JOHN GRISHAM

Avocatul străzii
(Street Lawyer, 1998)

1 Bărbatul cu cizme de cauciuc paşi în lift în urma mea; nici nu l-am observat la început. Dar i-am simŃit mirosul — unul greu, de fum, vin ieftin şi o viaŃă dusă pe străzi, fără săpun. Eram singuri la urcare şi, cînd am aruncat, în sfîrşit, o privire în spate, i-am zărit cizmele negre, murdare şi mult prea mari pentru el. Purta un pardesiu ros şi destrămat pe margini, care îi ajungea pînă la genunchi. Dedesubt, una peste alta, tot felul de zdrenŃe strînse peste mijloc, aşa că părea solid, aproape gras. Asta nu pentru că ar fi mîncat prea mult; iarna, la Washington, oamenii străzii îşi puneau pe ei tot ce aveau — sau, cel puŃin, aşa părea. Era negru şi îmbătrînit, barba şi părul — netunse de multă vreme — erau încărunŃite. Privea drept înainte, prin ochelarii de soare cu lentile groase, ignorîndu-mă cu desăvîrşire şi făcîndu-mă să mă întreb, pentru o clipă, de ce oare îl măsurăm aşa. Nu se potrivea cîtuşi de puŃin cu locul acela. Nu era clădirea lui, liftul lui, nu şi-ar fi putut permite. AvocaŃii de la toate cele opt etaje lucrau pentru aceeaşi firmă, la un preŃ pe oră care încă mi se părea absurd, chiar şi după şapte ani. Încă un vagabond care se adăpostea de frigul de afară. La Washington, în centru, se întîmpla mereu. Dar noi aveam paznici care să ne apere de prăpădiŃi.

Ne-am oprit la etajul al şaselea şi, pentru prima dată, am observat că bărbatul nu apăsase nici un buton, nu alesese nici un etaj. Mă urmărea. Am ieşit cît am putut de repede din lift, păşind în splendidul hol, ornat în marmură, al firmei Drake & Sweeney şi uitîndu-mă în urmă exact atît cît să-l zăresc tot în lift, privind în gol şi continuînd să mă ignore. Doamna Devier, una dintre cele mai agere secretare de la intrare, mă salută cu dispreŃul său obişnuit. — Fii atentă la lift, i-am spus. — De ce? — Un vagabond. Poate va trebui să chemi paza. — Ce oameni! rosti ea cu acel accent franŃuzesc, afectat. — Fă rost şi de nişte dezinfectant. Am pornit mai departe, luptîndu-mă să-mi scot pardesiul din mers, uitînd cu totul de bărbatul cu cizme de cauciuc. Aveam întreaga după-amiază ocupată cu tot felul de întîlniri, discuŃii importante cu oameni importanŃi. Am dat colŃul şi mă pregăteam să-i spun ceva lui lui Polly, secretara mea, cînd am auzit prima împuşcătură. Doamna Devier stătea în picioare, în spatele biroului, împietrită, privind fix spre Ńeava lungă a unei arme aflate în mîna vagabondului nostru. Cum eu am fost primul sosit pentru a o ajuta pe biata femeie, bărbatul a întors, amabil, arma spre mine şi am înŃepenit şi eu. — Nu trage, i-am spus, ridicînd mîinile. Văzusem destule filme ca să ştiu exact ce aveam de făcut. — Gura, mormăi el, rămînînd remarcabil de calm. În spatele meu, pe hol, se auzeau voci. Cineva Ńipă: "E înarmat!" şi vocile se îndepărtară, auzindu-se din ce în ce mai slab. Colegii mei ajunseseră la uşa din spate. Parcă îi şi vedeam sărind pe fereastră. Chiar în stînga mea se afla o uşă grea, de lemn masiv, care

dădea spre o sală mare de şedinŃe; întîmplător, în acel moment se aflau acolo opt avocaŃi specialişti în litigii. Opt duri, fără frică, dintre cei care îşi petreceau timpul făcînd oamenii praf. Cel mai tare dintre ei era un tip scund, dar zdravăn şi tăios, pe nume Rafter; în clipa în care deschise brusc uşa, spunînd: "Ce naiba...?", Ńeava puştii se răsuci dinspre mine spre el, iar bărbatul cu cizme de cauciuc avu parte exact de efectul pe care îl aştepta. — Lasă arma jos, porunci Rafter, oprindu-se în cadrul uşii; o fracŃiune de secundă mai tîrziu, un alt glonŃ străbătu secretariatul oprindu-se undeva în tavan, cu mult deasupra capului lui Rafter, reducîndu-l pe acesta la postura de simplu muritor. Întorcînd din nou arma spre mine, făcu un semn cu capul. Eu m-am conformat, intrînd după Rafter în sala de şedinŃe. Ultimul lucru pe care l-am mai văzut de afară a fost doamna Devier, tremurînd la biroul ei, îngrozită de moarte, cu căştile casetofonului atîrnîndu-i pe după gît şi pantofii cu tocuri aşezaŃi cu grijă lîngă coşul de gunoi. Bărbatul cu cizme de cauciuc trînti uşa în spatele meu şi mişcă uşor arma prin aer, pentru ca toŃi cei opt avocaŃi civili să o poată admira. Părea să funcŃioneze foarte bine; mirosul prafului de puşcă se simŃea mai puternic decît putoarea posesorului. Camera era dominată de o masă lungă, acoperită cu documente şi hîrtii care, cu numai cîteva clipe mai înainte, păreau teribil de importante. Prin ferestrele care ocupau un perete întreg se zărea un spaŃiu de parcare. Două uşi dădeau spre hol. — În picioare, la perete, spuse bărbatul, folosind pistolul ca pe un argument foarte convingător. Apoi îl întoarse, aproape lipindu-l de capul meu. — Încuie uşa, îmi spuse.

Aşa am şi făcut. Fără să scoată o vorbă, cei opt avocaŃi se retraseră, cu picioarele împleticindu-se, spre perete. Fără să scot o vorbă, am închis repede uşa, întorcîndu-mă apoi spre el, pentru a vedea dacă e mulŃumit. Nu ştiu de ce, dar nu puteam să-mi iau gîndul de la oficiul poştal şi de la schimbul acela oribil de focuri — un funcŃionar prost dispus se întorsese după prînz şi doborîse cincisprezece dintre colegii săi. Mă gîndeam la masacrele de pe terenurile de joacă şi la măcelurile din restaurante fast-food. Iar victimele erau copii nevinovaŃi şi, în general, cetăŃeni cumsecade. Pe cînd noi, noi eram o trupă de avocaŃi! Mormăind şi scuturînd arma, bărbatul îi alinie pe cei opt avocaŃi lîngă perete şi, cînd se consideră mulŃumit de poziŃia lor, îşi îndreptă din nou atenŃia asupra mea. Ce dorea? Putea pune întrebări? În cazul ăsta, la naiba, putea obŃine tot ce dorea. Nu-i puteam vedea ochii din cauza ochelarilor de soare, dar el îi putea vedea pe ai mei. Arma era aŃintită drept spre ei. Bărbatul îşi dezbrăcă pardesiul murdar, îl împături ca şi cum ar fi fost nou şi îl aşeză pe mijlocul mesei. Putoarea care mă deranjase în lift se simŃea din nou, dar nu mai conta. Rămase la capătul mesei şi desfăcu încă un rînd de zdrenŃe — un pulover gros, gri, încheiat cu nasturi în faŃă. Gros, dintr-un anume motiv. Dedesubt, strînse pe talie, unul lîngă altul, nişte beŃe roşii care, pentru ochiul meu neavizat, arătau a dinamită. Tot felul de fire, ca nişte spaghete colorate, ieşeau din ambele capete ale fitilelor, totul fiind legat cu o bandă adezivă argintie. Prima mea pornire a fost să sar, să mă arunc la podea, dînd din mîini şi din picioare, sperînd să am noroc, sperînd ca glonŃul să-şi rateze Ńinta pe cînd, cu mîinile tremurînde, m-aş chinui să descui uşă; un alt glonŃ ar şuiera pe lîngă mine în

timp ce m-aş strecura prin uşă, ieşind pe hol. Dar îmi tremurau picioarele şi sîngele îmi îngheŃase în vine. Cei opt, lipiŃi de perete, suspinau şi gemeau, ceea ce l-a încurcat pe bărbatul care ne Ńinea prizonieri. — Vă rog să faceŃi linişte, spuse el pe tonul unui profesor răbdător. Calmul lui mă scotea din minŃi. Aranja cu grijă cîteva spaghete de la brîu şi, dintr-un buzunar al pantalonilor foarte largi, scoase un ghem de frînghie de nailon şi un briceag. Pentru ca efectul să fie total, flutură arma spre feŃele îngrozite din faŃa Iui. — Nu vreau să rănesc pe nimeni, spuse. Frumos din partea lui, dar greu de crezut. Am numărat douăsprezece fitile roşii — suficient, eram convins, pentru ca moartea să fie imediată şi fără dureri. Apoi îndreptă iarăşi arma spre mine. — Tu, spuse el, leagă-i! Rafter nu mai putea suporta. Făcu un pas foarte mic înainte şi spuse: — Ei, omule, ce vrei de fapt? Al treilea glonŃ trecu pe deasupra capului lui, înfigîndu-se cuminte în tavan. Bubuitura răsună cu forŃa unui tun şi doamna Devier, sau o altă duduie, se auzi Ńipînd în hol. Rafter se lăsă brusc în jos şi apoi încercă să se ridice din nou în poziŃie de drepŃi, chinuindu-se pînă cînd Umstead îl pocni drept în piept, cu cotul său bovin, lipindu-l la loc de perete. — Taci! îi spuse Umstead printre dinŃi. — Nu-mi spune mie "omule", ripostă bărbatul, astfel că se renunŃă imediat la acel apelativ. — Cum ai dori să-Ńi spunem? l-am întrebat, simŃind că eram pe cale să devin liderul ostaticilor. Am rostit cuvintele cu blîndeŃe, foarte respectuos, iar el

mi-a apreciat atitudinea. — "Domnule", răspunse el. Nimeni nu avea absolut nimic împotrivă să-i spună "domnule". Telefonul începu să sune şi, pentru o fracŃiune de secundă, am crezut că bărbatul va trage în el. În loc de asta, îl apucă şi îl trînti pe masa, în faŃa lui. Ridică receptorul cu mîna stîngă; în dreapta continua să Ńină arma, iar aceasta era îndreptată tot spre Rafter. Dacă nouă dintre noi am fi avut drept de vot, Rafter ar fi devenit primul miel dus la tăiere. Opt pentru, unul împotrivă. — Alo, spuse "Domnul". Ascultă cîteva clipe, apoi închise. Se trase cu grijă spre scaunul din capul mesei şi se aşeză. — Ia funia, îmi spuse. Voia să-i leg pe toŃi opt de încheieturile mîinilor. Am tăiat bucăŃi de frînghie şi am făcut noduri şi m-am străduit din răsputeri să nu privesc feŃele colegilor mei, cărora le grăbeam moartea. SimŃeam arma în spate. El dorea să-i leg strîns şi eu mă prefăceam că-i învineŃesc de-a binelea, lăsînd totuşi legătura cît mai largă cu putinŃă. Rafter mormăia ceva în barbă şi îmi venea să-l pocnesc. Umstead reuşi să-şi flexeze încheieturile şi aproape că izbuti să-şi desfacă frînghia complet, după ce abia reuşisem să-l leg. Malamud era transpirat şi respira sacadat. Era cel mai bătrîn, singurul partener în conducere dintre cei de faŃă şi trecuseră doar doi ani de la primul său atac de cord. N-am putut să nu-l privesc pe Barry Nuzzo, singurul meu prieten din toată trupa. Aveam aceeaşi vîrstă, treizeci şi doi de ani, şi intraserăm în firmă în acelaşi an. El studiase la Princeton, eu la Yale. SoŃiile noastre erau amîndouă din Providence. Căsnicia lui mergea bine — făcuseră trei copii în

patru ani. A mea se afla în ultimul stadiu al unei lungi perioade de distrugere. Ne-am privit în ochi şi amîndoi ne-am gîndit la copiii lui. Mă simŃeam norocos că nu am copii. Se auzi prima sirenă de poliŃie, din multele care aveau să urmeze, iar "Domnul" îmi ceru să trag jaluzelele peste cele cinci ferestre mari. Chiar aşa am şi făcut, fără grabă, scrutînd parcarea de jos, ca şi cum, dacă m-ar fi văzut cineva, aş fi fost salvat. O singură maşină de poliŃie se afla acolo, cu farurile aprinse. Nu era nimeni în ea; poliŃiştii intraseră deja în clădire. Acolo ne aflam şi noi — nouă tipi albi şi "Domnul". La ultima numărătoare, firma Drake & Sweeney avea opt sute de avocaŃi în filiale din toată lumea. Jumătate dintre aceştia se aflau la Washington, în clădirea terorizată de "Domnul". Tipul mi-a cerut să-l sun pe "şeful" şi să-l informez că era înarmat şi legat cu douăsprezece batoane de dinamită. L-am sunat pe Rudolph, partenerul aflat la conducerea secŃiunii mele, specializată în procesele intentate marilor trusturi comerciale, şi i-am transmis mesajul. — SînteŃi toŃi în viaŃă, Mike? mă întrebă el. Vorbeam prin interfonul pe care "Domnul" tocmai pusese stăpînire, deschizîndu-l Ia volumul maxim. — Sîntem în mare formă, îi răspund. Te rog, fă orice vrea el. — Ce vrea? — Încă nu ştiu. "Domnul" făcu un semn cu arma şi conversaŃia luă sfîrşit. Evitînd să stau în bătaia armei, am rămas în picioare lîngă masa de şedinŃe, la doi paşi de "Domnul", care îşi făcuse enervantul obicei de a se juca, neatent, cu firele petrecute peste piept

o staŃie radio a poliŃiei zbîrnîia undeva pe afară. nici o justificare pentru a ne omorî. Nu mai sînt alte întrebări. Era exact genul de măcel nebunesc ce putea Ńine prima pagină a ziarelor timp de douăzeci şi patru de ore. Cum sînt avocat şi fiecare clipă contează. Era ora 13. — Eu nu vreau. disperat să deschid un dialog. după standardele actuale. dar refuzam să cred că avea să se întîmple aşa. Auzeam voci pe hol şi sirenele. M-am simŃit obligat să spun ceva. cumva să supravieŃuim. dacă reuşeam. Pentru moment era vagabond. 20.Îşi coborî privirea şi trase uşor de un fir roşu. afară. dar de ce nu? Am fost şocat de dicŃia lui — un ritm lent. onorată instanŃă. Nu îmi venea să cred că vom muri. aşa că am îndurat o chinuitoare tăcere care a durat paisprezece minute. Ochelarii de soare erau îndreptaŃi spre mine la sfîrşitul acestui mic avertisment. — De ce să ne omori? l-am întrebat. Nu era decît un nebun în căutare de ostatici — ceea ce făcea din crimă un lucru aproape normal. fiecare silabă fiind accentuată la fel. mi-am privit ceasul. Parcă vedeam titlurile şi îi auzeam pe reporteri. Eram sigur că nici unul dintre noi nu-l mai întîlnise pînă atunci. — N-am de gînd să stau la discuŃii cu tine. metodic. — Ce rost ar avea? l-am întrebat. debită el. dar cunoscuse şi zile mai bune. . pentru ca tot ce avea să se întîmple să fie clar memorat. Îmi aminteam cum veniserăm împreună în lift şi faptul că părea să nu aibă nici o destinaŃie precisă. fără grabă. Părea să nu existe nici un motiv. făcîndu-i pe oameni să clatine din cap. Apoi aveau să înceapă să apară şi anecdotele cu avocaŃi morŃi. "Domnul" dorea linişte.

Erau cîŃiva din grup cu o pofta zdravănă de mîncare şi treizeci de dolari n-aveau cum să le satisfacă apetitul. ceasurile. — Ştii ce am mîncat eu? mă întrebă el. agitînd din nou arma. din Philadelphia. Mi-a cerut să pun toată prada într-o servietă. rupînd tăcerea. ceasul şi banii pe masă şi am început să scotocesc prin buzunarele celorlalŃi ostatici. — Nu. apoi se uită spre cei opt avocaŃi. Clătină din cap.— Ce ai mîncat la prînz? mă întrebă "Domnul". bijuteriile. lăsîndu-ne fără grai. — Pentru aproapele vostru. m-am întîlnit cu un prieten. Rudolph a răspuns la primul . repetă el. speram că aveau de gînd să mintă. — Nu. — Singur? — Nu. Asta nu i-a plăcut. ştii? Am încuviinŃat. — Pot să întreb de ce? i-am cerut eu. Era un fost coleg de facultate. banii. — Treizeci de dolari. Mi-am pus portofelul. ezitînd o secundă. prea surprins ca să mă gîndesc la vreo minciună. i-am răspuns. şi am fost bucuros să o primesc. Pentru două persoane. — Supă. — Adună toate portofelele. — Pui la grătar cu salată Caesar. ca şi cum aş fi înŃeles dintr-o dată ce păcat teribil comisesem. să o încui şi să-l sun din nou pe "şeful". Dacă avea de gînd să facă un sondaj. cu gravitate. îmi spuse el. Ai putea hrăni o sută dintre prietenii mei cu treizeci de dolari. Supă gratuită. spuse "Domnul". Supă cu biscuiŃi. la un centru pentru săraci. — Cît a costat pentru amîndoi? — Treizeci de dolari.

Care e situaŃia? — Totul e în regulă. "Domnul" păru să aŃipească o clipă. m-am trezit întrebîndu-mă cum naiba aveau să reuşească restul de patru sute de avocaŃi din clădire să-şi umfle onorariile. în parcare. Firma. parcă sugerîndu-mi să fac ceva. afară. Vorbesc pe interfon. o făcea Ńinînd strîns înfricoşătorul fir roşu în mîna stingă. Mi-l imaginam pe comandantul trupelor speciale stabilindu-şi cartierul general în biroul lui. pentru a-mi atrage atenŃia. Uite. nu avea să piardă nici un bănuŃ. N-am văzut pe nimeni. Unul din aceste lucruri era somnul. ÎnŃelegi? — Da. iar dacă într-adevăr dormea. Bărbia îi căzu în piept şi începu să respire mai greu. sînt tot eu. Problema era că "Domnul" Ńinea arma în mîna dreaptă.semnal sonor. Văzînd cum trece timpul. Mike. Mesele în oraş încurajau. majoritatea stînd în propriile maşini. Doreau doar să se termine odată. Unora dintre grangurii de acolo nici nu le păsa cum se va sfîrşi. — Rudolph. la căldurică. PuŃine lucruri îi puteau împiedica pe avocaŃii din firmele mari să savureze încărcarea notelor de plată pe oră ale clienŃilor lor. acest domn vrea ca eu să deschid uşa cea mai apropiată de secretariat şi să pun o servietă neagră pe hol. Cu arma lipită de ceafă. — Da. mărirea preŃului. am decis eu. am întredeschis uşa şi am aruncat servieta în hol. Mike. în aşteptarea încheierii crizei ostaticilor. Parcă îi şi vedeam. vorbind la telefonul celular şi încărcînd vreun client. mai ales în cazul cînd clientul plătea prînzul. nicăieri. şi asta cît mai repede. deşi majoritatea dintre noi dormeam puŃin. de fapt. . apoi smuci capul într-o parte. Rafter îşi drese vocea.

"Domnului" nu i-a plăcut răspunsul meu şi nu avea de gînd să se dea bătut. SoŃia mea se ocupă de notele de plată şi alte lucruri de genul ăsta. jos. Ca la un semn. . Nu lucram în acelaşi sector şi nici nu ne aflam în armată. mă luase prin surprindere. — Aha. nu-mi amintesc. — Cine. cît se poate de treaz şi cu glasul limpede. în clădire? — Da. vreau să mi le aduci.. Nu numai atît. la etajul al doilea. ? — Da. — Atunci. — Să nu minŃi. — O sută douăzeci de mii. — Eu. pentru că "Domnul" a zbierat:. toŃi cei opt avocaŃi începură să se foiască. pentru Fisc? — Mda.. — Cît ai dat. încă nu era partener.. dar mă şi ameninŃa cu pistolul. mă rog. Fă rost de fişele de impozitare ale tuturor celor de aici... din ei? — Cît am dat. ăă. Le-am privit feŃele. ah.. fă ce-Ńi spun. asta.. — Aici.Iar Rafter dorea ca eu să fac pe eroul. De pomană. Probabil că am ezitat prea mult. acum!". Nici asta nu i-a plăcut. Din nou. îŃi completează formularele de impozit? — Adică. Păi. stai să mă gîndesc.. Deşi Rafter era cel mai dur şi cel mai eficient avocat al firmei. — Se ocupă serviciul financiar al firmei. — CîŃi bani ai cîştigat anul trecut? mă întrebă brusc "Domnul". Nu primeam ordine. vreo doi erau gata să spună: "Mai bine m-ai împuşca!".

i-am răspuns. cu pistolul. li se muiau picioarele şi abia mai puteau sta drept. Cum te numeşti? — Michael Brock. — Cît ai dat pentru opere de caritate? Eram sigur că nu puteam minŃi. Arătau groaznic. l-am sunat pe Rudolph. Impozabili. Bucuros de cunoştinŃă. aşa că venitul nostru total era destul de . O sută douăzeci de mii.Aşa că. Dar chinul lor abia începea. fără să mă grăbesc. Mi-am găsit declaraŃia de impozit şi am început să răsfoiesc paginile. Tovarăşii mei stăteau de aproape două ore în picioare. abia reuşind să se mai mişte. aşa că i-am zbierat şi eu în urechi. dacă formularele 1040 nu-şi făceau apariŃia mai repede. m-am aşezat acolo unde. — Trimite-le aici prin fax. cu spatele la perete. dar aveam încredere în talentul meu de a-l duce cu preşul. mi-a indicat "Domnul". 2 Proaspăt uns pe postul de scrib al grupului. Numai pe cele de anul trecut. îmi spuse el. încă strînşi unii în alŃii. a ezitat şi el. — CîŃi bani ai cîştigat anul trecut? — łi-am mai spus. Ne-am holbat cincisprezece minute la aparatul fax din colŃul camerei. şi gata! i-am cerut. Strîngeam în mînă copiile transmise prin fax. temîndu-ne că "Domnul" ar putea începe să ne execute. Nu eram consultant financiar. pur şi simplu. Claire cîştigase treizeci şi una de mii de dolari din munca de chirurg rezident cu vechime de doi ani. — Tu mai întîi. politicos.

— Cît ai dat celor flămînzi? — Am plătit impozite în valoare de cincizeci şi trei de mii de dolari. iar eu sînt sigur că o parte din ei au fost trimişi ca ajutor pentru cei săraci. se furişau pe acoperişurile clădirilor vecine. Presupuneam că băieŃii din trupele speciale se strecurau prin gurile de ventilaŃie. studiind planurile birourilor noastre. unei fundaŃii locale. investisem numai douăzeci şi două de mii în fonduri mutuale. făcînd toate acele lucruri care se văd la televizor. reprezentînd cheltuielile ei din anii de studenŃie. "Domnul" aştepta. pentru un minunat apartament în Georgetown. plus doua mii patru sute pe lună. după achitarea împrumutului pentru studiile lui Claire. De fapt. — Cît ai dat săracilor? Mă îndoiam că banii pentru Yale ajungeau să-i hrănească pe studenŃii săraci. legate în mod firesc de un stil de viaŃă confortabil. fundaŃia trimite banii în tot oraşul. iar o parte frumuşică din banii ăştia s-au dus spre . Ceea ce nu se putea spune şi despre noi. — Am dat o mie de dolari pentru Universitatea Yale. se căŃărau în copacii din apropiere. într-un fel oarecare. două maşini ultimul tip cu ipotecile obligatorii şi o mulŃime de alte cheltuieli.frumuşel. cu scopul final de a încerca. Dar am plătit cincizeci şi trei de mii pe impozite — federale şi altele. i-am spus. de o uimitoare diversitate — şi. Şi două mii. Îşi acceptase soarta şi era gata să moară. — Ei bine. să-i tragă un glonŃ în Ńeastă — lucru pe care cel în cauză îl ignora cu desăvîrşire. răbdarea lui începea să mă scoată din minŃi. Se juca întruna cu firul roşu. răbdător. iar asta îmi ridica pulsul la peste o sută.

Voi cheltuiŃi mai mult pe cafele decît mine pe mîncare. — Faci o grămadă de bani şi totuşi eşti prea lacom ca să-mi dai şi mie nişte mărunŃiş. (3) ai să-Ńi petreci toată viaŃa pe trotuar. Niciodată. Numai Rafter se uita spre masă. din generozitate? — N-am avut nimic împotrivă. în sala de şedinŃe. asigurările de sănătate. şi puteam să-mi imaginez foarte bine ce plănuiau cei din parcare. nici să negocieze cu cineva. undeva în apropiere. Se lăsă din nou tăcerea. pe trotuar. Respectînd instrucŃiunile "Domnului". liniile telefonice erau blocate. atunci (1) dai fuga la magazinul de băuturi. gîndindu-se exact la ceea ce ne trecea tuturor prin minte atunci cînd dădeam peste "Domnii" din Washington D.asistenŃa socială. iar sarcasmul şi ironiile mele nu puteau duce la nimic bun. ajutorarea copiilor dependenŃi de droguri şi altele de genul ăsta. Cei mai mulŃi îşi studiau vîrfurile pantofilor. rosti el şi agită arma spre restul celor prezenŃi. aşa cum făcea şi "Domnul" şi nu mi-a plăcut deloc ce vedeam. pe cei fără adăpost? AveŃi atît de mulŃi bani! M-am trezit privindu-i pe nemernicii aceia lacomi. . — Ai fost vreodată flămînd? Îi plăceau răspunsurile simple. minŃind. care stau acolo şi cerşesc. — Şi ai făcut toate astea de bunăvoie. asemenea celor mai mulŃi dintre concetăŃenii mei. De ce nu puteŃi să-i ajutaŃi pe săraci. TreceŃi chiar pe lîngă mine. — Nu. am spus. pe bolnavi. El nu părea să dorească nici să vorbească.: dacă îŃi dau ceva mărunŃiş. i-am răspuns. (2) nu faci decît să cerşeşti mai departe. C. aşa că nu puteam comunica. Avea publicul lui. — Ai dormit vreodată în zăpadă? — Nu. Un elicopter plutea în aer. ToŃi faceŃi la fel.

Fusese un an foarte bun. înghesuite pe ultimele pagini ale formularului — proprietăŃi închiriate. sugeră Malamud. — Ai cîştigat un milion de dolari. — Cred că despre mine e vorba. aşa că am căutat prin hîrtii. Am răsfoit documentele lui Nate. — Da. cea la care visam cu toŃii. era de cinci sute zece mii. dividende. — Un milion o sută de mii. — Cît ai dat pentru cei flămînzi şi fără adăpost? . aşa este. dar faptul în sine nu-mi producea nici o plăcere. lăsînd celelalte două sute de mii pe masă. îi spuse lui Malamud. pînă cînd am dat de formularele lui.— Care dintre tipii ăştia cîştigă cei mai mulŃi bani? mă întrebă el. asta ştiam cu toŃii. — Cum te numeşti? — Nate Malamud. codurile Fiscului sînt o minunăŃie! Ce doriŃi. care nu se simŃea deloc ruşinat din cauza asta. El rămase cîteva clipe pe gînduri. — Cît? mă întrebă "Domnul". Nate era unul dintre numeroşii parteneri care cîştigaseră peste un milion de dolari. Rareori se întîmpla să vezi detaliile cele mai intime despre succesul unui partener. Mai erau destule alte venituri. i-am răspuns. iar prima anuală. Ah. Malamud era singurul dintre noi cu rangul de partener în firmă. o mică afacere — dar bănuiam că dacă "Domnul" punea mîna pe hîrtii. domnule? Cîştigul brut? Compensat? Net? Impozabil? Venit din salarii şi plăŃi directe? Sau venitul din afaceri şi investiŃii? Salariul pe care Malamud îl primea de la firmă era de cincizeci de mii de dolari pe lună. cifrele riscau să se dovedească prea complicate pentru el. M-am decis să nu risc.

Nu m-am grăbit. venitul din anul precedent şi sumele oferite pentru operele de binefacere. De fapt. în dreptul fiecăruia. era limpede că noi. Mi-a cerut să fac o listă cu cele nouă nume şi. cîştigaserăm o mulŃime de bani. Nu voia să audă decît date precise. între degete firul roşu. pentru prima dată. scenariile salvării noastre deveneau din ce în ce mai puŃin probabile. care. SoŃia mea şi cu mine dăm mulŃi bani pentru operele de caritate. nu părea să vrea nimic. renunŃînd doar la o parte infimă din ei. ripostă "Domnul" şi. Nu pomenise nimic despre executarea cîte unui ostatic la fiecare oră.Căutam adevărul. — Rotunjind suma. Nu dorea eliberarea prietenilor lui din închisoare. brut. cred că de cinci mii de dolari. un asociat cu trei ani vechime. Calculul pentru Malamud a fost complicat. sînt convins că ştii. distribuie bani celor nevoiaşi. — Sînt sigur că eşti fericit. În acelaşi timp. către Fondul social al capitalei. Ne va ucide. strîngînd. Mi-a luat ceva timp şi nu ştiam dacă să mă grăbesc sau să reflectez. Noi dăm mulŃi bani. în tonul lui se simŃea o notă de sarcasm. ajungem la trei milioane de dolari. Aveam timp să discutăm mai tîrziu despre asta. cei bogaŃi. dacă aceste cifre nu-i vor fi pe plac? Poate nu e cazul să mă grăbesc. pe măsură ce lucrurile se prelungeau mai mult. — Nu-mi amintesc exact. Îmi amintesc de o donaŃie. totuşi. care părea să fi aŃipit din nou. . care cîştigase doar optzeci şi şase de mii. La extrema cealaltă se afla Colburn. De la bun început. Şi sîntem fericiŃi că o facem. socotind toate reducerile individuale. Am fost îngrozit să constat că amicul meu Barry Nuzzo cîştiga cu unsprezece mii mai mult decît mine. ştiam că. Nu avea de gînd să ne permită să-i explicăm cît de generoşi eram noi de fapt. i-am raportat "Domnului".

Mîncare pentru bebeluşi. sau pe oamenii de felul meu. locuri unde cei sărmani şi fără adăpost pot găsi ceva de mîncare. Nu puteam să mint. în acelaşi oraş cu voi. nimic. CîŃi bani le-aŃi dat voi celor de la aceste centre? AŃi dat ceva? — Direct. lăsînd la vedere. — Nici unul. Sări în picioare. în toată splendoarea lor. unde faceŃi licitaŃie cu vin şi autografe şi dai cîŃiva dolari în beneficiul cercetaşilor. Dar unele dintre acele fonduri de caritate.. i-am răspuns moale. Cîte adăposturi sînt menŃionate în hîrtiile alea? Nu reuşeam să inventez nimic. a continuat el. Mîncare pentru flămînzii care trăiesc aici. — ContribuŃii în sumă totală de o sută optzeci de mii. ori cu drăgălaşele voastre cluburi pentru albi. bebeluşii rabdă seara de foame şi plîng. cu piciorul. — Nu vreau valoarea totală a contribuŃiilor. Eu vorbesc despre mîncare. i-am răspuns. — Avem centre în tot oraşul.— Şi cîŃi bani pentru săraci? întrebă el. Eu priveam fix hîrtiile din faŃa mea. Chiar aici. beŃele roşii de sub banda adezivă argintie. Cît aŃi dat pentru mîncare? Se uita la mine. clătinînd capul încet. — Da' policlinici? Noi avem nişte policlinici modeste. unde se serveşte supa săracului. speriindu-ne. Îşi împinse scaunul în spate. — Dar adăposturile pentru săraci? Locurile unde noi dormim cînd afară sînt minus douăsprezece grade.. — Taci din gură! Agita din nou pistolul prin aer. Nu mă puneŃi pe mine. în aceeaşi categorie cu aceia care ascultă simfonii şi merg la sinagogă. unde . Chiar în acest oraş. pentru că le e foame. în timp ce voi cîştigaŃi milioane.

— PoliŃai peste tot. guvernul ne ajuta ca să plătim chiria. spuse el. strîngînd pleoapele. că să-i ajute pe bolnavi. tîrşindu-şi picioarele. pentru adăposturile celor fără locuinŃă? — Nimic. . la mai puŃin de un metru distanŃă. Omul ridică încet arma şi o îndreptă direct spre nasul lui Colburn. spuse Colburn. — Tu cît ai dat pentru policlinici? — Nimic. cumsecade. "Domnul" era mult mai ager decît părea. oprindu-se foarte aproape de ostaticii săi. doar atît de tare cît să-l putem auzi. atenŃi mai ales la explozibil. pentru centrele de masă? — Nimic. Nu iau nici un ban. prin jaluzele. Cît daŃi voi pentru policlinici? Rafter mă privea de parcă ar fi fost de datoria mea să fac ceva. Am răsfoit documentele. jivinele au pus mîna pe guvern şi banii s-au dus. — Cît. aruncînd o privire afară. jos şi se întoarse pe lîngă marginea mesei. Pe vremuri. Şi o mulŃime de ambulanŃe. uită cu totul de ceea ce se întîmpla acolo. Inima parcă încetase să-mi mai bată şi îmi Ńineam respiraŃia.doctorii — oameni buni. Eu nu voiam să fiu împuşcat. ne ajuta să cumpărăm medicamente şi cele necesare. care făceau altădată bani frumoşi — vin şi îşi sacrifică din timpul lor. Aceştia îi urmăreau fiecare mişcare. Însă nu era felul meu. în timp ce "Domnul" se îndrepta spre ferestre. Brusc. gata să izbucnească în plîns. Acum. — Cît. poate să descopăr brusc ceva în documente şi să spun: "La naiba! Uite-aici! Am donat o jumătate de milion pentru policlinici şi centre de masă!" Exact aşa ar fi făcut Rafter.

unde zdrenŃăroşii străzii stăteau aplecaŃi asupra castroanelor de supă şi se întrebau ce naiba se întîmplă. în întreaga cameră. la ora cea mai aglomerată. năpustindu-se asupra micuŃei misiuni liniştite. Nuzzo îi dădu trei răspunsuri identice şi "Domnul" merse mai departe. Iar eu am înŃeles că nu avea de gînd să ne omoare. — Cantina face transporturi la cerere? întrebă Rudolph. în zona de nord-vest. Ne simŃeam nişte nemernici. — Fă ce-Ńi spun. — Trei milioane de dolari. Parcă-i şi vedeam pe prietenii noştri. Iar pîinea nu e aşa de veche. nu mai comenta! am strigat la el. străbătînd oraşul ca vîntul. dezamăgindu-ne în bună măsură pe toŃi ceilalŃi. O comandă de .În loc să-l împuşte pe Colburn. şi nici măcar un bănuŃ pentru cei bolnavi şi flămînzi. Nu-l împuşcă pe Rafter. omul se întoarse spre Nuzzo şi repetă cele trei întrebări. Rudolph. Şi să fie suficient pentru zece persoane. cu o umbră de îndoială în glas. cum se întîmplă în majoritatea cantinelor. spuse "Domnul". prin boxe. "Domnul" îmi spuse să închid şi blocă din nou liniile telefonice. Cum putea face rost de dinamită un vagabond oarecare? Şi cine îl putea învăŃa cum s-o armeze? Pe înserat. SînteŃi nişte nemernici. plus un escadron întreg de poliŃişti. ne anunŃă că-i era foame şi îmi ceru să-l sun pe şef şi să comand nişte supă de la Misiunea Metodistă de pe Strada L. Cuvintele sale răsunară. punînd aceleaşi întrebări şi primind aceleaşi răspunsuri. colŃ cu 17. Ńintind. rosti el dezgustat. Cei de acolo pun mai multe legume în zeamă.

— Camera băieŃilor. N-am să înŃeleg niciodată de ce a făcut aşa ceva. în sfîrşit. — ĂĂ. domnule. M-a pus să-i leg pe Malamud şi pe Rafter împreună... Domnul aruncă o privire de jur-împrejurul camerei şi observă un vas de porŃelan. îşi mîngîie barba şi reflectă asupra situaŃiei. nu se mai putu stăpîni. Ce fel de invazie plănuiau oare. "Domnul" făcu încă un drum pînă la fereastră cînd se auzi din nou zumzetul elicopterului. era din lemn masiv. Nu mai pot să mă Ńin. termină. spuse Umstead. îmi porunci să-l dezleg pe Umstead. cu mine la un capăt şi Umstead gîfîind. Pînă la urmă.. — Camera băieŃilor e chiar aici. aşezat cuminte pe o măsuŃă pentru cafea. domnule. am reuşit s-o mişcăm vreo doi metri. "Domnul" continua să-şi mîngîie barba.. cu supliment de pîine. aproape ca un şcolar. de alun. "Domnul" ne spuse să mutăm masa de conferinŃă lîngă ferestre. spre nemulŃumirea lui Rafter şi Malamud. . spuse "Domnul". Umstead era agitat de vreo oră. ca majoritatea mobilelor de la firma Drake & Sweeney. urină îndelung. lăsîndu-l pe pe Umstead liber ca pasărea cerului. Masa avea aproape şapte metri lungime şi. Aruncă o privire afară. Ce mai e şi asta? — Trebuie să mă duc la toaletă. dar chiar trebuie să mă duc la. care aveau încheieturile mîinilor legate de ale lui. cu un elicopter? Poate că era pentru evacuarea răniŃilor. Umstead scoase florile proaspete din vază şi. Cînd. scuzaŃi-mă. ăăă. păşi înapoi. pînă cînd "Domnul" ne-a spus să ne oprim. la celălalt. Agitînd din nou pistolul. în timp ce noi priveam în pămînt. camera băieŃilor. cu spatele la noi.zece porŃii.

Se auzi o bătaie puternică în uşă. în timp ce "Domnul" a luat şi el loc. la capătul mesei. Nimeni nu a îndrăznit să-l întrebe de ce. — Cine ne-a evacuat? mormăi el. dacă vede sau aude vreo mişcare afară. Omul părea să fixeze cu privirea un punct de pe masă. Mai tîrziu. Ne aflam în . Schimbarăm o privire între noi. "Domnul" îmi spuse să dau un telefon şi să anunŃ poliŃia că va omorî pe unul dintre noi. aceeaşi întrebare. noi eram perfect de acord cu asta. Poate că "Domnul" îi văzuse. Probabil că viaŃa pe străzi te învaŃă să fii răbdător. Omul părea mulŃumit să stea aşa. din nou. tăcut. aşteptă cîteva minute şi rosti. fără să se adreseze nimănui în mod special. dar eu îmi închipuiam că dorea un scut împotriva trăgătorilor de elită. ci ajutaŃi şi la alungarea lor în stradă. pe acoperişul unei clădiri vecine. încurcaŃi. Aşteptam. Comanda noastră ajunse cu cîteva minute înainte de ora şapte. Dacă el dorea să ne arunce vorbe grele. încuviinŃam din cap. vreme îndelungată. cu ochii ascunşi în spatele ochelarilor de soare şi capul perfect nemişcat. După ce stătuseră în picioare timp de cinci ore. bineînŃeles. Noi. — Voi nu numai că îi ignoraŃi pe cei fără adăpost. camuflaŃi. am aflat că poliŃia trimisese cîŃiva franctirori. fără să avem idee despre ce vorbea. Umstead şi cu mine am primit ordin să ne aşezăm pe scaune.Apoi i-a obligat pe restul de şapte ostatici legaŃi să se aşeze pe masă. aflat destul de aproape de piciorul drept al lui Colburn. I-am explicat cu grijă toate astea lui Rudolph şi am subliniat că nu trebuie să se încerce nici o acŃiune de salvare. intonînd acelaşi refren. cu spatele la perete. Rafter şi compania erau uşuraŃi să se poată odihni.

plină cu pîine. cînd glonŃul despică aerul. Am zărit patru pahare mari de plastic cu supă şi o pungă maronie de hîrtie. spuse "Domnul". Cînd Umstead s-a aplecat să apuce căruciorul. — Deschide uşa foarte încet. cînd uşa se deschise. Umstead zbiera undeva pe hol. Un singur trăgător al poliŃiei era ascuns în spatele unei servante de lîngă biroul doamnei Devier. Eu stăteam în picioare. Eu eram în genunchi. puse mîna pe cărucior şi se pregătea să-l tragă înapoi. departe de acel infern. spre camera de conferinŃe. "Domnul" s-a legănat pe spate. Rudolph răspunse că a înŃeles. aşteptînd să explodeze dinamita. Mîncarea era aşezată pe un mic cărucior pe care asistenŃii noştri îl foloseau pentru a căra. cu arma la mai puŃin de treizeci de centimetri de capul lui Umstead. N-am aflat niciodată. iar eu m-am trezit instantaneu cu faŃa plină de sînge şi lichid cerebral. Umstead făcu un pas afară. o descuie şi se întoarse spre "Domnul" pentru instrucŃiuni. la vreo treisprezece metri distanŃă. capul "Domnului" a rămas expus. la cîŃiva paşi în spatele "Domnului". de colo-colo. o fracŃiune de secundă. Nu ştiu dacă era ceva de băut. Umstead se îndreptă spre uşă. Am crezut că am fost şi eu lovit şi îmi amintesc că am urlat de durere. imensele cantităŃi de hîrtie pe care le produceam noi. reuşind să prindă momentul de care avea nevoie. jumătate dintre ei trăgîndu-i pe ceilalŃi. strigînd şi repezindu-se spre uşă. iar trăgătorul l-a făcut praf. m-am repezit spre cealaltă uşă. fără să scoată un sunet. apăsîndu-mi palmele peste ochi.plină negociere. "Domnul" era chiar în spatele lui. ca nişte curci opărite. Am descuiat-o şi am dat-o de perete şi am mai apucat să-l văd pentru o ultimă oară pe . în hol. CeilalŃi şapte săriră jos de pe masă.

practic. departe de firul roşu. era ignorată de avocaŃi. Cu atîtea uniforme. Sala aparŃinea firmei noastre şi. cît mai departe cu putinŃă de "Domnul". La vederea noastră. soŃia mea. aflată la subsol. Zeci dintre asociaŃii şi colegii noştri erau înghesuiŃi în birouri şi pe holuri. toŃi îmbrăcaŃi cu veste de protecŃie şi nişte căşti înspăimîntătoare. Eram prea ocupaŃi ca să mai facem exerciŃii şi oricine era prins afară din birou putea fi sigur că primeşte şi mai mult de lucru. Aveam sînge pe faŃă şi pe cămaşă şi un alt fel de lichid. dar nici unul nu era. s-au relaxat şi mi-au făcut un examen de rutină. aşteptînd să fim salvaŃi. se apropiau de noi. totul părea mai întunecat. M-au pus . cîteva zeci dintre ei. din întîmplare. am fost dus într-o sală mică de gimnastică. O dată ce i-am convins că sîngele nu era al meu. — SînteŃi rănit? m-au întrebat. Holul se umplu imediat de poliŃişti din trupele speciale. drept fluid cerebrospinal. Pentru că eu eram plin de sînge. pulsul o luase razna. Ceea ce îmi doream din suflet era să fac un duş. Am fost imediat înconjurat de doctori. Nu ştiam. Avea braŃele larg desfăcute. familiile şi prietenii aşteptau. Ne-au apucat şi ne-au dus dincolo de secretariat. 3 La primul etaj. Presiunea sîngelui crescuse."Domnul" cum se zvîrcolea pe unul dintre valoroasele noastre covoare orientale. Mi-au dat un calmant. izbucniră în urale. pe care doctorul l-a descris. spre lifturi. ghemuiŃi. mai tîrziu.

ca să-mi verifice tensiunea. cu viaŃa atîrnînd de un fir de păr. Secretara mea. Eu însă. Ea avea lacrimi în ochi. Oare credea că o zi liberă îmi putea rezolva toate problemele? — Nu m-am gîndit la ziua de mîine. Timpul împietrise. — Unde e Claire? am întrebat-o. i-am răspuns. pentru un nou control al tensiunii. şi-a făcut apariŃia şi m-a strîns îndelung în braŃe. — Nimeni nu are pretenŃia să lucrezi mîine. Am făcut un duş fierbinte. mult prea mari. Încerc să prind legătura acolo. de parcă realizasem ceva deosebit. cu apa curgînd de pe mine. — A fost chemată de urgenŃă. şi m-am întors pe masă. m-a strîns în braŃe. cu mult şampon. aşa mă simŃeam. Nimic nu conta. Rudolph m-a întîmpinat în hol şi. ca şi cum doctorii nu se gîndiseră la asta. Aveam nevoie cu disperare de aşa ceva. — Cred că da. Unde era Claire? Stătusem şase ore sub ameninŃarea armei. la spital. îndelung. Polly. — Te simŃi bine? mă întrebă ea. ieşeau aburi din mine. cu stîngăcie. Polly ştia că nu mai rămăsese mare lucru din căsnicia mea. M-am schimbat în hainele altcuiva. adăuga el. iar ea nu se putea deranja să vină şi să aştepte lîngă restul familiilor. — Ai nevoie de puŃină odihnă. Mi-am spălat părul de trei ori. respiram.să mă întind pe o masă zece minute. Le-am mulŃumit doctorilor şi am părăsit sala de gimnastică. Trăiam. îmi spuse el. la nesfîrşit. — Probabil că nu. apoi am rămas în picioare. Îmi adresa "felicitări". . — Sînt în stare de şoc? am întrebat.

Îşi . nu? AvocaŃii scăpaseră cu viaŃă. aşa că l-am îmbrăcat peste treningul prea larg. care de televiziune. de echipa Canalului Nouă. iar băieŃii cei buni erau victorioşi şi zîmbitori. o străfulgerare de lumină albă. Eram recunoscător că exista cineva care să-mi spună ce să fac. ŃinuŃi ostatici de către un vagabond nebun. explozibilele se fîsîiseră atunci cînd purtătorul lor căzuse la podea. Ce întîmplare! Nu chiar obişnuitele împuşcături de prin parcuri. spuse Polly.Doream să vorbesc cu Barry Nuzzo. da. geamuri sparte. pînă cînd au început să mă doară plămînii. Papucii brodaŃi arătau ciudat. dar tovarăşii mei de prizonierat plecaseră. entuziasmul de la Drake & Sweeney se risipi rapid. ba chiar şi o maşină de pompieri. braŃe şi picioare căzînd pe jos. ambulanŃe. Nimeni nu era rănit. îmi spuse Polly. Ah. Majoritatea avocaŃilor şi funcŃionarilor aşteptaseră. aveau doar pielea puŃin jupuită pe la încheieturi. pe viu. ca subiect fierbinte al ştirilor de seară. priveam circul de la intrare. la etajul întîi. departe de "Domnul" şi explozibilele lui. toate astea înregistrate cum se cuvine. ascuns după colŃul clădirii. dar puŃin îmi păsa. Gîndurile mele erau lente şi neclare. Polly îmi adusese pardesiul. Vino după mine. mijloacele de informare. — Te duc eu acasă. Dar nu obŃinuseră povestea pe care o doreau. Erau acolo maşini de poliŃie. îngrijoraŃi. apoi o bombă. ce-ar mai fi putut să fie! O împuşcătură. — Sînt nişte reporteri afară. Cum carnagiul fusese redus la minimum. Am ieşit printr-o uşă de serviciu de la parterul clădirii. tipul cel rău se alesese cu un glonŃ. Aerul nopŃii era rece şi tare şi i-am respirat dulceaŃa. ci o grămadă de avocaŃi. Ah. Polly porni în fugă spre maşină. în timp ce eu. cadru după cadru dintr-un film fără subiect sau decor.

gata de plecare. prin uşi şi prin oameni. — Atunci. zîmbind pentru prima dată. — De ce nu a vrut să vorbească cu poliŃia? — Cine ştie? Asta a fost cea mai mare greşeală a lui. care ridicase arma şi o îndreptase spre capul lui Umstead. Apoi şocul punctului lovit şi tropăitul celorlalŃi ostatici care se chinuiau să coboare de pe masă şi să o zbughească afară. am început din nou să aud sunetele acelea. Sînt viu! Am strîns pleoapele şi am rostit o scurtă. apoi din nou spre "Domnul". Una dintre ambulanŃe era parcată cu spatele la clădire. ce făcea? — Nu ştiu. Ce oprise glonŃul să nu treacă prin el şi să mă lovească pe mine? GloanŃele trec prin pereŃi. uitîndu-ne unii la alŃii.strîngeau lucrurile. dintr-o dată. E uimitor. am rostit abia auzit. — Nu avea de gînd să ne omoare. Mă aflam exact în spatele lui cînd a fost lovit. i-aş fi putut convinge pe poliŃişti că nu are de gînd să ne ucidă. . dar sinceră. de fapt. am auzit bubuitul glonŃului tras de franctiror. Am stat acolo ore întregi. Polly la volanul maşinii. Tăceam amîndoi. rugăciune de mulŃumire. — Ce dorea? — Nu ne-a spus. aşteptînd fără îndoială să-l ducă pe "Domnul" la morgă. Dacă lăsa telefoanele deschise. Ce văzusem? Aruncasem o privire spre masa unde cei şapte fixau cu încăpăŃînare podeaua. Polly s-a liniştit auzindu-mi glasul. Treptat. cît de puŃine s-au spus. Sînt viu! Sînt viu! îmi repetam fără încetare. înaintînd fără grabă şi aşteptînd ca eu să spun ceva şi.

nici mai puŃin decît . dar totul se cam reducea numai la somn. după ferestrele întunecate. după ce entuziasmul a trecut. Drake & Sweeney îi priveşte pe proaspeŃii absolvenŃi ca pe un cui în coastă. Aminteşte-mi să le scriu nişte scrisori de mulŃumire. guvernator în Rhode Island. Am cunoscut-o pe Claire la o săptămînă după ce m-am mutat la Washington. m-am întors la birou. într-o firmă bogată. Bunicul ei fusese. ştiam că soŃia mea nu e acasă. În cea de-a treia lună a uniunii noastre. şase zile pe săptămînă. la fel ca şi pe ceilalŃi cincizeci de neiniŃiaŃi din anul meu. pe vremuri. Ea îşi încheia studiile de ştiinŃe politice la Universitatea Americană. puteam petrece mai mult timp împreună. iar duminica era ziua de întîlnire săptămănală cu Claire. Măcar puteam împărŃi acelaşi pat. O zi nu ajunge. Lucram cincisprezece ore pe zi. şi mă aştepta un viitor strălucit. Tocmai absolvisem universitatea Yale şi obŃinusem o slujbă grozavă. I-am mulŃumit şi am coborît. iar familia ei avea. pentru cîte nouăzeci de ore pe săptămînă. — Am nevoie de un an liber. — Lucrezi mîine? — Ce altceva să fac mîine? — Mă gîndeam doar că Ńi-ar putea prinde bine o zi liberă. de secole. Polly a oprit la colŃ. luna de miere scurtă şi. relaŃii în lumea bună. D. Asemenea majorităŃii firmelor mari. Nunta a fost grandioasă.— Doar nu vrei să dai vina pe poliŃişti! — Nu. Duminica seara eram la birou. au trecut nici mai mult. Apartamentul nostru se afla la al treilea etaj al unui bloc dintr-un rînd de clădiri de pe Strada P din Georgetown. Ne gîndeam că. C. dacă ne căsătorim.

mîngîiat. Onorariile încărcate sînt mai importante decît o soŃie fericită. Aluziile erau adunate şi comparate de către mulŃi asociaŃi. sentimentul de vinovăŃie. Mai puŃin de 10% din fiecare promoŃie ajung parteneri. Certurile au încetat dar. nu am făcut greşeala de a da naştere vreunui urmaş. Ea avea prietenii ei. Către sfîrşitul primului an petrecut împreună. Obosită să stea acasă şi să se uite la televizor. s-a gîndit să-şi găsească o preocupare care să-i ia la fel de mult timp ca şi mie. Dar trebuia să muncesc şi mai mult. S-a hotărît să se înscrie la medicină. ne-am îndepărtat. După patru ani de lucru la firmă. au apărut aluziile despre şansele mele de a ajunge partener. dar tinerii asociaŃi nu se plîng. Ce n-aş da să mă fi purtat altfel! Ne iubiserăm cîndva. Ea le număra. Îmi anula. Eu m-am gîndit că era o idee minunată. A fost înŃelegătoare în primele luni. să i se spună că se . pur şi simplu. eu pe ale mele. Claire era foarte nefericită şi am început să ne certăm. dar lăsaserăm acea dragoste să se piardă. în birourile sacre de la Drake & Sweeney. cel puŃin un milion de dolari pe an. Claire era foarte hotărîtă să-şi petreacă şi mai mult timp departe de casă decît mine. O înŃelegeam. dar apoi s-a cam plictisit să fie neglijată.optsprezece zile fără sex. Intrînd în locuinŃa întunecată. Din fericire. interesele ei. Nici prin gînd nu-mi trecea să-l rog pe Rudolph să-mi uşureze sarcina. DivorŃul e ceva normal. Răsplata e imensă. aşa încît competiŃia este nemiloasă. aveam nevoie de Claire pentru prima dată după mulŃi ani. aşa că amîndoi am căzut victime unei obsesii prosteşti pentru muncă. Părerea generală era că eu aveam şanse foarte rapide pentru parteneriat. în mare parte. Există momente cînd orice om simte nevoia să fie dorit.

dar. — Normal! am mormăit eu. — Zău? — BineînŃeles. Uite ce e. Eram furios şi bosumflat pentru că eram singur. i-am răspuns. iar eu am fost nevoit să mă las adus acasă de secretară. Îşi puse poşeta deoparte şi îşi scoase haina. — Nouă dintre noi au fost ŃinuŃi ostatici de un nebun. Mi-am turnat o porŃie de vodcă cu gheaŃă şi m-am aşezat pe canapeaua din salon. gîndurile mi s-au îndreptat din nou spre cele şase ore petrecute cu "Domnul". — Nu puteam veni acolo. moale. A deschis şi m-a strigat: — Michael! Nu i-am răspuns. — Atunci. Am avut noroc şi am scăpat. — La spital. lîngă canapea. — N-am nimic. sorbind o gură zdravănă de băutură. Michael. eu am avut o zi proastă! — Ştiu tot ce s-a întîmplat. sincer îngrijorată. — Te simŃi bine? mă întrebă. unde naiba ai fost? — La spital. Opt familii şi-au făcut apariŃia. Două porŃii de vodcă mai tîrziu. — Unde ai fost? am întrebat-o. am auzit-o la uşă. aplecîndu-se deasupra mea.gîndeşte cineva la el. nu după mult timp. — Normal că nu! Cum de nu m-am gîndit? Se aşeză pe un scaun. pentru că eram la fel de furios şi bosumflat. pentru ca erau. îngrijorate. Ne priveam cu . Ea intră în încăpere şi se opri în loc cînd mă văzu. apoi se îndreptă spre canapea. cît de cît.

continuă ea. Cu aceste cuvinte se îndreptă spre bucătărie şi se întoarse cu un pahar de vin. Încă o sorbitură prelungă şi am încercat să găsesc ceva muşcător să-i spun. Ştiam care e situaŃia cu ostaticii şi exista riscul să apară răniŃi. deşi agita o armă şi avea dinamită legată peste brîu. — Vrei să vorbeşti despre ce s-a întîmplat? mă întrebă ea. Mă gîndeam la "Domnul". — La birou nu te puteam ajuta. amîndoi. Eu aşteptam la spital. Încă nu.răceală. Unde ai fost după aceea? — În sala de operaŃii. i-am răspuns. Nu-l deranjau cîtuşi de puŃin lungile momente de tăcere. Într-adevăr. era greu să o facem acum. Asta e procedura-standard în astfel de situaŃii: se anunŃă spitalele şi toată lumea rămîne la dispoziŃia lor. — Şi mie îmi pare rău. Am rămas o vreme aşa. în semiîntuneric. pe un ton ca de gheaŃă. Efectul alcoolului amestecat cu medicamente mă făcea să respir din ce în ce mai greoi. "Domnul" era abia al doilea cadavru pe care îl văzusem vreodată. — Nu. . Tăcere îmi doream şi eu. Suna mereu ocupat în cele din urmă. — Ne-au obligat sa stăm la spital. — Îmi pare rău. am dat de un poliŃist şi el mi-a închis receptorul. Un băieŃel a murit pe masă. la cît de calm şi liniştit era. Cît despre mine. Puteam să vorbesc a doua zi. nu doream. începu ea. Nu puteam înŃelege cum era posibil ca doctorii să se lovească de atîta durere şi moarte. Cum nu eram obişnuiŃi să comunicăm. fusese lovit de o maşină. spuse ea. — Ai sunat? — Am încercat. — Asta se întîmpla acum mai bine de două ore.

lîngă mine.4 Medicamentele şi-au făcut efectul pînă a doua zi dimineaŃa. Pentru o clipă. în vîrstă de patruzeci şi cinci . iar aparatul de filmat făcuse un stop-cadru al ferestrei. — Stai liniştit. privind afară cu grijă. atingîndu-mi umărul. la ora patru. pentru cîteva clipe. Ńinînd paharul cu apă. în întuneric. Cel puŃin unul dintre elicopterele pe care noi le auziserăm aparŃinea unui canal de ştiri. cînd m-am trezit simŃind în nări mirosul greu al lichidului cerebral lipicios al. Am stat de vorbă o oră întreagă. cu un televizor micuŃ în faŃa noastră. după ce se terminase totul. Vorbisem atît de puŃin între noi în ultimii cîŃiva ani! Claire trebuia să-şi viziteze bolnavii la ora şapte. aşa că am pregătit împreună micul dejun. Mi-am frecat nasul şi ochii şi m-am zvîrcolit pe canapea. cu săratele şi şuncă. Domnului". Numele lui era DeVon Hardy. mîngîindu-mă pe genunchi. Ea a stat aproape de mine. mulŃimea de afară. Ştirile de la ora şase au început cu informaŃii despre drama ostaticilor. ascultînd cu atenŃie. l-am putut vedea pe "Domnul".. şopti ea cu blîndeŃe. Arătau imagini ale clădirii în timpul crizei. Prin ea. Am mîncat pe policioara din bucătărie. I-am spus tot ce-mi mai puteam aminti despre cele întîmplate. — Vrei să-mi aduci nişte apă? am rugat-o şi ea s-a dus la bucătărie. A fost doar un coşmar. pînă cînd am auzit pe cineva mişcîndu-se. am intrat în panică. cîŃiva dintre tovarăşii mei de captivitate care se grăbeau să plece de acolo. Claire dormea într-un fotoliu.

şi aveam de unde alege. Urma vremea. Parcarea nu rămînea niciodată goală. Trei sau patru lifturi erau deschise. I-am salutat pe cei doi paznici foarte treji.de ani. I-am promis că o sun mai tîrziu. ca să încercăm să mîncăm de prînz la spital. cu motoarele funcŃionînd din plin. Nu semăna deloc cu "Domnul" — nu avea nici barbă. că aveam nevoie de o zi liberă. măcar o zi sau două. care obişnuia să se drogheze. şi timpul parca s-a oprit în loc. Claire m-a dus cu maşina la birou unde. îşi pierdeau . Erau şi oameni care dormeau la serviciu. Sute de întrebări nu-mi dădeau pace. nici ochelari şi era mult mai tînăr. şi anume. Poza făcută la arestarea sa pentru efracŃie apărea pe ecran. Se aşteptau căderi masive de zăpadă spre seară. nu m-a mirat deloc să-mi văd automobilul marca Lexus parcat printre alte maşini de import. în aşteptare. după care presupun că se aşteptau să mă întorc la obligaŃiile mele. De ce alesese clădirea noastră? Firma noastră? Unde fusese. un veteran al războiului din Vietnam cu ceva cazier. Era 12 februarie şi fusese deja stabilit un record de precipitaŃii. Firma nu avea nici un comentariu de făcut şi povestirea îşi cam pierdu din interes. la ora şase şi jumătate. înainte să intre în hol? Unde erau oamenii de pază care. în cursul dimineŃii. aflaŃi în holul de la intrare. Nu se menŃiona nici o rudă apropiată. Ea dorea să nu fac prea mult efort. Era prezentat drept un om fără adăpost. Am intrat în cel pe care îl luasem împreună cu "Domnul". în spatele prezentatorului ştirilor de dimineaŃă. Ce puteam să fac? Să stau întins pe canapea şi să iau medicamente? Toată lumea părea să fie de acord într-o privinŃă. de obicei.

ceva curioşi să fie atraşi de camera în cauză. Chiar şi gaura făcută de glonŃ în plafon. M-am oprit în dreptul biroului ei. Covorul oriental pe care murise "Domnul" fusese înlocuit cu unul şi mai frumos. numai ca să pedepsească o şleahtă de avocaŃi. fixînd cu privirea cele două uşi ce dădeau spre sala de şedinŃe. Putea găsi destui oameni bogaŃi. de data asta fără să mă urmărească nimeni. aşa amărîtă cum era. . ForŃele care comandau la firma Drake & Sweeney cheltuiseră ceva parale în seara trecută. pentru a face să pară că incidentul nici nu avusese loc. drept pentru care nu exista nimic care să atragă privirea. PereŃii fuseseră văruiŃi proaspăt. dispăruse.vremea în faŃa clădirii? De ce mă alesese tocmai pe mine? Sute de avocaŃi intrau şi ieşeau pe tot parcursul zilei. oricît de mică. pe undeva. iar etajul al şaselea era cuprins de linişte. Am deschis-o încet pe cea mai apropiată. Doamna Devier încă dormea la ora aceea. cea în pragul căreia se afla Umstead cînd glonŃul i-a trecut pe deasupra capului. Lumea şi-ar fi neglijat. munca preŃ de cîteva clipe. ă gunoiului străzii în neprihănitele noastre birouri. Dar răspunsul nu avea să se lase prea mult aşteptat. Am tras adînc aer în piept şi am aprins lumina. nu era cu putinŃă să rămînă nici măcar o urmă. Pur şi simplu. doar pentru că erau lipsiŃi de generozitate. deasupra lui Rafter. în cursul acelei zile. Întrebarea lui: "Cine ne-a evacuat?" rămăsese fără răspuns. Era posibil ca. pătrunzînd în capul "Domnului". Masa de şedinŃe şi scaunele erau aşezate în perfectă ordine. Poate şi mai lacomi. eventual. Nu se întîmplase nimic. De ce etajul al şaselea? Şi ce anume urmărea? Eram convins că DeVon Hardy nu se chinuise atîta să se lege cu explozibile şi să-şi rişte viaŃa. Liftul s-a oprit şi am coborît.

Fiind vorba despre Post. trebuie să recunosc. era prins furînd din magazine.O acoperire făcută cu sînge rece şi. ca să fim sinceri şi spre marea mea satisfacŃie. După spusele lui Mordecai Green. pe biroul meu. oamenii străzii? Nu ştiu la ce mă aşteptam. la o întreagă ceremonie în memoria mortului? Sau la un buchet de flori adus acolo de tovarăşii de suferinŃă ai "Domnului". absolut nimeni de la firma Drake & Sweeney nu suflase o vorbă. Firma lui Green îl reprezentase de mai multe ori. BeŃele roşii nu erau de dinamită. pentru că mi-am imaginat că ştiam mai multe detalii decît orice reporter. Pe vremuri. Se luptase cu alcoolul şi drogurile şi. urmată de o relatare amplă a micii crize întîmplate cu o zi în urmă. Era cea a albilor bogaŃi. ştiam chiar şi numele celui care le aducea. Dacă avea familie. deşi. chiar sub îndoitura de la mijloc. Arma era de calibrul 11. "Domnul" luase două beŃe de mătură. Îşi pierduse slujba. DeVon Hardy lucrase mulŃi ani ca portar la Gradina Botanică. Pe prima pagină a secŃiunii de ştiri din Post. ca urmare a unor reduceri de buget. înŃelegeam logica pe care se baza. În fiecare dimineaŃa. apoi ajunsese pe străzi. Făcuse cîteva luni de închisoare pentru spargere. furată. Am citit-o rapid. cu regularitate. se găseau The Wall Street Journal şi The Washington Post. îŃi atrăgea atenŃia aceeaşi poză a lui DeVon Hardy. director al Centrului legal de pe Strada 14. articolul se referea mai mult la DeVon Hardy decît la victime. Dar tot am mai aflat cîteva lucruri. Oare la ce mă aşteptam. le tăiase cu ferăstrăul în bucăŃi mai mici şi lipise în jurul lor banda adezivă argintie care ne înfricoşase atît de mult. Dar mirosul varului proaspăt îmi făcea greaŃă. exact în acelaşi loc. . dar îl uitasem de mult. avocatul lui nu ştia nimic despre ea.

vestea ar fi ocupat prima pagină. legată de o anumită firmă. Firma noastră avea cel puŃin zece persoane cu numele de Arthur. fără să aibă nevoie de un nume de familie. că DeVon Hardy fusese evacuat recent dintr-un vechi depozit în care se adăpostea. alături de "Domnul". dar unul singur se învîrtea printre noi. Evacuarea este o procedură legală. Green nu prea avea ce spune. Nu era surprinsă să mă găsească la birou. De fapt. întreg şi ocupat pînă peste cap. Slavă cerului că treaba nu fusese mai gravă şi că eu mă aflam la biroul meu. Journal nu amintea nimic despre cele petrecute. Acum am rămas numai doi". zîmbind larg şi aducînd cu ea o tavă cu prăjituri de casă. Amintea. C. — Arthur te caută la telefon. toŃi cei nouă ostatici sosiră la lucru. ar fi fost ucis sau măcar uşor rănit. aveam şapte avocaŃi. Ar fi fost un evident semn de slăbiciune să stea acasă cu nevestele şi să se lase răsfăŃaŃi. dusă la îndeplinire de avocaŃi. citindu-mi ziarele.Cît despre motiv. Deloc surprinzător. Dacă vreunul dintre cei nouă avocaŃi specializaŃi în corporaŃii. dintre miile existente în Washington D. cînd aveam bani de la stat. din Ńară. Centrul legal de pe Strada 14 fusese deschis printr-o acŃiune de caritate şi lucra numai cu cei fără adăpost. conform celor spuse de Green. aparŃinînd celei de-a cincea firme. Aveam o bănuială suficient de puternică. Aş fi putut să fiu la morgă. totuşi. mă anunŃă Polly. majoritatea înainte de vreme. Arthur Jacobs era unul dintre . spunea el. ca mărime. care îl aruncase pe "Domnul" în stradă. "La început. Polly sosi cu cîteva minute înainte de opt.

precis că aveau să apară şi glume. iar eu m-am simŃit aproape un erou. Dacă firma avea cu adevărat suflet. Umstead şi vaza lui de porŃelan aveau să producă destule hohote de rîs. Aşadar. Probabil că. dar nu puteam să mă apuc de nimic. — De ce? l-am întrebat. înainte. în timp ce eu rămîneam indiferent. — BineînŃeles. în ciuda celor optzeci de ani pe care îi avea. unii oameni sînt în stare să te dea în judecată pentru orice motiv. . dar şi salivînd după detalii. Mă întrebam de unde ştia. în sala de şedinŃe. acela era Arthur. începeau poveştile. abia m-am abŃinut să nu rostesc. stăteam şi căscam gura la şirul de dosare care aşteptau să le dau puŃina atenŃie. I-am spus că n-am păŃit nimic. Probabil că familia lui îi va da în judecată pe poliŃişti. În şapte ani. Mîinile mele rămîneau Ńepene. Slavă Domnului. profund îngrijoraŃi. Aveam o mulŃime de treburi. M-a lăudat pentru curajul şi purtarea mea sub presiune. director executiv.partenerii principali ai firmei. Arthur dorea să se întîlnească cu foştii ostatici la ora zece. se grăbea să sune un alt ostatic. omul pe care toŃi îl admiram şi îl respectam enorm. eu vorbisem cu el de trei ori. i-am răspuns. vorbise cu Malamud şi acum ajungea la subalterni. — Tipii de la secŃia de litigii zic că n-ar strica. — Şi probabil că ei ne vor solicita ca apărători. mi-a răspuns tăios. forŃa conducătoare. În momentele de linişte dintre oaspeŃi. Ce ne-am face noi fără procese? I-am mulŃumit pentru grija ce mi-o purta şi legătura s-a întrerupt. fără îndoială. Ştii tu. Parada a început înainte de noua — un flux constant de binevoitori şi bîrfitori care zăboveau pe lîngă biroul meu. pentru înregistrarea depoziŃiilor noastre pe caseta video.

Arthur şi restul firmei n-aveau ce face. Am pornit către Georgetown. Pierduse ore întregi construindu-şi jucăriile şi plănuindu-şi atacul. Am pornit la drum. Trebuia să plec. Echipele de deszăpezire se pregăteau să intre în acŃiune. însă fără o Ńintă precisă. M-am gîndit la DeVon Hardy şi la beŃele lui roşii cu fire multicolore care mergeau în toate direcŃiile.SituaŃia se schimbase. ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. care îl costase viaŃa. şi nimeni. . Dacă lipseam. Arthur s-ar fi supărat. I-am spus lui Polly ca am nişte drumuri de făcut şi ea mi-a amintit de întălnirea cu Arthur. găsise firma noastră. Pe Strada M am depăşit un cerşetor şi m-am întrebat dacă îl cunoştea pe DeVon Hardy. nu dădea doi bani pe treaba asta. trebuia să mă lase în pace. Văzusem moartea cu ochii. trecătorii păşeau mai grăbiŃi ca de obicei pe trotuare. Biroul meu nu mai însemna o chestiune de viaŃă şi de moarte. am rămas acolo vreme îndelungată. întunecaŃi. Venea din ce în ce mai multă lume şi trebuia să discut cu oameni pe care nu-i puteam suferi. Lucrul nu mai era important. reflectînd dacă merita să particip la reconstituire. am pornit motorul şi am dat drumul la căldură. aproape că o atinsesem. Au sunat doi reporteri. Cerul era acoperit de nori grei. Fusesem traumatizat. Furase o armă. Era una din rarele ocazii cînd puteam să fac o prostie. făcuse o greşeala fundamentală. În cele din urmă. Nimeni nu lipseşte de la o întîlnire cu Arthur. am plecat. şi eram un naiv dacă îmi închipuiam că pot pur şi simplu să dau din umeri şi să iau totul de la capăt. nici măcar o singură persoană dintre cei cu care lucram. M-am dus pînă la maşină.

iar eu nu ştiam dacă să bat la uşă sau să intru pur şi simplu. ştearsă. de jur-împrejurul birourilor.Unde se duc oamenii străzii pe viscol? Am sunat la spital şi am fost informat că soŃia mea urma să rămînă la urgenŃe timp de cîteva ore. IntersecŃia dintre Strada 14 şi Q. Era un birou de avocatură ca multe altele şi totuşi foarte diferit de Drake & Sweeney. pe peretele din spate. Ferestrele de la ultimul etaj fuseseră închise cu scînduri vechi. aşa că am răsucit uşor minerul şi am păşit într-o altă lume. O poză mare. am găsit Centrul legal de pe Strada 14. Coşurile de gunoi erau pline. cu trei etaje. În camera spaŃioasă care se deschidea în faŃa mea se aflau patru birouri de metal. a lui Martin Luther King atîrna într-o parte. puteai da peste destule case dărăpănate. Rafturile de lemn erau îndoite la mijloc. iar tot felul de foi desprinse din blocnotesuri avocăŃeşti alunecaseră pe podea. . Un perete era acoperit de fişete în toate culorile. Alături se afla o spălătorie prăpădită. am intrat în cartierul mărginaş şi. prînz romantic la bufetul spitalului! Am întors şi m-am îndreptat spre nord-vest. ajunsă într-o stare jalnică. Maşinile electrice de scris şi telefoanele erau vechi de zece ani. Cu siguranŃă că. Alte dosare erau puse la întîmplare pe covorul ros. prin apropiere. trecînd pe lîngă Logan Circle. sigur că nu-mi voi mai revedea Lexus-ul niciodată. Uşa nu era încuiată. Adio. în cele din urmă. Centrul ocupa jumătate dintr-o clădire de cărămidă roşie. O copertină de un galben tare se deschidea deasupra intrării. fiecare dintre ele abia mai putînd respira sub teancurile de dosare aşezate unele peste altele. în stil victorian. cartierul de nord-vest Am parcat lîngă colŃ. cu decoraŃiile de marmură şi mahon de acolo. Cîteva birouri mai mici se deschideau din camera principală.

apoi strigă din nou după Abraham şi mai schiŃă cîŃiva paşi. — Încîntat de cunoştinŃă.90 înălŃime şi o alură mai degrabă solidă. Care-i problema? — DeVon Hardy. omul care răcnise îşi făcu apariŃia din biroul lateral. oprindu-se în camera principală. . Încă o privire spre mine. Sofia nici nu clipi. O recepŃionistă de la firma Drake & Sweeney ar fi fost concediată pe loc pentru o asemenea primire. conform plăcuŃei marcate cu numele ei. Bărbatul striga după cineva pe nume Abraham. O femeie hispanică. — CăutaŃi pe cineva? mă întrebă. — Îl caut pe Mordecai Green. Podeaua se zguduia la fiecare pas al său. se opri din dactilografiat după ce mă studie cîteva clipe. mi-a răspuns. făcînd să scîrŃîie podeaua. apoi nu-mi mai dădu nici o atenŃie şi se întoarse la maşina ei de scris. Green era negru şi masiv. ieşi de acolo fără Abraham. Era Sofia Mendoza. după cîteva clipe. i-am răspuns politicos şi. Îmi aruncă o privire fără să spună nimic. i-am spus. în acel moment. arborînd un aer de evidentă ostilitate. aşezate într-o parte a biroului. şi curînd aveam să aflu că era mai mult decît o simplă recepŃionistă.Un loc înghesuit şi plin de praf. dar pe mine mă fascina. cu rame roşii. dar numai pentru că aşa trebuia. Dintr-una din camerele laterale se auziră nişte urlete. Sofia făcu un semn cu capul. şi am tresărit. avea cel puŃin 1. arătînd spre el. Era mai mult o provocare decît dorinŃa de a afla ceva. Să fi avut puŃin peste cincizeci de ani. şi apoi: — Cu ce vă pot ajuta? M-am îndreptat spre el şi m-am prezentat. Dispăru într-un birou şi. avea o barbă încărunŃită şi ochelari rotunzi.

nu? mă întrebă. I-am oferit cartea mea de vizită. adîncită în treaba ei. — Ia loc. — Crezi că familia va intenta proces? Dacă aşa stau lucrurile. Eu eram cel care venise în vizită. łi-am văzut numele în ziar. Aş putea să fac ceva scandal. Am fost la un pas de a fi lovit de glonŃul ce l-a răpus pe domnul Hardy. cu vocea lui răguşită. Dar s-ar putea să te murdăreşti. A tras adînc aer în piept şi a renunŃat la figura încruntată. — Nici pe departe cît Hardy. — Erai în cameră cu el? — Mda. Făcu un semn cu capul spre biroul lui şi l-am urmat. nu? — Nu. în care întregul spaŃiu liber de pe podea era acoperit cu dosare maronii şi cărŃi de drept tocite. aşa că nu sînt şanse pentru un proces. intrînd într-o camera de trei metri pe trei. poate că ar fi mai bine să plec. Ne-am privit în ochi. încruntat. Mi-a făcut semn spre singurul scaun aflat pe partea mea. — Ce doreşti? — Vin cu gînduri de pace. atingeam biroul cu genunchii şi îmi Ńineam mîinile adînc înfundate în buzunarele pardesiului. aşa că trebuia să spun ceva. întrebîndu-mă: — Mureai de curiozitate. — Nu sînt sigur ce ar trebui să fac.M-a privit cîteva clipe. — Cred că ai avut o zi grea. de asta am venit. i-am răspuns. Apoi mi-a dat-o înapoi. Îmi imaginez că poliŃistul care . pe care a studiat-o îndelung. vorbind mai încet şi aproape cu compasiune. Ne-am aşezat amîndoi. luîndu-mi cartea de vizită. Un radiator hîrîia în spatele lui. apoi s-a întors spre Sofia. — Nu există familie. apoi ne-am uitat în altă parte. încrustată cu aur. Dar el a vorbit mai întîi. de la Drake & Sweeney. fără ferestre.

unde îi îngroapă pe toŃi. DeVon era un client obişnuit. ce se va întîmpla cu el? — Primăria se ocupă de înmormîntarea celor care nu au pe nimeni. Era o mica provocare.l-a ucis e alb. — Dacă nu are familie. Termenul oficial este de înmormîntarea săracului. Făcu un semn cu mîna peste birou şi continuă: Dumnezeu ştie că am. Nici nu-Ńi închipui cît de mulŃi mor singuri. şi-aşa. — Mda. dîndu-mi seama de acest lucru pentru prima dată. destule de făcut. am spus. dar nu mi-am putut aduna gîndurile. — Sînt convins. Dar nu e genul meu de distracŃie. — De fapt. — Ştii cumva dacă avea SIDA? Green îşi lăsă capul pe spate. nici nu-Ńi poŃi imagina ce înseamnă viaŃa unui om fără adăpost. ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. . privi în tavan. la Spitalul Municipal. — Unde este acum? — Probabil la morgă. De dimineaŃă m-am întors la birou. — Eu nu l-am văzut pe poliŃist. Am plecat la drum cu maşina şi am ajuns aici. De asta eşti aici? — Nu ştiu de ce am venit. Îl cunoşteai destul de bine pe domnul Hardy. ca şi cum ar fi încercat să înŃeleagă. iar eu nu aveam chef să ripostez. — Dă-l încolo de proces. aşa că aş putea stoarce ceva parale de la primărie. Kennedy. apoi reflectă cîteva clipe la vorbele mele. E un cimitir în apropiere de Stadionul F. probabil că am ajunge la o înŃelegere compensatorie. Green clătină încet din cap. — Vrei cafea? — Nu. mulŃumesc.

la omul alb obişnuit. Îşi făcu apariŃia şi Abraham. iar Green nu era un maestru al amabilităŃilor sociale. fără chef. Totuşi. cînd mor? — Cei fără adăpost? — Da. — Asta e tot ce doreai? Un test de sînge? — Mda. plin de sine. — Se verifică şi asta. neliniştit. Ai idee de ce a făcut-o? . Cu aceste cuvinte. aura celui care încearcă să salveze lumea. DeVon a murit din alte cauze. am trecut graniŃa de la tipul rău. GlonŃul i-a despicat ceafa. ochelari cu ramă de baga. i-am spus. Atît. — Se anunŃă nămeŃi.— De ce? — Stăteam în spatele lui. da. De asta ai venit? Erai îngrijorat de SIDA? — Presupun că e unul dintre motive. Evreu. genul tipic de avocat din oficiu. pantaloni kaki plini de cute şi adidaşi murdari şi purtînd. Mi-a umplut faŃa cu sînge. — Nu ştiu dacă avea SIDA. îmbrăcat cu jachetă şifonată. — În cele mai multe cazuri. — PoŃi să afli? Ridică din umeri şi reflectă din nou. cu barba întunecată. răspunse într-un tîrziu. — Mă ocup de asta. Dumneata n-ai fi îngrijorat? — Sigur că da. Mă ignoră cu desăvîrşire. îi spuse Green. un tip micuŃ. cred că da. îi ripostă Abraham şi plecă imediat. de vreo patruzeci de ani. — Ştiu că eşti ocupat. — BineînŃeles. scoŃînd stiloul din buzunar. Trebuie să fim siguri că toate adăposturile sînt deschise.

— Deci e foarte posibil ca RiverOaks să fi fost reprezentată de firma mea. îndopat cu droguri. muiat în alcool. Acum cîteva luni. specializată în afaceri imobiliare pe picior mare. pe Strada New York. îi şterse cu un şerveŃel şi se frecă la ochi. Erau chiriaşi. Luna trecută. a împărŃit suprafaŃa şi a făcut nişte apartamente mici. dormi în frig. treaba te înnebuneşte. ÎŃi petreci ani buni în stradă. — De aici. — Mda. Oamenii pretind că îi plăteau proxenetului chirie. Green trase un dosar subŃire dintr-unul din teancurile de pe birou şi. colŃ cu Florida.Îşi scoase ochelarii cu rame roşii. toalete. iar dacă e aşa. totul se complică. — Era adevărat? — Cred că da. — Iar RiverOaks a evacuat pe toată lumea? — Mda. atunci nu stăteau acolo ilegal. — Evacuarea. s-a mutat într-un depozit abandonat. apă curentă. eşti aruncat de colo-colo de cîte un poliŃist sau extremist. În plus. avea de plătit o poliŃă. minune! era chiar cel de care aveam nevoie. — De ce e complicat? — Am auzit vorbindu-se că nu li s-a dat nici o înştiinŃare înainte de evacuare. O sută de dolari pe lună. aşa că aveau dreptul să fie trataŃi ca . Cineva a montat nişte placaje. Nu era rău pentru pretenŃiile lor — aveau un acoperiş. plătibili unui fost proxenet care aranjase clădirea şi pretindea că e proprietarul ei. — Era bolnav mintal. continua el. proprietatea a fost achiziŃionată de o companie pe nume RiverOaks. asemenea multora dintre aceşti oameni. aş spune. — Foarte probabil.

dacă îşi face cumva apariŃia. pentru că eram sigur că şi ea mă ignoră. Nu se poate pune bază pe el. Ei nu au nici un fel de drepturi. În felul în care el practica avocatura. Iar asta se întîmplă tot timpul. La ieşire.atare. da. avea nevoie de mult mai mult suflet decît aş fi putut dovedi eu însumi. L-au dărîmat săptămîna trecută. străzile capitalei. — Cum a ajuns DeVon Hardy să afle despre firma noastră? — Cine ştie? Nu era prost. îi poate da afară fără înştiinŃare. — OcupanŃii ilegali nu primesc înştiinŃare? — Nu. eu l-am privit pe al meu. nu se întîmplă nimic. Nu-mi puteam aminti cînd străbătusem. Abuzasem suficient de timpul lui. care lucra din greu în lumea străzii. Era cald şi uscat în maşina puternică. fără să fiu în întîrziere la o şedinŃă. Oamenii străzii se mută într-o clădire abandonată şi. . Green şi-a privit ceasul de la mînă. Nebun. dar nu prost. — Unde spuneai că e depozitul? — Nu mai e acolo. de cele mai multe ori. Mordecai Green era un om bun. vreodată. parcat la colŃul străzii. Proprietarul. Lexus-ul meu era tot acolo. ultima dată. 5 M-am lăsat purtat de viscol prin oraş. Am schimbat numerele de telefon şi am promis să Ńinem legătura. să ştii. Aşa că au impresia că le aparŃine. — Îl cunoşti pe proxenet? — Mda. deja acoperit de cîŃiva centimetri de zăpadă. protejînd hoarde întregi de clienŃi fără nume. am ignorat-o pe Sofia. cumsecade.

— Unde eşti? — Cine vrea să ştie? — O mulŃime de lume. mîine. A mai sunat un reporter. mai mult ca sigur că nu aveam să mai plec de acolo. — Ce doreşte? — E îngrijorată. O pauză. În schimb. la ora la care navetiştii îşi începeau o retragere grăbită spre suburbiile Maryland şi Virginia. ca să privesc cum ninge. Era mai bine să nu dau pe la birou o vreme. şi mă mişcăm pur şi simplu în ritmul traficului. Cred că atunci cînd mă va lăsa doctorul. ar fi trebuit să suport zeci de vizite întîmplătoare. toate începute cu penibilul "Ce mai faci"? Telefonul din maşină începu să sune. Te aşteptau. — Las' să mă aştepte. Mai întîi. Am găsit cimitirul de lîngă . Era Polly. i-am mai spus şi am închis. De ce nu pleci acasă? sîntem în plin viscol. CîŃiva clienŃi au nevoie de consultanŃă. Eram purtat de trafic.de lux. apoi: — În regulă. — Mă simt bine. Dacă mă duceam în vreun bar. Iar Claire a sunat de la spital. ca toată lumea. dar ar putea fi. Nu aveam unde să mă duc. Cînd s-ar putea să treci pe aici? — Nu ştiu. Ce-a spus Arthur? — N-a sunat. în plus. căci cu siguranŃă că Arthur era furios pe mine. Spune-le tuturor că sînt la doctor. Te sun eu. revenind în oraş. care intrase în panică. Polly. LocuinŃa noastră era un loc pe care arareori îl mai văzusem în lumina zilei şi nu suportam gîndul să stau lîngă foc. — E adevărat? — Nu. am străbătut în viteză străzi aproape pustii. Arthur. Aşa că mi-am continuat drumul. Rudolph. a sunat Rudolph.

se aflau o duzină de mesaje telefonice. Către ora patru. am trecut prin zone ale oraşului în care nu fusesem niciodată şi pe care. RiverOaks era o corporaŃie din Delaware. locul de unde ne fusese trimisă. Chance era partener în divizia noastră de afaceri imobiliare. Un strat de vreo zece centimetri se aşternuse pe jos şi previziunile anunŃau mult mai mult. pentru că nu suna telefonul. formata în 1977. nici măcar viscolul nu putea opri lucrul la firma Drake & Sweeney. astfel că nu existau decît puŃine informaŃii financiare. M-am îndreptat spre computer şi am început să studiez indexul clienŃilor noştri. Reprezentantul ei legal era N. cina pe care nu o mai mîncasem. Ninsoarea puternică era un plăcut răgaz de la epuizantul chin al şedinŃelor şi conferinŃelor telefonice fără sfîrşit Un paznic din hol m-a informat că secretarele şi majoritatea funcŃionarilor fuseseră trimişi acasă la ora trei. Am luat din nou liftul "Domnului". din care nu mă interesa nici unul. Cunoşteam avocaŃi de acolo care se dădeau în vînt după lucrul la miezul nopŃii şi duminicile. un nume necunoscut mie. cu sediul în Hagerstown. Pe biroul meu. În vîrstă de patruzeci şi patru de . Braden Chance. aflată undeva la etajul patru. statul Maryland. L-am căutat în impresionanta noastră bază de date. într-un teanc ordonat. Era constituită cu capital privat. BineînŃeles. cu o seara înainte. probabil. acolo unde erau înmormîntaŃi cei de care nu se interesa nimeni.stadion. şi am trecut pe lîngă Misiunea Metodistă de pe Strada 17. oraşul devenise pustiu. nu aveam să le mai revăd vreodată. Cerul se întuneca iar ninsoarea se înteŃea.

clientul nostru a evacuat un număr de locatari ilegali dintr-un depozit abandonat. dacă doream. Nimeni nu se alătura unei firme mari cu gîndul de a deveni un avocat specializat în tranzacŃii imobiliare. . eu puteam. cu studii de drept la Duke. fiecare dosar nou era imediat introdus în baza noastră de date. dar perfect previzibil. făcînd parte din proprietate — dintre care unul. Firma care o vindea era TAG. Pe 4 februarie. aproape toate fiind tranzacŃii imobiliare. Prima fază a cercetării se dovedea a fi uşoară. în care compania cumpărase proprietăŃi. cine ştie cum. Pe 31 ianuarie. Am copiat numele şi numărul dosarului şi m-am îndreptat agale spre etajul patru. Aveam patruzeci şi două de dosare pentru RiverOaks. din care trei avuseseră loc cu un an în urmă. remarcabil. RiverOaks cumpărase o proprietate pe Florida Avenue. era "Domnul" DeVon Hardy. firma noastră avea peste treizeci şi cinci de mii de dosare în curs. ştiam acum. dăduse de urma avocaŃilor. Dacă unul dintre avocaŃii noştri specializaŃi în succesiuni se ocupa de bunurile imobiliare ale unui client din Palm Beach. Patru erau acŃiuni de evacuare. Fiecare avocat. în care îŃi puteai consolida reputaŃia. Inc. pe care evacuarea îl afectase profund şi. acces imediat la informaŃii generale despre toate dosarele.ani. Existau domenii mult mai spectaculoase. colegiul la Gettysburg. Ca să fim siguri ca nu cumva biroul din New York să intenteze proces vreunuia dintre clienŃii noştri din Chicago. Chance era avocatul înregistrat pe fiecare dosar. să apăs cîteva taste şi să aflu informaŃiile de bază despre felul în care firma se ocupa de caz. Cu opt sute de avocaŃi care ameninŃau şi intentau procese în fiecare zi. secretară sau asistent de la Drake & Sweeney avea un computer personal şi. căsătorit. prin el.

dar specialiştii erau admiraŃi de toată lumea. Dosarul evacuării. O parte mică din domeniile corporative atrăgeau mari talente — fuziunile şi achiziŃiile erau încă un subiect fierbinte. fiecare avocat îşi păstra documentele curente în birou. după episodul cu "Domnul". Domeniul meu. antitrust. La Drake & Sweeney. care mă interesa pe mine. iar avocaŃii specialişti rămîneau cei mai favorizaŃi de soartă. decît dacă i se cerea acest lucru de către un partener principal sau de către un membru al comitetului executiv al firmei. de cealaltă parte a holului. Nici un avocat nu era obligat să arate un dosar unui alt avocat. Era nemulŃumit de sosirea mea.Litigiile erau veşnicele favorite. era foarte respectat. eram sigur că era bine protejat. pe ipoteci şi erau trataŃi ca inferiori de către restul firmei. netezeau" drumurile. pozînd într-un avocat foarte ocupat. precis că se chinuiau cu amănuntele scrise cu literă mică. cel puŃin în cadrul firmei. Dar nimeni nu-şi propunea să devină avocat specialist în afaceri imobiliare. Respectivii nu vorbeau cu nimeni. adesea sub cheie şi lacăt. că fiecare firmă de avocatură din capitală avea armate întregi de avocaŃi care. Mi-a arătat cu capul o uşă deschisă. iar titlurile de proprietate un subiect din totdeauna favorit. Spre surprinderea mea. şi pe . Sistemul de taxe şi impozite era cumplit de complex. continua să se afle pe lista documentelor curente şi. Nu ştiu cum se ajungea acolo. RelaŃiile guvernamentale (lobby) nu plăceau nimănui. dar aduceau atîtea venituri. Chance era la birou. Am zărit un asistent care studia nişte copii într-un birou aflat lîngă secretariat şi l-am întrebat unde aş putea găsi biroul lui Braden Chance.

Ce-ar fi să pleci? — De ce nu pot vedea dosarul? . am bănuit că dosarul fusese intens studiat în cursul zilei. — Ai fost unul dintre ostatici. Probabil că îl revăzuse împreună cu Arthur şi ceilalŃi parteneri principali.bună dreptate. — Sînt foarte ocupat. — În subordinea cărui partener eşti? se răsti el scoŃînd stiloul. Nu m-a invitat să iau loc. pe 4 februarie. ar fi trebuit să-l sun în prealabil şi să-mi fixez o întîlnire. iar asta nu l-a ajutat deloc să se destindă. — S-a terminat. — Locuia acolo ilegal? — Al naibii de ilegal! ToŃi sînt ilegali. Şi ce-i cu asta? adăugă el. Am făcut-o. totuşi. apoi răsuflă adînc. A fost una dintre evacuările voastre? — Da. a fost evacuat dintr-un depozit. Clientul nostru încearcă să facă puŃină curăŃenie. ca şi cum ar fi vrut să noteze numele persoanei care trebuia să mă admonesteze. Eu nu-mi făceam probleme din cauza protocolului. mi-a spus nervos. — Da. aşa este. Tipul cu pistolul. — Rudolph Mayes. m-a repezit el. Din cauza atitudinii lui defensive. — Cred că a fost îngrozitor. îmi spuse. scriind apăsat şi nervos. După protocol. — Ce urmăreşti? — Pot să văd dosarul? — Nu. cînd s-a lămurit cine eram. Şi-l notă. răposatul "Domn" Hardy. — Eşti sigur că era ilegal? Îi căzu falca şi mă privi cu ochi injectaŃi. Nu-i treaba ta. — Poate că e.

inevitabil mai chinuitoare decît orice aş fi putut eu face. Descoperirea lui era adevărata provocare. Dar nimic nu era simplu în căsnicia noastră. De ce nu pleci de aici? Se ridică în picioare. arătînd spre uşă cu mîna tremurîndă. . Scopul ei era să devină cel mai mare neurochirurg femeie din Ńară. astfel încît îmi părăsisem biroul ca să rătăcesc pe străzi. Îmi dădeam seama că ea e mulŃumită să vadă că apropierea morŃii lăsase urme adînci în mine. în poşetă şi maşină. Eram obosit de jocuri. — E suficient pentru tine. E bine? — Poate că nu e suficient. pentru că eu sunt doctor/avocat.— Pentru că e al meu. Fără îndoială că ziua ei fusese cu mult mai productivă decît a mea. Cu toate telefoanele celulare pe care atît Claire cît şi eu le aveam — în buzunar. la care să apeleze chiar şi bărbaŃii. Ea era epuizata de una din acele zile grele. un specialist în chirurgia creierului. — Ce măgar! şopti el abia auzit. Măgar şi prost. n-aş mai fi fost atît de suspicios. Dar era evident că exista un punct slab în dosar. iar eu am spus nu. Dacă Chance ar fi fost amabil şi mi-ar fi explicat că Arthur sau alt mare grangur îi ordonase să Ńină dosarul secret. Asistentul auzise totul şi am schimbat o privire nedumerită cînd am trecut pe lîngă biroul lui. Ne-am putut conversa pe la nouă. I-am zîmbit şi am plecat. Am zîmbit din nou şi am încuviinŃat printr-un semn din cap. ca să nu mai vorbesc de cele două pagere — comunicarea ar fi trebuit să fie simplă. Era un joc pe care îl jucam amîndoi fără ruşine — slujba mea e mai importantă. cînd toate speranŃele erau pierdute.

grijuliu să ignor teancul ordonat al dosarelor celor mai urgente. iar alŃii cîştigau chiar mai mult de două. dădea naştere unor lupte serioase. mă îngropa pe mine. Notele de cheltuieli reprezentau un factor de luat în seamă. Cele mai importante zece dosare includeau. Altă şmecherie preluată de la Rudolph. nu un 4x4 de teren. O dată ce aş fi ajuns şi eu partener. Termina lucrul într-o oră şi exact atît îmi trebuia şi mie ca să ajung cu maşina pînă la spitalul Georgetown. eu primeam 120 000. care se împărŃea anual printr-o formulă groaznic de complicată şi. Rareori se întîmpla ca unul dintre partenerii noştri să cîştige mai puŃin de un milion pe an. Puteam să o iau de acolo şi să încercăm. Partenerii firmei luau restul. Cursa dura de prea multă vreme. indiferent cît de presante erau problemele lor legale. aşa că aportul meu brut pentru draga mea firmă era un total de 750 000 de dolari. îmi păstram doar zece dintre ele pe birou. dovedind o voinŃă impresionanta şi dăruită cu enorm de mult curaj. Din asta.Fusese o studentă strălucită. cei mai bogaŃi clienŃi. Dacă nu. Am început să-mi aranjez hîrtiile şi obiectele de pe birou. să găsim un restaurant. şi lucram la cîte un dosar pe zi. Se aştepta de la mine să aduc firmei 2500 de ore plătite pe an. Valoarea medie a onorariului meu era de trei sute de dolari pe oră. aveam . încet-încet. şi eram îngrijorat pentru ea pe o vreme atît de urîtă. masa noastră standard. maratonistul uns cu toate alifiile crescut în curtea firmei Drake & Sweeney. plus alte 30 000 beneficii şi se păstrau 200 000 pentru cheltuieli generale. de obicei. Avea să-i îngroape pe bărbaŃi aşa cum. era bună şi mîncarea chinezească la comandă. Asta însemna cincizeci de ore pe săptămînă timp de cincizeci de săptămîni pe an. marca Miata. împreună. Conducea o maşină sport. o metodă pe care o învăŃasem de la Rudolph. invariabil.

cît de mult costau toate astea. am repetat şi am auzit că vacarmul de la celălalt capăt al firului era din ce în ce mai mare. ca să facem faŃă. Aşa că. Biroul era din mahon vechi. pentru prima dată în atîŃia ani de cînd mă aflam acolo. în ambianŃa caldă şi intimă a camerei mele . aşa că e nevoie de noi toŃi. Uite. un birou de epocă? Acolo. m-am întrebat. M-am gîndit că vei dori să ştii cît mai repede. — Da. Testul sîngelui a ieşit negativ. bănuiam eu. — Foarte bine. scaunele din piele stacojie. Acesta era visul care ne Ńinea la birouri. spune-mi Michael. covorul persan.să rămîn în acea poziŃie pentru tot restul vieŃii. am dat nişte telefoane şi nu ai de ce să te temi. Oare noi nu alergam numai după bani? De ce munceam atît de mult? Ca să cumpărăm un covor mai scump. Era Mordecai Green. — Domnule Brock. începu el politicos. îl auzeam clar. de calitate. Unde eşti? — La un adăpost pentru oamenii străzii. îl făcea fiecare avocat din firma noastră — cînd a sunat telefonul. Te rog. Trebuie să te las. dacă reuşeam acest lucru la treizeci şi cinci de ani — şi mă îndreptam cu paşi mari spre acest Ńel —. tehnologia — o adevărată artă şi. atunci mă puteam aştepta la treizeci de ani de cîştiguri glorioase şi o bogăŃie imensă. zi şi noapte. cum stăteam aşa şi îmi studiam biroul perfect pus la punct. Tocmai îmi notam acele numere — lucru pe care îl făceam mereu şi pe care. — MulŃumesc. deşi pe un fundal de vacarm. — Cu plăcere. Ninsoarea puternică îi aduce aici mai repede decît putem noi să-i hrănim. — MulŃumesc.

El îşi ajuta clienŃii să mănînce şi să găsească un pat cald. Într-o oarecare măsură. Eu îmi ajutam clienŃii să-şi înghită rivalii. Ajung acolo cît pot de repede. O mai lăsasem să mă aştepte şi în alte rînduri. rostind rar fiecare cuvînt. din acest motiv. pentru că fiecare cuvînt era acoperit de gheaŃă. — Eu. mă rog. astfel încît să adune mai multe zerouri la totalul general şi. Cred că era o minciună pe care o mai folosisem şi altă dată. Făcea parte din joc — eram prea ocupaŃi pentru a ajunge la ora fixată.. făceam parte din aceeaşi familie. puteam ajunge bogat. — Eu aştept. amîndoi eram specialişti în jargonul avocăŃesc.. în acel moment. Să pornesc pe jos? — Nu. dînd mîncare celor înfriguraŃi şi flămînzi. Am privit mîzgălelile pe care le făcusem pe blocnotes — cîştiguri şi număr de ani şi calea spre bogăŃie — şi m-am întristat. m-am gîndit la Mordecai Green. Michael. — De ce eşti la birou? mă întrebă Claire. Amîndoi eram absolvenŃi de Drept. prea puŃin afectat că încă o seară fusese ratată. Atîta lăcomie evidentă şi neruşinată. Acolo nu ninge.. nu avea importanŃă.. fără îndoială zîmbindu-le plin de căldură şi spunîndu-le o vorbă din inimă. Am ieşit din clădire alergînd. amîndoi trecuserăm acelaşi examen pentru a intra în barou. dînd piept cu viscolul. păi. un client a sunat de pe coasta de vest.frumoase. care. renunŃa de bunăvoie la timpul său liber pentru a fi de ajutor într-un adăpost aglomerat. mi-am privit ceasul de la mînă. . Uimit. Zbîrnîitul telefonului m-a făcut să tresar.

— Florida? a mormăit ea. Acum. te pupă în fund. Era o toană din partea mea şi ştiam că ea are mult prea multe obligaŃii. basta.6 În sfîrşit. Am dus-o cu maşina pînă la spital. — De ce să nu te duci? — Pentru că mă lasă nervii şi. Era o cruzime din partea mea.. . am spus. cursuri. Citeam ziarul la lumina unui strălucitor soare de dimineaŃă. aşa că am hotărît să mă întorc la ziarul meu. — Bine. străzile pline de zăpadă. Făcu un duş. la firmă. Claire îşi aminti că se grăbeşte — programări. zău aşa. toată viaŃa unei tinere rezidente ambiŃioase de la secŃia de chirurgie. ture.. Şi cu asta. îmi beam cafeaua lîngă fereastra din bucătărie. Eu nu mă duc la lucru cîteva zile şi. N-ar strica să profit la maximum de asta. — Pe tine te lasă nervii?! — Ştiu că sună cam caraghios. Oricum n-ar fi venit cu mine. Brusc. se îmbrăcă şi se pregăti de plecare. Putem ajunge acolo în primele ore ale după-amiezei. — Nu avem cum. Expresia feŃei ei a redevenit indiferentă şi mi-a răspuns: — Eu nu pot. Alături de Claire. Am străbătut. În Bahamas. indiferent de situaŃie. Edilii oraşului reuşiseră să menŃină Aeroportul NaŃional deschis. fără să ne adresăm nici un cuvînt. Lumea îŃi face loc. fără vlagă. cu greu. — Hai să mergem în Florida. ninsoarea încetase. dacă te lasă nervii primeşti cîteva zile libere. — Ba avem. te tratează cu mănuşi de catifea. dar nu aveam remuşcări.

puseseră mulŃi bani deoparte şi ne oferiseră. patrioŃi. i-am zis. cît de mică. — Ah. Erau adevăraŃi stîlpi ai comunităŃii. — Am nevoie să-mi văd părinŃii. El era avocat în Atlanta şi se căsătorise cu iubita lui din colegiu. pensionarea forŃată. lipsiŃi de orice deprinderi proaste şi devotaŃi cu disperare unul altuia. pe un ton cît mai natural. nouă. După ce făcuseră doi copii. Şi eram furios că trebuia să-i spun mamei. Se terminase. fără îngrijorare. dacă înŃelegi ce vreau să spun. o fată din Memphis. Tatăl meu fusese pilot de linie timp de treizeci de ani. Lucraseră din greu. la paradă în ziua de 4 iulie. Atît eu. copiilor. survenit cu doi ani în urmă. cu mult curaj. Nu i-am văzut de un an. erau amîndoi sănătoşi şi încercau să înfrunte. conservatori. la Clubul Rotary o dată pe săptămînă şi călătoreau ori de cîte ori doreau. fără ca eu să pot percepe o reacŃie. din partea ei.— Plec la Memphis vreo două zile. Apoi a închis-o — fără un sărut. cît şi cei doi fraŃi ai mei urmaserăm cele mai bune şcoli particulare care existau. o viaŃă de familie confortabilă. Încă mai sufereau din cauza divorŃului fratelui meu Warner. deschizînd portiera. să mă suni. fără un rămas-bun. zău? mi-a răspuns. Nu mă descurc cu zăpada şi n-am chef de lucru. Mama fusese director de bancă. Mergeau la biserică în fiecare duminică. — Păi. provenind dintr-o familie de cunoscuŃi. cînd am ajuns în dreptul intrării spitalului de pe Strada Reservoir. într-o familie bogată. PărinŃii mei aveau peste şaizeci de ani. M-au lăsat nervii. mi-a spus ea. Îmi imaginez că acum e un moment potrivit. Am privit-o grăbindu-se pe trotuar şi dispărînd în clădire. căsnicia lor ajunsese la .

la clubul local. zău aşa. îmi spuse mama. — Ce s-a întîmplat? mă întrebă ea imediat. — MulŃumesc. Eu uram casa. încercînd o lovitură cu punctaj maxim.final. — Claire e bine. într-o casă nouă de sticlă. după îmbrăŃişarea şi sărutul de primire. — Pari obosit. privind alŃi pensionari străbătînd pajiştea în viteză. albii. Era zveltă şi bronzată. în timp ce rasele se evitau reciproc. Uneori. SoŃia lui a primit custodia copiilor şi s-a mutat la Portland. Nu i-am mai auzit glasul de trei luni. Mă simt perfect. nu riscam să-mi exprim opiniile. mamă. PărinŃii mei locuiau pe un teren de golf. mamă. iar albii se mutau într-altul. Totuşi. dacă lucrurile mergeau bine. Chiar aşa şi era. PărinŃii mei îşi vedeau nepoŃii o dată pe an. Negrii aveau oraşul. Tu arăŃi grozav. Era felul obişnuit în care mă întîmpina. negrii se mutau în cîte un cartier. Era un subiect pe care eu nu îl abordam niciodată. Tata era pe undeva pe afară. Mi-a adus un ceai cu gheaŃa şi l-am băut pe verandă. de la orele zilnice de tenis şi statul la soare. pentru că pajiştea era mereu plină de lume. Am închiriat o maşină de la aeroport şi m-am îndreptat spre est. proiectată în aşa fel încît fiecare fereastră să dea spre o pajişte. pătrunzînd în suburbiile întinse ale oraşului Memphis. Sîntem amîndoi bine sănătoşi şi muncim din greu. în carturile speciale pentru golf. înainte să apuc să sorb prima înghiŃitură. Oraşul Memphis se extindea încet spre est. Sunasem de la aeroport. acolo unde locuiau albii. — Unde e Claire? Nu ne sunaŃi niciodată. — Nimic. suburbiile. mai îndepărtat. . aşa că mama mă aştepta nerăbdătoare cînd am sosit.

am minimalizat pericolul în care mă aflasem. Eu lucrez optzeci de ore pe săptămînă. Măcar noi nu avem copii. Calmează-te. lucraŃi mai puŃin. de ce nu? E o femeie minunată. Doar nu aveŃi şi voi de gînd să divorŃaŃi! AŃi încercat să consultaŃi un psiholog specialist? — Nu. spre binele ei. — Atunci. la fel cum suferise şi pentru cel al fratelui meu. — Da. dar o durea sufletul. — Păi. iar eu am zărit o lacrimă în ochii ei. Doar doi oameni care merg pe drumuri separate. — Încercăm. — Aventuri? Droguri? Alcool? Jocuri de noroc? Vreun viciu? — Nu. Mama îşi muşcă buza. Michael.— PetreceŃi suficient timp împreună? — Nu. Ea lucrează alte optzeci. Iar eu ştiam exact ce gîndeşte: doi au păŃit-o. la telefon. Se încruntă şi dădu ochii peste cap. spuse ea cu glasul uşor tremurat. — Îmi pare rău. mamă. Nu aveam nevoie de milă. i-am povestit despre "Domnul" şi. că s-a întîmplat ceva. Chiar dacă povestea apăruse în ziarele din Memphis. — AveŃi probleme? mă întrebă. mamă. a mai rămas unul. — Am ştiut eu. încercînd să fie tare. — PetreceŃi ceva timp împreună? — Nu prea mult. Am ştiut eu. Trebuie să faci totul pentru căsnicia ta. Avea să primească divorŃul meu ca pe un eşec personal. cu îngrijorare maternă. Banii nu reprezintă totul. Avea să găsească un mod de a se învinovăŃi pe sine. Dar e dificil. Pentru a muta discuŃia pe un făgaş mai interesant. părinŃii mei nu . Mi-am dat seama după vocea ta. atacînd problema direct.

— Sigur că nu. — Ah. Urmăresc statisticile despre criminalitate. — Mă simt bine. E un oraş foarte periculos. — Mă îngrijorează foarte mult situaŃia ta. Tîrziu. Sînt întreg. — N-ai păŃit nimic? mă întrebă ea. îngrijorată. — Claire e în siguranŃă? — Ca toată lumea din Washington. să ştii. eu beam bere şi conduceam cartul. tata şi cu mine am jucat nouă puncte. mamă. Locuieşte la spital şi probabil că acela e locul cel mai potrivit din oraş. iar acum asta. aşa că am venit acasă. mă simt bine. slavă Domnului! Adică. s-a aplecat o clipă peste minge şi a strivit-o sub picior. cu mulŃi nepoŃi. te simŃi bine psihic? — Da. O minge de golf a aterizat în apropiere de verandă şi am aşteptat amîndoi pînă cînd proprietarul ei şi-a făcut apariŃia. vreau să spun. în acea după-amiază.. — SărăcuŃul de tine. Mai . Mai întîi Claire. Nu ştiu care dintre părinŃii mei a suferit cel mai mult de pe urma vizitei mele. Firma a vrut să-mi iau cîteva zile libere.. O doamnă îndesată s-a rostogolit dintr-un cart. Mama a plecat să mai aducă ceai şi să-şi şteargă ochii înlăcrimaŃi. Tata dorea ca băieŃii lui să urce rapid pe scara socială şi să se bucure de răsplata succesului obŃinut cu trudă. GlonŃul a trecut pe lîngă mine. Nici urmă de rană. Mama dorea familii puternice. Sînt aici. El juca. — Aproape la fel de periculos ca Memphis. A nins zdravăn aseară şi era momentul potrivit ca să plec.citiseră nimic.

ca să-şi impună Ńeluri în viaŃă. punctă cu o lovitură violentă. să muncească din greu. în forŃă. ridicînd mingea şi pornind înainte. — Unde vrei să te muŃi? — Nu ştiu. ca să mă adun înainte de a pătrunde din nou. singur în cart. aşa că el credea că mă relaxez vreo două zile.trebuia mult pentru ca golful să-şi dovedească efectele magice asupra mea. — Bine ai venit în lumea reală! Crezi că acela care stă toată ziua la strung. de unde ştii că iarba e mai verde. în fabrică. tată. Îşi împinsese toŃi fiii de la spate. — Ce vrea să însemne asta? — Înseamnă că m-am săturat de ceea ce fac. E prea devreme pentru asta. cînd am ajuns în dreptul celui de-al treilea punct lovit. aşteptînd să se elibereze Ńinta următoare. ale căror acŃiuni să fie în totalitate îndreptate spre cîştigarea multor bani şi . şi m-am întrebat de ce mă înfricoşa atît de mult omul acela cu părul cărunt. L-am urmat. nu de a lui. căutam împreună mingea lui prin tufişuri şi mi se adresa din nou: — Vrei să-Ńi schimbi munca? — Mă gîndesc s-o fac. i-am spus. — Atunci. — M-am cam săturat să lucrez la firma asta mare. Eram nervos şi această nervozitate mă scotea din sărite. urmărindu-l cum îşi continuă traseul pe pajişte. nu se satură de ceea ce face? Măcar tu te îmbogăŃeşti din ce faci. Repetasem povestea cu "Domnul" în timpul prînzului. eram gata de discuŃii. pe poteca pavată. lovitură după lovitură. Încă n-am căutat un alt loc. dacă nu ai căutat? spuse el. Era vorba de viaŃa mea. După alte două lovituri. Cu aceste cuvinte. După două beri reci. să facă eforturi pentru a deveni Oameni Mari. în arenă.

din asta. — Ce naiba mai e şi asta? — E atunci cînd lucrezi pentru binele societăŃii. — Mă gîndesc la dreptul public. łeluri precise. cu atît mai mulŃi membri ai societăŃii puteau beneficia. Din cauza mea. Desigur. dar loviturile lui erau din ce în ce mai slabe. începu să dea vina pe crosă. eu nu mă născusem cu o conştiinŃă socială. nu se mai concentra. . cu toată puterea. acest lucru.transformarea în realitate a visului american. i-am spus. cu cît aveam mai mult succes. pe undeva. Politica aparŃinea celor doritori să joace acest joc şi. Ca şi fraŃii mei. avea să se împlinească şi ceva bun. mă simŃeam slab. ai devenit democrat? Ai stat prea mult la Washington. El. categoric. Am străbătut în tăcere restul drumului pînă la următorul punct de lovire. Tata rată a cincea lovitură şi. Am fost învăŃaŃi să fim productivi şi. — Poate că eu nu caut păşuni mai verzi. Făceam donaŃii către biserică. prosperitate. muncă multă. pentru că Biblia ne sugerează. Ca de obicei. pentru că legea o cere. din aceste ofrande. — Dar ce. Plăteam impozite guvernului. în plus. iar noi ne aduceam contribuŃia noastră. pentru că nu înfruntasem subiectul cu curaj. într-un fel sau altul. joc cinstit. Tata era un jucător bun de golf. De fapt. au ajuns majoritari. — Ce-ar fi să mergi pînă la capăt şi să-mi spui clar ceea ce vrei să spui? mă îndemnă el. — Sînt mulŃi republicani la Washington. oamenii cinstiŃi nu puteau face bani. urcînd din nou în cart. fără să scoŃi prea mulŃi bani. plătise tot de ce avem noi nevoie.

nimic mai mult. aşa că vorbele mele l-au blocat. Am aflat ultimele bîrfe. — Se poate. îmi spuse: — Deci. la prînz. deci? Nu i-am răspuns. — Nu suport să te văd că dai cu piciorul unei cariere frumoase. Mingea era iremediabil pierdută şi el nici nu o căuta cu prea mare elan. iar tu trebuie să schimbi societatea. dar nici una nu mă interesa. Dar numai pentru o clipă. după ea. nu ştiu ce beŃivan se alege cu un glonŃ în cap. Despre asta e vorba? — Nu era beŃivan. cariera mea şi nepoŃii pe care îi vedeau atît de rar. Nu avea de gînd să cedeze nimic de la el. — Unul dintre ăia. Aruncă o alta pe pajişte. vineri . Ai muncit prea mult. Am vorbit despre vechi prieteni şi foşti vecini. grăbit. Tata comandase un B-52 în primii ani de război în Vietnam. cîtuşi de puŃin. îmi spuse. fiule. cu patru ore înainte de zborul meu şi m-am întors la viaŃa mea încurcată în capitală. I-am dus la cină într-un restaurant foarte plăcut. acasă era pustiu cînd m-am întors. Ne-am străduit din răsputeri să evităm să vorbim despre Claire. A luptat în Vietnam. — Ai nevoie de o pauză. 7 BineînŃeles. Vei deveni partener în cîŃiva ani.Căutîndu-şi din nou mingea. Acesta părea remediul la care se gîndea toată lumea. I-am lăsat vineri. o lovi jalnic şi porni.

Urmîndu-mi exemplul. foarte curînd. şi vom înfrunta realitatea. apoi am plecat într-o lungă plimbare. la intrarea în restaurante se formau cozi. poate chiar duminică. Afară erau minus douăsprezece grade şi bătea un vînt tăios. pe geamul din dormitor. intime. Mă ruga să o sun cînd ajung acasă. Ne vom da pe faŃă sentimentele şi temerile şi. Am sunat la părinŃii ei şi le-am întrerupt cina. probabil la masa din bucătărie. rîzînd şi bucurîndu-se de căldură. Nu părea să aibă de gînd să se topească. înainte de a ne confrunta noi înşine cu adevărul. Am reuşit să înnodăm o conversaŃie de cinci minute. barurile erau pline. şi totuşi. Ştiam că ea vrea să se retragă. apăruse ceva nou. apoi am intrat pe Strada M. pentru vreo două zile. nu era surprinzător că amîndoi eram sinceri cu familiile noastre. Nu menŃiona nici un motiv. pînă cînd au început să sune convingător. ne vom aşeza undeva. totuşi. doar că nu aveam idee cît de mult. iar frigul îmi pătrundea pînă la oase. vom începe să ne planificăm viitorul separat. iar . aşezate ordonat. Mă săturasem. într-adevăr. în care s-a stabilit că amîndoi eram. Un bilet pe tejgheaua din bucătărie. încă acoperită de zăpadă. în Providence. Am trecut pe lîngă case frumoase. eram foarte sigur. mi-am făcut cafea şi am băut o ceaşcă. unde zăream familii adevărate mîncînd. că la Memphis era frumos şi la fel şi la Providence. într-o zi. bine sănătoşi. şi am decis că. Îmi imaginam că şi Claire le spune părinŃilor ei aceeaşi poveste lugubră cu care eu îi împovărasem pe ai mei. Am exersat cu voce tare cuvintele pe care aveam să i le spun. urmărind cu privirea maşinile care îşi croiau drum pe Strada P. Claire plecase acasă. la urma urmelor. privind afară. Era trist şi ciudat. Am închis.seara. că familiile erau bine şi că ea avea să se întoarcă în cursul după-amiezii de duminică.

şi încă unul abia observat. ascultînd ritmurile de blues cu zăpada pînă la glezne.cafenelele erau înŃesate de lume. fără probleme de conştiinŃă. nu bătrîn. La un moment dat. absenŃa lui Claire în weekend mi-ar fi oferit o scuză. stînd lîngă foc. Eram obosit. care vorbea foarte tare de la un telefon celular. Aveam treizeci şi doi de ani. mult după plecarea mea. dar în ultimii şapte lucrasem mai mult decît majoritatea oamenilor în douăzeci. la numai cîteva minute după retragerea mea de acolo. l-am îndesat într-un buzunar şi m-am tîrît înapoi. — Aaa. Fetele drăguŃe de acolo nici nu s-ar mai fi uitat la mine. mîncînd în semiîntuneric. Mi-am cumpărat un sandviş. aveau să fie luate în grijă de alte cohorte de avocaŃi tineri. foarte singur. suna telefonul. după ora noua. pe poziŃii. Eram îngheŃat şi începuse iar să ningă. mîndră. care păreau atît de cruciale. Era Mordecai Green. Acum. Pentru prima dată în viaŃă. ninge din nou şi nu avem destule ajutoare. nu chiar. Mi-am turnat o porŃie zdravănă de băutură şi am aprins focul. Plecarea mea ar fi fost doar un mic obstacol pentru firmă. spre casă. iar clienŃii şi problemele lor. M-am oprit la fereastra unui club. Firma Drake & Sweeney avea să reziste. numai gîndul ăsta îmi producea greaŃa. privind perechile tinere care beau cîte ceva şi dansau. dar mă apropiam periculos de mult de vîrsta mijlocie şi am acceptat ideea că nu mai sunt un proaspăt absolvent de colegiu. Altădată. — Eşti ocupat? mă întrebă el. PoŃi să ne acorzi cîteva ore din timpul tău? — Ce anume să fac? . Care-i treaba? — E frig al naibii. trezindu-mă brusc din visarea cu ochii deschişi. Biroul meu avea toate şansele să fie ocupat. ca să mă mut la birou. mă simŃeam trecut de vîrsta tinereŃii.

pătată de cafea şi vopsea — o relicvă din vremea sentimentele şi temerile şi. vom începe să ne planificăm viitorul separat. eram foarte sigur. Ştiam că ea vrea să se retragă. cu fiecare cuvînt. Afară erau minus douăsprezece grade şi bătea un vînt tăios. În raftul de sus al unei debarale am găsit o haină veche de jeans bleu. cu dublură de lînă. — Mda. doar că nu aveam idee cît de mult. Am vrut să întreb dacă ar trebui să-mi iau un pistol cu mine. Mă întrebam dacă el are aşa ceva. Voi fi acolo în douăzeci de minute. pentru că Mordecai mă chema într-o zonă de luptă. cu inima începînd să-mi bată mai repede. — Atunci te pricepi. M-am schimbat într-o pereche de jeans. Adăposturile şi centrele de masă sînt pline ochi şi nu avem destui voluntari. preŃiosul meu Lexus? — Ai reŃinut? răcni el. apoi am plecat într-o lungă plimbare. pe partea dreaptă a drumului. FundaŃia creştină Ebenezer. Mi-am scos din portofel cărŃile de credit şi cea mai mare parte din bani. pînă cînd au început să sune convingător. unde să vin? — Sîntem cam la vreo zece rînduri de blocuri distanŃă de birou. — Ştii să întinzi unt de alune pe pîine? — Cred că da. Dar el era negru. tremurînd din ce în ce mai mult. — Bine. i-am răspuns curajos. Avem într-adevăr nevoie de oameni capabili aici. La intersecŃia străzii 13 cu Euclid. Am exersat cu voce tare cuvintele pe care aveam să i le spun. un tricou flauşat şi ghete de comandă. după o pauză. iar eu nu. ai să vezi o biserică galbenă. Sîntem la subsol. bune pentru excursii. Am notat totul în grabă.— Să munceşti. Dar maşina. — Nu sunt sigur că mă pricep. iar frigul îmi pătrundea pînă la .

spre casă. iar cafenelele erau înŃesate de lume. barurile erau pline. aromele mîncării şi gazul încălzit se amestecau într-un aer greu. Eram obosit. aveau să fie luate în grija de alte cohorte de avocaŃi tineri. apoi am intrat pe Strada M. ca să mă mut la birou. Acum. Fetele drăguŃe de acolo nici nu s-ar mai fi uitat la mine. mîncînd în semiîntuneric. iar clienŃii şi problemele lor. pe poziŃii. a dat peste mine şi mi-am . dar nu neplăcut. la numai cîteva minute după retragerea mea de acolo. privind perechile tinere care beau cîte ceva şi dansau. Plecarea mea ar fi fost doar un mic obstacol pentru firmă. mult după plecarea mea. mîndră. Eram îngheŃat şi începuse iar să ningă. Aveam treizeci şi doi de ani. la intrarea în restaurante se formau cozi. Mi-am turnat o porŃie zdravănă de băutură şi am aprins focul. iar mirosurile. mă simŃeam trecut de vîrsta tinereŃii. M-am oprit la fereastra unui club. dar mă apropiam periculos de mult de vîrsta mijlocie şi am acceptat ideea că nu mai sînt un proaspăt absolvent de colegiu. Un vagabond îmbrăcat cu tot felul de haine puse unele peste altele. În cameră era cald. intime. absenŃa lui Claire în weekend mi-ar fi oferit o scuză. Firma Drake & Sweeney avea să reziste. Altădată. fără probleme de conştiinŃă. foarte singur. stînd lîngă foc. Pentru prima dată în viaŃă. şi încă unul abia observat. aşezate ordonat. nu bătrîn. care păreau atît de cruciale. Biroul meu avea toate şansele să fie ocupat. ascultînd ritmurile de blues cu zăpada pînă la glezne.oase. cam cum era şi "Domnul". rîzînd şi bucurîndu-se de căldură. l-am îndesat într-un buzunar şi m-am tîrît înapoi. Am trecut pe lîngă case frumoase. Mi-am cumpărat un sandviş. dar în ultimii şapte lucrasem mai mult decît majoritatea oamenilor în douăzeci. numai gîndul ăsta îmi producea greaŃă. unde zăream familii adevărate mîncînd.

savurînd căldura şi atingerea hranei în gură. — E o nebunie. apoi un măr şi o prăjitură micuŃă. bucăŃile de pui . ale căror nume nici nu le-am auzit. două felii de pîine. arătînd spre o tavă plină cu felii de pîine albă. Li se dădea o farfurie de carton. spuse el. o cană de plastic cu lingură şi un şerveŃel. AlŃii mîncau cît puteau de repede. iar el s-a arătat încîntat să mă vadă. morcovi. îi aştepta un pahar cu suc de mere. Cei mai mulŃi păreau să mănînce încet. muştar şi maioneză acolo. o felie de cîrnat. Ai cîmaŃi aici. fiecare cu cîte o oală mare de supa fierbînd deasupra. La sfîrşit. ceapă. Ninsoare puternică. apoi se îndepărtau. Pe măsură ce înaintau. Majoritatea şopteau "mulŃumesc" voluntarului care le dădea sucul. spuse el. — Te prinzi repede. aroma care le mîngîia faŃa. îngheŃ — iar noi lucrăm toată noaptea. Lîngă mine se afla un aragaz cu patru ochiuri. dar se uitau întotdeauna la mîncarea ce-i aştepta. roşii şi pui Întregi. Ai înŃeles? — Sigur. M-am dus direct la Mordecai.dat seama că era momentul să mă mişc de acolo. cu un cuŃit mare. Ia pîinea aceea de acolo! îmi spuse. Chiar şi copiii erau cuminŃi şi grijulii cu mîncarea. Apoi am încetinit ritmul şi am început să-i urmăresc pe cei aflaŃi la rind. Ńinînd cu mare grijă farfuria şi cana. bătîndu-mă pe umăr şi făcîndu-se nevăzut. Ńineau ochii plecaŃi. cana se umplea cu supă. Ne-am strîns mîinile ca nişte vechi prieteni şi m-a prezentat altor doi voluntari. Am făcut în grabă zece sandvişuri şi m-am declarat harnic. În partea cealaltă era aşezată o masă plină cu Ńelină. li se punea o jumătate de sandviş pe farfurie. Un voluntar tăia. Am luat-o şi l-am urmat pînă la una din mese. — E într-adevăr complicat.

CîŃiva aduceau mîncarea la mesele de serviciu. singurul care făcea sandvişuri eram eu. — Pîinea asta nu e prea proaspătă. Se aşeză pe marginea mesei şi începu să cerceteze lumea. — MulŃumesc. Tu mănînci aici? — Rareori. — Te descurci? — Sînt un adevărat expert. am început eu. — Mai întîi sînt om.şi mărunŃea legumele. E o delicatesă. E posibil să fii şi una. dacă vrei. mă anunŃă Mordecai. Se aplecă sub masă şi luă de acolo o cutie de cinci kilograme cu unt de alune. — Care sînt primele cuvinte care-Ńi vin în minte? . Tocmai m-am servit. Se uita cum muncesc. De obicei avem numai legume. cu supă de legume şi mere. dar e gratuită. i-am răspuns. abia apoi avocat. PoŃi lua şi tu un sandviş. Vine de la o brutărie mare — e ceea ce le rămîne de pe o zi pe alta. întinzînd untul de alune. Totul provine din donaŃii. era evident că Mordecai nu Ńinuse un astfel de regim. Azi avem noroc. — E pentru prima dată cînd vii într-un adăpost? — Da. Pentru moment. şi alta — nu pune chiar aşa de mult acolo! Trebuie să fim eficienŃi. Rîndul se mai rărise şi el avea chef de vorbă. — De unde vine mîncarea? — Din rezerve. pentru că se dă pui. — Avem nevoie de mai multe sandvişuri cu unt de alune. — Am crezut că eşti avocat. revenind în bucătărie. După cum arăta. AlŃi doi voluntari se ocupau de aragaz. — Nu.

aproximativ. — Zece mii? — Da. pentru că nu e prea simplu să-i numeri. Dar o să-Ńi treacă. — Deci. probabil. alŃi douăzeci de mii. sînt cel puŃin cinci mii de oameni pe străzi? am întrebat. Acesta e doar un adăpost de urgenŃă. — Cel puŃin. fără să-mi ascund uimirea. unde sînt adăposturile? — Risipite prin tot oraşul. . un adăpost. cealaltă jumătate de stat. dar nu e. dintre acestea din urmă. — CîŃi oameni locuiesc aici? — Nici unul. datorită reducerilor de buget. Am încercat să înŃeleg. SupravieŃuiesc acolo cît timp vremea e suportabilă. Aş zice că vreo zece mii. În seara asta ar fi îngheŃat de-a binelea. Biserica are amabilitatea să-şi deschidă porŃile cînd e vreme rea. iar asta. — Cîte paturi? — Cinci mii. alŃii în staŃiile de autobuz sau pe sub poduri. — Era de aşteptat. Sînt vreo douăzeci — jumătate. mai scapă o lună-două de traiul fără căpătîi. Trăiesc în clădiri abandonate — şi sînt cei mai norocoşi. unde trăiesc aceşti oameni? — Unii dorm pe unde apucă. care mai stau pe la familii şi prieteni. două se vor închide. alŃii. Mai sînt. — CîŃi oameni nu au adăpost? — Asta e întotdeauna o întrebare dificilă. pentru prînz şi cină. dacă ne referim numai la oamenii străzii. — Atunci. Unii stau în parcuri. pe străzi. deschise cu fonduri private. Bucătăria e deschisă zilnic. — Atunci.— Fără speranŃă. propriu-zis.

Cu patru ani mai înainte. Bebeluşul părea să doarmă. Mă încerca. Unul îi aşeză într-un colŃ. odată intrată în adăpost. nimic mai mult. Am continuat să-i urmărim pe mama aceea şi pe cei patru . i-am spus. iar eu nu aveam de gînd să mă las prins. Mordecai şi cu mine priveam scena.Un voluntar ne ceru nişte sandvişuri. dar prea puŃine hăinuŃe pe ei. dintre care unul purta o pereche de pantaloni scurŃi şi şosete desperecheate. Era un loc liber la o masă. în vreme ce celălalt îi acoperi cu pături. dar cui îi păsa? — Ce-o să se întîmple cu ea. cumva. Uşa s-a deschis şi o mamă tînără a intrat încet. De ce? — Din curiozitate. în oarecare măsură. cu sinceritate. CeilalŃi doi copii aveau cel puŃin pantofi. Mama arăta cam ameŃită şi. Îşi conduse familia spre mîncare şi doi voluntari zîmbitori săriră să o ajute. Avea un prosop legat peste umeri. dar era bine să fie limpede că munca asta pe gratis nu trebuia să deranjeze. — Eu lucrez la cazuri penale. Nu eram pregătit să mă implic. Firma mea făcea propagandă activităŃilor pro bono printre asociaŃi. cu mîndrie şi. Membrii baroului susŃin multe cazuri pro bono în favoarea celor fără adăpost. Încercam să nu arăt prea curios. fără pantofi. ajutasem un partener al firmei să scrie un raport despre un om închis în Texas. împreună. lîngă bucătărie. numărul orelor plătite. am făcut încă o duzină. nu mai ştiu ce să facă. — Cine ştie? De ce n-o întrebi pe ea? Asta m-a cam încurcat. Ńinînd în braŃe un copil şi urmată de alŃi trei. şi începu să le dea de mîncare. Pe urmă ne-am oprit să privim iarăşi lumea. — Eşti membru activ în asociaŃia avocaŃilor din capitală? — Oarecum. Mordecai începu să mă ajute şi. după ce se termină viscolul? am întrebat.

copii ai ei. Doi dintre ei, care abia se ridicaseră pe picioare, mîncaseră mai întîi prăjiturile, aşteptînd ca supa să se răcească. Mama părea fie drogata, fie în stare de şoc. — Există vreun loc unde femeia asta ar putea să se ducă chiar acum să locuiască? am întrebat — Probabil că nu, mi-a răspuns Mordecai, nonşalant, legănîndu-şi picioarele mari pe lîngă marginea mesei. La data de ieri, lista de aşteptare pentru adăposturi de urgenŃă avea cinci sute de nume. — Adăposturi de urgenŃă? — Da. Există un adăpost pentru temperaturi extrem de scăzute, pe care primăria are amabilitatea să-l deschidă cînd se ajunge sub punctul de îngheŃ. Aceea ar putea fi singura ei şansă, dar sînt sigur că în seara asta e plin ochi. Pe urmă, primăria este la fel de amabilă şi închide adăpostul cînd gheaŃa începe să se topească. Ajutorul de bucătar trebuia să plece şi, cum eu eram voluntarul cel mai apropiat şi care nu avea, pentru moment, nimic de făcut, a trebuit să intru în acŃiune. In vreme ce Mordecai făcea sandvişuri, eu tocam Ńelină, morcovi şi ceapă şi asta a durat cam o oră, sub privirile atente ale domnişoarei Dolly, una dintre membrele fondatoare ale bisericii, care de unsprezece ani se ocupa de hrănirea vagabonzilor. Era bucătăria ei. Eu eram onorat să mă aflu acolo şi, la un moment dat, mi-a atras atenŃia că tăiam Ńelina în bucăŃi prea mari. Le-am micşorat imediat. Femeia avea un şorŃ alb şi imaculat şi era teribil de mîndră de ceea ce făcea. — E oare posibil să te obişnuieşti cu imaginea acestor oameni? am întrebat-o, la un moment dat. Stăteam amîndoi în faŃa aragazului şi atenŃia ne fusese atrasă de o ceartă, undeva la capătul sălii. Mordecai şi preotul au intervenit şi lucrurile s-au calmat.

— Niciodată, drăguŃă, mi-a răspuns ea, ştergîndu-şi mîinile cu un prosop. Dar în Proverbe se spune: "Fericit acela care îi hrăneşte pe sărmani". Asta mă ajută să merg mai departe. Se întoarse şi amestecă uşor în supă. — Puii sînt gata, spuse întorcîndu-se spre mine. — Asta ce înseamnă? — Înseamnă că trebuie să iei puii de pe foc, să torni supa în oala de acolo, să laşi carnea să se răcească şi apoi să o scoŃi de pe oase. Dezosatul era o adevărată artă, mai ales dacă foloseai metoda domnişoarei Dolly. M-am fript la degete şi, pînă să termin, aveam chiar băşici.

8 Mordecai m-a condus spre hol, pe o scară întunecoasă. — Ai grijă pe unde calci, mi-a spus aproape şoptit cînd am trecut de uşile batante şi am intrat în sanctuar. Locul era puŃin luminat, oamenii încercau să-şi găsească un loc de dormit peste tot. Erau risipiŃi prin strane şi sforăiau. AlŃii stăteau ghemuiŃi pe sub rîndurile de bănci, iar mai multe mame încercau să-şi liniştească copiii. Culoarul era plin de lume întinsă pe jos şi abia am reuşit să ne strecurăm pînă la amvon. Strana corului era şi ea plină. — Nu sînt multe biserici care ar face aşa ceva, mi-a şoptit el cînd ne-am oprit lîngă masa altarului şi ne-am uitat din nou peste rîndurile de bănci. Le înŃelegeam ezitarea. — Ce se întîmplă duminica? l-am întrebat şi eu, tot în şoaptă.

— Depinde de vreme. Pastorul este unul de-ai noştri. O dată a anulat slujba, ca să nu-i dea afară. Nu eram sigur ce înseamnă "unul de-ai noştri", dar nu mă simŃeam ca unul dintre membrii acestui club. Am auzit tavanul scîrŃîind şi mi-am dat seama că, deasupra noastră, se afla un balcon în formă de U. Mi-am mijit puŃin ochii şi, încet, am descoperit cu privirea o altă masă de oameni întinşi pe rîndurile de scaune de acolo. Mordecai îi văzu şi el. — Ce mulŃi sunt... am mormăit, incapabil să-mi sfîrşesc gîndul. — Noi nu-i numărăm. Doar le dăm hrană şi adăpost. O rafală de vînt a lovit clădirea şi ferestrele au început să se zguduie. În sanctuar era mult mai frig decît în subsol. Am trecut, în vîrful picioarelor, peste trupurile întinse şi am ieşit printr-o uşă de lîngă orgă. Era aproape unsprezece noaptea. Subsolul era încă aglomerat, dar nimeni nu mai stătea la rînd la supă. — Vino după mine, îmi spuse Mordecai. Luă o cană de plastic şi i-o dădu unui voluntar, să i-o umple. — Hai să vedem cum găteşti, rosti el zîmbind. Ne-am aşezat printre ceilalŃi, la o masă pliantă, cu coatele înghesuite de oamenii străzii. El mînca şi vorbea, ca şi cum n-ar fi avut nici o grijă; eu nu puteam face la fel. Mă jucam cu supa care, mulŃumită domnişoarei Dolly, era într-adevăr foarte bună, dar nu puteam ignora faptul că eu, Michael Brock, băiat alb şi bogat din Memphis, care studiase la Yale şi lucra la Drake & Sweeney, stăteam printre vagabonzi, în subsolul unei biserici din inima cartierului de nord-vest al capitalei, Washington D. C... Mai văzusem încă o faŃă albă, aceea a unui om de vîrstă mijlocie, care mîncase şi se făcuse nevăzut.

Eram sigur că puteam să-mi iau adio de la Lexus-ul meu, sigur că nu puteam supravieŃui nici cinci minute în afara acelei clădiri. Am jurat, în sinea mea, să rămîn pe lîngă Mordecai, oricînd şi oriunde s-ar afla. — E bună supa asta, decretă el. Nu e întotdeauna la fel, îmi explică. Depinde de ce avem. Iar reŃeta diferă, în funcŃie de loc. — Zilele trecute am primit tăiŃei, la Masa Sfintei Martha, spuse bărbatul aşezat în dreapta mea şi al cărui cot era mai aproape de cana mea cu supă decît al meu. — TăiŃei? întrebă Mordecai, prefăcîndu-se mirat. În supă? — Da. Cam o dat' pe lună primeşti tăiŃei. Da' sigur că acu' ştie toată lumea, aşa că e greu de găsit loc la masă. Nu-mi dădeam seama dacă omul glumea sau nu, dar ochii îi zîmbeau. Ideea unui vagabond care să fie nemulŃumit de lipsa unui Ioc liber la cantina lui preferată mi s-a părut ilară. Era greu să găseşti un loc la masă — de cîte ori auzisem asta la prietenii mei din Georgetown? Mordecai zîmbi. — Cum te numeşti? îl întrebă el pe bărbatul necunoscut. Aveam să descopăr că Mordecai dorea întotdeauna să lege numele de figuri. Vagabonzii pe care îi iubea erau mai mult decît simple victime; erau oameni de-ai lui. Chiar şi pentru mine era vorba de o curiozitate firească. Doream să ştiu cum devine cineva vagabond. Ce anume se produce, în vastul nostru sistem de asigurări sociale, pentru a le permite americanilor să ajungă atît de săraci, încît să locuiască pe sub poduri? — Drano, răspunse omul, ronŃăind una dintre bucăŃile mele mai mari de Ńelină. — Drano? întrebă Mordecai. — Drano, repetă omul.

— Care e numele tău mic? — Nu am aşa ceva. Sînt prea sărac. — Cine Ńi-a dat numele Drano? — Maică-mea. — CîŃi ani aveai cînd Ńi-a spus Drano? — Vreo cinci. — De ce Drano? — Avea un copil mic care nu mai tăcea din gură, plîngea tot timpul de nu putea dormi nimeni. I-am dat eu nişte praf de gîndaci. Spuse povestea în timp ce amesteca în supă cu lingura. Era bine exersată, bine relatată, dar eu nu credeam un cuvinŃel. AlŃii însă ascultau şi Drano se simŃea bine. — Ce s-a întîmplat cu copilul? îl întrebă Mordecai, prefăcîndu-se serios. — A murit. — Pare să fi fost vorba de fratele tău. — Nu. De sora mea. — Aşa deci. łi-ai omorît sora. — Mda, numai că după aceea am dormit pe săturate. Mordecai îmi făcu semn cu ochiul, ca şi cum ar mai fi auzit el destule dintr-astea. — Unde locuieşti, Drano? l-am întrebat şi eu. — Aici, în capitală. — Unde stai? îl întrebă Mordecai, corectîndu-mi exprimarea prea sofisticată. — Ici şi colo. Am o mulŃime de dame bogate, care mă plătesc să le Ńin companie. Doi tipi aflaŃi de cealaltă parte a lui Drano găsiră ideea amuzantă. Unul pufni, celălalt izbucni în rîs. — Unde primeşti scrisori? îl întrebă Mordecai. — La poştă, răspunse bărbatul.

Drano avea un răspuns prompt pentru orice întrebare, aşa că l-am lăsat amîndoi în pace. Domnişoara Dolly pregăti cafeaua pentru voluntari, după ce stinse aragazul. Vagabonzii se pregăteau de culcare. Alături de Mordecai, m-am aşezat pe marginea unei mese, în bucătăria întunecată, sorbind cîte o gură de cafea şi privind, prin ferestruica de serviciu, la cei îngrămădiŃi acolo. — Pînă cînd ai de gînd să mai stai? l-am întrebat. — Depinde, mi-a răspuns, ridicînd din umeri. Cu două sute de oameni ca ei, strînşi în aceeaşi încăpere, se întîmplă întotdeauna cîte ceva. Pastorul e mai liniştit dacă rămîn aici. — Toată noaptea? — S-a întîmplat de multe ori. Nu-mi planificasem să dorm cu oamenii aceia. Nici nu prevăzusem că voi părăsi clădirea fără să fiu păzit de Mordecai. — Eşti liber să pleci oricînd doreşti, mă linişti el. Plecarea era cea mai proastă dintre variantele mele mai limitate. Vineri seară, miezul nopŃii, pe străzile din Washington. Un tînăr alb, cu o maşină frumoasă. Cu sau fără zăpadă, nu-mi dădeam prea multe şanse. — Ai familie? l-am întrebat. — Da. SoŃia mea e secretară la Departamentul Muncii. Avem trei băieŃi. Unul e la colegiu, altul în armată. Vocea începu să-i tremure înainte de a ajunge la al treilea. Nu aveam de gînd să fiu indiscret. — Şi unul pe care l-am pierdut pe străzi, acum zece ani. Din cauza bandelor rivale. — Îmi pare rău. — Dar tu? — Însurat, fără copii. M-am gîndit la Claire, pentru prima dată după multe ore.

Cum ar fi reacŃionat dacă ar fi ştiut unde mă aflu? Nici unul dintre noi nu-şi găsise timp pentru nimic din ceea ce ar fi avut vreo legătură oricît de vagă cu munca de caritate. Ar fi murmurat, ca pentru sine: "S-a Ńicnit de tot", sau ceva în genul ăsta. PuŃin îmi păsa. — Ce face soŃia ta? mă întrebă el, încercînd să înfiripe o conversaŃie. — E chirurg rezident la Georgetown. — AŃi ajuns amîndoi departe, aşa s-ar spune. Tu vei fi partener într-o mare firmă, ea va fi chirurg. Un alt vis american. — Aşa cred. Pastorul îşi făcu apariŃia de pe undeva şi îl trase pe Mordecai după el, în bucătărie, ca să-i spună ceva în şoaptă. Eu am luat patru prăjiturele dintr-un bol şi m-am îndreptat spre colŃul în care mama cea tînără dormea cu capul proptit pe pernă şi bebeluşul strîns sub braŃ. CeilalŃi doi copii mai mici nici nu mişcau sub pături. Dar cel mai mare era treaz. M-am lăsat pe vine lîngă el şi i-am întins o prăjitură. A luat-o, cu ochii sclipind. Sub privirile mele, a înghiŃit-o pînă la ultima firimitură, apoi a mai vrut una. Era mic şi osos, nu mai mare de patru ani. Capul mamei căzu în piept, trezind-o. Mă privi cu ochi trişti, obosiŃi, apoi înŃelese că mă jucam de-a prăjitura cu copilul ei. Îmi zîmbi chinuit, apoi îşi aranja din nou perna. — Cum te cheamă? l-am întrebat în şoaptă pe băiat. După două prăjituri, era prietenul meu pe viaŃă. — Ontario, mi-a răspuns rar şi moale. — CîŃi ani ai? Băiatul ridică patru degeŃele, apoi lăsă unul în jos, apoi îl ridică din nou.

cu spatele lipit de perete. cu capul micuŃ: aşezat pe picioarele mamei lui. În cele din urmă.— Patru? l-am întrebat. Nu mai ştiam ce să-l întreb. ca să calmeze pe cîte cineva. Subsolul era uneori cufundat în tăcere. Îmi răspunse şi el tot cu un zîmbet. bebeluşul începu să Ńipe. Copilul a dat una pe gît şi apoi i-am dat-o şi pe a doua. drept răspuns. Locuiau într-o maşină. se hotărî să mă întrebe: — Mai ai suc de mere? — Sigur că da. în semn de aprobare şi a întins mîna după încă o prăjitură. El a dat din cap. el îmi dăduse trei răspunsuri sincere. Din timp în timp. i-am zis. — Într-o maşină. — Spune mulŃumesc. Vaietul lui. ca să-l mai preocupe şi conversaŃia. Cei care nu sînt învăŃaŃi să doarmă într-un pat nu au somnul uşor. Voiam să alerg la Mordecai şi să-l întreb ce e de făcut cînd afli că unii oameni locuiesc într-o maşină. M-am strecurat în bucătărie. Mordecai trecea printre trupuri. i-am răspuns şi m-am dus la bucătărie să umplu două căni. dar niciodată liniştit. Era atît de masiv şi de impunător. În clipa aceea. I-aş fi dat orice. — Unde stai? am şoptit eu. Ontario adormi. Îi pusesem trei întrebări. Am găsit un scaun pliant şi m-am aşezat lîngă Ontario. pe care i-am dat-o bucuros. uimitor . mi-am turnat încă o ceaşcă de cafea şi m-am întors pe scaunul meu din colŃul încăperii. — MulŃumesc. Mi-a trebuit o clipă ca să înŃeleg exact. El era prea ocupat cu mîncatul. mi-a şoptit şi el. Cu stomacul iarăşi plin. încît nimeni nu îndrăznea să-i pună autoritatea Ia îndoială. a răspuns şi a întins mîna după încă o prăjitură. dar am rămas acolo. zîmbindu-i lui Ontario.

deşi eram sigur că aproape simŃeam păduchii trecînd din părul lui într-al meu.de puternic. Spre uşurarea şi surprinderea mea. Scoase la lumină un pachet de Pampers. te rog. vorbindu-i şi căutînd un prosop. — Treabă mică sau treabă mare? m-a întrebat şi el. — Nu ştiu. în timp ce mă îndreptam spre aragaz. în încercarea de a-i cîştiga încrederea. Haina mea de jeans bleu avea o pată . comentă el. — Ce drăguŃ. Mi-am dat seama de asta cînd i-am pus uşor capul pe umărul meu şi am început să-l bat uşor pe spate. copilul tăcu. fericit. Unde mă aflam? Ce naiba făceam? Ce-ar fi zis prietenii mei dacă m-ar fi văzut în bucătăria întunecată. care să-mi vină în ajutor. Aveam mîna udă. Fără să mă gîndesc. bătîndu-l pe spate. — Avem ceva scutece pe aici? l-am întrebat în şoaptă. m-am întins şi am luat bebeluşul. Copilul era uşor ca un fulg şi făcuse pe el. Mama era ameŃită. rugîndu-mă ca scutecul să fie doar umed? Nu mirosea a altceva. Domnişoara Dolly plecase cu o oră înainte. M-am dus la bucătărie. Îi spuse să tacă. grăbeşte-te. zîmbindu-i mamei. îndreptîndu-se spre toalete. îŃi făcea milă şi întreaga încăpere păru să vibreze. obosită. Era uşurată să scape de el. i-am dat copilul cît am putut de repede. apoi îl puse pe umăr şi începu să-l legene. Bebeluşul Ńipa din ce în ce mai tare şi se auzeau murmure de nemulŃumire din partea celorlalŃi locatari. încercînd să potolesc un bebeluş al străzii. frustrată fiindcă fusese sculată din somn. ceva. asurzitor. Ei nici nu-i păsa. îşi făcu apariŃia şi aprinse un bec. cel mai bun prieten al meu. Mordecai. înainte şi înapoi. căutîndu-l disperat pe Mordecai sau pe vreun alt voluntar.

Am învelit-o în haina mea şi am aşezat-o cu grijă între mama ei şi Ontario. . eventual. îmi spuse cu mîndrie. Nu-mi puteam permite să pierd nici o zi şi nici să nu justific ore preŃioase. Mordecai aşeză copilul pe fundul pentru tăiat zarzavaturi. i-am răspuns. pe umărul stîng. Mordecai mă conduse pînă în stradă. 9 De la întîlnirea mea de şoc cu "Domnul". sîmbătă şi trebuia să plec. Iar dacă nu eram în urmă. Maşina era tot acolo unde o lăsasem. pînă cînd a adormit.mare. Cînd rămîneam în urmă. — Multe lucruri nu se învaŃă în şcoli. — Poftim. o curăŃă cu un fel de şervet. eventual. şi ceva în plus. Am plecat. de marŃi. cu ea în braŃe. ceea ce însemna opt mii pe zi. ceea ce se întîmpla numai rareori. vreo oră. lucram cîte douăsprezece ore sîmbăta şi. timp de şase zile. Era aproape trei dimineaŃa. îmi mulŃumi că am venit şi mă trimise în noapte. ConştiinŃa mea proaspăt trezită avea şi ea limitele ei. lăsîndu-l pe Mordecai în faŃa bisericii. M-am învîrtit de colo-colo. şi copilul se dovedi a fi o fetiŃă. privind în urma mea. la fel şi duminica. luînd fetiŃa. pentru o singură zi. îi puse un scutec curat şi mi-o dădu din nou în braŃe. umedă. Timp de cinci ani scosesem în medie doua sute de mii de dolari pe lună. E ca şi nouă. acoperită cu zăpadă proaspătă. Dovedind o incredibilă dexteritate. lucram numai şapte sau opt ore sîmbăta şi. nu mai marcasem nici o oră de munca plătită la Drake & Sweeney. scoase scutecul ud.

Cui i-ar fi plăcut legislaŃia antitrust? Cu un efort de voinŃă. într-o bună zi curînd. încît trebuie să le pui în cutii — şi la ce bun.doar cîteva duminica. La radio se anunŃa că temperatura va urca. Nu era de mirare că soŃia mea se înscrisese la facultatea de medicină. Nu voiam să mă duc la birou. M-am întrebat ce mînca Ontario în acel moment. cu dosare atît de groase. pentru mine. Am recunoscut. aveam să fiu omul de care aveau nevoie. situîndu-se între minus şapte şi zero grade. apoi. ca să se intereseze de starea mea. Aveam dreptul să mănînc fără să mă simt vinovat. dar n-am ajuns decît pînă în holul clădirii cînd am fost acostat de unul dintre confraŃii mei . Duminică dimineaŃă. înştiinŃările de la superiori. Uram şirurile ordonate de mesaje telefonice. Cazurile antitrust sînt lungi şi dificile. Micul dejun era alcătuit dintr-un croissant de la brutăria de pe Strada M. Dacă o făceam atît de pătimaş. toate cumpărate cu o mînă pe volan. că munca asta nu-mi plăcuse niciodată. devenind un maestru şi consacrîndu-mă unei specialităŃi. care puneau la cale întîlniri. vorbăria indiscretă a bîrfitorilor şi inevitabilul "Ce mai faci?" de la prieteni. de la cei cu adevărat îngrijoraŃi şi de la cei cărora puŃin le păsa. O sută de avocaŃi implicaŃi produc tone de hîrtii. legislaŃia muncii sau litigii. cu cafea tare. notate pe hîrtii roz. faŃă de mine însumi. stăteam întins în pat. m-am ridicat din pat şi m-am vîrît sub duş. cu ochii în tavan. S-ar fi putut întîmpla să fie vorba despre impozite. în fond? O corporaŃie de un miliard de dolari se lupta cu alta. mi-am zis că ar fi bine să nu mă mai torturez. dar. Gîndul îmi făcea silă. M-am îndreptat spre birou. şi că nu va mai ninge în tot restul săptamînii. aproape incapabil să fac vreo mişcare. mîncarea îşi pierdea din importanŃă.

nu însă înainte de a-mi face favorul unei bătăi prieteneşti pe umăr. aveam de gînd să le arunc la gunoi. Le-am citit încet. aşa că stăteam la birou. să ştii. oricum. — La fel. Dar tu? i-am ripostat. Probabil îl sunaseră spionii. o mare de valuri roz. nu se întîmpla aşa — fapt care o enerva foarte tare — nimic nu-i plăcea mai mult decît să le alinieze în centrul biroului. łine-te tare. Mi-am continuat drumul pe holul îmbrăcat în marmură. Polly avea cîteva moduri de a-mi lăsa mesajele telefonice. Din fericire.de suferinŃă. cînd a intrat Rudolph. le-am adunat unul cîte unul şi le-am pus deoparte. în ordine cronologică. ea mi-ar fi lăsat unul-două bileŃele lîngă aparat. toate perfect aranjate. ca şi cum încurajarea lui ar fi fost crucială. cîteva de la conducerea firmei. din secŃia de comunicaŃii. judecind după urmele lăsate de Polly. totuşi. Dacă eu aş fi avut grijă să returnez convorbirile. pe care. Bruce! Abia puteam să mă Ńin pe picioare. Ńinînd cana în ambele mîini. la vestiar. Nu te lăsa. ca printre sportivi. cîteva urgente. Bruce nu-mai-ştiu-cum. În special Rudolph părea foarte enervat. a coborît la etajul doi. Am încetinit pasul cînd am trecut pe lîngă biroul doamnei Devier şi sala de şedinŃe. amice? — Bine. vreun asistent pus la pîndă . epuizat. pînă cînd mi-am găsit biroul şi m-am prăbuşit în scaunul rotativ din piele. Uite ce doream să-Ńi spun: suntem alături de tine. rostind cu o voce gravă: — Ce mai faci. Eram hotărit să-mi termin cafeaua în linişte şi fără presiuni din afară. Am încuvinŃat cu un gest al capului. Am numărat treizeci şi nouă de mesaje. Dacă. a intrat după mine în lift. privind în gol şi semănînd foarte bine cu unul aflat pe marginea prăpastiei.

tocmai pentru că minciuna nu mă deranja. O mie de dolari pe zi. pe termen scurt. m-a Ńinut sub observaŃie vreo două zile. dar nimeni altcineva. Nu. El avea ordine de atac din partea comitetului executiv şi urma să facă un raport imediat ce ieşea din biroul meu. cu covoare persane şi somon la cină. Minciuna nu mă deranja şi nici nu mă făcea să mă simt prost. — Ar fi trebuit să anunŃi pe cineva.sau poate Bruce. i-am răspuns. Erau prea ocupaŃi. luînd loc. — Bună. picior peste picior. Rudolph. iar eu nu aveam chef să mă las tocat mărunt de Rudolph. Poate că întreaga firmă era în alertă. — Ei. fără cea mai mică umbră de compasiune. Mike. chiar nemiloasă cînd poftea. Dacă reuşeam să-l fac să se mai înmoaie. Rudy. — Psihiatru? — Da. Actuala soŃie şi partenerii îi spuneau aşa. ViaŃa ar fi fost. pregătit pentru a discuta probleme serioase. — Unde ai fost? mă întrebă. Nu-i spusesem niciodată Rudy în faŃă. zău aşa. mai uşoară. N-am dat telefon nimănui. într-unui dintre cabinetele alea mici şi elegante. cam aşa ceva. raportul ar fi fost mai blînd şi mai-marii firmei s-ar fi relaxat. . — La Memphis. dar simŃeam că începe să cedeze. spuse el. încă dur. eram dărîmat. mă salută el înŃepat. — Două zile? Ai stat acolo două zile? — Da. — Bună. cel din lift. — Sub observaŃie? — Da. Firma putea fi dură. — La Memphis? — Mda. simŃeam nevoia să-mi văd părinŃii. Plus că acolo se află şi psihiatrul familiei.

am îndesat mesajele telefonice în buzunar şi am plecat. dar cel puŃin respectam orarul. de pe Strada Massachusetts şi m-am delectat. M-am oprit lîngă o farmacie mare. se relaxa şi îmi spuse: — Avem mult de lucru. săpun şi alte obiecte de toaletă pentru toŃi. Din nou cu motoarele în plin. Abia aştept sa încep. După o lungă pauză. cu preŃuri reduse. Zîmbi. Asta era tot ce dorea Rudolph. Nici o problemă. după care mi-am petrecut o oră întreagă acoperind biroul cu hîrtii şi mîzgălituri.Era exact atîta disperare în tonul vocii mele încît să-l înmoaie. Nu făceam nimic. Nu mă distrasem niciodată atît de mult cheltuind două sute de dolari. Aveam nevoie de o mică pauză. Rudolph. Aproape că plecă din biroul meu în fugă. cheltuind în neştire. Un pachet mare de Pampers. — Sută la sută? — O sută zece la sută. Am încuiat uşa şi am stins lumina. Şi aveam de gînd să cheltuiesc atît cît era nevoie. Dulciuri şi mici jucării pentru copii. atîta tot. ca să le . — Ştiu. Sînt bine. şosete şi pantalonaşi de bumbac de diverse mărimi. Cînd n-am mai putut suporta. Avea să se ducă direct la telefon. — N-ai nimic? — Psihiatrul a zis că sînt bine. Am scăpat fără să mă prindă nimeni. să raporteze că unul dintre marii producători de bani ai firmei era din nou gata de atac. reluă: — Acum te simŃi bine? — N-am nimic.

Poate că femeia a auzit că se dă brînză în Brightwood. În curînd. — Unde puteau să se ducă? m-am întrebat. pînă le-aş fi găsit o locuinŃă corespunzătoare. Merg din cantină în cantină. la ora nouă. Poate chiar că a găsit o slujbă la McDonald's şi îi lasă pe copii la sora ei. IntenŃia mea era să plec de acolo cu familia aceea. apoi să-i hrănesc pînă la saturaŃie. mult mai puŃin speriat decît fusesem în noaptea dinainte. sau pături în altă parte. Dacă intram ca Moş Crăciun. Dacă era vorba de un motel pentru o lună. Am stat de vorbă cu domnişoara Dolly în timp ce curăŃăm cartofi. — DrăguŃă. să le plătesc o cameră. să văd dacă au nevoie de ajutor medical. totuşi. eventual să-i duc să-şi ia pantofi şi haine călduroase şi să-i hrănesc din nou. să-i duc la un motel. să mă asigur că fac baie. din adăpost în adăpost. Nu erau în sanctuar şi nici la balcon. Abia aşteptam să dau pe cineva în judecată. Dar nu stau . oamenii ăştia nu stau într-un singur loc. Ea îşi amintea de familia de aseară. ÎnŃelept. Nu erau acolo unde îi lăsasem. printre zeci de oameni ai străzii.găsesc un loc cald. m-am uitat după Ontario şi familia lui şi n-am reuşit să-i găsesc. dar încă destul de temător. riscam să creez panică. Nu-mi păsa nici dacă lumea ar fi crezut că sînt încă un alb bogat care încearcă să mai scape de sentimentul de vinovăŃie. Mai întîi. nici o problemă. Am parcat vizavi de biserică. se curăŃă şi se dezinfectează. aveau să fie clienŃii mei şi intenŃionam să ameninŃ şi să mă lupt cu furie prin tribunale. Nu poŃi şti niciodată. am lăsat pachetele în maşină. aşa că am făcut turul subsolului. Nu-mi păsa cît m-ar fi costat sau cît ar fi durat. M-a salutat şi mi-a făcut semn spre un morman de legume care trebuiau curăŃate. dar plecaseră înainte de sosirea ei. Domnişoara Dolly s-a arătat încîntată să mă vadă.

cînd ni s-au întîlnit privirile. Prea multe legume. aglomeraŃia crescu şi cozile deveniră mai lungi. bună dimineaŃa. Mordecai a apărut cînd începuse să se formeze coada pentru prînz. iar mititelul habar n-avea. Mesele erau pline. Mordecai îşi perfecŃionase tehnica în urmă cu mai mulŃi ani. Către miezul zilei. Aveam serioase dubii în şansele mamei lui Ontario de a-şi găsi o slujbă. Dacă luai prea multă zeamă. — Crezi că aş putea uita? . la rîndul lor. îi zîmbeau. am lucrat la masa de servire. nu mi-am atras destule priviri mustrătoare pînă să mă lămuresc. mă bucur că te văd din nou. băgînd polonicul în oale şi turnînd supa în căni de plastic.niciodată într-un singur loc. Am aşteptat pînă cînd cozile au dispărut. se vărsa peste tine. Un voluntar nou se ocupa de sandvişuri. apoi ne-am umplut fiecare cîte o cană de supă. aşa că am mîncat în bucătărie. şi te trezeai că în oală rămîne numai zeamă. Unii. împreună cu Mordecai. — ÎŃi mai aduci aminte de scutecul pe care l-ai schimbat azi-noapte? l-am întrebat printre înghiŃituri. în bucătăria ei. Mordecai avea o vorbă bună pentru fiecare dintre cei pe care îi serveam — bună. sprijiniŃi de chiuvetă. ce mai faci. dar nu aveam de gînd să dezbat subiectul cu domnişoara Dolly. L-am zărit înainte ca el să mă vadă şi. AlŃi voluntari apărură ca din pămînt. Moş Crăciun aştepta. Era şi asta o artă. Eu continuam să mă uit după Ontario. toată faŃa i s-a deschis într-un zîmbet. alŃii nici nu-şi ridicau privirea. din bucătărie răsuna clinchetul plăcut al vaselor şi se simŃea bucuria oamenilor ocupaŃi cu o treabă serioasă.

Dacă te-ai gîndit să-Ńi petreci ceva . Erau în colŃul de acolo. — Asta n-o să facă prea mulŃi purici aici îmi spuse el. rutina lor. — Ai vorbit cu el? — Da. de dimineaŃă. Mestecă îndelung şi reflectă o clipă. Au ritualurile lor. temperatura va urca pînă aproape de zero. — Unde se puteau duce? — N-avem de unde şti. Fordul Taurus foarte uzat al cărui proprietar era Mordecai era parcat lîngă Lexus-ul meu. Unul cîte unul. care ne-a lăsat să plecăm o vreme. I-am cerut părerea domnişoarei Dolly. Se duc înapoi în parcurile şi aleile lor şi caută resturi prin zăpadă. — Cine nu are casă nu are nici stare.— Azi nu i-am văzut. locuri preferate. arătînd spre maşina mea. luînd cîte un măr sau o portocală şi au părăsit subsolul. — La ce oră? — La şase. — BăieŃelul mi-a spus că locuiesc într-o maşina. îmi explică Mordecai uitîndu-se. prieteni pe străzi. — Sînt minus şapte grade afară. — Erau aici cînd am plecat eu. — Se vor întoarce. Aşteaptă pînă se lasă întunericul şi să vezi ce plin va fi din nou aici. în urma lor. dormeau duşi. Le place să umble. au lucruri de făcut. — Iar acum vrei să-l găseşti. a apărut soarele şi oamenii au început să se mişte. Hai să facem o plimbare. După prînz. nu? — Da. împreună cu mine. au trecut pe lîngă masa de servire. — Nu-Ńi face iluzii. În seara asta.

rece şi pustiu. dar fără cozi la intrare. traficanŃii de droguri. Nu mă gîndisem să mă despart de formidabila mea maşină. la seral. Al treilea fiu al său. mai proastă. M-am simŃit foarte jignit. Am urcat amîndoi în Taurusul lui şi am ieşit din parcare. Sigur că nu mă deranja. Eu eram doar un tovarăş de călătorie. încît ambulanŃele refuzau să intre acolo. murise pe trotuarul din faŃa ei.vreme în partea asta a oraşului. Mi-a arătat o casă complet arsă. Fie că îşi deschideau porŃile celor fără adăpost. Bisericile erau mai bune sau mai puŃin bune. prin cartiere zguduite permanent de mişcări de stradă. m-a întrebat dacă aş fi de acord să ne oprim o clipă. Am trecut pe lîngă alte adăposturi şi cantine. fie le Ńineau încuiate. într-un complex de clădiri terasate. fiecare stradă avea istoria ei. loc de imensă mîndrie pentru el. Am străbătut străzile deja curăŃate cu plugurile de zăpadă. Aproape de biroul lui. fiecare colŃ de stradă avea povestea lui. pe lîngă zone în construcŃie atît de periculoase. Dorea să-şi verifice corespondenŃa. Cassius. Făcuse cinci ani de studii. unde acŃionau. Era ruptă. pe lîngă şcoli înconjurate cu garduri dublate cu sîrmă ghimpată. Biroul era cufundat în semiîntuneric. lucrînd în acelaşi timp o normă completă la un patron şi jumătate de normă la altul. . După doar cîteva secunde mi-am dat seama că Mordecai Green era un şofer îngrozitor şi am încercat să-mi pun centura de siguranŃă. Mi-a arătat clădirea FacultăŃii de Drept de la Howard. Mordecai era un ghid uimitor. pline de chiriaşi. Fiecare centimetru de teren intra în "domeniul" lui. Ńi-aş sugera să schimbi maşina cu o alta. El îi cunoştea pe bucătari şi pe pastori. El nici nu păru să observe. am trecut pe lîngă rînduri de blocuri şi şiruri de case terasate. altădată. Mordecai aprinse luminile şi începu să vorbească.

Cu un an înainte. au fost 115 000. Leonard Cohen a fost fondatorul unei firme mari de avocatură din New York. dar ştie mai multe despre legile străzii decît mine şi Abraham la un loc. dar era greu să calci fără să te împiedici de coşuri cu dosare vechi sau cîte un teanc de cărŃi de drept prăfuite. E destul spaŃiu liber. unul la New York şi încă unul în Newark. A făcut o grămadă de băni şi. Suma se micşorează în fiecare an. Fondul susŃine trei centre — cel de aici. Poate că asta înseamnă. Eu. Acum nu mai primim nici un ban. — Trustul Cohen. Sofia Mendoza şi Abraham Lebow. Aşa a luat fiinŃă locul ăsta. — Toate fondurile voastre provin dintr-o singură sursă? — Aproape în întregime. aşa că am pierdut un avocat. cred că avea o sută de ani. îŃi imaginezi? Asta se întîmpla cînd aveam fonduri de la stat pentru serviciile de consultanŃă juridică.— Sîntem trei aici. — Cine e proprietarul clădirii? l-am întrebat. sigur că da. Anul trecut. graŃie republicanilor. . Aşa că i-a risipit. — Nu puteŃi strînge şi voi bani? — Ah. Anul trecut am obŃinut 9 000 de dolari. Mă îndoiesc că vom mai fi aici peste cinci ani. Acolo sunt trei birouri şi mai sînt trei şi aici. şi una din multele lui creaŃii a fost un fond tutelar pentru ajutorarea avocaŃilor sociali şi îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale oamenilor străzii. Fondul nu a fost bine administrat şi acum suferim consecinŃele. continuă el. fondul ne-a dat 110 000 de dolari. arătînd în toate direcŃiile. "liber din lipsă de personal". Sofia este asistent social. spre sfîrşitul vieŃii. a hotărît că nu vrea să ia nimic cu el. Eu am fost angajat în '83 şi am devenit director în '84. — Era o vreme cînd aveam şapte avocaŃi adunaŃi aici. în partea mea. L-am urmat prin birourile înghesuite. A murit în 1986.

Abraham e un tip irascibil. cînd ai luat . Putem fie să practicăm avocatura. azi-dimineaŃă. Să închidă în weekend. Economisim bani. Nu am face nimic care să-i descurajeze pe cei fără adăpost să vină aici. reprezintă limita sărăciei pentru un avocat sărac. Aproape toate grupurile nonprofit publicau un raport anual cu toate aceste cifre. Vrei cafea? — Nu. — Probabil. — La cît se ridică profitul? l-am întrebat curios. ceea ce. în mod egal. străbătut de un fior. ca să economisească bani?! Sau căsnicii. Aşa că iarna e frig. Bine ai venit în lumea străzii! Am reuşit. venit de la New York. — Ai uitat să-Ńi plăteşti căldura? l-am întrebat. Eu am adunat aproape treizeci de mii. După scăderea cheltuielilor şi păstrarea unei mici rezerve. Ideea asta nu trecuse niciodată prin minte cuiva de la firma Drake & Sweeney. Nu mai rămîn decît eu. aşa că mai are rost să ne mai facem asemenea probleme? Te-ai simŃit vinovat. Ne imaginăm că toŃi clienŃii noştri sînt înfriguraŃi şi înfometaŃi. Sofia se consideră partener cu drepturi egale. vara e cald şi se reduce circulaŃia stradală. împărŃim între noi 89 000 de dolari.Dar asta ia timp. — Iar dacă e prea confortabil. Locul ăsta e foarte greu de încălzit sau de răcorit. dar nu prea îngrijorat. Temperatura nu ne deranjează. Sofia nu e amabilă cu oamenii. — Avem două mii pe lună. în sfîrşit. să ajungem în biroul lui. cu personalitatea mea magnetică. — Glumesc. din cîte am auzit. fie să strîngem fonduri. să ştii. Ca să fiu sincer. clienŃii noştri nu mai vor să plece. iar eu m-am aşezat pe scaunul din faŃa mesei. În weekend nu lucrăm prea mult. mulŃumesc. ne temem să discutăm despre asta cu ea.

micul dejun? — Da. asigurări medicale. — I-am trimis la adăposturi. dacă ei dau telefoane pentru a obŃine ceea ce li se cuvine. S-au întîlnit cu clienŃii. nu li se răspunde. bătîndu-se peste burta proeminentă. Mordecai mă învîrtea pe degetul lui mic. Michael. la nesfîrşit. Ştiam că mă apropii cu paşi repezi de momeală. nu le mai trebuia mîncare. Dar o să-Ńi treacă. BirocraŃilor nu le pasă. situaŃia se schimbă. Mi-a zîmbit. Aşa că. Ascultam concentrat şi el putea foarte bine să înŃeleagă ce gîndesc. cum le spunem noi. Un asistent social uns cu toate alifiile poate. la început. să-i facă pe birocraŃi să-l asculte. Cartele alimentare. cel puŃin. Cea mai mare parte a muncii e uşoară. eventual să se uite la dosar şi poate chiar să returneze un apel telefonic. — E un lucru obişnuit. pensii pentru veteranii de război. nu ajung nicăieri. Nu au o adresă fixă. adăugă el. ajutoare pentru copii — cam 25% din munca noastră priveşte binefaceri. aşa că îi distrug chiar pe aceia pe care ar trebui să-i ajute. — Vezi tu. Completează hîrtiile necesare. Nu există . — Ce s-a întîmplat cu recruŃii pro bono? l-am întrebat. iar Mordecai ştia că ştiu. iar noi i-am coordonat. subvenŃii pentru locuinŃe. BirocraŃii au mai mult elan. vagabonzii nu contează pentru nimeni. şi ei îmi spuneau tot timpul că. Promisiuni deşarte. Nimeni nu-i ascultă. iar ei nu se aşteaptă la ajutor din partea nimănui. "recruŃi pro bono". Dar dacă te sună un avocat Ńipînd şi făcînd scandal. ca un bătrîn înŃelept care le văzuse pe toate. Altădată lucram cu o mulŃime de tineri avocaŃi de la firmele mari. Dacă lasă mesaje. nimănui nu-i pasă. e nevoie doar de un avocat care să dea telefoane şi să strige la cîte un birocrat care nu vrea să se mişte.

Eu eram acolo. toate sfîrşindu-se cu avocaŃii străzii în rol de băieŃi buni. A fost chiar plăcut. în repertoriul lui. bineînŃeles. Bănuiam că vorbele lui au mult efect în faŃa unui juriu. una după alta. aşa că a plecat fără hîrtie. Michael. cu ambele mîini. directorul filialei din New York şi unul dintre şefii cei mari din administraŃie. şeful şefului. a mai aşteptat o oră. care era în toane proaste. Cam acum o lună. împreună cu şeful ei. lîngă clientul meu. ne-am prezentat oficial la biroul de asistenŃă socială. am să-l transmit chiar eu clientului meu. la coadă. în cele din urmă a ajuns la uşă. Să apere demnitatea oamenilor. ca să obŃină o cerere de ajutor social — ar fi trebuit să fie o operaŃiune de rutină. prin care îşi prezenta scuze. TrimiteŃi cecul la mine. Poveştile au continuat. miercurea trecută. Mai mult ca orice altceva. continuă el. Omul s-a simŃit umilit. Secretara s-a ridicat în picioare în faŃa clientului meu şi a citit o scrisoare de o pagina. — Să-Ńi povestesc ceva nostim. mi-a dat cererea omului pentru ajutor social şi am primit asigurări de la toată lumea de faŃă că va fi luată imediat în considerare. aşa că e normal să aibă probleme cu spatele. emoŃionant. Ridicase vocea şi gesticula larg. a încercat să explice ce doreşte şi s-a trezit pus la punct de o secretară înŃepată. a ajuns pînă la primul birou. M-a sunat. cu vagabonzii victorioşi.adresă? Nici o problemă. Ştiam că adunase. Apoi. Eu am dat nişte telefoane şi. Secretara era şi ea acolo. Asta e dreptatea. Omul are şaizeci de ani şi suferă mereu din cauza unei spondiloze. I-a mai trîntit şi ceva despre felul în care mirosea. Omul a aşteptat în faŃa biroului. suficiente istorii . unul dintre clienŃii mei s-a dus la biroul de asistenŃă socială. Mordecai era un povestitor pasionat. Doarme pe piatră sau pe cîte o bancă în parc de zece ani. vreo două ore. asta e menirea avocaŃilor străzii.

aplecat de la brîu. la vîrsta de şaptesprezece ani. probabil mai multe decît îmi spusese. Am plecat la miezul nopŃii. M-am trezit mergînd mai încet şi mai încrezător. Cassius avea doi metri şi opt şi era o stea de baschet foarte căutată. Cît despre Ontario şi familia lui. Era la fel de plăcută ca soŃul ei şi aproape la fel de înaltă. înainte de invazia huliganilor pe străzi. . pe care îi pregătea pentru mine. numai pentru că îl aveam pe Mordecai lîngă mine. Trecuserăm amîndoi de faza asta. În cele din urmă. El n-a mai pomenit nimic despre corespondenŃă. Altfel.emoŃionante. momentul potrivit. Domnişoara Dolly reuşise. eu trebuia să desfac carnea de pe oase. să facă rost de un morman de pui întregi. pentru a te cuibări în subsolul micuŃ şi plăcut. Ambii lor fii aveau peste un metru nouăzeci înălŃime. Am pierdut noŃiunea timpului. Mai era o oră pînă la lăsarea serii. gonind şi cu picioarele tremurînd. SoŃia lui Mordecai. dar nu avea chef de aşa ceva. 10 Duminica a început cu un telefon tîrziu de la Claire — încă o conversaŃie greoaie. mă gîndeam. dar acum abia pregătea terenul. nici urmă. Ea îi opărea. cînd a fost împuşcat. N-am întrebat-o dacă s-a întîmplat ceva. cine ştie cum. ni s-a alăturat la ora de vîrf. I-am propus să luam cina la restaurantul nostru preferat. aş fi înfruntat ninsoarea pieziş. JoAnne. am plecat de acolo şi ne-am întors la adăpost. numai pentru a-mi spune la ce oră urma să ajungă acasă.

poliŃia districtuala descoperise o maşina micuŃă în apropiere de Fort Totten Park. cu picioarele moi. M-am apropiat de televizorul aflat pe tejgheaua din bucătărie. am apucat un ziar. Am deschis la secŃiunea A.00. Am încremenit. nici un nume. În jurul orei 23. format după curăŃarea străzii. M-am repezit în stradă. cu cauciucurile dezumflate şi blocate în noroiul îngheŃat. dar nu le înŃelegeam. pe cînd mă pregăteam să ies din casă. Nu se dădea nici un nume. Articolul continua pe pagina 14. într-o zonă unde se produceau mereu ciocniri între bandele rivale. Încercasem diverse metode. PoliŃia bănuia că familia locuia în maşină şi că au încercat să-şi facă puŃină căldură. alunecînd fără să cad. dar jumătate din timp nici nu-mi găseam ziarul. nu reuşisem să aranjez să mi se aducă acasă ziarul Post de duminică. În colŃul din josul paginii era articolul cu pricina.Cum locuinŃa noastră se afla la etajul al treilea. cu cîteva comentarii standard din partea poliŃiei şi nişte avertismente previzibile despre pericolul înfundării Ńevilor de eşapament. toŃi morŃi prin asfixiere. evident adăugat în ultimul moment. Prezentatorul buletinului meteorologic anunŃa o maximă de minus patru grade şi. Înăuntru se găsea o tînără mamă cu cei patru copii ai ei. . łeava de eşapament a maşinii era îngropată într-un morman de zăpadă. am auzit ştirile zilei. lăsînd restul ziarului să cadă pe trotuarul ud. cu respiraŃia tăiată. Îngrozit. pe trotuarul acoperit cu zăpadă. auzeam cuvintele. în cartierul de nord-est. inima îngheŃată şi gura larg căscată de uimire şi şoc. PuŃine detalii. Am făcut un duş şi m-am îmbrăcat cu mai multe rînduri de haine. Maşina era parcată pe stradă. am străbătut Strada P pînă la intersecŃia cu Wisconsin şi am cotit pe Strada 34 pînă cînd am ajuns la standul de ziare.

De ce n-am făcut ceva vineri seară. Era Mordecai. Fratele mai mare se numea Ontario. căci un tip care îşi făcea alergarea de dimineaŃă mi-a aruncat o privire suspicioasă. Am pornit la drum. M-a întrebat dacă văzusem ştirile. Cei mici. Eram copleşit de gînduri şi întrebări şi nu puteam Ńine pasul cu ele. i-am spus. Cînd am intrat în casă. Vînzătorul de ziare s-a apropiat din spate şi m-a strigat: "Hei. Sugarul se numea Temeko. I-am spus mai multe despre discuŃia mea cu Ontario. L-am întrebat dacă îşi amintea de scutecul ud. finalul va fi altul. Am recitit articolul încet. sperînd că. m-am simŃit cuprins de un sentiment de vinovăŃie. Cred că am scos nişte sunete ciudate. se auzi o voce furioasă din spate. Trotuarul fusese curăŃat cu grijă. N-aŃi vrea să-l plătiŃi? Mi-am văzut de drum. în vîrstă de doi ani. telefonul suna. omule!" M-am oprit doar atît cît să scot o bancnotă de cinci dolari din buzunar şi să o arunc la picioarele lui. copilaşul murise învelit în haina mea de jeans bleu? Îmi era greu să gîndesc. de patru ani. De ce nu se întorseseră la adăpost? Şi. la căldură. aproape fără să-l privesc. în apropiere de casă. prin cine ştie ce minune. m-am sprijinit de gardul de cărămidă din faŃa unui splendid şir de vile terasate. călcînd peste restul paginilor căzute pe jos. Îmi era imposibil să merg. Numele ei era Lontae Burton. El nu le ştiuse niciodată numele. erau gemeni. . Pe Strada P. le-aş fi putut da de mîncare. cînd i-am văzut pentru prima dată? I-aş fi putut duce la un motel. După şoc. Alonzo şi Dante. — Nu vă supăraŃi. cu ziarul deschis. Era aceeaşi familie.Urmau amănuntele dureroase: mama avea douăzeci şi doi de ani. oare. ca şi cum aş fi putut fi periculos.

mi-a răspuns. Am plecat împreună. pentru vînzare de droguri. — Mama lui Lontae Burton are treizeci şi opt de ani şi ispăşeşte o pedeapsă de zece ani închisoare. În cariera lui fusese în destule firme mari. Ultima dată cînd a văzut-o pe Lontae. împreună cu maică-sa. După aceea m-am dus pînă la maşină şi am scos de acolo pungile cu mîncare. Mai are doi fraŃi. — Cine face înmormîntarea? . — Şi mie. aşa că am stabilit să ne întîlnim mai tîrziu. jucării şi haine pe care le cumpărasem pentru ei. Am făcut un tur rapid în compania lui. fata avea numai trei copii şi vindea droguri. pentru că Mordecai nu era deloc atent la celelalte maşini. cu maşina lui.— Îmi pare foarte rău. Numai din curiozitate. Michael. o oră întreagă. M-am întins pe canapea. rămînînd aşa. — De unde ai aflat toate astea? — Am găsit-o pe bunica ei într-o zonă aflată în planul de sistematizare. Nu puteam vorbi prea mult. nemişcat. dăduse cîteva telefoane. N-am idee cine ar putea fi tatăl sau taŃii copiilor. din cauza drogurilor. povestindu-i pe scurt despre criza ostaticilor. Eram bucuros că duminica nu circulau prea multe maşini. nu reuşeam să articulez cuvintele. După spusele bunicii. aceasta a întrerupt orice legătură cu fiica şi cu nepoata ei. Mordecai a venit la biroul meu la ora prînzului. dar dorea să vadă locul unde căzuse "Domnul". mult mai trist. m-a informat el. amîndoi închişi. Lontae a avut şi ea probleme cu prostituŃia şi drogurile.

Un paznic într-o uniformă prea strîmtă îşi permise să ne oprească şi Mordecai îl luă la rost atît de violent. erau puşi în sicrie de lemn şi îngropaŃi repede. O uşă dublă. Trupurile fuseseră duse la Institutul medico-legal. Cum era posibil ca nişte copii nevinovaŃi să moară în plină stradă. încît mă sperie. Paznicul dădu înapoi. El mai fusese acolo. anexă la Spitalul General Municipal. Te interesează? — Aş dori să se aibă grijă de ei. unde se afla şi morga. fericit să scape de noi. aşa că dăduse telefon înainte. Mordecai parcă într-un spaŃiu pentru handicapaŃi. numai pentru că nu aveau unde să stea? Nu trebuia nici să se nască. Era o clădire maronie. . reflectă o secundă şi mă întrebă: — Eşti sigur că vrei să intri? — Aşa cred. Aveau să fie ŃinuŃi acolo pînă la apariŃia rudelor. — Cît ar costa nişte funeralii decente? — Se poate negocia. în cimitirul de lîngă stadion. Ne aflam pe Pennsylvania Avenue.— Aceiaşi oameni care l-au înmormîntat şi pe DeVon Hardy. li se făcea îmbălsămarea obligatorie. purta pe ea însemnul MORGA. de sticlă. treceam pe lîngă imensele clădiri de birouri ale Congresului. în vreme ce atîŃia oameni nu aveau unde locui. scris cu litere negre. Dealul Capitoliului se zărea în fundal şi nu m-am putut stăpîni să nu le adresez în gînd vreo două înjurături proştilor care iroseau miliarde în fiecare an. aproape sub nasul Congresului. Dacă nu venea nimeni timp de patruzeci şi opt de ore. ar fi spus unii dintre cei care făceau parte din aceeaşi clasă socială cu mine. Îmi venea să vărs. de două etaje.

făcîndu-ne loc să intrăm. în cele din urmă. mîrîi el la tînărul de la ghişeu. — O clipă. spuse el. răspunse Bill. Tînărul îşi ridică privirea. adversarul lui. — CîŃi aŃi primit astăzi? îl întrebă Mordecai. iar camera era luminată cu neon albăstrui. apoi controla şi alte documente. îşi făcu apariŃia şi se prezentă sub numele de Bill. Era îmbrăcat cu un halat albastru de laborator şi purta pantofi cu talpă groasă. cu parul vopsit în negru şi mîinile lipicioase. în urma lui. — Ca şi cum ar avea o mie de morŃi aici. pe o uşă. gata să-şi dea importanŃă. dar îşi dădu seama cît de masiv. Podeaua era acoperită cu dale de piatră. de cauciuc. jumătate din munca unui avocat însemna ceartă şi presiune. Am păşit în . şi se îndreptă spre computer. Bill împinse uşa metalică. — Ce naiba faci? se răsti iarăşi Mordecai.Mordecai intră ca şi cum ar fi fost proprietarul acelui loc. de parcă ar fi trecut în mod obişnuit pe aici să numere cadavrele. De unde apar tipii ăştia care se angajează la morgă? Am pătruns. — Doisprezece. întorcîndu-se spre mine. Era mai mult o provocare decît un anunŃ. Era frig şi mirosea a antiseptic. care îşi ceruse scuze. Un domn palid. spuse Mordecai cu voce tare. Mi-am dat seama că nu avea nici un strop de răbdare cu birocraŃii şi funcŃionarii guvernamentali şi mi-am amintit de povestea lui cu secretara de la Asigurări Sociale. avocatul familiei Burton. am ajuns în camera principala de păstrare a cadavrelor. Pentru Mordecai. apăsînd clanŃa uşii. Tînărul verifică o notiŃa. — Nu ştiu. — Sînt Mordecai Green. de fapt. trecînd printr-un hol cu temperatura din ce în ce mai scăzută şi. era. — Te simŃi bine? mă întrebă Mordecai.

exact aşa cum vezi la televizor. între o targă mobilă. spuse Mordecai. în jos.urma lui Mordecai. de sîrmă. Doream să-l ating pe Ontario. iar noi l-am ajutat să facă inventarul lucrurilor de . Bill se întoarse pe călcîie. Erau aşezaŃi perfect în rînd. în stînga. ca nişte heruvimi adormiŃi — mici soldaŃi ai străzii care îşi găsiseră. Un singur cearşaf îi acoperea pe toŃi copiii. de la cap pînă la glezne. pînă la brîu. cu capul în jos. anunŃă Bill şi cu un gest teatral trase cearşaful. Era. am reuşit. cu greu. Parcă dormea. Doream să-l trezesc. Nu lăsa să se mai întîmple aşa ceva. Le-am aşezat pe o masă. Nu puteam să-mi iau ochii de la ea. dar era imposibil. spuse Mordecai. Trupurile erau acoperite. Au urmat altele. încercînd să nu mă uit în jur. Cînd Bill i-a acoperit din nou. să-l iau acasă. strînşi unul într-altul. Într-o încăpere de pe hol. de parcă ar fi ştiut-o de mulŃi ani. Se întoarse spre mine pentru confirmare. să-l bat încet pe braŃ şi să-i spun că îmi pare rău. şi o masă. — Ei sînt. făcîndu-mă să-mi Ńin respiraŃia. Ńinînd mînuŃele încrucişate peste cămăşuŃele identice. am închis ochii şi am rostit o scurta rugăciune de îndurare şi iertare. Am trecut pe lîngă o pereche de picioare albe. mama lui Ontario. să-l hrănesc şi să-i ofer tot ce şi-ar fi putut dori. în dreapta. Moartea nu lăsase nici o urmă pe faŃa ei. cu o etichetă agăŃată de degetul mare. mi-a spus "Domnul". într-adevăr. — Ea este. în sfîrşit. îmbrăcată într-o rochie simplă. liniştea. la încuviinŃarea mea. cu obiectele personale ale familiei. albă. — Lontae Burton. să fac semn cu capul. cu cearşafuri albe. Am schimbat direcŃia şi ne-am oprit într-un colŃ. maronii. Bill ne-a arătat două coşuri mari.

— Ne ocupăm noi de ea. spuse Bill. în apropiere de Universitatea Howard. am încuiat portierele maşinii. o zonă mai curată a oraşului. dar putea trata cu el. pentru că biserica pastorului nu era suficient de prietenoasă cu vagabonzii străzii. Mai erau trei pături. — Le ducem bunicii. Jacheta mea de jeans bleu era obiectul cel mai frumos pe care îl aveau. lăsîndu-mă cu cîŃiva centimetri mai jos pe scaun şi aruncînd o privire împrejur. Vrei haina înapoi? — Nu. nişte jucării ieftine. Cîteva minute m-am relaxat şi am început să reflectez. alte haine murdare. i-am spus. între patru ochi. o cutie de bere neîncepută. îmi spuse. Am parcat în faŃa bisericii.acolo. Haine murdare şi rupte. Se spune că e plină de mizerii. Sala morturară aparŃinea unui pastor pe care îl cunoştea Mordecai. — Ar fi mai bine ca tu să rămîi aici. Aş putea vorbi mult mai direct cu el. o poşetă. După plecarea lui. Nu doream să rămîn singur în maşină. unde nu vedeai atîtea ferestere închise cu scînduri. două prezervative şi vreo douăzeci de dolari în bancnote şi monede. loŃiune pentru copii. Nu-l simpatiza. — Maşina se găseşte în parcarea poliŃiei. — N-o să Ńi se întîmple nimic. — BineînŃeles. dar trebuia să recunosc că garantam deja cu viaŃa mea pentru el. un prosop. nişte Ńigări. spuse Mordecai. aflate pe Georgia Avenue. Mordecai . — Ce facem cu lucrurile? am întrebat. o cutie cu napolitane de vanilie. Am semnat foile de hîrtie pe care fusese scris inventarul şi am plecat cu posesiunile familiei Lontae Burton.

dorea să fie singur cu pastorul din motive de afaceri. . i-am răspuns. dar aveam şanse să-mi revin. L-am blestemat pe "Domnul" pentru că-mi schimbase cursul vieŃii. PrezenŃa mea ar fi complicat lucrurile. monoxidul de carbon. Am crăpat puŃin geamul. cînd Ontario şi familia lui se ghemuiau în maşina îngheŃata. Şi pe Ontario. lîngă colŃul străzii. pentru că mă făcea să mă simt vinovat. Era multă lume pe trotuar. Nimic nu avea sens. Erau destule femei minunate pe lume. pentru toŃi cinci. — Înmormîntarea va avea loc marŃi. Normal. erau bine îmbrăcaŃi şi se Ńineau de mîini. căsnicia mea se încheiase. În mai puŃin de o săptămînă. L-am blestemat pe Mordecai. fără să-l simtă. educat. aici. la biserică. văzusem şase oameni ai străzii morŃi şi nu eram pregătit să rezist unui asemenea şoc. pornind în viteză. la volan. Sicriele sînt din lemn. dar frumoase. stînd în picioare. Nu-mi făceam prea multe griji. Cine eram eu şi ce treabă aveam cu familia? PreŃul ar fi crescut imediat. — Zice că face el ce trebuie. respirînd. Unde erau ei cu o seară înainte. pe drumul cel mai sigur spre multă bogăŃie şi toate lucrurile minunate pe care aceasta Ńi le putea oferi. O mamă cu doi copii trecu pe lîngă mine. Era Mordecai. în zăpadă. pentru că mă făcea să sufăr. Va aduce nişte flori. toŃi ceilalŃi? Lumea mea îşi găsea sfîrşitul. pînă cînd trecuseră pe lumea cealaltă? Unde eram noi. O bătaie în geam m-a făcut să tresar. eram cu nervii la pămînt. pentru două mii de dolari. — Dau oricît ar costa. şi s-a făcut nevăzut. Eram un avocat alb. Sigur. bine hrănit şi bogat. Am privit în urma trecătorilor care se luptau cu viscolul. Cîteva clipe mai tîrziu era din nou în maşină.

Nu mă aşteptasem la această situaŃie şi nu eram sigur dacă era ce îmi doream. Am băut cîte un pahar de vin în salon.înŃelegi. ca să arate bine. suferind corespunzător pentru bietul James. Curînd. dar l-am convins că vor veni şi nişte reporteri. poate chiar că ne vom lua la bătaie. Asta i-a plăcut Cu două mii nu e rău. Am făcut un efort eroic pentru a pune la inimă cuvintele ei. Nu ne-am mai spus prea multe pe drumul de întoarcere spre biroul meu. Nu avea nici o legătură cu mine. îmbrăŃişările şi plînsetele erau ceva obişnuit şi eram fericit că nu mă sunase şi pe mine. Îmi imaginasem că ne vom lupta cu umbrele noastre. aşa că s-ar putea să apară la televiziune. Fratele mai mic al lui Claire suferea de boala Hodgkin — asta era explicaŃia întîlnirii de familie din Providence. Era fericită să fie din nou acasă şi uşurată că avea pe cineva căruia să i se destăinuie. — Te simŃi bine? — Nu. Am ascultat-o povestind despre weekend. lucrurile aveau să ia o turnură urîtă între noi. Dorea trei mii. Mordecai. lacrimile şi rugăciunile care i-au apropiat mai mult unii de alŃii şi i-au consolat pe James şi pe soŃia lui. pentru ca apoi să revenim la decenŃă şi să ne despărŃim ca nişte adevăraŃi . Era aproape romantic. lîngă foc. Tratamentul urma să înceapă imediat. prognoza era bună. La ei în familie. presărînd cîteva fraze potrivite. deşi rănile mele erau prea adinei ca măcar să-mi treacă prin minte să fiu sentimental. — MulŃumesc. cu o pătură aşezată peste picioare. ca să mă cheme acolo. despre şocul vieŃii.

pînă cînd a terminat ce avea de spus. după Ontario. Aveam să continuu să fiu prieten cu Mordecai. pe la bucătăria . ocazional. eram hotărît să pun o oarecare distanŃă între mine şi oamenii străzii. fără onorariu. Ea îmi tot spunea că par foarte obosit. apoi conversaŃia s-a îndreptat. am reuşit să dorm fără să fiu bîntuit de coşmaruri legate de weekend. Nici eu nu eram prea sigur. dar şi uimită. I-am povestit tot despre noua mea viaŃă de voluntar la adăposturi. într-un fel sau altul. Ne trezeam la cinci. Aveam să trec.oameni maturi. Eram epuizat. A fost sincer impresionată. Datorită vinului. cînd o nouă săptămînă de provocări se deschidea în faŃa noastră. nu eram pregătit să suport şi alte probleme care să-mi pună emoŃiile la încercare. practic grăbindu-ne să vedem cine reuşeşte să plece primul. Dar. Aproape că i-am mulŃumit. Aveam să îndur înmormîntarea. Aveam să-mi găsesc. probabil chiar să devin un obişnuit al biroului lui. la cinci şi jumătate ne mîncam fulgii de cereale. încet. 11 Fiind amîndoi obsedaŃi de meserie. apoi porneam în direcŃii diferite. Claire şi cu mine nu aveam nevoie de ceas deşteptător. Am ascultat-o cu atenŃie. pe drum spre birou. I-am arătat articolul din ziar. de problemele celor fără adăpost. spre felul în care îmi petrecusem eu sfîrşitul de săptămînă. mai ales pentru dimineŃile de luni. decît cea veche. Nu eram acelaşi om din urmă cu o săptămînă şi nu era sigură că îi place mai mult versiunea recentă. timp să mă ocup. apoi despre Ontario şi familia lui. În maşină.

Aveam să dau bani şi să ajut la strîngerea unor sume mai mari pentru cei săraci. pentru a-mi pune ordine în priorităŃi. Apoi. am trecut la Post. conducînd pe întuneric spre birou. decît ca avocat al săracilor. Înăuntru nu erau decît două file de hîrtie. Numai un nebun ar fi sărit din trenul de lux în care mă aflam. cîteva vorbe întîmplătoare adresate cînd unui coleg. mi l-am scos din minte. cu o poză a bunicii înlăcrimate în faŃa unui bloc de locuinŃe. cînd unui funcŃionar. Mi-am aruncat haina şi servieta într-un fotoliu din birou şi m-am îndreptat spre aparatul de cafea. la vedere. El Ńinea de trecut. Nu m-am uitat spre sala de şedinŃă unde murise.domnişoarei Dolly şi să o ajut să-i hrănească pe cei flămînzi. Am parcurs rapid titlurile ziarelor — mai întîi The Wall Street Journal. Cu siguranŃă că puteam fi mai util ca sursă de fonduri. gestul de a-mi scoate sacoul. Drumul de-a lungul holului. Stătea acolo. înainte de ora şase dimineaŃa. Pe prima pagină a secŃiunii Metro era un mic articol despre familia lui Lontae Burton. Ştiam mai multe decît reporterul şi eram decis să nu mă las tulburat. Am luat alt lift decît cel cu care urcase "Domnul". tipic avocăŃesc. pus de o persoană anonimă. Prima era o copie . Cariera mea suferise o deviere minoră. Sub ziarul Post se afla un dosar maroniu. am decis că aveam nevoie de cîteva zile de muncă mai intensă. L-am citit. o orgie a muncii ar fi îndreptat lucrurile. în parte pentru că ştiam că nu va scrie nimic despre oamenii străzii morŃi în capitală. pe mijlocul biroului meu. Pe copertă nu scria nimic şi asta mi-a trezit suspiciuni. apoi l-am dat deoparte. în maşină. din cele de care firma noastră avea milioane. Acolo. L-am deschis încet. de a-mi sufleca mînecile cămăşii — toate astea îmi dădeau sentimentul că era minunat să revin acolo.

Am petrecut primele cîteva minute într-o tăcere deplină. din punct de vedere legal şi moral. alături de trei dintre cei patru copii. Programul dimineŃii includea o mulŃime de şedinŃe şi con- . cu titulul: EVACUAłI — RIVEROAKS/TAG. INC. Coloana din dreapta cuprindea numere. Ce rost ar fi avut ca o persoană oarecare să falsifice un asemenea document? în cele din urmă. Am Ńinut uşa închisă timp de o oră. o copie a unui document scos dintr-un dosar oficial al firmei Drake & Sweeney. în efortul de a evita descoperirea autorului. la un moment dat. Am lăsat încet dosarul pe birou. Literele erau abia vizibile. am salutat-o ca şi cum totul mergea ca pe roate şi m-am apucat de treburile obişnuite. privind răsăritul. l-am ridicat din nou în mîini. acelaşi pe care îl citisem de zece ori şi pe care i-l arătasem lui Claire. Numărul 4 era DeVon Hardy. m-am ridicat în picioare şi m-am îndreptat spre uşă. Trebuia să accept ideea că era adevărat şi că documentul era real. informatorul meu anonim scrisese cu creionul: Evacuarea a fost greşită. seara trecută. Am descuiat uşa. La numărul 15 era scris: Lontae Burton. Sub cea de-a doua foaie de hîrtie. Era scris cu majuscule. ca şi cum vîrful creionului abia ar fi atins dosarul. Mă uitam fix la dosarul aşezat în centrul biroului. Pe hol se auzea din ce în ce mai multă lume şi. cu mare grijă. în caz că aş fi încercat să recunosc scrisul.a articolului apărut în Post cu o zi înainte. fie că m-am aşezat la birou. am auzit vocea lui Polly. am închis-o şi m-am sprijinit de ea. Dedesubt. în care fie că am stat la fereastră. chiar în interiorul copertei dosarului. de la 1 la 17. holbîndu-mă la dosar.

fratele meu.ferinŃe. m-a sunat de la biroul lui. — Am vorbit cu tata. aveam perspective. Le-am explicat că nora lor era bine şi apoi. Lucra de dimineaŃă pînă noaptea. mă lămuri el. Păream acelaşi şi dovedeam. James. de compania celuilalt. Rudolph era foarte mîndru că steaua lui revenise şi era în plin avînt. Warner. mi-a spus totul. la nuntă. m-a sunat tata. Tata era fericit să vorbească cu mine la birou. fiecare. două dintre ele cu Rudolph şi nişte clienŃi. Păream sincer preocupat de familia lui Claire şi asta l-a mulŃumit. se plictisea şi. petrecut cu trei ani mai înainte. ce mai. aflat la unele dintre etajele superioare ale sediului unei firme din centrul oraşului Atlanta. Din cauza diferenŃei de vîrstă. ca de obicei. pe care îl întîlniseră şi ei o dată. Warner şi cu mine nu fuseserăm niciodată apropiaŃi în copilărie. Avea cu şase ani mai mult decît mine. În timpul divorŃului lui. la fel ca mine. Eram încă acolo. trecînd pe un teren mai sigur. scoteam bani frumoşi. O jumătate de oră mai tîrziu. Către prînz. Mi-a spus că în Memphis plouă. era nevoit să stea în casă. M-a rugat să Ńinem legătura. era partener într-o altă megafirmă. un specialist în litigii căruia nu i se putea împotrivi nimeni. Am fost aproape nepoliticos cu cei care doreau să discute despre criza ostaticilor şi şocul care a urmat. astfel că orice îngrijorare cu privire Ia stabilitatea mea mintală a dispărut. dar ne bucuram. aceeaşi imensă putere de muncă. mi se destăinuise în fiecare săptămînă. le-am povestit despre fratele ei. M-am comportat corespunzător. Nu ştiu dacă mă mai sunase vreodată la birou. . deşi n-am memorat nimic din ce s-a spus ori s-a făcut. atît el cît şi mama erau îngrijoraŃi în privinŃa mea. aşa că ştiam că acea conversaŃie nu putea dura prea mult.

La voi există aşa ceva? Tipic pentru Warner. Cînd am terminat. după care sunt un alt om. faci o grămadă de bani. După douăsprezece luni. Apoi. Douăsprezece luni. E mult de-atunci. O deviere scurtă. — S-ar putea să meargă. ÎŃi aminteşti? — Da.— Sînt convins. Mai mult de jumătate dintre colegii mei de grupă doreau să se ocupe de dreptul public. — Facultatea de Drept te face lacom. Am auzit de un partener sau doi. — Nu e valabil pentru asociaŃi. — Exact. Munceşti în disperare. Dar niciodată un asociat. — Dar situaŃia ta e diferită. Ia-Ńi un an şi apoi întoarce-te frumuşel la birou. să le spun că ai nevoie de o pauză. s-a făcut un sondaj. care au plecat de la firmă pentru a lucra în administraŃie. el avea deja soluŃia. In primul meu an de facultate. i-am spus. Aveam o problemă. — Presupun că aşa stau lucrurile. aproape că ai dat ortu' popii. toată lumea s-a orientat spre locurile unde se cîştigă mulŃi bani. numai pentru că eşti membru al firmei. într-un sector sau altul. nu te opreşti niciodată ca să-i ajuŃi pe oamenii fără importanŃă. Frumos şi limpede. la naiba. ToŃi trecem prin asemenea momente. încercînd să-i mai tai din elan. Nu ştiu ce s-ă întîmplat. Ai fost traumatizat. un fel de an sabatic. Firma noastră are un program prin care poŃi face o întrerupere de un an. trei ani mai tîrziu. cînd toŃi aveam idealuri şi doream să ne folosim diplomele de avocaŃi pentru a salva lumea. în care să faci drept public. dar viitorul meu e asigurat. te întorci ca şi cum n-ai fi fost plecat niciodată. era teribil de . şi s-au întors după vreo doi ani. i-am spus. Aş trage şi eu nişte sfori. Avea o personalitate puternică. — ÎnŃeleg ce simŃi. se întîmplă ceva şi îŃi aduci aminte de primul an de studenŃie.

Am lucrat şi am mîncat preŃ de două ore.insistent. era Ńinta celor mai multe săgeŃi pornite de la firmă. am reuşit să-mi păstrez mimica de om serios interesat şi am trecut cu bine de toate. cîteva clipe mai tîrziu. Mi-am luat rămas-bun de la Polly şi am încuiat uşa din nou. îl făcuse pe Chance "măgar" cînd ieşeam din biroul lor. la RiverOakes şi Drake & Sweeney. Ia întîmplare. încărcînd notele de plată ale clienŃilor cît de mult se putea. într-un restaurant splendid. mereu la un pas de a provoca o ceartă. Ne-am promis că vorbim mai tîrziu. din toate direcŃiile. Trebuie să plec. Principalul bănuit era un asistent. de asemenea. că timpul era plătit cu banii clientului. cu chitanŃa respectivă. cîndva. Am luat prînzul cu Rudolph şi un client. mai ales cu familia. maniacii noştri de la serviciul financiar din subsol aveau să găsească o modalitate de a-l taxa pe client şi pentru costul mîncării. Era un prînz de lucru. aşa că valoarea consumaŃiei. Era aproape ora cinci cînd mi-am găsit cîteva clipe în care să pot rămîne singur. tînărul care auzise schimbul dur de replici dintre noi şi care. atît de complexă şi plicticoasă. pe un blocnotes — mîzgăleli şi diagrame cu săgeŃi care duceau. După-amiaza a însemnat un şir neîntrerupt de telefoane şi de conferinŃe. în timp. aşa că prînzul l-a costat pe client o mie patru sute de dolari. ceea ce însemna că ne abŃinem de la alcool şi ceea ce mai însemna. — La fel şi eu. Braden Chance. LegislaŃia antitrust nu mi s-a părut niciodată. am continuat. Am deschis dosarul misterios şi am început să notez cîte ceva. . Printr-un efort de voinŃă. Firma noastră avea un cont la restaurant. se achita de către firma Drake & Sweeney şi. pînă atunci. partenerul pe probleme imobiliare pe care îl întrebasem despre dosar.

Voia să ştie ce planuri am pentru cină. — Fac eu cinste. pe fugă. care uita de oră. mese şi soŃul ei. Nu puteam să-i reproşez nimic. după colŃ. mi-a spus. am sunat un asistent care lucra în secŃia antitrust. dar era sigură că va fi foarte tîrziu. Noi am băut cîte un pahar în spate. dar nu la birou. într-un separeu micuŃ. Mi-am propus să-l găsesc. începu el. De la mine învăŃase acest fel de viaŃa. sorbind berea luată direct din butoi. Ştiu un loc grozav. petrecuŃi integral în departamentul imobiliar. M-a sunat şi Mordecai. Lucra la firmă de circa trei ani. Ne-am întîlnit într-un restaurant din apropiere de Dupont Circle. Nu ştia cînd se va întoarce. Claire redevenise chirurgul model. La cină. dar în ultimele douăsprezece ore am fost rupt de lume. Ne-am înŃeles să ne întîlnim la şapte. — Povestea familiei Burton e serioasă şi va deveni şi mai serioasă. — Îmi pare rău. Barul din faŃă era plin ochi cu funcŃionari guvernamentali bine plătiŃi. pentru a evita orice înregistrare făcută de firmă. fiecare pentru sine. am aflat că tipul pe care îl căutam era Hector Palma. — Supă? — Sigur că nu! rîse el. Ce s-a întîmplat? . înainte de a pleca din oraş. De la un telefon celular. cu puŃin efort. care savurau un pahar.Era normal ca el să cunoască amănuntele evacuării şi precis avea acces la dosar. El mi-a dat un alt nume şi. Plecase la spital după primele ore ale după-amiezii şi schimbaserăm doar cîteva cuvinte. Biroul lui se afla pe acelaşi hol cu al meu.

— Multă publicitate. Patru copii morŃi împreună cu mama lor, care locuiau într-o maşină. Sînt găsiŃi la o milă distanŃă de dealul Capitoliului, unde membrii Congresului se afla în plin proces de reformare a legislaŃiei asigurărilor sociale, ca să arunce şi mai multe mame în stradă. E superb. — Deci, s-ar părea că înmormîntarea va fi un adevărat spectacol. — Fără îndoială. Am vorbit chiar astăzi cu doisprezece activişti pentru drepturile oamenilor străzii. Vor fi cu toŃii acolo şi intenŃionează să-şi aducă şi susŃinătorii. Vor fi o mulŃime de oameni ai străzii. Din nou, mulŃi reporteri. Patru sicrie mititele, lîngă cel al mamei lor, cu camerele de televiziune îndreptate spre ele, pentru ştirile de la ora şase. După aceea vom face un miting şi un marş. — Poate că din moartea lor va ieşi şi ceva bun. — Poate. Un avocat uns cu toate alifiile, ca mine, ştia că există un scop în spatele fiecărui prînz sau al fiecărei invitaŃii la cină. Mordecai era preocupat de ceva. Îmi dădeam seama după felul în care nu mă scăpa din priviri. — Ai idee de ce rămăseseră fără locuinŃă? l-am întrebat, tatonînd terenul. — Nu. Probabil din cauzele obişnuite. N-am avut timp să pun întrebări. Gîndindu-mă mai bine, pe drum spre restaurant, hotărîsem că nu-i puteam spune de misteriosul dosar şi conŃinutul lui. Era confidenŃial, numai pentru mine, datorită poziŃiei mele la firma Drake & Sweeney. Dezvăluirea celor aflate despre activităŃile unui client reprezenta o încălcare flagranta a responsabilităŃilor mele profesionale. Gîndul de a divulga un asemenea secret mă înspăimînta. În plus, nu verificasem nimic.

Chelnerul ne-a adus salatele şi am început să mîncăm. — Am avut o şedinŃă la birou, în această după-amiază, îmi spuse Mordecai printre înghiŃituri. Eu, Abraham, Sofia. Avem nevoie de ajutor. Nu mă mirau cuvintele lui. — Ce fel de ajutor? — Încă un avocat. — Am crezut că sînteŃi falimentari. — Avem o mică rezervă. Şi am adoptat o nouă strategie de piaŃă. Ideea că Centrul legal din Strada 14 era preocupat de o strategie de piaŃă era ilară, şi exact asta a şi fost intenŃia lui. Am zîmbit amîndoi. — Dacă am reuşi să-l convingem pe noul avocat să încerce, zece ore pe săptămînă, să găsească fonduri, atunci îşi va putea permite să lucreze la noi. Altă serie de zîmbete. Mordecai mai avea ceva de spus. — Oricît ne-ar displăcea să recunoaştem acest lucru, supravieŃuirea noastră depinde de capacitatea noastră de a face rost de bani. Trustul Cohen e în declin. Ne-am permis, pînă acum, să nu cerşim, dar lucrurile trebuie să se schimbe. — Ce altceva mai trebuie să facă acel avocat? — Să se ocupe de legile străzii. Ai văzut şi tu suficient de bine ce înseamnă asta. Ai văzut unde lucrăm. Sofia e o scorpie. Abraham, un prost. ClienŃii miros urît şi banii sînt o iluzie. — CîŃi bani îi puteŃi oferi? — łie îŃi putem oferi treizeci de mii pe an, dar nu-Ńi putem promite decît jumătate din sumă pentru primele şase luni. După aceea, împărŃim ce rămîne după scăderea cheltuielilor între noi patru.

— Abraham şi Sofia au fost de acord? — Da, după un scurt discurs din partea mea. Ne imaginăm că ai relaŃii bune în barou, printre persoanele cu influenŃă şi, cum eşti foarte bine pregătit, arăŃi excelent, eşti deştept şi aşa mai departe ar trebui să ai un talent înnăscut pentru strîns bani. — Dar dacă nu vreau să strîng bani? — Atunci, noi trei ne-am putea reduce salariile şi mai mult, poate chiar pînă la douăzeci de mii pe an. Apoi, la cincisprezece mii. Iar cînd n-o să mai vină nimic de la fundaŃie, am putea să ajungem şi noi în stradă, ca şi clienŃii noştri. AvocaŃi fără adăpost. — Deci, eu reprezint viitorul Centrului legal din Strada 14? — Aşa am decis noi. Te vom primi ca partener cu drepturi depline. Să vedem dacă Drake & Sweeney pot oferi mai mult. — Sînt impresionat, i-am spus. Într-o oarecare măsură, eram şi speriat. Oferta nu era neaşteptată, dar sosirea ei deschidea o poartă prin care ezitam să trec. A sosit şi supa de fasole şi am comandat încă un rînd de bere. — Ce poŃi să-mi spui despre Abraham? l-am întrebat. — Băiat evreu din Brooklyn. A venit la Washington ca să lucreze în echipa senatorului Moynihan. A petrecut cîŃiva ani în Congres şi a ajuns în stradă. Extrem de inteligent. Îşi petrece cea mai mare parte a timpului coordonînd litigiile susŃinute de avocaŃii pro bono de la marile firme. În clipa de faŃă a dat în judecată biroul de recensămînt, ca să fie sigur că oamenii străzii vor fi număraŃi. Şi mai dă în judecată sistemul şcolar din Washington D.C., ca să fie sigur că şi copiii fără case primesc educaŃie. Purtarea lui cu oamenii lasă de dorit, dar e grozav cînd face planuri pentru litigii, în biroul lui.

— Dar Sofia? — Asistent social de carieră, cu studii de drept la seral, timp de unsprezece ani. Se poartă şi gîndeşte ca un avocat, mai ales cînd îşi bate joc de funcŃionarii guvernamentali. Ai s-o auzi zicînd: "Sînt Sofia Mendoza, avocat pledant" de zece ori pe zi. — Face şi muncă de secretară? — Nu. Nu avem secretare. Fiecare îşi bate la maşină, face dosare, îşi pregăteşte cafeaua, spuse el aplecîndu-se puŃin şi coborînd uşor vocea. Noi trei lucrăm împreună de multă vreme, Michael, şi avem tabieturile noastre. Ca să fiu sincer, avem nevoie de o figură nouă, cu idei noi. — Trebuie să recunosc, salariul e foarte atrăgător, i-am spus într-un efort jalnic de a face o glumă. Mordecai zîmbi totuşi, din politeŃe. — Nu faci asta pentru bani. O faci pentru sufletul tău.

Sufletul meu m-a Ńinut treaz cea mai mare parte a nopŃii. Oare aveam curajul necesar pentru a renunŃa la tot ce aveam? Chiar mă gîndeam serios să accept o slujbă atît de puŃin plătită? Practic, îmi luam adio de la milioane! Lucrurile şi proprietăŃile după care tînjeam s-ar fi transformat în amintiri neclare. Momentul nu era rău ales. Căsnicia mea era pe ducă, aşa că părea, într-un fel, normal să fac schimbări drastice pe toate fronturile.

12

MarŃi, am sunat la birou şi am anunŃat că sunt bolnav. Probabil că e o gripă, i-am spus lui Polly care, aşa cum fusese învăŃată, mi-a cerut detalii. Febră, gîtul iritat, dureri de cap? Toate cele de mai sus. Toate sau nici una, nu îmi păsa. Trebuia să fii foarte grav bolnav ca să lipseşti de la serviciu. Polly trebuia să completeze un formular, pe care să i-l ducă lui Rudolph. Anticipînd telefonul lui, am plecat de acasă şi m-am plimbat prin Georgetown în primele ore ale dimineŃii. Zăpada se topea rapid; temperatura urcase, în mod sigur, pînă spre plus cinci grade. Mi-am pierdut o oră întreagă umblînd prin zona portului, încercînd cîte un cappuccino de la mai mulŃi vînzători şi privind canotorii trecînd, îngheŃaŃi, pe Potomac. La ora zece, am plecat la înmormîntare.

Trotuarul din faŃa bisericii era baricadat. Se aflau poliŃişti peste tot, cu motocicletele parcate în stradă. Ceva mai departe se vedeau şi carele de televiziune. O mulŃime impresionantă asculta un vorbitor care striga ceva la microfon, cînd am trecut pe lîngă el. Unii Ńineau deasupra capetelor cîteva pancarte scrise în grabă, special pentru a fi văzute de camerele de filmare. Am parcat pe o stradă laterală, cu trei rinduri de blocuri mai departe, şi m-am grăbit să ajung la biserica. Am evitat intrarea principală, îndreptîndu-mă spre o uşă laterală, unde un diacon bătrîn stătea de pază. L-am întrebat dacă biserica are balcon. M-a întrebat dacă sînt reporter. M-a condus înăuntru şi mi-a arătat o uşă. I-am mulŃumit şi am intrat, am urcat nişte scări şubrede şi am ieşit în balconul aflat deasupra unui frumos sanctuar. Covor grena, bănci din lemn închis la culoare, ferestre cu vitralii, curate. Era o biserică foarte curată şi, timp de o secundă, am înŃeles de ce

pastorul ezita să o deschidă celor fără adăpost. Eram singur, aşa că puteam să-mi aleg orice loc doream. M-am îndreptat în linişte spre partea de deasupra uşii din spate, cu vedere directă spre centrul culoarului, pînă la amvon. Un cor a început să cînte afară, pe trepte, şi eu am rămas acolo, în atmosfera paşnică a bisericii pustii, în acordurile muzicii ce răzbătea pînă la mine. Muzica încetă, uşile se deschiseră şi nebunia începu. Podeaua balconului vibra de paşii mulŃimii îndoliate care pătrundea în sanctuar. Corul îşi reluă locul obişnuit, din spatele amvonului. Pastorul arăta fiecăruia încotro să meargă — camerele TV într-un colŃ, puŃinii membri ai familiei pe banca din faŃă, activiştii şi oamenii străzii cu care veniseră, spre sectorul central. Mordecai intra însoŃit de două persoane pe care nu le cunoşteam. O uşă laterală se deschise şi condamnaŃii îşi făcură apariŃia — mama lui Lontae şi cei doi fraŃi, în haine albastre de închisoare, cu cătuşe la mîini şi la picioare, legaŃi la un loc şi escortaŃi de patru paznici înarmaŃi. Au fost aşezaŃi în al doilea rînd de bănci, pe centru, în spatele bunicii şi al altor rude. După ce s-au mai liniştit lucrurile, orga a început să cînte, în tonuri joase, triste. Undeva, dedesubtul meu, s-a auzit un zgomot şi toată lumea s-a întors într-acolo. Pastorul a urcat în amvon şi ne-a cerut tuturor să ne ridicam în picioare. Cîteva ajutoare, purtînd mănuşi albe, au adus sicriele pe culoarul dintre scaune şi le-au aşezat unul lîngă altul, aproape de ieşirea din biserică; sicriul lui Lontae se afla în centru. Cel al bebeluşului era mic, de mai puŃin de un metru lungime. Cele ale lui Ontario, Alonzo şi Dante erau de mărime mijlocie. Era o privelişte impresionantă şi se auzeau suspine şi plînsete. Corul începu să murmure un cîntec, legănîndu-se. Ajutoarele aduseră flori, aşezîndu-le în jurul sicrielor şi,

timp de o clipă îngrozitoare, m-am gîndit că s-ar putea să le deschidă. Nu mai fusesem niciodată la o înmormîntare de negri. Habar nu aveam la ce să mă aştept, dar văzusem la televizor imagini de la alte funeralii, unde, uneori, sicriul era deschis, pentru ca familia să sărute cadavrul. Vulturii cu camerele lor de filmat erau pregătiŃi de atac. Dar sicriele au rămas închise, aşa că lumea nu a aflat ce ştiam eu — că Ontario şi familia lui păreau să-şi fi găsit liniştea. Ne-am aşezat, iar pastorul a rostit o lungă rugăciune. A urmat un solo, interpretat de sora nu-ştiu-cum, apoi momente de tăcere. Pastorul a citit din Scriptură şi a predicat puŃin. A fost urmat de o activistă susŃinătoare a oamenilor străzii, care a pornit un teribil atac împotriva unei societăŃi şi a liderilor ei care permiteau să se întîmple astfel de lucruri. A acuzat Congresul, mai ales pe republicani, şi a dat vina pe oraş, pentru absenŃa unui lider adevărat, apoi pe tribunale şi birocraŃie. Dar păstrase diatriba cea mai dură pentru clasele bogate, cei cu bani şi putere, cărora nu le pasă de cei săraci şi bolnavi. Vorbea explicit, cu furie; era de efect, m-am gîndit eu, dar nu prea potrivit pentru o înmormîntare. La final, cei prezenŃi au aplaudat-o. În continuare, pastorul a vorbit îndelung, acuzîndu-i violent pe toŃi cei care nu aveau pielea neagră, dar aveau bani. Alt solo, un alt fragment din Scriptură, apoi corul a atacat un imn vibrant, care m-a impresionat aproape pînă la lacrimi. S-a format o procesiune, a celor care doreau să-şi aşeze mîinile deasupra celor morŃi, dar şirul s-a spart cînd oamenii au început să jelească şi să tragă de sicrie. DeschideŃi-le!" a strigat cineva, dar pastorul a refuzat, cu un gest al capului. Lumea s-a înghesuit spre amvon, înconjurînd sicriele, strigînd şi suspinînd, în vreme ce corul începea să cînte ceva

pastorul a intervenit şi a reinstaurat ordinea. pe fondul muzicii de orgă. fapt care rămînea un record în sine. pe care tronau teancuri de dosare în lucru. producŃia nu fusese rea. spre dealul Capitoliului. Unde fuseseră toŃi aceşti oameni în ultimele luni din viaŃa lui Lontae? Trupurile acelea micuŃe din sicrie nu cunoscuseră niciodată atîta dragoste. Slujba a durat o oră şi jumătate. probabil. Orice altceva ar fi atins. într-o bună zi avea să fie cel mai bătrîn partener care încă mai muncea LegislaŃia era viaŃa lui şi cele trei foste soŃii ale sale stăteau mărturie. În cele din urmă. Lumea s-a adunat din nou afară. S-a rugat din nou.mai tare. Iar dacă viaŃa lui continua aşa cum o planificase. Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Cu Mordecai în prim plan. au dispărut după colŃ. ar fi fost. lumea a început să treacă pentru o ultimă dată pe lîngă sicrie. Polly şi secretarele plecaseră. dar Rudolph era pionul pasionat. răspunsul lui. Pentru două mii de dolari. Prea puŃine. Bunica făcea cea mai mare gălăgie. mîngîiată şi consolată de ceilalŃi. pornind un marş care se îndrepta undeva. la fel ca şi majoritatea asistenŃilor şi funcŃionarilor. Rudolph Mayes devenise partener la Drake & Sweeney la vîrsta de treizeci de ani. CirculaŃia pe holuri se reducea considerabil după cinci şi . se distrugea. Camerele de filmat ajungeau din ce în ce mai aproape şi tot mai mulŃi dintre cei prezenŃi îşi pierdeau cumpătul. iar eu m-am întrebat la cîte marşuri şi demonstraŃii participase. Cînd a terminat. Eram mîndru de rezultat. Totul devenise un simplu spectacol. ideal pentru o firmă importantă. La ora şase după-amiază mă aştepta în biroul lui.

Nu reuşi să găsească un răspuns. mă bucur pentru ei. dar simŃeam un nod în stomac. — Plec de la firmă. Doar n-o să te laşi copleşit din cauza unui simplu incident! — Nu mă las copleşit. ce mai! Vrei să faci o donaŃie centrului? — łi-ai pierdut minŃile! . l-am anunŃat cît mai îndrăzneŃ cu putinŃă. Şi vreau să plec fără scandal. Pe lîngă asta. Mike. E specializat în problemele oamenilor străzii. aşa că dădu. — Haide. Rudolph. ei lucrează în litigii. — Vei deveni partener în trei ani. a început el. — Nu fi prost.jumătate. — Problemele oamenilor străzii? — Exact. — Nici unul dintre ceilalŃi opt ostatici nu face aşa ceva. — Nu sunt prost. frustrat. zău aşa. Nu fac decît să-mi schimb domeniul de lucru. ochii peste cap. Rudolph dădu cărŃile la o parte şi închise capacul stiloului foarte scump cu care lucra. Am închis uşa şi m-am aşezat pe un scaun. — Te ascult. — Plec. — Credeam că eşti bolnav. — Bravo lor. Dacă sunt fericiŃi aşa. — Am găsit un angajament mai convenabil. M-am hotărît. — Cît te plătesc? — O avere. sunt nişte păsări rare. Am o oferta de lucru pentru o firmă care se ocupă de dreptul public. — Unde te duci? — La un Centru legal din apropiere de Logan Circle. Rudolph. Michael.

învins. — Îmi pare rău. la micul dejun.. Rudolph.. Am pus o sticlă de vin la frigider. dacă ştiu că am o soluŃie de siguranŃă. încet. Abia dacă o cunoştea şi era cel mai puŃin în măsură. din întreaga firmă. — Farmec? Te amuză să faci ceea ce faci? — Categoric. Rudolph. i-am răspuns. — Nu-mi vine să cred. Du-te şi lucrează cu oamenii străzii. M-am gîndit să-mi rezolv propria criză mai devreme. — Ia-Ńi o lună liber. arătîndu-mi cît de profundă era disperarea lui. Am numai treizeci şi doi de ani. Era acasă. Închise ochii şi clătină. Ne-am strîns mîinile şi ne-am promis să ne întîlnim într-o dimineaŃa. sînt prea tînăr pentru crizele vîrstei mijlocii. devreme. ca să discutăm despre dosarele mele nefinalizate. Am cumpărat nişte mîncare thailandeză şi am dus-o acasă. Nu Ńi-ai ales bine momentul. să-mi dea sfaturi matrimoniale. din cap. Gîndeşte-te ce amuzant ar fi să lucrez fără să stau mereu cu ochii pe ceas. — N-o să meargă.— E doar o mică criză. pregătea cina. . scoase un geamăt. Nu doream ca Polly să afle despre asta de la alŃii. aşa că m-am dus în biroul meu şi i-am dat un telefon. Aş dori să plec vineri. Rudolph. Mike. N-are nici un farmec să plec. I-am stricat ziua. — Claire e bine mersi. în Arlington. am aranjat masa şi am început să-mi repet replicile. Ştii că suntem foarte mult în urmă cu treaba. — Dar Claire? La ea te-ai gîndit? mă întrebă el. Rudolph. scoate-Ńi chestia asta din minte şi pe urmă vino înapoi.

Drept urmare. Îi admiram sîngele rece. ai şi luat o hotărîre. — DrăguŃ din partea ta. cu multe ore înainte. Centrul lui mi-a oferit o slujbă. deloc îngrijorată. Michael. pur şi simplu. Dar îmi plăcea ideea de a găsi o soluŃie pentru a mai îndulci lucrurile. cumva. De-a lungul anilor. adică perfect acceptabil în situaŃia unei căsnicii distruse. plicticoasă şi lipsită de importanŃă şi vreau să fac ceva ca să ajut oamenii. — Da. aşa că am trecut direct în salon. e admirabil din partea ta. fie că nu voia să-şi arate îngrijorarea. — De ce? — Sînt gata pentru o schimbare. — Trebuie să stăm de vorbă. M-am gîndit că ar fi drăguŃ. pentru ca apoi să trec la atac. — Luni? — Da. Am aprins focul în cămin şi ne-am aşezat în fotoliile noastre preferate. După cîteva minute. Încep de luni. Munca în cadrul unei corporaŃii mi se pare. — Ce s-a întîmplat? mă întrebă ea. Nu mă mai pot întoarce acolo. am început să vorbesc. . brusc.Dacă Claire bănuia. de a pregăti terenul pentru şoc. ea mîncase în fugă. căpătaserăm amîndoi obiceiul să ne ignorăm reciproc. — Aşadar. deşi fals. Era aproape zece. nu lăsă să se vadă. — łi-am povestit despre Mordecai Green. nu ne pricepeam la tactici rafinate. — Nu mai spune! Sorbi o gură de vin din pahar. — De fapt. Se gîndea deja la bani şi abia aşteptam să văd cît îi va trebui să ajungă la acest subiect. o cursă. Fie că se aştepta la asta. ca să nu ne luăm la bătaie. — Mă gîndesc să plec de la Drake & Sweeney. cu paharele de vin.

Claire. Privea focul şi făcea socoteli în minte. dinŃii puŃin mai strînşi. Dorea să ajute omenirea. — Treizeci de mii pe an. Încă o înghiŃitura de vin. Nu am nimic de zis şi eu în această problemă? — Nu pot să mă mai întorc la firmă.— Da. din punct de vedere financiar? — Va schimba lucrurile. Ne uitam la focul din cămin. o străfulgerare de furie — dar reuşi să se controleze. Apartamentul era foarte frumos. Acelaşi lucru era valabil şi pentru studenŃii de la drept. — Pot să te întreb ce efect va avea acest lucru asupra noastră. făcînd-o să pară şi mai mică decît era. îmi propusesem să nu mă las impresionat de nici un fel de comentarii despre bani. În privinŃa asta era incredibilă. Claire îşi începuse studiile cu jurămîntul că nu banii erau cei care o atrăgeau. Pentru a respecta scopul discuŃiei noastre. la cele . — Fără să discuŃi cu mine. repetă ea Rosti cifra din nou. MinŃeam cu toŃii. Din cîte îmi amintesc. Bănuiam că se gîndeşte la chirie. nu era departe momentul în care avea să cîştige bani serioşi. încercînd să nu par pios. hipnotizaŃi de flăcările portocalii. — Nimeni nu se ocupă de dreptul public pentru bani. Asta e mai puŃin decît ce cîştig eu! Salariul ei era de treizeci şi una de mii pe an. — La cît se ridică noul tău salariu? — La treizeci de mii de dolari pe an. tu nu te-ai dus la facultatea de medicină pentru bani. cifră ce avea să crească dramatic în anii următori. Ca orice student la medicină din Ńară. i-am ripostat. Am vorbit cu Rudolph chiar azi.

două mii şi cinci sute pe care le plăteam lunar. privindu-mă cu răceală. terasate. — Cred că va trebui să facem nişte schimbări. Ce patetic. terminînd vinul din pahar şi îndreptîndu-se spre dormitor. — Cu siguranŃă. Şi rareori primeam musafiri. dar o puteam îndura. — Sînt obosită. Chiar dacă îşi imagina că îmi pierdusem minŃile. Ńi se pare că banii nu mai au sfîrşit. pentru a lucra pe nimic. Sigur. conchise Claire. Cînd cariera ta la o mare firmă se afla pe drumul cel bun. un cartier de lux —. O poveste minunată — un tînăr avocat ambiŃios. transformat într-un apărător al săracilor. mi-am mai turnat un pahar de vin şi am dormit pe canapea. Mobila era exact ce trebuia. Eram mîndri de locul în care trăiam — adresa potrivită. Nici măcar nu aveam în noi destulă ranchiună pentru o ceartă serioasă. Am pus un butuc pe foc. ar fi trebuit să fie şi mai frumos. Mă uitam cît de puŃin pusesem deoparte în şase ani de căsnicie. Claire nu putea critica un sfînt. 13 . Fuseserăm întotdeauna deschişi în privinŃa banilor. case frumoase. Mutarea ar fi însemnat o schimbare. nu? spuse ea. înŃelegeam perfect noul meu statut de viaŃă. Ea ştia că deŃinem circa cincizeci şi una de mii de dolari în fonduri mutuale şi douăsprezece mii în contul bancar curent. dar ne petreceam prea puŃin timp acolo. m-am gîndit. nu ne ascundeam nimic. Cuvîntul "schimbări" era plin de implicaŃii. întoarce spatele unei firme de primă clasă.

pur şi simplu. Rudolph dorea cu disperare să mă convingă să rămîn la ei. şi era în lucru o propunere de a mi se acorda un an sabatic. Firma urma să suplimenteze orice salariu oferit ce centrul legal. Firma avea opt sute de avocaŃi. Momentul plecării mele era cît se poate de prost ales. Rudolph era genul de fraier care credea că o porŃie de terci irlandez. Cum puteam întoarce spatele unui viitor presărat cu mese în compania celor care deŃineau puterea? Avea veşti grozave. Eram impresionat şi uimit de ideea asta. pentru ca ei să se simtă mai bine. Cu un an înainte. adusesem firmei beneficii de aproape şapte sute cincizeci de mii de dolari. Eu urma să fiu considerat drept avocatul pro bono desemnat timp de un an întreg. era copleşită de treabă şi avea nevoie de cel puŃin încă doi asociaŃi de bază. aşa că nu o puteam refuza. mă putea ajuta să revin la gînduri mai bune. şi era considerată o onoare pentru un asociat să mănînce acolo. I-am promis să reflectez. Aveau toate şansele să găsească oamenii de care aveau nevoie. M-a avertizat că propunerea trebuia aprobată de comitetul executiv. dar puŃin îmi păsa. cu celelalte interese satisfăcute şi cu talentele din nou orientate spre gloria firmei Drake & Sweeney. la etajul opt. servit la şapte dimineaŃa în camera lor specială. M-aş fi reîntors cu bateriile încărcate. pentru că eu nu eram partener. iar asta avea prea puŃin de-a face cu amiciŃia dintre noi. seara tîrziu. cu experienŃa mea. Vorbise cu Arthur. din care făceam parte. Divizia antitrust.Partenerii aveau o sala de mese privată. şi asta foarte repede. Firma nu avusese niciodată în vedere o astfel de întrerupere pentru un asociat. Era o cauză meritorie şi ei trebuiau să facă mai mult pentru drepturile celor săraci. De asta mîncam în .

i-am răspuns. de asemenea. după un an. La început nu m-a văzut. Chance răspunse cu o înclinare a capului. dar. Tocmai alcătuiam o listă cu ce trebuia făcut. M-am trezit gîndindu-mă la Chance şi la dosarul evacuării. surprinzîndu-l şi făcîndu-l pe Rudolph să se răsucească în scaun. să-l trîntesc în braŃele oamenilor străzii sau să-l dau pentru orice scopuri caritabile doream. — Un măgar. m-am uitat spre el şi l-am surprins privindu-mă dispreŃuitor. În sală se aflau vreo doisprezece parteneri. Era evident că Braden nu făcuse nici o plîngere. deveni mai interesat de pîinea prăjită de pe masă.salonul lor pretenŃios şi ascultam planurile urgente făcute de ei pentru a mă păstra. abia auzit. fără să spună nimic şi. să fiu tentat să mă întorc. După ce a terminat cu ideea anului sabatic. Chance îmi ceruse să-i spun cine era partenerul al cărui subaltern eram. Rudolph întoarse o pagină. ca să vadă cu cine vorbeam. trăsături delicate şi îŃi . în cele din urma. — Am avut ocazia să ne întîlnim. Braden. Am încercat să-l ignor. cu pielea palidă. cît se poate de însinguraŃi. Era. Erau multe lucruri nefinalizate pe biroul meu. Omul era cam molatic. cît se poate de adînciŃi în ştirile de dimineaŃă. spuse Rudolph. — Îl cunoşti? mă întrebă Rudolph în şoaptă. la cîte o masă. am trecut la revizuirea problemelor celor mai presante din activitatea mea. fiecare aşezat singur. am rostit cu voce tare. uită imediat de Chance şi reveni la discuŃia noastră. cînd Braden Chance s-a aşezat la o masă din apropiere. — Bună dimineaŃa. Părerea era unanimă. Îi dădusem numele lui Rudolph. pentru ca apoi. logic să-mi iau salariul anual obişnuit. citind ziarul. În timpul scurtei noastre ciocniri din biroul lui. brusc.

în vreme ce nenumăraŃii Hector Palma ai firmei se ocupau de detaliile neplăcute. Eu m-am îndreptat spre birou şi am citit ziarul Post. Nu mi-l imaginam în stradă. murdărindu-şi mîinile ca să fie sigur că îşi face bine treaba. Eu plecam vineri. Sau poate că ştia. în biroul său. Poate că îi spusese cineva. ca partener al firmei. acela era rolul lui. fără feŃe. încasînd cîteva sute de dolari pe oră de la clienŃi. alături de o relatare în detaliu a serviciului funerar şi a marşului ce a urmat. La acele întrebări trebuia să răspundă Hector Palma. El nu era de faŃă cînd poliŃiştii i-au scos cu forŃa din micile lor adăposturi şi i-au aruncat în stradă. atunci nu putea face legătura între evacuare şi moartea lor. tocmai la timp pentru a se întîlni. Chance stătea la birou şi supraveghea completarea documentelor legale. verificînd depozite abandonate pline de locatari ilegali. Era miercuri. Rudolph încheie micul nostru dejun la ora opt. fără casă. Chance lua masa şi juca golf cu directorii executivi de la RiverOaks. Prezenta o poză cutremurătoare cu cele cinci sicrie închise din sanctuar. Exista şi un editorial. cu nişte oameni foarte importanŃi. către noi toŃi. Nu puteau fi măturate de pe stradă şi depozitate într-un loc ascuns. pentru . Ele nu plecau nicăieri. o provocare bine formulată. şi încă repede. fără nume. să stăm şi să ne gîndim la femeile de felul lui Lontae Burton din oraşul nostru. Cu siguranŃă că nici nu se întîmpla aşa. Iar dacă Chance nu cunoştea numele lui Lontae Burton şi ale copiilor ei. Probabil nici nu cunoştea numele oamenilor evacuaŃi din depozitul deŃinut de RiverOaks/TAG — şi de ce le-ar fi cunoscut? Erau doar nişte locatari ilegali. cei care aveam ce mînca şi un acoperiş deasupra capului.dădea impresia de fragilitate. Probabil însă că Hector Palma a văzut ce s-a întîmplat. avea asistenŃii lui.

numărul lor avea să crească. uneori. dormeau pe băncile din parcuri şi aşteptau la rînd. Vorbeam amîndoi în şoaptă. — În biroul lui? — Da. Dacă nu le ajutam. recunoscu el. Şi ar fi continuat să moară pe străzile noastre. Ne-am întîlnit în biblioteca principală. era de aşteptat ca Chance să stea la pîndă. Ele locuiau în maşini. Nu avusesem emoŃii cu privire la această întîlnire. pentru cîte un pat. sau cît de puŃine. — Da. departe de camerele de luat vederi şi ochii indiscreŃi. purtîndu-se ca şi cum am fi fost amîndoi cufundaŃi în studiu. Locuiam în acelaşi oraş. Nu era înŃelept să-l abordez direct. se adăposteau în barăci. — Toate dosarele sînt la Chance. Omul era foarte nervos. Am decupat editorialul din ziar şi l-am pus cu grijă în portofel. de la etajul trei. — Evacuarea RiverOaks/TAG. . am luat legătura cu Hector Palma. căscînd ochii împrejur. în adăposturile aglomerate şi. dar m-am trezit aruncînd priviri în jur. — Ce dosar? întrebă el. Tu te-ai ocupat de ea. — Unde e dosarul? Trase o carte dintr-un raft. Prin reŃeaua de asistenŃi.ca noi să nu mai fim nevoiŃi să le vedem. periculoase. între teancuri de cărŃi. de parcă eram urmăriŃi de oameni înarmaŃi. îngheŃau în corturi improvizate. fără nici o introducere. Oricine ne-ar fi observat întîmplător ar fi ajuns la concluzia că puneam ceva la cale. ele constituiau o parte a societăŃii noastre. nu? Nu ştia cît de multe cunosc. Închise într-un fişet. — Tu ai pus dosarul acela pe biroul meu? l-am întrebat. Nu aveam timp de jocuri.

Probabil că asistenŃii. Tu ai pus-o pe biroul meu. Ce-Ńi mai pasă. dar şi-a continuat drumul pe lîngă rîndurile de rafturi. sigur că nu se mai afla nimeni în preajma noastră. i-am spus. dar nu eram surprins. cum pot să pun mîna pe el? — Va trebui să-l furi. — Eu nu am cheie. — Spune-mi şi mie. pe lîngă teancurile de cărŃi. — De ce ai pus dosarul pe biroul meu? l-am întrebat. mi-a răspuns. Nu-mi convine să fiu dat afară. Veştile circulau repede. mai avea ceva de spus. — Atunci. apoi se îndreptă spre capătul culoarului. s-a răstit el şi a plecat. — Eşti nebun de legat. — Ba ştii foarte bine. S-a oprit şi a luat altă carte. nesigur cît de hotărît eram. Nu aveam de gînd să muncesc pe rupte în ultimele trei zile . — În regulă. — Ai cuvîntul meu.— Ce cuprinde dosarul? — Chestii teribile. De unde iau o cheie? Mă privi atent preŃ de o clipă. avocaŃii sau secretarele lor. — Am nevastă şi patru copii. — Cum ai făcut rost de lista celor evacuaŃi? — Nu ştiu despre ce vorbeşti. L-am urmat. El întinse mîna după încă o carte. — Am nevoie de dosarul acela. Am aşteptat să se oprească. Mă întrebam adesea cine bîrfeşte mai mult. ieşind din bibliotecă pe uşa din faŃă. — Nu e la mine. — Tu pleci.

numai pentru că alŃi colegi. cînd am ajuns acasă — destul de devreme — Claire mă aştepta. dar el dorea să trec pe acolo mai devreme. mi-am ocupat mare parte din timpul rămas acceptînd salutul sobru al prietenilor şi colegilor. Mi-am acoperit biroul cu tot felul de documente antitrust. soŃia mea consulta un avocat specializat în divorŃuri. orientativ. eu am fost cel care a picat în cursă. Claire mă primi cu răceală şi bine pregătita. Am suportat totul cu bine. Rîdea şi făcea glume despre cum avea să găsească banii necesari pentru salariul meu. nu mai era mult pînă să devin un adevărat sfînt. Masa din bucătărie era acoperită cu notiŃe şi imprimante de calculator. Cu fiecare răsuflare. am închis uşa. Ce importanŃă avea? Spre seară. mai ambiŃioşi. IntenŃionam să încep de luni. La urma urmelor. oficial. . Nu mai aveam de gînd să accept să lucrez tiranizat de ceas.de lucru la firmă. Mă gîndeam la ambianŃa din Centrul legal de pe Strada 14 şi mă întrebam care dintre birourile neocupate şi pline de dosare va deveni al meu. ar putea face optzeci şi cinci. m-am uitat pe pereŃi şi am zîmbit privind toate lucrurile pe care le lăsam în urmă. Gata cu linguşirea superiorilor mei. care mi s-ar fi putut închide în faŃă. Gata cu coşmarurile despre uşa parteneriatului. cît se poate de convinşi că îmi pierdusem minŃile. În acest timp. De data asta. La ora şase. oferta. Aparatul era gata. Gata cu săptămînile de optzeci şi patru de ore lucrătoare. L-am sunat pe Mordecai şi am acceptat. o femeie ce avea reputaŃia unei luptătoare nemiloase. presiunea creştea. indiferent ce-l făcusem pe Rudolph să creadă.

Voia patruzeci de mii. — Ai fi putut economisi o mulŃime de bani dacă n-o angajai pe ea. Nu se menŃiona nimic despre cei şaisprezece mii pe care eu îi datoram pentru Lexus. Sigur că da. în beneficiul meu. unul pe altul. La urma urmelor. cinstiŃi. — De ce ai angajat un avocat? am întrebat-o eu. Eu am nevoie de un avocat. Aveam împreună douăsprezece mii dolari bani gheaŃă şi ea voia jumătate pentru plata creditului bancar al maşinii ei. Se hotărîse. o dovadă a proprietăŃilor şi obligaŃiilor noastre. pe motivul unor diferenŃe ireconciliabile. Acceptăm ceea ce nu am fost în stare să spunem — că aceasta căsnicie a luat sfîrşit. Parcă simŃeam o uşurare la gîndul că eram. ce rost avea să obiectez? Trebuia să par la fel de calculat ca şi ea. S-a oprit. Asta-i tot. încercînd să par cît mai nonşalant.— Propun să divorŃăm. încercînd să nu mă las cu nimic mai prejos. părerile servite de purtătoarea ei de cuvînt. Claire a amintit despre întîlnirea avută cu Jacqueline Hume. Documentul 2 era propunerea de partaj. începu ea. Nu ne certam. Dar mă deranja faptul că ea îşi dorea divorŃul mai mult decît mine. i-am spus. Nu puteam să fiu surprins. din cincizeci şi una de mii pe care îi deŃineam în fonduri mutuale. i-am răspuns. Claire intenŃiona să obŃină majoritatea. Nu ne arătam. Mie îmi rămînea fondul . Deloc surprinzător. trîntind numele acestei femei de parcă ar fi pus mortar peste cărămizi şi adăugind. era vorba de un divorŃ. — Şi crezi că aş profitat de pe urma ta? — Tu eşti avocat. Ca să rămînă la comandă. Mi-a înmînat documentul cu numărul 1 din dosar. avocatul ei de divorŃ. aşteptînd să spun şi eu ceva. amabilă. — Vreau să fiu sigură că sunt protejată. în sfîrşit. — Dar acum mă simt mult mai bine. cu degetul.

— Cînd vrei să plec? — Cît de repede doreşti. — Apartamentul e închiriat pînă în 13 iunie şi voi rămîne aici pînă atunci. De ce să sufăr eu consecinŃele? Avocata e sigură că poate convinge un judecător că acŃiunile tale ne-au ruinat financiar. — Nici n-o să fie egală. Ai poftă de o criză de nebunie. cu siguranŃa celui care se simte protejat de un cîine de pază. — Nici o şansă. — N-aş zice că e o împărŃeală egală. Mă simŃeam obligat să fac puŃin scandal.de la firmă. Nu puteam începe să Ńipăm unul la altul şi să aruncăm cu cîte un obiect. — În regulă. e vina mea? — Nu vorbeam de vinovăŃie. Claire se hotărî să mă ignore şi să revină la lista ei de notiŃe. dacă aş primi totul. mi-a răspuns ea. Ce fel de divorŃ era ăsta? Unul foarte steril. — N-am de gînd să mă cert. Dar să nu-Ńi faci iluzii că mă poŃi lăsa să flămînzesc. n-ai decît. Pentru motive cunoscute numai de tine. ÎmpărŃim ceea ce avem în comun. ai hotărît să reduci cele nouăzeci de mii de dolari pe care îi cîştigai pe an. n-aveam de gînd să mă rog de ea ca să . — De ce nu? — Pentru că eu sunt cea care trece printr-o criză de vîrstă medie. Dacă dorea să plec. Doar nu era să izbucnim în plîns şi nici nu ne puteam arunca acuzaŃii murdare despre adultere sau dependenŃă de droguri. pregătită fără îndoială de purtătoarea ei de cuvînt. — Nici eu n-aş face aşa ceva. Asta înseamnă zece mii de chirie. — Deci. i-am spus.

oficial. îşi pierduse ore întregi trăind în viitor. Claire. Nici unul dintre noi nu dorea să mai stea la discuŃii. dar cu fineŃe. două mii ca să-Ńi achit cărŃile comune de credit şi mai avem cam şase mii în impozite impuse în comun. capăt uniunii noastre. Mi-am luat haina şi am plecat într-o lungă plimbare pe străzile din . mi-am păstrat sîngele rece. începînd cu obiectele din salon şi sfîrşind cu dormitorul gol. să o fac să renunŃe la atitudinea asta ostilă. mai ales cînd e vorba de prosoape sau aşternuturi de pat. de genul: "Vrei să aduci pe altcineva în loc?" Doream să o scutur.rămîn. dar nici nu a reacŃionat în vreun fel. i-am spus de cîteva ori. să aşteptăm şase luni. — Nu primesc 80%. Documentul 3 era o lista amănunŃită a proprietăŃilor personale. am declarat partajul echitabil. — De ce crezi tu că ai dreptul la 80% din fondurile mutuale? am întrebat-o. Urma să semnăm o convenŃie de separare. pe de altă parte. Îmi doream televizorul şi cîteva farfurii. Ia ce vrei. decît de mîndria de proprietar. alte trei mii pe alte servicii. Am negociat cîteva lucruri. — Voi pleca înainte de sfîrşitul săptămînii. Care dintre noi arăta mai mult dispreŃ celuilalt? Aproape că îmi venea să spun cine ştie ce tîmpenie. Dau zece mii pe chirie. aşa că împărŃirea a fost făcută la mica înŃelegere. redeveneam un bărbat singur şi nu mă vedeam mobilînd o casă nouă. Am terminat cu monotonia documentului 3 şi. Era un exerciŃiu de rezistenŃă. În loc de asta. PoziŃia mea în unele cazuri era dictată mai degrabă de refuzul mişcării. pentru ca apoi să mergem împreună la tribunal şi să punem. Brusc. Nu mi-a răspuns. Reiese un total de douăzeci şi una de mii. de comun acord. Dar a fost corectă. i-am spus. Nici unul dintre noi nu ar fi îndrăznit să se certe pe oale şi cratiŃe.

clătinînd din cap. întrebîndu-mă cum fusese posibil ca viaŃa să se schimbe atît de radical. nu mai reuşisem să mă gîndesc la anul sabatic. Nu exista nici o soluŃie de rezervă. — Sînt sigur. i-am zîmbit. Brusc. cu o seară înainte. dar eram incapabil să le opresc. Rudolph.Georgetown. dar sigură. un om singur. Schimbarea carierei fiecăruia dintre noi avusese efecte de şoc. asigurarea unui an de pauză pentru un asociat ar fi putut duce la apariŃia multor certuri din partea altor nemulŃumiŃi. Pe podea. După ofensiva lui Claire. . lîngă el. un Rudolph foarte sumbru mi-a comunicat că s-ar fi creat un precedent nedorit. — Eu am încercat. Eram pe punctul de a divorŃa şi devenisem. Lucrurile mergeau mult prea repede. Erodarea căsniciei noastre fusese lentă. Dacă ieşeam pe uşă. — MulŃumesc. — Eşti sigur că ştii ce faci? mă întrebă el. Alte gînduri mai urgente mă copleşeau. Nu-Ńi face griji pentru mine. Polly începuse deja să împacheteze mărunŃişurile care îmi aparŃineau. 14 Ideea anului sabatic a fost ucisă în faşă de către comitetul executiv. la rîndul meu. Deşi era de presupus că nimeni nu trebuia să afle ce se întîmplă în şedinŃele secrete ale acelui grup. puteam fi sigur că o vor trînti în urma mea. tronau două cutii mari de carton. A plecat. rămas în picioare în faŃa biroului meu. fără adăpost. într-o firmă atît de mare.

maroniu. Cel mai ieftin era o fundătură. Mi-am luat pauza de prînz mai devreme şi am pierdut două ore alergînd prin centrul oraşului după un apartament. simplu. Puteam vinde maşina. biroul şi viitoarea carieră. fără nimic scris pe copertă." Polly îşi făcu apariŃia pe neaşteptate. prinsă cu o agrafa în dreapta. Chance e foarte suspicios. Am închis uşa şi am început să studiez secŃiunea de afaceri imobiliare. în cea mai mare parte. În interior.am început să-mi fac griji pentru un apartament nou. dar numai la ea nu-mi stătea gîndul. aşa cum se întîmpla adesea. doar o prezenŃă fantomatică în cameră. Copiază şi pune totul la loc. Aşezat pe birou. era limpede că. cu o chirie de o mie o sută de dolari pe lună. . în acelaşi loc ca şi primul. Era bosumflată şi nu îmi dădea atenŃie. Lucram împreună de patru ani şi se pretindea răvăşită de plecarea mea. Nota cuprindea următoarele: "Cheia de deasupra este de la uşa biroului lui Chance. nici un sunet. tipic avocăŃesc. ca să scap de rata lunară de 480 de dolari. Mi-aş fi cumpărat o maşină la mîna a doua. nici o bătaie în uşă. mult prea mult pentru un avocat al străzii. Putea să-şi găsească un alt şef în numai cîteva zile. Aruncă cheile. noul meu salariu avea să se ducă pe chirie. două chei fixate cu bandă adezivă pe partea stingă şi o notă bătută la maşină. pe care să o asigur pentru o sumă grasă şi să aştept să dispară în întunecimea noului meu cartier. Dacă doream un apartament decent în capitală. AtenŃie. dosarele secrete. ca să nu mai vorbesc de slujba nouă. Nu eram chiar aşa de apropiaŃi. Cheia de dedesubt este de la sertarul de sus al fişierului de sub fereastră. Era o persoană foarte drăguŃă. la întoarcere. Încă un dosar mă aştepta.

Se arătă surprins. apoi trist. cutiile din mijlocul podelei făceau imposibilă evitarea lui. Pînă la urmă. în mod ciudat. ostatic alături de mine şi prieten. Barry. Am vorbit despre zilele bune de altădată. Ar fi trebuit să fiu aproape de tine. Doi prieteni se confruntă împreună cu moartea. Dar. Am înŃeles că incidentul fusese motivul acestei conversaŃii. Barry Nuzzo. vorbesc serios. din Providence. dintr-o dată. fapt care părea. — Căderea asta durează de multă vreme. cum putea vedea din hol tot ce se întîmpla în biroul meu. nu-Ńi face griji. Am aşteptat o clipă. am ajuns şi la subiectul cel mai important. despre cei care veniseră şi plecaseră. Ne întîlniserăm cu ei de cîteva ori în ultimii ani. i-am răspuns. mi se părea ciudat. — Ai o luna proastă. nu-mi puteam imagina cum ar fi putut Hector. scapă cu bine şi sînt prea ocupaŃi ca să se ajute să treacă peste şocul ulterior. — Ei. SoŃia lui şi Claire erau. ceea ce. dar reuşi să păstreze aparenŃele. în timp ce ea îşi făcea de lucru cu cutiile mele. N-a făcut nici un comentariu — dovadă clară a faptului că nu-l observase. Închise uşa şi ocoli cutiile. de o importanŃă aparte la Washington.Am închis repede dosarul. — Nu. Nu catadicsiserăm să discutăm despre întîlnirea cu "Domnul" la o bere. trecu pe la birou pentru o discuŃie serioasă cu mine. îmi spuse. — De ce? . neştiind dacă îl văzuse. Îmi pare rău. Eu nu doream să discut despre plecarea mea. să intre şi să iasă fără să fie văzut. spuse el. — Îmi pare rău că te-am dezamăgit. amîndouă. sau oricine altcineva. aşa că i-am vorbit despre Claire. dar prietenia de grup avusese aceeaşi evoluŃie ca şi căsnicia mea.

— Pentru că e clar că Ńi-ai pierdut minŃile, spuse el, rîzînd. Încercam să savurez umorul lui. — Da, sînt cam nebun în clipa asta, presupun, dar o să-mi treacă. — Nu, zău aşa, am auzit că ai probleme. Am încercat să te caut săptămîna trecută, dar plecaseşi. Am fost îngrijorat în privinŃa ta, dar trec printr-o perioadă cumplită, ştii tu, ca-ntotdeauna. — Ştiu. — Îmi pare sincer rău că nu am fost aici, Mike. Îmi pare rău. — Fii serios. Încetează. — ToŃi ne-am speriat cumplit, dar tu ai fi putut fi lovit. — Ne-ar fi putut omori pe toŃi, Barry. Daca dinamita era adevărată şi nu-l nimereau, bum! Să nu ne mai gîndim. — Ultimul lucru de care îmi aduc aminte este că, în timp ce noi ne chinuiam să ieşim afară, tu erai plin de sînge şi Ńipai aşa că am crezut că ai fost lovit. Noi am ieşit afară, rînd pe rînd, alŃii ne luau în braŃe, Ńipau şi am aşteptat explozia. M-am gîndit: Michael e tot acolo şi e rănit. Ne-am oprit lîngă lifturi. Cineva ne-a tăiat legăturile de la mini şi m-am întors, la timp ca să te văd cînd te-au luat poliŃiştii. łin minte sîngele. Era foarte mult sînge, fir-ar să fie. Nu i-am răspuns. Avea nevoie să se confeseze. Într-o oarecare măsură, îşi uşura conştiinŃa. Îi putea raporta, lui Rudolph şi altora, că măcar încercase să mă convingă să renunŃ. — Tot drumul, pînă jos, m-am întrebat fără încetare: Oare Mike a fost lovit? Oare Mike a fost lovit? Nimeni nu ştia. A trecut o oră întreagă pînă ce ni s-a spus că eşti bine. Aveam de gînd să te sun cînd ajung acasă, dar copiii nu m-au lăsat în pace nici o clipă. Trebuia să o fac.

— Nu-Ńi face probleme. — Îmi pare rău, Mike. — Te rog, nu mai spune asta. S-a terminat, gata. Puteam vorbi zile întregi şi nu s-ar fi schimbat nimic. — Cînd te-ai hotărît să pleci? A trebuit să reflectez o clipa pentru a-i răspunde. Răspunsul sincer era: duminică, în momentul în care Bill a tras cearşafurile şi l-am văzut pe micuŃul meu Ontario, care îşi găsise, în sfîrşit, liniştea. Atunci şi acolo, în morga oraşului, am devenit alt om. — În weekend, i-am răspuns, fără alte explicaŃii. Nici nu avea nevoie de aşa ceva. A clătinat din cap, de parcă cutiile de carton ar fi fost acolo mai ales din vina lui. Am hotărît să-l ajut. — Nu m-ai fi putut opri, Barry. Nimeni nu ar fi putut să o facă. Atunci a început să dea din cap, în semn de aprobare, pentru că, într-un fel, înŃelesese. Cînd vezi un pistol în faŃă, timpul se opreşte şi apar priorităŃile — Dumnezeu, familia, prietenii. Banii rămîn pe ultimul loc. Firma şi cariera par tot mai îndepărtate cînd auzi ticăitul ceasului şi te gîndeşti că ar putea fi ultima zi din viaŃa ta. — Dar tu? l-am întrebat. Tu ce mai faci? Firma şi cariera rămîn departe doar pentru cîteva ore scurte. — Joi am început un proces. De fapt, tocmai îl pregăteam, cînd ne-a întrerupt "Domnul". Nu-i puteam cere judecătorului o amînare, deoarece clientul aştepta de patru ani să se stabilească data procesului. Aşa că am intrat în priză, am început procesul şi nu ne-am mai oprit motoarele. Procesul ne-a salvat. Sigur că aşa s-a întîmplat. Munca te vindecă, te salvează

chiar şi la Drake & Sweeney. Îmi venea să mă prăpădesc de ris, pentru că în urmă cu două săptămîni şi eu aş fi gîndit la fel. — Bravo, am zis. Ce frumos. Prin urmare totul e în regulă? — Normal. Era avocat de litigii, un mascul feroce, cu pielea de Teflon. Însă avea trei copii, aşa că nu-şi putea permite luxul unei devieri la treizeci şi nu-ştiu-cîŃi de ani. Timpul lui era preŃios. Ne-am strîns mîinile, ne-am îmbrăŃişat şi ne-am făcut obişnuitele promisiuni de a păstra legătura.

Am Ńinut uşa închisă ca să pot să mă uit în dosar şi să decid ce era de făcut. Curind am început să fac presupuneri. În primul rind, cheile trebuiau să se potrivească. În al doilea rînd, nu putea fi o cursă; nu ştiam să am duşmani şi, oricum, mă pregăteam să plec. Trei, dosarul se afla, într-adevăr, în birou, în sertarul fişetu-lui de sub fereastră. Patru, era posibil să-l iau fără să fiu prins. Cinci, putea fi copiat în timp scurt. Şase, putea fi retumat după aceea, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Şapte, şi asta era cel mai important, conŃinea într-adevăr dovada aceea nenorocită. Mi-am scris toate astea pe un blocnotes. Scoaterea unui dosar reprezenta un motiv pentru concedierea imediata, dar nu-mi păsa de asta. Acelaşi lucru era valabil şi în privinŃa prinderii mele în biroul lui Chance, nu aveam dreptul să cotrobăi acolo. Copierea dosarului reprezenta o provocare. Cum nici un dosar al firmei nu avea mai puŃin de cîŃiva centimetri grosime, exista posibilitatea să am nevoie de o sută de foi xerox, în cazul în care ăş fi copiat totul. Trebuia să stau în faŃa

aparatului cîteva minute, expus. Asta ar fi fost prea periculos. Secretarele şi funcŃionarii se ocupau cu copiatul, nu avocaŃii. Maşinile erau concepute după înalte tehnologii, complicate, şi, fără îndoială, riscam să se blocheze la prima apăsare de buton. În plus, erau codificate — trebuia să apeşi nişte butoane, pentru ca fiecare copie să încarce nota de plată a unui client. Iar aparatele se aflau în spaŃii deschise. Nu-mi aminteam să fi văzut măcar unul singur într-un colŃ. Poate că aş fi găsit unul, într-o altă secŃie a firmei, dar prezenŃa mea acolo ar fi trezit suspiciuni. Trebuia să ies din clădire cu dosarul asupra mea, adică să fiu la un pas de un delict. N-aş fi furat dosarul, ci doar l-aş fi împrumutat La ora patru, am trecut prin secŃia de imobiliare cu mînecile suflecate, Ńinînd în braŃe un teanc de dosare, ca şi cum aş fi avut treburi serioase pe acolo. Hector nu era la locul lui. Braden Chance era la birou, cu uşa întredeschisă, Ńipînd strident la telefon. O secretară mi-a zîmbit cînd am trecut pe lîngă ea. N-am văzut nici o cameră video de securitate pe sus. La unele etaje erau destule; la altele, nu. Cine să fure secrete din domeniul imobiliar? Am plecat la ora cinci. Mi-am cumpărat sandvişuri de la un fast food şi m-am îndreptat spre noul meu serviciu.

Partenerii mei erau încă acolo, aşteptîndu-mă. Sofia îmi adresă chiar un zîmbet cînd îmi dădu mîna, dar numai pentru o clipa. — Bine ai venit la bord, spuse Abraham cu gravitate, de parcă n-aş fi urcat pe un vas ce se pregătea să se scufunde. Mordecai îmi făcu semn cu braŃele spre o camera micuŃă de lîngă biroul lui.

— Ce zici de asta? mă întrebă el. Apartamentul E. — Frumos, i-am spus, păşind în noul meu birou. Avea cam jumătate din mărimea celui din care tocmai plecasem. Masa de lucru de la firmă nu ar fi avut loc acolo. Patru fişete, fiecare de altă culoare, erau sprijinite de un perete. Camera era luminată de un simplu bec care atîrna din tavan. Nu se vedea nici un telefon. — Îmi place, am spus, şi nu minŃeam. — Mîine îŃi punem şi telefon, spuse el, trăgînd jaluzeaua peste fereastra simplă. Ultimul care a lucrat aici a fost un avocat tînăr, pe nume Banebridge. — Ce s-a întîmplat cu el? — N-a rezistat din cauza banilor. Se înnopta şi Sofia părea nerăbdătoare să plece. Abraham se retrase în biroul lui. Împreună cu Mordecai, am mîncat la biroul lui sandvişurile pe care le adusesem eu şi cafeaua proaspătă făcută de el. Copiatorul era unul masiv, fabricat în anii '80, fără panouri codificate şi ceilalŃi clopoŃei şi semnale preferate la fosta mea firmă. Copiatorul era amplasat într-un colŃ, lîngă una dintre cele patru mese de lucru pe care erau puse dosarele vechi. — La ce oră pleci diseară? l-am întrebat pe Mordecai, printre înghiŃituri. — Nu ştiu. Cam într-o oră, aşa cred. De ce? — De curiozitate. Mă întorc la Drake & Sweeney vreo două ore, pentru treburi de ultimă oră pe care vor să le termin. Pe urmă, aş vrea să aduc o parte din mărunŃişurile mele de la firmă aici, diseară. Se poate? Mordecai mesteca o îmbucătură. Deschise un sertar, trase de acolo un lanŃ pe care se aflau trei chei şi îl aruncă spre mine. — PoŃi să vii şi să pleci cînd doreşti, îmi spuse.

— Sînt în siguranŃă? — Nu. Aşa că fii atent Parchează în faŃă, cît mai aproape de uşa de la intrare. Mergi repede. Încuie-te înăuntru. Probabil că observase groaza oglindită în ochii mei, căci adăugă: — Obişnuieşte-te cu asta. Fii deştept. M-am îndreptat rapid, ca un tip deştept ce eram, spre maşină, la şase şi jumătate. Trotuarul era pustiu; nici huligani, nici focuri de armă, nici măcar o zgîrietură pe maşină. Mă simŃeam mîndru de mine cînd am deschis portiera şi am plecat. Poate că eram în stare să supravieŃuiesc pe străzi.

Drumul cu maşina înapoi pînă la Drake & Sweeney mi-a luat unsprezece minute. Dacă aveam nevoie de o jumătate de oră ca să copiez dosarul lui Chance, însemna că l-aş fi Ńinut cam o oră. Cu condiŃia ca totul să meargă bine. Iar el nu avea să afle niciodată. Am aşteptat pînă la opt, apoi am pornit, cu un aer firesc, spre secŃia imobiliară, suflecîndu-mi din nou mînecile, ca şi cum munceam din greu. Holurile erau pustii. Am bătut la uşa lui Chance, fără să primesc răspuns. Uşa era încuiată. Am verificat toate birourile, pe rind, bătînd mai întîi încet, apoi mai tare, pentru ca în final să rotesc minerul. Cam jumătate dintre ele erau încuiate. În dreptul fiecărui colŃ al holului, verificam dacă există camere video. M-am uitat prin sălile de şedinŃe şi secretariate. Nu era nici Ńipenie. Cheia de la uşa lui era exact ca a mea, de aceeaşi culoare şi mărime. Mergea perfect şi m-am trezit, dintr-o dată, într-un birou întunecat, întrebîndu-mă dacă să aprind sau nu lumina. Cineva aflat în trecere n-ar fi putut spune cu exactitate unde se aprinsese

lumina şi mă îndoiam că din hol se vede vreo rază de lumină pe sub uşă. In plus, era foarte întuneric şi nu aveam lanternă. Am încuiat uşa, am aprins lumina şi m-am îndreptat spre fişierul de sub fereastră, pe care l-am descuiat cu a doua cheie. În genunchi, am tras sertarul. Erau zeci de dosare, toate legate de RiveiOaks, toate frumos aranjate, după cine ştie ce metodă. Chance şi secretara lui erau bine organizaŃi — trăsătură foarte apreciată la firma noastră. Un dosar gros etichetat RiverOaks/TAG, Inc. L-am scos cu grijă şi am început să-l răsfoiesc. Doream să fiu sigur că era dosarul de care aveam nevoie. Pe hol, o voce masculină strigă "Hei!", speriindu-mă de moarte. O altă voce îi răspunse, cu cîteva uşi mai sus, şi cei doi începură o conversaŃie, undeva, în imediata apropiere a uşii lui Chance. Vorbeau despre baschet. Despre "Bullets" şi "Knicks". Cu genunchii moi, m-am îndreptat spre uşă. Am stins lumina şi i-am ascultat. Apoi, m-am aşezat, preŃ de zece minute, pe frumoasa canapea de piele a lui Braden. Dacă mă vedea cineva ieşind de acolo cu mîinile goale, nu se întîmpla nimic. Oricum, mai aveam de petrecut încă o zi la firmă. Normal, n-aş fi pus mîna nici pe dosar. Dar dacă mă vedea cineva cu dosarul? Dacă urma o confruntare, o încurcam. Furios, am reflectat la ambele posibilităŃi, constatînd că puteam fi prins în orice caz. Ai răbdare, îmi spuneam. Vor pleca. Baschetul a fost urmat de fete; nici unul dintre cei doi nu părea să fie căsătorit, erau probabil funcŃionari de la Facultatea de Drept din Georgetown, care lucrau aici noaptea. Curînd, vocile, s-au îndepărtat. Pe întuneric, am încuiat fişierul şi am luat dosarul. Cinci

nedorind să fiu văzut de nimeni. şapte. s-ar fi putut duce acolo după mine. şase. spre norocul meu. o folosisem pentru a-i evita pe reporteri. Am dat un colŃ şi am privit înapoi suficient de rapid pentru a vedea un tip care venea după mine. Nimeni nu ştia că port cu mine un dosar care nu-mi aparŃine. să vorbesc cu el. să mă port ca şi cum toate erau la locul lor şi. pentru a nu lăsa să treacă şi alŃi oameni ai străzii. Am ieşit în holul de la parter cu răsuflarea tăiată. cu toate că biroul meu se afla cu două etaje mai sus. M-am îndreptat spre o ieşire laterală. împreună cu Polly. am coborît în goană. Dacă din întîmplare omul acela mă recunoscuse. Pe hol. M-am strecurat înăuntru. nu era nimeni. dincolo de un hol micuŃ. am văzut semnul de ieşire deasupra unei uşi. "Hei!" strigă cineva din spate. fără haină. dacă dorea să vadă dosarul. Uşa cea mai apropiată dădea spre o mică bibliotecă. încercînd să par cît mai natural. pînă cînd am găsit o altă uşă. la celălalt capăt. Nu trebuia să fug. să-l . Afară era foarte frig şi ploua uşor peste mine cînd am alergat spre maşină.minute. am scos capul afară şi m-am uitat în ambele direcŃii. trebuia să mă opresc. Gîndindu-mă că aş fi ajuns mai repede jos decît sus. Am mers printre şirurile de cărŃi. Am deschis încet uşa. în seara în care "Domnul" fusese împuşcat. M-am furişat afară. Fusese o prostie. Cînd bărbatul acela a strigat după mine. Am deschis-o şi. am trecut de biroul lui Hector şi m-am îndreptat spre recepŃie cu paşi grăbiŃi. care nu şi-a făcut bine treaba. Am ieşit în fugă. M-au prins? Nimeni nu m-a văzut ieşind din biroul lui Chance. Gîndurile unui hoŃ începător. era cufundată în întuneric. opt. mai ales de paznicii postaŃi lîngă lifturi. aceeaşi pe care.

Ca prin vis. Cînd mi-am revenit. cumva. m-a tras afară. dacă trebuia să aştept pînă la trei dimineaŃa ca să mă strecor din nou în biroul lui Chance. M-am relaxat puŃin. În spatele meu se întîmpla ceva. că un poliŃist fusese ucis şi că Jaguarul unui traficant venea în cea mai mare viteza dinspre Strada 18. pe portiera din dreptul scaunului pentru pasager. grăbit să fac copiile şi să înapoiez. de ce încerca să mă oprească. Mă dureau coastele şi umărul. Dar de ce Ńipase aşa? Dacă nu mă cunoştea. Unul dintre asistenŃii medicali mi-a desfăcut centura de siguranŃă şi. sînt bine. am zărit Jaguarul răsturnat şi înconjurat de poliŃişti şi medici. peste consolă. — PuteŃi merge? m-a întrebat asistentul. iar ei îmi verifi- . M-au legat de targa şi. comenta cineva. FeŃe tuciurii se holbau la mine prin geamul spart Am auzit sirene şi am leşinat din nou. Probabil că era unul dintre funcŃionarii insignifianŃi pe care îi auzisem mai devreme. împreună cu altcineva. Aveam verde pe Strada New Hampshire. dar băieŃii care îl împuşcaseră pe poliŃist nu-şi făceau probleme cu regulile de circulaŃie. Am încercat să mă ridic. — Sînt bine. aşa aveam de gînd să fac.reped şi să-l trimit la plimbare. Caloriferul din maşină mergea la maximum. de la celălalt capăt al holului? Am intrat pe bulevardul Massachusetts. am zărit Jaguarul în stînga mea. portiera din dreptul şoferului îmi împungea umărul sting. N-aveam de unde sa ştiu ca urmărirea unor traficanŃi de droguri fusese ratata. Bolboroseam întruna că sînt bine. dosarul. dar n-am putut să mă întorc. apoi sacul pneumatic mi-a explodat în faŃă. Mai lucrasem şi altădată toată noaptea şi. am răspuns. dar nu mă Ńineau picioarele. Nu se vede sînge. aşezîndu-mă pe marginea tărgii. urcînd în ambulanŃă.

o jumătate de oră mai tîrziu.cau tensiunea. de nici un fel. întrebîndu-mă de ce oare ne aflam în plin proces de divorŃ. Mi l-a adus. Dacă n-aş fost implicat în accident. Eram plin de vînătăi şi mă durea tot trupul. Ucisese un traficant. Am pornit la drum. Vorbise cu doctorii şi aveam toate şansele să nu mor. împreună cu fulgii de cereale. ceea ce era foarte bine. care murise în accident. Despre mine nu se spunea nimic. Claire dormea într-un scaun. în cursul nopŃii. în cursul schimbului de focuri. lîngă patul meu. starea sănătăŃii lui era gravă. Întîmplarea era menŃionată pe prima pagină a secŃiunii Metro. M-au îndopat cu calmante şi m-au trimis într-o rezervă. Un bilet drăgălaş. un cuplu unit prin devoŃiune reciprocă. I-am cerut un ziar. Am adormit din nou. O soră medicală m-a trezit la ora şapte şi mi-a dat biletul. întîmplarea ar fi rămas . îmi spunea că trebuie să-şi facă rondul şi că se va întoarce către ora zece. Păream cît se poate de normali şi fericiŃi. sirena nu se mai auzea. M-au dus la camera de urgenŃe a Spitalului universitar George Washington. pe cînd femeia spunea ceva despre vreme — lapoviŃă şi zăpadă — şi îmi lua tensiunea. 15 Claire a plecat înainte de ivirea zorilor. Radiografiile nu au relevat nici o fractură. L-am recitit. lăsat pe noptieră. PoliŃistul de la secŃia Narcotice fusese împuşcat de cîteva ori. M-am trezit cîndva. Al doilea era şoferul Jaguarului. în circumstanŃe ce urmau să fie cercetate.

ignorat şi necitit de mine. Coastele mă dureau atît de tare. ascultînd ştirile dimineŃii şi sperînd să nu apară nimeni care să mă vadă în halatul galben decolorat. Sora se întoarse cu alte medicamente. după lăsarea întunericului. Cum nu aveam răni sau fracturi. verificîndu-mi părŃile afectate ale trupului. buza de sus cu forma uşor modificată. Am reuşit cu greu să ajung pînă la toaletă. Mi-a propus să mai fac un rînd de radiografii. Dar efectele erau minime: nasul şi ochii puŃin umflaŃi. dar nu păcăleam pe nimeni. apoi am refuzat întreaga colecŃie. Medicamentele erau pentru calmare şi imobilizare. Sacul pneumatic este ca o mică bombă. iar eu aveam nevoie de un cap limpede. Aşa că am mai şchiopătat o eternitate prin cameră. pentru siguranŃa. Am încercat să refuz.un schimb obişnuit de focuri între poliŃie şi traficanŃii de droguri. Nimic care să nu se rezolve în cursul acelui weekend. mi-am desfăcut bandajul şi mi-am văzut faŃa. Am încercat să mă conving că acelaşi lucru i s-ar fi putut întîmpla oricărui angajat din capitală. Am . Impactul afectează faŃa şi pieptul. dar discutase deja această problemă cu soŃia mea. I-am cerut să-mi explice ce era fiecare. Faptul că mă aflam în acea parte a oraşului. încît abia puteam să mă mişc şi să respir. Doctorul şi-a făcut apariŃia la şapte şi jumătate. Bun venit în lumea atrăzii. orele mele ca pacient erau numărate. Găsirea unei maşini avariate în District e un chin. pentru un control rapid. mai ales dacă porneşti căutările atît de repede după un accident. BraŃul stîng îmi era umflat şi începuse să se învineŃească — umărul stîng şi omoplatul erau înŃepenite şi dureroase la atingere. era un mod de a intra singur în bucluc.

probabil într-o sală de şedinŃe. Era o minciună. — Cînd ieşi de-acolo? mă întrebă ea. ieşeam înainte de prînz. şi din cauza asta apăreau mereu probleme. Era devreme şi timp unt. Groaznic. singura mea sursă. Am aflat asta de la o secretară a SecŃiei Centrale de poliŃie. propunînd toasturi şi prezentînd mici discursuri despre cît de minunat eram. La cealaltă jumătate mi s-a răspuns cu mare indiferenŃă. I-am povestit ce se întîmplase. Mă asculŃi? Am simŃit o ezitare din partea ei. mi-a explicat femeia. — Nu vii la birou? mă întrebă ea. Avea cîteva idei. deşi mă aflam la spital. Am sunat-o pe Polly cu aceeaşi poveste. Uneori. Eram decis să evit ceremonia propriei mele plecări. Lucra la controlul animalelor. şi l-am întrebat cum se poate găsi o maşină avariată. Camioanele aparŃineau unor firme private. şi era foarte posibil ca a mea să fie încă în camionul de transport. — Nu ştiu. la circulaŃie. îmi imaginam tortul şi castronul de punci alăturat.început cu cartea de telefoane. Lucrase şi ea. în nord-estul oraşului. de ce să se complice? Majoritatea maşinilor avariate ajung într-o parcare de pe Strada Rasco. cu cîtva timp în urmă. dar ura mediul acela. cu vocea tremurînd. M-am gîndit la Mordecai. şi jumătate din numerele pe care le-am format au rămas fără răspuns. care îmi confirma temerile. noua mea sursă de informaŃii legate de stradă. se întîmpla ca maşinile să fie duse în altă parcări. Era vineri. pe masă. — Sînt la spital. Poate că mîine. cu sau fără acordul echipei de medici. Polly. l-am asigurat că sînt în formă foarte bună. eu formam la întîmplare numerele poliŃiei. . Am aşteptat pînă la ora noua ca să-l sun. cu cincizeci de oameni adunaŃi împrejur.

— Şi mie. mi-au anunŃat împreună externarea şi eu m-am îmbrăcat cu hainele curate pe care Claire mi le adusese de acasă. Cum să se descurce ea? — Îmi pare rău. Mordecai nu aflase nimic. punciul. nu ca soŃie. — Bine. M-a dus cu maşina pînă acolo. Claire a apărut după unsprezece. Trebuie să închid. mai tîrziu. poate chiar vreo două cadouri. Mai am de făcut nişte controale. dacă n-ar fi fost cuŃitul care parca îmi străpungea coastele la fiecare mişcare. Îi auzeam. Tortul. Aşa a luat sfîrşit cariera mea. vorbind în jargonul lor. spune-i lui Rudolph de accident.Altă ezitare. îmi spuse. destul ca să manînc jumătate din porŃia de supă şi nişte săratele. Nu exista nici o şansă de împăcare. Încă nu. Am lipsit la petrecerea organizată în onoarea retragerii mele. Am rămas pe loc timp de zece minute. M-a căutat cineva? — Nu. Mi-a făcut supă de roşii şi m-a ajutat să mă culc pe canapea. Fusesem lăsat să-mi urmez conştiinŃa. A stat de vorbă cu doctorul în hol. mi-a dat indicaŃiile necesare şi a plecat. într-o scurtă călătorie în care nu ne-am vorbit. Te rog. am să-l sun eu. Eram eliberat de lanŃurile servilismului corporativ şi de banii lui. apoi m-am aşezat la telefon. la firma Drake & Sweeney. discursurile importante din partea unor oameni ocupaŃi. De ce ar fi schimbat un accident lucrurile? Ea era acolo ca prietenă şi doctor. am început să sun agenŃii . odată promiŃătoare. M-aş fi simŃit grozav. Au intrat amîndoi în rezervă. Mi-a aşezat medicamentele pe tejgheaua din bucătărie. Trecînd în reŃeaua neoficială.

în stilul începutului de secol. A trebuit să-i spun adevărul. nu te puteai considera în siguranŃă nicăieri. dur. senatorii. toată partea stîngă a pieptului mi-a fost străfulgerată de durere. lîngă el. erau atacaŃi chiar pe dealul Capitoliului. Îndreptîndu-se spre Adams-Morgan. După părerea lui Leon. Leon avea cîteva idei. care să-mi mai aline trupul lovit. însemna o vecinătate nemaipomenită. M-am aşezat pe scaunul din faŃă. în faŃa unei spărturi în asfalt mai mari decît toată maşina lui. de la Dupont Circle spre nord. adică unde . fierbinte. în Districtul Columbia. Ne-am oprit în dreptul unui stand de ziare şi am luat două broşuri gratuite cu oferte de locuinŃe în District. Zonele mai dubioase îşi făceau apariŃia chiar după colŃ şi. prin care trecusem de multe ori. Dar. De o parte şi de alta a străzilor se aliniau case terasate. pe scaune. Leon s-a speriat. bineînŃeles. trebuia să fii foarte atent. Era un cartier foarte cunoscut. în momentul acela — lucru care se putea schimba în şase luni — o zonă bună de locuit era Adams-Morgan. fără să-mi doresc vreodată să mă opresc şi să-l cercetez mai îndeaproape. ceea ce. Am făcut un duş lung. barurile şi cluburile de acolo erau foarte căutate şi tot acolo se găseau şi cele mai bune restaurante noi. Am trecut peste ea. brusc. făcînd eforturi să nu gem şi să nu mă strîmb la fiecare denivelare de drum. După spusele lui Leon. de exemplu. Leon se trezi. Şoferul limuzinei se numea Leon. Am închiriat o limuzină. Nu-mi puteam permite un apartament frumos. Nu mi-am putut opri un Ńipăt căci.imobiliari şi servicii cu oferte de locuinŃe. în cădere. sărind în sus cîteva secunde şi aterizînd din nou. dacă oamenii importanŃi. încă nelocuite. dar măcar îmi doream să fiu singur.

proprietarului. Am coborît la subsol. Clădirea se afla pe Wyoming. A încetinit considerabil şi a devenit agentul meu imobiliar. Chiria era de cinci-sute cincizeci de dolari pe lună şi am fost de acord încă înainte de a vedea apartamentul. M-a adus înapoi acasă şi m-a aşteptat în maşină pînă ce mi-am înghiŃit medicamentele şi am tras un pui de somn. curat. Dacă cumva Leon se mira cum de mă mut din elegantul Georgetown într-o hrubă de pe Adams-Morgan. podele curate şi. o baie cu o instalaŃie sanitară ce părea să meargă bine. la doi paşi de Connecticut. Nici căldura nu excela. Fără ocolişuri. miros de urină de pisică. într-un mic oficiu. vedere la stradă. A doua oprire a fost în faŃa unui bloc de cinci etaje şi am reuşit cu greu să ajung pînă sus. îi spuse Leon proprietarului. nu m-a întrebat totuşi nimic. într-o mansarda cu tavane unghiulare. Îi spusesem lui Claire că voi pleca înainte de sfirşitul săptamînii. Îmi era din ce în ce mai rău şi nu puteam să nu mă. o stradă plăcută. gata să cad. umbrită de pomi. am semnat grăbit actele de închiriere şi am scris un cec de depozit pentru chiria primei luni. Leon i-a mulŃumit. Trei camere micuŃe. însă într-un bloc cu un lift frumos. — Îl închiriem. parŃial. Eu mă sprijineam de canatul uşii. inconfundabil. Eram hotărit să mă Ńin de cuvînt. gîndesc la calmantele pe care le lăsasem pe tejgheaua din bucătărie. Era prea profesionist. Leon i-a spus proprietarului că ar trebui să-i fie ruşine să prezinte apartamentul în asemenea condiŃii. M-a ajutat să urc scările primului bloc la care ne-am oprit — un apartament jalnic. din al cărui covor răzbătea.îmi petrecusem noaptea. Nu exista lift. Următorul se afla la al patrulea etaj. aşa că eram gata să închiriez orice. politicos. .

dacă ai o clipă liberă.Telefonul suna undeva în somnul meu îngreunat de medicamente. greoi. Braden Chance a trecut pe la mine. dar mintea îmi era în continuare înceŃoşată. Ce doreşti? — łi-am simŃit lipsa. M-am tîrît. da. — Ce să vorbească cu mine? — N-a vrut să-mi spună. — MulŃumesc. — N-am plănuit să sufăr un accident de maşină. cu limba împleticită. se auzi vocea lui Rudolph. Te rog să mă ierŃi. — Iei medicamente? — Ce-Ńi pasă? — Iartă-mă. Mă simt ca unul care tocmai a fost lovit de o maşină. Rudolph. gîndeam mult mai limpede. Dar te caută. — Aşa am şi făcut. nu? — Da. Scuză-mă pentru deranj. Ah. în această după-amiază. Mi-am îndesat medicamentele în buzunare. Vrea neapărat să vorbească cu tine. — Credeam că eşti la spital. Mai ai încă destui prieteni pe aici. Rudolph. Leon moŃăia în . l-am recunoscut. Uite despre ce e vorba. acum o oră. — Te simŃi groaznic. — Multă lume a dorit să-şi ia rămas-bun de la tine. Spune-le să-mi trimită un fax. Spectacolul cu punci şi tort. Rudolph. pînă la el şi am reuşit să răspund. nu mai sînt. Ciudat. Treci pe aici. — Am fost. Acum. i-am răspuns. I-am auzit glasul. dintr-o dată. la birou. — Spune-i că am plecat. — Pot să mă sune la telefon. nu ti se pare? CeaŃa de pe creier se risipi imediat.

Leon a găsit firma Hundley pe Rhode Island. cu serviciu de remorcare. beau whisky şi. îmi spuse omul. fusese şi staŃie de benzină cu service complet. — Cînd le sechestrează. dar s-a dovedit că nu îmi putea fi de nici un folos. răspundea robotul. pe la trei. rănindu-mă la braŃul stîng. — Cîte parcări are oraşul ăsta? . aşa că firmele de descongestionare erau foarte solicitate. — E la poliŃie. Un mecanic îmbrăcat într-o salopetă plină de grăsime a apărut de după zid. A avut loc vreun delict. La majoritatea telefoanelor lor. vindeau droguri. transportul maşinii fusese făcut de firma Hundley Towing. metalice. Îi ajungeau problemele lui. parcare de maşini uzate şi un trailer de închiriat. Omul găsi un registru şi începu să studieze nişte documente. Mă privi indiferent. mi-a răspuns un mecanic. Străzile erau acoperite de mîzgă. În spate. Găsise raportul accidentului. probabil. În vremuri mai bune. Bare negre. — Ai idee de ce? — Nu prea. la nord de Howard. dar maşina mea nu a fost implicată. privindu-mă încruntat I-am explicat de ce mă aflam acolo. Am pornit în viteză şi l-am sunat pe Mordecai. le duc de obicei într-o parcare de pe Georgia. în apropiere de Strada 7. fără să-şi ridice ochii de pe documente. „Fii cu ochii în patru". Leon opri cît putu de aproape de intrare. în sfîrşit. se auzeau glasuri şi înjurături — cu siguranŃă că dădeau cu zarurile. — Ai idee unde ar putea fi? l-am întrebat. aveau loc multe accidente. M-am chircit de durere. ceva? — Da. tronau la fiecare fereastră. i-am spus coborînd din maşină şi repezindu-mă în garaj. Uşa batantă mă lovi din spate.maşină. încercînd să fiu amabil. acum însă era un simplu garaj.

singurul loc de unde ştiam precis că pot închiria o maşină. cu faŃa spre noi. În gheretă era amenajat un fel de birou. cu tavanul aplatisat şi toate geamurile sparte. ridicînd din umeri. motorul era expus şi strivit — SînteŃi foarte norocos. "Acolo". împrejmuită cu gard de sîrmă ghimpată. Claire mă aştepta. . — Să plecăm de aici. Sîrma ghimpată lucea de ploaie. mîncarea chinezească adusă la comandă se încălzea pe plita electrică. Lîngă Lexus era Jaguarul. N-am reuşit. îmi spuse Leon. Aripa stingă din faŃă fusese distrusă de impact. deşi era imposibil să-mi dau seama cît de mult. Se întoarse şi dispăru din nou. Leon rămase lîngă mine. Am deschis uşa de la intrare cu grijă şi m-am repezit la maşina lui Leon. Se lăsase întunericul cînd am găsit parcarea — o parcelă mare. sute de maşini avariate. conform instrucŃiunilor primite de la compania mea de asigurări. Leon m-a dus pînă la Aeroportul NaŃional. puse la întîmplare. dar era închis. lîngă colŃ. unele aşezate chiar peste altele. Poarta era închisă cu lanŃuri grele. — Am încercat. I-am spus că a trebuit să-mi închiriez o maşină. Nişte tipi periculoşi îşi făceau de lucru prin apropiere.— Mai multe. privind prin gard. răspunse el. Masa era pusă. M-a examinat ca un doctor adevărat şi m-a pus să iau o pastilă. mi-a spus. Sînt mort de foame. am spus. — Am crezut că ai să te odihneşti. Înăuntru. Lexus-ul era parcat în apropierea unei gherete. oarecum îngrijorată. i-am arătat. cu lumina stinsă. Bara dispăruse. pe trotuar.

ca să-mi acopăr urmele. Ar fi fost imposibil să găsesc un loc de parcare vineri seara. pe drum. — Sînt convinsă. Hector putea fi trimis de firmă. Lui Claire nici nu-i păsa. cu o gustare rapidă. exista posibilitatea să poarte cu el un microfon. Nici nu era nevoie. ca soŃ şi soŃie. Vrea să vă întîlniŃi diseară la nouă. — Cunoşti pe cineva cu numele de Hector Palma? m-a întrebat Claire. Speram să-mi exersez puŃin muşchii şi să-mi limpezesc mintea. ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. dar am continuat să mănînc. Am înghiŃit cu greu. Părea suspicios. la "Nathan's" pe Strada M. şi încheiam aşa cum începusem. Cine e? — Un asistent de la firmă. — Da. A spus că e important să vorbească cu tine. preparată în altă parte. apoi să recurg la alte minciuni. Am plecat pe jos spre Strada M. Acum. Mi-a pierit pofta de mîncare. pe ploaia uşoară care se transforma în lapoviŃă şi simŃînd durerea la fiecare pas. — De ce într-un bar? am murmurat eu. Întîlnirea asta nu prevestea nimic bun şi. Mă gîndeam să mint. Barul lui Nathan era plin numai pe . fără să spun nimic.Era ultima noastră masă împreună. — A sunat acum o oră. mă pregăteam pentru ea. minciuna nu mai părea ceva grav. pe la jumătatea mesei. după ce furasem. ca să le acopăr pe primele. E în încurcătură. Trebuia să-mi petrec dimineaŃa cu el. — Nu mi-a spus. să studiem un caz. IntenŃionam să-l ascult cu atenŃie.

— O cafea neagră. în timp ce încerca să se hotărască ce să comande. i-am spus încet. . abia lăsîndu-mă să-mi termin vorba. Ceva oase rupte? — Nu. Mi-a făcut un semn spre separeu. Ce doreşti să bei? mă întrebă Hector. Te simŃi bine? a continuat. El conducea conversaŃia. Era un adevărat asalt. — Ce bere aveŃi? îl întrebă pe chelner. — Ce oraş! comentă el. am auzit despre accident. Omul îşi aŃinti privirea înainte şi începu să turuie numele mai multor mărci. ia loc. Foarte repede. a insistat. încercînd să înŃeleg unde bate. Eu trebuia să mă adaptez. — Ce-ai păŃit la faŃă? m-a întrebat el. — Da. îmi atrăsese atenŃia să-l privesc în ochi. bătînd în retragere şi i-am spus ceva în genul: "E o plăcere să te cunosc". aşteptîndu-mă într-un mic separeu. la apariŃia chelnerului. Cînd îmi făcuse semne. din secŃia imobiliară. — Am pupat un sac pneumatic. era un traficant de droguri. I-am strîns mîna.jumătate. era genul de întrebare care îi enerva cel mai mult. Mă bucur să te cunosc. dar Hector era acolo. a continuat el. Hector îmi făcu semn pe sub masă. M-am aplecat uşor şi m-am strecurat pe banchetă. a sărit brusc de pe scaun şi mi-a întins mîna: — Cred că tu eşti Michael. — Am auzit că tipul celălalt a murit. Protejat de silueta chelnerului şi Ńinînd mîinile pe masă. o explozie de personalitate care m-a luat prin surprindere. — Poftim. Cînd m-am apropiat. — Mda. În acel moment. a spus el repede. Am ajuns cu zece minute mai devreme. Eu sînt Hector Palma. tot numai lapte şi miere. îndoi uşor degetul arătător de la mîna dreaptă şi arătă spre piept.

L-ai cunoscut pe Braden Chance. Cum vorbele mele erau înregistrate. am sărit eu. Instinctiv. Stai liniştit. Cum eu te-am auzit cerîndu-i lui . — Încă nu. Avea un microfon ascuns şi ceilalŃi stăteau la pîndă. furios. nu puteau vedea prin chelner. i-am făcut şi eu semn cu piciorul. — Da. nu. Asta era explicaŃia salutului entuziast cu care mă întîmpinase. — Eu sînt cel acuzat? — Ei. Speram să ne armonizăm bine rolurile. Am observat un zîmbet discret pe figura lui. — Asta înseamnă că sînt într-adevăr acuzat. Cred că tu şi cu mine am schimbat două cuvinte zilele trecute. unul dintre partenerii firmei. — Tot ce se poate. săptămîna trecută. anunŃă brusc şi chelnerul plecă. motivul pentru care te-am chemat este că lipseşte un dosar din fişierul lui Braden. Dar am rezistat tentaŃiei. doream să mă răsucesc şi să cercetez lumea din bar. Oriunde s-ar fi aflat ei. nu aveam de gînd să le ofer prea multe. îmi explică el. nimic însă din ceea ce ar fi putut fi surprins de o cameră video. Firma a întreprins o investigaŃie amănunŃită a problemei şi nu facem decît să stăm de vorbă cu toŃi cei care ne vin în minte. o relaxare în jurul ochilor. Era dosarul pe care l-ai cerut cînd ai dat buzna în biroul lui. — În principal. — Eu sînt asistent în secŃia imobiliară. lucrez pentru el. Pe sub masă. ca şi cum nu ne-am fi întîlnit niciodată pînă atunci.— Molson. în mare măsură graŃie gîtului meu înŃepenit. dar eşti un posibil suspect. — Uite care e problema. Hector fusese Ńinut pe jar toată ziua şi nega totul. Nu-mi amintesc să te fi văzut. cînd ai fost în vizită la biroul lui.

nici după furt şi nici de atunci încolo. să ştii. Au ieşit o mulŃime. Tuturor celor care au o legătură. Nimic mai mult. mai degrabă. — De fapt. cît de vagă. Rosti cuvintele încet. de pe comutator şi fişet. Hector tocmai îmi spusese că e în mare bucluc. N-ar fi reuşit să supravieŃuiască testului. — Bine făc! am spus. pentru a amortiza lovitura. — Nu ştii nimic despre dosar? — Sigur că nu.Braden dosarul. Ni se cere tuturor să facem testul. nici înainte. am răspuns. sigur pe mine şi aproape indignat. Nu avea efect. cu dosarul. Gîndul că aş fi lăsat amprente nu mă preocupase cîtuşi de puŃin. cu răspunsuri simple. mai spuse el. Nici mort nu aveam însă să accept un test la poligraf. Sosirea berii şi a cafelei ne-a oferit o pauză pentru evaluare şi reorganizare. — Sper că vor găsi vinovatul. — Teribilă coincidenŃa. Te-ai întîlnit cu Michael Brock înainte de plecarea lui de la firmă? AŃi discutat despre dosarul lipsă? I-ai dat copii ale vreunui document luat din dosar? L-ai ajutat să obŃină dosarul lipsă? Da sau nu? întrebări dificile. Ce rost ar avea să iau un dosar din biroul unui partener al firmei? — Ai fi de acord să fii verificat cu un poligraf? — Categoric. — Ne iau şi amprentele. De pe uşă. au luat amprente toată după-amiaza. nu pentru a înşela vigilenŃa microfonului. — Bine. Un test la poligraf l-ar fi nenorocit. ci. Nimic mai mult. firma mi-a cerut să vorbesc cu tine. — Nu ştiu la ce te referi. Braden avea o sută de dosare în lucru la birou şi singurul care lipseşte e cel pe care .

aproape că i-am strigat. Dacă vrei să mă acuzi de ceva. i-am spus cît am putut de arogant şi încercînd. Firma dorea dosarul înapoi. celălalt de către Hector însuşi. — PoliŃia este deja implicată. au găsit un dosar gol pe biroul tău. cealaltă de la fişet. M-am gîndit că n-ar strica să intru şi eu în joc. ai face mai bine să-Ńi păstrezi părerile tîmpite pentru tine. Puteam să aduc înapoi dosarul. fără să se grăbească. Una de la uşă. tăindu-mi tot elanul. Fusesem învăŃat să gîndesc ca un avocat. Depindea de mine să-l salvez. cu conŃinutul neatins. Du-te şi prinde hoŃul şi nu-Ńi mai pierde timpul cu mine. Sorbi pe-ndelete din paharul de bere. să promit că nu va dispărea nimic. n-ai decît să te duci la poliŃie. probabil. Hector dorea să ştiu că implicarea lui îl putea costa slujba. Altfel. m-ar fi iertat. să mărturisesc. Doar e vorba de un furt. — Nu-mi place cum ai spus-o. aşa.tu doreai aşa de mult să-l vezi. — łi-a dat cineva un set de chei de la biroul lui Braden? — BineînŃeles că nu! — Ei bine. nu ca un delincvent. Mesajele fuseseră transmise. între timp. . Hector sorbi din nou din pahar. să faci rost de un mandat şi să mă percheziŃionezi. unul de către firmă. Fără consecinŃe neplăcute. Se spusese destul. Urmele mele erau din ce în ce mai clare. — Normal că e un furt. cu un bilet despre cele două chei. — Habar n-am de aşa ceva. eu am mai luat o gură de cafea. iar firma. spuse el foarte calm. să-mi amintesc ultimul loc unde pusesem dosarul gol. Ce coincidenŃă! Totul în beneficiul celor care ne ascultau. — Ce vrei să insinuezi? — Spun şi eu.

Peeler nu lucra sîmbăta. pentru a măsura binele şi răul. . — Nimic. Mi-am luat haina şi am plecat. am străbătut străzile alunecoase pînă în nord-est. în timp ce eu cu Peeler stăteam pe bancheta din spate. Peeler lucra cu copiii handicapaŃi. cu toate că majoritatea erau negri. ca să-Ńi spun. După părerea lui. invariabil. Încă o dimineaŃă rece de februarie. — Mai e ceva? l-am întrebat. Dar cunoştea cîŃiva. Unul dintre ei era sergentul Peeler. 16 Pentru motive pe care aveam să le înŃeleg curind. puŃin după nouă. Mordecai şi cu mine ne beam cafeaua şi încercam să ne încălzim cum puteam. Îmi dădea impresia că ar fi preferat să stea în pat. Cînd poŃi face testul cu poligraful? — Te sun eu. erau duri cu cei fără adăpost şi acela era etalonul pe care îl folosea. Zăpada anunŃată de dovedise doar o ploaie rece.Protejarea funcŃiei lui Hector putea fi o condiŃie pentru retur-narea dosarului. Mordecai nu putea să-i sufere pe poliŃiştii din District. numai cei curajoşi se aventurau pe trotuare. într-un Centru comunitar din apropiere de Centrul legal şi frecventau amîndoi aceeaşi biserică. Sosi la Centru sîmbătă dimineaŃa. despre care Mordecai spunea că "provine din stradă". Peeler avea multe cunoştinŃe şi putea trage destule sfori pentru a mă ajuta în privinŃa maşinii. Erau puŃine maşini pe străzi. Cu Mordecai la volan şi vorbind întruna. decis dintr-o dată să plec.

băltoacele de apă maronie. — Ăsta e? mă întrebă Winkle. L-am urmat pe drumul acoperit cu pietriş. M-am dus glonŃ la scaunul din faŃă. apăsă un buton şi uşa gheretei se deschise. Winkle se îndrepta direct spre maşina mea. cu umbrelă veni pînă în dreptul lui şi schimbară cîteva cuvinte. îmi deschise poarta. SupravieŃuisem şi eram întreg. îmi spuse el. în apropiere de porŃile închise cu lacătul ale parcării municipale din spatele arterei Georgia Avenue." — Te aşteaptă. l-am găsit în spatele scaunului şoferului. După o clipă de panică. în sfîrşit. vedeam ceea ce mai rămăsese din Lexus-ul meu. De unde ne aflam. mi-am deschis umbrela şi m-am îndreptat grăbit spre poartă. intact. asta era tot ce conta. într-un colŃ. L-am apucat. aşa că nu puteam să sar peste ele sau să le ocolesc cu gesturi prea bruşte. pe podea. Aveam timp să mă cert cu compania de asigurări în săptămîna următoare. Nu aveam nici un chef să reflectez la pericolul prin care trecusem. slab. Peeler se îndreptă spre poartă. Un poliŃai mic. un radiator cu . Am intrat în gheretă unde. Peeler se întoarse la maşină. Nici urmă de dosar.Am parcat la colŃul străzii. pregătindu-mă s-o iau din loc. Trupul mă durea la fiecare mişcare. pe cît posibil. plină de noroi. reuşi. Peeler ne-a rugat să-l aşteptăm în maşină. unde ofiŃerul Winkle mă aştepta fără cea mai mică umbră de umor sau bunăvoinŃă. i-am răspuns. Am ieşit în ploaie. Scoase un teanc de chei. — VeniŃi cu mine. gata de plecare. trînti portiera şi îşi scutură picăturile de apă de pe umeri. — Da. evitînd. să le găsească pe cele trei care se potriveau la zăvor şi spunîndu-mi: "Pe aici".

Dar n-am făcut-o. destul de suspicios. Inc. mi-am luat rămas-bun de la Mordecai şi. Urmele faptei mele se îngroşau şi mai mult. Omul a închis poarta în urma mea. Cam de cinci centimetri grosime. a fost răspunsul lui. am pornit cu grijă spre noua . Lui Mordecai nu-i spusesem decît că dosarul era foarte important. întîmpinîndu-ne cu o pală de aer cald. dar mersul era şi-aşa destul de dificil. — În regulă. Aveam nevoie să-l recuperez.butan huruia de zor. — De ce vă trebuie? l-am întrebat. Eu îl strîngeam la piept. În maşină. — RiverOaks/ TAG. Îmi venea s-o iau la goană. O singură remarcă nepotrivită şi o încurcam. — Da. de parcă ar fi fost de aur. uitîndu-se miraŃi la dosar. şi începu să scrie. Nu înŃelegeau nimic. — Are nume? Nu-mi puteam permite să protestez. Atîta efort pentru un dosar de carton? Am fost tentat să-l răsfoiesc pe drumul de întoarcere spre Centrul legal. Acum puteŃi pleca. Mordecai şi Peeler se întoarseră spre mine. — Dosar maroniu de carton. Winkle alese unul dintre cele zece formulare prinse pe perete şi începu să studieze din priviri dosarul pe care îl Ńineam în mînă. rosti el. — Vă aparŃine? mă întrebă omul arătînd spre dosar. Aşa am făcut. — PuneŃi-l pe masă. I-am mulŃumit şi nu am primit nici un răspuns. la volanul maşinii. I-am mulŃumit lui Peeler. rosti el continuînd să scrie. Dosar cu numărul TBC-96-3381. înainte de a fi distrus..

Cumpăra clădiri abandonate. închiriere şi administrare a acelei centrale. prin curier oficial. TAG era o corporaŃie înregistrată după toate regulile şi al cărei acŃionar unic era Tillman Gantry. descris într-un raport drept un fost proxenet. În decembrie trecut fusese anunŃată o listă redusă la trei variante. Paisprezece proprietăŃi TAG erau prezente pe o listă. condamnat de două ori.C. afacerist de mîna a doua. Unul dintre multele personaje de acest fel din oraş.mea locuinŃă. lucru deloc surprinzător în Washington D. Serviciul poştal naŃional plănuia construirea unei centrale de mesagerie în valoare de douăzeci de milioane de dolari în oraş. Fuseseră studiate mai multe variante de amplasament. În scrisoare . Serviciul poştal a informat RiverOaks. decăzute. ale oraşului. toate proprietăŃile imobiliare ieftine de care putea să aibă nevoie. Sursa de bani era guvernul federal. foarte repede. toate în zone dificile. Un memorandum de înŃelegere prevedea plăŃi anuale de închiriere în valoare de un milion şi jumătate dolari. Gantry descoperise că se pot scoate bani din maşini uzate şi proprietăŃi imobiliare. Pe 6 ianuarie. După ispăşirea pedepselor. RiverOaks începuse să scoată la rampă. uneori le renova de mîntuială şi le revindea sau le închiria. că această companie fusese aleasă ca antreprenor / proprietar / deŃinător al noii centrale de mesagerie. Interesele firmelor RiverOaks şi TAG s-au întîlnit atunci cînd Serviciul poştal naŃional a decis că are nevoie de mai mult spaŃiu. iar RiverOaks era una din companiile imobiliare agresive care sperau să obŃină comanda de construcŃie. pentru o perioadă garantată de douăzeci de ani.

pe care loturile cumpărate şi cele în negociere erau prezentate haşurat. În ianuarie. cu o grabă nefirească pentru un organism guvernamental. în caz contrar înŃelegerea fiind anulată în fapt. administraŃia dorea realizarea construcŃiei peste noapte.se mai spunea. un contract de cumpărare/vînzare a proprietăŃii. astfel încît să le pot pune la loc în perfectă ordine. Nu era de mirare că lui Chance îi trebuise atît de puŃin timp ca să constate dispariŃia dosarului. RiverOaks. că un contract final între RiverOaks şi Serviciul poştal trebuia semnat cel tîrziu la 1 martie. cu data respectiva şi o scurtă descriere pentru fiecare caz. astfel că nu eră implicată nici o bancă. fotografie sau . a trecut la treabă. În dosar existau două hărŃi ale zonei. Plata se făcea în bani gheaŃă. un titlu de proprietate. cel în care se menŃionau toate măsurile luate. corespondenŃă cu agentul imobiliar. compania a cumpărat patru proprietăŃi pe Florida Avenue. Capacitatea organizatorică a firmei Drake & Sweeney putea fi judecată după minuŃiozitatea detaliilor incluse într-un astfel de formular. În partea stîngă a copertei interioare se găsea formularul situaŃiei la zi. am cercetat-o şi apoi am notat toate detaliile pe un blocnotes. contracte anterioare. în apropiere de depozitul unde avusese loc evacuarea. Fiecare bucată de hîrtie. Dosarul conŃinea colecŃia obişnuită de documente pe care mă aşteptam să le găsesc în orice dosar imobiliar: plata impozitelor în anii trecuŃi. documente de închiriere. Mai erau doar şapte zile pînă la 1 martie. Pe podeaua de lemn gol a ceea ce urma să devină salonul apartamentului meu. am scos cu grijă din dosar fiecare filă. După şapte ani de reflecŃii şi planuri. în culori. hartă. cu avocaŃi şi agenŃi imobiliari la un loc.

Dar fuseseră făcute modificări. Raportul fusese scos din dosar. fusese atacat de doi vagabonzi care îl loviseră în cap cu un băŃ oarecare şi îi luaseră portofelul şi banii sub ameninŃarea unui cuŃit. Fuseserăm dăscăliŃi ca la carte în această privinŃă. Hector s-a întors la depozit .diagramă — absolut tot ceea ce era inclus în dosar trebuia menŃionat în formular. trebuia să se afle în dosar. judecînd după celelalte documente sub semnătura lui. Hector Palma fusese la depozit. secretara lui era o femeie grijulie cu detaliile. Intrînd pe uşa indicată. fără să notez acest lucru în formular. Dacă nu reuşeşti să-l găseşti în treizeci de secunde. atunci nu mai are nici un rost să-l cauŃi. zice o axiomă. Rămăsese acasă pe 23 ianuarie şi pregătise un raport în care descria atacul. nu era un delict. Ultima propoziŃie suna aşa: "Mă voi întoarce pe 27 ianuarie. chiar şi eu luasem adesea cîte ceva din dosare. în căutarea unui document care nu a fost menŃionat cu suficiente detalii. Dosarul lui Chance era meticulos pus la punct. într-o vineri. Dacă un document era menŃionat în formular. Raportul era înregistrat cum se cuvine în dosar. Închiderea depozitului s-a produs pe data de 31 ianuarie. Dar le puneam înapoi. găsise fără îndoială locatari ilegali şi întocmise un raport care. singur. pe data de 27 cînd. pentru un control de rutină. Pe 22 ianuarie. Sigur. pentru inspecŃie". inspectase locul. Majoritatea dintre noi am fost siliŃi să învăŃăm prin metode dure — nimic nu e mai cumplit decît să răsfoieşti un dosar gros. anterior inspecŃiei. împreună cu poliŃia. în perioada de stagiatură. însoŃit de oamenii legii. Dar nu mai apărea nici un raport al celei de-a doua vizite. era de aşteptat sa fie complet. În marŃea următoare.

cu şapte ani înainte.pentru a-i scoate pe locatarii ilegali de acolo. O hoŃie. Nu lua prea mult timp. figurase şi acesta: mi se luaseră amprentele de către investigatori privaŃi. separate şi fără a fi menŃionate în formular. conform raportului. plus copiii — aceeaşi listă pe care cineva o pusese pe biroul meu luni dimineaŃă. parcă. alături de o copie a articolului apărut în Post. Le-au trebuit trei ore. şaptesprezece cu totul. într-un efort de a acoperi faptele. un poliŃist districtual şi patru tipi zdraveni de la o companie de evacuări. Nu se mai auzise ca un partener să cedeze de bunăvoie un dosar. nici măcar dreptul de a primi un preaviz. Nu fusese cedat. Locatarii ilegali nu au nici un drept. Ontario o văzuse pe mama lui luptîndu-se cu autorităŃile. Era foarte simplu să le confrunte cu acelea prelevate de pe fişetul lui Chance. după trei ore. pentru cazul în care ar fi avut nevoie de ele. . A fost ajutat de agenŃi ai unei firme private de securitate. Cînd am terminat de studiat dosarul. HoŃul era un idiot. erau preavizele de evacuare pentru cei şaptesrezece. Dar Chance era partener al firmei. Hector nu era destul de dur pentru aşa ceva. fusese furat. Deci. Documentele fuseseră pregătite. Printre alte ritualuri dinaintea angajării mele. Eram sigur că făcuseră deja acest lucru. care acoperea două pagini. Nu fuseseră folosite. deci de către Chance însuşi. La finalul dosarului. Oare aveau deja un mandat de arestare pe numele meu? Era inevitabil. Exista şi o listă a celor evacuaŃi. Falsul era evident şi prostesc. Probabil că fuseseră introduse în dosar după episodul cu "Domnul". un delict pentru care în acel moment se stringeau probe. după ce acŃiunea în sine avusese loc. Deşi încerca să-şi mascheze emoŃia.

lenjerie de corp. şi l-am cărat pînă jos. televizorul color cu diagonala de 33 de centimetri de la bucătărie. Eram copleşit de emoŃii şi abia mă Ńineam să nu izbucnesc. . împreună cu o pătură şi o pernă. apoi m-am întors pentru un teanc de costume şi haine elegante. aşa că am pus pe pat strictul necesar — şosete.podeaua era aproape complet acoperita cu documente. scria în biletul pe care mi-l lăsase Claire. am cărat bagajele de la etajul al doilea pînă jos. maieuri. pentru a-l copia. fcehnul şi setul de prosoape albastre. Mi-am golit repede sertarele şi partea mea de rafturi de toaletă. După ce am umplut maşina. L-am aşezat lîngă cel scris de ea. obiecte de toaletă. un radio. Am reasamblat dosarul cu grijă şi am plecat spre Centrul legal. în viitorul apropiat. o cafetieră. pantofi. Pe celelalte putea să le arunce. Era la cumpărături. aşa că le-am luat pe cele mai ieftine — saci de pînză şi genŃi de gimnastică. Rănit şi copleşit de dureri. Aveam valize frumoase — uitaserăm să le menŃionăm la partaj. i-am lăsat un bilet în care îi spuneam că am plecat. Ştiam că mă voi întoarce peste cîteva zile după restul lucrurilor. Nu doream să fiu prins. ea avea toate şansele să călătorească mai mult decît mine. la maşina închiriată. Nu mă mai mutasem niciodată. Am încuiat uşa şi am coborît scările. nu eram sigur cum se face. un CD-player portabil cu cîteva CD-uri. Mi-am găsit vechiul sac de dormit. Aveam dreptul la ceasul meu deşteptător. dar numai pe cele pe care le purtasem în ultimul an. nefolosit de cel puŃin cinci ani. dar mă simŃeam de parcă ar fi fost o plecare definitivă. fizice şi de altă natură. dar nu eram pregătit pentru aşa ceva. la care nici n-am vrut să mă uit.

celălalt de un verzui pe care nu-l mai întîlnisem pînă atunci. Tencuiala era crăpată. pantaloni de catifea reiată şi şosete flauşate şi citeam ziarul la masa de lucru. Singurul element decorativ era o pancartă înrămată. era o adevărata tortură. păianjenii puseseră stăpînire pe colŃurile tavanului. n-am simŃit nici un fel de eliberare. se înclina şi rula pe parchet la comandă. semanînd cu o cutie. Cel în care stăm abia dacă era cu ceva mai bun decît un scaun pliant pe care îl închiriezi pentru o nuntă. .Pe drum. spre mirarea mea. dar nu aveam de gînd să încerc să-l pornesc. în iulie 1988. 17 M-am încuiat în birou. dar nu fără efort. pentru starea mea fizică din acel moment. aşezate de cealaltă parte. Eram îmbrăcat cu un pulover gros. Masa de lucru era un pupitru mobil. scaun de director executiv. Cele doua scaune pentru clienŃi. cu trei sertare pe fiecare parte — toate funcŃionau. Nici Claire. Nu era grozav să fiu iarăşi singur. cu două căni de cafea fierbinte aşezate în faŃa mea. culoarea iniŃială se decolorase într-un gălbui-deschis. în maşină. pătrat. care se legăna. La Centrul legal era mai rece duminică decît fusese cu o zi înainte. care anunŃa un marş pentru dreptate în cartierul comercial. erau chiar pliante — unul negru. PereŃii acoperiŃi cu tencuială nu mai fuseseră zugrăviŃi cine ştie de cînd. Îmi era dor de scaunul meu rotativ din piele. În zilele bune. promitea să fie incomod. nici eu nu cîştigaserăm nimic. probabil provenind din vreo şcoală abandonată. Clădirea avea sistem de încălzire.

Fusese măturată de curind şi mătura rămăsese într-un colŃ. scoŃîndu-şi mănuşile încet. cu făraş cu tot. — Cam ciudat. Am descuiat şi i-am făcut loc să intre. privind în jur în vreme ce eu încuiam uşa din nou. — Facem investigaŃii mici. Nu înŃelegeam reacŃia părinŃilor mei. eram obligat să le dau cît mai curînd un telefon.Podeaua era din lemn vechi de stejar. temîndu-se să atingă ceva. încît aş fi fost obligat să iau notiŃe. ca să le servesc şocul dublu al schimbărilor mele de adresă. mirat de prezenŃa lui şi încercînd să înŃeleg ce căuta acolo. — Ce fundătură! începu el amabil. dovadă că fuseseră mult folosite în anii trecuŃi. Se plimbă pe lîngă biroul Sofiei. pentru ca potenŃialii mei clienŃi să nu mă atace. ca să nu producă o adevărată avalanşă de dosare. Era o gluma veche la Drake & Sweeney. tremurînd la biroul meu micuŃ. nesigur pe cele ce aveam de făcut. încuiat pe dinăuntru. ca un mod delicat de a-mi sugera că. ar fi răcnit la mine şi mi-ar fi adresat injurii atît de tari şi de colorate. trebuia să-mi fac singur. Era Barry Nuzzo. dacă doream curăŃenie. Ce tragică e decăderea celor mari! Dacă dragul meu frate Warner m-ar fi putut vedea stînd aici duminica. Oare pungaşii străzii se pregăteau să mă atace? Mă îndreptam spre uşa de la intrare cînd s-a auzit încă o bătaie şi am zărit o siluetă care se chinuia să privească printre barele de metal şi geamul gros al uşii. în siguranŃă. O bătaie puternică în uşă mă sperie de moarte. Acum. holbîndu-mă la crăpăturile din pereŃi. — Ce mizerie! Era amuzat. i-am spus. nu? i-am spus. înfrigurat şi doritor să ajungă mai repede înăuntru. ca să luăm toŃi banii acasă. Partenerii . Am sărit în sus. cu scînduri rotunjite la capete.

ai venit aici pentru bani? mă întreba el. la fel de amuzat. da. — Cine plăteşte activitatea de aici? mă întrebă el. oprindu-se . DivorŃam. — Tot "Domnul". — Ce-ai păŃit la faŃă? — M-a lovit sacul pneumatic. într-un declin rapid. Începu din nou să umble de colo-colo. comentă Barry şi. Îşi lăsă haina pe un scaun. — Deci. — Chiar aşa. — Mi-am descoperit vocaŃia. — łi-ai pierdut minŃile. Mi-a îndoit faŃa. Am uitat. — La cheltuieli intră şi neplata căldurii? — Din cînd în cînd. sărim cîte o lună. Am auzit că doar Ńi-a îndoit bara din faŃa. — Cum ai găsit-o? — "Domnul" îşi făcea veacul pe aici. în acelaşi timp. — O fundaŃie în declin? — Da. dragul de el. — Şi ce Ńi-a spus? — Că te-ai mutat. — Ah. apoi o puse repede la loc. — Mda.făceau mereu scandal din cauza cheltuielilor suplimentare dar. — BineînŃeles. — O fundaŃie. erau tot timpul preocupaŃi de redecorarea birourilor lor. — De asta ai venit? Ca să-mi spui că sînt nebun? — Am sunat-o pe Claire. Aceştia erau avocaŃii lui. auzi voci în somn. aruncînd cîte o privire în birourile mici de alături. — E adevărat.

Am găsit un pahar. Crezi că ne-ar fi împuşcat? — Nu. fără ironie sau zîmbet. nu puteam alunga gîndul că Barry ar putea purta un microfon sub cămaşă. atunci. — Nu-mi aduc aminte de facultate. Barry? Ce se întîmplă la firmă? Vă înconjuraŃi inamicul. — Deci. Oricît de grav ar fi părut. Ia loc. În sfîrşit. — Asta visai la facultate? mă întrebă el. fixă un perete cu privirea. Ne-am aşezat de ambele părŃi ale biroului. pentru că lăsa mult de dorit. — Aici e cel mai greu. mă privi drept în ochi. — Poate data viitoare. Eu reprezentam duşmanul. ca mulŃi alŃii. — Păcat că n-ai făcut-o. — Ai cafea? — Sigur. ai venit aici după "Domnul"? mă întrebă el. la un pas de colaps. Nu s-ar fi oferit el însuşi. să sari asupra lui? — Nu. l-am spălat repede şi l-am umplut cu cafea. Dorea să fie ascultat. spuse el. Nu-l asculta nimeni. şi lăsă glumele la o parte. ca pe vremea indienilor? AŃi pus ochii pe mine? . — Aşa cred. uitîndu-se înjur. i-am spus. Nu doream ca Barry să vină după mine în bucătărie. mi-l trimiseseră pe Hector înarmat cu un microfon. puteau face la fel şi cu Barry. Era doar un om fără adăpost. dar m-am gîndit să-i iau arma şi să-l împuşc pe Rafter. De atunci încoace am luat prea multe onorarii. — DrăguŃ. cu mîndrie.o clipă. L-am invitat în biroul meu. — Ce ai găsit? — Faci pe prostul. — Te-ai gîndit măcar o clipă. dar puteau face presiuni asupra lui. pe scaunele care scîrŃîiau.

pe întrerupător. Toată lumea te arată cu degetul. iar tu ai fost la un pas de a fi lovit de un glonŃ. Locuia acolo ilegal. — Cafeaua asta e îngrozitoare. — De ce mă arată cu degetul? — Dosarul avea o legătură cu "Domnul". Eram prieteni de şapte ani. Te-ai dus la Braden Chance şi ai cerut să-l vezi. Michael. Te aflai în apropierea biroului lui în seara în care a dispărut dosarul. Michael. — Asta-i tot? — Asta plus amprentele. uneori chiar apropiaŃi. Pe uşă. poate. Te-au lăsat nervii. chiar pe fişier. se dovedise că eram prea ocupaŃi pentru prietenie. gata să scuipe. — MulŃumesc. nu. — Sînt peste tot. nu trebuia să pui mîna. De cele mai multe ori. însă. Ce ai de gînd să faci cu el acum? — Cît de mult ştii tu despre dosar? — "Domnul" a fost evacuat de unul dintre clienŃii noştri. — Lipseşte un dosar. dar prefer să nu vorbesc despre asta. — Măcar e fierbinte.El cîntări cu grijă vorbele mele. ne-a speriat de moarte şi pe noi. — Amprentele? l-am întrebat. — Te-au trimis cei de la firmă? — Categoric. — Îmi pare rău pentru ce s-a întîmplat cu Claire. zise el. — Cine mai ştie că eşti aici? — SoŃia mea. Îl credeam. o firmă imobiliară. Există dovezi că Ńi s-au dat nişte chei pe care. Ai luat dosarul. încercînd să par surprins. sorbind încet din pahar. A înnebunit. Ai fost acolo. — Asta-i tot? .

Nici măcar faŃă de ceilalŃi parteneri. să stau . Cui îi pasă? Undeva. avocaŃi. — Pe banii firmei? — Pe banii mei. în insule. E o adevărată nebunie. S-a terminat. Ca să nu mai spun de situaŃia cu Claire. toată lumea — prin care eram informaŃi că fusese luat un dosar. Cu soŃiile. asistenŃi. de ce eşti aici? — Sînt prietenul tău. Ne-a luat mult. Am juca tenis. Cred că mă pot duce la Arthur. secretare. Am primit rapoarte vineri seară — întreaga firmă. — Dar tu nu trebuie să ai nimic de-a face cu mine. iar noi eram ostatici. — Ce am rezolva cu asta? — Am lăsa neînŃelegerile la o parte. în primul rînd. — Las-o pe Claire la o parte. tu ai sărit peste cal. Dumnezeule! Vineri a venit poliŃia la firmă. Mergem noi doi. Am dormi. — MulŃumesc. Barry. — Unde? — Nu ştiu. — De către cine? — De către boşi. acum. îmi este interzis să mă aflu aici. Ca să ne reîncărcăm bateriile. că suspectul eşti tu şi că nici un membru al firmei nu trebuia să aibă de-a face cu tine. — Bine. Barry era sincer. dar s-a terminat. Acum. poŃi să crezi aşa ceva? Săptămîna trecută cei de la trupele speciale. Probabil îşi imagina că singurul meu interes în dosar era DeVon Hardy. — Atunci. De fapt. Ce-ar fi să ne luăm o pauza? Să mergem undeva. două săptămîni. Dacă Braden Chance făcuse legătura între evacuare şi Lontae Burton. nu era omul care să recunoască asta în faŃa nimănui. — Am o idee.— Asta-i tot ce ni s-a spus.

Tu ai trei copii. acolo unde îŃi este locul. Barry. Gîndeşte-te la client. Ne-am răsucit amîndoi capetele spre el. — Avocatura înseamnă mai mult decît onorarii plătite de clienŃi şi dorinŃa de a face bani. într-o vreme eram idealişti. — Ei te-au trimis. un radiator pe care nu-l observasem începu să hîrîie şi să fişîie. că putem face lucruri minunate. Firma noastră. nu? — Nu. Că putem lupta cu nedreptatea şi răul social. Vreau ca tot ce fac să lase o urmă în lume. — N-o să meargă. . spuse Barry. Putem lămuri lucrurile. — Exact. aşteptînd cu nerăbdare puŃină căldură. Nu poŃi fura un dosar. — Parcă ai fi student în primul an. cînd ne întoarcem. De ce nu mai putem fi la fel şi acum? — Din cauza ipotecilor. Două. firma te iartă şi te uită şi ea. — Dă-mi un motiv valabil. — Vor veni după tine. ce noroc că eu şi Claire nu am avut nici unul. să jucăm tenis şi. Un minut. — "Vor" veni? Poate vrei să zici "vom" veni? — Ai dreptate. Îmi pot permite să înnebunesc puŃin. Ce ne face să acceptăm să devenim bătaia de joc a corporaŃiilor? Am obosit. noi doi plecăm două săptămîni în Maui. Am ales profesia asta pentru că ne gîndeam că avocatura este o vocaŃie înaltă. Clientul are dreptul la confidenŃialitate. uiŃi tot ce e acolo. Te rog. rămas cu privirea aŃintită la radiator. Michael. — Nu încerc să te atrag de partea mea. pentru că sîntem avocaŃi. ÎŃi jur. tu revii la biroul tău de pluş. fără să-l vadă. Barry. Tu aduci dosarul înapoi. Într-un colŃ al camerei.pe-ndelete de vorbă cu el.

— De ce oare "Domnul" nu a Ńintit puŃin mai jos? — Sînt puşi pe fapte mari. — De ce nu vrei să vorbeşti cu Arthur? Fac eu pe mediatorul. — E mult mai complicat decît atît. — Mult mai mult. Nu ştii nimic despre litigii. — Firma are mai mult de pierdut decît mine. Nu ştiu ce va fi săptămîna viitoare sau în cealaltă. Intrăm toŃi trei într-o cameră. Cineva trebuie să stea de vorbă cu Braden Chance şi să scoată de la el adevărul. încuiem uşa şi rezolvăm problema. firma nu are de ales. trebuie să-l caute. — Deci ne propui un armistiŃiu? Tu Ńii dosarul. cel puŃin. înainte de a face o nebunie. nimic mai mult Michael. noi te lăsăm în pace. E posibilă o suspendare. Barry. Nu ştia ce conŃine dosarul. — Nu poŃi folosi un dosar furat. dar în dosar sînt murdăriile lor. — Vorbim de nişte locatari ilegali. Spune-i lui Rafter să se pregătească foarte bine. — E vorba şi de altceva. eu sînt cel care are dosarul. decît de "Domnul"? mă întrebă el. Mă privi atent. Spune-le să renunŃe. — Pentru moment. Michael.Dacă dispare un dosar. Nu uita. — Vorbeşti de acuzaŃii penale? — Probabil. Ce zici? . Nici un tribunal din Ńară nu-l acceptă ca probă. Rafter se ocupă deja de asta. Firma riscă să fie dată în vileag. Crede-mă. e un material de pagina întîi! O să vă fie frică să mai ieşiŃi din casă. Se mai vorbeşte şi de o acŃiune disciplinară în cadrul baroului. Sînt furioşi foc. Dacă mă acuză pe mine. Nu-i poŃi judeca pentru asta. — ÎnvăŃ acum. eu îi acuz pe ei.

M-a întrebat despre ceilalŃi angajaŃi de la Centrul legal. ştiam că va repeta cea mai mare parte a conversaŃiei noastre în faŃa şefilor lui. să-l priveşti. Au murit oameni. adică timpul necesar pentru a ajunge cu maşina. — "Domnul" şi-a făcut-o cu mîna lui. şi nişte pantofi de tenis uzaŃi. I-am povestit. Mordecai era la volan şi făcea conversaŃie. în cartierul de nord-est. Nici unul dintre noi nu dorea să spună vorbe pe care le-ar fi regretat mai tîrziu. în Petworth. murmură el. am considerat că spusesem destul. Eram un avocat al străzii. eu tăceam. E confidenŃial. aşa că puteam să mă îmbrac cum doream. Eram îmbrăcat în blugi. Deşi era prietenul meu. decît să vorbeşti. — Nu pot. — Sună ciudat. nervos ca un începător aflat pe punctul de a intra în cuşca leului. de la un avocat care fură dosare. cu servieta în braŃe. Radiatorul gîlgîia şi susura şi era mai uşor. plus un blazer vechi. pe scurt. măcar pentru o vreme. bleumarin. cămaşă albă şi cravată. de cîteva ori. . 18 Orientarea mea a durat cam treizeci de minute. — Mai sînt şi alŃii. marca Nike. de la Centru pînă la Samaritan House. cu şosete albe. Cu asta. ajuns la uşă.— E prea tîrziu. — łinem legătura? mă întrebă. — Vrei să-mi explici? mă întrebă el. — BineînŃeles. RenunŃasem să mă mai rad. — Incredibil.

Maşina . Asta era viaŃa şi profesia lui. atunci cînd intrasem în biroul lui şi îl anunŃasem că sînt gata de lucru. fără nici un efort. Nici măcar nu visează la aşa ceva. o treime sînt bolnavi mintal. cu un scrîşnet de frîne. toŃi se simŃeau obligaŃi să-şi lase perciuni şi să poarte blugi. Iar ceea ce cîştigă nu e destul. reuşesc să le şi obŃină. Dintr-un motiv sau altul. Şi cam o treime din cei care au dreptul la locuinŃe. dar a rămas cu privirea aŃintită de perechea de Nike. aşa că nici nu se poate vorbi de locuinŃe proprietate personală. Fii atent: numai 14% din invalizii fără locuinŃe primesc ajutoare de invaliditate. la semaforul care arăta lumina roşie. — Clientela ta va fi un amestec de treimi. Nu e de mirare că oamenii dorm în stradă. Am oprit. Nu mi-a spus nimic. Şi continua cu statisticile la nesfîrşit. care coborau din zgîrie-nori pentru a-şi petrece cîteva ore cu cei săraci. îl ascultam. În loc de asta. În ultimii cincisprezece ani. mă luptam cu impulsul de a-mi deschide brusc servieta şi de a mă apuca de notat. Guvernele Ńin în echilibru bugetul pe spinarea săracilor. în acelaşi timp. iar programele federale şi-au redus fondurile cu 70%. Mordecai observase imediat schimbarea de stil. Paisprezece la sută! Vei vedea destule cazuri de acest fel. s-au auzit claxoane. programele de asistenŃă suferă reduceri tot mai drastice. total indiferent la celelalte vehicule înghesuite în jurul nostru. conducînd prost cu o singură mînă şi Ńinînd cana de cafea în cealaltă. pentru că au venituri mici. o treime sînt veterani.BineînŃeles. două milioane şi jumătate de locuinŃe ieftine au fost eliminate. — Oamenii ăştia au salarii minime. cînd chiriile cresc vertiginos. Ca avocat obişnuit să ia notiŃe meticuloase. o treime sînt familii cu copii. Cam o treime sînt şomeri. îmi spunea el. Mai văzusem aşa ceva — tipi de la firmele mari. Aşa că rămîn tot mai mult în urmă şi. Din jurul nostru.

— De ce? l-am întrebat. chiar violuri. La început se duc la familie. la rîndul lor. Acesta era. — Mi-am uitat arma. locul unde se aştepta de la mine să-mi petrec restul carierei de avocat. apoi pe la prieteni. Tensiunea este teribilă. pierdut într-o altă lume. — Nu toate adăposturile sînt bune. Lucrurile merg din ce în ce mai rău. m-am lăsat mai jos în scaun. N-am auzit de nici unul care să păŃească . l-am anunŃat. locuinŃe de stat şi contractul de închiriere limitează numărul de persoane care pot locui într-un singur apartament. care Ńin cu dinŃii de acoperişul pe. MulŃi dintre ei se tem de adăposturi şi le evită cu disperare. care îl au deasupra capului. Sînt zeci de mii de oameni în acest oraş. Sînt sute de voluntari pro bono în acest oraş. Făcu o pauză. Jumătate din cei săraci cheltuiesc şaptezeci la sută din ceea ce cîştigă pentru a-şi păstra locuinŃele pe care le au. la prieteni. aşteptîn-du-mă la o nouă coliziune. S-au mai întîmplat atacuri. uneori îşi lasă cîte un copil la surori. Sînt forŃaŃi să încalce contractul. sau o urgenŃă neprevăzută şi îşi pierd locuinŃa. furturi. căzut pe gînduri. Departamentul de LocuinŃe şi Dezvoltare Urbană (HUD) afirmă că ar fi trebuit să plătească o treime. deci. Mordecai nici nu avea habar că maşina lui încurca traficul de la ora de vîrf. sau o spitalizare neaşteptată. Merg dintr-un loc în altul. Privea fix înainte. — Partea cea mai înspăimîntătoare a condiŃiei de vagabond este ceea ce nu se vede pe stradă. — Unde se duc? — Rareori merg direct la adăposturi. — N-o să Ńi se întîmple nimic. o singură plată neachitată a chiriei. pentru că familiile şi prietenii lor au. ceea ce poate reprezenta un motiv de evacuare.lui bloca parŃial intersecŃia. atît cît să-şi bea cafeaua.

Găseşti de toate. — Ce se poate face pentru ei? — Mă tem că nu prea mult. Vei vedea pe cineva care nu primeşte ajutor material. Cineva cu o plîngere împotriva unui proprietar. O dispută de şomaj. E un lucru obişnuit. pentru că şi acela e ieftin. să se aşeze pe trotuare. să adune obiecte personale în parcuri publice. DeVon Hardy. e nevoie de răbdare. E cel mai la-ndemînă. Noi am reuşit să-l plasăm pe Hardy într-un centru de recuperare pentru veterani. de data asta cu mai multă grijă.ceva. — Care este drogul preferat? — Alcoolul. dar drogurile rafinate sînt prea scumpe. să mănînce în public. nu au voie să doarmă sub poduri. dar a plecat de acolo. Nu au voie să cerşească. Munca nu e complicată. Un divorŃ. Abraham a făcut o treabă grozavă. şi nu ştiu ce se va întîmpla. în cantitate destul de mare. Drogatul decide singur cînd vrea să renunŃe. — Mă bucur să aud asta. În America urbană e la moda condamnarea vagabondajului. Porniserăm din nou. menite să-i persecute pe cei care trăiesc în stradă. — Ce fel de caz penal? — Minor. probabil cartele de hrană. reuşind să-i . — Care vor fi primele mele cinci cazuri? — Eşti nerăbdător? — Da. Au mai rămas cîteva programe de ajutorare. — Cam jumătate din oamenii străzii au probleme din cauza consumului abuziv al unor substanŃe chimice. ca şi prietenul tău. Multe dintre aceste legi au fost abrogate de tribunale. ÎŃi garantez că vei avea şi un caz penal. dar e greu de găsit un pat. Chiar şi crack. — Linişteşte-te. În marile oraşe s-au dat tot felul de legi.

Pur şi simplu i-au mutat de colo-colo. edilii oraşului s-au lăudat cît de frumos e acolo. în adăposturi. Dacă le e foame. Oamenii străzii sînt Ńintele lor. ca pe bălegar. cînd toată lumea era cu ochii pe ei — aşa că au adus trupele speciale şi au eliminat problema. trebuie să trăiască undeva. lucrează pe undeva. Michael. Gîndeşte-te. dar politica asta publică e prostească. din cînd în cînd. Atlanta a făcut aşa înainte de Olimpiadă — doar nu era să-i lase pe sărăntoci să cerşească şi să doarmă pe băncile din parcuri. Dacă sînt obosiŃi. — Îi arestează? — Zilnic. lipsa unui loc de muncă. nu-i mare lucru. fiecare om trebuie să aibă un loc al lui. Dacă un vagabond face la fel. Într-o zi. beŃie în public. normal că nu în adăposturi. Pe urmă. comentă el. pe un salariu minim şi încearcă tot ce se poate să se ridice pe scara socială şi să cîştige suficient pentru o viaŃă decentă. e arestat . Oamenii aceştia nu au alternativă. sînt adunaŃi oamenii străzii şi sînt duşi în alta parte. un om trăieşte în stradă.convingă pe judecătorii federali că aceste legi nefaste încalcă drepturile înscrise în Primul Amendament. luînd încă o gură de cafea şi ajustînd radiatorul — în care timp îşi luă complet mîinile de pe volan timp de vreo cinci secunde. pentru că nici nu au aşa ceva. — Unde i-au dus? — La naiba. Dacă nu au casă. dorm oriunde îşi găsesc un loc. continuă el. selectiv. Nu uita. — Adică? — Se alege o zonă a oraşului. marile oraşe pun în aplicare legi generale — cu privire la vagabondaj. cerşesc. CurăŃeniile sînt ceva obişnuit. ajunge. Dacă un tip bine îmbrăcat se îmbată într-un bar şi face pipi pe o alee. Aşa că. e arestat pentru că urinează în public. i-au aruncat în alte părŃi ale oraşului.

Cară-te de pe străzile alea nenorocite! Asta se întîmplă în majoritatea oraşelor noastre. E arestat. — Nici să nu te duci. de asta se închid adăposturile — şi totuşi irosesc bani făcînd din oamenii străzii nişte delincvenŃi. mai ales Washington D. dar orice om trebuie să doarmă undeva. oricum. Nenorocitele astea de oraşe cheltuiesc mai mult pentru onorarii decît pentru a construi adăposturi pentru cei care au nevoie. dintr-un buzunar şi-aşa gol. plus alŃi şaizeci pentru amendă. cele mai multe oraşe au bugetul la pămînt. Trebuie să plătească treizeci de dolari. Trebuie să iubeşti această Ńară.pentru că doarme sub un pod. Consiliul orăşenesc a făcut din lipsa de locuinŃe un delict. Aşa că omul mai alunecă puŃin în jos. ar avea efecte benefice pe termen lung. bineînŃeles. mai ales cu cei bolnavi mintal sau drogaŃi. mîncare. PoliŃiştii nu sînt învăŃaŃi să lucreze cu vagabonzii. i-am spus. pedepsit şi pus să-şi recunoască greşeala şi să-şi caute locuinŃă. E vinovat. — Le intentăm procese în neştire.C. pentru că. transport şi servicii de consultanŃă. — Pare o bază numai bună pentru un litigiu. amendat. . — Ńine minte. Tîmpenia cea mai mare este că e cu 25% mai scump să Ńii un om în închisoare. Închisorile sînt pline peste măsură. Şaizeci de dolari. Douăzeci şi cinci la sută! Şi asta nu include costul arestării şi actele necesare. umilit. Sistemul penal este. decît să-i asiguri adăpost. numai ca să iasă din închisoare. iar persecutarea vagabonzilor îi face şi mai mult rău. deşi nu avea nevoie de încurajări. un coşmar. în înŃelepciunea lui. SusŃinătorii din toată Ńara atacă aceste legi. Toate astea. El nu vrea să doarmă acolo. Oricum. — Nu i-ar fi mai bine la închisoare? — Ai fost de curînd într-o închisoare? — Nu.

pur şi simplu — nu e voie să cerşeşti. Toate din cărămida gri. şi iată-l că determină consiliul mai-marilor oraşului să scoată vagabondajul în afara legii. — Washingtonul este un oraş al negrilor. blocurile de locuinŃe erau nişte structuri înalte. ceea ce îi nemulŃumeşte pe cei slabi de înger. cu rufe întinse la geamuri. Atrage mulŃi oameni care doresc o schimbare. Gîndeşte-te unde te-ai aflat în fiecare luni dimineaŃă în ultimii şapte ani. ne aflam într-o zonă a oraşului în care n-aş intra singur nici în plină zi. . în acelaşi timp. mulŃi activişti şi radicali. continuă el. dar. — E luni dimineaŃă. — Un birou foarte frumos. — Cît de rău e la Washington? — Nu atît de rău ca la New York.New York. care trebuie să-i apere pentru că încearcă să-i elimine pe săraci. — Da. Vitrinele magazinelor erau protejate cu bare metalice. Acum două săptămîni. — Cu greu se poate spune despre mine că aş fi activist sau radical. aşa că îl aleg pe Rudy Cum l-o fi-chemînd. din păcate. fără viaŃă. se cheltuiesc o avere pentru plata avocaŃilor din New York. se închid adăposturile şi se taie fondurile pentru asistenŃă. nu e voie să stai pe trotuar. Oameni ca tine. aşa că aceştia dorm pe străzi şi cerşesc pe Fifth Avenue. dar nici mult mai bine. care le promite să cureŃe străzile. oraşul cel mai bogat din lume. nu îşi poate adăposti toŃi locuitorii. cu un număr mare de locuitori care se bazează pe ajutorul social. nu e voie să fii vagabond — şi bugetul se reduce dramatic. toate purtînd marca arhitecturii insipide provenite din sume federale derizorii. cu o maşină blindată. — Lă mine la birou.

spuse Mordecai. Era un adevărat labirint de holuri. Nouăzeci de paturi. fiecare împărŃit în cămăruŃe mici. spaŃiu pentru lucruri şi electricitate. Are intimitate. pregătită pentru tine. stătea pe marginea unui pat de fier. cu uşi închise cu zăvor. — E un adăpost privat. Venim aici de şase ani. Mordecai se adresă unui om mai în vîrstă. puse capăt oricărei lămuriri. şi omul ne permise să intrăm în clădire. adunaŃi la colŃul străzii lîngă un încălzitor portabil cu butan. privindu-ne fără să spună nimic. am zărit un grup de oameni înfofoliŃi cu tot felul de zdrenŃe. pătrate. Mordecai aruncă o privire înăuntru şi salută. spuse Mordecai. Cu aceste cuvinte. cu ochii holbaŃi. Un panou scris de mină anunŃa: "Casa Samariteanului". — Da. — E o cameră bună.— Într-o încăpere elegantă. În faŃa noastră. pe strada dreaptă. un pat cumsecade. — Să facem un tur rapid pe aici. a fost fondat de un grup de biserici din Arlington. Camioneta de la depozitul de hrană era parcată în faŃa uşii. Una era deschisă. Nu m-am dezlipit de el cît am străbătut parterul. Apăsă întrerupătorul de lingă uşă şi becul de la lampa . Clădirea spre care ne îndreptam fusese pe vremuri. care stătea de pază la uşă. Am întors maşina într-acolo şi am parcat după colŃ. magazin universal. din prefabricat netencuit. cîŃiva voluntari descărcau cutii cu legume şi fructe. mîncare decentă. Îmi adresă un zîmbet larg şi îmi spuse: — Acum eşti radical. îmi spuse Mordecai. — Bună dimineaŃa! Un bărbat micuŃ.

— În spate. Era luni dimineaŃă: aveau de lucru sau aveau alte treburi.micuŃă se stinse. Camera nu avea tavan. fără Ńintă. "Noul nostru avocat". Tot felul de oameni umblau încolo şi încoace. Acesta e unul dintre adăposturile mai bune. altele cu ştiri. se vedeau doar panourile vechiului magazin. Femeia mi-a urat bun venit în adăpost Au stat de vorbă despre un client care dispăruse. — E greu să obŃii o cameră aici? am întrebat. Pentru o clipă. iar cei de aici pot decide cine primeşte un loc şi cine nu. apoi Mordecai aprinse din nou lumina. stătea pe un scaun. — Aproape imposibil. ştiind sigur care va fi răspunsul lui. complet indiferentă la prezenŃa mea iscoditoare. Ochii holbaŃi nu păreau să fi clipit. de cel puŃin douăzeci şi cinci de ani. dezbrăcată de la brîu în sus şi hrănea un bebeluş la sîn. Imediat ce starea lor se stabilizează. PuŃine adăposturi au băi individuale. care încuviinŃă din cap. O femeie solidă. — Cît se stă aici? — Depinde. conducerea centrului încearcă să-i mute în locuinŃe pe care şi le pot permite. Lista de aşteptare se întinde pe un kilometru. de pe un hol pe altul. Vă urez o zi bună. Am auzit plînsetul unui copilaş şi m-am îndreptat spre o uşă deschisă. camera se cufundă în întuneric. — Dar baia? am întrebat. la un metru mai sus. Camera era puŃin mai mare şi împărŃită în secŃiuni mai mici. Se auzeau cîteva aparate de radio. a fost descrierea pe care mi-a făcut-o. cam trei luni. M-a prezentat unei femei încălŃate în cizme negre. unele cu muzică. aşa că aici sînt în siguranŃă. se adresă el locatarului. În medie. iar eu am rătăcit. la cîŃiva . de luptă -ea conducea Centrul. pînă cînd am dat de secŃia unde erau cazate familiile.

se puteau întîmpla şi alte lucruri şi se putea muta cu X şi Y. cu doi copii. Cu mîna dreaptă. avea douăzeci şi şapte de ani. Şase persoane ocupau rîndul de scaune de lîngă perete. şi nu i se mai plătiseră ultimele două salarii la care avea dreptul. patronul nu era deloc impresionat de acest lucru. îşi putea găsi o locuinŃă în care să stea singură. împrumutată de la bucătăreasă. Doi copii mici săreau peste pat. Se aşeză în faŃa avocaŃilor ei — unul. . femeia îşi prinse sînul liber şi mi-l oferi. Femeia nu era sigură. patronul trimisese cecurile la o adresă greşită. La radio se auzea muzică rap. Poate aici. Cecurile dispăruseră. — Cine e primul? întrebă el. Problema lui Waylene nu era complicată. — Acceptam pe cineva? — Pe toŃi cei fără adăpost. Lucrase într-un restaurant fast-food. Am luat-o la fugă în josul holului şi l-am găsit pe Mordecai. — Unde veŃi locui acum? o întrebă Mordecai. Numele ei era Waylene. Sau. Trebuia să lucTăm pe o masă pliantă. pentru un motiv oarecare. uns cu toate alifiile. poate în altă parte. ClienŃii ne aşteptau. Cealaltă jumătate vin din stradă.paşi distanŃă. celălalt începător. îmi spuse Mordecai în timp ce ne luam notiŃe. considerat irelevant de către Mordecai. Biroul nostru se afla într-un colŃ al sălii de mese. înainte de a-şi da demisia. dacă găsea. veteran al legilor străzii. şi o femeie se apropie de noi. Cum nu avea o adresa permanentă. în apropiere de bucătărie. amîndoi însă cu pixul şi blocnotesul la îndemînă. am pornit la treabă. Îşi căuta o slujbă şi. — Jumătate dintre ei sînt din adăpost. Mordecai a descuiat un fişier dintr-un colŃ al camerei şi. cu asta. cu scaun cu tot. necăsătorită.

peste o săptămînă. îi spuse Mordecai. i-a răspuns Mordecai. du-te pe acolo şi ia tu însuŃi cecurile. dar fă scandal dacă nu cooperează. aşa că partea cu adresa era mai simplă. Dacă e nevoie. Nu dorea decît să stea de vorbă cu cineva. spuse el. Numărul trei era o locatară a Centrului. fii amabil la început.— Vă vom recupera banii. ca şi cum ar fi fost foarte complicate. Waylene avea dreptul la două sute zece dolari. Coada creştea. era îngrijită şi curata — văduva unui veteran de război. avea dreptul la un ajutor social de veteran. Femeia luă cartea de vizită. — Sună la restaurant. dîndu-i o carte de vizită. SunaŃi-mă la numărul acesta. Conform teancului de hîrtii pe care l-am răsfoit în timp ce colegul meu discuta cu ea. problemele clienŃilor. Al doilea client nu reuşi să explice limpede ce problemă juridică avea. — Sărmanii de ei. Mordecai ghicise totul dinainte: cartele . Dar cecurile erau transmise într-un cont bancar din Maryland. iar Mordecai îl duse la bucătărie şi îi turnă o ceaşcă de cafea. unii nu rezistă tentaŃiei de a sta la coadă. ne mulŃumi şi plecă în grabă. Era beat sau bolnav mintal. I-a explicat lui Mordecai toate astea. la care erau în joc nouă sute de milioane de dolari. — AdministraŃia veteranilor e o instituŃie serioasă. Am notat aceste instrucŃiuni. Femeia avea cincizeci şi opt de ani. pe măsură ce noi rezolvam. la care ea nu avea acces. Actele dovedeau acelaşi lucru. prezintă-te drept avocat al ei. Vom aranja ca acele cecuri să fie trimise acolo. stătea acolo de două luni. Ultimul caz la care lucrasem pentru Drake & Sweeney fusese o dispută între trusturi. iar eu voi aranja ca acele cecuri să fie trimise la biroul meu. probabil şi una şi alta. tot mai eficient.

i-am răspuns. mi-am imaginat-o pe Claire în superbul birou al avocatei ei. o femeie care fusese serioasă. finalizau împreună planul de destrămare ă legăturii noastre. apoi către viaŃa în stradă. Luam notiŃe şi. eram pe picioarele mele. o pensie alimentară neplătită. luam notiŃe şi eram la fel de important ca şi colegul meu. unde. era floare la ureche. despre ceea ce înseamnă un divorŃ şi. cum eu cunoşteam doar datele de bază. o cerere pentru ajutor social de handicapat. Printre picături. CredeŃi că ea va face recurs? — Cum adică? — Va fi de acord cu divorŃul? — N-am discutat despre asta. — Şase luni. îmi venea să alerg acasă. furase şi vînduse tot ce aveau şi adunase datorii care căzuseră pe capul lui. După două ore şi zece clienŃi. chiar în acel moment. Nevasta lui Marvis era prostituată. după mine. era un caz bun de abandonare de domiciliu. Femeia plecase de acasă cu un an mai înainte şi. un mandat de arest pentru cecuri false. să-i sărut picioarele. anulate din cauza lipsei unei adrese permanente. După ce i-am ascultat povestea tristă. m-am mutat la celălalt capăt al mesei şi am început eu însumi să discut cu ei. . Omul avea unele întrebări de ordin general. dintr-o dată. Făcuse cerere de faliment. la Claire. Avea nevoie de un divorŃ. Dacă mai aduceam şi acuzaŃia de adulter. pînă cînd descoperise drogurile. risipindu-mi reveria. refuzul unui proprietar de a restitui fondul de rulment. In prima mea zi plină de avocat al săracilor. Marvis a fost primul meu client unic. Femeia luase amîndoi copiii şi se mutase cu proxenetul ei. — Cît va dura? m-a întrebat el. l-am lămurit cît de bine am putut. Acestea au împins-o mai întîi în braŃele unui intermediar. apoi în ale unui proxenet. La fel şi eu.de masă.

eram ocupat pînă peste cap cu problemele altora. Dintr-o dată. Era curat. Sofia a găsit un telefon care părea să meargă. Se afla sub un teanc de dosare aşezate foarte aproape de uşă. am eliberat masa. În total. mă înşelam. Sala de mese era plină ochi. Mordecai îmi sugerase să-mi petrec după-amiaza lucrînd la cazurile pe care le acceptasem în aceeaşi dimineaŃă. nu numai de mine. le răspundeam eu. oameni fără importanŃă. nervozitatea mea s-a evaporat. care nu era avocat. Jumătatea de oră petrecută cu el mi-a făcut plăcere şi am jurat să-i obŃin divorŃul. Am învăŃat să zîmbesc şi să-i fac să se simtă bineveniŃi. Nimănui nu părea să-i pese. pentru ca apoi să o ajut pe Sofia cu ceilalŃi sosiŃi. La douăsprezece. ci şi de lumea vastă a legilor. capul limpede şi îşi căuta serviciu. I-am mulŃumit şi m-am retras în intimitatea biroului meu. tribunalelor şi birocraŃiei. erau nouăsprezece. eram cunoscut . care nu aveau alt loc unde să se ducă pentru a-şi găsi un avocat. Erau intimidaŃi. Din fericire. ne-am oprit să mîncăm ceva bun la rotiseria de la Florida Avenue. Dacă îmi imaginam că lucrul în lumea străzii avea să fie mai simplu. ideea era să muncesc cît mai bine. regulamentelor. Am numărat opt oameni care stăteau liniştiŃi. DimineaŃa a trecut repede. Nimeni nu încercase să mă ucidă. Banii nu aveau importanŃă. În plus. Banii nu aveau importanŃă. Încercam să ajut oameni reali. la Samaritean. dar începusem să mă obişnuiesc cu situaŃia asta. pentru ca prînzul să poată fi servit. supa era gata. să le ofere sfaturi. cu probleme reale.Marvis locuia în acel Centru de o săptamînă. Eu eram singura faŃă albă din restaurant. Unii îşi cereau scuze pentru că nu puteau să mă plătească. Cum ne aflam în apropiere. aşteptînd ca Sofia.

nu cu mult mai mare decît trei dintre despărŃiturile de la Casa Samari- . — Cine întreabă? se răsti el. în urechi: — Cu ce vă pot ajuta? Am înghiŃit cu greu şi am răspuns: — Da. Am încercat să-mi subŃiez vocea şi să vorbesc mai repede. la sfîrşitul primei mele zile de lucru. Totuşi. aşa că sarcina mi se potrivea. Îmi pare rău. A închis. de la secŃia imobiliară. Eram terminat. Glasul hîrşîit a lui Braden Chance mi-a răspuns. Am cerut cu Hector Palma. Îi băgasem în bucluc. primul telefon pe care l-am dat s-a îndreptat spre Drake & Sweeney. — Rick Hamilton. Sau poate pe Rudolph. Depăşisem limita. brusc. M-am gîndit să o sun pe Polly. Nu i-ar fi luat mult timp. — Nu mai lucrează aici. Mă pregăteam să-i sun. Eram duşmanul lor. Am închis după cinci minute şi am sunat din nou. sau pe asistentul meu preferat. un vechi prieten din şcoală. aşteptam să vorbesc cu Hector Palma. sau Barry Nuzzo. să o rog să verifice şi să descopere ce s-a întîmplat cu Hector. iar forŃele superioare le interziseseră să vorbească cu mine. Centrul avea două linii şi eram patru avocaŃi. Apoi mi-am dat seama că ei nu mai erau prietenii mei. şi mi s-a spus să aştept. 19 Nu mă grăbeam să plec de la Centru.drept un maniac al muncii. În cartea de telefon erau trei persoane cu numele de Hector Palma. dar liniile telefonice erau ocupate. Casa mea era o mansardă pustie. lăsîndu-mă să mă holbez la telefon.

ce părere ai? m-a întrebat oprindu-se lîngă uşă. o bucătărie cu o masă de cărti şi fără frigider. — S-a întîmplat deja. Casa mea era un dormitor fără pat. şi mă bucur că eşti alături de noi. Sofia lucra fără ascunzişuri şi. înainte de lăsarea întunericului. e timpul să renunŃi. înainte de plecare. Nu sta prea mult. un salon cu televizor. Observasem o politică tacită a uşilor deschise. — Tocmai am început. de a o mobila şi decora. Cartierul în care locuia era dubios şi prefera să se ştie acasă. după ce şi-a petrecut treizeci de minute discutînd cu mine despre ce se întîmplase în acea zi. Aveam planuri neclare. dar fără cablu. Mordecai a plecat pe la şase. Sofia a plecat exact la ora cinci. Parchează în apropiere. — Asta e bine. Contactul cu oamenii mă inspiră. Mergi repede. m-a avertizat el. îndepărtate. Abraham era mult mai . Dacă ajungi în punctul în care nu mai doare. ora ei standard. sînt bucuros să reprezint un simbol. — Atunci. Fii cu ochii în patru.teanului. Avem nevoie de un anglo-saxon alb şi protestant pe aici. în auzul întregului Centru. După plecarea lui Mordecai. — Ştiu. o întreagă după-amiază. — Deci. am închis din nou uşa. care plănuia să lucreze pînă la nouă şi mi-a sugerat să plec cu acesta. şi încearcă să nu pleci singur. — Cred că e o muncă fascinantă. umplea atmosfera cu tot felul de pretenŃii şi ameninŃări cumplite. cu uşile încuiate. vocea lui groasă. la telefon. Vorbise deja cu Abraham. Mordecai era un animal la telefon. — Vor fi şi momente cînd te va face să suferi. vibrantă. mă amuzasem ascultînd-o luînd la rost un birocrat după altul.

Aşa că îi puteau dubla salariul. pentru că ştia prea multe. Cu resursele ei infinite. salutul lui. fără efort. Mi-am notat adresa lui din cartea de telefon. LăsaŃi un mesaj. într-o locuinŃă mai mare. I-am sunat pe cei trei Hector Palma din cartea de telefon. Primul nu era cel pe care îl căutam. dar nu se putea bloca. Erau prea deştepŃi ca să-l dea afară. cu aura intensă ă unui om deştept. — Pot să te deranjez un minut? m-a întrebat. Era vocea lui.liniştit. o sută şaptezeci de asistenŃi. Era un tip liniştit. S-a auzit o uşoară bătaie în uşă şi eă s-a deschis singură. — Doream să-Ńi urez bun venit. îl puteau avansa şi muta într-un alt birou. Dacă robotul mai funcŃiona. distant. aşa că uşa se închidea. La al doilea număr nu răspundea nimeni. Cu cunoştinŃele mele practice proaspăt dobîndite. Portland. eram sigur că îl voi putea găsi. A treia voce era robotul pentru Hector Palma cel adevărat. birouri la Washington. Opt sute de avocaŃi. Întîlnisem şi cunoscusem zeci de Abrahami. Vă vom suna noi. mesajul era brusc: Nu sîntem acasă. care m-ar fi putut intimida. Cum însă eu nu ştiam la ce să mă aştept. New York. dar uşa biroului lui era întotdeauna deschisă. Minerul şi zăvorul erau uzate şi slăbite. luînd loc. poate că încă nu se mutase. într-un alt oraş. mi-a spus. Londra şi Hong Kong. lansîndu-se . Los Angeles. cu prea puŃin respect pentru talentele sociale. tipi rezervaŃi şi sinceri. Chicago. am preferat să o păstrez închisă. Era o vizită de curtoazie. Eram sigur că se vor dovedi răbdători. Era Abraham. numai că eu îmi petrecusem ultimii şapte ani într-o clădire cu opt sute de avocaŃi de toate sortimentele. firma avea multe căi şi locuri în care să-l ascundă pe Hector Palma. Palm Beach.

A urmat un alt discurs.imediat într-o apărare pasionată a avocatului public. Am atacat multe dintre statutele menite să incrimineze oamenii străzii. pentru că refuză admiterea în şcoli a copiilor celor fără locuinŃă. cu o grupare care milita împotriva pedepsei cu moartea.. Politică legislativă. Îi vom da în judecată ori de cîte ori aceştia sînt . în final.. un anunŃ în revista de avocatură prin care se căuta un avocat pentru Centrul din Strada 14 i-ă atras atenŃia. de la un capăt la celălalt al Ńării. Am intentat proces Departamentului Comercial pentru ca oamenii fără adăpost nu au fost reprezentaŃi aşa cum trebuie la recensamîntul din '90. Lucrez împreună cu alŃi avocaŃi la formularea legilor. — Slujirea legii este o misiune sfîntă. apoi trei ani îngrozitori la o firmă de pe Wall Street. era mulŃumit că văzusem şi eu adevărata lumină şi regreta episodul cu "Domnul". de obicei legate de acŃiuni sociale. cu un vocabular impresionant. Am dat în judecată sistemul şcolar districtual. care mă punea în inferioritate. făcuse Dreptul la Universitatea Columbia. Înseamnă mai mult decît să faci avere. fără respectarea procedurilor legale. I-am acuzat în calitate de clasă socială. Pe lîngă asta. — Şi cu ce anume te ocupi? l-am întrebat. — Cu două lucruri. doi ani plini de frustrări pe dealul Capitoliului şi. Era încrîncenat şi inteligent. patru ani în Atlanta... acŃionînd în justiŃie companiile care efectuau implanturi. deoarece a fost o eroare din partea autorităŃilor districtuale să anuleze cîteva mii de credite pentru locuinŃe. Trei milioane pe an! striga el. Venea dintr-o familie de clasă mijlocie din Brooklyn. Cu suma asta s-ar putea hrăni şi caza toŃi vagabonzii din District! În orice caz. ConversaŃia noastră îmi făcea plăcere. o tiradă împotriva marilor firme şi a avocaŃilor care scot milioane pe an. coordonez litigii. a continuat el.

a coborît din pat şi şi-a pus ceva peste pijama. A sărit în picioare. numai că. — La o parte! s-a răstit unul dintre ei. Legea era tot ce aveam. imediat după aceea. observasem că nu poartă verighetă. Avem nevoie de cineva care să ne mai uşureze munca. Vechiul dicton. Dar lucrez cel mai bine atunci cînd mă aflu în camera mea mică de acolo. a pornit la atac. apoi. aici în capitală avem mulŃi avocaŃi foarte buni. adun echipa şi apoi stabilesc regulile. — Litigiile astea sînt complicate. Ne-am înŃeles să plecăm la nouă fix şi a ieşit In cursul unuia dintre discursurile sale. Claire rămăsese fără grai. în timp ce patru bărbaŃi — doi în uniformă şi doi în civil — au dat buzna înăuntru. Pînă cînd Claire s-a dezmeticit. ca şi cum ar fi avut de salvat viaŃa cuiva. ca răspuns la întrebarea ei înspăimîntată. — Da. din fericire. . — Nu consulŃi clienŃii? — Cîteodată. Au sunat la uşă. gata s-o spargă. PoliŃia! au strigat. Claire le-a deschis încet uşa. dădeau deja cu picioarele în uşă. Eu îi pregătesc.păcăliŃi. De asta sînt bucuros că eşti aici. semn că discuŃia luase sfîrşit. de unul singur. realizez planul de joc. gata să ne acorde din timpul lor. asemenea unui comando. în acel moment. Legea era viaŃa lui. PoliŃia districtuală a aşteptat pînă aproape de unu noaptea şi. apoi s-a dat îngrozită înapoi. fusese ridicat la un nivel nou de oameni ca Abraham sau de mine însumi. au început să bată cu pumnii. conform căruia legea este o amantă geloasă.

i-a mai spus el. Gasko nu avea de gînd să creadă aşa ceva. nu avea decît unul care îl autoriza să facă percheziŃie casei. rămaşi pe aproape. la marginea sacului de dormit. — Claire Brock? a întrebat-o el. CeilalŃi trei poliŃişti. semnat de judecătorul Kisner la ora cinci. Claire s-a dat şi mai mult înapoi. łineam celularul lîngă cap. dormeam şi mai puŃin şi mă străduiam să încep să apreciez calitatea băncilor din parcuri . parte a efortului meu de a mă identifica cu noii mei clienŃi. — Am un mandat de percheziŃie a acestei locuinŃe. trîntindu-le pe tejgheaua din bucătărie. a anunŃat el. — Sînt locotenentul Gasko. după-amiază. Era a treia noapte cînd dormeam pe podea. ca să le vadă. rămînînd cu gura căscată. — Vă rog să vă daŃi la o parte.— La o parte! urlă el din nou. despăturind hîrtiile şi întinzîndu-le spre Claire. locotenentul Gasko. după care cei patru s-au risipit prin casă. pe perna aşezată direct pe podea. Unde este Michael Brock? — Nu mai locuieşte aici. i-a răspuns Gasko. — Ce căutaŃi? l-a întrebat ea. de parcă acele cuvinte tipărite puteau fi citite şi apreciate în acel moment. Ea a încuviinŃat cu un gest al capului. — Scrie în documente. îmbrăcat într-un costum ieftin şi prea strimt. pîndeau un moment potrivit pentru atac. Au trîntit uşa în urma lor. Dar nu deŃinea mandat de arestare. Mîncam puŃin. într-o jalnică imitaŃie după Columbo. a reuşit ea să articuleze. a făcut un pas înainte şi a scos din buzunar nişte hîrtii împăturite. Conducătorul grupului.

grăbeşte-te. Nu era un efort prea mare. Am auzit telefonul celular sunînd şi am răspuns. Gasko a fost primul poliŃist care mi-a ieşit în cale. Cred că sînt prin dormitoare. Cine naiba eşti dumneata? — Locotenentul Gasko.şi a trotuarelor. — Michael! şoptea vocea lui Claire. am rugat-o. PoliŃia percheziŃionează locuinŃa. dîndu-mi o foaie de hîrtie. Vei fi primul pe care îl dau în judecată. am spus eu. Acum. Eu aveam un acoperiş deasupra capului. Întîmplător. sprijinită de frigider. Partea stingă a trupului meu era înroşită pînă la genunchi. mi-a răspuns. aveam siguranŃa hranei de a doua zi. M-am năpustit în apartament de parcă eram posedat de diavol. — Te rog. aşa că dormeam pe partea dreaptă. mi-a spus Claire. Dă-mi o foaie de hîrtie. — Să văd legitimaŃia. ricanînd. Patru poliŃişti. la nouă dimineaŃa. i-am cerut şi m-am întors spre Claire care. — Larry Gasko. iritată şi dureroasă. — Cee? — Sînt aici în clipa asta. aveam un viitor. cu un mandat de percheziŃie. Gasko şi-a scos insigna din buzunarul hainei şi a ridicat-o ca să o pot vedea. Ńinea în mînă o ceaşcă de cafea. — Vin în zece minute. — Ce vor? — Caută un dosar. . — Sînt Michael Brock. cine mai e cu dumneata? — Mai sînt încă trei.

oarecum defensiv. Dar dumneata. i-am urlat. O să fiŃi suspendaŃi. — Michael Brock. de Claire. Şi am să cîştig. urmat de Gasko şi. — Avem un mandat semnat de un judecător. — Stai numai să vezi. am să vă dau în judecata pe toŃi pentru percheziŃie ilegală şi am să cer daune de un milion de dolari. probabil fără plată. — PercheziŃia e ilegală. notîndu-i numele. — Să-Ńi văd legitimaŃia. băiete. am să obŃin verdictul şi am să mă Ńin de fundul vostru pînă cînd veŃi ajunge la faliment! CeilalŃi doi poliŃişti şi-au făcut apariŃia din dormitorul meu de odinioară şi m-am trezit înconjurat. — Darrell Clark. şi veŃi avea de înfruntat un proces civil. Căci cei care au semnat mandatul vor fi daŃi în judecată. Am făcut un pas spre el. cine eşti? Tipul scoase repede insigna. spuse Gasko. i-am spus. la o oarecare distanŃă. Peste opt ore. Vreau să înregistrez toate astea. am rostit eu cu voce tare. făcînd un pas înapoi şi aruncînd o privire spre Gasko. — Să-Ńi văd legitimaŃia. CeilalŃi trei făcură un pas înainte. Pîritul numărul doi. — Avem imunitate. Adu camera video. te rog. — Claire. În camera de oaspeŃi. încercînd să închidă cercul. — Nu mă poŃi da în judecată. un poliŃist în civil stătea în patru labe şi se uita pe sub pat. la tribunalul federal. aruncînd o privire spre . gata de bătaie. Tipul a sărit în picioare. am scrîşnit din dinŃi şi am insistat. îngăimă el. Claire dispăru în salon.M-am îndreptat spre spatele apartamentului. i-am urlat. sări Gasko. — Cine eşti dumneata? m-a întrebat. le-am trîntit-o eu.

Am ignorat comentariul lui Gasko. Nu era chiar aşa. Dosarul nu e aici.tovarăşii săi. ofiŃer Gasko. — PlecaŃi. — Pe naiba! Claire se întoarse cu camera video. deloc entuziaşti. Dar în acel moment suna bine. spuse Gasko. vă rog. Nu mă găsiseră în locuinŃă. dar n-ar mai fi fost amuzant. M-am îndreptat spre camera de zi şi. Blower murmură ceva despre avocaŃi şi cu toŃii . Acum. — Dosarul nu e aici pentru că eu nu locuiesc aici. Cine este procurorul vostru? Nu reuşi să-şi amintească numele în fracŃiunea de secundă crucială care a urmat. gheaŃa pe care păşeam era foarte subŃire. aşa că poate ştiam despre ce vorbesc. Acum. Ralph Lilly şi Robert Blower. — Eşti nebun. De asta vă voi da în judecata. Claire îi înghesuia cu camera video şi asta nu le permitea să se răstească. VeŃi fi pîriŃii numerele trei şi patru. şi aŃi ratat-o. ce-ar fi să plecaŃi? — Unde e dosarul? mă întrebă Gasko. — Numele voastre. În acel moment a devenit ilegală. Încercau să nu-şi trădeze frica — dar ştiau că sînt avocat. Trebuia să ştiŃi cînd să vă opriŃi. va trebui să suportaŃi consecinŃele. — Le-ai spus că nu locuiesc aici? am întrebat-o. — Ni se întîmplă mereu. a confirmat ea şi a ridicat camera la ochi. ce contează? — Grozav. — Şi totuşi. MulŃumesc. băieŃi. voi. care şi-au scos insignele. Juridic vorbind. le-am spus. nu? E mult mai distractiv să scormoneşti prin lucrurile intime ale altora. — Le-am spus. am adăugat. făcînd pe nebunul. băieŃi. AŃi avut o şansă. le-am spus celor doi poliŃişti în uniformă. m-au urmat şi ei. aŃi continuat percheziŃia.

Am citit mandatul după plecarea lor. De fapt. Doar i-am spus noapte buna şi am ieşit pe uşă. — Le-ai spus unde stau? am întrebat-o. Era exact ce dorea ea. totuşi. N-ar fi recunoscut că se speriase. Am împăturit mandatul de percheziŃie şi l-am vîrît într-un buzunar. E posibil să revină? — Nu. — Nu-i nimic. Am plecat fără îmbrăŃişări.se îndreptară. mi-a răspuns ea. — Chiar ai de gînd să-i dai în judecată? — Nu. care în acel moment era bine ascuns în peretele noii mele locuinŃe. — Dar eu nu ştiu unde stai. Dorea numai să se asigure. că avusese nevoie de mine. Şocul percheziŃiei trecuse. Claire mă privea. — ÎŃi garantez. Am vrut doar să scap de ei. Promite-mi doar că nu se va mai întîmpla. era din nou liniştita. . unde locuiesc. — E o poveste lunga. nici nu dorea să ştie. i-am răspuns. — Îmi pare rău că s-a întîmplat aşa. nu mă întreba. Au urmat cîteva momente de tăcere. n-ar fi îndrăznit să arate chiar şi cea mai mică urmă de vulnerabilitate şi. N-a făcut-o. cît de cît. cu paşi grei. Se referea la un singur obiect — dosarul RiverOaks/TAG. sărutări sau vreo atingere de orice fel. — A mers. — Ce e în dosar? m-a întrebat. chiar rece ca gheaŃa. în vreun fel sau altul. sorbind din cafea la masa din bucătărie. Cu alte cuvinte. în care ar fi putut să mă întrebe. alături de o copie. că nu se va mai întîmplă. Claire. A înŃeles. Nu am nici o bază pentru un proces. — Mă bucur să aud asta. spre uşă.

Azi. Mordecai s-a aflat la volan. privindu-mă şi fiind pe punctul de a lovi un pieton mai neatent. era un avertisment mitocănesc cu privire la ceea ce avea să urmeze. DeVon Hardy a luat ostatici şi a fost ucis pentru că firma Drake & Sweeney a efectuat evacuarea de . în zorii zilei. — Te ascult. căutîndu-mă pe mine şi. — SoŃia mea şi cu mine ne-am despărŃit.20 MarŃea era zi de primiri la Comunitatea pentru nonviolenŃă creativă. — Ce fel de dosar? — Dosarul lui DeVon Hardy şi Lontae Burton. Firma Drake & Sweeney juca tare şi asta nu mă surprindea. — N-ai de ce. Trebuia să-i spun lui Mordecai adevărul despre ceea ce făcusem. pentru ca apoi să-mi dea drumul în lume. M-am mutat de acolo. — După cum ştim. îndată ce-am pornit la drum. am început să vorbesc. mi-a spus. AmeninŃările şi avertismentele transmise de mine lui Barry Nuzzo fuseseră ignorate. Din nou. Planul lui era să mă însoŃească la fel ca în prima săptămînă. sau CCNV — de departe cel mai mare adăpost din District. Bietul om nu era pregătit pentru veşti atît de negre la opt dimineaŃa. — Îmi pare rău. poliŃiştii au făcut un raid în casa unde locuiam înainte. Raidul dinainte de răsăritul soarelui în fosta mea locuinŃă. În maşină. mai ales un dosar. pe care l-am luat cînd am plecat de la firmă.

Le-a lăsat pe biroul meu. ca să-l copiez. Mi-a dat un set de chei ca să iau dosarul. Mi-a trimis un bilet anonim prin care mă informa că evacuările au fost ilegale. E un proiect de douăzeci de milioane de dolari. Împreună cu el. Dosarul a fost măsluit. Lontae Burton şi mica ei familie făceau parte din grup. nu mai lucrează la birou] lor de aici. s-au pus altele în loc.unde stătea. — Ca să furi un dosar? — Nu-mi pusesem în gînd să-l fur. din District. apoi îmi zise: — Ce mică e lumea! — Depozitul abandonat s-a întîmplat să se afle în zona pe care RiverOaks intenŃiona să o folosească pentru construcŃia unui oficiu poştal. cînd un nebun a trecut cu maşina pe roşu şi m-a trimis la spital. Mă îndreptam spre biroul tău. vizitele la depozit şi s-a ocupat de evacuarea propriu-zisă. s-au scos documente. — Unde este acum? — Aş fi încîntat să ştiu. împreună cu cîŃiva copii. Mordecai reflectă puŃin asupra celor auzite. — E vorba de dosarul pe care l-am recuperat din maşina . Acolo au stat întotdeauna locatari ilegali. bănuiesc. Un asistent legal pe nume Hector Palma a făcut treburile murdare. el este asul meu din mînecă. Începînd de ieri. — Şi le-ai folosit? — Da. — Numai că nu erau ilegali sau aşa bănuiesc eu. — Cunosc clădirea. cu instrucŃiuni. au mai fost evacuaŃi alŃi şaisprezece. — łi-a dat chei? — Nu direct. — Bănuieşti? Sau ştii precis? — Pentru moment.

Voiam să-l copiez. probabil de către Braden Chance. a vorbit cu ei şi a aflat că. că Gantry i-a speriat de moarte. — Poate. Dar am o bănuială. Cineva. dar relaŃia dintre noi nu era încă suficient de strînsă. aşa că raportul a fost ignorat şi evacuarea a avut loc. de fapt. poartă armă. — Şi ce scrie în raport? — Nu ştiu. A pus-o pe biroul meu. Cînd spune oamenilor să-şi Ńină gura. — Se grăbeau să pună mina repede pe teren. buldozerul era pregătit de atac. Raportul e în dosar. E un tip important. apoi scos. i-a găsit pe locatarii ilegali în locuinŃele lor improvizate. ei ştiu că ori fac ce li se . Gantry era pe punctul de a scoate o avere din afacere. depozitul trebuia închis. cu drept de a fi protejaŃi în baza legii relaŃiilor dintre proprietari şi chiriaşi. face pe "Naşul". atunci avem nişte martori. Nu erau ilegali. — Ce lipseşte din el? I-am făcut un sumar al poveştii firmei RiverOaks şi i-am spus de graba cu care încercau să construiască oficiul poştal. şi raportul lipseşte. mi-a dat o listă. şi nimeni n-ar fi ştiut nimic. bănuiesc că Palma.ta? — Da. Cred. Îi venea să mă facă tîmpit. cum că Hector a inspectat depozitul. — Da. — Ştii numele celorlalŃi? — Da. ci chiriaşi. Palma s-a dus la depozit prima dată şi a fost atacat. Dacă îi putem găsi pe acei oameni. — Erau acolo şaptesprezece oameni. să-l duc la locul lui. înapoi la Drake & Sweeney. mai degrabă. S-a dus din nou. A fost îndosariat aşa cum se cuvine. În acel moment. plus cîŃiva copii. — Mă îndoiesc de înŃelepciunea planului tău. îi plăteau chirie lui Tillman Gantry. de data asta cu pază.

spune. — Dar Ńie nu-Ńi este frică de el. — De la cine a cumpărat clădirea? — De la stat. ClienŃilor lui nu le păsa. Era abandonată. — Probabil că a plătit cinci mii. nu? Am angajat un idiot! — O s-o ia la fugă cînd ne vede. era un găinar de mîna a doua — închiria duplexuri. el le cere o sută de dolari pe lună. La început. o să se moaie şi o să ne spună tot. — Cît a luat Gantry pentru clădire? m-a întrebat Mordecai. — Ce rost avea să cumpere depozitul şi să închirieze spaŃii cu chirii mici? — Primea bani gheaŃă. ştii totul despre lumea străzii. adică. — Două sute de mii. ori ajung pe fundul apei. numai bani gheaŃă. Cel mult zece. Chestiile astea se întîmplă mereu. Lipsa unor regulamente stricte cu privire la locuinŃe. ridicînd nişte ziduri şi montînd cîteva toalete. dacă apar autorităŃile. Pune şi lumină şi gata afacerea! Vorba umblă din om în om şi apar chiriaşii. . oricum. a mai cheltuit zece mii. O cumpărase cu două luni mai înainte. afaceri mici. spăla maşini şi Ńinea nişte băcănii micuŃe. Să zicem că a dat cinci mii de dolari pe clădire. — Deloc. Clădirea rămîne aparent neîngrijită. Mordecai? Hai să-l găsim şi să scoatem puŃin untul din el. E un pas înainte pentru Gantry. să poată spune că acolo nu se află decît locatari ilegali. deşi era dat la maximum. Promite să-i dea afară. nu există în dosar acte din care să reiasă cît a plătit pentru ea. pentru ca. ÎngheŃam de frig. — Ce să zic. Umorul nu avea nici un efect la ora aceea. de cecuri. nu-i aşa. dar nici prin minte nu-i trece. Nici încălzitorul din maşină. — Nu-i rău profitul.

Am să-l găsesc. în şcolile cu acoperişuri şubrede. ca să nu se vadă din afară. au avut ideea strălucită să le umple cu oamenii străzii. mi-a arătat o clădire lungă. Pur şi simplu autoritatea nu funcŃiona. m-am abŃinut. puse unele peste altele? Acolo e PiaŃa Mount Vernon. înconjurat de un gard foarte înalt. Erau adunate acolo rulote de toate formele şi dimensiunile. unul care. din fericire. în cele cinci sute de mame cu copii. prea numeroase pentru a le mai număra sau evita. date Districtului de către guvern. dintre care o treime constituiau un risc pentru şofer. aduna oamenii de pe străzi. autorităŃile locale. cu trei etaje — casă pentru o mie trei sute de persoane. toate foarte prăpădite. la rîndul lor. — Presupun că firma a fost suficient de înŃeleaptă ca să nu-l dea afară. Acelea sînt nişte rulote poştale vechi. Sînt înghesuiŃi acolo ca sardelele în cutie. La intersecŃia cu Strada 2 şi Strada D. lipsite de adăpost şi incapabile să găsească unde să stea. Era un spaŃiu de mărimea unui bloc de locuinŃe. Răspunsul stătea în gropile din asfalt. Mai au alte şapte filiale. unele jalnice. Mordecai mi-a arătat ceva cu braŃul şi mi-a spus: — Vezi rulotele acelea. — Cum ai să-l găseşti pe Hector Palma? m-a întrebat. Iar un proprietar renegat. — E adăpostul cel mai mizerabil din oraş. aşa că îmi imaginez că l-au ascuns pe undeva. Ne aflam în centru. de fapt. nu părea o prioritate. în spitalele cu pacienŃii înghesuiŃi în debarale.Am fost pe punctul de a-l întreba de ce nu intervin autorităŃile pentru aplicarea legii dar. în parcul de maşini ale poliŃiei. .

un activist pe nume Mitch Snyder a început să se afirme şi. rămaşi fără casă. şi au început un proiect de scoatere a oamenilor străzii din CCNV. CCNV a găsit clădirea unui colegiu abandonat. departe de centru. În 1989. În 1984. Toată lumea a fost fericită. curînd. planul său de a transforma clădirea într-un adăpost model pentru oamenii străzii. Reagan şi-a încălcat promisiunea şi au urmat tot felul de litigii neplăcute. După alegeri. S-au mutat în sedii mai încăpătoare. au întîlnit veterani ai războiului din Vietnam. pe care l-a ocupat cu şase sute de locatari ilegali. îndrăzneŃ. în continuare. în proprietate federală. S-au făcut destule eforturi pentru a-i scoate de acolo. toate zadarnice. într-o casă din cartierul de nord-vest. care se adunaseră la Washington. După război. Snyder a suportat cincizeci şi una de zile de greva foamei. Snyder şi-a încheiat greva. construit cu bani de la stat şi aflat. de către un grup de protestatari împotriva războiului. Cum pînă la realegerea sa mai era doar o lună. în diferite zone din oraş şi numărul lor a crescut.Comunitatea CCNV fusese fondată la începutul anilor '70. şi-au concentrat atenŃia asupra condiŃiei oamenilor străzii din District. Acel loc a devenit cartierul lor general şi casa lor. La începutul anilor '80. Locuiau împreună. Nici pe departe nu aveau de gînd să plece. În cursul protestelor din preajma Capitoliului. şi au încercat să-i convingă să treacă de partea lor. Dar au constatat că aceştia sînt iuŃi la mînie. pentru a atrage atenŃia asupra oamenilor fără adăpost. a devenit un glas pasionat şi puternic în sprijinul celor fără adăpost. autorităŃiile oraşului au construit un adăpost în zona de sud-est. devenind un coşmar pentru guvern. Snyder a anunŃat că vor închide ferestrele cu scînduri . preşedintele Reagan a anunŃat.

cu jachetă şi cravată. dar numai puŃini aveau bani în buzunare. Evitam să-i privesc în ochi şi Ńineam capul în jos. MulŃi aveau de lucru. prin furnicarul de oameni care se grăbeau să plece. Fusesem bogat toată viaŃa mea şi mă simŃeam pierdut în acea mare de negri — tineri duri. ca şi mine. dar era imposibil. Cam o sută de persoane zăboveau în faŃa uşii de la intrare. şi-a notat numele într-un registru şi apoi am străbătut împreună holul. — Te obişnuieşti. din care majoritatea aveau cazier. la parter. fumînd o Ńigară şi discutînd veseli în frigul de afară. după şirurile de bărbaŃi care se îndreptau spre scări. Eram îmbrăcat rezonabil. M-am simŃit ceva mai în siguranŃă. Înăuntru. CCNV a crescut la o mie trei sute de paturi. mi-a spus Mordecai. crescuŃi în stradă.şi se vor pregăti de atac. Pe un panou aflat chiar lîngă uşă se afla o foaie cu solicitări . Mitch Snyder s-a sinucis în 1990 şi o stradă a primit numele lui. Se făcuse aproape opt şi jumătate cînd am ajuns. — łi se întîmplă să simŃi o stare de nervozitate cînd te afli aici? l-am întrebat. am aşteptat. că va urma un război. Umblau tot felul de zvonuri — că acolo se află opt sute de persoane. după o noapte de odihnă la căldură. era ora de plecare a locatarilor obişnuiŃi. Mordecai s-a adresat unui supraveghetor în dialect. uitîndu-se. Ajunşi la camera de primiri. AutorităŃile au dat înapoi şi au reuşit să facă pace. — Cei care deŃin arme şi droguri sînt automat excluşi pe viaŃă de aici. Lui îi era uşor să vorbească. majoritatea doreau să plece de acolo în cursul zilei. Încercam cu greu să ignor albeaŃa pielii mele. Vorbea pe limba lor. încruntîndu-mă la podea. că au un stoc de arme.

a continuat el. După un an sînt daŃi afară. Un tip pe nume Ernie şi-a făcut apariŃia cu un set impresionant de chei. fiecare client poate reveni pentru un alt costum. Adăposturile bune le permit locatarilor lor să trimită şi să primească scrisori. se aleg cu o garderobă decentă. Luther abia dacă încăpea pe uşă şi scaunul pe care s-a . arătînd spre o altă uşă din apropiere. A deschis uşa camerei de primire şi s-a făcut nevăzut. a scăpa de patima beŃiei. ai zis? — Exact. tot ce au nevoie. Ne-am pregătit cele necesare şi am aşteptat. Una dintre nemulŃumirile muncii noastre este că nu putem Ńine pasul cu clienŃii noştri. O dată pe lună. are la dispoziŃie douăsprezece luni pentru a deveni curat. la sfîrşitul anului. Nu sînt zdrenŃe. tuberculoza constituie spaima cea mai mare. a comentat el. mi-a dat lămuririle necesare. poate să dobîndească nişte deprinderi practice şi să-şi găsească o slujbă. şi a strigat primul nume. — Un an. — Acolo se află biroul poştal. am cercetat numele clienŃilor noştri. Al doilea pas e o vizită la vestiar. gata pentru a ne oferi serviciile. Mordecai a luat-o de acolo şi. împreună. Majoritatea pleacă în mai puŃin de un an. Cînd un client soseşte aici. Centrul primeşte mai multe donaŃii în haine decît ar putea folosi vreodată. — Luther Williams.pentru Centrul legal. Scopul este de a le crea o bază de siguranŃa. Mordecai s-a îndreptat spre uşă. ceea ce ar putea să Ńi se pară dur. Cit am aşteptat să ni se aducă cheia. şosete. pentru trei seturi de haine — lenjerie intimă. Cîte unii ar dori să rămînă aici o veşnicie. Ceva mai puŃini decît de obicei. Se primesc între treizeci şi patruzeci de persoane săptămînal. cu lista în mînă. Adresele sînt vagi. Acolo e vestiarul. Primul pas este un examen medical. aşa că. Dar nu e aşa.

a spus Mordecai. Tommy era clientul permanent al clinicilor de dezintoxicare — pentru heroină şi crack — şi rămăsese dator cu plata impozitelor. plecase şi luase tot. avea vreo două mii de dolari restanŃă pentru pensia alimentară. se ascundea de creditori la CCNV. nici pentru impozite. Lucra de noapte. Era îmbrăcat cu o salopetă verde. mi-a spus Mordecai. Pentru moment. nu pot lucra din cauza curei şi. în sfîrşit. cu care locuia împreună. din cauciuc portocaliu. mă apuc iar de droguri. dacă nu pot lucra şi nu pot cere faliment. — Păi. şosete albe şi papuci de baie. iar el a plecat fericit. şi mi-a fost milă de el.aşezat aproape că s-a rupt sub greutatea lui. care s-a strecurat graŃios în încăpere şi ne-a întins o mînă cu unghiile lăcuite în roşu-aprins. iar Fiscul descoperise. Am încuviinŃat. încruntat. caută-l pe Michael Brock. ne-a spus. lăsîndu-l plin de datorii. Nu le mai achitase de trei ani. — Să facem o cerere de faliment. unde se afla. Îşi pierduse locuinŃa şi era jenat că trebuie să stea în adăpost. într-o centrală termică de sub Pentagon. — Am nevoie doar de o pauză. Credite neachitate la timp. daca ies de acolo. în ciuda aparenŃelor. pe care îl vezi . era tată. Prietena lui. de lucru. Avea multe datorii. Eu nu aveam habar cum să fac o cerere de faliment. Luther părea mulŃumit. Următorul client era Tommy. Nu-Ńi face griji pînă cînd nu termini cura şi îŃi găseşti o slujbă. Timp de douăzeci de minute am completat formulare. ce să fac? — Nimic. — Nu se poate solicita faliment nici pentru pensia alimentară. În plus. M-am mai liniştit aflînd că. Cura de dezintoxicare fusese severă — şapte zile pe săptămînă — şi îl împiedica să-şi găsească un serviciu permanent. Mordecai nu. Aşa că. Eu am reuşit să-mi iau privirea de la ele. Apoi.

În paralel. fără tatuaje. Ernie ne-a mai adus o foaie de înscriere. Mordecai a rămas unde se afla şi am început să intervievăm cîte doi clienŃi în acelaşi timp. de vreo patruzeci de ani. apoi devenise dependent de medicamente mai puternice. Avea barba crescută de o săptamînă şi se răsese pe cap cam cu o lună înainte. Mai întîi exagerase cu consumul de valium. Am decis să lucrăm separat. . A început să guste şi deliciile cocainei şi ale cărnii unor asistente din clinică. odată ajunşi la Centru. am observat că mîna lui era moale şi umeda. dar amintirea lor începea să se estompeze. cu unsprezece nume pe ea. Droguri. nu de mult. Paul Pelham era numele lui şi stătea în adăpost de trei luni. statul Pennsylvania — casă mare. Fusese doctor. implicat în dezvoltarea urbană şi finanŃe. cicatrice faciale. Nu dorea decît să stea de vorbă cu cineva. doi copii. pentru a-l pune pe Mordecai la curent. Următorul oferea o privelişte şocantă: un bărbat alb. cercei în ureche. dinŃi sparŃi. Cînd am dat mîna. arunca şi cîte o privire temătoare spre masa la care era aşezat Mordecai. mi-a zis Mordecai. eu m-am dus la celălalt capăt al încăperii. Mi-am notat toate informaŃiile. soŃie drăguŃă. apoi a părăsit încăperea. de preferinŃă un alb. Într-o zi. Din cînd în cînd. La uşă se făcuse coadă. Primul care mi-a venit mie era un tînăr acuzat de consum de droguri. Tommy a zîmbit şi mi-a făcut cu ochiul. în timpul unei naşteri. Mercedes. Pelham fusese un ginecolog de marca în Scranton. — Cred că i-ai plăcut.aici. divorŃ. faliment şi anularea dreptului de a-şi practica meseria — trecuse prin toate astea. ochi injectaŃi sau nasul roşu. era un talentat agent de vînzări imobiliare.

pentru ca apoi să se lanseze într-o poveste cam neclară despre cum băncile îi blocaseră creditele prea devreme şi îl ruinaseră. Eram ca hipnotizat. priveam un client şi îmi spuneam. Vorbea moale. pe un ton scăzut şi. în vreme ce noi. îl întîlnisem pînă în acel moment. Doream să fiu sigur că nu mi se va întîmpla şi mie acelaşi lucru. iar ea şi-a luat tot ce avea şi a plecat în Florida. ViaŃa ar putea conspira pentru a dărîma aproape pe oricine. A contractat un herpes de la o pacientă. poate. mai precis. de ce are nevoie de avocat. pentru prima dată. dorisem să aflu detaliile dureroase ale felului în care ajunsese în stradă. Mordecai îşi rezolva clienŃii pe bandă. ascultîndu-l. aşa că am reînceput să iau notiŃe. În cazul fiecărui client pe care. da.a scăpat copilul din mîini. — Ce anume? l-am întrebat. se oprea. aş putea fi eu în locul lui. că oamenii aparŃinînd clasei mele sociale nu aveau de ce să-şi facă griji din pricina unor asemenea necazuri. în final. . Pruncul a murit. stăteam la taclale. cînd mi-a spus: — Am ascuns nişte lucruri în cererea de faliment. mi-a spus omul. Iar omul acela dorea să vorbească despre asta. Îl ascultasem suficient de mult şi mă pregăteam să-l întreb. A făcut aluzie la faptul că. nu i s-a şters urma. Tatăl. a molipsit-o şi pe soŃia lui. — Mai e ceva. mi-a spus omul. mai multe asistente şi. a fost martor la accident. de fiecare dată cînd Mordecai ne arunca o privire. un pastor foarte respectat. în scurta mea carieră de avocat al străzii. doi băieŃi albi. UmilinŃa unui proces a fost urmată de mai multe droguri. totul s-a prăbuşit. — Ce fel de lucruri? Avocatul care se ocupase de cazul lui de faliment era necinstit. Pelham era fascinant pentru că.

mi-a trecut prin minte că un adăpost pentru o mie trei sute de suflete. în semn de răspuns. ele sînt gata să-Ńi spună orice. Răspunsul meu părea să-l fi mulŃumit. A înclinat uşor capul. — A dispărut? — Da. într-o bună zi. să spunem că. dar i-am plătit de fiecare dată. am avut mulŃi avocaŃi. cu mîna tremurîndă. am descoperit că soŃia mea avea o legătură cu un alt bărbat. era o ascunzătoare minunată. Ei bine. sincer. Chiar dacă lucrăm fără onorariu. mi-a spus. Un fost iubit din vremea colegiului — din . uluit. Una dintre pacientele mele mi-a spus. — Nici o vorbuliŃă. Încercam. Am fost distrus. — Cînd s-a întîmplat asta? — Acum patru ani. Nu l-a mai văzut nimeni de atunci. Omul s-a aplecat înainte şi mi-a şoptit: — Era agent FBI. celălalt bărbat a dispărut. — Nu ai voie să sufli o vorbă nimănui. aşteptînd răspunsul meu. era adevărat. — E extrem de confidenŃial.— E o discuŃie confidenŃială. să notez totul. în centrul oraşului Washington. Numai Dumnezeu ştie cum i-am plătit. — E mort? l-am întrebat. Am angajat un detectiv privat şi. S-a oprit. — Ştii unde se află? Altă înclinare a capului. nu? Adică. bineînŃeles. Cînd faci un examen medical unor femei goale. plata sau neplata serviciilor nu afecta relaŃia privilegiata dintre client şi avocat. i-am răspuns. încă şi mai încet decît pînă atunci. Brusc. — Cînd mă scăldam în bani.

uitîndu-se la ceasul de la mînă. — Ce vrei să fac eu? — Nu ştiu. de ce să nu-şi descarce sufletul în faŃa unui avocat? Mordecai era un maestru în scurtarea poveştilor şi se pricepea să stabilească dacă exista o bază pentru acŃiune. să treacă de primul şoc şi cum consultaŃia juridică era gratuită. Poate că vor să cădem la învoială. — Aş avea nevoie de nişte informaŃii. Am reflectat o clipă asupra situaŃiei. MulŃi dintre clienŃii mei nu doreau decît să stea de vorba cu cineva. — Ce-ar fi să vii la biroul meu? Adu şi informaŃiile. cumva. Ştii numele agentului? — Da. ÎnvăŃam foarte repede că una dintre provocările muncii de avocat al străzii era capacitatea de a-i asculta pe oameni. Ne-am strîns mîinile şi a plecat. Nu adusese cu el notiŃe sau documente. — Trebuie să reflectez mai întîi. Putem vorbi acolo. — Sînt urmărit. Pelham îi urmărea fiecare mişcare. — Ei. Eu eram încă îngrozit de constatarea că . mi-a răspuns el. — De cine? — De FBI. — Şi unde şi cînd a murit. Ştiu unde şi cînd s-a născut. i-am spus omului. Mă pîndesc de patru ani. nu mai spune! am murmurat. Reuşiseră. Mordecai terminase de discutat cu un client şi chema un altul. total nesigur daca spunea sau nu adevărul. Mi-ă explicat că făcea jumătate de normă ca administrator al unei biserici şi că întîrzie la serviciu.statul Pennsylvania. Am obosit să mă ştiu mereu urmărit. — Da.

— Va fi un adevărat război. chiar şi carnete de conducere. o clădire frumoasă. i-am răspuns. Era o zi senină. cu aer rece şi o boare de vînt proaspăt. Am traversat strada şi ne-am îndreptat spre dealul Capitoliului. mi-a propus Mordecai cînd am ieşit din clădire. mi-a spus Mordecai. să roiască.oamenii puteau fi atît de săraci. asistenŃă medicală. De fapt. completam un formular. A fost pe vremuri doctor. Mai învăŃam şi faptul că un caz ideal era acela rezolvat pe loc. Douăzeci şi şase de clienŃi au venit şi au plecat înainte de prînz. Cînd aveam dubii. numai bun după trei ore petrecute într-o cameră cu aer închis. eram amîndoi epuizaŃi. fără continuări. Peste drum se afla AdministraŃia Financiară. fără ferestre. în Pennsylvania. — Hai să facem o plimbare. neştiind de unde să încep. — Cine îl urmăreşte acum? — Poftim? — Cine îl urmăreşte acum? . Aveam un carnet plin cu cereri pentru cupoane de alimente. cu două rînduri de blocuri mai încolo. — Contractul de închiriere expiră peste patru ani. La sfîrşit. — A fost uimitor. deja. am privit Centrul. Pelham fusese singurul tip alb. Vulturii de la agenŃiile imobiliare au început. — Tipul acela alb — ce Ńi-a povestit? m-a întrebat Mordecai. de acolo. Ne-am oprit la intersecŃia dintre Strada 2 şi Strada D şi. — Va fi o luptă crincenă. cărŃi de asigurări sociale. CCNV era înconjurat de construcŃii mult mai frumoase şi mai noi. ajutoare pentru locuinŃă. Se proiectează construirea unui nou Centru al convenŃiei. modernă.

puteam să mi-o iau singur. — Ce drăguŃ! Data trecută era CIA. suficienŃi. pentru ca apoi să poată acŃiona împotriva celor care închiriaseră asigurarea Jaguarului. corespunzătoare noii mele poziŃii de avocat al celor săraci. aşa că am plecat cu un cec de 5 000 de dolari şi ceva mărunŃiş. m-a informat brutal ca situaŃia mea era egală cu a celorlalŃi. privindu-l pe Mordecai cum se îndepărtează. cu mîinile înfundate în buzunarele trenciului şi umerii scuturîndu-se de atîta rîs. compania îmi oferea 21 480 de dolari. 21 Cînd am adunat destul curaj pentru a-i spune lui Mordecai că am nevoie de o după-amiază liberă. Peter şi nu mai ştiu cum. Lexus-ul era distrus. Am încremenit. Mordecai îşi păstra calmul. Am părăsit centrul grăbit şi numai Sofia păru să observe. — L-ai mai văzut? —Da. pentru a-mi cumpăra o maşină potrivită. nu? Îmi pierise graiul. pe loc. .— FBI-ul. Am rămas acolo. la naiba. că nimeni nu stătea să numere cîte ore lucrez şi că. peste umăr. cu siguranŃă. dacă aveam nevoie de o pauză. şi care să nu-i tenteze pe hoŃii de maşini. Îi merge gura grozav. mi-a spus. cu descărcarea de orice alte responsabilităŃi. Am pierdut o oră completînd formularele de asigurare. Datoram băncii 16 000 de dolari. din cînd în cînd îşi face rondul. — Paul Pelham. — Şi numele se schimbă.

croncănind la difuzoare. Orice sunet te făcea să te gîndeşti la ura faŃă de bărbaŃi: vocea brutală. din timp în timp. Femeia mi-a înmînat înŃelegerea de divorŃ şi. am fost lăsat să aştept treizeci de minute şi mă pregăteam să fac un scandal cumplit cînd o asociată a venit după mine şi m-a dus spre un birou aflat la capătul holului. Am ajuns la biroul avocatei lui Claire exact la patru şi am fost întîmpinat de o recepŃioneră acră. am stat ca pe ghimpi printre reviste. răguşită. îmbrăcată ca un bărbat. ascultînd ceasul cum ticăie. O asistenta m-a pus să mă dezbrac pînă la chiloŃi şi. Jacqueline Hume adunase o avere scoŃînd untul din doctorii necinstiŃi. de la capătul holului. Vizitatorii erau chemaŃi să le admire. Revistele de pe măsuŃa pentru cafea erau puse acolo pentru a sublinia un lucru: nu cuprindeau decît articole despre femei care munceau pentru cariera lor — nici urmă de bîrfe sau amănunte spectaculoase. cu telefon celular şi mulŃi clienŃi ce mă aflam.. reuşind să mai înrăutăŃească situaŃia. tonul răstit ce se auzea.Mi-am pierdut altă oră în anticamera doctorului meu curant. nu să le citească. a fetei care răspundea la telefon. Din orice colŃişor răzbătea un aer de răutate. Eram nerăbdător să semnez documentele şi să plec. Ca un avocat ocupat. Camerele erau decorate în nuanŃe pastel: mov. Vînătăile căpătaseră o nuanŃă maronie-închis. după ce distrusese vreo doi senatori care umblau după fuste. roz şi bej.C. am stat întins pe o masă rece. Numele ei înfricoşa orice bărbat nefericit în căsnicie din D. timp de douăzeci de minute. În loc de asta. dar a încheiat prin a mă pronunŃa bun pentru următoarele săptămîni. glasul vreunei vedete country. mai ales dacă avea venituri frumuşele. pentru . pentru ca apoi să-şi creeze o reputaŃie implacabilă. Doctorul m-a palpat.

îmi aducea două cutii de carton. Nu doream ca băieŃii să aibă timp să facă planuri şi aranjamente. în regulă. Sprijinit de zidul unei clădiri. Legea cerea să locuim separat timp de şase luni. din nou. Era în şedinŃă. A patra oprire din acea după-amiază s-a petrecut în lotul de parcare al firmei Drake & Sweeney. unde m-am întîlnit cu Polly exact la ora cinci. Mi-am continuat drumul de-a lungul altor rînduri de blocuri şi m-am oprit în dreptul unei intersecŃii aglomerate. cu amintirile rămase la birou. — BineînŃeles. Se poate face. — Ştiu unde este. înainte de a putea divorŃa. — Aş putea fi acolo într-o oră. — Sînt chiar la capătul străzii. se grăbea. ca de obicei. ca de obicei. Mda. dar abia vorbea şi. Acum sau deloc. am văzut realitatea în faŃa. Probabil că purta microfon. la intersecŃia dintre Strada K şi Connecticut. Era politicoasă şi eficientă. l-am semnat şi am plecat. am format numărul de telefon al lui Barry Nuzzo. . Hai să bem o cafea. Titlul eră: Claire Addison Brock împotriva lui Michael Brock. stai să văd. — Bine. Îmi imaginam că sîntem ascultaŃi. după treizeci de secunde. bineînŃeles. — Sînt la cafeneaua Bingler. — Nu. Barry era la aparat — Putem vorbi? l-am întrebat. La începutul lui noiembrie puteam fi.prima dată. Am citit textul înŃelegerii cu atenŃie. Mi-am spus numele. liber. am lăsat să se înŃeleagă că e o urgenŃă şi.

— Te aştept. Mă uit toată ziua peste umăr şi . Doar nu-Ńi imaginezi că te voi ajuta. — După mandatul de percheziŃie urmează. prietenul tău. un mandat de arest. Mike. Michael. — MulŃumesc. pentru început. E la tine. ai înŃeles? Aşa că terminaŃi cu căutarea asta. Tipul e uri vierme. un nesimŃit arogant care a făcut nişte potlogării şi acum încearcă să-şi păzească fundul. — N-o să-l găsiŃi. — Uite. Dar dosarul poate umili firma. nu eu. pline de lume. ai devenit un duşman al firmei. să pornim de la premisa că tu greşeşti. continuu să lucrez la firmă. Eu. amice. noi îl vrem înapoi. Tu ai creat această încurcătură. unde baŃi? — RenunŃaŃi. — De ce a fost nevoie de mandat de percheziŃie? l-am întrebat — E dosarul nostru. — Braden Chance nu v-a spus totul. Foarte simplu. Vrea ca voi să credeŃi că e vorba doar despre un dosar furat şi să mă urmăriŃi pe mine. — Deci. făcînd pe deşteptul. cînd acŃiunile tale pot periclita firma. — Unde locuieşti acum? Am pufnit în rîs. Aşa o să se întîmple? — Nu sînt în măsură să spun. — Cum ar fi. stăteam amîndoi lîngă vitrină unei cafenele micuŃe. Şi vino singur. cu cîte o cafea fierbinte în faŃă şi privind trecerea pietonilor pe Strada Connecticut. Ai luat ceva ce nu-Ńi aparŃine. Asta înseamnă furt pur şi simplu. de obicei. Prin acest act. să cerem arestarea ta? — Mda. — Te uiŃi la prea multe filme. Nu mai faceŃi vreo prostie. i-am spus. Zece minute mai tîrziu.

Gata cu mandatele de percheziŃie. Nu-i poŃi judeca pentru asta. nu e aşa. — łi-ai pierdut minŃile. Dacă sînt arestat. — Deci. Nici o arestare. Presupui că firma vrea să vorbească cu tine. Ai auzit de el? . — N-ar fi trebuit să furi. cu titlu gros. Cei de acolo sînt prea furioşi din cauză că dosarul a fost furat şi că tu refuzi să-l dai înapoi. Chance avea un asistent pe nume Hector Palma. Dosarul ăsta e o ştire de pagina întîi. dar n-am mai reuşit. în sfîrşit recunoşti că e la tine. — Atunci spune-i lui Arthur că nu discut decît cu tine. — Probabil. — Nu aveam de gînd să fur. — Eşti prea sigur de unele lucruri. în continuare. — Nu sînt în măsură să fac aranjamente. Barry clătină din cap şi înghiŃi o gură mare de cafea fierbinte. iar ăsta nu e joc. ajung drept la ziarul Post. Hai să facem un armistiŃiu de o săptămînă. Ai să suporŃi loviturile. — În regulă. — Nu şi dacă voi renunŃaŃi la acŃiunile voastre. Sînt doar un asociat minor. altă duzină de subiecte tari. — Arthur e cel care decide ce trebuie făcut? — BineînŃeles. Michael. dar tu ce oferi? — N-o să pun firma într-o situaŃie neplăcută din cauza dosarului. Doar pentru moment. dar pot să şi neg. înŃelegi? Am împrumutat dosarul. — Fă-i să te asculte. Doream să-l copiez şi să-l aduc înapoi. — Da. de-o şchioapă şi un roi de jurnalişti gălăgioşi care să descopere. Ca să fiu sincer.asta nu mă amuză deloc. Barry. — Te joci Michael.

conform celor scrise în cartea de telefon. el nu mai lucrează acolo unde lucra săptămîna trecută. adevărul de Arthur şi comitetul executiv. atunci de ce să nu joace dur? Aveau destule dovezi de circumstanŃă cu privire la faptul că eu eram hoŃul. — Eşti complet în afara subiectului. un complex de apartamente din Bethesda. dacă Braden Chance ascundea. dar nu-l poŃi folosi într-un proces. — Palma ştie prea multe despre dosar. pe punct de plecare. mi-a trîntit-o el. trecînd ca săgeata printre pietoni. Cu începere de ieri. i-am spus. Michael.— Nu. dornic să-l las în urmă pe Barry — şi pe oricare altul pe care îl trimiseseră să mă spioneze. — Arthur nu primeşte ordine de la tine. Nu ştiu ce ai de gînd să faci cu el. bară la bară cu alt milion de şoferi. aşa că puteau convinge un magistrat să emită mandat de arestare. Mi-am luat cafeaua şi am coborît de pe scaunul înalt. fără spătar. . Adresa familiei Palma era. am ajuns la Dupont Circle aproape în fugă. — Nu trebuie decît să dai dosarul înapoi. Îmi acordam cincizeci la sută şanse de a fi arestat în cel mult o săptămînă. dar ar fi interesant de aflat. Cum nu mă grăbeam şi simŃeam nevoia să reflectez. Nu ştiu unde se află. Şi spune-i lui Arthur să te pună în temă. Firma nu avea altă şansă decît să pună mîna pe mine şi. Am plecat repede. Întreabă-l pe Arthur. — Nici n-am pretins că aş fi informat. am înconjurat oraşul pe şoseaua de centură. într-adevăr. — Un armistiŃiu de o săptămînă.

Am parcat în apropierea unor terenuri de tenis şi am început să dau raită prin mai multe secŃiuni ale complexului. La urma urmelor. benzinării automate. Hector era departe. Străzile din jur erau pline de restaurante fast-food. Atunci. în speranŃa că va putea aranja dosarul şi că. Denver. nu mai aveam unde . ca să-i cer o favoare — un transfer rapid pentru un asistent. Era în continuare angajatul firmei. Chance avea nevoie de Hector pentru a Ńine adevărul ascuns. serios. să zicem. într-un fel sau altul. Dacă eu aş fi fost în locul lui Chance. după această aventură. partenerul blocase orice referire la poligraf. va supravieŃui. Nu mă grăbeam. centre de închirieri video — tot ce le trebuie navetiştilor grăbiŃi pentru a face economie de timp. victimele lui nu erau decît o şleahtă de vagabonzi care ocupau clădirea ilegal. Şi aş fi sunat un amic partener din. probabil cu un salariu mai mare. fusese pus la zid de şefi şi era de neconceput ca el să recunoască faptul că făcuse un fals deliberat MinŃise. cît şi a mea? Oare el făcuse testul şi îl trecuse? Mă îndoiam. într-adevăr. Şi atunci cum de putuse să scape atît de repede de Hector? Nu era vorba de bani — Chance era partener. Hector avea nevoie de Chance pentru a-şi proteja postul. i-aş fi oferit lui Hector bani cu o mînă şi ameninŃarea cu concedierea imediată. ce era cu testul la poligraf? Fusese doar o ameninŃare. folosită de firmă atît împotriva lui Hector. N-ar fi fost o problemă. asta dacă problema se pusese. La un moment dat. cu cealaltă. se ascundea de mine şi de oricine altcineva care venea să-i pună întrebări.Episodul cu "Domnul" zdruncinase firma. departe de oraş. cu secŃiuni noi care se adăugau spre nord. Chance fusese chemat să dea socoteală. Complexul de apartamente era lung şi întortocheat.

mi-a arătat unde se afla administraŃia clădirii — la ceva mai mult de patru sute de metri depărtare. Un singur gînd îmi rămînea gravat în minte. el era singurul tip în costum. Pe verandele mici se vedeau biciclete şi jucării de plastic. de mărime mijlocie. . după lucru. Ferestrele nu erau protejate cu grilaj metalic. Maşinile înghesuite în spaŃiile de parcare erau. singurul cu un ceas frumos. ca semnele de recunoaştere la vite. vinerea. Efectele pe creier erau minore. unde familia s-a ocupat de îngrijirea lui. pielea albă. încercînd să-şi refacă figura. pe trotuar. imediat. Am fost oprit de un paznic. la un pahar într-un bar din Georgetown.să merg. a fost aruncat în celula beŃivanilor. Am pornit-o pe jos. Adresa din cartea de telefon nu includea şi numărul apartamentului. cu mandat şi cătuşe. gen preferat de navetişti. majoritatea erau curate şi nu le lipseau capacele de la roŃi. totuşi suficiente pentru ca să nu se mai conformeze rigorilor unei firme mari. Cu cîŃiva ani mai înainte. după care a plecat în Wilmington. pantofi eleganŃi. Prin ferestre. PoliŃiştii districtuali puteau apărea de te miri unde. mai ales. care era plină ochi. în căutarea altuia. zăream familii aşezate la masă sau la televizor. a călcat pe picior un alt prizonier şi. Primul birou de administraŃie era închis. Era un complex sigur. ca urmare. După ce a ajuns la concluzia că nu prezentam nici un pericol. a fost bătut la sînge. Din greşeală. a fost arestat sub bănuială că ar fi condus sub influenŃa alcoolului. Am încercat să nu mă gîndesc la poveştile de groază pe care le auzisem despre închisoarea districtuală. La secŃia de poliŃie a refuzat un test cu fiola şi. Cînd a încercat să ajungă în Virginia. un tînăr asociat al firmei Drake & Sweeney îşi petrecea cîteva ore. A petrecut trei luni în spital.

mi-a spus. niciodată. mi-a spus el. — Da. — Două. arătînd spre aparat. pe care a văzut-o imediat. Clătina din cap încă înainte de a termina ce aveam eu de spus. ştiu. cu o carte de fizică deschisă în faŃa lui. — Cîte dormitoare are? l-am întrebat. Avem nouă sute de apartamente. mi-a răspuns el. Eram sigur că noul său cuibuşor era mai spaŃios. Vineri a fost ultima lui zi la birou. muşcînd din nou atent la meci. — O mulŃime. N-o să ştie nimeni. Dă-mi cheia. Caut un apartament şi mă întrebam dacă nu l-aş putea vedea pe al lui. lăsînd sandvişul jos. Dar urmărea un meci de baschet între Bullets şi Knicks. aruncînd o privire pe monitor. Am scos din portofel o hîrtie de o sută de dolari. i-am răspuns. Există şi o listă de aşteptare. — Îmi pare rău. Numărul apartamentului era G-l34. . — Uite ce-Ńi propun eu. Mă uit pe acolo şi mă întorc în zece minute. — Numai sîmbăta. Am lucrat cu Hector. amice. — Cît e chiria lunară? — Şapte sute cincizeci. — E trecută pe calculator? l-am întrebat. L-am întrebat de Hector Palma şi a apăsat cîteva taste de calculator. Hector avea mai mulŃi copii.— Cîte secŃiuni are complexul? l-am întrebat. — Sîmbătă sînt plecat. Ce-i trebuia lui să ştie cîte? Administrator de noapte era un student care mînca dintr-un sandviş. — Avem o listă de aşteptare. pe farfuria de carton. cu gura plină de mîncare. Mi-am scos portofelul. — Dar s-au mutat. mi-a răspuns. la un televizor micuŃ. a repetat el.

mi-a răspuns băiatul. în sufragerie am găsit o scară. găleŃi albe. Nici praf. ştergîndu-se la gură. oricum. dulapurile şi debaralele erau goale. — VreŃi banii înapoi? — Eşti student? — Da. Cheia mergea. — MulŃumesc. — Aşa este. — Atunci păstrează-i. Nici măcar o echipă de specialişti în prelevarea amprentelor n-ar fi găsit vreo urmă a trecerii clanului Palma pe acolo. Apartamentul se afla în apropiere. cu excepŃia salonului. înainte chiar de a o deschide. Mirosul de vopsea proaspătă răzbătea prin uşă. doar pe jumătate finisat. zugrăvitul era în plină desfăşurare. monoton. haine de lucru. — E prea mic. covoarele şi mochetele fuseseră strînse şi luate de acolo. nici pînze de păianjen sau murdărie sub chiuveta de la bucătărie. — Ce spuneŃi? m-a întrebat băiatul. nu e greu de schimbat ordinea. De fapt. Fiecare cameră avea un strat proaspăt de var alb. . i-am răspuns. Chiar şi cada de baie şi scaunul de toaletă fuseseră curăŃate de orice pată. M-am oprit în dreptul uşii şi l-am întrebat: — A lăsat cumva Palma adresa unde s-a mutat? — Credeam că aŃi lucrat cu el. — Zece minute. i-am răspuns şi am închis repede uşa în urma mea. M-am întors la biroul administratorului şi am aruncat cheia pe tejghea. Dar mulŃumesc. A găsit cheia într-un sertar încuiat şi a înhăŃat banii. Apartamentul era steril.— Mda. Toate sertarele. la parterul unei clădiri cu trei etaje. mi-a spus. — Atunci.

cît ai clipi. i-am răspuns la fel şi am început să caut printre chei. după cîte îmi dădeam seama. PoftiŃi înăuntru. — Pentru oameni ca mine? Mi-am închipuit că nu are locuinŃă şi asta era tot ce le ceream clienŃilor noştri. Înăuntru era mai frig decît afară. ca să se apere de vînt. Am făcut cafea şi am găsit nişte gogoşi vechi în bucătărie. am crezut că şi-a petrecut noaptea acolo. lîngă uşă. temperatura scăzuse sub zero. I le-am oferit şi. — SînteŃi avocat? m-a întrebat. Ruby? — Unde apuc.22 O femeie micuŃă stătea sprijinită de uşa Centrului cînd am sosit la lucru. a sărit imediat în picioare şi mi-a spus: — Bună dimineaŃa. lîngă biroul de lucru al Sofiei. nu era conectat la nimic. aşteptînd să se facă şi cafeaua şi rugîndu-mă să meargă radiatoarele. — Ruby. a şi mîncat una dintre ele. — Sigur. Ne aflam în camera din faŃa. Am zîmbit. şosete . Unde locuieşti. Am reglat un termostat care. Dar cînd m-a văzut apropiindu-mă. Era aproape ora opt şi biroul era încuiat. — Eu sînt Michael. i-am răspuns. La început. Era îmbrăcată într-un trening gri Georgetown Hoya. — Cum vă numiŃi? am întrebat-o. — Da. miercuri dimineaŃă. deschizînd uşa.

groase. Am maşină. lucru cu care nu eram obişnuit. Mordecai putea sosi din clipă în clipă şi nu învăŃase arta de a se mişca fără zgomot. maro şi tenişi albi. — Unde e acum? — La ei. — O conduci? — Nu merge. Are şaisprezece ani şi mi-a fost luat. cu un zîmbet. . dar a trebuit să plec de acolo. Răspundea scurt. suspicioasă la fiecare întrebare. radiatorul funcŃiona şi bolborosea întruna. am insistat. Aproape că am fost violată. — Haide. cînd venisem. murdari. — Cu ce pot să te ajut? am întrebat-o. zău aşa. Într-un adăpost? — Am locuit într-un adăpost. cu izbucniri nervoase. Avea între treizeci şi patruzeci de ani. Nu văzusem nici un vehicul parcat în apropiere de biroul nostru. înarmat cu un sortiment complet de blocnotesuri. pregătit pentru clienŃi. fără marcă. — Cine l-a luat? — AutorităŃile. stătea cu umerii strînşi şi tot trupul concentrat în jurul paharului cu cafea. Am turnat cafea în două pahare mari de carton şi ne-am retras în biroul meu unde. ca şi cum acela era ultimul lucru cald din viaŃa ei. Dorm pe bancheta din spate. Puneam întrebări fără să iau notiŃe. era subŃire ca o trestie şi privea puŃin cruciş. Trebuie să ştiu unde locuieşti. Am închis uşa. din fericire. Rudy s-a aşezat pe marginea scaunului maroniu. — E vorba de fiul meu. — Ai maşină? -Da. Terrence.

Ea cerşea pe trotuare. Din disperare. în stradă. locuiau singuri într-un mic apartament. Pe Terrence l-a trimis să stea cu sora ei. Dar era dependentă de droguri şi nu reuşea să renunŃe. cum spunea ea. îşi vindea trupul — "agăŃa". se ascundeau în clădiri pustii. Cu cîŃiva ani mai înainte. înnoptau sub poduri cînd era cald şi se retrăgeau în adăposturi cînd era frig. Era un copil al drogurilor. autorităŃile i l-au luat imediat.— Ce-ar fi să te linişteşti şi să-mi vorbeşti despre Terrence? i-am propus. l-a luat pe Terrence şi au început o viaŃă de coşmar. Deasupra intrării din spate era un dormitor micuŃ. La eliberare. Ruby putea să-l viziteze . Erau oameni cumsecade. Făcea tot ce era nevoie pentru a-l Ńine pe Terrence sătul. La început. nu Ńinea decît la Terrence. Fără ca măcar să încerce să mă privească în ochi şi Ńinînd paharul de cafea cu ambele mîini. mi-a povestit în grabă ce se întîmplase. unul pe care Ruby îl curăŃase de multe ori şi care ar fi fost perfect pentru Terrence. un cuplu ai căror copii erau mari şi nu mai locuiau cu părinŃii. dar Terrence avea vreo zece ani. s-au afundat şi mai mult în lumea umbrelor străzii. în apropiere de Universitatea Howard. ca servitoare — familia Rowland. Dormeau prin maşini. pe atunci. mamă şi copil. A reuşit cumva să-l Ńină în şcoală. pentru ca Terrence să poată sta cu ei. A stat la închisoare patru luni. AutorităŃile au început să pună întrebări în legătură cu el şi. nu-şi amintea cînd. Le-a propus cincizeci de dolari pe lună. a ajuns la o familie pentru care lucrase cîndva. au fost de acord. comercializa şi ceva crack. A rămas gravidă şi. Părea să nu aibă nici un fel de afecŃiune pentru acel copil. la naşterea copilului. îmbrăcat decent şi la şcoală. Zis şi făcut. soŃii Rowland au ezitat dar. în cele din urmă. Aveau o căsuŃă frumoasă. Ea a fost arestată pentru că vindea droguri.

schimba adăposturile de urgenŃă. pentru că îi era dor de Terrence. cerşea un bănuŃ. Băiatul a înjurat-o şi atîta a Ńipat. Terrence n-a vrut să ştie de ea. În acel moment al povestirii. Pînă cînd a fost arestată din nou. cînd cineva a găsit-o leşinată pe stradă. la fiecare două săptămîni. Şi-a organizat viaŃa în funcŃie de noua situaŃie: mergea. Eu mi-am notat ceva şi l-am auzit pe Mordecai zguduind podeaua din camera din faŃa şi încercînd să o provoace pe Sofia la ceartă. dar nu-şi mi amintea. Într-un rînd. privindu-l cum îşi face lecŃiile. în vreme ce stătea într-un colŃ al camerei lui. . petrecută cu numai un an în urmă. cînd băiatul s-a uitat la pîntecele ei şi a întrebat-o dacă iar e gravida. dormea pe alei şi în parcuri sau prin maşini abandonate. la centre de masă mai apropiate de casa familiei Rowland. a produs un alt copil al drogurilor.pe Terrence cîte o oră. Ea nu ştia. luat imediat de autorităŃi. iar Ruby era mulŃumită de ce realizase. Se afla în camera lui. a fost dusă de urgenŃă la Spitalul Municipal. łi se rupea sufletul — femeia dormea în maşini. dar a plecat după trei zile. A treia naştere. Poate că a mai fost şi o a treia arestare. I-a răspuns că aşa crede. A fost întemată în secŃia pentru dependenŃii de droguri. era curat şi trăia în siguranŃă. Cît a fost însărcinata. număra orele pînă cînd îl va putea vedea şi apoi era ignorată timp de o oră. Notele copilului s-au îmbunătăŃit. într-o seară. a doua pentru că dormea pe o bancă. Ruby a început să plîngă. că familia Rowland i-a cerut să plece. în parcul din piaŃa Farragut. la prînz şi seara. Cine era tatăl? a vrut el să ştie. Reuşea să adune banii în fiecare lună şi nu rata nici o vizită la fiul său. Prima dată pentru prostituŃie.

SoŃii Rowland urmau să fie noii săi părinŃi. Îmi e aşa de dor de el! — Faci o cură de dezintoxicare? A clătinat repede capul şi a închis ochii. Nu aveam habar cum ajunge un drogat al străzii să fie admis într-un spital de dezintoxicare. dar era timpul să aflu. Într-o seară. — De ce nu? am întrebat-o. A urmat o ceartă în bucătărie. Visa să fie admis la Academia Navală. Dacă nu se interna pentru dezintoxicare. Ruby le-a declarat că îşi ia băiatul şi pleacă. Vizitele ei urmau să fie întrerupte pînă cînd nu făcea o cură de dezintoxicare şi reuşea să stea fără droguri timp de şaizeci de zile. Se luase deja legătura cu tribunalul. erau ei trei. ferit de ispita drogurilor. şi-au aruncat ultimatumuri. Cînd a ieşit. cînd s-a confruntat cu domnul Rowland.Patru zile cît a stat în spital pentru recuperare. Terrence i-a spus că el nu pleacă nicăieri. nu mai avea ce căuta acolo. bine îmbrăcat. Terrence nu avea decît note de zece. Ruby a venit în vizită într-o stare jalnica. Şi-aşa locuia la-ei de trei ani. împotriva lui Ruby. Domnul Rowland fusese militar. nu l-a văzut pe Terrence. — Nu m-au primit. Terrence le-a Ńinut isonul. un asistent social o aştepta cu nişte hîrrii. în siguranŃă. bine hrănit. curat. Terrence era dat spre adopŃie. cînta la trombon şi juca în piesele trupei de teatru a şcolii. mi-a spus ea. făcîndu-şi temele sub supravegherea strictă a . În seara următoare. Au schimbat vorbe grele. Mi-l imaginam pe Terrence în camera lui încălzită. Trecuseră de atunci trei săptămîni. era foarte bun la matematica şi spaniolă. s-a întors la singura viaŃa pe care o cunoştea. — Vreau să-mi văd băiatul.

I s-au umezit ochii şi nu mi-a răspuns. încercînd să nu adopt un ton evlavios. care ajunseseră să-l iubească aproape la fel de mult ca şi Ruby. Intr-un oraş în care sute de familii aşteptau un spaŃiu cît de mic. recitind liste de vocabular lîngă fulgii de cereale. i-am spus. spre deosebire de sărmana mea clientă. Îl vedeam luînd micul dejun la masa de familie. Dar despre alte arme era vorba. Se auzeau şi alte voci. nu puteau fi prea multe paturi disponibile pentru dependenŃii de droguri. în fiecare zi? Cît îi trebuia ca să renunŃe? Iar apoi. — Va dura ceva timp. nu avea adresă. care trăia un adevărat iad. Glasul răstit al Sofiei ne-a readus la realitate. De unde îşi procura drogurile? Cît o costau? Cîte injecŃii îşi făcea şi cîte doze consuma. fără să am nici cea mai vagă idee despre cît ar putea dura orice acŃiune. Cafeaua se terminase. înŃelegi? i-am spus. Locotenentul Gasko se . nu avea documente -nimic. în afara de o poveste tulburătoare. Terrence avea o viaŃă stabilă şi normală.domnului şi a doamnei Rowland. — Nu-l vei revedea pe Terrence pînă cînd nu vei scăpa de patima drogurilor. Şi dorea ca eu să pun la cale întîlnirea dintre ei. În acel moment mi-am dat seama cît de puŃin ştiam despre dependenŃă. M-am repezit la uşă şi primul meu gînd a fost că un alt nebun ca "Domnul" intrase acolo cu o armă. în vreme ce doamna Rowland ignora ziarele de dimineaŃă şi îl asculta la spaniolă. într-un adăpost de urgenŃă. Părea perfect mulŃumită să stea pe scaunul din biroul meu şi am început să mă întreb cum aş putea să-i cer să plece. ca să se vindece? Ce şanse avea să scape de un obicei care dura de peste zece ani? Şi ce făceau autorităŃile cu toŃi acei copii ai drogurilor? Ruby nu avea acte.

Michael. Gasko trebuia să arate că stăpîneşte situaŃia. Putem rezolva lucrurile în două feluri. i-am răspuns. — Uite ce e. . — Acelaşi lucru. Numai gura e de tine! — IeşiŃi naibii de aici! s-a răstit Sofia la Blower. — Bună. i-a spus Mordecai Sofiei. i-a răspuns. — Nu e aici. — Cel cu evacuarea. — Stai liniştită.întorsese. care le adresa cuvinte grele. — Ce dosar vrea? M-a întrebat Mordecai. în timp ce eu am recunoscut doi dintre poliŃiştii în uniformă ca fiind Lilly şi Blower. Am ieşit din biroul meu exact în clipa în care Mordecai ieşea şi el din birou. Unu. unul dintre poliŃiştii în uniformă a dus chiar mîna spre revolverul din dotare. AlŃi doi tipi. i-a răspuns el. în blugi şi tricouri flauşate. scotînd actele necesare şi flu-turîndu-le prin faŃa lui. Sînteti domnul Green? — Da. smulgîndu-i hîrtiile din mînă. fără nici un efect. cucoană. Un poliŃist îşi vîra capul în fiecare din birourile laterale. aşteptau să intre în acŃiune. îŃi pui fundul pe scaunul ăla şi taci naibii din gură. drept răspuns. de ajutoare. — Ce naiba se întîmplă? a tunat Mordecai. m-a salutat Gasko. i s-a adresat el cu dispreŃul obişnuit. Calmează-te. m-a ironizat Gasko. Doi. Trei poliŃişti în uniformă se îndreptau spre Sofia. îŃi punem cătuşele la mîini şi stai pe bancheta din spate a unei maşini în următoarele doua ore. făcînd să se cutremure pereŃii. Gasko l-a luat în primire pe Mordecai. şi de data asta. — O percheziŃie. cînd acesta a făcut un pas spre biroul ei. a zbierat şi el. — N-am văzut nici un proces. însoŃit. Dă-ni-l şi vom fi fericiŃi să ne oprim. eu sînt. — Ce căutaŃi? am zbierat eu la Gasko. citind mandatul.

ei ar şti că l-am copiat. e normal să presupună că dosarul se află la avocatul care l-a furat. i-a răspuns Mordecai. S-a retras repede. — Al firmei? — Da. Omul şi-a rotit rapid privirea prin încăpere. — Da. în loc de asta. Şi chiar dacă l-aş da înapoi. va trebui să ne-o pierdem. Nu se ştie precis că dosarul e Ia mine. pline de duh. — Mandatul pare în regula. — Nu e aici. O avalanşă de dosare alunecă la podea. Ar fi o recunoaştere a vinovăŃiei mele. — Unde e dosarul? m-a întrebat el.— Ce e sus? m-a întrebat Gasko. E vorba numai de hărŃuială. vreo chichiŃă legală care să împiedice dintr-o dată percheziŃia şi să-i pună pe poliŃişti pe fugă. am intrat în biroul lui Mordecai şi am închis uşa după mine. Am rugat-o pe Ruby să plece şi ea. eram jenat că adusesem poliŃia în situaŃia să-şi bage nasul în Centrul legal. Vă pierdeŃi vremea. îŃi jur. am spus eu. — Atunci. zăbovind pe cei trei poliŃişti în uniformă. căci străzile păreau să-i dea mai multă siguranŃă. Dar nu-mi venea nimic în minte. Imediat după aceea. A avut loc un furt. nu? Un posibil client a deschis uşa în acel moment. Sofia . de lîngă biroul Sofiei. Şi-a frecat barba şi a fost de acord că aveam dreptate. Am ieşit amîndoi din biroul lui exact în momentul în care Lilly a făcut un pas greşit spre masa de lucru nefolosită. luîndu-i pe nepregătite pe cei dinăuntru. — Ai o copie a dosarului? m-a întrebat. Am încercat să găsesc nişte vorbe avocăŃeşti. — Nu e acolo. — Depozit. — Te-ai gîndit că ai putea să le dai originalul? — Nu pot. în şoapta.

începu să Ńipe la el. tocmai la timp pentru a-l auzi pe Mordecai rostind: — Da. mulŃumesc. PercheziŃionarea unui birou de avocatură nu prea seamănă cu raidul într-un bar plin de minori. pe rînd. luptîndu-ne din greu să evitam contactul fizic. Asta ar fi o violare a confidenŃialităŃii. a început Mordecai. ameninŃînd să treacă de la cuvinte la un conflict fizic. PoliŃiştii l-au privit cu răceală. Am deschis. Gasko începu să Ńipe la ea. împreună cu mine şi Mordecai ne-am înghesuit în camera micuŃă. dar abia aşteptau să li se dea o sugestie. — UitaŃi ce vom face. în semn de acceptare. domnul care a semnat . oficial. PuteŃi vedea toate dosarele. am ieşit de acolo. — La telefon e judecătorul Kisner. E chiar aici. că biroul meu a fost percheziŃionat. Tensiunea creştea. dar nu aveŃi voie să le deschideŃi. toŃi cei şase poliŃişti. Cînd Gasko a declarat. aşa că nu era mult de căutat. domnule judecător. fiecare sertar al biroului. La un moment dat. aŃi înŃeles? Vom porni de la această premisă. l-am auzit pe Gasko murmurînd: — Frumos birou. pentru ca eventualii clienŃi să nu vadă percheziŃia. Am scos. Nu mă aflam acolo decît de luni. Mordecai a ieşit din cameră şi s-a dus la biroul Sofiei. Am încuiat uşa de la intrare. toate dosarele din fişete. — Dosarul nu se află aici. zîmbindu-i şi dezvelindu-şi toŃi dinŃii. care a ridicat din umeri. pe rînd. ca să dea un telefon. De acord? CeilalŃi poliŃişti s-au uitat spre Gasko. nici unul nu voia să se deschidă decît cu forŃa. Am început cu biroul meu. le-am fluturat pe sub nasul lui Gasko şi le-am pus la loc. Îi dădu receptorul lui Gasko.

PoliŃiştii păstrau distanŃa. pe cînd umblau de la un birou la altul — patru în total. Fiecare dosar avea numele marcat pe copertă. Era o muncă plicticoasă şi total disperată. — Domnilor. inclusiv cel al Sofiei. Fiecare birou era acoperit cu dosare de mult clasate. Ea le-a dat singură fiecare obiect. fie bătut la maşină. Ordin de la judecător. Avea un sertar personal. cum erau Jones. Doi dintre poliŃişti notau numele dosarelor pe care Gasko şi ceilalŃi le rosteau cu voce tare. puteŃi percheziŃiona această încăpere şi cu asta. M-am scuzat faŃă de Sofia şi Mordecai pentru această intruziune şi m-am retras în siguranŃa biroului meu. Timp de o oră le-am urmărit mişcările. pe care nimeni nu dorea să-l cerceteze. Le-a deschis sertarele doar atît cît să arunce o privire rapidă. Nu puteŃi intra în birourile private de pe hol. Unele teancuri de documente erau acoperite de praf. Williams. Smith. — Da. CărŃile şi publicaŃiile legale nu mai fuseseră răsfoite de cîŃiva ani. Eram sigur că Ńine arme acolo. fie scris de mînă. la numele mai simple. şi-au dat seama că toată acea căutare era inutilă. Ńinînd aparatul la cîŃiva centimetri de ureche. Au lăsat biroul Sofiei la urmă. mormăi Gasko şi închise. . basta. Gasko apucă receptorul de parcă ar fi fost plin de lepră. citind cu voce tare numele fiecărui dosar. După cîteva minute. — Gasko la telefon. vorbi el. domnule. uneori pe litere.mandatul de percheziŃie. Au plecat fără să-şi ia rămas-bun. aşa că au prelungit-o mişcîndu-se cît puteau de încet. Mordecai se întoarse spre ceilalŃi poliŃişti. Mai trebuiau să se lupte şi cu pînzele de păianjen. Ar dori să vorbească cu dumneavoastră. cu majuscule.

fiecare nume suna familiar. Erau cel puŃin la fel de multe dosare în Centrul legal din Strada 14. se strică . mi-a spus Mordecai cînd. care mîncau şi vorbeau între ei. farfuriile erau umplute cu porumb. o felie de carne. programul de cină de la "Cinci pîini" era în plină desfăşurare. Nu e minunat? — De unde vine mîncarea? — De la cantina districtuala centrală. cartofi. predicatori. Pentru Mordecai. La un moment dat. Nu era unul dintre centrele unde se servea supa săracului. Într-un subsol amplu. care pur şi simplu. ne-am oprit să ne uitam la sala de mese. Încăperea era ocupată de mese pliante. am plecat împreună cu maşina spre centru. Cei de aici hrănesc trei sute de persoane pe zi. ci alimente nepreparate. aflata la subsolul CCNV.23 Numărul cinci pe lista celor evacuaŃi era Kelvin Lam. el estimase că numărul oamenilor fără adăpost din District era în jur de zece mii. Au realizat acest uimitor sistem de colectare a alimentelor în exces de la restaurantele locale — nu sînt resturi. poliŃişti şi alŃi avocaŃi ai străzii. pline de tipi flămînzi. un nume care lui Mordecai îi suna vag familiar. După lăsarea întunericului. — N-am mai fost pe aici de mulŃi ani. Eu nu mîncasem de cină şi aroma mi-a amintit că îmi era foame. A trecut în revistă circuitele obişnuite — cantine. către o biserică înghesuită între clădiri de birouri cu preŃuri piperate şi hoteluri de lux. salată de fructe şi pîine. care părea ori de curcan. ajunşi la uşă. ori de pui. cu două niveluri mai jos. adăposturi şi furnizori de servicii.

Produse congelate. Purta cizme de cauciuc. Spre surprinderea mea. evident. Mordecai îl cunoscuse pe predecesorul ei. despre care au vorbit puŃin. apoi alta. grupul. Erau mai multe niveluri ale sărăciei. Peste două mii de porŃii pe zi. grupuri distincte pe scara socio-economică. Avea haina murdară şi zdrenŃuită. O femeie tînără. cu ochelari cu lentile groase. Unul mînca cu mănuşi şi. ViaŃa lui era. Am observat ceva ce ar fi trebuit să văd mai repede. ne-a venit în întîmpinare. Erau îmbrăcaŃi rezonabil. Liza nu-l cunoştea pe Kelvin Lam. o bătrînică. El dormea prin parcuri. Au o flotă întreagă de camioane cu congelatoare şi umblă prin tot oraşul. apucînd puiul cu mîna. Liza s-a îndreptat spre altă masă. colectînd alimente pe care apoi le duc la cantine ca să fie preparate. mînca singur. arătîndu-le coşurile de gunoi aşezate într-un colŃ. În spatele lor. Era noua angajată la "Cinci pîini". cu porumbeii. Aceştia aveau acces la apă şi săpun. pe nume Liza. Nu-i păsa ce se întîmplă în jur. vorbind cu cîte cineva.dacă nu se consumă imediat. lui puŃin îi păsa. la fel ca "Domnul". Ei dormeau în adăposturi. în timp ce eu mă uitam la cei aşezaŃi la mese. şase bărbaŃi mîncau şi vorbeau fericiŃi despre un meci de baschet văzut la televizor. şi-a făcut apariŃia şi un avocat — . trecea printre meseni. mai grea decît a bărbaŃilor care rideau la masa de alături. Femeia era aşezată între doi bărbaŃi care vorbeau între ei. — E foarte bun. în momentul morŃii sale. Am urmărit-o cu privirea. un tip solid. să ştii. La o masă. fără să o privească. fără să li se pună imediat eticheta de oameni fără adăpost. Dar toŃi erau lipsiŃi de o locuinŃă. serviabilă. dar a promis să se intereseze. cu excepŃia aceluia. ar fi fost la locul lui în orice bar al clasei muncitoare din oraş. ajutînd. — Pare gustos.

fără îndoială şi Sofia. E treaz. A doua masă. arătînd cu capul în direcŃia respectivă. ca între avocaŃi. îi merge mintea. voluntar pro bono la Centrul Legal Washington pentru persoanele fără adăpost. participaseră împreună la o colectare de fonduri. — Nu sînt niciodată suficienŃi. Abraham e încîntat de idee. ne-a spus. pregătindu-se să-şi înceapă cele trei ore de primire. Poate că ai fi de acord să te ocupi de ăsta. fără să fiu convins. L-a recunoscut imediat pe Mordecai — cu un an înainte. — Centrul Legal Washington are o sută cincizeci de voluntari. Liza se întorcea. Poartă o şapcă a echipei Redskins. — E pe aici vreo cameră mai mică. Mordecai . discutaseră despre un program pe care să-l conduc eu. după aceea. să-i coordonezi. Era plăcut să ştiu că Mordecai şi Abraham. spune că locuieşte la CCNV şi că lucrează. lă salubritate. să devenim mai prezenŃi în comunitatea legală şi să ajutăm la strîngerea de fonduri. jumătate de normă. Lam nu ne-a salutat şi nici nu ne-a întins mîna. — Sînt suficienŃi? l-am întrebat. — De acord. tînărul a dispărut într-o cameră din spate. i-am răspuns.un tînăr asociat într-o mare firmă. Cred că ar trebui să reluăm şi noi programul de colaborare cu voluntari pro bono. la capătul încăperii. unde să putem sta? — BineînŃeles. timp de cîteva minute şi. — Spune-i lui Lam că un avocat al celor fără adăpost vrea să stea de vorbă cu el. — Kevin Lam e în spate. Am stat de vorbă. — Ne ajută să ne extindem raza de acŃiune. — Da. m-a lămurit Mordecai. — Ai vorbit cu el? a întrebat-o Mordecai.

— Cit timp ai locuit acolo? . tricou flauşat. Lam nici nu clipea. — Lui Tillman Gantry? Lam îngheŃă şi închise ochii.s-a aşezat la o masă. — Pe Strada New York. Lam a luat loc pe singurul scaun rămas gol şi mi-a aruncat o privire care m-a înfiorat — Nu s-a întîmplat nimic. nimic mai mult. — Pentru cine lucra Johnny? — Nu ştiu. — Plăteai chirie? — Da. Nu-mi pasă. Lam a clătinat din cap că nu. — O sută de dolari pe lună? — Da. — Cine era proprietarul depozitului? — Eu plăteam chiria unui tip pe nume Johnny. cu tonul cel mai blînd de care era în stare. N-am întrebat. Eu am rămas într-un colŃ. jachetă de lînă — fără să răspîndească mirosul atît de pătrunzător al hainelor puse unele peste altele de către cei care dorm sub poduri. l-a liniştit Mordecai. — Cine? întrebă el. reflectînd la întrebare. încălŃăminte sport. — DeVon Hardy? Încă un răspuns negativ. — Cunoşti o femeie pe nume Lontae Burton? l-a întrebat Mordecai. Era îmbrăcat asemenea tuturor rezidenŃilor din adăposturi — blugi. — Luna trecută locuiai într-un depozit abandonat? — Da. colŃ cu Florida? — Î-hî. Dorim să vă punem cîteva întrebări.

— Ai semnat un contract de închiriere? — Nu. . — Fără nimic scris? — Nimic. — Cam aşa ceva. care a încercat să se bată cu poliŃiştii. prin octombrie. PoliŃiştii spuneau că stăm acolo ilegal. toaleta nu era departe. — Cine te-a evacuat? — Nu ştiu. Mi-a zis că. Exista un acopeiş. înŃelegi matale. Eu nu mă bat cu poliŃia. Nimic. pe onoarea mea. — Le-ai explicat poliŃiştilor că plăteai chirie ca să locuieşti acolo? — MulŃi le-au spus la fel. Au apărut dintr-o dată. Cineva zicea că în depozit se închiriază mici apartamente. — Deci.— Vreo patru luni. — Nici un fel de preaviz. trebuia să ne scoată afară imediat. Era o femeie cu nişte copii mici. După vreo două zile. Au pus laba pe noi şi ne-au aruncat în stradă. aşa că nu dădea nimic în scris. Puneau nişte panouri şi pereŃi şi alte chestii. au dărîmat depozitul cu buldozerele. te-ai mutat acolo toamna trecută. Şmecherul ăla mi-a spus că apartamentul nu era legal construit. — Cum ai găsit acel loc? — Nu mai ştiu. ca să poŃi pleca? — Nu. — Aşa că te-ai mutat? — Exact. — AŃi primit vreun document înainte de evacuare? — Nu. Aşa că m-am dus să văd despre ce-i vorba. Într-o zi au apărut poliŃiştii. Nu era o afacere rea. cu încă nişte tipi. Chirie mică. dar nu i-a ajutat la nimic. Urîtă scenă. — De ce ai plecat? — Am fost evacuat. aveam apă curentă.

— Cît de mare era apartamentul dumitale? — Două camere. Cred că o văzusem o dată sau de două ori. — Exact. — Apartamentul ei se vedea de unde locuiai dumneata? — Nu. Aveam apă curentă. — Îi cunoşteai pe ceilalŃi locatari din depozit? — Ştiam vreo doi. ştii cine era? — Nu. Venea pe cincisprezece ale lunii. Locuia la celălalt capăt al clădirii. cea care s-a luptat cu poliŃiştii. — De asta ai fost evacuat? — Nu ştiu. Depozitul era prea mare. Era lumină. — Mama aceea de care mi-ai vorbit. erai în urmă cu chiria? — PuŃin. Nu ştiu cît de mari. Puteam branşa un radio sau altele de genul ăsta.dacă mă întreabă cineva. Au evacuat pe toată lumea. ca să-i încaseze. — I-ai plătit în fiecare lună? — Am încercat. au montat nişte cabluri. să spun că stau acolo fără ştirea nimănui. — Celălalt capăt. — Cît? — Poate că vreo lună. — Cînd ai fost evacuat. dintr-o dată. — Şi dorea bani gheaŃă? — Numai banii jos. — Avea electricitate? — Mda. Fiecare apartament avea uşa solidă şi se încuia bine. La mijloc nu erau instalaŃii sanitare. Dar nu prea vorbeam între noi. Nu ne-au zis de ce. . dar trebuia să folosim un closet comun. aşa că au construit apartamentele la cele două capete.

Şună-mă dacă te muŃi în alt adăpost sau dacă îŃi găseşti o locuinŃă. nu era rău. Erau trei — RiverOaks. Prima metodă era cea a ambuscadei. Mordecai scoase o carte de vizită din buzunar şi i-o întinse lui Lam. trebuia să pregătim un cadru . Pentru varianta ambuscadei. — Ai putea să Ńii legătura cu mine? — De ce? — E posibil să ai nevoie de un avocat. Cum se numesc? — Herman Harris şi Shine nu-mai-ştiu-cum. — Unde se află ei acum? — Nu i-am văzut. Ca în oricare proces. pentru o sută pe lună. Drake & Sweeney şi TAG. erau destule moduri de abordare în acŃiunea noastră împotriva pîrîŃilor.— Dar încălzirea? — Nu se prea simŃea. nu ne aşteptam să mai adăugăm şi alŃii. — Deci. Lam a luat cartea de vizită fără un cuvînt. — Cît vei mai locui acolo? — Nu ştiu. dar nici pe departe cum ar fi fost dacă dormeai în stradă. Cealaltă metodă era serviciu-vole. Era frig. Noi i-am mulŃumit Lizei şi ne-am întors la birou. — Spuneai că mai cunoşteai două persoane. Vreau să zic. — Unde locuieşti? — La CCNV. erai mulŃumit de locuinŃă? — Era destul de bună.

Dacă se dovedea o responsabilitate. care ar fi fost obligaŃi să răspundă sub jurămînt.minim al acuzaŃiilor noastre. Avantajul era surpriza. să suflăm cîteva vorbe presei şi să sperăm că vom putea dovedi tot ceea ce credeam că ştim. dar neconfirmată că. Firma nu păruse interesată să mă lase în pace. sub jurămînt. Astfel se putea evita un litigiu. am fi avut şansa să punem tot felul de întrebări pîrîŃilor. dreptul să cităm pe oricine doream. Schimbul de scrisori ar fi continuat. Varianta serviciu-vol6 urma să înceapă cu o scrisoare adresată pîrîŃilor. pe plan legal. In perioada de tatonare. erau gata să o strecoare presei pentru a mă umili şi pentru a înteŃi presiunile asupra mea. situaŃia jenantă în care erau puşi pîrîŃii şi. cele două percheziŃii arătau clar că Arthur. Dezavantajul era. Am fi avut. fără îndoiala. Al doilea motiv se referea chiar la mobilul cazului nostru. speram noi. să prevadă acŃiunile celeilalte. în care făceam aceleaşi acuzaŃii dar. să înregistrăm acŃiunea. pentru Mordecai şi pentru mine. la cel mai înalt nivel. în loc să le intentăm proces. care urma în mod firesc depunerii plîngerii. Arestarea mea putea deveni o ştire de senzaŃie. . urma să se stabilească o înŃelegere. de preferat. în speranŃa puternică. îl puteam pune pe jar. să alergăm la tribunal. Daca îi găseam pe ceilalŃi locatari evacuaŃi. îi invitam să discutam problema. undeva acolo jos. Trebuia să fim pregătiŃi cu propriul nostru asalt. şi Rafter cu trupa lui de avocaŃi căliŃi în litigii îmi purtau sîmbetele. de asemenea. în general. Hector şi ceilalŃi martori nu puteau fi obligaŃi să depună mărturie pînă cînd noi nu intentam proces şi îi forŃam să vorbească. Dacă îl găseam pe Hector Palma. Varianta ambuscadei era. echivalentul saltului în gol de pe o stîncă. opinia publică. părŃile putînd. se află o plasă de protecŃie. una pe care.

Chance a luat nefericita decizie de a ignora raportul şi a duce la îndeplinire închiderea clădirii. a aflat că locatarii nu se aflau acolo ilegal ci. fără chitanŃe de chirie şi fără urme care să poată fi descoperite. Gantry a avut posibilitatea de a-şi vinde proprietatea firmei RiverOaks.îi puteam obliga să ne spună ce s-a întîmplat. după toate regulile. lui Tillman Gantry sau altcuiva care lucra în numele lui. fără acte. timp pe care nici una dintre participantele la acŃiune nu dorea să-l irosească. în timpul inspecŃiei clădirii. nu era un caz complicat. pentru asta. O evacuare legală ar fi durat cu cel puŃin treizeci de zile mai mult. I-a raportat toate astea lui Braden Chance. cu banii jos şi fără chitanŃe. într-un memoriu. ObŃinerea declaraŃiilor din partea oamenilor străzii putea fi dificilă. cazul nostru era chiar foarte simplu. mai ales dacă domnul Gantry însuşi îşi făcea . consideraŃi fiind "ilegali" şi nu s-a Ńinut seama de lege. de fapt. la a doua vizită a luat cu sine un ofiŃer de pază şi. erau chiriaşi. ameninŃarea viscolelor sau a temperaturilor sub zero grade noaptea ar fi scăzut şi n-ar mai fi fost nevoie ca unii dintre ei să doarmă într-o maşină. În teorie. Hector a fost molestat. La urma urmelor. cu radiatorul deschis. Gantry i-a minŃit pe cei de la RiverOaks şi pe avocaŃii lor în privinŃa locatarilor. nu exista altă cale decît să impunem prezentarea dovezilor în instanŃa. dar trebuia să o facă repede. pe Hector Palma să inspecteze proprietatea înainte de închiderea ei. În teorie. erau nişte oameni ai străzii. Trebuia să aflăm ce ştia toată lumea şi. După treizeci de zile. gerul iernii ar fi trecut. Locatarii au fost evacuaŃi printr-o procedură sumară. Dar obstacolele erau enorme. La prima sa vizita. Locatarii "ilegali" din depozit plăteau chirie. Drake & Sweeney l-a trimis.

Dar Gantry avea o contribuŃie importantă la teoria responsabilităŃilor. Prin această acŃiune. Inc. Am petrecut o oră întreagă discutînd diferitele moduri în care puteam evita numirea firmei TAG. Trebuia să fim angajaŃi de familia ei. De la bun început îmi spusese că are soŃie şi patru copii. El era stăpînul străzilor. Din motive evidente. Noi. Se putea face un proces şi fără el. fie să ne spună ce scria acolo. aşa cum era ea. dar nu se putea măsura cu artileria lui Gantry. ca pîrîtă. Mai mult ca sigur că ne-ar fi refuzat. construită de noi. nu aveam autoritatea de a intenta proces în numele moştenitorilor lui Lontae Burton şi al copiilor ei. Trebuia să-l găsim pe Hector Palma. o zonă în care eu nu mă grăbeam să mă lupt. pentru că avea nevoie de slujba lui. în clipa în care îl găseam. lăsîndu-i pe ceilalŃi pîrîŃi — RiverOaks şi Drake & Sweeney — să-l implice ca pe o terŃă parte. procesul ei fi fost mult mai încurcat şi mai periculos. ca avocaŃi. Mai erau şi alte probleme în legătura cu procesul — în primul rind. puteam scurtcircuita implicarea familiei. fie să scoată la iveala raportul pierdut. dacă aveam de luptat cu Gantry. iar ignorarea lui ca pîrît putea aduce complicaŃii în timpul procesului. Mordecai era de părere că trebuie să facem o petiŃie către tribunalul civil. iar identitatea tatălui ei era încă necunoscută. încercarea de a-l convinge să vorbească se putea dovedi imposibilă. familia ar fi fost un coşmar. de procedură. Şi. Cum mama şi fratele ei se aflau în închisoare. În cazul în care obŃineam daune.simŃită prezenŃa. cel puŃin la început. Era foarte posibil ca cei patru copii să aibă doi sau mai mulŃi . Mordecai îşi crease o vastă reŃea bazată pe favoruri şi şoapte. pentru numirea unui girant care să se ocupe de interesele imobiliare ale lui Lontae. cumva. Descoperirea lui era partea cea mai uşoară. trebuia să-l convingem.

— De asta ne îngrijim mai tîrziu. curăŃînd cafetiera. Devenise un obicei. Gogoşile. îmi luam cafeaua cu Ruby. unde un computer îmbătrînit mergea aproape tot timpul. Ia loc şi eu mă duc să fac cîte o cafea Am început să mă învîrt prin bucătărie. căutînd ceva de mîncare. — Să văd. 24 Încă o data. visînd la cum am putea să implicăm RiverOaks şi fosta mea firmă într-un proces răsunător. Mordecai privea situaŃia ca pe o cumpănă a apelor.taŃi şi fiecare dintre aceşti cotoi trebuia anunŃat. la biroul alăturat biroului Sofiei. dacă se primeau bani. discutînd diferite proceduri. un punct de plecare pentru reorientarea simpatiei publicului către oamenii fără adăpost Eu o vedeam doar ca pe o simplă modalitate de a repara o nedreptate. Cum putea fi cineva atît de vesel. Ne aflam în încăperea de la intrare. Mă aştepta. după ce îşi petrecuse opt ore încercînd să doarmă pe bancheta din spate a unei maşini abandonate? — Ai gogoşi? m-a întrebat cînd am apăsat întrerupătoarele şi am aprins lumina. care cu o zi înainte erau . aducînd argumente pentru fiecare teorie. Ne-am făcut planuri pînă la miezul nopŃii. la opt fără un sfert. cînd am ajuns la birou şi s-a bucurat să mă vadă. formulînd şi reformulînd plîngerea. Mordecai măsura camera în lung şi în lat şi îmi dicta. Mai întîi trebuie să cîştigăm. a spus Mordecai.

dar n-am găsit nimic altceva. — Trebuia. i-am cerut eu. Ceva îmi spunea că aşa se va întîmpla. A mîncat o gogoaşă. Cuvintele mi-au răsunat în urechi. exact. — Unde mănînci micul dejun? am întrebat-o. dar numai în timpul zilei. ronŃăind încet marginile tari. stau la Naomi's. pe Strada 10. iar altele pe străzi.sleite. — Cei de acolo ştiu că iei droguri? — Cred că da. Din ziua . în gînd. Vor să mă duc la întrunirile pentru alcoolici şi persoanele dependente de droguri. să cumpăr altele proaspete. — În mare parte. Se închide la patru. — Spune-mi adevărul. — Dar prinzul şi cina? — Prînzul la Naomi's. cît mai aproape de paharul de cafea. Nu sînt singura. Fac la fel în fiecare seară. pentru cazul că Ruby ar veni la noi trei zile la rînd. Multe. a închis ochii. — Acolo e o cantina numai pentru femeile fără locuinŃă? — Da. Îmi era greu să cred că puneam asemenea întrebări. Nu aveam de gînd să-mi arăt dispreŃul faŃă de ea. a doua zi. încercînd să fie politicoasa. — Ce faci în timpul zilei? Se ghemuise din nou. acum erau şi mai tari. Eu am o maşină. Pentru cină mă duc la Misiunea Calvarului. încercînd să-şi încălzească trupul fragil. să ştii. — De obicei nu mănînc. — Cîte femei sînt acolo? — Nu ştiu. Au mare grijă de noi. Multe femei fac la fel. Mi-am propus. pe Strada 15. — Te-ai drogat aseară? am întrebat-o. Femeia a rămas cu gura căscată. Majoritatea femeilor locuiesc în adăposturi.

Dintr-o dată. Un cor de biserică. acasă. Procesiunea a început cu un miting pentru dreptate. Cum Mordecai era un personaj cunoscut în lumea oamenilor străzii. Mi-a mai cerut o gogoaşă. Sute de poliŃişti stăteau pe aproape. dezorganizată. majoritatea scrise de mînă. şi aceştia au ajuns în grup în piaŃă — o coloană lungă. răzbăteau cu claritate. SALVAłI ADĂPOSTURILE. s-a aşezat pe scările Primăriei şi a inundat atmosfera cu imnuri pline de viaŃă. de la cîteva străzi distanŃă. camerele de televiziune s-au năpustit să-i întîmpine. de bărbaŃi lipsiŃi de adăpost şi mîndri de asta. aşa că şi-a văzut de drum. răsfiraŃi de-a lungul străzii şi în jurul baricadelor care opreau circulaŃia. această problemă a devenit o prioritate pentru mine. łineau pancartele deasupra capetelor şi dansau în ritmul imnurilor şi cadenŃa fiecărui refren zgomotos. AM DREPTUL LA O LOCUINłĂ. VREM LOCURI DE MUNCĂ. . Cînd am dat colŃul. căci strigătele de marş. pe care se puteau vedea inscripŃii de tot felul: OPRIłI CRIMELE. nu făcusem nimic pentru a o ajuta să găsească un tratament. bine exersate în prealabil. Dintr-un motiv oarecare. în robe grena. CCNV promisese o sută dintre pedestraşii săi. impresionantă. I-am auzit venind înainte de a-i vedea. cu margini aurii.precedentă şi pînă atunci. m-a lăsat în mulŃime şi s-a îndreptat spre locul său rezervat pe platformă. ea se grăbea să ajungă la Naomi's. Pe ultima am învelit-o în folie de plastic şi i-am mai dat o cafea. Au reuşit să se grupeze cu toŃii în faŃa treptelor de la intrarea în Primărie şi au început să fluture pancarte.

procesiunea funerară s-a îndreptat. bordate cu negru şi. MulŃimea creştea. pictat în negru. apăreau cîteva cuvinte ameninŃătoare: CINE A UCIS-O PE LONTAE? Pancartele erau dispersate prin mulŃime şi curînd au devenit preferatele tuturor. sub figura ei. încet. a fost scos de un grup — şase vagabonzi l-au pus pe umeri. în mijlocul mulŃimii. O fotografie a lui Lontae Burton fusese mărită şi multiplicată pe pancarte mari. bine îmbrăcaŃi. escortat de poliŃie. majoritatea femei.Autobuze ale bisericii se opreau în dreptul baricadelor şi din ele coborau sute de oameni. În depărtare s-a auzit o sirenă. dintre care mulŃi nu păreau să fie oameni ai străzii. aproape că mi-au dat lacrimile. dar nu se zăreau. Sofia şi Abraham erau şi ei pe undeva. Figura lui Lontae răsărea şi flutura deasupra masei de oameni. de aceeaşi culoare şi model. chiar şi printre oamenii de la CCNV. gata pentru începerea procesiunii. Erau enoriaşi cumsecade. Alte patru sicrie. spre trepte în timp ce corul intona un recviem melanconic. dar mai mici. Mîini ridicate atingeau sicriele . care îşi aduseseră propriile mesaje protestatare. Unul dintre acele sicrie mici îl reprezenta pe Ontario. MulŃimea s-a regrupat. apoi sunetul tînguitor s-a apropiat din ce în ce mai mult. Cu excepŃia lui Mordecai. Era un miting al morŃii. ascultîndu-l. Portierele din spate ale camionetei s-au deschis: un sicriu de decor. Mitingul a fost descris drept cel mai bine organizat de oamenii străzii în ultimii zece ani — mitingul lui Lontae. Marea de oameni s-a despărŃit în două. au fost apoi scoase de aceiaşi bărbaŃi. prin mulŃime. Un cortegiu funerar. nu cunoşteam pe nimeni. spaŃiul din jur părea din ce în ce mai restrîns. a fost lăsat să treacă dincolo de baricade şi a oprit exact în faŃa Primăriei.

Aveam să o revedem la televizor. clinici medicale. Au fost filmate şi fotografiate îndelung şi. biserici. se făceau reduceri bugetare. au început discursurile. la cîŃiva paşi sub platforma pe care se afla Mordecai. chiar şi cîŃiva funcŃionari guvernamentali realeşi — toŃi aceştia aveau o contribuŃie. care a vorbit al cincilea şi a redus mulŃimea la tăcere cu povestea lui despre ultimele ore . programe de recalificare. guvernul federal părea surd la această problemă. Sicriele au fost aşezate unul lîngă altul. centre. într-o legănare uşoară. în următoarele patruzeci şi opt de oare. Moderatorul era un activist care a început prin a mulŃumi tuturor grupurilor care ajutaseră la organizarea mitingului. cum era posibil să existe o problemă a oamenilor străzii? Următorii şase vorbitori au răspuns la aceasta întrebare. mereu. La nesfîrşit. Pentru început. cantine. la urmă. la organizarea acelui eveniment. lipseau fondurile adecvate. grupuri de contact. misiuni creştine. sistemul judiciar devenise prea conservator — şi lista putea continua. autorităŃile locale nu vedeau nimic. birouri legale. programe de dezintoxicare. Cu atît de mult sprijin. cel puŃin cantitativ. înghesuite lîngă platformă. de la un capăt la celălalt. Era o dramă de proporŃii şi camerele de filmat. Aceleaşi teme de discuŃie au fost repetate de fiecare vorbitor. cu excepŃia lui Mordecai. cei avuŃi erau lipsiŃi de compasiune. înregistrau fiecare mişcare solemnă a procesiunii. Auzindu-l cum turuie numele am fost plăcut surprins de numărul mare de adăposturi.purtîndu-le ca pe un val. cel al lui Lontae la mijloc. mai mică sau mai mare. coaliŃii. Era o listă impresionantă. pe o mică estradă de placaj amplasată în centrul treptelor.

din viaŃa familiei Burton. Cînd le-a vorbit despre scutecul bebeluşului, probabil ultimul pe care îl mai schimbase, în mulŃime nu se mai auzea nici o vorbă. Nimeni nu tuşea şi nici nu şoptea. M-am întors cu privirea spre sicrie şi, pentru o clipă, am şi văzut, cu ochii minŃii, bebeluşul Ńinut în braŃe. Nu mult după aceea, familia a părăsit adăpostul, a explicat Mordecai, vorbind rar, emoŃionat, cu glasul tremurător. S-au întors în stradă, în viscolul unde Lontae şi copiii ei au mai rezistat doar cîteva ore. Ajuns în acel punct, Mordecai a forŃat ceva mai mult imaginaŃia, pentru că nimeni nu ştia exact ce se întîmplase. Ştiam asta, dar nu-mi păsa. Restul mulŃimii era, ca şi mine, hipnotizată de povestea lui. Cînd a descris ultimele lor clipe, cînd familia se ghemuia într-un efort zadarnic de a-şi Ńine unul altuia cald, am auzit femei plîngînd în jurul meu. Brusc, mi-a trecut prin minte un gînd egoist. Dacă acest om, prietenul şi colegul meu avocat, putea captiva o mulŃime de mii de oameni, de pe o platformă ridicată la cîteva zeci de metri distanŃă, cam ce putea face cu doisprezece oameni aşezaŃi în boxa juraŃilor, atît de aproape încît l-ar fi putut atinge? În acel moment, mi-am dat seama că procesul Burton nu va ajunge niciodată atît de departe. Nici o echipă de avocaŃi ai apărării cu capul pe umeri nu i-ar fi permis lui Mordecai Green să pledeze în faŃa unui juriu format din negri, în acest oraş. Dacă presupunerile noastre erau exacte şi dacă le puteam demonstra, nu exista nici o şansă să se ajungă la proces. După o oră şi jumătate de discursuri, mulŃimea devenise nerăbdătoare şi gata de marş. Corul a început din nou să cînte, iar sicriele au fost luate pe umeri şi, cu ele în frunte, procesiunea s-a îndepărtat de clădire. În spatele sicrielor se

aflau liderii, inclusiv Mordecai. Noi, ceilalŃi, veneam în urma lor. Cineva mi-a dat o pancartă cu chipul lui Lontae şi am ridicat-o mai sus decît toŃi ceilalŃi. Oamenii privilegiaŃi nu mărşaluiesc şi nu protestează; lumea lor e sigură şi curată, guvernată de legi menite să-i facă fericiŃi. Eu nu mai ieşisem niciodată în stradă; ce rost avea? La început m-am simŃit ciudat să merg aşa, printre mese de oameni, Ńinînd în mînă un băŃ cu o pancartă avînd pe ea chipul unei mame de culoare în vîrstă de douăzeci şi doi de ani, care născuse patru copii nelegitimi. Dar nu mai eram aceeaşi persoană care fusesem cu cîteva săptămîni mai înainte. Nici nu mai puteam da înapoi, chiar dacă aş fi vrut. Trecutul meu avusese drept scop banii şi averea; acum, toate astea se transformaseră într-un chin care nu îmi dădea pace. Aşa că m-am relaxat, bucurîndu-mă de plimbare. Am cîntat alături de oamenii străzii, am rotit şi am împins pancarta la unison cu ceilalŃi şi chiar am încercat să cînt imnuri religioase străine mie. Am savurat primul meu exerciŃiu de protest civil. Nu avea să fie şi ultimul. Baricadele ne-au protejat în drumul spre dealul Capitoliului. Marşul fusese bine planificat şi, datorită amploarei lui, a atras atenŃia asupra sa. Sicriele au fost aşezate pe treptele Capitoliului. Noi ne-am grupat de jur-împrejurul lor şi am ascultat o nouă serie de discursuri înflăcărate din partea unor activişti pentru drepturile civile şi a celor doi membri din Congres. Discursurile nu mai erau o noutate; auzisem destul. FraŃii mei fără adăpost nu aveau prea multe de făcut; eu, în schimb, deschisesem treizeci şi unu de dosare de la începutul noii mele cariere, din ziua de luni. Treizeci şi una de persoane reale aşteptau de la mine să le dau cartele alimentare, să le

fac rost de locuinŃe, sa intentez divorŃuri, să le apăr în procese penale, să obŃin plata unor drepturi băneşti aflate în dispută, să opresc evacuările, să-i ajut să scape de dependenŃa de droguri şi, cine ştie cum, numai pocnind din degete, să găsesc dreptatea. Ca avocat antitrust, rareori îmi întîlneam clienŃii. In stradă, lucrurile stăteau cu toul altfel. Am cumpărat o Ńigară de foi ieftină de la un vînzător ambulant şi am plecat într-o scurtă promenadă.

25 Am bătut la uşa aflată lîngă apartamentul unde locuise familia Palma, şi glasul unei femei a întrebat: Cine e acolo? Nu a făcut nici un efort să descuie zăvorul sau uşa. Mă gîndisem mult şi profund la planul meu. Ba chiar îl exersasem, pe drum spre Bethesda. Dar nu eram sigur că aş putea fi convingător. — Sînt Bob Stevens, am răspuns tremurînd de spaimă. Îl caut pe Hector Palma. — Pe cine? — Pe Hector Palma. Locuia lîngă dumneavoastră. — Ce doriŃi? — Îi datorez nişte bani. Încerc să-l găsesc, nimic mai mult. Dacă spuneam că am venit după nişte bani sau vreo altă misiune neplăcută, vecinii ar fi adoptat, fireşte, o atitudine defensivă. Îmi imaginam că asta e o şmecherie grozavă. — A plecat, mi-a răspuns femeia, indiferentă. — Ştiu că a plecat. ŞtiŃi unde s-a dus? — Nu. — A plecat din zona asta? — Nu ştiu.

— I-aŃi văzut cînd s-au mutat? Normal că răspunsul era afirmativ; nu se putea altfel. Dar, în loc să mă ajute, femeia s-a retras în adîncurile locuinŃei ei şi, probabil, a chemat paza. Am repetat întrebarea şi am sunat din nou la uşă. Nimic. Aşa că m-am îndreptat spre uşa de pe cealaltă parte a ultimei adrese cunoscute a lui Hector. Am sunat de două ori şi uşa s-a crăpat uşor, cît permitea lanŃul; un bărbat cam de vîrsta mea, cu maioneză în colŃul gurii, m-a întrebat ce doresc. Am repetat povestea cu Bob Stevens. Omul m-a ascultat atent, în timp ce, în spatele lui, în sufragerie, copiii îşi făceau de cap, cu televizorul dat la maximum. Era trecut de opt, se întunecase şi se lăsase frigul, iar eu întrerupsesem o cină întîrziată. Totuşi, mi-a răspuns cu amabilitate. — Nu l-am cunoscut deloc, a zis el. — Dar pe soŃia lui? — Nu. Călătoresc mult. Sînt plecat mai tot timpul. — SoŃia dumneavoastră îi cunoştea? — Nu, mi-a răspuns el, parcă prea repede. — I-aŃi văzut, dumneavoastră sau soŃia, cînd s-au mutat? — N-am fost acasă în weekend-ul trecut. — Şi nu aveŃi idee unde s-au dus? — Nicidecum. I-am mulŃumit şi m-am întors, gata de plecare, trezindu-mă în faŃa unui paznic solid, în uniformă, cu o bîtă de baseball în mîna dreaptă pe care o lovea, uşor, pe palma stîngă, ca un poliŃist de prin filme. — Ce faceŃi aici? m-a întrebat el, printre dinŃi. — Caut pe cineva, i-am răspuns. łineŃi-vă bîta deoparte. — Nu e voie să veniŃi aici cu solicitări.

— Dumneata eşti surd? Caut pe cineva, nu cer nimic, am repetat şi am trecut pe lîngă el, îndreptîndu-mă spre parcare. — Am primit o plîngere, mi-a aruncat el, din spate. Trebuie să plecaŃi. — Asta şi fac.

Cina a constat dintr-un taco şi o bere, în barul din complexul comercial aflat în apropiere. Mă simŃeam mai sigur la periferia oraşului. Restaurantul pregătea mîncăruri rapide şi aparŃinea unui lanŃ care făcea avere pe spezele rezidenŃilor rafinaŃi din apropiere. Majoritatea clienŃilor erau tineri funcŃionari guvernamentali, aflaŃi în drum spre casă, care se opreau să discute politică şi programe economice la o halbă de bere şi să-şi susŃină, zgomotos, favoriŃii la meciurile prezentate la televizor. Singurătatea era ceva nou pentru mine. SoŃia şi prietenii rămăseseră în urmă. Cei şapte ani cît asudasem din greu la Drake & Sweeney nu reprezentaseră atmosfera ideală pentru cimentarea unor prietenii; cu atît mai puŃin pregătit pentru viaŃa de unul singur. Privind meciul şi femeile din jur mă întrebam dacă va trebui să revin la baruri şi cluburile de noapte, pentru a-mi găsi companie. Cu siguranŃă că existau şi alte locuri şi metode. Mă simŃeam prea deprimat, aşa că am plecat. La volanul maşinii, am intrat în oraş fără să mă grăbesc, deloc entuziast la gîndul de a ajunge prea repede în locuinŃa mea. Numele meu se găsea pe un contract de închiriere, undeva într-o fişă de computer şi îmi imaginam că nu era prea greu pentru poliŃie să-mi descopere bîrlogul. Dacă plănuiau să mă aresteze, eram sigur că o vor face noaptea. Le-ar plăcea să mă sperie cu o bătaie în uşă la miezul nopŃii, să mă pună

niŃel pe jar, să mă îmbrîncească şi să-mi pună cătuşele, să mă împingă pe uşă afară, în lift, Ńinut zdravăn de braŃe, ca într-o menghină, să mă împingă pe bancheta din spate a maşinii de patrulă, pentru un drum pînă la închisoarea districtuală, unde să fiu singurul alb tînăr, profesionist, arestat în acea noapte. Nimic nu le-ar fi plăcut mai mult decît să mă arunce înttr-o celula cu sortimentul obişnuit de pungaşi şi să mă lase acolo să mă lupt pentru viaŃa mea. Indiferent ce făceam, aveam totdeauna la mine două lucruri. Unul era telefonul celular, cu care să-l sun pe Mordecai îndată ce-aş fi fost arestat. Celalalt era un teanc de bancnote împăturite — douăzeci a cîte o sută de dolari — pe care să le folosesc pentru cauŃiune şi, dacă aveam noroc, să o întind de acolo înainte de a ajunge în celulă. Am parcat la două străzi distanŃă de clădirea unde mă mutasem şi am verificat cu privirea toate maşinile goale din jur, pîndind o prezenŃă dubioasă Am reuşit să ajung înăuntru neatins, fără să fiu prins. Adusesem în salon două şezlonguri şi o cutie de plastic pe care o foloseam drept măsuŃă pentru cafea şi scăunel pentru picioare. Aşezasem televizorul deasupra unei alte cutii. Mă amuza numărul mic de mobile şi eram hotărît să păstrez locul acesta numai pentru mine. Nimeni nu trebuia să vadă cum trăiam. Mă sunase mama. Am ascultat înregistrarea mesajului ei. Atît ea cit şi tata erau îngrijoraŃi din cauza mea şi doreau să vină în vizită. Discutaseră cu fratele meu Warner şi era posibil să vină şi el. Aproape că îmi imaginam felul în care analizau noua mea viaŃă. Cineva trebuia să mă aducă pe drumul cel bun. Mitingul pentru Lontae era ştirea zilei la jurnalul de la ora unsprezece. Se prezentau prim-planuri cu cele cinci sicrie

negre aşezate pe treptele Primăriei; urmau alte imagini, de mai tîrziu, din timpul marşului pe străzile oraşului. Părea să fie mai multă lume decît crezusem eu — se estimau cinci mii de participanŃi. Primarul nu avea de făcut nici un comentariu. Am închis televizorul şi am format numărul lui Claire. Nu mai vorbisem de patru zile şi m-am gîndit să fiu politicos şi să sparg gheaŃa. Din punct de vedere legal, eram încă soŃ şi soŃie. Ar fi fost frumos să luăm masa împreuna, eventual peste o săptămînă. La celălalt capăt al firului, telefonul a zbîrnîit de trei ori înainte ca o voce străina să răspundă fără chef. Era vocea unui bărbat. Pentru o clipă, am rămas prea uluit ca să pot răspunde. Era unsprezece şi jumătate, într-o joi seara. Plecasem de mai puŃin de o săptămînă. Cît pe ce să închid, dar apoi mi-am recăpătat controlul şi am cerut cu Claire. — Cine întreabă? s-a interesat tipul. — Michael, soŃul ei. — E la duş m-a anunŃat el cu o undă de satisfacŃie în glas. — Spune-i că am sunat, l-am rugat, şi am închis cît am putut de repede. Am măsurat cele trei camere în lung şi în lat pînă la miezul nopŃii, pentru ca apoi să mă îmbrac din nou şi să plec la plimbare, pe frigul de afară. Cînd o căsnicie eşuează, îŃi imaginezi toŃ felul de scenarii. Fusese vorba doar de înstrăinare sau era ceva cu mult mai complicat? Oare eu nu observasem semnele? Era acel tip un amic întîmplător, o aventură de o noapte, sau erau împreună de mai mulŃi ani? Era cumva vreun doctor în călduri, însurat şi cu copii, sau un student tînăr şi viril care îi oferea ceea ce nu primise de la mine? Îmi repetam că nu contează. Noi nu divorŃam din motiye de infidelitate. Era prea tîrziu să mă întreb dacă îşi făcuse de

Ruby mă aştepta. în principal pentru că prezenta o fotografie mărită a celor cinci sicrie ce păreau să plutească peste masele de oameni.cap. Aşa că i l-am citit eu. la unul dintre birourile din camera de la intrare. ce să zic! La două noaptea. în faŃa uşii. Am curăŃat tăblia biroului şi am pus cafeaua şi gogoşile. ocupa toată jumătatea de jos a paginii şi i-am citit lui Ruby tot. m-am trezit în Dupont Circle. cuvînt cu cuvînt. Claire putea să se ducă la naiba. Avea ochii mai roşii decît de obicei şi nu mai zîmbea la fel de uşor. ca de obicei. pur şi simplu. desfăcîndu-mi ziarul. dar nici nu-mi păsa. ignorînd chemările homosexualilor şi păşind printre bărbaŃi înfofoliŃi în zdrenŃe şi pături şi adormiŃi pe bănci. Oricare era motivul. — Nu. Ei nu-i plăceau cele cu ciocolată. Din partea mea. Ne-am aşezat. Era un capitol încheiat. cu litere de-o şchioapă. ea îmi sorbea fiecare vorbuliŃă. — Citeşti ziarele? am întrebat-o. aceleaşi reguli se aplicau şi în cazul ei. Era periculos. dispăruse din viaŃa mea. Am început cu prima pagina. preferîn-du-le pe acelea umplute cu fructe. împreună cu două cafele mari şi un ziar. am cumpărat o cutie cu douăsprezece gogoşi asortate dintr-o cofetărie Krispy Kreme. Dacă eu eram liber să umblu după femei. Auzise vorbindu-se despre moartea familiei . Căsnicia luase sfîrşit. tremurînd de frig. Titlul. acela pe care se găseau mai puŃine teancuri de dosare de mult uitate. — Cît de bine ştii să citeşti? — Nu prea bine. credincioasă. Da. Cîteva ore mai tîrziu.

Burton şi detaliile o fascinau. nu? — Sigur. — Aş putea să mor şi eu la fel? m-a întrebat. dacă aşa l-ai putea vedea pe Terrence? Îşi lăsă capul să alunece într-o parte şi mă privi ciudat. dar însemnat. — Cum adică? — Ai putea îngheŃa de frig. — Pot sa te ajut să-l revezi pe Terrence şi să devii o parte . trebuie să scapi de droguri. mă rugă ea. Numai dacă maşina ta are motor şi dacă porneşti radiatorul. Era un pas mic. Ai fi de acord să faci asta? — Poate. — Măcar de-ar avea radiator. În noaptea în care murise Ontario şi familia lui. — Nu te duci niciodată într-un adăpost? — Niciodată. Am dreptate? — Da. — Ca să scapi de droguri. afară erau minus douăsprezece grade. — Nicăieri. Şi-a şters gura cu un şerveŃel şi a sorbit din cafea. — Ai fi de acord să te muŃi într-un adăpost. va trebui să stai într-un centru de dezintoxicare cîtva timp. — Atunci. Mă îngrop în ele. — Mai spune o dată. Cum supravieŃuise Ruby? — Unde te duci cînd afară e foarte frig? am întrebat-o. — Nu. — Ai putea muri din cauza expunerii. — Stai în maşină? — Da. — Cum faci că nu îngheŃi? — Am pături destule. răspunse ea. S-ar putea. — Vrei să-l vezi pe Terrence.

— Cum aş putea? m-a întrebat ea. toate articolele din ziar. avertiza autorul. Începuse o ploaie uşoară şi rece. cu mare atenŃie. în umbra Capitoliului american. oferea . incapabila să mă privească în ochi. aşa că am dus-o pe Ruby cu maşina pînă la următoarea ei oprire din acea zi. Astăzi au două întruniri. łinea paharul de cafea strîns în mîini. Se deschidea la şapte dimineaŃa. Dar trebuie să scapi de droguri şi să nu te mai apuci din nou. lăsînd aburul să-i atingă faŃa. cu mulŃi ani în urmă. dar o fascinau informaŃiile despre oraş. unul după altul. Un lung editorial înfiera Congresul şi consiliul municipal pentru că nu reuşeau să găsească fonduri pentru a-i ajuta pe oamenii străzii.din viaŃa lui. Cîndva. în fiecare zi. Vreau să te duci şi să te înscrii la amîndouă grupurile. ca un copil căruia îi faci morală. se închidea la patru după-amiaza şi. Centrul Naomi pentru Femei era o clădire terasată. Alte Lontae aveau să urmeze. îşi bea cafeaua şi asculta. — Am vorbit cu directoarea de acolo. Poartă numele de AA/NA. AlŃi copii aveau să moară în stradă. Ruby ronŃăia gogoşi. ÎnŃelegea articolele despre delictele comise în oraş. Ruby a încuviinŃat. — Mergi la Naomi's astăzi? — Da. cel puŃin. Directoarea o să-mi dea un telefon. pentru alcoolici şi consumatorii de droguri la un loc. PuŃin îi păsa de afaceri externe şi sport. care era de acord cu fiecare propoziŃie. se dusese la vot. în zona de nord-vest. Am parafrazat totul pentru Ruby. aşa că digera uşor politica districtuală. cum îi citeam. nu în acel moment. cu patru etaje de pe Strada 10. amplasata printre alte clădiri cu destinaŃii similare. Nu aveam de gînd să împing lucrurile mai departe.

am sta de vorbă cu directoarea Centrului. o descriere fizică şi faptul că avea soŃie şi patru copii. E hispanic. Spune-mi tot ce ştii despre persoana respectiva. — Salariul aproximativ? — Treizeci şi cinci de mii pe an. cînd Sofia a bătut la uşă şi a intrat fără să aştepte răspuns. — Te pot ajuta eu. — Ah. Lucram din greu la mine în birou. Am reflectat o clipă şi mi-am amintit de Hector. Din cîte ştia Megan. łinea în mînă un blocnotes. ultimul loc unde fusese angajat. Jumătate dintre femeile ajunse acolo erau bolnave mintal. Cînd am plecat. activităŃi sociale şi consultanŃă juridică pentru orice femeie fără adăpost care ajungea acolo. Ruby nu suferea de nici un fel de boală infecŃioasă. Discret. Ruby era o clientă obişnuită şi a fost întîmpinată călduros de prietenele ei cînd a intrat.hrană. — Mordecai spune că eşti în căutarea cuiva. dacă stă în Bethesda. da. aşa că probabil e catolic. gata să ia notiŃe. femeile se adunaseră în salon. jumătate sufereau din cauza abuzului de droguri şi cam o treime sufereau de SIDA. duşuri. Am conspirat împreună pentru a o ajuta pe Ruby să scape de droguri. cîntînd. — Vîrstă? — Cred că treizeci de ani. Cu salariul ăsta. Aşa este. — Din patru copii. îmbrăcăminte. adresa. S-a aşezat pe scaun şi a început să noteze în grabă tot ce-i dictam eu: numele. începu ea. e foarte probabil ca măcar unul să fie la şcoală. . m-aş mira să frecventeze şcoli private. o femeie tînără pe nume Megan.

A sunat şi la dio-ceza catolică. i-am spus. Dădea bună ziua în engleză. — Nu mă întreba. după lăsarea întunericului. Vrei adresa lor nouă? — Cît durează? — N-o să fie uşor.? am îngăimat.. Pot totuşi să te ajut să-Ńi faci o idee. bătînd la uşile vecinilor. fapt ce a dus la o nouă serie de telefoane. Firma Drake & Sweeney avea peste o sută de avocaŃi în filiala de la Chicago. lîngă lac. Ai nevoie de adresă? — Cum ai reuşit să. a deschis o agendă rotativă pe trei rinduri şi a început să răsfoiască filele. Sofia a plecat şi. în mare grabă. Birourile erau amplasate într-un zgîrie-nori. întorcîndu-se la biroul ei. de două ori. aşteptînd să-i ceară sfatul. sperînd să nu mă împuşte nimeni. Iar ea vorbise o oră la telefon şi găsise persoana lipsă. O oră mai tîrziu. Îmi propusesem să-mi mai pierd cîteva ore. De la un prieten al unui prieten de-al lui. Poate mai tîrziu. enervînd paznicii. DiscuŃia a trecut repede pe spaniolă. MulŃumesc. Cel puŃin şase clienŃi stăteau în picioare lîngă fereastra dinspre intrare. Cu plăcere. Holul de la intrare era înalt cît două-trei . de la biserică. Au urmat şi alte telefoane. a revenit în faŃa uşii mele şi m-a anunŃat: — S-au mutat la Chicago. La un moment dat. Fusesem şi eu acolo. în frig. pentru nişte cazuri antitrust. aşa că n-am înŃeles nimic. mi-am pierdut interesul pentru ceea ce făcea.. — Nu acum. Primul ei telefon s-a îndreptat spre serviciile poştale. — Cu plăcere. uitîndu-mă la ea fără să-mi cred urechilor. cerea să vorbească cu persoana pe care o cunoştea şi revenea la limba ei maternă. S-au mutat în weekend.Mai e ceva? Nu-mi mai venea nimic în minte.

şi a observat ceea ce părea să fie o maşină fără .etaje. observă fiece mişcare. pe Strada Q. cu fîntîni şi magazine în tot locul. staŃiile de autobuz şi vitrinele magazinelor. O armă se descarcă în depărtare şi ei ştiu unde anume. cu lifturi care urcau în zigzag. oprindu-se să privească o maşină blocată în trafic. parchează la colŃul străzii şi ei se uită după ea. ca orice santinelă. i-a spus Sofiei unul dintre clienŃii noştri. 26 Oamenii fără adăpost sînt apropiaŃi de strada. Femeia s-a dus pînă la uşa de la intrare. pe un teren familiar. iar ei îl recunosc. Aud sunetele străzii. pînă cînd pleacă. zi după zi. O maşină frumoasă. un nou traficant de droguri la colŃul străzii. hidranŃi. ascunşi sub pălării şi şepci ori sub copertinele din faŃa vreunei farmacii şi. capacele de la canalizare. oprindu-se să-şi vorbească pentru că timpul nu înseamnă prea mult. s-a uitat spre sud. o figură necunoscută pe teritoriul lor. de curbe şi rigole. Se aşeză pe trotuare. de pavaj. gunoi. Era locul perfect pentru a-l ascunde şi a sta cu ochii pe Hector Palma. PoliŃia e afară. adulmecă mirosul motoarelor Diesel de la autobuzele oraşului şi cel al uleiului prăjit din bodegile ieftine. cu plăcuŃe de înmatriculare din Virginia sau Maryland. de beton. Un poliŃist fără uniformă aşteaptă într-o maşină fără însemne oficiale. Acelaşi taxi trece de două ori pe lîngă ei într-o oră şi ei îl recunosc. Se mişcă încet.

— Ar fi frumos. am repetat eu. pe de alta. Am încercat să par calm. mi-a explicat el. Dar am vorbit cu Procuratura toată după-amiaza. a anunŃat Sofia. m-a anunŃat Mordecai pe un ton solemn. — Am dat un telefon. îşi închideau birourile cît puteau de repede. ca şi cum ar fi avut vreo importanŃă. Era vineri după-amiaza şi birocraŃii oraşului. Îmi schimbam greutatea de pe un picior pe celălalt şi încercam să-mi ascund frica. aşa că s-a dus la Mordecai. care şi-aşa abia dacă se mişcau într-o zi normală. Ar fi frumos din partea ta dacă te-ai preda singur. — La colŃ. ca şi cum n-ar fi contat. — Nu e nici o surpriză. — Poate te caută pe tine. PoliŃiştii şi procurorii erau duşmanii lui naturali. Hai să terminăm o dată cu asta! — Am sunat pe cineva la Procuratură. Nu vedeam decît feŃe împietrite împrejur. le-am spus. — Cred că te aşteaptă poliŃia. pentru că mă luptam cu cartelele de alimente. Maşina era tot acolo. i-am zis. Prima mea reacŃie a fost să mă ascund sub masă dar. n-am făcut-o. bineînŃeles. pe de o parte. Eu habar nu aveam de nimic. Mordecai nu-şi făcea prieteni în astfel de medii. Un delict! închisoare! Un tip alb.însemnele poliŃiei. Au un mandat de arestare pe numele tău. — Au două sute de avocaŃi. aruncat în groapa cu lei. mi-a spus Mordecai. şi vorbeam cu procuratura. frumos. — Unde? l-am întrebat. Am alcătuit în grabă un plan de bătaie. Se întîmplă mereu. Pîndesc clădirea de mai mult de o oră. Sofia trebuia să . Ha-ha. Nimeni nu mă ascultă. A mai stat o jumătate de ora şi a verificat din nou.

— Bună. drept ripostă. iar eu m-am aşezat la birou. nu m-am gîndit nici o clipă că. Mordecai a ieşit din birou. cînd fiecare cuvînt pe care îl rostea primea. lîngă masa ei de lucru. fudul ca un atlet îmbătrînit. Gasko.sune un responsabil cu cauŃiunea. locotenentul Gasko şi-a făcut apariŃia însoŃit de doi dintre oamenii lui. Şi iată-l acum. pe care abia aştepta să mi le arunce în faŃă. . Pentru domnul Brock. s-ar putea să-i facă plăcere să mă aresteze. Tot mai cauŃi dosarul acela? — Nu. La prima mea întîlnire cu Gasko. i-am spus. Era posibil să nu rezist un weekend în închisoarea districtuală. o anunŃă el pe Sofia chiar în momentul în care eu intram în camera din faŃă. răspunse Gasko. Astăzi. incapabil să mă mişc. Ceea ce nu se spunea era evidenŃa — era vineri după-amiază. într-o bună zi. — Mda. nu. Exact la ora patru. împietrit. iar eu urlam. care să ne aştepte la închisoare. Sofia stătea în picioare. — Ai mandat? îl întrebă Mordecai. reuşind să zîmbească şi să-şi arate dispreŃul. zîmbind la rîndul meu. un comentariu caustic din partea mea. cînd eu eram un avocat sigur pe el. — Trebuie să-l văd pe domnul Brock. N-am avut mult de aşteptat. să gîndesc sau să fac orice altceva. Toată lumea privea pe toată lumea. Mordecai urma să caute un judecător care îi era prieten. Ńinînd în mînă şi mai multe hîrtii împăturite. aici de faŃă. Au plecat amîndoi să dea telefoane. cînd el percheziŃiona locuinŃa lui Claire. decît să stau cu urechile ciulite la orice scîrŃîit venit dinspre uşa de la intrare. iar Gasko un poliŃist netrebnic. le scriam numele şi ameninŃam cu tot felul de procese dure împortiva lui şi a oamenilor lui. în acelaşi timp.

poliŃiştii dînd buzna în clădire şi ieşind din nou afară. — Vai. Ńinîndu-mă pe mine cu mîinile prinse în cătuşe. — Eu sînt avocatul lui. A luat mandatul de arestare din mîna lui Gasko. Unul dintre gealaŃi a scos nişte cătuşe de la brîu. Sofia era la telefon şi asta mă liniştea mai mult chiar decît faptul că ştiam că Mordecai se va afla undeva. i-a răspuns Gasko. pe scaunele pe care aşteptau întotdeauna clienŃii. în vreme ce mie mi se puneau cătuşele. mulŃumesc. fără marcaje. parcată la colŃul străzii. măcar în aparenŃă. maşina murdară. Cătuşele erau prea strinse.Am ridicat din umeri şi i-am zis: — Să mergem. Trei dintre clienŃii noştri au văzut toată scena. a anunŃat Mordecai. Dar am să te scutesc de oboseala asta. dar durerea era suportabilă şi doream să-mi păstrez o atitudine nonşalantă. sau cel puŃin mai strinse decît trebuia. . a anunŃat Mordecai. în urma mea. am păşit pe pavaj. — Vin şi eu din urmă. care intraseră ca să stea puŃin de vorbă cu Sofia. Stăteau jos. şi au rămas cu gurile căscate cînd am trecut pe lîngă ei. — Voi fi fericit să-mi aduc clientul la secŃia de poliŃie. Eu eram decis să-mi păstrez sîngele rece. — Unde îl duceŃi? — La sediul central. studiindu-l atent. Unul dintre gealaŃi m-a strîns de cot şi m-a împins afară pe uşă. trei domni ai străzii total inofensivi. Vreau să văd documentele. mi-a spus Mordecai. nerăbdător să urc în maşina lor. Oamenii străzii au văzut totul — maşina luînd poziŃie. cu mîinile la spate şi încheieturile strivite sub oŃelul rece.

Eu m-am lăsat în jos. MulŃi oameni celebri fuseseră arestaŃi. pe Strada 14. fără lumini sau sirene şi. Martin Luther King a stat în închisoare de cîteva . Drake & Sweeney nu şi-ar fi pierdut timpul cu poliŃiştii.— Au arestat un avocat. atîta timp cît nu începea să pună întrebări. aşa aş face. — Atunci. aşezîndu-şi cizma de cowboy pe celălalt genunchi. răspunse Gasko sarcastic. Procurorul mi-a spus că se fac presiuni asupra lui ca să fii prins. preferau să discute pe limba lor cu procurorul-şef. — Bine. Avem o sută patruzeci de crime nerezolvate în oraş. desigur. — Ce pierdere de vreme. lîngă mine. fără pic de respect pentru semnele de circulaŃie sau pietoni. iar noi trebuie să ne pierdem timpul cu tine. tîlhari la fiecare colŃ de stradă. — Dacă ar fi după mine. Eram de acord cu evaluarea lui. — A victimelor. mi-a spus Gasko. Dar se pare că ai călcat rău de tot pe bătătură pe cineva. lasă-mă să plec. Gasko? l-am întrebat — Nu. traficanŃi care îşi vînd drogurile prin şcoli. era greu să te gîndeşti la nişte avocaŃi bogaŃi şi să Ńi-i imaginezi ca pe nişte victime ale unui delict. — Încerci să-mi iei un interogatoriu. — Presiuni din partea cui? l-am întrebat. Am încercat să mi-i amintesc. unul altuia şi vestea avea să se răspîndească rapid în lumea străzii. Gealatul Numărul Unu ne purta spre sud. aveau să-şi şoptească. Nu-l preocupase avertismentul Miranda şi nici nu avea de ce. privind în gol şi încercînd să resimt şocul. Dar ştiam răspunsul. Gasko s-a aşezat în spate. în curînd. i-am spus eu.

puteam să fiu înregistrat şi să ies pe cauŃiune înainte de ora de vîrf a zilei. Aşteptarea luase sfîrşit. Şi toŃi supravieŃuiseră. Nu eram sigur de reacŃia lui . Mai erau Boesky şi Milken şi alŃi hoŃi celebri. Dimpotrivă. În plus. condamnat la închisoare pe viaŃă. sau chiar pînă luni. PărinŃii mei vor suferi enorm. un soi de teamă pe care n-o mai simŃisem niciodată în viaŃă.ori. Prietenii mei vor clătina din cap şi se vor întreba ce aş mai putea strica în viaŃa mea. acesta nu era un raid de noapte. închişi. ToŃi fuseseră arestaŃi. Se puteau crea tot felul de întîrzieri. Se puteau pierde documente. care cu siguranŃă că m-ar fi Ńinut în celulă pînă dimineaŃa. Exista un judecător din Memphis. o cunoştinŃă de-a mea din colegiu ajunsese la corecŃional. Cu puŃin noroc. prinşi la volan sub influenŃa alcoolului. duşi la sediul poliŃiei. ora era rezonabilă. se întîmpla ceea ce trebuia să se întîmple. SimŃeam un fel de uşurare. Puteam ajunge într-o celulă aglomerată. Mai exista totuşi şi un element de spaimă. plină de oameni neprietenoşi sau periculoşi. Se va afla că am fost arestat. nu mai era nevoie să privesc mereu în spate. Puteam să renunŃ la fugă şi la încercarea de a mă ascunde. un fost client se afla în penitenciarul federal. agăŃînd prostituate sau deŃinînd droguri? Fuseseră aruncaŃi pe bancheta din spate a maşinilor de poliŃie şi duşi ca orice criminali de rînd. CauŃiunea putea fi amînată pînă sîmbătă sau duminică. pentru că. pentru evaziune fiscală. ale căror nume îmi scăpau. Multe lucruri puteau decurge prost la închisoarea districtuală. Bănuiam că pînă şi Mordecai simŃise încleştarea rece a cătuşelor pe mîini. li se luaseră amprentele şi fuseseră fotografiaŃi cu cîte un număr mic sub bărbie. în sfîrşit. Ce să mai spun de toŃi actorii şi sportivii celebri.

ca într-un film suprarealist. Urmează prelevarea amprentelor — biroul era ocupat. Gasko s-a întors. scoate totul din buzunare. uită-te la aparat. nu poliŃist. dar. Am închis ochii şi am încercat să-mi găsesc o poziŃie confortabilă. dar. lipeşte-te de peretele marcat. din cîte observam eu. N-a fost nevoie de telefon. Uşile au devenit mai grele cînd am coborît spre celule. de la un ghişeu la altul. m-a dus la amprente şi a privit atent cum mi se pune cerneală pe degete şi acestea sînt apăsate pe foaia de hîrtie. într-un frumos costum bleumarin. deşi Gasko nu-l văzuse. nu trebuie să zîmbeşti dacă nu doreşti. nimeni nu-i dădea atenŃie. evident beat şi cu o vînătaie pe obrazul stîng. în stadii diferite de înregistrare. strada . mai ales acum cînd un gigolo îi Ńinea companie. O faŃă albă. Mai întîi. împreună cu Gasko. scoate pantofii. Timpul trecea şi am început să intru în panică. Locul era înŃesat de poliŃişti. am trecut. Afară se întunecase. semnează un formular.Claire. ca pe un debil mintal. în timp ce el s-a dus să-şi caute o cafea. AlŃi arestaŃi. începea şi vremea delictelor şi închisoarea avea toate şansele să se aglomereze. weekend-ul începuse. Avocatul meu se afla pe aproape. simŃindu-mă ca un căŃel rătăcit. aşa că Gasko m-a prins cu cătuşele de o bancă din hol. Nu te uita la oamenii ăştia. ca şi mine — tînăr. inventarul. Mai departe. lucru imposibil de realizat cînd stai aşezat peste mîini. înainte de ora cinci? Tipul Ńipa şi ameninŃa. Cum e posibil să te pileşti într-o vineri. ci un acuzat. Apoi din profil. răguşit şi cu limba împleticită. treceau pe lîngă mine. fotografiile. Într-un tîrziu a plecat. Mergeam în direcŃia greşită. Înregistrarea arestării a trecut ca prin ceaŃă. la capătul holului. te rog.

aşa că îi vedeam pe prizonierii de alături şi de pe cealaltă parte a culoarului. fără să mă simt jignit. toŃi mult mai tineri decît mine. mîini şi braŃe ieşeau prin gratiile celulelor. s-a deschis o uşă — una cu rînduri de gratii pe ambele părŃi. a mormăit ceva şi mi-a arătat detectorul de metale. — Cred că avocatul tău se ocupă de asta. gratii la ferestre şi gardieni ocupaŃi. apoi l-am văzut şi pe al cincilea. Şiruri de bărbaŃi priveau în urma noastră.rămase în urma noastră. Coffey verifica fiecare celulă. Peretele din spate era din cărămida arsă şi. ca să nu fiu în pericol de a-mi atinge vreun tovarăş de celulă. Negasind nimic. eu rămăsesem lîngă uşă. Pe holul strimt. întins pe poliŃa de sus. La început am numărat patru. cu trei laturi acoperite doar de grilaj. se zărea o mică toaletă. Am lăsat privirea în jos. Tipul de pe poliŃa de sus s-a ridicat în capul oaselor şi şi-a lăsat picioarele peste margine. care m-a împins la perete. prin care am trecut. încercînd să par calm şi fără frică. S-a auzit un bîzîit. Erau două paturi pentru şase persoane. Vedeam deja gratii în faŃa mea. înarmaŃi cu puşti. Tovarăşii mei de celulă erau toŃi negri. . Ne-am oprit la a treia celulă pe dreapta. M-a dat pe mîna sergentului Coffey. Celula era mică şi pătrată. ToŃi cinci mă priveau. încercînd cu disperare să-mi găsesc un loc de stat pe podea. O uşă s-a auzit închizîndu-se cu zgomot în urma mea şi rugăciunea pentru o eliberare rapidă mi s-a risipit în neant. credeam că numără trupuri. într-un colŃ. legănîndu-le pe sub nasul celui aflat dedesubt. — Nu am dreptul la cauŃiune? l-am întrebat în cele din urmă. mi-a desfăcut picioarele şi m-a percheziŃionat de parcă ar fi căutat un bănuŃ. Coffey a închis uşa cu zgomot în urma mea. mi-a răspuns Gasko.

pe culoar. apoi m-am uitat în altă parte. Au trecut cîteva minute. cineva vomita în depărtare. întrebînd ce s-a întîmplat. care îl loveau în cap. — PăstraŃi liniştea! i-a avertizat el şi a plecat. Nu ştia nimeni. Mi-am ridicat privirea. veche. Ceasul. a început o luptă. s-a deschis o uşă şi Coffey şi-a făcut din nou apariŃia. am mormăit. Coffey s-a îndreptat spre celulă. mi-a spus. Cu siguranŃă că nu merita . — MulŃumesc. Alte glasuri îi încurajau şi întreaga aripă a închisorii începea să semene cu un vulcan. Le-am ignorat privirile şi mi-am găsit un loc pe podea. Mai jos. nimeni nu văzuse nimic. pe care o purtam zilnic la blugi şi la pantalonii kaki — îmbrăcămintea mea de radical. La două celule mai departe. Lupta a încetat rapid. înghesuit într-un colŃ de doi negri masivi. Haina era o jachetă bleumarin. Nu aveau arme sau cuŃite. eu nu aveam nimic la mine în afară de haine. M-a atins uşor pe pulpă cu picioarele lui goale. Nu era plăcut să fii alb în acel moment. Presupuneam că e mai sigur să stau lîngă uşă decît în spatele celulei. cineva urla după paznic. banii — şi tot ce mai aveam la mine — fuseseră luate şi inventariate. telefonul celular. încercînd să nu par sarcastic sau cît de cît provocator. Unul dintre tovarăşii mei de celulă s-a ridicat în picioare şi s-a îndreptat spre mine. — Frumoasă haină.Slavă Domnului că nu aveau arme! Slavă Domnului că îi venise cuiva ideea să instaleze un detector de metale. BeŃivul a început să geamă. cu un baston în mînă. S-a auzit un fluierat ascuŃit. printre barele metalice şi paturi l-am zărit pe beŃivul cu faŃa albă şi costum bleumarin. El se uita fioros la mine şi am ştiut că mi-a sosit ceasul. portofelul. întins pe burtă. cu spatele lipit de uşă. iar beŃivul a rămas nemişcat.

împreună cu ceilalŃi. Erau gata de bătaie. fiecare aşteptîndu-l . Făcea pe nebunul şi căuta să-i impresioneze pe ceilalŃi cu bravada lui. Era o poziŃie defensivă. Dacă mă lovea sau mă împingea. era zvelt şi înalt. să vadă mai bine. Tipul avea vreo optsprezece. Primul tip mi-a lovit piciorul şi. — N-ar strica un cadou. s-a mai apropiat puŃin.să-mi dau viaŃa pentru ea. pentru că nu avea unde să fugă. — Vrei să Ńi-o împrumut? l-am întrebat. — Nu. — Şi ce trebuie să fac eu? l-am întrebat. a intervenit şi tipul care stătuse pe poliŃa de sus. mi-am zis. Orice rezistenŃă i-ar fi incitat şi pe ceilalŃi patru şi s-ar fi distrat grozav luîndu-l la pumni pe băiatul alb. — Frumoasă haină. închizînd semicercul din jurul meu. Un al treilea a păşit în faŃă. mi-a spus el. Tipul de pe poliŃa de sus a sărit pe podea şi a făcut un pas spre noi. — Omul astă zice că ai o haină frumoasă. — MulŃumesc. am repetat şi eu. care îşi petrecuse toată viaŃa pe străzi. — Omul zice că el n-are o haină aşa de frumoasă. dîndu-mi încă un ghiont cu piciorul. nu aveam de gînd să ripostez. — Eu nu am o haină aşa de frumoasă. — Iar eu i-am mulŃumit. fără să-mi ridic privirea. fără pic de grăsime — probabil membru al vreunei bande. Mi-am tras picioarele mai aproape de bărbie. N-are cum să se poarte ca un pungaş amărît. Aş fi fost prada cea mai uşoară pe care pusese vreodată mîna. a insistat el. Nu putea fura haina. nouăsprezece ani. numai ca să mă provoace. adăugind un ghiont cu piciorul.

îmi priveam tovarăşii de celulă şi încercam să ghicesc ce delicte comiseseră. omule. decăzut. hotărît să-l retumez. Priveam în jos. S-a pierdut în întunecimea celulei. Albul din celula de mai încolo făcea eforturi disperate să-şi revină şi o altă voce striga după paznic. hoŃi de maşini. frecîndu-mi ceafa. bineînŃeles. Eu. printre traficanŃi de droguri. — E ce doreşti tu. frecîndu-mi faŃa. fără pătură şi pernă? Podeaua era tot mai rece şi. De la capătul culoarului. luînd-o de jos. lăsîndu-mă ghemuit ca o minge. Şase puşcăriaşi într-o celulă. violatori. în calitatea mea de puşcăriaş. izbindu-se de gratii. pe două priciuri prea strimte. iată-mă acolo. La naiba! Am urlat. din cauza asta. — E un cadou? — Da. Şi totuşi. — PoŃi să iei nenorocita aia de haină. aşa ca mi-am scos repede jacheta şi am aruncat-o spre ei. cineva striga că vrea să doarmă şi am început să mă gîndesc ce s-ar putea întîmpla în acea noapte. Tot capul mă durea. nu i-am văzut piciorul. Trebuia să dormim pe jos. — MulŃumesc. Tîmpla îmi zvîcnea. i-am răspuns. deşi nu aveam idee cit e ceasul. M-a lovit brutal peste tîmpla stîngă şi capul mi-a zvîcnit spre spate. Minutele treceau. aşezat în colŃul meu.pe celălalt să înceapă. continuînd să evit contactul vizual. l-am anunŃat pregătindu-mă de atac. Pungaşul care îmi luase haina n-a pus-o pe el. dar nu curgea sînge. i-am spus. — Nici o problemă. probabil chiar . — E un cadou? m-a întrebat primul tip. S-au retras. Dacă nu mai trebuia să suport şi alte injurii. mă puteam considera norocos. împrumutasem un dosar.

începînd îndată să le desfac şireturile. Nu-mi era foame. . i-am răspuns. dar ce s-ar fi întîmplat dacă îmi venea să mă duc? Unde era apa de băut? Elementele de bază deveneau cruciale. Poftim.şi criminali. — Ce mărime sînt? m-a întrebat el. pentru cros. — Frumoşi pantofi. Le-am făcut repede vînt şi tipul i-a luat imediat. să pătrundă în închisoare la ora şapte. Nu aveam nevoie de toaletă. a spus primul. Pentru prima dată. Mordecai a reuşit. Blugii şi lenjeria nu vă trebuie? îmi venea să-i întreb. s-a auzit o voce care m-a făcut să tresar. Pantofii în cauză erau o pereche de Nike vechi. Mi-am ridicat privirea şi am dat de alt tip care mă privea de sus. regretam că nu sînt încălŃat cu mocasinii obişnuiŃi în cariera mea precedentă. Nu aveam periuŃă de dinŃi. Ńi-i fac cadou. Mi-au fost luaŃi. în cele din urmă. — MulŃumesc. Nu erau pantofi de baschet şi nu aveau de ce să-i atragă atenŃia colegului meu de celulă. — łi-i aduc eu. murdare. — Exact măsura mea. dar mă gîndeam la mîncare. — Patruzeci şi doi. mesajul era transmis şi recepŃionat. — N-ai dori să-i primeşti în dar? l-am întrebat. în drum spre ieşire. Coffey m-a adus din celulă şi. nu purta pantofi şi labele picioarelor lui erau cu mult mai mari decît ale mele. i-am răspuns. Era încălŃat cu şosete albe. m-a întrebat: — Unde sînt pantofii tăi? — În celulă. Ticălosul care îmi luase haina a venit mai aproape.

norocos că sînt . Coffey mi-a adus pantofii şi haina şi încarcerarea mea a luat sfîrşit. Vînătăile rămase de la accidentul de maşină aproape trecuseră. obicei pe care eram decis să-l continuu. Începusem să slăbesc. împreună.— MulŃumesc. suportabil. vreodată. în sac. Sofia mă aştepta afară. în efortul de a vedea dacă va deveni. plăteam un preŃ pentru drumul de la marea firmă la lumea străzii. în maşina ei. Dar mă simŃeam norocos că sînt în viaŃă. CauŃiunea era de zece mii de dolari. Sînt liber. Aveam şi o haină bleumarin. îmi pierdusem interesul faŃă de mîncare. la colŃul ochiului. 27 În termeni strict fizici. în al doilea rînd. I-am plătit o mie în bani gheaŃă şi am semnat nişte hîrtii. Aveam însă dubiile mele în această privinŃă. mi se părea normal să fiu un client obişnuit. în noaptea aceea. un ticălos de pe stradă a fost la un pas de a-mi sparge capul cu piciorul lui gol. m-am trezit de mai multe ori cu senzaŃia că o să-mi crape de tot. Mă durea spatele de la dormitul pe podea. altădată. am plecat de acolo cît am putut de repede. din două motive: nu-mi permiteam să mai frecventez restaurantele în care. Mordecai mă aştepta cu funcŃionarul care întocmea actele de cauŃiune. Am Ńinut mult timp gheaŃă la tîmplă şi. S-a uitat la obrazul meu stîng. dar înŃepeneala muşchilor şi a încheieturilor putea să mai dureze cîteva săptămîni. începuse să se umfle. — Te simŃi bine? — Minunat. Şi tocmai atunci.

Nu mai existau poliŃişti ascunşi în umbră. în afară de mine şi de cei care mă . cît mai repede. Dar despre asta puteam să-mi fac griji şi măi tîrziu. grăbindu-mă să cumpăr. Sîmbătă. de informaŃii oferite reporterului de către firmă. Furtul calificat nu era glumă. Se spunea că lucrasem la firmă şapte ani. Frica de necunoscut dispăruse. mai ales că eram vinovat. după ce coborîsem cîteva ore în iad. în secŃia antitrust. un ziar. Cui îi păsa. Numai firma deŃinea negativul. M-am aşezat lîngă tejghea şi am comandat o porŃie mare de cacao cu lapte. făcusem Dreptul la Yale şi nu aveam cazier. cel puŃin pentru moment. Prietenii mei de la Drake & Sweeney plănuiseră totul foarte bine. Singurul scop al articolului era acela de a mă umili şi. înainte de a fi salvat. era deschisă toată noaptea şi se afla pe strada Kalorama — o secŃiune din Adams-Morgan. Obiecte luate în cursul recentei mele despărŃiri de firmă. Suna ca o mică dispută — nişte avocaŃi care se ceartă pe documente. Pedeapsa maximă era de zece ani închisoare. Proprietari erau o familie de pakistanezi cam neciopliŃi. pentru broşura de recrutare comandată de firmă. AVOCAT ARESTAT PENTRU FURT CALIFICAT era titlul articolului din faŃa mea.întreg. reuşise. unde într-un loc erai în siguranŃă şi la cîŃiva metri mai încolo ajungeai să te temi şi de umbra ta. Apoi am deschis ziarul şi am găsit micuŃul articol din cauza căruia îmi pierdusem somnul. Pe pagina a doua din secŃiunea Metro apărea figura mea — o poză făcută cu un an înainte. Articolul avea patru paragrafe scurte. înainte de răsăritul soarelui. la obiect. Firma era a cincea ca mărime din Ńară — cu opt sute de avocaŃi în opt oraşe şi aşa mai departe. Cafeneaua din cartier avea laborator propriu de prăjituri. am ieşit din casă. din punctul ăsta de vedere. în primul rînd. pline. "Obiecte luate" — aşa era denumită prada.

A aruncat o privire spre punga de hîrtie cu mîncare şi mi-a răspuns: — Trebuie să dorm şi eu undeva. Fără efort. ea s-a dus direct la biroul care devenise al ei şi a aşteptat. A sărit în picioare cînd m-a auzit tuşind şi făcînd zgomot. aveau să încarce nota de plată a firmei RiverOaks. fără îndoială. — Da. care să-şi scrie cele patru paragrafe şi să aştepte pînă la confirmarea arestării mele. Am sărit . Ruby era flămîndă. am aprins luminile şi m-am dus să fac cafea. Fotografia şi articolul îşi găsiseră un reporter amabil. Pakistanezii nu făceau gogoşi cu fructe. Conform ritualului nostru. Ruby dormea pe prag şi. apropiindu-mă. care o interesa pe ea. — Credeam că dormi într-o maşină. Alternam articolele — citeam unul care mă interesa pe mine. — De ce dormi aici? am întrebat-o. Am descuiat uşa. cu echipa lor cu tot. apoi un altul. numai pentru că era clientul cel mai implicat. umplută cu tot ce avea. lumea era plină de prea multe poveşti adevărate. m-am întrebat de cînd se afla acolo. Era acoperită cu două-trei pături vechi şi îşi sprijinea capul pe o sacoşă mare de pînză. am cumpărat fursecuri şi am plecat cu maşina spre birou.cunoşteau? Momentul penibil avea să treacă. Am băut cafea şi am mîncat fursecuri la ziarul de dimineaŃă. Nu putea ieşi nimic din conversaŃia cu un om al străzii despre motivele pentru care dormea într-un loc sau altul. mi-i imaginam pe Arthur şi pe Rafter. în ore care. Ce lovitură pentru relaŃiile cu publicul! Patru paragrafe în ediŃia de sîmbăta a ziarului. plănuind arestarea mea şi urmările ei. În locul lor. De cele mai multe ori.

Sînt "curat". — Nu-i adevărat. Nu mă minŃi.peste cel despre mine. — Bine. Eu sînt prietenul tău şi avocatul tău şi am să te ajut să-l vezi pe Terrence. directoarea. Dar tu? I-a căzut falca. de la Naomi's. — Bine. Sînt "curată". şi-a ferit privirea şi a tăcut exact atît cît să evite adevărul. — Directoarea mi-a spus că ai plecat. Ruby. ŞedinŃa de dimineaŃă decursese fără probleme. Parcă s-a făcut şi mai mică şi. De ce ai plecat de la întrunirea de ieri-seară? — N-am plecat. — Trebuie să ajungi prima şi să pleci ultima. Nu avea nici un rost să mă las prins într-o dispută pe care nu o puteam cîştiga. . — Am crezut că s-a terminat. — Da. Dar tu? — Bine. Ruby nu se mai dusese la întrunirea AA/NA din seara trecută. Acum. — Cum te simŃi în dimineaŃa asta? am întrebat-o după ce am terminat cu ziarul. ai înŃeles? — Am înŃeles. Te duc eu acolo. mă sunase cam cu o oră înainte ca Gasko să-şi facă apariŃia. dar trebuie să-mi promiŃi că te duci la amîndouă întrunirile. — Astăzi te duci la Naomi's? — Da. Megan. — MulŃumesc. priveşte-mă drept în ochi şi spune-mi dacă eşti "curată". mi-a răspuns. a recunoscut: — Nu sînt. dar fugise de la cea de-a doua. — Promit. Dar nu te pot ajuta dacă mă minŃi. cu ochii în podea.

Centrul avea camere de odihnă şi . despre dezintoxicare şi renunŃarea la droguri şi. — Mi-am închipuit. din nou. puŃin mai încolo. Megan mi-a pus o cafea în bucătărie şi mi-a arătat cum era organizat Centrul. Dădea imediat dependenŃă şi eră teribil de ieftin. Se droga cu crack. Avocatul acela tînăr de la Mordecai a fost arestat. ca pe oricare dintre noi. pe drum spre Naomi's. A dat din cap şi a mai luat un fursec. doamnele de la Naomi's cîntau. i-am spus. Ah. în plus. într-un fost salon de coafură de lux. le-am auzit.— Iar directoarea va fi cu ochii pe tine. La răsăritul soarelui. Le-am urmărit cîteva minute. Brusc. abia putea să citească. mă simŃeam un intrus. al patrulea. — E o neînŃelegere. În sala mare de la primul etaj. dormea pe pragul uşii. doamnele se rugau. am simŃit cît de lipsită de speranŃă este dependenŃa. Ruby era copleşită de perspectiva de a rămîne "curată" timp de numai douăzeci şi patru de ore. nu? Am fost cît pe ce să trec pe roşu. Am vorbit despre Terrence. Oamenii străzii au propriul lor serviciu de informaŃii. ca şi cum i-ar fi păsat. Ruby mi-a spus: — Ai fost arestat. Vorbeam în şoaptă. Nici vorbă de ziare. aşa cum bănuiam. Începuseră să cînte fără ea. pentru că. Fiind singurul bărbat de acolo. Megan ne-a descuiat uşa de la intrare şi m-a invitat la o cafea. — De unde ştii? — Pe stradă se aud tot felul de lucruri. Cum putuse vedea ziarul? — Da. da. Au venit poliŃiştii şi l-au luat. îşi împărtăşeau problemele şi le ascultau pe ale altora. cînd urcam treptele de la Naomi's.

pentru a rămîne singure. Acum mă simt ca un nou-născut. nu-i aşa? — Cît ai stat în închisoare? — Vreo două ore. Mi-a zîmbit din nou. o mică grădină unde femeile deprimate se duceau adeseori. Pe urmă. de jos au izbucnit deodată acordurile unui cîntec vesel. de studentă la colegiu. uitîndu-se la perechea mea uzată de Nike. Al doilea etaj era ocupat de birouri. în apropiere de bucătărie. unde se adunau membrele AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi şi ale AsociaŃiei Narcomanilor Anonimi. dintr-o dată. privirile ni s-au întîlnit o clipă şi m-am gîndit: Ia te uită! Nu are verighetă pe deget. — Da. — Ce-i asta? m-a întrebat ea. minunat. Sînt frumoşi. — Partenerul meu de celulă dorea pantofii mei. în adîncul lor. — Ai avut o noapte grea. Mi-am privit încă o dată fotografia. deasupra urechilor. Biroul lui Megan se afla la etajul al treilea. I-a luat. în spate. Ochii căprui-deschis erau mari şi rotunzi şi era o plăcere să priveşti. M-a invitat înăuntru şi. arătînd spre tîmpla mea. foarte atrăgătoare şi era ciudat că nu observasem asta mai repede.duşuri la primul etaj. într-o tunsoare nostimă. Cînd am urcat pe scara îngustă. Era înaltă şi puŃin prea slabă. — Pe ăştia? m-a întrebat ea. Am trecut de faza de dezintoxicare. Părul roşu-închis era tăiat scurt. zîmbind. după ce m-am aşezat. centre de primire şi o cameră dreptunghiulară plină cu scaune. cu o zi înainte? . — N-a fost chiar aşa de rău. Mi s-a părut. Eram atras în cursă? Urcasem scările pentru alt motiv decît un tur al clădirii? Cum de nu observasem zîmbetul şi ochii ei. mi-a aruncat în poală un exemplar din Post. nu? m-a întrebat. mi-am refăcut viaŃa. cîteva clipe.

Pot deveni romantici în locuri ciudate. atunci cînd am ajuns eu. cum ar fi un adăpost pentru femeile fără adăpost. după nenumărate ore petrecute prin adăposturi. Directoare era o femeie tînără. M-a invitat să revin la prînz. pe nume Gloria. După o săptămînă de condus maşina prin zonele cele mai insalubre ale capitalei. să văd ce face Ruby. Următoarea mea oprire de sîmbătă dimineaŃă. în adolescenŃă. după Naomi's. Megan era impresionată de povestea "Domnului" şi de efectul său purificator asupra mea. Megan hotărîse să lucreze pentru săraci. Trebuia să recunosc că eu nu mă gîndisem niciodată la săraci. acolo se afla cantina cea mai apropiată de intersecŃia străzilor New York şi Florida. printre ele numărîndu-se DeVon Hardy şi Lontae Burton. aflată în apropiere de Universitatea Gallaudet Conform hărŃii mele. dar pentru a supravieŃui pe străzi. printre şi în mijlocul oamenilor străzii. care adora capitala. trebuia să mă arunc în lac şi să învăŃ să înot. Şi mai aveam o listă cu şaptesprezece persoane evacuate. Aveam o listă de aproape treizeci de adăposturi. unde fusese depozitul. pînă cu două săptamîni în urmă. puteam sta în grădină.Ne-am povestit fiecare viaŃa. cantine şi centre unde se perindau oamenii străzii. nu mai simŃeam nevoia să mă ascund în spatele lui Mordecai. a fost Biserica creştină Muntele Gilead. El era un scut nepreŃuit. . ori de cîte ori mă aventuram în oraş. care. AvocaŃii săracilor nu sînt diferiŃi de ceilalŃi oameni. Nu era vorba de o vocaŃie înaltă. Tatăl ei era preot baptist în Maryland şi un susŃinător al echipei Redskin. Dacă era soare afară.

mi-a făcut semn spre fundul de lemn şi m-a rugat să tai ceapa. Mi-a promis să fie mai atentă. A cercetat atent fiecare nume. Nu cunosc multe nume. Dacă se potrivea vreunul. tăia Ńelină şi se plîngea de faptul că nu veniseră voluntari. dar era în criză de timp. construită de o asociaŃie de care nu-şi mai amintea nimeni şi transformată. La unsprezece. Clinica înregistra orice pacient. în bucătăria lui Dolly. Singura spaimă din cursul dimineŃii am tras-o la CoaliŃia pentru Libertate. M-am pregătit să plec. Mişcările mele erau planificate. numele celor evacuaŃi împreună cu DeVon Hardy şi Lontae Burton. coada începea să se formeze în faŃa intrării. un aşezămînt privat în beneficiul celor fără adăpost. Cum nu venisem acolo ca să . Sînt atît de mulŃi. dar nu şi-a amintit de nici unul. era singură în bucătărie. — Noi nu le cunoaştem identitatea. dintr-o suflare. Pe cînd tăiam ceapa şi îmi ştergeam lacrimile de la ochi. cu greu. S-a arătat politicoasă.la ora nouă. i-am explicat. în Centru comunitar. de pe lîngă Rhode Island. Am băut ceai cu un preot catolic de la Misiunea Izbăvirii. mi-a spus el. Gloria mi-a mulŃumit şi a luat o copie a listei de nume. mi-a spus femeia. o sală de întruniri de masă. După ce m-am prezentat şi am reuşit. secretara urma să mă sune. aveam multe locuri unde trebuia să mă opresc şi prea puŃin timp. Era sîmbătă şi mi-a promis că luni îi va cere secretarei să verifice numele de pe lista mea în fişierele de pe calculator. Am stat de vorbă cu un doctor de la Clinica Capitol. ulterior. Un voluntar şi-a făcut apariŃia cu un sac de cartofi. Doar îi hrănim. în timpul viscolului. Cum putea refuza aşa ceva un avocat de bună-credinŃă al săracilor? O mai făcusem şi altă dată. să o conving că recomandările mele erau în regulă. i-am vorbit despre cazul la care lucram şi am rostit.

nu cunoşteam regulile. Director era pastorul Kip.manînc. — N-am venit aici ca să manînc! m-am răstit la el. deşteaptă şi foarte plăcută. (c) pregăteam procesul lor şi (d) se puteau obŃine daune materiale din asta. Era drăguŃă. furios. Nu ne-am simpatizat Cînd a înŃeles că (a) eram avocat. iar faptul că eram alb nu mă ajuta cu nimic. eram un frate cu ochii albaştri. M-a apucat brutal de braŃ — un nou act de violenŃă împotriva persoanei mele. a început să se gîndească la bani. furioşi. dintr-o dată. pur şi simplu am ignorat-o şi m-am îndreptat spre uşă. Mi-am pierdut treizeci de minute cu el şi am plecat jurînd să-l trimit la Mordecai. i-am explicat că mă aflam în celălalt capăt al oraşului şi că mai aveam o listă lungă de persoane cu care trebuia să mă întîlnesc. . Cum mă puteau confunda cu un om al străzii? Un voluntar păzea uşa şi. Erau flămînzi şi. Unii dintre bărbaŃii de la coadă şi-au închipuit că vreau să sar peste rind şi au început să mă înjure. şi-a închipuit că sînt un măgar. cu beretă roşie şi guler negru la cămaşă. Asta i-a calmat. la rîndul lui. (b) clienŃii mei erau familia Burton. Am sunat-o pe Megan şi m-am scuzat pentru prînz. Sînt avocatul celor fără adăpost. Ruby. ba dimpotrivă. Dar Megan avea o veste grozavă pentru mine. dintr-o dată. nu numai că supravieŃuise întrunirii de dimineaŃă a asociaŃiei. un tip micuŃ şi fioros. dar jurase să nu se atingă de droguri douăzeci şi patru de ore. Nu mai făcusem curte unei femei de aproape zece ani. Mi s-a permis să intru în clădire fără să mai fiu agresat. dar era ultimul lucru de care aveam nevoie. Fusese emoŃionant şi Megan văzuse scena din spatele încăperii. Drept justificare. Adevărul era că nu mai ştiam dacă nu cumva cochetează cu mine.

BineînŃeles. Ruby fusese de acord. Cu o lună mai devreme. AvocaŃii străzii trebuie să aibă răbdare. n-a fost zi în care să nu ia droguri. am stabilit contacte. Nu caută nici un fel de relaŃii umane. După-amiaza a fost la fel de ineficientă ca şi dimineaŃa. Megan avea cîteva idei.— În seara asta nu trebuie să rămînă în stradă. am schimbat căiŃi de vizită cu oameni cu care era posibil să mă reîntălnesc. şampon şi destule dulciuri ca să-i ajungă pînă în . către vest. În plus. dar ei nu lasă urme. din cînd în cînd prin adăposturi pentru cîte o masă sau o pereche de pantofi sau o pătură. săpun. îmi repeta Mordecai mereu. Nu vor ajutor. Participase la ambele întruniri. locuiau sub un acoperiş şi plăteau chirie. Într-un centru comercial de la periferie. DeVon Hardy şi Lontae Burton muriseră. am cunoscut multa lume. Era greu de crezut că restul de paisprezece persoane făceau parte din această categorie. am cumpărat perie şi pastă de dinŃi. s-a luminat la faŃă cînd m-a văzut şi a sărit să mă îmbrăŃişeze. deşi am aflat amplasarea tuturor adăposturilor din oraş. eu nu prea aveam cum să-i fiu de ajutor. Ruby mă aştepta în faŃa intrării de la Naomi's. Megan îi făcuse deja program pentru următoarele douăsprezece ore — nu avea voie să rămînă în stradă. De doisprezece ani. am ieşit din oraş şi ne-am îndreptat spre Virginia. mi-a spus Megan. Ai răbdare. cu maşina mea. Mai ramîneau paisprezece persoane care parcă intraseră în pămînt. Cei mai duri dintre oamenii străzii se aventurează. Am plecat împreună şi. Kelvin Lam rămînea singurul dintre cei evacuaŃi pe care fuseserăm în stare să-l localizăm.

. cel puŃin deocamdată. nici eu nu cunoşteam pe nimeni. Nu ieşise din cameră. mîncase o mulŃime de dulciuri şi se uita la televizor fără întrerupere. nefolosite. în Virginia. stătuse mult sub duş.toamnă. Se afla la treizeci de kilometri distanŃă. Nu avea nici o posibilitate să găsească droguri. nu eram nefericit. foarte curat. urmărind un meci de baschet al echipelor de colegiu. Eram mulŃumit de mine. eram sigur că voi fi solvabil. Am plătit cu o carte de credit. veşnic gata de distracŃie. Am verificat ce face Ruby. duminică dimineaŃă. dar nu complet falit. Orice apariŃie publică din seara aceea s-ar fi putut încheia rapid cu dureroasa întîmpinare: Hei. Am lăsat-o acolo. cu o bere şi o porŃie de pizza. cu instrucŃiuni stricte să stea în cameră cu uşa încuiată pînă cînd mă voi întoarce după ea. într-un mic orăşel aflat în apropiere de autostrada interstatală. Ne-am îndepărtat şi mai mult de oraş şi. Singur în locuinŃa mea. Locuiam într-un oraş cu un milion de locuitori şi zeci de tinere frumoase. Eram tînăr. prima zi din martie. atrase de centrul puterii politice şi. Telefonul a sunat de opt ori pînă să răspundă. unde nici ea. am găsit un motel nou. desigur mai puŃin bogat decît cu puŃină vreme în urmă. Aveam debaraua plină de haine frumoase. în ziar. în micuŃul orăşel Gainesville. nu cumva eşti tipul care a fost arestat? Te-am văzut dimineaŃă. care oferea camere cu un pat cu patruzeci şi doi de dolari pe noapte. Se simŃea grozav. aducîndu-mă în pragul disperării. aşa cum se spune. singur. 28 Sîmbătă seara.

poate. făcîn-du-mă să tresar. Dar tu? — Bine. Claire nu citea decît ziarele de duminică. Era Claire. Îmi plăcea ideea s-o ştiu îngrijorată. O voce plăcută de femeie m-ă întîmpinat cu un: — Salut. aşa că. fără pic de ironie în glas. pe un ton grav. închizînd sonorul televizorului. Dar nu-mi fac griji pentru asta. — Furtul calificat se pedepseşte cu pînă la zece ani. Şi poate că exista o şansă să fie şi îngrijorată pentru mine. ca mine? — A fost o experienŃă unică. şi nu a fost un furt. Probabil acelaşi doctoraş cu sîngele fierbinte. probabil plictisită şi. cineva i-l dăduse. nu? — Da. şi am fost îngrijorată. de dimineaŃă. — Cum te simŃi? — Nemaipomenit. Normal că asta fusese. Claire dorea să stea de vorbă şi. ocnaşule. care răspunsese la telefon ultima dată cînd sunasem. i-am spus şi i-am povestit totul. am ajuns la concluzia că era singură. telefonul celular din punga de plastic de lîngă pizza a început să zbîmîie. dacă sînt condamnat pentru un delict. însingurată.În pauza meciului dintre Duke şi Carolina. — Ai putea să-Ńi pierzi dreptul la practică? — Da. pe parcursul povestirii. i-am răspuns. începînd cu Gasko şi terminînd cu eliberarea mea. łi-am văzut faŃa zîmbitoare în ziar. — E vorba doar de un dosar. Era şi ea singură sîmbătă seara. dar încă nu eram pregătit să recunosc. — Bună. se întîmplă . — Cît de serioase sînt acuzaŃiile? m-a întrebat. dacă a văzut articolaşul despre mine. i-am răspuns.

nu mă gîndisem serios la pierderea licenŃei de avocat Poate că merita să reflectez la subiect. împotriva voinŃei mele. Camera ei se afla la parterul motelului. unde Megan şi echipa ei aşteptau noutăŃile. de care suferea. James. familia era optimistă. Ne-am interesat fiecare. întotdeauna. nu m-am gîndit la această posibilitate. Începuse tratamentul. Cine ştie ce-şi închipuiau. — E groaznic. O pereche de vreo şaizeci de ani şi-a făcut apariŃia dintr-o cameră aflată cu două uşi mai departe. — Sînt "curată"! mi-a spus cu un zîmbet larg. Ruby făcuse duş. . rămînînd cu ochii pironiŃi la meciul de baschet fără sonor şi recunoscînd în sinea mea. Ne-am întors în oraş şi ne-am dus la Naomi's. de familia celuilalt şi mi-am amintit să întreb de fratele ei.automat. N-o să se întîmple nimic. A ieşit afară. Ce-ai să faci în cazul ăsta? — Ca să fiu sincer. Am lăsat telefonul celular jos. pentru primele 24 de ore. Mike. în lumina soarelui şi m-a îmbrăŃişat. şi de boala lui Hodgkin. politicos. dar încă nu-mi găsisem destul timp. strălucea de curăŃenie şi îşi pusese hainele curate pe care Megan i le dăduse cu o zi înainte. că îmi era dor de ea. Au sărit să o felicite. De douăzeci şi patru de ore sînt "curată"! Ne-am îmbrăŃişat din nou. lîngă pizza. I-am mulŃumit pentru telefon şi am promis să o Ńin la curent cu toate. Eram foarte sincer. Megan îmi spusese că bucuria cea mai mare era. cu uşa spre parcare. Mă aştepta. holbîndu-se la noi. cînd Ruby şi-a făcut anunŃul.

ca să discutăm subiecte importante. Megan îşi mai propunea să încerce s-o convingă pe Ruby să renunŃe la viaŃa de vagabondaj. . la patru. de fapt parcă se şi ataşase de el. Dar optimismul nostru era rezervat. Dar urma să plec la Chicago în acea după-amiază. Dar mai e mult pînă în vîrful muntelui. îndată ce se întorcea pe străzi. Lui Ruby îi plăcea motelul. Femeile s-au strîns în sala mare. Eu îmi mai puteam permite să o Ńin la motel cîteva zile şi eram gata să plătesc oricît era nevoie. într-un adăpost de femei — şase luni de viaŃă organizată. Pe lîngă rugăciune şi adoraŃie. Megan şi cu mine ne-am băut cafeaua şi am stabilit planul pentru următoarele douăzeci şi patru de ore. Îi străluceau ochii şi parca mă îmbia să accept. Am hotărit să ne limităm deciziile la fiecare şi în parte. Megan m-a invitat să mă întorc la prînz. Puteam mînca în biroul ei.Era duminică şi pastorul parohiei a sosit pentru a conduce un seminar de studiu biblic. pentru ca luni dimineaŃă să o ia din nou. Ruby urma să suporte două întruniri AA/NA. pentru cînturi şi rugăciuni. apoi o perioadă de tranziŃie. abia atunci ne vom pune problema ce vom face mai departe. mi-a spus Megan. Primul popas trebuia să fie un centru de dezintoxicare. Se întîmpla mereu. învăŃarea unei meserii şi dezintoxicare. Am plecat cît am putut mai repede. şi să o lase acolo duminică seara. ca să încep căutarea lui Hector şi nu ştiam exact cît voi lipsi. — Cele douăzeci şi patru de ore sînt un pas important. Am acceptat. Megan urma să o ducă pe Ruby într-un motel de la periferia oraşului. numai noi doi. Megan trăia printre dependenŃi şi era convinsă că Ruby ar fi putut cădea din nou în ispită. plătit de mine.

era la grămadă cu ceilalŃi. unde stăteam şi eu în alte vremuri. cu optsprezece avocaŃi. iar lîngă culoar stătea un tînăr puturos. M-am strins în scaun cît am putut. am închis ochii pentru două ore şi am încercat să nu mă gîndesc la mitocanii aşezaŃi la clasa întîi. Filiala din Chicago a firmei Drake & Sweeney avea o sută şase avocaŃi. Călătoria încălca grav prevederile cauŃiunii — nu trebuia să părăsesc Districtul fără permisiunea Judecătorului. un taxi m-a dus pînă în faŃa unui hotel ieftin din centru. fără consecinŃe. cum clienŃii aveau parte de serviciile celor mai talentaŃi specialişti din lume. nici nu se plîngeau de aceste obrăznicii. Dacă nu-l găseam pe Hector la sediul firmei Drake & Sweeney. fiind cea mai importantă după Washington şi New York. Toate cheltuielile de călătorie erau suportate de clienŃi şi. De la aeroportul O'Hare. cu genunchii cît mingile de baschet. Dar. mai mulŃi decît la Washington. Locul de la fereastră era ocupat de un tip solid. dacă mă întorceam în capitală. spaima tuturor. tăiat ca la indieni şi împodobit cu tot felul de fîşii de piele neagră şi Ńinte cromate. în cursa de Chicago. Am . de vreo optsprezece ani. considerate prea extravagante. cu părul negru ca abanosul. Locul meu. SecŃia de imobiliare era disproporŃionat de mare. împreună cu Mordecai. hotărîsem că era o vină minoră. astfel că ajunsesem la mijloc. eram în impas. mîncau în restaurante de lux. aveau impresia că li se cuvine. dar refuzau Limuzinele.AvocaŃii de la Drake & Sweeney zburau întotdeauna cu clasa întîi. Stăteau în hoteluri de patru stele. Sofia nu reuşise să afle adresa noii reşedinŃe a familiei Palma. îmi reŃinusem bilet în ultimul moment.

Scările rulante erau înŃesate de sute de directori executivi. Era a treia vizită pe care o făceam la Chicago şi la fel de urît ca şi în celelalte daŃi. Era înnorat şi ceaŃă şi se simŃea vîntul tăios dinspre lacul Michigan. unde aşteptau o duzină de lifturi. în imensul hol de la parter. în aşteptarea liftului. Am ajuns la clădirea Associated Life puŃin după şapte dimineaŃa. Era mult de muncă. Bănuiala mea se dovedea exactă. şi un ziar. toŃi înfofoliŃi în haine groase şi semănînd remarcabil de bine între ei. mituit cu mai mulŃi bani şi. Mi-am cumpărat cafea. ameninŃat. pe atunci mă aflam la început de carieră. într-un colŃ. Trecîndu-şi mîna prin părul răvăşit de vînt. Către şapte şi jumătate. a unei firme prospere de investiŃii imobiliare din Chicago. păşind grăbit alături de mulŃimea de navetişti. după trei ceşti de Cafea. Mă convinsesem că era Hector şi m-am hotărît să nu-mi forŃez norocul. la rîndul meu. Hector Palma a intrat în hol prin poarta de sud a clădirii. unde putea fi urmărit. . m-am dus. La opt. de către Drake & Sweeney. La opt şi jumătate. fusese transferat de la Washington în mijlocul nopŃii şi trimis într-un birou din Chicago. dacă era nevoie. cu cîtva timp înainte. L-am zărit dînd colŃul. ca să beau. spre o altă scară rulantă şi am sărit cîteva trepte. în ziua de luni. holul se umpluse de funcŃionari preocupaŃi. Îmi aminteam vag despre preluarea. ca să mă ascund după el. secretare. Cu pasul cît puteam de normal. Cîteva scări rulante duceau pînă la al doilea şi al treilea nivel.presupus că acesta era motivul pentru care Hector fusese trimis la Chicago — aveau destul loc pentru el acolo. eram ca drogat şi mă aşteptam ca omul meu să-şi facă apariŃia din moment în moment. şi mi-ăm găsit un loc avantajos la o masă. avocaŃi. s-a îndreptat direct spre scara rulantă.

privind în jur după toalete. am tras aer în piept şi i-am spus: — Da. zece ore. îndoit de la mijloc. să-i relatez ce descoperisem. trecuseră patruzeci şi opt de ore şi urmau şi altele. L-am sunat pe Mordecai. M-am îndreptat fără grabă spre recepŃionistă. privind splendida panoramă a lacului. cred că am convins-o că eram pe punctul de a vomita pe biroul ei. ca şi cum aş fi fost gata să explodez în orice . am sunat-o pe Megan. a sărit în picioare şi mi-a arătat imediat încotro să merg. între două telefoane. ieşind din lift. filiala din Chicago avea trei parteneri în secŃia de imobiliare. pe dreapta. Ruby supravieŃuise acelei nopŃi. covoare scumpe. M-am încruntat şi am încercat să par cît mai disperat cu putinŃă. mi s-a adresat femeia. Femeia vorbea la telefon. am o programare la ora nouă la Dick Heile. arăta că toŃi trei îşi aveau birourile la etajul 51. după colŃ. Am ales la întîmplare un nume: Dick Heile. alamă. Zîmbetul de pe faŃă i-a dispărut. lemn de alun. m-am trezit în faŃa unei imagini familiare — marmură. cu căştile pe urechi. zîmbindu-mi plină de amabilitate. Cartea internă de telefoane.Ştiam unde se află şi ştiam că nu va pleca de acolo în următoarele opt. becuri încastrate în perete. Conform rapoartelor din anul anterior ale firmei Drake & Sweeney. Am strins din dinŃi. — VedeŃi acolo. Nici n-a terminat ce avea de spus şi am şi pornit într-acolo. Pot să merg la toaleta dumneavoastră? Mă Ńineam de stomac şi îmi îndoiam genunchii. Am urcat cu grupurile sosite la ora nouă pînă la etajul 51 şi. Cred ca e de la mîncare. — Da. Nu se vedea nici una. vă rog. De la etajul al doilea al holului. aflată în hol. dar am senzaŃia că mi se face rău de la stomac.

am îngăimat. — Ce naiba! mi-a strigat el. Hector. De pe primul birou gol întîlnit în cale.moment. am luat nişte hîrtii prinse cu o capsă şi am început să mîzgălesc ceva pe ele. — Ei. Priveam pe furiş în toate părŃile — după numele de pe uşi. de pe birouri. m-am încuiat într-o cabină şi am aşteptat. aşezîndu-mă pe marginea biroului lui. — Ce naiba? a repetat el. am ieşit din toaletă şi am pornit de-a lungul holului. — Să vă ajut cu ceva? m-a întrebat ea. După colŃ. ca şi cum aş fi avat probleme importante de rezolvat. culmea. Cît de familiar îmi era totul! Hector avea biroul său personal — o cameră micuŃă. — Bună. era puŃin probabil ca femeia să-şi mai facă griji în privinŃa mea. mi-a zîmbit. aşa că nu trezeam suspiciuni. L-am văzut prin uşa deschisă pe jumătate şi am intrat imediat. — MulŃumesc. Nici vorbă de arme sau de un atac. în direcŃia opusă recepŃiei. prea răvăşit ca să-i mai spun ceva. către secretarele prea ocupate ca să-şi mai ridice privirile. . către tinerii avocaŃi care vorbeau la telefon cu uşile întredeschise sau dactilografele care notau după dictare. Am clătinat din cap. m-am strecurat în toaleta pentru bărbaŃi. fără nume vizibil. era doar o amintire neplăcută. Eram îmbrăcat ca orice avocat angajat la o mare firmă. cu ambele palme în sus. Palmele i-au căzut pe masă şi. La cît de des avea de răspuns la telefon. Hector a tresărit violent. cum e la Chicago? l-am întrebat. de parcă era ameninŃat cu pistolul. închizînd-o în urma mea. După zece minute.

izolat de contactul cu persoanele importante. Hector îşi stringea între degete baza nasului. — Mîine intentăm proces. cînd îi vom găsi pe toŃi. Cu ochii închişi. Am restul dosarului şi el va fi curînd făcut public. i-am spus. mi-a răspuns. — A fost foarte uşor. ferindu-şi privirea. mi-a spus el. Ai notat totul în raport — cel din data de 27 ianuarie. TAG şi Drake & Sweeney. Acum vreau raportul. — ÎŃi aminteşti de Lontae. pentru că ştiai că femeia îi plătea chirie lui Gantry.— Ce faci aici? m-a întrebat el. iar am să te găsesc. aşa cum trebuia. înghesuit în cămăruŃa asta amărită. . Mai tîrziu. cînd ai evacuat pe toată lumea. Nu mai ai unde să te ascunzi. fără ferestre. PîriŃii vor fi RiverOaks. Ai făcut aşa. Vreau o copie a raportului. Nu spunea asta numai pentru mine. De asta sînt eu aici. ştiu de toate şi sînt şmecher. Acum sînt avocat al străzii. şi ai avut grijă să indexezi raportul în dosar. Dacă fugi iar. vor intra pe rol şi ceilalŃi oameni evacuaŃi. — Eu lucrez. Hector fusese descoperit de singurul om de care fugea. nu-i aşa. Hector? Era tînăra mamă care s-a luptat cu poliŃiştii. — Cine sînt reclamanŃii — Lontae Burton şi familia ei. Hector. nevenindu-i să-şi creadă ochilor. Aşa s-a şi întîmplat. Hector. — Nu mai fug. scărpinîndu-se în cap. — łi-aş putea pune aceeaşi întrebare. pentru că ştiai că Braden Chance îl va scoate de acolo la un moment dat. Ai văzut ce s-a întîmplat şi te-ai simŃit vinovat. — Cum m-ai găsit? m-a întrebat. La o sută de metri deasupra străzii.

era omul care îmi strecurase lista celor evacuaŃi şi cheile cu care să pot fura dosarul. în dosar nu era menŃionat numele lui. Acum. în Washington D. una după alta. era obligat să depună mărturie. Nu mai ai unde. ascuns în Chicago. la un moment dat. nu reuşiserăm să găsim paznicul. Nu vei face decît să înrăutăŃeşti lucrurile. Dar n-ai s-o faci. — Şi unde am să ajung? — Nicăieri. am vorbit şi cu paznicul care te-a însoŃit pe 27 ianuarie. Hector clătină din cap. ajunsese în corzi. Ştiai că Chance va scoate originalul. E uşor de demonstrat că raportul a fost introdus în dosar şi apoi scos. Avea suflet şi conştiinŃă şi nu putea fi fericit aşa.— Ce te face să crezi că am raportul? — Pentru că eşti prea deştept ca să nu-l fi copiat. În plus. într-un fel sau altul. se va afla. La urma urmelor. Nu trebuie să te prăbuşeşti împreună cu el. fugind de trecutul lui. pentru că n-o să Ńină. De fapt. Vorbisem cu Mordecai despre acest curs al evenimentelor. . Şi nu te voi chema ca martor decît dacă voi fi forŃat să o fac. — Dacă îmi dai raportul. în faŃa unui juriu format numai din negri. am continuat. — Aş putea să mint. Ştia şi el asta.C. Hector era prea cinstit ca să mintă. i-am spus. Primea loviturile în plin. — Sigur că ai putea. nu voi spune de unde o am. să ştii. i-am răspuns. ca să-şi apere spatele. însă. Nu poŃi nega că l-ai scris. Pe urmă. Vor fi nişte martori grozavi. avem mărturia celor evacuaŃi. DepoziŃia lui ar fi distrus firma Drake & Sweeney şi cariera lui ar fi luat sfîrşit. — N-are rost să minŃi. Noi nu le ofeream decît firimituri. Din moment ce cunoştea adevărul despre evacuare.

Mă ocup eu de asta. lăsînd-o deschisă. — Mă bucur. — Trebuie să plec. cînd el a făcut cîŃiva paşi în spate şi s-a pierdut în mulŃime. Pe cînd aşteptam la coadă să luăm cîte un sandviş. Am străbătut pe jos cele patru străzi . — Am patru copii. — Nu ştiu. Te rog să mă protejezi. aproape fugind. dar le vei trînti un proces pe cinste. cînd am trecut prin hol. L-am zărit strecurîndu-se pe uşă afară şi plecînd mai departe.. — Te aştept. Mă îndoiesc. — Vin într-o clipă. pe Grand Avenue. Ne-a speriat pe amîndoi. I-am făcut cu ochiul funcŃionarei. Am luat plicul şi eram pe punctul de a spune ceva. mi-a zis.— Chance le-a spus adevărul? l-am întrebat. Îi dam iar în judecată şi nu-Ńi iau nici un ban. măsurîndu-mă din cap pînă în picoare. l-a anunŃat. ca să scape de mine. Ar fi fost nevoie de curaj. — MulŃumesc. — Ne întîlnim la prînz. mi-a răspuns el. lîngă fîntîna din faŃa clădirii. m-a anunŃat Hector. pînă am ajuns într-un magazin evreiesc de delicatese. S-a auzit o bătaie în uşă. De la fîntînă am luat-o spre vest. Hector mi-a dat un plic.. Acum mă simt mult mai bine. cu gulerul hainei ridicat peste urechi. O să mă dea afară. — Da? a rostit el şi secretara a intrat în încăpere. — Nu plec fără o copie a raportului. i-am spus. i-a răspuns Hector şi femeia s-a retras încet spre uşă. — Vă aşteaptă domnul Peck. mi-a răspuns ea. iar Chance e un laş. înŃelegi? — Poate. conversaŃia ne dusese înapoi în timp. Am uitat de mîncare.

mi-am dat seama ca nimeni pe lume nu are de unde sa ştie unde mă aflu în acel moment Am deschis plicul.30. Nu se aduseseră îmbunătăŃiri recente. Baia era foarte uzată şi murdară. cu portierele încuiate. La capătul de vest al clădirii. cu privire la evacuarea RiverOaks/TAG din depozitul aflat în proprietatea acestora pe strada Florida. Raportul era scris în formatul tipic al firmei Drake & Sweeney. Ghemuit pe bancheta din spate. cu codul clientului. probabil din plastic şi goale pe dinăuntru.15 dimineaŃa şi plecase la 12. care părea nelocuit. în colŃul din stînga jos al paginii. iar Herman nu avea chef de vorbă. la parter. de la firma de pază şi protecŃie Rock Creek. în spatele unui şofer pe jumătate adormit. Hector urcase la etajul al doilea. din material sintetic uşor. am plătit camera şi mi-am aruncat bagajele într-un taxi. Hector l-a întrebat care era chiria pentru acele apartamente şi Herman . îl concepuse Hector la calculator. La etajul al treilea. pe nume Jeff Mackle. Depozitul avea trei etaje şi. Uşile erau identice. cu oarecare efort pentru o imagine ordonată. haine vechi şi resturile unui foc aprins de cineva cu multe luni mai înainte. pe cei adăpostiŃi la etajul întîi. toate asamblate în grabă din placaj şi BCA. dar evident construite de aceeaşi persoană. Hector a întîlnit un bărbat care s-a prezentat drept Herman. ajunsese la 9. după ce îi văzuse. lui Hector nu i s-a permis să intre în nici unul din ele. În ziua aceea.care mă despărŃeau de hotel. cam în acelaşi timp. mai întîi. numărul dosarului şi data scrise cu caractere mici. Hector se dusese la depozit însoŃit de un paznic înarmat. netencuite. descoperise unsprezece apartamente improvizate. a găsit gunoi. Era datat 27 ianuarie — de la Hector Palma către Braden Chance. Fiecare apartament avea cam aceeaşi suprafaŃă. cu mîner şi zăvor.

Era apartamentul ei. 100 dolari chirie. femeia a spus că stă acolo ilegal. Hector i-a spus să-şi împacheteze lucrurile şi să fie gata de mutare.i-a răspuns că nu exista chirie. copia era ştearsă. Lucra douăzeci de ore pe săptămînă într-o băcănie. La vederea paznicului înarmat. Plînsul unui copil l-a adus pe Hector în faŃa unei uşi şi l-a rugat pe paznic să rămînă mai în spate. care venea în jurul datei de 15 ale lunii să ia o sută de dolari. o copie a chitanŃei. însă curind după aceea a trecut la atac. Hector o luase de la Lontae. că depozitul fusese vîndut şi că va trebui să evacueze clădirea în cîteva zile. în uniformă. omul nu a mai spus nimic. Nu avea idee cine e proprietarul clădirii. Îl închiriase de la un bărbat pe nume Johnny. Scrisul părea grăbit. . cineva scrisese în grabă: Primit de la Lontae Burton. Pe spatele ei. realizate cu aceleaşi materiale de construcŃie. prin oglinda retrovizoare. stătea acolo ilegal. Femeia şi-a scos poşeta de sub pat şi i-a dat o bucăŃică de hîrtie — bandă de marcaj de la casieria băcăniei. abia lizibilă. Locuia acolo de trei luni şi nu putea pleca. La început. Nimic în scris. o copiase şi pusese originalul în raport. Raportul avea două pagini. dar dovada era uimitoare. 15 ianuarie. în umbră. A întrebat-o dacă avea vreo dovadă că plătea chirie. Dar mai era anexată încă o pagină. Asta a scos-o din minŃi. O tînără mamă a răspuns la bătaia lui în uşă. Clădirea urma să fie dărîmată peste zece zile. căci şoferul de taxi a ridicat brusc capul şi m-a privit. În partea de est a clădirii. Cred că am scos nişte sunete ciudate. Hector a informat-o că reprezintă un birou de avocatură. Ńinea în braŃe un copil şi alŃi trei se strîngeau pe lîngă ea. au găsit zece apartamente de formă identică. cu greşeli de ortografie. Johnny era singurul ei om de contact. pentru că nu avea unde. Hector a încercat să insiste.

i-am transmis totul lui Mordecai. Luni dimineaŃă. în cazul în care obŃineam ceva bani. 29 Cum nu ştiam nimic despre tatăl lui Lontae şi probabil că nu ştia nimeni altcineva. De la Aeroportul O'Hare. Dacă se prăbuşea avionul. doream ca o copie să fie pusă bine. sau dacă eram atacat şi mi-l fura cineva. Judecătorul era prieten cu Mordecai.Raportul era o descriere exactă a lucrurilor pe care Hector le văzuse. le spusese şi le auzise. în timp ce eu mă aflam la Chicago. Nu e bine să vii cu frînghia în casa spînzu-ratului. probabil că îşi spusese. PetiŃia a fost aprobată în cîteva minute şi noi ne-am cîştigat un client. dar avea reguli şi prevederi clare pentru toate . în dosarele din Centrul legal de pe strada 14. să primească şi ea o mică sumă. prin fax. Nu existau concluzii sau avertismente pentru şefii lui. Se numea Wilma Phelan — o asistentă socială cunoscută de Mordecai. iar asta şi din cauza că mama ei şi toate celelalte odrasle se aflau în spatele gratiilor. Era o problemă de rutină. Mordecai s-a prezentat în faŃa unui judecător al tribunalului pentru probleme familiale şi a solicitat să fie numit un garant temporar pentru bunurile lui Lontae şi ale fiecăruia dintre copiii ei. El nu era decît un umil asistent. rezolvată discret. nu era treaba lui să-şi dea cu părerea sau să vină cu sfaturi sau să se pună în calea unei afaceri. Trustul Cohen era prost organizat din punct de vedere financiar. Rolul ei în litigiu urma să fie minor şi s-a convenit ca. am luat hotărirea tactică de a evita familia şi de a desemna un garant care să ne fie client.

Deşi descurajat şi dispreŃuit. din buzunarul de la haină. treizeci de minute mai tîrziu. Mi-a dat un bilet şi.aspectele legate de funcŃionarea unui centru legal nonprofit. Din onorariul estimativ de 20%. Dar onorariul acceptat era de 20% din suma obŃinută. Mordecai reuşise să facă rost de două bilete. unul cu mult apetit pentru detalii. ceea ce adusese Centrului impresionanta sumă netă de zece mii de dolari. trimis recomandat. Surpriza s-a produs la şapte şi treizeci şi cinci de minute — la meciul dintre Georgetown şi Syracuse. Air Arena din Landover. din cauza unui juriu potrivnic. după cum se vedea. Mordecai avusese două cazuri de acest fel. în atenŃia mea. Era de la baroul din Washington. Centrul putea păstra jumătate. În cel de-al doilea fusese implicată o femeie fără adăpost. Pe primul îl pierduse. Fără prea mare convingere. Centrul putea accepta cazuri de rănire sau omor din culpa cu eventualitatea obŃinerii de daune. la şase şi douăzeci de minute şi. . ceilalŃi 10% intrau în fondurile fundaŃiei. judecătorul aprobase contractul nostru pentru procentul de 20%. pe adresa Centrului. a scos un plic gros. Leonard Cohen fusese avocat şi.S. În paisprezece ani. printre alŃi aproape douăzeci de mii de suporteri. Cursa mea a ajuns la Aeroporul NaŃional la timp. mă întîlneam cu Mordecai în faŃa intrării de est a U. Din acel moment. Daunele fuseseră stabilite la o sută de mii de dolari. din care cumpărase telefoane noi şi computere. lovită de un autobuz local. eram pregătiŃi pentru un proces. închis. spre deosebire de procentul standard de o treime. Unii avocaŃi pledanŃi luau în mod obişnuit 40%.

Voiau să mă distrugă. prin care eram acuzat de comportament lipsit de etică. la ora nouă. Totuşi. deci. Eram un băiat rău. Aş fi fost nerealist dacă nu m-aş fi gîndit că firma va căuta să recupereze dosarul pe orice cale. ştiind cu exactitate ce era în plic. mă gîndeam la o acŃiune din partea baroului. Eram şocat şi m-am sprijinit de un perete ca să-mi revin şi să pot gîndi la rece. cu . alte documente la care nici nu m-am uitat. Într-un fel. nu iartă — înŃelegeam prea bine. De cînd începusem facultatea. AcuzaŃiile continuau pe trei pagini. Ceea ce nu ştiau ei era că. nu mai aveau ce să-mi facă. mă şi temeam. în dimineaŃa următoare. Furasem un dosar. După evaluările mele. Normal. (b) suspendat pe mai mulŃi ani sau (c) să fie avertizat public. care trebuia (a) să fie dat definitiv afară din barou. Prietenii mei de la Drake & Sweeney nu se dădeau în lături de la nimic. ancheta şi toate procedurile legate de ea treceau pe primul plan. Dar mi-am imaginat că arestarea mea îi va mai linişti o vreme. era o uşurare să Ńin acele hîrtii în mînă. Am desfăcut plicul şi am găsit un loc suficient de luminat pentru a putea citi. O firmă mare joacă foarte dur. a adăugat şi a dispărut într-un grup de studenŃi. cerîndu-le daune de zece milioane pentru uciderea din culpă a membrilor familiei Burton. problema era urgentă şi. dar puteau fi rezumate într-un singur paragraf concret. Ne vedem la locurile noastre. CărŃile fuseseră date pe faŃă şi se trăsese linie dedesubt. înregistrată la Curtea de Apel.— A sosit astăzi. Cum dosarul tot nu apăruse. mi-a explicat el. formulare. Încălcasem regula confidenŃialităŃii. Aveam dovada că lucrurile nu stăteau deloc aşa. Terminaseră cu mandatele şi scrisorile recomandate. Urmau note. Era o plîngere oficială. aveam plăcerea de a-i da în judecată.

la urma urmelor. iar seara lucra la arenă. łinînd o carte de vizită în mînă. m-am îndreptat calm spre el şi m-am prezentat. alb. dar baschetul nu era. tînăr. cam o sută la număr. I-am spus. negru. oarecare. nu mă gîndisem niciodată serios să-mi schimb profesia. Jeff Makle era colaborator la firma de pază şi protecŃie Rock Creek. Îi întrerupsesem flirtul cu tînăra de la ghişeu. — Domnule Mackle. Ne-am sfătuit rapid şi am ajuns la concluzia că era mai bine să vorbesc eu cu el. ce cuprindea petiŃia baroului. pe care eu o verificasem de două ori. gras sau slab. Mackle era un tip masiv. Mi-a aruncat o privire normală la auzul acelor cuvinte şi a luat cartea de vizită fără nici un comentariu. Avea un gît ca de taur şi bicepşi enormi. Ce m-aş fi făcut dacă îmi ridicau licenŃa? Dar. cam de vîrsta mea. alb. Mordecai mă aştepta lîngă poarta de intrare în tribună. în acel moment. care se plimbau prin clădire. avocat. înainte ca Mordecai să-l descopere. sînt Michael Brock. principala noastră preocupare. Nu ştiam dacă era bătrin. chiar în cursul acelei zile. urmărind meciul pe gratis şi uitîndu-se după studente. Mi-a prezentat condoleanŃe. Ne aşteptam să fie unul dintre detectivii în uniformă. .zece ani înainte. pe scurt. Meciul promitea să fie tensionat şi interesant. Sofia aflase toate amănuntele. dar toŃi detectivii aveau ecusoane cu numele lor înscrise pe buzunarul stîng al cămăşii. pînă aproape de pauză. pe cînd încerca să flirteze cu o plasatoare drăguŃă de la Poarta D. Ne-am plimbat pe culoare şi am trecut prin porŃile de acces în tribune. pieptul plin şi bombat. Sofia nici nu avea aşa ceva şi nu era nici o deosebire. cînd aveau loc meciuri.

— I-aŃi ajutat vreodată să facă evacuări? Lovisem un nerv sensibil. uitîndu-se în altă parte. mi-a răspuns. — PuteŃi să le puneŃi. conversaŃia s-a încheiat din acel moment. Fata de la ghişeul de bilete era preocupată de unghiile ei. . tot va trebui să răspundeŃi la întrebările mele. efecte ale accidentului de maşină. Mackle era de nepătruns. În orice caz. Am urmărit zece minute din repriza a doua a meciului şi am plecat de acolo cu spasme dorsale. — Nu aŃi ajutat firma să efectueze o evacuare dintr-un depozit plin de locatari ilegali. — AŃi lucrat vreodată pentru Drake & Sweeney. Nu intenŃionam să forŃez nota. — S înteŃi sigur? — Sigur. — Mai devreme sau mai tîrziu. genul care sărea iute la bătaie. mai degrabă. pe 4 februarie? A clătinat din cap. — Nu cred. Cineva de la Drake & Sweeney îl vizitase deja pe domnul Mackle. S-ar putea ca eu să nu răspund. practic. Orice cale de acces îmi era închisă. a zis el. putea oricînd să lase lat un amărît de avocat al străzii. aşa cum îmi imaginam că ar fi făcut un detectiv de la omucideri. cu maxilarele strînse şi ochii mijiŃi. Fălcile îi zvîcneau. Sau.— Pot să vă pun cîteva întrebări? am continuat. dar tot nu spunea nimic. A înŃepenit instantaneu şi. firma îl ameninŃase pe patronul lui. făcîndu-i fetei cu ochiul. i-am spus. Tipul era un necioplit. Suferisem destule răni în ultimele două săptămîni. o importantă firmă de avocatură din District? — Poate. Răspunsul e nu.

MarŃi dimineaŃă. Directoarei nu i-a plăcut ideea ca motelul ei să fie folosit pentru dezintoxicarea unui consumator de crack. toŃi trei. Patul fusese făcut cu grijă.Motelul era nou şi se afla la capătul de nord al cartierului Bethesda. Nu se raportase nimic neobişnuit. Am bătut iar şi iar şi am încercat minerul. Era blocat. . le-am explicat planurile noastre pentru Ruby şi de ce camera nu era trecută pe numele ei. Motelul se afla la cel puŃin cincisprezece kilometri de biroul nostru. Camera era pustie. A fost chemată directoarea adjunctă şi eu am reuşit să o conving că era vorba de o urgenŃă. La opt şi un sfert. Nimeni nu plecase de acolo. Pe drum. spre cameră. ca s-o alertez şi m-am chinuit să intru în oraş o dată cu alt milion de călători. am bătut la uşa camerei ei de la etajul al doilea. Megan era de părere că femeia ar trebui să să întoarcă acasă. testul adevărat urma să se petreacă în stradă. Răspunsul a fost negativ. Femeia a chemat un paznic şi am plecat. blocat în trafic. Costa tot patruzeci de dolari pe noapte şi. iar din lucrurile ei nu mai rămăsese nimic. la şapte şi jumătate. Daca intenŃiona să renunŃe la droguri. după trei nopŃi. Nici un răspuns. Din nou. nici un răspuns. conform instrucŃiunilor pe care mi le dăduse Megan. Am alergat la recepŃie şi l-am rugat pe tipul de acolo să dea un telefon în cameră. nu-mi mai puteam permite să achit terapia cu uşile închise pentru Ruby. Camera 220. Le-am mulŃumit însoŃitorilor mei şi am plecat. nu părea să fi fost folosit în acea noapte. Nici un obiect nu era nelalocul lui. am sunat la birou şi am întrebat-o pe Sofia dacă nu o văzuse pe Ruby. Am sunat-o pe Megan.

în cursul acelor evenimente. Şi n-ar fi murit. L-am lăsat pe "Domnul" să se odihnească în pace. mai ales mamelor singure cu copii mici. Orice juriu din Ńară putea urmări derularea faptelor. dar moartea lui nu putea fi considerată previzibilă. Drake & Sweeney i-ar fi cerut imediat judecătorului să-mi solicite depunerea dosarului. Judecătorul putea să mă oblige să o fac. iar asta însemna o recunoaştere a vinovăŃiei.. Era o splendidă teorie a responsabilităŃilor. vinovaŃii trebuiau să plătească pentru suferinŃele produse. orice dovadă decurgînd din elementele cuprinse în dosarul furat. şi la un proces separat. Logica era simplă. în trecere. nu reprezenta o derulare de evenimente care să poată convinge un juriu. dădea în judecată RiverOaks. Mă mai putea costa dreptul de a practica avocatura. care devenea şi mai interesantă datorită simplităŃii ei. MarŃi.Înregistrarea plîngerii a fost scurtă şi la obiect. Pentru a mă proteja. ceea ce era de prevăzut. putea fi exclusă. garant pentru bunurile lui Lontae Burton şi ale copiilor ei. ClienŃii noştri nu ar fi locuit într-o maşină. Ne gîndiserăm. Şi el fusese evacuat ilegal. conexiunea cauzală era evidentă. era gata să renunŃe complet la . definitiv. am revizuit împreună cu Mordecai proiectul final al plîngerii şi el m-a întrebat încă o dată dacă vreau să merg mai departe. fusese ucis. Mai mult. Drake & Sweeney şi TAG. NeglijenŃa şi/sau actele intenŃionate ale pîrîŃilor le cauzaseră moartea. Inc. pentru moartea "Domnului". dacă nu locuiau într-o maşină. Wilma Phelan. Faptul că luase ostatici şi că. Lucruri grave li se întîmplau celor care trăiau în stradă. pentru conspiraŃie în comiterea unei evacuări ilegale. dacă n-ar fi fost aruncaŃi afară din locuinŃa lor. Dacă erau scoşi afară din case pe nedrept.

firmă cu imense mîndrii şi orgolii. ridicată pe credibilitate. cu atît părea mai greu în mîinile mele. Expunerea publică ar fi constituit o umilire pentru Drake & Sweeney. aşteptam un an să se liniştească spiritele şi apoi strecuram cazul vreunui coleg din cealaltă parte a oraşului. cultul marilor avocaŃi care nu greşesc. negociam un armistiŃiu cu Drake & Sweeney. Dacă nu. El conducea maşina. Negocierile erau cheia succesului. prin care renunŃam la procesul Burton. Ideea . Cunoşteam ce nebunie însemna să fii considerat rău. solicitîndu-le sume foarte mari drept daune. Iar firma ar fi avut satisfacŃia de a împinge pînă la limită cazul meu de furt calificat. ca şi dorinŃa corespunzătoare de a-Ńi arăta compasiunea faŃă de cei mai puŃin norocoşi. încredere. încă mai gîndeam ca un avocat de la Drake & Sweeney. deşi bănuiam că firma nu avea habar cît de grav era. Mordecai Green ar fi avut satisfacŃia de a prezenta cazul Burton în faŃa unui juriu prietenos. Exista şi sentimentul de vinovăŃie. în orice sens. Poate că. Eu le cunoşteam concepŃiile. pentru că acolo se cîştigau atîŃia bani. iar eu reciteam textul.acŃiune. Nu era o strategie potrivită. era o situaŃie la care nu doream să mă gîndesc. personalitatea. în spatele uşilor încuiate. rugîndu-se cu disperare să treacă peste acest moment Dar şi eu făcusem un lucru rău. Cazul Burton nu avea cum să ajungă vreodată la tribunal. cu cît ne apropiam mai mult. aşa că am renunŃat la ea imediat. Drake & Sweeney făcuse un lucru rău. Vorbisem de cîteva ori despre asta. servicii de calitate. într-un punct anume. ca un laş. Puseseră chiar la punct o strategie. pentru ca numele meu să rămînă nepătat. Îmi imaginam că Braden Chance se ascundea. Mordecai a semnat plîngerile şi am plecat împreună la tribunal. ne puteam pune de acord.

Claussen — un tip dur. pentru ca apoi să ne pună cîteva întrebări. Firma stabilise regulile. ar fi ajuns să caute cu disperare cai de a-şi reduce pierderile. Ideea de a arunca întreaga responsabilitate pe umerii unui grup de avocaŃi albi şi bogaŃi făcea senzaŃie. ştiam cum se joaca acest joc. Ne aştepta în faŃa biroului grefierului şi i-am dat o copie a plîngerii noastre. Le cunoşteam mentalitatea. cînd suflase unui reporter că fusesem arestat. Trebuia să mă simt penibil. A citit-o în timp ce Mordecai completa originalul. Vina era aruncată dintr-o parte în alta. care acuza consiliul. să mă umilească. Tragedia familiei Burton devenea rapid o problemă politică şi socială în District. la care eram bucuroşi să-i răspundem. da. Îl şi vedeam pe Rafter. dar şi Congresul.de a se confrunta cu un juriu districtual i-ar fi înspăimîntat. să mă facă să regret. cu viteză ameŃitoare. Tim Claussen. căzînd de acord la masa de şedinŃe că. cu o săptămînă mai înainte. Consiliul municipal dădea vina pe primar. Fiecare şef de departament din oraş blama pe altcineva. Atacarea firmei Drake & Sweeney prin presă nu mă deranja deloc. era perfect normal să alerteze mijloacele de informare în legătură cu arestarea mea. dar să le dea şi o fotografie drăgălaşă a delincventului. consiliul şi întregul oraş. coleg de colegiu cu Abraham. caustic. . obosit de atîŃia ani de jurnalism — nu reuşea să-şi domolească entuziasmul. cu banda lui de specialişti în litigii cu tot. să mă forŃeze să scot la lumină dosarul şi să fac tot ce doreau ei. Unii membri de dreapta din Cameră cîntăriseră problemă suficient pentru a-l acuza pe primar. De la situaŃia penibilă de început. era reporter la Post. şi nu numai atît. dar neoficial.

pentru că ştiam ce am de făcut. de unul singur. Intrasem în clădire cu cîteva minute mai înainte. într-un fel. deşi. îmi lăsasem barbă de mai bine de o săptămînă. ClienŃii stăteau răbdători. Îmi mai lipsea o pereche de ochelari cu rama de baga şi aş fi fost prototipul perfect al avocatului public. fără să-mi fie teamă că aş putea fi împuşcat. Ernie. Începusem să arăt aşa cum cerea rolul.Nu mă deranja deloc să-l ajut pe reporter. dar se cam uzaseră. Eram uimit cit de multe realizasem într-o săptămînă. părul îmi cădea uşor peste urechi şi începusem să arăt primele semne de neglijenŃă. cravata stătea uşor slăbită. L-am strigat pe primul dintre ei. Ei aveau nevoie de cineva care să-i asculte. Pantofii Nike arătau încă bine. Am uitat de bătălia cu Drake & Sweeney. unii aproape aŃipiseră. din păcate. Îl aşteptasem pe Ernie în hol. Am uitat de Claire. Am uitat chiar şi de Hector Palma şi excursia mea la Chicago. fără să mă gîndesc că sînt alb. două ore mai tîrziu. Mi-a deschis camera de primiri şi mi-a dat o listă cu numele a treisprezece potenŃiali clienŃi. . Îmi ascultam clienŃii răbdător. asta părea mai uşor. care se profila la orizont. avea şi el programul lui. era nemulŃumit de întîrzierea mea. şi asta era treaba mea. Lista a crescut pînă la şaptesprezece şi mi-am petrecut patru ore dînd sfaturi. omul cu cheile. Pantalonii kaki erau şifonaŃi şi haina albastră mototolită. alŃii citeau ziarul. Am reuşit. 30 Primire de clienŃi la CCNV. aşezaŃi pe podeaua din hol. Nu că le-ar fi păsat clienŃilor mei. Dar nu puteam uita de Ruby Simon. dar eficient.

avea preŃuri piperate şi. trei nopŃi la rînd. era tipic. din păcate. Rutina ultimelor ore ale după-amiezii a fost întreruptă de un telefon de la fratele meu mai mare. ca să o ia din nou prin oraş. Wamer se . Nu doream să mă întîlnesc cu Warner. inevitabil. îi durea sufletul din cauza unui nou divorŃ. şi auzise de un local grozav numit Danny O's. Sufereau acolo.să leg fiecare nou client de persoana ei. m-ar fi sunat mai repede. Eram de acord cu Danny O's. cum puteam să o ajut să renunŃe definitiv? Decizia nu-mi aparŃinea. şi. acesta era adevărul simplu. Dacă nu reuşeam să o Ńin departe de ele. cu televizor şi duş. deşi asta se întîmpla cam o dată pe an. căderea mea de pe scara socială îi întristase. mai ales. supravieŃuise în stradă mult mai mult decît aş fi putut eu să o fac. dar nu mi-a găsit noul număr de telefon. în căutarea maşinii ei abandonate? Era dependenta de droguri. unde ne-am putea întîlni pentru cină? Plătea el. Warner. închisă într-o cameră de motel. o călătorie neprevăzută. Nu eram îngrijorat pentru siguranŃa ei. Dar de ce să fi părăsit o cameră curată de motel. mi-a spus înainte de a-i răspunde. Eram foarte sigur că îl trimiseseră părinŃii mei. Se afla în oraş. Era la modă. Nu venise în oraş cu afaceri. unde un prieten de-al lui mîncase chiar cu o săptămînă mai înainte — mîncarea era fantastică! Nu mă mai gîndisem de mult la o masă costisitoare. Am rămas cu ochii pironiŃi pe telefon mult timp după ce conversaŃia noastră se încheiase. Drogul era un magnet care o trăgea înapoi în stradă. avea succes. cu afaceri. pentru că nu doream să-l ascult pe Warner. în Memphis.

Simplul fapt că făcusem un comentariu despre greutatea lui în plus era suficient pentru a-l convinge să o dea jos într-o lună. încercînd să-i ignor stilul teatral. Am început divorŃul. Eu m-am mutat în altă parte. A comandat două beri Heineken pe care le-am sorbit în mulŃime. i-am spus. cămaşă la fel. Cravată scumpă. — Tu nu. mi-a spus. arăta bine şi încă suferea de orgoliu în privinŃa formei sale fizice. S-a bătut cu palma peste pîntece. Aşa te îmbraci acum pentru muncă? — De cele mai multe ori. părul. . — Eşti cam slab. În timpul divorŃului se vorbise despre adulter.ocupa întotdeauna de toate. Barba. pantalonii kaki. — Ce mai face Claire? m-a întrebat el. — ArăŃi grozav. pentru a-mi cerceta noua imagine. totul. — Mă bucur să te văd. Uneori renunŃ la cravată. cu un amestec de umor şi sarcasm în proporŃii egale. fără contestaŃii. Am să le dau jos. Costum de comandă. dar de ambele părŃi. Înainte de a-mi strînge mîna sau de a mă îmbrăŃişa. am zis eu. s-a dat cu un pas îndărăt. ca şi cum kilogramele în plus s-ar fi strecurat la bord chiar în cursul acelei zile. — Şi tu la fel. Ne-am întîlnit în barul aglomerat de la Danny O's. Aveam şi eu o debara plină cu asemenea lucruri. mi-a zis. — Eşti un adevărat radical. şi era adevărat. Femeile erau foarte importante pentru el. Avea treizeci şi opt de ani. mi-a promis el. — Cred că e bine. DiscuŃiile preliminare se încheiaseră. Warner era singur de trei ani.

ca prin minune. pînă într-atît încît devenea plictisitor. ştirea fusese anunŃată ca o bomba. La întrunirile convocate în grabă după-a-miază. dacă nu chiar toată. Aş spune că e mai fericită acum. dacă ar fi avut impresia că fusese prinsă cu alŃi bărbaŃi. — Atunci. divorŃul li s-ar fi părut logic. de atingerea glonŃului trăgătorului de elită. avea să le fie repetată părinŃilor mei. preşedintele comitetului executiv. Nu asta spera el. — Dar tu? — Nu. Umstead fusese şi el ostatic. Nu e aşa de simplu. Era normal să ştie. Mi-am Ńinut pantalonii pe mine. pe el îl trimisese "Domnul" la uşă. — Te-ai trezit într-o bună zi şi ai hotărit să divorŃezi? — Ai trecut şi tu prin asta. de ce divorŃezi? — Din multe motive. Warner. pentru că o mare parte din această conversaŃie. — Şi-a găsit pe altcineva? — Nu cred. O copie a acŃiunii intentate de noi îi fusese înmînată lui Arthur Jacobs. Nu m-a văzut. mai ales dacă existau motive scandaloase pentru divorŃ. decît cu o lună în urmă. să aducă mîncarea şi el fusese cel care scăpase. în timp ce eu mă aflam la CCNV. Acum dorea acelaşi lucru de la mine. Îmi împărtăşise toate detaliile. Le-ar fi plăcut să dea vina pe Claire şi. Trebuia . cu certuri teribile de ambele părŃi. Prefer să nu vorbesc iar despre ele.— E fericită? — Cred că a fost uşurată să scape de mine. Am trecut pe lîngă o masă la care Wayne Umstead stătea de vorbă cu doi bărbaŃi pe care nu îi recunoşteam. pentru custodia copiilor. împreună cu mine. Trebuia să fiu atent. aşa că mă întrebam dacă ştie ceva despre acŃiune. Umstead nu era partener. Şeful de sală ne-a condus în restaurant. la ora 11. i-am răspuns. DivorŃul lui fusese unul urît.

Într-un rînd. . degetele pe tastatura computerului portabil. să se lupte cu crocodilii şi să alerge după femei la scară globală. dar eu l-am refuzat. Cina noastră avea legătură cu banii. Faza de adaptare de după divorŃ trecuse remarcabil de uşor. mîncarea. prins de viscol în munŃii peruvieni. Warner voia Martini şi apoi vin. doar apă. El se uita după toate fustele. băutura. Ca partener într-o mare firmă din Atlanta. Aparent. Eu stăteam cu ochii pironiŃi în meniu. Munca. trebuia dat ordinul de atac. distracŃia. Warner a comandat cîte un Martini. în primul rînd pentru că lui Warner îi plăcea să călătorească. să facă alpinism şi să alunece pe coarda. Din fericire. trebuia încercuit inamicul. Ia ceva tare. am protestat eu. altă dată. alungîndu-şi mahmureala inerentă pentru o parte a zilei. chiar cărŃile şi filmele vechi.pregătită apărarea. Cheltuia o mulŃime. A sosit şi porŃia lui de băutură şi am comandat mîncarea. Nici o vorbă celor din afara firmei. M-am uitat în jur. încercînd cu disperare să dea impresia că îl interesează. Pentru Warner. — Apă? repetă el. Pentru mine. femeile. a mormăit el. ca să mă asigur că nici unul dintre băieŃii cei răi nu se mai află în restaurant. fusese muşcat de un şarpe veninos de apă. — Povesteşte-mi despre munca ta. în gol. acŃiunea trebuia ignorată. pe cînd făcea scufundări subacvatice în Australia. — Nu. scîrbit. neobosit. — Fătălăule. Voia să plecam tîrziu. aproape îngheŃase de frig. totul trebuia să meargă cu motoarele din plin. avea o mulŃime de bani. pentru ca a doua zi să se scoale la patru dimineaŃă şi să-şi avînte. m-a rugat. Fii serios. Umstead nu putea vedea masa noastră.

Warner m-a criticat pentru furt. dar eu nu încercam să mă apăr. un destinatar şi un plan cu ce anume trebuia să-mi spună.— De ce? — Pentru că îmi imaginez că e fascinantă. exagerind la maximum fiecare detaliu. — Cît ai de gînd să te ocupi de interesul public? — Abia am început. pentru că eu Ńineam conversaŃia sub control. Care este etalonul tău? Era o întrebare ridicolă. în timp ce mîncam. Să fiu sincer. — Deci supravieŃuirea este un etalon? — Pentru moment. ca să-i distrag atenŃia. pentru a mă aduce unde dorea el. De ce? — Cît timp poŃi lucra pe nimic? — Atît cît voi putea supravieŃui. Nu eram prea sigur unde anume. Avea un scop. — Ce-ai făcut?!? I-am povestit cele întîmplate. — Banul. nu m-am gîndit la final. — Există motive suficient de bune pentru mine. — Definitiv. pe care nici unul dintre noi nu dorea să o exploreze. Cît cîştig. — De ce spui asta? — Ai renunŃat la o avere. cît cheltuiesc. Warner plănuise întîlnirea noastră. ai distrus toate punŃile de înŃelegere dintre tine şi Drake & Sweeney? m-a întrebat. — Aşadar. cît pot pune deoparte. i-am spus. o Ńintă. încît într-o bună zi să am un morman de bani şi să nu am de ce să-mi fac griji pentru nimic. . Dosarul însuşi constituia o altă problemă complicată. — Săptămîna trecută am fost arestat. ca să facă pui. Succesul era şi-aşa suficient de stresant. Trebuie să fi avut un motiv al naibii de bun.

s-ar putea să ajung la zece mii. — Poate că ştiu. era mîndru de bogăŃia lui. La patruzeci şi cinci de ani. iar eu nu aveam chef de luptă. Atunci va fi momentul să mă retrag. — O perspectivă demnă de invidiat. o maşină la mîna a doua. Warner. dacă muncesc din greu şi strîng ceva. Ca orice tip lacom. Ştiam acele cifre pe dinafară. şi societatea în întregul ei va profita din asta. nimic. voi avea un milion de dolari îngropaŃi în fonduri mutuale. — Tu nu ştii nimic despre sărăcie. Mă provoca la critici. haine proaste. plus sau minus cîŃiva. Pentru cei ca noi. Pînă la cincizeci de ani. sărăcia înseamnă un apartament ieftin.Nu era prima dată cînd îl auzeam vorbind astfel. nu putea duce decît la o remiză penibilă. Cînd voi ajunge la cincizeci de ani. Era o versiune ceva mai dură decît ceea ce fuseserăm învăŃaŃi în copilărie. Munceşte din greu ca să cîştigi foarte mult. nici urmă de bani pentru a calatori şi a vedea lumea. — La patruzeci de ani. nici vorbă de fond pentru pensie. Marile firme de avocatură erau la fel peste tot. — Dar tu? m-a întrebat el. ar trebui să am vreo douăzeci de mii îngropaŃi în fonduri mutuale. Era o luptă fără învingători. Am treizeci şi doi de ani şi am rămas cu o sumă netă de cinci mii de dolari. nici o plasă de siguranŃă. Optsprezece ani de trai în sărăcie. — CîŃi bani ai? l-am întrebat. — Păi. La patruzeci şi cinci. . vor fi trei milioane. despicînd cu cuŃitul cîte o bucăŃică de came de pui. Lăcomia lui neruşinată trebuia admirată. cu tăblăria înfundată şi murdară. nenorocitul. vor fi zece. să vedem.

Mai aveai foarte puŃin şi ajungeai partener. să ştii. Mi-am pierdut dragostea de bani. Ai putea ajunge la un milion pe an la vîrsta de treizeci şi cinci de ani. să zicem. de lucrat ai putea. Dar cum de am devenit atît de diferiŃi. Cît cîştigi pe an? — Nouă sute de mii. — E acelaşi lucru. Eşti inteligent şi talentat. singur. Eram prea civilizaŃi ca să ne certăm în public. Warner. S-a relaxat şi el. — Laşule! — În nici un caz n-aş lucra atît de ieftin. Nu tu . — Ce original! Să te întreb ceva. — La naiba. Nu ştii absolut nimic despre sărăcie. — Te cred. e clar că există o diferenŃă. Cred sincer că ai lua o puşcă şi Ńi-ai zbura creierii înainte de a fi nevoit să lucrezi pentru treizeci de mii. — Te înşeli. Aş lua pilule. Michael? Acum o lună. — Eşti un caraghios. mi-a spus el. aplecîndu-se mult spre mine.— Perfect. — Aici se vede diferenŃa dintre noi. ce nu ai putea ar fi să trăieşti numai cu atîta. Ce-ai să faci dacă te trezeşti. Tocmai mi-ai demonstrat că am dreptate. Ce te-ai face dacă te-ar obliga cineva să lucrezi pentru treizeci de mii? — M-aş sinucide. Banul e ochiul dracului. — Eu cîştig treizeci de mii. pentru că oricum nu poate fi salvată. obosit de a mai salva omenirea. la şaizeci de ani. PoŃi face socoteala şi singur. i-am spus. Unde ai greşit? Am respirat adînc şi am savurat umorul acelei întrebări. uită-te la tine — porŃi perciunii ăia caraghioşi şi haine uzate şi spui tot felul de prostii despre servicii aduse oamenilor şi salvarea omenirii. Acum. erai ca şi mine. — Am şi făcut-o. fără copii. — Ah.

să-mi găsesc o femeie potrivită. apropo. m-am gîndit la asta şi. parcă îl auzeam spunîndu-le părinŃilor mei. — Dacă voi fi murit? — Trece-mă în testament.acareturi. Mai avea cîŃiva aşi în mînecă. Ne-am concentrat asupra mîncării şi conversaŃia a început să lîncezească. Fratele rătăcitor. — Nu-i speria. am un frate mai mare şi putred de bogat. a ripostat el. Ne-am luat rămas-bun pe trotuarul din faŃa restaurantului. nu. cu privire la consecinŃele pasului greşit pe care îl făcusem şi gata. nici partener. nici firmă. — Sună-mă dacă ajungi să flămînzeşti. Insista asupra ideii că ar trebui să-mi petrec numai vreo doi ani salvînd suflete. Cîteva păreri dure din partea lui. Warner era destul de arogant ca să creadă că o confruntare fără menajamente m-ar fi readus la gînduri mai bune. Nu va mai fi nimeni pe urmele tale. Destul de modeste. M-a întrebat ce beneficii scotea Centrul legal din strada 14. pentru ca apoi să revin la lumea reală. Am să-Ńi dau un telefon. L-am asigurat că ştiu ce fac. Spune-le că totul e minunat pe aici. şi să mă însor cu ea. Warner. dar cu bani. nici nevastă care să aducă bani graşi din neurochirurgie. Iar el mi-a oferit o minunată sugestie — n-ar strica. Vorbesc eu cu el. poate. nu tu bani. i-am răspuns. I-am făcut un semn cu mîna şi am plecat. I-am mulŃumit. Avea fonduri de pensii? Din cîte ştiam eu. Ce ai să te faci? — Păi. făcînd un efort să pară amuzat. . că mă voi descurca şi că raportul dat de el părinŃilor trebuia să fie optimist. lăsam joaca asta de-a sărăcia şi mă hotărăm să-mi iau o slujbă ca lumea.

cu numai cîteva minute înaintea mea. Arthur Jacobs şi doi pungaşi. Articolul era în stilul obişnuit pentru Post. Figura lui Arthur Jacobs în centru. unde apăreau şi fotografiile — figura lui Lontae. chiar înainte de miezul nopŃii. Parcă îi şi vedeam. care avea să-i umilească. grupaŃi în birouri şi săli de şedinŃe. să pună la cale o sută de strategii diferite. Începea pe prima pagină. Trebuia să-şi pregătească riposta. cu DeVon Hardy. Mordecai. Am cumpărat un ziar şi m-am aşezat la bar — lucru ciudat. căci tot restul celor prezenŃi stăteau cu nasul în ziar. Era un loc cunoscut printre insomniaci şi maniacii ştirilor. în dreapta. preluată de pe pancartele de la mitingul pentru dreptate.Pylon Grill era o cafenea deschisă toată noaptea în Foggy Bottom. Ziarul Post abia sosise. şi treizeci de persoane erau adîncite în citit. după ce toate întîlnirile fuseseră anulate. fotografia de arest a lui Tillman Gantry în stînga şi alta. de parcă se declarase războiul. în apropiere de Universitatea George Washington. pe domnii cu sînge albastru de la Drake & Sweeney. iar cafeneaua era la fel de plină ca un magazin de delicatese la ora prînzului. să-şi aducă . doi delincvenŃi afro-americani cu cîte un număr micuŃ scris pe piept. de-o şchioapă. Prima ediŃie din Post sosea în fiecare seară. Am fost uimit de tăcerea de la Pylon. şi continua pe pagina zece. în mod sigur. pe cînd era cu zece ani mai tînăr şi un alt grup de trei. aliniaŃi la egalitate pe pagina zece din Post. cu uşile încuiate şi telefoanele scoase din priză. acesta din urmă era legat de articol numai pentru că fusese evacuat şi ajunsese să fie ucis într-o manieră demnă de ştirile din ziare. cu un titlu scris cu litere groase. la fel.

apoi la moartea membrilor familiei Burton. Omul se Ńinuse de cuvînt. Nu se dădeau nume. care apăruse. cînd anunŃase arestarea mea. Nici un cuvînt din partea nici unuia dintre pîrîŃi. deşi fusesem atent să-i spun reporterului foarte puŃine lucruri despre dosarul aflat în dispută. De la mine. inclusiv Hardy. şi fiecare mare firmă din lumea legilor corporative avea să se distreze pe săturate. unde luase ostatici — dintre care unul eram eu. Copii ale imaginii acelui trio aveau să fie trimise birourilor de avocatură din toată Ńara. 31 . s-a ajuns la Mordecai. de la un capăt la altul. şapte zile mai tîrziu. Începuse cu evacuarea şi participanŃii implicaŃi. Gantry părea teribil de ameninŃător şi mă îngrozeam la gîndul că eram în dispută cu el. Faxurile aveau să înceapă să sosească foarte devreme. să intre în legătură cu ei. se făcea referire numai la surse bine informate. deşi reporterul nu avea de unde să ştie că o întîlnisem în realitate. aceeaşi pe care ziarul o folosise în sîmbăta dinainte. Se vorbea despre arestarea mea. Era momentul lor de cumpănă.specialiştii în relaŃii publice. Eram prezentat drept veriga de legătură dintre firmă şi Lontae Burton. Articolul era lung şi complet. Urma şi o poză de-a mea. în birourile firmei Drake & Sweeney. Nici eu n-aş fi putut scrie mai bine. Se părea că reporterul se străduise prea puŃin. sau deloc.

dar nu mă asculta. A închis telefonul în mijlocul unei propoziŃii. Ah. şi provocarea procesului Burton era prea mare ca să-i poată rezista. La nouă va fi la birou. Dosarul era o mare problema. pe deasupra şi unul foarte bun. Poate că totuşi mai exista o speranŃă pentru viitorul meu. Se umfla de rîs văzîndu-l pe bătrînul Jacobs în ziar. spunea el. Citise ziarele. de cîteva ori. l-am ascultat spunîndu-mi cum anume să procedez în acest caz. — Cee?! Zece la sută! Ai înnebunit? — Sîntem o firmă nonprofit. Nu cerusem o sumă suficientă ca daune — nu ajungeau zece milioane. — Eşti treaz? m-a întrebat. M-am răsucit de pe o parte pe alta. Cu un juriu bine ales. — ÎŃi poŃi demonstra cazul fără ajutorul dosarului? — Da. Cursa lui spre Atlanta decola peste două ore. Wamer era specialist în litigii. plin de nervi. Se gîndea să le transmită imediat pe coasta de vest. — Zece la sută. ca şi cum noi nici nu ne gîndiserăm la asta. pe întuneric. Prea multe . prin fax. Dormisem trei ore. cu cîte un delincvent de fiecare parte. i-am răspuns. dar n-am mai putut adormi la loc. El se afla în apartamentul său de la hotel. ce mult ar fi dorit să-şi încerce chiar el forŃele! Dar Mordecai? Era avocat pledant? Dar onorariul? Cu siguranŃă că aveam un contract pentru patruzeci la sută. Încercînd să-mi păstrez locul cald în sacul de dormit.Warner m-a sunat la cinci dimineaŃa. am încercat să-i explic. Abia aştepta să arate pozele tuturor. şansele erau nelimitate. Mă blestema pentru că nu sînt mai lacom. dădea cu pumnii în pereŃi şi avea zeci de comentarii şi întrebări despre proces.

Ruby nu se afla pe treptele de la intrare. Existaseră destule alte lucruri care să-mi distragă atenŃia — Claire. Mi-a promis că o va anunŃa chiar el pe Sofia. oprindu-mă să beau cafele cu pakistanezii pînă la răsăritul soarelui şi apoi am cumpărat fursecuri pentru Ruby. pentru moment. L-am sunat acasă şi i-am spus ce văzusem. Telefoanele nu sunau mai des decît de obicei. Exista un anume entuziasm care preceda depunerea plîngerii în orice caz major. perspectivele unei noi cariere — dar cazul împotriva lui RiverOaks şi a fostei mele firme nu-mi ieşise nici o clipă din minte. după ce depuseserăm plîngerea împotriva lui şi a celorlalŃi doi pîrîŃi. după care urma o respiraŃie adîncă şi o plăcută stare de linişte. Biroul arăta normal. Dacă Tillman Gantry avea impresia că violenŃa îl putea ajuta la apărarea în proces. După ce problema procesului fusese. Două maşini necunoscute erau parcate la colŃul dintre străzile 14 şi Q. De două săptămîni.schimbări avuseseră loc în viaŃa mea pentru a mai putea să mă odihnesc liniştit. în apropiere de biroul nostru. n-ar fi ezitat să se folosească de ea. Am trecut cu maşina pe lîngă ele la şapte şi jumătate. mutarea de acasă. reducînd viteza. Mordecai mă avertizase. Abraham era plecat din oraş. şi instinctul mi-a şoptit să trec mai departe. Am făcut un duş şi am ieşit. după ce bomba îşi lovea Ńinta şi praful se aşternea. mă concentram în primul rînd asupra procesului. rezolvată. Gantry nu ne-a omorît în acea zi. deşi nu mai era nevoie de avertismente. El sosea la birou la opt şi jumătate şi am convenit să ne întîlnim la acea oră. puteam să mă concentrez . Numărul clienŃilor era acelaşi.

Ea nu avea idee unde locuia Ruby şi. de fapt. probabil. Au vrut să mă distrugă. dar nici nu cunoşteau faptele. Rudolph nu ieşea. care puseseră pe picioare o mare firmă şi de la care avuseserăm multe de învăŃat. Îmi puteam imagina panica din holurile îmbrăcate în marmură ale firmei Drake & Sweeney. PuŃini îl cunoşteau pe Braden Chance. Dar nu aveam nici un fel de înŃelegere pentru Braden Chance. nu se spuneau glume şi nu se vorbea despre sport pe culoare. nu numai că nu ştiau nimic despre jocul murdar. cei care mă cunoşteau bine puteau fi mai îngrijoraŃi decît alŃii. Nimeni nu zîmbea. Arthur Jacobs şi Donald Rafter. cu siguranŃă. mai sumbră decît la pompele funebre. Nimănui nu-i păsa ce se întîmplă în secŃia de imobiliare. nici nu ne aştep- . Îmi părea rău pentru cei nevinovaŃi — avocaŃii din alte timpuri. Eu însumi lucrasem acolo cîŃiva ani buni înainte de a-l întîlni. o atitudine stoică. într-un fel.mai uşor asupra celorlalte cazuri. Atmosfera era. Singurul aspect trist al distrugerii reputaŃiei sutelor de avocaŃi de acolo era acela că marea majoritate dintre ei. În secŃia antitrust. Lasă-i să transpire şi ei. trezindu-se. din birou decît pentru şedinŃele cu şefii mai mări. desigur. care duceau mai departe tradiŃia excelenŃei. nou-veniŃii care. Polly aborda. responsabil pentru moartea nedreaptă a unor oameni. nimeni nu stătea la bîrfă lîngă maşina de cafea. colegii mei de generaŃie. aflaseră că stimatul lor patron era. detaşată şi veşnic eficientă. şi atunci numai pentru că îl căutasem. Megan s-a întrerupt din rigorile impuse de menŃinerea ordinii într-o clădire cu optzeci de femei fără adăpost şi am pomit într-un scurt drum cu maşina prin zona de nord-vest.

Am mers pe jos prin parcuri. Nu-mi propusesem să-mi vîr nasul printre maşini vechi şi ruginite. Cu timpul. mai ales dacă sînt dependenŃi de droguri.tam să o găsim. N-am avut noroc. Sînt mai multe văi decît munŃi. Au timp suficient şi unii merg pe jos kilometri întregi. pe undeva între Logan Circle şi piaŃa Mount Vernon. ne-am uitat după vagabonzi. iar cîinele s-a decis să rămînă calm. La trei străzi distanŃă de centru. pentru că apăre o altă Ruby şi îŃi răscoleşte sufletul. Majoritatea s-au născut fără rugăciune şi fără noroc. Cercetam atent fiecare cerşetor pe lîngă care treceam. — Nu e ceva neobişnuit. mi-a spus ea. sperînd să vedem pe cineva cunoscut. colŃos. — Dar nu se ştie niciodată. în apropiere de strada L. Mă miră mereu cît de rapid se deplasează oamenii aceştia dintr-un loc în altul. şi totuşi supravieŃuiesc. cu lanŃ la gît păzea intrarea. era un motiv bun pentru a ne petrece cîteva minute împreună. Se împiedică şi cad. îşi găseşte un apartament şi o slujbă. Un cîine mare. — Ai mai văzut astfel de cazuri? — Am văzut tot ce se poate vedea. dar se ridică şi încearcă din nou. Dar nu trebuie să te entuziasmezi prea mult. Ne uitam la oamenii străzii. încercînd să mă liniştească. — Cum reuşeşti să nu ajungi la disperare? — CapeŃi putere de la clienŃi. Totuşi. a continuat Megan. . Cînd un client de-al tău renunŃă la drog. pe strada 10. oamenii străzii sînt imprevizibili. înveŃi să nu te mai consumi. am trecut pe lîngă un garaj de maşini avariate. reducînd viteza. spui o mică rugăciune de mulŃumire. De regulă. le-am aruncat cîte un bănuŃ în cană. Sînt oameni remarcabili. Ne gîndeam că Ruby locuia în zona dintre Centrul de pe strada 14 şi Naomi's.

Unul nici nu l-a atins. nici buzunare în care să ducă obiecte de valoare. după-amiază. pînă cînd primul navetist a apucat să oprească maşina. Atacul s-a petrecut curînd după lăsarea întunericului.Am lăsat-o pe Megan la Naomi's şi i-am promis să o sun mai tîrziu. în jurul dealului Capitoliului. către seară. aşadar. sănătos tun şi avea patruzeci şi unu de ani. Dăduse peste cineva pe stradă. la subsolul unei clădiri-anexă a Camerei. sau se loviseră. Congresmanul reprezenta Indiana de cinci legislaturi. Burkholder era doar unul dintre cei 435. construite de membrii Congresului în propriul lor beneficiu. deşi se afla acolo de zece ani. dar îi plăcea să alerge. excesiv de curat. avea o locuinŃă în Virginia. Era îmbrăcat în trening — nu avea portofel. Ruby devenise o minunată scuză pentru a păstra legătura. nici bani. Ca membru al Camerei. Era relativ ambiŃios. Burkholder a fost împuşcat miercuri. virtual necunoscut la Washington. către seară. pe cînd alerga de unul singur. pe trotuarul unei străzi pline de maşinile navetiştilor întîrziaŃi. Respectivul tip dispăruse în noapte şi. în apropiere de gara Union. să coboare şi să . Părea să nu existe nici un motiv. Echipa lui a informat presa că face duş şi se schimbă într-una dintre acele săli de gimnastică rar folosite. O descriere aproape generică. Lucra în comisia pentru agricultură şi conducea un subcomitet pentru finanŃe. probabil se ciocniseră. era republican şi se numea Burkholder. aparent vagabond. şi asupra lui se trăsese de două ori. a ricoşat în umăr şi s-a oprit foarte aproape de gît. celălalt a pătruns prin braŃul stîng. Existau patru martori şi toŃi l-au descris pe agresor ca fiind un bărbat negru. sau se rostiseră cuvinte grele.

Mai devreme. a lipsei adevăratelor valori şi a declinului general. încerca să dea informaŃiei o tentă de senzaŃional. AŃipisem în scaun. aruncată pe umerii partidului rival. deşi viaŃa lui Burkholder nu fusese nici o clipă în pericol. Mijeau ochii din cauza reflectoarelor şi se purtau de parcă se produ- . omul cu arma dispăruse. Trei dintre ei stăteau grupaŃi şi toŃi arătau suficient de gravi şi trişti. Burkholder nu putea tuna şi fulgera la unsprezece seara. Congresmanul a fost dus de urgenŃă la spitalul George Washington. cînd am văzut ştirea la televizor. Agresiunile ofereau victimelor prilejul de a tuna şi a fulgera împotriva crimei. Doctorii făcuseră o declaraŃie publică în care. starea sănătăŃii lui a fost declarată stabilă. de fapt. cumva. să-i convingă să apară în faŃă camerei de filmat. citind şi urmărind un meci de box. Nu prea fuseseră ştiri în ziua aceea. în timp ce poza lui Burkholder a apărut pe fundal. a anunŃat reporterul. Trecuseră mulŃi ani de cînd nu se mai întîmplase ca un membru al Congresului să fie împuşcat la Washington. Pe fundal se vedea o ambulanŃă cu luminile aprinse şi. fără efecte permanente. A urmat o secvenŃă în direct de la spital. pînă în clipa în care Burkholder a fost împuşcat. vina era. Unii erau agresaŃi. Starea sănătăŃii lui Burkholder era stabilă şi congresmanul se odihnea. oferind cîteva informaŃii generale. pentru satisfacŃia privitorilor. unde glonŃul a fost extras după o operaŃie care a durat două ore. bineînŃeles.alerge în ajutorul lui Burkholder. unde un reporter tremura de frig în faŃa intrării secŃiei de urgenŃă. Redactorul de ştiri a anunŃat evenimentul cu răsuflarea tăiată. nu spuneau nimic. pe unde Burkholder intrase cu patru ore mai devreme. cîŃiva dintre colegii de Cameră se grăbiseră să ajungă la spital şi reporterul reuşise. cum nu putea să arate sînge sau un cadavru. OperaŃia a decurs bine.

apoi. Se zărea o pată de sînge. şi totuşi. Nu mai auzisem de nici unul dintre ei. reporterul nu. Fără să le ceară nimeni. Două camionete pline au fost duse pe Rhode Island.sese o invazie majoră în vieŃile lor private. cerşit. pasagerii au fost lăsaŃi într-o parcare din apropierea unui centru comunitar unde se servea supă toată noaptea. în fundal. cu unsprezece persoane. murdărirea oraşului. arestînd pe oricine era prins dormind pe o bancă. la cinci străzi distanŃă de biroul nostru. chiar acolo! S-a lăsat pe vine. oferind un sumar vag al celor întîmplate. cerşind pe trotuar — oricine care părea să nu aibă unde stă. Nu toŃi au fost arestaŃi şi duşi la închisoare. Camioneta s-a golit imediat. Toată noaptea au curăŃat dealul Capitoliului. ori îşi văd de drum. Un alt reporter caraghios se afla exact pe locul atacului. O altă camionetă. Reportajul se transmitea în direct. clipeau becurile roşii şi albastre ale maşinilor de poliŃie. acolo unde căzuse victima. PoliŃia din District ieşise cu toate forŃele pentru a-i strînge pe oamenii străzii în maşini şi camionete şi pentru a-i duce. eu le-am observat. în cadru a apărut un poliŃist. a oprit la Misiunea Calvarului de pe strada T. şi-au dat cu părerea despre declinul general al oraşului Washington. stînd în parc. . Se pregăteau de "curăŃenie". Îşi exprimau îngrijorarea pentru colegul lor şi prezentau o situaŃie mult mai gravă a acestuia decît doctorii. în zona de nord-est. Cei reŃinuŃi aveau de ales: ori ajung la închisoare. A urmat încă un reportaj în direct de la scena atacului. aproape atingînd asfaltul. beŃie în public. iar acum într-adevăr era ceva de văzut. în altă parte. spre care femeia arăta cu gesturi dramatice. Îi acuza de vagabondaj.

C. cu mult înainte de ivirea zorilor. În secŃiunea Metro mă aştepta o surpriză plăcută. am promis că voi găsi ceva mai moale pe care să dorm. Procesul intentat de noi îl inspira. La Pylon Grill era cald şi lume multă. iar aroma boabelor de cafea aduse din toată lumea te întîmpina încă de la uşă. alături de o alta. ceva mai tîrziu. începînd cu RiverOaks. mă întrebam pentru a mia oară cum supravieŃuiau cei care dormeau pe trotuar. încercînd să demonstrez ceva — nimănui altcuiva în afară de mine. cu fonduri despre care se zvonea că ajung la două sute de milioane. În douăzeci de ani. Burkholder era omul momentului. Pierdeam prea mult somn chinuindu-mă pe podea. agent de vînzări imobiliare de pe coasta de est. Maryland. despre investigaŃiile poliŃiei. Pe întuneric. Tim Claussen îşi luase misiunea în serios. un nor de fum se ridica puŃin deasupra meselor.. dintre care unul era Clayton Bender. Fotografia lui Bender era prezentată alături de articol. la 4. alături de .32 Am jurat să-mi cumpăr un pat. localul era plin de amatorii de ştiri. alături de mai multe articole despre el. Nimic despre "curăŃenie". Într-un articol întins. făcea un portret al fiecărui pîrît în parte. despre atac. Compania avea douăzeci de ani vechime. a sediului corporaŃiei din Hagerstown.30. proprietatea unui grup de investitori privaŃi. Figura lui apărea pe prima pagină din Post. în sacul meu de dormit. Ca de obicei. În afară de asta. compania construise unsprezece clădiri de birouri în zona D. Ştiam că Mordecai mă va pune la curent cu detaliile.

Deloc surprinzător. deŃinea trei parcări pentru maşini uzate. În continuare. şase duplexuri cu apartamente de închiriat. atenŃia autorului se îndrepta asupra firmei Drake & Sweeney. de partenerii firmelor. Drake & Sweeney era a cincea ca mărime. în compensaŃii. O fostă prostituată îşi amintea de bătăile primite de la el. amîndouă preluate după revista U. Avea şi ceva datorii bancare. iar viaŃa sa plină de evenimente uşura investigaŃia jurnalistică. Un fost tovarăş de celulă din închisoare îl ridica în slăvi. Oare renunŃasem la atît de mulŃi bani? Ultimul membru al acestui nepotrivit trio era Tillman Gantry. Telefoanele nu fuseseră returnate. nu aveau nici o sursă de informare din interiorul firmei. Claussen dădea informaŃiile de bază — dimensiuni. în funcŃie de mărime. povestea proiectului de construcŃie a centrului poştal de mesagerie din nord-estul oraşului. iar la cîştigul lor de nouă sute zece mii cinci sute dolari. Law.numeroase centre comerciale în suburbiile din Baltimore şi Washington. istoric. un bar unde o femeie fusese violată. Gantry acŃiona prin două corporaŃii — TAG şi Gantry Group — şi.una dintre ele dădea o listă a firmelor de avocatură din Ńară. Cu opt sute de avocaŃi. Era reluată. cu un an înainte. cîŃiva învăŃăcei celebri. partenerii se clasau pe locul al treilea. cealaltă — un top alcătuit pe baza veniturilor medii obŃinute. cu detalii minuŃioase. Un pastor oarecare din nord-est spunea că Gantry ridicase panouri de baschet pentru copiii săraci.S. Valoarea proprietăŃilor sale era estimată la trei sute cincizeci de milioane. prin intermediul acestora. un bloc de locuinŃe unde două persoane fuseseră împuşcate mortal. două mici centre comerciale. un magazin video şi numeroase . al căror nivel nu putea fi estimat. Se prezentau două diagrame. PoliŃiştii vorbeau despre el.

fusese obligat să-i alunge chiar el. însoŃit de avocatul meu. Avea destui avocaŃi şi intenŃiona să pregătească o apărare fără cusur. Era nouă şi douăzeci cînd am ajuns. Un articol decurgea din altul. dar terenul pe care se afla valora mult mai mult decît unsprezece mii de dolari. Ziarul Post putea fi tenace. spunea el. Mordecai ştia unde mergem. Cît timp avea să mai permită Arthur Jacobs ca draga lui firmă să fie tîrîtă în noroi? Era o Ńintă foarte uşoară. Pentru a doua zi la rînd. la intersecŃia dintre strada 6 şi Indiana. cumpărate de la stat aproape pe degeaba. pentru două sute de mii de dolari. Recunoştea că plătise unsprezece mii de dolari pentru depozitul din Florida Avenue. Nu se spunea nimic despre DeVon Hardy şi drama ostaticilor şi doar foarte puŃin despre Lontae Burton şi acuzaŃiile prezentate în plîngere. De asta îl cumpărase. Depozitul atrăgea mereu vagabonzii.parcele neconstruite. De fapt. la clădirea Cari Moultrie. Gantry era singurul care dorea să vorbească. Eu . Nu le luase niciodată chirie şi nu avea habar de unde pornise acest zvon. Pentru ziua următoare se promitea un alt episod — o privire asupra vieŃii triste duse de Lontae Burton. De fapt. tonul articolului făcea din avocaŃi nişte delincvenŃi mai răi decît Tillman Gantry. Dintre cei trei acuzaŃi. Numele meu nu era menŃionat în articol. în centrul oraşului. Se vedea că reporterul nu stă degeaba nici o clipă. în iunie trecut şi îl vînduse lui RiverOaks pe 31 ianuarie. Clădirea nu putea fi folosită. alături de un fost proxenet. vechea şi venerabila firmă Drake & Sweeney era acuzată de conspiraŃie.

În registrul de la intrare. — Bună dimineaŃa. . al cărui nume nu mi-l aminteam. Ce căuta Rafter acolo? Răspunsul a venit cu greu. strîngîndu-şi servieta cu ambele mîini. numele meu era trecut la rubrica "Prima înfăŃişare". aveau dreptul să fie prezenŃi la fiecare fază de procedură. la intrarea principală şi se mişca greu. să fiu lăsat în pace.nu mai fusesem niciodată în apropierea clădirii Moultrie. Fixam paginile revistei. Michael. iar eu am luat loc în rîndul al doilea. în această calitate. căci avocaŃii. mi-am dat seama că prezenŃa lui acolo era doar o aducere-aminte. Era Donald Rafter. specialiştii în litigii şi delincvenŃii erau percheziŃionaŃi şi trebuiau să treacă prin detectorul de metale. banca juraŃilor era goală. Mordecai a dispărut pe uşa din spate. Înăuntru. şi să plec. mă chinuiam să rămîn perfect calm şi. Onorabilul Norman Kisner prezida Curtea la primul etaj. Era vorba doar de prima înfăŃişare! Trebuia să stau în picioare în faŃa judecătorului la citirea acuzaŃiilor. camera 114. Trebuia să mă declar nevinovat. AlŃi unsprezece delincvenŃi împărŃeau boxa cu mine. o mulŃime de avocaŃi mişunau peste tot. încercînd să par cît se poate de plictisit de situaŃie. Coada se forma afară. în cele din urmă. în baza cauŃiunii. înăuntru întîlneai o adevărată grădină zoologică — un hol plin de oameni nerăbdători şi alte culoare pe patru etaje. Am deschis o revistă. S-au îndepărtat şi s-au aşezat de cealaltă parte a sălii. de unde se intra în sălile de judecată. la rîndul meu: — Bună. sediul de desfăşurare a proceselor civile şi penale din District. Reprezentau victimele şi. În spatele lui era un tip de la litigii. am auzit un glas dinspre culoarul de trecere. Am dat din cap şi am reuşit să rostesc.

Firma considera că furtul era o problemă serioasă şi aveau de gînd să mă hăituiască pînă în ultima clipă. — Da. Avea dreptate. Nu Ńi-ar folosi la nimic dacă ai încerca să-l vinzi în stradă. Nu te acuz că l-ai furat. Mordecai a reapărut din spatele băncii şi mi-a făcut semn să-l urmez. Mordecai m-a prezentat şi ne-am aşezat toŃi trei în jurul unei măsuŃe. în semn de aprobare. Şi pentru mine era neobişnuit. — Tocmai îi spuneam lui Mordecai. cunosc o mulŃime dintre avocaŃii de acolo. Nu sînt decît nişte hîrtii. ochii căprui aruncau flăcări cînd vorbea. La nouă şi jumătate. — E greu de evaluat furtul unui dosar din biroul unui avocat. a început el dînd din mînă. înŃeleg. Dacă îl dai înapoi acum. — Să presupunem că ai dosarul şi să presupunem că l-ai luat de la firmă. Nu eram sigur dacă lucrurile stăteau sau nu aşa. Eram jenat de faptul că magistratul meu de caz avea asemenea admiraŃie faŃă de victime. sub supravegherea . nimic care să aibă valoare pentru altcineva decît acel avocat. Rafter era cel mai şmecher şi cel mai rău dintre toŃi specialiştii în litigii. cel puŃin pentru moment. dar doream să continue. sper că mă înŃelegi. părul grizonat şi vîlvoi şi o barbă încărunŃită. Firma îi angaja pe cei mai buni şi îi pregătea pe măsura. neîngrijită. Se aşteptau să tremur de frică numai la vederea lui în sala de judecată. Judecătorul Kisner avea cel puŃin şaptezeci de ani. pentru o discuŃie neprotocolară. că acesta este un caz cu totul neobişnuit. — Îl cunosc pe Arthur Jacobs de treizeci de ani. Am înclinat capul. De fapt. Îl cunoştea de multă vreme pe avocatul meu. Sînt avocaŃi buni. Judecătorul aştepta în biroul său.

Fruntea încruntată. într-o altă sală. dacă juriul te găseşte vinovat de furt calificat. — Cred că două săptămîni sînt suficiente pentru a lua o decizie. Dacă procurorul îşi demonstrează cazul. Ar fi. Rămîne acuzaŃia de furt calificat şi cu ea se ajunge la proces. tăcea şi asculta totul cu mare atenŃie. Desigur. — Atunci devine mult mai valoros. copleşit. pre-supunînd că ai dosarul. desigur. Am fost cu toŃii de acord că termenul de două săptămîni era rezonabil. voi fi înclinat să-i stabilesc valoarea la ceva mai puŃin de o sută de dolari. rămîne la latitudinea mea să decid condamnarea. — Spre deosebire de majoritatea cazurilor din registrul meu. Admiterea lui ca probă va fi decisă de un alt judecător. . am spus. — Da. Aş dori să rezolvăm problema penală înainte de a se ajunge prea departe în procesul civil. ar trebui să fii de acord să nu Ńii seama de nici una dintre informaŃiile cuprinse în dosar. Mordecai nu participa la discuŃie. unde am mai aşteptat încă o oră în care nu s-a întîmplat nimic. Din nou. a continuat Kisner. — În plus. iar juriul te găseşte vinovat. aici timpul este foarte important. domnule judecător. vorba de o ofensă adusă firmei şi totul s-ar putea rezolva doar cu cîteva formalităŃi. Litigiul civil poate pretinde cunoaşterea conŃinutului dosarului. privirea dură şi tonul vocii lui lăsau să se înŃeleagă că era de preferat să evit condamnarea. — Cît de curînd? l-a întrebat Mordecai. îŃi pierzi licenŃa de avocat. — Dar dacă nu-l dau înapoi? E tot o presupunere. se înŃelege. Împreună cu Mordecai m-am întors în sala de judecată.mea.

Rafter nu se vedea nicăieri. — Aceleaşi lucruri pe care Ńi le-a spus şi Ńie. Auzeam voci din spate. îndată ce am ajuns în maşină. domnule avocat.Tim Claussen de la Post a sosit în acelaşi timp cu un grup de avocaŃi. — În regulă. M-am declarat nevinovat. — Ce ai discutat cu Kisner pînă la venirea mea? l-am întrebat pe Mordecai. Din fericire. am semnat nişte formulare şi am plecat în grabă. — E un judecător bun. Ne-a văzut în sală. Criminalist. dar nu s-a aventurat pînă la noi. Mordecai m-a lăsat singur şi. 33 . Nu e momentul să luăm decizii. I-a explicat că în sală se aflau doi avocaŃi de la Drake & Sweeney. Să nu ne grăbim. — Cît aş primi. Au ieşit din sală şi şi-au continuat cearta pe hol. i-am spus. Prezentarea mea în faŃa judecătorului Kisner a fost scurtă. Aşteptam la semafor. Ce facem acum? — Avem două săptămîni. — E un tip dur. Nu are pic de milă pentru un avocat care fură dosarele altuia. aşa cum mă aşteptam. la volan mă aflam eu. de pe banca pe care Rafter îşi pierduse timpul pînă atunci. a reuşit să-l prindă într-un colŃ. Dar ai ajunge la închisoare. pînă la urmă. dacă aş fi condamnat? — Nu mi-a spus. Donald Rafter şi încă unul şi că poate aveau ceva de spus presei. Claussen i-a atacat imediat. dar a fost mulŃi ani avocat. şi încă unul dintre cei mai buni.

Din acel moment. Urmase Temeko. Registrele poliŃiei spuneau mult despre ce se întîmplase: fusese arestată la paisprezece ani pentru furt din magazine. Droguri. delicte minore — viaŃa periculoasă a străzii. tot cu tatăl necunoscut. viaŃa ei nefericită devenise previzibilă. La cincisprezece ani. Crescuse în mizeria cartierelor din nord-est ale oraşului. nu fusese închisă. din cînd în cînd. cu bunica şi mătuşile ei. mama ei şi cei doi fraŃi din închisoare. mama ei avea şaptesprezece ani. un fost profesor. deşi reporterul mai luase legătura cu două mătuşi. fusese arestată din nou. Cu agresivitatea sa obişnuită şi un buget nelimitat. Primul era cel promis în ediŃia anterioară — o relatare în detaliu a vieŃii tragice a lui Lontae Burton. Trei luni mai tîrziu. băieŃi. Bunica ei era sursa principală de informaŃii. mutîndu-se dintr-un loc în altul împreună cu mama bolnavă şi locuind. şapte luni mai tîrziu. Arestată pentru prostituŃie. ajungînd din nou la tribunalul pentru minori. rod al căsătoriilor cu trei soŃi diferiŃi. Maică-sa ajungea mereu la închisoare şi Lontae renunŃase la şcoală după clasa a şasea. la douăzeci de ani. tribunalul pentru minori. condamnată. fetiŃa cu scutecul ud. la două luni după naşterea lui Ontario. născută pe cînd Lontae avea . dovedindu-se total nedemna de încredere. pentru beŃie în public. Alonzo şi Dante. Făcea tot felul de munci plătite la salariul minim. Naşterea gemenilor. bande. Aceeaşi acuzaŃie. trecuse prin tribunalul pentru minori. deşi maică-sa refuzase să-i dea vreun amănunt despre tatăl ei. un asistent social.EdiŃia de dimineaŃă a ziarului Post cuprindea două articole puse în prim plan şi acompaniate de fotografii. deŃinere de droguri. La naşterea lui Lontae. fata era a doua din trei copii. un fost patron. tot la Municipal. ziarul reuşea de minune să adune faptele de care noi aveam nevoie pentru proces.

cu acoperiş deasupra capului şi o uşă cu zăvor. de la Casa Fecioarei. Era un apartament mic. Participa la întrunirile AA/NA de la centru şi lupta cu mare curaj împotriva dependenŃei. avea baia aproape şi plătea o sută de dolari. Conform versiunii ei despre ultimele luni din viaŃa lui Lontae. Mi-am notat numele lui Nell Cather. Nell dorea să verifice locul. Doamna Cather era citată pe larg în articol. şi am zîmbit în sinea mea la gîndul de a o aduce în boxa martorilor. fata era hotărîtă să termine cu vagabondajul şi să-şi limpezească viaŃa. Începuse. N-a lipsit niciodată de la lucru. i-a explicat. În tot acest trist epitaf. doamna Cather îi găsise o slujbă. Într-o zi. dar Lontae a refuzat-o. pentru a-şi întreŃine mica familie. pentru a spune povestea familiei Burton în faŃa unui complet de judecată. cu două camere. Lontae era îngrozită la gîndul să-şi piardă copiii. unde întîlnise o asistentă socială pe nume Nell Cather. pe lună. un aşezămînt de zi pentru femei. similar cu cel de la Naomi's. Lontae nimerise la Casa Fecioarei. îi şoptise lui Nell Cather că găsise o locuinŃă. să ia pilule anticoncepŃionale.75 dolari pe oră. oferite de Casa Fecioarei. deşi nu reuşea niciodată să rămînă complet trează. Ca parte a muncii ei. A învăŃat rapid să citească şi visa să obŃină o slujbă cu salariu constant.douăzeci şi unu de ani. Nu era ceva legal. bani gheaŃă. deşi lucrul trebuia să rămînă secret. apărea o rază de speranŃă. cu mare entuziasm. despacheta produsele dintr-un mare magazin de băcănie. în toamna trecută. În cele din urmă. Dorea cu disperare să renunŃe la droguri şi alcool. pentru că era un lucru obişnuit. lucra douăzeci de ore pe săptămînă şi primea 4. Majoritatea femeilor fără adăpost de la .

Doamna Cather o văzuse a doua zi. să-l deranjez de la cafeaua de dimineaŃă şi să-l întreb: Cum te simŃi. nu a mai ştiut nimic despre ea. citind rapoartele asistenŃilor pe care îi trimiteai să facă treburile murdare. Stăteai în frumosul tău birou. era distrusă. Erau doar nişte vagabonzi. nici drepturi. cu cît erau mai multe poveştile de groază auzite de Lontae de la ele. o persoană supusă atîtor presiuni? Doream să sufere. Casa Fecioarei refuza accesul tuturor celor intoxicaŃi sau aflaŃi sub influenŃa drogurilor. Directoarea a fost silită să-i ceară să plece. Braden? . Copiii erau flămînzi şi murdari. cît de cît. Lontae era drogată. nu se atinsese de droguri patru zile la rînd. era deja treaz. la ora aceea. Citind articolul. nici documente. nu? AmărîŃi de cea mai joasă speŃă. şi ai luat decizia rece. să înŃeleagă că indiferenŃa lui inumană faŃă de drepturile şi demnitatea celorlalŃi cauzaseră atîta nefericire. pe bani mulŃi. învîrtind documente pentru clienŃii tăi bogaŃi. lucrînd din greu.Casa Fecioarei îşi pierduseră copiii şi. care trăiau ca nişte animale. împreună cu copiii ei. ÎnvăŃa mai mult. nici contracte de închiriere. Cum putea să doarmă. Doamna Cather n-a mai văzut-o de atunci. începuse chiar să studieze elementele de bază la computer şi. în căldurica matinală a căminului său elegant din suburbiile Virginiei. Eram sigur că. cu atît era mai hotărîtă să-şi păstreze familia unită. pînă cînd a citit în ziar despre moartea întregii familii. Apoi fusese evacuată şi puŃinele lucruri pe care le avea fuseseră aruncate în stradă. mă gîndeam la Braden Chance. Brăden. la un moment dat. Speram că îl citeşte şi el. de a duce la bun sfîrşit o evacuare pe care trebuia s-o opreşti. Dă-i afară! Orice întîrziere în rezolvarea situaŃiei lor ar fi împiedicat finalizarea proiectului. Doream să-l sun acasă. Nu exista nimic în scris. calculată.

Procesul nostru se bucura de mai multă atenŃie din partea presei decît ne-am fi putut imagina. Credibilitatea sa ar fi fost permanent pusă la îndoială. Descrierea lui era similară cu cea făcută de Hector în raport. ori de cîte ori putuse. Un pungaş pe nume Johnny strîngea chiria. Locuise. cu Lontae şi copiii. Kito era profund îndurerat de moartea copiilor săi şi a mamei lor. dar o lăsase mai mult singură. la cincisprezece ale fiecărei luni. Fusesem foarte atent la înmormîntare şi eram absolut sigur că Kito nu se aflase acolo. cu întreruperi. cel puŃin din punctul de vedere al unui avocat. O ajutase să plătească chiria. deşi i se părea incorectă. Fotografia lui ar fi înfricoşat orice cetăŃean cu respect faŃă de lege. Noi nu ceream decît zece milioane de dolari. în ultimii trei ani. Lista martorilor noştri creştea rapid. Dar aducea cu sine probleme noi. Kito avea multe de spus. era şomer şi avea cazier. Locuise în depozit. despre care se scria în fiecare zi şi se discuta pe străzi. o sumă frumuşică şi rotundă. Kito oferise suficiente detalii pentru a mă convinge că se aflase acolo. Kito era produsul tipic de oraş — renunŃase la liceu. Actualmente trăia cu o femeie al cărei bărbat era la închisoare. împreună cu ea. puteam să-l găsim repede. Nu ştia că depozitul era proprietatea lui Tillman Gantry. Pretindea că e tatăl ultimilor trei copii ai lui Lontae — gemenii şi fetiŃa. după Crăciun. La un moment dat. iar domnul Spires putea deveni vedeta noastră. un vagabond de temut. Fusese găsit un fost iubit. se certaseră şi el plecase de acolo. în vîrstă de nouăsprezece ani.Al doilea articol a fost o surpriză plăcută. întrebat de condiŃiile de viaŃă din depozit. Lontae avusese . pe nume Kito Spires. Împreună cu Mordecai. Nu ştia nimic despre evacuare. O sută de dolari.

— Este în concediu. recomandat de Clayton Bender de la RiverOaks. I-am dat un nume fictiv şi am pretins că aş fi un client potenŃial. urmat de o învoire şi. la un moment dat. în sfîrşit. — SpuneŃi-mi.relaŃii sexuale cu o mie de bărbaŃi. că Chance fusese dat afară. telefonul îmi confirmase bănuiala. Bănuiam că nu se măi afla acolo. împreună cu chitanŃa de chirie de la Lontae. Kito era primul tata potenŃial. şi am închis. care să-şi exprime dragostea pentru copiii pierduŃi. bănuiam că aflaseră adevărul de la Braden Chance. — Domnul Chance nu poate fi contactat. Am sunat la Drake & Sweeney şi am cerut cu Braden Chance. Dacă el mărturisise singur sau faptele fuseseră scoase cu forŃa de la el. Mi-a răspuns o secretară şi am repetat solicitarea. pe un ton dur. vă rog? s-a interesat ea. Erau prea mîndri şi prea aroganŃi ca să suporte situaŃia nedemnă la care erau supuşi. Strada era plină de posibilităŃi. se va recunoaşte. Poate că le arătase raportul original făcut de Hector. Îi minŃise de la început şi acum întreaga firmă fusese dată în judecată. cînd pot vorbi cu el? am insistat. mi-a spus femeia. — Cine întreabă. curînd aveau să apară alŃi taŃi. nu avea nici o importanŃă. . Concediul va dura o lună. Cum firma reprezentase toată viaŃa mea în ultimii şapte ani. N-am mai avut totuşi şansa de a vorbi cu el. Cînd se întoarce? — Nu ştiu precis. va deveni sabatic. nu era dificil să-i prevăd următoarele acŃiuni. Imediat după intentarea acŃiunii noastre. mi-a răspuns ea. Cu atîŃia bani la orizont. — Bine. Astă era cea mai mare problemă.

Apărarea se baza din plin pe faptul că în cazul Burton se foloseau materiale furate dintr-un dosar de la Drake & Sweeney. probabil. comitetul executiv se confruntase cu realitatea. dintr-o perspectivă legală. În spatele uşilor închise. cel puŃin pentru RiverOaks. ÎnŃelegerile verbale de plată a chiriei ar fi trebuit anulate în scris. înainte de a-şi impune strategia de apărare. Ne puteam dovedi cazul în pofida celor ascunse de Chance. O întîrziere de treizeci de zile i-ar fi permis lui Lontae şi altor chiriaşi să supravieŃuiască şi să treacă de perioada cea mai grea a iernii. totuşi. cu siguranŃă. Evacuarea n-ar fi trebuit să aibă loc. Totuşi. Firma risca să fie blamată în public. Hector venise. de către Chance. în numele lui RiverOaks. fără să se teamă de urmări.Mai mult ca sigur. O întîrziere de treizeci de zile ar fi pus în pericol construcŃia centrului de mesagerie poştală. să le povestească despre legăturile lui cu mine. cu avionul. După plecarea lui Chance putea spune adevărul. Chance a fost forŃat să demisioneze. Un plan de apărare a fost conceput împreună cu Răfter şi echipa lui de avocaŃi. fără îndoială cu o sumă frumuşică în buzunar. Se găseau martori care puteau dovedi aceleaşi lucruri protejate de dosar. Drake & Sweeney era. pentru informare. Cu opt sute de avocaŃi agresivi care nu aveau chef să-şi Ńină părerile pentru . totuşi. cel puŃin. că Chance distrusese aceste probe şi fusese nevoit să le descrie. Iar dacă materialele furate nu puteau fi utilizate în instanŃă. datorată acŃiunilor pe care le deŃinea ca partener. în haos. Firma — Arthur Jacobs şi comitetul executiv — cunoşteau. dîndu-le chiriaşilor un preaviz de treizeci de zile. atunci procesul trebuia anulat. intervenise ziarul. Nu putea. Era perfect logic. adevărul.

RiverOaks avea destulă influenŃă pentru a face presiuni asupra firmei. percepŃia publică. Ce se întîmplă acolo? era întrebarea pe care partenerii de la Drake & Sweeney o auzeau de la aceia care le plăteau serviciile. AlŃi clienŃi importanŃi puteau fi de altă părere. În jungla legii corporative. vulturii de la alte firme începeau sa se rotească deasupra capetelor lor. petrecut într-o altă secŃie a firmei. care se vedea obligată să remedieze situaŃia creată.ei. Drake & Sweeney îşi prezenta pe piaŃă imaginea. aş fi făcut scandal pentru ca problema să fie rezolvată şi să dispară din ziare. atunci compania avea dreptul legal de a acuza firma Drake & Sweeney pentru practică incorectă. Dacă aş mai fi fost acolo şi m-aş fi confruntat cu un asemenea scandal. De fapt. . Şi nici o firmă nu putea accepta loviturile aduse acum aceleia la care eu învăŃasem meserie. În dosar nu se arăta în ce măsură RiverOaks era la curent cu situaŃia locatarilor din depozit. Firma fusese angajată cu an anume scop. Chance se repezise să acŃioneze. firma era la un pas de o insurecŃie. Şi un singur an despărŃea firma de proces. Veneau presiuni şi din alte surse. Nu era cazul să dea piept cu furtuna. Prezentarea din Post era doar un mic exemplu din ceea ce ar fi însemnat un proces răsunător. ieşise un fiasco. Dacă presupunem că RiverOaks nu ştia că evacuările au fost ilegale. RiverOaks făcea presiuni. Se părea că Chance primise instrucŃiuni să încheie afacerea cît mai curînd posibil. La fel şi celelalte firme mari. nu prea existaseră schimburi de corespondenŃă între Chance şi clientul său. Cu proprietăŃi în valoare de 350 de milioane. gafa era în detrimentul clientului.

) Era o ruşine că în capitala Ńării se ajunsese la o asemenea stare de degradare şi. În acest moment de glorie. cu ajutorul frumoasei sale soŃii şi a făcut un pas înainte. S-a declarat viu şi nevătămat. intenŃiona ca. cu braŃul stîng sprijinit într-un alt bandaj. ca nişte vite. S-a ridicat în picioare. A doua zi după operaŃie. A fost adus. Senatori şi membri ai Camerei îşi petrecuseră ziua vorbind despre pericolele din centrul oraşului Washington. A continuat cu alte prostii despre controlul asupra armelor şi construirea mai multor puşcării. din acel moment. Era bandajat la gît. să se întoarcă la îndatoririle lui din Cameră. s-a întîlnit cu presa într-un spectacol minuŃios pregătit. cu căruciorul.Congresmanul Burkholder se descurca magnific. un echipaj de poliŃie a fost trimis spre un magazin de băuturi de pe strada 4. s-a referit la criminalitatea stradală şi la distrugerea oraşelor noastre. chemate să cureŃe străzile. asupra poliŃiei districtuale. din Indiana. pentru a face astfel încît străzile noastre să redevină sigure. Un salut celor de acasă. să-şi consacre energia considerabilă de care dispunea. "curăŃenia" a reînceput după lăsarea serii. pregătit ca. spre cartiere mai îndepărtate. La unsprezece patruzeci seara. cerşetorii şi vagabonzii din apropiere de Capitoliu au fost ÎncărcaŃi în camionete şi transportaŃi. chiar temporară. Îşi descoperise un nou scop în viaŃă. (Oraşul său natal avea opt mii de locuitori. Ca rezultat. ToŃi beŃivii. era îmbrăcat într-un tricou flauşat roşu-aprins cu inscripŃia Hoosier. în cîteva zile. cronici sau nu. pe un podium improvizat din holul spitalului. din cauza faptului că se aflase la un pas de moarte. Împuşcarea lui Burkholder exercita o imensă presiune. pentru a citi o declaraŃie. Ca o coincidenŃă. în apropiere .

Proprietarul auzise împuşcături şi un locatar din apropiere anunŃase că văzuse un bărbat la pămînt. la biroul lui Ruby. Era destul de reconfortant să ştii că mai eşti cu cineva în clădire. în spatele unei grămezi de gunoaie şi cărămizi sparte. deşi Mordecai lăsase în urmă numai firimituri.de Rhode Island. doream mai multă lumină şi aglomeraŃie la sosirea mea la birou. Mă aştepta zîmbind pe pragul biroului şi m-a salutat cu căldură cînd am ajuns acolo. . Ulterior a fost identificat drept Kito Spires. numai pentru ea. Era neschimbată. să văd dovada consumului de crack. băgînd mîna în pungă după un fursec. la ora opt. — Unde stai? — În maşina mea. Am intrat împreună în birou şi ne-am pregătit locul. — Bine. Avea ochii îngînduraŃi şi trişti. cu un apetit feroce. mi-a răspuns. 34 Ruby a reapărut luni dimineaŃă. Aveam trei pungi. mai tîrziu decît de obicei. Sîngele era proaspăt şi provenea din două răni de glonŃ în cap. — Ce mai faci? am întrebat-o. Pe un teren viran din apropiere de magazin. Cu Gantry la pîndă. toate cumpărate în săptămîna dinainte. poliŃiştii au găsit cadavrul unui tînăr negru. atît pentru fursecuri cit şi pentru ştiri. M-am gîndit să mă uit mai bine la figura ei. dar nimic nu părea în neregulă. dar era bine dispusă. în zona de nord-est a oraşului.

— Şi eu la fel. Era un interviu de sîmbătă. cum lui Ruby îi plăceau articolele despre politica locală. Normal. — Te duc eu. cu toată forŃa şi bucuria.Cum altfel? — . spre marea firmă de avocatură şi clientul său bogat. Ruby era la al treilea fursec şi ronŃăia din el fără întrerupere. dar m-am gîndit că e mai bine să tac. Insultele către şi dinspre Congres încetaseră. în care primarul şi consilierul său. pe margini. Ruby se aştepta să o întreb de ultima ei vizită la motel. şi eu doream asta. Sînt grozav de bucuroasă că se termină iarna. Ai fost la Naomi's? am întrebat-o. — Ar fi grozav. — MulŃumesc.. un nou grup de persoane erau acuzate de tragedia întîmplată. Cînd cafeaua a fost gata.. Fuseseră violate drepturile cetăŃeneşti? Primarul era clar de părere că da. Nu m-am simŃit aşa de bine. — Ce-ai zice să citim ziarul? am întrebat-o. Cum procesul nostru preluase centrul atenŃiei. Cei care simŃiseră lovitura primelor acuzaŃii reorientau acum oprobriul public. dar trebuia ca de asta să se ocupe justiŃia. Cum puteam fi atît de răutăcios cu o persoană demnă de milă? Mai bine treceam la ştiri. ca un şoricel. Figura primarului apărea pe prima pagină şi. ConversaŃia era puŃin cam rigidă. am decis să încep cu acel articol. Dar mă duc astăzi. Primăria nu mai era arătată cu degetul în aceeaşi măsură. am umplut două pahare şi le-am aşezat pe masă. iar primarul era oricînd bun pentru puŃină culoare locală. — Nu. . acŃionînd într-o uniune temporară şi nesigură. solicitau o anchetă a departamentului de justiŃie care să clarifice moartea lui Lontae Burton şi a familiei ei.

din momentul în care fusese depusă. Presiunea mai creştea puŃin. — Te simŃi bine? m-a întrebat Ruby. Am aruncat o privire asupra evenimentelor din lume. Un cutremur din Peru i-a atras atenŃia lui Ruby. aşa că am citit informaŃiile despre el. RiverOaks a pierdut astfel proiectul său în valoare de douăzeci de milioane de dolari. În secŃiunea Metro. dar de două ori mai mare şi mai ameninŃătoare. Era normal ca RiverOaks să-şi atace avocaŃii. Controversa legată de cumpărarea terenului. I-am făcut un scurt rezumat al plîngerii şi al efectelor ei.Ruby era fascinată de povestea familiei Burton. care cheltuise aproape un milion de dolari. trezindu-mă din . după care dădea puŃinele detalii cunoscute deocamdată în legătură cu moartea lui. bani gheaŃă. indicii. Articolul relua prezentarea de vineri a domnului Spires. apărea titlul: KITO SPIRES ÎMPUŞCAT MORTAL. pion important în drama familiei Burton. primele cuvinte pe care le-am citit mi-au îngheŃat sîngele în vine. Drake & Sweeney era din nou atacată de ziar. de depozit şi de procesul în care erau implicaŃi RiverOaks şi Gantry fusese un factor important în luarea acestei decizii. Încă un vagabond ucis în District. nimic. Era normal ca RiverOaks să reacŃioneze ca orice alt agent agresiv de dezvoltare urbană. Nu existau martori. cu privire la decizia serviciilor poştale de a opri proiectul de construcŃie a centrului de mesagerie poştală în zona de nord-est a oraşului Washington. Sub aceeaşi fotografie a lui Kito Spires. Probabil că avocaŃii săi se întrebau: Cînd se vor termina toate astea? Nu prea curînd. În colŃul de jos al primei pagini apărea o informaŃie scurtă. pentru cumpărarea unor terenuri intravilane inutile.

transă. I-aş fi făcut un scandal monstru lui Rudolph Mayes. să vad dacă numele lui Tillman Gantry era menŃionat pe undeva. partenerul în subordinea căruia mă aflam şi care. o Ńintă prea uşoară. Dar dacă Gantry pornea după avocaŃi? În mijlocul acelui moment de spaimă. vorbise prea mult. — Ah. înainte de apariŃia "Domnului" şi a evenimentelor care urmaseră. deci. sigur. în al treilea articol al dimineŃii. Era şi-aşa destul de grav că Gantry ucidea martorii. Mi-am imaginat cum aş fi citit acelaşi articol la biroul meu. devenise prea valoros pentru acuzare (noi!) şi. am înŃeles brusc că articolul era în beneficiul nostru. i-am răspuns. Gantry vorbise. Ce aş fi făcut? Nu aveam nici un dubiu. M-am întors în gînd cu o lună în urmă. De ce n-ar fi fost? Pentru mine. după ce noi vorbeam cu ei. Puştiul se bucurase de momentul său de celebritate. — De ce nu citeşti? Pentru că eram prea uluit ca sa citesc cu voce tare. Mi-am imaginat că aş fi citit celelalte articole şi aş fi aflat că acuzaŃiile atît de grave din plîngere erau adevărate. în legătură cu uciderea unui delincvent de nouăsprezece ani. la rîndul lui. înainte de răsăritul soarelui. Pierdusem un martor potenŃial de cea mai mare importanŃă. Nici vorbă. încercînd să-mi recapăt suflul. ar fi făcut un scandal monstru . dar credibilitatea lui Kito ne-ar fi creat probleme. era evident ce se întîmplase. CeilalŃi martori din lumea străzii aveau să păstreze tăcerea sau să dispară. iar numele său mîndru era menŃionat în acelaşi paragraf cu acela al unui pungaş ucis. Am parcurs repede articolul cu privirea. Drake & Sweeney era menŃionată din nou. Firma căzuse de pe soclul său înalt şi acum era tîrîtă în noroi.

Firma se afla în haos. Eu am cochetat cîteva minute cu Megan în bucătărie. Abia am putut să trec. Am parcurs rapid secŃiunea Metro. zîmbind. se muncea prea puŃin. N-aveam eu norocul ăsta. — Continuă. Un avocat al străzii critica. Se gîndea că e minunat să se scrie atît de mult despre oamenii străzii. am auzit-o pe Ruby. Am fi cerut ca problema să fie rezolvată. Am fi prezentat tot felul de pretenŃii. La întoarcerea mea la birou. să văd dacă citise ziarul. . Am convenit să ne întîlnim peste o oră. plin de amărăciune. Prea puŃine ore erau trecute în contul clienŃilor. cinci clienŃi stăteau sprijiniŃi de perete şi era doar ora nouă. cu orice preŃ. despre "curăŃarea" străzilor. dar nu mă aflam într-o stare prea romantică. unde a fost întîmpinată ca o veche prietenă. Cu atîta forŃă de muncă. Am intrat în biroul lui Mordecai. Sofia avea sala plină de clienŃi. strîngînd-o în braŃe şi chiar plîngînd. care mă trezea din nou. trebuia să se liniştească apele înainte ca efectele să devină şi mai grave. purtînd-o prin sală. Şi bănuiam că majoritatea asociaŃilor cu vechime şi toŃi partenerii făceau exact ceea ce aş fi făcut şi eu. Am fi insistat să se evite. Sofia vorbea la telefon.comitetului executiv. exista un altul. Tocmai îl citea. eu m-aş fi întîlnit cu colegii mei. Femeile au îmbrăŃişat-o. Totuşi. Am dus-o cu maşina la Naomi's. acea operaŃiune şi ameninŃa cu un proces. Ruby era încîntată. în parte pentru că eu doream să văd dacă nu cumva mai există şi un al patrulea articol. terorizînd pe cineva în spaniolă. coordonată de poliŃie ca răspuns la împuşcarea lui Burkholder. pentru a discuta despre proces. ceilalŃi asociaŃi cu vechime ai firmei. un proces.

deschisesem nouăzeci şi unu şi rezolvasem treizeci şi opt. N-aveam însă norocul ăsta. A fost ridicat aseară din parcul Lafayette. eu l-am lăsat pe Mordecai să-i pună întrebări. Am urmat-o în încăperea din faŃă unde. — ScuzaŃi-mă. — Numărul opt. mi-a răspuns. — Unde e lista celor evacuaŃi din depozit? m-a întrebat ea. sînt Mordecai Green. Ne-am apropiat de el cu grijă. ca majoritatea celor fără adăpost la începutul lui martie. pentru a reveni la zi. ca să-l anunŃ. Mi s-a părut mie cunoscut numele ăsta. unul dintre avocaŃii de aici. îmbrăcat cu multe rînduri de zdrenŃe. — Ce anume? am întrebat-o. Lista stătea mereu la îndemînă. vizavi de Casa Albă. Fără scuze. Ziua ta norocoasă. A fost prins la "curăŃenie". — Cunoscut? — Da. se afla domnul Deese. a deschis-o în timp ce bătea. foarte politicos. În două săptămîni. Pot să vă pun cîteva întrebări? . stă lîngă biroul meu. I-am dat-o şi Sofia s-a uitat rapid peste ea. L-am studiat de la distanŃă şi m-am îndreptat spre biroul lui Mordecai. aşezat la biroul ei. Sofia a bătut la uşă şi. — Asta e! a murmurat. s-a adresat el domnului Deese. cum uşa nu putea fi închisă cu zăvorul. părul şi barba încărunŃite. Marquis Deese. Fără salut.Am închis încet uşa biroului meu şi am început să lucrez la dosare. łinea un creion după ureche şi îşi lăsase ochelarii de citit pe vîrful nasului. şi dat jos la Logan Circle. ridicîndu-mă în picioare. Semăna remarcabil de mult cu DeVon Hardy — către cincizeci de ani. Rămîneam în urmă şi aveam nevoie de o dimineaŃă de lucru în plin şi certuri la telefon. ochelari de soare cu lentile groase.

— Da. — De ce cu banii jos? — Nu dorea nimic înregistrat. Dacă Deese nu ştia că Gantry era proprietarul clădirii.Stăteam amîndoi în picioare. cum să se teamă de el? Mordecai şi-a tras un scaun şi a trecut la o discuŃie mai serioasă cu domnul Deese. Îi reprezentam în instanŃă pe unii dintre cei care au fost daŃi afară. Credem că evacuarea a fost ilegală. A răspuns fără ezitare şi eu mi-am stăpînit cu greu satisfacŃia. ei bine. Am fost dat afară. — Cît timp aŃi stat acolo? — Vreo trei luni. ne-a răspuns el. — Ne-ar face plăcere să deveniŃi clientul nostru. la intersecŃia dintre străzile Florida şi New York. — Zău? — Da. — Cît? — O sută de parai pe lună. — Cui anume? — Unui tip pe nume Johnny. . — Asta cam aşa e. ridicînd capul. Eu am tras aer adînc în piept. privindu-l pe domnul Deese de sus. i-a spus el. — ŞtiŃi cine era proprietarul depozitului? — Nu. — Lucrăm la un caz în care sînt implicate cîteva persoane care locuiau într-un depozit vechi. — Cred că da. banii jos. i-a explicat Mordecai rar. — Am locuit şi eu acolo. a spus omul. tocmai de asta sîntem şi noi implicaŃi. — AŃi plătit chirie? — Normal că da.

apoi i-am propus: — Plec s-o aduc pe a mea. a răspuns Mordecai. — Cît? — Încă nu ştiu. Acum. — Da. ar fi putut dura şi o lună. Ce aveŃi de pierdut? — Nimic. pe undeva. L-am bătut pe Mordecai pe umăr. mi-a răspuns el. — Ce s-a întîmplat? m-a întrebat el. — Nu are importanŃă. uitîndu-se peste tot în jur. De asta plăteam cu bani gheaŃă. Ne-am scuzat şi ne-am retras în biroul lui. Vă putem ajuta să obŃineŃi nişte bani. — Dar apartamentul era ilegal construit. Tu şi Sofia ŃineŃi-l de vorbă. Am reflectat o clipă. — Avem un casetofon? l-am întrebat. presupun. dacă i se întîmplă ceva. scărpinîndu-şi barba. Sofia Ńine loc de notar şi. aŃi fost nedreptăŃiŃi cînd aŃi fost daŃi afară. locatarii. Sîntem de părere că dumneavoastră. — Nu pleacă nicăieri. Să-i luăm o declaraŃie sub jurămînt. pe aici. Am dori să va reprezentăm şi să-i dăm în judecată în numele dumneavoastră. ne putem lupta ca declaraŃia să fie admisă ca probă. — Ce zici de o cameră video? l-am întrebat. El o semnează. Cum nu avea idee unde să-l caute.— Ce să fac? — Noi îi dăm în judecată pe unii dintre cei care au efectuat evacuarea. — Nu e o idee rea. cred că ar trebui să-i înregistrăm declaraŃia. . — În lumina celor întîmplate cu Kito Spires. — Nu avem aşa ceva aici.

— Ce s-a întîmplat? m-a întrebat ea. Revin în patruzeci şi cinci de minute.— Bine. Sofia era pe post de martor. Te sun mai tîrziu. Deese spunea că s-ar putea să ştie unde se află alŃi doi dintre cei evacuaŃi şi ne-a promis să-i găsească. spre Georgetown. cu împrumut. Aveam în continuare o cheie. mi-a răspuns. dacă doream. — E tot în salon? — Da. dar răspunsul ei m-a făcut să mă simt bine. Nu ştiu de ce. la volanul maşinii. Am terminat în treizeci de minute. după ce toate întrebările posibile au fost servite şi au primit răspuns. Mă grăbesc. Răspunsurile primite nici nu puteau fi mai bune. precaut. E acelaşi. S-a aşezat pe un scaun. — Ai schimbat yala? — Nu. — Am nevoie de camera video. am pornit în viteză spre vest. De ce? — E vorba de o depoziŃie. Al treilea număr pe care l-am încercat pe celular a găsit-o pe Claire între două cursuri. dar plin de fişete. Am ieşit în fugă din clădire şi. Puteam să vin şi să plec. L-am dus pe Marquis Deese într-un birou fără mobilă. în dreptul unui perete gol şi alb. — N-a luat-o nimeni de la locul ei. Mordecai punea întrebările. — Dar codul de alarmă? — Nici pe el. încercînd să analizeze situaŃia. Planul nostru era să depunem plîngeri separate pentru . Te deranjează dacă o folosesc? — Cred că nu. — MulŃumesc. Eu făceam filmarea.

Nu trebuia decît să schimb numele reclamanŃilor. Sofia vorbea pe cealaltă linie. încă una pentru Kelvin Lam. Deese se afla pe punct de plecare şi Mordecai l-a avertizat să nu discute cu nimeni despre proces. apoi m-am ridicat încet şi m-am îndreptat spre uşa biroului lui Mordecai. ca de obicei. Aproape că speram ca poliŃia să cureŃe din nou străzile. a fost tot ce i-am răspuns. în numele noului nostru client. . Ştiam deja că Kelvin Lam se află la CCNV. am rostit. concentrat. şi am apăsat butonul de aşteptare. Telefonul a sunat cu cîteva minute înainte de prînz. Apoi. şi-aşa copleşiŃi. Citea. cu multă publicitate din partea prietenilor noştri de la Post. Cazurile lor nu valorau foarte mulŃi bani — ne-am fi bucurat să ne înŃelegem pentru 25 000 de dolari în fiecare caz — dar depunerea plîngerilor putea arunca mai multă suferinŃă pe umerii acuzaŃilor. Am introdus plîngerile în memoria calculatorului. motivul fiind o evacuare considerata ilegală. a anunŃat: — Sînt Arthur Jacobs. de la Drake & Sweeney. — Arthur Jacobs este la telefon. O voce demnă. Am rămas cu privirea fixată asupra receptorului. la celălalt capăt al firului. Marquis Deese. pe măsură ce îi găseam. aşa că am răspuns eu. avocat. Aş dori să vorbesc cu domnul Mordecai Green. Codul Penal american. — Cine e? — Drake & Sweeney. Împotriva aceloraşi trei pîrîŃi. dar el şi Deese fuseseră singurii pe care îi putusem localiza. — Sigur. — Centrul legal. Eu m-am aşezat la biroul de lîngă cel al Sofiei şi am scris o plîngere pe trei pagini.fiecare evacuat pe care îl puteam găsi. — Ce s-a întîmplăt? m-ă întrebat el.

Îmi imaginam că vrea să se întîlnească cu Mordecai şi să discute despre proces — cu cît mai repede. Mordecai a întins mîna după receptor. în absenŃa ta. Zece dimineaŃa. Mordecai a reluat discuŃia. purtată în ceă mai mare parte de Arthur. 35 Mi-am petrecut dimineaŃa următoare la Misiunea Izbăvirii. cu toată delicateŃea cuiva care şi-a petrecut mulŃi ani ocupîndu-se de problemele legale ale oamenilor străzii.Ne-am privit drept în ochi cîteva clipe. Au douăzeci de zile la dispoziŃie pentru a riposta. apoi el a zîmbit. la unsprezece şi un sfert. — BineînŃeles că sînt îngrijoraŃi. Sînt îngrijoraŃi. Nu avea. şi totuşi ne sună pentru o înŃelegere. sunase la birou să anunŃe că totul merge ca pe . — Poate că e tocmai telefonul de care avem nevoie. — Sînt îngrijoraŃi? l-am întrebat. Am cedat totuşi tentaŃiei şi. din întîmplare. fără să spun nimic. pentru a mă pune la curent. A urmat o conversaŃie scurtă. Am dat din cap. cu atît mai bine. oferind sfaturi juridice clienŃilor. să vedem dacă ne înŃelegem în privinŃa procesului. ca să aflu dacă nu avea veşti de la Mordecai. La sfîrşit. Speram că. am sunat-o pe Sofia. iar eu m-am aşezat pe un scaun. — Cei de la firmă ar dori să se aşeze la masa tratativelor. mi-a zis. Nu mă aşteptam să fiu invitat. mîine. — Unde? — La sediul lor.

pe masă aveau brioşe proaspete. Ca de obicei. într-un colŃ retras al clădirii în care eu nu fusesem niciodată.roate. creditelor de stat pentru locuinŃe şi taŃilor delincvenŃi. Donald Rafter. nimeni nu se aştepta ca Gantry să contribuie. Am închis uşa în urma mea. care avea. deşi lipsa somnului nu avea nimic de-a face cu vreo boală sau problemă fizică. Mordecai a fost tratat ca un înalt demnitar de către recepŃionistă şi echipa lui Arthur -i s-a luat repede haina. era dificil să mă concentrez asupra cartelelor alimentare. o logică. La discuŃiile cu clienŃii. cînd viaŃa mea era pusă în balanŃă pe un alt front. dar ei nu au fost invitaŃi. cafeaua a fost perfectă. Singură nepotrivire în context era prezenŃa avocatului firmei RiverOaks. Interesele com- . Tillman Gantry avea reprezentanŃi legali. fie numai şi cu un bănuŃ. Nici vorbă de aşa ceva. fierbinte şi o sticlă de vin. totuşi. dormisem puŃin. Am cumpărat doi covrigi simpli şi o sticlă cu apă şi am străbătut şoseaua de centură timp de o oră. Am plecat cînd masa de prînz era gata. Îngrijorarea mea în legătură cu aranjamentul ce trebuia discutat nu s-a risipit nici după o baie lungă. Dacă se ajungea la o înŃelegere. prezenŃa mea era mult mai puŃin importantă decît pîinea cea de toate zilele. maşina lui Mordecai era parcată lîngă clădire. mă aştepta. Aveam nervii încordaŃi la maximum. Era în biroul lui. Cînd m-am întors la Centru. Întîlnirea a avut loc în sala personală de şedinŃe a lui Arthur Jacobs de la etajul opt. un avocat specializat în asigurări pentru cazurile de practică incorectă şi un avocat din partea firmei RiverOaks. faŃă în faŃă cu Arthur. El s-a aşezat pe o latură a mesei.

.paniei erau în conflict cu ale firmei. fusese demis. care nu cunoştea momente de răgaz. dar şi-l amintea imediat. Fiecare element era analizat cu o minte extrem de ascuŃită. Mordecai spunea că ranchiuna era foarte vizibilă. era mai mult ca sigur. Ei. fuseseră uimiŃi de plîngerea depusă — după cum erau uimiŃi. şocaŃi şi neobişnuiŃi cu umilirile şi cu loviturile la care erau supuşi de către presă. Arthur s-a referit. Arthur a început prin a spune că pîrîŃii. în special Drake & Sweeney şi RiverOaks. profund jenat. aşa cum a făcut aproape pe tot parcursul întîlnirii. A vorbit foarte sincer despre efectele suferite de draga lui firmă. Nu numai că memora orice amănunt. mă rog. La început. Cunoştea toate aspectele contractului cu TAG şi coordona fiecare detaliu. Îi minŃise pur şi simplu. recunoştea Arthur. A început cu Braden Chance şi a anunŃat că Chance fusese dat afară de la firmă. Nu demisionase. nici o recunoaştere de responsabilitate nu putea fi acceptată. Încercase să-şi acopere acŃiunile. Probabil comisese o ilegalitate atunci cînd permisese continuarea evacuării. Chance nu atinsese nivelul de profesionalism necesar şi continuase evacuarea. Nu se ocupa decît de problemele firmei RiverOaks. nici o ofertă de înŃelegere nu avea aplicabilitate legală pînă la semnarea tuturor documentelor. Arthur a susŃinut cea mai mare parte a discuŃiei de pe partea sa de masă şi lui Mordecai nu i-a venit să creadă că are optzeci de ani. au căzut de acord ca tot ce se spunea şi vedea în cursul întîlnirii trebuia să rămînă strict confidenŃial. — Probabil? repetase Mordecai. fără ocolişuri. Mordecai a ascultat fără să vorbească. la fărădelegile comise de Chance. Falsificase dosarul. Arthur a scos în evidenŃă faptul că erau implicate mai multe elemente.

a venit răspunsul. exact. Dar dacă fusese copiat? Acum Ńineau copiile în mîini.Dacă Chance ar fi fost cinstit cu ei după criza creată de "Domnul". A urmat o lungă perioadă de tăcere. Mordecai a scos din servietă cîteva copii ale raportului şi chitanŃei. Cealaltă parte dorea să afle dacă Mordecai văzuse dosarul. Deci Chance scosese într-adevăr raportul. — Nu. cel puŃin pentru moment. nevenindu-le să creadă. Nici o şansă. Foarte ceremonios şi savurînd fiecare clipă. şi cei prezenŃi au îngheŃat. analizat fără speranŃă. înainte de a fi dat afară. împreună cu chitanŃa lui Lontae şi le dăduse la tăiat. din gura lui Arthur. Arthur i-a explicat că anumite documente fuseseră scoase din el. Era evident că grupul era preocupat de raport. Cuvintele lui Hector erau prea clare. firma ar fi evitat procesul şi atitudinea nefavorabilă a presei care a urmat. Chance le descrisese conŃinutul. — Cum a falsificat dosarul? a întrebat Mordecai. unşi cu toate alifiile. nenorocitul ăla de dosar? Nu ştia. citit din nou şi. care abia mai îndrăzneau să respire de frică. Chance îi pusese într-o situaŃie extrem de penibilă şi renunŃaseră la el. Dar. Le-a împins maiestuos peste masă. în căutarea oricăror erori sau cuvinte care să poată fi scoase din context şi comentate în favoarea acelei părŃi a mesei. şi originalul fusese distrus. — Nu e important. — Pot să vă întreb de unde aveŃi acest raport? s-a interesat Arthur politicos. prea descriptivă. examinat. în cele din urmă. relatarea lui. ca specialişti în litigii. cît timp raportul a fost citit. Unde se afla. şi-au unit . de unde au fost smulse imediat de avocaŃii împietriŃi. — AŃi văzut raportul lui Hector Palma din 27 ianuarie? a întrebat Mordecai.

Cu minuŃiozitatea tipică pentru marile firme. — Nu. Eu mă dusesem la Chance. a spus Arthur. Datele din ultimul an. — ŞtiŃi unde se află dosarul? l-a întrebat Arthur. punînd raportul deoparte. — Dar nu există martori oculari. plin de grafice şi tabele^multicolore. Regiune după regiune. Oraş după oraş. dornic să păşească pe un teren mai solid. Din ultimii cinci ani. Din ultimii zece ani. ca pe un obiect de care se puteau ocupa cu succes la o dată ulterioară. toate menite să demonstreze că tinerele mame lipsite de educaŃie şi copiii lor nu valorau prea mult în cazurile de moarte provocate din culpă. — Nu aveam nici un interes ca Michael Brock să ajungă la închisoare. Aveau dosarul misterios din biroul meu. — Atunci. — Cred că asta ne duce cu discuŃia la dosarul lipsă. domnule Green. Stat după stat. Cît acordau instanŃele judecătoreşti pentru moartea preşcolarilor? Nu . pretinzînd să văd dosarul RiverOaks/TAG. Aveau un martor ocular care mă văzuse în apropierea biroului lui Chance. Cum propuneŃi să rezolvăm cu procesul? Rafter i-a întins un rezumat de zece pagini. Aveau amprente. Dovezile sînt doar de circumstanŃă. în seara în care luasem dosarul. Dacă putem rezolva problema procesului. Exista un motiv. "negrişorii" de la Drake & Sweeney îşi petrecuseră ore nenumărate cercetînd în toată Ńara şi studiind ultimele curente în acordarea compensaŃiilor pentru prejudicii aduse persoanei. le-a spus Mordecai. — O veste minunată. se va renunŃa şi la acuzaŃiile penale. de ce insistaŃi cu acuzaŃiile penale? — Toate cărŃile sînt pe masă. cel în care fuseseră aduse cheile.forŃele cum se cuvine.

dureri sau chinuri. Preşcolarii nu muncesc. Nu s-ar fi drogat. le-a răspuns Mordecai. adică un total de 770 000 de dolari. Nu era interesat de procedura judiciară din . nu s-ar fi îmbătat şi nu ar fi rămas însărcinată tot restul vieŃii ei de salariată — altă teorie caritabilă.prea mult. dar era mult mai mică în sud şi vestul mijlociu şi puŃin mai mare în California şi oraşele mari. aproape toate elementele incluse în minunatul raport făcut de Rafter. plus suma totală a cîştigurilor lui Lontae. firma oferea cu generozitate 50 000 de dolari pentru fiecare copil. ToŃi muriseră în somn. Nu suferise răni sau arsuri. la salariul minim. Avea douăzeci şi doi de ani şi curînd şi-ar fi putut găsi un serviciu permanent. datorate inflaŃiei estimate şi transformînd cifra în dolari la valoarea actuală. Cu cîteva indexări ale cîştigului ulterior. Pentru închiderea cazului şi neadmiŃînd nici un fel de daune morale. Nu-i păsa ce fac tribunalele din Dallas sau Seattle şi nu vedea relevanŃa acelor date. Rafter ajungea la suma de 570 000 de dolari pentru cîştigul pierdut de Lontae. pentru un singur copil ucis. punct cu punct. Media pe Ńară era de 45 000 de dolari. AvocaŃii s-au lăsat mai jos în fotoliile lor. în general. Eu pot să scot suma asta de la orice tribunal. La un moment dat. Era o presupunere generoasă. — Nici pe departe. Mordecai a discreditat apoi. Estimarea cîştigurilor salariale pierdute de Lontae era destul de liberală. tribunalele nu permit estimări ale viitoarelor capacităŃi salariale. nu cîştigă bani şi. se puteau face presupuneri destul de sigure. reuşea să se specializeze şi să-şi găsească o slujbă cu un salariu de două ori mai bun decît cel minim şi să o păstreze pînă la şaizeci şi cinci de ani. dar Rafter era dispus să o accepte. Cu încadrările ei sporadice.

— Vorbim despre un avocat bogat. domnilor. am şanse grozave pentru obŃinerea de compensaŃii punitive în acest caz. dar le-au trebuit cîteva secunde pentru a le înŃelege semnificaŃia. — E negociabil. a repetat Arthur. Brusc. era timpul ca el să plece. "Aici. — Cîte un milion pentru fiecare. abia şoptit. a propus Mordecai. şi Mordecai le-a atras atenŃia asupra acestui detaliu.Omaha. Ştia ce poate face cu juraŃii în District. a tunat Mordecai. — Putem negocia. unde au încercat să-şi Ńină de cald. Cuvintele au căzut greu pe masa de mahon. Cei de pe partea opusă le-au auzit limpede. în District. După o vreme. Studiul nu făcea referire la nici un fel de compensaŃii punitive. în District" însemna un singur lucru — juraŃi de culoare. Dacă ei credeau că pot scăpa atît de ieftin. mai ales aici. Ca să fiu sincer. a spus el. explicînd că teoria noastră cu privire la responsabilitate nu era valabilă în . şi asta era tot ce conta. Cîte unul pentru fiecare victimă. Arthur revenise la cîrma discuŃiei. care a permis deliberat comiterea unei evacuări ilegale şi. — Cinci milioane. dar cifra respectivă fusese aruncată la nimereală. în vreme ce Rafter ar fi dorit să intre în pămînt. avocaŃii şi-au amintit de blocnotesuri şi toŃi patru au început să scrie cîteva propoziŃii. În plîngere se cereau zece milioane de dolari. Arthur a reintrat în arenă. ca rezultat direct. de la o firmă bogată. La ce sumă v-aŃi gîndit? Dezbătuserăm împreună ce sumă să punem pe măsă la început. E negociabil. Am fi putut spune patruzeci. cincizeci sau o sută. — Cinci milioane? a întrebat Rafter. clienŃii mei au ajuns în stradă.

neavînd unde să stea.mod absolut. fie din neglijenŃă crasă. îmi spusese el mie. Mai precis. Teoria noastră era suficient de puternică pentru a rezista atacurilor lor. — O suspendare fără replică. asupra cărora nu acceptă negocieri. evacuarea fusese dusă la capăt. A urmat o discuŃie îndelungată despre vreme. Erau dispuşi să renunŃe la acuzaŃiile penale. Era de aşteptat ca. faptul că eu luasem dosarul din biroul lui Chance şi o făcusem după ce mi se spusese că nu-l pot primi. de fiecare dată. Arthur a trecut la punctul lor forte — eu. — Le-am spus că sînt nebuni. aşa cum solicitaseră în plîngerea făcută împotriva mea. — Sînt îngroziŃi la ideea unui proces. în această situaŃie. le-a explicat. Îmi repetam în minte cele două . — Ce vor? l-am întrebat. Fie prin acte intenŃionate. ForŃele naturii — viscolul — erau în parte răspunzătoare pentru moartea celor cinci. că în februarie e frig. Doi ani. dar nu atît de insistent precum aş fi dorit eu. Pe tot parcursul întîlnirii. orice referire a lui la juraŃi a fost urmată. Putea transmite această idee minunat de simplă oricărei comisii de juraŃi din Ńară. Mordecai a pus punct discuŃiei. spunînd: juraŃii ştiu că în februarie ninge. dacă se ajungea la o înŃelegere în procesul civil. de cîteva secunde de tăcere de partea cealaltă a mesei. dar ea ar fi avut ecou în special la oamenii cumsecade din District. PoziŃia lor în această privinŃă nu era negociabilă. în februarie. că în februarie sînt viscole. a continuat Mordecai. clienŃii noştri să ajungă cu forŃa în stradă. Era mai simplu să tac. Nu s-a putut. dar eu trebuia să sufăr consecinŃele disciplinare decurgînd din încălcarea eticii profesionale. Obosit să mai contrazică teoria responsabilităŃilor.

cuvinte: Doi ani. Ultimul lucru făcut de Mordecai a fost să le dea o copie a. — Cum adică? — AŃi anunŃat presa despre arestarea lui Michael. plîngerea devine bun public. Totul se putea rezolva elegant. Doi ani. cum de a obŃinut ziarul Post fotografia lui? Arthur i-a cerut lui Rafter să tacă. le-a promis Mordecai. înainte ca înŃelegerea să Înceapă să aibă un sens pentru mine. Erau menŃionaŃi aceiaşi trei pîrîŃi şi se solicita modesta sumă de 50 000 de dolari. — Atunci. am suportat destule din partea presei. — De ce nu? a ripostat Mordecai. De fapt. De fapt. cu excepŃia planului de a se întîlni cît mai curînd posibil. am rămas cu privirea aŃintită la perete o oră întreagă. — Dumneavoastră aŃi început acest duel. S-au mai luptat puŃin pentru bani. plîngerii lui Marquis Deese. nu s-au înŃeles în nici o privinŃă. pînă la acoperirea tuturor celor evacuaŃi. — Nu-i adevărat. . cu uşa închisă. — AveŃi de gînd să oferiŃi presei o copie a acestei plîngeri? a întrebat Rafter. — Problema este că. După depunere. care încă nu fusese depusă la tribunal. dar firma dorea oarecare satisfacŃie. pentru evacuarea sa eronată. Urmau şi altele. mă rog. Singur în biroul meu. pentru a evita două lucruri: continuarea umilinŃelor la care era supusă şi spectacolul unui proces care ar fi avut consecinŃe financiare grave. Firma era gata să plătească o mulŃime de bani. fără să ajungă la o înŃelegere. planul nostru era să depunem cîte două în fiecare săptămînă.

mi-a spus el. Îl cunoşti pe DeOrio? — Nu. Eu nu eram numai un renegat ci. dar îi înŃelegeam. ideea că s-ar putea să pun mina pe banii lor adoraŃi le alimenta dorinŃa de răzbunare. zdravene. dar cel puŃin nu-mi mai făceam griji că vizitatorii şi clienŃii ar putea cădea în mijlocul unei propoziŃii. — DiscuŃii cu Arthur. pe care le cumpărasem de la bazar pe şase dolari. de acelaşi fel. dar nu aveam nimic de adăugat. Lucrurile se mişcă mai repede decît ne-am fi putut imagina. Erau destul de urîte. în ochii lor. găsisem tot ce avem nevoie şi pusesem la punct plîngerea. Eu furasem dosarul. şi expunerea publică. eram răspunzător pentru toată încurcătura. ei îşi retrăgeau plîngerea. Ştiam că vorbise la telefon toată după-amiaza. Nu păreau să cunoască implicarea lui Hector. Proprietarul anterior le vopsise maro. — Am primit multe telefoane. 36 Mult timp după plecarea Sofiei şi a lui Abraham. stăteam în semiîntunericul biroului meu cînd Mordecai a intrat şi s-a aşezat pe unul dintre cele două scaune pliante. Îl ascultam. Iar eu realizasem totul beneficiind de informaŃii din interior. bine ascunse în turnul de fildeş. discuŃii cu judecătorul DeOrio. Eram legătura dintre secretele lor murdare. Oprobriul public era un motiv suficient ca să mă urască. dar nu mă mai apropiasem de biroul lui. Două. datorată procesului. .Dacă dădeam dosarul înapoi. cel puŃin după părerea lor colectivă. Eu eram Iuda. Trist.

Judecătorul doreşte să fii prezent. corect. să priveşti de acolo. uite cum stă treaba. dacă nu se poate. Eu nu . cu avocaŃii lor. vrea ca procesul să înceapă cît mai repede. — l-l dau bucuros. dar e bun. — Cred că am auzit de numele lui.— E un tip dur. În mod obişnuit dă afară reporterii din sala lui de judecată. Mi-a ajuns pînă peste cap. — E celebru. dar vrea să vii. A spus că poŃi sta în boxa juraŃilor. tu. A renunŃat la bani frumoşi. Primeşte mai multe cazuri decît oricare alt judecător din acest oraş. Am convenit să ne întîlnim mîine. Într-o mare firmă. Nu se lasă păcălit. E deja furios din cauza publicităŃii generate de acest caz. Toată lumea va fi acolo — cei trei pîrîŃi. pentru că îi învîrte pe avocaŃi pe degete. Şi mai vrea şi dosarul lipsă. — Mi s-ar părea normal să fi auzit. a hotărît că vrea să fie judecător. — Eu? — Da. eu. — LegislaŃie antitrust. şi-a început cariera într-o mare firmă de avocatură. garantul nostru. — AcŃiunea judecătorească e de domeniul public. camerele de televiziune nu se apropie la mai mult de treizeci de metri de sala lui. dintr-un motiv oarecare. cu mulŃi ani în urmă dar. numai că el poate sigila dosarul. liberal moderat. — În orice caz. pentru ura lui faŃă de presă. în sala de judecată unde prezidează DeOrio. E hotărit să oprească scurgerile de informaŃii. Doar practici avocatura de şapte ani în oraşul ăsta. toŃi cei implicaŃi — fie şi oricît de puŃin. în acŃiune. Vrea să păstreze un registru curat. cel puŃin în anumite cercuri. dacă doreşte. — Da. la ora unu. Vrea ca în toate cazurile să se ajungă la o înŃelegere între părŃi şi.

care e în joc. Era posibil să-mi spună adevărul. Nu aveam curajul să-l întreb pe Mordecai ce părere are. dar îi place să dea din gură. — DeOrio l-a numit furt? — Da. Doar e judecător. cu orice risc. Nu era nimic liniştitor în asta. Aşadar. — Aşadar. dar nu cred că a fost impresionat. şi eu nu doream să-l . dar a cerut categoric ca toŃi cei trei pîrîŃi să fie prezenŃi. doar să-l împrumuŃi o oră. judecătorul mă considera hoŃ. — Gantry? — Gantry va fi acolo. Nu mai am perspective. Îi lasă mai multe timp pentru golf. — Dar cu mine ce se va întîmpla? A urmat o pauză îndelungata: prietenul meu se chinuie să găsească acele cuvinte care să fie în acelaşi timp sincere şi liniştitoare. — E drept. O dată.cred s-o facă. A fost un act onorabil. — Ce crede despre cazul nostru? — Nu s-a aventurat prea mult. Am vorbit cu avocatul lui. Mordecai? E vorba de pielea mea. — Va fi dur cu tine. Îi vom vedea pe cei care pot lua decizii pe loc. Devenea o opinie unanimă. Îşi cunoaşte juraŃii. Nu a reacŃionat. Nu aveai de gînd să-l furi. Arthur şi cu mine i-am povestit judecătorului despre oferta lor. în toate cazurile sale. Ai luat un dosar. A mai văzut destule verdicte pentru sume mari. A mai fost la tribunal. dar tot furt se numeşte. nu doar prin cîŃiva reprezentanŃi minori. — Nu contează dacă e drept sau nu. două. vrea o înŃelegere? — BineînŃeles. nu? Orice judecător vrea să se ajungă la o înŃelegere. — Ştie că există un detector de metale la intrare? — Probabil.

— Şi ce dacă? Sîntem imuni. Nu avem nevoie de înŃelegere. Vor uita de plîngerea făcută baroului. Mordecai dorea să mă protejeze. — Presa ne-ar mînca de vii. Ar accepta imediat. — În regulă. iar noi să-i lăsăm să scape din laŃ? Despre asta vorbim? — E singurul mod de a-Ńi proteja dreptul de a practica . Tu hotărăşti. Ambele părŃi îşi văd de treabă şi uită totul. sobru. Dacă vrei. Scaunul a început să scîrŃie. Dar se va renunŃa la ele. Unii oameni nu pot fi protejaŃi de ei înşişi. I-au aruncat pe oamenii aceia în stradă. Eram mîndru de achiziŃia mea. renunŃăm. dar a rezistat. Crezi că clienŃilor noştri le pasă ce scrie în Post despre ei? Făcea pe avocatul diavolului — argumentînd puncte în care nu credea cu adevărat. renunŃăm la caz cît ai clipi din ochi. de fapt. Moştenitorii lor sînt ori necunoscuŃi. Sînt singurii responsabili pentru evacuarea ilegală şi. dar dorea la fel de mult să pună firma Drake & Sweeney cu botul pe labe. E floare la ureche. O înŃelegere convenabilă nu îmi va afecta cîtuşi de puŃin viaŃa.aud. Şi ce-am rezolvat? Ei scapă nepedepsiŃi pentru crimă. — De ce nu? — Mă îngrozesc acuzaŃiile penale. Mordecai. să-i spun că renunŃăm la tot. nimeni nu are nevoie cu adevărat. — Nu e aşa de simplu. responsabili de moartea clienŃilor noştri. i-am spus. Victimele au murit. în fond. L-aş putea suna pe Arthur chiar acum. ori la închisoare. a spus el. — E normal. — Vreau să ştii ceva. dacă şi ei renunŃă la tot. E cazul tău. Şi-a mutat greutatea considerabilă de pe un picior pe celălalt.

Mordecai. mi s-ar fi făcut frică. — Nu abandonez vasul. uneori sînt folosite ca amvon. cu lumini. greşit din punct de vedere legal şi etic. şi cum clienŃii erau. de întreprinderile mari. era în pericol. Dreptul meu de practică. deci dreptul la subzistenŃă. un mic apartament cu o chirie convenabila. Mordecai Green ar fi fost distrus dacă. Eu am luat dosarul — un gest stupid. — Ce mult contează puŃină presiune. — Hai să ne gîndim puŃin. unul de mare amploare. FaŃa mea moale. palidă. a celor care primeau foarte puŃin şi nu doreau decît un minimum de la viaŃă — masa următoare. ci despre situaŃia. atît de direct. dacă nu ar fi fost vorba de implicarea mea. morŃi. — Nici nu mă aşteptam. Lumea lui era aceea a celor fără speranŃă şi fără adăpost. Mordecai. private. a oamenilor lui. Procesele nu se referă întotdeauna la nedreptăŃile individuale. i-am spus. un spectacol zgomotos. nu ar fi acceptat niciodată o înŃelegere înainte de proces. necunoscuŃi sau în închisoare. o slujbă cu un salariu demn. mereu mai tragică. aşa cum spusese.avocatura. exagerînd puŃin. Rareori se putea întîmpla ca motivul problemelor clienŃilor lui sa fie legat. brusc. putea ajunge în spatele gratiilor. Întreaga lui lume îi ajuta pe oamenii sărmani să se refacă. sau nici unul asupra vieŃii sale. Mordecai îşi dorea un proces. Dar avea dreptate. PrezenŃa mea complica lucrurile. Cum banii nu înseamnă nimic pentru Mordecai şi cum o sumă foarte mare ar fi avut un impact minor. Daca îi convingem să plătească o . un pat uscat. m-am răstit la el. camere de televiziune şi cuvinte tipărite nu despre el. Eu făcusem încurcătura şi era normal ca eu să iau deciziile cruciale.

Regulile care guvernau justiŃia străzii erau scrise de către cei care o practicau. prieteni. oricît ar suna de neplăcut. Claire. — Şi ce am să fac? — Păi. Casa Samariteanului. Te vom numi asistent social. de toŃi oamenii cumsecade de la Drake & Sweeney. — Dacă mă prind? — Nimănui nu-i pasă. Pentru tine nu va fi nici o schimbare. — Doi ani înseamnă foarte mult. acuzaŃiile penale sînt retrase. — În al doilea rînd. — Îmi pierd slujba? — Sigur că nu. nu mai rămîn pe tapet decît eu cu licenŃa mea.sumă de bani cu care să putem trăi. ce se va întîmpla cu mine? — Mai întîi. nu avocat. Uită-te la Sofia. Dacă e necesar să apărem în faŃa tribunalului. Dacă sînt de acord să o predau pentru o perioadă de timp. Vei primi clienŃi la CCNV. încercînd să par foarte sigur de mine. trebuie să suferi ruşinea unei suspendări disciplinare. nu-Ńi poŃi practica meseria în timpul perioadei de suspendare. Eram îngrozit de situaŃie. mă ocup eu de asta. i-am spus. — Deci. Vei rămîne partener deplin în cadrul Centrului. colegii de la facultate. vei rămîne în biroul ăsta. Primeşte mai mulŃi clienŃi decît noi ceilalŃi la un loc şi jumătate din oraş crede că e avocat. părinŃii mei. Misiunea Izbăvirii şi celelalte locuri unde ai fost deja. Ce jenant faŃă de Warner. nu se va schimba nimic? — Nu prea mult. — Ceea ce. nu va fi sfîrşitul lumii. Figurile lor mi s-au perindat prin minte şi mi-am imaginat cum vor primi vestea. Linia dintre asistenŃa socială şi justiŃia socială nu e întotdeauna foarte clară. .

totul va fi negociabil. Să vezi ce alte jurisdicŃii s-ău confruntat cu plîngeri similare. ToŃi se sfătuiau cu clienŃii lor. 37 Sala lui DeOrio se afla la etajul al doilea al clădirii Carl Moultrie şi. pentru a ajunge acolo. am trecut pe lîngă sala judecătorului Kisner. Sîntem un milion la ora actuală. Întîrziase la o întrunire. iar eu refuzam să cred că mă aflu pe aceeaşi listă cu ticăloşii aceia. — Mîine. Culoarele erau pline de avocaŃi criminalişti şi practicieni de mîna a doua. care în majoritate păreau vinovaŃi de ceva. dintre aceia care îşi fac reclamă la tele-viziunile prin cablu şi pe băncile din staŃiile de autobuz. — Credeam că nu e negociabilă. I-am mulŃumit şi l-am îmbrăŃişat. Am plecat cu maşina spre Facultatea de Drept Georgetown. Nu trebuie să fim de acord cu o suspendare de doi ani. Nu ne puteam permite să .— Da şi nu. dacă există. Sincronizarea intrării noastre era importantă pentru mine şi prostească pentru Mordecai. Dar trebuie să faci nişte cercetări. din apropiere de dealul Capitoliului. — Crezi că s-a mai întîmplat? — E posibil. AvocaŃii au fost întotdeauna ingenioşi în descoperirea unor chichiŃe care să încurce lucrurile. unde plîngerea de furt calificat depusă împotriva mea aştepta o nouă etapă într-o desfăşurare complicată. Biblioteca era deschisă pînă la miezul nopŃii. Era locul ideal pentru a te ascunde şi a reflecta la viaŃa unui avocat renegat. Să găseşti cazuri similare.

Era prezent şi Barry Nuzzo. Mă aşteptam ca Gantry. Voiam să iau loc în banca juraŃilor. la celălalt. I-am zărit pe Arthur. chiar banalelor replici de pregătire a terenului din partea lui Donald Rafter. Rafter şi Nathan Malamud. poate. Dar nu suportam gîndul că vom ajunge cu zece minute mai devreme şi că voi fi supus privirilor. cercei în urechi şi haine colorate şi excentrice. de mult mai bună calitate decît hainele avocaŃilor săi. şi Mordecai la masa reclamantului. DeOrio era un fanatic al punctualităŃii. Am numărat treisprezece persoane reprezentînd apărarea. unde m-am aşezat. pentru că nu ştia nimic despre ceea ce urma să se discute. În program se găsea şi o listă a tuturor celor prezenŃi. Masa apărării era un exemplu de poziŃionare strategică. Nu doream cîtuşi de puŃin să mă aflu în aceeaşi încăpere cu Tillman Gantry în absenŃa onorabilului judecător. firma transmitea un mesaj subtil — toŃi ceilalŃi avocaŃi terorizaŃi de "Domnul" supravieŃuiseră fără să-i . dar nu mă aşteptasem să-l văd pe Barry acolo. Wilma Phelan. Luasem decizia să nu mă mire nimic. Nu era aşa. să fie împodobit cu inele pe degete. În centru. stăteau doi reprezentanŃi de la RiverOaks şi trei avocaŃi.întîrziem. se afla acolo şi era deja plictisită. un fost proxenet. Tillman Gantry. garantul. Drake & Sweeney se grupase într-un capăt. Ne-a indicat locurile — eu în boxa juraŃilor. să ascult tot şi să nu fiu deranjat de nimeni. şoaptelor şi. cu cei doi avocaŃi ai săi. singur şi mulŃumit. Grefierul lui DeOrio împărŃea copii ale programului zilei. Am intrat în sală la ora unu fără două minute. Citea nişte documente şi ignora pe toată lumea. acŃionînd ca un tampon. Purta un frumos costum bleumarin. sau Arthur sau naiba ştie pe cine mai aduceau. TrimiŃînd trei dintre foştii ostatici. în apropiere de boxa juraŃilor.

Drake & Sweeney era asigurată masiv împotriva cazurilor de practică defectuoasă. acoperită. — Domnule Burdick. Braden Chance nu numai că ignorase un statut. chiriaşi. sau violarea deliberată a comportamentului corect. James Suber. Şi-a reglat microfonul şi s-a adresat gardianului în uniformă. Stenografa tribunalului a început să înregistreze fiecare cuvînt. între firma Drake & Sweeney şi cel care se făcuse vinovat de practică defectuoasă. avocat al unei companii de asigurări. un punct al codului de conduită sau o metodă acceptată de practică. NeglijenŃa avocatului firmei era. Avea să urmeze o luptă teribilă.apuce nebunia — ce se întîmplase cu mine? De ce tocmai eu eram uscătura din pădure? A cincea persoană din grupul lor era menŃionată drept L. judecătorul DeOrio şi-a făcut apariŃia din spatele băncii şi a luat loc în jilŃul său. a început judecătorul. de exemplu furtul unui document de către un asociat sau partener. dar mă îndoiam că prevederile poliŃei acopereau şi cazul de faŃă. în realitate. cu toate că fusese amplu informat despre faptul că vagabonzii erau. adresîndu-ne un "Bună ziua" plin de asprime. vă rog să încuiaŃi uşa. care păzea uşa din interior. Luase decizia conştientă de a continua evacuarea. departe de ochii noştri. Căci trebuie să fi fost excluse actele intenŃionate. Era o discuŃie cît se poate de privată. Scopul acestei întîlniri este să încercăm să realizăm o înŃelegere între . ca şi cum aş fi fost autorul unui viol. cu siguranŃă. Falsul intenŃionat nu. Las' să-şi scoată ochii! Exact la ora unu. aruncîndu-mi o privire fioroasă. — Grefierul m-a informat că toate părŃile şi avocaŃii lor se află acum în sală. Rîndurile de scaune erau complet goale.

merită să încercam. apoi spre mine. Mordecai s-a ridicat în picioare. Aşa fuseseră dresaŃi. L-am semnat pe al meu şi l-am dat înapoi. În acel moment. pentru ca apoi să ia o decizie rapidă. cu mîinile înfundate în buzunare. indiferent de circumstanŃe. perfect relaxat. AveŃi cinci minute. S-a înŃeles? S-a uitat spre Mordecai. grefierul ne-a înmînat cîte o copie a contractului de confidenŃialitate. loviturile noastre fuseseră mai puternice. care se chinuiau să găsească vreo chichiŃă. Toate gîturile de la masa apărării s-au răsucit în aceeaşi direcŃie. Au semnat contractele. în acest moment. a . Nimic din ceea ce se va discuta aici nu poate fi repetat către nici un reprezentant al presei. am înŃeles că o asemenea discuŃie. în două paragrafe. dumneavoastră aŃi înaintat plîngerea. Domnule Green. Doream să mă ridic în picioare şi să le amintesc că ei fuseseră cei care începuseră să facă destăinuiri presei.părŃi. — Vom lucra după programul anunŃat. — AveŃi vreo problemă? i-a întrebat DeOrio pe cei din grupul de la Drake & Sweeney. poate fi benefică. fără notiŃe. Un avocat aflat sub presiune nu poate citi două paragrafe. În două minute. a continuat Judecătorul. dar primul pumn venise de la ei. Primul punct este un rezumat al faptelor şi al responsabilităŃilor teoretice. dumneavoastră veŃi începe. cu numele noastre deja completate. cum toate părŃile au căzut de acord. Sigur. Primul punct în discuŃie este cel al confidenŃialităŃii. După numeroase discuŃii purtate ieri cu principalii avocaŃi. iar grefierul a adunat toate documentele. Niciodată nu am organizat o discuŃie de soluŃionare a unui litigiu atît de repede după intentarea acŃiunii dar.

N-ar trebui cumva ca o parte din responsabilitate sa cadă asupra mamei? N-ar fi trebuit sa facă mai mult pentru a-şi proteja copiii? Era ultima şansă pe care o avea Arthur de a mai arunca vina asupra unei mame moarte. boxa juraŃilor. sîntem de acord să recunoaştem că evacuarea a fost ilegală. A mai pus sub semnul întrebării şi acŃiunile lui Lontae Burton. dar nu a silit-o nimeni. — Pentru scopul propus al acestei discuŃii. În noaptea dinainte a stat în subsolul unei biserici. alături de mulŃi alŃii.prezentat cazul nostru în termeni clari. şi mie aproape că mi-a venit să zîmbesc. în care acum mă aflam eu. DeOrio aprecia concizia. — MulŃumesc. nici vreun alt avocat în toate minŃile nu avea să mai îndrăznească să dea de înŃeles că Lontae Burton era. chiar şi în parte. — Cu plăcere. Peste aproximativ un an. — La urma urmelor. a spus el. Arthur a vorbit din partea acuzaŃilor. A dat în mare parte vina pe "nenorocitul" de viscol care se abătuse asupra oraşului şi făcuse viaŃa grea tuturor. Bunica ei are o locuinŃă în zona de nord-est. . Arthur nu s-a lăsat impresionat. A recunoscut baza de fapte a cazului. De ce a plecat? Nu ştiu. avea să fie plină de cu totul alŃi oameni decît mine. de ce ajunsese în stradă? l-a întrebat DeOrio aspru. şi nici Arthur. onorată instanŃă. Adăposturile de urgenŃă erau deschise. — Avea unde să se ducă. responsabilă de uciderea propriilor copii. cel puŃin din cîte ştim noi. apoi a luat loc. Vrem doar să accentuăm că o parte a responsabilităŃii ar trebui să-i revină mamei. dar şi-a exprimat dezacordul în problema responsabilităŃilor.

RecunoaşteŃi că i-aŃi aruncat în stradă. şi acesta e motivul pentru care au murit. Dar a devenit curînd plicticos. înspăimîntaŃi la gîndul de a-l lăsa pe Mordecai Green liber. juraŃii puteau începe să studieze problema daunelor. — Responsabilitatea este clară. dacă doriŃi. A vorbit despre cît valorau copiii morŃi în sistemul nostru de daune compensatorii. De asta li se spune oamenii străzii. cînd a început să discute istoricul angajărilor lui Lontae şi pierderile estimative ale cîştigurilor ulterioare. domnule Jacobs. ca şi cum Arthur ar fi fost un boboc care încurcă teoriile elementare. în care juraŃii ar fi fost oameni de-ai lui. Rafter a încercat să supună atenŃiei judecătorului acelaşi raport cu privire la curentele actuale în acordarea de daune de către juraŃi. a spus DeOrio. dar a rămas acolo mai mult de o săptămînă înaintea tragediei.— Cît de mult? — Cel puŃin jumătate. într-un tribunal. clătinînd din cap. Mi-ar plăcea să discut problema cu nişte juraŃi. deşi nu v-aş sfătui. A ajuns la aceeaşi sumă. Mordecai şi Arthur au luat loc. Malamud şi Barry ascultau fiecare cuvînt. şapte sute şaptezeci de dolari. domnule Jacobs. — Domnule Green? Mordecai s-a ridicat în picioare. Acelaşi punct urma şi în programul nostru. — Nu vorbim aici despre persoane cu acces imediat la locuinŃe. Rafter. PuteŃi susŃine neglijenŃa mamei în faŃa juraŃilor. onorată instanŃă. Poate că din cauza noastră a ajuns în stradă. Arthur s-a cocoşat dintr-o dată. într-un proces. — Credem că nu. — E prea mult. cea pe . responsabilitatea acuzaŃilor. Dacă puteam demonstra.

Fără arsuri. inhalînd un gaz fără miros. conform căreia un copil mort valora numai cincizeci de mii de dolari. Motivul era evident. — Pot convinge juraŃii. Alban's. dacă se întîmpla să fie şi negri. — AveŃi un fiu care învaŃă la St. — Nu. i-a răspuns Rafter. A insistat asupra faptului că o estimare atît de modestă era rezultatul unei prejudecăŃi împotriva copiilor străzii. cu tot respectul pentru domnul Rafter. Curentele actuale nu mă impresionează. nu-i aşa? l-a întrebat DeOrio pe un ton provocator. Raportul lui Rafter nu prevedea nimic pentru durerea şi suferinŃa victimelor. onorată instanŃă. aici. nu-i aşa. domnule Rafter? AŃi accepta 50 000 pentru el? Rafter se vîrise aproape. în această sală. pînă cînd trecuseră pe lumea cealaltă. ca orice alt copil din colegiile din Virginia şi Maryland. cu totul cu nasul în blocnotes. al naibii să fiu dacă nu va fi cu mult mai mult decît oferă dînşii. răni sau . A prezentat argumente împotriva părerii lor. Nu se îndoia nimeni la ce fel de şcoli mergeau copiii lor. Singurul curent care mă interesează este în ce măsură pot convinge juraŃii să-mi acorde daune şi. spera cu siguranŃă ca aceasta să nu fie oferta lor finală. pe care adversarii au simŃit-o din plin.care o oferiseră cu o zi mai înainte şi a prezentat-o pentru înregistrare. — Domnule Green. Copiii muriseră în pace. domnule. Nimeni din cei prezenŃi în sală nu se îndoia de asta. — Dar nu e ultima dumneavoastră ofertă. Era o lovitură dură. — Respingem oferta lor. chiar dacă nu fusese exprimat. că micuŃii aceştia valorau cel puŃin un milion fiecare. Mordecai s-a ridicat din nou în picioare. domnule Rafter. Gantry era singurul de la masa apărării care nu se agita în scaun.

cu motorul maşinii pornit. cînd fremătînd de indignare. Mordecai le oferea o doză extraordinară din ceea ce ar fi auzit juraŃii. ca într-o cursă. eram gata să-i ofer un cec în alb. cînd copleşit de ruşine şi vina. Ca unic jurat ce mă aflam. fără respect faŃă de cei mai puŃin norocoşi. A fost un spectacol magic. Discursul său era ca un torent. nici un cuvînt inutil. Un copil care se născuse fără noroc şi care făcuse toate greşelile previzibile. şi ăsta era lucrul cel mai important. Dar. o mamă care îşi iubea copiii şi care încerca. Habar nu aveŃi ce înseamnă. să scape de sărăcie. aproape cu disperare. de a da un exemplu pentru ca ei să nu mai păcătuiască. eforturile de a se ghemui unii într-alŃii. Mordecai a lăsat pentru final ce avea mai bun. Nici o silabă în plus. cu ochii pe indicatorul de combustibil. ninsoarea şi frigul pătrunzător. prezentat cu măiestria unui povestitor talentat. umbletul după hrană şi căldură. Arthur avea puterea de decizie asupra carnetului de cecuri şi eram sigur că îi simte arsura în buzunar. Se ridica împotriva răului produs de acuzaŃi — oameni bogaŃi. Vorbea despre Lontae ca şi cum ar fi cunoscut-o bine. . spaima de a muri îngheŃaŃi.vărsare de sînge. groaza de a fi prinşi în miezul viscolului. S-a referit la scopul daunelor punitive — acela de a-i pedepsi pe cei care greşeau. Mordecai s-a lansat într-o descriere detaliată a ultimelor ore de viaŃa ale lui Lontae şi a copiilor ei. — Nu-mi vorbiŃi mie despre durere şi suferinŃă. atunci cînd acuzaŃii o aruncaseră din nou în stradă. către cei de la Drake & Sweeney. spuse el printre dinŃi. Rafter a plătit scump pentru această omisiune. Îşi înfruntase trecutul şi viciile şi se străduia să scape de ele.

— Da. zăpezile grele ar fi luat sfîrşit. După treizeci de zile. Am vorbit cu judecătorul Kisner despre. nici Arthur. Următorul punct înscris era problema dosarului. Nici un ban mai puŃin."Sînt doar nişte vagabonzi. L-a înmînat grefierului. sub ochii noştri atent. Să-i dăm afară!" Lăcomia îi făcuse să ignore legea. Cui îi păsa? El şi ceilalŃi erau nerăbdători să pună mîna pe el. Era un caz perfect pentru impunerea de daune punitive şi Mordecai era aproape pe deplin convins că juraŃii ar fi fost de acord cu el. s-a adresat apărării. După discursul lui. DeOrio a răsfoit fiecare pagină în parte. s-a lăsat tăcerea. domnule. timp în care. — Dosarul a fost returnat. — SînteŃi în posesia lui? m-a întrebat judecătorul. — SînteŃi de acord să-l daŃi înapoi? — Da. — Acceptăm o înŃelegere pentru cinci milioane. L-am surprins de cîteva ori pe Rafter holbîndu-se la mine. asta. judecătorului. dacă putem ajunge la o înŃelegere în . La celălalt capăt al holului a fost depusă o plîngere penală. în acel moment. nici Rafter sau oricare altul dintre avocaŃii aflaŃi acolo nu doreau să se confrunte cu Mordecai Green. care l-a dat mai departe. a conchis acesta. străzile ar fi fost ceva mai sigure. tuna el. O evacuare corectă ar fi durat cu cel puŃin treizeci de zile mai mult. DeOrio şi-o notat ceva. domnule Jacobs. Ce doriŃi să faceŃi? — Onorată instanŃă. S-au scurs zece minute lungi. Mordecai a deschis o servietă uzată şi a scos dosarul. Asta ar fi pus capăt contractului cu serviciile poştale. Eu aşa credeam şi. revenind apoi la agendă. Cînd judecătorul a terminat de studiat dosarul.

— Să continuăm. fusesem unul de-al lor. doriŃi să luaŃi cuvîntul? — BineînŃeles. RiverOaks. — Da. onorată instanŃă. dar. Nu a exagerat cu duritatea şi nici nu a vorbit prea mult. trebuia să-mi asum responsabilitatea faptelor mele. mi s-a adresat DeOrio. ca atare. domnule judecător. Eu nu eram un delincvent şi nu le era greu să renunŃe la acuzaŃia de furt calificat. Firma nu accepta. Aşa cum acŃiunile lui Braden Chance avuseseră efecte asupra întregii firme. — Cred că acest lucru este convenabil pentru dumneavoastră. nu-i aşa. nu vom mai susŃine această acuzaŃie. Al naibii de convenabil. Nici el şi nici firma nu mă puteau ierta pentru greşeala făcută. domnule Brock? m-a întrebat DeOrio. bine prezentat şi m-a convins şi pe mine. adusă de firma Drake & Sweeney împotriva lui Michael Brock.toate celelalte probleme. AveŃi ceva de zis? . care nu numai că propovăduia etica. recunoştea el şi. A încheiat spunînd că eu nu trebuie să scap de pedeapsă pentru furtul dosarului. Arthur era un as al avocaturii. Nu părea să-i facă plăcere să discute subiectul. la urma urmelor. să retragă plîngerea. Arthur a sărit în picioare şi a prezentat o condamnare a greşelilor mele de etică. Fusese o încălcare grosolană a datoriei faŃă de un client. Discursul lui a fost bine argumentat. Tipii de la RiverOaks erau în mod special mulŃumiŃi. tot aşa se întîmpla şi cu incapacitatea mea de a menŃine anumite standarde. Domnule Jacobs. Următorul punct este acuzaŃia de încălcare a eticii. dar o şi respecta. — Domnule Brock. format în alte timpuri. Dar eram avocat şi încă unul teribil de bun. în nici un caz.

Mordecai mi-a spus mai tîrziu că umilinŃa mea a încălzit atmosfera cu cel puŃin zece grade. Domnule Green? — E mult prea puŃin. domnule Jacobs. L-am privit pe Arthur drept în ochi şi am început. Căutam nişte informaŃii despre care ştiam că sînt ascunse. trebuie să discutăm despre daune. În acel moment. Din nou. DeVon Hardy şi Lontae Burton muriseră. eu . îmi cer iertare în faŃa dumneavoastră. DeOrio a făcut un lucru foarte înŃelept. Am greşit cînd am luat dosarul şi mi-aş fi dorit de o mie de ori să nu fi făcut aşa ceva.Nu pregătisem nici un fel de observaŃii. Nu am nimic de spus în apărarea mea. a firmei şi a clientului dumneavoastră. A trecut la punctul următor — acŃiunea care încă nu fusese depusă. RiverOaks. — E puŃin. M-am aşezat şi nu i-am mai putut privi. credem că acei oameni sînt lipsiŃi de adăpost de circa o lună. aşa că rămîneau cincisprezece reclamanŃi potenŃiali. Dacă le oferim cîte cinci mii de dolari. pe care o făcuse cunoscută judecătorului. Noi ne propuneam să prezentăm o plîngere în numele lui Marquis Deese şi Kelvin Lam şi să continuăm la fel cu toate persoanele evacuate pe care le puteam găsi. probabil mult mai bune. — Domnule Jăcobs. a răspuns DeOrio. îşi pot căuta alte locuinŃe. — Dacă vă recunoaşteŃi responsabilitatea. dar nu mă temeam să mă ridic în picioare şi să spun ce simŃeam. onorată instanŃă. Cît oferiŃi pentru închiderea acestor cincisprezece cazuri? Arthur s-a consultat în şoaptă cu Rafter şi Malamud şi i-a răspuns: — Ei bine. i-a spus onorabilul judecător. a fost de acord Mordecăi. Aceasta fusese promisiunea lui Mordecai. am avut întotdeauna mult respect pentru dumneavoastră şi am şi acum. dar asta nu e o scuză.

pierzîndu-şi calmul de obicei imperturbabil. Nu e o sumă absurdă. A urmat o discuŃie aprinsă între cei patru reprezentanŃi ai firmei Drake & Sweeney. Era evident că firma avea să accepte suma pentru a se ajunge la un acord. Cînd banii începeau să curgă. după plata salariului meu şi a beneficiilor şi punînd deoparte o treime din onorariile obŃinute de mine. — Cred că ar trebui să plătiŃi. Era clar că nu îi consultaseră pe avocaŃii celorlalŃi doi acuzaŃi. În ceea ce îi privea pe cei de la RiverOaks. aceeaşi conduită incorectă. Iar eu nu eram . în faŃa asaltului din cele două părŃi ale sălii de judecată. circa patru sute de mii de dolari intraseră în buzunarele partenerilor.evaluez cazurile în funcŃie de ce ar putea face juraŃii. În anul anterior. nu se mai puteau opri pînă la capăt. avocaŃii lor ameninŃaseră probabil cu un proces propriu. DeOrio ştia că îi poate forŃa să accepte pretenŃiile materiale mai mici. fiecăruia dintre cei cincisprezece? a întrebat Arthur. aceiaşi juraŃi. a anunŃat Arthur cu jumătate de glas şi. — Douăzeci şi cinci de mii. din acel moment. — Cu cît aŃi fi mulŃumit? — Cu douăzeci şi cinci de mii. ÎnŃelepciunea consta în modul în care se spărgea gheaŃa. dacă nu se ajungea la o înŃelegere. nici unul nu se lăsa mai prejos. Pot foarte uşor să obŃin cincizeci de mii în fiecare caz. pentru cheltuieli suplimentare. i-a spus DeOrio lui Arthur. — Exact. — Vom plăti douăzeci şi cinci de mii. E vorba de aceiaşi acuzaŃi. nu erau banii lui în joc. Gantry era total indiferent. trei sute şaptezeci şi cinci de mii de dolari părăseau seifurile firmei Drake & Sweeney.

aici în District. Ne-a oferit şi nouă. — Asta vor şi ei de la dumneata. — Am avut. Domnule Green şi domnule Brock. ÎnŃelegeŃi cît de serioasă este? — Cred că da. lăsîndu-ne singuri cu DeOrio. unde onorabilul şi-a scos roba şi a cerut ceai unei secretare. — Facem progrese. un avocat care a făcut aceeaşi nebunie acum şapte sau opt ani. În astfel de întîlniri. Prima este aceea a banilor — de ce sumă este nevoie pentru un acord în acest caz? A doua este problema acŃiunii disciplinare împotriva domnului Brock. — Exact. că plîngerea împotriva dumneavoastră. Brad Makovek. — În nici un caz. e o problemă.decît unul dintre cei opt sute de avocaŃi. dar l-am refuzat. Ce s-a întîmplat cu el? — A fost suspendat doi ani. domnule judecător. Şi-a pocnit încheieturile degetelor şi a început să măsoare camera în lung şi în lat. ne-a spus el. A plecat de la firma la care lucra cu un teanc de materiale de cercetare care. sînteŃi amabili să poftiŃi în biroul meu? Grefierul ne-a însoŃit pe holul din spatele sălii de judecată. Voi începe cu reclamantul. în mod misterios. au ajuns într-o altă firmă unde. acesta este momentul în care îmi place să am cîte o discuŃie particulară cu fiecare dintre părŃi. Trebuie să vă spun. Se pare că una depinde de cealaltă. — Domnilor. din întîmplare. i s-a oferit respectivului o slujbă frumuşică. a intervenit Mordecai. Grefierul a închis uşa. . — Makovek. trebuie să clarificăm două probleme. i-am spus eu. apoi într-un splendid birou lambrisat în lemn. Nu-mi amintesc numele. pentru încălcarea eticii profesionale. domnule Brock.

gînditor. a spus el. cu mîinile încleştate la ceafă. — N-o să fie nici o instanŃă. BineînŃeles. — Cu cît aŃi fi de acord? — Cu maximum şase luni. — În regulă. DiscuŃia noastră privată cu DeOrio a durat mai puŃin de cincisprezece minute. DeOrio s-a îndreptat spre fereastră. a spus el. a ripostat Mordecai. a recunoscut Mordecai. ei erau cei care dădeau banii. — Şase luni e o pedeapsă prea blîndă. De ce să acceptăm orice? Prefer să apărem în faŃa instanŃei. AŃi fi de acord cu o suspendare de şase luni? m-a întrebat el. tipii ăştia sînt speriaŃi de moarte. Judecătorul s-a răsucit brusc şi a reînceput să umble de colo-colo. — Cine primeşte banii? a întrebat judecătorul. AscutaŃi-mă pe mine. Aş obŃine mai mult de la juraŃi. domnule judecător. — Eu zic că ne-ar da douăzeci. — Cît reprezintă onorariul avocaŃilor? — Douăzeci la sută. — Cît? l-a întrebat judecătorul pe Mordecai. scărpinîndu-şi obrazul. ştiŃi foarte bine. fără să se întoarcă. Dar vor trebui să plătească toŃi banii. Cu băieŃii cei răi a fost nevoie de o oră.Să fiu al naibii dacă acceptam o suspendare de doi ani. AşteptaŃi să vorbesc şi cu ceilalŃi. Şi nu e negociabil. — Da. — Eu zic că instanŃa v-ar da cinci milioane. Din care jumătate se duce la o fundaŃie din New York. i-a spus judecătorul apropiindu-se de mine şi privindu-mă în ochi. i-am răspuns. . — Cinci milioane. — Asta e tot ce oferim noi. — Va fi un coşmar.

uitîndu-ne. la sutele de avocaŃi care se perindau pe acolo. — SînteŃi liberi. care abia se aşezase pe scaun. — Vă rog să ne scuzaŃi. Mordecai a stat puŃin de vorbă cu nişte avocaŃi pe care îi cunoştea. AvocaŃii de la firmele mari nu-şi pierd timpul la Curtea Supremă. a început el. Am părăsit sala de judecată în grabă. Ne-am îndreptat spre culoarul dintre cele două rînduri de scaune. unde toŃi participanŃii reveniseră la locurile lor. DeOrio era agitat. Mordecai. a sărit în sus. — Atunci ne pierdem vremea. Iată cea mai bună ofertă din partea lor: suma de trei milioane de dolari şi o suspendare de un an pentru domnul Brock. aşezaŃi pe o bancă în holul aglomerat al clădirii.Am băut cîte o cola. Grefierul ne-a găsit şi ne-a adus înapoi în sala de judecată. a anunŃat el. 38 Tocmai descuiam portiera maşinii cînd telefonul celular a . pornind în urmă lui. dar avem alte lucruri mai importante de făcut. Ne-am plimbat pe culoare şi i-am privit pe acuzaŃii speriaŃi. i-a spus el. foarte nemulŃumit. Am sărit şi eu. Arthur şi compania păreau epuizaŃi. pe punctul de a fi aduşi în faŃa tribunalului pentru tot felul de infracŃiuni. ne-am întîlnit cu avocaŃii apărării. Eu nu am recunoscut pe nimeni. — Domnule Green. luîndu-şi servieta. vînînd clienŃii şi dreptatea. fără să ne vorbim. Atmosfera era tensionată. Am luat loc şi l-am aşteptat pe judecător să vorbească. a anunŃat judecătorul. onorată instanŃă.

fosta lui firmă poate insista cît doreşte pe acuzaŃiile penale. Evident. Brock nu are cazier. Am ajuns în zece. îşi suflecase mînecile cămăşii şi se muta mai departe de avocaŃii de la Drake & Sweeney. — Sîntem pe-aproape. unul dintre avocaŃii firmei RiverOaks. domnule judecător. Mă îndoiam că îi luase la palme. Mordecai a izbucnit în rîs cînd m-a auzit spunînd: Da. Numai Dumnezeu ştie cîŃi traficanŃi de droguri şi . ce mare scofală. UimiŃi. dar părea foarte doritor şi capabil să o facă. îl rugă DeOrio. a declarat Mordecai. poate. Cît despre domnul Brock. domnule judecător. Cu cît stau mai mult în această sală. după ce ne-am oprit la toaletă la parter.început să-mi Ńîrîie în buzunar. nici ceilalŃi avocaŃi sau onorabilul judecător nu se aşteptaseră la asta. Nu discutasem nimic despre aşa ceva. pe scări şi i-am lăsat suficient timp lui DeOrio ca să se ia la pumni cu acuzaŃii. Primul lucru pe care l-am observat cînd am intrat în sala a fost că Jack Bolling. ne-a anunŃat judecătorul. îşi scosese haina. cu atît sînt mai convins că acest simulacru trebuie dezvăluit unor juraŃi. Teribilul verdict la care visa Mordecai să fie dat tuturor celor trei pîrîŃi era aproape fapt împlinit. — CalmaŃi-vă. Era judecătorul DeOrio. — Vorbesc foarte serios. Nu aveam să aflăm niciodată. compania hotărîse să participe şi ea cu ceva bani. Şi-au luat dosarul înapoi. Wilma Phelan plecase. vom fi acolo în cinci minute. au început să se privească unii pe alŃii. Am ocolit banca juraŃilor şi m-am aşezat lîngă Mordecai. Se făcuseră ameninŃări şi. RiverOaks fusese suficient de îngrozită de întîlnirea pentru obŃinerea unui acord. printr-una dintre exploziile sale verbale. am mers încet. — Iar noi ne gîndim să ne retragem oferta.

— Şapte sute de milioane numai anul trecut! a repetat el şi a arătat apoi spre RiverOaks. Am să fac şi eu una împotriva lui Braden Chance şi poate chiar împotriva unora dintre avocaŃii implicaŃi în acest proces. pentru ca ecoul acelei cifre să străbată întreaga sală. Centrul legal din strada 14 nu-şi făcea probleme pentru ce se publica despre el. — AŃi terminat? l-a întrebat DeOrio. Tirada lui Mordecai se ivise din senin. nu lăsa să se vadă. domnule judecător. spuse Mordecai. Acest pîrît a realizat anul trecut onorarii în valoare de aproape şapte sute de milioane de dolari! Făcu o pauză. — Dacă pot plăti patru milioane. un milion pentru moştenitori. în sfîrşit. RiverOaks ar fi continuat să facă bani. Plîngerea la barou? O vom lăsa să-şi urmeze cursul. s-a calmat ca prin minune. Restul de . DeOrio l-a întrebat: — AŃi terminat? — Nu. A arătat cu mîna spre Arthur şi a continuat: Dacă mergeŃi la ziar. cu "cine scuipă mai departe". — Cred că da. Nu va merge la închisoare. Oferta urcă pînă la patru milioane. a răspuns el şi. Iar acest pîrît deŃine terenuri şi bunuri imobiliare în valoare de trei sute cincizeci de milioane de dolari! Unde sînt juraŃii? Cînd a tăcut. Vom lua două milioane imediat — un milion ca onorarii. Dar Drake & Sweeney avea numai reputaŃia sa de apărat pe piaŃă. într-o clipă. sînt sigur că pot plăti şi cinci. — Bine. acuzarea lui ar deveni o glumă. în ciuda presei defavorabile. mergem şi noi la ziar. Dacă lui Gantry îi păsa.criminali are de judecat sistemul nostru. ca să avem parte de un concurs ca pe vremuri. arătînd din nou spre Drake & Sweeney. uluindu-i cu totul.

Ultimul atac al lui Mordecai fusese de-a dreptul strălucit. Era disperat. începeam din nou să-l urăsc pe Arthur. Clătinau. teama lor atinsese culmi noi după trei ore petrecute în preajma lui Mordecai. şi asta se vedea foarte bine. Dar ne menŃinem poziŃia în legătură cu domnul Brock. Le oferise o portiŃă de scăpare. Cei doi reprezentanŃi corporativi de la RiverOaks suportaseră destul. se chinuiau să stoarcă atît sînge din rană cît se putea. Dar sărmanul Arthur nu negocia de pe o poziŃie de forŃă.trei milioane va putea fi vărsat într-o perioadă de zece ani — trei sute de mii pe an. Sînt sigur că pîrîŃii pot să-şi permită să dea trei sute de mii pe an. Suspendare pe un an. din cap. S-ar putea să fie obligaŃi să ridice chiriile şi cota onorariilor pe oră. dar sînt sigur că se pricep la asta. Brock a fost de acord să sufere umilinŃa renunŃării la licenŃă. plus o dobîndă rezonabilă. Un acord structural cu plata pe termen lung părea logic. — Ce mai contează? strigă Mordecai la el. Din cauza lipsei de stabilitate a moştenitorilor şi a faptului că majoritatea dintre ei erau încă necunoscuŃi. pentru a salva puŃina demnitate pe care o mai aveau. Nici o şansă să îndure şi două săptămîni de proces. ÎnspăimîntaŃi în mod natural de lumea tribunalelor. nemulŃumiŃi. sau nu facem nici un acord. Eram ultimul lor pion şi. Se putea deja observa o relaxare considerabilă a spiritelor în cadrul grupului de la Drake & Sweeney. — Aşa se poate. AvocaŃii lui Gantry priveau şi ascultau. Ce mai obŃineŃi cu însă şase luni în plus? E absurd. . Jack Bolling se apropie să se consulte cu ei. Brusc. dar erau aproape la fel de plictisiŃi ca şi clientul lor. banii aveau să fie păziŃi cu stricteŃe de Tribunal. anunŃă Arthur.

Mordecai îşi dorea computere şi telefoane noi şi. nu mai conta. mai ales pentru un avocat al străzii ca mine. Chiar şi Tillman Gantry se săturase de tîrguiala lui Arthur. în numai cîteva minute. Cea mai mare parte din bani urmau să ajungă în bancă. ne-a oferit un Memorandum de o pagină. trebuia să termine o dată. a rostit el. haideŃi să împărŃim diferenŃa în două. la New York. Mordecai uriaşe: Ce mai contează? Avea dreptate. Cînd un acord era atît de aproape. Dacă un birou de avocatură putea absorbi cinci sute de mii de dolari onorarii fără să se observe.vorbindu-şi în şoaptă. s-ar fi ales cu un pumn. Într-adevăr. Eu sînt de acord cu nouă. Sofia făcea ceea ce făcea de obicei. M-am ridicat în picioare şi. Dacă Arthur ar fi deschis gura în acel moment. fără să mai aştepte o confirmare de la acuzaŃi. nemarcate de suspendarea temporară. acela era cu siguranŃă Centrul legal din strada 14. din fericire. foarte politicos. a cărui muncă şi salariu şi statut ar fi rămas. La birou nu ne aştepta nimeni cu şampanie. ce naiba! Cu cîteva secunde mai devreme. Noi am propus şase luni. M-am uitat la Barry Nuzzo în timp ce rosteam aceste cuvinte şi el mi-a zîmbit sincer. un nou sistem de încălzire. Grefierul său extraordinar de eficient a bătut recordul la maşină şi. Abraham participa la o conferinŃă despre problemele oamenilor străzii. probabil. inclusiv DeOrio. Toată lumea s-a calmat. L-am semnat rapid şi am plecat. aşteptînd . am început: — Onorată instanŃă. avem un acord. — Atunci. dînşii doresc douăsprezece.

M-a rugat să mă gîndesc la revitalizarea lui. să tratăm cu ei din clipa în care ar fi înŃeles că erau bani de luat. Alonzo şi Dante să fie exhumate. programul beneficiase de ajutorul unui număr de o sută de avocaŃi care lucrau cîteva ore pe săptămînă ca voluntari. Trebuia să stabilim moştenitorii. Lucrurile se puteau complica. Primul era un program pro bono. şi acolo aveam să-mi petrec eu cea mai măre parte a timpului. atunci era moştenitorul copiilor. organizat pe vremuri de Centrul legal şi la care se renunŃase atunci cînd banii federali se evaporaseră. El nu era genul de om care să-şi facă griji din cauza lucrurilor pe care nu le putea schimba. Era o asigurare frumuşică şi ea avea să ne asigure modestele salarii pe timp de cîŃiva ani. Îmi plăcea ideea. Dacă Mordecai era nemulŃumit cumva pentru faptul că trebuia să trimită restul de cinci sute de mii trustului Cohen. puteam stabili mai multe contacte cu baroul şi ne puteam lărgi aria de . care muriseră primii. moştenirea sa trebuia deschisă şi moştenitorii săi localizaŃi. Puteau fi eliberaŃi condiŃionat în cîŃiva ani şi puteau să-şi facă apariŃia după partea lor de bani. Temeko. Ei continuau să aibă legături cu lumea străzii. era posibil ca trupurile lui Kito Spires. pentru a fi supuse unor teste ADN care să stabilească paternitatea. Cum şi el murise.dobînda şi vremuri mai grele. cu intenŃii răzbunătoare. Biroul lui era plin de bătălii pe care putea să le cîştige. ascundea cu succes acest sentiment. La nivelul maxim. De exemplu. pentru a-i ajuta pe oamenii străzii. Mai existau alte două proiecte de un interes special pentru Mordecai. Mama şi fraŃii lui Lontae puneau probleme grave. Era nevoie de cel puŃin nouă luni de muncă grea pentru rezolvarea tuturor problemelor acordului Burton. Dacă era într-adevăr tatăl lor. puteam ajunge la mai mulŃi oameni. să-i găsim.

privind cum se întunecă afară şi Mordecai a început să viseze. poate chiar încă un avocat. Ne puteam extinde. noul talent care putea revigora Centrul. Provocarea îmi revenea mie. Era o voce puternică. Iar vocea lor putea fi auzită prin noi. Drepturile oamenilor străzii puteau fi protejate. pentru a umple clădirea cu avocaŃi talentaŃi. — Ce s-ar putea face cu ei? — Am angaja vreo două secretare. mi-a spus el. pentru a-i convinge să facă donaŃii anuale. Puteam pune la punct un mecanism de colectare de fonduri. . Mordecai putea face să-Ńi sară cămaşa de pe tine. mi-a spus el. Acesta e momentul nostru de glorie şi trebuie să întoarcem situaŃia în favoarea noastră. Sofia şi Abraham erau incapabili să le ceară oamenilor bani într-un mod eficient. dar ura să cerşească. vreo doi asistenŃi. ridicîndu-l la un nivel mai înalt. Politicieni şi birocraŃi o respectau. Ajuta mii de oameni fără adăpost. puteam chiar să scoatem scîndurile de la ferestrele de la etaj. Fiecare zi era un haos. Şi oamenii noştri suferă. Eu eram sîngele proaspăt. Eu eram tînărul alb cu minte strălucită care putea pătrunde şi se putea amesteca în lumea profesioniştilor potriviŃi. Ne aflam în camera din faŃă. pentru a mă putea măsura cu oricare alt avocat. dacă ajungeau pînă la noi. Puteam să-l fac să strălucească. ai putea strînge două sute de mii pe an. prin prezenŃa a zeci de voluntari. — În ultimii cinci ani am intrat în declin. Acela era al doilea proiect. greu de ignorat. pentru colectarea de fonduri. — Cu un plan bun. după plecarea Sofiei. Ducea dorul zilelor în care şapte avocaŃi se ciocneau unul de altul la Centru. dar mica firmă a străzii reprezenta o forŃă.lucru.

Iar Arthur se îndoia că va putea trece vreodată peste asta. Drake & Sweeney avea să rămînă veşnic vinovată pentru moartea lui Lontae şi a celor patru copii ai ei. L-am ascultat. indiferent cîŃi bani ar fi plătit în cadrul acordului.39 Vineri. în persoana lui Arthur Jacobs. ca hipnotizat. pe bătrînul avocat. Era fascinat de Centrul nostru legal şi i-am povestit cum . Acordul nu îl liniştise prea mult. Nu dorea decît să stea de vorbă. Eu mă gîndeam că era foarte posibil ca Arthur să participe la înmormîntarea mea. văzîndu-mi fericit de treabă ca de obicei. aşa că îl ascultam. Ultimele săptămîni fuseseră cele mai dificile din cariera sa profesională — în toŃi cei şaizeci şi şase de ani cît durase aceasta. se gîndea la pensionare de vreo doi. Mi-aş fi dorit să-l audă şi Mordecai. muriseră nişte oameni nevinovaŃi. cînd firma Drake & Sweeney. devreme. Era obosit să mai alerge după bani. mi-a apărut brusc în uşă. în postura de avocat/asistent social. după trecerea acelui hop. — Şi nu mai am prea mulŃi ani de trăit. Arthur era necăjit. a recunoscut el. Eram prea surprins ca să mai spun ceva. stăteam la biroul meu. Firma îşi revenise la ritmul obişnuit. dar Arthur îşi pierduse somnul. iar el s-a aşezat pe unul dintre scaunele maronii. L-am salutat amabil şi precaut. dar acum nu mai ştia ce să facă. ca urmare. Avea optzeci de ani. Unul dintre partenerii lui comisese o gravă eroare şi. Arthur suferea şi curînd a început să-mi fie milă de el. Nu dorea cafea.

Cîte persoane lucrau acolo? Ce surse de finanŃare aveam? Cum funcŃiona Centrul? Mi-a deschis o portiŃă şi eu am profitat. Cum în următoarele nouă luni nu puteam practica avocatura. . Ce bine îmi aminteam eu lucrul acesta! Dar îi plăcea ideea. cu atît programul devenea mai amplu. — Te poŃi descurca cu patru sute de avocaŃi? m-a întrebat. în toate aspectele legale privitoare la oamenii străzii. sub supravegherea mea. întîmplător. După cîteva minute. Cum firma lui era. angajat permanent? Persoana respectivă ar conlucra strîns cu mine. — Ce fel de ajutor? m-a întrebat el. totuşi. I se părea firesc.ajunsesem eu acolo. cîteva ore pentru ajutorarea celor săraci. să-şi petreacă. Ca să fiu sincer. — BineînŃeles.C. cea mai mare. cu patru sute de avocaŃi. De fapt. mă gîndeam să încep de acolo. Era ceva normal pentru asociaŃii tineri. săptămînal. am adăugat. vom avea nevoie de cineva care să lucreze la voi. Arthur ştia despre acest gen de programe. De cînd exista? m-a întrebat. Dar idei noi îmi veneau cu rapiditate în minte. cu cît vorbeam mai mult despre asta. Voluntarii urmau să lucreze doar cîteva ore pe săptămînă. Centrul stabilise ca eu să pun în funcŃiune un nou program de voluntariat pro bono. i-am răspuns. dar ştia. — Ce-ar fi ca Drake & Sweeney să aibă un coordonator pro bono. Nu mai lucrase fără onorariu de douăzeci de ani. recunoştea cu tristeŃe. puteam ajunge la mii de oameni ai străzii. mi-a vorbit deschis despre ideea de a le cere tuturor celor patru sute de avocaŃi ai săi din D. cu avocaŃi de la marile firme din oraş. Astfel. destul de vag. Voi avea. fără să am măcar idee despre cum să abordez o asemenea sarcină. nevoie de ajutor.

E o idee excelentă. — Dat la o parte? — Da. — Şi eu cunosc exact persoana potrivită pentru asta. — Cine? m-a întrebat. Arthur citea printre rînduri. — Numele de Hector Palma vă spune ceva? — Vag. Au patru copii. Nu trebuie să fie avocat. — E din District? — Da. Nu aveam de gînd să încalc acordul de confidenŃialitate cu Hector. Un transfer rapid la Chicago. Am insistat. Era subalternul lui Braden Chance şi a fost dat la o parte. Nu eram sigur cît de multe ştie. ca şi soŃia lui. brusc. Nici nu trebuia. Cunoştea totul despre evacuări şi bănuiesc că Chance dorea să-l ascundă. încerca să-şi amintească. — Lucrează la filiala din Chicago. chiar aşa. i-am spus. dar e din Washington. treaba . Sînt sigur că ar fi fericit să se întoarcă aici. Ca de obicei. Eram grijuliu. Locuia în Bethesda pînă acum două săptămîni şi. — Ce-ar fi să-l întrebaŃi? — Aşa am să fac. dar nu mă îndoiam de onestitatea lui. — Îl interesează ajutorarea oamenilor străzii? m-a întrebat Arthur. Părea să fie profund mulŃumit de această purificare a propriului său suflet. Totul era nou pentru el şi totul suna bine. Ochii lui Arthur s-au îngustat puŃin.A reflectat la vorbele mele. s-a mutat de acolo în miez de noapte. Un asistent bun se poate descurca. Dacă Arthur dorea ca Hector Palma să se întoarcă la Washington pentru a pune sub control pasiunea proaspăt dobîndită a firmei pentru legislaŃia oamenilor străzii.

Ştia că încă nu m-am refăcut după primă mea căsnicie . urma ca ele să fie transmise celorlalŃi avocaŃi de către Hector Palma. după ce cazurile ajungeau la firmă. să citim cîte o carte. L-am condus la maşină şi. Era mijlocul lui martie. Aproape că îmi era milă de politicieni. Nici o problemă. spre Maryland. Arthur a rămas în biroul meu aproape două ore. care însemna că există loc destul pentru ca fiecare dintre noi să aibă parte de intimitate. Se întorcea la birou cu un nou scop. fără ca lucrurile să se complice prea mult. Unele cazuri se puteau rezolva în cincisprezece minute. cerîndu-şi scuze cînd şi-a dat seama că abuzase de atît de mult din timpul meu. cu etaj şi o verandă mare. mi-a spus Arthur. aproape pînă la ocean. ciudată. AsociaŃii mai tineri se puteau ocupa de primiri. imediat după aceea. A accentuat uşor partea despre cele trei dormitoare. am alergat să-i povestesc lui Mordecai. Megan spunea că e o casă veche. frigul încă nu trecuse şi puteam sta lîngă foc. avea o misiune în viaŃă. i-am explicat. Programul prindea formă sub ochii noştri. birocraŃi şi funcŃionari. altele în cîteva ore pe lună. în apropiere de insula Fenwick. avea trei dormitoare şi era perfectă pentru o evadare la sfîrşit de săptămînă. sub supravegherea mea şi. Fiecare avocat al firmei Drake & Sweeney urma să se ocupe de un caz pe săptămînă.se putea rezolva în mai puŃin de o săptămînă. la gîndul că patru sute de avocaŃi de la Drake & Sweeney vor fi cuprinşi brusc de fervoare pentru protecŃia drepturilor oamenilor străzii. Dar la plecare a fost mult mai fericit. Unchiul lui Megan avea o casă pe malul lacului Delaware.

Joi seara nu se drogase. Sîmbătă a plouat — o aversă rece. balansîndu-mă uşor într-un leagăn. Mordecai o folosea o dată sau de două ori pe an. departe de străzi.şi. La asfinŃit. Mordecai făcuse puternice presiuni asupra cuiva de acolo şi Ruby urma să primească o cameră mică. uimită de perspectiva de a-şi petrece cîteva zile în afara oraşului. în căutare de droguri. venită dinspre mare. Cheia se afla sub covoraşul de la intrare. ajunseserăm amîndoi la concluzia că nu puteam grăbi lucrurile. Megan îmi arăta drumul. pe plajă. Uşa de la intrare s-a închis. Celelalte două dormitoare se aflau la etaj şi Megan dorea să stea aproape de Ruby în timpul nopŃii. fără droguri şi fără alcool. însoŃită de vînt. Eu eram la volan. făceau patru. după două săptămîni de curte precaută. Stăteam singur pe veranda din faŃă. Am plecat din Washington vineri după-amiază. cu un pat cald. făcuse un duş la Naomi's şi se schimbase cu haine noi. Cu cele trei zile petrecute cu noi. dedesubt. învelit cu o pătură groasă. pe care Ruby îl considera ciudat. dar în cazul drogaŃilor lucrurile stau cu totul altfel. Megan îi verificase toate hainele şi poşeta. reŃeaua metalică a pocnit în spatele ei şi Megan s-a îndreptat . Înainte de a ieşi din oraş. Iar Ruby ronŃăia fursecuri pe bancheta din spate. Era o imixtiune în intimitatea lui Ruby. am găsit şi casa. un mic centru de dezintoxicare pentru femei din apropiere de East Capitol. Nu găsise nimic. Eu am primit dormitorul de la parter. cel puŃin pentru nouăzeci de zile. pierdut într-o lume de vis şi ascultînd valurile care se spărgeau undeva. Dar mai era un motiv pentru care amintise de cele trei dormitoare. Luni seara intenŃionam să o cazăm la Easterwood.

— Se uită la televizor. LanŃurile leagănului au scîrŃîit mai tare. A ridicat pătura şi s-a strecurat lîngă mine. Cum era posibil ca viaŃa să se schimbe atît de profund într-o singură lună? Nu îndrăzneam să mă gîndesc la viitor. Nici nu-mi era greu să o Ńin. încercînd şă înŃeleg. Am Ńinut-o strîns în braŃe. trecutul încă nu se încheiase.spre leagăn. Cu treizeci şi două de zile înainte eram însurat cu altcineva. O rafală de vînt ne-a lovit drept în faŃă şi ne-am strîns mai aproape unul de altul. lucram la altă firmă şi nici nu o cunoşteam pe femeia pe care acum o Ńineam în braŃe. locuiam într-o altă casă. apoi au încetat cînd nu ne-am mai mişcat. — Unde e clienta noastră? am întrebat-o. Timpul nu mai avea importanŃă. La totul şi la nimic. — --------------------- . ar fi căzut pe verandă. oraş. dacă n-aş fi făcut aşa. — La ce te gîndeşti? m-a întrebat ea în şoaptă. Departe de. Priveam norii învolburaŃi deasupra apei. puteam privi în urmă pentru prima dată.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful