PUIUL

Ion Alexandru Bratescu-Voinesti Sandi, sa asculti pe mamica Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in grau; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. Prepelita prindea cate o furnica, ori cate o lacusta, le-o firimitea in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: “Pitpalac!” repede veneau langa ea. Odata, prin iunie, cand au venit taranii sa secere graul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare, hat! l-a prins un flacau sub caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului, numai el a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un taran batran, care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca deabia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Ea l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare, o sa faci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi niciodata din vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. Ziua, cand era caldura mare, stau la umbra in lastar; dupa-amiaza, cand se potolea vipia, ieseau cu totii pe miriste; iar in noptile racoroase se adunau gramada, ca sub un cort, sub aripile ocrotitoare ale prepelitei.

Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene, si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui, cand se ingana ziua cu noaptea, si seara in amurg, caci ziua era primejdios din pricina heretilor, care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: “Gata?” “Da”, raspundeau ei. “Una, doua, trei!” Si cand zicea “trei”, frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga, pe care trebuiau s-o faca in curand, cand o trece vara. “Si o sa zburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri, si marea.” Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august, pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei, aud o caruta venind si oprinduse in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. “Nero! inapoi!” s-a auzit un glas strigand. Puii n-au priceput; dar mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita. Scaparea lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca jos, lipiti cu pamantul, si cu nici un pret sa nu se miste. — Eu o sa zbor; voi sa ramaneti nemiscati; care zboara, e pierdut. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi, Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus, cu ochii tinta inspre ei. — Nu va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. Cainele paseste incet dupa ea. Se apropie grabit si vanatorul. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. Vai! cum le bate inima. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul, la doi pasi de la botul cainelui, care o urmareste; vanatorul se departeaza strigand: “Inapoi! inapoi!” Nu poate trage, de frica sa nu-si impuste cainele; dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita, incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda; iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii, zboara repede spre lastar. In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui, dupa cum le poruncise ma-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul zborului, se intoarce si trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns la aripa. N-a picat, a putut zbura pana in lastar; dar acolo, de miscarea

Peste trei zile. Dupa durerile grozave de pana adineaori. pe malul iazului. mama. in tufis. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate. si marea? — Da. pe culmea carora sta de straja manastirea. ca sa nu-l deznadajduiasca pe el. si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor. cand ailalti adormeau sub aripa mamei. Aci sub mal. Ea i-a numarat: lipsea unul. Cum trecea intr-o zi din primavara trecuta. a zburat. cand e sa iasa in oras. ce sa vaza? Jos. care sufereau de frigul toamnei inaintate.. urmeaza acum o piroteala placuta. un pui de prepelita. ii facea semn sa taca. care se agata de ea cu disperare.. Si a trecut vara. Prin gradina asta e drumul lui conu Misu. iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel. dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul. osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi. Decat sa-i moara toti puii. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand “Apporte!” Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe drumeagul lastarului. un baietas. s-a aplecat sa incerce: n-o putea-o zari? Cand. cu aripa rupta.aripii. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare. ascultand din toate partile. si puiul a cazut cu o aripa moarta. a hotarat-o. un caramb de cizma pe care se urca o furnica. catre miazazi. Cu degetul aratator de la mana dreapta peste buzele tuguiate. dar n-a putut. mai bine numai unul — si fara sa se uite inapoi. urma un senin ca sticla.. Ascultau in tacere. el o intreba cu spaima: — Mama. si fiindca tufisul in care canta era chiar alaturi. Din lastar i-a raspuns un glas stins: “Piu! piu!”. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii. Vanatorul. incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut. ai inaintea ochilor o minune de tablou. in tot o priveliste frumoasa. prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi. Suflarea dusmanoasa a crivatului. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea. iar mai in fund. au taiat cocenii si au intors locul. in care primavara canta privighetorile de e o frumusete. e o gradina frumoasa in care sunt patru cladiri mari: a tribunalului. mai tare. cand i-a vazut aripa rupta.. ori palcuri de alte pasari calatoare. silindu-se sa nu planga. restul gradinii e numai tufisuri dese de lemn cainesc. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. NICUSOR de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti Copiilor mei La marginea dinspre miazanoapte a orasului. — Unde e nenea? — Nu stim. nu s-a luat dupa dansul. aripa calda a mamei.. Cand l-a gasit. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Dupa o ninsoare cu viscol.. raspundea prepelita. Chiar pe marginea malului e o movila pe care. mai departe valea verde a Ialomitei. urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miazazi. D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui. cand te-i sui. toata coama muntilor de la Piatra Craiului pana-n Penteleu. care canta de rasuna gradina. nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri. ca sa nu-i slabeasca hotararea. atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor.. dar si-a ascuns durerea. de batachina si de rugi. a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. Se clatina intr-o parte si intr-alta. toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. pornita fara veste intr-o zi. care sade alaturi. iazul umbrit de salcii si de anini cu o moara vorbareata. au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: “Pitpalac! pitpalac!” Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. si pica mort.. a inteles ca era pierdut. socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. inchisa in fund de dealurile viilor. miriste. cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune. si a ramas in loc. a judecatoriei si a casieriei. sta zgribulit de frig. iar cu cel de la . iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod. cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui.. * La marginea lastarului. mergand toate in aceeasi parte. a zburat cu puii zdraveni. a prefecturii. aducand cu dansul un ger aprig. s-au stins. de parca ti se primeneste sufletul uitandute la ea. s-a oprit sa asculte o privighetoare.. se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara. pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei. iar noaptea. topita-n aburii albastrii.

saltandu-l in sus. ducand in spinare un brad mare.. Din vreme in vreme. neputandu-se satura de a o privi si nestiind ce sa priveasca mai cu drag. potaie mica!.. Acum pentru intaia oara vedea ce ochi negri. pe urma. — Ce vorbesti. Pe portile deschise larg nu mai contenesc saniile incarcate cu musafiri. iar el sta singur in gangul casieriei. ca nu e inca gata. asteapta in odaia din dreapta semnalul cand vor putea intra.. ii striga: “pst! ma hotule. razand cu multumire. Nicusori raspunde cu umarul drept. crezand ca s-o mahni copilul.. prafurie si totusi placuta pentru blandetea ochilor. e asezat bradul impodobit de-ti ia ochii.. Aplecandu-se mai mult. caprioara cu tarcul ei. sufla austrul. Anul trecut. Si a stat asa multa vreme. pe care acum o cunoaste si o intalneste mai in fiecare zi. — Tt! — Dar pe tine cum te cheama? — Nicusor a lui Ionita. iar prin a de la capul din fund al ulucelor. Si clatinand din cap: — Da’ lui Vasilica nu i-o arat. la casierie. incat a luat pe baietandrul odaiasului in brate si l-a sarutat. ma? A fost si poimaine? — Da. gradina de poame.. cand il vede prin gradina. Copilul. Nicusor nu e primit in curtea lui conu Misu sa se joace cu copiii lui si cu musafirii lor. pe amandoi obrajii. care se zbate si se framanta. rusinat de induiosarea lui. negru. vino-ncoa!” si-i da cate un ban. subtiind norii printre care incep sa se iveasca stelele si aducand cu el un ger de te taie. Negresit. In vremea asta. dar dupa cativa pasi se intoarce sa-l intrebe serios daca la spiterie se vinde oua de furnica. un broscoi de baietas slabut. sora mea. cum da si Lenutei. La o miscare nedibace. odaiasu’ de la casierie. tatal. ofilita. Vine indarat... luandu-i. cu seriozitatea adorabil de hazlie a copiilor: — Nu fate nimic. unde mananca boierii vara. Si el stie ce insemneaza asta. si sunt de sase ani. dar se uita si el din gradina prefecturii pe crapaturile ulucelor. Are si conu Misu trei ingerasi de copii de la care aude in fiecare zi fel de fel de nostimade copilaresti. dar niciodata nu-l privise cu luare-aminte. l-a lasat jos si l-a scuipat: — Ptiu! Mars d-aici. ma. cu o mutra aspra.. A fost si poimaine. pe care de-abia le duce. muncit de ganduri. domnule!? Pai bine. catifelati si dulci avea. Cunoaste acum si pe parintii lui Nicusor. pe urma baietii de la cofetarie cu tavi si alt baiat de la librarie incarcat cu fel de fel de cutii.... ori fericirea fara seaman care zambea pe toata fata copilului? Il mai vazuse el de cateva ori p-aci prin gradina jucandu-se cu alti copii de seama lui. carpiti in zece locuri. zice: “Saru’ mana” si pleaca grabit. prin a treia. tinandu-se cu o mana de bracinarii pantalonilor prea lungi. si tot incercand crapaturile a dat peste cateva prin care poate vedea tot raiul din curtile boierului. — Si de ce nu i-o arati si lui? — Ca fin’ca da cu pietre. pasarea mica si neinsemnata care scotea sunete atat de puternice si de maiestre din gusulita ei care se vedea saltand. alaturi. unu gros. — Ce sa faci. o vazu. A vazut azi-dimineata pe un om din curtea boiereasca. Sa astepte. — Bravo! sa nu i-o arati. paros. — Care Lenuta? — Lenuta. tatal e dus la carciuma. Asta e a mea. * Frumos Craciun o sa fie! A nins doua zile din crivat si acum in ajun s-a schimbat vantul. slaba. — Ce spui. tu poate ca vrei si doi bani.. printr-una se vad rondurile de flori frumoase si locul unde joaca copiii crocket. nerabdatori.. mama. In mijlocul salonului incapator.. La curtea caselor lui conu Misu e zarva mare. Asa. printr-alta se vede terasa imbracata in flori albastre. dar acesta iesi din tufis si privindu-l drept. Mai sunt de asezat jucariile pe mescioara din jurul bradului si de pus la fiecare teanc de jucarii cate o carte de vizita cu numele copilului caruia i se cuvine. sati cumperi covrigi. e un sufletel stingher. curtea pasarilor si doi caini mari legati in lanturi pe sarma. — Care Vasilica? — Vasilica a lu’ nenea Dumitru de la zudecatorie.. si cu pantalonii in vine. scoate si-i intinde doi bani.. venind din targ. incurcat ca un caier. si nici conu Misu n-a sosit inca de la club cu barbatii. e! dar negresit prietenia care poate sa mijloceasca intre un boier mare si copilul unui odaias. E pom de Craciun la care sunt poftiti copiii tuturor prietenilor. Din ziua aia dateaza prietenia lui conu Misu cu Nicusor. Cucoanele se invartesc de colo pana colo. Si conu Misu. cand l-a durut in gat.. incarcata cu o dubla de paine si cu un clondir. ca sa se bucure de bucuria copiilor. in care numai rosatea varfului nasului pune o pata mai vesela.. mama e dusa la cucoana casierului sa ajute la gatit si la scuturat — si a luat si pe Lenuta cu ea. a vazut-o si Lenuta. dar asta i s-a parut atat de dragalasa. cu parul canepiu. randuind lucrurile la locul lor.mana stanga ii arata privighetoarea. Copiii.. care tine de la intrare pana la terasa din fund. pasarea zbura si lui conu Misu ii paru grozav de rau. mare. — Acolo. cu oua de furnica? — Mi-a spus maica-mea asa: ca le plate la privighetori si vreau sa pui pe zos la a mea.. l-a dus ma-sa la .

PRIVIGHETOAREA de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti — Ce ai.. si era ziua. o sa-l ia sa i-l arate. acolo se duc. Tot sufletul i s-a urcat in ochii care privesc cu nesatiu. cotesc la colt si... dar cainii! Gandul asta il face sa se retraga repede din curte.. * Nu te mai framanta atata. “Mars Leu! mars Leu!” striga conu Misu dand cu piciorul in caine.. ba nu... nene Iorgule? Parca ai fi suparat. s-a despartit acum in doua. sa vaza pomul de Craciun .. coane Misule. binisor . Se da la o parte langa uluce ca sa treaca saniile care ies.... Ies valuri de lumina pe ferestre.... care trec in sanii. Trebuie sa cante: “O! Tannenbaum! o! Tannenbaum!” Se face o tacere desavarsita. se da bine si prinz.. una e ridicata! Paseste binisor.. dinspre terasa se aude latratul gros al unui caine si tipatul unui copil... cand e apa merie. lung. sfasietor.. Stiti ca prin fundul curtii mele trece iazul morilor. vant taios de rece. a vazut el prin crapaturile ulucelor.. in care arunc in toate serile cate o bucata de mamaliga ori cate un pumn de grau fiert: nada la peste... in bataia lampii electrice de la raspantie.. fetite si nodulete mici. sunt ferestrele jos. dar pomul nu se vede. catifelati. Cum sclipeste beteala! Uite si lumanaricile aprinse! Si ce de jucarii! Trambite.. ca in tot trupul copilului s-a revarsat caldura unei fericiri nemasurate. a zarit o clipa in odaia de alaturi. — Ba nu zau. vazandu-l. face doi pasi in curte si se uita cu incordare.. Ocoleste in varful picioarelor casa. Uita-le. tobe.. Jos. Barbatii dau navala intr-acolo. Inauntru se deschide de perete usa odaii din dreapta prin care navaleste o droaie de copii. degeaba.... deschid usa. Sunt cateva clipe de extaz general vrednice de admirat: copiii de o parte ramasi tagla cu ochii pironiti la pom. Nicusor recunoaste pe conu Misu si-l aude razand cu pofta. mai ales acuma primavara. Daca i-ar iesi inainte si l-ar ruga sa-i arate si lui pomul de Craciun. dar in clipa in care-si ridica mana ca sa inceapa. Cand n-am ce face. Si uneori. cum i-ai incarcat bratele de jucarii si de bunatati si pentru el si pentru Lenuta. Da..... sa muste pe lume? Face cativa pasi in curte. Nici nu stiu cum sa-ti spui. cu ochii umezi de fericirea bucuriei lor... lumanaricile nu erau aprinse si mamica i-a spus asa: ca seara e mai frumos. Cucoana Zoe. na! perdelele lasate. Cat e de mica inimioara lui. — E!. Jumatate il imbranceste inainte: “Incearca. pomul!”. cum l-ai ingrijit.. Dumnezeu e bun si iertator si a auzit ce-ai pus de gand cu cucoana Zoe sa faceti la anul.. Te-a vazut cum l-ai adus in casa. pe care parca-i da jos fundele.. Acum madamele aseaza copiii in semicerc.. Si-i e urat.. strangandu-si la piept paltonul lung si larg.. Asta nu se poate! ce. un brad frumos imbracat in. iar cealalta il trage inapoi: “Fugi d-acolo. Ce bine ar vedea el d-acolo pomul de Craciun! Sta. Inchide ochii si dormi in pace. nitel de tot. Ferestrele sunt prea sus. I-a zis asa: “Mars acasa!”. si atunci. E! dar daca ar vrea conu Misu..... dar a inchis spiterul usa. conu Misu e om bun. dulci ca o mangaiere. cu ochii lui impaienjeniti de friguri... ca Dummezeu e bun si iertator. papusi! Uite si niste iepurasi albi. sa te incredintezi cu ochii dumitale ca copilul nu s-a imbolnavit de spaima. iesind pe jumatate din sanie si vazand copilul in drum: — In drum. tragand cu urechea si neputandu-si dezlipi ochii de la lumina ferestrelor.. El stie ca esti hotarat maine in ziua de Craciun sa te duci la casierie.. iar conu Misu. facut dintr-o scurteica veche a ma-si. nu . Inchide ochii si dormi in pace. nu se poate”.... Si mai face doi pasi.. dar ce sa faca acasa? Nu e nimeni acasa. apoi. cand se aprind lumanaricile.. parintii de alta. A ajuns!. Cine stie? poate chiar fara sa-i spuie nimic.. Se aud sanii venind dinspre targ.. in stanga scarii (c-am facut o scara pentru scaldat). conu Misu nu e om bun? Ba e bun..” O ia la fuga inspre curtea boiereasca..spiterie.... ti s-a intamplat ceva? — Mi s-a intamplat o ticalosie.. Toti copiii astia... baietasi.. d-acolo de pe prispa unde mananca boierii vara! Acolo. A ajuns! Aci e alta cotitura.. “Te. hai? Drace impelitat! Sa te calce sania.pomul de Craciun!!. ca e om bun. deschide pianul si se aseaza sa-i acompanieze... nu se poate.. Mars acasa! Si saniile trec. ca e zapada pana la gat. dau cu undita la peste. parca-i sopteste cineva la ureche: “Stii ce? poate ca se vede de la poarta prin ferestre... nimeni... in care parca e un pui de lautar. Repede o ia la fuga sa-i iasa inainte.. Si cosul de la soba tiuie. Si nici prin crapaturile ulucelor nu poate sa se uite. tipat de groaza. gazda.. E noapte.... care spinteca tacerea si trece ca un junghi in inimile tuturor.Aaaa! ce frumos! ce frumos! Poate de-acum sa sufle austrul. mai sunt cativa pasi. “Hei! la o parte!” striga birjarul degeaba.. mici si draguti.. prin usa intredeschisa. langa fereastra zace copilul fara cunostinta.... cand au trecut.. o adancatura.. si-si face in gand socoteli de om mare. poate te duce sa vezi pomul. Nu se poate sa fie canii dezlegati acum cand vine lume. El stie c-ai priceput prea tarziu de ce-ti iesise copilul inainte si ca te-ai cait de a-l fi gonit cu asprime. A! stie el un loc de unde ar putea vedea.. Am acolo. nu se pot vedea lacrimile care au napadit in ochisorii negri. numai nitel.” Nu-i da lui intotdeauna cate un ban? Adineauri a trecut in targ si nu s-a intors inca acasa. Si cum sta in drum.

Invatatorul i-a spus precum vazurati. lipsea un sunet. Inca Victorita.. a luat tot premiul intai.. n-avea nici un spor pentru casa lui impovarata de patru copii: Niculaita de unsprezece ani.. a venit pe la noi capitanul Delescu cu nevasta-sa si am stat cu totii in pridvor sa le ascultam. de! nu e lucru putin. ca prea sunt lungi.. Lasasem rama in carligul unditei..... care zic cu dragoste: “Sa va traiasca! si la mai mare!” La sfarsitul scolii. am petrecut o seara. canta. pentru ca ne desfatase cu viersul ei! Cand ma gandesc. n-auzeam pe niciuna facand: clings! Nu-l auzeam si sa vezi de ce.. tatal de alta. sa-l intrebi pe el. mama de o parte. zau daca nu-ti venea s-o aplauzi ca pe-o primadona. In toate clasele primare. Auzi dumneata moarta: cu carligul infipt in gusulita aia. si de la altul. Acum sta moarta. urmate la scoala din Magureni. Se auzea in zavoi. cand vedea ca munca lui si a Stanei. si intre voi feciorul vostru. Alaltaseara. O caut: nimic. si tot asa isi zicea si el in ceasurile de truda si de obida. Frumoasa seara am petrecut. e un baiat cu judecata. umbland dupa demancare. se fac baston.. plumb si carlig. Nu canta una.. pe mane seara!” Si au venit si aseara... luase un condei sa insemne cu vorbe toate felurile de sunete pe care le scotea. infasor ata pe nuia si o bag intrun tufis de rachita.. iar pe ochisorii ei. Zic: sa stii ca mi-a furat-o cineva.... Cand ma uit mai bine. eu am undite sistematice. Si din crina ii raspundeau altele si altele. Arendasul.. Iau cate o nuia de alun. a inghitit carligul!... dupa ce ne-a zis noua “Buna-seara”. Ce e azi? Joi... de la Sampietru pana la septembrie. in scoala impodobita cu flori. Tu nu esti pescar. Lasasem in ajun undita acolo intr-un tufis. Dumnezeule!. Acum. fi... intr-o salcie pletoasa. Dau s-o ridic: ata desirata de pe bat si incurcata in rachita. iti zdruncina credinta. i-a spus ca invatatura multa mai rau utraveste sufletul omului. doua fete gemene de trei si alt baiat in bratele Stanei. din catunul Manga... o vaz mai departe pe jos. tu. e frumos de tot: o umbra deasa si racoroasa. imi vine nebunie. Mai ales una. care scotea sunetele alea dumnezeiesti! Auzi dumneata cum am rasplatit eu pasarica nevinovata. dar ce nebunie!. neavand treaba.... rasuna tot zavoiul. domnul invatator Irimescu a zis ca e pacat ca asa baiat cu tragere de inima la invatatura sa nu mearga mai departe... cincisprezece. napadisera furnicile... fi. nevesti-sii.. puica.. dar lucru hotarat.. ma cobor la garla. feciorul lui neica Andrei Gropescu.. marti. Doamne. conu Epaminonda. i-a dat si pilda pe Ghitica al popii. sa le prinzi cu mana. parca ar fi oarbe: umbla dupa oua de furnici si dupa rame. si ne sileam s-o recunoastem de pe cantec. si biata privighetoare... iar cand ispravea intr-o cascada de triluri. dar. mrene. dar in salcie nu mai canta privighetoarea. s-a gandit si s-a razgandit in toate felurile — a luat sfat si de la unul. in ziua de Sampietru. aproape de tot... in vazul consatenilor. cand stau linistit la pescuit. n-am s-o uit niciodata! Si ne intrebam cu totii. In tufisurile astea si in salciile de pe marginea iazului vin privighetori si canta toata noaptea. iar carsteiul bunaoara sa haraie. care au putut sili privighetoarea sa ajunga sa cante asa..... Pe la douasprezece ne-au plecat musafirii. de se strang. cat un cutit de masa obisnuit. ca un ceasornic de buzunar cand il intorci? Mare taina! E!. dar aici in iaz nu le intrebuintez.. Azi-dimineata. ca doua margele negre. De cate ori incepea.. pe domnul primar ca-i da un teanc de carti mangaindu-l. cantau zece. Uneori facea: fi.cine stie ce pesti mari. daca o fi adevarat ca toate vietuitoarele de pe pamant se trag dintr-o tulpina si ca s-au deosebit unele de altele numai silite de imprejurarile deosebite prin care au trecut — ce fel de imprejurari au fost alea. tiha! tiha! tiha! chiau! chiau! chiau! clings!... si nu stiu cum sa zic: dar sfios ori prin urmare sfios... ii pun ata. cat trebuie sa se fi chinuit!. Pre legea mea! Sunt asa intamplari absurde care-ti tulbura mintea. acolo. Ca. iar nevasta capitanului. care a urmat la liceu sase clase si a iesit un apelpisit si un derbedeu. s-auzi ca striga de colo: “Premiul intai cu cununa — Gropescu Niculae”. strigand: “La revedere. Ne gandeam ca poate si-a gasit sotia si s-o fi dus dupa ea in zavoi. ca tere cheltuiala mare si dezgusta pe om de munca pamantului. spre bucuria si magulirea parintilor. blajin la vorba. si apa aia care curge lin printre salcii pletoase..... si gata. facea intr-un fel nou. ICULAITA MINCIUNA de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti Doamnei Eliza I Bratianu Niculaita Gropescu. iar cand plec de acolo. Foarte de multe ori.. E pacat.. cu aripioarele intinse. cand se gandea la lipsa lui . aici insa nu. a facut bezele inspre salcia pletoasa. Si cum era o luna ca ziua si mirosea liliacul. Ah! ochisorii aia negri pe care napadisera furnicile!. iar neica Andrei Gropescu. comuna Magureni. de a speriat comuna: si tot asa isi zicea si neica Andrei. o multime. Sa vii o data sa vezi. n-ai dat cu undita niciodata. dar in sfarsit: cleni. si apoi sa pleci pe linia satului. masurat la miscari. nevasta capitanului.. La mine. ori ca nu canta toate la fel. ori ca era prea departe si nu puteam deosebi toate sunetele. Ma iau dupa fir si ce sa vaz? Parca si acuma mi se sfasie inima. chiar in gradina la mine. dincolo peste iaz. Saracuta! Cat trebuie sa se fi zbatut. vin saracele pana langa mine.. Am prins de multe ori si mai maricei — asa.. sa vezi pe domnul invatator ca-i pune peste perisorul lui negru cununa de merisor.

sa te duci la popa Alecu. pentru ulucele din fata. din gluma.” raspunsesera unii. “O fi. pe branci. Baietii ceilalti stateau ce stateau langa dansul. deosebita de firea celorlalti.. de-ale de le zice “calugarita“. din lemne vechi de prin curte. si. si cu toate dojenile mamasi: “Da-te jos d-acolo. la munca pamantului. cumparata de el din oborul de la Sfantul Ilie si tot de el inflorata cu fierul ars. langa maracinele ala. tutuitule!” Iar cei mai tineri: “Musca sa prinza paianjeni! Ma. le-a povestit inspaimantat ca a vazut o lacusta. pentru ca — in vremea cand el urmarea cate o ganganie — boii pe care era trimis sa-i pazeasca intrau din miriste ori din islaz in vreo holda. Dar amaraciunea lui Niculaita a izvorat si din firea lui iscoditoare. care i se paruse cumplit de crancena. azi a facut un scaunel.de mijloace si la ajutorul ce puteau sa-i dea de aci incolo bratele lui Niculaita.. cum odata s-a zbarlit. Inca de pe cand era copil i-a jucat renghiuri. El era cel care-i invata sa scoata din gauri paianjeni si greieri cu un glontisor de ceara legat cu ata.. el a inlocuit-o.. Si incet-incet.... dar n-a gasit “calugarita”. cosoroaba de la prispa. si vecinii. dar sfios. ma? — Colo.. sa-ti citeasca o molitva. nici bataia pentru plati de ispasa nu l-au putut vindeca. lui nu i-a parut. apoi porneau la alte jocuri. proclete. esti cu dusii de pe lume? Nu vezi ca ti-au intrat boii in porumbul meu?” Dar nici dojana aspra a parintilor. niste malai risipit. nu altceva!. ma. dupa ce le-a incheiat frumos. frumos si asezat. dase intr-o zi peste ele.. de s-au crucit si tat-su. — Nu te mai jura. cum il biruise si cum il luase intre labe si zburase cu el. pe urma spetezele. si sa se uite cu bagare de seama la ierburi si la lighioni. la patru-cinci pasi de ea. a bazait. ca-i placea si munca la camp si mai ales dulgheria. care prapadeau ciresul din coasta — pana cand intr-o zi. Si au trecut asa an peste an. Uitandu-se cu luare-aminte la pisica. Ca incet si treptat a ajuns de batjocura. Cand au venit baietii si l-au intrebat de ce i-a strigat. s-a plecat si el. care la moartea batranului era un nodulet abia de patru ani. atat il miscase. vazuse in stratul de marar de langa dansul pisica lor. Nu-l stiti pe Niculaita? Ma. S-au plecat baietii cu totii.. iti fac eu una la fel. Astea insa le-a rabdat Niculaita fara mare suparare... s-au uitat.. ma? — Uite colea. Ar fi.. ciuguleau pe jos. a prins intre gheare o lacusta mai mare ca ea si a inceput s-o manance. in totul sase. sa ne ispraveasca Marin istoria cu Frusina. dar “iscoada de Niculaita“. cand s-a intamplat de-a pierdut tat-su codarla de la caruta: “Taica.. degeaba. insotita de o injuratura: “Ma.. iar el ramanea singur sa supravegheze cum se luptau furnicile sa duca poveri de patru-cinci ori mai mari decat ele ori se tara binisor pe branci. Iar unul din ei: — Hai... incat a povestit-o si altora. din joaca. crestand un bat cu briceagul. Parca ar fi vrut sa le ademeneasca. pe care. care. Da. maine o morisca de speriat ciorile. ca da tat-tu peste tine si-ti moaie oasele”. vecinul. Intr-o zi.. o pilda de baiat fericit. — Sa n-am parte de. le ridica la anul — el i-a facut. Tat-su raspunsese cu dojana: “Dupa dracii de astea casti gura de platesc eu gloaba. care erau mai departe. mos Sandu Gropescu.. da’ grozav stii sa le mai croiesti!” Alta data a sarit ca muscat de sarpe si a inceput sa strige la alti baieti. donicioara noua. cand pazea boii cu alti baieti de seama lui. ma. dar era tare dibaci la mana si mostenise de la bunicu-su. La camp. daca pana in timpul de fata ar fi gasit omul mestesugul sa stapaneasca toata fericirea ce i se cuvine — si daca n-ar avea si Niculaita partea lui de amaraciune. — Unde. De parut rau. De cate ori nu l-a urecheat tat-su pentru ca-si pierduse o jumatate de zi.. sa vie inspre locul unde . care putrezise la un cap. sa vaza ce face lacusta de taraie asa de tare. Vederea acestei lupte. incolo. la panda dupa un stol de vrabii. o vazuse cascand putin gura si o auzise lamurit facand din gatlej ca vrabiile. daca i-o invrednici Dumnezeu. De cateva ori a fost trezit de arsura unei nuiele. dar mai drag ii era sa se razleteasca deoparte.. a facut intai cotocii. Stalpii care stau gramada sub sopron. — Unde. mai la stanga. sculele fusesera urcate in podul casei. Ceea ce era mai greu de rabdat era batjocura. izvorata din netrebnicia intocmirii de azi a lucrurilor. furca maica-si el a increstat-o. ciripind. Ca si daca nu era prea voinic. si mama-sa. uitandu-se cum mancau ori cum isi faceau gogosile viermii de matase pe care-i crestea maica-sa? De mai multe ori a mancat bataie. si a ramas Niculaita acasa. si sa va arate Salomia.. dupa cum vedeti. Minune. copilul — care acum isi aducea aminte ca prin vis de unchiasul care lucrase stalpii portii — cand si cand da fuga in pod la sculele bunicului.. a iesit o codarla. Dupa moartea batranului. La dulgherie acum se pricepe bine. se juca si el cu ei.. cum sta pe un scaunel. si a ajuns acum flacau de saptesprezece ani. lipsa de mijloace.. fata lui Parvu Miu.” Si s-a pus Niculaita pe lucru si. indemanarea baiatului la dulgherie si teama parintelui de pierderea acestui ajutor de mare pret au dat greutate sfaturilor lui conu Epaminonda. aplecare la dulgherie. De doua ori i se intamplase sa vaza pe camp cum un barzaune negru-galben se luptase cu un paianjen mai mare decat dansul.

culegand prune. cum rasese atunci... La han. despre partea baietilor.. la fiecare ceas al zilei. c-a vazut si el greiere prinzand o cioara si mancand-o — Niculaita o sa se rusineze si o sa inceapa sa se indoiasca el insusi daca a vazut si a auzit cu adevarat ce stie... a luat pe frati-su Ilie langa dansul. Niculaita si-a facut drum spre casa invatatorului. Dar durerea cea mai mare a lui Niculaita venea tot din zambetul de neincredere al frumosilor ochi ai Salomiei. “Niculaita Minciuna” o sa fie de acum incolo pentru tot satul.. iar cand Ghitica al popii l-o lua in zeflemea.. stand nemiscat. au stat. la ceva. daca nu esti prea zorita.. se gandea la desteptaciunea si puterea lui Petrica al lui Stan Pasalan... El i-a dat un scaunel si s-a asezat cu un genunchi in pamant langa dansa. maine asa.. decat toate ganganiile a caror cunoastere il ispitea. — Mos Grigore. cu ochii ei. se vede. vazand ca nu mai urmeaza.... Si in adevar vrabiile se dusesera dupa malai inspre dansa. dumneata stii multe.. binisor. si. si a inceput si pisica sa faca din gat ca ele. Salomio! Fata a ridicat capul si el. batjocura altora au inchis inima baiatului si l-au facut tacut si sfios. parca inadins. cand cu vorba lui mos Grigore.. mai ademenitor si mai dulce decat toate florile pe care lencresta el.. in hohotele de ras ale celorlalti. Dar Salomia s-a apropiat. si asa o sa ramai. ca odata au zburat vrabiile. neincrederea unora. ne te supara.. ca sa nu se miste — si s-a asezat la panda crestand un bat. sa fi adus pe Salomia. Seara a povestit la poarta cele vazute si auzite. La catava vreme de la intamplarea cu mos Grigore... Si azi asa. care urmarea staruitor pe Salomia. Era curioasa si fata sa auza si a venit. de vreme ce acest om destept. care facuse sase clase de liceu. Invatatorul s-a uitat la el cu luare-aminte. ma Niculaita. Dar pe urma. peste gard. Ca pe baieti putea sa-i ocoleasca.. impotriva inveninarii pe care i-o aduceau zeflemilele lor. ca nu cumva sa uite: “Niculaita Minciuna“.. la poarta. care scutura niste toale pe prispa casei: — Salomio... a soptit: — Apropie-te binisor de gard. dar.. prea zgomotos. A doua zi. Atunci Niculaita a inceput sa strige suierat Salomiei.. Nu e asa ca pisica face ca vrabiile? — Cum ca vrabiile? — Face din gat ca vrabiile. Uite pisica colea-n marar. uite. care.. zicand de cateva ori... doftorie — de parca i-o lua cu mana. negresit.. ras frumos. au venit doua-trei vrabii.era ea pitita.. a intrebat Irimescu. Am auzit-o. — Ma... L-a gasit in livada. imbatat de fericire. Iaca... O sa te pomenesti odata cu unul: “Niculaita Minciuna“.. tinand pe frati-su Ilie alaturi de el. La scurta vreme au venit cateva vrabii. si cand a judecat ca sunt destul de aproape. dojana parintilor pentru vremea pierduta degeaba “dupa prostii si dupa gargauni”.. ca-l avea.. a adus pisica. Tii! sa fi avut domnul invatator o carte asa. dar pisica motaia nepasatoare... O vazuse cum isi incorda picioarele. mama Salomiei. o sa-ti scorneasca lumea o porecla. Salomia a inceput sa raza cu hohote.. si in munca cu sapa ori cu tesla gasea. — Ei?. Un singur om era de se-ntelegea cu el: bietul Isaia ciobanul — si a murit si ala. Vin’ s-o auzi cum face. ma Niculaita? a intrebat mos Grigore zambind. eu sunt om de merg pe saptezeci si patru de ani. fiindu-i teama ca prea intarzie si folosindu-se de o clipa cand se gasea numai cu invatatorul mai la o parte. acolo. — Le speriasi. Era de fata si Parvu Miu si fii-sa Salomia si lea Manda. Si.. harsti! odata s-a repezit si a prins una in gheare. dumneata stii multe.. a . il doare cand i-o spun baietii. ma Niculaita!” si i-o spune.. ... I-a parut rau grozav la intoarcere. nu stiu alte pisici.. Dar Salomia... si mos Grigore.. putea sa se uite fara sa intre in hora. la han. c-ai invatat carte multa. — Cum le vezi si le auzi numai tu pe toate.Si n-a mai trebuit sa se gaseasca altul sa-i scorneasca porecla prorocita de mos Grigore cu o povata parinteasca. si-ti lucram si eu la vreo uluca. Ca poate ca alta data nu mai radea.. pe cand se uita la pisica. a intins mana dreapta si a -o de mijloc. rau de tot.. sa citeasca ea. dupa ce si-a zgornit surorile... treci pe poarta si vinoncoace nitel. nu-l credea. a presarat malai prin locul unde vazuse el vrabiile si. deodata a simtit Niculaita ca din parul auriu al Salomiei si din sanul ei de fecioara de saisprezece ani se raspandea un miros de busuioc si de sulfina. si-a intors capul mirata. Intai s-a sfiit sa-i spuie la ce venise si a inceput sa culeaga si el in rand cu ceilalti. dar a noastra face. alt vecin. Si cum sedeau asa alaturi nemiscati. dupa ce a lucrat la niste zabrele. peste acest zambet se adaugau glumele si limbutia lui Petrica al lui Stan Pasalan. Dar acelasi leac era fara nici o putere fata de durerea pe care i-o pricinuia zambetul batjocoritor al fetei — zambet dupa care nu trebuia sa alerge o data pe saptamana la han. iar duminica. intrebandu-l: “Ce-ai mai vazut.. a indraznit sa-l intrebe: — Domnule. Si au stat asa alaturi. — Uite ce e. intr-o dupapranz.. dar pisica sa faca din gat ca vrabia n-am auzit.. iar Niculaita a urmat: — Si ma gandeam ca poate ai dumneata vreo carte in care scrie ca pisica face din gat ca vrabiile. care in pieptul lui se prefacuse in junghi.. cum ma auzi dumneata. — N-am nici o carte in care sa scrie bazaconii d-astea.

treisprezece kilometri. s-a tot deschis. Ca s-a gandit neica Andrei ca tot ii stau boii degeaba acum la inceputul lui octombrie.. prunele asemenea. sa le vanza cu ceva castig. Salomia i-a dat si ea niste bete — bete ca toate betele. brutarul ii numara in gologani zece lei si jumatate.. sus pe lemne a stat. trei stanjeni de lemne: cand si cand sa-ncarce caruta cu cat or putea duce boii — si ori sa se duca el la targ. inflorind-o cu fierul rosu. si luceafarul. isi injuga boii si pleaca. Carciumarul de la bariera orasului l-a intrebat cat cere pe lemne. din padurea care o taie. si i-o fi cazut peste picior un bustean. l-am furat? Nu l-am gasit? Pa ce sa-l dau altuia?” Si citeste inca o data. ca incepe sa rada si. ca tu esti cam tutuit!” Era intuneric bezna. Linistea pesemne ca i-a placut brutarului.. deodata duce repede mana la chimir. dupa ce s-a uitat si in ochii baiatului. gasind pe drumuri ori pe ulita lucruri ce nu sunt ale sale. Si cum venea inspre rasarit.. sa zicem un galben. soarele cald care l-a facut sa-si scoata cojocul... cand mai erau doua ceasuri pana la ziua. — Dar ce esti tu. jupane. Ii erau dragi lui stelele toate si-l invatase raposatul Isaia ciobanul cum le cheama mai pe fiecare. si cand ajunge la “intrebandu-se despre ele”. Se gandeste ca mai bine i-ar fi dat banii in fisice. dupa ce s-a uitat bine la marfa. care ardea ca zambetul ei necredincios si batjocoritor.. si-a imbracat Niculaita cojocul.. se socoteste ca a comis un abuz de incredere si se va pedepsi cu inchisoarea de la zile pana la luni. altul de sase. a raspuns Niculaita. sa nu fie al meu care l-am gasit? Dar ce. dar Niculaita nu stia ce e frica... ca sunt lemne bune de tufa curata. sa nu lasi nici un ban din cat ai cerut? ii racneste un brutar. Asa. baietas. te pomenesti ca lantors. cauta cu ochii pe jos. taie hartia in doua. turc. incepe sa incarce lemnele la loc. i-a dat o povata: “Ma. scotand unsprezece lei deplini. unsprezece lei. — Unsprezece lei. Fisicile sunt la locul lor. Acum trei zile sa fi venit Niculaita cu lemnele astea la targ. daca oi gasi eu in drum. tat-su i-a adus aminte pentru a patra oara: “Sa nu le dai din unsprezece lei nici o para mai jos — si fii cu ochii in patru sa nu te-nsele frunul. E cealalta jumatate de hartie neintrebuintata.. Ce bruma porumb a facut l-a carat. doar o gasi vreun petic de hartie. se suie in caruta. ca e frig”.” Niculaita si-a bagat banii ii chimir. a caruia cuprindere este urmatoarea: Cel ce. de neodihna de peste noapte. fara suparare. O ridica. si intrebandu-se despre ele le va tagadui.” “Adica cum? se gandeste Niculaita. soarele era sus. care a batut pana ieri dimineata. Dupa ziua aceasta i-a lucrat ei donicioara... ori sa maie pe Niculaita. il pridideste vreun somn in caruta si i se risipesc gologanii.” Si aducandu-si aminte de o vorba auzita de mai multe ori de la tatsu: “de banul nemuncit nici praful nu s-alege”.. inainte de a atipi in caruta isi zice ca el chiar de nu l-ar intreba nimeni. sa faca banii fisice.. ca era pamantul cremene. cum s-a dus el cu tat-su. Si. apoi luceafarul de ziua.inceput sa rada si desprinzandu-se: — Zi. jupane.. o jumatate o taie iar in doua si. cand se innoreaza si incepe sa bata vantul... A cumparat omul de la domnul Frim. sa ai de unde lasa. Le baga frumos in chimirul pe care-l inchide cu ingrijire si zice: “Cea! Joian!”. ii da zicand: “Asta sa stii ca e Pacala. — Dar ce esti tu. Iar negustorul caruia nu-i trebuia. dar azi. mergand pe ulita.. tacticos. numaidecat le desfacea — ca nepriceperii lui la negustorie i-ar fi venit intrajutor vantul pizmas. s-a deschis fata cerului. ca parul Salomiei. “Dar daca al de l-a pierdut a muncit pe el? Daca s-a dus la padure. dar lui Niculaita i s-au parut ca altele asemenea nu mai sunt pe lume. l-au legat regulat cu lantul sa nu pice si. De aceea. a zis: — Face. Trage inauntru-n curte. altul zece si sase bani. Pe tot drumul. stelele s-au topit una cate una. o baga in san si. cu caruta cu lemne. Cand a ajuns la oras. cum le incarcase aseara la padure. daca i s-ar intampla . Nu cauta de prisos: prin dreptul tribunalului gaseste o jumatate de coala de hartie. maica-sa i-a strigat de la vatra: “Incheie-te la piept. altul zece.. cum stie sa citeasca. cu ochii la stelele grozav de stralucitoare in aceasta noapte limpede de racoarea toamnei. isi pune cojocul pe dansul si simte ceva rece in san. daca nu... ii strica vertul marfii. Unul ii da opt lei. scotandu-si banii din chimir. citeste: “.. nici uratul. cum i-a cazut lui tat-su? Dar daca o fi umblat cat a umblat el prin targ astazi? Si daca a schimbat banii pe un galben ca sa-l duca de pus in salba unei fete ca Salomia?. Au incarcat amandoi de aseara mai bine de un sfert de stanjen. face doua fisice: unul de cinci lei.facand aplicatia articolului .. dar nu le da si umbla prin oras pana la ziua-jumatate. si cornul lunii. sfert regulat. iar in dreapta locului unde se ivise geana rosie au inceput sa iasa suliti aurii. fluierand incet. turc? Daca-ti place. — Dar sa stii. Dupa ce le descarca Niculaita si le aseaza unul cate unul. — Pai. pana nu s-o indura Dumnezeu sa dea o bura de ploaie. pe care n-a aruncat-o.. pe urma s-a facut o geana rosie. . mai mult in caruta. * A plecat Niculaita la oras. O scoate si se uita la ea. dupa ce iese din oras. ca el avea lemne. tu sa ceri pe ele cincisprezece lei.Mai tarziu. d-aia m-ai chemat. a vazut cum s-a ivit si s-a ridicat din marginea zarii luna noua. frumos. E scrisa de mana si. incarca-ti-le si pleaca. ne-a fost vorba unsprezece lei.. de arat nu era chip. Niculaita ii da banii inapoi si. Niculata Minciuna! si a fugit zglobie acasa.

domnul sef scoate hartiile din portofel. n-are incotro.. era vorba sa dregi usa de la podul sopronului. isi face o tigara. apoi: — Ia asculta. se gandea ca maica-sii si lui tata-sau tot trebuie sa le spuie. in patru ceasuri eu zic sa faci una noua. E urcata . ma? intreaba domnul sef. Gandindu-se la bluzele de matase. Intr-un tarziu a intrebat: — Ala de-i zice “Niculaita Minciuna“? Si iar dupa o tacere: Si zici ca nu l-a vazut nimeni? Dar domnul sef s-a uitat in ochii ei si n-a raspuns nimic. citeste o gazeta. Ajunge la resedinta.suspine crude pieptu-mi zdrobeste. la palariile pe care si le-ar fi putut cumpara dumneaei pe atatia bani. ma Niculaita? Baiatul ridica ochii. domnul sef.. sare alt parleaz si se indreapta spre resedinta jandarmeriei... o cruce inalta de piatra in marginea soselei. si vede pe Salomia. si dupa o lunga tacere intreaba: — Mai era cineva cu tine? — Nimeni. parca asa te cheama. — Uite. Niculaita o porneste spre usa.. — Ce lucrezi acolo.” Oamenii sunt dusi dupa treburi. in loc sa tie drumul spre casa. Domnul sef se uita de mai multe ori. si.. Mergand asa. auzi? — Auz! — Bine ai facut ca l-ai adus. o taie prin prunii boieresti.. — Asa e. hartii de bani. au ramas amandoi amutiti. ca sa ajunga mai degraba acasa. Erau cu totii la porumbiste. sare parleazul din dreptul crucii Caminarului.. ar zice ca mint. — Fac. incolo nimic.. Cine i-a auzit gandul de i l-a implinit asa de curand? Ca la patru zile dupa asta intocmai asa i s-a intamplat. se intalneste numai cu copii mici... uite ce gasii: portofelul asta cu bani de hartie multi. scotand cu clestele cuiele usii celei vechi. Tolanit pe pat. Dupa ce domnul sef i-a povestit istoria toata. Doamne!? Si iar a tacut si i s-a dus gandul la ifosele primaresei si ale Irimeascai. drep la Dumneavoastra. Domnul sef e singur in odaia din dreapta. — Ai spus la altii? — La nimeni. Si Niculaita pleaca.. Venind p-ici pe sosea — ca m-a manat taica acasa. — Asa. ca te aude spunand cum e portofelul si se scoala vreunul si zice ca el l-a pierdut.sa gaseasca o punga cu bani. cand la flacau. care se uita la ea de sus. dar. cucoana Steluta a zis intr-un rand: — Cum nu-i gasii eu. in care a inflorit un zambet de fericire de la intaiul sunet al glasului care-l intreaba.. ridicand ochii de pe bluza la care lucra. taiau cocenii.. Mult la ganduri nu sta si o porneste. n-are cu cine vorbi. bravo! Esti baiat cinstit. dupa ce i-a aratat banii. E glasul cucoanei Steluta. Isi scoate tabachera.. zambeste gandindu-se: “De! sa nu-l am acum colea in mana si sa spui la lume c-am gasit un portofel cu bani. sa dreg usa de la gura sopronului. la jachetele. il deschide si vede. Si sa stii c-o sa spui eu pagubasului sa te cinsteasca frumos. Ramas singur. deschide usa. — Sa nu mai spui la nimeni pana nu s-o ivi pagubasul. * In vrmea asta Niculaita se si apucase de lucru si.. si in buzunarul din dreapta. La un timp tat-su zice: — Ma Niculaita. si n-ai dres-o. Ii ridica. si in buzunarul din stanga al portofelului. dar cand e in prag. jos o tomoasca neagra. O fi lucrand ceva si canta: “. Domnul sef tace.. Si am venit de vi l-am adus Dumneavoastra.. am dat prin prunii boieresti si am sarit parleazul din dreptul crucii Caminarului. se inchina a mirare si..” — Ce e. hartii multe.... vaz. ibovnica domnului sef. Pana deseara.. ridicand ochii de pe gazeta. — Ia vin’ nitel... ma Niculaita... un portofel de piele neagra. o fumeaza dus pe ganduri. si cum umbla pe poteca din marginea drumului. — Carte stii? — Stiu. — Bratele noastre ne ajung aici sa dam gata si sa incarcam pana deseara.. cand la banii din portofel. Se uita de jur imprejur: nimeni. ca trebuie sa se arate pagubasul. inainte de a incepe sa scrie. il mai intreaba: — Cum te cheama pe tine? — Gropescu Niculae. Din fund se aude cantand un glas de femeie. si cum umblam asa. o coboara la stanga pe sosea. vede jos.. — si asa. Nici ma-tii. nici lu tat-tu sa nu le spui pana nu se arata pagubasul. le numara de trei ori: sunt cinci mii patru sute de lei in hartii de cate o suta. domnule sef. dinaintea lui. se lasa cu scaunul pe spate si striga: — Steluto! Dar Steluta canta si n-aude. Domnul sef se scoala si striga din pragul odaii mai tare: — Steluto! — Ei? face Steluta. Zic: “Ce sa fie aia?” Si cand m-aplec.. fara sa-l fi pierdut el. gandindu-se la procesul-verbal ce va trebui sa dreseze. ar duce-o la primarie la domnul sef de jandarmi. Am venit p-ici pe poteca de din dos. cate n-a vazut neam de neamul lui.

mestera profesoara esti!) si raspunde: — De! domnule procuror. — Dreg usa de la podul sopronului. portofel dealea care se indoieste asa. din ce in ce mai intrigat si nerabdator. zgariat intr-un colt. Domnul procuror binevoieste. Lume adunata la primarie . scoate capela.. Usa se deschide si domnul sef intra.. pleaca cu flacaul spre resedinta jandarmeriei. Din experienta dumnealui de doi ani a constatat ca asta e cea mai buna sistema.. dar cu masura (a! cucoana Steluto. vine seful. Negustorul pare nebun de bucurie.. cu chestia banilor? Domnul sef zambeste. cand vine sa ancheteze.. Capitanul de jandarmi care trebuia sa-l insoteasca. domnule procuror. Daca binevoiti sa-l ascultati. Mai bine sa afle singura de la altii. raspunde Niculaita. pe care l-ar fi pierdut dimineata. de! .Se asteapta sosirea domnului procuror. zice uitanduse drept in ochii procurorului: — Traiti! Autoritatea superioara il examineaza de sus pana jos.. O femeie care vine dintr-acolo il dumereste: — E un negustor care cica a pierdut o punga cu bani si intreaba daca n-a gasit-o cineva. nu-i place vorba multa. Constata ca e acelasi barbat voinic. i-o taie. se supara ca nu sunt veniti nici seful de jandarmi. pe la toaca. Te pomenesti. Si pe cand intreba niste femei din catunul Manga. Procurorul. care tine lumea in nedumerire. vorbeste primarul. stiu eu ce sa zic! Asta vorbeam si noi intre noi alaltaieri. Dar domnul procuror a venit sa ancheteze.. ala de-i zice “Niculaita Minciuna“. zambesc a batjocura. Banul e ochiul dracului. nu stie ce sa mai zica.. * Miscare neobisnuita in Magureni..” De aceea taie vorba sefului si chiar il instiinteaza: — Mie.. te rog sa-mi raspunzi scurt. vede copii alergand intr-acolo... pe vorba unui zanatic. cand trecea spre vale. cand s-o ivi pagubasul. De. Salomia. intreband din om in om daca nu cumva i-a gasit vreunul un portofel cu de lei.. o tine cu mana stanga. pe linia satului. Si pe cand femeile se crucesc de mirare. si sosirea autoritatii se asteapta cu nerabdare. Sa minta seful?. lipita de sabie. s-a ivit in comuna domnul Nita Andreescu. — De ce? — I-a scornit asa o porecla.. iar seful cica habar n-are. Niculaita se duce grabit intr-acolo. . Niculaita isi lasa lucrul si iese si el la poarta. s-a pomenit cu Niculaita. Vantul ii flutura-n parul auriu si ochii ei verzi..... si se gandeste: “Nu.. Niculaita zice cu simplitate: — L-am gasit eu adineauri langa crucea Caminarului si l-am dus la domnul sef de jandarmi. Trage la primarie unde-l asteapta pagubasul. “Altfel nu mai ispravesti niciodata. alaturand calcaile zornaitoare. da porunca sa trimita numaidecat dupa ei. oaches. si dumnealui. Pagubasul. ca vad ca dau copiii fuga-n sus.. marti. — Cum il cheama? — Niculaita Gropescu. isi face loc printre copii si. E colo. nestiind ce s-aleaga din aratarile baiatului si din tagada sefului. Ciudata imprejurare! Alaltaieri. feciorul Gropescului.. dar lumea ii zice “Niculaita Minciuna“. de pe busteanul pe care era urcata. de la perceptor. nici baiatul care zice ca a gasit banii. il atinge de brat si-l intreaba: — Cum era punga dumitale? — Un portofel de piele neagra. ca sa se faca odata lumina in aceasta afacere incurcata. Raspunde notarul: — Pai sa vedeti. cand cel caruia ii pune vreo intrebare nu-i raspunde scurt si se lungeste la vorba. Albescule. intreaba: — Pe cine ati trimis dupa ei? — Am trimis un vatasel. dar iata. ca l-ar fi dat in mana sefului... ala e pagubasul. Dar iar ma gandesc: sa bagi pe om in puscarie asa.. daca credeti Dumneavoastra ca sunt eu in stare de asa ceva — si ca trebuie. si. cu bratele pe gard. de toata frumusetea in uniforma cu intreite galoane... lipsea. cu doua buzunare....pe un bustean. in mijlocul multimii de femei si de copii adunati in jurul lui. se coboara si da fuga la poarta zicand: — Nu-s’ ce s-a intamplat pe linie. Unde erai cand a sosit pagubasul la resedinta jandarmeriei? — Eram acolo. cum sa zic. ajuns langa negustor. Dumnealui. de tine in taiere padurea Colfescului. cinci mii patru sute de lei. ca nu ma crede si o sa spuie la altii razand de mine. cu droaia de copii dupa dansii. numai cu grefierul. iar pana la sosirea lor cere lamuriri de la primar. care vine sa ancheteze cazul la fata locului. ca apa adanca si limpede de la umbra. — Cum zanatic? intreaba procurorul.. domnule procuror.. Il cunoaste de mult si-l intreaba: — Ce e. ei nu-i spui. Suma mare. s-a plans procurorului.” S-a ivit pagubasul. Si iata-l soseste. baiatul asta e cam asa... care. Calaretul care a trecut adineauri in buiestru. care trebuie sa pice. dus la Bucuresti.. de la notar.

. si cum e om bun la inima si milos. se sileste sa-si adune mintile risipite.. intre care parca si primarul.. — Cum te cheama? — Gropescu Nicolae. Domnul procuror se uita cu luare-aminte la tremurarea mainilor baiatului...” Si seful a zis mirat: “Care pagubas?” . si domnul procuror. a zis duios.. cum si-a facut planul venind cu vataselul. Alaturi era parca nea Parvu Miu si cu mos Grigore. Lui ii zice “Niculaita Minciuna“!! Vezi dumneata!?..... domnule sef.. Faci o para contra unui om: viu eu..... ori vorbeste cum ti-e.. Nea Parvu a zis: “Cu ei nu s-a intalnit. si da porunca sa i se aduca baiatul. si cum a inceput sa inteleaga.. inauntru. ca sunt lucruri traite. si a zis. Parca au venit ieri primarul si notarul si s-a dus cu ei de le-a aratat unde a gasit portofelul. Abia l-am adus. domnule procuror. ma.A ajuns la jandarmerie cu pagubasul si cu alti oameni dupa ei. Venind pe drum cu vataselul se silise sa-si oranduiasca gandurile si sa spuie cum s-a intamplat... — Cum de!. Mos Grigore-l intreba: “Dar tie si ma-sii cum de nu v-a spus nimic? cum n-a dat fuga sa va spuie intai voua?”. Salomio?” Si Salomia era urcata pe bustean langa gard. pe unde a sarit parleaza.. Procurorul asteapta.. care nici n-a mai putut sa se stapaneasca...... Si a zis zambind: “S-a gasit pagubasul..” Si domnul sef a racnit: “Ce.. Toate tremura.. Cand mi-a dat mie brutarul. de la inceput..” Si s-a intors nea Parvu cu fata spre gard si a intrebat: “Asa e. ma baiete? Niculaita ridica din umeri. si a zis: “Pagubasul cu portofelul de l-am gasit langa crucea Caminarului . De ce? — De!. sa traiti.Si el s-a uitat bine sa vaza daca vorbeste cu seful.. ca din pragul unei mari primejdii: “Domnule sef. — Iar “de”!. Ce are a face brutarul? — Sa va spui. — Uite. sclipesc si se sting nestatornic ca fulgerele........ n-auzi? dar fii-mii cum de nu i-a spus nimic? c-a vorbit cu ea dupa aia. Mai ales cele petrecute pe dinauntrul lui. ma baiete. pe unde a stat.. care e foarte curios sa-l vada. dar n-a zis cu gandul sa-l supere.” Si domnul sef l-a plesnit cu pumnul peste gura de l-a podidit sangele. sa cercetez faptul.. procurorul.Si el atunci a simtit ca parca i se rupe ceva in cap.. — Cum “mi-o fi zicand”? Iti zice..... azi semplineste o saptamana. — N-auzi.. — Care brutar? — Brutarul de i-am vandut lemnele in unsprezece lei.. domnule..” Si el s-a sculat si a racnit odata: “Uite aici. In sfarsit. — De ce nu vroiai sa vii.... Astea tot le mai zareste Niculaita. Spune cum e cu chestia banilor? Baiatul se codeste...... — De!. sub care sclipesc doi ochi negri.. inghite in sec.. esti nebun?” . ori te poarta cum ti-e vorba. pe unde s-a intors.. Altfel foarte curatel.... Acum zici ca dumneata i-ai spus lui.... — Ce-mi tot indrugi mie de brutar?. cu mainile amandoua l-am tinut — ca lemnul sa mi se usuce mainile!” si pe urma iar nu mai stie..— Sa vie Andreescu... Notarul instiinteaza pe domnul procuror c-a sosit baiatul.. de ce nu vroiai sa vii? — De!.. Era pe prispa casei.. se uita speriata si a raspuns: “Asa e. spune pagubasului si jandarmului sa astepte afara. Vataselul isi explica intarzierea: — Nu vroia sa vie. vorbeau cu tatsu. A! de marti dupa-pranz s-au petrecut multe. Si el s-a uitat la lume si s-a pipait si a zis iar: “Adineauri cand canta cucoana Steluta pe palimar.. domnule procuror..... si indignarea sefului. domnule procuror. intreaba a doua oara domnul procuror.. — Nu-ti zice tie lumea “Niculaita Minciuna“? La asta nu se mai gandise Niculaita. la privirea lui ratacita. Asa e!!. Baiatul intra. trimit dupa tine si nu vrei sa vii? Ce fel de socoteala e asta?..... Dar ce nu mai poate zari e treptata pierdere a simtului realitatii pe care i-a adus-o indoiala..... dupa ce m-a intrebat baiatul cum era portofelul meu si i-am spus ca era negru.” Si seful a zis: “Ce.. Si pe urma nu mai stie.. Procurorul il intreaba: — Unde ai gasit pe domnul sef cand te-ai dus la jandarmerie? — Sa vedeti.. ma... neincrederea tuturora. spune toata lumea. in care tremura parca o licarire de friguri. sunt cateva ceasuri de cand nu mai e asa de sigur c-a gasit in adevar banii. pardon! Mie ieri la parchet mi-ai spus ca baiatul ti-a spus dumitale intai cum era portofelul. dupa ce se uita in ochii primarului si ai . — N-auzi ce te-ntreb? Iti zice lumea “Niculaita Minciuna“? — Mi-o fi zicand.. — Ce sa vaz? Mie. Si Niculaita tace si iar se sileste sa-si adune mintile care se amesteca. .. pana unde a venit ma-sa si cu mama Paraschiva care-i descanta si-i da sa bea apa dintr-o oala noua.. Uite ici in procesul-verbal... cu o frunte larga. pe care nu le-ar putea povesti cu sir Niculaita. E tras la fata. cu o zgarietura la un colt.de vi l-am adus adineauri. Vrea s-o ia de la inceput. visezi?” . Pagubasul Andreescu vine de afara.. — A! pardon. Se freaca cu mana pe frunte. vazute si auzite. te rog sa-mi raspunzi scurt: el ti-a spus dumitale intai cum era portofelul ori dumneata lui? — Eu lui. — Sa vedeti.........

si vazuse ca e manie care se vindeca. ti s-o fi parut — farmece. Simti o protuberanta a palatului?” “Da”. baiatului ii spusese o femeie ca un om a pierdut un portofel pe care-l cauta. fir-ar pe pustii locuri. Urcandu-se in trasura. domnule procuror? zice notarul.. ca vine popa Alecu. Aceasta ultima dovada... De pe prispa casei de alaturi Salomia se uita cu groaza. dupa ce sfatuise pe parintii baiatului sa se poarte bland cu dansul. matura prin batatura: sa fie curat. De aceea.. Nu mai incapea nici o indoiala ca era vorba de prodromele unei alienatiuni in toata regula: vorba fara sir.. In asa stare il gaseste popa Alecu. voi supravegheati. altul de alta. stiind puterea de vindecare a rugaciunii.. Asta a marturisit-o pagubasul de ieri.. s-o dea doctorului.. atat de frecventa la copii.. El a mai vazut de astea si.. — Ca intai a vrut sa-mi dea numai zece lei si jumatate. dupa ce ascultase pe baiat... Deodata sare in sus.. — Cand mi-a dat mie banii brutarul.” Si cazuri de astea cunoaste destule domnul procuror. il pusese sa caste gura si. de telepatie.. cauta. am neaparata nevoie de avizul unui om competent ca dumneata. baga degetul si pipaie. pe ceilalti oameni. I-a povatuit lumea sa cheme popa sa citeasca o molitva.. notarului.. Da fuga in odaie si cauta prin buzunare. se felicitase de admirabila idee ce avusese de a trimite dupa doctor si.... cand nici ceilalti care erau de fata n-au priceput?. zice celor de fata: — Bietul baiat. Sa-i spuie si din gura ca-l astept aici. aducandu-si aminte de o dovada peremptorie. Dar el injura cu ochii tulburi si se zbate. Mama. Dar atunci baiatul? Dar asa e... Mitica lonescu. isi facuse convingerea deplina. cazul de deunazi cu Daradan. Copilul tipa... luase cu dansul volumul de medicina legala al lui Vibert si pe tot drumul citise partea referitoare la cazurile de pseodomanie..” * Tatal lucreaza la gluga de coceni.In speta. induiosat de vadita si zgomotoasa deznadejde a pagubasului.” Niculaita sta pe prispa dus pe ganduri.. Niculaita tace. mai la stanga. iar cum era portofelul a marturisit adineauri pagubasul ca i-a spus-o chiar el.. dupa primirea scrisorii procurorului. Se gandeste matur!. unde se vorbea de acest caz. Si domnul procuror scrie repede: “Doctore draga. venita dupa explicarile doctorului.. oarescare temperatura. — Spune birjarului sa inhame caii si sa se duca un vatasel cu scrisoarea pe care o s-o scriu eu acum. incet... Nu mai departe. zisese procurorului: “Uite. pipaindu-i cerul gurii cu degetul aratator. isi petrece patrafirul si incepe sa citeasca: “Domnului sa ne rugam. intre care si pe mos Grigore.. care stau mai deoparte: “In orice caz. zisese: “Te pomenesti ca reclamantul n-a pierdut nici un ban si-si pregateste vreun faliment.. ca sa nu fie auzit de grupul de oameni. si am vazut stelele.. Urca-te in trasura si vino imediat pana aici. Vino neaparat ca am sa-ti povestesc ceva nostim despre Nineta.. il opreste din povestire si-i zice sa mai astepte afara.notarului... Mama cheama in ajutor pe barbatu-sau si amandoi il cuprind unul de-o mana..” Niculaita sta pe prispa casei tinandu-si intre palme tamplele care-i zvacnesc si se gandeste si nu poate sa-nteleaga de ce i-au bagat degetul in gura si doftorul si domnul procuror.. sefului. Si negasind hartia iese in curte si incepe sa strige la surori. dase porunca primarului. nu te mai gandi la banii aia.. pisica pe care o aude ciripind. Dupa ce baiatul a iesit. o fi fost vreo vraja. Dupa matura gandire domnul procuror face: “hm” si intreaba pe primar: — Cat e d-aici pana la spitalul din Dalgeni? — Patru kilometri... Cum o sa priceapa Niculaita. Descantecele mamei Utii nu mai ajuta la nimic. Dumnezeul Dumnezeilor si Domnul . Doctorul. Si i se pare ca aceasta ar fi cea mai puternica dovada de gasirea banilor. halucinatii: lighioni. uitandu-se din cand in cand spre prispa. Un caz curios de autosugestie.. Vedeti daca vreunul face cheltuieli mai mari decat de obicei. risipisera toate indoielile domnului procuror. avocatul. Cum insa nu vreau sa-mi asum singur responsabilitatea... zice bland: — Spune. dar pe urma. de pseodomanie... sa vie neaparat. — Spune... Ghitica al popii mi-a scornit mie porecla.. Si-a adus aminte ca jumatatea de coala din care facuse fisicele i-a ramas in buzunarul cojocului. Deci ca sa nu piarza vreme multa. venit si el la primarie. chemase din nou pe baiat.. inchinandu-se... cu tamplele-ntre maini. caz tipic.... maica..... Nu mai incape indoiala.. ca el nu crede ca ia barzaunul paianjeni. ilustrate cu citatiuni din autorul landemana. — Eu ce va spuneam. Procurorul sta pe ganduri.. hai? la ce umbli in alea ale mele?. si mai rau il indarjeste vorba ei blanda: “Niculaita mama.. daca nu cumva e o prima manifestare a unei nebunii care are sa progreseze . raspunsese procurorul complet edificat. In capul domnului procuror s-a facut lumina deplina. Se vede cat de colo.. prinde pe frati-su Ilie si-l bate peste maini: — La ce mi-ai umblat in buzunarele cojocului? la ce. de m-a manat taica la targ cu lemnele. Aseara la club.. La revedere..

blestemu-te pe tine. o sa raspunza: — Asta asa e. Nu i s-a parut..” Niculaita suspina adanc si zice cu amaraciune: — Lasati-ma.. neica.. mi-e frica de tine. pe carele nimenea din oameni nu l-a vazut. Cuconu Epaminonda.. peste crestele prunilor boieresti..” Lume. Nu mai sunt nici lacuste. Ea se uita cu ochii mari.. * Cele doua umbre care peste un ceas.... sa te rastignesti singur. esti de carne.. sunt Salomia si Petrica al lui Stan Pasalan. si numai sa-l mangai as vrea! dar cand te cuprind in brate.. un baetel frumusel.. zicea: “Da-o.Domnilor. nu-ti fie frica... ci (mai ales daca nu le esti o prea mare primejdie) te aduc fara multa rautate.. Acum e la doi pasi de el. stau alaturi soptind. Apoi se uita in sus si de jur imprejur. dar nu se aude decat vantul. fugi. mesterul celor ceresti si al celor pamantesti. Iar biata mama lui Niculaita o sa se bata cu pumnii in cap pe prispa casei. Niculaita... Tocmai me vurbeam cu nevasta. Ca azi oamenii. Parintii il lasa si el se duce de se aseaza cuminte pe prispa. Era nebun. isi descinge betele de la brau.. Sa stii ca ma supar. jelindu-se: — Ca era bun si bland si nimanui nu-i facea nici un rau. daca nu esti la fel cu dansii... Du-te cu bine. saracu. nici poate sa-l vaza. frumosi si iscoditori. lui mos Grigore. cerul e limpede sticla. — Ia! — Ce e? — N-ai auzit? — Ce? — Parc-a oftat cineva. o sa se gandeasca cu durere ca zabrelele nu sunt ispravite toate si c-o sa trebuiasca sa duca iar in pod sculele lui mos Sandu. le saruta si plange.... se vor gandi si vor vorbi despre dansul fiecare dupa cum se va pricepe..... teme-te. si cu toata. cand gandaci de care n-a vazut niciodata Niculaita ii vor manca ochii lui negri. Si nu vreau sa-ti fac nici un rau. Proprietarul.. sa. Peste o saptamana. De la fasolica lui tat-so udata la invatatura multa.. ca daca-i ziceam sa taie pasare.. — Salomio. il mana niste cuvinte auzite de mai multe ori. E Salomia. Neica Andrei.. ... nu.. Dar ori ca si-ar zice ei ticaloasa. la scoala? la biserica?.. nici greieri.... uitandu-se la gramada de bulumaci de sub sopron. al lui Andrei Gropescu. nu te mai rastignesc ei cu cruzime.... E seara. ori c-ar zice lumii.... cuvinte care dormeau in partea intunecata a mintii lui si care acum... Sufla vant rece ... Macar ca bate un vant rece.. dar auzite unde?. trupsorul tau de carne e. de pe pas....... duh necurat ca Savaot. Asculta amandoi cu luare-aminte. Ajuns sub cruce. dreptate n-ar avea. facatorul cetelor celor de foc si lucratorul puterilor celor fara de trup. Niculaita. ca vrednic urmas al lui Platon si al lui Aristot. asta adute utrava in sindzele. blestemu-te... Salomio. colo. Ce ciorile! Prea ma strangi tare. — Ma.. Fata da un tipat si se lipeste de peretele casei. au murit toate de frig... maica.. da. restul se pierde intr-un murmur usor: “.” Il cheama cuvintele acestea de colo... si cu piatra pucioasa l-a ars.. Ca ea ce vina are? Iar lumea de doua mii de ani tot s-a indreptat.blestemu-te pe tine. dupa matura gandire. Trece intre casa si gard spre gradina.. plange. din culmea pe care este ridicata crucea Caminarului. lume ticaloasa. Salomiei o sa-i fie urat uitandu-se in curtea de alaturi. Eu crede invatatura l-a zmintitu.. acum se duce repede.. langa gardul lui Parvu Miu... ba poate chiar cu compatimire. dar femeia aude mai de departe. de unde va lipsi cu cine sa-si treaca vemea pana la intalnirea cu Petrica.... fugi... nu sunt nebun.. N..... Eloi..” Niculaita nu mai poate dormi: iese in curte. Cel care a oftat.. de cateva ceasuri. ci numai groaza. care va fi citit in gazeta ca la mosia dumnealui s-a spanzurat un baiat: — Da.... Adonai.. si atunci imi vine sa te strang. Daca ve adutet aminte.. au iesit la lumina si-i suna mereu la ureche: “Veniti cu mine cei osteniti si impovarati si eu va voi odihni pre voi. la impartirea de premiile. tarziu. O cunoaste si orb de-ar fi. blestemu-te . si Dumnezeu sa te ierte. Luna scapata.. Vantul face sa tremure asa sclipirea stelelor?. Si fuge inspre gradina. — Ti s-a parut. se deschide binisor usa vecinului.. si zice tremurand: — Fugi. adancurile cele de pre sub cer.. Salomio.. De acolo se aud numai parte din cuvintele pe care le citeste popa.Gomorenilor. sa te fac mica.. in care nu mai e nici o umbra de batjocura... in fundul gradinii lui Parvu Miu.. coboara treptele o umbra care se indreapta incoace.. Si tot e o indreptare..... stai binisor.. parca tot mi-e frica sa nu mi te fure altul. eu sunt de fier? — Ba nu esti de fier. Si cum sta Niculaita asa in curte. udata la Simpetru. mi-e frica de tine!.. Incotro se duce. Ce. va explica proprietarului.. ca eu nu pot. Tremura stelele.. privindu-l cu spaima.. — Salomio! cheama el duios ca un cantec..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful