IFRS 3 – Combinări de întreprinderi

-rezumat-

La data de 10 ianuarie 2008, IASB a emis IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” revizuit care a înlocuit astfel standardul emis în martie 2004 şi a intrat în vigoare pentru combinările de întreprinderi pentru care data achiziţiei este la sau după începerea primei perioade anuale de raportare cu începere de la 1 iulie 2009. Toate combinările de întreprinderi sunt, în scopuri contabile, considerate a fi achiziţii, prin care o entitate (societate mamă) preia controlul managerial al celeilalte entităţi sau asupra activelor şi datoriilor acesteia. Aceasta este independentă de forma legală a combinării de întreprinderi. Astfel, două entităţi se pot consolida pentru a crea o a treia întreprindere. În mod alternativ, o entitate poate achiziţiona, contra numerar sau capital, capitalul unei alte întreprinderi, ceea ce poate fi urmat sau nu de o fuziune oficială a entităţii achiziţionate in entitatea care achiziţionează. În alte cazuri, o entitate poate pur şi simplu să achiziţioneze activele altei entităţi, cu sau fără asumarea datoriilor ei. Contabilizarea achiziţiei În majoritatea combinărilor de întreprinderi, o întreprindere câştigă controlul asupra alteia, iar identitatea achizitorului poate fi stabilită imediat. Conform IFRS, este necesar să se identifice achizitorul pentru toate combinările de întreprinderi, deoarece metoda contabilizării punerii în comun a intereselor a fost eliminată din 2004, ca fiind o metodă contabilă inacceptabilă pentru astfel de tranzacţii. În general, o întreprindere care se combină şi obţine mai mult de jumătate din drepturile de vot ale celeilalte întreprinderi care se combină, este achizitorul. Orice active sau datorii care rezultă dintr-o combinare de întreprinderi, faţă de cele existente în momentul combinării, nu sunt recunoscute în cadrul alocării prețului de achiziționare. Așa cum se întâmplă în cazul tradiţional, dacă valoarea justă a activelor nete (adică activele dobândite minus datoriile asumate) este mai mică decât costul de achiziție agregat, surplusul reprezintă fondul comercial. Fondul comercial este considerat un activ cu durată de utilizare nedefinită, dar este, desigur, suspus testelor de depreciere conform IAS 36. Dacă valoarea justă a activelor nete dobândite este mai mare decât costul, această diferenţă va fi un fond comercial negativ şi va fi imediat preluat la venit. Atunci când mai puțin de 100% din acțiunile entității dobândite este deținut de achizitor,apare o complicație în întocmirea situațiilor consolidate şi trebuie calculat un interes minoritar. Activele şi datoriile dobândite sunt încă deplin incluse în situațiile financiare consolidate ale societăţii mamă, fiind evaluate la valoarea justă, care are implica ții în prezentarea interesului minoritar. Cealaltă caracteristică majoră distinctă a metodei contabilității de achiziționare este aceea ca nici unul dintre conturile entității dobândite (inclusiv câștigurile obținute) nu va apărea în situațiile financiare consolidate. Cu alte cuvinte, participațiile în capitalurile proprii ale acționarilor entității dobândite sunt eliminate de investiţia societăţii mamă conform situațiilor financiare consolidate.

dar este În schimb dependent de evenimentele viitoare. 4. În cazul în care contravaloarea contingentului nu este plătită mai târziu. o estimare ar trebui inclusă în costul achiziţiei. 3. 2. să fie folosite pentru a modifica pre țul de achiziție : performanţa entității achiziționate şi valoarea de piață a contravalorii acordate pentru achiziție. de regulă. Numărul de instrumente de capital emise sau cu posibilitatea de a fi emise ca o contravaloare de achiziție şi valoarea justă a acelor instrumente. luate individual. pentru acele combinări de întreprinderi care sunt nesemnificative. trebuie să se facă o estimare pentru a recunoaşte acest cost adăugat în acel moment. a informațiilor cerute a fi prezentate pentru fiecare combinare de întreprinderi. În cazul în care contravaloarea contingentului nu este nici probabilă şi nici nu se poate estima în mod credibil. Aceasta va duce în mod normal la o ajustare a fondului comercial. 7. dar dacă în viitor o plată devine probabilă şi nu poate fi estimată. Valorii oricărui excedent al valorii juste a activelor nete identificabile ale entității achiziționate faţă de costul de achiziție (adică fondul comercial negativ) şi poziția acesteia în contul de profit şi pierderi în care este recunoscut excedentul. Există două tipuri majore de evenimente viitoare care ar putea. Cerințele detaliate cuprind : 1. Principiul declarat este acela că utilizatorii trebuie să poată evalua natura şi efectul financiar ale oricăror combinări care au fost derulate pe durata exercițiului financiar sau după data bilanţului. Aceasta este adesea denumită provizion pentru beneficii viitoare. Unei descrieri a factorilor care au contribuit la un cost de achiziție care a dus la recunoașterea fondului comercial sau a unei descrieri a naturii oricărui excedent al valorii juste a activelor nete identificabile ale entității achiziționate peste costul de achiziţie. În cazul în care contravaloarea contingentului este probabil să devina plătibilă şi poate fi măsurată în mod credibil la data achiziţiei. 6. Cumulativ.Aspecte privind contingenţele În anumite combinări de întreprinderi. Contingenţa cel mai frecvent întâlnită implică performanţa post-achiziție a entității sau operațiunile achiziționate. nu se face nici o estimare. Valorii profitului sau pierderilor entității achiziționate incluse la profit sau pierderi ale entității care raportează în exercițiul respectiv. . trebuie să se facă o ajustare la costul de achiziţie. Cerințele de prezentare IFRS 3 a adăugat un număr bine definit de noi prezentări faţă de cerințele existente. Valorii contabile a fiecărei categorii de active şi datorii ale entității achiziționate imediat înainte de combinarea de întreprinderi. prețul de achiziție nu este fix la momentul schimbului. Valorilor recunoscute începând cu data achiziției pentru fiecare categorie de active şi datorii ale entității achiziţionate. 5.

ca şi când data achiziției pentru toate combinările de întreprinderi pe durata perioadei de raportare ar fi fost începutul perioadei de raportare. 9. preluate sub denumirea de International Financial Reporting Standards (IFRS). care sunt de o asemenea mărime. încât prezentarea să fie relevantă pentru înțelegerea performanţei financiare a entității combinate. în perioada de raportare. În decembrie 2003. doar dacă acea prezentare ar necesita costuri şi eforturi nejustificate. Reconcilierii valorii contabile a fondului comercial. a oricărui câştig sau oricărei pierderi legată de activele achiziționate sau datoriile asumate. .Standarde Internaționale de Raportare Financiară. Veniturilor şi profitului sau pierderilor entității combinate. arătate separat. România va beneficia enorm ca urmare a acestei decizii nu doar din perspectiva armonizării cu legislația Uniunii Europene. de asemenea. care trebuie să fie modificată pentru a necesita diferențe nete de schimb care să provină din conversia situațiilor financiare ale unei entităţi străine. care clarifică aplicarea viitoare a standardelor internaţionale în România. 10. care vor fi. bazat pe conceptul de imagine justă şi fidelă – o măsură mult așteptată de toată comunitatea de afaceri. natură sau incidenţă. În perioadele ulterioare unei combinări de întreprinderi.8. Ministerul Finanţelor Publice a publicat OMF 1827/2003. ci şi a faptului că firmele din România vor utiliza un cadru contabil recunoscut la nivel mondial.