You are on page 1of 12

DREPTUL MEDIULUI

I. General. 1. Definiţia, metoda de reglementare şi obiectul dreptului mediului. DREPTUL MEDIULUI = ramură de drept distinctă din sistemul de drept românesc, formată din totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile dintre persoane stabilite în legătură cu protecţia şi dezvoltarea mediului. Trăsăturile specifice dreptului mediului sunt reprezentate de: - ramură de drept distinctă în sistemul nostru de drept; - ramură de drept formată din norme juridice specifice, ce prezintă trăsături comune; - normele dreptului mediului reglementează relaţiile sociale formate în procesul de prevenire a poluării, în ameliorarea şi dezvoltarea mediului, în sancţionarea faptelor poluante. OBIECTUL dreptului mediului îl reprezintă relaţiile sociale ce se nasc în legătură cu conservarea şi dezvoltarea mediului natural şi artificial. Relaţiile sociale reglementate de normele dreptului mediului sunt: - relaţii sociale stabilite în scopul prevenirii poluării mediului şi producerii pagubelor ecologice; - relaţii sociale formate în scopul evitării producerii unor daune ecologice; - relaţii sociale stabilite în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu; - relaţii privitoare la structura organizatorică a protecţiei mediului. METODA de REGLEMENTARE în dreptul mediului reprezintă poziţia sau atitudinea pe care statul o alege pentru reglementarea relaţiilor sociale de mediu. Relaţiile sociale privind protecţia şi dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga. Statul intervine în mod autoritar şi direct în reglementarea juruducă a raporturilor sociale de mediu datorită faptului că protecţia şi dezvoltarea mediului reprezintă o problemă de interes naţional. 2. Principiile dreptului mediului. Principiile dreptului mediului => reprezintă idei călăuzitoare ce exprimă adevăruri faţă de care activitatea legislativă şi desfăşurarea activităţilor de protecţie şi dezvoltare a mediului trebuie să fie conforme. Principiile cuprind reguli ce exprimă esenţa politicii de mediu a statului şi pot fi deduse fie pe cale de interpretare a reglementărilor legale, formulate în doctrină, fie pot fi formulate direct în normele juridice. Principiile fundamentale ale dreptului mediului sunt:  Principiul prevenirii poluării => presupune atît activităţi de prevenire a producerii poluării sau de degradării mediului, cît şi activităţi de limitare sau eliminare a efectelor dăunătoare a;e poluării, însoţite de stabilirea responsabilităţilor şi sancţiunilor ce se impun.  Principiul precauţie în luarea deciziilor de către autorităţile cu atribuţii în protecţia mediului. Precauţia ca măsură de prudenţă, trebuie să caracterizeze luarea oricărei decizii în domeniul protecţiei mediului în scopul excluderii oricăror riscuri de poluare.  Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor => presupune protecţia ecosistemelor, conservarea biodiversităţii, precum şi utilizarea şi gospodărirea durabilă a resurselor naturale ale mediului.  Principiul “poluatorul plăteşte” => exprimă ideea că cel ce poluează va suporta rigorile legii indiferent dacă este culpabil sau nu.  Principiul cooperării => aplicabil în domeniul protecţiei mediului între cei ce deţin, administrează şi folosesc factorii de mediu pornind de la premisa după care lupta împotriva poluării, pe plan intern, este eficientă numai dacă între stat, agenţii economici, organele nestatale şi cetăţeni există o cooperare în acest sens. Luînd în considerare realitatea că poluarea nu are frontieră, se impune cu necesitate şi cooperarea internaţională între state dar şi între diferitele organizaţii şi organisme internaţionale în scopul prevenirii şi înlăturării efectelor poluării.  Principiul priorităţii sănătăţii şi vieţii oamenilor => se exprimă ideea după care omul este cel mai important element al mediului, el ocupînd o poziţie centrală în mediul natural, ceea ce impune protecţia vieţii şi sănătăţii sale prin toate mijloacele.  Principiul “utilizării durabile” => semnifică obligaţia generală de a conserva şi proteja mediul, ca şi patrimoniu comun al umanităţii, în scopul menţinerii sale, cel puţin în starea în care a fost moştenit şi a transmiterii sale, generatţiilor următoare.
1

308/2005 a primit titulatura de Garda Naţională de Mediu şi a trecut direct în subordinea ministrului mediului şi gospodăririi apelor. Principiul dezvoltării armonioase a activităţilor economico-sociale şi de protecţie a mediului => exprimă cerinţa integrării activităţii de protecţie a mediului în complexul activităţilor economico=sociale. Principalele instituţii ale dreptului mediului din România sunt: a). în principiu. 1167/2001. ghioluri şi lacuri. şalupelor. autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului. Tehnici de protecţia mediului – Studiul de impact ecologic. Administraţia Fondului pentru Mediu. cu personalitate juridică. are calitatea de organ de specialitate al administraţiei publice centrale. de informare şi educare ca şi atribuirea de norme şi reglementări pertinente. avînd ca obiective în activitate: . Ulterior Administraţia a fost organizată prin HG nr. – înfiinţată prin Legea nr. . în scopul satisfacerii intereselor globale.coordonarea lucrărilor hidrotehnice atît pentru asigurarea unei mai bune circulaţii a apei pe canale. 4. este o instituţioe de utilitate publică cu personalite juridică. finanţată de la bugetul administraţiei de stat. finanţată de la bugetul de stat. Pornind de la faptul că. este necesar ca 2 . .stabilirea locurilor de vînătoare şi de pescuit. -monitorizarea stadiului îndeplinirii angajamentelor în domeniul protecţiei mediului.stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi a turismului. -coordonează realizarea planurilor de acţiune sectoriale şi a planului de acţiune pentru protecţia mediului. navelor fluviale şi maritime. 3.cercetarea fenomenelor deltaice. stabilirea şi aplicarea măsurilor de conservare şi refacere a ecosistemelor deltaice. controlează şi constată încălcările legislaţiei în materie. . 1625/2003 – este o instituţie publică. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului – înfiinţată prin HG nr. -asigură suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniul protecţiei mediului. sub autoritatea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. personalul gărzii are calitatea de funcţionar public. Mediul şi factorii de mediu sunt afectaţi în cea mai mare măsură de poluare. evaluarea. 73/2000. Prin HG nr. ce are ca obiect de activitate gestionarea fondului de mediu. în vederea sesizării organelor de cercetare penală. . 983/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului. c).redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea genofondului (biodiversităţii) şi ecofondului. poluarea mediului este consecinţa situaţiei economice a unei ţări sau regiuni. Dintre atribuţiile Garzii putem enunţa: controlul operativ inopinat al instalaţiilor cu impact major asupra mediului. persoanelor şi grupurilor de cercetători. precum şi a condiţiilor de desfăşurare a acestor activităţi. în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodării Apelor. d). a realizării unei armonii între aceste activităţi. -constată neconformităţile cu actele de autorizare. Instituţiile dreptului mediului. capabilă să afecteze şi să deterioreze echilibrul ecologic. . . Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” – înfiinţată prin HG nr. participarea la intervenţiile pentru eliminarea şi diminuarea efectelor poluării asupra factorilor de mediu. Este un organ de control cu statut specific. cît şi pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine. Dintre atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului putem enunţa: -autorizează activităţile cu impact asupra mediului. MEDIUL = noţiune fundamentală şi atotcuprinzătoare prin care se înţelege lumea vie şi cea neînsufleţită. precum şi la prevenirea poluărilor accidentale. 264/1991 ca instituţie publică cu personalitate juridică. aproape tot ce înconjoară omul. Dintre atribuţiile Administraţiei putem aminti: de gestionarea. b). . asumate de procesul de aderare la UE.prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalităţi pentru sancţionarea abaterilor de la regulile de desfăşurare a activităţii în Delta Dunării. este încadrat pe funcţia de comisar. colaborează cu unităţile de poliţie şi/sau jandarmerie la contatarea faptelor care constituie infracţiuni. Garda de Mediu – înfiinţată prin HG nr.cunoaşterea capacităţii productive şi dimensionarea exploatării resurselor din Delta Dunării în limitele ecologice admisibile.stabilirea modului de circulaţie şi acces în Delta Dunării al bărcilor. poartă uniformă şi însemne distincte şi este dotat cu armament de serviciu.

.prezentarea de către titularul proiectului sau al activităţiia raportului privind studiul de impact asupra mediului. Evaluarea impactului asupra mediului în legislaţia românească.protecţia mediului are ca sarcină concretă.eliberarea sau respingerea motivată a acordului sau autorizaţiei. Autoritatea Teritorială pentru Protecţia Mediului. 3 din HG nr. protecţia diferitelor elemente componente ale mediului natural şi artificial. .protecţia mediului are ca sarcină generală descoperirea cauzelor şi surselor poluării. precum şi a lucrărilor suplimentare faţă de documentaţia de bază înscrise în acestea. Sarcina protecţiei mediului aparţine întregii societăţi şi se realizează în interesul întregii omeniri. Fazele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului sunt: .fiinţe umane. stabilirea modalităţilor de prevenire. însoţită de descrierea proiectului. a patrimoniului cultural sau a condiţiilor socio-economice. Autoritatea Teritorială pentru Protecţia Mediului analizează documentele depuse în vederea obţinerii acordului de mediu. Evaluarea impactului asupra mediului este o operaţiune de pregătire a documentaţiei privind fezabilitatea proiectului. 918/2002 “evaluarea impactului asupra mediului identifică. . . a sănătăţii populaţiei şio a riscului declanşării unor accidente sau avarii cu impact major asupra mediului. efectele directe şi indirecte ale proiectului asupra următorilor factori: .modul de încadrare în reglementările legale privind protecţia mediului. beneficiarul şi constructorul AU OBLIGAŢIA respectării stricte a acordului de mediu emis. . împreună cu titularul proiectului sau activităţii analizează scopul activităţii propuse şi stabileşte dacă proiectul sau activitatea poate fi reglementată pe linie de protecţie a mediului. menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pămînt. reducere şi înlăturare a efectelor poluării.încadrarea acţiunii propuse în tipurile de activităţi care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului. floră şi faună. Acestă fază cuprinde: 3 .interacţiunea dintre factorii menţionaţi mai sus. aer. Proiectantul. încadrează acţiunea propusă în tipurile de obiective şi activităţi care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului şi stabileşte competenţa de emitere a acesteia.măsurile de prevenire şi de protecţie a mediului să reprezinte un factor al oricărui proces economic al oricărui popor.posibilităţile de acceptare sau nu a proiectului sau activităţii. Pentru efectuarea “studiul de impact”. . AUTORIZAŢIA de MEDIU – actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile şi parametrii de funcţionare pentru activităţile existente şi pentru cele mai noi. potrivit prevederilor legale privind protecţia factorilor de mediu şi se solictă pentru fiecare investiţie în parte. . . integritatea mediului. . . Potrivit art. care produce o schimbare a sensului de evoluţie a calităţii mediului şi a ecosistemelor.bunuri materiale şi patrimoniu cultural.analiza scopului acţiunii propuse.nivelul de afectare a factorilor de mediu. Prin – IMPACT ASUPRA MEDIULUI = se înţelege orice efect direct sau indirect alunei activităţi umane desfăşurate într-o anumită zină. . climă şi peisaj. Obiectivele “studiului de impact” au în vedere: -modurile de amplasare a obiectivului în mediu. Aceasta este privită sub 2 aspecte şi anume: . STUDIUL de IMPACT = este un acord provizional ce anticipează apariţia efectelor complexe.aducerea la cunoştinţa publică a raportului. PROTECŢIA MEDIULUI = activitate umană ce are ca scop concret prevenirea poluării. ACORDUL de MEDIU = actul tehnico-juridic ce se emite în primă fază de proiectare a obiectivelor de investiţii.” . schimbare care poate afecta sănătatea omului. 5. generînd scenarii şi strategii de acţiune.întocmirea îndrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei făcute. .cererea. .analiza preliminară a raportului de către Autoritatea pentru Protecţia Mediului şi acceptarea sau dispunerea motivată a refacerii acestuia. descrie şi evaluează în mod corespunzător şi pentru fiecare caz. . -modificările posibile ce pot interveni în calitatea factorilor de mediu prin promovarea proiectului sau activităţii.decizia finală a autorităţii de mediu.sol. STUDIUL de IMPACT = este tehnica juridică obligatorie în vederea obţinerii autorizaţiei de mediu. pe baza acordului de mediu. apă.

