PROIECT MECANICĂ

:
DETERMINAREA NUMERICĂ A FACTORULUI DE
INTENSITATE A TENSIUNII
5
CUPRINS
CAPITOLUL I : CONCENTRATORI DE TENSIUNE ..................................................................... 3
1.1.a Coeficientul teoretic de concentrare .................................................................................... 3
1.1.b Coeficientul efectiv de concentrare ...................................................................................... 7
1.2 Infuenţa factorilor constructivi ................................................................................................ 9
CAPITOLUL II : TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII ÎNTR-UN MEDIU CARE CONŢINE
FISURI. FACTORUL DE INTENSITATE A TENSIUNILOR........................... 12
2.1. Starea de tensiune în jurul unei găuri realizată într-o placă dreptunghiulară solicitată la
întindere sau compresiune .....................................................................................................12
2.2. Câmpul tensiunilor elastice din vecinătatea unui concentrator ascuţit, cu profil la vârf de
formă eliptică .......................................................................................................................... 19
2.3. Factorul de intensitate a tensiunii pentru piese cu diferite frecvenţe şi condiţii de
încărcare ................................................................................................................................... 22
2.3.1. Placa de presiune unitară şi de dimensiuni infinite în plan .............................................. 22
2.3.2. Plăci cu lăţime finită şi grosime unitară, solicitate în plan median .................................. 22
2.4. Zona plastică de la vârful fisurii .................................................................................................. 29
CAPITOLUL III: PROPAGAREA FISURII SUB ACŢIUNEA SOLICITĂRILOR VARIABILE.......30
3.1. Viteza de propagare a fisurii ..........................................................................................................30
3.2. Ruperea finală. Tenacitatea la rupere ............................................................................................ 33
3.3. Întârzierea propagării. Închiderea fisurii ....................................................................................... 34
3.4. Estimarea duratei de propagare a fisurii .......................................................................................35
CAPITOLUL IV: REZULTATE NUMERICE ........................................................................................36
6
INTRODUCERE
Starea de tensiune din vârful unei fisuri este perfect caracterizat de către factorul de intensitate a
tensiunii.
În lucrare sunt tratate aspecte teoretice privind modul de calcul a factorului de intensitate a tensiunii
pentru diverse tipuri de corpuri supuse la solicitări variabile.
Lucrarea este structurată în următoarele capitole:
 în capitolul I sunt tratate problemele legate de concentratori de tensiune, cu următoarele
subcapitole:
 Coeficientul teoretic de concentrare;
 Coeficientul efectiv de concentrare;
 Infuenţa factorilor constructivi.
 în capitolul II am prezentat tensiunile şi deformaţiile într-un mediu care conţine fisuri şi factorul
de intensitate a tensiunilor .Aici putem vorbi despre : .Aici putem vorbi despre :
 Starea de tensiune în jurul unei găuri realizată într-o placă dreptunghiulară solicitată la
întindere sau compresiune;
 Câmpul tensiunilor elastice din vecinătatea unui concentrator ascuţit, cu profil la vârf
formă eliptică;
 Factorul de intensitate a tensiunii pentru piese cu diferite frecvenţe şi condiţii de
încărcare;
 Zona plastică de la vârful fisurii.
 În capitolul III am vorbit despre propagarea fisurii sub acţiunea solicitărilor variabile, unde ne-
am referit la viteza de propagare a fisurii, ruperea finală, închiderea fisurii şi estimarea duratei de
propagare a fisurii
 În ultimul capitol, capitolul IV am obţinut rezultate numerice pentru factorul de intensitate a
tensiunii
7
CAP 1. CONCENTRATORII DE TENSIUNI
1.1.a COEFICIENTUL TEORETIC DE CONCENTRARE
Fenomenul de concentrare a tensiunilor se intâlneşte la solicitările la încovoiere sau răsucire ale
pieselor cu concentratori. În toate cazurile există local tensiunea maximă, a cărei valoare este mult mai
mare decât tensiunea nominală determinată cu ajutorut formulelor clasice.
Experienţa arată că variaţiunile bruşte de secţiune ce intervin în piese datorită : găurilor, crestăturilor
laterale, şanţurilor de pană, filetelor etc., influenţează puternic repartiţia tensiunilor în jurul acestor
schimbări de secţiune. În cazul solicitărilor axiale, de exemplu, repartiţia tensiunilor nu mai este uniformă
pe secţiune şi tensiunile maxime au valori mult mai mari decît ar rezulta considerînd distribuţia uniformă
(fig.1.1). Acest fenomen de modificare a modurilor de distribuţie a tensiunilor faţă de cele
corespunzătoare pieselor cu secţiune constantă, insoţite de sporirea maximelor de tensiune, poartă numele
de concentrări de tensiune.
N

σ
n
σ
max
A
n=N/A

N Fig.1.1
Concentrările de tensiune au loc nu numai în cazul solicitărilor axiale (întindere sau compresiune) ci şi în
cazul solicitării de încovoiere (fig. 1.2,a) şi a solicitării de răsucire (fig. 1.2, b).
8
M
σ
maz
σ
n
W

n=Mi/W
M Fig.1.2,a
M
t

σ
max
σ
n
W
p

n=Mt/Wp

M
t
Fig 1.2.b
Se numeşte concentrator orice fel de schimbare de secţiune ce intervine în lungul unei piesei şi, în
general, orice cauză capabilă să provoace o concentrare de tensiuni. Raportul dintre tensiunea maximă
σ
max
şi tensiunea nominală σ
n
calculată cu formulele cunoscute din rezistenţa materialelor (indicate în
fig. 1.1) se numeşte coeficient de concentrare a tensiunilor. Acesta se notează cu α
k
şi are expresia:
. ,
max max
τ
τ
α
σ
σ
α
n
k
n
k
respectiv · ·
(1.1)
Valorile acestor coeficienţi se determină pentru diverse tipuri de concentratori, în funcţie de geometria
piesei şi forma concentratorului respectiv, şi se găsesc în lucrările de specialitate. Acest fenomen de
concentrare a tensiunilor este periculos mai ales pentru piesele realizate din materiale fragile, deoarece în
prezenţa tensiunilor locale mari, ce iau naştere în asemenea împrejurări, piesa se va rupe sau va căpăta
fisuri periculoase. Fenomenul de concentrare a tensiunilor se întâlneşte şi la solicitările la încovoiere sau
9
răsucire ale pieselor cu concentratori. În toate cazurile există local tensiunea maximă, a cărei valoare
este mult mai mare decât tensiunea nominală determinată cu ajutorul formulelor clasice.
În calculul tensiunilor nominale σ
n
şi τ
n
mărimile A, W şi W
p
se referă la secţiunea minimă, unde
efectul de concentrare este maxim. Valoarea coeficientului α
k
depinde numai de elementele geometrice
ale concentratorului şi, îndeosebi, de raza de racordare, din care cauză α
k
este denumit coeficient teoretic
de concentrare.
În figurile 1.1 şi 1.2 s-au trasat cu linie întreruptă distribuţia teoretică a tensiunilor şi cu linie plină
variaţia reală care ţine seama de efectul concentratorului.
Coeficientul α
k
defineşte vârfurile de solicitare în domeniul valabilităţii legii lui Hooke.
În cazul metalelor tenace, la trecerea din domeniul elastic la cel plastic, fenomenul de concentrare a
tensiunilor se modifică în mod simţitor (fig. 1.3) în sensul că vârful de solicitare, datorită deformaţiilor
plastice se reduce, deci se reduce şi efectul concentratorului, din care cauză, în cazul solicitărilor statice
— pentru metalele tenace — efectul de concentrare, de regulă, nu este luat în considerare
Un concentrator nu influenţează numai repartiţia tensiunilor pe secţiune, ci are efect şi asupra stării de
solicitare a materialului din regiunea concentratorului. Astfel, în cazul unei bare drepte, prevăzută cu
crestătură periferică, solicitată la întindere într-o stare de solicitare monoaxială, la baza crestăturii, se
obţine o stare de solicitare biaxială, iar în interiorul barei, chiar o stare triaxială de solicitare .
N

σ
n
( α
k
+1)
α
k
· σ
n
σ
n

k
-1)
σ
k
σ
n
β
k
·σ
n




N Fig.1.3
10
N τ
σ
1
τ
max

σ
n
σ
max

k
·σ
n
σ
3
σ
1
σ
2

n=N/A
σ
2

3


N

a) fig 1.4 b)

În cazul barelor cu secţiune dreptunghiulară, subţiri, se poate considera σ
3
= 0. În fig. 1.4, b se prezintă
cercul lui Mohr pentru un element de volum cuprins în secţiunea transversală, din dreptul
concentratorului, a barei din fig. 1.5, a.
Studiul distribuţiei tensiunilor în dreptul concentratorilor este, în general complicat. Problemele plane
simple de concentrare a tensiunilor au fost rezolvate cu ajutorul metodelor teoriei elasticităţii. Pentru
cazurile mai complexe studiul analitic este dificil. Asemenea probleme pot fi rezolvate prin metode
experimentale, cum sunt : metoda fotoelectrică şi metodele interferometrice . Pe baza studiilor analitice
şi experimentale s-au întocmit pentru coeficientul α
k
grafice (ca cel din fig. 1.3 ) şi tabele ce se găsesc în
literatura de specialitate, pentru toate tipurile de concentratori întâlniţi curent în practica inginerească..
In figura 1.5, a, b, c sunt prezentate câteva exemple de concentratori.



a) b) c)

fig 1.5 Exemple de bare cu diverse tipuri de concentratori
a) Efect de concentrare pronunţat
11
b) , c) Efecte de concentrare atenuate prin racordări
1.1. b COEFICIENTUL EFECT1V DE CONCENTRARE
Practica arată că tensiunea σ
max
produsă de concentrator nu creşte în raportul α
k
, ci numai în raportul β
k
faţă de aceea obţinută în cazul absenţei concentratorului (fig. 1.4).Coeficientul β
k
este denumit
coeficient efectiv de concentrare spre deosebire de coeficientul α
k
denumit, aşa cum s-a menţionat,
coeficient teoretic de concentrare. Legătura dintre cei doi coeficienţi poate fi scrisă sub forma
β
k
= 1 + η
k
( α
k
- 1) (1.2)
unde η
k
este coeficientul de sensibilitate la concentrarea tensiunilor a materialului, care reduce vârful de
solicitare teoretic, rezultat din relaţia (1.1), aşa cum se arată în fig. 1.4.
Valorile lui η
k
sunt cuprinse între 0 - insensibilitate la concentrare şi 1 - sensibilitate maximă, cînd β
k
=
α
k
. Materialele casante, cum sunt fonta şi oţelurile de înaltă rezistenţă au η
k
= 1, deci pentru aceste
materiale β
k
= α
k.
În tabelul 1.1 sunt date valori orientative pentru η
k
în cazul oţelurilor utilizate
frecvent în construcţii de maşini. De menţionat că utilizarea practică a relaţiei (1.2) este limitată,
deoarece coeficientul de sensibilitate η
k
nu depinde numai de material; el este influenţat şi de starea
triaxială de solicitare care există în regiunea concentratorului, aşa cum s-a arătat la paragraful precedent
(fig. 1.5).
Tabelul 1.1
Valorile lui η
k
pentru câteva oţeluri
MATERIALUL ŞI STAREA REZISTENŢA DE RUPERE,daN/mm η
k
OL 37 42 0,50
OL 37 recopt 40 0,30
OL 50 55 0,60
OL 50 recopt 53 0,35
OL 60 65 0,62
OL 60 recopt 62 0,43
OL 70 77 0,65
OL 70 recopt 72 0,55
OLC 60 normalizat 75 0,85
OLC 60 îmbunătăţit 92 0,88
Oţel de arcuri cu Si 80 0,20
Oţel îmbunătăţit 110 0,90
12

1. 2
INFLUENŢA FACTORILOR CONSTRUCTIVI
a) Influenţa concentratorilor de tensiuni
Concentratorii de tensiuni, care, de regulă, apar în cazul variaţiilor bruşte de secţiune , sunt deosebit
de periculoşi cînd este vorba de solicitări variabile, avînd ca efect reducerea pronunţată a rezistenţei la
oboseală σ
R
.
În cazul solicitarilor statice a fost definit coeficientul teoretic de concentrare α
k
= σ
max
/ σ
n
, unde σ
n
este
tensiunea nominală din secţiunea netă, dacă nu se ţine seamă de efectul concentratorului.
În cazul solicitărilor variabile se foloseşte coeficientul efectiv de concentrare β
k
, a cărui valoare este
influenţată, în afară de parametrii geometrici ai concentratorului, şi de alţi factori de care depinde
valoarea rezistenţei la oboseală a materialului.
Se menţionează că nu este necesar să se determine valoarea lui

β
k
pentru dimensiunile reale ale piesei,
ci numai în funcţie de elementele geometrice ale concentratorului şi de material. De dimensiunile reale
se ţine seama prin factorul dimensional ε
k
prezentat în paragraful următor.
Întrucât concentratori de tensiuni micşorează rezistenţa la oboseală a pieselor supuse la solicitări
variabile, configuraţia geometrică a pieselor trebuie să fie astfel proiectată încât efectul
concentratorilor de tensiune să fie cât mai redus. Este necesar, în acest scop, să se evite variaţiile bruşte
ale secţiunilor, deci trecerea de la o secţiune la alta să se facă prin racordări care să facă variaţia de
secţiune cât mai lină. Bineînţeles, proiectantul trebuie sa ţină seama, în afară de elementele geometrice
ale concentratorului, şi de ceilalţi factori care influenţează valoarea coeficientului efectiv de concentrare
β
k
şi în deosebi de coeficientul de sensibilitate la crestături η
k
al materialului.
Proiectantul trebuie să aibă în vedere şi faptul că un concentrator nu influenţează numai valoarea
tensiunii maxime, ci are un efect şi asupra stării de tensiune; astfel, în cazul unei piese supuse la o stare
monoaxială de tensiune, în dreptul concentratorului se dezvoltă o stare biaxială şi în unele cazuri chiar
o stare triaxială de tensiune.
13
b) Influenta mărimii piesei
Experienţa arată că rezistenţa la oboseală a pieselor de un diametru d este mai mică decât a
epruvetelor, dacă d>d
o
,

sau în cazul utilizării unor modele reduse ca mărime faţă de piesa reală.
Se numeşte coeficient dimensional ε
k
, raportul
0 1
1
d
d
k


·
σ
σ
ε
unde,
 d
0
este diametrul epruvetelor utilizate la încercările efectuate pentru determinarea lui σ
-1

 d diametrul piesei reale a cărei suprafaţă este prelucrată în aceleaşi condiţii ca şi
epruveta.
c)Influenţa formei secţiunii
Pentru anumite materiale, cum este, de exemplu, fonta, influenţa formei geometrice a secţiunii
asupra rezistenţei α
R
depăşeşte influenţa calităţii materialului. Este demonstrată dependenţa dintre
forma geometrică a secţiunii şi rezistenţa la încovoiere σ
Ri
respectiv a raportului dintre rezistenţa la
încovoiere şi cea de întindere σ
Ri
/ σ
Rt
. Ca urmare, în unele cazuri se introduce în calcule un coeficient s,
care exprimă influenţa formei geometrice a secţiunii piesei, cînd aceasta este deosebită de cea circulară.
14
CAP 2. TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII ÎNTR-UN MEDIU CARE CONŢINE
FISURI

Pentru a determina starea de tensiune şi deformaţie într-un material metalic care conţine fisuri sunt utilizate
metodele teoriei elasticităţii.

2.1. STAREA DE TENSIUNE ÎN JURUL UNEI GĂURI REALIZATĂ ÎNTR-O PLACĂ
DREPTUNGHIULARĂ SOLICITATĂ LA ÎNTINDERE SAU COMPRESIUNE
Fie placa din figura 2.1, de lăţime b, solicitată la capete prin tensiunea de compresiune (σ) uniform
repartizată. Placa are prevăzută o gaură de rază a.
Starea de tensiune într-un punct oarecare situat la o distanţă (b) suficient de mare este determinată prin
izolarea masei elementare de volum în jurul punctului M.
y
B b M
σ
a x
Fig. 2.1
15
Din ecuaţiile de forţe scrise după direcţiile
r
şi τ
ra
, rezultă :
d
y
( ) 0 cos
cos
· ⋅ ⋅ − ⋅ θ σ
θ
σ
σ σ
y
r
r r
d 
0 σ
r
τ

( ) 0 sin
cos
· ⋅ ⋅ + ⋅ θ σ
θ
τ τ
θ θ y
y
r r
d
d

x
Rezultă:
( ) θ
σ
θ σ σ 2 cos 1
2
cos
2
+ · ⋅ ·
r
(1)

θ
σ
θ θ σ τ
θ
2 sin
2
cos sin − · ⋅ ⋅ − ·
r
(2)
În mod similar :


r
d
y

( ) 0 sin
sin
· ⋅ ⋅ − ⋅ θ σ
θ
σ σ
θ θ y
y
d
d

0 θ

x

( ) 0 cos
sin
· ⋅ ⋅ ⋅ t θ σ
θ
τ τ
θ θ y
y
r r
d
d


Rezultă :
( ) θ
σ
θ σ σ
θ
2 cos 1
2
sin
2
− · ⋅ ·
(3)

θ
σ
θ θ σ τ
θ
2 sin
2
cos sin − · ⋅ ⋅ − ·
r
(4)
Starea de tensiune căutată este :

( ) θ
σ
σ 2 cos 1
2
+ ·
r
(5)

( ) θ
σ
σ
θ
2 cos 1
2
− ·
(6)

2
2 sin
cos sin
θ σ
θ θ σ τ
θ

− · − ·
r
(7)
Rezultă că, pe conturul exterior al coroanei la r=b, acţionează forţele:

( ) θ σ σ 2 cos 1
2
1
+ ⋅ ·
r
16

θ σ τ
θ
2 sin
2
1
⋅ − ·
r
Acestea pot fi descompuse în două părţi:
 presiune radială egală cu
2
σ
(presiunea 1);
 tensiunile :
θ σ σ 2 cos
2
1
⋅ ·
r
(presiunea 2).

θ σ τ
θ
2 sin
2
1
⋅ − ·
r
Prima problemă a fost studiată la tuburi cu pereţi groşi supuşi numai la presiunea exterioară.
Tensiunile pe care le produc în interiorul coroanei sunt:

( )

,
_

¸
¸


⋅ · ⋅


⋅ ·
2
2
2 2
2
2 2 2
2 2 2
1
2
1
2 r
a
a b
b
r a b
a r b
r
σ σ
σ

( )

,
_

¸
¸
+

⋅ · ⋅

+
⋅ ·
2
2
2 2
2
2 2 2
2 2 2
1
2
1
2 r
a
a b
b
r a b
a r b σ σ
σ
θ
(8)

0 ·
θ
τ
r
Problema a doua poate fi rezolvată utilizînd o funcţie a tensiunilor (funcţia Airy) de forma:

( ) ( ) θ θ 2 cos , ⋅ · r f r F

Se pune condiţia ca funcţia Airy să satisfacă ecuaţia de continuitate:
⋅ +


r r
F 2
4
4
⋅ −


2 3
3
1
r r
F
⋅ +


3 2
2
1
r r
F
⋅ +


4
4
r r
F
⋅ −


3 2
2
2
r
F
θ
⋅ +


2 2
3
2
2 r r
F
θ
⋅ +
∂ ∂

4 2 2
4
1
r r
F
θ
0
4
4
·


θ
F
Rezultă:

θ 2 cos ) ( ⋅ ′ ·


r f
r
F

( ) θ
θ
2 sin 2 r f
F
− ·


17
θ 2 cos ) (
2
2
⋅ ′ ′ ·


r f
r
F
( ) θ
θ
2 cos 4
2
2
r f
F
− ·


θ 2 cos ) (
3
3
⋅ ′ ′ ′ ·


r f
r
F
( ) θ
θ
2 sin 8
3
3
r f
F
+ ·


θ 2 cos ) (
4
4
⋅ ·


r f
r
F
iv
( ) θ
θ
2 cos 16
4
4
r f
F
·


( ) θ
θ
2 sin 2
2
3
r f
r
F
′ ′ − ·
∂ ∂

( ) θ
θ
2 cos 4
2 2
4
r f
r
F
′ ′ − ·
∂ ∂


( ) θ
θ
2 cos 4
2
3
r f
r
F
′ − ·
∂ ∂

Deci :

( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) 0 2 cos
16
2 cos
2
2 cos
8
2 cos
16
2 cos
1
2 cos
1
2 cos
2
2 cos
4 2 3
4 3 2
· + ′ ′ − ′ +
+ − ′ + ′ ′ − ′ ′ ′ +
θ θ θ
θ θ θ θ θ
r f
r
r f
r
r f
r
r f
r
r f
r
r f
r
r f
r
r f
iv
sau :
( ) ( ) ( ) ( ) 0
9 9 2
3 2
· ′ + ′ ′ − ′ ′ ′ + r f
r
r f
r
r f
r
r f
iv
Se face schimbarea de variabilă:

t
e r · sau r t ln ·
Efectuînd calculele, se obţine: 0 16 4 4
2
2
4
3
4
4
· + − −
dt
dt
dt
f d
dt
f d
dt
f d
Ecuaţia caracteristică este: 0 16 4 4
2 3 4
· + − − s s s s
cu soluţiile: 0
1
· s ; 4
2
· s ;
2
3
· s
; 2
4
− · s .
18
Soluţia ecuaţiei este: ( )
t t t t
De Ce Be Ae t f
2 0 2 4 −
+ + + ·
Revenind la variabila r, cu t = ln r, avem: ( )
2
2 4
r
D
C Br Ar r f + + + ·
astfel că:

( ) θ θ 2 cos ,
2
2 4

,
_

¸
¸
+ + + ·
r
D
C Br Ar r F
Tensiunile se determină din relaţiile:

2
2
2
1 1
θ
σ


⋅ +


⋅ ·
F
r r
F
r
r

2
2
r
F


·
θ
σ

,
_

¸
¸





− ·
θ
τ
θ
F
r
r
r
1
Efectuînd derivatele:

θ 2 cos
2
2 4
3
3

,
_

¸
¸
− + ·


r
D
Br Ar
r
F

θ 2 cos
6
2 12
4
2
2
2

,
_

¸
¸
+ + ·


r
D
B Ar
r
F

θ
θ
2 sin 2
2
2 4

,
_

¸
¸
+ + + − ·


r
D
C Br Ar
F
θ
θ
2 cos 4
2
2 4
2
2

,
_

¸
¸
+ + + − ·


r
D
C Br Ar
F
θ
θ
2 sin
2
2 4 2
3
3
2

,
_

¸
¸
− + − ·
∂ ∂

r
D
Br Ar
r
F
Rezultă:

θ σ 2 cos
6 4
2
4 2

,
_

¸
¸
+ + − ·
r
D
r
C
B
r
(9)
19

θ σ
θ
2 cos
6
2 12
4
2

,
_

¸
¸
+ + ·
r
D
B Ar
(10)

θ τ
θ
2 sin
6 2
2 6
4 2
2

,
_

¸
¸
− − + ·
r
D
r
C
B Ar
r
(11)
Constantele A, B, C şi D se determină din condiţia la limită:
pentru 0
6 4
2 0 ;
4 2
· + + ⇒ · ·
a
D
a
C
B a r
r
σ (12)

2
6 4
2
2
;
4 2
σ σ
σ − · + + ⇒ − · ·
b
D
b
C
B b r
r
(13)
0
6 2
2 6 0 ;
4 2
2
· − − + ⇒ · ·
a
D
a
C
B Aa a r
ra
τ (14)

2
6 2
2 6
2
;
4 2
2
σ σ
τ − · − − + ⇒ − · ·
b
D
b
C
B Ab b r
ra
(15)
Dacă se presupune că b este foarte mare, rezultă:
 din ecuaţia (15) :
0 · A
 din ecuaţia (13) :
4
σ
· B
 din ecuaţiile (12) şi (14) :
4
2
4
2
a D
a C
⋅ − ·
⋅ ·
σ
σ
Cu acestea, soluţiile 9, 10 şi 11 sunt:

θ
σ
σ 2 cos
3 4
1
2
4
4
2
2

,
_

¸
¸
+ − ·
r
a
r
a
r
(16)

θ
σ
σ 2 cos
3
1
2
4
4

,
_

¸
¸
+ − ·
r
a
a
(17)

θ
σ
τ 2 sin
3 2
1
2
4
4
2
2

,
_

¸
¸
− + − ·
r
a
r
a
ra
(18)
Pentru b foarte mare, ecuaţiile (8) (soluţia problemei devine):
20

,
_

¸
¸
− ·
2
2
1
2 r
a
r
σ
σ
(19)

,
_

¸
¸
+ ·
2
2
1
2 r
a σ
σ
θ
(20)

0 ·
θ
τ
r (21)
Distribuţia tensiunilor în placă se obţin prin suprapunerea soluţiei 16, 17, 18 (problema 2) şi soluţiei
19, 20, 21 (problema 1):

θ
σ σ
σ 2 cos
3 4
1
2
1
2
4
4
2
2
2
2

,
_

¸
¸
+ − +

,
_

¸
¸
− ·
r
a
r
a
r
a
r


θ
σ σ
σ
θ
2 cos
3
1
2
1
2
4
4
2
2

,
_

¸
¸
+ −

,
_

¸
¸
+ ·
r
a
r
a


θ
σ
τ 2 sin
3 2
1
2
4
4
2
2

,
_

¸
¸
− + − ·
r
a
r
a
ra

Pe conturul orificiului, pentru
a r ·
(punctual B) , se obţine (

90 · θ ):
σ
θ
= 3σ
În concluzie chiar dacă tensiunea exterioară este σ, în punctul B se dezvoltă o tensiune de trei ori mai
mare. Dacă orificiul este foarte mic, în punctul B se poate dezvolta o fisură care se poate propaga după
legile amintite în capitolul I.
2.2. CÂMPUL TENSIUNILOR ELASTICE DIN VECINĂTATEA UNUI CONCENTRATOR
ASCUŢIŢ, CU PROFIL LA VÂRF DE FORMĂ ELIPTICĂ
Se consideră o placă prevăzută cu un concentrator ascuţit, cu profil la vârf de formă eliptică, supusă
unei tensiuni normale pe planul meridian al concentratorului:
21
Y
x

y

x
B 0 θ σ
y
x

2
ρ

fig.2.2
ρ-raza la vârf a concentratorului
Într-un punct oarecare din vecinătatea concentratorului definit prin coordonatele polare r, θ, tensiunile σ
x
,
σ
y
şi τ
xy
, care definesc starea de tensiune, sunt date de relaţiile :

( )
1
]
1

¸


,
_

¸
¸
− ·

2
3
cos
2 2
3
sin
2
sin 1
2
cos 2 2
1
θ ρ θ θ θ
π σ
r
r K
I x


( )
1
]
1

¸

+
,
_

¸
¸
+ ·

2
3
cos
2 2
3
sin
2
sin 1
2
cos 2 2
1
θ ρ θ θ θ
π σ
r
r K
I y
(1)

( )
1
]
1

¸

− ·

2
3
sin
2 2
3
cos
2
cos
2
sin 2 2
1
θ ρ θ θ θ
π τ
r
r K
I xy

La vârful concentratorului pentru
2
ρ
· x
, valoarea tensiunii normale maxime este:
πρ σ ⋅ ·
I
K 2
max

În relaţiile de mai sus, mărimea K poartă numele de factor de intensitate al tensiunii şi este o mărime
important în mecanica ruperii. Indicele I indică modul de deplasare relativă a celor două părţi prin planul
22
de propagare a fisurii. Modurile de deplasare pot fi definite izolînd un element foarte mic din frontul unei
fisuri:
23
Din expresiile (1) se constată că la marginea fisurii tensiunile sunt determinate de un simplu factor numit
factor de intensivitate a tensiunii. Analiza dimensională a expresiilor (1) arată că factorul de
intensitate tensiunii, K
I
, poate fi definit printr-o relaţie de forma:
a C K
I
⋅ ⋅ · σ (2)
în care C este un parametru dependent de domeniu şi de geometria fisurii iar (a) este lungimea fisurii.
În cazul relaţiilor (1), valoarea factorului K
I
este:

π
σ
a
K
I
⋅ · (3)
Factorul de intensitate al tensiunii poate fi determinat analitic sau prin metode experimentale
(fotoelasticitate, metoda Moire-urilor, etc.).Din punct de vedere practic prezintă interes starea de
solicitare corespunzătoare modului I de deplasare.
24
2.3. FACTORUL DE INTENSITATE A TENSIUNII PENTRU PIESE CU DIFERITE
FRECVENŢE ŞI CONDIŢII DE ÎNCĂRCARE
2.3.1. Placă de presiune unitară şi dimensiuni infinite în plan
Se consideră o placă de presiune unitară, cu dimensiuni infinite în plan, supusă unei stări uniforme de
tensiune σ, cu o fisură străpunsă pe toată presiunea cu lungimea (2a), orientată normal faţă de tensiunea σ
σ Factorul de intensitate a tensiunii este dat de relaţia;
a K
I
π σ · (4)
2a Cu aceasta, starea de tensiune la vârful fisurii este dată de
relaţia (1).
σ

2.3.2. Plăci cu lăţime finită (b) şi grosimea unitară, solicitate în planul median:
 fisură în mijlocul plăcii:
b 2a σ
2
1
sec
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
·
b
a
a K
I
π
π σ relaţie dată de Fedderson
sau

2
1
1
]
1

¸

·
b
a
tg
a
b
a K
I
π
π
π σ relaţie dată de Irwin (5,6)
25
 fisură lateral:


b a
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸
− ·
4 3 2
85 , 53 48 , 38 7 , 18 41 , 0 99 , 1
b
a
b
a
b
a
b
a
a K
I
π σ
(7)
 fisuri laterale simetrice:

a
b a
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
+ ·
3 2
2 42 , 3 2 12 , 2 2 36 , 0 99 , 1
b
a
b
a
b
a
a K
I
π σ
(8)

 fisură lateral în placa solicitată la încovoiere:
P
grosimea t
b a
l



1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸
− ·
4 3 2
80 , 24 17 , 23 97 , 12 47 , 2 99 , 1
b
a
b
a
b
a
b
a
a K
I
π σ
(9)
În care :
2
2
3
tb
Pl
· σ
26
Dacă raportul
b
a
este neglijabil, atunci relaţiile 5, 6, 7 devin:
a a K
I
π σ σ 12 , 1 99 , 1 · ·
Fisura de formă eliptică aproximează cu suficientă precizie numeroase fisuri care apar în elementele
structurii lor, motiv pentru care a fost studiată mai detaliat.
Astfel, Irwin a propus următoarea expresie pentru un corp solicitat la întindere omogenă, cu fisură
eliptică:
σ

1
]
1

¸

+

,
_

¸
¸
· ϕ ϕ
φ
π σ
2
2
2
2
cos sin
c
a a
K
I
(10)
2c 2a în care este o integral eliptică de speţa a II-a:

σ
( )

,
_

¸
¸
1
]
1

¸

− ·
2
0
2
1
2
2 2
sin 1
π
α φ
c
a c
care, dezvoltată în serie, se calculează din relaţia:

1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸ −

,
_

¸
¸ −
− · . ..........
64
3
4
1
1
2
2
2
2 2
2
2 2
c
a c
c
a c π
φ
Din relaţia de mai sus, care exprimă factorul de intensitate a tensiunii, K
I
, rezultă că aceasta variază de-a
lungul conturului fisurii (o eclipsă):
y
27
C A
a contur fisură (elipsă)
φ B x
2c

 la extremitatea axei mici, punctual A:

2
π
ϕ ·
:
φ
π σ a
K
ax
·
Im
 la extremitatea axei mari, punctual B:

0 · ϕ
:
c
a a
K
in
⋅ ·
φ
π σ
Im
Rezultă că fisura tinde să se dezvolte mai mult pe direcţia axei mici şi să devină o fisură cu contur
circular, avînd factorul K
I
constant în toate punctele conturului.
Expresiile au fost deduse pentru o fisură existent într-un corp nelimitat. Pentru piese cu dimensiuni finite,
prin analogie cu expresia:
a K
I
π σ 12 , 1 ·
pentru o fisură eliptică situată în faţa piesei, se poate aplica un factor de corecţie de valoare (1,12):

4
1
2
2
2
2
cos sin 12 , 1
1
]
1

¸

+

,
_

¸
¸
· ϕ ϕ
φ
π σ
c
a a
K
I
(11)
a
28
2c
În cazul fisurilor de colţ, factorul de suprafaţă liberă cu valoarea (1,12) intervine de două ori, astfel că
expresia lui K
I
devine:

( )
φ
π σ a
K
I
⋅ ·
2
12 , 1
(12)
a
c
Dacă a=c: fisura eliptică de colţ devine fisură circular de colţ şi
571 , 1
2
· ·
π
φ
deci:
a K
I
π σ 8 , 0 ·
FISURI CARE PROVIN DIN GĂURI:
a. Pentru o gaură neîncărcată local, situată într-o placă supusă unei tensiuni uniforme σ, factorul de
intensitate a tensiunii are forma:

,
_

¸
¸
⋅ ·
D
a
f a K
I
π σ
în care: a - lungimea fisurii măsurate de la marginea găurii;
D - diametrul găurii;
f=
,
_

¸
¸
D
a
- o funcţie care este prezentată grafic sau tabelar în literatura de specialitate.
Atunci cînd fisura se apropie ca ordin de mărime de diametrul găurii, în calculele inginereşti se consider
că combinaţia gaură-fisură se comport ca o fisură în a cărei lungime este inclus şi diametrul găurii. De
exemplu, în cazurile următoare:
 fisură pe o singură parte:
29
σ
2 , 1
2
+ · ·
a
D
a a K
ef I
π σ π σ
(13)
D a
σ 2a
ef


 fisură pe ambele părţi:
σ a a
2a
ef
σ 1
2
+ · ·
a
D
a a K
ef I
π σ π σ
(14)


b. Pentru o gaură încărcată local:
σ P=·b D
σ b 2a 2 , 1
2
+ · ·
a
D
a a K
ef I
π σ π σ
(15)
30
Toate relaţiile stabilite mai sus au fost determinate în cazul solicitărilor statice (σ=constantă).
Pentru solicitări variabile periodice, factorul de intensitate al tensiunii va avea o variaţie corespunzătoare:
a C K
ax
π σ
max Im
⋅ · ;
a C K
in
π σ
min Im
⋅ · .
deci:
( )
min max Im Im
σ σ π − · − · a C K K K
in ax I

Deoarece fisura se închide şi se deschide periodic, funcţie de variaţia tensiunii (σ), valoarea minimă a
factorului de intensitate se consideră zero:


0
Im
·
in
K


2.4. ZONA PLASTICĂ DE LA VÂRFUL FISURII
Tensiunile la vârful fisurii, exprimate prin valori principale, sunt:

( )
1
]
1

¸

+ ⋅ ·

2
sin 1
2
cos 2
2
1
1
θ θ
π σ r K
I

( )
1
]
1

¸

− ⋅ ·

2
sin 1
2
cos 2
2
1
2
θ θ
π σ r K
I
31

0
3
· σ
(pentru starea plană a tensiunii)
Aşa cum s-a arătat, la vărful fisurii θ=0, se poate scrie :

( )
2
1
1
2

· r K
I
π σ

( )
2
1
2
2

· r K
I
π σ

0
3
· σ

Se constată că, pentru r→0 (la vârful fisurii)
1
→∞, fapt care nu poate avea loc în realitate. În realitate ele
rămîn finite, deoarece peste limita de curgere se produc deformaţii plastice. În acest fel, în zona din
vecinătatea fisurii se dezvoltă o zonă plastic. Punînd condiţia de plasticitate:

c
p
I
r
K
σ
π
·
2
rezultă raza care defineşte zona plastic:

2
2
1

,
_

¸
¸
·
c
I
p
K
r
σ π
32
CAP.3. PROPAGAREA FISURILOR SUB ACŢIUNEA SOLICITĂRILOR
VARIABILE
3.1. VITEZA DE PROPAGARE A FISURII:
Se presupune o piesă în care s-a generat o fisură. Sub acţiunea unor solicitări variabile, fisura se va
dezvolta în timp, creşterea lungimii fisurii conducînd la accentuarea concentrării tensiunilor la vârful
acesteia. Rezultă că factorul de intensitate a tensiunii poate fi o mărime care să descrie fenomenul de
propagare a fisurii. Mărimea care defineşte propagarea fisurii este viteza de propagare (
dN
da
),
reprezentînd creşterea lungimii fisurii pe parcursul unui ciclu de solicitare. Studiul propagării fisurii se
face de regulă în condiţiile unor solicitări ciclice cu amplitudine constantă, factorul de tensiune avînd
variaţia:
min max
K K K − · ∆
Deoarece starea de tensiune de la vîrful fisurii influenţează propagarea fisurii, se poate stabili o relaţie
între acest factor şi viteza de propagare de forma:
( ) K f
dN
da
∆ ·
Experimental, se pot obţine curbe de variaţie de forma:
a[mm]
a
ΔN 2a
N[cicli] σ


Fig.3.1.
33
Se constată că viteza de propagare creşte o dată cu creşterea lungimii fisurii. Într-un punct oarecare al
curbei, ea este proporţională cu panta tangentei la curbă în punctul respectiv:
N
a
tg


· α
De regulă, modul de propagare poate fi studiat mai bine utilizînd un sistem de axe logaritmice, avînd
drept coordonate DK şi da/dN:

dN
da
log
[m/ciclu]
10
-5
10
-6
I II III
10
-7

10
-8

10
-9
10
-10
K
t
Ka lg(K)[MPa m ]

Se constată că, pentru o piesă dată, indiferent de valoarea tensiunii maxime, curba de mai sus este unică.
Rezultă că această curbă este caracteristică pentru un material dat.
Se observă existenţa a trei domenii caracteristice de propagare:
 domeniul I, care corespunde unor viteze de propagare da/dN de pînă la 10
-8
m/ciclu.
În acest domeniu se defineşte o valoare minimă Δk
t
numită valoare de prag, a variaţiei factorului de
intensitate a tensiunii, sub care o fisură existentă de oboseală nu se propagă. O dată cu creşterea
amplitudinii solicitării Δk
t
, viteza de propagare creşte lent, către o valoare stabilizată. Curba de variaţie a
vitezei de propagare a fisurii în acest domeniu a fost estimată prin relaţii de forma:
( )
1
1
m
t
K K C
dN
da
∆ − ∆ ·
în care C
1
şi m
1
sunt coeficienţi de material.
 domeniul II, în care viteza de propagare a fisurii este de ordinul 10
-8
-10
-6
m/ciclu.
34
În acest domeniu, fenomenul de propagare este stabilizat, curba fiind liniară. Ecuaţia pentru acest
domeniu a fost propusă de Davis, sub forma:
m
K C
dN
da
∆ ⋅ ·
în care C şi m sunt coeficienţi de material.
 domeniul III, care corespunde vitezelor de propagare mari, de peste 10
-6
m/ciclu.
În acest domeniu, propagarea este instabilă, fisura crescînd cu fiecare ciclu de solicitare din ce în ce mai
repede, pînă la o lungime critică, corespunzătoare ruperii finale. Curba în acest domeniu poate fi
descrisă printr-o ecuaţie de forma:
( )
( ) K K R
K C
dN
da
c
m
∆ − −
⋅ ∆ ′ ·

1
1
propusă de Forman, în care:
 C`, m` sunt factori de material;
 K
c
este valoarea critică a intensităţii tensiunii la care propagarea devine instabilă, numită
tenacitate la rupere

max
min
max
min
σ
σ
· ·
K
K
R
coeficient de asimetrie a ciclului de solicitare
O influenţă deosebită asupra vitezei de propagare a fisurii, o are valoarea tensiunii mediei de întindere,
aşa cum rezultă din figura de mai jos:
log(da/N) [m/ciclu]
10
-4
- R=0
10
-5
- R=0,2
10
-6
- R=0,4
10
-7
- R=0,6
10
-8
- R=0,8
10
-9
-
0 10 100 log(Δk) [MPa ]
35
Din analiza fisurii, rezultă:
 dacă R, care este direct proporţional cu tensiunea medie, creşte, curba
( ) K f C
dN
da
∆ ⋅ ·
se
deplasează spre stînga;
 se constată că, pentru curbele dinspre stînga, viteza de propagare creşte accentuat pentru toate
cele trei domenii;
 porţiunea dreaptă (domeniul II) reprezentînd propagarea stărilor devine mai mică pentru curbele
cu R mai mare;
 odată cu creşterea lui R, viteza de propagare în domeniul III creşte accentuat;
 valoarea de prag ΔK
t
scade odată cu creşterea lui R (a tensiunii medii). Pentru creşterea lui R de
la 0 la 0,8, reducerea valorii de prag este de 1,5 pînă la 2,5 ori.
3.2. RUPEREA FINALĂ. TENACITATEA LA RUPERE
Faza finală de rupere a unei piese corespunde propagării instabile (domeniul III) a unei fisuri.
Propagarea instabilă a fisurii se produce atunci cînd factorul de intensitate a tensiunii în zona vîrfului
fisurii atinge valoarea critică K
c
, numită tenacitate la rupere. Aceasta reprezintă o caracteristică de
material.
Tenacitatea la rupere a metalelor este influenţată de temperatura şi de viteza de solicitare dar şi factori
tehnologici şi de mediu. Un element de care trebuie ţinut seama este grosimea piesei:la grosimi mari,
tenaticitatea la rupere scade, tinzînd către o valoare care reprezintă o caracteristică de material, K
1c
:
K
c
[MPa ]
K
1c
36
grosimea t[mm]
Pentru piese cu solicitări cunoscute, executate din metale la care a fost determinată tenacitatea la rupere
se poate determina lungimea fisurii, numită lungime critică, la care propagarea devine instabilă.
De exemplu, pentru piese de dimensiuni mari, cu fisură centrală circulară, dacă tensiunea nominală este
σ = 0,6σ
c
, din relaţia :
π
σ
a
K
I
·
rezultă:
2
7 , 8

,
_

¸
¸
·
C
IC
cr
K
a
σ
Se observă că (a
cr
) este proporţională cu pătratul tanacităţii de rupere (a factorului de intensitate a
tensiunii pentru propagarea instabilă).
3.3. ÎNTÎRZIEREA PROPAGĂRII. ÎNCHIDEREA FISURII
Aplicarea unor suprasolicitări de întindere într-o solicitare cu amplitudine constantă are drept efect o
diminuare a vitezei de propagare înregistrată la solicitarea cu amplitudine constantă:
[a]
Propagare fără suprasolicitare
Propagare cu suprasolicitare
N[cicluri]
Din diagramă, se constată că, în cazul în care nu s-ar aplica suprasolicitarea, viteza de propagare ar
creşte mai mult. Fenomenul a fost numit întîrzierea propagării fisurii. Acest fenomen poate produce o
37
multiplicare de câteva ori a duratei de propagare a fisurii şi mărirea duratei de viaţă a piesei. Dacă
solicitarea de întindere este suficient de mare (intensitatea tensiunii produsă de aceasta este de 2,2-2,7
ori mai mare ca cea a ciclului de tensiune constantă) se poate produce chiar oprirea fisurii. Din contră,
dacă se suprapune o solicitare de compresiune, se produce o accelerare a propagării fisurii.
Efectul de închidere al fisurii poate fi explicat pe un exemplu, al unei plăci plane cu fisură centrală
străpunsă, solicitată de o forţă pulsatorie:
y
fisură
c
B A (2) (1) x
O σ
c


Curba (1) reprezintă modul teoretic de variaţie a tensiunii la vârful fisurii, iar curba (2), modul real,
pentru semiciclul de deschidere a fisurii. Se constantă că tensiunea este mai mare ca limita de curgere,
pe porţiunea OA. Pentru următorul semiciclu, datorită revenirii elastice, zona plastică de la vârful fisurii
este supusă de materialul învecinat la o solicitare de compresiune. În acest fel, rezultă o redistribuire a
tensiunilor, reprezentată prin curba (3), tensiunea fiind mai mare ca limita de curgere pe porţiunea OB.
Prin urmare, după un ciclu complet, datorită revenirii elastice, zona plastică este supusă la o solicitare de
compresiune. Efectul acestei solicitări poate duce la închiderea fisurii.
3.4. ESTIMAREA DURATEI DE PROPAGARE A FISURII
Presupunînd că creşterea fisurii se face cu viteză constantă, calculul duratei de propagare a fisurii se
poate face integrînd relaţia de forma:
38
( )
m
K C
dN
da
∆ ·
sau:
( )

+

·
f
i
a
a
m
N
K C
da
N
0
relaţie care exprimă numărul de cicluri necesare pentru ca fisura să se propage de la lungimea iniţială, a
i
,
la lungimea finală, a
f
.
Lungimea iniţială a
i
corespunde unui număr iniţial de cicli, N
0
. După integrarea relaţiei rezultă:
( ) ( )
1
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

∆ −
· −
−1
2
0
1
2
2
m
f
i
m
i
i
a
a
K C n
a
N N
; m≠2
39
CAP. 4 REZULTATE NUMERICE
Simularea numerică a fost efectuată pentru o placă de oţel, materialul ales fiind caracterizat prin:
- Rezistenţa de rupere : σ
r
= 310.3 N/mm
2
- Limita de curgere: σ
c
= 172.4 N/mm
2
Au fost luate în studiu trei cazuri:
1. Fisura străpunsă, pe mijlocul plăcii, cu următoarele caracteristici:
- Laţimea plăcii: w=100mm;
- Grosimea plăcii: t = 1.27 mm;
- Lungimea iniţială a fisurii: a=1.27 mm.
a. Placa este solicitată la întindere, cu valorile extreme ale tensiunii normale S
0
:
- Valoarea minimă : S
0
= 10 N/mm
2
;
- Valoarea maximă: S
0
=170 N/mm
2
Se constată că valoarea maximă a factorului de intensitate a fisurii se produce în momentul ruperii
prin oboseală a plăcii, la un număr de 611 619 ciclii sau la lungimea critică a fisurii de 14,81 mm.
40
Variaţia factorului de intensitate K
max
în funcţie de numărul de cicli N este prezentată în diagrama 1,
şi în funcţie de lungimea fisurii este prezentată în diagrama 2.
Diagrama 1. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de numărul de ciclii, N
41
Diagrama 2. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de lungimea fisurii, a
b. Placa este solicitată la întindere, cu valorile extreme ale tensiunii normale S
0
:
Valoarea minimă: S
0
= 30 N/mm
2
;
Valoarea maximă: S
0
= 220 N/mm
2

Se va constata că valoarea maximă a factorului de intensitate a fisurii se produce în momentul
ruperii prin oboseală a plăcii, la un număr de 194 506 ciclii sau la lungimea critică a fisurii de 4,43 mm.
Variaţia factorului de intensitate K
max
în funcţie de numărul de cicli N este prezentată în diagrama 3,
şi în funcţie de lungimea fisurii este prezentată în diagrama 4.
42
Diagrama 3. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de numărul de ciclii, N
Diagrama 4. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de lungimea fisurii, a
43
2. Fisura străpunsă, pe mijlocul plăcii, cu următoarele caracteristici:
- Laţimea plăcii: w=100mm;
- Grosimea plăcii: t = 1.27 mm;
- Lungimea iniţială a fisurii: a=1.27 mm.
a. Placa este solicitată la încovoiere, cu valorile extreme ale tensiunii normale S
1
:
Valoarea minimă: S
1
= 30 N/mm
2
;
Valoarea maximă: S
1
= 190 N/mm
2
Se va constata că valoarea maximă a factorului de intensitate a fisurii se produce în momentul ruperii
prin oboseală a plăcii, la un număr de 9 268 463 ciclii sau la lungimea critică a fisurii de 10,65 mm.
Variaţia factorului de intensitate K
max
în funcţie de numărul de cicli N este prezentată în diagrama 5, şi în
funcţie de lungimea fisurii este prezentată în diagrama 6.
44
Diagrama 5. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de numărul de ciclii, N
45
Diagrama 6. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de lungimea fisurii, a
b.Placa este solicitată la încovoiere, cu valorile extreme ale tensiunii normale S
1
:
Valoarea minimă: S
1
= 25 N/mm
2
;
Valoarea maximă: S
1
= 230N/mm
2
Se va constata că valoarea maximă a factorului de intensitate a fisurii se produce în momentul ruperii
prin oboseală a plăcii, la un număr de 1 802 611 ciclii sau la lungimea critică a fisurii de 2,36 mm.
Variaţia factorului de intensitate K
max
în funcţie de numărul de cicli N este prezentată în diagrama 7,
şi în funcţie de lungimea fisurii este prezentată în diagrama 8.
Diagrama 7. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de numărul de ciclii, N
46
Diagrama 8. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de lungimea fisurii, a
3. Fisura străpunsă, pe mijlocul plăcii, cu următoarele caracteristici:
- Laţimea plăcii: w=100mm;
- Grosimea plăcii: t = 1.27 mm;
- Lungimea iniţială a fisurii: a=1.27 mm.
a.Placa este solicitată la întindere şi încovoiere, cu valorile extreme ale tensiunii normale S
o
şi
S
1
:
Pentru tensiunea de întindere:
- Valoarea minimă: S
0
= 10 N/mm
2
;
- Valoarea maximă: S
0
= 120N/mm
2
47
Pentru tensiunea de încovoiere:
- Valoarea minimă: S
1
= 20 N/mm
2
;
- Valoarea maximă: S
1
= 110N/mm
2
Se constată că valoarea maximă a factorului de intensitate a fisurii se produce în
momentul ruperii prin oboseală a plăcii, la un număr de 302 224 ciclii sau la lungimea
critică a fisurii de 2,36 mm.
Variaţia factorului de intensitate K
max
în funcţie de numărul de cicli N este prezentată în diagrama 9,
şi în funcţie de lungimea fisurii este prezentată în diagrama 10.
48
Diagrama 9. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de numărul de ciclii, N
Diagrama 10. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de lungimea fisurii, a
49
b. Placa este solicitată la întindere şi încovoiere, cu valorile extreme ale tensiunii normale S
0
şi S
1
:
Pentru tensiunea de întindere:
- Valoarea minimă: S
0
= 15 N/mm
2
;
- Valoarea maximă: S
0
= 90N/mm
2
Pentru tensiunea de încovoiere:
- Valoarea minimă: S
1
= 30 N/mm
2
;
- Valoarea maximă: S
1
= 140N/mm
2
Se va constata că valoarea maximă a factorului de intensitate a fisurii se produce în momentul ruperii
prin oboseală a plăcii, la un număr de 508 779 ciclii sau la lungimea critică a fisurii de 2,36 mm.
Variaţia factorului de intensitate K
max
în funcţie de numărul de cicli N este prezentată în diagrama 11,
şi în funcţie de lungimea fisurii este prezentată în diagrama 12.
50
Diagrama 11. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de numărul de ciclii, N
Diagrama 12. Variaţia factorului de intensitate maxim K
max
în funcţie de lungimea fisurii, a
51
CONCLUZII
Studiul rezistenţei la oboseală a organelor de maşini prezintp o importantă practică deosebită, deoarece
permite determinarea teoretică şi numerică a fiabilităţii de exploatare. În cazul unor structuri mecanice
complexe calculul teoretic nu mai poate fi de o precizie corespunzătoare datorită aproximaţiilor făcute în
modelarea matematică.
Din acest motiv calculul numeric bazat pe metodele moderne de calcul (calcul cu elemente finite,
calcul cu diferenţe finite, etc.) completează posibilităţile de studiu.
Metoda numerică de calcul a factorului de intensitate a tensiunii permite obţinerea unor rezultate
numerice care pot sta la baza activităţii de proiectare a unor structuri mecanice complexe.
Avantajele metodei numerice dezvoltate în cadrul programului NASGRO sunt:
52
 Se pot realiza simulări numerice pentru solicitări simple;
 Se pot realiza simulări numerice pentru solicitări complexe;
 Se pot realiza simulări numerice pentru alte tipuri de solicitări decât solicitările periodice.
În acest sens programul permite stabilirea modului de variaţie în timp a sarcinii atât pentru solicitări
simple cât şi pentru solicitări complexe.
După cum rezultă din literatura de specialitate se constată că rezultatul numeric obţinut prin utilizarea
programului NASGRO sunt relativ apropiate de reultatele experimentale efectuate de diverşi cercetători.
Bibliografie
1. Cernaianu, Emil Ilincioiu, Dan Negru, Mihai ,elemente de teoria elasticităţii şi rezistenţa
materialelor, Craiova: Editura Universitatii din Craiova, 2000
2.Tocaci Emil, fenomene discontinue in mecanica şi rezistenţa materialelor, Bucuresti: Editura
Academiei Romane, 1974
3. Broek, D., Elementary Engineering Fracture Mechanics, 4th edition, Nijhoff, 1985.
4. Broek, D., The Practical Uses of Fracture Mechanics, Kluwer Academic Publishers, 1989
5. Barsom, J. M. and Rolfe, S. T., Fracture and Fatigue Control in Structures: Applications of Fracture
Mechanics, 2nd edition, Prentice-Hall, Inc., 1987.
6. Anderson, T. L., Fracture Mechanics: Fundamentals and Applications, CRC Press, 1991.
53
7. Newman, Jr., J. C., “A Crack Opening Stress Equation for Fatigue Crack Growth,” International
Journal of Fracture, Vol. 24, No. 3, March 1984, pp. R131-R135.
8. Newman, Jr., J. C. and Raju, I. S., “Prediction of Fatigue Crack-Growth Patterns and Lives in Three-
Dimensional Cracked Bodies,” Advances in Fracture Research (Fracture 84), Sixth International
Conference on Fracture, Vol. 3, 1984, pp. 1597-1608.
9. ASTM standard test method E 647, American Society for Testing and Materials, West
Conshohocken, PA,
10.Schmidt, R. A. and Paris, P. C., “Threshold for Fatigue Crack Propagation and Effects of Load Ratio
and Frequency,” Progress in Flaw Growth and Fracture Toughness Testing, ASTM STP 536, American
Society for Testing and Materials, Philadelphia, 1973, pp. 79-94.
11.Vroman, G. A., “Material Thickness Effect on Critical Stress Intensity”, Monograph #106, TRW
Space & Technology Group, February 1983.
12. Willenborg, J., Engle, R. M. and Wood, H. A., “A Crack Growth Retardation Model Using an
Effective Stress Concept,” AFFDL-TM-71-1-FBR, Wright Patterson Air Force Laboratory, January
1971.
[20] Gallagher, J. P., “A Generalized Development of Yield Zone Models,” AFFDL-TM-74-28-FBR,
Wright Patterson Air Force Laboratory, January 1974.
13.Gallagher, J. P., Hughes, T.F., “Influence of Yield Strength on Overload Affected Fatigue Crack
Growth Behavior in 4340 Steel,” AFFDL-TR-74-27-FBR, Wright Patterson Air Force Laboratory,
February 1974.
14. Elber, W., “The Significance of Fatigue Crack Closure,” Damage Tolerance of Aircraft Structures,
ASTM STP-486, 1971, pp. 230-242.
15.Dugdale, D.S., “Yielding of Steel Sheets Containing Slits,” Journal of Mechanics and Physics of
Solids, Vol. 8, 1960, pp. 100-104.
16.Ball, D., Private communication, March 2001.
17. Henkener, J. A. and Forman, R. G., “Fatigue Crack Growth and Fracture Toughness Data for
Selected Space Systems Structural Alloys,” JSC 24976, NASA Lyndon B. Johnson Space Center,
Houston, Texas, March 1991.
18. Chungchu Chang, “A Boundary Element Method for Two Dimensional Linear Elastic Fracture
Analysis”, Ph.D. Dissertation, The University of Texas at Austin, December 1993.
54

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful