Politica industrială totalitatea acţiunilor guvernamentale în vederea stimulării ofertei de bunuri, prin modificarea stimulentelor de a intra/iesi pe/de pe anumite

piete. Argumente pt promovarea politicii industriale (provin din necesit prevenirii şi rezolv unor eşec ale pietei cu) : • dimensiunea firmei – scara şi dimensiunea firmei sunt fundamentale pt creşterea competitivităţii • externalităţi între firme – cunoştinţele de cercetare-dezvoltare vor fi furnizate insuficient pe pieţele libere. Rezolv externalităţ pp –stimularea cercetării comune între firme, creşterea investiţiilor în capitalul uman. • reputaţia de calitate – firmele trebuie stimulate diferenţiat pentru a produce bunuri de calitate ridicată. • modelarea instituţională ineficientă din partea pieţei – politica industrială trebuie să stimuleze crearea unor sisteme instituţionale optime (sisteme dinamice de inovare). Argumente contra promovării unei politici industriale: • pot apărea fenomene precum selecţia adversă, informaţia asimetrică • se poate manifesta distorsionarea concurenţei prin acordarea unor subvenţii selective. Obiectivele politicii industriale: • promovarea competitivităţii pe piaţă • ajustarea industriei la modificările industriale din economie • promovarea iniţiativei antreprenoriale • sprijinirea activităţilor de inovare pe piaţă • crearea unui mediu favorabil cooperării dintre firme în domeniile cercetare, inovare, dezvoltare • adâncirea şi accelerarea ajustării structurale (restructurare şi privatizare) Instrumentele politicii industriale: subvenţii; măsuri de politică comercială; achiziţii publice; întreprinderi de stat; formarea profesională; standardizarea/certificarea/calitatea Politica industrială a României - au fost aplicate ajustări cu efecte în toate subsistemele industriale, care au condus la degradarea generală a structurii industriale - au dispărut unele ramuri care co0ntribuiau la generarea progresului tehnic, la asigurarea securităţii alimentare, - s-au înregistrat performanţe scăzute la nivelul unor firme, din cauza mediului macroeconomic puternic turbulent (inflaţie ridicată, rate ale dobânzii ridicate, fiscalitate crescută) Sunt necesare: - stimularea ramurilor industriale cu potenţial de creştere superior mediei - eficientizarea sectoarelor industriale cu vulnerabilitate economico-financiară (industria extractivă, siderurgică, de prelucrare a ţiţeiului) - creşterea productivităţii muncii - lichidarea judiciară a întreprinderilor cu valoarea adăugată negativă. Din analiza sistemului de companii al economiei româneşti se pot desprinde următoarele concluzii: • România ocupă o poziţie dezavantajoasă în cazul industriilor de înaltă tehnologie • economia românească este orientată către ramuri intensiv consumatoare de energie • costul scăzut al forţei de muncă – avantaj competitiv ce trebuie privit cu circumspecţie – pt că, odată cu integrarea în UE salariile vor creşte, iar competitivitatea ramurilor intensive în forţă de muncă cu cvalificare redusă şi cu cost scăzut, va scădea • specializarea economiei româneşti către industria alimentară Strategia de politică industrială a României • susţinerea dezvoltării unui mediu de afaceri viabil şi deschis • dezvoltarea pieţei libere şi concurenţiale • promovarea investiţiilor intabgibile • dezvoltarea cooperării industriale • susţinerea dezvoltării IMM-urilor • promovarea coeziunii sociale • restructurare şi privatizare • stimularea investiţiilor

• • asigurarea compatibilităţii cu mediul înconjurător corelarea cu Programul de Dezvoltare Regională a României .