Şcoala generală Dobreşti An şcolar 1988 – 1989 Clasa a IV-a A Regie: înv.

Mina Matiuţa DEŞTEPTĂCIUNEA PROŞTILOR după Vladimir Colin dramatizare de înv. Mina Matiuţa Personajele: I. Prostul cu minte – cel cu scaun la cap II. Prostul cuminte – cel cu două căciuli şi trei cojoace (iarnă – vară) I: Florin II: Augustin Decor: un drum de ţară, două fântâni cu cumpănă (panou), alături câte o mică baltă de apă (hârtie albastră decupată în forma unui ochi de apă) Cei doi drumeţi se întâlnesc la o răscruce de drumuri, amândoi tare gânditori. Momentul I Prostul cu minte (I): Bună ziua, om cuminte! Prostul cuminte (II): Bună ziua, om cu scaun la cap! I: De unde vii sau încotro te-ndrepţi, omule cu haine multe? II : Păi, eram într-o căruţă cu alţi semeni de-ai mei ... eram vreo nouăzeci şi nouă, înghesuiţi, nevoie mare, ... şi s-a rupt căruţa cu noi. Eu am fugit încoace, că de altfel şi ceilalţi confraţi s-au împrăştiat care încotro. Dar dumneata unde vrei să ajungi? I : Eu, ce să spun de confraţi ?! M-au alungat din sat, cică i-aş face de ruşine. Nu preami dau seama cum, dar m-am gândit că mai bine fără ei decât laolaltă cu toţi sătenii care nu ştiu să mă aprecieze. II : Să nu-ţi pară rău că i-ai părăsit ... or să plângă ei după noi, oameni de nădejde ce suntem !... I : Că bine zici, om cuminte ! Bine că ne-am întâlnit noi doi ... pesemne suntem făcuţi să ne urmăm calea împreună ! II: Aşa o fi ... să mergem! I (după o vreme de mers): Bună ar fi acum nişte apă! II: Phii! Tare bună! Of! Bună de tot ... Momentul II Dau de două fântâni ce erau una lângă alta. Cei doi ridică braţele de bucurie că au scăpat de sete şi exclamă într-un glas: I şi II : Apăăăăăă ! Ce bineeee !

(Începe să plângă.. că-mi frângi inima! (Plângeşi el cu lacrimi.. Dar dacă tot apa din prima fântână e mai bună. Dă cu nasul într-un ochi cu apă stătută. Trag cu coada ochiului când la o fântână. II (oprindu-se lângă prima fântână): Vezi? Eu am să beau dintr-asta! I: Oare a doua fântână n-o fi având apă mai bună? Stau amândoi pe gânduri.. he! Am să te învăţ eu! II: Ai zis că a doua are apă mai bună. Una nu le-ajungea? (Cade şi el. aşa-i! Ca proştii nu poţi bea. încântaţi că n-au băut ca proştii.. oameni buni! Murim de sete! Rămas bun. Cel de-al doilea prost face la fel lângă fântâna cealaltă.. ( Cade sfârşit lângă o fântână. frate-meu. te miri ce ticăloşi. a? I (Cască gura mare şi o-nchide numai după ce strigă.. Ce ne facem? Amândoi oftează şi cugetă. Bea şi el încet să nu fie văzut. frate-meu.) I: Nu mai plânge.Se opresc în dreptul fântânilor şi cugetă amândoi. Dar cum să bem aşa ca proştii?! Nu-i ruşine? II: Drept. viaţă! (Cade cu capul în ţărână.. Merg amândoi ţanţoşi. din care să bem? I: He.): Vai de mine! Vai de noi! Şi ce-i de făcut? II: Iaca. când la cealaltă.. mai vioi şi hotărâţi. hai să mergem! Dă-le-ncolo de fântâni păcătoase! II: Că bine zici frăţioare! Lasă-le naibii de fântâni . Mor de sete! I: Dară eu?!Mă tem c-am şi murit de-a binelea .. II (lovindu-se cu palma peste frunte): Ştii că dumneata ai dreptate?! Păi.) I: (cu reproş) Numai ca să ne răpună cu zile au săpat aici ..) II: Ce păcat că nu suntem prooooşti! Am bea şi noi ca proştii şi gata! .. două fântâni taman aici! Două . Apoi se ridică amândoi în picioare. tot nu mă pricep ce să spun. atunci.. .. II: Frate-meu. Sfârşit .. se uită când la o fântână când la cealaltă şi chibzuiesc.. zgomotos.) Ajutoooor! Săriţi. bun!.. he. dintr-a doua fântână! II (căzut pe gânduri): Aşa. I: Iaca. cursă din găleata cine ştie cui?!) Bogdaproste! (Zice şoptind şoptind şi sorbeşte încetişor să nu-l audă şi să nu-l vadă tovarăşul său de drum. Răcneşte ca din gură de şarpe.) I: Hei. măcar că sunt cuminte şi umblu iarna – vara cu două căciuli şi trei cojoace. pare lesne de zis.. auzi? .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful