funcŃie de condiŃiile climatice din anul respectiv, care determină atât intensitatea atacului cât şi frecvenŃa bolii. Vinurile provenite din viile mănate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool (datorită unei cantităŃi reduse de zahăr în must) fără buchet şi se îmbolnăvesc de "băloşire". Simptome. Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viŃei de vie: frunze, lăstari ierbacei, cârcei, flori, ciorchini şi boabe. Atacul pe frunze. Frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafaŃă de 10-25 cm2, adică de când prezintă osteolul stomatelor deschis şi până ce îmbătrânesc, când practic manifestă o rezistenŃă sporită la mană. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcŃie de momentul când se produce infecŃia. În primăvară, petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie, au un contur difuz, atingând dimensiuni ce variază de la câŃiva mm. la câŃiva cm. (stadiul petelor untdelemnii). Cu timpul, centrul acestor pete se brunifică, frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). Pe partea inferioară a limbului, în dreptul acestor pete galbeneuntdelemnii, se constată prezenŃa unui puf albicios, alcătuit din sporangioforii şi sporangii ciupercii. În funcŃie de condiŃiile climatice (temperatură ridicată în jur de 20-22oC şi umiditate accentuată), ce determină o perioadă de incubaŃie foarte scurtă, faza de "pete untdelemnii" nu mai apare, iar frunzele nu mai prezintă pe faŃa inferioară acel puf albicios, caracteristic. La soiurile cu struguri roşii sau negri, petele de mană sunt înconjurate de un halo vişiniu iar la cele rezistente faŃă de această boală petele se necrozează, iau o formă colŃurată, sunt limitate de nervuri datorită reacŃiilor celulare de apărare a plantei împotriva ciupercii. Către toamnă, când frunzele devin mai rezistente, în urma infecŃiilor apar pete mici, colŃuroase, de 1-2 mm în diametru, în dreptul cărora Ńesuturile se brunifică, în timp ce restul frunzei rămâne de culoare verde. Această formă de atac poartă numele de "pete de mozaic". În această fază ciuperca nu mai produce pe partea inferioară a limbului sporangiofori si sporangi. RezistenŃa la îmbolnăvire a frunzelor bătrâne poate fi explicată prin hidratarea scăzută a Ńesuturilor, presiunea osmotică ridicată, procentul mai mare de potasiu cât şi prin pH-ul neutru spre alcalin pe care-l prezintă sucul celular, în această fază fenologică. Lăstarii ierbacei şi cârceii atacaŃi prezintă pete alungite de culoare brună, care pe timp umed, se acoperă cu un puf albicios, alcătuit din masa de din sporangiofori şi sporangi. Pe lăstarii mai evoluaŃi şi lignificaŃi, atacul de mană apare sub forma unor pete alungite de culoare brună, dispuse în preajma nodurilor, în dreptul cărora scoarŃa este mortificată. Coardele atacate nu se maturează normal iar substanŃele de rezervă acumulate în celule se găsesc în cantitate mai redusă decât în coardele sănătoase (fig. 135). Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitaŃii abundente. InfecŃia are loc prin pedunculul inflorescenŃelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltată a pedicelului de la baza boabelor. Aceştia se îngălbenesc şi se acoperă cu sporangiofori şi sporangi de culoare albă- pe timp umed "rot-gris" sau se brunifică şi se usucă- pe timp secetos. BobiŃele se acoperă cu un puf albicios format din sporangiofori şi sporangi, deoarece bacele tinere prezintă stomatele epidermei deschise, neacoperite de pruină, ceea ce permite
258

ieşirea acestora în exterior. InfecŃia pe boabe continuă şi după închiderea stomatelor, când ciuperca pătrunde prin stomatele ce se găsesc pe partea lăŃită a pedicelului de la baza bobului cât şi prin diferite răni produse de insecte sau grindină. BobiŃele atacate se brunifică, se zbârcesc şi uneori se desprind de pe ciorchine şi cad cu uşurinŃă. Acest aspect parazitar întâlnit pe bobiŃele mai dezvoltate, care ating aproximativ 2/3 din dimensiunea lor normală, poartă numele "rot-brun" . Agentul patogen - Plasmopara viticola (Berk. et Curt.) Berl. et de Toni., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un sifonoplast intercelular ce trimite în celule haustori sferici sau piriformi din camera substomatică. După o perioadă de hrănire, ciuperca emite în afară, prin osteolul stomatelor, prelungiri ale sifonoplastului, ramificate monopodial sporangiofori ce poartă sporagi mici. Sporangioforii sunt ramificaŃi în treimea superioară, prezentând 5-6 ramuri perpendiculare unele pe celelalte, ultimele terminaŃii purtând denumirea de sterigme de care se prind sporangii. Sporangioforii au dimensiuni între 3001200 µm, iar sporangii 14-30 x 10-18 µm. Din germinaŃia sporangilor rezultă 5-8 zoospori biflagelaŃi, reniformi, de 6-8 x 4,5 µm. Formarea sporangioforilor şi a sporangilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10 ore), dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100 %) şi temperatura este cuprinsă între 18-24oC. Către toamnă în spaŃiile intercelulare ale frunzelor mozaicate ciuperca formează oogoane şi anteridii şi ca urmare a procesului de oogamie sifonogamă, apar oosporii, organe de rezistenŃă şi de iernare ale acestui agent patogen. Oosporii sunt sferici, bruni, prevăzuŃi cu un endospor, un exospor gros şi un epispor rezultat din resturile de citoplasmă a oogonului fecundat; ei măsoară 25-35 µm în diametru. Numărul oosporilor variază în funcŃie de sensibilitatea soiurilor de viŃă de vie faŃă de mană cât şi de condiŃiile climatice ale anului respectiv, variind de la 200-1250 pe mm2 (Tr. Săvulescu, 1941). Epidemiologie. Numărul sporangilor de vară ce se formează pe un sporangiofor este foarte mare, fiind cuprins între 200-400. Sporangii sunt luaŃi de curenŃii de aer şi duşi la distanŃe mari. Ei îşi pot păstra viabilitatea 7-8 zile. Ajunşi pe organele viŃei de vie, sporangii germinează în picăturile de apă timp de 1,5 ore şi produc filamente de infecŃie ce pătrund prin osteolul stomatelor în Ńesuturile plantei gazde. Aceste infecŃii, produse de zoosporii ce sunt eliberaŃi prin germinarea sporangilor poartă denumirea de infecŃii sau contaminări secundare. În primăvară, oosporii germinează la suprafaŃa solului îmbibat cu apă, la temperaturi de peste 10oC (maxima fiind de 32oC, iar optimum de 22-23oC). În timpul germinării, oosporul crapă iar endosporul se alungeşte şi formează un promiceliu terminat cu un zoosporange mare, de 35-55 x 25-27 µm ce conŃine în interior un număr de 15-20 de zoospori biflagelaŃi. În timpul ploilor repezi din primăvară, zoosporii eliminaŃi din sporange, plutesc în băltoacele din jurul butucilor, sunt proiectaŃi pe partea inferioară a frunzelor, îşi resorb flagelii, produc filamente de infecŃie şi pătrund în Ńesuturile plantei-gazdă prin osteolul stomatelor. Acest proces poartă numele de contaminare primară. Deoarece oosporii germinează în mod eşalonat (pe măsură ce aceştia ajung la suprafaŃa solului şi în funcŃie de
259

umiditate) contaminările primare au loc din luna aprilie până în luna iunie. Uneori, oosporii pot germina de timpuriu, înainte ca viŃa de vie să intre în vegetaŃie; în acest caz contaminarea primară nu poate avea loc decât după ce apar frunzele, organe ale plantei receptive la mană.

Fig. 135-Mana viŃei de vie - Plasmopara viticola: a,b,c-atac pe frunze; d,e,f-atac pe ciorchini şi bobiŃe; g,h-atac pe lăstari şi coarde (din I. Bobeş şi col.) 1973).

După ce se produc contaminările primare sau cele secundare, urmează perioada de incubaŃie, în care ciuperca se dezvoltă intercelular, se hrăneşte pe seama Ńesuturilor parazitate, iar pe frunze apar pete galbene-untdelemnii. Lungimea perioadei de incubaŃie variază în funcŃie de temperatura mediului înconjurător. În tabelul 1 sunt prezentate duratele perioadelor de incubaŃie pe frunze, pe lăstari şi boabe, în funcŃie de temperaturile medii lunare, în condiŃii de climă normale, determinate de către Tr. Săvulescu (1941).

260

Tabelul 1 Durata perioadei de incubaŃie a ciupercii Plasmopara viticola pe frunze, lăstari şi boabe în anii cu condiŃii de climă normală (după Tr. Săvulescu) Perioada Durata de incubaŃie (zile) pe frunze pe lăstari boabe 10-12 10-12 9-11 8-10 10-12 şi

Mijlocul lunii mai Sfârşitul lunii mai Începutul lunii iunie Mijlocul lunii iunie Sfârşitul lunii iunie Iulie şi august

9-10 8-9 7-8 7-8 6-7 5-6

CorelaŃia strânsă între temperatură şi lungimea perioadei de incubaŃie a fost stabilită de către K.Müller (1913, 1934) care a alcătuit curba de incubaŃie ce-i poartă numele şi care cu unele mici abateri, s-a dovedit a fi aceeaşi şi în condiŃiile Ńării noastre (C. Rafailă şi col., 1968) (tab. 2). Tabelul 2 Durata perioadei de incubaŃie în funcŃie de temperatură (după Müller)

Temperatura 10 11 12 14 16 17 19 20 22 23 24 25 28 29 (oC) IncubaŃia 6 7 (zile) 18 14 12 8 7 5 4 4 4 4 4 4

26 27

4

5

Manifestarea bolii este marcată de apariŃia sporangioforilor ce poartă sporangi. Contaminările secundare cu ajutorul sporangilor de vară se pot repeta de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaŃie, în funcŃie de frecvenŃa ploilor ce menŃin picăturile de apă pe organele viŃei de vie, 1-2 ore. În anii favorabili pentru mană, numărul infecŃiilor secundare poate ajunge la 10-20 şi chiar mai multe.
261

Fig. 136 -Ciclul biologic al ciupercii Plasmopara viticola (după Agrios G., l997). Stabilirea momentului când are loc o infecŃie secundară şi determinarea duratei perioadei de incubaŃie are o mare importanŃă în combaterea raŃională a manei. Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubaŃie, pentru ca la apariŃia sporangioforilor şi a sporangilor, când în mod real există pericolul unei noi invazii, organele viŃei de vie să fie acoperite cu o peliculă de fungicid. Spre toamnă, după efectuarea ultimei contaminări secundare, ciuperca formează oogoane şi anteridii şi are loc procesul de fecundaŃie, iar în frunze, în special în Ńesutul lacunar, apar oosporii sub forma cărora ciuperca iernează. Deşi, unii autori au susŃinut ca există forme specializate ale ciupercii, cercetările dovedesc că acest agent patogen nu prezintă nici o specializare fiziologică (C.Rafailă şi col., 1962) (fig.136). În ceea ce priveşte comportarea soiurilor la atacul de mană, soiurile superioare de masă şi de vin sunt mai sensibile la atac. Printre acestea cităm: Afuz-Ali, Muscat Hamburg, Perlă de Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor, Riesling italian, Italia, Fetească regală, Fetească albă, Băbească neagră etc. în timp ce soiurile Negru vârtos şi Crâmpoşie sunt mai rezistente. Cercetările efectuate de către C. Rafailă şi col. (1968) au dus la obŃinerea unor soiuri şi hibrizi rezistenŃi care folosiŃi ca portaltoi imprimă altoiului o toleranŃă sporită faŃă de mană, cum sunt: Vitis riparia, Vitis berlandieri, Berlandieri x Riparia, Solonis x Riparia etc. Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea unui complex de măsuri agrofitotehnice în plantaŃiile viticole, mana fiind mai frecventă şi mai păgubitoare în plantaŃiile neîngrijite. Arăturile prin care frunzele cu oospori sunt îngropate la adâncimi mai mari, cât şi drenarea terenurilor care reŃin puternic apa, duc la reducerea numărului de infecŃii.
262

Se recomandă ca terenul din vii să fie menŃinut curat de buruieni pentru a se evita o atmosferă umedă, propice infecŃiilor de mană. De asemenea, legatul, copilitul cât şi cârnitul se va executa la timp( prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiŃi, care sunt foarte receptivi la mană). Combaterea chimică a ciupercii se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu Zeamă bordoleză 0,5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. În anii cu condiŃii climatice normale se aplică 3-4 tratamente, astfel: stropitul întâi, cu Zeamă bordoleză 0,5 -1 % se efectuează când lăstarii au 6-8 frunze; stropitul al doilea, se face înainte de înflorit; stropitul al treilea şi eventual al patrulea, după înflorit şi la formarea ciorchinilor, având grije să se alterneze produsele. Tratamentele se vor efectua cu produse din grupele: Gr.A: Bouillie bordelaise WDG-0,5 % postfloral 5 kg/ha în 1000 l apă); zeamă bordoleză 0,5-1 % (t.p. 21 z.); Alcupral 50 PU-6 kg/ha în 1000 l sol/ha; Champion 50 WP -3 kg/ha; 2 kg/ha la ultimele 2 tratamente aplicate la interval de 10 zile; Cupritim 50 PU-3 kf/ha (după înflorit); nFunguran OH 50 WP3 kg/ha (în 1000 l sol/ha); 2 kg/ha în 1000 l/ha ultimele 2 tratamente la interval de 10 zile; Gresfin -0,25-0,5 %; Helmoxy 50 WP-3 kg/ha în 100 l sol/ha ultimele 2 tratamente la intreval de 8-10 zile); Kocide 2000 -1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l sol/ha); Kocide 101-50-PU -3 kg/ha în 1000 l sol/ha; Kocide 101 3-4 kg/ha în 1000 l apă; 2 kg/ha în 1000 l la ultimele 2 tratamente la interval de 8-10 zile; Super Champ FL-3 l/ha; Turdacupral 50 PU- 6 kg/ha; Oxicupron 50 PU-5 kg/ha (0,5 % în 1000 l sol); Cobox 50 PU-0,4 % (t.p. 28 z.); Blue Shield 50 WG-2,0 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă la ultimele 2 tratamente); Gr.C: Antracol 70 WP 0,20,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %; Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Efmanzeb 80 WP- 0,2 %; Mancozeb 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 %; Dithane M 45-0,2 % (t.p. 10 z.); Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 28 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Topsin M-ULV-2,25 l/ha; Gr.E: Delan 700 WDG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l sol/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-2 l/ha (0,2 %);Gr.G: Captadin 50 PU-2 kg/ha (0,2 %) în 1000 l sol/ha; Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 % (t.p.21 z.); Folpan 50 WP0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP-0,2 %; Curzate 50 WP-0,25 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.K: Alfonat-3 kg/ha; Euparen 50 WP-0,25 % (t.p. 35 z.); Euparen multi 50 WP-0,2 % (2 kg/ha); Quadris SC-0,75 l/ha; Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Aliette C-5 kg/ha; Antracol BT-0,3 % (3 kg/ha) (t.p. 28 z.); Cuprofix F-5 kg/ha (t.p. 40 z.); Curtine V-3 kg/ha (0,3 % în 1000 l apă); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Monox-0,15 %; Curzate Plus T0,25 % (2,5 kg/ha); Curzate Super V-0,3 % (3 kg/ha); Dacmancoz Ultra M-2-2,5 kg/ha;Éclair 49 WG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l apă); Electis 75 WG-1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l apă); Equation PRO-0,4 kg/ha; Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2),25 % în 1000 l apă); Folicur Star WDG-1,75 kg/ha; Galben M-3 kg/ha; Galben M-2,5 l/ha); Galben R 4/33 BLU-4 kg/ha; Labilite WP 3-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mancuvit PU-0,2 % (t.p. 30 z.); Monoxin Total 60 PU-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Monoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Melody Duo 66,8 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă); Melody Combi 43,5 WP-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Mikal-3 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal B-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal Flash-3 kg/ha;Mikal M-3,5 kg/ha; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Orthocid Super 60 PU-3 kg/ha (0,3 % în 1000 l apă); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Ridomil MZ 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3,0 kg/ha; Ridomil
263

Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 14 z Tratamentele se vor efectua cu produse din grupele: Gr.A: Bouillie bordelaise WDG-0,5 % postfloral 5 kg/ha în 1000 l apă); zeamă bordoleză 0,5-1 % (t.p. 21 z.); Alcupral 50 PU-6 kg/ha în 1000 l sol/ha; Champion 50 WP -3 kg/ha; 2 kg/ha la ultimele 2 tratamente aplicate la interval de 10 zile; Cupritim 50 PU-3 kf/ha (după înflorit); nFunguran OH 50 WP-3 kg/ha (în 1000 l sol/ha); 2 kg/ha în 1000 l/ha ultimele 2 tratamente la interval de 10 zile; Gresfin -0,25-0,5 %; Helmoxy 50 WP-3 kg/ha în 100 l sol/ha ultimele 2 tratamente la intreval de 8-10 zile); Kocide 2000 -1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l sol/ha); Kocide 101-50-PU -3 kg/ha în 1000 l sol/ha; Kocide 101 3-4 kg/ha în 1000 l apă; 2 kg/ha în 1000 l la ultimele 2 tratamente la interval de 8-10 zile; Super Champ FL-3 l/ha; Turdacupral 50 PU- 6 kg/ha; Oxicupron 50 PU-5 kg/ha (0,5 % în 1000 l sol); Cobox 50 PU-0,4 % (t.p. 28 z.); Blue Shield 50 WG-2,0 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă la ultimele 2 tratamente); Gr.C: Antracol 70 WP 0,2-0,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %; Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Efmanzeb 80 WP- 0,2 %; Mancozeb 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 %; Dithane M 45-0,2 % (t.p. 10 z.); Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 28 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Topsin M-ULV-2,25 l/ha; Gr.E: Delan 700 WDG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l sol/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-2 l/ha (0,2 %);Gr.G: Captadin 50 PU-2 kg/ha (0,2 %) în 1000 l sol/ha; Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 % (t.p.21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP-0,2 %; Curzate 50 WP-0,25 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.K: Alfonat-3 kg/ha; Euparen 50 WP-0,25 % (t.p. 35 z.); Euparen multi 50 WP-0,2 % (2 kg/ha); Quadris SC-0,75 l/ha; Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Aliette C-5 kg/ha; Antracol BT-0,3 % (3 kg/ha) (t.p. 28 z.); Cuprofix F-5 kg/ha (t.p. 40 z.); Curtine V-3 kg/ha (0,3 % în 1000 l apă); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Monox0,15 %; Curzate Plus T-0,25 % (2,5 kg/ha); Curzate Super V-0,3 % (3 kg/ha); Dacmancoz Ultra M-2-2,5 kg/ha;Éclair 49 WG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l apă); Electis 75 WG-1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l apă); Equation PRO-0,4 kg/ha; Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2-),25 % în 1000 l apă); Folicur Star WDG-1,75 kg/ha; Galben M-3 kg/ha; Galben M-2,5 l/ha); Galben R 4/33 BLU-4 kg/ha; Labilite WP 3-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mancuvit PU-0,2 % (t.p. 30 z.); Monoxin Total 60 PU-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Monoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Melody Duo 66,8 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă); Melody Combi 43,5 WP-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Mikal-3 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal B-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal Flash-3 kg/ha;Mikal M-3,5 kg/ha; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Orthocid Super 60 PU-3 kg/ha (0,3 % în 1000 l apă); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Ridomil MZ 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3,0 kg/ha; Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 14 z.); Secure-1,25 kg/ha (înainte înflorit); sau 1,5 kg/ha (după înflorit); Shavit F 72 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă); Tridal; TC PU-2Kg/ha(t.p. 14 zile) Unele produse au un uşor efect stimulator asupra plantelor tratate, ceea ce face ca în şcolile de viŃă rezultatele obŃinute să fie din cele mai bune. Deoarece produsele organice sunt spălate destul de repede în timpul ploilor (7-8 zile), se recomandă alternarea acestora cu Zeama bordoleză, care are o remanenŃă mai mare pe organele tratate. Tratamentele cu Zineb au determinat o intensificare a atacului de făinare la viŃa de vie, fără a se putea explica momentan acest fenomen.
264

După ploile cu grindină, care măresc pericolul infecŃiilor, cât şi în cazul când imediat după ultimul stropit au intervenit ploi repezi ce spală soluŃia de pe plante, tratamentul trebuie repetat. SoluŃia de fungicid va fi pulverizată cât mai fin pentru a fi repartizată uniform pe organele plantei. O atenŃie deosebită se va acorda suprafeŃei inferioare a frunzelor prin care au loc cel mai des contaminările. CantităŃile de soluŃie folosite în şcolile de viŃă, unde stropirile se fac săptămânal, variază de la 400 litri la prima stropire, până la 1000 litri la ultimele, când plantele sunt mai dezvoltate. Avertizarea. Pentru a spori eficienŃa tratamentelor cât şi pentru a reduce numărul acestora, stropirile în plantaŃiile viticole se execută Ńinându-se seama de particularităŃile biologice ale ciupercii (criteriul biologic), de influenŃa condiŃiilor climatice asupra evoluŃiei agentului patogen (criteriul ecologic), cât şi de starea de vegetaŃie a plantei-gazde (criteriul fenologic). Aceste criterii urmărite în timpul perioadei de vegetaŃie stau la baza funcŃionării staŃiilor de prognoză şi avertizare a căror importanŃă este foarte mare pentru combaterea eficientă a manei viŃei de vie. Aplicarea tratamentelor numai după fenologia viŃei de vie sau numai după datele meteorologice, a dus la rezultate nesatisfăcătoare, fiind necesară şi corelarea cu datele privitoare la biologia ciupercii, respectiv durata perioadei de incubaŃie, în funcŃie de temperatură. Metodica avertizării după cele trei criterii a fost stabilită de către K.Müller în Germania, de către H. Darpoux în FranŃa şi Tr. Săvulescu şi C. Rafailă în Ńara noastră. Datele privitoare la criteriul biologic (germinarea oosporilor, contaminările primare şi secundare, perioada de incubaŃie şi apariŃia sporangioforilor cu sporangi), la criteriul ecologic respectiv condiŃiile climatice (temperatura aerului, a solului, cantitatea de precipitaŃii, durata stagnării picăturilor de apă pe frunze etc.), cât şi la criteriul fenologic (formarea frunzelor receptive la mană, lungimea lăstarilor neacoperiŃi de soluŃia de fungicid, înflorirea etc.) se înscriu pe un grafic, obŃinându-se elementele necesare pentru a putea avertiza tratamentele în timpul perioadelor de incubaŃie, astfel ca la apariŃia sporangioforilor şi sporangilor (când în urma unei eventuale ploi se creează pericolul unei invazii de mană) plantele să fie stropite. Dacă rezerva de oospori din anul precedent este mare, primul stropit se poate efectua în perioada de incubaŃie a primei contaminări primare, considerându-se că infecŃia a fost suficient de masivă pentru ca la apariŃia fructificaŃiilor să existe un pericol de invazie cu mană. Urmărind apariŃia petalelor galbene-untdelemnii pe frunzele plantelor sensibile la mană şi analizând datele climatice din grafic, se poate preciza data contaminării primare sau secundare; durata perioadelor de incubaŃie indică chiar numărul de zile rămase până la apariŃia fructificaŃiilor, în funcŃie de temperaturile medii zilnice (cu atât mai precis cu cât amplitudinea dintre temperaturile diurne şi nocturne este mai mică) , deci şi perioada în care trebuie să se execute stropitul. StaŃiile de prognoză şi avertizare nu pot acoperi suprafeŃe viticole prea întinse, deoarece valorile de temperatură şi precipitaŃii şi în special durata menŃinerii picăturilor de apă pe organele plantei variază foarte mult în cadrul unei podgorii. Prin înfiinŃarea punctelor de sprijin în interiorul zonei unei staŃii de prognoză şi avertizare s-a reuşit să se aplice
265

tratamentele în mod diferenŃiat în funcŃie de microclimate. În acest sens, cercetătorul C. Rafailă a construit un aparat ce poartă numele de "mildiograf RC" dotat cu un termograf (înregistrarea zilnică a temperaturilor), higrograf (înregistrarea umidităŃii relative a aerului) şi drosograf (determinarea persistenŃei picăturilor de apă de ploaie sau rouă) care indică automat momentul efectuării infecŃiilor în diferite puncte ale podgoriei. Mai recent prin dispozitivul "Agroexpert" înregistrarea datelor climatice se face pe calculator, la intervale de un sfert de oră, ceea ce face posibilă avertizarea tratamentelor cu mult mai mare exactitate. Sunt ani aşa zişi "de mană" când au loc 15-20 de contaminări primare şi secundare care impun aplicarea unui număr mare de tratamente pentru a proteja noile creşteri ale lăstarilor neacoperite cu fungicid. În anii în care în luna mai şi iunie ploile sunt frecvente şi sunt însoŃite de ceaŃă, burniŃe, temperaturi peste 10oC iar rezerva de oospori din anul precedent este mare, se creează condiŃii extrem de favorabile unor invazii de mană. 7.7. Făinarea viŃei de vie - Uncinula necator Făinarea sau oidium-ul viŃei de vie este o boală originară din America de Nord. În anul 1845 a fost observată în Anglia de către C.M.Tuker şi studiată în 1847 de către J.M.Berkeley, de unde s-a răspândit în toate podgoriile din Europa. La noi în Ńară, făinarea a fost descoperită în anul 1851, iar astăzi este des întâlnită în podgoriile din Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi mai puŃin în Transilvania şi Moldova, fiind considerată ca o boală ce depăşeşte în unii ani pierderile produse de mană. Simptome. Sunt atacate frunzele, lăstarii ierbacei, ciorchinii şi boabele, din primăvară până toamna târziu. Pe frunze se observă un miceliu albicios, ectoparazit, fin, cu aspect pulverulent, ce se întinde formând pete pe ambele suprafeŃe ale limbului. Sub pâsla de miceliu, Ńesuturile se brunifică sau se înroşesc puŃin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă. Lăstarii nelignificaŃi, prezintă aceleaşi pete albicioase, uneori pulverulente, sunt opriŃi din creştere iar frunzele se încreŃesc. Atacul pe ciorchini face ca aceştia să se brunifice şi apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla miceliană acoperă şi bobiŃele care, ca urmare a măririi volumului, de multe ori crapă, iar conŃinutul acestora se scurge în afară, oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor microorganisme. Pe timp secetos, bobiŃele se usucă, seminŃele ies în evidenŃă, iar ciorchinii distruşi în totalitate exală un miros de mucegai. În toamnele ploioase, bobiŃele atacate de Oidium sunt supuse infecŃiilor cu Botrytis fuckeliana, pagubele putând fi foarte mari. Spre toamnă, pe pâsla miceliană şi pe organele parazitate se constată uneori prezenŃa cleistoteciilor care apar ca nişte formaŃiuni punctiforme mici, de culoare neagră. Atacurile tardive pe bobiŃele ajunse la maturitate le depreciază calitativ, la suprafaŃa acestora formânduse numeroase pete necrotice (fig. 137). Agentul patogen-Uncinula necator (Schw.) Burrill., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium tuckeri Berk.

266

Epidemio logie. Principalele forme de iernare a parazitului sunt miceliu de rezistenŃă situat mai ales în mugurii lăstarilor infectaŃi şi, în al doilea rând cleistoteciile. Cercetările efectuate în Europa demonstrează rolul redus ce-l au ascosporii în infecŃiile de Fig. 137 - Făinarea viŃei de vie - Uncinula necator: a-strugure atacat; primăvară. La noi b-frunză atacată.; c, d-conidii; e-cleistotecie; f, g-asce cu ascospori în Ńară ascosporii (după E. Docea [i V. Severin 1964). ajung la maturitate spre toamnă, iar cei ce nu se degradează până în primăvară nu-şi mai păstrează viabilitatea (N.Toma, 1964). Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate, în jur de 20-25oC, când perioada de incubaŃie este de 7-10 zile, situaŃie des întâlnită în verile secetoase. După ce infecŃiile s-au produs, evoluŃia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18-25oC şi de o umiditate relativă moderată a aerului (50-80 %), când atacul pe ciorchini şi boabe produce pagube deosebit de mari. Conidiile nu germinează în picăturile de apă, iar ploile abundente împiedică evoluŃia bolii cât şi efectuarea de noi infecŃii prin aglutinarea şi spălarea conidiilor. Soiurile de viŃă de vie cu tegumentul boabelor subŃire, cu ciorchini cu boabe dese şi albe sunt mai sensibile ca cele cu pieliŃa groasă şi boabe colorate. După E. Rădulescu şi E. Docea (1967) ca soiuri sensibile se pot cita: Riesling italian, Muscat Ottonel, Tămâioasă românească, Cabernet Sauvignon, Băbească neagră, Grasă de Cotnari, Afuz-Ali, Muscat Hamburg, Chasselas rosé, Chasselas d'oré, Regina viilor, Fetească albă şi Aligote. Prevenire şi combatere. Pentru a reduce sursa de infecŃie din plantaŃie, se recomandă ca lăstarii atacaŃi să fie tăiaŃi şi distruşi prin ardere. ImportanŃă mai mare o are de asemenea, aplicarea corectă a lucrărilor de întreŃinere (tăiat, legat, copilit, prăşit, combaterea buruienilor) cât şi administrarea îngrăşămintelor în complex, cu evitarea azotului în exces. Deseori în natură se observă atacuri ale ciupercii hiperparazite ce parazitează miceliul şi conidiile agentului patogen -Ampelomyces quisqualis. În podgoriile unde boala este frecventă şi păgubitoare, alegerea soiurilor în vederea înfiinŃării noilor plantaŃii se face Ńinând seama şi de rezistenŃa acestora la făinare.
267

Combaterea chimică se face cu produse din grupele: Gr.A: Gresfin 0,25-0,5 %; Sulf muiabil-0,4%; Sulf pulbere 11-20 kg/ha (t.p.4 z.); Thiocom 80 PU- 4 kg/ha (0,4 % în 1000 l sol/ha); Fluidosoufre-30 kg/ha (t.p. 4 z.); Kumulus DF -0,3 %; Kumulus G-0,3 %; Microthiol-0,4 %; Microthiol special 0,2-0,3 %; Oxicig 50 PU-6 kg/ha); Polisulfura de Ca L-2 % (t.p. 28 z.); Sulfomat P-20 kg/ha; Sulfomat PU-4 kg/ha; Thiovit-0,3 % (3 kg/ha); Sulfavit 95 PP-20 kg/ha postfloral; Sulfavit 80 PU-4 kg/ha postfloral; Thiovist 97,5 PP-20 kg postfloral; Thiovist 80 PU-4 kg/ha postfloral; Gr.D: Bavistin DF-0,85 kg/ha (0,085 %); Bavistin 50 WP 0,05-0,07 %; Goldazim 500 SC 0,8-1/ha (0,08-0,1% - 1000 l apă); Derosal 50 SC 0,08-0,1 % (t.p. 18 z.); Derosal 50 WP 0,08-0,1 % (t.p. 28 z.); Benlate 50 WP 0,060,1 %; Benomyl 50 WP-1 kg/ha (0,1 %); Topsin 70 PU 0,1-0,12 % (t.p.14 z.); Topsin M 70 WP 0,1-0,12 % (t.p. 21 z.); Topsin M-ULV-2,25 l/ha; Gr.F: Karathane FN 57-0,1 % (t.p. 21 z.); Karathane LC0,05 (t.p. 21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 40 z.); Gr.H: Saprol 190 EC-1-1,5 l/ha (t.p. 30 z.); Gr.I: Afugan EC-0,05 %; Rubigan 12 CE-0,25 l/ha; Gr.J: Anvil 5 SC-0,25 l/ha (t.p. 14 z.); Bayleton 5 PU 1-1,5 kg/ha (t.p. 35 z.); Bayleton 5 WP 1-1,5 kg/ha (t.p. 35 z.); Falcon 460 EC-0,3 l/ha; Folicur Solo 250 EW-0,4 l/ha (0,04 %); Nustar 20 WG0,1 kg/ha); Punch 40 EC-0,5 l/ha (t.p. 14 z.); Sanazole 250 CE-0,2 l/ha; Shavit 25 EC-0,2 l/ha (0,02 %); Sumi 8 12,5 WP-15 kg/ha (0,015 %); Systhane 12 E-0,2 l/ha (t.p. 14 z.); Systhane 12,5 CE-0,2 l/ha (t.p. 14 z.); Systhane Forte-0,01 %; Tilt 250 CE RV-0,2 l/ha (t.p. 28 z.); Tilt 250 EC0,2 % (t.p. 28 z.); Topas 100 EC-0,025 % (0,250 l/ha) (t.p. 28 z.); Triadimefon CIG 5 PU-1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l apă); Trifmine 30 WP-0,3 kg/ha (0,03 %); Vectra 10 SC-0,25 l/ha (0,025 %); Gr.K: Ardent 50 SC-0,2 l/ha (la începutul vegetaŃiei); Crystal 250 SC-0,1-0,15 l/ha (t.p. 10-12 z.); Quadris SC-0,75 l/ha; Stroby DF-0,2 kg/ha (0,02 %); Gr.L: Antracol BT-0,3 % (3 kg/ha) (t.p. 28 z.); Éclair 49 WG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l apă); Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2-0,25 % în 1000 l apă); Mancuvit PU-0,2 % (t.p. 30 z.); Monoxin Total 60 PU-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Monoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Labilite 70 WP 3-4 kg/ha (t.p.28 z.); Shavit F 72 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă); Shavit F 72 WDG2 kg/ha; Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha; Tridal TC PU-2 kg/ha (t.p. 14 z.). 7.8. Antracnoza sau cărbunele - Elsinoe ampelina Literatura de specialitate indică prezenŃa acestei boli încă din antichitate (Plinius cel Bătrân). Pierderile de recoltă pot fi foarte mari; după P.J.Anderson (1956), în Chile boala a produs în cursul anilor 1951-1952 pierderi ce s-au ridicat la 80-100 % din recoltă. În Ńara noastră, boala se întâlneşte în unele podgorii din Muntenia şi Dobrogea, fiind mai frecventă în anii umezi şi pe hibrizii producători direcŃi. Ea a fost semnalată de către Tr. Săvulescu în anul 1929, iar din 1992 a fost observată şi la Iaşi. Simptome. Ciuperca atacă organele verzi ale viŃei de vie, boala manifestându-se în primăvară, înainte de apariŃia manei. Pe frunze, apar pete mici, colŃuroase sau circulare, de câŃiva milimetri în diametru, în dreptul cărora Ńesuturile devin cenuşii-brunii cu un halo mai întunecat. łesuturile parazitate se sfâşie şi frunzele apar perforate. Pe lăstarii tineri, boala poate căpăta un caracter foarte grav; pe suprafaŃa acestor organe, începând din luna aprilie-mai, se formează pete ce pot conflua, atingând dimensiuni de câŃiva centimetri. ScoarŃa atacată are o culoare brună-cenuşie, iar marginile acesteia
268

prezintă o zonă vişinie-închis, foarte evidentă la soiurile cu boabe negre. łesuturile atacate se necrozează, se adâncesc, lăstarul prezentând plăgi ce ajung până la Ńesutul medular. Lăstarii atacaŃi nu mai cresc, au frunzele îngălbenite şi sunt fragili, rupându-se uşor în timpul lucrărilor în verde ce se aplică viŃei de vie. Atacul pe bobiŃe este cu atât mai grav, cu cât pieliŃa este mai groasă, petele care apar având un aspect ca cele de pe lăstari. BobiŃele se usucă şi se mumifiază pe timp secetos sau putrezesc pe timp umed. Ciuperca parazitează şi pedunculul bobiŃelor pe care se formează pete brune adâncite, asemănătoare cu cele de pe lăstari (fig. 138). Agentul patogen - Elsinoe ampelina Shear., fam. Myringiaceae, ord. Myriangiales, cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Gloeosporium ampelophagum (De Bary.) Sacc. Miceliul subcuticular formează, la nivelul plăgilor, lagăre de conidii. Conidiile sunt mici, cilindrice, ovoide, unicelulare şi hialine; ele măsoară 3-6 x 2-3 µm în diametru. Ciuperca se răspândeşte în timpul perioadei de vegetaŃie prin aceste conidii ce germinează uşor în picături de apă, la temperaturi cuprinse între 20-25oC. Iernarea parazitului are loc prin intermediul scleroŃilor ce se formează pe plăgile de pe lăstari sau bobiŃe. Forma perfectă, cu loculi în stromă deşi prezentă, nu are importanŃă deosebită în producerea infecŃiilor primare în primăvară. Forma cu loculi a fost găsită de I.Mirică în anul 1967. Ascosporii sunt tetracelulari de 15-16 x 4-4,5 µm. Epidemiologie. În primăvară scleroŃii de pe corzi sau boabe germinează şi se formează conidii de Gloeosporium ampelophagum care sunt apte de a germina la temperaturi cuprinse între 2-32oC, cu condiŃia ca organele verzi ale viŃei de vie să fie umectate, iar picăturile de apă să se menŃină 12 ore. CondiŃii asemănătoare pentru efectuarea infecŃiilor primare în primăvară reclamă şi ascosporii care se formează în loculi pe boabele căzute (I. Mirică, 1967). Boala este periculoasă în viile ce se irigă prin aspersiune, plantate pe terenuri ce reŃin apa, pe malul unor ape, ca la Greaca, pe Dunăre. În afară de hibrizii producători direcŃi, în anii cu primăveri şi veri umede mai sunt atacate şi unele soiuri altoite de viŃă de vie ca: Champion, Diamond, Cabernet Sauvignon, Merlot, Afuz-Ali, Kiş-Miş, Regina Nera, Regina viilor, Cardinal, Ceauş.

Fig. 138 - Antracnoza sau cărbunele - Elsinoe ampelina: afrunză atacată; b-lăstar atacat; c-boabe atacate; d-lagăr cu conidiofori şi conidii; e-conidii (după E. Docea şi V. Severin, 1964).

269

Prevenire şi combatere. Nu se va folosi material pentru altoit provenit din vii atacate de antracnoză. Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice cu Zeamă bordoleză 3 %, în primăvară, sau în repaus vegetativ tratament cu Zeamă sulfocalcică 20%. Tratamentele chimice cu Zeamă bordoleză 1 %, Oxiclorură de cupru 0,4 %, Zineb sau Captan-0,3 % ce se aplică în timpul vegetaŃiei pentru combaterea manei, sunt eficace şi împotriva acestei boli. La înfiinŃarea plantaŃiilor de hibrizi producători direcŃi, se vor observa cu atenŃie corzile ce se secŃionează şi se vor desinfecta înainte de înrădăcinare, prin cufundare în soluŃii de fungicide. 7.9. Putregaiul alb al rădăcinilor - Rosellinia necatrix Această boală a fost studiată prima oară de către R.Hartig în anul 1883, iar mai târziu de către P.Viala în 1890. Agentul patogen atacă rădăcinile unui număr foarte mare de specii de viŃă, pomi şi arbuşti fructiferi. După G.Viennot-Bourgin (1949), care citează diferiŃi alŃi autori, ciuperca a mai fost semnalată pe sfeclă, cartof, fasole, lucernă cât şi pe bulbi de narcise şi lalele. În pepinierele de pomi şi viŃă de vie, atacul acestei ciuperci poate de asemenea produce pagube mari. Simptome. Boala se manifestă pe rădăcini. Plantele de viŃă de vie atacate în pepinieră sau plantaŃii se dezvoltă necorespunzător; frunzele se îngălbenesc, lăstarii nu se lignifică iar plantele pier în câŃiva ani. La pomii fructiferi atacaŃi, se remarcă apariŃia lăstarilor pe tulpini. Dacă se cercetează sistemul radicular, se constată că la nivelul scoarŃei, ciuperca formează un miceliu albicios sub forma unor cordoane subŃiri ce poartă numele de rizomorfe. Acestea pătrund în profunzime, în zona subcorticală şi ajung la cambiu şi lemn iar scoarŃa putrezeşte şi se exfoliază. Uneori, în condiŃii de umiditate ridicată, ciuperca atacă şi lemnul; acesta ia un aspect spongios, buretos şi o coloraŃie brună. Prin intermediul rizomorfelor, parazitul trece de la o plantă la alta, iar focarele iniŃiale se extind ocupând suprafeŃe din ce în ce mai mari. Pe scoarŃa atacată sau în crăpăturile acesteia, ciuperca formează scleroŃi pe care apar conidiofori şi conidii. Agentul patogen - Rosellinia necatrix (Hart.) Berl., fam. Xylariaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Dematophora necatrix Hart. Miceliul este format din celule piriforme , ceea ce face ca la microscop acest parazit să poată fi deosebit de alte ciuperci ce produc de asemenea, putrezirea rădăcinilor. Conidioforii ce apar pe scleroŃi sau pe miceliu formează mănunchiuri numite coremii şi poartă la vârf numeroase conidii ovale, unicelulare şi hialine, de 3 x 2 µm. Pe Ńesuturile distruse se formează peritecii cu asce şi ascospori fuziformi, bruni, de 43-47 x 7 µm. Epidemiologie. Ciuperca poate trăi şi saprofit în sol, pe resturile de rădăcini intrate în putrefacŃie. Iernarea are loc sub formă de scleroŃi şi rizomorfe pe rădăcinile parazitate sau în sol. Temperaturile optime la care miceliul se poate dezvolta sunt cuprinse între 16-18oC. Boala este frecventă în viile plantate pe terenurile argiloase, umede, întâlnindu-se la piciorul pantelor unde în anii ploioşi plantele sunt colmatate.
270

Prevenire şi combatere. Pepinierele viticole nu vor fi amplasate pe terenurile argiloase, care reŃin apa. Terenurile infectate vor fi cultivate cu graminee ce nu sunt atacate de această ciupercă. Plantele infectate vor fi scoase şi distruse prin ardere, groapa fiind expusă toată vara soarelui; de asemenea, solul va fi tratat cu var nestins sau cu soluŃie de Sulfat de cupru 1 %. Se recomandă controlul fitosanitar al pepinierelor viticole. Plantele cu aspect sănătos, dar provenite din pepiniere unde boala s-a manifestat, se vor dezinfecta prin scufundare în soluŃie de sulfat de cupru 2 %. 7.10. Eutipoza viŃei de vie - Eutypa lata Eutypa lata atacă un număr de peste 80 de specii de plante, care aparŃin la 27 familii botanice, in zona temperată şi mediteraneană. Cele mai frecvente gazde sunt: caisul, piersicul, prunul, mărul, părul, viŃa de vie, coacăzul, agrişul etc . Prima semnalare a acestei specii a fost făcută în Australia de către M. Carter în anul 1957. La noi în Ńară a fost menŃionată pentru prima dată de C. Rafailă şi Maria Oprea în plantaŃiile viticole de la Comarna, Cotnari şi Bucium din judeŃul Iaşi, în anul 1982, iar ulterior şi în alte podgorii din Ńară: Miniş, Jidvei, Dealul-Mare, Valea Călugărească, Odobeşti, Murfatlar, Ostrov ş.a. Simptome. Butucii atacaŃi prezintă creşteri vegetative slabe, comparativ cu cei sănătoşi, lăstarii fiind mai mici şi cu internodiile mult scurtate; frunzele sunt mici, deformate sau uşor răsucite, clorotice iar în cazul unui atac avansat apar necroze marginale ale limbului (I.Mirică şi col., 1989). InflorescenŃele se dezvoltă normal până la înflorire, iar uneori după fecundare, florile avortează. Strugurii formaŃi prezintă frecvent fenomene de meiere şi mărgeluire, dezvoltându-se inegal şi având un conŃinut redus de zahăr. În cazul atacurilor puternice, pe tulpini şi braŃe apar crăpături longitudinale, profunde, care pot fi confundate cu efectul secetelor prelungite din timpul verii (Maria Oprea şi col., 1984, E. Ulea , 1994). În secŃiune longitudinală prin lemnul butucilor atacaŃi, se evidenŃiază necroze specifice în xylem, dure şi de culoare brun-cenuşie până la brun-violet în funcŃie de soi . Eutypa lata produce o distrugere selectivă a celulozei, lignina nefiind transformată, ceea ce conferă lemnului o culoare închisă. Lemnul crapă în trei planuri rectangulare, fapt ce explică şi ruperea foarte uşoară a cordoanelor atacate când se încearcă rezistenŃa la îndoire, ceea ce se cheamă “testul morcovului”. Uneori simptomele descrise pot fi întâlnite doar pe unul din braŃe, dar ulterior atacul progresează cuprinzând întreg butucul care intră în declin, în câŃiva ani survenind moartea. Agentul patogen. Eutypa lata (Pers.) Tul. (Syn.: Eutypa armeniacae (Hansf.) Carter)., fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cytosporina sp. Miceliul ciupercii ce se dezvoltă intercelular, invadează xylemul, floemul şi cambiul şi formează strome subcorticale ce adăpostesc fructificaŃiile anamorfe, picnidiile. Picnidiile de
271

Cytosporina sp. sunt globuloase, negricioase, cu mai multe încăperi, mai mult sau mai puŃin izolate şi cu dimensiuni de 1-2 mm în diametru (P.Galet , 1991). Picnosporii ce se formează în număr mare, sunt hialini, filiformi, curbaŃi, măsurând 1824 x 1-2 µm şi sunt eliminaŃi pe timp umed sub forma unor cordoane gelatinoase de culoare galben-portocalie ce se mai numesc cirri. Periteciile se formează în număr mare pe lemnul complet uscat de 4-5 ani, fiind parŃial scufundate în substrat, grupate mai multe la un loc (5-20);ele au formă globuloasă, prezentând un gât lung de 1,4-1,5 mm, care străbate scoarŃa (E.Ulea , 1994). Periteciile măsoară 300-500 µm în diametru şi conŃin numeroase asce cilindric-clavate de 30-32,5 x 4 µm (partea fertilă), prezentând câte 8 ascospori. Ascosporii sunt unicelulari, alantoizi, curbaŃi şi măsoară 7-12 x 1,52 µm. Epidemiologie. Principala sursă de inocul o reprezintă ascosporii ciupercii, iar momentul optim al realizării infecŃiei se întâlneşte primăvara, în perioada februarie-aprilie şi toamna, în perioada septembrie-decembrie ( E.Ulea , 1994). Temperatura de germinaŃie a ascosporilor este cuprinsă între +1oC şi 32oC, cu un optim între 22-25oC şi o durată de germinaŃie de 11-12 ore ( P. Galet, 1991). Cele mai favorabile condiŃii pentru infecŃie se întâlnesc în perioada tăierilor, când se creează plăgi deschise, mai ales în lemnul multianual, plăgi care se cicatrizează greu, constituind adevărate porŃi de intrare pentru agentul patogen . În condiŃii de umiditate atmosferică ridicată, ascosporii sunt eliminaŃi din peritecii şi sunt preluaŃi de curenŃii de aer, ajung pe răni, germinează şi miceliul pătrunde prin lumenul vaselor de lemn în profunzime ( Bernadette Dubos, 1985). Boala avansează progresiv în întreg butucul, evoluând lent pe parcursul mai multor ani (3-5). Prevenire şi combatere. Până în prezent nu se cunosc soiuri rezistente la atacul acestei ciuperci, iar dintre cele mai sensibile sunt: Chasselas d ′oré, Cardinal, Muscat Ottonel, Aligoté, Fetească albă, Fetească regală, Grasă de Cotnari, Riesling italian, Oporto, Merlot ( I. Mirică şi col., 1989). 7.11. Boala petelor roşii - Pseudopeziza tracheiphila Boala este destul de frecventă în Ńările din apusul Europei. A fost semnalată prima oară de către C. Sauvageot şi J. Perraud în anul 1894, când au găsit-o într-o plantaŃie din Auvergne din FranŃa. La noi boala se extinde, ea fiind semnalată în unele podgorii din Moldova (Odobeşti, Nicoreşti, Huşi) ca urmare a înlocuirii tratamentelor cu zeamă bordoleză, eficace şi împotriva rujeolei, cu produse organice. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze, în primăvară sau la începutul verii; frunzele de la baza lăstarilor prezintă pete de culoare galbenă (la viŃele cu struguri albi) sau galbenă-purpurie (la viŃele cu struguri roşii) asemănătoare întrucâtva cu petele untdelemnii produse de mană. DispoziŃia acestor pete este însă caracteristică; de cele mai multe ori acestea sunt situate pe marginea limbului şi ocupă zone destul de mari ce ating 2-3 cm în diametru. Numărul petelor ce apar pe o frunză este relativ mic (2-3). łesuturile se necrozează, începând din centrul petelor, iar frunza parcă ar fi arsă. EvoluŃia bolii este destul de rapidă, astfel că de
272

multe ori planta atacată rămâne defoliată la începutul lunii august. Dacă infecŃiile sunt slabe, spre toamnă, simptomele descrise dispar. In urma unei defolieri puternice, ciorchinii prezintă bobiŃe mici, zbârcite care nu se maturează în mod normal. Agentul patogen - Pseudopeziza tracheiphila Müller et Thurgau, Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. fam.

Filamentele de infecŃie ale ciupercii pătrund în frunze prin străpungerea directă a cuticulei sau prin osteolul stomatelor, iar miceliul, după ce se dezvoltă în mezofil, pătrunde în Ńesutul conducător pe care îl obstruează. Pe frunzele căzute, ciuperca formează în primăvara următoare, în aprilie sau începutul lunii mai, de-a lungul nervurilor, apotecii cu asce şi ascospori. Apoteciile sunt mici, de 0,2-0,4 mm în diametru, de culoare gălbuie . Ascosporii sunt ovoizi sau reniformi, unicelulari şi hialini şi măsoară 18-22 x 9-11 µm. Toamna, pe frunze, ciuperca poate forma conidii a căror rol nu este încă cunoscut, deoarece acestea nu au fost văzute germinând. Epidemiologie. Ca factori de predispoziŃie amintim, seceta accentuată din primăvară, urmată de o perioadă de ploi în vară. De asemenea, în plantaŃiile pe port înalt, boala este rar întâlnită, deoarece frunzele nu vin în contact cu solul. Ciuperca rezistă în frunzele căzute pe sol iar primele infecŃii în primăvară sunt asigurate de ascosporii formaŃi în ascele de pe apotecii. Prevenire şi combatere. În plantaŃii se va aplica o agrotehnică superioară, administrându-se îngrăşăminte organice în complex cu cele minerale, pentru fortificarea plantelor. Stropirile cu Zeamă bordoleză - 0,75-1 %, Oxiclorură de cupru 0,5 %, Folpan 50 WP-0,2 %, aplicate împotriva manei, sunt suficiente şi pentru prevenirea şi combaterea acestui agent patogen. 7.12. Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase, când pagubele pot fi deosebit de mari. În unii ani, în unele podgorii, pagubele s-au ridicat la 70-80 % din recoltă. De asemenea, se înregistrează atacuri puternice în depozitele de forŃat viŃe altoite precum şi în pepinierele viticole(C.Tică, 1990). Simptome. În camerele de forŃat viŃe, butaşii altoiŃi prezintă la nivelul scoarŃei un puf cenuşiu, alcătuit din conidioforii şi conidiile ciupercii. ScoarŃa este putrezită şi pe suprafaŃa acesteia apar numeroşi scleroŃi. Alteori, prezenŃa ciupercii determină formarea scleroŃilor în jurul zonei de altoire sau aceştia se interpun între altoi şi portaltoi, împiedicând sudura acestor două componente.

273

Atacul început în serele de forŃat poate continua şi în şcolile de viŃe, ciuperca împiedicând dezvoltarea normală a frunzuliŃelor, a lăstarului şi distrugând calusul ce sudează altoiul şi portaltoiul. În plantaŃiile pe rod, sunt atacaŃi ciorchinii, coardele şi lăstarii ce prezintă lovituri mecanice (grindină sau atacaŃi de insecte etc.), miceliul şi conidiile constituind o puternică sursă de infecŃie a strugurilor spre toamnă. Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna, pe struguri, după ce se acumulează suficient zahăr în celule. PieliŃa este brunificată, se desprinde uşor de pulpă şi întreaga boabă putrezită se acoperă cu un puf cenuşiu. Boala se răspândeşte cu rapiditate, cuprinzând întregul ciorchine, ce putrezeşte în totalitate (fig.139). Dacă intervine o perioadă secetoasă, ciorchinii se usucă iar boabele, pe care se dezvoltă şi alte ciuperci saprofite, se

Fig. 139 - Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana: a-lăstar atacat; b-ciorchine atacat; c-conidiofor; d- conidii (după E. Docea, V. Severin, 1964).

mumifiază şi se scutură foarte uşor. Boala este favorizată de atacul larvelor Cochylis şi Eudemis şi de viespi, de prezenŃa rănilor produse de grindină, cât şi de crăparea bobiŃelor în pârgă, fenomen ce apare frecvent în timpul ploilor din toamnă, mai ales după atacul de Uncinula. În urma secretării de către parazit a oxidazei, substanŃele aromatice şi colorante din boabe sunt distruse, nemaiputându-se obŃine vinuri roşii. În urma vinificării strugurilor atacaŃi, se obŃin vinuri cu o cantitate necorespunzătoare de alcool, supuse îmbolnăvilor (casare, băloşire etc.). În unele regiuni ale FranŃei (Champagne, Bordeaux etc.) cât şi pe valea Rinului, ciuperca produce aşa-numitul "mucegai nobil".Pe vreme secetoasă, în urma infecŃiilor, miceliul ciupercii consumă o cantitate de apă din boabe, sporind concentraŃie în zahăr a Ńesuturilor . PieliŃa boabelor se stafideşte, capătă o culoare vineŃie, iar ciuperca nu mai fructifică. Mustul obŃinut are o aromă deosebită iar concentraŃia ridicată în zahăr duce la obŃinerea vinurilor licoroase, tari, de o deosebită calitate. Acest "mucegai nobil" dorit de viticultori scade însă producŃia cu peste 40 %. În unele toamne secetoase, pe colinele expuse insolaŃiei, se constată acelaşi fenomen şi în podgoriile din Ńara noastră, obŃinându-se astfel vinuri licoroase din soiurile: Grasă de
274

Cotnari, Tămâioasă românească ş.a. Atacul pe frunze şi lăstari se întâlneşte rar şi nu prezintă importanŃă deosebită. Agentul patogen - Botryotinia fuckeliana De Bary( Wethzel), fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Botrytis cinerea Pers. Miceliul ciupercii trăieşte saprofit pe diferite substraturi organice sau ca parazit. Conidioforii sunt septaŃi, ramificaŃi monopodial şi poartă pe sterigme conidii unicelulare, ovoide, aglomerate, de 9-15 x 6-10 µm. Conidiile germinează uşor în sucul zaharat de pe boabe, iar filamentele rezultate pătrund în Ńesuturi, producând infecŃii. În condiŃii nefavorabile (temperaturi scăzute) ciuperca formează microscleroŃi din care, în anul următor, apar apotecii cu asce şi ascospori unicelulari, elipsoidali, hialini, de 810 x 3,5-4 µm. Epidemiologie. Din cercetările efectuate de C. Sandu-Ville, Al. Lazăr şi M. Hatman (1960, 1962), rezultă că ciuperca se dezvoltă cu uşurinŃă pe bobiŃele ce au o concentraŃie în zahăr cuprinsă între 14-22 % ; peste acest procent ciuperca nu mai formează conidiofori şi conidii, sucul zaharat comportându-se ca o soluŃie hipertonică, inhibitoare. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 22-24oC, când perioada de incubaŃie este extrem de scurtă (2 zile). Astfel se explică pagubele foarte mari ce le produce ciuperca în toamnele ploioase şi călduroase. Dezvoltarea ciupercii începând cu 12oC, duce la pierderi mari şi la strugurii păstraŃi în depozite frigorifice.. Pe organele atacate, ciuperca formează microscleroŃi sub forma cărora iernează. În primăvară, în urma germinării scleroŃilor, se formează atât conidii cât şi apotecii cu asce şi ascospori. PlantaŃiile amplasate în văi umede, unde nu circulă curenŃi de aer, au mult de suferit de pe urma acestui patogen, mai ales în toamnele călduroase şi bogate în precipitaŃii. Soiurile de viŃă cu boabe dese şi pieliŃa subŃire sunt mai sensibile la această boală decât cele cu boabe rare şi pieliŃa groasă. Foarte sensibile sunt soiurile: Aligoté, Fetească albă, Riesling italian, Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Galbenă de Odobeşti, Regina viilor, Pinot noir, Pinot gris, Chasselas, Crâmpoşie, Afuz-Ali, Cadarcă. Mai rezistente sunt soiurile: Cabernet Sauvignon, Coarnă neagră etc. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca în toamnele ploioase, viile să fie culese mai de timpuriu, înainte ca putregaiul să producă pagube. În cazul când concentraŃia în zahăr a boabelor este mică şi condiŃiile climatice favorizează infecŃiile şi evoluŃia bolii, se vor aplica tratamente chimice. Stropirile se vor face cu produse produse din grupele: Gr.A: Fluidosoufre 30 kg/ha (t.p. 4 zile); Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 10 z.); Dithane M 45-0,2 %; Winner M 80-0,2 % (2 kg/ha în 1000 l sol); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 21 z.); Vondozeb 75 DG-0,2 %; Gr.D: Bavistin DF-0,85 kg/ha (0,085 %); Bavistin 50 WP 0,05-0,07 %; Goldazim 500 SC 0,8-1 l/ha (0,08-0,1/%) în 1000 l apă); Derosal 50 SC 0,08-0,1 %; Derosal 50 WP 0,08-0,1 % (t.p. 28 z.); Benlate 50 WP 0,06-0,1 % (t.p. 7 z.); Benomyl 50 WP1 kg/ha (0,1 %); Topsin 70 PU 0,1-0,12 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70 WP 0,10,12 % (t.p. 14 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-2 l/ha (0,2 %); Mycoguard 500 SC3 l/ha; Gr.G: Captadin 50 PU-2 kg/ha (0,2 %) în 1000 l sol/ha; Captan 50 WP0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP275

0,125 % (t.p.21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 40 z.); Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 40 z.); Merpan 50 WP-0,2 %; Ronilan 50 WP-0,75 kg/ha (0,075 în 1000 l apă)(t.p.21 z.); Rovral 50 WP-1 kg/ha (t.p. 28 z.); Rovral 50 WP-0,2 % (depozit)(struguri); Rovral 50 PU-1 kg/ha (t.p. 28 z.) (depozit 0,2 %); Sumilex 50 Fl-1 l/ha); Sumilex 50 PU 1-1,5 kg/ha (t.p. 14 z.); Sumilex 50 WP 1-1,5 kg/ha; Gr.J: Punch 40 EC 0,5 l/ha (t.p. 14 z.);Gr.K: Euparen 50 WP-0,25 %; Euparen multi 50 WP-0,2 % (2 kg/ha); Teldor 500 SC-1 l/ha (0,1 % în 1000 l apă); Gr.L: Calidan SC2 l/ha; Cuprofix F5 kg/ha (t.p. 40 z.); Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2) 0,25 % în 1000 l apă); Folicur Star WDG-1,75 kg/ha; Konker-1,5 l/ha (t.p. 21 z.); Melody Combi 43,5 WP-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Switch 62,5 WG-0,6 kg/ha; Gr.N: Trichodex 25 WP-2 kg/ha (eficacitate medie). În camerele de forŃare a viŃelor altoite, pentru a evita pierderile C. Tică (1990), recomandă tratarea coardelor înainte de introducerea la forŃare, cu: Rovral 50 PU-1 %, Ronilan 50 PU-0,1 %, Sumilex 50-0,1 %. S-a încercat şi combaterea biologică cu suşe de Trichoderma viridis şi Trichoderma harzianum (Trichodex 25 WP-2 kg/ha), obŃinându-se rezultate similare cu a produselor de eficacitate medie. Ciuperci ce produc uscarea prematură a butucilor viŃei de vie 7.13. Esca (apoplexia) viŃei de vie - Stereum hirsutum , Phellinus igniarius Esca sau apoplexia viŃei de vie este una dintre cele mai vechi boli cunoscute, fiind semnalată prima dată de greci şi de romani ( Maria Oprea , 1989). Din butucii ce prezentau simptome tipice de apoplexie, au fost izolate cele două specii mai sus menŃionate, în funcŃie de regiune fiind mai răspândită una sau cealaltă, iar uneori amândouă. Unele cercetări arată că zona centrală degradată a lemnului prezintă un putregai de culoare deschisă, uscat şi friabil , care este precedat de o prenecroză de culoare închisă. Din această zonă de prenecroză au fost izolate diverse microorganisme aparŃinând genurilor Alternaria sp., Acremonium sp. Cephalosporium sp., Eutypa lata, Cephalosporium sp. PrezenŃa acestor patogeni în faza de prenecroză indică faptul că aceste microorganisme acŃionează ca “agenŃi pionieri” ai degradării, favorizând pătrunderea celor două specii patogene. Simptome. Primele simptome pot fi observate în preajma înfloritului, pe frunzele bazale ale lăstarilor care prezintă o îngălbenire (la soiurile albe) sau o înroşire (la soiurile roşii), internervuriană, urmată de apariŃia unor necroze marginale ale limbului. De regulă, aceste simptome pot fi localizate pe o parte a butucului aflată în relaŃie directă cu o leziune provocată în urma tăierii. Este important de precizat că aceste manifestări pot fi deseori confundate cu o carenŃă de magneziu la soiurile albe sau o carenŃă de potasiu la soiurile roşii. În cazul unei evoluŃii lente a bolii, Ńesuturile din dreptul petelor se brunifică şi se unesc cu porŃiunile uscate situate pe marginea limbului, astfel că întreaga frunză se brunifică şi apoi cade. Boala evoluează rapid în verile calde şi secetoase, când se accentuează dezechilibrul hidric între absorbŃie şi transpiraŃie. Butucii aparent sănătoşi se ofilesc brusc (apoplexie), în câteva ore sau câteva zile şi frunzele se usucă începând de la vârful lăstarilor. PorŃiunile uscate capătă o culoare cenuşie-albăstruie destul de caracteristică ( Bernadette Dubos , 1985).
276

În secŃiune transversală prin butucii afectaŃi, lemnul prezintă o necroză mai mult sau mai puŃin difuză şi limitată în porŃiunea centrală. În secŃiune longitudinală,zona necrozată este friabilă, de culoare albicioasă, mărginită de o zonă de lemn puternic brunificată care nu este încă dezorganizat (P.Galet , 1991). Lemnul degradat are consistenŃa de iască, datorită aspectului şi structurii dobândite. Când condiŃiile climatice sunt favorabile, îndeosebi în regiunile umede, apar fructificaŃiile celor două ciuperci responsabile de declanşarea bolii. Carpoforul de Stereum hirsutum are aspectul unui mic evantai de culoare albă, cu dimensiuni de 1,0-1,5 cm. FructificaŃiile de Phellinus igniarius se prezintă sub forma unor cuzineŃi neregulaŃi de culoare maronie-roşcată nu foarte închisă, având dimensiuni de la 0,5 până la 2,5 cm (Bernadette Dubos, 1985). Agentul patogen.1. Stereum hirsutum (Wild.) Fr., Aphyllophorales, cl. Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina. fam. Stereaceae, ord.

Miceliul ciupercii este de culoare albă, cu pereŃi transversali puŃin numeroşi, având diametrul de aproximativ 1,5 µm şi conŃinând numeroase granulaŃii fine. Filamentele de infecŃie pătrund în lemn şi se stabilesc în celulele moarte şi umede unde se realizează un atac localizat asupra pereŃilor celulari sub acŃiunea enzimelor. Lignina este distrusă mai repede şi peretele celular se reduce la constituenŃii celulozici. Dezvoltarea miceliului se face centrifug, longitudinal şi transversal, de o manieră lentă, dar continuă, numai în lemnul mortificat în prealabil sub acŃiunea enzimelor. FructificaŃiile apar rar pe tulpinile plantelor atacate şi pot fi observate la începutul primăverii sau toamna în luna octombrie. Bazidiosporii sunt foarte mici, incolori şi uşor ovoizi, măsurând 1-1,5 µm. ScleroŃii se formează prin aglomerarea de filamente miceliene, asociate în paralel, formând cordoane negre-întunecate. Diametrul scleroŃilor este de 120-500 µm. Prin germinarea scleroŃilor pe fiecare filament micelian se formează o singură conidie. Conidiile măsoară 6-6,5 x 10-10,5 µm, sunt subsferice, de culoare brună . Agentul patogen. 2. Phellinus igniarius (L. ex Fr.) Quél. (sin: Fomes igniarius (L.) Gill.), fam. Hymenochaetaceae, ord. Aphyllophorales, cl. Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Miceliul acestei specii prezintă un polimorfism accentuat, cuprinzând hife hialine, galbene şi hife brune sau negre. Corpurile fructifere sunt multianuale în formă de copită, semicirculare, convexe, cu şanŃuri zonate de culoare brună la început apoi cenuşii-negricioase. Tuburile sporifere sunt stratificate şi de culoare brună-roşiatică. Sporii sunt globuloşi, hialini, de 5-6 x 4-5 µm, unigutulaŃi. Epidemiologie. InfecŃiile se fac prin diferite crăpături pe care le prezintă butucii neîngrijiŃi şi adesea prin rănile ce se produc la tăierea coardelor bătrâne. În aceste coarde bătrâne, ciuperca persistă sub formă de miceliu de rezistenŃă de pe care vor apărea bazidiofructele cu bazidiospori ce vor asigura noile infecŃii. Prevenire şi combatere. Se vor lua măsuri pentru înlăturarea tuturor surselor de infecŃie din plantaŃie, prin scoaterea şi distrugerea prin ardere a butucilor bolnavi.
277

Înainte de a începe vegetaŃia, plantele vor fi stropite cu o soluŃie de sulfat de cupru 3 %. 7.14. Putregaiul fibros al rădăcinilor - Armillaria mellea Ciuperca parazitează pe un număr foarte mare de specii lemnoase, arbori de pădure, pomi, arbuşti fructiferi, viŃă de vie. K.P. Link şi G.B. Ramsey (1932) au semnalat prezenŃa atacului şi pe cartofi cultivaŃi într-un teren proaspăt desŃelenit (G. Viennot-Bourgin, 1949). Simptome. ViŃa de vie cât şi pomii parazitaŃi au un aspect caracteristic de suferinŃă. Frunzele acestor plante sunt mai mici ca dimensiune, clorotice şi deseori cad prematur. Ramurile încep să se usuce de sus în jos. Dacă se analizează rădăcinile viŃei de vie sau ale pomilor parazitaŃi se constată că acestea se brunifică, devin buretoase şi în cele din urmă putrezesc complet. Rădăcinile prezintă o scoarŃă necrozată ce se detaşează, iar la nivelul lemnului se constată prezenŃa unor cordoane groase, formate din împletirea filamentelor miceliene (rizomorfe) care au o culoare albicioasă-gălbuie, puternic fosforescentă. Lemnul rădăcinilor străbătut de miceliile ciupercii este dezorganizat, ceea ce face ca acestea să ia un aspect buretos. Spre toamnă, în special după perioade mai umede, ciuperca formează carpofori, care apar la suprafaŃa solului şi se prezintă sub forma unor pălării cu picior, de culoare galbenă ca mierea, cu uşoară nuanŃă cafenie. Butucii de viŃă de vie cât şi pomii fructiferi mor în decurs de 2-5 ani de la efectuarea primelor infecŃii. Agentul patogen - Armillaria mellea (Vahl.) Kummer, fam. Tricholomataceae,ord. Agaricales, cl. Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca vegetează sub formă de filamente subŃiri, hialine şi fosforescente, alcătuite din celule uniforme ca dimensiune. Prin acest caracter, miceliul ciupercii Armillaria mellea, privit la microscop, se deosebeşte de acela al ciupercii Rosellinia necatrix ce parazitează de asemenea pe rădăcini, dar care prezintă celulele miceliului umflate în dreptul septelor. Filamentele miceliene formează rizomorfe, prin care ciuperca iernează şi trece de la o plantă bolnavă la alta sănătoasă. Bazidiofructele cunoscute popular sub numele de ghebe sau opintici, sunt comestibile şi mult apreciate în arta culinară. Pălăriile bazidiofructelor de culoare gălbuie, au un diametru ce variază între 5-12 cm., piciorul măsoară 6-20 x 1-1,5 cm. iar sporii eliptici, au 9 x 6 µm. Epidemiologie. Agentul patogen persistă în sol sub formă de rizomorfe. Extinderea rizomorfelor în sol este favorizată de umiditatea ridicată a acestuia cât şi de temperatura cuprinsă între 18-24oC. Bazidiosporii formaŃi pe bazidiofructe asigură răspândirea patogenului în plantaŃii. Prevenire şi combatere. Se vor lua măsuri ca pepinierele viticole şi pomicole să fie amplasate pe terenuri bine drenate. Materialul săditor va fi dezinfectat prin scufundare în soluŃie de sulfat de cupru în concentraŃie de 3 %. În plantaŃiile viticole şi livezi, fructificaŃiile tinere vor fi adunate şi date în consum, înainte ca sporii (bazidiosporii) să se matureze şi să fie diseminaŃi.
278

Butucii sau pomii atacaŃi vor fi scoşi iar locul respectiv va fi dezinfectat cu fungicide. În acest caz, golurile vor fi completate după cel puŃin un an. Se recomandă măsuri de agrotehnică viticolă şi pomicolă ce duc la ridicarea vigorii plantelor, deoarece ciuperca este un parazit de debilitare. 7.15. Excorioza - Phomopsis viticola Excorioza viŃei de vie este o boală criptogamică provocată de Phomopsis viticola Sacc., care afectează toate plantaŃiile viticole din regiunile temperate, cu intensitate mai mare în zonele cu umiditate excesivă. Prima semnalare a acestei boli, probabil de origine europeană a fost făcută în FranŃa în anul 1853 de către E. Fabre şi F. Dunal sub numele de “Anthracnose ponctuée”. În 1911, C.L. Shear semnalează boala în estul Statelor Unite şi îi dă denumirea de "Dead-arm disease”, denumire utilizată şi astăzi în continentul american. L. Ravaz şi G. Verge efectuează cercetări aprofundate şi publică în anii 1925, 1928 rezultatele obŃinute, dând pentru prima dată numele acestei boli de excorioză. În Germania, boala este semnalată în anul 1961, în regiunea viticolă Palatinat, de către R. Thate (1965-1966), el fiind primul autor care consideră că există o similitudine între excorioză şi dead-arm disease. În România prima semnalare a excoriozei a fost făcută de C. Rafailă în anul 1970. Boala, provoacă pagube însemnate în unele podgorii din Ńară, cum sunt: Iaşi, Cotnari, Dealul Bujorului, Odobeşti, Murfatlar, Jidvei, Alba, Aiud, Miniş, Arad, Drăgăşani, Bihor, Valea Călugărească ş.a. Simptome. Pe lăstarii tineri se observă la începutul primăverii, pe primele internodii de la bază, leziuni necrotice, frecvent lenticulare, mai mult sau mai puŃin confluente, cu pete brun-întunecate sau negre, situate pe o parte a lăstarului sau uneori inelare. Lăstarii proveniŃi din muguri infectaŃi au o creştere slabă, sunt mai scurŃi (mici), nu fructifică sau sunt total distruşi dacă atacul este puternic. Frecvent, unii muguri bazali de pe coardele atacate sunt distruşi şi nu mai pornesc în vegetaŃie, aspect însă greu de precizat deoarece acest fenomen poate fi cauzat şi de alŃi factori cum ar fi temperaturile scăzute care se înregistrează aproape constant iarna în zona noastră. Totuşi se poate face o corelaŃie directă între moartea acestora şi prezenŃa ciupercii Phomopsis viticola Sacc., în cazul în care coardele prezintă scoarŃa albită. Această legătură trebuie remarcată deoarece tipul cel mai utilizat de tăiere în zona noastră la viŃa de vie este în cordon speronat (cepi de 2-3 ochi); pe zona albită, mulŃi dintre muguri rămânând neviabili, se ajunge la scăderea încărcăturii de ochi pe butuc. Spre sfârşitul primăverii şi vara, simptomele devin din ce în ce mai evidente putând fi remarcate sub forma unor cruste brune de dimensiuni variabile, izolate sau confluente; se mai pot observa pete brun-întunecate, uneori negricioase, în dreptul cărora scoarŃa crapă când acestea au dimensiuni relativ mari (aspectul cel mai frecvent) şi sub formă de crăpături longitudinale individualizate ale scoarŃei, cu marginile de culoare brun-întunecată. În cursul verii, la unii lăstari, baza se îngroaşă anormal şi se produce o ştrangulare a zonei de prindere pe coardă, lăstarii devenind foarte fragili, rupându-se uşor sub acŃiunea vântului sau în timpul efectuării lucrărilor manuale sau mecanice.

279

De asemenea, pot fi observate leziuni de culoare brună străbătute de striuri longitudinale şi transversale care dau acestor pete aspectul unei 'tablete de ciocolată”, întâlnite în special la soiurile foarte sensibile, aspect care persistă şi în toamnă. În cursul toamnei şi iarna, se observă o albire pronunŃată a scoarŃei pe primele internodii bazale şi în mod excepŃional pe toată lungimea coardelor. Pe scoarŃa albită, se diferenŃiază numeroase punctişoare negre care sunt picnidiile ciupercii. Albirea se datoreşte pătrunderii aerului în spaŃiile dintre celulele scoarŃei afectate ce prezintă un început de descompunere. În plus, trebuie subliniate consecinŃele grave pentru modul de conducere, deoarece prin pierderea lăstarilor utili pentru formarea cordoanelor în anul următor, sistemul de tăiere prevăzut este dezorganizat. Frunzele pot fi atacate la nivelul peŃiolului sau al nervurilor principale şi prezintă leziuni negricioase, asemănătoare celor de pe lăstari. Limbul acestora este mai mic, de culoare verde-gălbuie sau clorotică, cu pete circulare sau neregulate de la 2-3 mm până la 1 cm în diametru, brun-negricioase în centru. Frunzele atacate se răsucesc de-a lungul nervurilor iar petele necrotice pot fi observate uneori şi de-a lungul nervurilor secundare. Frunzele puternic atacate se veştejesc şi cad, dar peŃiolurile rămân în general fixate pe lăstari. Pedunculul inflorescenŃelor este uneori atacat şi pe acesta se formează leziuni identice celor de pe lăstari, provocând frecvent uscarea ciorchinilor. Uneori, în timpul verii, la butucii puternic atacaŃi, lăstarii cu frunze şi ciorchini se ofilesc şi mor. Agentul patogen - Phomopsis viticola Sacc., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii este hialin, prezentând numeroşi pereŃi transversali care individualizează celulele, este ramificat şi progresează de-a lungul lăstarilor, dezvoltându-se fie intercelular, fie intracelular. Miceliul este concentrat în parenchimul cortical al lăstarilor, peŃiolurilor frunzelor, cârceilor, ciorchinilor, dar poate atinge şi cambiul, floemul şi xilemul (Y. Bugaret, 1984). La nivelul nodurilor, străbate diafragma şi poate penetra în mugurii axilari, unde se localizează. Picnidiile subepidermice, subglobuloase, de culoare brunîntunecată, sunt de tip Phoma şi se deschid printr-un osteol de tip papilat. Dimensiunea acestora este cuprinsă între 200-400 µm (Y. Bugaret, 1984; Maria Oprea şi col., 1989, P. Galet, 1991 ,E. Ulea, 1997) (fig. 140). Picnidiile conŃin şi elimină în cordoanele gelatinoase în majoritatea cazurilor, două tipuri de spori: - sporii α sunt incolori, eliptici sau fusiformi şi conŃin câte o picătură uleioasă la cele două capete. Aceştia germinează în apă în câteva ore, la o temperatură cuprinsă între 1-37oC, cu un optim la 23oC şi hifa penetrează foarte rapid în tinerii lăstari prin răni sau stomate. Cordoanele gelatinoase care conŃin numai spori α, sunt de culoare crem, au o grosime mai mare şi sunt regulate ca formă (Cl. Mur, 1985); - sporii β sunt filiformi, incolori, uşor curbaŃi. Cordoanele gelatinoase ce conŃin numai spori β, prezintă un diametru mai redus şi sunt neregulate datorită prezenŃei unei ştrangulaŃii iar culoarea lor este albicioasă. Aceşti spori nu germinează (Cl. Mur, 1985), dar în anumite condiŃii pot forma un tub germinativ care nu se alungeşte, fiind incapabil să provoace contaminarea (Y. Bugaret, 1984).
280

Aceste două tipuri de spori pot coexista în acelaşi cordon gelatinos, dar au putut fi găsiŃi de asemenea în cirri distincŃi, provenind din picnidii diferite situate pe aceeaşi coardă. Ca urmare a contaminărilor realizate cu sporii de tip α, după o durată de 6-8 săptămâni de incubaŃie, pot fi observate primele necroze situate la baza lăstarilor (P. Galet, 1991). Epidemiologie. Ciuperca Phomopsis viticola Sacc. permanentizează de la un an la altul, fie prin picnidiile prezente în scoarŃa albită a coardelor atacate, fie prin miceliu de rezistenŃă localizat în muguri (P. Galet, 1991) sau în lemnul butucilor cu atac (Y. Bugaret, 1984). În timpul iernii, picnidiile se maturează şi în primăvara următoare, când timpul este umed sau ploios, ele elimină cordoane gelatinoase (cirri) de culoare crem, ce conŃin numeroşi picnospori (Y. Bugaret, 1984). Sub acŃiunea ploilor cordoanele se desfac şi sporii sunt proiectaŃi de picăturile de apă pe tinerii lăstari, unde germinează şi produc infecŃii, dacă temperatura este superioară valorii de 8oC şi dacă timpul de umectare este suficient de îndelungat (cca. 13 ore), condiŃii realizate îndeosebi în cazul ploilor de după amiază (P. Galet, 1991). Prevenire şi combatere. Una dintre principalele măsuri de prevenire a bolii o constituie igiena culturală, ce constă în aplicarea unor tăieri raŃionale, de bună calitate prin care să fie păstrate numai coardele sănătoase; coardele bolnave şi butucii afectaŃi, trebuie eliminaŃi din plantaŃie şi distruşi prin ardere, deoarece fructificaŃiile ciupercii de pe aceştia îşi păstrează viabilitatea şi pot reprezenta focare de infecŃie de durată mai lungă (C. Rafailă, 1970; A. Bolay, 1978; P. Galet, 1991). O altă măsură căreia i se acordă o importanŃă deosebită, de stopare a extinderii bolii este folosirea de material altoi sănătos, recoltat din plantaŃii neafectate de excorioză şi ca măsură suplimentară, lemnul altoi trebuie dezinfectat în prealabil în soluŃie de fungicide. Rezultate bune s-au obŃinut în combaterea mucegaiurilor de pe materialul altoi, implicit a ciupercii Phomopsis viticola, cu produsele Cryptonol pudră-0,15 %, Fundazol-0,1 %, Rovral 50 PU-0,1 %, Ronilan 50 PU 0,1 % (C. Tică, 1990). Autorii care au studiat excorioza au făcut cercetări în principal privind eficacitatea şi modalitatea de aplicare a tratamentelor chimice. Tratamentele de iarnă trebuie efectuate la 2-3 săptămâni după tăieri pentru evitarea introducerii produsului în rănile de tăiere şi 2 săptămâni înainte de dezmugurit pentru a nu distruge mugurii (P. Galet, 1991). Iarna folosim Zeamă albastră 4-5 % sau Merpan 50 WP 0,2 % Primăvara, datorită dezmugurii neuniforme a viŃei de vie, tratamentele se aplică atunci când 30-40 % din muguri sunt în stadiul D (dezmugurit) şi când 30-40 % din muguri sunt în stadiul E de vegetaŃie.

281

Fig. 140 Ciclul biologic al ciupercii Phomopsis viticola: A - IARNA : a - picnidie cu picnospori; b - miceliu în muguri.; B - PRIMĂVARA: a - contaminare realizată prin picnospori α; b - miceliul din muguri; c - infecŃii în faza fenologică D (dezmugurit); C - VARA:a - mod de atac pe lăstari; D - TOAMNA: a - ştrangulare a bazei lăstarilor; b - excoriaŃii; c - albirea scoarŃei; d - picnidii (după E. Ulea, 1997). Celelalte tratamente sunt acoperite de stropirile împotriva manei, cu condiŃia ca aceste substanŃe să fie eficace şi împotriva excoriozei. Dintre produsele organice de sinteză sunt recomandate: - ditiocarbamaŃi (Mancozeb 800-0,2 %, Dithane 75 WG-0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Efmanzeb 80 WP-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Novozir MN 80-0,2 %, Tiram 80 WP-0,3 %); - phtalmide (Folpan 50 WP-0,2 %, Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha); - diclofluanide (Euparen 50 WP-0,25 %, Folicur 50 WP-2,5 kg/ha, Folicur multi 50 WP2,5 kg/ha); ditianone (Delan 750 SC 0,7-1 l/ha, Delan 500 SC-0,065 %, Delan 700 WDG-0,5 kg/ha, Delan 75 WP 0,05-0,75 %). Dintre fungicidele sistemice testate, rezultatele cele mai bune s-au obŃinut prin folosirea de fosetil de aluminiu (Mikal-3 kg/ha, Mikal B-4 kg/ha, Mikal M- 3,5 kg/ha). Inhibitorii sintezei de steroli (IBS) sunt recomandaŃi în combaterea excoriozei în amestec cu sulful.
282

-

În România C. Rafailă (1970) recomandă Captan 50 PU 0,3-0,4 % şi Zeamă bordoleză 1 % produse confirmate şi de I. Mărmureanu şi col. (1990) care în plus au obŃinut rezultate bune şi cu Folpet, Captafol, Mancozeb, Maneb, Zineb, Metiram. C. Tică, Tatiana Seşan şi Mariana Oprea (1994) recomandă produsele Merpan 50 WP 0,2 % şi Ridomil 48 PU 0,25 %. 7.16. Putregaiul rădăcinilor - Roesleria hypogaea Boala afectează rădăcinile pomilor fructiferi, viŃei de vie, precum şi ale teilor, trandafirilor etc. (Maria Oprea, 1991). Miceliul ciupercii se dezvoltă inter şi intracelular, dezorganizând Ńesuturile atacate (P. Villa şi P. Pacottet, 1910). Agentul patogen. Roesleria hypogaea Thum and Pass., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Pe suprafaŃa rădăcinilor se formează fructificaŃiile sexuate care sunt apotecii hemisferice de 4 - 4,5 x 1 mm, cenuşiu-verzui. Ascele conŃin câte 8 ascospori, unicelulari, hialini, rotunzi, cu diametrul de 4 - 4,5 µm (Maria Oprea, 1991). Sporii sunt vehiculaŃi în zona rădăcinilor, prin apă, nematozi precum şi de organele active ale maşinilor agricole. Ciuperca este capabilă să colonizeze sistemul radicular la viŃele sănătoase şi nu depinde de deschiderile naturale sau rănile de pe plantă (W. Hofer, 1993). Roesleria hypogaea este capabilă să trăiască ca saprofit pe părŃile moarte de plantă. Măsurile de prevenire şi combatere se încadrează în sistemul de prevenire şi combatere a agentilor patogeni ai viŃei de vie . 7.17. Boala piciorului negru - Nectria destructans Boala a fost semnalată prima dată în anul 1989 în FranŃa în plantaŃiile viticole Charentais şi Champenois. Este considerată o boală periculoasă în plantaŃiile tinere, unde pierderile pot fi de la câteva procente până la 50 %, în unele parcele (I. Maluta, 1991). Simptome. Sunt afectate plantele în vârstă de 2 până la 7-8 ani. În plantaŃiile viticole, atacul se exprimă prin absenŃa dezmuguritului sau prin prezenŃa unei vegetaŃii anormale, aceste plante ofilindu-se în cursul verii (P. Galet, 1991). Examinând sistemul radicular se observă că acesta se dezvoltă puŃin profund şi paralel cu suprafaŃa solului. Frecvent, la nivelul superior al portaltoiului poate fi observat un al doilea etaj de rădăcini, care la un moment dat se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-negricioasă datorită atacului. După îndepărtarea scoarŃei se observă o zonă brună care pătrunde în portaltoi. În secŃiune transversală, prin zona necrozată se observă că ea se dezvoltă de la nivelul scoarŃei spre centru (I. Maluta, 1991). Agentul patogen. Nectria destructans, fam. Hypochreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cylindrocarpon destructans Wollenw. Periteciile se formează la baza plantelor atacate, pe scoarŃă, sunt globuloase şi au o culoare brun-roşcată, măsurând 0,17-0,35 x 0,15-0,32 mm. Miceliul ciupercii are culoare brun-gălbuie şi
283

pe acesta se diferenŃiază conidioforii. Conidiile au formă alungită, cu mai mulŃi pereŃi transversali şi măsoară 50 x 7 µm (I. Maluta, 1991). Epidemiologie. Ciclul biologic al ciupercii nu este pe deplin cunoscut. Se presupune că trăieşte ca saprofit în sol şi în anumite condiŃii poate ataca plantele debilitate. Boala este favorizată de doi factori: compactarea excesivă a solului şi umiditatea ridicată. Răspândirea ciupercii în plantaŃiile viticole se realizează prin material săditor infectat . Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire şi combatere se încadrează în sistemul de luptă integrată împotriva bolilor şi dăunătorilor şi de protecŃie a viŃei de vie. 7.18. Citosporioza - Valsa vitis În România boala a fost semnalată în plantaŃiile viticole de la Blaj, Alba, Iaşi, Vrancea, unde în condiŃii favorabile poate produce pagube apreciabile, frecvenŃa atacului fiind cuprinsă între 5-20 % (Maria Oprea, 1990). Simptome. Butucii atacaŃi prezintă un declin lent care se accentuează de la an la an, creşterile vegetative sunt tot mai reduse în fiecare primăvară, astfel că în 3-4 ani aceştia se usucă în întregime. Agentul patogen - Valsa vitis (Schwein.) Fuck., fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cytospora vitis Montagne. Pe lemnul butucilor uscaŃi, printre crăpăturile scoarŃei apar strome câte 2-3, alăturate, negricioase la exterior şi albicioase în interior. În strome se formează 10-15 peritecii, mici, cu gâturi scurte. Ascele sunt sesile, uşor măciucate şi au 48 x 7-8 µm; ascosporii sunt înghesuiŃi, cilindrici, curbaŃi sau drepŃi, în număr de 8 şi măsoară 10-12 x 2-3 µm (C. Sandu-Ville, 1971). Picnidiile se formează pe corzi şi lemnul multianual, parŃial scufundate în substrat, globuloase, brun-negricioase şi sunt înconjurate de o stromă groasă. În interior prezintă numeroşi picnospori hialini, în masă de culoare gălbuie, unicelulari, drepŃi sau uşor curbaŃi, cilindrici, cu capetele rotunjite, de 5,2 x 0,5-1,3 µm. La maturitate, picnosporii sunt eliminaŃi într-o masă vâscoasă de culoare alb-gălbuie. Epidemiologie. Principalele infecŃii se realizează primăvara şi toamna prin intermediul ascosporilor şi picnosporilor şi sunt favorizate de prezenŃa rănilor pe lemnul butucilor şi de condiŃii climatice cu ploi şi umiditate atmosferică ridicată. Prevenire şi combatere. Sistemul de luptă integrată conceput împotriva declinului lent al butucilor viŃei de vie este eficace şi împotriva citosporiozei. 7.19. Verticiloza - Verticillium dahliae Este o boală frecventă la pomii fructiferi, viŃa de vie şi la alte specii de plante. Simptome. Diagnosticarea acestei boli este dificil de realizat la viŃa de vie, deoarece simptomele sunt asemănătoare celor produse şi de alŃi agenŃi patogeni şi chiar de unii factori de mediu. Simptomele nu sunt evidente imediat după infecŃie, ci mai târziu, când se observă declinul plantelor atacate. În prima parte a verii, aceste plante prezintă o rămânere în urmă a dezvoltării frunzelor şi necroze marginale ale limbului. În mijlocul verii are loc o ofilire bruscă, frunzele, lăstarii şi ciorchinii se usucă şi rămân pe plantă până târziu iar boabele se mumifiază.
284

Agentul patogen. Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord.Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Boala este o traheomicoză, ciuperca pătrunzând în rădăcini când viŃele sunt plantate în soluri deja infectate. În vasele conducătoare, ciuperca dezvoltă un miceliu abundent, albicios la început, apoi de culoare brună, pe care se dezvoltă conidiofori cu verticile de fialide ce formează conidii unicelulare, eliptice sau cilindrice, iar mai târziu apar microscleroŃi bruni-negricioşi. Epidemiologie. Boala apare în terenurile infectate şi se răspândeşte cu repeziciune în anii secetoşi, fiind o traheomicoză. Prevenire şi combatere. Alegerea terenurilor în care se fac plantaŃiile trebuie să aibă în vedere cercul de plante gazdă al acestei ciuperci care poate produce ofilirea şi uscarea butucilor tineri. Măsuri de prevenire şi combatere a patogenilor ce produc declinul butucilor Pentru reuşita măsurilor de prevenire şi combatere este necesară o analiză fină şi completă a simptomatologiei şi a modului de acŃiune a agenŃilor patogeni. Studiul amănunŃit al aspectelor privind comportamentul epidemiologic al ciupercilor şi corelarea acestora cu factorii climatici specifici zonei de cultură, permite recomandarea unor măsuri profilactice ce trebuie aplicate înainte de declanşarea unei combateri chimice, ale cărei rezultate sunt de altfel aleatorii. În literatura de specialitate, numeroşi cercetători (D. Boubals, 1996, V. Lepine, 1986, I. Maluta, 1991, A. Peros, 1995, C. Tică, 1990, P. Torres, 1996 ş.a.) au enumerat o serie de măsuri care se impun: - înlăturarea de la înmulŃire a materialului biologic cu simptome evidente de atac, pentru prevenirea răspândirii şi înmulŃirii acestor agenŃi patogeni; - dezinfecŃia coardelor altoi şi a butaşilor portaltoi cu unul din fungicidele Benlate 50 WP1 %, Dithane M 45-2 %, Bayleton 5 WP-0,5 %; - folosirea la plantare a materialului săditor sănătos, certificat;din soiuri tolerante la atacul ciupercilor de scoarŃă şi lemn, pentru scăderea presiunii sursei de inocul; - evitarea amplasării plantaŃiilor viticole pe terenuri compacte, grele şi pe cele cu exces de umiditate şi fără un drenaj satisfăcător; - fertilizarea cu îngrăsăminte organice pentru evitarea apariŃiei carenŃelor în oligoelemente; - analiza solului şi corectarea pH-ului cu amendamente adecvate; - amplasarea plantaŃiilor viticole după defrişarea livezilor sau pădurilor, numai după 5 sau 6 ani, perioadă în care vor fi cultivate alte specii; în momentul defrişării să se execute o eliminare completă a rădăcinilor din sol; - fertilizarea cu doze echilibrate de îngrăşăminte chimice şi numai după o prealabilă cartare agrochimică; - analiza periodică a plantaŃiilor viticole pentru depistarea focarelor de atac şi defrişarea butucilor cu simptome, a celor uscaŃi şi arderea lor;
285

- eliminarea lemnului uscat de pe butuci în timpul tăierii în uscat; - tăierile în uscat să nu se execute în zilele cu ploi, mai ales după o perioadă secetoasă; - evitarea tăierilor în perioada: sfârşitul lunii februarie şi luna martie când sursa de inocul existentă este mare şi când de regulă, sunt întrunite şi condiŃii climatice favorabile infecŃiilor; - badijonarea leziunilor mari, după tăierile în uscat cu mastic antiseptic; - aplicarea după tăiere a unui tratament cu fungicide capabile să formeze un 'film” protector pe suprafaŃa rănilor. CAPITOLUL VIII - BOLILE PLANTELOR FLORICOLE

8.1. BOLILE GAROAFELOR Viroze 8.1.1. Mozaicul garoafelor - Carnation mosaic virus Boala poate fi semnalată pe diferite specii ale genului Dianthus, cele mai sensibile fiind Dianthus barbatus L. şi Dianthus caryophyllus L. Simptome. Pe frunzele tinere şi uneori pe tulpini, se observă pete de decolorare neregulate ca formă sau dungi de decolorare paralele cu nervurile. Zonele decolorate alternează cu porŃiuni de culoare verde închis, dând aspectul de mozaicare. În scurt timp porŃiunile decolorate se necrozează şi planta care prezintă internodii scurte nu înfloreşte şi se usucă. Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation mosaic virus este încadrat în grupa virusurilor sferice şi nu rezistă la temperaturi de 63-68o. Transmiterea de la o plantă la alta se face prin vectori, unelte de tăiat, iar de la un an la altul prin butaşi, nematozi şi rădăcini. Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturii se vor folosi numai butaşi liberi de virus sau supuşi terapiei la 33-35o timp de 20-30 zile. Plantele mamă de la care se recoltează butaşi trebuie să fie cultivate separat iar la recoltarea florilor şi a butaşilor, instrumentele se dezinfectează cu fosfat trisodic 10 %. 8.1.2. Pătarea inelară a garoafelor - Carnation ringspot virus Simptome. Frunzele virozate sunt mai mici, cu marginile ondulate, cu mici gofrări, cu baza uşor colorată în brun-roşcat şi cu pete galbene-cenuşii circulare sau inelare, de 1-2 mm în diametru. Pe frunzele mature, apar zone cenuşii sau verzi-gălbui cu pete neregulate sau inelare. Florile plantelor virozate au tije scurte, cu sepale crăpate, deschidere neuniformăasimetrică şi petale decolorate. Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation ringspot virus

286

Virusul face parte din grupa virusurilor poliedrice şi transmiterea lui în sol este asigurată de nematozi ca Longidorus macrosoma şi Xiphinema diversicaudatum iar de la plantă la plantă prin contact în timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare. Prevenire şi combatere. Plantarea se va face numai cu butaşi sănătoşi recoltaŃi din plantaŃiile mamă verificate riguros. Solul se va dezinfecta cu nematocide ca Dazomet în cantitate de 400-500 kg/ha. În timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare se dezinfectează uneltele şi mâinile lucrătorilor cu fosfat trisodic 3 %. 8.1.3. Marmorarea garoafelor - Carnation ringspot virus Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor în cultură datorită vigorii lor reduse şi datorită decolorărilor, pete verzi-gălbui neuniforme ca formă şi răspândire. Aceste plante înfloresc slab şi florile sunt de slabă calitate. Pe aceeaşi plantă se pot întâlni şi celelalte virusuri aşa încât simptomele specifice sunt uneori greu de precizat iar plantele se usucă foarte repede. Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation ringspot virus Virusul se transmite pe cale mecanică şi prin butaşi. Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia instrumentelor şi a mâinilor lucrătorilor. Butaşii vor fi recoltaŃi de la plante mamă sănătoase sau vor fi supuşi termoterapiei la 38o timp de 132 zile.

8.1.4. Pătarea nervuriană a garoafelor - Carnation vein mottle virus Simptome. Plantele prezintă decolorări ale frunzelor tinere sub formă de pete difuze, variate ca mărimi pe nervuri. Plantele cu astfel de nervuri au flori cu pete de decolorare şi petale deformate,ceea ce face ca valoarea lor comercială să fie scăzută. Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation vein mottle virus Virusul se transmite pe cale mecanică, prin butaşi şi prin vectori ca afidul Myzus persicae. Patogenul aparŃine grupei Potyvirus. Prevenire şi combatere. Se recomandă stropiri cu insecticide organofosforice, plantare de butaşi sănătoşi şi dezinfectarea instrumentarului. În vederea limitării atacului de viroze în plantaŃii se recomandă supravegherea atentă şi la semnalarea simptomelor, scoaterea şi arderea materialului virozat.

287

Bacterioze 8.1.5. Veştejirea bacteriană a garoafelor Pseudomonas caryophylli Boala este prezentă în numeroase Ńări din Europa şi deşi pe teritoriul României nu a fost semnalată o prezentăm deoarece simptomele se aseamănă foarte mult cu cele produse de Fusarium dianthi. Simptome. Plantele bolnave prezintă frunze veştede de culoare cenuşie-verzuie care în scurt timp se îngălbenesc şi se usucă. În secŃiune se observă o îngălbenire a fasciculelor vas-culare iar rădăcinile putrezesc. La plantele mature se observă şi o crăpare a tulpinii însoŃită de prezenŃa unui mucilagiu (fig. 141).
Fig. 141 - Veştejirea bacteriană a garoafelor - Pseudomonas caryophylli (după E. Hellmers din O.Appel, 1956)

Agentul patogen, epidemiologie - Pseudomonas caryophylli (Burk.) Starr et Burk, fam. Pseudomonadaceae, ord.

Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria invadează xilemul, formează pungi de mucilagiu ce produc crăparea tulpinii şi ulterior vestejirea şi uscarea frunzelor. Transmiterea bacteriei se realizează prin butaşi şi prin resturile infectate rămase în sol. Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea butaşilor sănătoşi care, înainte de a se pune la înrădăcinat se Ńin 10 minute în soluŃie de permanganat de potasiu 1 %. În seră şi solarii solul se va dezinfecta chimic sau termic.

9.1.6. Cancerul bacterian al plantelor floricole Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens Această boală a fost semnalată la sfârşitul secolului trecut pe viŃa de vie iar la noi în 1928, Tr. Săvulescu o descrie la măr. Simptome. La baza plantelor sau la baza butaşilor de crizanteme, dalie, muşcată, trandafir sau begonie, apar tumori de diferite dimensiuni. łesuturile plantelor prezintă o proliferare rapidă şi haotică a celulelor care dau naştere la tumori ce au iniŃial o consistenŃă buretoasă apoi devin tari, se lignifică. La dalii, după 3-6 săptămâni, tumorile crapă şi prin leziuni pot pătrunde ciupercile saprofite de sol ce putrezesc Ńesuturile. La muşcată, tumorile se formează la baza tulpinii sau a butaşilor şi au aspect mamelonat (fig. 142).

288

La trandafir, tumorile pot apărea pe rădăcini, la colet sau chiar pe tulpini în plantaŃiile mai bătrâne. PrezenŃa tumorilor pe rădăcini şi colet afectează doar în mică măsură vigurozitatea plantelor. La begonii tumorile de la colet sau de pe rădăcini sunt mici, cât bobul de mazăre sau cât o nucă, au suprafaŃa neregulată şi culoare brungălbuie.
Fig. 142 - Cancerul bacterian al plantelor floricole - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (după O. Appel, 1956).

Agentul patogen şi epidemiologie Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (Smith and Townsend) Kerr, Young and Panagopoulos, fam. Rhizobiaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.

Bacteria are forma unui bastonaş şi prezintă un cil polar. Ea se dezvoltă la temperatura optimă de 25-30oC rezistând în solurile umede şi grele, în resturile organice atacate, în tumorile desprinse de pe plante, timp îndelungat, de la 5 luni până la 2 ani. Această bacterie are un cerc larg de plante gazdă, de la specii pomicole, plante erbacee, plante floricole etc. aşa încât solul o dată infectat devine de nefolosit pentru foarte multe specii, exceptând plantele din Graminaceae. Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia termică sau chimică a solului folosit în sere şi solarii precum şi a uneltelor folosite la lucrările de întreŃinere. În plantaŃiile mamă din care se iau organe de înmulŃire vegetativă se vor face controale pentru depistarea şi eliminarea plantelor bolnave. Cercetările efectuate în domeniul combaterii biologice au scos în evidenŃă existenŃa unei tulpini nepatogene a acestei bacterii - tulpina K-84 care este folosită sub formă de suspensie. Organele de înmulŃire vegetativă se tratează prin imersie în această suspensie înainte de plantare. Micoze 8.1.7. Înnegrirea garoafelor - Mycosphaerella dianthi Simptome. Boala apare pe garoafele din câmp, solarii sau seră, sub forma unor pete de decolorare circulare sau eliptice, înconjurate de o zonă violacee. În condiŃii favorabile agentului patogen, petele se brunifică, se extinde zona atacată şi în final frunzele se îngălbenesc, se răsucesc şi se usucă. Tulpinile şi pedunculii florali atacaŃi se frâng foarte uşor în dreptul Ńesuturilor necrozate şi înnegrite. Bobocii cu sepalele atacate nu se mai deschid sau se deschid asimetric (fig. 143).

289

Agentul patogen - Mycosphaerella diathi (Burt.) Jorstad., fam. Venturiaceae. ord. Pleosporales cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Heterosporium echinulatum (Berck.) Cooke. Ciuperca are aparatul vegetativ un tal ce se dezvoltă intercelular iar la suprafaŃa organelor atacate formează conidiofori brun-olivacei, multicelulari, noduroşi, ce ies prin stomate în formă de tufe. La capătul fiecărui conidiofor se formează câte o conidie cilindrică, brună-olivacee, cu 3-4 septe transversale şi cu pereŃii exteriori echinulaŃi tip Heterosporium. În resturile vegetale ciuperca poate forma loculi cu asce şi ascospori, însă la noi în Ńară se cunoaşte doar forma conidiană.
Fig.143- Înnegrirea garoafelor Mycosphaerella dianthi: a-plantă atacată; b-frunze atacate; c-conidiofori; d-conidii (după E. Docea şi V. Severin 1964).

Epidemiologie.CurenŃii de aer, picăturile apei de ploaie sau de irigaŃie vehiculează conidiile răspândind agentul patogen în cursul perioadei de

vegetaŃie. De la un an la altul agentul patogen rezistă sub formă de miceliu deshidratat subepidermal, în resturile de plante atacate şi sub formă de loculi izolaŃi cu asce şi ascospori. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală (strângerea şi arderea plantelor atacate) sunt un factor esenŃial în prevenirea bolii iar în cazul apariŃiei ei, agentul patogen poate fi combătut prin stropiri cu fungicide sistemice: Bavistin 50 WP 0,05-0,07 %, Derosal 50 SC-0,07 %, Topsin M 70 WP-0,3 % sau fungicide de contact ca: Dithane M 45-0,2 %. În soluŃiile toxice se va adăuga totdeauna aracet 0,2 % pentru a fi siguri de adezivitatea suspensiei toxice pe plante. 8.1.8. Rugina garoafelor - Uromyces dianthi Simptome. Pe toate organele aeriene apar pete mici, brun-gălbui, în dreptul cărora epiderma crapă iar Ńesuturile se necrozează. Dacă sunt atacate tijele florifere, se observă uscarea plantei deasupra zonei atacate. Agentul patogen - Uromyces dianthi (Pers.) Niessl., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca are aparatul vegetativ un tal care parazitează Ńesuturile şi pe care se formează pustule de uredospori sferici sau elipsoidali, pedunculaŃi, bruni-gălbui, cu membrană fin echinulată (fig. 144). Pe acelaşi miceliu, dar mai târziu, apar teliosporii unicelulari, sferici, pedunculaŃi, brun-gălbui, cu o papilă germinativă la vârf.
290

Fig. 144 - Rugina garoafelor Uromyces diathni: a-plantă atacată; b-uredospori; c-teliospori (după Vera Bontea din Al. Lazăr şi col., 1977).

Epidemiologie.Răspândirea ciupercii se face în cursul vegetaŃiei prin uredospori iar permanentizarea sa este asigurată de miceliu de infecŃie şi de teliospori. Atacul ciupercii este favorizat la temperaturi în jur de 14oC şi de persistenŃa picăturilor de apă pe frunze timp de 3 ore. Prevenire şi combatere. Sunt avizate pentru tratamente următoarele produse: Polyram combi-0,3 % (timp de pauză 21 zile), Polyram DT- 0,3 %( timp de pauză 21 zile), Plantvax 20EC-0,3 %( timp de pauză 28 zile), Plantvax 75 WP-0,2-0,3 %, Baycor 25 WP-0,2 %, Bumper 250 EC-0,02 %, Tilt 250 CE RV 0,02 %, Tilt 250 EC-0,02 %. 8.1.9. Septoriozele plantelor floricole - Septoria sp. Aceste ciuperci produc boli foliare cunoscute sub numele de pătări brune. Simptome. Ciupercile atacă mai întâi frunzele bazale şi după ce pe acestea apar organele de înmulŃire, atacul se extinde şi la tulpini, frunze din etajele superioare, sepale şi chiar petale. łesuturile din dreptul petelor la început sunt decolorate, apoi se brunifică pentru ca în final, zona centrală să fie albicioasă cu puncte mici negre, vizibile cu ochiul liber sau la lupă. Agentul patogen - Septoria sp., fam. Sphaeropsidaceae ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciupercile formează în Ńesuturi un tal filamentos pe care se diferenŃiază numai organe ale înmulŃirii asexuate, picnidiile, globuloase sau uşor turtite, care prezintă un por de eliminare a picnosporilor situat la nivelul epidermei frunzelor atacate. Picnosporii sunt hialini, filamentoşi, uşor curbaŃi, cu 1-3 pereŃi transversali (fig.145). Epidemiologie. Picnosporii asigură răspândirea ciupercilor în perioada de vegetaŃie dar pot rezista în resturile atacate peste iarnă şi în anul următor vor produce primele infecŃii. Septorioza la ochiul boului - Septoria callistephi Gloyer. Septorioza crizantemelor - Septoria chrysanthemella Sacc. (fig. 146).
Fig. 145 - Picnidie cu picnospori de tip Septoria (după G.Goidanich, 1964).

.

Pătarea (septorioza) frunzelor de ciclamen - S. cyclaminis (Dur. et Mont.) Sacc.

Septorioza nemŃişorului - Septoria . delphinella Sacc. Septorioza gladiolei-S. gladioli Pass. Pătarea brună (septorioza) la garoafe - S. dianthi Desm.

291

Acest agent patogen poate produce pete mici, ruginii, apoi brun-negricioase, pe tuberobulbi ducând la uscarea şi mumifierea lor.Ciuperca se poate transmite şi prin tuberobulbii parŃial atacaŃi. Prevenire şi combatere. În vederea prevenirii atacului agenŃilor patogeni din genul Septoria, se recomandă respectarea măsurilor de igienă culturală, aplicarea unui asolament, folosirea de seminŃe dezinfectate şi de butaşi sănătoşi. Tuberobulbii de gladiole se vor dezinfecta înainte de plantare cu Captadin 50-0,3 %, soluŃie în care vor fi scufundaŃi timp de 30' sau tot 30' se vor scufunda în soluŃie de formalină (concentraŃie-0,4 %). În lipsa acestor substanŃe, se poate folosi şi soluŃie de permanganat de potasiu 0,15 % în care tuberobulbii se Ńin 2 ore. În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face stropiri preventive (1-2 tratamente) cu Mancozeb 800-0,2 %, Captadin 50 PU-0,25 % sau fungicide sistemice Benomyl 50 WP-0,06 %, Topsin M 70 WP0,1 % etc.

Fig. 146 - Septorioza crizantemelor - Septoria chrysanthemella: afrunză atacată; b-picnospori (după E. Docea, V. Severin, 1964).

8.1.10. Fuzariozele plantelor floricole - Fusarium oxysporum Simptome. Indiferent de forma specializată a agentului patogen, boala se manifestă prin clorozarea frunzelor din vârful plantelor şi o uşoară veştejire a lor. Odată cu avansarea bolii, se observă îngălbenirea totală a frunzelor, veştejirea şi apoi uscarea plantelor. La soiurile tolerante (soiuri rezistente nu există) se observă îngălbenirea parŃială a frunzelor şi o încetinire a creşterii. În secŃiunile practicate în tulpinile plantelor bolnave, se observă o brunificare a vaselor conducătoare. În condiŃii de umiditate mare pe organele atacate apare un mucegai alb-roz. Agentul patogen - Fusarium oxysporum (Schecht.) Snyd. et fam.Mucedinaceae,ord.Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Hans.,

Ciuperca este o specie parazită facultativ ce rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit pe care în condiŃii de secetă apar clamidospori sferici, iniŃial strălucitori, apoi brunii care sunt organe de rezistenŃă. Pătrunderea ciupercii în plantă se realizează prin sistemul radicular, apoi agentul se dezvoltă în vasele conducătoare pe care le astupă şi apoi le brunifică. Dacă solul în care se cultivă plantele floricole nu a fost dezinfectat, dacă are nematozi, este umed şi temperatura este în jur de 28-29oC, atacul agentului patogen este foarte rapid şi se poate compromite cultura.
292

Pe miceliul hialin al ciupercii se formează micro şi macroconidii grupate în sporodochii. În masă ele au culoarea uşor roz. Microconidiile sunt ovoide, neseptate sau cu o septă. Macroconidiile sunt semilunare, uşor curbate şi prezintă 3-5 pereŃi transversali (fig. 147, fig. 148). Epidemiologie. Agentul patogen prezintă mai multe căi de răspândire în cursul perioadei de vegetaŃie şi de la un an la altul. Se poate transmite prin conidii şi prin miceliu în cursul vegetaŃiei, iar de la un an la altul rezistă sub formă de miceliu în resturile de plante, conidii sau clamidospori. Ciuperca Fusarium oxysporum (Schlecht.) Snyd. et Hans., are mai multe forme specializate: Fusarium oxysporum f.sp. dianthi (Prill. et Del.) Snyd. et Hans. fuzarioza garoafelor. Fusarium oxysporum f.sp.chrysanthemi (Litt.) Armst. împreună cu f.sp. tracheiphilum (E.F.Sm.) Snyd. et Hans. produce fuzarioza crizantemelor. Fusarium oxysporum f.sp. narcissi Snyd. et Hans. - putregaiul bazal al bulbilor de narcise. Fusarium oxysporum f.sp. gladioli Mass. - fuzarioza la stânjenel, freesie şi gladiole. Fusarium oxysporum f.sp. lilii Imle - făinarea crinilor. Fusarium oxysporum f.sp. tulipae Apt. fuzarioza lalelelor. Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea obligatorie a solului dezinfectat pentru ghivece sau răsadniŃe. În sere dezinfecŃia termică a întregului strat de sol este obligatorie, dacă în anul precedent a fost semnalat parŃial în seră atac de fuzarioză. Pentru înrădăcinarea butaşilor se va folosi substrat inert (perlit) dezinfectat cu fungicide sistemice Benlate 50 WP 0,050,1 % sau Syllit 65 WP-0,1 %. DezinfecŃia chimică a stratului superficial a solului nu este suficientă deoarece agentul patogen rămâne ca saprofit chiar şi la 80 cm şi apoi revine ca parazit pe rădăcini şi tulpini în zonele superficiale. La plantare vor fi folosiŃi numai butaşi, bulbi sau
293

Fig. 147 - Conidii, microconidii şi clamidospori de tip Fusarium (după G. Goidanich, 1964).

Fig. 148 - Veştejirea garoafelor Fusarium oxysporum f.sp. dianthi: a-plantă atacată, b-miceliu şi conidii (după Al. Lazăr, 1977).

tuberobulbi sănătoşi. 8.1.11. Putregaiul cenuşiu al plantelor floricole - Botrytis sp. Simptome. Atacul se manifestă pe flori şi pedunculul acestora în condiŃii de umiditate atmosferică mare. Organele atacate se brunifică, Ńesuturile se înmoaie şi se acoperă cu un mucegai fin gri. Bobocii florali şi florile atacate se desprind de pe plantă. Atacul este foarte periculos când se manifestă în seră pe butaşii puşi la înrădăcinat. Agentul patogen - Botrytis sp., fam. Mucedinaceae, Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. ord. Moniliales, cl.

Ciupercile pătrund în plante prin Ńesuturi sănătoase dar şi prin rănile provocate de om, în timpul întreŃinerii culturilor. Pe talul brun al ciupercilor se formează conidiofori erecŃi, ramificaŃi monopodial în treimea superioară, olivacei la bază. Ultimele ramificaŃii sunt scurt măciucate şi prezintă sterigme de care se prind conidiile unicelulare, hialine şi ovoidale. Ciupercile genului Botrytis evoluează la temperaturi optime de 15-20oC şi umiditate ridicată 98 %. Dacă temperaturile depăşesc 22oC pe miceliul ciupercilor apar scleroŃi, ca formă de rezistenŃă din care vor apărea din nou micelii de infecŃie. Epidemiologie. AgenŃii patogeni rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit sau scleroŃi din care în anul următor, apar micelii ce vor parazita. În timpul vegetaŃiei, patogenii sunt răspândiŃi prin conidiile formate pe Ńesuturile putrezite, spori ce sunt vehiculati de picăturile de apă şi de curenŃii de aer prezenŃi în cultură . Această boală este comună la garoafe, ciclamen, crin, crăiŃe, muşcată, trandafir, begonie, dalie, gerbera, saintpaulia, gura leului, liliac etc. În Ńară la noi au fost semnalate specii ale patogenului, ce dau bolile: Putregaiul cenuşiu la crăiŃe, crizanteme, ciclamen - Botrytis cinerea. Putregaiul cenuşiu al narciselor narcissicola Kleb. B.

Putregaiul cenuşiu al crinului - B. elliptica (Berk.) Cooke. Putregaiul gladiolelor Timm.
Fig. 149- Putregaiul cenuşiu al lalelelor Botrytis tulipae (după E. Rădulescu şi E. Docea din Al. Lazăr şi col., 1977).

B. gladiolorum

Putregaiul cenuşiu al bujorului - B. paeoniae Oud. Putregaiul cenuşiu al lalelelor - B. tulipae (Lib.) Lind.(fig. 149).
294

Prevenire şi combatere.În culturile de plante floricole se va evita excesul de umiditate, folosind irigarea prin brazde. În seră şi solarii se va asigura aerisirea corespunzătoare şi evitarea îngrăşării excesive cu azot ce predispune plantele la îmbolnăvire. Igiena culturală, strângerea şi arderea resturilor de plante atacate ca şi o corectă amplasare a culturii în asolament, limitează atacul. La plantare se vor folosi butaşi, rizomi, bulbi, tuberobulbi luaŃi de la plante sănătoase, nerăniŃi, cu aspect normal. Înainte de plantare, aceste părŃi vii de plante vor fi dezinfectate prin scufundare în suspensie de Benlate 50 WP-0,05 %, Topsin 70 PU-0,1 %, sau Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha. În vederea prevenirii atacului se recomandă stropiri cu Ronilan 50 DF-0,15 %, Rovral 50 WP-0,2 %, Sumilex 50 PU-0,1 % sau alte produse antibotritice. Repetarea tratamentelor se va face la interval de 7 zile, alternând produsele, pentru a nu se ajunge la rase fiziologice rezistente. 8.2. BOLILE LALELELOR Viroze 8.2.1. Mozaicul frunzelor la lalele, begonie, nemŃişor, petunie, flox, muşcată - Cucumber mozaic virus Virusul mozaicului castraveŃilor a fost descris în 1916 şi acum este cunoscut în toată lumea ca producând boli deosebit de grave la diferite plante de cultură, plante ornamentale şi specii lemnoase. Poate fi semnalat pe ochiul boului, pe nemŃişor, petunii, flox, zinii, lalele, muşcate. În asociere cu alte virusuri este prezent pe lalele, crin şi gladiole,producând viroze grave. Simptome. Pe frunze apar pete inelare sau striuri de culoare galbenă ce dau aspectul de mozaic în contrast cu zonele verzi ale frunzei. Zonele decolorate cu timpul se înroşesc, apoi devin brune şi se usucă. Pe unele frunze pot fi semnalate desene clorotice variate ca “frunza de stejar” sau poate fi observată o necroză a nervurilor. La ochiul boului, în afară de mozaicarea frunzelor apare o scurtare a internodurilor ceea ce dă simptomul de piticire însoŃit de deformarea ligulelor. La nemŃişor, pe frunze, apar benzi clorotice paralele cu nervurile şi clorozări ale marginilor limbului. InflorescenŃele au florile foarte apropiate cu aspect de “mături de vrăjitoare”. La petunii, frunzele plantelor virozate
295

Fig. 150 - Mozaicul lalelelor - Cucumber mosaic virus: atac pe bulbi (după O. Appel, 1954).

apar gofrate din cauza creşterii încetinite a zonelor mozaicate, zone pe care apar în scurt timp pete necrotice. La flox, se remarcă o reducere accentuată a limbului frunzelor virotice până la aspectul de “şiret”. La cârciumărese, frunzele virotice manifestă o clarifiere a nervurilor însoŃită de mozaicarea şi pătarea clorotică a limbului. La lalele, frunzele virotice sunt deformate cu necroze paralele cu nervurile, florile au petalele cu pete decolorate iar pe bulbi apar pete inelare brune-cenuşii, adâncite în Ńesut (fig. 150). La muşcată simptomele de mozaic se observă doar pe frunzele tinere, apoi infecŃia se menŃine în stare latentă. Acest virus în asociere cu virusul pătării lalelelor produce marmorarea gravă a crinului. În asociere cu virusul latent al crinului produce pătarea necrotică a crinului iar în asociere cu virusul mozaicului galben al fasolei produce dungarea albă a gladiolelor. Agentul patogen - Cucumber mosaic virus. Virusul formează în celulele atacate cristale hexagonale sau plăci unghiulare şi prezintă mai multe tulpini ca tulpina G - ce dă infecŃii sistemice la Zinnia, tulpina galbenă P6 ce atacă specii de Nicotiana ca şi tulpina 5 a lui Price. Tulpina C este frecventă la garoafe. Particulele virusului sunt izometrice, poliedrice de 28-30 nm în diametru. Virusul poate fi inactivat la temperaturi de 60-70oC. Epidemiologie. Virusul se răspândeşte în natură prin afide, mecanic şi prin cuscută. Uneori la Cucurbitaceae se transmite şi prin seminŃe. Rezistă în natură în gazdele multianuale ca Stellaria media. Prevenire şi combatere. În câmp se impune o izolare spaŃială între speciile ornamentale şi culturile de cucurbitacee sau alte plante ce fac parte din cercul de plante gazdăal patogenului. SămânŃa se va recolta numai de la plantele sănătoase, observate pe întreaga perioadă de vegetaŃie sau se va trata termic. Plantele din cultură sau seră se vor stropi cu insecticide organo-fosforice pentru combaterea afidelor vectoare. 8.2.2. Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea, ochiul boului, gladiole, gerbera, narcise - Tabacco “rattle” virus Acest virus are numeroase sinonimii în funcŃie de autorul şi planta gazdă din care a fost izolat. Simptome. Pe frunzele de ochiul boului, apar pete inelare de decolorare, dar şi benzi clorotice sau “frunze de stejar” de culoare galben-verzuie. Florile nu sunt afectate dar creşterea plantelor este stagnată. La flox, frunzele virotice au pete clorotice apoi necrotice de forme variate. Narcisele atacate de acest virus prezintă o marmorare pe frunze şi tulpini. Lalelele au pe frunze pete clorotice paralele cu nervurile iar la florile de culoare roşie, se observă pe petale striuri necrotice şi
296

Fig. 151- Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea - Tobacco rattle (după O. Appel, 1954).

nuanŃe de un roşu închis pe margine. Florile virotice de culoare albă sau galbenă prezintă striuri cu aspect sticlos. Gladiolele virozate au pe frunze pete galbene sau brune, în dreptul cărora Ńesuturile bonave se necrozează, se brunifică, apoi apar rupturi, frunzele prezentând pe margine crestături specifice. Pe flori, la toate plantele din diferite genuri, apar striuri şi pete de decolorare ca şi la lalele (fig. 151). În cazul atacului pe gerbera, pe frunze apar pete clorotice liniare sau inelare fără ca florile să fie afectate. Agentul patogen - Tabacco "rattle" virus. Patogenul a fost descris în 1943 în Olanda însă acum este cunoscut şi în S.U.A., Brazilia şi Japonia. El infectează un număr însemnat de plante gazdă din flora cultivată şi spontană prezentând mai multe tulpini cu virulenŃă variată. Epidemiologie. În natură virusul este transmis de insecte din genul Trichodorus şi rezistă în buruieni din genurile Capsella şi Myosotis. De la plantă la plantă virusul poate fi transmis şi prin nematozi. Prevenire şi combatere. Plantele ornamentale vor fi semănate sau plantate numai în sol necontaminat sau dezinfectat cu nematocide iar în câmp, la observarea simptomelor, plantele se vor scoate şi se vor arde iar culturile se vor stropi periodic cu insecticide pentru distrugerea vectorilor.

8.2.3.Boala “Augusta” a lalelelor şi încreŃirea frunzelor de flox - Tobacco necrosis virus Simptome. Plantele de flox virozate prezintă frunze încreŃite cu pete necrotice, neregulate ca formă. łesuturile din dreptul petelor sunt rugoase şi frunza are un aspect mozaicat. Striuri necrotice apar şi pe tulpinile îngroşate cu internodii scurte. Înflorirea este sistată din momentul instalării bolii şi plantele se usucă foarte devreme (fig. 117). Agentul patogen şi epidemiologie - Tobacco necrosis virus. Virusul are o răspândire generală, având un cerc larg de plante gazdă, între care şi lalelele la care produce boala “Augusta”. În natură, se transmite prin zoosporii ciupercii Olpidium brassicae şi de la un an la altul prin părŃi vii de plantă, virotice. Prevenire şi combatere. Solul în care se seamănă sau se plantează florile va fi dezinfectat iar în cazul lalelelor se vor planta numai bulbi sănătoşi.

8.2.4. Pătarea lalelelor - Tulip breaking virus Simptome. Plantele virotice se recunosc abia la înflorire deoarece simptomele foliare uneori lipsesc. La unele plante frunzele au striaŃii longitudinale verzi-închis sau alb-argintii
297

iar în final frunzele sunt gălbui sau argintii. Înflorirea este întârziată cu 7-10 zile iar la apariŃia lor, florile au petalele cu pete, benzi decolorate sau întreaga petală este decolorată. Întrucât benzile decolorate contrastează cu roşul, rozul sau violetul florii, apariŃia acestor flori virotice este dorită. În comerŃ ele sunt numite lalele “Rembrandt”. Deşi plantele sunt virotice ele rămân viabile câŃiva ani. Agentul patogen - Tulip breaking virus Virusul face parte din grupa Potyvirus. El poate fi întâlnit şi la speciile floricole ale genului Lilium. Epidemiologie. În timpul vegetaŃiei, virusul este transmis de Aphis fabae, Macrosiphum euphorbiae şi Myzus persicae. Prin sucul rămas pe uneltele de tăiat, virusul se poate transmite cu uşurinŃă. Prevenire şi combatere. Plantele virotice se vor elimina din cultură şi se vor arde. Uneltele de tăiat se vor dezinfecta cu fosfat trisodic 10 %. Cultura va fi stropită cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide specifice distrugerii afidelor. Lalelele mai pot fi atacate de: Tulip white streak virus - dungarea albastră a lalelelor. Tulip halo necrosis virus - necroza aureolată.

Bacterioze 8.2.5. Cancerul bacterian al lalelelor - Corynebacterium oortii Această boală bacteriană a fost descrisă în străinătate, în 1969, pe lalele cultivate în seră, iar la noi Gh. Marinescu o semnalează în 1983, din judeŃul Ilfov. Simptome. Bacteria atacă toate organele plantei formând pe bulbi pete albe ce devin apoi galbene. łesuturile atacate putrezesc, bulbii crapă şi apar ulceraŃii pline cu gomă bacteriană. Frunzele au suprafaŃa rugoasă, cu pete albicioase, circulare, de 1-4 mm. Epidermele frunzei se rup şi apar ulceraŃii alungite înconjurate de Ńesuturi necrozate. Aceleaşi ulceraŃii apar pe tulpini şi chiar pe boboci, dacă este vreme umedă. Vasele conducătoare din tija florală sunt mai întâi îngălbenite apoi brunificate; datorită putrezirii Ńesuturilor tijele se rup uşor. Agentul patogen şi epidemiologie - Corynebacterium oortii (Saal. and Maas) Geest., fam. Corynebacteriaceae, ord. Actinomycetales, Div. Bacteria. Bacteria sub formă de bastonaş se dezvoltă la temperaturi optime de 26-28oC şi se răspândeşte prin ploaie, vânt şi uneltele de lucru folosite în timpul perioadei de vegetaŃie. Agentul patogen pătrunde prin rănile de pe partea aeriană a plantelor provocate de insecte sau instrumentar. De la un an la altul,bacteria se transmite prin bulbii infectaŃi.

298

Prevenire şi combatere. Se vor recolta bulbi numai de la plantele sănătoase iar cele bolnave vor fi scoase cu atenŃie din cultură şi se vor arde. Bulbii, cu 1-2 zile înainte de plantare, se vor dezinfecta cu Validacin 3 S-3 %. Se va asigura o rotaŃie de 3-4 ani şi o respectare a măsurilor de igienă culturală. 8.2.6. Putregaiul moale al bulbilor de lalea - Pseudomonas syringae În România, C. Stăncescu şi I. Zurini au descris în 1981 boala bacteriană caracterizată prin putrezirea umedă a bulbilor de lalea. Simptome. Pe bulbii bolnavi, apar pete maro-deschis în zona discului central. În timpul evoluŃiei bolii, putrezirea bulbului are loc în profunzime, apărând un mucilagiu albcenuşiu. Plantele apărute din aceşti bulbi au tulpini ce rămân mici şi nu înfloresc. Agentul patogen. - Pseudomonas syringae van Hall, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Corpul bacteriei este alungit şi prezintă capetele rotunjite. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin bulbii infectaŃi şi prin resturile de plante rămase pe sol. Prevenire şi combatere. La plantare, se vor folosi numai bulbi sănătoşi bine sortaŃi. Solul din serele sau solariile unde s-au cultivat lalele ce au prezentat simptome de atac, va fi dezinfectat termic sau chimic. În timpul vegetaŃiei, plantele bolnave vor fi eliminate şi arse. Dezinfectarea bulbilor cu Validacin 3 S-3 % ca şi măsurile de igienă culturală previn instalarea agentului patogen. 8.3. BOLILE CRIZANTEMELOR Viroze 89.3.1. Aspermia crizantemelor - Chrysanthemum aspermy virus Simptome. Pe frunzele tinere apar simptome de mozaicare slabă iar creşterea stagnează. InflorescenŃele care apar sunt mici, deformate, au ligulele centrale încreŃite. Florile sunt inegale ca mărime, parŃial înverzite sau pătate, fără valoare comercială. Epidemiologie. Virusul se transmite prin afide şi prin butaşii infectaŃi. Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de butaşi de la plantele mamă sănătoase sau care au fost supuse termoterapiei la 35-38oC timp de 4 săptămâni. Periodic plantele vor fi stropite cu insecticide, împotriva afidelor. 8. 3.2. Mozaicul crizantemelor - Chrysanthemum virus B

299

Simptome. Frunzele tinere manifestă o mozaicare, pete inelare de decolorare, galben-verzui ce devin apoi necrotice. Frunzele mozaicate au limbul deformat, cu nervuri translucide iar planta formează flori mici şi decolorat (fig. 152). Agentul patogen - Chrysanthemum virus B, aparŃine grupei Carlavirus. Virusul este de formă alungită cu margini paralele şi capete drepte. Patogenul poate fi inactivat doar la 70-80oC. Virusul este răspândit de afide şi prin înmulŃirea vegetativă a plantelor deja infectate.

Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea plantelor virotice şi stropiri cu insecticide în vederea prevenirii răspândirii agentului patogen. Tratamentul termic al plantelor mamă infectate nu poate fi realizat datorită temperaturii înalte de inactivare. La crizanteme mai putem întâlni: - Chrysanthemum vein mottle virus - marmorarea nervuriană. - Chrysanthemum stunt viroid - piticirea crizantemelor. - Chrysanthemum chlorotic mottle viroid - pătarea clorotică.

Fig. 152 - Mozaicul crizantemelor Chrysanthemum virus B (după M.Klinkovski din Al. Lazăr şi col., 1977)

Bacterioze 8.3.3. Necroza bacteriană a crizantemelor şi gerberelor, pătarea frunzelor şi florilor de muşcată - Pseudomonas cichorii Boala a fost semnalată în S.U.A. dar este răspândită şi în Europa. Simptome. Atacul apare la 4-5 săptămâni de la plantarea crizantemelor sub formă de pete circulare de 2-3 mm în diametru, pete de decolorare pe frunzele bazale care în scurt timp se necrozează. Necrozarea zonelor afectate duce la deformarea frunzei iar dacă este o atmosferă umedă apare putregaiul umed. Simptomele tulpinale apar mai târziu sub formă de leziuni în zona nodurilor, zonă ce se înnegreşte şi se extinde spre butonii florali. Pe frunzele de muşcată bacteria produce pete de 5-10 mm, cu aspect hidrozat şi culoare brună-negricioasă. În atmosferă uscată, Ńesuturile atacate se necrozează, în timp ce în atmosferă umedă, apare putregaiul umed. Când boala se extinde, pe pedunculi şi tulpini apar pete necrotice iar butonii florali nu se mai deschid.
300

Pe frunzele de gerbera, atacul se observă sub formă de pete hidrozate, circulare, brune-negricioase. La un atac puternic, brunificarea se extinde de la marginile frunzelor spre nervura mediană. Agentul patogen şi epidemiologie - Pseudomonas cichorii (Swingle) Stapp, fam. Pseudomonaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are o evoluŃie rapidă la temperaturi de 26-30oC şi se transmite de la plantă la plantă prin apa de irigaŃii sau uneltele de lucru. De la un an la altul rezistă în sol în resturile infectate. Fertilizarea cu îngrăşăminte pe bază de azot, favorizează atacul. Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia termică sau chimică a solului, dezinfecŃia chimică a utilajelor, plantarea de butaşi sănătoşi, fertilizări echilibrate şi reglarea temperaturii în seră şi solarii. Printr-o rotaŃie de 3-4 ani a culturii şi tratamente preventive cu sulfat tribazic de cupru 0,4-0,5 % sau Dithane M-45 - 0,2 % putem preveni atacul.

Micoze 8.3.4. Făinarea crizantemelor - Oidium chrysanthemi Boala este semnalată încă din 1954 de C. Sandu-Ville iar acum este prezentă atât în culturile protejate cât şi în cele de câmp. Simptome. Pe ambele feŃe ale limbului sau pe tulpini apar zone acoperite cu o pâslă albă cu aspect pulverulent, sub care Ńesuturile se îngălbenesc. Agentul patogen şi epidemiologie - Oidium chrysanthemi Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Rob., fam.

Ciuperca prezintă numai forme de înmulŃire asexuată. Pe talul filamentos, ectoparazit, se formează lanŃurile de conidii hialine, unicelulare, eliptice, de 25-40 x 15-20 µm. La maturitatea lor, conidiile sunt antrenate de vânt şi pot infecta alte frunze şi tulpini dacă temperaturile sunt peste 20oC şi foliajul este uşor veştejit. Frunzele care se găsesc într-un mediu lipsit de curenŃi de aer sau cele care aparŃin plantelor îngrăşate excesiv cu îngrăşăminte cu azot sunt uşor infectate de acest agent. Permanentizarea ciupercii se face sub formă de miceliu ce rezistă în mugurii plantelor atacate. Tratamentele curative se aplică la intervale de 7-10 zile cu fungicide de contact: Kumulus DS - 0,3 %, Kumulus S - 0,3 %, Microthiol special-0,3 %, Sulfomat P - 20 kg/ha sau sistemice: Benlate 50 WP 0,05-0,07 %, Topsin 70 PU-0,07 %, Topsin M 70 WP0,1 %, Karathane L.C.-0,05 %, Saprol 190 EC-0,125 %, Afugan- 0,05 %, Bayleton 25 WP0,05 %, Systhane 12,5 CE- 0,04 %. Se pot folosi şi substanŃe din grupa amestecuri care au un spectru mai larg: Shawit F 71,5 WP-0,2 %, Systhane C-0,1 %, Systhane MZ-0,2 %.

301

8.3.5. Rugina albă a crizantemelor - Puccinia horiana Această rugină originară din Extremul Orient unde a fost descrisă în 1901, a pătruns în Europa în 1963 şi este semnalată şi la noi în România. Simptome. Pe frunze apar pete mici, circulare de culoare la început alb-verzuie, apoi albă şi în final cafenie sau castanie. Petele sunt distribuite uniform pe limb şi pe nervuri, iar în dreptul lor se formează o mică excrescenŃă pe faŃa superioară şi cavităŃi pe partea inferioară. Agentul patogen şi epidemiologie - Puccinia horiana P. Henn., fam. Pucciniaceae, ord, Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca formează pe frunzele de crizanteme numai pustule cu teliospori care au membrana albicioasă iniŃial, dând aspect de pată “albă”. Ulterior membrana teliosporilor devine cafenie-brună. Aceşti teliospori germinează în pustule şi dau bazidiospori ce sunt vehiculaŃi de vânt. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul din butaşii infectaŃi. În timpul anului există două perioade de predispoziŃie a plantelor la îmbolnăvire, martie-aprilie şi septembrie-octombrie, acestea fiind perioadele în care plantele sunt umezite mai mult timp şi se realizează temperatura medie de 17-24oC, optimă pentru instalarea atacului (fig. 153). . Prevenire şi combatere. La toate plantele floricole este necesar să se respecte măsurile de igienă culturală, deoarece agenŃii patogeni ce dau rugini rezistă sub formă de spori în organele atacate. Plantele puternic atacate vor fi strânse şi arse. Se va evita recoltarea de butaşi de la plantele ce au manifestat simptome de rugină. Înainte de plantare aceştia se vor scufunda în soluŃii toxice iar amestecul de sol pentru înrădăcinare se tratează cu Ridomil MZ 72 WP-0,04 % sau alt fungicid sistemic udând cu 4-5 l suspensie la 1 m2. Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce favorizează instalarea agenŃilor patogeni. La plantare se vor prefera soiurile rezistente dacă în anii precedenŃi în zonă s-au semnalat pagube produse de rugini. În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face 4-5 tratamente cu produse dn grupele: Gr.C: Polyram combi 0,3 %; Mancozeb 80-0,2 %; Gr.D: Benomyl 50-0,08 %; Topsin M 700,1 %; Dithane M 45-0,2, Tiuram 70-0,3 %; Gr.H: Saprol 190 EC-0,1 %; Plantvax 75-0,2 %; Gr.J: Baycor 25 WP-0,2%, Bumper 250 E-0,02 %,Tilt 250 CE RV-0,02 %; Mirage 45 EC0,1 %; Systhane 12 E-0,05 %; Systhane 12,5 CE-0,05 %; Shavit 25 EC-1 l/ha; Systhane MZ0,2 % (2 kg/ha).
Fig. 153 - Rugina albă a crizantemelor Puccinia holeriana: frunză atacată; a-uredospori; b,c,d-teliospori (după E. Jacky din J. Eriksson, 1928).

302

Tratamentele cu fungicide de contact se fac la intervale de 7 zile iar cele cu fungicide sistemice la intervale de 12-14 zile. Se recomandă alternarea celor 2 tipuri de fungicide şi schimbarea fungicidelor folosite pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenŃă a agentului patogen. Septorioza crizantemelor - Septoria chrysanthemella (vezi 4.1.9.). Fusarioza crizantemelor - Fusarium oxysporum f.sp. chrysanthemi (vezi 4.1.10). Putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea (vezi 4.1.11.).

8.4. BOLILE GLADIOLELOR Viroze 8.4.1.Pătarea clorotică inelară şi în benzi - Tobacco rattle virus La gladiole mai pot fi întâlnite următoarele virusuri: Bean yellow mosaic virus - mozaicul galben; Cucumber mosaic virus - mozaicul şi malformarea florilor.

Bacterioze 8.4.2Râia tuberobulbilor de gladiole Pseudomonas gladioli pv. gladioli Boala a fost descrisă iniŃial în S.U.A. însă acum este răspândită în Australia şi Europa. În 1943 este semnalată în împrejurimile Bucureştiului. Simptome. Boala se manifestă la baza frunzelor sub forma unor pustule de culoare galben-brunie în dreptul cărora apar pete necrotice. Dacă temperatura este optimă între 2830oC, petele se extind şi apar zone necrotice cu o margine de culoare roşiatică. În atmosferă umedă, zonele afectate putrezesc, sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază. Tuberobulbii infectaŃi au pe cămăşi pete ovale, brune apoi negricioase. Pulpa afectată are Ńesuturile distruse, rămân numai vasele conducătoare şi apar adâncituri gălbui, de 3-10 mm în diametru şi 2-3 mm adâncime. łesuturile atacate pe timp uscat devin tari, lucioase şi se pot scoate ca un dop. Pe timp umed tuberobulbii sunt lucioşi, mucilaginoşi în zona afectată. Agentul patogen şi epidemiologie - Pseudomonas gladioli pv. gladioli Severini, fam. Pseudomonaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria se transmite prin sol şi evoluează rapid producând pagube mari dacă temperatura este între 28-30oC. Prin resturile organice rămase în sol bacteria poate rezista până la ciclul următor de cultură. Din cercul de plante gazdă ce pot fi atacate fac parte stânjenelul, freesia, garoafele şi nemŃişorul.
303

Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia termică sau chimică a solului, înmulŃirea prin tuberobulbi sănătoşi sau tratarea lor preventivă cu Dithane M 45-0,2 % sau Mancozeb 800-0,25 %. Organele de înmulŃire vegetativă se vor scufunda în soluŃiile de fungicid timp de 30 minute, cu 1-2 zile înainte de plantare.

Micoze Septorioza gladiolelor - Septoria gladioli (vezi 4.1.9.). Fusarioza - Fusarium oxysporum f.sp. gladioli (vezi 4.1.10.) Putregaiul gladiolelor - Botrytis gladiolum (vezi 4.1.11.).

8. 5. BOLILE FREESIEI Viroze 8.5.1. Mozaicul galben al fasolei la freesia Bean yellow mosaic virus in freesia Simptome. Frunzele plantelor virotice prezintă pete şi dungi verzi-deschis sau galbene. Florile sunt deformate, rămân închise sau se deschid asimetric. Jumătatea inferioară a florii este cutată, strânsă şi din această cauză apare simptomul caracteristic de asimetrie. În cazul unor infecŃii mixte cu mozaicul freesiei şi cel galben al fasolei, plantele se usucă foarte repede. Agentului patogen şi epidemiologia. Virusul se răspândeşte prin afide şi prin mâinile muncitorilor în timpul vegetaŃiei iar de la un an la altul rezistă în tuberobulbi. Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea plantelor virotice, stropiri cu insecticide, plantarea de tuberobulbi sănătoşi sau cultivarea freesiei din sămânŃă. În timpul vegetaŃiei mâinile muncitorilor şi cuŃitele cu care se taie florile se vor dezinfecta cu fosfat trisodic 10 %. 8.5.2. Mozaicul freesiei - Freesia mosaic virus Simptome. Frunzele plantelor bolnave prezintă pete mici de decolorare ce cu timpul evoluează în pete necrotice şi apare uscarea frunzelor. Florile plantelor bolnave prezintă pete de decolorare, deformări şi nu ating dimensiunile normale iar pistilul depăşeşte în înălŃime petalele. Tuberobulbii prezintă pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în Ńesuturi, zone ce vor fi uşor infectate cu ciuperci saprofite de sol. Agentul patogen şi epidemiologie - Freesia mosaic virus.

304

Agentul patogen face parte din grupa virusurilor ce au formă de "aŃă" şi are dimensiuni cuprinse între 1000-2500 x 30 nm. Răspândirea sa se face prin afide dar şi direct prin sucul rămas pe cuŃitele de recoltat flori sau pe mâinile muncitorilor. De la un an la altul se transmite prin tuberobulbii infectaŃi. Prevenire şi combatere. Se recomandă sortarea şi plantarea numai de tuberobulbi sănătoşi, cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pentru combaterea afidelor. Micoze 8.5.3. Fusarioza la freesia - Fusarium oxysporum f.sp. gladioli 8.6. BOLILE TRANDAFIRULUI Viroze 8.6.1. Mozaicul galben al trandafirului - Cherry necrotic ringspot virus virusul pătării inelare necrotice a cireşului (vezi 2.6.1.). Simptome. Trandafirii virotici prezintă frunze cu pete şi inele de decolorare verzui, galbene sau albe. În cazul infecŃiilor grave, la soiurile sensibile apar benzi clorotice în lungul nervurilor iar foliolele se deformează. Bobocii sunt mai slab dezvoltaŃi iar florile sunt decolorate (fig. 154). Agentul patogen şi epidemiologia. Virusul se transmite prin altoire şi activează la temperaturi cuprinse între 15-25oC. Toate soiurile de trandafir pot fi infectate dar unele manifestă toleranŃă şi nu sunt oprite în dezvoltare. Prevenire şi combatere. Recoltarea altoilor se va face numai de la plantele sănătoase urmărite în perioadele mai reci ale anului, deoarece la temperaturi ce depăşesc 25oC simptomele pot fi mascate.

Fig. 154 - Mozaicul galben al trandafirului - Cherry necrotic ringspot virus

Bacterioze 8.6.2. Cancerul bacterian - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (vezi 4.1.6.).

Micoze 8.6.3. Făinarea trandafirului - Sphaerotheca pannosa var. rosae Boala a fost descrisă în Ńara noastră încă din 1929 de Tr. Săvulescu şi C. Sandu-Ville. Ea este mai frecventă în spaŃiile protejate dar şi în câmp, în special pe trandafirii buchetari.

305

Simptome. Ciupercile parazitează toate organele verzi formând o pâslă albicioasă, mai fină sau mai densă, constituită din miceliu, din taluri filamentoase ramificate şi întreŃesute. Sub aceste pâsle Ńesuturile parazitate se îngălbenesc şi se necrozează. PorŃiunile atacate capătă aspect pulverulent datorită sporilor ce apar şi au aspect de pudră fină presărată pe frunze, tulpini sau chiar flori. Miceliul capătă în final o coloraŃie alb-cenuşie (fig. 155). Agentul patogen parazitează în condiŃii de secetă atmosferică, adică atunci când plantele transpiră puternic. Organele parazitate se necrozează aşa încât frunzele se usucă, florile nu se deschid sau au petalele mici, pătate, fără valoare comercială. Lăstarii parazitaŃi sunt debili şi în cursul iernilor geroase vor pieri. Agentul patogen - Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lév var. rosae Woron. fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium. Ciuperca prezintă un tal filamentos ectoparazit, de culoare albă, pe care apar conidiofori scurŃi, neramificaŃi, ce susŃin lanŃurile de conidii elipsoidale, hialine, de 20-28 x 12-15 µm. Pe lăstari, spre toamnă apar şi cleistoteciile, globuloase, brune, de 90-124 µm în diametru, cu fulcre flexuoase. Până în primăvară în cleistotecie se maturizează o ască mare, 73-86 x 60-70 µm cu 8 ascospori eliptici, unicelulari, hialini, de 25-30 x 15-17 µm Epidemiologie. În timpul vegetaŃiei agentul patogen se răspândeşte prin conidiile vehiculate de curenŃii de aer, infecŃiile fiind mai frecvente atunci când temperatura este de 26-27o şi frunzele transpiră puternic. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de cleistotecii sau miceliu de rezistenŃă în muguri sau la baza ghimpilor. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală trebuie respectate atât în câmp cât şi în seră, ele constând din strângerea şi arderea resturilor plantelor parazitate.
Fig. 155 - Făinarea trandafirului Sphaerotheca pannosa var. rosae: a-plantă atacată; b-conidii de tip Oidium; c-peritecie;d-ască cuascospori (după T. Ferraris, 1941).

În sere şi solarii se recomandă o irigare cu norme moderate, însoŃită de o bună aerisire pentru a se evita transpiraŃia exagerată a frunzelor.

În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face stropiri cu sulf muiabil 0,4 %, Karatane LC-0,1 %, Topsin M 70 WP-0,1 %, Metoben 70 PU0,1 % şi alte fungicide de contact sau sistemice. În cazul fungicidelor de contact, după semnalarea atacului, tratamentele se execută din 7-10 zile în 7-10 zile iar fungicidele sistemice se aplică la intervale de 10-14 zile, având grijă să se alterneze produsele pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenŃă a agenŃilor patogeni. Ultimele substanŃe avizate sunt: Miraje 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 %.

306

8.6.4. Pătarea neagră a frunzelor de trandafir - Diplocarpon rosae Această boală este frecvent întâlnită îm rozariile Ńării şi a fost descrisă încă din 1934 de Tr. Săvulescu. Simptome. Pe foliolele frunzelor de trandafir apar pete negre, circulare dispuse pe faŃa superioară a limbului. Petele au dimensiuni foarte variate de la 3-4 mm şi până la 15 mm în diametru, în funcŃie de sensibilitatea soiului la acest agent. Frunzele pot prezenta zone mari negre datorită unirii petelor iar în final, prin necrozarea zonelor parazitate frunzele se usucă. Agentul patogen şi epidemiologia - Diplocarpon rosae Wolf., fam. Dermataceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Marssonina rosae (Lib.) Died. Ciuperca are aparatul vegetativ un tal ce se dezvoltă subcuticular, centrifug, apoi formează mici strome pe care apar lagărele de conidii. Conidioforii sunt scurŃi, hialini şi susŃin conidii bicelulare, ştrangulate în dreptul peretelui transversal. Aceste conidii asigură răspândirea agentului patogen care va produce noi infecŃii dacă temperaturile se menŃin între 23-25oC şi umiditatea atmosferică este mare (70 %). Forma de înmulŃire sexuată (apoteciile cu asce şi ascospori) apare numai în cazul în care frunzele atacate au fost înglobate în sol pe timpul iernii iar primăvara au fost scoase la suprafaŃă în timpul lucrărilor de îngrijire. Pe apotecii se găsesc asce cu ascospori bicelulari hialini (fig. 156).
Fig. 156- Pătarea neagră a frunzelor de trandafir Diplocarpon rosae: a-frunză atacată, b-lagăr de conidii (după E. Docea şi V. Severin din Al.Lazăr şi col., 1977).

Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente, respectarea măsurilor de igienă culturală pentru înlăturarea sursei de infecŃie, uşurează combaterea agentului. Combaterea chimică se face prin stropiri repetate cu Polyram combi-0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Captadin 50 PU-0,25 % sau Bavistin 50 WP-0,1 %. Se recomandă tratamente cu produsele avizate de ultimă oră: Miraj 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 %.

8.6.5.Rugina trandafirilor - Phragmidium mucronatum Această rugină este cunoscută din secolul trecut şi este descrisă pe toate speciile sălbatice ale genului Rosa. În România a fost semnalată încă din anul 1891. Simptome. Agentul patogen infectează toate organele aeriene ale trandafirilor : frunze(tinere,mature), lăstari, pedunculi florali şi muguri.
307

În primăvară pe partea inferioară a frunzelor bazale ale soiurilor sensibile dar şi pe măceş, apar pete circulare, galbene-portocalii, de câŃiva milimetri în diametru pe care se observă ecidiile. În dreptul acestor pete, pe faŃa superioară apar mici puncte brune - picnidiile. La sfârşitul lunii mai, apar pe frunze pete de decolorare în dreptul cărora pe faŃa inferioară, apar mai întâi pustule mici, galbene, de uredospori şi apoi pustule negre, pulverulente, de teliospori. Atacul puternic de rugină duce la defolierea prematură a plantelor şi la sensibilizarea lăstarilor care vor degera peste iarnă şi se vor usca. Plantele atacate prezintă un număr redus de flori iar fructele formate cad foarte timpuriu. Agentul patogen - Phragmidium mucronatum (Pers.) Schlecht., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, subîncr. Basidiomycotina, f.e. Caeoma. Ciupercă este macrociclică şi autoică, prezentând toate cele 5 tipuri de spori. Primăvara apar picnosporii şi ecidiosporii în ecidii de tip Caeoma foarte larg deschise cu sete marginale (parafize). Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, cu membrana fin echinulată, unicelulari şi pedunculaŃi. Teliosporii sunt fusiformi, multicelulari, cu membrană brună, uşor strangulaŃi în dreptul pereŃilor transversali, cu un vârf mucronat şi cu un peduncul hialin umflat la bază (fig. 157).

Fig. 157- Rugina trandafirilor - Phragmidium mucronatum: a-ecidii pe frunze; b-lagăre de uredospori pe frunze; c- frunză cu picnidii şi ecidii; d-sec]iune prin frunză cu picnidii şi ecidii; e-lagăr de uredospori cu parafize; f-lagăr de teliospori (după Tr. Săvulescu, 1953).

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii în cursul perioadei de vegetaŃie este asigurată de picnospori, ecidiospori, dar mai ales de uredospori. De la un an la altul agentul patogen rezistă sub formă de miceliu în lăstari şi sub formă de teliospori. Prevenire şi combatere. De la plantele puternic atacate se taie lăstarii împreună cu foliajul atacat, organe ce vor fi strânse şi arse.

308

Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce favorizează instalarea agentului patogen. Trandafirul va fi plantat la distanŃe care să asigure o bună aerisire a rozariului iar tufele de măcieş din preajmă, vor fi distruse. La plantare se vor prefera soiurile rezistente, dacă în anii precedenŃi în zonă, s-au semnalat pagube produse de rugini. În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face 4-5 tratamente cu Polyram combi-0,3 %, Mancozeb 80-0,2 %, Zineb 75-0,3 %, Benomil 50-0,08 %, Topsin M 70-0,1 %, Saprol 190 EC-0,1 %, Plantvax 75-0,2 %, Dithane M-45 0,2 %, Tiuram-70 0,3 %, Baycor 25 WP – 0,2 %, Bumper 250 EC-0,02 %, Tilt 250 CE RV-0,02 %, Mirage 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E0,05 %, Systhane 12,5 CE0,05 %, Shavit 25 EC-1 l/ha, Systhane MZ-0,2 % (2 kg/ha). Tratamentele cu fungicide de contact se fac la intervale de 7 zile iar cele cu fungicide sistemice la intervale de 12-14 zile. Se recomandă alternarea celor 2 tipuri de fungicide şi schimbarea fungicidelor folosite pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenŃă a agentului patogen.

8.7. BOLILE CRINULUI

Viroze 8.7.1. Rozeta crinului - Lily rosette virus Simptome. Plantele virotice au o creştere lentă, tulpina prezentând internodii scurte din care cauză frunzele apar dispuse în rozetă. Frunzele au o culoare verde-gălbuie sau roşiatică, sunt uşor aplecate în jos, iar în final prezintă necroze vasculare şi se înroşesc. Plantele formează flori mici ce nu se deschid în totalitate iar în sol bulbii infectaŃi sunt mici şi turtiŃi (fig.158). În floemul şi xilemul frunzelor apar necroze. Agentul patogen - Lily rosette virus, (sin. Lily yellow-flat virus ). Virusul nu a fost încă bine studiat, fiind însă semnalat destul de frecvent pe plante .
Fig. 158 - Rozeta crinului - Lily yellowflat virus (după P. Brierley şi F. Smith din O. Appel, 1954).

Epidemiologie. Virusul se transmite în mod nepersistent prin afide şi rezistă în bulbii infectaŃi.

Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea imediată a plantelor virotice din cultură, stropiri cu insecticide şi folosirea la plantare de bulbi sănătoşi. Alte virusuri ce parazitează crinul: - Lily mosaic virus - mozaicul crinului.
309

- Lily simptomless virus - viroza latentă. - Lily ringspot virus - pătarea inelară. - Cucumber mosaic virus + Tulip breaking virus in lily - marmorarea gravă a crinului. - Cucumber mosaic virus + Lily simptomless virus in lily - pătarea necrotică. - Lily simptomless virus + Tulip breaking virus in lily - pătarea inelară brună a bulbilor. Micoze 8.7.2. Mucegaiul cenuşiu al crinului - Botrytis elliptica (vezi 4.1.11.) 8.7.3. Putregaiul bazal al crinului - Fusarium oxysporum f.sp. lilii (vezi 4.1.10.)

8.8. BOLILE NARCISELOR Viroze 8.8.1. Narcisele pot fi atacate de o serie de virusuri ca: Narcisus necrosis virus - necrozarea vârfului narciselor. Narcissus mosaic virus - mozaicul narcisei. Narcissus yellow stripe virus - dungarea galbenă a narciselor. Narcissus white streak virus - stricul alb al narciselor. Narcissus latent virus - viroza latentă a narciselor. Tobacco rattle virus in narcisus - marmorarea narciselor. Prevenire şi combatere. La apariŃia simptomelor virotice se elimină plantele iar la recoltare mâinile muncitorilor şi cuŃitul de tăiere, se dezinfectează cu fosfat trisodic 10%. La plantare se vor folosi numai bulbi mari şi apoi în cultură se va face dezinfecŃia solului pentru distrugerea nematozilor şi stropiri cu insecticide pentru distrugerea afidelor ce sunt vectori ai virusurilor. Micoze 8.8.2. Putregaiul bazal al bulbilor de narcise - Fusarium oxysporum f.sp. narcissi (vezi 4.1.10.). 8.8.3. Putregaiul cenuşiu - Botrytis narcissicola (vezi 4.1.11.).

310

8.9. BOLILE ZAMBILELOR Viroze 8.9.1. Mozaicul zambilei - Hyacinth mosaic virus Simptome. Plantele virotice au frunzele cu pete de decolorare sau benzi galbenverzui în dreptul cărora Ńesuturile sunt adâncite. Tijele florale au flori puŃine şi mici, iar în sol bulbii sunt foarte mici. Pe timp călduros simptomele dispar iar plantele se usucă cu cel puŃin 2-3 săptămâni mai devreme. Agentul patogen şi epidemiologie - Hyacinth mosaic virus este vehiculat de afide iar de la un an la altul se transmite prin bulbi. Prevenire şi combatere. În cultură se vor face periodic stropiri cu insecticide pentru distrugerea vectorilor iar la plantare se vor folosi numai bulbi mari,sănătoşi. Bacterioze 8.9.2. Putregaiul galben al bulbilor de zambilă-Xanthomonas hyacinthi Boala a fost descrisă în Olanda în 1883 însă acum ea este prezentă în mai multe Ńări europene, S.U.A. şi Japonia. Tr. Săvulescu a găsit agentul patogen în 1936 pe culturile forŃate de zambile. Simptome. Bulbii atacaŃi prezintă în secŃiune, în zonele centrale, puncte mici galbene, lipicioase. În solul cu exces de umiditate, porŃiuni mari ale bulbului sunt transformate într-o masă mucilaginoasă, galbenă, urât mirositoare. Din bulbii bolnavi, frunzele nu mai apar sau apar şi apoi se îngălbenesc şi se smulg uşor. Dacă atacul se instalează mai târziu, frunzele ca şi tijele florifere, au dungi galbene, se veştejesc şi plantele pier (fig. 159). Agentul patogen şi epidemiologie Xanthomonas hyacinthi (Walker) Dowson, fam. Pseudomonaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Patogenul se dezvoltă la temperaturi optime de 25-30oC şi se transmite de la plantă la plantă prin apa de irigaŃie. De la un an la altul rezistă în bulbii parŃial atacaŃi. Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea prin ardere a plantelor atacate, plantarea de bulbi sănătoşi sau dezinfectaŃi cu apă caldă la Fig. 159 Putregaiul galben al bulbilor de 47-48oC timp de 20-25 minute. Cu 1-2 zile înainte zambilă-Xanthomonas hyacinthi (după Tr. Săvulescu, 1959). de plantare bulbii se vor scufunda timp de 30 minute în soluŃie de fungicid: Dithane M 45-0,2 %, Mancozeb 800-0,3 % sau hidroxid de cupru 10-15 %.
311

Recoltarea bulbilor se va face timpuriu iar păstrarea bulbilor destinaŃi pentru plantare se va face în spaŃii aerisite cu umiditate şi temperatură constantă. CAPITOLUL IX - BOLILE PLANTELOR MEDICINALE 9. 1. BOLILE NALBEI Micoze 9.1.1. Rugina - Puccinia malvacearum Boala originală din Chile a devenit cosmopolită şi este semnalată în Ńară la noi pe diferite specii ale genurilor Althaea şi Malva. Simptome. Pe frunzele atacate apar pete de decolorare, mici, circulare. Petele de 1-2 mm în diametru, cu timpul devin albicioase şi pot fi întâlnite pe peŃioluri, nervuri şi chiar tulpini. Teliosorii se formează subepidermic aşa încât frunza apare bombată la locul de atac (fig. 126). Agentul patogen - Puccinia malvacearum Mont., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este microciclică şi autoică. Întrucât prezintă numai teliospori a mai fost numită Micropuccinia. Teliosporii sunt alungiŃi, rareori măciucaŃi, bicelulari, uşor gâtuiŃi la mijloc, de dimensiuni cuprinse între 35-70 x 16-26 µm şi cu un pedicel foarte lung. Culoarea teliosporilor este galbenă-portocalie iar la maturitate brună-închis. Frunzele puternic atacate se usucă iar plantele rămân mici şi nu înfloresc. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de miceliul din plantele perene iar în timpul anului răspândirea agentului este asigurată tot de teliospori.

Fig. 160 - Rugina nalbei - Puccinia malvacearum: a-frunză atacată; bteliospor (din Al. Lazăr, 1977).

Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante atacate iar la înfiinŃarea culturii, seminŃele vor fi tratate preventiv cu Bumber 250 EC-0,02 % sau Plantvax 20 EC-0,3 % (timp pauză 28 zile).

9.1.2. Cercosporioza nalbei - Cercospora althaeina Boala a fost descrisă de Fr. Bubak în 1900, dar la noi prezenŃa sa a fost semnalată de Tr. Săvulescu şi C. Sandu Ville în 1935.
312

Simptome. Pe frunzele diferitelor specii ale genului Althaea se observă pete circulare sau variate ca formă, clorotice, apoi brune. łesuturile din centrul petelor, după necrozare devin cenuşii iar frunzele puternic pătate se usucă. Agentul patogen - Cercospora althaeina Sacc. (sin. C. althaeina var. althaeaeofficinalis Săvul. et Sandu, C. kellermani Bub.), fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca dezvoltă în Ńesuturile parazitate un tal filamentos de pe care pornesc grupuri de conidiofori bruni, ce ies la suprafaŃa epidermei prin stomate. Conidioforii cenuşii, au 75130 x 4,5 µm şi susŃin conidii aciculare, multicelulare, hialine, de 90-110 x 4,5 µm. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii în cursul perioadei de vegetaŃie ca şi persistenŃa ei peste iarnă este asigurată de conidii. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală previn instalarea atacului iar tratarea seminŃelor cu fungicide sistemice specifice face ca apariŃia bolii să fie mult întârziată. 10. 2. BOLILE CORIANDRULUI Micoze 9.2.1. Brunificarea inflorescenŃelor şi înnegrirea fructelor Gloeosporium acheniicola Boala a fost semnalată de Tr. Săvulescu şi col., în 1958 şi apoi în repetate rânduri din diferite zone ale Ńării, de alŃi micologi. Simptome. În timpul înfloritului, pe pedunculii florali se observă pete izolate apoi confluente, la început clorotice apoi brune. Pedunculii atacaŃi şi brunificaŃi se usucă iar pe pete se observă o eflorescenŃă albă-roz. Boala se extinde pe timp ploios şi se pot observa vetre de atac în care, pe inflorescenŃe, apare o brunificare şi apoi înnegrirea fructelor, care vor avea seminŃe cu putere germinativă redusă şi conŃinut în ulei scăzut. Agentul patogen - Gloeosporium acheniicola Rostr., fam. Melanconiaceae,ord. Melanconiales,cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În centrul zonelor brunificate sau înnegrite, se formează acervuli de culoare albă-roz ce conŃin conidii unicelulare, conic-alungite, de 7-10 x 2,4-3 µm. Aceste conidii asigură răspândirea bolii în timpul perioadei de vegetaŃie şi transmiterea agentului patogen de la un an la altul. Epidemiologie. Răspândirea bolii în cursul vegetaŃiei este asigurată de conidiile vehiculate de vânt şi picăturile de apă. De la un an la altul agentul se transmite tot prin conidii şi prin miceliul din seminŃe. Prevenire şi combatere. Tratarea seminŃelor cu un fungicid sistemic şi măsurile de igienă culturală limitează pierderile de recoltă.

313

9. 3. BOLILE GĂLBENELELOR

Micoze 9.3.1. Făinarea gălbenelelor - Sphaerotheca fuliginea Boala este răspândită în toate culturile de gălbenele producând debilitarea plantelor şi deprecierea cantitativă şi calitativă a producŃiei de flori. Simptome. Pe frunzele plantelor apare o pâslă albă miceliană, la început sub formă de pete izolate apoi acestea confluează şi acoperă limbul frunzei ce capătă un aspect făinos. Sub pâsla albă, frunza se îngălbeneşte, apoi se usucă şi miceliul capătă o culoare cenuşie datorită unor mici puncte negre - cleistoteciile ciupercii. Agentul patogen - Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. ex Fr.) Poll, fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Ciuperca produce un miceliu ectoparazit ce se fixează cu apresorii şi se hrăneşte prin intermediul haustorilor ce penetrează celulele. Pe miceliu se formează lanŃuri de conidii tip Oidium ce dau un aspect pulverulentfăinos porŃiunilor de frunză parazitate. Conidiile au 30-34 x 94 µm iar cleistoteciile cu apendici simpli, dispuşi pe toată suprafaŃa, au 87-97 µm în diametru. Asca din interiorul cleistoteciei are 8 ascospori hialini, eliptici, unicelulari, de 17-22 x 12-20 µm. Epidemiologie. Conidiile asigură răspândirea agentului în timpul perioadei de vegetaŃie iar cleistoteciile rezistă peste iarnă şi ascosporii vor produce în primăvară infecŃiile primare. Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea măsurilor de igienă culturală şi dacă plantele sunt puternic atacate se va efectua tratament cu Tilt 250 EC-0,5 l/ha în 300 l apă, Sulf muiabil 0,4 % sau Karathane LC-0,05 %, Karathane FN 57-0,1 %.

9.3.2. Tăciunele gălbenelelor - Entyloma calendulae Boală cunoscută şi sub numele de pătarea neagră a frunzelor, este semnalată pe tot globul. La noi în Ńară a fost descrisă în 1932 de Tr. Săvulescu şi apoi de alŃi cercetători din toate zonele unde se cultivă această plantă. Simptome. Pe frunzele atacate se formează numeroase pete izolate, circulare, de 5-7 mm în diametru, de culoare verde-măslinie, apoi albicioase şi în final brune-negricioase. Frunzele se usucă înainte de vreme (fig. 161).

314

Agentul patogen - Entyloma calendulae (Oudem.) De Bary., fam. Tilletiaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca prezintă un miceliu ce se dezvoltă în Ńesutul lacunar, unde formează numeroşi teliospori sferici, de 10-18 x 9-15 µm, cu membrana brună şi netedă. Aceşti spori pot germina imediat după formarea lor şi produc o epibazidie cu 3-8 bazidiospori terminali ce se conjugă şi dau un nou miceliu de infecŃie. Datorită acestui mod rapid de multiplicare boala se extinde foarte repede.
Fig. 161 - Tăciunele gălbenelelor Entyloma calendulae (după Olga Săvulescu şi col., 1969).

Epidemiologie. În cursul perioadei de vegetaŃie se răspândeşte prin bazidiospori iar în cursul iernii rezistă prin teliospori (clamidospori).

Prevenire şi combatere. În vederea limitării atacului se recomandă rotaŃia culturii şi smulgerea şi arderea primelor plante atacate. În culturile puternic afectate se recomandă un tratament cu Captan 50 WP-0,2 %.

9.4. BOLILE ANGHINARIEI

Micoze 9.4.1. Septoriozele anghinariei - Septoria scolymi şi S. cardunculi Bolile sunt semnalate în 1962 de E. Docea şi de O. Constantinescu în 1959. Simptome. Aceşti patogeni produc pe frunze, pete circulare sau ovale, de 2-5 mm în diametru, clorotice, apoi brune şi în final cenuşii în zona centrală cu o margine brună. Frunzele atacate se usucă de timpuriu. AgenŃii patogeni - Septoria scolymi Pass. şi Septoria. cardunculi Pass., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciupercile formează în Ńesuturile parazitate, pe miceliu, picnidii punctiforme globuloase sau uşor turtite, cu un por de eliminare a picnosporilor. La S. scolymi picnidiile au 95-120 µm în diametru în timp ce la S. cardunculi ele măsoară 150-200 µm. Picnosporii de S. scolymi sunt filamentoşi, drepŃi sau curbaŃi, hialini, cu 5-9 septe şi de 50-99 x 1,7-2,2 µm în timp ce picnosporii de la S. cardunculi au numai câteva septe dar sunt mai mari de 38-110 x 1,5-3 µm.

315

Epidemiologie. AgenŃii patogeni se răspândesc prin picnospori iar de la un an la altul rezistă prin picnidiile din Ńesuturile uscate rămase în teren, din care în anul următor, în primăvară, pe timp ploios, sunt eliminaŃi picnosporii ce vor produce primele infecŃii. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală limitează atacul iar dacă plantele sunt puternic atacate, se recomandă o stropire cu o soluŃie de Ridomil MZ 72 WP 0,1%. 9.5. BOLILE DEGEłELULUI

Micoze 9.5.1. Septorioza degeŃelului - Septoria digitalis Boala a fost semnalată în 1884 în Germania iar la noi Tr. Săvulescu şi Ville au descris-o în 1940. C. Sandu

Simptome. Pe frunze apar la început pete mici, circulare care se extind şi devin alungite, brune-închis, mărginite de o dungă violet-purpurie. Pe aceste Ńesuturi care se usucă, se observă nişte puncte mici, negre, uşor scufundate în substrat, reprezentate de picnidiile ciupercii (fig. 162). Agentul patogen - Septoria digitalis Pass., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca se dezvoltă în Ńesuturile frunzelor formând picnidii globuloase sau uşor turtite, negre, de 56150 µm în diametru. Picnosporii sunt filamentoşi, drepŃi sau uşor curbaŃi, neseptaŃi, cu 2-3 picături de ulei, hialini şi de dimensiuni cuprinse între 25-30 x 1,5 µm. Dintre speciile de Digitalis, D. lanata şi D. purpurea sunt mai sensibile, la acestea constatându-se prima dată pătarea şi uscarea frunzelor bazale. Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea frunzelor atacate şi uscate, în vederea limitării potenŃialului infecŃios pentru anul următor. La depăşirea pragului economic de dăunare (PED) se poate recomanda o stropire cu Zeamă bordoleză 0,5-0,75 % sau cu alt fungicid de contact. 9.6. BOLILE FENICULULUI Micoze 9.6.1.Mana feniculului - Plasmopara mei-foeniculi
Fig. 162 - Septorioza degeŃelului Septoria digitalis: picnidie cu picnospori (E. Rădulescu şi col., 1973).

316

Boala a fost descrisă pentru prima dată în lume de Tr. Săvulescu şi Olga Săvulescu în 1951. Simptome. Frunzele atacate prezintă pete galbene undelemnii, ce cu timpul devin brune în urma necrozării Ńesuturilor parazitate. Pe partea inferioară a frunzelor în dreptul petelor apare un puf alb alcătuit din miceliul ciupercii. Agentul patogen - Plasmopara mei-foeniculi Tr. şi Olga Săvulescu, fam. Peronosporaceae,ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca prezintă un sifonoplast intercelular, ce se hrăneşte cu ajutorul haustorilor intracelulari. De pe miceliu apar grupuri de sporangiofori ramificaŃi dicotomic sau monopodial, cu ultimele ramificaŃii lungi şi cu sterigme ascuŃite, ce susŃin metasporangi elipsoidali, de 16,5-30 x 15-24 µm. Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte prin metasporangii ce la germinare vor forma zoospori şi rezistă de la un an la altul prin oosporii ce se formează în Ńesuturi în urma procesului de înmulŃire sexuată Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală previn atacul iar când acesta apare şi de depăşeşte pragul economic de dăunare se recomandă o stropire cu Ridomil MZ-0,1 % sau alte produse antiperonosporice.

9.7 . BOLI LA LEVĂNłICĂ

Micoze 9.7.1. Septorioza - Septoria lavandulae Boală cunoscută încă din 1901 însă a fost descrisă în România de Constantinescu în 1959. O.

Simptome. Pe frunzele atacate apar pete circulare sau alungite de 2-5 mm în diametru, albe-cenuşii la centru şi cu o margine brună. Pe tulpină petele sunt alungite şi brune-negricioase sau violacei, pete ce produc uscarea prematură a plantei. Agentul patogen - Septoria lavandulae Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca formează în Ńesuturile parazitate picnidii globuloase, de 40-70 µm, cu pereŃi bruni şi cu un osteol erumpent. Picnosporii au formă de bastonaşe, uşor curbate, îngustate la extremităŃi, hialine cu 1-3 septe transversale şi de dimensiuni cuprinse între 18-35 x 1-2,5 µm. Epidemiologie. În tot cursul vegetaŃiei ciuperca se răspândeşte prin conidii iar de la un an la altul rezistă ca miceliu saprofit şi sub formă de picnospori.

317

Prevenire şi combatere. Întrucât măsurile de igienă culturală se aplică greu, se recomandă în culturile unde s-a semnalat atacul aplicarea de stropiri preventive cu fungicide sistemice ca Ridomil plus 48 WP-2,5 kg/ha. 9.8. BOLI LA MENTĂ Micoze 9.8.1. Rugina mentei - Puccinia menthae Boala este cunoscută din 1801 iar în România, I. Constantineanu o descrie încă din 1920. Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete galbene în dreptul cărora frunza este gofrată iar pe partea inferioară se observă grupuri de cupe mici (ecidiile). PeŃiolurile atacate, îngălbenite, prezintă umflături şi răsuciri anormale. Mai târziu pe frunze apar pete galbene-brune în dreptul cărora epiderma se sfâşie şi apar sporii ciupercii (fig. 163). Agentul patogen - Puccinia menthae Pers., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este autoică şi macrociclică cu stadiul picnidian şi ecidian pe diferite specii de Mentha. Lagărele cu uredospori unicelulari, brunicastanii şi cele cu teliospori bicelulari bruni, provoacă la deschiderea lor, rupturi mari în epidermă, ceea ce duce la uscarea rapidă a frunzelor. Uredosporii au dimensiuni de 20-28 x 15-22 µm iar teliosporii bicelulari, bruni au 26-32 x 20-29 µm.

Fig. 163 - Rugina mentei - Puccinia menthae: ecidii pe tulpină şi frunze (după G. Viennot Bourgin, 1949).

Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei ciuperca se răspândeşte prin picnospori, ecidiospori şi uredospori iar de la un an la altul rezistă ca teliospori din care, la germinare, apar bazidiospori ce vor produce primele infecŃii primăvara. Prevenire şi combatere. Culturile de mentă atacate se vor menŃine doar doi ani iar resturile vegetale atacate se vor arde. Butaşii folosiŃi la plantare se vor recolta numai din culturi sănătoase iar tratamentele chimice cu Dithane M 45-0,2 % sau Maneb-0,3 % se vor aplica la apariŃia primelor simptome. 9.9. BOLILE MACULUI Bacterioze 9.9.1. Pătarea bacteriană a frunzelor - Xanthomonas campestris pv. papavericola Boala este cunoscută încă din 1909 în SUA iar la noi a fost descrisă de E. Docea şi V. Severin în 1966.
318

Simptome. Pe toate organele aeriene boala se observă prin petele mici, neregulate ca formă, galbenverzui, hidrozate, care în scurt timp devin brune. Pe vreme umedă petele confluează, apar exudate bacteriene şi suprafeŃe mari din frunză se usucă. Tulpinile pot prezenta pătări brune sub formă inelară care duc la uscarea rapidă a întregii plante (fig. 164). Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. papavericola (Br. et Mc Whoert.) Dye., fam. Pseudomonadaceae,ordinul Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Fig. 164-Pătarea bacteriană a frunzelor - Xanthomonas campestris pv.papavericola (după O. Appel, 1956).

Bacteria are formă de bastonaşe, dispuse în perechi sau lanŃuri scurte. Ea pătrunde în plantă prin stomate iar evoluŃia bolii este apoi favorizată de o vreme călduroasă şi umedă.

Epidemiologie. Pe zonele afectate, prin stomate sau leziuni, iese goma bacteriană, vehiculată apoi de apa de ploaie iar de la un an la altul patogenul se transmite prin bacteriile rămase în resturile vegetale sau prin sămânŃa infectată. Prevenire şi combatere. Se recomandă o rotaŃie de 3 ani a culturilor de mac şi folosirea de sămânŃă sănătoasă,recoltată din lanuri avizate fitopatologic.

9.9.2. arborescens

Micoze Mana macului

-

Peronospora

Boala a fost descrisă în Ńară la noi de C. Oescu şi I. Rădulescu de la Iaşi, iar acum poate fi găsită în toate culturile de mac. Simptome. In culturile din zonele cu precipitaŃii abundente, boala poate fi prezentă în toate stadiile de Fig. 165 -Mana macului vegetaŃie ale macului. Atacul pe cotiledoane duce la Peronospora arborescens: uscarea rapidă a plantulelor. Pe toate organele atacate, a-sporangiofori; b-sporangi; capar pete undelemnii în dreptul cărora pe partea oospori (după Ed. Prillieux,1895). inferioară a limbului frunzei, prin stomate, apare un puf cenuşiu-violaceu. Frunzele atacate se vestejesc şi se usucă iar ca urmare, florile rămân mici, se deformează, iar capsulele prezintă puŃine seminŃe (fig. 165). Agentul patogen - Peronospora arborescens (Berk.) de Bary., Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. fam.

319

Ciuperca formează sifonoplaşti intercelulari de pe care, prin stomate, ies grupuri de sporangiofori dicotomic ramificaŃi, de 300-850 µm lungime, ce susŃin metasporangi sferici, de 20-24 x 16-20 µm. În frunzele atacate apar în urma procesului de sexualitate, oosporii sferici, bruni, de 25-40 µm în diametru. Primele infecŃii în primăvară sunt asigurate de zoospori proveniŃi din oosporii ce germinează la 8-12oC iar infecŃiile secundare din timpul vegetaŃiei se fac prin zoospori proveniŃi din metasporangii vehiculaŃi de vânt şi de picăturile de ploaie ce ajung pe frunzele umede timp de 1-2 ore. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii este asigurată de zoosporangi în tot cursul verii iar de la un an la altul agentul rezistă sub formă de oospori. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 4 ani, evitarea terenurilor grele, respectarea desimii plantelor şi semănarea de sămânŃă sănătoasă sau tratată cu Dithane M 45-0,2 %. La avertizare, se aplică un tratament cu Ridomil MZ-0,1 %.

9.10. BOLI LA VALERIANĂ Micoze 9.10.1. Rugina valerianei - Uromyces valerianae Boala a fost descrisă în 1905 de prof. I. Constantineanu iar în prezent este semnalată în multe localităŃi ale Ńării, pe specii ale genului Valeriana: V. montana L., V. officinalis L., V. sambucifolia Mikan şi V. tripteris L. Simptome. Primăvara, pe frunze apar pete mici gălbui în dreptul cărora pe faŃa inferioară se observă mici cupe. În timpul verii, în dreptul petelor punctiforme de decolorare apar pustule pulverulente brune iar mai târziu când frunzele se usucă apar şi pustule de culoare brun-negricioasă. Agentul patogen - Uromyces valerianae (Schum.) Fuck., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este macrociclică şi autoică. În primăvară, pe primele pete apărute, ea formează pe talurile parazite picnidii mici, asociate, de culoarea mierii, care se deschid pe faŃa superioară a limbului frunzei. În dreptul lor, pe faŃa inferioară se deschid cupele ecidiilor, cu ecidiospori sferici sau elipsoidali, de 17-25 x 14-20 µm, cu membrana verucoasă. Din pustulele pulverulente, brune (uredosori) sunt puşi în libertate uredosporii elipsoidali sau sferici de 21-32 x 19-29 µm, cu membrana echinulată, brună. Teliosporii sunt sferici, de 20-27 x 15-21 µm, bruni, cu membrana netedă, cu o papilă germinativă mică şi cu un pedicel subŃire, scurt, incolor. Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin picnospori, ecidiospori şi uredospori iar din teliosporii ce rezistă peste iarnă vor apărea în primăvară bazidiosporii ce vor asigura primele infecŃii. Prevenire şi combatere. Amplasarea corectă a culturii într-o rotaŃie de 3-4 ani şi măsurile de igienă culturală limitează atacul. La apariŃia atacului se recomandă un tratament cu Bayleton 25 WP-0,5 kg/ha.

320

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Docea E., Cristea Stelica, Horia I., - Bolile plantelor legumicole. Ed. CERES, Bucuresti, 2008. Hatman M., Bobeş I., Lazăr Al., Gheorghieş C., Glodeanu C., Severin V., Tuşa C., Popescu I., Vonica I. - Fitopatologie. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989. Iacob Viorica - ProtecŃia plantelor ornamentale - Fitopatologie, Iaşi, 1993. Iacob Viorica – Fitopatologie, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iaşi, 2003. Iacob Viorica, M. Hatman, E. Ulea, I. Puiu - Fitopalogie generală. Ed. Cantes, Iaşi, 1999. Manoliu Al., Mititiuc M., Petcu I., Georgescu T. - Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. Ed. CERES, Bucureşti, 1993. Mititiuc M., Hatman M., Filipescu C. - Bolile şi dăunătorii plantelor medicinale. Ed. Univ."Al. I Cuza" Iaşi, 2000. Pop I.V. – Tratat de virologie vegetala. Vol. I-IV, Ed. Printech, 2009. Popescu Gh., Giuchici Camelia, - Combaterea non-poluanta apatogenilor plantelor prin masuri biologice si culturale. Ed. Brumar, Timisoara, 1997. Şandru D.I. - ProtecŃia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor. Ed. Helicon, Timişoara, 1996. Ulea E., 2003 - Fitopatologie, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iasi, 286 p., ISBN 973-8014-97-2 Ulea E., 2001- Protectia plantelor-Fitopatologie, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iasi, 191 p., ISBN: 973-8014-49-2. Ulea E., 2003 -Declinul plantatiilor viticole, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iasi, 140 p., x x x - CODEXUL produsul de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România. Editura Carmel Print Arad, 2011.

321

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful