Evolutia Tratatelor Europene Contextul postbelic Sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial ne ofera tabloul european al unui continent

confruntat cu o mare instabilitate politica asociata cu tensiuni sociale dificile de gestionat. Europa era victima principala a consecintelor acestui razboi. Numarul total de victime era aproximativ 40 milioane din care mai mult de jumatate erau civili. Ca urmare a diverselor deportari si expulzari in 1945 existau aproape 20 milioane persoane care astepta sa fie repatriate. Persecutiile religioase, politice si rasiale, precum si deportarile in masa in lagare de munca si concentrare au alimentat sentimentele de ura dintre popoarele Europei si au adus grave atingeri fundamentelor morale si spiritual. In acest context, ideea unificarii europene a reaprins dezbaterile din cadrul miscarilor pro-europene plus feudaliste. Ele au constituit un comitet enternational pentru promovarea miscarilor in vederea promovarii unitatii europene in 1947, iar in urma congresului de la Haga, in mai 1948 a aparut miscarea europeana preocupata de gasirea unor solutii durabile, problemele care se aflau in centrul dezbaterii economice, sociale si morale din acele momente. Chestiunile economice vizau refacerea activitatilor industrial, iar cele politice cautau sa reliefeze factorii care puteau preveni potentialele conflicte din Europa. Conflictele de interese dintre marile puteri mondiae au dus la instalarea unui climat de suspiciune si teama pentru o lunga perioada in Razboiul de Independenta. Impactul acestor confruntari asupra continentului european a fost explicat prin actiunea unor factori de natura economica si politica. Factorii politici aveau in vedere necesitatea combaterii nationalismului, Noua situatie geopolitica a Europei noul raport de forte international si problema germana. Razboiul a generat o noua miscare in directia apropierii statelor si natiunilor europene exprimata in grade diferite de intensitate, readucand in discutie mostenirea ideological si culturala a miscarii Pan Europa, fondata in 1923 de Contele Con W. Churchill invoca necesitatea unei constructii anticipate sub denumirea Statelor Unite ale Europei in discursul din 1946. Deosebirile dintre unianisti si federalist generate de……. care a reunit peste 600 de personalitati din 16 tari europene. Cele 2 grupari impartaseau necesitatea initierii unei actiuni riguroase in vederea consolidarii unitatii Europene, chiar si institutionalizarea acesteia sub forma unei organizatii internationale cu un organism parlamentar.
1

Pentru unionisti, organul parlamentar ar fi o adunare cu rol consultativ, iar pentru federalisti acesta ar fi o adunare constituanta cu sarcina de a redacta proiectul unei constitutii ale SUE. Negocierile dintre cele 2 tendinte au avut drept rezultat constituirea Consiliului Europei cu obiectivul declarat al constructiei unei uniuni tot mai stranse intre statele europene.

Tratatul de la Paris

Prin Tratatul de la Paris ia fiinta CECO pentru o perioada de 50 de ani de la data intrarii in vigoare. Noua entitate a creat o forma noua de cooperare europeana bazata pe 2 elemente esentiale: 1. Scopurile politice erau extreme de ambitioase si cuprindeau nu doar crearea unei zone comerciale libere, ci si bazele unei piete commune prin faptul ca otelul, carbunele si fierul constituie materialele de referinta pentru orice societate industriala. 2. Noua entitate reprezinta prima organizatie inter-statala europeana cu caracter supranational asigurat de noile institutii centrale, care aveau puterea, printre altele, de a examina si interzice bariere vamale, subsidii de stat si pactici restrictive si in acelasi timp, puterea de a fixa in anumite conditii preturile si de a armoniza politica externa comerciala prin stabilirea de excludere a unor tace vamale minime si maxime la importurile de otel si carbune din alte tari.

Au fost create 4 institutii noi: 1. Inalta Autoritate 2. Consiliul Ministrilor 3. Adunarea Comuna 4. Curtea de Justitie
2

Inalta Autoritate, potrivit art. 8 din Tratat, actiona in vederea atingerii obiectivelor fixate de tarile member. Consiliul de Ministri promova cooperarea si armonizarea actiunilor Inaltei Autoritati cu acelea ale guvernelor statelor membre responsabile pentru politicile lor economice generale. Procedurile de decizie din Consiliu depindeai de problemele analizate. Uneori prin vot unanim sau majoritate calificata, alteori o simpla majoritate. Practica acestei institutii a demonstrat pe de o parte o rezerva generala a statelor de a nu pierde prea mult din puterea lor asupra industriei nationale, iar pe de alta parte din motive politice care lasau Consiliului o considerabila independenta, mai ales in momentele dificile pentru industria de otel. Rolul Adunarii Comune este de a asigura un imput democratic in procesul decisional al Comunitatii, fapt greu de observat in pratica generala. Membrii erau numiti de parlamentele nationale, iar atributele acestei institutii erau esentialmente consultative. Curtea de Justitie a fost creata pentru a trata conflictele potentiale dintre state si institutii, dar si dintre institutiile comunitare.

Analizele economice si politice intreprinse asupra inceputurilor CECO, demonstreaza in grad inalt de succes prin abolirea cotelor si tarifelor vamale, progres in desfiintarea barierelor non-tarifare in domeniul comertului, sprijin in restructurarea industriilor si dobandirea unei culturi noi organizationale in randul oamenilor politici si functionarilor din statele membre si cresterea repida a volumului de schimburi comerciale intre statele membre. Progresele inregistrate de CECO au dat un nou avant procesului de cooperare si de integrare europeana. Ministrii de Externe a celor 6 state membre s-au intalnit la Messina ( 1-2 iunie 1955) pentru a analiza propunerile de adancire a integrarii dincolo de dimensiunea otelului si carbunelui. Rezolutia adoptata la intalnirea reuniunii accentueaza necesitatea de a avansa in constructia europeana mai intai in domeniul economic. Sunt avansate 4 directii de actiune in vederea consolidarii si adancirii integrarii:
3

1. Dezvoltarea institutiilor comune 2. Unificarea graduala a economiilor 3. Crearea unor piete comune 4. Armonizarea politicilor sociale. O astfel de abordare in Rezolutia de la Messina ar asigura mentinerea pozitiei Europei in lume, restaurarea influentei sale si ar permite cresterea standardelor de viata a locuitorilor sai. Un comitet de reprezentanti guvernamentali si experti din statele membre a fost constituit sub conducerea premierului belgian pentru a analiza aspectele generale ale adancirii integrarii europene. Rezultatul acestor activitati a fost reprezentat de cele 2 Tratate prin care s-a creat CEE si CEEA. Ele au fost semnate pe 25 martie 1957 si au intrat in vigoare pe 1 ianuarie 1958. Art. 2 al Tratatului CEE trasa obiectivele generale ale acesteia: -realizarea unei piete comune si apropierea politicilor generale ale acesteia -expansiunea continua si echilibrata -promovarea unei dezvoltari armonioase a politicilor comune -cresterea accelerata a standardelor de viata. Primul obiectiv continea o serie de masuri precum desfiintarea tututor tarifelor si a restrictiilor cantitative in comertul intern al statelor membre, stabilirea unui tarif extern comun pentru bunurile care intra in comunitate, eliminarea acelor practici care au drept consecinta distorsionarea competitiei dintre statele membre precum si promovarea unor masuri privind atat libera circulatie a bunurilor cat si a persoanelor, serviciilor si capitalurilor. Tratatul cuprindea si unele orientari ce reflectau preocuparile a de a crea atat o comunitate economica, dar si una care sa dezvolte in comun unele politici sectoriale din domeniul transporturilor, agriculturii si sociale.

4

Evolutia tratatelor Tratatul de la Paris si celor doua Tratate de la Roma au constituit tratatele fondatoare ale celor 3 Comunitatii Europene. De-a lungul anilor, ca raspuns la presiunile ce vizau simplificarea, clasificarea, extinderea si democratizarea cadrului constitutional al Comunitatii, tratatele fondatoare au fost amendate in diferite moduri. Aceste dezvoltari au fost realizate prin urmatoarele decizii si actiuni: 1. Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene. Semnat in 1965, intrat in vigoare in 1967, Tratatul stabileste un singur Consiliu al Ministrilor pentru cele 3 Comunitati si reuneste Inalta Autoritate, Comisia CEE si CEE. 2. Tratatul de amendare a unor prevederi bugetare (1970) aloca puteri intre institutiile Comunitatii. In 1975 se infiinteaza Curtea de Auditori, cu rolul de a examina veniturile si cheltuielile. 3. Actul privitor la alegerea reprezentantilor Adunarii prin sufragiu direct, semnat in 1976, ratificat de catre statele membre in 1979. Acest act asigura baza legala pentru alegerea directa pentru PE, stabileste unele reguli pentru desfasurarea alegerilor, dar nu mareste puterile PE. 4. Tratatele de accedere au asigurat largirea Comunitatii prin includerea Danemarcei, Irlandei si Angliei ( semnat in 1972, intrat in vigoare in 1973), Greciei (1979-1981), Spaniei si Portugaliei ( semnat in 1975 si intrat in vigoare in 1976). si tratatul de amendare a

anumitor prevederi financiare (1975). Cele 2 tratate pun bazele unor proceduri bugetare si

5

5. Actul Unic European semnat la 1 februarie 1986 si intrat in vigoare la jumatatea anului 1987 datorita unor probleme de ratificare din partea Irlandei. Cele mai importante masuri din AUE se refera la: a) Incorporarea in Tratat asupra CEE a unui numar de noi politici in unele domenii si intarirea capacitatii de decizie. Domeniile vizate priveau politici de mediu, cercetare si dezvoltarea tehnologica si coeziune economica si sociala (politica regionala). b) Realizarea pietei interne spre finele anului 1992 perceputa ca un scop specific inclus in tratat. c) Introducerea unor noi proceduri legislative si de cooperare cu scopul de a mari eficienta procesului de decizie in Consiliul Ministrilor si de a creste puterile PE. Cele mai importante caracteristici ale procedurii de cooperare erau: inlocuirea citirii unice a propunerilor legislative de catre PE si Consiliu din procedura traditionala de consultare prin doua citiri; cresterea capacitatii PE de a influenta continutul legislatiei; domeniile acoperite de „cooperare” includeau aspecte ale politicii sociale, implementarea deciziilor in legatura cu fondul regional si programul de dezvoltare tehnologica si cercetare stiintifica. d) Cresterea rolului si influentei PE prin introducerea unei proceduri de

„aprobare”(assent). Prin noua procedura, acordul PE printr-o majoritate absoluta a devenit necesar atat pentru admiterea noilor membri, cat si pentru intelegerile de asociere dintre Comunitate si tarile din Lumea a Treia. e) Cooperarea politica europeana ( foreing policy cooperation) a fost pusa pe o baza egala, dar nu inclusa in Tratat. f) Intalnirile directe dintre sefii de state din cadrul Consiliului European au primit o recunoastere legala, dar nu au fost incluse in Tratat. g) Extinderea capacitatii Curtii de Justitie prin infiintarea unei Curti de Prima Instanta.

6

Prin aceasta evolutie numita de unii ca fiind „constitutionala”, Comunitatea s-a dezvoltat prin cai multiple in raport cu momentul de inceput, rezultatnd Tratatul de la Roma. Aceste domenii pot fi grupate in 3 categorii: 1. Largirea Comunitatii 2. Dezvoltare in procese politice 3. Dezvoltarea politicilor europene

Toate aceste noi aderari au influentat si schimbat inevitabil Comunitatea Europena: 1. Comunitatea a devenit mai mare, afirmandu-se ca o mai importanta organizatie internationala: Se transforma intr-o putere comerciala mondiala Cuprinde state traditionale influente Cuprinde peste 500 mil. de locuitori

2. Procesul intern de decizie a devenit mai complex cu noii reprezentanti din Consiliu si cu o sfera mai mare a intereselor nationale ce trebuie gestionate.

7

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful