You are on page 1of 2

MOTIVAIA SI DEMOTIVAIA Intr-o maniera generala, motivatia poate fi definit ca procesul de selectie, orientare si mentinere a comportamentului uman, n funcie

de anumite nevoi i aspiraii. Prin motivatie intelegem de ce oamenii aleg un anumit mod de actiune preferandu-l altuia sau altora , de ce si-l mentin, uneori pe o perioada indelungata, chiar in conditii nefavorabile. Incercand sa explice comportamentul indivizilor in organizatie cat si in afara ei, numerosi autori au descoperit ca la baza acestuia se afla anumite resorturi mai mult sau mai putin explicite. Din aceasta cauza nota generala a definitiilor date motivatiei vizeaz att latura fizica, ct i cea psihologica a actiunilor fiintei umane. Definiii ale motivaiei: 1. gradul n care dorina i alegerea individului l angajeaz ntr-un comportament specific; 2. procesul de declanare, dirijare i meninere a activ. umane fizice i psihice; 3. ansamblul forelor activate de un angajat prin care se iniiaz i dirijeaz comportamentul su; 4. modificarea intervenit n starea de echilibru a organismului, care-l determin pe om s acioneze pn la reducerea acestei modificri. Conceptul de motivaie este frecvent utilizat pentru a identifica i explica: Diferenele de comportament ale indivizilor : spre exemplu in conditii de egalitate a salariului, performantele individuale ale angajatilor pot fi extrem de diferite. Aceste diferente se explica prin faptul ca realizarea obiectivelor organizatiei nu reprezinta o necesitate pentru toti angajatii, multi dintre ei pot fi interesati de alte activitati si nu de munca lor (muzica, sport, politica, famile). Direcia comportamentului: un om cruia i este somn sau foame va avea un comportament care s-i satisfac aceste trebuine.n organizaie, unii angajai i direcioneaz comportam. pt. a avea sursele de subzisten, dar alii se strduiesc s obin perform. i admiraia celor din jur. Aadar comportamentul uman este determinat de anumite motive, contientizate de individ ca scopuri. Sarcina managerului, ca element catalizator al grupului este de a identifica si activa motivele salariailor, de a le dirija catre o munca performanta, acest proces este insa complicat si de mare subtilitate. Indivizii care compun o echipa sunt sensibili la diferiti factori care se schimba in timp si care pot intra in conflict, ei au nevoi si asteptari pe care incearca sa si le satisfaca in modurile cele mai diferite cu putin.Majoritatea i doresc avansarea pt a avea salarii mai mari, prestigiu. Aceast dorin i poate avea rdcinile n diverse nevoi: for de influen sporit, prestigiu superior, posibiliti n perspectiva noii avansri. Aa cum aceste nevoi sunt diferite de la ind la individ i modul de a obine avans pe post poate fi la fel d ediferit. Unii prefer s-i dovedeasc aptitudinile muncind srguincios i corect, ateptnd s le fie recunoscute, alii prefera s se menajeze, urm doar situaiile favorabile, abuzeaz de simpatia i slbiciunile unor persoane care dein puterea. COMPONENTELE MOTIVAIEI Din studiul comportamentului uman in munca s-a ajuns la concluzia ca motivatia este alcatuita din doua categorii de elemente : 1. Motivele resimite ca expresie a nevoilor si ateptrilor umane. Ele sunt personale si de regula creeaz anumite tensiuni. In general, nevoile sunt definite ca lipsurile pe care un individ le resimte la un moment dat . 2. Ateptrile sunt credinele indivizilor n existenta unor anse ce pot fi obinute printr-un anumit nivel al efortului i al performanei . Realizarea unei motivatii eficiente necesita cunoaterea sistemului de nevoi si ateptri ale personalului.Teoreticienii admit c, dei omul este o fiin complex, iar nevoile care-l exprim sunt f diferite, ele pot fi totui cuprinse ntr-un tablou general. Corespunztor diversitii nevoilor exist multiple posibiliti de clasificare i caracterizare a lor : 1. Nevoi fizice, de baz sau primare hran, somn, adpost, aflate la baza cerinelor vietii i a cror satisfacere asigur supravieuirea speciei umane. Virtual aceste nevoi sunt universal printe oameni, dar intensitatea de manifestare este diferirt de la un individ la altul. 2. Nevoi secundare sau sociale. Deoarece in de aspiraiile psihice i intelectuale, de nivelul devenirii individuale, sunt de regul, mai puin explicite. Multe din ele se dezvolt la maturitate: stima de sine, simul datoriei, autoafirmarea. ntr-osuccint caracterizare aceste nevoi sunt: aceste nevoi sunt extrem de variabile ca tip i intensitate printre oameni; ele sunt rezultate ale modificrilor interioare ale individului; stimulate mai degrab de munca in grup dect de cea individual;

sunt puternic influenate i condiionate in manifestarea lor de experien i mediul de munc; nu sunt ntotdeauna contientizate; influeneaz comportamentul i performanele umane. n viaa cotidian, mbrac forma obiectivelor 9nevoile pe care individul i le propune pe o anumit perioad)hran, prestigiu, locuin etc. La niv organiz se resimte nevoia armonizrii ob individului cu cele ale grupului i ale firmei.Pt a realiza aceast concordan, managerul dispune de o serie de instrumente (materiale pecuniare limitate ca volum i structur): instrumente psiho-afective- practic nelimitate, care evid tocmai abilitile liderului de a utiliza eficient resursele umane.Aceste instrumente se regsesc n cadrul organiz sub forma stimulentelor. STIMULENTELE SAU FACTORII MOTIVAIONALI Aceste componente ale motivaiei sunt externe indivizilor deoarece fac parte din mediul creat de cadrul de conducere, n scopul orientrii i ncurajrii subordonailor spre o activitate performant. n funcie de natura lor, de posibilitatea de a mplini anumite categorii de nevoi, se pot identifica: stimulente economice: salarii, prime, participarea la profit, faciliti pentru obinerea diverselor bunuri materiale (credite pentru locuine, automobile etc.); Cu ajutorul acestor stimulente de natur material se realizeaz orientarea instrumental ctre munc i performan , ele pun individul n relaie cu alte lucruri. factori motivaionali intrinseci: satisfacia muncii prestate, interesul fa de postul ocupat, carier etc.; prin aceste instrumente psiho-intelectuale se poate realiza o orientare personal a individului fa de munc.Factorii motivaionali intrinseci pun n relaie individul cu sine nsui( cu sinele). factori motivaionali relaionali: satisfacii legate de prietenie, munca n grup, dorina de afiliere i de statut social. Aceti factori pot crea o orientare relaional a individului fa de munca, punndu-l n legtur cu ali oameni. Identificarea nevoilor individuale i asocierea acestora cu categoriile de stimulente care pot oferi satisfacie angajailor constituie una din situaiile n care se evideniaz managementul ca art. Motivaia corect realizat d natere performanelor dorite att de individ, ct i de organizatie, genernd nu numai bunstarea individului, ci i sentimentul de utilitate, de valoare profesional, de prestigiu . DEMOTIVAIA Definiie: procesul de alterare a comportamentului uman, generat de dificultile n realizarea obiectivelor individuale. Prin contrast cu motivaia, demotivatia este situaia caracterizat printr-o munc de calitate inferioar, performane sczute, insatisfacie. Demotivatia este generate de blocaje de ordin organizational sau social aparute in procesul realizarii scopurilor individuale.Starea psihic a individului se altereaz, instalndu-se stresul organizat. Rspunsul individului la demotivatie poate fi : Pozitiv- n aceast situaie individul dezvolt un comportament activ-constructiv, de gsire a cauzei blocajului i de eliminare a ei, ori activ, de compromis, prin substituirea obiectivului considerat cu un altul, imediat urmrit; Negativ- materializat n frustrare ca form defensiv de comportament.(Amstrong, M., Formele sub care se manifest frustrarea sunt multiple, cele mai frecvente fiind: - Agresiunea, constnd din atacuri fizice sau verbale orientate spre anumite obiecte sau persoane (limbaj aluziv, gesticulatia furioasa, distrugerea unor documente sau echipamente, maliiozitatea sau glumele grosolane; reprezint manif ale agres fat de persoane sau obiecte percepute ca surse ale frustrrii. - Regresia const n promovarea unor forme de comportament infantil sau primitiv. Rspunsurile iraionale iau forma tcerilor ncpnate, plnsului etc; - Fixaia este o form de comportament persistent, lipsit de capacitatea de adaptare si prin care se repet aciuni inutile sau rezultate negative. (Pitariu, H. D., 1994).Exemplu: realizarea unor schimbri n coninutul sau ordinea operaiilor necesare, ob unor produse sau creterea calitii acestora pot fi percepute ca o ameninare direct i personal, ca o nevoie de siguran a locului de munc.Rspunsul la asemenea schimbri-mai ales cnd nu sunt explicate va fi frustrarea sau fixaia.Pe planul carierei, fixaia poate fi: insistena de a promova un aqnumit post, chiar daca individul nu dispune de pregtirea necesar.