alţi factori politici. Răspunderea contravenţională = forma de răspundere civilă cea mai frecvent întîlnită în situaţia nerespectării regulilor privitoare la protecţia factorilor naturali de mediu.obiectul. încercînd o restabilire a condiţiiloer anterioare producerii prejudiciului. sub o formă sau alta. Cererea de aord de mediu este obligatorie pentru investiţiile noi ca şi pentru modificarea celor existente.săvîrşirea unei fapte ilicite. .capacitatea delictuală a autorului în momentul săvîrşirii faptei ilicite. Contravenţia ecologică de mediu cuprinde: .fapta ilicită (constă în a face ceva ce nu este permis. Procedura de autorizare este publică.factorii decizionali. precum şi studiile de impact.consilierii. industrie. . Răspunderea este obiectivă. . de activităţi fără acord sau autorizaţie de mediu. .-etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului.culpa autorului faptei ilicite nu este necesar a fi dovedotă. CONTRAVENŢIA ECOLOGICĂ = fapta săvîrşită cu vinovăţie. ca valoare. . obligaţia poluatorului de a repara prejudiciul cautat şi de a reface cadrul natural deteriorat. . a populaţiei şi a turiştilor cu privire la existenţa în zonă de arii protejate şi monumente ale naturii. cuantumul ei fiind stabilit în funcţie de 4 . nr. Pentru a interveni răspunderea civilă în dreptul medioului. Putem aminti: . Sancţiunea ce se aplică pentru astfel de fapte este amenda contravenţională. .să fie patrimoniale. de un pericol social mai redus decît infracţiunea prin care se aduce atingere factorilor de mediu. turism. publicitatea ei fiind asigurată de Autoritatea pentru Protecţia Mediului. Prejudiciile ecologice pot fi cauzate factorilor naturali sau artificiali şi în funcţie de gravitatea lor se grupează în deteriorări ale mediului şi dezastre ecologice. 6. comercializarea de plante şi animale declarate monumente ale naturii. Problema răspunderii reparatorii pentru daune ecologice produse se soluţionează conform principiului “poluatorul plăteşte”. Metodologia privind aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu a fost aprobată prin ord.mass-media. Răspunderea civilă delictuală în dreptul mediului intervine în situaţia în care se întrunesc cumulativ următoarele condiţii: . indiferent de culpă şi solitară. . .neluarea măsurilor de interdicţi a accesului în zonele protejate a vehiculelor. Beneficiarii studiului de impact sunt: . . eliminarea deşeurilor şi a ambalajelor. Victima prejudiciului ecologic se apreciază că este mediul. deţinerea. Reprezintă suma de bani pe care contravenientul trebuie să o plătească (voluntar sau ilicit). . construcţii hidrotehnice. cu efecte ireversibile şi cu consecinţe greu de stabilit. dat fiind caracterul obiectiv al răspunderii civile de mediu. agrement. . prejudiciul trebuie să îndeplinească ca condiţii: . . . Răspunderea contravenţională în dreptul mediului. î cazulpluralităţii autorilor.desfăşurarea în zonele protejate. 860/sept 2002. al cărui cuantum se actualizează prin hotărîri de guvern. Activităţile pentru care este necesar acordul de mediu fac parte din domeniile: transporturi. obşteşti sau de altă natură. AMENDA CONTRAVENŢIONALĂ = sancţiunea cea mai frecvent utilizată pentru încălcarea normelor de drept al mediului prin fapte contravenţionale.specialiştii. publicul. se prevede prin Legea mediului. care va mediatiza proiectele şi activităţile pentru care se cere acord sau autorizaţie de mediu.neasigurarea de către autorităţile administrative publice locale a informaţiei agenţilor economici.să fie determinat ca întindere.subiectul. Răspunderea civilă = intervine atunci cînd prin fapta ilicită săvîrşită se cauzează un prejudiciu patrimonial.cauzarea unui prejudiciu (daună) ecologic. . . apărarea naţională. 7.existenţa unui raport de cauzalitate. energie. -etapa de analiză a calităţii raportului privind studiului de evaluare a impactului asupra impactului. -etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind rezultatul evaluării.vinovăţia (contravenientul poate acţiona ilicit cu intenţie sau din culpă). a acţiona într-un mod prohibit de normele juridice imperative din legislaţia mediului). de către administratorii acestora.culegerea.inul ministrului apelor şi protecţiei mediului.investitorii sau titularii de investiţie.să fie cert. . Deoarece evaluarea exactă a prejudiciului nu este [posibilă întotdeauna. Răspunderea civilă pentru prejudiciul ecologic. DAUNĂ ECOLOGICĂ = considerată ca fiind acea vătămare care aduce atingere tuturor factorilor de mediu. sport. ce trebuie reparat.

sancţiunile contravenţionale se execută sub formă de amendă contravenţională sau sancţiune de suspendare. Raportul dreptului mediului cuprnde: . Răspunderea penală – alături de celelalte forme ale răspunderii juridice specifice dreptului mediului este un mijloc represiv important pentru protecţia şi dezvoltarea mediului. Infracţiuni prin care se aduce atingere protecţiei resurselor naturale şi conservării biodiversităţii care. plantelor şi animalelor.conţinuul obiectul. Regimul ariilor protejate şi a monumentelor naturii – Regimul juridic de protecţie şi conservare a rezervaţiei biosferei Delta Dunării. Răspunderea penală se aplică ca ultimă măsură şi are ca sarcină protejarea relaţiilor sociale de mediu prin reprimarea infracţiunilor ecologioce. precum şi de persoana contravenientului. de împrejurările săvîrşirii faptei şi urmările ei. Pentru angajarea răspunderii penale în dreptul mediului. Infracţiunea ecologică este un element constitutiv al raportului de răspundere penală în dreptul mediului. . • anularea sau suspendarea autorizaţiei obţinută pe baza unor date sau informaţii false. produse destinate operaţiunilor de comerţ exterior. se înscrie în cadrul răspunderilor infracţionale. conservate sau distruse. b). Ca sancţiuni contravenţionale complementare avem: confiscarea sau sechestrarea unor bunuri ce au legătură cu fapta contravenţională şi care trec în proprietatea statului.infracţiuni de rezultat şi de pericol.gradul de pericol social al faptei. Răspunderea penală în dreptul mediului. Infracţiunea ecologică este acea faptă periculoasă ce constă în poluarea mediului (natural sau artificial). perturbarea activităţii de prevenire. În funcţie de pedepsele aplicabile infracţiunile ecologice pot fi: . infracţiunile sunt grupate în: a). -infracţiuni la regimul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizate. substanţe sau deşeuri toxice dacă nu se conformează dispoziţiilor cerute în acest sens. ce reprezintă o ameninţare a intereselor societăţii în domeniul protecţiiei mediului. pentru cei ce nu respectă regimul impus pentru diferite substanţe. plîngerea suspendă executarea iar hotărîtrea judecătorească este definitivă şi executorie. împotriva procesului-verbal de constatare şi aplicare a sancţiunii se poate face plîngere în termen de 30 de zile de la data comunicării actului. care se depune la organul din care face parte agentul constatator. fără plată. II. de natură a pune în pericol sănătatea oamenilor. • refuzul de acordare de aprobări sau licenţe de import pe timp de 2-10 ani pentru produse. săvîrşită cu vinovăţie. urmînd a se înainta judecătoriei pe a cărei rază teritorială s-a săvîrşit contravenţia. După natura lor. aplicarea sancţiunilor contravenţionale (pe baza procesului-verbal de constatare a contravenţiei). infracţiunea ecologică trebuie să aibă un pericol social ridicat şi să reprezinte o serioasă ameninţare a intereselor globale ale oamenilor. Răspunderea penală pentru încălcarea legislaţiei mediului. după caz. INFRACŢIUNEA ECOLOGICĂ = este fapta socialmente periculoasă. animalelor şi plantelor sau să proucă mari pagube economiei naţionale. Infracţiuni prin care se aduc atingeri activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului.subiectele ce pot fi active (persoane fizice sau persoane juridice). • suspendarea sau încetarea unor activităţi pe diferite perioade. retragere sau anulare a autorizaţiei de funcţionare. care la rîndul lor se grupează în: -infracţiuni cu privire la procedura de autorizare. desemnată sau reglementată şi gospodărită astfel încît să atingă unele obiective 5 . • 8.constatarea contravenţiilor ecologice. urmînd a fi valorificate. Principalele etape ale procedurii contravenţionale sunt: .infracţiuni de pericol calificat. 1. a vieţii şi sănătăţii oamenilor. După obiectul supus ocrotirii. reducere sau înlăturare a poluarii. la rîndul lor cuprind infracţiuni privind protecţia apelor şi ecosistemelor acvatice. • retragerea avizului pentru operaţiuni de comerţ exterior pentru o perioadă cuprinsă între 2 şi 10 ani. -infracţiuni la regimul îngrăsămintelor chimice şi pesticidelor. cu elemente naturale rare sau în procent ridicat. -infracţiuni la regimul substanţelor şi deşeurilor toxice şi periculoase. a bunurilor materiale. ARIA PROTEJATĂ = reprezintă zona delimitată geografic. . Special.

să gospodărească ecologic şi durabil suprafeţele pe care le deţin în calitate de proprietari şi care sunt declarate arii protejate sau monumente ale naturii. etc. de Urg. ce provin din locuri declarate monumente ale naturii. paleologice. . elemente şi formaţiuni biografice. c). concret şi fac parte din ariile protejate. specii de plante şi animale de importanţă ştiinţifică naturală. speologice sau de altă natură. cu valoare ecologică. .servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale. Monumentele naturii => cuprind specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispariţie.instituţii de cercetare. . speologice. maritime. Potrivit art.persoane fizice cu calitatea de custode. ornitologice. peisagistice. cascade). geologice.să nu disloce. nr. zonă în care există specii de plante şi animale sălbatice. . 6 . Există rezervaţii naturale forestiere. speologice. . necesită instituirea regimului de arie protejată. 236/2000. pentru ariile ce aparţin domeniului public şi nu necesită structuri ale administraţiei special constituite. . vor rămîne în proprietatea statului şi vor dobîndi regim de protecţie. fenomene geologice unice de interes ştiinţific sau peisagistic (peşteri.companii. . .organizaţii non-guvernamentale. Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie a bunurilor patrimoniului natural. .să respecte statutul suprafeţelor limitrofe ariilor protejate. . deţină sau să comercializeze animale declarate monumente ale naturii.muzee. de Urg. strict din partea statului. Constituirea ariilor protejate şi declararea de monumente ale naturii ocupă un loc important în cadrul modalităţilor. monumente ale naturii şi altele. Persoanele fizice şi juridice au următoarele atribuţii în ceea ce priveşte regimul juridic general al ariilor protejate: . Ele cuprind suprafeţe de teren sau de apă. deţină sau să comercializeze piese mineralogice. geografice. al mijloacelor de protecţie şi conservare a naturii. botanice. Categorii de arii protejate avem: a). .specifice de conservare.sa nu culeagă şi să nu comercializeze plante declarate monumente ale naturii. ce reprezintă subiect de studiu pentru cercetarea şi cunoaşterea ştiinţifică. Conform Ord. ştiinţifică sau culturală deosebită. cu excepţia celor prevăzute de lege. arbori seculari. chei. Ele desemnează un element natural individualizat. d). rezervaţii naturale şi ale biosferei. fiind interzise activităţile şi accesul omului. reprezentative. plante şi animale vii. Accesul publicului este permis însă.să nu captureze. culturi de microorganisme. se instituie un regim juridic diferenţial pentru categoriile de arii protejate stabilite la nivel naţional şi internaţional. ea cuprinde parcuri naţionale. aria protejată este definită ca fiind zona cu perimetrul legal stabilit ce are un regim special de ocrotire şi conservare. Ele sunt supuse unui regim de protecţie. Modul de constituire şi de administrare a ariilor protejate va lua în considerare interesele comunităţilor locale în scopulpăstrării practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse în beneficiul lor.să nu introducă în ţară. Parcurile naturale =>sunt supuse controlului statului. Toate suprafeţele terestre şi acvatice ce aparţin domeniului public şi care datorită valorii patrimoniului natural. nr.structuri ale administraţiei special constituite. fără acordul autorităţii centrale pentru protecţia mediului. destinate conservării unor medii de viaţă caracteristice. .autorităţi ale administraţiei locale. de învăţămînt. Ariile naturale protejate se evidenţiază în planurile naţionale şi în zonele de amenajare teritorială şi de urbanism.societăţi naţionale şi comerciale. . avînd limitestabilite ferm. . cu excepţia scopurilor ştiinţifice. Rezervaţiile ştiinţifice => cuprind ecosisteme deosebite. Rezervaţiile naturale => zone de o frumuseţe particulară ce cuprinde elemente sau specii animale sau vegetale ce posedă caracteristice unice. paleontologice. 236/2000 – administrarea ariilor protejate se face prin: .regii autonome. monumentelor naturii pe care s-au identificat elemente ce necesită a fi ocrotite. vînătoarea şi pescuitul sunt permise numai în anumite condiţii. ştiinţifice. zoologice.18 din Ord. b).

respectiv parcurile naţionale şi rezervaţiile. Prin lungimea şi volumul său de apă. PĂDURILE – reprezintă cel mai important stîlp de rezistenţă al sistemului ecologic. a stabilirii unor măsuri de gestionare şi dezvoltare durabilă a acestei resurse naturale. 1985 – care prevede 2 categorii de zone protejate. Regimul juridic general al Deltei Dunării este completat şi de prevederile documentelor internaţionale în materie (ratificate de ţara noastră). sociale şi economice. şi a adoptat pe plan intern numeroase legi şi alte legi normative. . Delta Dunării trebuie supusă unui regim de protecţie şi dezvoltare durabilă. dar care este şi foarte fragilă. inclusiv legislative. Pentru realizarea funcţiilor pădurii este necesar un ansamblu de mijloace de protecţie care să armonizeze sfera intereselor ecologice. Astfel. penale) menite să contribuie la asigurarea aplicării şi respectării sale. civile. 82/1993 – priveşte constituirea Rezervaţiei Deltei Dunării şi cuprinde dispoziţii referitoare la regimul general şi special de protecţie.Conferinţa Generală ONU de la Stockholm 1972 unde s-au adoptat Recomandările 37 – document internaţional ce reglementează protecţia ariilor şi monumentelor naturii. redresarea şi menţinerea echilibrului în zonă. În acest sens. pentru a cărui ocrotire trebuie să coopereze întreaga comunitate internaţională. Un rol important în cadrul mijlocelor de protecţie a fondului forestier îl ocupă categoria instrumentelor juridice. 82/1993 cuprinde şi un ansamblu de sancţiuni juridice (contravenţionale. au fost luate o serie de măsuri. Se cere guvernelor să-şi unească şi coordoneze eforturile pentru gospodărirea zonelor protejate. ştiinţifică şi peisagistică. vînătoarea. 2. Pe lîngă sistemul complex de protecţie şi conservare a Deltei Dunării.Convenţia asupra protecţiei naturii în Pacificul de Sud – 1976 recomandă crearea de zone protejate. avînd o importanţă existenţială în viaţa oricărui popor. regimul de administrare şi regimul sancţionator. 3. Ştiinţă şi Cultură de la Paris din 1972 s-a adoptat Convenţia privind patrimoniul cultural şi natural care şi-a propus să realizeze o reunificare şi reconciliere între patrimoniul cultural şi cel natural. parcuri şi rezervaţii naţionale în această zonă a glogului. dispoziţii legislative de interes mondial. O latură distinctă a protecţiei juridice a pădurilor o reprezintă ansamblul de norme juridice speciale privind apărarea acestora. Delta Dunării este o regiune de importanţă naţională şi internaţională. 137/1995 dispune că menţinerea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate şi de monumente ale naturii are drept scop. Cadrul legal general al ocrotirii şi dezvoltării pădurilor îl constituie Legea 26/1996 – CODUL SILVIC – protecţia pădurilor şi stabilirea regimului silvic. cultural şi natural iar Delta Dunării a fost înscrisă în 1991 pe lista patrimoniului mondial. fiind supusă poluării sub diferite forme dar şi unei explotări naţionale cu consecinţe negative. fiind declarată rezervaţie a biosferei. Dunărea este al II-lea fluviu din Europa şi unul dintre cele mai importante la nivel internaţional. Funcţiile multiple (ecologice. etc. conservarea unor habitate naturale. . precum şi alte legi aferente. prin Decretul nr 103/1990 s-a dispus oprirea lucrărilor de aplicare a programului de amenajare şi exploatare integrală a Deltei. Legea nr. Kuala Lumpur. Se evidenţiază 7 . ţara noastră a ratificat mai multe acte normative internaţionale care stabilesc principii şi orientări de conservare şi protejare a pădurilor şi de gestionare durabilă a acestora.Legea nr. Avînd calitatea recunoscută de patrimoniu natural mondial şi de zonă umedă de importanţă internaţională.Convenţia Bennelux în domeniul conservării naturii şi al protejării peisajelor din 1982 propune delimitarea şi acordarea unui statut special zonelor protejate transfrontaliere şi a zonelor importante pentru speciile migratoare. Regimul juridic al organismelor modificate genetic. .Acordul Internaţional asupra pădurilor tropicale. ca factor de geneză. Geneva. protecţia plantelor şi animalelor.La Conferinţa ONU şi UNESCO pentru Educaţie. considerate componente ale patrimoniului universal. să încheie acorduri în domenii ca: schimbul de informaţii. în scopul menţinerii echilibrului ecologic. . a biodiversităţii. Delta Dunării a fost înscrisă şi pe lista aferentă Convenţiei asupra zonelor umede de la Ramsar/1972 prin care I s-a stabilit un regim naţional şi internaţional de protecţie şi conservare. conservare şi dezvoltare a fiinţie naţionale. În scopul opririi proceselor de degradare a Deltei Dunării şi a reconstrucţiei sale ecologice. 1983. Prin Decretul 187/1990 ţara noastră a aderat la Convenţia privind patrimoniul mondial. Legea nr. Regimul juridic al pădurilor (Codul Silvic). a structurilor cu valoare ecologică.Convenţia asupra conservării naturii şi a resurselor naturale. Pe plan internaţional avem: . în scopul elaborării de studii ce cuprind măsuri pentru utilizarea raţională. reglamentări privind pescuitul. . sociale şi economice) ale pădurii presupun instituirea şi existenţa unor mijloace de protecţie adecvate ale acesteia.

e). c. . unităţile de poliţie şi jandarmerie. Pădurea este sursă de materie primă importantă.mijloace de protecţie împotriva poluării. în limita atribuţiilor ce le revin conform legii. .mijloace juridice specifice proprietăţii private. . servind deopotrivă pentru păşunat. pompieri.alte persoane fizice şi juridice. în funcţie de temeiul juridic ce le dă naştere (un drept real sau un drept de creanţă). a unităţilor de poliţie. consilii locale şi judeţene.25 ha constituită dintr-o asociaţie de arbori a cărei întindere reprezintă 30% din suprafaţa uscatului – în România reprezintă 27%. după FORMA PROPRIETĂŢII pădurii căreia îi serveşte avem: . . Aceste norme constituţionale. dar şi un factor cu rol deosebit în conservarea şi protejarea mediului.mijloace de protecţie împotrivabolilor şi dăunătorilor. Mijloacele juridice civile pot fi directe şi indirecte.mijloace de protecţie a fondului cinegetic şi piscicol. Paza pădurilor proprietate privată se asigură de către proprietarii acestora cu sprijinul organelor silvice. . jandarmerie. b. funcţiile ei fiind cele ce o impun în grija ocrotitorilor naturii şi în afecţiunea caldă a omului.normele juridice referitoare la paza pădurilor. îşi găsesc consacrare legislativă expresă şi specială. vînătoare şi agrement. unităţile MAN. c). formaţiile civile de pompieri. în raport cu FUNCŢIILE pe care le îndeplinesc pădurile avem: .mijloace juridice specifice proprietăţii publice. ea însăşi are nevoie de protecţie. -mijloace juridice de protecţie calitativă a pădurilor.mijloace juridice de drept penal. 137 din Constituţie. b). Mijloace juridice silvice. Acestea sunt reprezentate de normele juridice speciale conţinute de Legea nr. .mijloace juridice ce servesc protecţiei pădurii cu funcţii mixte.mijloace juridice de drept constituţional.Regia Naţională a Pădurilor. Mijloace de drept civil. Acţiunea în revendicare=> acţiune reală aflată la îndemîna proprietarului unui bun aflat în posesia nelegitimă a altei persoane – este cel mai bun mijloc civil de apărare a proprietăţii. . d). 26/1996 şi de alte legi speciale în materie. . Mijloacele juridice de protecţie a pădurilor sînt reprezentate de: a. PĂDUREA = element al fondului forestier naţional ce reprezintă terenul ocupat cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă mai mare de 0.mijloace juridice ce servesc protecţiei pădurii cu funcţii speciale de protecţie.prefecţii. Aceasta se asigură şi exercită conform Codului Silvic de către Regia Naţională a Pădurilor. în funcţie de NATURA NORMEI JURIDICE avem: . al cărei conţinut este complex. Pentru ca pădurea să protejeze.mijloace juridice cu caracter reparator-represiv. eaasigură resursele cele mai mari de apă. . . . f). 41 şi art. precum şi de caracterul dispoziţiei incidente.mijloace juridice de dreptul muncii. Funcţiile pădurii sunt atît economice cît şi sociale şi ecologice. . produce oxigenul necesar vieţii şi purifică aerul. Pădurea este o adevărată barieră impotriva aridizării climatului. din analiza scopului concret şi domeniul vizat prin reglementare avem: . .mijloace juridice cu caracter general. în funcţie de CARACTERUL mijloacelor ce realizează protecţia juridică: . în privinţa pădurilor. în SCOPUL urmărit prin instituirea lor avem: -mijloace juridice de protecţie cantitativă a pădurilor.mijloace juridice destinate protecţiei pădurii.personalul propriu al Regiei Naţionale a Pădurilor. diferă în funcţie de calitatea subiectului de drept căruia îi revine.mijloace de protecţie împotriva tăierilor iraţionale.mijloace juridice cu caracter preventiv. în general. prefecţi. 8 . . Paza pădurilor este realizată de urmăyoarele subiecte de drept conform Codului Silvic: . Natura juridică a obligaţiei de pază. Mijloacele juridice de protecţie a pădurilor se clasifică după: a). -Codul Silvic.mijloace juridice de drept administrativ. Mijloace de drept constituţional reprezentate de: -normele constituţionale din art. consiliile judeţene şi locale.

Pe plan internaţional regulile adoptate în materie se împart în: . fapt ce impune cu necesitate o cooperare internaţională pe bază de convenţii. gazare. Contigenarea = este una din tehnicile cele mai perfecţioniste de gestionare a speciilor de floră şi faună constînd în stabilirea predeterminată a numărului de specimene care pot fi prelevate. Poluarea atmosferei a făcut la început doar obiectul jurisprudenţei. ce ttrebuie protejat prin toate mijloacele. sub auspiciile PNUE. oglinzi. un anumit număr de dispoziţii este comun şi animalelor vizate. ci şi în cadrul ecosistemelor. la 13 dec. . Poluarea aerului datorată creşterii concentraţiei unor constituenţi normali ai atmosferei sau unor compuşi străini (elemente radioactive. datorită gradului mai ridicat de pericol social pe care îl reprezintă unele fapte. . O convenţie europeană referitoare la protecţia animalelor în transportul internaţional a fost adoptată la Paris. Convenţia pentru protejarea focilor în apele Pacificului septentrional. folosite ca momeală. Datorită faptului că poluarea nu cunoaşte graniţe politico-administrative. e. 9 .reglementările să se bazeze pe principiul prevenirii. afumare. surse luminoase artificiale. 2 din Convenţia de la Canberra (20 mai 1920) privind conservarea florei şi faunei Antarcticii. incluzînd şi stratul de ozon”.Convenţia privind dreptul mării. păsări vii orbite sau mutilate. exploziv. Instrumentul juridic ce cuprinde cele mai bune soluţii pentru problemele pe care le ridică conservarea speciilor sălbatice este Acordul ASEAN din 9 iulie 1985.d. ATMOSFERA = reprezintă stratul de aer din jurul Pămîntului. groapă. dezrădăcinarea intenţionată a plantelor strict protejate şi prevede interzicerea distrugerii speciilor din fauna sălbatică strict protejată. fie că sunt sălbatice. Aerul este un element natural important al mediului. fie că sunt domestice. semnată la Washington. Primele reglementări internaţionale care au formulat principii referitoare la protecţia atmosferei împotriva poluării au fost adoptate între 1968-1971. O anexă specială enumeră mijloacele şi metodele de vînătoare şi alte forme de exploatare interzise separat: -pentru mamifere = capcană. de la Montego Bay din 1982 => pe baza unor principii se stabileşte un program naţional şi internaţional pentru reducerea poluării atmosferice şi transatmosferice. urmată de Protocolul de la Montreal din 1987. calificate altfel decît infracţiuni. ea reprezintă un fenomen global. avînd ca habitat Antarctica. indispensabil vieţii şi sănătăţii oamenilor. 4. prevede restricţii privind vînătoarea de foci şi conservarea populaţiei acestei specii în Atlanticul de Nord-Est. 141/1999. otrăvuri şi momeli otravite. etc. Convenţia de la Berna din 1979 – interzice culegerea. precum şi de repartiţia acestei cantităţi printre speciile care pot fi explorate.reguli regionale. iar Acordul dintre Canada şi Norvegia. etc) impune perfecţionarea regimului juridic de protejare a acestuia prin reglementări în materie. 1957 prevede măsuri restrictive privind vînarea focilor în Atlanticul de Nord-Est. iar protocolul se referă la substanţele ce epuizează stratul de ozon şi la limitarea lor. faunei şi florei. . . de vîrsta şi de sexul lor.reguli cu vocaţie universală. 2 alin.Rezoluţia CE din 1986 – a stabilit regulile fundamentale ale protecţiei atmosferei cum ar fi: legislaţiile naţionale să prevadă obligaţia reducerii poluării. din 1985. care enunţă principiile conservării speciilor sălbatice. adunarea. prevedea cooperarea sistematică şi juridică între state. Protecţia atmosferei în dreptul internaţional. Mijloace de drept penal – acestea presupun cea mai severă sancţiune în ce priveşte răspunderea juridică. ţinîndu-se cont. Alături de infracţiunile silvice menţionate de Codul Silvic sunt şi infracţiunile reglementate de Legea nr. plase. etc. aplică acest sistem. atît sub aspect cantitativ cît şi calitativ. 5. Una dintre dispoziţiile cele mai perfecţioniste şi semnificative este reprezentat de textul art. tăierea. Mijloace de drept administrativ . -pentru păsări = ramuri înmuiate în clei. la 7 iulie 1918. 1968. Globalizarea concepţiilor a condus la prefigurarea gestionării speciilor sălbatice nu numai izolat.Convenţia-Cadru pentru protecţia stratului de ozon de la Viena. respectiv “masa de aer ce înconjoară suprafaţa terestră. Tratatul semnat la Oslo la 22 noie.în acestă categorie se încadrează normele juridice ce sancţionează faptele ilicice ce constituie contravenţii silvice. semnat la 15 iulie 1971. deşi ea nu se referă la animalele sălbatice decît în o parte din clauzele sale. Protecţia faunei sălbatice. . eventual.

etc.fenomene artificiale – datorită activităţilor umane. fiind folosită în alimentaţie. 10 . Se estimează că annual ajung în atmosferă sute şi mii de milioane de tone de astfel de poluanţi. La Copenhaga în 1992 s-au stabilit termene ferme pentru eliminarea unor astfel de gaze sau substanţe de către statele industrializate. .poluanţi primari – emişi direct din surse identificate sau identificabile. vieţii şi sănătăţii umane. bacteriologocă şi radioactivă. Poluarea apei a fost definită la Conferinţa internaţională privind poluarea apelor din Europa de la Geneva din 1961. ce o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire este posibilă înainte de a interveni alterarea”. activitatea ştiinţifică în domeniu. biologică sau bacteriologică a apei. Poluarea atmosferei se manifestă prin 2 forme şi anume: .  reducerea şi prevenirea poluării. substanţele radioactive. agricultură. ploi acide ce reprezintă un adevărat flagel pentru viaţa omului. industrie. emanaţii de gaze nocive. de natură a pune în pericol sănătatea umană şi sistemele ecologice”.poluarea industrială – cea mai amplă şi mai nocivă formă de poluare. se impune protecţia ei atît sub aspect cantitativ cît şi calitativ. de substanţe sau de energie cu consecinţe prejudiciabile. pulberile sub formă de cenuşa şi fum.poluarea produsă de autovehicule şi aeronave prin gazele de eşapament şi emisiile motoarelor de aviaţie. praf sau alte substanţe produse de erupţiile vulcanice. Datorită importanţei deosebite a apei pentru existenţa vieţii pe Pămînt.  schimburi de informaţii privind politicile naţionale. În Legea nr. servicii. . fluvii. peste limita admisibilă stabilită. La Convenţia-cadru protocolul este modificat printr-un Amendament adoptat de părţile contractante la Londra în 1990 prin care se stabileşte scurtarea termenului de reducere a producţiei şi consumului de gaze. etc. dezvoltarea urbanistică.  consultarea dintre statele poluante şi cele poluate. ca urmare a activităţii oamenilor. 171/1997 privind aprobarea planului de aprobare a planului de amenajare a teritoriului naţional. atmosferă. Poluarea atmosferică se poate produce de către 2 categorii de fenomene respectiv: . Poluarea apeioate fi voluntară sau accidentală.Convenţia privind poluarea atmosferică la lună distanţă de la Geneva din 1979 unde se consacră cîteva reguli cu valoare de principii ca:  protecţia omului şi a mediului împotriva poluării atmosferice. biologică. Principalii poluanţi ai atmosferei sunt poluanţii sulfurici. zgomote. Există 5 categorii de poluanţi de natură fizică. spaţii subterane. transport şi navigaţii.  elaborarea de politici şi strategii pentru combaterea poluanţilor atmosferici. defineşte poluarea apelor ca fiind “orice alterare fizică. apa este importantă pentru esenţa vieţii şi pentru înfăptuirea tuturor activităţilor umane. etc. are un impact negativ asupra mediului.  aplicarea unui program de supraveghere a transportului de poluanţi de lungă distanţă pe continentul european. minerali. etc. compuşii azotului. Poluarea aerului generează fenomene de subproducţie. ca fiind “modificarea directă sau indirectă a compoziţiei sau stării apei. depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţile umane. praful bacterian. Protecţia apei în dreptul internaţional. direct sau indirect. a plantelor şi a animalelor. . în funcţie de sursa lor: . poluanţii sonori. SMOGUL – este un amestec de diverşi poluanţi şi vapori de apă pe care aceştia îi condensează.Actul final al Convenţiei de la Helsinki din 1975 cuprinde prevederi referitoare la poluarea aerului. . chimică. 6.. astfel încît ea devine neadecvată utilizării”. Una dintre cele mai vechi reglementării internaţionale legate de poluarea apei este Codul Suediei din 1734. subnutriţie. carbonici. lacuri. la prevenirea poluării şi eliminarea efectelor ei. chimică. distrugere progresivă a stratului de ozon. vibraţii.poluanţi secundari. rîuri. etc..fenomene naturale – furtuni de nisip. APA acoperă o bună parte din suprafaţa Terrei => 97% ape sărate – mări şi oceane – şi doar 3% ape dulci – calote de gheaţă. Poluanţii din atmosferă se împart în 2 grupe mari. În Recomandarea Consiliului OCDE din 1974 se precizează că prin poluarese înţelege “introducerea de către om.

a). . cuprinde o serie de principii. Programul de aplicare al Agendei 21 elaborat în 1997 în cadrul Sesiunii Speciale ONU. În baza statutului Convenţiei. Deşi apele planetei constituie un tot unitar. . . a fundului mărilor şi oceanelor. resturi menajere şi industriale. Protecţia juridică a apelor continentale. . -poluarea prin substanţe lichide şi solide periculoase transportate de nave. . În cadrul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) de la Viena din 1989. de la Sofia din 1994 (România a ratificat în 1995). care au adus contribuţii esenţiale cu privire la protecţia apelor. a adoptat în 1980 o Rezoluţie. care impune riguroasa protecţie a resurselor de apă este Carta Europeană a Apei adoptată de Consiliul Europei în 1968 şi care cuprinde o serie de reguli şi principii care ulterior au primit consacrare juridică astfel: . Ca efect al constatării diversităţii regimurilor juridice de protecţie. reguli şi documente cu referire la necesitatea protejării şi gospodăririi raţionale a apelor din continentul european. consideră că prioncipalele forme de poluare a apelor sunt reprezentate de: -poluarea cu substanţe chimice şi hidrocarburi.Convenţia privind protecţia cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale.apa nu are frontiere. de la Strasbourg din 1973.apa este un patrimoniu comun al naţiunilor. o alocare echitabilă şi eficicace a apei şi promovarea conservării apei”. regimurile juridice de protecţie a lor variază în funcţie de categoria apelor ocrotite.Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şii utilizarea durabilă a Dunării. b).resursele de apă nu sunt inepuizabile. acest act introduce conceptul de “utilizare echitabilă şi raţională a unui bazin de drenaj internaţional”. Principiile aplicabile protecţiei şi managementului apelor proclamate de acest document au constituit punctul de plecare al altor documente adoptate la nivel internaţional în materie. 11 . În cadrul unor conferinţe regionale s-au adoptat o serie de declaraţii. a administrării şi gospodăririi lor judicioase. Actele juridice internaţionale. . de la Helsinki din 1992. sub forma tratatelor. prin deşeuri. a subsolului. s-a înfiinţat Comisia Internaţională pentru protecţia Dunării. Adunarea Generală ONU. în Documentul Final al Reuniunii.Convenţia relativă la protecţia Rinului contra poluării chimice din 1985. din 1977 a avut drept obiectiv gestionarea raţională a apelor de frontieră. Protecţia calităţii apelor pe plan internaţional include o vastă şi complexă activitate de cooperare şi colaborare. -poluarea rezultată din explorarea şi exploatarea solului. consacrată apei. prin care intervalul cuprins între 19801990 a fost proclamat “Deceniul internaţional pentru apă potabilă”.poluarea apei este interzisă. se face apel la necesitatea cooperării statelor pentru protecţia apelor transfrontaliere împotriva tuturor surselor de poluare şi a elaborării de convenţii-cadru în domeniu. -poluarea de origine atmosferică. -poluarea datorată exploatării navelor. se adresează ţărilor dezvoltate cărora le propune să recurgă la “punerea în aplicare graduală de politici orientate spre acoperirea preţului. . -poluarea prin ape uzate. convenţiilor sau organismelor internaţionale.  Carta Europeană a Apei adoptată în 1968 de CE.  Conferinţa ONU asupra apei de la Mar del Plata.Proiectul de Convenţie Europeană asupra protecţiei cursurilor de apă internaţionale împotriva poluării. încercîndu-se prin aceasta o mobilizare a tuturor statelor lumii pentru protecţia şi dezvoltarea acestor factori de mediu. etc.Primul document internaţional în materie.  Conferinţa de le Stockholm din 1972 unde s-a adoptat Declaraţia Reuniunii ce cuprinde un Plan de acţiune cu 5 Recomandări privind cooperarea internaţională în domeniul protecţiei apelor continentale împotriva poluării.calitatea apei trebuie prezervată.  Regulile de la Helsinki din 1966 este primul text în materie adoptat de ONU. Protecţia juridică a mărilor şi oceanelor. s-a impus necesitatea cooperării internaţionale în scopul prevenirii şi combaterii poluării apelor. Dintre convenţiile internaţionale încheiate în domeniul apelor amintim: .

Convenţia asupra platoului continental.Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave. prin care se încearcă coordonarea activităţilor statelor în cadrul conferinţelor şi organismelor internaţionale ce au loc în astfel de scopuri. Londra şi Washington.Convenţia internaţională asupra intervenţiei în marea liberă în caz de accidente cu hidrocarburi de la Bruxelles. Protejarea mediului marin se face în mare măsură cu ajutorul unor imstrumente juridice multilaterale. . din 1982. din 1958. Dintre reglementările internaţionale putem aminti: . globală. . din 1973 – are ca obiectiv conservarea mediului marin prin eliminarea completă a poluării internaţionale cu substanţe petroliere. .Convenţia referitoare la prevenirea poluării marine cauzate de operaţiuni de imersare efectuate de nave şi aeronave de la Oslo. din 1973. .Convenţia asupra creării unui fond internaţional de indemnizare pentru pagubele produse prin poluarea cu hidrocarburi din 1971.Cauzele poluării marine sunt diverse şi pot fi voluntare sau accidentale. ___***___ 12 . . a pus bazele adoptării măsurilor de prevenire a poluării mărilor cu petrol de la nave. . etc. în 1971. din 1969.Declaraţia Adunării Generale a ONU asupra principiilor privind fundul mărilor şi oceanelor. de la Londra. . din 1954 – este primul document internaţional consacrat exclusiv prevenirii poluării mării. limitele materiale ale răspunderii. încheiat între Moscova. de la Geneva unde se recunoaşte dreptul suveral a. . universale şi regionale. . de la Londra. cauzele exoneratoare de răspundere. statelor riverane de a-şi exporta resursele sale naturale fără să stînjenească navigaţia. dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale.Convenţia asupra răspunderii civile pentru prejudiciile datorate poluării cu hidrocarburi. din 1971. de la Montego Bay. din 1969reglementează dreptul victimelor de a fi despăgubite în aceste cazuri.. . responsabilitatea navei. Poluarea mediului marin a devenit o problemă universală. de la Londra. indiferent dacă poluarea are caracter regional sau mondial.Convenţia ONU privind dreptul mării.Convenţia asupra prevenirii poluării marine de origine telurică.Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării apelor mărilor prin hidrocarburi. din 1972.Tratatul privind interzicerea instalării unor arme nucleare şi al altor arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor.