Folosiţi-vă intuiţia Penney Peirce

Lucrarea, „Folosiţi-vă intuiţia” poate fi înţeleasă ca un ghid pentru dezvoltarea intuiţiei, oferind sugestii, tehnici, indicând paşii de urmat pentru a ne deschide cunoaşterii intuitive. Autoarea ne sfătuieşte să păstrăm un jurnal în care să notăm observaţii la diferite pasaje din carte, să medităm pentru a-i permite vocii sufletului să ni se adreseze direct, să intrăm în armonie cu trupul şi fiinţa sinceră din noi. Foarte interesantă este propunerea autoarei de a folosi scrierea directă, numită „scrisul sufletului”, care provine direct din sine fără a fi trecut prin filtrul raţiunii. Scrierea directă constă într-o stare de meditaţie, de relaxare, de limpezire a minţii şi de concentare aupra unei întrebări, apoi notarea fiecărui cuvânt care ne apare în câmpul minţii. Cartea oferă şansa de a dezvolta, a redescoperi, a antrena, a descătuşa, a cultiva, a spori intuiţia, pe care autoarea o numesşte ,, seva vieţii demult pierdută”. Sacrificăm în mod conştient ce ne dictează vocea lăuntrică şi facem ce se aşteaptă ceilalţi, alteori îi lăsăm pe ceilalţi să ia decizii şi să facă alegeri în locul nostru. Se poate vorbi de un mecanism de apărare prin deplasarea responsabilităţii spre un altul. Lucrarea este o pledoarie pentru libertate, detaşare, eliberarea minţii de constrângeri, condiţionări şi idei fixe, o întoarcere către fiinţa noastră; ne arată că reperele din viaţă trebuiesc căutate în noi şi nu în lumea exterioară. Mesajele pe care intuiţia ni le transmite indică drumul corect în tumultul evenimentelor, oferă limpezime în călătoria prin viaţă şi ne fac să înţelegem importanţa îngrijirii relaţiei cu sufletul nostru. Intuiţia e o cale de înţelegere a vieţii, include atât gândirea analitică a emisferei cerebrale stângi, cât şi emoţionalitatea emisferei drepte.

1

Procesul de dezvoltare a intuiţei este structurat în trei secţiuni. Prima fază a procesului cuprinde capitolele I-IV şi are în vedere eliberarea minţii, „crearea unei lentile curate” prin care să privim tot ce ni se întâmplă, pentru a vedea clar ce este nevoie să facem în diferite situaţii. Este necesar să ne eliberăm din tipare şi calapoduri şi să luăm calea noului, a necunoscutului. Chiar dacă acesta ne aruncă la început din zona de confort în zona de panică. Când ne lăsăm conduşi de raţiune, utilizăm doar un mic procentaj din capacitatea noastră de a cunoaşte; ne încătuşăm minte şi nu permitem pătrunderea cunoaşterii intuitive, a revelaţiei. A doua fază a dezvoltării intuiţiei, deci a 2-a secţiune a cărţii (capitolele V-VI) ne pregăteşte pentru a accesa informaţia subtilă, intuitivă. Ultima secţiune a cărţii (capitolele VII-X) ne arată cum să ne folosim cu succes intuiţia într-o diversitate de modalităţi. Primul capitol poartă numele „Recunoaşterea procesului intuitiv” ne indică modurile în care ne putem folosi intuiţia, incluzând exmple banale, de tipul: ne gândim la o persoană şi apoi constatăm că suntem sunaţi de aceasta; până la înţelegerea unor situaţii complexe, cum au fost marile revoluţii din diferite domenii ale ştiinţei. Autoarea ne oferă exemplul matematicianului Jacques Hadamard, care a aflat soluţia îndelung căutată, când a fost trezit de un zgomot. Mărturia matematicianului este un ecou al afirmaţiei lui Albert Einstein :,, Intelectul nu prea are ce căuta pe drumul descoperirii. În conştiinţă intervine un salt-numiţi-l intuiţie sau cum doriţi- şi soluţia apare, iar tu nu şti cum şi de ce.” Al doilea capitol, „Alegerea viziunii intuitive asupra lumii” vorbeşte depre impactul atitudinilor şi aşteptărilor noastre şi depre cum ne putem modifica realitatea cu ajutorul subconştientului şi supraconştientului. Atitudinea de aşteptare pozitivă, de încredere activează intuiţia, în timp ce o viziune negativă asupra vieţii o poate bloca şi generează contexte şi situaţii care să confirme perspectiva negativă. Este vorba de a alege conştient o atitudine inconştientă şi de a alege ce să devină real. Cele trei tipuri de conştiinţă sunt: • Supraconştientul (spiritul), acea parte care conţine scopul suprem, privirea lui Dumnezeu, ce conţine memoria tuturor acţiunilor întrprinse cu iubire, în armonie cu principiile universului. Aici îşi au originea talentele înnăscute. Locurile din trup unde se situează supraconştientul sunt inima, neocortexul cerebral şi cele patru chakre superioare.

2

Subconştientul sau corpul este depozitul amintirilor când am acţionat dintr-un instinct de supravieţuire, fără a înţelege situaţia şi nevăzând privirea lui Dumnezeu. Aceste fragmente din subconştient constituie nişte pete în câmpul nostru energetic, care în tradiţia religioasă orientală sunt cunoscute drept karmă. La nivelul trupului, subconştientul se concentrează în bulbul rahidian şi în creierul de reptilă, precum şi în cele trei chakre inferioare.

Conştientul (mintea) este sediul conştientizării, el dă sentimentul existenţei ca individ. Conştientul este situat la nivelul creierului.

Alegerea perspectivei subconştiente asupra vieţii ne face temători, defensivi şi izolaţi, în timp ce privind spre supraconştient putem alege să fim optimişti, împliniţi şi entuziaşti. Al treilea capitol vorbeşte despre cunoaşterea cunoaşterii mişcărilor sufletului, despre respectarea ciclului creaţiei. Sufletul coboară şi urcă în permanenţă. Ori de câte ori visăm cu ochii deschişi, conştiinţa balansează în tărâmul supraconştientului pentru a obţine informaţii noi, apoi coboară pe tărâmul materialului pentru a pune în aplicare viziunea. Ciclul creaţiei are trei faze: 1. creaţia începe cu spiritul (a fi) , a cărui inspiraţie coboară spre conştient sub formă de concepte şi planuri 2. din minte (a face) pleacă sub formă de motivaţie şi apare în corp ca rezultat 3. urcă din trup (a avea) sub forma împlinirii şi este resimţită în suflet împlinirii Capitolul al patrulea ne ajută să decodificăm blocajele subconştientului şi să transformăm negativitatea în înţelegere intuitivă prin trecerea de la confuzie, la limpezime. Al cincilea capitol vorbeşte de importanţa pregătirii conştiinţei pentru a ne dezvolta atenţia şi sensibilitatea faţă de informaţia subtilă. Modul în care ni se dezvăluie intuiţia nu depinde doar de pregătirea minţii, ci şi de coeziunea detaliilor din spaţiu: lumină, culori, sunete, toate trebuie adaptate pentru a stimula apariţia intuiţiei. După stabilirea armoniei dintre mediul înconjurător şi fiinţa noastră ne putem activa intuiţia. Autoarea vorbeşte de două stări complementare ale conştiinţei: „mintea masculină”- încordată şi orientată spre obiective şi „mintea feminină”- o stare de relaxare a conştiinţei, în care suntem împăcaţi cu noi, propice declanşării cunoaşterii intuitive. sub forma

3

Pentru a ne spori sensibilitatea este necesar să fim atenţi la tot ce ne înconjoară, mintea feminină preţuieşte fiecare lucru şi ne aduce într-o stare de generozitate şi recunoştiinţă. După ce am obţinut starea de relaxare şi sensibilitate, este momentul să medităm pentru a realiza unitatea trupminte- spirit. Acum trebuie să declanşăm din nou atenţia masculină pentru a ne concentra atenţia asupra centrului geometric al capului, locul unde mintea, trupul şi spiritul se unifică. Concentrarea în acest punct sporeşte energia şi înţelegerea. Al şaselea capitol ne arată cum putem accesa, descifra şi interpreta informaţiile pe care corpul ni le transmite. Când o alegere sau o acţiune este sigură pentru noi, simţim o senzaţie de destindere şi confort; dimpotrivă, când o acţiune este inadecvată, corpul transmite un mesaj de nelinişte şi încordare ce se traduce în dureri de stomac şi migrene. De ce este important să recunoaştem aceste semnale? Învăţând să avem încredere în reacţia corpului recunoaştem cele mai bune opţiuni pe care le avem. Capitolul şapte ne învaţă să avem încredere în puterea imaginaţiei, să pătrundem semnificaţiile simbolurilor, pe care subconştientul sau supraconştientul ni le transmit prin intermediul viselor, pentru că acestea cuprind mult mai mult decât realitatea artificială pe care o percepem în stare de veghe. Autoarea ne îndeamnă să nu privim experienţa nocturnă ca fiind ruptă de timpul zilei, ci să le împletim; să ne gândim ca la două activităţi intense, să învăţăm să ne programăm visele prin focalizarea atenţiei asupra lucrurilor pe care vrem să le trăim în experienţa nocturnă. O problemă de real interes dezbătută în acest capitol o reprezintă categoriile de vise: vise în care subconştientul scoate la suprafaţă probleme nerezolvate din timpul zilei, vise în care vizităm alte dimensiuni şi avem alte roluri, vise precognitive. Capitolul opt ne ajută să ne folosim intuiţia pentru a găsi călăuza supraconştientă pentru a obţine răspunsurile de care avem nevoie pentru noi, sau pentru apropiaţi. Capitolul nouă ne arată cum putem aplica intuiţia în viaţa obişnuită, pentru a optiza cominicarea cu ceilalţi, a prelucra rapid informaţiile şi a lua decizii. Lucrarea transmite îndemnul de a regăsi echilibrul interior, acea stare care ne face să ne simţim autentici, care ne vindecă durerile fizice sau emoţionale.

4

Bibliografie

Peirce, P., Folosiţi-vă intuiţia. Bucureşti: Ed. Teora, 2001

5