PROIECT DE DIPLOMA

DOMENIU:SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

ABSOLVENT

ÎNDRUMĂTOR AS.FARM.POPA FLORINA

TÂRGOVIȘTE IUNIE- IULIE 2011
1

MEDICAȚIA APARATULUI URINAR

2

MOTTO: „SĂNĂTATEA ESTE O COMOARĂ PE CARE PUȚINI ȘTIU SĂ O PREȚUIASCĂ,DEȘI APROAPE TOȚI SE NASC CU EA...” (Hipocrate)

3

...............ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR 1..........3.........................................................CUPRINS ARGUMENT...20 2..............14 1.....INSUFICIENȚĂ RENALĂ CRONICĂ...NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE......25-28 2............................3....NOȚIUNI DE SEMIOLOGIE...................1....21-22 2.GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ .....2..................5............4.....2................................GLOMERULONEFRITĂ CRONICĂ........................NOTIUNI DE ANATOMIE....2..........................Simptome funcționale.....................................17-19 2.........................................7-8 1........1.................12-14 1....................................................AFECȚIUNILE APARATULUI URINAR 2........3..........................................................................VEZICA NEUROGENĂ........INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ......................14-17 1.....1..........................................28-29 4 .............................................................23-25 2......3.....................9-12 1....................................................Semne fizice....

......41-52 3......Medicamente folosite în disfuncția erectilă.....4..........57 5 .......................................Clasificarea diureticelor.........Medicamente folosite în profilaxia hipertrofiei benignă de prostată(Adenom de prostată).30-32 3........Medicamente diuretice înregistrate în România....ALTE MEDICAMENTE.................................DIURETICELE...........3.....................................................1...................................................39-41 3........................7..........1...............LITIAZĂ RENALĂ..........2................................2............2.......2...............INFECȚII URINARE..33-34 3..........41 3..1...53 3..........Antiseptice și antiinflamatoare în combinații cu sulfamide....................Antidiuretice..............3.....................................................................Interacțiuni......Antiseptice și antiinfecțioase urinare...............5..............2...........1........5........................2.........57 3.......................6..........................................................4..............................................................Reprezentanți..............1......2.....Indicații.......................................................2.......1.........................57 3.....6...........35-38 3.......................................33 3...........................................................38-39 3......................................................29-30 2..7.................................53 3............Reacții adverse.....2........inclusiv antispastice...........................................1....................................................53-56 3....................................................................56 3................1.........MEDICAȚIA APARATULUI URINAR 3.....Proprietăți farmacologice................1.......1......

..........................Medicația infecțiilor urinare...............................2.......................58 3.........65-66 3....74 6 .......................Medicația insuficienței renale acute......................Medicația glomerulonefritei acute...............................3..............Medicația insuficienței renale cronice..............................3.......................................3.3....MEDICAȚIA AFECȚIUNILOR APARATULUI URINAR.....Medicația glomerulonefritei cronice.....62-63 3...............................1..............................3..71-73 Bibliografie........................58-60 3.............................7.....................6.............TRATAMENTE NATURISTE.................................................3...3..............Medicația vezicii neurogene............60-61 3............5...............Medicația litiazei renale..64-65 3..............63-64 3.3..........66-70 3.......................3.3.4.........4....................

atât de necesară și importantă în concepție.Toată energia sexuală.Ziua Mondială a Rinichiului.ARGUMENT În viziunea medicinii chineze.diabetul și bolile cardiovasculare sunt principalii factori implicați în reducerea semnificativă a speranței de viață a populației.care reprezintă o amenințare pentru sănătatea publică.sarcină și în timpul nașterii vine de la rinichi. Boala cronică de rinichi.ei fiind foarte impotanți în determinarea nivelului de vitalitate și durată de viață.după necesitate.constituie un motiv de a atrage un semnal de alarmă asupra pericolului reprezentat de boala cronică de rinichi în rândul populației.salvează-ți inima!” scoate în evidență importanța afecțiunilor rinichilor ca factor de risc pentru bolile cardivasculare.rinichii dețin/depozitează energia reproductivă și prenatală și distribuie această energie crucială.prin motto-ul Zilei Mondiale a Rinichiului din 2011-”Protejează-ți rinichii. reducând semnificativ rata de viață a oamenilor.De asemenea rinichii sunt numiți ”rădăcina vieții”.marcată anual la 10 martie.Astfel președintele Societății Române de Nefrologie. Cel mai important lucru pentru 7 .doctor Adalbert Schiller.iar specialiștii estimează că diabetul determină o creștere de aproximativ 12 ori a riscului de boală cronică de rinichi în stadiul terminal.în întregul corp.în condițiile în care prevalența bolii cronice de rinichi în populația generală atinge valori între 11 15% și este în creștere.precum și asupra asocierii dintre această afecțiune.De obicei rinichii sunt cei care determină durerile (și problemele) de spate în zona lombară(șalele) și de genunchi.bolile cardiovasculare și diabet.

îmbogățirea sau fericirea. filtrează sângele și participă.Acest lucru se face prin optimizarea stilului de viață și identificarea persoanelor cu risc crescut.cu un consum moderat de alcool.respectiv medicația corespunzătoare fiecărei boli.iar ei vor fi tot mai nefericiți și mai bolnavi.prin care aceștia își oferă un rinichi pentru a scăpa de sărăcie.sănătatea aparatului urinar îl reprezintă prevenția. Am ales această temă. 8 .mass-media.problemele lor se vor înmulți.de asemenea.Din păcate.deoarece consider că rinchii sunt foarte importanți prin faptul că ei reglează balanța fluidelor în organism(alături d e intestinul gros).să ne controlăm greutatea corporală.Pentru a avea un stil de viață sănătos este necesar să facem exerciții fizice zilnic.să avem o viață echilibrată.Cei care fac acest lucru își dau astfel sănătatea pe un pumn de bani care nu le va aduce rezolvarea problemelor.să renunțăm la fumat.În cele ce urmează am incercat să prezint cele mai frecvente și mai grave afecțiuni ale aparatului urinar și.Dimpotrivă.la eliminarea toxinelor din organism prin intermediul urinei.oamenii nu realizează acest lucru și vedem cu stupoare articole în ziare.

Rinichiul are forma caracteristică.uretere. NOȚIUNI DE ANATOMIE Figura 1.Rinichiul Sunt organe pereche situate retroperitoneal. bazinete.1.circa 300 grame. 1.ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi și căile evacuatoare ale urinii:calice.de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare.1.vezica urinară și uretra.are doua 9 .

fețe (anterioară și posterioară) și două margini(laterală convexă și medială concavă).acestea se deschid în calicele mici care confluează formând calicele mari(2-3) și apoi pelvisul renal (bazinet) continuat cu ureterul.Nefronul este alcătuit dintr-o capsulă și un tub unifer lung.închisă dilaterală a nefronului.cu structura zonală:corticală și medulară. Nefronul-este unitatea morfofuncțională renală.mărginind o 10 .O piramidă Malpighi cu substanța corticală din jurul său formează un lob cortical. formate din tubi colectori care drenează mai mulți nefroni.uretrul și fibre nervoase vegetative. Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie și vârful spre sinusul renal. În zona marginii concave se găsesc hilul și pediculul renal în care se văd vasele renale (artera și vena).Zona medulară conține 6-18 piramide renale (Malpighi).tubi uriniferi și vasele de sânge care le aparțin.are forma unei cupe cu pereți dubli. Zona corticală este formată în principal din glomeruli.din partea convexă spre cea concavă se observă: -papilele și calicele renale:formațiuni membranoase prin care se varsă urina -parenchimul renal. Capsula Bowman . extremitatea pronimală. deschizându-se in papilele renale.îndeplinește toate procesele care au ca rezultat formarea urinii. Secționând rinichiul în lungul liniei mediane.

Capsula împreună cu glomerulul alcătuiesc capsulul renal Malpighi. În adâncitura capsulară se află un ghem de 4-12 bucle capilare(glomerulul). care maresc mult suprafața membranei. în timp ce nefronii cu glomeruli în zona externă a corticolei(juntamedulari) are ansa lunga.are epiteliul turtit.mai mulți tubi distali se unesc și se deschid în tubul colector din structura piramidelor Malpighi.care rezultă prin diviziunea arteriolei aferente și care se reunesc la ieșirea din capsulă.prezintă o ”margine în perii” .Urmează o porțiune contortă situată în întregime în corticală. care ajunge în corticală în vecinatatea glomerulului propriu.L acest nivel epiteliul tubular. tubul contort proximal (care se află în cortica renală) și este format dintr -un strat de celule a căror membrană. subțire este format din două brațe (descendent și ascendent) unite între ele printr-o buclă. 11 .fără microviri. care coboară profund în medulară. la fel ca și celulele musculaturii netede a arteriolei aferente. Segementul distal este format dintr-o porțiune dreaptă.cavitatea ce continuă lumenul tubului.în arteriola aferentă.în imediat contact cu arteriola aferentă. Nefronii care au glomerulii în zona corticală externă are ansa Heule scurtă. formată din microvili. Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o porțiune contortă. Segmentul intermediar(ansa Heule). prezintă modificări și formează și formează aparatul juxtaglomerular care secretă urină.ascendentă.spre lumen.

Intervația renală-provine din plexul situat în hilul organului format în majoritate din fibre simpatice.pătrunde prin hil și apoi se împarte în ramuri interlobare ( între piramide). 1. apoi în venele arcuate.este extrem de bogată.Artera renală.primind 20-25 % din debitul cardiac de repaos.din care glomerulul.Fig.Venele având un traiect aproape asemănător cu cel al arterelor. arterele interlobulare.3-Structura nefronului Vascularizația renală. din care se desprind arterele arcuate. ce formează o ansă în jurul bazei piramidelor.Prin aceasta se asigură epurarea (curățirea) organismului de substanțe toxice.se distribuie celulelor musculare din peretele arteriolar și componentelor tubulare.2.După ce se regrupează în arteriole.NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE Rinichiul este un organ de importanță vitală și are numeroase funcții dintre care funcția principală constă în formarea urinei.ramură a aortei abdominale.Fibrele nervoase.se capilarizează din nou în jurul tubul respectiv( în medulară) și se deschid în venele interlobulare.dar și din câteva fibre parasimpatice venite prin nervul vag.se colectează în vena renală care se deschide în vena cavă inferioară.Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerurilor și de reabsorbție și 12 .situate perivascular.

secreție la nivelul tubilor.60 grame glucoza %o). Apa este reabsorbită în proporție de 99 %.În afara procesului de reabsorbție.Urina formată permanent diureza (1.se formează urina definitivă.Deci.glucoza în întregime (condiția este ca în sânge să existe mai puțin de 1. rinichiul elimină unele substanțe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă.de unde când se acumulează o anumită cantitate (250-300 ml).Totuși la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în mare cantitate substanțele utile și în cantitate mică.care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerural.glucoză.pe cele toxice.uree.prin procesul de concentrare.sub influența hormonului retrohipofizar. putând elimina și chiar secreta unele substanțe.la nivelul tubilor.5 ml/min)-se depozitează în vezica urinară.rezultând o urină cu densitate variabilă.Substanțele utile sunt substanșe cu prag care sunt eliminate prin urină numai când concentrația lor sanguină a depășit l imitele fiziologice (apă.Caracterul de urină definitivă este dobândit de tubii distali.bicarbonați etc).din filtrarea a 1500 1 plasmă).sărurile și în particular clorura de sodiu în proporție variabilă (98-99 %). În faza urmatoare.Substanțele toxice sunt substanțe fără prag. NaCl.cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic.Prin filtrarea glomerurală se formează urina primitivă (1501 urină primitivă/24 de ore.5-2.dar fără proteine.lipide și elemente figurate.glucoză.în care prin reabsorbție și secreție se formează urina definitivă.acid uric și toți electroliții sângelui.ca amoniacul. 75% acid uric).se declanșează reflex micțiunea13 . rinichiul are și proprietăți secretorii.procesul de formare a urinii cuprinde o fază glomerurală.Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporție mult mai mică (33% uree.După cantitatea de apă pe care o are la dispoziție.Urina primitivă (filtratul glomerural) are compoziția plasmei.eliminarea lor urinară făcându-se imediat ce apar în sânge.în care prin filtrare se formează urina inițială (primitivă) și o fază tubulară. Conține deci apă.

o tuberculoză sau cancer renal.spre regiunile genitale externe și coapsa internă respectivă.Durererea lombară bilaterală.spontană.deschiderea sfincterului vezical și golirea vezicii.rinichiul are un rol predominant în menținerea echilibrului acido-bazic.o pielonefrită.35.urmând traiectul ureterului.Rinichii mai asigură constanța presiunii osmotice a plasmei eliminând sau reținând.În concluzie.Alterarea acestor funcții conduce la apariția sindromului de insuficiență renală.după caz.tulburările de micțiune.substanțe toxice etc.tulburările în emisiunea urinii.Simptome funcționale Cele mai revelatoare simptome funcționale pentru afectarea renal sunt:durerea.funcția de menținere a echilibrului osmotic și funcția de menținere a echilibrului acido-bazic. piuria și hematuria.reprezintă deseori simptomul de debut al unei afecțiuni renale.apărută spontan. 1.Durerea în regiunea lombară.Durerea lombară.apa și diferiți electroliți. supoziția capătă și mai mult temei.în sclerozele renale etc.urmată uneori de instalarea comei uremice.este unilaterală și apare în crize paroxistice și când debutează 14 .Micțiunea este un act conștient.de intensitate redusă sugerează o litiază renală latentă.prin eliminare de acizi și crutarea bazelor.Dacă durerea iradiază apre partea antero-inferioară a abdomenului.rinichii îndeplinesc în organism trei funcții de bază:funcția de epurație sanguină.3.cu sediul unilateral sau bilateral.unilaterală.menținând pH-ul la cea de 7.NOȚIUNI DE SEMIOLOGIE 1.Secretă unele substanțe ca renina cu rol în menținerea constantă a tensiunii arteriale.1.3.Când durerea atinge o mare intensitate.elimină unele medicamente.În afară de funcția excretorie (formare și eliminarea urinei).deschiderea și închiderea sfincterului vezical putând fi comandate voluntar.cu caracte surd sau de tracțiune apare în glomerulonefritele acute și cronice.

arfe senzații imperioase de micțiune.Bolnavul este agitat.care poate ajunge la 15 .Durerea poate difuza și în regiunea lombară opusă.La bărbați.prima cauză care t rebuie cercetată este adenomul de prostată.polakiuria și poliuria.în acest caz se produce distensia vezicii.în regiunea lombară și iradiază spre traiectul ureterului spre fosa iliacă.Poate fi precedată de dureri lombare vagi.Cistita este însă cea mai frecventă cauză.alteori este provocată de zdruncinături.oligurie.Apare în litiaza renală (calcul care pătrundce în ureter).arsuri la micțiune sau hematurie.Nicturia poate fi secundară afecțiunilor care provoacă disuria.constipație).în cancerul sau tuberculoza renală.Normal.organele genitale și fața internă a coapsei respective poartă denumirea de colică renală sau nefretică.Durerea este atroce.disurie.caută-fără să reușească-o poziție de ușurare.înțepătură sau greutate.dar nu reușește să urineze decât câteva picături de urina concentrată.iar prin disurie durerea sau dificultatea la micțiune.Uneori colica apare fără o cauză anume.în timpul somnului nu apre necesitatea de a urina.Aceste tulburări apar de obicei împreună. teriesme vezicale) sau tulburări gastro-intestinale reflexe (grețuri.Tuberculoza este.fără prodromuri și durează ore sau zile.dar adeseori este un semn de insuficiență cardiacă sau scleroză renală.Nicturia desemnează situația în care bolnavul este obligat să se scoale noaptea pentru a urina. meteorism.abuzuri alimentare etc.Retenția de urină-adică imposibilitatea bolnavului de a-și goli vezicapoate fi completă. Tulburări în emisiunea urinii:polakiurie.apare brutal.În timpul colicii pot apărea și alte semne urinare (polakiurie.arsură.dar de obicei.la fel și stricturile ureterale.conținând adesea sânge.nicturie.Prin polakiurie se înțelege creșterea frecvenței micțiunilor.retenție de urină și incontinență.îndeosebi peste 60 de ani.vărsături.mai rar în hidronefroză.permanentă cu intensificări paroxistice și are caracter de sfâșiere.deseori o cauză a cistitei.regiunea inghinală.de asemenea.

paralizie generală.stări comatoase etc.deoarece există hematurii decelabile numai prin metode de laborator.Retenția de urină apare în tumori ale prostatei.transpirații abundente.la adulți poate apărea în leziuni ale vezicii urinare.Incontinența de urină este emisia involuntară de urină.Bolnavul urinează succesiv în trei pahare conice:câteva picături 16 .deși urinează.când bolnavul.Apare în general datorită acelorași factori care produc oliguria.ale sistemului nervos central sau ale măduvei spinării.Deoarece 88% din apa filtrată la nivelului glomerulului este reabsorbită provoacă o creștere importantă a volumlui urinii.când mari cantități de apă și sodiu sunt eliminate.care dobândește o culoare roșie deschisă sau închisă.pierderi mari de lichide prin diaree sau vărsături.în diabetul insipid sau zaharat.în nefropatii tubulare (nefroză mercurială).țn care sondajul vezical permite extragerea urinii. bombând în hipogastru (glob vezical).Hematuria definește prezența sângelui în urină.hemoragie cerebrală.Apare după reducerea ingestiei de apă.Oliguria patologică apare fie prin scăderea filtratului glomerular.în timpul regresiunii edemelor.Proveniența hematuriei se stabilește prin p roba celor trei pahare (61).în colapsul vascular.Apare îndeosebi la copii.în colici renale.febră.Oliguria înseamnă scăderea cantității de urină.Numai hematuria macroscopică este un simptom funcțional urinar.febră tifoidă) și în bolile renale cronice.în insuficiență cardiacă.calculi sau stricturi uretrale și unele leziuni ale sistemului nervos.în insuficiență cardiacă. Tulburările diurezei sunt tulburări ale volumului de urină.Retenția este incompletă.Se întâlnește în stări fiziologice(absorbție exagerată de lichide).dar are o seminificație mai gravă.la sfârșitul unor boli febrile(pneumonie.care se poate infecta rapid. Nu trebuie confundată cu retenția de urină.ombilic.nuăși poate goli complet conținutul vezical.Anuria este suprimarea secreției urinare.Poliuria este creșterea cantității de urină peste 2 litri/24 de ore.

traumatisme) sau generală (sindroame hemoragice etc).alteori considerabil.Piuria-adică prezența puroiului în urină-se traduce macroscopic printr-un aspect tulbure al urinii.Semne fizice Examenul obiectiv al aparatului urinar se face în ordinea clasică.față și maleole.care traduce o hiperhidratare extracelulară.în primul pahar.iar dacă apare în toate cele trei pahare (totală) este de origine renală.care evidențiază prezența unor leucocite polinucleare mai mult sau mai puțin alterate.uretrală (uretrite.dar nu poate fi afirmată decât prin examenul microscopic. 1.glomerulonefrite).Hematuria poate fi deci de natură renală tumori. prostatică (adenom.De exemplu poziția ”în cocoș de pușcă” (în decubit lateral de partea bolnavă) este luată de bolnavii cu colică nefritică pentru ușurarea durerii.cancer) .Uneori este discret (decelabil numai prin creșterea bolnavului în greutate). vezicală (liatiază.Piuria apare totdeauna unor leziuni a a aparatului urinar.Paloarea tegumentelor se întâlnește la bolnavii cu insuficiență renală cronică (uremie).antrenând infiltrația țesutului celualar subcutanat din întreg organismul și colecții lichidiene în toate seroasele (pleură.Inspecția generală oferă importante date diagnostice.Edemul renal este alb.la 17 .În fapt această distincție este schematică.Dacă hematuria apare numai în primul pahar (inițială) înseamnă că este de origine uretrală.deoarece orice hematurie abundentă este totală.Dar semnul cel mai important este edemul.partea micțiunii cea mai abundentă în al doilea pahar și ultimele picături în al treilea. nedureros.dacă apare numai în ultimul (terminală) este vezicală.2. Debutează la pleoape.cancer.peritoneu)-acesta este edemenul generalizat.tuberculoză.Și aici se poate recurge la proba celor trei pahare pentru a preciza originea piuriei.moale (păstrând amprenta degetului la apăsare). tuberculoză) . (litaiză. cu pielea lucioasă.pericard.3.

uneori dureroase.Diagnosticul se impune în prezența unei afecțiuni hepatice evidente (ciroza).iar mai târziu ferme dure. că edemele renale și hepatice sunt moi.urticarie.devin ferme și dureroase.Alteori.prin diminuarea filtrării glomerulare și creșterea reabsorbției tubulare.Edemele mai pot apărea în tulburări venoase (tromboflebite și varice).Edemele hepatice sunt asemănătoare edemelor renale și cardiace.În sindroamele nefrotice scăderea proteinelor plasmatice joacă un rol foarte important.edemul poate fi prima manifestare a unei hepatite.în inflamații și în obstrucții limfatice.În realitate.Edemele renale trebuie deosebite de celelalte edeme.Edemele alergice apar prin creșterea permeabilității capilare.fiid datorate retenției exagerate de sodiu și apă.albe sau violacee.sunt trecătoare și nedureroase și se întâlnesc în boala serului.început vizibil numai dimineața.La bolnavii care stau la pat ocupă regiunea lombo-sacrată și fața internă a coapselor.dar cu timpul indiferent de etiologie.Într-un stadiu tardiv.la început sunt intermitente (dispar la repaus).Edemele cardiace apar întotdeauna în părțile declive. edemul Quinckle.Se datorează retenției de sodiu și apă.apoi permanente.Cu timpul cuprinde fața dorsală a mâinilor.pentru ca în restul zilei să nu se mai observe.creșterii presiunii hidrostatice și permeabilității capilare.Edemele de carență apar în perioadele de restricții alimentare și sunt provocate de scăderea proteinelor plasmatice.în general.Sunt simetrice și inițial moi.interesând și seroasele și uneori și viscerale.Semnele cardiopatiei de bază și ale insuficienței cardiace precizează diagnosticul.edemul renal se generalizează. 18 .edemele apărute recent sunt toate mai mult sau mai puțin moi.Edemul renal apare în glomerulonefrită acută și cronică și în sindroamele nefrotice. Se spune.în timp ce edemele cardiace sunt ferme.

rinichi polichistic.prin această manevră.pielonefrite.glomerulonefrită acută.care declanșează dureri vii în caz de litiază renală.Inspecția locală poate constata bombarea regiunii lombare în tumori renale și hidronefroza sau bombarea regiunii suprapubiene în caz de retenție de urină cu glob vezical.creșterea volumului rinichiului (cancer renal.Informații importante se obțin prin palpare.hidronefroză) și prezența punctelor dureroase. putându-se aprecia ptoza renală (coborârea rinichiului-mai frecvent dreptul-care poate ajunge cu polul inferior până la fosa iliacă). 19 .O manevră prețioasă este percutarea regiunilor lombare cu vârful degetelor sau cu marginea cubitală a mâinii (semnul Giordano -Pasternatki).

Ca și explorări paraclinice se fac: 20 .organelor genitale).Cele mai frecvente complicații sunt litiaza și infecția urinară.frecvent.transpirații.ca urmare a retenției de urină și a refluxului vezico-ureteral. Pentru golire coapsei.iar bărbații nu mai prezintă erecții.piloerecție.sifilis.examen neurologic și examen urologic.dar este necesară simptome (pielea bradicardie.bolnavul urinând involuntar. VEZICA NEUROGENĂ Generalități-Reprezintă afectarea funcției aparatului urinar inferior cauzată de o leziune anatomică a inervației centrale sau periferice a acestui teritoriu (vezica urinară și aparatul său sfincterian). abdomenului.complicația finală este insuficiența renală.1.pacientul prezintă incontinență urinară (prin preaplin) sau micțiunea se produce prin exercitarea unei presiuni suprapubiene.paralitică).scleroză multiplă etc. În cazul formei spastice.2.Poate fi produsă de afecțiuni ca:diabet zaharat.cefalee.deseori umplerea stimularea ei cu poate zonelor dificultate.Are doua forme:spastică (contractantă.hipertensiune arterială.simptomele sunt urmatoarele:diminuarea senzației de plenitudine vezicală și de urinare.hipercontractilă) sau hipotonă (flacidă.În cazul formei hipotone.AFECȚIUNILE APARATULUI URINAR 2.Vezica are determina reflectogene capacitate ca diminuată. Diagnostic-Sunt obligatorii examen clinic general.tumori medulare sau cerebrale. spina bifidă.

apare după 10-12 zile de la infecția streptococică.Frigul și umezeala favorizează boala.Prin (antigenele) eliberate.Se întâlnește îndeosebi în lunile de toamnă și de iarnă.sinuzite.inapetență.Boala apare mai ales la copii și adulți tineri.creatinină. examene de laborator (uree.În perioada de stare.cu insidio dureri cu lombare. .tipul .poate stafilococice. Simptome:Debutul și poate fi sau brutal.între a 14-a zi și a 21-a zi de boală.determinarea unei eventuale infecții urinare prin urocultură).Patogenia .Excepțional.subfebrilitate.grețuri.  urografia  uretrocistografia urodinamice  uretrocistoscopia  IRM-de elecție. 2.rezervă alcalină.erizipel sau 12):angine.cu predilecție la sexul masculin.Factorul etiologic cel mai important este infecția streptococică (în special apărea este streptococul otite.amigdalite.2.scarlatină pneumococice toxinele (micțională sau retrogradă).GLOMERULONEFRITA ACUTĂ Generalități-Glomerulonefrita este o afecțiune renală care împiedică rinichii să își îndeplinească funcția de filtrare și de excreție.paloare.infecții după hemolitic dentare infecții din grupa A.În scarlatină.ionogramă. cu formare de anticorpi.boala se manifestă prin perezența 21 .Perioada de latență de 10-12 zile dintre angina streptococică și apariția glomerulonefritei pledează pentru o inflamație glomerulară cauzată de conflictul antigen-anticorp.studii imunologică.strepcococul hemolitic sensibilizează capilarele glomerulare.glomerulonefrita apare în convalescență.cefalee.febră frisoane astenie.

care evoluează de mult timp și în care semnele de insuficiență renală sunt pronunțate de sindromul nefrotic.Sindromul urinar.constatându-se în special dimineața.sindroamelor azotemic.Glomerulonefrita difuză acută trebuie diferențiată de glomerulonefrită în focar.palid și interesează în primul rând.gambe.hipoproteinemie și 22 .părțile declive.Complicațiile sunt insuficiență cardiacă. edemul cerebral.oligurie severă sau anurie. lor nu este obligatorie.amețeli.Sindromul edematos este prezent la majoritatea bolnavilor.cel mai frecvent întâlnit.care apare în cursul unei infecții și în care lipsesc edemul și hipertensiunea arterială.nu rar apar edeme generalizate (anasarcă).numai în forme severe.H.mai rar macroscopică (simptom cardinal) și cilindrurie inconstantă. Sindromul cardiovascular constă.vărsături.scăderea filtratului glomerular și a fluxului plasmatic renal și creșterea titrului ASLO. Examenele de laborator pun în evidență o creștere moderată a ureei și creatininei sanguine.S.Edemul cerebral sau pseudouremia eclampsică se manifestă prin cefalee.Prezența urinar.insuficiența renală.edematos(hidropigen).hematurie microscopică. Diagnostic-Diagnosticul pozitiv se bazează pe apariția edemului.coapse. maleole.cu deosebire pleoapele.bradicardie.Uneori se dezvoltă difuz:la față.Edemul este moale..în general fiind eventual obișnuite hematuria.care prezintă edeme și proteinurie masivă.interesând moderat tensiunea sistolică (180 -200 mm Hg) și mai sever pe cea diastolică (120-125 mm Hg).de glomerulonefrită cronică.a hematuriei și ale hipertensiunii arteriale după o infecție streptococică a căilor respiratorii superioare.cardiovascular.Sindromul azotemic se remarcă mai rar.Insuficiența cardiacă este consecința hipertensiunii arteriale.accelerarea marcată a V.de obicei.proteinurie moderată (proteine în urină 2-5g%e).în creșterea tensiunii arteriale.se caracterizează prin oligurie (200-500 ml/24 de ore).edemul și hipertensiunea arterială.

și interesează atât tensiunea sistolică.în care există semne de infecție urinară și urocultură este pozitivă.Evoluția este de obicei lungă.sau secundare consecutive unor boli ca lupus eritematos diseminat.vasculare și interstițiale.diabetul.3.La început valurile tensionale 23 .iar semnele urinare sunt discrete:hematurie microscopică și proteinurie redusă.pe cea diastolică.pentru ca mai târziu să apară scleroza glomerulului.cu suprafața neregulată.În mod obișnuit boala este urmarea unei glomerulonefrite acute care nu s -a vindecat.Se caracterizează prin leziuni glomerulare.dar mai ales.de pielonefrită cronică.leziunile sunt inițial glomerulare.edemele lipsesc.Micrsocopic. 2.amiloză.Hipertensiunea arterială.hipercolesterolemie.consecință a unei glomerulonefrite care nu s.în care valorile tensionate sunt mai mari și sindromul urinar mai discret.duri.semnele de insuficiență renală apărând după zeci de ani.vindecat după stadiul acut.fără cauză cunoscute.care este simptomul dominant. Se cunosc doua forme clinice: 1)Forma vasculară-hipertensivă este cea mai frecventă (80%).Glomerulonefritele cronice pot fi primitive.De cele mai multe ori.Se consideră că glomerulonefrita devine cronică după 6-8 săptămâni de evoluție a formei acute.tubulare și vasculare și se manifestă clinic printr-o insuficiență renală progresivă și ireversibilă. Anatomie patologică:rinichii sunt mici.se instalează treptat.în formă vasculară.purpura reumatoidă.de hiertensiunea arterială malignă.modificări tubulare.precedă creșterea azotemiei.GLOMERULONEFRITA CRONICĂ Generalități-Este o afecțiune renală bilaterală.sau acțiunea unor medicamente ca sărurile biliare sau D-penicilamina.paludismul.În forma nefrotică predomină leziunile degenerative ale membranei bazale.

proba de concentrație dovedește incapacitatea rinichiului de a concentra. Mai curând sau mai târziu apar complicații c ardiovasculare (insuficiență cardiacă stângă sau globală) și modificări ale fundului de ochi.mai târziu decompensată. la în ceput compensată.Cu timpul apare o poliurie compensatoare.evoluează mai rapid spre exitus (2-5 ani) și se caracterizează prin semnele unui sindrom nefrotic impur.Prognosticul este în general rezervat. 2)Forma nefrotică este mai rară (20%). progresivă.eliminarfea PSP este întârziată. Forma nefrotică se deosebește de celelalte afecțiuni cu sindrom nefrotic pe baza antecedentelor și a 24 .pe prezența insuficienței renale.boala evlouează în salturi.pe evoluția cronică.caracterizat prin insuficiență renală.hematurie Evoluția este și hipertensiune o arterială.În cele din urmă insuficiența renală duce la uremia terminală.boala intră în stadiul manifest. o fază îndelunagată de latență (mai scurtă în forma nefrotică).de hipoproteinemie.Cantitatea de urină este la început normală.de proteinuria severă.de hiperlipidemie.datorită pușeurilor acute. Diagnostic-Diagnosticul pozitiv este ușor în formele atipice și se bazează pe formele de suferință renală.Când semnele clinice devin evidente.Tabloul clinc final este de uremie.pe episodul acut din antecedente. Diferențierea de glomerulonefrită în focar sau de glomerulonefrită difuză acută este relativ ușoară.sunt oscilante.Funcțiile renale se deteriorează paralel cu alterările anatomopatologice.de obicei.pentru ca mai târziu să apară hiperazotemia.Clearance-ul creatininei coboară progresiv.Uneori.boala trece în forma vasculară și în acest caz proteinuria evoluția prelungește.cu hipostenurie și apoi izostenurie.Retenția azotată este mult timp absentă. scade. De obicei.Cu alte cuvinte.alături de edemele masive.După glomerulonefrită acută inițială survine.Este mai sever în forma nefrotică și mai bun în cea vasculară.iar se constată se hiperazotemie.

Aproximativ 30% dintre persoanele diagnosticate cu insuficiență renală sunt într-o unitate de terapie intensivă.Insuficiența renală acută este o afecțiune gravă.4.semnelor afecțiunii cauzale.Insuficiența renală acută (IRA) constă într-o privare bruscă a organismului de funcția sa primară.IRA este în general reversibilă și se vindecă deseori fără sechele.INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ Generalități-Insuficiența renală reprezintă diminuarea capacității de filtrare a rinichilor asociată cu un dezechilibru al organismului în săruri și apă și cu dificultăți de reglare a tensiunii arteriale.prezentând puține semne și simptome în fazele de debut.iar urocultura pozitivă.Dar dacă IRA survine în contextul unor afecțiuni cronice severe-infarct miocardic.Pielonefrita cronică prezintă semne de infecție urinară.administrării unor medicamente.dar sedimentul urinar mai puțin încărcat. funcția renală poate fi recuperată în decurs de câteva săptămâni.Dacă apacientul are o stare de sănătate bună.Insuficiența renală acută survine frecvent la pacienții spitalizați și în mod deosebit la cei internați în unitățile de terapie intensivă.Aceasta se poate instala treptat.sedimentul urinar este bogat în leucocite.Trebuie consultat medicul specialist în regim de urgență dacă pacientul nu a urinat deloc în ultimele 24 de ore. necesitând tratament medical intensiv. Diagnosticul diferențial cu hipertensiunea arterială este uneori dificil.modificările renale care apar după creșterea tensiunii arteriale și absența episodului acut de nefrită în antecedente pledează pentru hipertensiune arterială.Spre deosebire de insuficiența renală cronică.accident vascular 25 . 2.unui traumatism sau atunci când aportul de sânge la nivelul rinichilor este redus.Afecțiunea apare în urma unei intervenții chirurgicale complexe.În acest caz poartă denumirea de insuficiență renală cronică (IRC).

tuberculoză.uraniu-unei infecții grave renale-o boală autoimună. Insuficiența renală acută parcurge 5 faze: 26 .însoțită de o scădere a presiunii arteriale și deci a cantității de sânge ce ajunge la rinichi.Prin urmare o candtitate mai mică de sânge este filtrată.paracetamol.vărsături frecvente și însemnate.o alergie 3)Insuficiență renală acută de origine mecanică-apare ca urmare a unui obstacol ce împiedică eliminare normală a urinei:litiaza urinară (calculi).tubului).diaree.hemoragie puternică.  metalelor toxice:arsenic.o reacție alergică ce duce la șoc anafilactic -diminuare bruscă a calibrului vaselor de sânge sangvine mici).cicatrizare).cancer de vezică urinară).Insuficiența renală acută se întâlnește în insuficiență cardiacă.cerebral.plumb.deshidratare intensă (consecutivă unei insolații.mercur.infecție generalizată sau insuficiența mai multor organe-prognosticul este în general mai puțin favorabil.anestezice.utilizarea diureticelor (medicamente ce cresc emisia de urină) în special la vârstnici.datorită:  medicamentelor-antibiotice.fibroză peritoneală (ăn urma unei inflamații-abces.Se pot distinge: 1)Insuficiență renală acută funcțională-secundară unei scăderi importante a volumului sangvin circulant.cancer de prostată.bismut.antiinflamatorii (aspirină etc). produse pe bază de iod utilizate în radiografie.arsuri.tumori (adenom al prostatei. 2)Insuficiență renală acută organică-secunadară distrugerii unuia dintre constituenții rinichiului ce asigură filtrarea sângelui (glomerului.

Celelalte manisfetări clinice dispar progresiv.cu extreme între 2 și 40 de zile.poate fi agravat de manevre terapeutice intempestive care urmăresc forțarea diurezei.De exmplu:șocul hemoragic are durată scurtă.În funcție de cauză.respiratorii.Faza de instalare a oligoanuriei:are durată între 24-72 de ore.Faza de recuperare funcțională:are durat între 3-12 luni la persoanele tinere.iar la vârstnici până la 1-2 ani.Faza oligoanurică constituită:are durată 7-21 de zile.Poliuria se menține inițial.Durata poate fi scurtă în cele prerenale sau postrenale sau mai lungă în insuficiență renală acută din cauză renală intrinsecă.greutate în respiarție la efort fizic. 4.această fază se caracterizează prin hemoragii abundente.Se caracterizează prin retenție de apă și săruri.Faza poliurică (de reluare a diurezei):are durata între 8-10 zile.Faza preanurică (de agresiune renală):are durată variabilă în funcție de cauză.Acestea pot include: 27 . 3. 2.Stare generală a bolnavilor se ameliorează ușor înregistrându-se o scădere ponderală marcată. În insuficiența renală acută de cauză renală reluarea diurezei poat avea loc și progresiv cu o creștere de 300-400 ml/zi.Analizele de sânge și urină sunt realizate de rutină pentru a evalua insuficiența renală acută.Se caracterizează prin manisfestări generale.Se pot constata apariția umflăturilor cauzate de ieșirea lichidelor în țesuturi. 5. Diagnostic-Medicul specialist va începe evaluarea pacientului prin realizarea unai anamneze și a unui examen obiectiv.se reia diureza de obicei brusc.1.în 1-2 zile ajungându-se la 3000-4000 ml/zi.între 24 de ore și câteva zile.În această fază.cardiovasculare.stare septică.colică renală etc.neurologice.iar toxicitatea prin aminoglicozide are durată prelungită.renale și cutanate.creștere în greutate.

t omografia computerizată.Alte boli și afecțiuni ce pot crește riscul IRC sunt:hipertensiunea 28 .pe măsura deteriorării rinichilor. IRC se instalează progresiv.INSUFICIENȚA RENALĂ CRONICĂ Generalități-Insuficiența renală cronică (IRC) reprezintă diminuarea lentă și progresivă a capacității de filtrare a rinichilor.Spre deosebire de insuficiența renală acută.Existența eozinofilelor în urină poate indica o reacție alergică care distruge rinichiul. Analizele de urină pot furniza de asemeni informații despre sedimentul urinar.pe parcursul mai multor ani.5.IRC survine de obicei drept o complicație a altei boli sau afecțiuni.Cauza cea mai frecventă a insuficienței renale cronice este diabetul zaharat (de tipul 1 și 2).Cele mai frecvente teste imagistice folosite sunt ultrasonografia abdominală.ca viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau anticorpii antinucleari (ANA) pot fi folosite pentru a diagnostica o infecție.radiografia abdominală sau urografia care poate fi folosită când se suspectează o piatră la rinichi (litiaza renală).încât primele simptome apar doar după ce boala a determinat consecințe clinice și biologice importante. 2.care este util pentru a evalua insuficiența renală acută intrinsecă (de cauză renală)-eozinofilele urinare (un tip de celule albe).-creatinina serică. -hemoleucograma (HLG). -alte teste sanguine.Evoluția este atât de lentă.o boală autoimună sau alte afecțiuni.Testele imagistice pot fi folosite pentru a determina dacă insuficiența renală este acută sau cronică și pentru a căuta o obstrucție pe traiectul urinar. -clearance-ul creatininei.

crampe musculare musculare.Alte simptome sunt mai puțin evidente.membrelor superioare și inferioare.tomografia computerizată (CT).ateroscleroza.dar sunt direct legate de incapacitatea rinichilor de a elimina toxinele și lichidele în exces din organism.cantitate redusă de urină.se efectuează analize de sânge și urină.cum ar fi:edeme ale pleoapelor. În cazul unei suspiciuni de IRC.iar toxinele se acumulează în sânge pot să apară crize epileptice și confuzie mentală.afecțiuni renale congenitale.Pe masură ce IRC se agravează.Calculii pot avea dimensiuni și structuri variate.pentru depistarea nivelelor crescute de reziduuri din sânge.Cei mai 29 . anorexie.biopsia renală.durere sau dificultăți în timpul micțiunii.arterială. Diagnostic-Pacienții cu diabet zaharat vor efectua un test urinar anual pentru măsurarea cantităților mici de proteine din urină (microalbuminurie).prurit generalizat.hipertensiune arterială.Examene complementare:ecografia.oboseala.prezența sângelui în urină (hematurie).obstrucția căilor urinare și expunerea prelungită la toxine și unele medicamente.6.Acest test poate depista precoce afectarea rinichiului cauzată de diabet (nefropatie diabetică).lupus eritematos sistemic.în special noaptea.precum ureea și creatinina. 2.micțiuni frecvente.cefalee.Insuficiența renală cronică poate f i prezentă mulți ani înainte de apariția simptomelor.rezonanța magnetică nucleară (RMN).glomerulonefrita cronică.LITIAZA RENALĂ Se caracterizează prin prezența calculilor (pietrelor) la nivelul rinichilor.Unele semne și simptome sunt evidente:urina tulbure sau de culoare închisă.

Pentru diagnosticare se folosește ecografia abdominală.Pot fi boli recidivante-ele revin periodic pe parcursul vieții.de obicei dacă se asociază cu malformații 30 .deși putem să le tratăm foarte corect la un moment dat și să scăpăm de infecție.Mai rari sunt cei din urați.Aceasta începe din regiunea lombară. 2.Infecțiile urinare.intermitentă.Du rerea este de tip colicativ.cu variantele pielonefrită.de fiecare dată trebuie să fie privite cu toată seriozitatea și tratate corespunzător.7.vărsături.iradiază în abdomen și coloană spre organele genitale și regiunea internă a coapsei.Se insoțește de fenomene gastrointestinale gen greață.Frecvent este întâlnită și senzația de a urina des.rinichi (infecțiile sunt numite nefrite.glomerulonefrită). Bărbații pot fi și ei expuși la asemenea infecții.O piatră se poate elimina prin uretră fără nici o simptomatologie (mai rar) sau poate produce o durere foarte puternică.unde se multiplică și determină în timp modificări în funcționarea normală a rinichilor și a căilor urinare.În momentul în care piatra coboară prin uretră zgârie pereții acesteia și astfel apare sângerarea.INFECȚIILE URINARE Sunt afecțiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar.radiografia renală simplă.balonări.des întâlniți sunt formați din oxalat de calciu și din fosfat de calciu.vezica urinară (cistita)  aparatului urinar superior:uretere.acid uric.Acestea se întâlnesc la nivelul:  aparatului urinar inferior:uretra (infecția se numește uretrită).dacă mai sunt depistate ulterior. Infecțiile urinare la adolescență și la vârstă adultă apar mai frecvent la femei.fosfat amoniacomagnezian.urografia și examenul sumar de urină.copii mici) sau vârstnici.mai frecvent în copilărie (nou născuți.

stafilococi.prin cateterism uretro vezical.unde pot detremina o infecție (prin rinichi trec în fiecare minut aproximativ 1. cu modificări anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (exemplu:cateterismul vezical). prin ureter pe cale ascendentă până în rinichi.semne) care conduc diagnosticul medicului spre infecție urinară.usturimi.Deși există manifestări ale bolii (simptome.este necesară stabilirea exactă a germenului care a produs infecția prin teste de laborator (urocultura dacă este pozitivă se face antibiograma. Cei mai întâlniți agenți patogeni sunt bacteriile de tipul bacililor enterici (Escherichia Coli.Rezultă ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge în rinichi.Investigații suplimentare sunt necesare pentru pacienții cu infecții repetate pentru a se stabili cauza care determina apariția frecventă a infecțiilor (de exemplu:radiografia renală simplă.fungi) pot pătrunde în tractul urinar: o pe cale ascendentă:din uretră în vezica urinară (prin existența unui reflux uretro-vezical chiar în condiții fiziologice sau în timpul actului sexual). o pe cale sangvină:germenii patogeni pot pătrunde în sânge de la un alt focar de infecție din organism și ajung în rinichi.Klebsiella.levuri-candida. streptococi-enterococi. Manifestările infecțiilor urinare sunt nevoia frecventă de a urina (deși vezica poate să fi fost golită recent).Proteus.chai și în condițiile sterilizării riguroase ale materialelor folosite.renale. o pe cale directă:prin instrumentar urologic.du reri în 31 .Pseudomonas -denumită și Pocianic).Agenți patogeni (bacterii.se stabilește la ce antibiotic este sensibilă bacteria).2 litri de sânge la un debit cardiac normal/pe minut/de 5 litri.ecografia renală etc).din vezica urinară.organe cu o irigație sangvină foarte abundentă).

dureri alterată. 32 .În situațiile.stare (uneori generală chiar urina cu toate sânge).urina tulbure lombare.prezentarea la medic și efectuarea analizelor de urină și chiar de sânge sunt obligatorii.frisoane.febră.momentul micțiunii.

Unele elimină predominant apa.mecanismul de acțiune și structura chimică: -diuretice de tip tiazide (de ansă terminală)-inhibă reabsorbția de Na+. la nivelul terminal.idacrinonă)  inhibitorii anhidrazei carbonice-inhibă anhidraza carbonică.prin schimb de H+:acetalozamida 33 .cortical al ansei Henle:Tiazide (hidroclorotiazida.reținute în edeme.ciclotiazida. 3.acid etacrinic.folosite pentru eliminarea excesului de sare și apă.1. meticlotiazida.Clasificarea diureticelor 1.bumetanid.piretanid.DIURETICELE Diureticele sunt substanțe care cresc eliminarea de urină (apă și sare).numite din această cauză saluretice.MEDICAȚIA APARATULUI URINAR 3.1.politiazida) și substanțe înrudite (sulfamide heterociclice-clopamidă.formarea de H+ și reabsorbția de Na+ și KHCO3.Dupa locul.1.mărind volumul urinei și provocând o diureză apoasă.clortalidonă.la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle:acizi carboxilici (furosemid.indapamidă)  diuretice de ansă (ascendentă)-inhibă reabsorbția de Na+.3. Altele elimină o urină bogată în sare.ciclopentiazida.

 antialdosteronice-inhibă reabsorbția de Na+ prin schimb de H+ și K+,stimulată fiziologic de aldosteron la nivelul tubului contort distal,prin două mecanisme: antagonști competitivi ai aldosteronului (Spironolactonă,Canrenonă) și antagoniști de efect ai aldosteronului (Triamteren,Amilorid)  diuretice osmotice-sunt filtrate glomerular,fără reabsorbție tubulară și cresc presiunea osmotică a urinei tubulare,antrenând un coeficient osmotic de apă și realizând o diureză apoasă,cu o concentrație de Na+ redusă:Manitol,Izosorbitul. 2.După efectul asupra K+: -diuretice care elimină K+:puternic (tiazide și înrudite) și mediu (diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice) -diuretice care rețin K+:antialdosteronice competitive și de efect. 3.După intensitatea efectului diuretic: -eficacitate mare-diuretice de ansă (tip furosemid) -eficacitate medie-tiazide și înrudite -eficacitate slabă-inhibitorii anhidrazei carbonice,antagoniștii aldosteronului. 4.După durata acțiunii: -durată scurtă (mai puțin de 6 ore)-diuretice de ansă (2-6 ore) -durată medie (6-24 ore)-ciclopentiazidă(6-12 ore),meticlotiazidă (12-24 ore), triamteren (6-10 ore),amilorid (24 ore)

34

-de

durată

lungă

(peste

24

de

ore)-

ciclotiazida,politiazida,clortalidona,clopamida, indapamida,spironolactona. 3.1.2.Proprietăți farmacologice: 1.Diureticele tiazidice cuprind un grup de medicamente cu structură de sulfonamide benzotiadiazinice,care inhibă reabsorbția sării fără apă la nivelul segmentului de diluție al ansei Henle ascendente,inhibând mecanismul simport de transport al grupelor de 2 ioni,Na+/Cl-.Sunt diuretice cu acțiune de intensitate moderată,care se instalează cu o latență relativ mare și persistă pe o perioadă relativ lungă de timp.Urina eliminată sub efectul acestor medicamente este hiperosmolară sau cu osmolaritate normală,bogată în sodiu,potasiu,clor,dar săracă în calciu,iar pH-ul urinar este acid pentru dozele mici și alcalin pentru dozele mari. La dozele mici urina are pH-ul acid prin stimulare schimburilor Na+/H+ în tubul contort distal ca urmare a creșterii concentrației ionilor de sodiu în lumenul tubular, dar la doze mari tiazidele inhibă anhidraza carbonică,ceea ce explică alcalinizarea urinei produsă de aceste doze. O doză obișnuită de tiazide administrată pe cale orală,la un bolnav hidratat normal,poate crește de trei ori volumul urinar și cantitatea ionilor de sodiu și clor eliminați prin urină.Efectul medicamentului începe la 1 -2 ore de la administrare și se menține 8-12 ore în funcție de preparat,uneori chiar 24 de ore.Efectul diuretic al tiazidelor scade foarte mult în condiții de insuficiență renală apreciindu-se că dispare la un clearance al creatininei endogene mai mic de 30 ml/min,posibil prin scăderea filtrării glomerulare,iar insuficiența renală se poate agrava.Tiazidele sunt folosite pentru tratamentul retenției hidrosaline moderate în insuficiență cardiacă cronică, ciroză,boli renale cronice.Sunte de asemenea folosite ca antihipertensive,acționând prin creșterea diurezei și probabil prin vasodilatație.Ele sunt considerate ca diuretice de primă alegere în
35

hipertensiunea arterială datorită efectului durabil și blând.În diabetul insipid nefrogen,care nu răspunde la vasopresină,tiazidele pot atenua poliuria și polidipsia,ca urmare a micșorării volumului plasmatic,cu scăderea consecutivă a filtrării glomerulare și creșterea reabsorbției sării.Datorită micșorării eliminării calciului,aceste diuretice diminuează tendința crescută de formare a calculilor renali cu hipercalciurie idiopatică. 2.Diureticele de ansă-în această grupă sunt cuprinse medicamentele aparțind celor două categorii chimice:-compuși cu nucleu sulfonamidbenzoic (furosemid, bumetanidă și piretanidă) și compuși cu nucleu ariloxiacetic (acidul etacrinic și indacrinona).Au efect diuretic de intensitate mare,de unde denumirea de diuretice cu prag înalt.Acționează predominan t la nivelul porțiunii ascendente largi a ansei Henle,de aceea sunt numite diuretice de ansă.Ele provoacă salureza și inhibă atât procesul de concentrare cât și cel de diluare a urinei.Efectul diuretic este dependent de doză și are o durată relativ scurtă.Diureticele de ansă cresc în mod caracteristic fluxul sanguin renal.Riscul dezechilibrelor electrolitice este comparativ mare, considerând intensitatea marea a acțiunii diuretice. 3.Diureticele xantice sunt susstanțe diuretice cu efect redus,utilizabile din ce în ce mai puțin,datorită medicamentelor moderne foarte active.Utile în special pentru cazurile care necesită o diureză modestă.Au o toxicitate redusă,potențează efectele mercuriale.Principalul mecanism de acțiune este împiedicarea reabsorbției tubulare prin modificarea mecanismelor de transport responsabile de absorbția sodiului și a clorului,la care se asociază ,ca mecanism secundar,o creștere a filtratului glomerular.Acțiunea diuretică a xantinelor se caracterizează prin diureza predominant apoasă,sinergism cu mercuriale (ceea ce sugerează mecanisme diferite de acțiune),prezența efectului atât în acidoză
36

este prezent și în prezența aldosteronului.În 37 . 4.Condiția activității compusului mercurial este reactivitatea atomului de Hg față de grupările sulfhidrilice.Urina eliminată sub efectul acestor medicamente este bogată în sodiu și clor. Triamterenul și amiloridul blochează canalele de sodiu ceea ce scade atât reabsorbția tubulară a sodiului.denumite și diuretice care economisesc potasiul.cum sunt triamterenul și amiloridul au efect invers aldosteronlui.dar crește mult cu creșterea cantității de aldosteron din organism.Diureticele mercuriale-sunt compuși organo-mercuriali caracterizați chimic prin gruparea mercuri-propil. Diureticele antialdosteronice se utilizează în cazul stărilor de hiperaldosteronism.cu formare de mercaptide.legându-se de grupările sulhidril care intră în compoziția enzimelor.Efectul lor este slab în mod obișnuit.Alte diuretice din acest grup.chiar după administrare prelungită. În hiperaldosteronismul primar (boala Conn) se utilizează în monoterapie și se preferă spironolactona.absența tulburărilor hidroelectrolitice.iși datoresc efectul antagonismului competitiv față de aldosteron-pentru spironolactonă-sau unei acțiuni contrare aldosteronului la nivelul tubului contort distal și canalului colector-pentru amilorid și triamteren.Ca o dovadă a acestui mecanism este opirea efectului diuretic prin dimercaptopropanol.cât și în alcaloza.Se produce astfel o blocare a sistemului de transport a ionilor.cât și eliminarea potențial-dependentă a ionilor de potasiu și hidrogen.iar pH-ul urinar este alcalin.Acestea influențează enzimele mitocondriale din celulele tubilor proximali. 5.principalul sistem enzimatic afectat este cel al succindehidrogenazei.Intensitatea efectului diuretic al acestor medicamente crește semnificativ în cazul creșterii cantității de aldosteron din organism.substanță care blochează atomul de Hg al diureticului.dar săracă în potasiu.Diureticele antialdosteronice.

Ele normalizează volemia.În insuficiența cardiacă diureticele se asociază.scad presarcina.ceea ce are drept consecință scăderea disponibilului de ioni de hidrogen (produși prin disocierea acidului carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal și.respectiv edemul pulmonar și perfiferic.medicației tonicardiace.Indicații: Diureticele saluretice sunt indicate pentru tratamentul edemelor în insuficiență cardiacă.ciroza.urina devenind alcalină.Unele diuretice sunt larg folosite ca antihipertensive.nu se reabsorb tubular și se elimină ca atare prin urină împreună cu echivalentul osmotic de apă.Probabil efectul maxim se exercită la nivelul tubului colector unde micșorează diferența de presiune coloid-osmotică între lumenul tubului colector și medulara renală.înlătură staza și congestia.De asemenea pot fi utile în faza precoce a insuficienței renale acute și în unele intoxicații medicamentoase.această situație de obicei diureticele antialdosteronice se asociază diureticelor tiazidice.de regulă.3.în special furosemidului.la nivelul tubului contort proximal. 3.Inhibând anhidroza carbonică sacde formare de acid carbonic din bioxid de carbon și apă.sindromul nefrotic. 6.1.insuficiența renală cronică.dar prin scăderea eliminării ionilor de H+ crește pH-ul urinar.dar filtrează glomerular.Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice-principalul diuretic este acetalozamida.deoarece importanța acestor schimburi este redusă din punct de vedere cantitativ (raportat la totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiți tubular).Efectul diuretic este slab. 7.dar mai ales diureticelor de ansă.în mai mică măsură.Dozele de di uretic sunt 38 .Diureticele osmotice sunt substanțe coloid-osmotice care nu traversează pereții capilarelor sanguine în general (sunt reținute în patul vascular).

Urina abundentă eliminată.ca vasodilatator și diuretic.diureticele pot fi deosebit de utile.deși efectul lor este în general slab.poate determina apariția de dezechilibre ale homestaziei ionice.La ciroticii cu ascită și edeme folosirea diureticelor (îndeosebi un diuretic tiazidic în asociație cu spironolactonă sau triamteren) este oportună.turgor scăzut.ținând seama de influențarea greutății corporale (ca indicator al retenției hidrosaline) și a simptomelor de congestie.chiar letargie. hipotensiune. 3.Când congestia este remarcată se recurge la furosemid.se injectează intravenos furosemid.Pierderea acută de sodiu poate apărea în urma unei saluraze abundente provocată de diuretice cu acțiune intensă la bolnavii cu regim hiposodat strict.Ea se caracterizează prin somnolență.Oboseala.Ele pot crescute sau scăzute.care acționează intens și rapid.Reacții adverse Majoritatea reacțiilor adverse produse de diuretice se datoresc eliminării excesive de electroliți și apă.uneori valori crescute ale ureei și creatininei serice.4.obligă la reducerea dozei sau la întreruperea temporară a administrării.În timpul tratamentului diuretic este necesară măsurarea periodică a potasiemiei și corectarea eventualelor îndepărtări de la valoarea fiziologică.În edemul pulmonar acut.stabilite în funcție de importanța retenției lichidiene și de răspunsul la stimularea diurezei.administrat oral de 2 ori pe săptămână.hipotensiunea.cu o compoziție diferită de aceea a lichidului extracelular.Pentru corectare este necesară 39 .La bolnavii cu sindromul nefrotic și diureza redusă sau cu edeme mari.în afară de tonicardiac.natriemie normală.valorile înalte ale creatininei.la ciroza cu ascită și edeme.1.Controlul stărilor de congestie ușoară se realizează obișnuit printr-un diuretic tiazidic.Alte indicații ale diureticelor sunt la bolnavii cu sindrom nefrotic.în condițiile unei presiuni venoase normale.acido-bazice și lichidiene.cu condiția ca diureza să nu fie forțată excesiv.1-2 doze/zi.

care beau apă multă. somnolență . hiporeflexie și.acidul etacrinic și triamterenul cresc eliminarea de calciu.Riscul este mare când asemenea diuretice se asociază între ele.anorexie .gluconat de calciu.unde poate contribui la comei hepatice.furosemidul.în situațiile extreme se recurge la hemodializă.Hipocloremia cu alcaloză. Invers.Hiponatriemia cronică de diluție poate apărea la cardiacii cu edeme cronice.hiporeflexie.liberalizarea dietei.Semnele cliniceslăbiciune musculară.glucoză și insulină.Tratamentul constă în reducerea aportului de apă (500 ml/zi).În acest caz este necesară suplimentarea clorurii de sodiu. modificări electrocardiografice caracteristice.care apare uneori sub tratament diuretic reprezintă un factor e autolimitarea a efectului diuretic.Hipokaliemia este periculoasă la cirotici.cu somnolență și hipotensiune.au diureza apoasă deficitară și sunt tratați cu saluretice (mai ales tiazide).Pentru corectare se administrează tiazidele clorura de amoniu (NH4Cl) sau clorura de calciu de (CaCl2). când se administrează concomitent clorura de potasiu și la bolnavii cu insuficiență renală.bradicardie.în funcție de valoarea deficitului de sodiu.Astfel diminuează uneori calciuria.constipație.duce la hiponatriemie.Diureticele antialdosteronice pot cauza hiperkaliemie.eventual administrarea de manitol și glucocorticoizi.hipotensiune.în cazurile severe.Pierderea cronică de sodiu prin tratament diuretic prelungit la bolnavii cu dietă restrictivă.Tratamentul se face cu bicarbonat de sodiu.parestezii.agravând manifestările hiperparatiroidie.chiar fibrilație ventriculară și oprirea inimii. putând provoca-mai ales la bătrâni-negativarea balanței calciului.eventual suplimentarea cu clorura de sodiu (la nevoie intravenos). Simptomele de hiperkaliemie sunt slăbiciune.parestezii.Homeostazia calcică poate fi tulburată prin unele diuretice. întreruperea medicației diuretice.Deoarece balanța lichidiană produsă de diuretice nu este de tip 40 .greață . declanșarea aritmii ectopice.

corectează kaliemia și fenomenul de autolimitare a efectului.Diuretice inhibitoare ale reabsorbției de sodiu: a)Tiazidele  Hidroclorotiazida(Esidrex.Reprezentanți: 1.Efectele diureticelor (diuretic.tahicardie.Această insuficiență renală funcțională împiedică efectul diuretic și poate agrava starea bolnavilor renali.6.Doza utilă 41 .filtrarea glomerulară diminuează.efectul începe după o oră de la administrare.În cazul diureticelor osmotice supradozarea provoacă mărirea excesivă a volemiei.este maxim după 2-4 ore și se menține 8-12 ore.cu supraîncărcarea circulației și tulburări hemodinamice consecutive.azotemia și creatininemia tind să crească.1.uricozuricele (prin hiperuricemie).5.Diureticele tiazide antagonizează hipoglicemiantele (prin hiperglicemie). Diureticele tiazide potențează:cardiotonicele (prin hipokaliemie).natriuretic și antihipertensiv) sunt antagonizate de antiinflamatoare steroidiene și nesteroidiene (prin scăderea biosintezei de PG vasodilatatoare).Se produce deshidratare.litiul (prin hipokaliemie).Nefrix) este una din cele mai utilizate tiazide care are ca unitate doza de 25 mg.Interacțiuni: Asocierea diureticelor hipokaliemiante cu cele hiperkaliemiante. 3.antiaritmicele (prin hipokaliemie).fiziologic. 3.clorura de amoniu (prin hiperamoniemie).scăderea presiunii arteriale și venoase.1.folosirea abuzivă a acestora creează un dezechilibru manifestat în cantitatea de apă mobilizată din țesuturi și cea eliminată urinar.cu contracția excesivă a volumului plasmatic.

deși au altă structură chimică.Principala lor diferență farmacologică față de tiazidele adevărate este durata lungă a efectului diuretic la care se adaugă.de aceeași durată.Astfel sunt clortalidona.25-1 mg/zi.clopamida.câte 3 zile pe săptămână.este 25-50 mg de 1-2 ori/zi.Când este folistă ca diuretic.se adminstrează la început zilnic.5 mg) acționează în hipertensiunea arterială în principal prin vasodilatație și numai la doze mai mari.dar care au toate proprietățile diuretice ale tiazidelor.Se adminstrează în doze de 2.5-10 mg/zi.Thiazidil) acționează timp de 12-24 de ore.indapamida etc.alteori sunt considerate diuretice de tip tiazidic.Pentru indapamidă se consideră spre exemplu că la dozele obișnuite(2.  Ciclopentiazida(Navidrex) are efect asemănător.un efect vasodilatator mai intens decât cel al tiazidelor utilizate ca diuretice.  Butizida(Eunerphan.impuse de evoluția bolii.Saltucin) care are ca unitate de doză 5 mg. 42 .restul parametrilor fiind aceeași ca în cazul hidroclorotiazidei.uneori.Aceste medicamente sunt numite uneori false tiazide.  Meticlotiazida(Enduron.la efectul vasodilatator. În ultima vreme au apărut o serie de medicamente diuretice a căror structură chimică nu este tiazidică.dar doza utilă este mai mică:o. inclusiv mecanismul de acțiune.Dozele utile sunt 1-6 mg/zi.Aceste medicamente sunt considerate de preferat în tratamentul de fond al hipertensiunii arteriale atât prin durata lungă a efectului cât și prin intensitatea efectului vasodilatator.  Ciclotiazida(Anhydron) și politiazida (Renese) sunt diuretice tiazidice cu efect prelungit-peste 24 de ore.iar alteori sunt considerate pur și simplu tiazide.a căror durată de acțiune este mai lungă de 24 de ore.apoi intermitant.se adaugă un efect diuretic tipic tiazidic.având potența mai mare.

25-10mg/zi 1-6mg/zi 25-50mg/zi/ x 2ori/zi 25-100mg/zi 2.durata efectului și dozele uzuale(compușii notați cu * nu au structură tiazidică): Denumirea internațională Denumirea comercială Durata efectului -oreDoza terapeutică uzuală Bendroflumetiazidă Benzotiazidă Butiazidă Clortiazidă Clopamidă* Clorexolonă Clortalidonă Ciclopentiazidă Ciclotiazida Hidroclorotiazida Hidroflumetiazida Indapamida* Meticlotiazida Politiazida Quinetazona Ticlormetiazida Tabel 1.Saluric Brinaldix Nefrolan Hygroton.Tertensif Enduron. de 2 ori/zi 50-100mg/zi 5-15 mg/zi 500mg x 2 ori/zi 20-60 mg/zi 25-100mg/zi/2 zile 100mg/zi/ x2 ori/zi 0.Saluretin Navidrex Anhydron Esidrex.5-5mg/zi 2.Saltucin Diurilix.Nefrix Hydrenox.5-4mg/zi/2 zile 50-100mg/zi 1-4mg/zi/2 zile Aquamox.Favone Eunerphan.5-10mg/zi 0. b)Diuretice de ansă Aprinox.Fluitran 24 43 .Hydromox 18-24 Esmarin.Leodrine Indapamid.Renese 6-12 12-18 8-12 6-12 24 48 24 8-12 24-36 8-12 18 24-36 12-24 24-48 2.Naturetin Exna.În tabelul de mai jos am prezentat principalele diuretice tiazidice și înrudite.5 o dată.Thiazidil Drenusil.

Practic furosemidul se poate adminstra în doze cuprinse între 20mg și 2 grame pe 24 de ore.este maxim dupa 2-3 ore în cazul administrării orale și după 15-30 minute în cazul adminitrării intravenoase și durează aproximativ 4 -6 ore după administrarea orală și 2-5 ore după cea intravenoasă. Furosemidul(Furosemid.O doză obișnuită de furosemid de 40 mg administrată pe cale orală. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene.care inhibă sinteza de protaglandine scad ușor efectul diuretic al Furosemidului.Este posibil ca această eficacitate mare pe care o are furosemidul la bolnavii cu insuficiență renală avansată să fie corelată cu faptul că medicamentul crește fluxul plasmatic renal.potasiu.Efectul crește cu doza după o relație doză/efect al cărei grafic are o pantă abruptă și pe un interval foarte larg de doze.poate crește de 5 ori volumul urinar și cantitatea ionilor de sodiu și clor eliminți prin urină în decurs de 4 ore.Laxis.Efectul medicamentului începe la 20-60 de minute după administrarea orală și la 3-15 minute după adminstrarea intravenoasă.doezle mari fiind utilizate desigur numai în cazuri care răspund foarte greu la medicament.bogată în sodiu.În prezența edemelor.clor și calciu.Salurex) un derivat sulfonamibenzoic.iar pH-ul urinar este acid.este un diuretic cu efect foarte intens.apreciindu-se că acesta este încă prezent la bolnavii al căror clearance al creatininei endogene este de 10 ml/min.Efectul diuretic foarte intens și foarte rapid al 44 .Fusid.Urina eliminată sub efectul acestui medicament este hipotonă.Efectul diuretic al Furosemidului se menține și în stadii avansate de insuficiență renală.la un bolnav hidratat normal.altfel putând produce grave dezechilibre hidroelectrolitice și chiar colaps.diureza poate crește până la 10 litri pe 24 de ore.uneori chiar mau mult.acesta se produce cu o latență scurtă și este de durată scurtă.

dar nu prin intensitatea de acțiune.Gama dozelor active este mare.Pentru Torasemid nu au fost semnalate fenomene ototoxice sau afectarea pancreasului.fiind prezentă chiar pentru o filtrare glomerulară redusă.Timpul de înjumătățire este de 60 de minute.Se absoarbe repede și în total din tubul digestiv.Este în parte metabolizat.  Piretanida(Perilen) și Bumetanida(Burinex) au deasemenea proprietăți asemănătoare furosemidului.în general fără a depăși 150mg/zi(în două 45 .au proprietăți asemănătoare Furosemidului.  Torasemidul(Presaril.Acțiunea diuretică este intensă și de scurtă durată.Torem.în principal.poate grăbi eliminarea toxicului din organism (cu condiția ca toxicul să se elimine din organism prin excreție urinară).prin creșterea diurezei.Se elimină prin urină(circa 2/3) și prin bilă(restul de 1/3).  Acidul etacrinic(Edecrin).Creșterea diurezei se datorește.Dozele uzuale sunt de 3-6 mg/zi pentru Piretanidă și 1mg/zi pentru Bumetanidă.Se administrează oral începând cu 50 mg și crescând progresiv până la obținerea efectului dorit.Furosemidul poate fi util uneori în tratmentul unor intoxicații medicamentoase când.cu o potență de 40 de ori mai mare.Torasemidul are un timp de înjumătățire lung de până la 6 ore și implicit o durată lungă de acțiune.Furosemidului administrat intravenos face ca medicamentul să scadă brusc volemia și tensiunea arterială ceea ce permite utilizarea medicamentului pentru urgențele hipertensive.are proprietăți similare acestuia.inhibării reabsorbției sării fără apă din porțiunea ascendentă a ansei Henle.un derivat de acid fenoxiacetic fără asemănare structurală cu furosemidul.Unat) și Azosemidul(Luret).dar diureticul poate favoriza ischemia miocardică și cerebrală și provoacă uneori aritmii.Se leagă în proporție mare (90%) de proteinele plasmatice.

de exemplu în edemul pulmonar. prin creșterea circulației renale.Mai prezintă acțiune vasodilatatoare.care acționează.dureri abdominale.greață.se face intermitent-50-100mg o dată la două zile sau 2-4 zile/săptămână.  Teofilinetilendiamina(Miofilin) asemănătoare ca acțiune cu teofilina.folosirea în timpul sarcinii trebuie evitată.disfagie.Datorită acțiunii intense.Ca efecte secundare: fenomene iritative gastrice și de excitație centrală.Efectul este neglijabil în afara retențiilor.de obicei în asociere cu glucoză(Teoglucin).prize). d)Diureticele mercuriale 46 .oral 100 300mg/zi sau injectabil intravenos.se administrează oral 400-600mg/zi sau intravenos 100-600 mg/zi.5-1mg/kg).în principal.Provoacă rareori surditate trecătoare sau definitivă.nu se asociază cu alte medicamente ototoxice(antibiotice aminoglicozidice).diare) sunt mai frecvente și uneori severe.Teotard) are efect diuretic maxim după 2-3 ore. c)Diuretice xantice  Teofilina(Afonilum.folosind obișnuit doze mai mici. es injectează intravenos edecrinat de sodiu 50 mg (0.antispastică.vomă.excită sistemul nervos central.este puțin activă și limitat folosită.se administrează în formule magistrale.Reacțiile adverse sunt asemănătoare celor provocate de furosemid.inclusiv deficitul acut de sare.riscul dezechilibrelor hidroelectrolitice este relativ mare.dar tulburările digestive (anorexie.C și pentru furosemid. stimulează direct cordul.tratamentul de întreținere.În urgențe.  Aminofilina.

tratamentul trebuie oprit. mergând până la decompensare.injectat crește diureza osmotic.anuria.Blocajul renal.Manitolul.În caz de șoc trebuie 47 . Mercurofilin(Novurit) este un diuretic activ mai puțin toxic decât alte diuretice mercuriale.Diureticele mercuriale.Se folosește în edemele cardiace.5-2g/kg.Doza unică intravenos sau profund intramuscular 1-2 ml de 1-2 ori pe săptămână.creșterea volemiei și supraîncărcarea circulatorie.Presiunea arterială se poate ridica și funcția inimii este îngreunată. provoacă expansiunea lichidului extracelular.10 g teofilină).Diureticele inhibitoare ale schimbului de ioni de hidrogen: a)Sulfamide diuretice  Manitol(Mannitol). insuficiența cardiacă decompensată constituie contraindicații.în criza de glaucom activ congestiv.pentru a înlocui eventualele pierderi excesive de apă și electroliți.crește polialcool prin derivat mecanism de manoză.este necesară supravegherea ureei din sânge și a ionogramei plasmatice.fiole a 2ml(0.hepatice sau renale sub formă de injecții.un intravenos.10 g.în soluție 1025% introduse în decurs de 30-60 minute.cu dezvoltarea edemului pulmonar.în exces.nu mai sunt practic folosite din cauza toxicității mari și a ineficacității în adminstrare orală.Doza utilă este 1. 2.Dacă diureza obținută este nesatisfăcătoare.Acesta osmolaritatea plasmei și mobilizează activ apa din țesuturi și din alte compartimete lichidiene.De aceea este indicat în edemul cerebral.deși foarte active.ca și înaintea unor intervenții oftalmologice.Efectul diureticului începe la 1-2 ore după administrare și încetează după 12-24 de ore.Dacă diureza indusă este importantă.sub formă de tablete a 0.20 g sare de sodiu și 0.înaintea intervențiilor pe creier.

iar local irită vena și pot fi cauză de flebită sau tromboză.în doza de 1-1.Pierderea de sodiu duce.Folosirea la bolnavii cu accidente hemoragice cerebrale impune multă prudență. 48 .la acidoză și la aotulimitarea efectului prin intervenția mecanismelor compensatoare care elimină clorul cu amoniul for mat de rinichi.40-80g(fără 30% în glucoză a depăși 4 formă soluție 5%. insuficiență renală și hepatică.pentru reducerea presiunii intracraniene sau intraoculare.  Izosorbitul(Hydronal.confuzie.sub în perfuzie de intravenoasă.Se adminstrează oral 1-2g de 4-5 ori/zi.Provoacă uneori neplăcere abdominală.după câteva zile.Este contraindicată în perzența insuficienței hepatice sau renale avansate și în condiții de deshidratare.greață.Ureea acționează.5g/kg.ca diuretic osmotic.Se utilizează în asociere cu diureticele mercuriale sau cu acidifiant (pentru schimbarea pH-ului urinar în infecții).Adminstrată oral.Sunt contraindicate în acidoză.folosit pe cale orală.câte ml/minut.de ademenea.Introdusă 1. b)Diuretice acidifiante-diuretice cu efect redus producând repede autolimitarea efectului.completat volumul plasmatic.introduse intravenos.Soluțiile concentrate de uree.Este folosită și pentru scăderea presiunii intraoculare în glaucomul acut.Isonal) este un diuretic osmotic.  Clorura de amoniu(Diurocard)-în organism ionul de amoniu este metabolizat iar excesul de clor rezultat produce acidoză și se elimină împreună cu un echivalent de sodiu și apă.pot provoca cefalee.potențează acțiunea mercurialelor.continuând eventual pe cale orală cu 20g de 2-5 ori/zi.poate fi utilă pentru combaterea de urgență a edemul ui cerebral.vomă.ureea are gust neplăcut și produce la mulți bolnavi greață și vomă.5g/kg/zi).

d)Diuretice care rețin potasiul  Spironolactona(Spirolonactone.de scurtă durată.Are acțiune diureticăreativ slabă.crește eliminarea apei și a clorurii de sodiu. c)Diuretice fiziologice-Apa este diureticul fiziologic.Clorul se absoarbe în cantitate mare și calciul în cantitate mică.prin hipervolemie. Clorura de calciu are acțiune similară.mai redusă.Verospiron) este un compus 17-spirolacteroidic.reduce secreția de aldosteron.Ceaiurile diuretice au efect prin apa ingerată la care se adaugă și o slabă acțiune diuretică a unor uleiuri volatile pe care le conține ca și prin sărurile de potasiu.datorită analogiei structurale cu aldosteronul.Se folosește în special pentru a menține o diureză crescută în în calculoze renale.Aldactone. iar intensitatea sa depinde de concentrația hormonului.însă de intensitate mai mică.Albumina umană mobilizează apa extravasculară în vase și în consecință.Efectul apare la bolnavii cu hipoproteinemie.Acțiunea este de tip competitiv.rezultând din absorbția inegală a celor 2 ioni din intestin.Mecanismul constă în scăderea secreției de hormon antidiuretic hipofizar.Idrolattone.înrudit cu Aldosteronul.acțiunea este redusă.Substituenții de plasmă au o acțiune similară cu cea a albuminei.Creșterea diurezei se face lent și este durabilă răspunsul este minim după 3-4 zile de tratament și se menține 2-3 zile după oprirea acestuia.natriureza reprezentând sub 5% din filtratul glomerular.Spironolactona acționează la nivelul celulelor epiteliale din porțiunea terminală a tubului contort distal și al sistemului colector din corticala rinichiului.Este împiedicată comanda genică a 49 .Efectul diuretic este condiționat de prezența aldosteronului.Exte indicată în edeme hepatice sau nefrotice.

provoacă creșterea diurezei și corectează tendința de hipokaliemie și hipomagneziemie.Enalapril.Spinorolactona hidroclorotiazidei sau Furosemidului.Captopril.ca și scăderea natriemiei (mai ales la cirotici).Este metabolizată în mare parte în ficat.Asocierea cu inhibitori ai enzimei de conversie(Benazepril.Sipnorolactona poate provoca creșterea patasiemiei.la cardiaci.periculoasă la bolnavii cu insuficiență renală.dar mai ales la cirotici și în sindromul nefrotic.Se administrează oral.dar biodisponibilitatea ei sistemică este de numai 25% (după primul pasaj hepatic).Timpul de înjumătățire plasmatic este de 14 ore.hirsutism tulburări digestive.Cilazapril.Ramipril.erupții cutanate.Perindopri l.apoi ca tratament de întreținere.însoțită uneori de hipotensiune.impotența femei.Amilorid) și suplimentarea potasiului în timpul tratamentului cu Spinorolactonă pot fi cauză de creștere periculoasă a potasiemiei.acidul canrenoic-sunt activi.respectiv activarea de către acestea a canalelor și pompelor membranare ale sodiului.Furosemid).scade secreția ionilor de potasiu și hidrogen în lumenul tubular.Alte reacții adverse.unor proteine induse de aldosteron.Asocierea cu alte diuretice ce rețin potasiul(Triamteren.la început 10-50 mg de 4 ori/zi.în formă microcristalină utilizată se absoarbe relativ bine din intestin.rare.Quinalapril.În aceste condiții.Ca efecte nedorite.secundar.Ca urmare.Indicația principală o reprezintă edemele cu hiperaldosteronism secundar rezistente la alte asociată diuretice(Tiazide.Trandolapril) obligă la controlul potasiemiei și 50 .Parte din metaboliți canrenonă.10-25 mg de 1-4 ori pe zi(individualizat).este micșorat influxul ionilor de sodiu din urină în celulele tubulare și.Lizinopril.sunt: ginecomastie(la dozele la mari).Spironolactona.somnolență.greață sexuală și la alte bărbați și amenoree.

 Amiloridul(Arumil.Eficacitatea este maximă după 2-3 zile de tratament.este contraindicată în prezența insuficienței renale.care împiedică sinteza prostaglandinelor.Midamor.  Triamterenul(Dyrenium) are acțiune asemănătoare Spinorolactonei.Efectul se instalează în circa 2 ore și se menține 7-10 ore.o data la 2 zile.greașă.În cazul administrării repetate 51 .amețeli. Ca reacții adverse poate provoca hiperkaliemie(se controlează potasiul în sânge) și rareori creșterea azotemiei.în aceeași formă farmaceutică.Efectul diuretic al Spinorolactonei este micșorat de Acidul Acetilsalicilic și diferite antiinflamatorii nesteroidiene.asociindu-se Tiazidelor sau Furosemidului.în timpul tratamentului cu Triamteren nu se administrează clorura de potasiu.Se adminstrează oral.un diuretic tiazidic și Triamteren.Există preparate care cuprind. Spinorolactona crește efectul antihipertensivelor.crescând eventual pân ă la 600 mg/zi.crampe musculare.Au fost semnalatae câteva cazuri de insuficiență renală acută pentru asociația triamteren-indometacină.întreținerea efectului necesită obișnuit 100mg de 2 ori/zi.la început 100 mg de 3 ori/zi.vomă.Modamide) are proprietăți diuretice asemănătoare triamterenului.Asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie(care poate fi utilă în insuficiență cardiacă) impune prudență din cauza riscului hiperkaliemiei.atunci când acestea nu mai sunt eficace din cauza hiperaldosteronismului secundar.anemie megaloblastică(mai ales la cirotici).Este contraindicat în prezența hiperkaliemiei și în timpul sarcinii.Este indicat îndeosebi în edemele și ascita ciroticilor și în edemele nefrotice.Efectul se instalează în 2 ore de la adminstrarea orală și se menține 24 de ore.Trebuie folosit cu prudență la bolnavii cu insuficiență renală.Nu se asociază cu alte diuretice care rețin potasiul.

dar poate fi injectat.constipație diaree).parestezii.Este indicat în asociație cu o tiazidă sau Furosemid.Insuficiența renală gravă și hiperkaliemia contraindică medicamentul.Se administrează oral.vomă.Are același indicații și contraindicații.Are aceleași indicații sau contraindicații ca și Spironolactona.Nu se asociază Spinorolactona.fiind util în edemele rezistente cu hiperaldosteronism secundar.iar asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie impune prudență și este contraindicată în prezența insuficiențai renale.în condiții de hiperaldosteronism secundar și pentru combaterea hipokaliemiei.  Canrenoatul de potasiu(Aldadiene Potassium. hipotensiune ortostatică.în parezele sau ileusul paralitic.Amiloridul se absoarbe parțial din intestin.are același efect diuretic și o potență similară. Triamterenul și sărurile de potasiu.Se administrează oral.greață.oboseală.Aldactone Pro Injectione.în injecții lente sau în perfuzii.la diabetici.în edemul cerebral posttraumatic sau postoperator.doza utilă fiind de 15-20mg/zi.pentru creșterea efectului acestora.Timpul de înjumătățire mediu este de 21 de ore.200 800mg/zi.Datorită riscului de hiperkaliemie trebuie folosit cu prudență la bolnavii cu insuficiență renală.slăbiciune.  Canrenona(Phanurane) un metabolit activ al spironolactonei.dureri abdominale.crampe musculare.uscăciunea sete.Ca reacții adverse au fost semnalate:tulburări gurii și senzație gastrode sau intestinale(anorexie.Se introduce intravenos.Folosirea la copii trebuie evitată.în stările de acidoză.Este epurat prin metabolizare și prin eliminare renală.la cirotici. Soludactone) are proprietăți similare Spironolactonei. 52 .efectul este maxim după câteva zile de tratament.

Furosil cpr. 20%. 40mg.3.ALTE MEDICAMENTE 3. Film.Tertensif SR drj.iar aceștia vor stimula neuronii care produc ADH.(Triamteren 25 mg.Medicamente diuretice înregistrate în România:  Furosemid(Furosemid cpr. Spironolactona cpr.fiole 10mg/ml-2 ml.1.Eliberat în sânge acționează asupra tubilor colectori determinând creșterea permeabilității pentru apă.100 mg.2.50 mg. 40 mg)  Hidroclorotiazida(Nefrix cpr. 40mg.1.20 mg/ml-10 ml.Tertensif cpr.50 mg)  Indapamid(Impamid cpr.25 mg.(Amilorid 5 mg.Furosemid 20 mg). 40mg.500 ml)  Spironolactona(Aldactone drj.Verospiron cps.fiole 20mg/2ml.Lasix cpr.(Spironolactonă 50/100 mg.5 mg.250 ml. 2.5 mg)  Manitol(Manitol sol.2.Antidiuretice Vasopresina(ADH) este un hormon hipotalamic.Orice modificare în osmolalitate este sesizată de neuroreceptorii hipotalamici.5 mg.5 mg) -Diurex cps.atât de natură osmotică cât și nonosmotică.Secreția de ADH este declanșată de o serie de stimuli. 25 mg.Fusid cpr.Cea mai importantă modalitate de reglare a secreției este stimularea osmoreceptorilor din hipotalamusul anterolateral și a baroreceptorilor din vasele mari de la nivelul gâtului și cordului.perf.100 mg) Combinații:-Diursan cpr.secretat la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular și transportat de-a lungul prelungirilor axonale în lobul exterior hipofizar. 2.Hidroclorotiazidă 50 mg) -Triampur Compositum cpr. 2. 3.Indapamid cpr.1.5 mg.50 mg.inj.Salurex cpr.7.sol. 1.Hidroclorotiazidă 12.film.5 mg.Când osmolalitatea serică crește peste o anumită limită sunt 53 .cps. 40mg.

ambele fiind controlate de regiuni ale creierului care au conexiuni cu hipotalamusul.receptorii nu sunt stimulați și secreția de vasopresină este suprimată.nicotină sau cafea.În maxim 30 de minute de la recoltare se separă plasma prin centrifugare(preferabil în centrifugă cu racire la 2-8 grade Celsius) 15 minute și se transferă într-un tub ce va rămâne închis ermetic până în momentul 54 .Dacă este posibil se întrerupe medicația cu 48 de ore înainte de recoltare.dar au mai fost demonstrate și modificări genetice ale receptorilor pentru ADH și ale canalelor de apă de la nivel renal.Manifestările clinice ale diabetu lui insipid sunt reprezentate de poliurie și polidipsie.Determinare ADH sete utilă în diferențierea diabetului insipid de cauză centrală(ca urmare a unui deficit de secreție a hormonului antidiuretic la nivelul hipotalamic).sindromul de secreție inadecvată de hormon antidiuretic(SIADH) inclusiv producția ectopică de arginin vasopresină.Pacientul va aeviat consumul de alcool.și deci creșterea tensiunii arteriale. producând vasoconstricție arteriolară difuză.Cel mai frecvent diabetul insipid nefrogen apare în afecțiunile renale.Secreția de hormon antidiuretic (ADH) poate fi stimulată și de modificări ale tensiunii arteriale și ale volemiei.Greața și voma sunt alți factori care stimulează secreția de ADH.În secreția indecvată de ADH(SIADH) eliberarea de ADH este disproporționată.activați osmoreceptorii.intoxicația psihogenă cu apă.Recomandări pentru determinare ADH-ului:diagnosticul și monitorizarea diabetului insipid.care activează receptorii din vasele mari și inimă.iar osmolalitatea serică este scăzută.Reducerea volumului sangvin cu 15 -20% printr-o hemoragie.care vor determina o creștere a secreției de ADH.de cel nefrogen(determinat de incapacitatea tubulilor renali de a răspunde la ADH).La persoanele sănătoase.determină o creștere semnificativă a nivelului de ADH.ceai.ADH are efect presor minim.iar atunci când nivelul plasmatic as osmolalității este redus.Nivelul de ADH se modifică deci liniar cu osmolalitatea.

 Dacă ADH-ul stimulat este crescut.pacientul are probabil diabet insipid nefrogen.  Pot exista forme mixte de diabet insipid(centrale și p eriferice incomplete) ce complică interpretarea rezultatelor.Confirmarea norvolemiei este imporatntă la asltfel de pecienți. Un nivel plasmatic crescut de ADH.diagnosticul este de diabet insipid central.hemoragiile cerebrale.iar osmolalitatea urinară crește în mod semnificativ după adminstrarea de ADH exogen.ar trebui suspectată secreția ectpică de ADH.testării.la pacienții cărora li s-a adminstrat hCG și la bolnavii cu chist hidatic. neurochirurgia .un răspuns fiziologic la hipovolemie.de asemenea.iar osmolalitatea urinară crește puțin sau deloc ca urmare a administrării de ADH exogen.Modificări lae secreției de ADH se mai pot întâlni la femeile gravide în ultimul trimestru de sarcină.electroșocurile.Nu poate fi 55 .Crizele epileptice. medicamentele cu acțiune centrală precum și o varietate de afecțiuni care reduc volumul sangvin aparent sau presiunea în vasele centrale pot avea ca rezultat creșeteri inadecvate de ADH.de obicei.cea mai frecventă cauză fiind cancerul pulmonar.fie în scop terapeutic.tumorile cerebrale.fie diagnostic.deoarece un nivel ridicat de ADH reprezintă.un răspuns normal la testul de privare de apă.din cauza potențialelor interferențe.la un pacient normovolemic și cu hiponatremie ar putea fi orientativ pentru SIADH.  Pacienții cu polidipsie psihogenă vor avea. traumatismele cerebrale.La sfârșitul testului se adminstrează ADH exogen și se evaluează răspunsul antidiuretic astfel:  Dacă ADH este scăzut în prezența unei osmolalități serice crescute.Acest test nu ar trebui solicitat la pacienții care au primit recent radioizotopi.În cazul în care nici una din aceste condiții nu poate fi dovedită.

7 -14 zile.numai la nivelul căilor urinare.deoarece aceasta depinde de tipul.Valorile serice de ADH obținute în urma testului de privare de apă pot fi dificil de interpretat din cauza existenței mai multor variabile nestandardizate în acest test.Antiseptice și antiinfecțioase urinare  Metenamina(Urotropina)=dezinfectant urinar. Dintre derivații de fluochinolonă.politiazide.  Derivați de nitrofurantoină:Nitrofurantoin.recomandată o perioadă de timp înainte de recoltare.litiu.precum și de clearance-ul izotopilor adminstrați.  Cinoxacin cu acțiune asemănătoare.cu spectru larg.Ciprinol.clonidina.1 g la 6 ore timp de 7.bacteriostatic și bactericid.Activ în infecții urinare cu germeni sensibili. Medicamente:creșteri=clortalidona.ca acidul nalidixic.comprimate de 50 mg.care sunr specifice fiecărui pacient în parte.Se administrează 3 comprimate de 100 mg/zi.tablete de 500 mg.de 2 ori/zi.asociat uneori cu un acidifiant. meticlotiazida.  Derivați de chinolonă și fluochinolonă.10 sau 14 zile.Rezistența se instalează rar.produce repede rezistență.furosemid.cisplatin.foarte activi în infecțiile urinare:Nolicin.bacteriostatic pe bacili gram negativi. 56 . -scăderi=clorpromazina.2.guanfacin. 3.se administrează de 3-4 ori pe zi.Se administrează sub formă de comprimate și capsule de 500 mg.2.hidroclorotiazida.eter.doza.

de 15 mg și Detrunorm.Medicamente folosite în profilaxia hipertrofiei benignă de prostată(Adenom de prostată)  Alfluzosin(Xatral).Uricol(activ în infecții urinare și liatiază renală.Adrenostop. de 5 și 10 mg.3-4 capsule pe zi).3.2.numai . de 15 mg).compr. Tesopalmed.Proprin(2-3 cps de 3 ori/zi).2.buvabilă 3-4 picături de 3 ori pe zi). de 25-50 mg.Cystenal(folosit în litiaza renală-sol.Urinex(cu acțiune similară Rowatinex-ului. mg).Proscar urinare este compr.Permixon cps de 100 după mg.Renol(sol.compr.dr.dr. de 200 mg). 3.inclusiv antispastice  Antispastice urinare:emepronium(Cisrelax.5.Prosafin etc. oxibutinin(Driplane. 3-5 picături de 4-5 ori pe zi). propiverin(Mictonorm. 3-5 picături pe zi).compr.papaverină și combinații(Apilarnil potent. de 5 mg.4.Terazosin(Hytrin) tab.3-5 picături de 4-5 ori pe zi sau capsula de 4 ori pe zi).anticolinergic).1-2 mg(o dată pe zi indicat în tulburări micționale) și tab.IV. de 5 mg).Rowatinex(folosit în litiaza renală-sol.1-2 pachete de 3 ori pe zi dizolvate în jumătate de pahar de apă).În infecțiile obliagtorie folosirea 57 chimioterapicelor.2.5-5 mg capsule.2.F-cumyohimbin) 3.Antiseptice și antiinflamatoare în combinații cu sulfamide.  Alte antispastice urinare:Clarelax(compr.Medicamente folosite în disfuncția erectilă  Sildenofil(Viagra) compr.Renalex(antiseptic și antiinflamator-sol. de de 200 5 mg.isopropramida(Priamide.Tamsulosin cps.

3.Ca și medicație:agenți colinergici.timp de 14 zile sau mai mult. Fig.1.urocultură cu antibiogramă.În cazulo formei hipotone trebuie instituită imediat o formă de drenaj a vezicii (de preferat cateterismul intermintent sau golirea prin compresiune suprapubiană.MEDICAȚIA AFECȚIUNILOR APARATULUI URINAR 3. 3.Vezica neurogenă Scopul tratamentului este acela de a restaura activitatea vezicală la presiune redusă și realizarea unui act micțional cât mai normal.Pentru bacilul coli.deoarece sonda uretro-vezicală favorizează apariția infecției urinare). beta-blocanți.se urmarește declanșarea de micțiuni involuntare (stimulare cutanată abdominală).3. anticolinesterazice .5 58 .alfa-adrenergice.relaxanți ai musculaturii striate etc.4 Fig.În cazul formei spastice.în funcție de capacitatea vezicală.betasimpaticomimetice.Uneori se poate administra tratament medicamentos:anticolinergice. inhibitori prostaglandinici.prostaglandine.etc.efect major are Norfloxacina de 2 ori pe zi.

9 Fig.7 Fig.Fig.8 Fig.11 59 .10 Fig.6 Fig.

Fig.hipertensiunii arteriale.13 Fig.12 Fig.în practicarea unor examene repetate ale urinei în săptămânile după o infecție streptococică a căilor aeriene superioare.întrucât boala poate evolua pre o formă cronică.Regimul igieno-dietetic este un mijloc terapeutic extrem de important.3.14 3.pentru diagnosticul precoce al unei eventuale glomerulonefrite.2.în suprimarea focarelor de infecție sub protecție de antibiotice.hematuriei.Repausul la pat este absolut necesar în perioada de stare (în medie 4-6 săptămâni) și trebuie menținut până la dispariția edemelor.fiind motivat de următoarele considerații: 60 .15 Tratamentul preventiv constă în antibioterapia corectă a tuturor infecțiilor streptococice.Glomerulonefrita acută Fig.

o parte din glucide se pot prescrie sub formă de orez. Este utilă restricția de sare cât mai precoce.se pot adăuga alimente mai bogate în proteine.egală cu diureza.în care bolnavul va consuma ceai diuretic.Cantitatea de lichide va fi în medie de circa 8 00 ml și.ouă.suprapunând în timp peste edemul renal.edemul hipoproteinic.De obicei.consecutiv a filtrării glomerulare (FG) și a diurezei.5 g lipide.marmeladă.paste făinoase.fructe (când diureza este peste 1000 ml pe zi) care să aducă circa 2000 calorii.toxice.Conținutul mare în potasiu (K) al sucurilor de fructe limitează folosirea acestora atunci când oliguria se menține.dacă evoluția apreciată după diureză și densitatea urinii pare favorabilă. regimul se poate apropia de normal și trebuie să fie bogat în calorii fiind înbunătățit progresiv c u supe de zarzavat.pe care rinichiul bolnav nu le mai poate elimina.În această fază.a doua zi.lactate.apă îndulcită cu zahăr.carne.  efortul fizic determină un metabolism crescut cu hiperproducție de substanțe azotate.De îndată ce diureza depășește 1000ml/zi.După 48-72 de ore.dacă funcțiile renale iși revin.iar mai târziu.iar pe de altă parte fiindcă un astfel de regim va împiedica resorbția edemelor.Concomitent cu introducerea proteinelor în regim sau chiar cu câteva zile mai devreme.150 mg Na și 200 mg Cl.zahăr.pe de-o parte fiindcă acesta poate declanșa procesele de autofagie.pește.420 -570 g glucide.Introducerea proteinelor în regim se va face eventual în ordinea. efortul fizic sau ortostatismul prelungit determină scăderea fluxului sangvin renal și. Este recomandabil să se evite prelungirea regimului hipoproteic.astfel în primele 24 -48 de ore de la debutul clinic al bolii.se vor introduce și lipidele.regimul ar trebui să fie strict desodat. siropuri.sărac în clorura de sodiu.pâine fără sare.regimul în această perioadă este un regim hidric.20 g proteine.este diuretic și ușor alcalinizant.unii autori recomandă regimul de fructe care are avantajul de a fi lipsit de proteine.Singura 61 .cartofi.

numai la indicația medicului.5 g proteine/kg corp/zi.apoi se vor permite 300 mg Na. 3.crescându-se treptat în funcție de starea clinică a bolnavului.pentru a o împiedica.hipoalbuminemiei și hiperlipidemiei ce caracterizează sindromul nefrotic. dar în cazurile severe nu se va însă de 1 g de sare pe zi.Se poate ajunge la o cantitate de 3-4 g de sare pe zi.pot necesita timp îndelungat asistența nutrițională atentă.acești pacienți primeau diete bogate diete bogate în proteine până la 1.iar cantitatea de lichide ingerate nu va depăși 400 ml pe zi.O creștere a concentrației plasmatice a albuminelor și o balanță azotată pozitivă nu sunt întotdeauna ușor de realizat.Studiile au arătat că o scădere a nivelului proteic până la 62 .Glomerulonefrită cronică Obiectivele primare sunt ameliorarea edemelor.pentru a crește concentrația plasmatică a albuminelor și a duce la dispariția edemelor.În trecut.în speranța creșterii nivelului seric al albuminelor și prevenirii malnutriției proteice.3.Nivelul proteic dietic al în sindromul nefrotic rămâne controversat.restricție ce va fi menținută un timp mai îndelungat este cea privitoare la consumul de sare: în primele 24-48 de ore se va prescrie un regim complet desodat.descreșterea riscului de progresie către insuficiență renală cronică și menținerea statusului nutrițional optim.se vor administra 100 -150 g glucide pe zi.pentru că o creștere a aportului de proteine duce la creșterea pierderilor urinare.bolnavul va fi considerat ca fiind în iminență de insuficiență renală acută.Pacienții cu deficiență proteică majoră care continuă să piardă proteine. În cazul în care după 2-3 zile de anurie.Procedeele de epurare extrarenală vor fi folosite numai în cazuri excepționale.3.diureza nu reapare și dacă se constată în același timp o creștere a azotemiei.Dieta trebuie să asigure suficiente proteine și energie pentru a menține pozitiv bilanțul azotat.

8 g/kg corp/zi.Încercările de limitare mai importantă a aportului de sodiu.Se poate recomanda o dată pe săptămână o zi de crudități în care bolnavul consumă numai legume și fructe.deoarece ingestia unei mari cantități de sodiu poate duce la retenția de apă și la creșterea riscului de insuficiență cardiacă.manifestarea clinică cea mai comună a acestei boli.exacerbarea stării procoagulante și deterioararea funcției renale.Consecința importantă a colesterolemiei în această afecțiune este posibila indu cerii a bolii cardiovasculare.Mulți pacienți pediatrici cu recăderi frecvente și sindrom nefrotic rezistent au risc crescut pentru ateroscleroză prematură.Pentru utilizarea optimă a proteinelor.Aportul energetic trebuie să fie de 3550 kcal/kg corp/zi la adult și de 100-150 kcal/kg corp/zi la copii. precum și încercările de eliminare a unor cantități semnificative de sodiu cu ajutorul diureticelor pot duce la hipotensiune marcată.este nevoie de ¾ din acestea să fie cu valoare biologică mare.Deasemenea trebuie să fie atent la ingestia de potasiu.indică o supraîncărcare cu sodiu.poate să scadă proteinuria fără efecte adverse asupra albuminelor serice.3.Edemul.Însă datorită presiunii oncotice scăzute.LDL-colesterolul și trigliceridele pacienților cu sindrom nefrotic. 3.însă păstrează repaus strict la pat.Pacientul va trebui să își limiteze aportul de sare.edem pulmonar și hipertensiune arterială.Insuficiență renală acută Tratamentul ambulatoriu constă în urmarea unui regim special care va proteja rinichii de un efort prea mare.0.volumul de sânge circulant poate fi scăzut.Se justifică astfel recomandările dietei hipolipidice combinate cu administrarea agenților hipolipidemianți.Potasiul se 63 .consecință a hipoalbuminemiei.Iată de ce controlul edemelor ca trebui să nu fie complet și va presupune numai o restricție modestă de sodiu de aproximativ 3 g pe zi.care pot scădea colesterolul total.4.

Tratamentul medicamentos constă în administrarea unor medicamente pentru a trata cauza insuficienței renale acute sau pentru a preveni complicațiile.refacerea echilibrului electrolitic din sânge și eliminarea surplusului de lichide din organism.Diureticele au fost folosite în mod tradițional.Insuficiență renală cronică Primele măsuri recomandate pacienților cu IRC sunt modificările regimului alimentar.De exemplu.Se pot folosi:  hemodializa folosește o membrană mecanică (dializor) pentru a filtra direct produșii de metabolism și elimina excesul de lichide din organism.Tratamentul chirugical constă în posibilitatea unui transplant renal dacă este o insuficiență renală severă care nu poate fi reversibilă prin altă metodă de tratament și dacă pacientul este un candidat pentru operație.care pot fi periculoase.Prea mult potasiu în sânge (hiperkaliemie) poate cauza slăbiciuni musculare și ritm cardiac neregulat.în special reducerea aportului de proteine.pacientul poate lua antibiotice pentru a trata infecțiile sau poate lua alte medicamente pentru a elimina excesul de lichide și preveni dezechlibrele electrolitice.Uneori. 3.găsește în substituenții de sare.când un pacient dezvoltă insuficiență renală acută.deoarece cresc producția urinară.în suplimenții cu potasiu și în unele fructe și vegetale.pentru a încetini 64 .  dializa peritoneală folosește ca membrană filtrantă cavitatea peritoneală și o soluție de dializă pentru a elimina produșii de metabolism și excesul de lichide din organism.Este mai puțin folosită decât hemodializa.5.3.este imporatnt ca pacientul să mănânce cantitatea corectă de calorii și nutrienți pentru a -și menține starea de sănătate.acesta ar putea avea nevoie de dializă.Dializa este un proces mecanic care suplinește funcția rinichilor prin eliminarea produșilor de metabolism (de exemplu ureea) din sânge.

De exemplu o persoană care a emis 500 ml de urină într-o zi.va putea să consume 500 ml lichid în cursul următoarelor 24 de ore. 3.Dacă deteriorarea funcției renale continuă în ciuda tratamentului instituit.se recurge la dializă sau grefa renală.În 65 .6.Dacă nici o metodă nu a avut rezultat se apelează la operație prin care se taie ureterul și se scoate piatra.sau de la o persoană care a decedat de curând și care a acceptat să își doneze organele.Litiază renală Tratamentul litiazei renale (colică renală) constă în antispastice care dilată ureterul și ajută practic să se elimine.Fosfatul celulozic.pacientul trebuie internat.Pentru prevenirea formării de calculi bogați în acid uric se poate administra allopurinolul(împiedică producția de acid uric de către organism).ortofosfatul.grefa renală este singura soluție.Pentru unii pacianți cu IRC. După o grefă renală reușită și cu îngrijiri medicale adecvate. Medicamentele folosite pentru prevenirea formării de calculi bogați în calciu sunt tiazidele (Hidroclorotiazida și Clortalidona). Se poate opta și pentru litotriție (spargerea pietrelor cu ultrasunete) atunci când calculii au sub 1 cm.sunt cele care ale căror insuficiență renală este cauzată de hipertensiune.relativ normală.În momentul în care calculul ajunge în vezica urinară durerea încetează.citratul de potasiu și bicarbonatul de sodiu.carbonatul de calciu și colestiramina.i se scoate piatra din uretră cu o sondă ce o ”agață”.3.Cantitatea de lichid recomandată zilnic depinde de cantitatea de urină emisă în ziua precedentă.Dacă antispasticele nu sunt suficiente.Rinichiul grefat poate proveni de la un donator viu.pacientul poate duce o viață activă.de infecții sau de diabet.o rudă în general.Persoanele ce pot beneficia de o grefă.acumularea reziduurilor în organism și pentru a limita grețurile și vărsăturile asociate cu insuficiența renală cronică. În spital i se pot pune perfuzii.

Amoxicilina  Tetracicline-Tetraciclina.Acestea includ Aspirina.3.creștere a diurezei ajută la eliminarea prin urină a bacteriilor și grăbește vindecarea.cum sunt antiinflamatoarele nesteroidiene.Ciprofloxacin.7. Durerile și arsurile întâlnite în infecțiile urinare răspund la tratamentul cu Fenazopiridina. Medicamentele antialgice. 66 .Ketoprofenul.Vibramicina. Floxin  Cefalosporine-Ceclor. Tratamentul în IU urmăreşte două obiective:  eradicarea IU şi vindecarea bolnavului.Infecțiile urinare În infecțiile urinare de tipul cistitelor necomplicate.Bactrim.Macrodantin  Penicilina-Ampicilina.Trimpex.Duricef  Nitrofurantoin-Macrobid.simpla hidratare.Odată cu depistarea exactă a agentului infecțios care a produs îmbolnăvirea. Proloprim  Flourochinolone.tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indică sensibilitatea germenului.  prevenirea reinfecţiei şi a recăderilor. 3.pot scădea intensitatea durerii.pe lângă tratamentul medicamentos indicat de doctor.Ibuprofenul.tiopronina și captoprilul. Septra  Trimetoprim. Terapia antibiotică pentru tratarea infecțiilor tractului urinar (ITU) sunt:  Sulfonamidele.prevenirea formării de calculi de cistină ajută penicilamina.

 Tratamentul de atac este diferenţiat în funcţie de gravitatea formei clinice de infecţie urinară.  normoprotidic la pacienţii cu funcţie renală păstrată.  normoglucidic. ape minerale.  antiinfecţios.  iar în caz de hipertensiune arterială se recomandă regim hiposodat. combaterea constipaţiei.  pentru a asigura o bună diureză care împiedică aderenţa bacteriilor la peretele tractului urinar.  Se mai impune: evitarea băilor fiebinţi.  Aportul lichidian trebuie crescut (cură de diureză).  se recomandă ceaiuri. care se aplică în funcţie de forma clinică de boală.  Scopul său este eradicarea infecţiei şi prevenirea reinfecţiei. 67 .Tratamentul igieno-dietetic:  Regim alimentar.  normocaloric. micţiuni cât mai frecvente. Tratamentul medicamentos  etiologic.  in caz de retenţie azotată se impune restricţie protidică. sucuri.

în funcţie de antibiogramă. • Se preferă asocierea Ampicilină + Gentamicină timp de 10-14 zile (în primele 5 zile intravenos. • Bastin propune o clasificare a medicaţiei antiinfecţioase urinare în funcţie de concentraţia plasmatică şi urinară: 68 . după 48 ore de tratament se înlocuieşte Ampicilina cu o cefalosporină de generaţia a treia sau cu un alt antibiotic. În IU benigne. • Se administrează antibioticele bactericide cele mai eficiente teoretic asupra florei cel mai frecvent implicate (germeni Gram-negativi) şi cu o bună concentrare renală. Amoxicilină sau Cotrimoxazol. pozitivă se schimbă antibioticul. • După 2-3 zile de tratament se verifică urocultura. IU la nou-născut): • tratamentul antibiotic -de la internarea bolnavului în spital. înainte de a se cunoaşte rezultatul uroculturii. IU pe fond obstructiv. în funcţie de antibiogramă.• În IU cu potenţial de gravitate(pielonefrite acute. ulterior pe cale orală sau intramuscular). • • negativă se continuă tratamentul. timp de 10 zile. pe cale orală sau intramuscular. antibiotice sub formă de monoterapie: Ampicilină. • În cazul în care urocultura este pozitivă.

Rifampicina. Pristamicina. cu efecte toxice reduse: Ampicilina. Cefalosporinele. Cotrimoxazolul. preferabil de primă intenţie Biseptolul sau Acidul nalidixic. Novobiocina. • pentru terapia de primă intenţie se alege Ampicilina sau o cefalosporină. dar efecte toxice semnificative: Cloramfenicolul. Nitrofurantoinul. • La 48 de ore după sistarea tratamentului se recomandă urocultură de control. • grupa II: antibiotice care realizează o concentraţie urinară bună şi mai slabă tisulară. Colimicina. dar cu efecte toxice prezente: Streptomicina. Tetraciclinele. • Dacă nu se cunoaşte antibiograma. • grupa III: antibiotice care au concentraţie urinară şi renală moderată. Acidul nalidixic. Gentamicina. • sunt de preferat antiboticele din grupa I Bastin. • când există certitudinea unei IU fără pielonefrită se aleg antibiotice din grupa II Bastin.• grupa I: antibotice cu concentraţie tisulară şi urinară bună. Tratamentul profilactic: • se recomandă în următoarele situaţii: • reflux vezico-ureteral 69 .

după golirea vezicii urinare. Cortimoxazol. • pacienţi supuşi unor intervenţii urologice. • Durata tratamentului profilactic este de aproximativ 6 luni. Alte tratamente: • Tratamentul patogenic. 70 .• malformaţii obstructive. • vezică neurogenă.corectarea dezechilibrelor hidrice şi electrolitice din insuficienţa renală. • Tratamentul simptomatic constă în administrarea de . • Preparatele administrate se schimbă după 10 zile. • Doza este egală cu 1/4 . • Se administrează doze mici de Nitrofurantoin.1/2 din doza uzuală a medicamentului. • astfel că într-o lună se administrează trei antibiotice. Acid nalidixic seara. • antispastice. Ampicilină. • Medicaţia de grupa I şi II Bastin îndeplineşte condiţiile necesare. • În cazul infecţiilor urinare cu reflux vezico-ureteral sau pe fond malformativ. tratamentul profilactic se prelungeşte cel puţin 24-36 luni sau până la rezolvarea chirurgicală a cazului. înainte de culcare. • IU recidivante. în doză unică sau divizată la 12 ore.

Este indicat în bolile căilor urinare sau de rinichi.fructe de merișor sunt bune p entru tratamentul 71 .care se administrează pe o perioadă lungă.Șovârvul de apă este recomandat pentru calculii renali și în infecțiile urinare.cu o jumătate de oră înainte de mesele principale.sau sânzienele. • Măsuri generale de igienă a micţiunilor.a.se ia de pe foc și se mai lasă acoperit trei minute.TRATAMENTE NATURISTE Plantele medicinale sunt eficiente în vindecarea bolilor aparatului urinar.Pentru calculii renali se folosește un decoct preparat din șovârv în amestec cu coada-calului și rădăcină de pătrunjel.Se adaugă apă caldă și se lasă la fiert 5-10 minute.4. Măceșele au conținut ridicat de vitamina C.Este bună și sub formă de infuzie.Se obține un decoct dintr-o linguriță de amestec la o cană de apă.Se filtrează și se bea cald. 3.fierte timp de 10 minute.Se beau trei căni pe zi. Tratamentul durează trei săptămâni.fără să aibă efecte secundare.Răchițele.Propolisul este utilizat în infecții urinare.Se folosește o lingură o lingură de fructe la o cană de apă.• antipiretice ş.Se recomandă 5 -10 grame zilnic.Pentru un efect mai bun se folosește în amestec cu urzică și splinuță.cu condiția să fie folosite ca adjuvant.având grijă să îndepărtăm perii și sâmburii.Coada-calului oprește hemoragiile și ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi.Drăgaica.se recomandă în infecțiile urinare.Din ele se prepară un ceai cu efecte diuretice.în răceli și pentru tratarea astenie de primăvară.în nici un caz să înlocuiască tratamentul claisc. cu evacuare ritmică.Fructele se zdrobesc înainte de folosire cu o furculiță.

Are proprietăți sedative.Se folosesc cozi uscate.Se strecoară și se bea neîndulcită în loc de apă.în vas acoperit. Semințele de morcovi se folosesc pentru prepararea unui ceai care ajută la ameliorarea durerilor cumplite din litiaza renală și la eliminarea pietrelor mici.altfel își pierd proprietățile.Se obține dintr-o linguriță cu vârf de semințe la o cană de apă.Se lasă la infuzat zece minute.Cozile de cireșe sunt utilizate în infecții urinare.Merișorul este un antiinflamator folosit cu succes în infecțiile tractului uro-genital.antispastice.cistitelor.Se prepară o infuzie din mătasea de la un porumb la o cană de apă.Mătasea porumbului este eficientă în durerile de rinichi. Măceșe Cireșe Drăgaică 72 Merișor . diuretice. păstrate în condiții corespunzătoare.Ciuboțica-cucului se folosește sub formă de ceai(o cană pe zi preventiv) în bolile digestive și renale.

Mătase de porumb Coada calului Ciuboțica cucului Șovârv 73 .

-Fiziologia Umană.MediculTau.-”Farmacologie”.PaginaFarmacistilor.Medicina Internă(București)..R.Editura Med București ediția a II-a.Cristea A.2004 3.Editura Didactică și Pedagogică.Haulica I.2002 5.www. București.-”Diureticele moderne în tratamentul ascitei din ciroza hepatică”.i-medic.-”Farmacologie Generală”.Fulga I.2004 4.Editura Med București.Bibliografie 1.1980 2.com 3.Candiori R.ediția XII Site-uri: 1.A.N.www.ro 2.www.ro 74 .Buligescu L.Editura Minesan.Memo-Med-Ghid farmacoterapic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful