You are on page 1of 26

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

COLEGIUL TEHNIC "COSTIN D. NENIŢESCU" Examen de Certificare a competentelor profesionale, nivel 3+

Calificarea: Tehnician laborant pentru protectia calitatii mediului

COORDONATOR PROIECT: Ing. Lungu Daniela REDACTAT: BORDEANU CATALIN FLORIN CLASA: II A ( POSTLICEAL )

IULIE 2013

CUPRINS

1 2. 2. 3. 3. 3. 3. 3. 3. 3. 3.

1 1 2 2. 2. 2. 2. 3.

1 2 3 4

3. 4. 3. 4. 3. 4. 3. 4. 3. 4. 3. 4. 3. 3. 3. 3. 3. 3. 4. 4. 5. 5. 6. 6. 6.

1 2 3 4 5 6 1 1 2

Argument Epurarea apelor uzate Aspecte generale ale activităţii biologice Procesul de tratare biologică a apelor uzate Parametrii care influenţează procesul biologic Procedee de epurare biologică în regim natural Iazurile biologice Câmpuri de irigare şi filtrare Filtre de nisip Epurarea apelor uzate prin intermediul spaţiului radicular Procedeul de epurare aerob cu nămol activ, în regim continuu, cu recirculare Variantele procesului de epurare cu nămol activ Schema procedeului de epurare clasică, convenţională, cu alimentare continuă, de mică încărcare Schema distribuţiei încărcării organice din apă în mai multe puncte amplasate în lungul reactorului biologic Schema distribuţiei în trepte a substratului din apa uzată şi a nămolului recirculat. Schema epurării apei uzate în două trepte Schema de epurare biologică cu regenerarea nămolului sau procedeul de stabilizare prin contact Schema de epurare biologică cu aerare extinsă Nămolul activ Procedeul discontinuu de operare cu nămol activ Procesele de epurare biologică aerobă cu peliculă biologică Parametrii procesului biologic cu peliculă biologică Procedeul de epurare biologică cu biofiltru sau aerofiltru Bibliografie

pag. 1 3 3 7 7 7 8 9 10 11 12 13 13 14 14 15 15 16 16 19 21 22 23 24

2

prin procesul de transpiraţie. diferite substanţe din mediul exterior şi tot ea vehiculează spre exterior toate resturile de substanţe de care organismul nu mai are nevoie. Este o resursă naturală esenţială. Alături de aer.. apa constituie circa 80% din masa corporală iar la adult. Un rol important îl are apa în reglarea temperaturii plantei. acvatice şi terestre. iar în straturile subterane. toate schimburile organismului cu mediu şi implicit menţinerea vieţii acestuia petrecându-se prin intermediul apei. prin care acestea sintetizează substanţa organică din săruri minerale. procesele de digestie. apa poate întâlni un strat permeabil.chimice din celule.  apa transportă în interiorul organismului. etc. apa râurilor. În cadrul ecosistemelor. formează apa de suprafaţă 3 . Apa în natură există sub următoarele forme: • apă de suprafaţă (gheţari. Apa este considerată sângele Terrei pentru că se găseşte întotdeauna acolo unde este viaţă. În natură. circa 60%. mărilor şi oceanelor se evaporă şi trece în atmosferă în stare de vapori. circa 70 ± 90% din greutatea plantei verzi este reprezentată de apă. lacurilor. 1 ARGUMENT Apa constituie inima biosferei. În cazul încare suprafaţa solului este impermeabilă. În atmosferă apa ajunge până la 10 ± 15 km altitudine. Aceasta este purtată de curenţii de aer până ajunge în zone mai reci. dar viaţa fără apă este imposibilă. apa poate fi reînoită. Astfel. lacuri) şi • apă subterană (straturi acvifere şi izvoare). apa meteorică.  reglează căldura organismelor prin evaporarea la suprafaţă. deoarece ea se găseşte întotdeauna acolo unde există viaţă şi reprezintă substanţa cea mai răspândită pe Terra. Ea a avut un rol de prim ordin în apariţia vieţii pe planeta noastră şi continuă să aibă un asemenea rol pentru că:  apa constituie factorul de care depinde productivitatea plantelor şi animalelor . râuri. alcătuind apa atmosferică. nu poate avea loc înlipsa apei. Ea constituie o minune a planetei noastre. Este componenta principală a organismului plantei. este un factor de mediu indispensabil vieţii. ca şi aerul. oceane. nu poate lipsi din hrana omului şi nu poate fi înlocuită cu nimic. când condensează şi cade la suprafaţa solului subformă de apă meteorică. mări. sub formă de soluţii sau suspensii. în natură apa se găseşte într-un circuit continuu. ajunsă la suprafaţă prin scurgere în sol.circulaţie şi hrănirea celulelor. Apa permite absorbţia substanţelor din sol. iar substanţele organice sintetizate în frunze sunt transportate la locul de consum sau de depozitare tot sub formă de soluţie cu apă. până la adâncimi de 50 Km. apa constituie un rezervor de stocare a elementelor minerale având un rol important în desfăşurarea cerinţelor biochimice la nivelul fiecărui ecosistem. În organismul uman tânăr. absorbţie. Odată ajunsă pe sol.  procesul de fotosinteză pe care-l îndeplineşte plantele verzi. apa se găseşte într-un circuit continuu. difuziunea substanţelor nutritive în celule şi ţesuturi. acestea pot fi adsorbite de plante numai dacă sunt dizolvate în apă. Apa serveşte la transportarea substanţelor minerale la frunze unde are loc fotosinteza. pe care-l străbate cu uşurinţă formând apa subterană. Datorită circuitului său rapid. Apa poate exista fără viaţă. biocenozele aici putând fi sărace sau pot cuprinde numeroase populaţii adaptate. reprezentând trei sferturi din suprafaţa Terrei. În mod obişnuit. cu rol multiplu în viaţa economică. fluvii. Cantitatea apei în ecosistemele acvatice determină existenţa anumitor organisme.  înlesneşte şi reglează procesele fizico . împreună cu cea subterană.Cap.  ea intră în construcţia tuturor organismelor animale şi vegetale. Apa. Pentru plante este unul dintre principalii factori devegetaţie .

debitul/volumul receptorului şi de condiţiile specifice pe care le prezintă receptorul. Pentru îndepărtarea din apele uzate a unor poluanţi specifici unor ape uzate industriale se folosesc tehnologii de epurare specifice. Factorii care influenţează procesul biologic sunt: timpul de contact sau timpul de traversare a obiectivului tehnologic în care se desfăşoară procesul biologic. Pentru protecţia apelor de suprafaţă receptoare. Fiecare astfel de tehnologie foloseşte instalaţii specifice proiectate individual. cu nămol. cu costuri şi performanţe de epurare diferite. Epurarea apelor uzate poate să fie realizată prin mijloace mecanice sau fizicochimice (epurare primară). al oxigenului din aer în apă. Totodată se propune reducerea nutrienţilor pe bază de azot şi fosfor. prezenţa inhibitorilor de proces. astfel încât să fie respectate condiţiile de evacuare impuse prin reglementările în vigoare (NTPA001/2002 sau avizul/autorizaţia de gospodărire a apelor). Acest proces este în general lent şi are loc în mod diferit în funcţie de debitul/volumul de apă uzată evacuat. încărcarea obiectului tehnologic cu ape uzate (diluţie). se pot întâlni diferite instalaţii de epurare a apelor uzate. Procesele biologice sunt precedate de o treaptă fizică de epurare care are rolul de a reţine substanţele sedimentabile şi sunt urmate de o decantare secundară. tipul şi cantitatea/concentraţia poluanţilor. evacuarea apelor uzate este permisă. astfel încât efluentul staţiei de epurare să aibă caracteristici cantitative şi calitative corespunzătoare. precum şi stabilizarea materiilor organice din nămoluri. nutrienţi. 2. biologice (epurare secundară) sau avansate (epurare terţiară). diverşi poluanţi care intră în componenţa apelor uzate industriale pot constitui inhibitori ai procesului de epurare biologică sau chiar pot împiedica complet acest proces. În funcţie de tipul şi tehnologia de epurare folosită. adsorbţia particulelor coloidale şi a suspensiilor fine la suprafaţa biomasei. pH-ul. În multe cazuri. În aceste cazuri se impune ca procesele industriale respective să constituie subiectul unui studiu în vederea prevenirii poluării la sursă prin adaptarea/modificarea tehnologiei. concentraţii şi compoziţii. Aceste instalaţii (construite sau adaptate pentru acest scop) realizează accelerarea proceselor de epurare naturală şi/sau folosesc diverse procedee fizico-chimice pentru diminuarea cantităţtii/concentraţiei poluanţilor pe care îi conţine apa uzată. 4 . în apele receptorului se desfăşoară un proces natural de epurare (autoepurare). numai după ce acestea au fost epurate în instalaţii speciale de epurare numite staţii de epurare. Pentru a respecta condiţiile de evacuare impuse.1. o sursă de poluare trebuie să aleagă tehnologiile şi instalaţiile adecvate. în cele mai multe cazuri.. Procesul de epurare biologică este deosebit de complex şi la rezolvarea lui intervin o serie de fenomene:  fizice – transferul de masă al oxigenului şi substratului la nivelul celulelor. condiţiile hidrodinamice ale procesului – omogenizare şi amestecare. temperatura. Este un proces flexibil care se poate adapta uşor la o multitudine de ape uzate. oxigenul. desorbţia produşilor metabolici. 2 EPURAREA APELOR UZATE În condiţiile în care cantităţile de poluanţi evacuate în apele de suprafaţă nu sunt prea mari. destinată reţinerii produşilor rezultaţi din epurarea biologică. iar apele uzate industriale să fie epurate într-o staţie de epurare individuală înainte de evacuarea lor într-un sistem de canalizare orăşenesc. ASPECTE GENERALE ALE ACTIVITĂŢII BIOLOGICE Obiectivul principal al treptei biologice de epurare este îndepărtarea substanţelor solide organice nesedimentabile (dizolvate sau coloidale).Cap. sedimentare gravitaţională etc.

pot fi separate. încărcări hidraulice etc. după modul de utilizare a energiei în: 5 . Ele se bazează pe reacţiile biochimice din cadrul metabolismului unei populaţii mixte de bacterii. până la diferite stadii corespunzătoare tehnologiei şi echipamentelor. utilizate în practică. dezintegrarea nămolului activ. modificarea pH-ului. cu peliculă biologică sau cu flocoane de nămol ce conţin atât bacterii aerobe cât şi anaerobe. În practica epurării apelor uzate aceste biocenoze (masa microorganismelor active. modul de utilizare al nămolului biologic etc. Metabolismul bacterian reprezintă totalitatea proceselor implicate în activitatea biologică a unei celule prin intermediul cărora energia şi elementele nutritive sunt preluate din mediul înconjurător şi utilizate pentru biosinteză şi creştere ca şi pentru alte activităţi fiziologice secundare – mobilitate. Apariţia unor şocuri temporare va conduce la reducerea parametrilor de sedimentare a nămolului. necesarul de oxigen. Microorganismele anaerobe se folosesc în procesele de fermentare a nămolurilor şi la stabilizarea unor ape uzate industriale concentrate.  metabolismul specific bacteriei care conduce la degradarea substanţei organice.  hidraulice – regimul de curgere. luminiscenţă etc. Deşi aceste trei procese diferă între ele în ceea ce priveşte timpul de contact dintre microorganisme şi apa uzată. ciuperci şi alte microorganisme – în special protozoare şi metazoare inferioare – care îşi desfăşoară activitatea metabolică în instalaţia de epurare. precum şi unii produşi ai metabolismului. Procedeele de epurare biologică. Biomasa reprezintă populaţia mixtă de bacterii. respiraţie endogenă. azot sau fosfor – şi pentru stabilizarea anumitor categorii de nămoluri.. numite metabolism. Elemente de fiziologie bacteriană Epurarea biologică a apelor uzate presupune:  contactul celulei cu substanţa organică în sistemul apos. Microorganismele aerobe sunt utilizate In mod curent în epurarea majorităţii apelor uzate cu caracter predominant organic – compuşi pe bază de carbon. Metodele biologice sunt cele mai eficiente şi economice pentru eliminarea substanţelor organice poluante din apele uzate. Rezultatul final al procesului biologic de epurare se concretizează în degradarea substanţei organice. mai uşor de îndepărtat. a celulelor viabile) sunt denumite biomasă. chimice – reacţii de hidroliză. timpul hidraulic de retenţie. Procesele biochimice din celula vie. majorarea concentraţiei suspensiilor solide în efluent şi în final la completa blocare a procesului. dacă mărimea lor permite aceasta. inhibarea reacţiilor enzimatice. distribuţia mediului polifazic în bazinul de aerare. creşterea biomasei. ciuperci şi alte microorganisme inferioare – în special protozoare. modul de realizare al amestecului fazelor. de oxido-reducere. folosesc una din două grupe de microorganisme: aerobe sau anaerobe. Procedeele biologice de epurare utilizează activitatea metabolică a unor grupe de microorganisme capabile să degradeze substanţele organice până la dioxid de carbon şi apă. viteze de sedimentare.  biochimice – reacţii de oxidare biochimică a substratului. sedimentabil. de hidratare. curenţi de convecţie şi de densitate. şi creşterea biomasei (apreciată la 40.60%) sub forma materialului celular insolubil.  transferul moleculelor de substanţă prin membrana celulară de la mediul polifazic în celulă. Pentru epurarea biologică în regim aerob a apelor cele mai utilizate procedee sunt: cu nămol activ. Desfăşurarea procesului biologic este dependentă de menţinerea unor parametri constanţi la intrarea apei uzate în instalaţia de epurare.. de precipitare şi coagulare. totuşi fenomenele biochimice esenţiale sunt similare sau identice.

la obţinerea energiei în cadrul reacţiilor de dezasimilaţie. deosebit de complexe. Cele mai multe enzime sunt localizate în interiorul celulei vii – enzimele intracelulare. unele sunt eliberate în mediul înconjurător – enzimele extracelulare. potasiu. Energia produsă în această fază este utilizată pentru: 1. sunt conduse în trepte succesive. Fig. pe de o parte. • elemente secundare: fosfor. hidrogen. sulf. magneziu. • oligoelemente: fier. În ambele faze reacţiile biochimice. este formarea apei prin oxidarea biochimică a substanţelor organice. oxigen. Substratul conţine: • elemente principale: carbon şi compuşii săi. iar pe de alta. azot – înglobate în substanţe organice. Schema procesului de metabolism în regimul aerob Principalul fenomen producător de energie. ca şi inhibiţia acesteia. la crearea unui material celular nou în faza de asimilaţie. 2. procese de dezasimilaţie sau catabolism – consumatoare de materii organice şi producătoare de energie în urma degradării substanţelor (exoterme).  procese de asimilare sau anabolism – ce cuprind reacţiile care conduc la sintetizarea unui material celular nou pe baza energiei eliberate în faza de catabolism (endoterme). în unităţi mai mici capabile să pătrundă în interiorul celulei vii şi să intre în circuitul reacţiilor metabolice. fiecare treaptă fiind catalizată de enzime specifice. produşi de celula vie. Enzimele sunt catalizatori biochimici. În interiorul celulei unităţile materiale care au pătruns prin membrană sunt folosite. acestea din urmă catalizează reacţii biochimice de hidroliză care scindează moleculele prea mari – lanţurile macromoleculare – pentru a trece prin membrana celulară. în timpul reacţiilor metabolice de dezasimilaţie. proteine simple sau asociate – proteide. O serie de enzime se găsesc în mod permanent în celulă – enzimele constitutive. 1.mobilitate. În general. Noţiunea de substrat (substratul dezvoltării microorganismelor din nămolul activ) cuprinde ansamblul substanţelor şi elementelor din apă necesare creşterii biomasei. cobalt etc. Activitatea enzimatică a microorganismelor. sinteza unui material celular nou. 6 . constituie activitatea cheie în procesul degradării biochimice a impurităţilor organice din apele uzate. • vitamine şi hormoni. nichel. mişcarea celulelor . Pentru degradarea diferitelor substanţe organice – denumite în practică substrat o deosebită importanţă o au enzimele adaptative sau induse.

În acest caz se formează mai multe mecanisme printre care se menţionează fixarea mai multor molecule de substrat pe cea a enzimei şi deci se produce atenuarea reacţiilor.. În sens invers.. respiraţie. de asemenea. Inhibiţia enzimatică poate avea efecte hotărâtoare în epurarea biologică a apelor uzate deoarece pot apare randamente slabe de purificare. după 4. Procesul biologic aerob. compuşi chimici.200C. la rândul ei. dar reduc viteza de creştere. În cazul concentraţiilor foarte mari de substrat apare o scădere progresivă a vitezei de reacţie până la anularea acesteia. Reacţiile biochimice din mediul aerob produc mai multă energie decât cele din anaerobioză. radiaţii violete.3. iar peste poate apărea inactivitatea termică datorată denaturării proteinei. elemente chimice sau fenomene mecanice. Viteza de consum a substanţei organice dL/dt se adoptă egală cu produsul dintre concentraţia de substrat şi concentraţia microorganismelor S care. fie în absenţa lui. 7 . conduce la sinteza unui volum mai redus de material celular. concentraţii mai mari la interior. pot conduce.Temperatura optimă este de 15. o Osmoza. Eliberarea unei cantităţi mai mici de energie. ultrasunete.  obligat anaerobe – reacţiile se desfăşoară numai în absenţa oxigenului (fermentaţie). concentraţia şi temperatura – pentru 20 0 durează aproximativ 20 zile. şocurile de presiune-depresiune care pot distruge membrana celulară. proces biochimic cu oxigen în exces. Factorii care afectează activitatea bacteriană sunt: o Temperatura. o Umiditatea. are două faze:  faza de carbon care începe imediat şi durează un interval de timp determinat de compoziţia. o Lumina. Anumite lungimi de undă ale luminii... turbulenţa accentuată.. Fiecare enzimă are o temperatură optimă de activitate. pot distruge celulele vii. mai mult oxigenul este toxic pentru organismele respective..100 zile. Fiecare specie de bacterie are o temperatură optimă de creştere.  facultativ aerobe – reacţiile se petrec fie în prezenţa oxigenului. Valorile mici nu distrug bacteriile. electrice. Bacteriile se pot reproduce şi pot avea un ciclu de viaţă normal numai în condiţiile existenţei unei soluţii apoase. în special cele apropiate de spectrul ultraviolet. Este un fenomen fizic ce apare ca urmare a diferenţelor de concentraţie a substanţelor solubile existente de ambele părţi ale membranei celulare. la efecte de distrugere.. Organismele care produc oxidarea substanţelor organice din apele uzate fac parte din următoarele grupe:  obligat aerobe – reacţiile de oxido-reducere (respiraţie) fiind efectuate numai în prezenţa oxigenului. este proporţională cu concentraţia în materie organică L.  faza azotului care începe mai târziu. în reacţiile din mediul anaerob. Inhibiţia este acţiunea pe care o au unele substanţe. Factorii fizici care pot produce inhibiţie sunt: agitaţie mecanică violentă. fenomenul poartă denumirea de inhibiţie de substrat.4 ori mai mult – pentru 200 începe după 10 zile şi se desfăşoară pe 70. deci la creşterea mai slabă a suspensiei bacteriene. sub această temperatură reacţia catalizată se desfăşoară prea încet.5 zile şi durează de 3.. Dacă concentraţia sărurilor dizolvate este mai mare în exteriorul celulei decât în interior apa din celulă tinde să echilibreze diferenţa ceea ce poate conduce la distrugerea celulei vii. temperatura ridicată sau foarte joasă. hidrodinamice asupra fiziologiei bacteriene cu efect de încetinire a metabolismului sau chiar letale.

. Cap. variaţia concentraţiei suspensiilor volatile şi a materiilor în suspensie indică modul de creştere şi dezvoltare a biomasei.  îndepărtarea substanţelor organice asimilabile – precizată prin CBO5.  CBO20/CBO5 inferior lui 1.90%. iar agenţii bacteriostatici sunt compuşi chimici ce împiedică reproducerea celulelor.98%. în timp ce alte substanţe pot fi toxice pentru bacterii.  indice de inhibare negativ – eventuala prezenţă a inhibitorilor.6. Anumiţi compuşi organici sunt greu biodegradabili sau chiar refractari la activitatea biochimică. Principalii parametri de biodegradabilitate sunt:  pH = 6.. În unele cazuri substanţele uşor biodegradabile pot favoriza şi accelera degradarea celor mai greu biodegradabile. o valoare mai mică indică o viteză mare de biodegradare.. Prezenţa lor în mediul apos poate conduce chiar la stingerea procesului metabolic. iar în altele celulele descompun pe cele uşoare. o Antimetaboliţi.3.  raport optim între încărcarea organică CBO5 şi principalele elemente nutritive azot şi fosfor. Apele uzate uşor biodegradabile sunt caracterizate prin rapoarte mici CBO5/CCOC r.. Biodegradabilitatea se defineşte prin calitatea unei substanţe organice de a fi degradată prin mijloace biologice într-un anumit interval de timp.5.2. cele grele trec nealterate sau chiar se generează o inhibiţie de substrat. Tratabilitatea biologică a apei uzate se poate defini prin capacitatea materiei organice de a fi degradată în corelaţie cu capabilitatea biomasei de a reuşi descompunerea acesteia în timpul afectat procesului. 3.. proprietăţile nocive. Apele uzate se pot considera tratabile biologic dacă se realizează o degradare a substanţei organice în limita a 60. În proces. PROCESUL DE TRATARE BIOLOGICĂ A APELOR UZATE 3.o Germicidele şi agenţii bacteriostatici.  indice de biodegradare relativă apreciat prin raportul vitezei de degradare a materiei organice studiate şi cea a vitezei unei ape uzate urban standard . iar a materiei organice asimilabile 80. Germicidele sunt substanţe care distrug bacteriile prin contact. Biodegradarea reprezintă procesul prin care o substanţă organică este total eliminată datorită activităţii metabolice a unei culturi de microorganisme sau îşi pierde. în măsura convenţional stabilită.1 PARAMETRII CARE INFLUENŢEAZĂ PROCESUL BIOLOGIC  Biodegradabilitatea este un parametru de calitate al substratului. PROCEDEE DE EPURARE BIOLOGICĂ ÎN REGIM NATURAL 8 . în mediul polifazic pot influenţa proprietăţile amestecului. Tratabilitatea substanţelor organice se poate exprima prin:  degradarea substanţelor organice totale din apă – determinată pe baza testelor CCO sau COT.  raport CBO5/CCOCr inferior valorii 2.8. Antimetaboliţii sunt substanţe chimice care distrug sau alterează agenţii metabolici sau de creştere – factori esenţiali pentru viaţa normală a celulelor bacteriene. În apele uzate apar multe tipuri de substanţe organice cu diferite caracteristici de biodegradabilitate care.. o valoare mai mare indică o viteză foarte lentă de biodegradare.  Tratabilitatea biologică a apei uzate.

filtre de nisip. Ele de fapt constitue prima metodă de epurare utilizată de romani la purificarea apelor de la palatele racordate la o reţea primitivă de canalizare. 2. In aceste bazine apar procese naturale de degradare a substanţelor organice. Eficienţa treptei primare este hotărâtoare pentru valorile gradului de epurare a apei. denumite şi iazuri de oxidare sau lagune sunt bazine naturale sau artificiale de mică adâncime 1. compoziţia şi concentraţia apei etc. caracterizat prin adâncime mică.. câmpuri de infiltrare subterană.. Pe măsură ce apa parcurge iazul se disting o serie de zone succesive:  faza de fermentaţie acidă – pH-ul scade sub 4.  iazuri aerobe de mare încărcare în care se realizează o stabilizare aerobă completă a materiilor organice. vântul.  iazuri facultativ aerobe/anaerobe în care apar concomitent procese de degradare în regim de oxidare a substanţelor organice şi de fermentaţie (lacuri cu adâncime mare). Înainte de a intra în iaz apa uzată trece printr-o treaptă de epurare fizică dotată cu grătare.99%.2.). dar prezintă dezavantajul unei suprafeţe mari de teren ocupate sustrase circuitului agricol. de sedimentare (limpezire).. separator de grăsimi. Iazurile biologice Iazurile biologice. Toate aceste metode asigură grade înalte de epurare 95.2 m şi cu suprafaţă mare în plan. 3. 9 . pe câmpuri de irigare şi filtrare. în raport cu debitul. luminozitatea etc. Această formă geometrică conduce la volume mari de apă care... Alegerea se face în funcţie de teren (cost şi amplasare) şi de perfomanţele solicitate ZONĂ AERATĂ Degradare aerobă Substanţă organică+O2 = CO2+biomasă Fig. stratul de gheaţă de la suprafaţă. iazul este colorat în negru.. de dezinfectare în care factorul uman intervine parţial în proces.30 zile. iazuri de stabilizare sau iazuri biologice. iazul degajă un miros de acizi graşi. oferă timpi lungi de retenţie 2. decantor. Procese care apar în lagună Factorii care influenţează procesul sunt: forma şi adâncimea iazului.În regim natural epurarea biologică se desfăşoară de obicei fără recirculare.  faza de fermentaţie metanică – pH-ul creşte spre 7. se degajă un miros de grajd.1. precipitaţiile. În funcţie de caracterul procesului care se desfăşoară în iaz se poate face următoarea clasificare a bazinelor:  iazuri aerobe – procesul de degradare se desfăşoară în întregul volum de apă din bazin. Apele uzate erau dirijate spre zone mlăştinoase cu plantaţii de stuf. condiţiile climatice (temperatura. deznisipator.

pentru Apă uzată Treaptă fizică Câmp filtrare asigurarea funcţionării şi în Apă de drenaj Fig. se vor depune pe fundul bazinelor formând un strat de nămol. alimentarea bazinului trebuie făcută prin mai multe puncte. Astfel. Pentru o adâncime adoptată va rezulta suprafaţa necesară şi încărcarea recomandată. condiţiile climaterice (în special temperatura. Dimensiunile iazului depind de tipul apei uzate. iar evacuarea se realizează prin captarea apei de la diferite adâncimi. adoptarea unei adâncimi medii de 2. În zonele de mare adâncime.3 mzile iarna.. Suspensiile. 3. străpunsă de lumina solară..25 (vara) g CBO 5/zi•m3 în cazul adâncimilor sub 0. In care oxigenul şi lumina solară nu pătrund.2 m şi 11 (iarna). Încărcarea organică de suprafaţă este de 150. faza facultativ aerobă-anaerobă fără miros. Este evident că există un randament de utilizare al energiei luminoase care are în vedere energia totală fixată în alge. la purificarea apelor uzate.1.6 m. În aceste bazine se desfăşoară procese biochimice aerobe şi anaerobe care contribuie. în special în zonele de mică adâncime. compoziţia acesteia. Din reacţiile fotochimice ale procesului de fotosinteză rezultă pentru fiecare gram de alge sintetizate. de adâncimea medie şi în mod evident de condiţiile de calitate impuse la evacuare. Concepţia iazului biologic trebuie să respecte condiţii de hidraulică care să permită amestecarea şi recircularea apelor din bazin în scopul de a evita formarea zonelor de apă moartă.. o cantitate de 1. care nu au fost reţinute în treapta fizică.. condiţiile de îngheţ. În straturile intermediare apar procese aerobe sau anaerobe funcţie de adâncimea acestuia..5. Schema procedeului de epurare care utilizează câmpuri de irigare şi câmpuri de filtrare. Se recomandă ca fiecare iaz să fie prevăzut cu conducte de golire.67 mg O 2.2 000 kg CB 5/ha şi zi. Oxigenul rezultat pe această cale constituie sursa principală pentru reacţiile în mediu aerob. apar procese de descompunere anaerobă – fermentaţie cu degajare de gaze. Încărcarea organică specifică variază între 0. insolaţia).0 g CBO 5/zi•m3 pentru adâncimi ale iazului între 1. alături de fenomenele fizice.. În zona de mică adâncime de la suprafaţa apei.1. În cazul zonelor geografice cu climă temperată cum este şi cazul României se recomandă. prin utilizarea energiei luminoase...6. apar procese aerobe întreţinute de oxigenul care difuzează prin suprafaţa liberă şi cel furnizat în urma fenomenului de fotosinteză a algelor. vântul dominant... iazul este colorat în roşu sau verde funcţie de organismele predominante în straturile superioare. 10 . Cu cât suprafaţa lacului este mai mare.

Se realizează. cele două câmpuri sunt asociate.4.15 minute.100 mm.8. Fiecare parcelă se umple cu apă uzată timp de 5.3. se aşteaptă uscarea şi se îndepărtează nămolul format.. datorită mişcărilor produse de vânt. se va resimţi pe o adâncime mai mare. Iarna se introduce apă sub stratul de gheaţă. numai pentru epurare. câmpurile de filtrare utilizează apele în scopuri agricole. Filtre de nisip Filtrele de nisip sunt destinate numai epurării apelor uzate. 10 10m În mod normal se utilizează două tipuri de filtre de nisip:  cu alimentare intermitentă  cu recirculare. În cazul oraşelor cu peste 10000 de locuitori. ceea ce corespunde cu 500...2 mm.. de mai multe ori pe zi. Treapta a doua utilizeză suprafeţe de teren destinate irigării în scopuri agricole sau special pentru epurarea apelor încărcate biologic – câmpuri de filtrare.15 ani stratul de nisip este complet colmatat şi se înlocuieşte nisipul sau se abandonează filtrul... Această tehnologie..5 m3/ m2•oră în cazul nisipului de 0. În iazurile aerobe – lagune aerate – de mare încărcare se desfăşoară procese aerobe sub acţiunea oxigenului furnizat artificial cu echipamente mecanice plutitoare.2. associate primelor sunt folosite.1000 m3/ha. până la o înălţime de 50.2. astfel. 4 Schema filtrului cu nisip. Instalaţia de epurare completa are o treaptă fizică destinată reţinerii corpurilor şi particulelor sedimentabile şi o alta pentru finalizarea procesului de epurare. câmpurile de filtrare fiind utilizate în perioadele de ploaie.. 3.. Aceste lagune pot avea mai multe bazine conectate în serie care prelucrează treptat materia organică şi compuşi pe bază de azot. Dacă în 4 ore nu s-a infiltrat apa In nisip se scoate parcela din funcţiune. Câmpuri de irigare şi filtrare Epurarea biologică în regim natural se realizează pe câmpuri de irigare şi filtrare şi se poate folosi acolo unde nivelul realizează pe câmpuri de irigare şi filtrare şi se poate apelor de precipitaţii este scăzut sub 600 mm/an. Aşadar.2.5 mm. iarna sau când nu este necesară irigarea.1 m3/m2•oră pentru o granulaţie a nisipului de 0. iar câmpurile de filtrare. iar pentru asigurarea aerisirii se impune perforarea acestuia în mai multe locuri. sau 8. figura 4.12. Ele diferă prin modul cum se realizează alimentarea cu apă uzată.2. De regulă. Conductă de alimentare Câmp de Irigaţie drenuri Dn 100 Fig. metoda nu mai poate fi folosită economic. După un timp de exploatare de 10. Apele uzate se scurg prin solul nisipos cu intemitenţă lăsând posibilitatea aerisirii acestuia. Conductele de apă uzată se amplasează pe digurile care înconjoară parcelele de nisip. La o adâncime de circa 1 metru se amplasează conducte de drenaj pentru evacuarea apei purificate. se poate folosi atunci când zona se caracterizează prin precipitaţii scăzute sau dacă apa uzată conţine substanţe fertilizante şi dacă este lipsită de ioni de metale grele.. o încărcare superficială de 0...iar adâncimea mai mică cu atât efectul amestecării. 3. Aplicarea acestei tehnologii impune existenţa unui sol nisipos. Filtrul cu alimentare intermitentă are pe podea un sistem de drenaj care permite îndepărtarea totală 11 .

În bazinul central cu vegetaţie se folosesc mai multe sortimente de plante amplasate în şiruri succesive care formează o unitate sau o baterie de epurare. Filtrul cu recirculare este dotat cu o pompă care recirculă efluentul filtrat întrun procent de 3.0 m şi sistem de drenaj.6. cu o viteză de 0. 9 – dispersie aer în zona de filtrare. Fig.5 m/min. Instalaţia combină procedeul cu peliculă biologică cu cel cu nămol activ şi cu filtrare prin pământ.zona de deversare. Apar şi procese fizice de filtrare a suspensiilor şi chimice de adsorbţie pe suprafaţă. Efectul de fitil al porţiunii supraterane cu macropori apare atât la plantele vii cât şi la tulpinile moarte conducând oxigenul din aerul atmosferic. Apa uzată intră pe canalul 1 în camera de liniştire 2 prevăzută cu echipamente pentru curăţire mecanică sau manuală a nămolului depus.2. galeria pentru conductele de aer 2. În majoritatea cazurilor întreţinerea se limitează la îndepărtarea nămolului şi a gunoiului din zona de admisie. O variantă a acestei metode este purificarea directă a apelor uzate. Apa epurată iese cu un exces de oxigen de 5. Procedeul foloseşte metoda filmului biologic care se formează pe materialul dur din zona de filtrare. In această zonă se face injecţie de aer prin dispozitivele de dispersie amplasate pe fundul bazinului 9. 6 – zonă de filtrare. 3 – canale. 5 Schema procedeului de epurare directă 1 – admisia apei brute. respectiv 5 cu pietriş nesortat. spre rădăcini şi în zona solului din preajma acestora. Ambele filtre folosesc un strat de nisip cu grosimea de 0. apa pătrunde în bazinul 5 cu biotop activ de baltă. Plantele verzi absorb din apa uzată substanţele organice pe care le folosesc în metabolism în prezenţa oxigenului. Apa din zona distribuitorului cu scurgere reglabilă 7 trece în camera 8 şi de aici pe canalul 9 ajunge în emisar. Staţia reduce încărcarea organică şi cantitatea de suspensii din apele uzate. 8 – evacuare apă tratată. 7 . Epurarea apelor uzate prin intermediul spaţiului radicular Mijloacele financiare reduse impun identificarea unor soluţii tehnologice care să permită epurarea corespunzătoare a apelor uzate cu costuri minime de exploatare. La intrare şi ieşire se formează zonele de umplutură 4. 2 – conducte pentru aer. 4 – zona de deversare.. zona de deversare 4 prevăzută cu conducte de dispersia aerului. figura 6. chimic şi biologic active.. canalele de rectificare 3.1. Ele folosesc şi activitatea biologică a florei asociate nisipului şi particulelor din strat. care constituie veriga de limpezire în tehnologia de epurare. Se utilizează o treaptă hidrobotanică. 3. 5 – pereţi de rectificare.6 mg/l.4.a apei înainte de aplicarea unei alte doze. Metoda constă din trecerea apelor uzate prin bazine care folosesc mase de sol fizic. pereţii de rectificare 5 care delimitează zona de filtrare 6 umplută cu pietriş. In acest mod apare o structură de mozaic cu zone aerobe şi anaerobe care contribuie la degradarea compuşilor pe bază de carbon şi la nitrificare/denitrificare. 12 . uşor de construit şi exploatat şi se poate realiza pentru orice debit de apă uzată... Instalaţia este simplă..5 părţi la o parte de apă brută la alimentare. prin revărsare. biotop de mlaştină. figura 5. Avantajele procedeului sunt: a) încărcare hidraulică ridicată la care metodele tradiţionale nu prezintă siguranţă şi nu au eficienţă.. Din canalul de distribuţie uniformă 3. care se realizează la trecerea acestora printr-o instalaţie alcătuită din reţeaua de conducte de aducţiune a apei 1. Din zona de deversare 7 apa iese prin conducta 8 în albia minoră a râului.

societăţi comerciale care prelucrează hârtie. 7) după o decantare prealabilă. 4 – zone de umplutură cu pietriş. iar cealaltă se îndepărtează. după un interval de timp. 3. O parte din nămolul separat se recirculă. 4000 mgN/l şi debite între 1 m3/zi şi mai multe zeci de mii de m 3/zi. 5 – zonă cu biotop. 7 Schema procesului convenţional cu nămol activ. din decantor la gospodăria de nămol.3. Pentru epurarea apelor uzate menajere se recomandă un volum specific de 2 m 3/locuitor cu un spor de 20% pentru perioadele calde când creşte încărcarea. 6 Schema epurării apelor uzate în spaţiul radicular 1 – zonă de admisie. Apa uzată. Apele uzate pot avea încărcări mari până la 20000 mgCBO5/l.. se formează flocoane brune care sedimentează în momentul întreruperii oxigenării şi agitării. Procesul de epurare biologică cu nămol activ. 3 – canal de liniştire şi distribuţie. variază de la 3.. ca nămol în exces. CU RECIRCULARE Dacă apa uzată menajeră sau o altă apă cu încărcare organică este aerată. restaurante izolate. 9 – canal de evacuare. 8 – cămin de colectare. presupune următoarele:  realizarea contactului dintre nămolul activ şi apa uzată decantată în prezenţa nutrienţilor – azot şi fosfor. ÎN REGIM CONTINUU.6 zile la câteva săptămâni. textile etc.Fig. intră într-un bazin – bazin de aerare – unde este supusă contactului cu flocoanele de nămol Fig. 2 – cameră de liniştire. 6 – zonă finală. de culoare galben-brun până la brunnegru. PROCEDEUL DE EPURARE AEROB CU NĂMOL ACTIV. material celular nou care trebuie separat In decantorul secundar.  se poate utilize la epurarea apelor uzate rezultate de la surse izolate – hoteluri mici de munte. (fig.  costuri reduse de exploatare şi întreţinere. 13 . 7 – colector. Perioada de apariţie a flocoanelor sedimentabile.

. în prezenţa microorganismelor. Substanţa solidă uscată (s. În această schemă de epurare (fig. 3. Termenul de nămol activ. De aici rezultă că. b) concentraţii mari de microorganisme. procesele ce apar în epurarea biologică cu nămol activ. va rezulta o concentraţie în biomasă în nămolul de la ieşirea din decantor de 6. În instalaţiile de epurare cu nămol activ trebuie asigurat un echilibru între mineralizarea rapidă a substanţelor organice – care impune o dezvoltare rapidă a microorganismelor – şi formarea flocoanelor prin concentrarea celulelor vii din sistemul apos – ce apare la viteze mici de creştere a celulelor. valori la care se dimensionează pompele. el nu poate să reţină microorganismele izolate. La o concentraţie a biomasei din bazinul de aerare de 1000. cromul.u) reprezintă totalul materiilor în suspensie prezente în masa de apă – reziduul fix la 105 0C. e) capacitatea flocoanelor de nămol activ de a se depune în decantorul secundar. Decantorul secundar din schemă reţine nămolul activ cu o eficienţă de 25.4. consideră cauza şi efectul de autoepurare a unei ape poluate.80 %. 3.1. detergenţii. de mică încărcare. 8) apa uzată decantată vine în contact direct cu nămolul recirculat chiar din zona de admisie din reactorul biologic.200 % din debitul tratat.15 g/l. d) concentraţii mici ale oxigenului dizolvat în mediul polifazic. modelul de curgere. convenţională. cianurile. Un parametru cantitativ al procesului se referă la materiile în suspensie din bazinul de aerare. încărcarea specifică a nămolului activ. Agenţii de inhibare ai procesului cu nămol activ sunt: petrolul. 14 .  extragerea nămolului excedentar şi îndepărtarea lui din sistem astfel ca în aerotanc să se realizeze concentraţia prescrisă de nămol.. care diferă prin modul cum vine în contact apa uzată cu nămolul activ.4 VARIANTELE PROCESULUI DE EPURARE CU NAMOL ACTIV Procesul de epurare biologică se poate desfăşura în mai multe moduri.s.Schema procedeului de epurare clasică. arsenul.. Substanţele organice se determină prin calcinare la 600 0C – reziduul uscat.. La această temperatură dispare o cantitate din materia organică care se denumeşte substanţă volatilă sau materii volatile în suspensie – parametru care reflectă cantitativ (global). Acestea sunt reprezentate de materii anorganice şi organice ca substanţă vie sau fără viaţă.8000 mg/l. Creşterea cantităţii de biomasă în procesul cu nămol activ permite realizarea eficienţei de epurare la îndepărtarea substanţelor organice. după diverse scheme. c) contact perfect între biomasă şi substrat prin amestecare în regim permanent turbulent la temperaturi variabile. pot exista o mare varietate de scheme pentru procesul cu nămol activ. omogenizarea şi amestecarea continuă a amestecului polifazic pentru reducerea gradienţilor de concentraţie şi realizarea contactului pe o perioadă de timp necesară procesului de mineralizare a materiei organice. Procentul de nămol recirculat este de 25. alături de CCO şi CBO 5. teoretic. cu alimentare continuă.  separarea nămolului activ de soluţia apoasă şi reîntoarcerea unei părţi din nămol în bazinul de aerare.. suficient aerată şi agitată.u) sau simplu (s. modelul de creştere biologică a microorganismelor etc. Acest echilibru se realizează prin recircularea nămolului reţinut în decantorul secundar.. Instalaţia de epurare continuă cu nămol activ se bazează pe următoarele condiţii: a) timp redus de contact între microorganismele din biomasă şi substrat. cantitatea de nămol care rezultă. într-un proces corect condus... sub 2 mg/l.

Timpul de retenţie este de 4.. deci a încărcării organice.5 kg/m 3. Creşterea concentraţiei de biomasă în bazinul de aerare permite majorarea performanţelor de epurare îndeosebi a eficienţei de îndepărtare a substanţelor organice O variantă a schemei clasice este cea de mare încărcare în care se obţine o eficienţă de epurare de 60.6... Nămolul excedentar este de 0.5 kg CBO 5 /kg suspensii şi zi. în mai multe puncte de distribuţie a apei uzate.2. 8. cu amestecare continuă în scopul Fig. Procentul de nămol recirculat este de 25 %. 15 .4.15 l aer/l apă.....30 %. de-a lungul reactorului biologic. sub 0.. sau reduse CBO5 < 0. Flocoanele de nămol sunt mai uniform hrănite.1.. scade necesarul de oxigen şi procesul se apropie de condiţiile de echilibru. Schema distribuţiei încărcării organice din apă în mai multe puncte amplasate în lungul reactorului biologic . deci a încărcării organice. Pe această cale se realizează o reducere a volumului reactorului biologic cu 25. Încărcarea nămolului activ este redusă..Regimul de curgere din bazinul de aerare este de tip piston.2. Ea utilizează timpi scurţi de oxidare (mai puţin de 2 ore) pentru ape cu concentraţii mari de materii în suspensie CBO5 > 5 mg/l.. se va uniformiza şi necesarul de oxigen în procesul de degradare.8 ore. Concentraţia suspensiilor – nămolului activ – în bazinul de aerare este de 2.2 kg/m 3 apă uzată. Schema epurării clasice convenţionale omogenizării amestecului polifazic şi al menţinerii flocoanelor de nămol activ în suspensie. iar deplasarea hidraulică este crescătoare. 9) se caracterizează prin distribuţia apei uzate. Necesarul de aer este de 5.80 %. Prin aceasta se anulează şocul de la admisia materiei organice realizându-se o alimentare mai uniformă a biomasei. Încărcarea nămolului se face în trepte. Schema (fig.6 mg/l. 3..

Fig. Se obţine şi o omogeneitate în regimul hidraulic de curgere. Această schemă (fig.Fig. Alimentarea cu hrană – substrat – a biomasei este mai uniformă şi deci se elimină şocul de la intrare care apare la procesul convenţional. Nămolul decantat poate fi recirculat în cadrul fiecărei trepte sau pe întreaga instalaţie. 11 Schema epurării în două trepte Aşadar.4 Schema epurării apei uzate în două trepte.4. 10 Schema distribuţiei în trepte a materiei organice şi a nămolului recuperat 3. Acest şoc creează mari probleme adaptabilităţii nămolului activ. În acest 16 . Schema distribuţiei în trepte a substratului din apa uzată şi a nămolului recirculat. Schema introduce egalitatea operaţională în bazinul de aerare prin distribuirea egală a încărcării organice şi a nămolului recirculat. Schema realizează o amestecare completă a mediului polifazic şi o încărcare uniformă a nămolului. 9 Schema epurării biologice cu distribuţia apei uzate – a încărcării organice în mai multe puncte distrbuite în lungul reactorului biologic Fig. 11) constă din cuplarea în serie a două trepte de epurare biologică convenţională .4. Schema din figura 10 permite o amestecare foarte bună a apei uzate şi a nămolului recirculat pentru însămânţarea instalaţiei. 3. există două bazine de aerare şi două decantoare secundare. Se realizează un contact direct şi o încărcare uniformă a bazinului cu materii organice.3. Prin distribuţia apei şi nămolului la suprafaţa apei din bazin se asigură o aerare suplimentară şi o distrugere a spumei.

Nămolul din bazinul de reaerare se reîntoarce în instalaţie.. unde va avea o capacitate crescută de adsorbţie. clasic. În prima porţiune a bazinului se realizează degradarea substanţei organice pentru ca apoi. Schema este recomandată pentru ape uzate cu încărcări mari în materie organică sau atunci când instalaţia trebuie să funcţioneze cu încărcări specifice ale nămolului reduse. Cercetările moderne au dovedit că în bazinul de aerare eficienţa maximă de epurare se realizează în primele 30. Acest procedeu este similar celui convenţional. Acest proces se desfăşoară în bazinul de reaerare – regenerare – dimensionat la un volum mai mic corespunzător nămolului separat din apă.6 Schema de epurare biologică cu aerare extinsă.4. Pe această cale se reduce volumul construcţiilor deoarece suma volumelor baziului de contact şi de regenerare este inferioară celui corespunzător bazinului de aerare din soluţia clasică. 3. cu deosebirea că bazinul are un volum mult mai mare decât cel necesar degradării biologice. 3.mod capacitatea nămolului de a degrada substanţa organică este mai bine folosită. pe circuitul de recirculare. Schema oferă posibilitatea de realizare a unei eficienţe mai mari de epurare. Intr-un sistem de epurare cu nămol activ în mai multe trepte se pot obţine performanţe superioare de purificare în raport cu o treptă unică. să se desfăşoare procese de stabilizare aerobă a nămolului activ. Supernatantul – apa din nămol – este folosită drept hrană pentru biomasă. Nămolul este reţinut în bazin o perioadă mai lungă de timp necesară pentru reducerea volumului şi deci se poate obţine o economie de energie la pomparea acestuia. Totodată se realizează o calitate mai bună a nămolului activ şi se menţine vigoarea acestuia. După separarea acestuia nămolul continuă asimilarea substanţei organice până la faza de declin a activităţii de creştere bacteriană. Fig.5 Schema de epurare biologică cu regenerarea nămolului sau procedeul de stabilizare prin contact. urmată de un alt bazin de oxidare a nămolului. 12.. Practic în acest proces de aerare 17 .12) este alcătuită dintr-o treaptă clasică.45 minute în care materia organică este adsorbită de biomasă şi transferată acesteia. După acest interval de timp aerarea nu mai este eficient utilizată. Pentru aceasta nămolul extras din decantorul secundar este introdus într-un bazin de oxidare unde se pune în contact nămolul cu oxigenul din aer şi cu supernatantul extras din bazinele de fermentare. Această variantă tehnologică (fig. Din acest motiv se consideră utilă separarea nămolului în decantorul secundar şi continuarea procesului de mineralizare a substanţei organice adsorbite întrun alt bazin. Iniţial soluţia a pornit de la necesitatea de reaerare în scopul îmbunătăţirii calităţii nămolului. datorită limitării hranei. Procedeu de stabilizare prin contact.4. convenţională de epurare biologică.

fenomen care influenţează direct caracteristicile de sedimentare. Privit la microscop un flocon prezintă o structură complicată caracterizată printr-o masă gelatinoasă secretată de microorganisme în care sunt cuprinse numeroase bacterii şi substanţe inerte. 3. pH. prezenţa substanţelor toxice. Fig. depinde de mai mulţi parametri fizici şi biochimici:  Compoziţia mediului de cultură. Inversul 1/tn reprezintă rata de creştere globală a biomasei din bazinul de reacţie. produşi metabolici.  Vârsta nămolului – starea lui psihologică. nu rezultă nămol în exces.5 NĂMOLUL ACTIV Nămolul activ constituie unitatea structurală de bază a procesului. Efectul acestor substanţe tensioactive. Apare un fenomen de floculare biologică. Indicele CBO5 a nămolului este foarte mic corespunzător fazei endogene de descompunere. 13. Floconul de nămol active Nămolul activ poate fi definit prin flocoanele produse în apa uzată datorate creşterii microorganismelor. El conţine toate speciile care. fragmente celulare de la bacteriile moarte. concentraţia substratului. printre flocoane trăiesc protozoare şi unele metazoare. este sesizat la suprafaţa apei din bazinul de aerare şi decantor unde se poate forma spumă. În componenţa floconului de nămol activ intră şi coloizi din apă. Bioflocularea nămolului activ. dintre care unele provin din însăşi procesul biochimic. în prezenţa oxigenului dizolvat şi acumulate în concentraţie suficientă pentru substratul existent prin recircularea flocoanelor formate anterior. ce aglomerează celulele şi care poate duce la creşterea masei floconului. celulele şi compuşii insolubili în mediu (partea solidă). enzime. Microorganismele din interiorul floconului activ efectuează toate reacţiile biochimice numai dacă oxigenul şi substratul pot pătrunde până în centrul floconului unde concentraţia de oxigen nu trebuie să scadă sub o valoare critică. Compoziţia populaţiei de microorganisme variază cu natura substanţei organice. Mediul de cultură al biomasei este reprezentat prin soluţia apoasă (partea lichidă). pot metaboliza substanţa organică până la dioxid de carbon şi apă. în activitatea lor comună. Modelul de curgere prin bazinul de aerare este de tip piston – deplasare hidraulică uniformă şi redusă. ce este datorat în special polimerilor extracelulari lansaţi de celula vie. precum şi gaze ce în totalitatea lor creează un amestec polifazic în care se dezvoltă nămolul activ.prelungită se realizează o oxidare totală a materiei organice şi o reducere substanţială a cantităţii de nămol. intensitatea mişcărilor hidrodinamice etc. O valoare scăzută a lui tn corespunde unei viteze mari de creştere. temperatură. Prezenţa substanţelor tensioactive modifică structura floconului şi mărimea lui hidraulică prin reducerea elasticităţii acestuia. Ansamblul biomasă + mediu de cultură + instalaţie de proces poartă numele de biosistem. Rolul principal al mediului de cultură este cel nutritiv. deci un indice de stare 18 .ul sistemului apos. Vîrsta nămolului tn se apreciază prin raportul masei de microorganisme în aerare şi debitul masic de microorganisme libere.

reprezintă partea din debitul de nămol extras din decantorul secundar care se introduce în bazinul de aerare.  Debit de apă uzată – QT .  Încărcarea în nămolul activ recirculat Sd .Qn.9 [zile] are o bună decantabilitate cu indicele IVN favorabil procesului.[m3 apă uzată/m3 bazin/zi] . în unitatea de timp.se exprimă în procente şi reprezintă raportul dintre încărcarea organică distrusă prin procese biochimice. 1-2 % .reprezintă raportul dintre încărcarea organică a influentului care intră în bazinul de aerare într-o zi şi volumul bazinului de aerare.33..QR . de natură diferită: chimică.0. Se consideră că un nămol activ cu vârsta de tn = 4.mg/l .QR .reprezintă volumul de nămol în soluţie apoasă (concentraţie în S. Aceste criterii caută să prindă.fosfor) elemente nutritive care există sau nu în apa uzată.aşa cum rezultă din decantorul secundar). Parametrii funcţionali şi criterii de optimizare a procesului biologic de epurare Multitudinea de parametri.  Debitul de nămol evacuat . Se constată un minimum pentru indicele IVN la încărcări organice specifice I n = 0. El se repartizează în două părţi:  Debitul de nămol recirculat . odată cu apa uzată.  Necesar de nutrienţi .  Debit de nămol recirculat . după acest interval apare o defloculare care conduce la reducerea mărimii floconului. .acest debit de nămol Q n este o fracţiune din cel total QT care intră în decantorul secundar.  Încărcarea organică a bazinului .reprezintă cantitatea în soluţia apoasă îndepărtată spre gospodăria de nămol.  Încărcarea hidraulică a bazinului de aerare .  Gradul de epurare .Qex . Nn2 .(Nn1 .[kg CBO5/m3bazin/zi] .psihologică pentru faza exponenţială.Qe .Nni .QT care din punct de vedere hidraulic este QT = Qi + QR  Parametrii de evacuare din decantorul secundar  Debitul de apă tratată .  19 .S.  Sarcina organică specifică In [kgCBO5/kgssu zi] este un indice de încărcare masică exprimată prin cantitatea de substrat existentă la dispoziţia microorganismelor în unitatea de timp care influenţează structura şi sedimentabilitatea flocoanelor.azot .  Parametrii de ieşire din bazinul de aerare  Debitul de apă încărcată cu suspensii . pentru însămânţarea instalaţiei biologice de epurare cu bacterii tinere şi viguroase. care guvernează fenomenul de epurare biologică impune folosirea unor criterii complexe de analiză a funcţionării instalaţiei. hidraulică.  Debitul de nămol în exces .. în valori numerice..acesta este un indicator global de verificare a dimensionării bazinelor de nămol active.[m3/h] este debitul total de apă Qi [m 3/h] la care se adaugă debitul recirculat.suspensii solide uscate.flocoane de nămol ac tiv .22.. energetică etc.este volumul de apă deversat în unitatea de timp în emisar. iar pentru un tn mare este o viteză scăzută de creştere – faza de declin. influenţa simultană a mai multor parametri.U..  Debit de oxigen transferat Qox [Nm3O2/h] sau capacitate de oxigenare CO [kg O2/h]. biologică. Parametrii caracteristici instalaţiei de epurare cu nămol activ sunt:  Parametrii de intrare în bazinul de aerare  Încărcarea organică a apei la intrare (a influentului) – Li = CBO5 [mg/l].

 Spumarea . 20 .dinamica proceselor biochimice.. necesarul maxim de oxigen QoxM este condiţionat de toate materiile organice şi anorganice care se oxidează complet. dispersie) este puternic influenţată de temperatură.  Temperatura ..5.timpul de aerare ta reprezintă timpul minim de oxigenare pentru ca procesul să decurgă normal. se recomandă ta = 2.  Reacţia apei – pH-ul apei .una dintre condiţiile de funcţionare corectă a bazinului de aerare este menţinerea continuă în stare de suspensie a flocoanelor de nămol activ.reprezintă procentual partea din nămolul extras din decantorul secundar care se recirculă în bazinul de aerare.  Oxigenul necesar procesului aerob – [kg O2/h] – reprezintă debitul masic de oxigen transferat din aer în apă – fluxul de oxigen – solicitat de necesităţile vitale ale procesului de epurare.  Indicele energetic specific . c) degajarea gazelor pentru anumite tipuri de biosintezebiodescompuneri celulare ale anumitor produse sau ca urmare a unor metabolisme celulare deviate. La temperaturi scăzute.necesarul de oxigen de mai sus trebuie acoperit de echipamentele de oxigenare cu care se dotează bazinul de aerare.Qnex .7.  Potenţialul redox .u./zi] reprezintă raportul dintre debitul masic de încărcare organică în timp de o zi şi încărcarea în materii solide uscate în suspensie existentă în bazinul de aerare – este de fapt un raport hrană/biomasă  Concentraţia în substanţe solide uscate în suspensie în bazinul de aerare .  Indicele volumului de nămol IVN. De aceea.  Timp de retenţie hydraulic .  Capacitatea de oxigenare . interpretarea rezultatelor obţinute prin măsurători de potenţial redox este relativ dificilă fără a se putea aprecia cu exactitate cauza care determină la un moment dat eventualele modificări de potenţial. sub 10 0C. durata de aerare are o mare importanţă asupra procesului biologic de degradare a substanţelor organice. Se adoptă un spor de 10% pentru acoperirea eventualelor variaţii ale încărcării organice.[kgCBO5/kg s.reprezintă debitul de nămol care se extrage din decantorul secundar.. La turbulenţă mare floconul se fragmentează iar în apa liniştită apare fenomenul de aglomerare a flocoanelor. Majorarea temperaturii conduce la intensificarea cineticii biochimice în metabolism şi poate îmbunătăţi sedimentabilitatea.6 ore. d) enzimele specifice proceselor biochimice. b) schimbul intens de gaze ce caracterizează respiraţia microorganismelor în perioadele In care viteza specifică de creştere atinge nivele ridicate. procesul biologic cu nămol activ nu se poate amorsa şi nu se poate desfăşura faza de nitrificare în timpul degradării substratului organic.[%] .reprezintă masa substanţei solide uscate prezentă în lichidul din bazin. Acest oxigen este necesar procesului metabolic de degradare al substanţei organice (oxidare biochimică) până la dioxid de carbon şi apă şi cel disponibil vieţii microorganismelor.  Raportul de recirculare a nămolului . Mărimea flocoanelor de nămol activ depinde de intensitatea turbulenţei. Creşterea timpului ta conduce simţitor la majorarea eficienţei de epurare la valori de peste 90%.timpul tr este precizat prin raportul dintre debitul de apă uzată şi volumul bazinului de aerare. la durate de aerare reduse şi încărcări mici ale nămolului activ eficienţa este scăzută. Încărcarea organică a nămolului activ . Astfel.reprezintă un fenomen caracteristic mediilor de bioproces cauzat de: a) compoziţia şi concentraţia materiilor organice.  Timp de aerare .s. Acest indice se obţine prin decantarea particulelor de nămol pe o perioadă de 30 minute.  Nămolul în exces .microorganismele se dezvoltă optim în gama 6.în mediul de cultură sunt prezente simultan un mare număr de sisteme redox.5. ca şi a celor fizice asociate (difuzie.[ mg/l sau kg/m3] . Dacă există acizi organici biodegradabili procesele biologice se desfăşoară convenabil şi se reduce în timp şi aciditatea. În apele uzate uşor acide se dezvoltă ciupercile şi nămolul se va sedimenta ineficient..

Prin această metodă se pune în contact materia organică din apa uzată cu nămolul activ existent în bazin pe o perioadă de timp care permite adsorbţia şi atacarea 21 .sau timpul de retenţie al solidelor TRS – este o măsură a capacităţii acestuia de a acţiona corect în procesul de degradare a substanţei organice. a efluentului. pentru realizarea circulaţiei şi a turbulenţei necesare menţinerii în stare de suspensie a flocoanelor de nămol active. mărime care trebuie să fie utilizată la precizarea vitezei ascensionale în proces necesare menţinerii în stare de suspensie a flocoanelor de nămol activ şi a celorlalte particule care nu s-au depus în treapta fizică.  Vârsta nămolului . uşor de exploatat şi nu conduce la obţinerea de nămol activ în exces. d) evacuarea apei epurate. În raport cu procedeul de epurare biologică cu nămol activ cu alimentare continuă acesta are următoarele avantaje:  mai mare flexibilitate In strategia de operare..  indicele energetic de transfer al oxigenului. c) sedimentare 2 ore.se poate defini încărcarea hidraulică de suprafaţă a bazinului de aerare.  Indici energetici ai instalaţiei de epurare biologice .1 Procedeul discontinuu de operare cu nămol activ Denumit şi procedeul cu încărcare secvenţială sau procedeul cu lagună hibridă el apelează la metoda nămolului activ în regim discontinuu. Instalaţia este simplă. Energia este destinată asigurării transferului de oxigen din aer în apă. cu atât creşte proporţia de organisme moarte din flocon.5 ore – care conduce la ocuparea a 25% de apă şi 75% nămol în bazin.  se elimină necesitatea clarificării ulterioare a efluentului şi evident dispare necesitatea staţiei de repompare a nămolului recirculat..5 W/m 3 pentru aerare) şi are un randament foarte bun de degradare a compuşilor pe bază de carbon.se referă la energia consumată în instalaţia de epurare pentru realizarea procesului. Metoda conduce la un consum redus de energie (consum specific 18. cu cât vârsta nămolului este mai mare. Ea depinde de raportul dintre flocoanele de nămol existente şi cele noi formate întrun interval de timp. dar şi pentru denitrificare (circa 99%) şi de eliminare a fosforului (circa 70%). Sistemul lagunei hibride funcţionează discontinuu pe cicluri (4 cicluri pe zi) cu următoarele faze pe ciclu: a) admisia apei uzate în bazin – 0.  indicele energetic de consum efectiv pentru mineralizarea substanţelor organice. 3. pe 0.  populaţia eterogenă – mixtă – din reactorul biologic poate să fie expusă la variaţii mari ale încărcării organice. Fig. b) aerarea şi agitarea amestecului polifazic pe o perioadă de 3 ore. Încărcare hidraulică în suspensii . 14 Epurarea discontinuă cu nămol activ.5. se pot defini:  indicele energetic specific volumului.5 ore cu descărcarea a 25% din volumul bazinului.  indicele energetic de consum pentru pomparea nămolului. Se utilizează un singur bazin în care se introduce apa uzată decantată şi unde vine în contact cu nămolul activ.

PROCESELE DE EPURARE BIOLOGICĂ AEROBĂ CU PELICULĂ BIOLOGICĂ Epurarea biologică în film se utilizează în mai multe echipamente statice – filtre biologice sau dinamice – biodisc. cel de sedimentare nu poate fi influenţat. ceea ce conduce la un consum ridicat de energie. Existenţa în staţia de epurare a mai multor bazine de aerare permite o exploatare raţională şi eficientă energetic a treptei biologice. adâncimea poate ajunge până la 10 m funcţie de performanţele echipamentului de oxigenare amplasat direct în zona cea mai de jos. bioşurub. Pelicula biologică utilizează o succesiune de comunităţi biologice stabilite la diferite niveluri ale filmului şi asociate cu diferite grade de epurare. În tehnologiile de epurare cu nămol activ amestecul polifazic ce conţine flocoane trebuie să fie mereu agitat pentru a le menţine în stare de suspensie. în sensul reacţiilor succesive de degradare a materiei organice. rezultă că intervalul necesar degradării biologice trebuie să fie corect apreciat. în fiecare etapă a desfăşurării fenomenului biochimic întâlneşte bacteriile următoare din lanţul trofic. atunci când debitul este mai mic sau încărcarea organică scade. 3. Trei faze sunt specifice procesului cu nămol activ clasic. Microorganismele din filmul biologic sunt mai uşor adaptabile la şocurile încărcării organice datorită acestei succesiuni ale asociaţiilor populaţiilor biologice existente în peliculă. pe măsura descompunerii substanţelor organice. Forma bazinului. Între procesul de epurare cu nămol activ şi cel din filmul biologic sunt deosebiri structurale. 22 . în procesul cu film biologic speciile sunt organizate în lungul tehnologiei de epurare. În procesul cu nămol activ floconul este unitatea structurală de bază care conţine toate speciile comunităţii din lanţul trofic necesare mineralizării substanţelor organice. astfel că apa uzată. înclinarea pereţilor laterali şi caracteristicile de bază ale nămolului activ permit recircularea flocoanelor. Bazinul este de formă cilindro-conică cu centrul mult mai adâncit astfel încât să reţină nămolul şi să poată să-l recircule pe verticală.  randamentul de epurare creşte prin recircularea nămolului. care conţine biomasa. În procesele cu film biologic pelicula este fixată pe o suprafaţă solidă. Forma în plan orizontal poate fi circulară. biotambur. Prin scoaterea din alimentare a unui bazin. Instalaţiile de acest tip mai poartă denumirea de instalaţii de epurare biologică cu culturi fixate. iar cel de golire este dependent de capacitatea de evacuare a efluentului. se pot menţine condiţiile biologice optime de exploatare (raport optim hrană/microorganisme). Filmul biologic. acest parametru poate avea valori diferite pentru diversele bazine din schema tehnologică. este fixat pe un suport solid care poate fi în repaus sau antrenat în mişcare. În raport cu procedeul cu nămol activ cel cu peliculă biologică are următoarele avantaje:  activitate biologică superioară. Timpul necesar pentru reacţie depinde de masa totală de substrat acumulată în perioada de umplere şi cantitatea de biomasă existentă în reactor. Bazinul este mult mai adânc decât In cazul lagunei aerate.compuşilor degradabili biologic.6. Filmul biologic este pus alternativ în contact cu oxigenul din aerul atmosferic şi cu apa uzată supusă procesului de epurare. elipsoidală sau poligonală. dar se consumă o cantitate de energie pentru pompajul şi împrăştierea apei uzate pe suprafaţa filmului biologic. Cei doi factori menţionaţi mai sus definesc viteza specifică de încărcare prin masa de substrat pe unitatea de biomasă şi timp. Deoarece timpul de umplere este determinat hidraulic. dură. Activitatea nămolului nu este afectată esenţial în timpul în care el stă în anaerobioză. dar apar şi etape ale epurării secundare şi terţiare.

în echisau contracurent. Consecinţele acestor procese sunt dependente de metabolismul celulelor vii. În esenţă principiul procesului de epurare biologică în peliculă este reprezentat în figura 15. Când microorganismele din filmul biologic mor pelicula se fragmentează. Aceleaşi procese de transfer de masă apar şi între filmul de lichid şi curentul de gaz din exteriorul acestuia. 15. Între pelicula biologică şi filmul de lichid apar continuu schimburi de substanţă în ambele sensuri care stabilesc un echilibru dinamic în transferul de masă. La suprafaţa solidă fixă se formează în timp o peliculă biologică aderentă peste care se scurge un film de lichid. Ca urmare stratul dinspre suportul solid intră în regim anaerob şi va avea microorganismele caracteristice acestui mediul lipsit de oxigen. Toate aceste procese de transfer permit adsorbţia materiei organice. iar la exteriorul acestuia apare un curent de gaz. 23 . a oxigenului şi eliminarea produşilor secundari din reacţiile biochimice ce apar In filmul biologic. În regim dinamic se stabileşte un echilibru între creşterea biomasei şi grosimea peliculei mature. schema hidraulică trebuie să conţină un decantor necesar reţinerii materialului desprins. – traversează în sens invers interfaţa peliculă biologică – lichid şi difuzează în curentul de gaz. se desprinde de pe suportul solid şi este antrenată de curentul lichid. economie de energie.  exploatare simplă. Partea superficială aerobă a peliculei biologice tinde să rămână constantă. metan. în principal dioxid de carbon. El are o rezistenţă mecanică mai redusă decât partea aerobă din cauza procesului de fermentaţie şi. Materialul celular distrus este reţinut în decantorul secundar sub forma de nămol. în consecinţă. Metaboliţii produşi de biomasă – alcooli. hidrogen sulfurat etc. chimice şi biologice din pelicula aderentă. În acest schimb continuu curentul de aer sărăceşte în oxigen şi se îmbogăţeşte în alte gaze. Stratul intern anaerob tinde să crească în grosime ca efect al procesului de sinteză. dioxid de carbon. Fig. pentru materialul solid inert pe care să se fixeze pelicula biologică – suportul solid. acizi. Pentru realizarea procesului de degradare biochimică în peliculă biologică apare necesitatea respectării următoarelor cerinţe de bază: a) crearea unei suprafeţe mari de contact. d) repopularea rapidă a peliculei după desprinderea filmului. trebuie să fie caracterizată printr-o suprafaţă specifică ridicată (raport suprafaţă/volum mare). la o anumită grosime pelicula se va desprinde de suportul inert solid. Oxigenul din aerul atmosferic penetrează filmul de lichid şi trece în pelicula biologică în prima ei parte. ce permite reâmprospătarea oxigenului din apa uzată. aşadar. Procesele fizice.

Procedeul de epurare biologică cu biofiltru sau aerofiltru Biofiltrul sau filtrul bacterian este un sistem utilizat curent în tehnica epurării biologice aerobe.  se asigură controlul mirosurilor . Instalaţia propriu-zisă. 24 .5. trebuie să răspundă unor cerinţe de bază impuse de tehnologie şi consumul de energie. Materialele solide care se introduc în instalaţiile de epurare cu peliculă biologică. 3 – nămol recirculat.  Cota de retenţie a apei în biofiltru . conducta de evacuare a nămolului.reprezintă raportul dintre încărcarea organică a influentului. Astfel. Fig.  asigură debitul de autocurăţire. c) tratabilitatea biologică a apei uzate trebuie să corespundă populaţiei microbiene. Decantorul secundar. 4 – nămol evacuate Procesul de epurare în peliculă se desfăşoară în instalaţii compuse din: 1.este o mărime dependentă de natura substratului şi de condiţiile de operare în sistemul peliculă biologică – lichid – aer. 2.  Viteza de degradare a materiei organice K [mgCBO5/oră sau mgCT/oră] . este proporţională cu cea a peliculei biologice.se defineşte prin raportul dintre volumul de lichid prezent în spaţiul granular în regim permanent şi volumul total al filtrului..b) aprovizionarea cu oxigen trebuie să se facă cu un debit corespunzător asigurării condiţiilor aerobe necesare procesului biochimic.  Încărcarea organică specifică de volum [kgCBO5/m3 x zi] . 3. peliculă şi zi] .1 Parametrii procesului biologic cu peliculă biologică. rezistenţă mecanică. corpurile de umplutură se caracterizează prin: suprafaţă specifică.6.6. Avantajele recirculării sunt prezentate în cele ce urmează:  egalizarea încărcării hidraulice. în mod evident.2. 16 Instalaţie de epurare cu peliculă 1 – instalaţia de epurare.  Încărcarea organică specifică de suprafaţă [kgCBO5/m2 x zi] . rezistenţă chimică. 3.s.reprezintă raportul dintre cantitatea de materie organică care intră zilnic în instalaţia de epurare cu peliculă biologică şi masa de substanţă solidă uscată a filmului biologic. şi suprafaţa exterioară a corpurilor de umplutură care. permeabilitate.  împiedică dezvoltarea insectelor. exprimată în kgCBO5/zi.reprezintă raportul dintre cantitatea zilnică de materie organică care intră în instalaţia de epurare cu peliculă biologică şi volumul corpurilor de umplutură care se montează în filtru şi susţin filmul. Recircularea efluentului se realizează cu un raport R = (Qi + QR)/Qi = 1.  Încărcarea organică specifică peliculei organice [kgCBO5/kg s. uniformitate. 3.  majorarea contactului dintre substratul adsorbit şi îndepărtat şi biomasă. denumite şi corpuri de umplutură. Circuitul de recirculare. figura 16. 4. Biofiltrul se amplasează în schema de epurare după decantorul primar.. Încărcarea hidraulică specifică [m3/m2oră] .  egalizarea caracteristicilor influentului.  asigurarea unui debit minim de umidificare. 2 – decantor secundar.u.rezultă din raportul dintre debitul de apă uzată şi suprafaţa orizontală a filtrului biologic prin care se scurge această apă uzată .

3. Felix Stroe. 2011. Materialul. sau de forma unui paralelipiped cu distribuitor ce încalecă bazinul şi are o mişcare dute-vino. Bucuresti. rugos. decantată în prealabil. 17).. 4 – material de rezistenţă.4. Cap. Există şi scheme de epurare completă a apelor uzate care conţin trei trepte echipate cu filtre biologice primul destinat eliminării produşilor de carbon. Aurel Presura. 5 – tuburi drenaj. 6 – canal de evacuare. Sergiu Mănescu. este alcătuit dintr-o construcţie din beton. Robescu.. 17. instalaţii şi echipamente pentru epurarea apei. Catedra Ingineria Mediuluiş.. Dan Robescu – Tehnici de epurare a apelor uzate.100 mgCBO5/l.. Manole Cucu. gradul de îndepărtare al substanţelor organice... Diana . 25 . 1997. Construcţia poate să fie de tip cilindric. Facultatea Stiinţa şi Ingineria Materialelor.Universitatea Tehnică din Cluj.. Repartiţia apei se face intermitent astfel încât.. 7 – conductă admisie apă brută În zona de suprafaţă se pot pune particule mai mici 30. Diana.Modelarea proceselor biologice de epurare a apelor uzate. Apa purificată este colectată prin intermediul conductelor de drenaj (5) şi evacuată pe canalul (6). 3 – material de umplutură. 2 – distribuitor rotativ. . 5. este de circa 80%.Napoca. (fig.Tehnologii. iar la fund mai mari de 60. între udări.50 mm. cu înălţimea cuprinsă între 1.. 4. BIBLIOGRAFIE 1.100 mm. Procedee şi Echipamente de Epurare a Apelor – suport de curs . dur.El se poate introduce în schemă şi după instalaţia de epurare cu nămol activ de mare încărcare în scopul de a finisa procesul de degradare al materiei organice. Editura Tehnică. Apa uzată. Editura POLITEHNICA Press. Diana Robescu. Constantinescu. Robescu. 2000. depuse pe un planşeu drenant. Bucuresti. sunt permise încărcări organice de ordinul 30. caz în care distribuitorul este rotitor. Randamentul de epurare.. Lanyi. umple spaţiul construcţiei din beton armat. S. cu dimensiunea optimă între 40. care susţine materialul granular. Fig. iar următoarele pentru procese de nitrificare şi denitrificare.80 mm (3). aşadar. impermeabil . Schema unui filtru biologic 1 – construcţie din beton.. Mona Ligia Diaconescu – Chimia sanitară a mediului – Editura Medicală. Biofiltrul. să se permită circulaţia aerului atmosferic în scopul oxigenării. realizat din prefabricate. 2009. în care se introduce un material brut.4 m. Editura Tehnica. intră pe conducta (7) şi este repartizată uniform pe suprafaţa biofiltruluidatorită distribuitorului (2). I. 2.

7. Editura Matrixrom. H. NTPA-002/2002.G. Claudia Maria Simonescu .2002 / modificată prin H.210 din 2007 26 .02.G. nr.352 din 2005 / H.Epurarea biologica a apelor uzate.G. NTPA-001/2002). 188 privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate ( NTPAO11. / 28. 2009. nr.6.