O scrisoare pierduta - relatia dintre doua personaje (Trahanache – Tipatescu) – Ion Luca Caragiale

Comediile lui I.L.Caragiale, desi sunt inspirate din realitatea secolului al XIX-leacontemporana scriitorului, aduc in fata spectatorului un univers comic de eterna actualitate. A treia din seria celor patru comedii, “O scrisoare pierduta” a avut premiera pe scena Teatrului National din Bucuresti in 1884 si a fost publicata in revista “Convorbiri literare” in 1885. Sursa de inspiratie a autorului a fost chiar realitatea zilelor lui: noile alegeri impuse de guvernul liberal, odata cu revizuirea Constitutiei. Privita dinspre partea ei negativa, cu o doza mare de ironie si sarcasm, realitatea trece in fictiune, punand in miscare personaje dominate de o singura trasatura de caracter, care par a fi doar marionete lipsite de valori ale existentei si chiar de interioritate. Piesa expune intr-o viziune realista vicii ale vietii de familie/politice, iar impletirea procedeelor comicului contureaza personaje exponentiale pentru moravurile epocii. Relatia dintre Stefan Tipatescu si Zaharia Trahanache sustine conflictul principal, caci reputatia lor este amenintata de publicarea scrisorii si ca persoana, si ca partid. In acelasi timp, triunghiul conjugal in care este implicata si Zoe face legatura dintre viata politica si viata de familie. Relatia si caracterul fiecaruia sunt evidentiate prin procedeele comicului si dezvaluie contrastele dintre aparenta si esenta. Prima aparitie a celor doi, in actul intai, scena patru, ne ofera o prima descriere a acestora, din punct de vedere moral, social si psihologic. Scena ii infatiseaza pe cei doi discutand despre valabilitatea scrisorii de dragoste pe care sotia lui Trahanache a pierdut-o in favoarea lui Catavencu. Astfel, din invitatia directorului-proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”, Trahanache este “prezident al Comitetului permanent, al Comitetului electoral si al altor comitete si comitii”, ocupand un loc important in viata politica. Tipatescu este caracterizat direct de catre Trahanache, acesta numindu-l “bun baiat, destept, dar iute, nu face pentru un prefect”, intrucat aacesta nu poate face fata presiunii unui scandal de asa largi proportii, disimuland in acelasi timp in fata lui prin numirea scrisorii o “plastografie” , pentru a nu arata faptul ca el stie de fapt de relatia celor doi. Capacitatea lui de a evite o eventuala scindare a prieteniei lor dovedeste caracterul sau de a se stapani in scopul realizarii obiectivului sau primar. O alta secventa relevanta pentru evolutia relatiei dintre cele doua personaje o reprezinta scena patru din actul trei, unde Trahanache isi dovedeste capacitatea de a se descurca in situatii limita prin descoperirea unei polite frauduloase a lui Catavencu, in care se angaja sa returneze “cinci mii de lei de la Sotietate”, dar nu a mai facut-o. Tipatescu

considerandu-se salvat de situatia jenanta in care se afla. Trahanache pare sa apartina tipologiei de om incornorat si intarziat datorita defectelor sale de vorbire. Caragiale surprinde prin alaturarea a doua caractere total diferite pshihologic. niciunul dintre ei nu si-a pierdut pozitia in politica. se remarca in final a fi cel mai naiv. Social. Desi la prima vedere. dar nici o involutie. care desi este un om educat si cel mai putin afectat de comicul autorului. fapt ce dovedeste scleroza si caracterul de “zahariseala” a personajului. fiind un element de originalitate care incadreaza opera in randul scrierilor acceptate de junimisti si care il plaseaza pe Caragiale in randul marilor clasici ai literaturii romane. a fi personajul cel mai puternic si mai abil in rezolvarea situatiilor. Trahanache si Tipatescu pastrand amandoi aceiasi tacere in privinta implicarii Joiticai in triunghiul conjugal Scena XIV din actul patru ii infatiseaza pe cei doi protagonisti bucurosi ca au scapat de conflictul politic impreuna cu restul personajelor. ambele personaje sunt satiasfacute re rezultatul partial al evenimentelor.jubileaza de fericire. cat si de pronuntiaa defectuoasa a numelui noului candidat. Desi personajele realiste presupun actiuni previzibile. acesta se dovedeste in fina. el pana acuma fiind in impas. Greutatea lui Trahanache de a retine documente. “Gogamita”. La polul opus se afla Tipatescu. ci datorita situatiei fragile care s-a creat. Trahanache dovedeste din nou ca intre el si Tipatescu nu s-a schimbat nimic. nu atat datorita functiei. am prieten!”. . retragerea lui Tipatescu si a Joiticai releva situatia ca relatia extraconjugala a sotiei lui Trahanache va continua. afirmand faptul ca “eu nu am prefect. el acceptand in continuare cu tacere ceea ce se intampla in jurul lui. cat si nume este evidentiata atat de citirea scrisorii de zece ori. De asemenea. dat si de numele acestuia. inchinand un pahar pentru relatia celor trei. cu o slaba capacitate de stapanire de sine si subordonat lui Trahanache. Din punct de vedere psihologic. Stefan Tipatescu si Zaharia Trahanache contribuie la realizarea comicului operei draamtice prin expunerea intr-o viziune realista a vietii de familiei si celei politice. astfel ca relatia celor doi nu a cunoscut pe parcursul actiunii nici o evolutie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful