Documentatie bioremediere pentru examenul scris de Licenţă ISBE 2012 Cap. 2. Bioremedierea. pp.21-31.

In Malschi Dana, (2009), Biotehnologii si depoluarea sistemelor ecologice (Note de curs si aplicatii practice). Manual in format electronic, Editura Bioflux, Cluj-Napoca, ISBN 978-60692028-5-2, http://www.editura. bioflux.com.ro/carti-2009/ Cuprins: 1. Bioremedierea – definiţie 2. Avantajele bioremedierii 3. Tehnologii implicate in bioremediere. 3.1. Bioremedierea in situ (ISB) 3.2. Bioremedierea in situ accelerată 3.3. Atenuarea naturală monitorizată 4. Aplicarea bioremedierii 5. Bioremedierea hidrocarburilor clorurate • utilizarea compusului clorurat in calitate de acceptor de electron, • utilizarea compusului clorurat in calitate de donor de electron, • prin cometabolism 6. Bioremedierea ca afacere 7. Exemple de aplicare reuşita a bioremedierii. o Scurgerea de ţitei de la Bemidji, Minnesota o Efluentul de canalizare de la Cape Cod, Massachusetts o Solventi clorurati, New Jersey o Pesticide, Estuarul Golfului San Francisco o Chimicale agricole în zona centrală o Contaminare cu gazolină, Galloway New Jersey o Contaminare cu creosot, Pensacola, Florida 1. BIOREMEDIEREA – DEFINIŢIE O definiţie generală a termenului bioremediere este „utilizarea microorganismelor vii PENTRU A READUCE un obiect sau o zonă într-o condiţie în care nu este dăunătoare pentru plante sau animale" (Andrew Ball, 2002). Exemplu de bioremediere: tratarea biologică a apelor reziduale - apele de canalizare - prin utilizarea organismelor vii pentru a le readuce la situaţia originară. În ultimele decenii, termenul bioremediere este utilizat într-un mod mai specific, ce se reflectă prin cele două definiţii specifice (Atlas,1995; Cookson, 1995, citaţi de Andrew Ball, 2002): • Utilizarea de organisme vii o pentru a degrada poluanţii mediului sau o pentru a preveni poluarea, o în procesul de tratare a deşeurilor); • Aplicarea tratamentelor biologice pentru curăţirea de substanţe periculoase . 2. AVANTAJELE BIOREMEDIERII Procedeele biotehnologice de tratare a efluentilor toxici intră în competiţie cu metodele existente sub aspectul eficacitaţii şi eficienţei economice. Soluţionarea pe cale biotehnologică a problemelor, prin metodele de bioremediere, are avantajul că: • necesită un nivel moderat de capital de investiţie, • prezintă siguranţă pentru mediu,

• nu genereaza deşeuri şi • sunt autosustenabile. Metodele biotehnologice de tratare a deşeurilor toxice au rolul de a înlocui metodelor actuale de depozitare şi detoxificare a noilor compuşi xenobiotici (realizaţi de om). Este important însă să se limiteze generarea de deşeuri periculoase şi nepericuloase, precum şi să se utilizeze metodele de reciclare. Tabelul 1. Avantaje ale bioremedierii (Cookson 1995, citat de Andrew Ball, 2002 ) Alte câteva avantaje ale bioremedierii faţă de alte tehnologii. • Poate fi realizată pe sit („on site") • Eliminare permanentă a deşeurilor (limitarea problemelor de conformare) • Pozitivă din punct de vedere al acceptării publice • Perturbare minimă a sitului • Elimină costurile de transport şi pentru conformare • Poate fi combinată cu alte tehnologii de tratare Bioremedierea oferă, în multe cazuri, o soluţionare permanentă a problemei, şi este eficientă din punct de vedere al costurilor. Tabelul 2. Comparaţie intre costurile de bioremediere şi costurile metodelor tradiţionale utilizate în mod obişnuit pentru îndepărtarea poluanţilor (costurile sunt in USD/yard cubic) (Cookson, 1995 citat de Andrew Ball, 2002 ) Metoda Anul I Anul II Anul III Incinerare 530 Nu Nu Solidificare Ingropare Desorbţie termică Bioremediere 115 670 200 175 Nu Nu Nu 27 Nu Nu Nu 20

Bioremedierea ajută la reducerea costurilor pentru tratare prin : 1. Tratarea contaminării pe loc. 2. Profitarea de procese naturale. 3. Reducerea perturbării mediului. 1. Tratarea contaminării pe loc. Cea mai mare parte a costului este asociată cu tehnologiile tradiţionale de curăţire legate de îndepărtarea fizică şi depozitarea solurilor contaminate. Întrucât bioremedierea poate fi realizată pe loc („in situ") prin adăugarea de nutrienţi la solurile contaminate, aceasta nu determină costuri de îndepărtare - depozitare. 2. Profitarea de procese naturale. La unele situri, procesele microbiene naturale pot îndepărta contaminanţii prezenţi, chiar fară intervenţia omului. În astfel de cazuri unde bioremedierea (atenuarea naturală a poluării ) este adecvată, se pot realiza reduceri substanţiale ale costurilor. 3.Reducerea perturbării mediului. Bioremedierea reduce la minimum perturbarea sitului comparativ cu tehnologiile conventionale, costurile pentru post-tratare putând fi substanţial diminuate. • Bioremedierea este in general mai eficientă din punct de vedere al costurilor decât cele două metode care sunt larg utilizate, respectiv îngroparea sau incinerarea. 4. TEHNOLOGII IMPLICATE IN BIOREMEDIERE.

Aceasta măreşte viteza proceselor naturale de remediere. • Unii contaminanţi sunt degradaţi pe cale aerobă . care pot fi indigene în zona respectivă sau pot fi introduse. Bioremedierea in situ (ISB)  2. Bioremedierea in situ ISB poate fi clasificată în funcţie de metabolism sau în funcţie de gradul de intervenţie umană . naturale sau introduse. prin adaosuri de nutrienţi. bacterii sau fungi. Biodegradarea constă în ruperea sau fragmentarea unui compus sau a unei substanţe realizată de către organisme vii. BIOREMEDIEREA IN SITU ACCELERATĂ . Biostimularea. Biorestaurarea . Cele două tipuri de metabolism sunt metabolismul aerob şi metabolismul anaerob. hidrocarburi petroliere.  2.(de exemplu hidrocarburile petroliere) • alţii pe cale anaerobă (de exemplu. tetraclorura de carbon). • Fiecare tratament de bioremediere este specific în functie de sit.sunt adăugate organisme vii specifice pe un sit sau pe un material pentru a realiza un anumit efect de bioremediere dorit. Prin bioamplificare (bioaugmentation) . cât şi pe cale anaerobă (de exemplu. tricloretena). Tipul de metabolism pentru un anumit sistem ISB va fi stabilit ca ţintă în funcţie de tipul de contaminanţi care trebuiesc distruşi. • Tehnologia a fost dezvoltată ca fiind mai puţin costisitoare. • în timp ce alţi contaminanţi pot fi biodegradaţi atât pe cale aerobă. • riscuri mai mici pentru muncitorii de pe sit • costuri mai scăzute pentru instalaţii şi operare. Tehnologia utilizată pentru tratarea unui sit poluat este dependentă de sit şi de poluant. • Diferitele tratamente de bioremediere pot să fie:  1.Termenii specifici utilizaţi pentru a descrie activitatea microorganismelor şi căile prin care ele sunt utilizate în tehnologiile de bioremediere sunt: Biodegradarea.restaurarea stării originare sau a unei stări apropiate de cea originară prin utilizarea de microorganisme vii. Atenuarea naturală monitorizată  1. BIOREMEDIEREA IN SITU (ISB) Bioremedierea in situ este utilizarea de microorganisme pentru a degrada contaminanţii pe loc („in situ") în scopul producerii unor compuşi finali nepericuloşi. mai eficientă faţă de metodele standard de pompare şi tratare utilizate pentru depoluarea acviferelor şi a solurilor contaminate cu solventi cloruraţi. Bioremedierea in situ accelerată  3. inginerie sau alte lucrări de pregătire a unei zone. Biostimularea este tehnologia care îmbunătăţeşte populaţiile de microorganisme. Biorestaurarea. • Bioremedierea „in situ" este aplicată pentru degradarea contaminanţilor în soluri şi în ape subterane. nitraţi şi metale toxice. • Bioremedierea in situ ISB are avantaje cum ar fi : • distrugerea completă a contaminanţilor. explozibili. Bioamplificarea.

 Bioremedierea „in situ" accelerată este utilizată acolo unde se doreşte o creştere a vitezei de biotransformare a contaminantului. Bioremedierea „in situ" aerobă poate să necesite doar un adaos de oxigen. prin aceasta. O componentă a atenuării naturale este utilizarea microorganismelor indigene pentru a degrada contaminanţii implicaţi. 3. Modelul de transport poate fi apoi redefinit pentru a obţine predicţii mai bune.  Implementarea atenuării naturale presupune o bună cunoaştere a sitului si o monitorizare pe termen lung. însă se pot introduce in acvifer şi culturi îmbogăţite de bacterii (din alte situri) care sunt deosebit de eficiente în degradarea unui anumit contaminant ( bioamplificare) . Aceste informaţii pot fi apoi utilizate pentru a elabora un model predictiv de transport pentru prevedea pericolul poluării şi când contaminanţii vor afecta receptorii vizaţi. această diminuare a riscului realizându-se prin următoarele trei căi: 1.  Tipul de amendament necesar depinde de metabolismul ţintă şi de contaminantul urmărit. pe când cea anaerobă poate să necesite atât adaosul de donori de electroni (ex. se face prin adăugarea de substrat sau nutrienţi la un acvifer pentru a stimula creşterea unui consorţiu de bacterii. de lipsa donorilor sau acceptorilor de electroni. obţinerea unei biodegradări eficiente a contaminantului dizolvat şi absorbit. Bacteriile ţintă sunt indigene.  Procesele de atenuare naturala a poluarii se desfăşoară în mod normal pe toate siturile însă gradul de eficienţă al acestora este diferit şi depinde de tipurile şi concentraţiile de contaminanţi prezenţi şi de caracteristicile fizice. . cât şi de acceptori de electroni (ex. viteza putând fi limitată de lipsa nutrienţilor necesari. Contaminantul poate fi convertit într-o formă lipsită de toxicitate prin procese distructive: biodegradarea sau transformări abiotice. chimice şi biologice ale solului şi ale apei subterane. ATENUAREA NATURALĂ MONITORIZATĂ  Atenuarea naturală monitorizată (bioremedierea intrinsecă) este o altă metodă de aplicare a bioremedierii “in situ”. Scopul urmărit in tehnologia de bioremediere „in situ" accelerată este de a creşte cantitatea de biomasă de microorganisme in interiorul acviferului contaminat şi. In special solvenţii cloruraţi necesită adesea adaos de substrat de carbon pentru a stimula declorurarea reducătoare.  Monitorizarea pe termen lung este utilizată pentru a evalua pericolul şi transportul contaminanţilor in comparaţie cu cele previzionate. fară intervenţia omului (fară adaosuri de nutrienţi). lactat. benzoat).  Procesele de atenuare naturală pot reduce riscul potenţial pe carel reprezintă contaminanţii sitului. sulfat).  Cunoaşterea sitului implică o caracterizare privind extinderea poluării si caracteristicile acviferului. nitrat.

• Posibilitate de aplicare pe întregul sit sau numai pe o parte a acestuia. aceştia ar putea fi uneori mai toxici sau mai mobili decât compusul parental. • Perturbare mai mica întrucât necesită puţine instalaţii de suprafaţă. • Durata necesară pentru tratarea prin bioremediere „in situ" a poluării situată sub suprafaţa solului poate să fie adesea. in mod normal. de concentraţiile contaminanţilor chimici. Nivelele de expunere potenţială pot fi reduse prin scăderea concentraţiilor (ca urmare a proceselor distructive sau prin diluţie şi dispersie). Limitări ale bioremedierii „in situ" • In funcţie de particularitatea sitului. dioxid de carbon. Astfel. de regulă. atenuarea naturală necesită. • Bioremedierea „in situ" accelerată poate realiza o tratare volumetrică. unii contaminanţi ar putea să nu fie complet transformaţi in compuşi inofensivi. in mod normal. de tratamentele „ex situ" şi un risc diminuat pentru expunerea fiinţelor umane la mediul contaminat. mai mică în cazul atenuării naturale decât la bioremedierea activă din cauza concentraţiei de bacterii care este mult mai mare în bioremedierea accelerată. Avantajele bioremedierii in situ • Contaminanţii pot fi complet transformaţi în substanţe total inofensive (ex. sondele de injecţie se pot colmata ca urmare a creşterii microbiene intense datorită adaosurilor de nutrienţti. • Aria zonei de tratare la utilizarea bioremedierii poate fi mai mare decât in cazul utilizării altor tehnologii de remediere. Bioremedierea “in situ” accelerată este. Avantaje ale atenuării naturale monitorizate: • generarea unui volum mai mic de deşeuri. echipamente şi manoperă. • Metalele grele şi concentratiile toxice de compuşi organici pot inhiba activitatea microorganismelor indigene. Mobilitatea şi biodisponibilitatea contaminantului pot fi reduse prin sorbţie pe particulele de sol sau de rocă. • Unii contaminanţi nu pot fi biodegradaţi (prezintă recalcitranţă la biodegradare). diminuarea potenţialului de transfer prin mediu a contaminanţilor asociaţi. donori sau/şi acceptori de electroni. Viteza de degradare a contaminantului este. apă. Bioremedierea „in situ" necesită.2. mai rapidă decât dacă se utilizează tehnologiile de pomparetratare. etan). altfel. iar viteza de biodegradare este proporţională cu cantitatea de biomasă. o populatie de microorganisme aclimatizate. o perioadă lungă de timp pentru a deveni completă. de regulă. Utilizarea pentru un anumit sit a bioremedierii ”in situ” accelerate sau a atenuării naturale depinde de însuşirile acviferului. prin care se tratează atât partea dizolvată cât şi cea sorbită a contaminantului. o soluţie mai rapidă dar necesită investiţii mai mari in materiale. ar rămâne inaccesibile. întrucât tratarea urmează mişcarea acviferului şi poate atinge zone care. 3. • Dacă in procesul de biotransformare se formează produşi intermediari. • Bioremedierea „in situ" accelerată este dificil de aplicat în acviferele cu permeabilitate scăzută întrucât transportul nutrientilor este limitat. • Bioremedierea „in situ" costă adesea mai puţin decât alte optiuni de remediere. • Dacă este aplicată în mod inadecvat. de scopul proiectului de remediere şi de aspectele economice ale fiecărei opţiuni. in funcţie de . care nu pot fi dezvoltate pentru deşeurile recente sau pentru compuşii recalcitranti.

Bacteriile pot fi adaptate sau modificate pentru a produce anumite enzime care metabolizează componentele deşeurilor industriale care sunt toxice pentru alte vieţuitoare şi de asemenea. APLICAREA BIOREMEDIERII Expansiunea rapidă şi complexitatea crescândă a industriei chimice din secolul trecut şi. BIOREMEDIEREA HIDROCARBURILOR CLORURATE Hidrocarburile clorurate reprezintă unul din grupele cele mai comune de compuşi care necesită tehnologii de bioremediere. Dacă managementul deşeurilor însuşi este o industrie de sine stătătoare bine definită. deteriorarea progresivă a habitatelor acvatice şi a pădurilor de conifere din nord-estul SUA. • Poate fi utilizată in combinaţie cu alte măsuri de remediere (activă). poluarea pe scară largă a fluviului Rin. • Poate fi necesară asigurarea unui control institutionalizat pentru protectia pe termen lung. • Costuri de remediere mai scăzute decât cele legate de remedierea activă. 4. În acelaşi timp. • Toxicitatea produşilor de transformare poate fi mai mare decât a compusului parental. genetica şi enzimologia pot foarte bine să o desăvârşească prin experienţa de inginerie existentă în aceste domenii.) şi publicitatea masivă pe tema problemelor de mediu care au urmat acestora au scos puternic în lumină şi au adus în conştiinta publică potenţialele rezultate pe termen lung ale dezastrelor. • Există posibilitatea unei migrări continue a contaminantului şi a transferului său prin mediu. • Sunt necesare eforturi mai mari in educaţia şi pregătirea publicului pentru a câştiga acceptarea acestuia pentru atenuarea naturală monitorizată. bioremedierea prezintă oportunităţi pentru detoxificarea unui domeniu întreg de efluenţi industriali. . Dezavantaje ale atenuării naturale monitorizate • Poate necesita o perioadă mai lungă de timp pentru realizarea obiectivelor de remediere. sau în completarea acestora.utilizarea compusului clorurat in calitate de acceptor de electron. se pot elabora noi căi de biodegradare a diferitelor deşeuri. a avut ca rezultat o cantitate crescândă şi o complexitate tot mai mare a deşeurilor toxice efluente. • Astfel se poate concluziona că bioremedierea se poate aplica la un domeniu larg de deşeuri chimice. în special în ultimii treizeci de ani. in comparaţie cu remedierea activă.condiţiile sitului şi de obiectivele de decontaminare. cu impact negativ asupra eficacităţii remedierii. • Studierea şi caracterizarea sitului poate fi mai complexă şi mai costisitoare. dezastrul de la Union-Carbide (Dow) Rhopal. Implicaţiile incidentelor majore de poluare (ca de exemplu pata de petrol Exxon Valdez. • In general. Hidrocarburile clorurate pot fi supuse biotransformării prin trei mecanisme: 1. • Condiţiile hidrologice şi geochimice care fac posibilă atenuarea naturală. 5. va fi necesară o perioadă lungă de monitorizare. se pot modifica in timp. Companiile industriale au devenit mai atente la presiunea reglementărilor politice. Chiar admiţând că politicile de mediu vor face eforturi continue în direcţia aplicării presiunilor asupra industriei pentru a reduce producţia de deşeuri toxice. Canada şi o parte din Europa sau scăpările de materiale radioactive în accidentul de la Cernobîl etc. din fericire. sociale şi de mediu pentru a preveni deversarea efluenţilor în mediul înconjurător. ceea ce ar putea produce o remobilizare a contaminanţilor stabilizaţi anterior. autorităţile în reglementare au acordat o atenţie mai mare problemelor de poluare a mediului.

se referă de obicei la donorul de electron. Substratul primar. la bioremedierea “in situ" accelerată). sau din introducerea intenţionată de carbon organic in interiorul acviferului (de ex. de asemenea. Declorurarea directă este de obicei asociată cu hidrocarbura clorurată. sau 3. Reactii ca donor de electron În această situa tie sursa.reducătoare şi • in condiţii sulfat-reducătoare şi metanogene (acestea realizează cele mai mari viteze de biodegradare a hidrocarburilor alifatice clorurate ). clorura de vinil.2-dicloretan) sunt mai favorabili pentru a se supune acestui mod de biotransformare. Utilizarea compuşilor cloruraţi ca acceptori de electroni a fost demonstrată • in condiţii nitrat. BIOREMEDIEREA CA AFACERE În ultimii ani. 1. Această modalitate de biotransformare • realizează dehalogenearea reductivă şi • necesită o sursă adecvată de carbon (donor de electron) pentru creşterea microbiană. hidrocarbura clorurată este utilizată in calitate de substrat primar (donor de electron) şi microorganismul obţine energia şi carbonul organic din această hidrocarbură clorurată . 2. sau 1. declorurarea reducătoare este procesul prin care un atom de clor este îndepărtat din compusul clorurat şi este înlocuit cu un atom de hidrogen. Reacţii ca acceptor de electron Hidrocarburile clorurate pot fi utilizate in calitate de acceptor de electron.2. • Biotransformarea compusului clorurat poate să fie în acelaşi timp inhibitoare/vătămătoare pentru microorganisme. „declorurare directă" şi „substrat primar". . • Microorganismele nu obţin nici un beneficiu cunoscut din degradarea compusului clorurat. În general. 6. Existenţa unor astfel de companii a devenit acum justificată din punct de vedere economic • datorită creşterii explozive a costurilor tehnologiilor traditionale de tratare. degradarea este catalizată de o enzimă sau cofactor. contaminarea însoţitoare cu hidrocarburi petroliere). DCE.şi fier . • Aceasta se poate realiza in condiţii aerobe şi in anumite condiţii anaerobe. Cometabolismul este cel mai bine cunoscut pentru mediile aerobe. Pe un sit dat se pot realiza unul sau mai multe dintre aceste mecanisme. produsă de către organisme pentru alte scopuri. • Este de notat că hidrocarburile petroliere sunt biodegradate pe această cale deoarece ele pot fi utilizate in calitate de sursă organică de carbon. 3.prin cometabolism (reacţii care nu produc beneficiu microorganismelor). mai multe companii s-au hotărât să dezvolte şi să comercializeze tehnologiile de biodegradare . însă el se poate realiza şi în condiţii anaerobe. • Compuşii cloruraţi mai puţin oxidaţi (ex. care acţionează ca donor de electron.utilizarea compusului clorurat in calitate de donor de electron. Notă: Terminologia donor/acceptor de electron dă o descriere mai explicită. Cometabolism Atunci când o hidrocarbură alifatică hiperclorurată este biodegradată prin cometabolism. Carbonul donor de electron poate proveni din materia organică naturală . din surse antropogene (de ex. decăt termenii „dehalogenare reducătoare".

Microorganismele au fost aplicate cu succes şi pentru îndepărtarea scurgerilor de petrol de la Exxon Waldez. Utilizarea de microorganisme pentru bioremediere nu este limitată la detoxificarea compuşilor organici. Un exemplu de companie de bioremediere este Envirogen (NJ) care • a dezvoltat microorganisme ce degradează PCBs (policlorobifenili) şi care au o stabilitate şi o supravieţuire bună în populaţiile de organisme din sol. Studiile efectuate de U. Foarte curând apa din sol a leşiat unele substante toxice precum benzenul din solul saturat cu combustibil şi le-a transportat inspre zona rezidenţiala.. o scurgere masivă dintr-un depozit militar a deversat aproximativ 5920 m3 de kerosen. etc. o suburbie liniştită a oraşului. Măsurile imediate de recuperare şi izolare a scurgerii nu au putut să împiedice anumite pătrunderi in solul nisipos permeabil care a atins nivelul apei freatice. Tehnologia de bioremediere a devenit o soluţie pentru oprirea poluării prin scurgerea ape i s u b te ra n e c on ta mi n a te către zona rezidenţială .datorită rezistenţei crescânde a publicului faţă de unele tehnologii tradiţionale (începând de la cea de la Love Canal până la planurile incineratoarelor ENSCO din ultimii ani). Geological Survey (USGS) au arătat că microorganismele care sunt prezente în mod natural în sol au consumat in mod activ compuşii toxici derivaţi din combustibil transformându-i in dioxid de carbon lipsit de periculozitate. • a dezvoltat bacterii care există în mod natural şi care degradează tricloretilena (TCE) în prezenţa toluenului. la Charleston din Carolina de Sud. iar indepărtarea apei subterane contaminate nu rezolva sursa de contaminare. EXEMPLE DE APLICARE REUŞITA A BIOREMEDIERII • Scurgerea de kerosen din depozitul militar de la Charleston din Carolina de Sud. Prin 1985 contaminarea atinsese zona rezidenţială care a fost pusă in faţa unor probleme serioase de mediu. Un mare număr de astfel de companii poate fi găsit utilizând: căutare WEB şi un cuvânt cheie (cum ar fi „bioremediation"). Astfel bioremedierea apei de suprafaţă cu o contaminare semnificativă de metale grele poate fi realizată. In 1975. 7. aceste studii au • . În multe cazuri pot fi utilizate microorganisme selectate pentru a diminua to xicitatea cationilor metalelor grele (cum ar fi seleniul) prin convertirea lor în forme mai puţin toxice si mai puţin solubile. un solvent organic toxic care omoară multe alte microorganisme. care pot emulsiona petrolul în apă şi pot facilita astfel îndepărtarea petrolului. Unele specii de microorganisme pot utiliza petrolul ca sursă de hrană şi multe dintre acestea produc compuşi tensioactivi de suprafaţă. Mai mult.S. în Hanahan. solurilor . Indepărtarea solului contaminat era neaplicabilă din punct de vedere tehnic. Spre deosebire de surfactanţii chimici. • S-au utilizat . este reflectat în „bioremediere" care a devenit un cuvânt comun în managementul deşeurilor. emulsificatorul microbian este netoxic şi biodegradabil. Companiile care se specializează în bioremediere (=tehnologiile de biodegradare) trebuie să dezvolte o integrare viabilă a microbiologiei cu sistemele de inginerie. şi • datorită cerinţelor tot mai exigente ale reglementărilor.fertilizatori" pentru a mări viteza de creştere a populaţiei de bacterii indigene care pot degrada petrolul. Interesul mediului de afaceri comerciale în utilizarea microorganismelor pentru detoxificarea efluenţilor.

USGS studiind situl au constatat că substanţele toxice leşiate din ţiţeiul crud au fost degradate rapid de către populaţiile microbiene naturale. Datorită faptului că procesele lor metabolice sunt foarte adaptabile. New Jersey Solvenţii cloruraţi sunt contaminanţi foarte comuni în zona de nord-est puternic industrializată. cunoscut sub denumirea „The Toxic Substances Hydrology Program" au fost investigate sistematic cele mai importante CATEGORII DE DEŞEURI PE SITURI DIN STATELE UNITE. apa subterană contaminată a fost scoasă printr-o serie de puţuri de extracţie şi a inceput o activitate riguroasă de monitorizare a nivelelor de contaminare. La începutul anilor 1980 se cunoşteau puţine despre cum interacţionează deşeurile toxice cu hidrosfera. Compensation.. În imediata apropiere a galeriilor de infiltraţie (sursele de nutrienţi).aratat ca viteza biotransformărilor a putut fi mult mărită prin adaos de nutrienţti. Aceasta a fost primul şi cel mai bine documentat exemplu de bioremediere intrinsecă în care procesele microbiene care se desfaşoară în mod natural remediază apa subterană contaminată fără intervenţia omului. Astfel de transformări. New Jersey. • Solventi cloruraţi. Studiile sistematice pe o pată de efluent de canalizare la Rezervaţia Militară din Massachusetts (Otis Air Force Base) au condus la obţinerea pentru prima oară a unor date ale măsurătorilor de laborator şi de teren cu privire la rapiditatea cu care populaţiile microbiene naturale degradează poluarea cu nitraţi (denitrificare) într-un acvifer de mică adâncime. a fost posibil sa crească viteza de biodegradare şi protejarea zonei rezidenţiale de viitoarea contaminare. • Pesticide. In mod semnificativ s-a arătat că pata de contaminare a apei subterane şi-a oprit extinderea după numai câţiva ani întrucât viteza de degradare microbiană a egalat (a contrabalansat) viteza de leşiere a contaminantului. Geological Survey (USGS) să conducă un program pentru a rezolva această lipsă de cunoştinte. In faţa acestei probleme Congresul a mandatat pe U. Apa subterană care înainte conţinea mai mult de 5000 ppb toluen acum avea un nivel nedetectabil. Estuarul Golfului San Francisco Contaminarea cu pesticide a râurilor şi a fluviilor este un lucru întâlnit peste tot în Statele Unite. Bioremedierea s-a realizat! Succesul proiectului de bioremediere de la Hanahan a fost rezultatul multor ani de eforturi intense ale unui mare număr de oameni de ştiintă. Pe la sfârşitul anului 1993 contaminarea in zona rezidenţială a fost redusă cu 75%. • Efluentul de canalizare de la Cape Cod. microorganismele pot utiliza compuşii cloruraţi ca oxidanţi atunci când nu au la dispoziţie alţi oxidanţi.S.Superfund" (Comprehensive Environmental Response. În 1992 această teorie a fost pusă in practică de către oamenii de ştiinţă. and Liability Act). au fost pe larg documentate de către USGS la Pacatinny Arsenal. Una dintre principalele revelaţii ale acestui program a fost aceea că microorganismele din acviferele de mică adâncime diminuează periculozitatea şi transportul pentru aproape toate tipurile de substante toxice. Studiile de laborator şi de teren în Sacramento River şi în San Francisco Bay au arătat . rezultatele au fost chiar mai bune. Prin “stimularea” comunităţii microbiene naturale ca urmare a adaosului de nutrienţi. Au fost introduşi nutrienţi in solurile contaminate prin galerii de infiltrare. care pot duce la remedierea naturală a contaminării cu solvenţi a apei subterane. Massachusetts Depozitarea reziduurilor de canalizare în fose septice este o practică uzuală în Statele Unite. Această lipsă de cunoştinţe a presupus eforturi deosebite pentru remedierea mediului contaminat in cadrul noii legislaţii . • Scurgerea de ţitei de la Bemidji. Prin acest program. Minnesota În 1979 o conductă de transport ţiţei s-a spart şi a poluat acviferul de dedesubt.

(2009). 1998. Botnariuc.PRINCIPII. ISBN 978-60692028-5-2. Oros. Camelia Draghici.2005. • Chimicale agricole în zona centrală Chimicalele agricole afectează din punct de vedere chimic calitatea apei subterane în multe state din vestul mijlociu. urbane etc. conservarea şi dezvoltarea durabilă a ecosistemelor naturale. bazate pe cercetări fundamentale aprofundate şi de lungă durată asupra biodiversităţii. . 2005. 2001). silvice. p.129-133 Cap. (Cristea. 1994. 1982. de-a lungul ultimelor trei decenii. http://www. Stugren. Puia şi colab. fondatorii şcolii româneşti de ecologie aplicată la mediu dar şi cercetătorii sau practicienii contemporani au abordat cercetării sistemice integrate zonal şi global (Botnariuc 1976. Vădineanu. Pe suportul formării profesionale universitare şi de cercetare. 2003. Cluj-Napoca. Editura Bioflux. Aceste studii au contribuit la fundamentarea tehnică care a facut posibilă aplicarea bioremedierii la Hanahan. pentru a soluţiona • probleme practice de protecţie ambientală corelate cu productivitatea. Manual in format electronic. Rds. Transilvania Braşov. • probleme de management integrat a impactului de mediu în diferite activităţi economice poluante. Pensacola. Aceste studii au arătat că mulţi contaminanţi obişnuiţi cum ar fi erbicidul atrazin sunt degradaţi prin procese biologice (degradare microbiană) şi nebiologice (degradare fotolitică). 2002. Studiile din această zonă au evidentiat traseul fertilizatorilor cu azot şi a pesticidelor în apele subterane şi de suprafată. 1999. 2004. protecţiei mediului şi utilizării durabile a patrimoniului resurselor naturale sau antropizate.2004. Florida Creosotul şi fenolii cloruraţi au fost larg utilizaţi pentru tratarea lemnului în Statele Unite. V.efectele proceselor biologice şi nebiologice în degradarea pesticidelor utilizate în mod obişnuit cum ar fi molinat. Onaca. Pedrotti. 2006. Ed. Biotehnologii si depoluarea sistemelor ecologice (Note de curs si aplicatii practice). Contaminanţii spălaţi şi vehiculaţi în acvifer prin câteva iazuri au fost transportaţi în direcţia Golfului Pensacola. carbofuran şi metilparation. sincronizate la nivel european şi mondial. 5.ro/carti-2009/ RECONSTRUCŢIA ECOLOGICĂ . Galloway New Jersey Gazolina este probabil poluantul cel mai obişnuit al apei subterane în Statele Unite. Gafta. În România preocupările aplicative pentru recostrucţie ecologică. Dordea.pp. In. Cristea. Managementul deşeurilor. 2004. 2005. 2002. Malschi şi colab.2005. Fabian. NOI ORIENTĂRI. Munteanu şi colab. Bibliografie: ANDREW BALL. au constituit obiective importante ale institutelor de cercetare ştiinţifică şi de învăţământ superior. Vădineanu. • Contaminare cu creosot. thiobencarb. Coman. In Malschi Dana. PERSPECTIVE Consideratii generale. Principii. bioflux. Studiile efectuate pe acest sit au demonstrat degradarea microbiană rapidă a contaminanţtilor din gazolină şi au arătat importanţa acestor procese în zona nesaturată (zona de deasupra pânzei de apă) în degradarea contaminanţilor. Cristea 1993.com.). Malschi. Studiile pe acest sit au demonstrat că microorganismele se pot adapta la condiţii de substante chimice extrem de nocive şi că degradarea microbiană a restrâns migraţia petei de contaminare. Bioremedierea solurilor si apelor.100-105). Reconstrucţia ecologică. • Contaminare cu gazolină. Univ. agricole.editura. Fiţiu. Cap 5.

bazându-se pe însuşirile florei locale de a suporta condiţiile de mediu specifice zonei (Ziemiankowski. Experienţa acumulată în domeniu argumentează o serie de aspecte metodologice aplicabile în reconstrucţia ecologică pentru diferite situaţii (după Cristea (1993): . 1993. prin utilizarea unui complex de specii ierboase şi lemnoase.pentru fixarea şi înierbarea digurilor. Strîmbu. Cristea. Cristea. Pedrotti. Ele demonstrează că structurile ecocenotice viabile. cu bune rezultate. Ozunu. Efectul distructiv al factorilor perturbatori şi al dezastrelor ecologice asupra biocenozelor naturale sau antropizate. Funcţiile mediogene şi de reglaj ale fitocenozelor asigură reconstrucţia ecologică prin: fixarea reliefului antropic. aplicată pe substrate abiotice. 1960). zone verzi). 2002. materiale de descopertare si alte reziduuri rezultate din exploatari miniere si din alte activitati industriale. contaminate. atenuarea vitezei vântului. antierozional sau protectiv faţă de schimbările climatice şi tehnologice actuale şi de perspectivă. (Cristea 1990. halde de steril. diminuarea scurgerilor de suprafaţă. Teodosiu. refacerea microbiotei. reglajul pedogenezei şi protecţia solului. concomitentă cu • pedogeneza. Cristea (1993) accentuează că aceasta. taluzurilor drumurilor. 1997). humusului şi proprietăţilor solului. cultivarea . Drăgan-Bularda. 1983. modelul lor putând fi urmat cu succes în reconstrucţia ecologică aplicată zonal. colonizarea speciilor şi stabilizarea relaţiilor interspecifice favorabile productivităţii şi echilibrului biocenotic al noului ecosistem. 1993. 2000. care poate fi. Boboş. intercepţia precipitaţiilor şi reglajul hidric. (Cristea. biotopuri poluate. . formarea zoocenozelor şi conservărea faunei. prin măsuri care să aplice modelul de structură al fragmentelor de vegetaţie rămase de-a lungul apelor curgătoare (Spîrchez. reglajul microclimatului. 2004). impune reconstrucţia ecologică a zonei afectate sau denudate de vieţuitoare. Kiss. ogaşe).pentru pădurea de luncă. a eroziunii de profunzime (alunecări de teren.(Haiduc. parţial. sunt cele supuse selecţiei îndelungate în condiţiile biotopului particular. 1967). 1993. supusă la presiuni antropice îndelungate şi puternice. Cârstea. a depunerii de aluviuni etc. Considerând că reconstrucţia ecologică este un domeniu actual deosebit de important pentru asigurarea calităţii mediului şi precizând rolul fitocenologiei în reconstrucţia ecosistemelor.pentru terenurile degradate prin exploatările miniere care au fost reintegrate în circuitul ecologic şi economic. rupturilor de pantă etc. de schimbările climatice actuale etc. agricole etc. ravene. Şerbănescu.) precum şi • reconstrucţia ecosistemelor în urma distrugerii biocenozelor din zone afectate de dezastre naturale şi antropice. protective şi productive. de poluare şi disfuncţii tehnologice. după Cristea (1993). prin utilizarea combinaţiilor de specii spontane. operează cu metode tehnice şi biologice care pot asigura ecogeneza sau sucesiunea ecologică secundară. Gafta. . Pedrotti. 1981). îşi poate îndeplini „valenţele ecologice” pe baza documentaţia oferite de cercetările fitosociologice. în scop ambiental. Răuţă. . Reconstrucţia ecologică. agricol sau silvic. (Negulescu. apropiat de structura comunităţilor spontane (Marossz. 2005. eşecul înfiinţării culturilor forestiere de păduri monodominante şi simplificate structural. reconstruită ecologic.. Fekete. Ozunu. 2004. respectiv: • înfiinţarea fito şi zoo-cenozelor de pionierat. Gafta. Paşca. sanogenetic (parcuri. ). cu bune rezultate. • reconstrucţia fito şi zoocenotică. peisagistic.

Pe pantele mobile se instalează vegetaţie cu sistem radicular puternic ramificat de suprafaţă şi de adâncime. . corecte din punct de vedere ecologic şi economic avantajoase. – se realizează prin etape particulare de ecogeneză. pe substratul abiotic rezultat prin alterarea profundă a mediului natural. lacurilor de acumulare. Pedrotti. . Rumex cu Tussilago farfara. citaţi de Cristea. totodată. a autostrăzilor. 2 Arrhenatherum elatius. Pedrotti. alcătuite dintr-un număr mic de specii. de proprietăţile fizico-chimice ale materialului de bază (Cristea. Spre sud. prin realizarea iazurilor de decantare. de copertare şi fixare sau şi de utilizare a haldelor de steril în agricultură” (Cristea. Gafta.Zn.Distribuţia pe verticală a speciilor ce colonizează haldele de steril de la minele de cărbuni este în funcţie de temperatura materialului depus (23-57oC). Daucus carota. 5 Agrostis tenuis. „Studiile fitocenologice pot oferi o baza ştiinţifică în găsirea unor soluţii optime. . 2004). urmând nivelul cu bioforme terofile anuale (Vulpia. Pe substratele cu cărbune (care se încing la soare.Colonizarea vegetaţiei pe steril. Onaca. de la bază spre vârf se instalează : 1 Acer campestre. Sterilul. 1999). 8 Dianthus carthusianorum şi Festuca ovina (după Acheroz. se populează cu speciile-pionier. 7 Galium verum. iniţial abiotic. se instalează specii metalofite specializate • (pentru seleniu – o serie de Leguminoase. care rezistă la alunecările de teren. Spre nord. iar pe pantele nordice. Pedrotti.) (Fabian. precum şi curpenul de pădure . în urma diferitelor activităţi economice. justificabile într-o perspectivă pe termen lung (strategie care trebuie să caracterizeze orice investiţie umană în gestionarea ecosistemelor)” ( Cristea.Cu) este în funcţie de expoziţia pantei. 6 Deschampsia flexuosa. 1990). umede. trifoiul-Trifolium arvense). 4 Urtica dioica. • pentru zinc – specii calaminare etc. care au o mare amplitudine de toleranţă ecologică la variaţiile fatorilor ambientali. 6 Deschampsia flexuosa. în industria extractivă şi în construcţii. de variabilitatea ecotipică (biodiversitatea genetică) a speciilor componente. 2004). Reconstrucţia ecologică a haldelor de steril „presupune o stimulare şi dezvoltare a studiilor şi acţiunilor menite să armonizeze activitatea social-economică cu cerinţele marelui echilibru ecologic”. Gafta. Se formează asociaţii care fixează panta. Colonizarea şi fixarea reliefului antropic de către fitocenoze depinde de capacităţile adaptative ale comunităţilor de plante. barajelor. la bază fixându-se bioforme hemicriptofile (firuţa de livezi–Poa pratensis. 2004). etc. care însă presupune investiţii foarte mari. “Reintegrarea în peisaj şi în circuitul economic al acestor forme de micro. Tunica prolifica) şi nivelul cu bioforme camefile (iarba de şoaldină – Sedum acre). 1985.şi mezorelief se poate accelera prin ameliorarea condiţiilor edafice. Banasova.Distribuţia pe verticală a speciilor ce colonizează haldele de steril de la minele de metale neferoase (Pb. Gafta. Pe sterilul cu conţinut de metale. La instalarea acestei vegetaţii pe steril. de la bază spre vârf se instalează: 1 Acer campestre. 3 Luzula luzuloides. prin acumularea sterilului după extragerea minereului. concurenţa interspecifică este mică sau nulă.Clematis vitalba. 2 Arrhenatherum elatius. • pentru stronţiu – Graminee. cum sunt Rumex scutatum cu Galeopsis angustifolia. având peste 38oC) se instalează o vegetaţie termofilă şi xerofilă. 1988.

Studiul început din 1987 la iazul de decantare Anieş. încadrată la asociaţia Aegopodio–Alnetum glutinosae. magneziu etc. exploataţie de cărbune brun la zi. argumentele se referă la: toxicitatea sterilului. instalarea microbiocenozei şi afectează sănătatea populaţiei. datorită scurgerilor de suprafaţă ce antrenează mici cantităţi de sol. Drăgan-Bularda. Loess. Zn ce depăşesc valorile prevăzute de normative. la termocentrale şi alte activităţi industriale. Speciile pedoformatoare. Soluri tehnogene formate pe halde de steril miniere Studii de caz (după Kiss. rezultat din sterilul de la staţia de flotare a Exploatării Miniere Rodna (jud. Studiu de caz. Cele mai ridicate activităţi enzimatice si conţinut de N la 0-20 si 20-30 cm. arseniu. Structura fitocenozelor pioniere de pe terase păstrează fondul floristic al taluzelor (50-70%). S-a constatat că instalarea vegetaţiei se poate realiza în timp optim prin acoperirea cu un strat de minimum 10 cm de sol. Agropyro-Convolvuletum arvensis. Diversitatea specifică este superioară pe taluzuri faţă de terase. de gradul de intervenţie umană şi de expoziţie a terenului. tipul exploataţiei. In plantaţie mixtă. ceea ce devansează procesul de cenogeneză cu cel puţin două-trei decenii (Cristea. s-a instalat spontan o vegetaţie lemnoasă de arini. 1974). in haldă.0 m lăţime şi taluzuri de cca 2. Cu. la aspectul inestetic. 1993). cadmiu. Pentru declansarea fitocenogenezei. Silvostepa. Jurkov: Variante testate: • Recultivare 3 ani cu Arin negru (Alnus glutinosa) + Pin silvestru (Pinus silvestris) (Verbin.5-1 m lăţime. are un pH de 8.În sprijinul ideii de reconstrucţie economică. la necesitatea reintegrării lor în circuitul economic. 1978). sau 9 ani cu Pin silvestru (Pinus silvestris) (Keleberda. cu terase de 3.). Cresterea activitatii enzimatice in parcelele cu pin a fost apropiata de cea din solul cu lupin peren. sulf. acumulate la minele de cărbune. Aici s-au amenajat 11 nivele. cu selecţia impusă de biotop. având un strat de humus. pe fâşii de 0. pe voluminoasele halde de steril. de metale feroase şi neferoase. Cătină (Tamarix ramosissima) sau arin negru (Alnus glutinosa). Pe terase. au fost in ordine: parcele cu arin negru (zona de nodozităţi radiculare) > cu arin negru + pin silvestru > parcele cu pin silvestru. Pe terasele III şi IV acoperirea generală a taluzurilor (50-95%) este superioară teraselor (15-40%). 1. Fe. aduce un model pentru metodele tehnice şi biologice aplicate. (Keleberda. . haldele au devenit soluri primitive. Ucraina. Vegetaţia ierboasă. copertarea cu glii înierbate.8 4. La baza iazului. Sterilul este lipsit de substante organice. Aceste condiţii impiedică dezvoltarea spontană a vegetaţei. Fitocenozele prezintă stadii diferite de evoluţie. arinul a stimulat cresterea pinului. Iazul de decantare. în funcţie de vechimea nivelului. Mn. Recultivate cu arbori si arbusti timp de 9-14 ani. de sare. instalată pe taluzuri aparţine la 2 asociatii: Fuestuco rubrae– Agrostietum tenuis şi Agropyretum repentis (syn. vegetaţia. 1976). un continut de N si un potential enzimatic ridicat. Conţinutul de humus si de N total au crescut. Bistriţa Năsăud) a fost infiinţat în anul 1973. Schiţa tehnologiei aplicate. s-a efectuat consolidarea cu arocament la bază. uniform sau în “romburi” şi plantări cu Pinus nigra şi Robinia pseudacacia. 1990). Keleberda. • Recultivare cu arbori si arbuşti: 14 ani. • Recultivare 4 ani cu Salcâm (Robinia pseudacacia). Paşca. cu Pin silvestru (Pinus silvestris) sau 9 ani cu Salcâm (Robinia pseudacacia).5 şi conţine metalele grele Pb.5 m înălţime şi înclinaţie de 45-50 o. la pericolul alunecării reliefului antropic. (Textura haldei. în condiţii de umiditate crescută. instalarea vegetaţiei se face dinspre marginea internă spre cea externă.

Pinul silvestru. • Depozitare in gramezi (4 m inaltime) a solului descopertat . Makarova. Posibilitatea cresterii speciilor forestiere pe steril poate fi evaluata prin masurarea activităţtii catalazice. exploatatie de carbune brun la zi.81 ori. in parcele cu arin negru. exploatatie de cărbune la zi. Ucraina. Variante testate: • Recultivare 8 ani cu pin silvestru (Pinus silvestris) (Keleberda. Polifenoloxidaza si celelalte enzime au fost mai active in rizosfera speciilor cultivate. exploatatie de carbune brun la zi. Continutul de humus si de N total au crescut de 2. 4. Silvostepa. 1975). larice (Larix decidua). Lapta. 1. 3-4 ani. larice. Activitatile invertazica si fosfatazica din parcele recultivate cu pin. • Recultivare cu lupin peren. 1992). Loess. Eterevscaia si colab. evidentiind avantajul recultivării faţă de revegetarea spontană. mai puternic decat cea cu arin negru. 1988). Siberia centrala. Variante testate: • Recultivare 3 ani cu Lupin peren (Lupinus perennis) şi Arin negru (Alnus glutinosa). Dupa 4 ani. Activitatile enzimatice (invertazica. Revegetare spontana 3-15 ani. 2. salcie (Salix fragilis) sau sulfina (Melilotus officinalis) (Naprasnikova 1983. • Recultivare pe halde nivelate. mesteacanul plângator si stejarul pedunculat au crescut mai bine pe parcele ingrăşate cu lupin peren. Baidakov. salcii sau sulfina si parcele revegetate spontan 15 ani.salcii sau sulfina decat in cele cu vegetatie spontana. cu vârsta vegetatiei spontane instalate pe halde. s-au apropiat de valorile din sol nativ zonal. fiind in ordine: Lucerna>Sparceta>Pir >Obsiga >Vegetatia spontana.2. 1981. ureazica.95 ori. Danko. valorile activitatii ureazice si proteinazice. (Mihnovskaia. Copertarea haldelor nivelate cu . Recultivarea cu lupin peren măreşte fertilitatea solului tehnogen in timp scurt si. Efectul de rizosfera (raportul dintre numarul de microorganisme din solul rizosferic si cel din solul nerizosferic). larice. Zona forestiera centrala Ucraina Strijev. sparceta (Onobrychis viciifolia).87 ori. 1985. Stratul humic este mai bun in parcelele recultivate decat in cele revegetate spontan. proteinazica) si respiratia solului au crescut. • Revegetare spontană 23 ani (Mihnovskaia. 1976). pin silvestru. ca ingrasamant verde + arbori: pin banksian. (Naprasnikova. Recultivate cu pin (Pinus silvestris). Luturi nisipoase. 1973). au fost mai mari in parcelele cu lucerna decat in cele revegetate spontan. 3. 1987. mesteacan plângator (Betula verrucosa) si stejar pedunculat (Quercus pedunculata). (Keleberda. Luturi. (Keleberda. pir (Agropyron intermedium) sau obsiga (Bromus inermis). • Revegetare spontana 25 ani comparativ cu o cultivare 4 ani cu: lucerna (Medicago sativa). Activitatea proteinazica a fost mai mare in parcele recultivate cu pin. dar nu la nivelul din sol zonal. dar sub valorile din solul cernoziom zonal neafectat de minerit. Bazinul Nazarovo. activitatea enzimelor hidrolitice si oxido-reducatoare au fost mai mari in solurile tehnogene noi decât in solurile native zonale. Variante testate: • Fără copertare cu sol fertil. respectiv de 3. respectiv 1. pH ≈7. sulfina alba (Melilotus albus). Stepa nordica.3 ori in parecele cu lupin peren si de 1. 1985)..1989). cu trifoi rosu (Trifolium pratense). păiuş de livezi (Festuca pratensis).

Tratamente de fond cu calcar si faina fosforitica.3-0. acumularii aminoacizilor. Variante testate: • în taiga montana . Stepa. Siberia.7. 6. sunt cele mai eficiente in crearea de potential enzimatic pentru recultivare agricola. Stepa. 5.8-12 ani. Activitatea catalazica a crescut. Exploatatie de carbunela zi. dehidrogenazica. şisturi argiloase calcaroase-alcaline. incluziuni de carbune.1982. fata de halda martor. Revegetare spontana sau recultivare forestiera. proteinazica si fosfatazica.0 la1. (Naplecova si colab. Silvostepa.6–8. grosimea stratului humificat (de la 0. Silvostepa. Recultivate cu salcâm (Robinia pseudacacia). Are loc intensificarea respiratiei si activitatilor enzimatice (catalaza. Fertilizare diferita: N150P300K300. Exploatatie de carbune la zi.1986. accelereaza procesele pedogenetice . ureazica mai intense au fost in litiera parcelelor. proteinazica.. Activitatile catalazica si ureazica au fost la nivelul celor din solul native zonal (cernoziom levigat). 5-10 ani ( Snitko si colab.. 1982. Variante testate: Recopertate cu: a) loess 0. a descompunerii celulozei si gelatinei. • În silvostepa . Activitatile enzimatice (invertazica. Kuzbass..3. de 10 ori in parcele cu NPK+ gunoi de grajd 120t/ha .acest sol.7. Numarul si compozitia microflorei solurilor tehnogene se apropie de de cele din solurile zonale. in straturile 0-2 si 2-10 cm.5 cm) au crescut cu vârsta vegetatiei spontane instalate pe halde. Exploatari subterane de carbune.Ţvetcova. 5-8 ani (Ghelţer. b) cernoziom 0.5m + loess 0. N300P900K600. Halde de 7-10m.1982. prin acumulari enzimatice in rizosfera. Doneţ de vest.5m. exploatatie de carbune brun la zi. Activitatile enzimatice /ureazica.1983.5 m. Creste coeficientul de humificare. Recultivare cu ierburi perene.Taiga montana. 1984. 1991).5 ori in parcele cu NPK+ strat de sol fertil.18 ani şi în stepa . continutul in humus. Luturi nisipoase. proteinazica. Ghelţer si colab. Ghelţer1990). in cele cu NPK. 1986). ca ingrasamant verde (Lukina. Cresterea maxima a activitatii ureazice s-a obtinut in cazul NPK+ gunoi de grajd. 3-5. mai ales a polifenoloxidazei si peroxidazei. Bazinul Kuznetk. fosfataza). de 3-5 ori in parcele cu calcar si faina fosforitica. . N150P300K300 + gunoi de grajd 120t/ha. amilaza. dar a fost de 5 ori mai mica decat in solul nativ zonal de cernoziom levigat. ducand la cresterea fertilitatii. şisturi argiloase. (Naplecova si colab. dehidrogenaza. Prafuri fine. 1986).5m + nisip 0. 3-5 ani.. N150P300K300 + carbune 6t/ha. N150P300K300 + strat de sol fertil 240t/ha. Activitatile invertazica.5 m + nisip 0. ureazica. Luturi si nisipuri carbonatate. 8. procentual (raportul polifenoloxidaza/ peroxidaza) in soluri sub leguminoase si graminee perene. NPK+carbune. a bacteriilor. (Sugalei si colab. Siberia centrala Mina Berezovo. 1985). a nevertebratelor. peroxidazica.1989.Vegetatie spontana de leguminoase si graminee perene. dehidrogenazica /din parcelele copertate si cultivate cu salcâm au fost la nivelul celor din solul zonal. Variantele cu NPK+ gunoi de grajd si NPK+ strat de sol fertil pe un fond de cu calcar si faina fosforitica. Samara Donbass.. Revegetare spontana. N300P600K600. pH= 3. 7. Ţvetcova si colab. 1-3.2 . Recultivare cu mazariche (Vicia villosa) si ovaz (Avena sativa).1988).(Klevenskaia si colab.7-1... Trofimov si colab.1985). pH=7. Asociatiile dintre microorganisme si plante. de 7. Bazinul Moscova. polifenoloxidazica) si biomasa plantelor.

Recopertarea cu sol nativ. fiind stimulat de ferilizarea cu fân sau namol. 1978). semanate cu pir (Agropyron) si loboda(Atriplex canescens). fertilizat organic si chimic şi Recultivat cu Stejar rosu (malin american . Pe Lut de argila si nisip sau pe argila.9. argila lutoasa -11 ani şi argila -20ani. sau recultivat cu vegetatie ierboasa si plantatie de salcâm pe fond de plante leguminoase. . fertilizata şi Recultivare cu graminee si leguminoase : păiuş (Festuca arundinacea) cu ghizdei comun (Lotus corniculatus). Wyoming • Recopertarea haldelor nivelate cu solul provenit din descopertare si pastrat in gramezi 1012 luni.9 ani. celulazica. Sporobolus aëroides. păiuş (Festuca sulcata) sau cânepa codrului (Eupatorium cannabinum). Inocularea de sol cu ciuperci de micoriza nu a dat rezultate. amendamente cu cenusa zburatoare si calcar. Halde acide. 3 + radacini de sorg (Sorghum vulgare) ce contine Glomus mosseae . SUA Virginia de Vest. Recultivate cu : bărboasă (Andropogon virginicus). 2 + fân de graminee+namol reziduae. soluri amendate cu calcar si fertilizate. 2. ghizdei (Lotus corniculatus) si păiuş (Festuca arundinacea). 3. SUA Virginia de Vest. nedepozitat . Azotobacter a fost present in numar mare in rizosfera de Sporobolus aëroides. calcarizata. Şist semiconsolidat si gresie. lut argilos -11 ani. SUA Dakota de Nord. Fertilizarea cu fân sau namol a marit cel mai mult activitatea enzimatica si microbiologica. Recopertarea cu sol depozitat.Activitatile ureazica. dominata de loboda (Atriplex canescens) si pelin (Artemisia absinyhium). Salsola kali (Miller. dehidrogenazica descrecs in ordine: Parcela martor cu vegetatie naturala> solul de suprafata depozitat > sol nativ. Pe Lut fin sau Lut fin calcarizat.Vegetatie naturala. In urma pastrarii solului descopertat in gramezi. 11. potentialul enzimatic se micsoreaza . Revegetare spontana: Atriplex gardneri si A. confertifolia. Atriplex canescens. namol de ape reziduale ) este mai eficienta pentru marirea potentialului enzimatic si microbian al haldelor decat inocularea acestora cu sol de suprafata depozitat. 10. exploatatie de carbune la zi. Fertilizarea: 1 + inocul de sol cu ciuperci de micoriza Glomus fasciculatum. amendamente cu cenusa zburatoare. mur (Rubus caesius). Revegetare cu salcâm şi : sânziana (Galium verum). 10-22 luni. Halde acide cu textura lutoasa. exploatatie de carbune la zi. Recultivare cu ierburi si arbusti. Halogeton glomeratus. Variante testate : Soluri neamendate. exploatatie de carbune la zi.Quercus falcata) sau porumb. Administrarea de materie organica (fân de lucerna. Variante testate: 1. păiuş cu golomăţ (Dactylis glomerata) şi trifoi . Variante testate: Plantaţie de salcâm pe lut nisipos .

Russia). Indepărtarea metalelor grele prin bioreactoare şi zone umede construite a constituit obiectivul cercetărilor finanţate de NATO Collaborative Linkage Grant No. Institute of Biochemistry and Physiology of Microorganisms of RAS (Pushchino. . s-au cercetat sisteme de zone umede (pe suprafeţe orizontale şi în sisteme cu fluxuri subterane. de la 2. Bioremedierea prin zone umede construite (asociaţii de plante acvatice. cu partneri: . din soluţiile rezultate din depozitele de deşeuri. Principalele rezultate obţinute (dupa Kuschk şi colab. Apele poluate cu metale grele pot fi eficient tratate utilizînd iazuri de decantare artificiale sau sisteme de zone umede. au cuprins: 1. În laborator.Covorul vegetal a fost sub 1% in zonele neamendate si de 80% in cele amendate. Institute for Biology of Inland Waters of RAS (Borok. The Netherlands). aerobe sau anaerobe. la scară largă sau medie (în instalaţii wetlands mobile) sau în scopul reducerii nivelului de poluare). Germany).pdf . Cercetările proiectului au fost concentrate asupra proceselor biologice capabile de îndepărtarea metalelor... toate sistemele. chimice şi biologice care contribuie la detoxificarea de metale în zone umede construite şi în filtre de sol plantate care asigură un sistem heterogen de gradienţi conţinuţi în ambele zone. Astfel implementarea unui habitat ingineresc de zone umede constriuite exploatând principiile degradării biologice sunt aplicabile şi in situ. Cele . adsorbţia. In Malschi Dana (2011). fungi. Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului. Extras din : Malschi Dana. Department of Bioremediation and Centre for Environmental Biotechnology (UBZ) at the UFZ. pH a crescut de la 3 la 6.4 in cele amendate amendamente cu cenusa si calcar.ubbcluj. la scări diferite. pp. microorganisme) pentru tratarea apelor uzate sau a eluatelor din soluri contaminate. a numarului de bacterii reducatoare de nitrati. Caiet de practică pentru laboratorul didactic de biotehnologii. sau în iaz cu covor de plante plutitoare. în special a cromului.UFZ – Centre for Environmental Research Leipzig-Halle (Leipzig. Bioremedierea prin zone umede construite. Cercetări asupra gamei largi de procese fizice. plantate cu Juncus effusus.15-22. Reconstrucţia ecologică pe halde de steril.rogoz.ro/cercetare/laboratoare/Laborator de biotehnologii. domeniul INGINERIA MEDIULUI. încorporarea în materialul vegetal. pipirig). din apele uzate. reducere a cromului etc. Îndepărtarea metalelor în aceste sisteme includ următoarele mecanisme: filtrarea şi sedimentarea particulelor în suspensie. 2005)..CLG.8.7 la 6. S-a demonstrat importanţa biotehnologiile wetland folosite pentru fixarea/recuperarea metalelor grele din apele de mină. 26 septembrie 2011 Cap. Russia). a numarului de bacterii. CAIET DE PRACTICĂ pentru Laboratorul didactic de BIOTEHNOLOGII. pentru fixarea şi precipitarea metalelor grele şi a unor metaloizi (As). a capacitatii nitrificatoare. http://enviro.ro/cercetare/laboratoare/CAIET%20de%20practica%20BIOTH. şi din efluenţii industriali (Kuschk şi colab. 2011. EST. http://enviro. a apelor uzate şi a eluatelor din soluri contaminate. 2. Utilizând un habitat ingineresc şi o biocenoză construită ca instalaţii sau zone de inundare artificiale (zone umede construite . au fost testate pentru rata lor de îndepărtare a cromului. S-au investigat beneficiile proceselor anaerobe de reducere a sulfaţilor. Amendamentele si fertilizarea au dus la cresterea activitatii enzimatice.cu calcar si fertilizate.constructed wetlands) se poate realiza decontaminarea prin bioremediere a apelor subterane poluate. 2005).978918 (2003-2004). drojdii.Wageningen University (Wageningen. precipitarea prin procese biogeochimice mediate de microorganisme. Metoda poate fi o alternativă promiţătoare şi economică fată de tehnologiile de pompare şi tratare sau faţă de barierele reactive.ubbcluj.php/. Bioremedierea prin zone umede construite. (dupa Kuschk şi colab.). mucegaiuri. 2005).

S-au cultivat diferite specii de plante de apă emergente (helofite). aplicată pe substrate abiotice. halde de steril.mai bune rezultate s-au obţinut în sisteme cu fluxuri subterane. materiale de descopertare si alte reziduuri rezultate din exploatari miniere si din alte activitati industriale. barajelor. 1993. prin acumularea sterilului după extragerea minereului. antierozional sau protectiv faţă de schimbările climatice şi tehnologice actuale şi de perspectivă. O bacterie reducătoare pentru crom a fost izolată şi caracterizată. trestie). Ecogeneza presupune: . refacerea microbiotei. 2004). se populează cu speciile-pionier. peisagistic. Colonizarea vegetaţiei pe substratul abiotic se realizează în etape de ecogeneză: Substratul iniţial abiotic. ogaşe). reglajul pedogenezei şi protecţia solului. 3. 6. prin realizarea iazurilor de decantare. pe pantele nordice. care au o mare amplitudine de toleranţă ecologică la variaţiile factorilor ambientali. Au fost îmbogăţite culturile mixte de bacterii reducătoare pentru crom. Juncus effusus având o capacitate scăzută de adsorbţie pe pietriş şi o rata scăzută de îndepărtare pentru crom. http://enviro. Furnizarea de substrate organice promovează dezvoltarea condiţiilor anoxice şi activitatea bacteriilor metal reducătoare şi sultat reducătoare în consorţiul de bacterii şi în zonele umede construite. Typha angustifolia (papura cu frunza îngustă) Reconstructia ecologică pe halde de steril . aluviuni etc. zone verzi). Reconstrucţia ecologică. Substratul abiotic care necesită reconstrucţia ecologică rezultă prin alterarea profundă a mediului. format electronic. atenuarea vitezei vântului. sanogenetic (parcuri. Typha latifolia (papura cu frunza lată). etc. umede .conservarea faunei. agricol sau silvic. In Malschi Dana (2011). concomitentă cu . biotopuri poluate. lacurilor de acumulare. în urma diferitelor activităţi economice. ravene. iazurilor de decantare. Se formează asociaţii alcătuite dintr-un număr mic de specii. diminuarea scurgerilor de suprafaţă. impune reconstrucţia ecologică a zonei afectate sau denudate de vieţuitoare. Caiet de practică pentru laboratorul didactic de biotehnologii .reconstrucţia fito şi zoocenotică. a autostrăzilor. intercepţia precipitaţiilor şi reglajul hidric. ca: Rumex scutatus (măcriş de munte) cu Galeopsis angustifolia (faţa mâţei) sau Rumex cu Tussilago farfara (podbalul). Pedrotti. operează cu metode tehnice şi biologice care pot asigura ecogeneza sau sucesiunea ecologică secundară. Principalele specii cultivate : Acorus calamus (obligeană).. în sistem s-a acumulat numai sulfura. Juncus effusus (rogoz. formarea zoocenozelor. Se consideră că acest rezultat poate fi atribuit numai bacteriilor anaerobe stabilite în sistem. concurenţa interspecifică este mică sau nulă. refacerea humusului şi proprietăţilor solului. Glyceria maxima (mana de apă).ubbcluj.php/. .ro/cercetare/laboratoare/Laborator de biotehnologii. deşeurilor industriale. Cristea. în industria extractivă şi în construcţii.pipirig). Gafta.înfiinţarea fito şi zoocenozelor de pionierat. după ce cromul a fost precipitat. Tehnologii de bioremediere a haldelor de steril. 4. (Cristea. Iris pseudacorus (stânjenelul galben). stabilizarea relaţiilor interspecifice favorabile productivităţii şi echilibrului biocenotic al noului ecosistem. păstrate în seră pe timpul iernii. 5. în sistem hidroponic. în scop ambiental. La instalarea acestei vegetaţii. Efectul distructiv al factorilor perturbatori şi al dezastrelor ecologice asupra biocenozelor naturale sau antropizate. În consorţiu au avut loc o succesiune de procese reducere bacteriană şi. constând din diferite specii de bacterii anaerobe şi facultativ anaerobe. cultivarea. care fixează panta.pedogeneza. Phragmites australis (stuf. Prezenţa nitratului a ridicat specific rata de reducere a Cr(VI) şi numărul de celule. colonizarea speciilor. a eroziunii de profunzime (alunecări de teren. Experienţele au testat efectul diferiţilor contaminanţi (compuşi organici şi metale grele) asupra plantelor in condiţii de seră. reglajul microclimatului. Funcţiile mediogene şi de reglaj ale fitocenozelor asigură reconstrucţia ecologică : fixarea reliefului antropic. contaminate. agricole etc.

0 m lăţime şi taluzuri de 2. In Malschi Dana (2011). Agropyro-Convolvuletum arvensis ). Fe. s-a efectuat • consolidarea cu arocament la bază. rezultat din sterilul de la staţia de flotare a Expl. pe sterilul din iazul de decantare s-au amenajat 11 nivele. Aceste condiţi impiedică dezvoltarea spontană a vegetaţei. la termocentrale şi alte activităţi industriale. . s-a instalat spontan o vegetaţie lemnoasă de arini. format electronic. cu Aegopodium podagria (piciorul căprii) si Alnus glutinosa (Arin negru). pp. Zn ce depăşeau valorile prevazute de normative.5 şi conţinea metalele grele Pb. Cu. • de variabilitatea ecotipică (biodiversitatea genetică) a speciilor componente. care rezistă la alunecările de teren. Cap. Pentru declanşarea fitocenogenezei. avea un pH de 8. Mn. • pentru zinc – specii calaminare etc. şi • Agropyretum repentis (syn. Reconstructia ecologica si reimpădurirea haldelor de steril din zona Baia Borsa. cu terase de 3. Bioremedierea prin fitoextracţia poluanţilor. Caiet de practică pentru laboratorul didactic de biotehnologii .php/. Reconstructia ecologica (studii de caz) Iazul de decantare Anieş. Onaca. • copertarea cu glii înierbate.ubbcluj. • pentru stronţiu – Graminee. la pericolul alunecării reliefului antropic. http://enviro. argumentele se referă la: toxicitatea sterilului. 2004). instalată pe taluzuri aparţine la 2 asociatii: • Festuco rubrae–Agrostietum tenuis. 1999 În sprijinul ideii de reconstrucţie ecologică (Cristea. magneziu etc. se instalează specii metalofite specializate • pentru seleniu – o serie de Leguminoase. si curpenul de pădure-Clematis vitalba. • de proprietăţile fizico-chimice ale materialului de bază (Cristea. 1990). 1990). Bistriţa-Năsăud) a fost infiinţat în 1973. Sterilul din iaz era lipsit de substante organice.5 m înălţime şi înclinaţie 45-50o. 2010. arseniu.Miniere Rodna (jud. instalarea microbiocenozei şi afectează sănătatea populaţiei. pe voluminoasele halde de steril. Dupa inchiderea activităţii. cu Agropyron repens (pir) şi Convolvulus arvensis (volbura) S-a constatat că instalarea vegetaţiei se poate realiza în timp optim prin acoperirea cu un strat de minimum 10 cm de sol. la necesitatea reintegrării lor în circuitul economic.) (Fabian. ceea ce devansează procesul de cenogeneză cu cel puţin două-trei decenii (Cristea. cu Festuca rubra (păiuş roşu) şi Agrostis tenuis (iarba câmpului). Vegetaţia ierboasă. 33-35. în condiţii de umiditate crescută. Pe sterilul cu conţinut de metale. uniform sau în “romburi”şi • plantări:Pinus nigra-Robinia pseudacacia La baza iazului.Pe pantele mobile se instalează vegetaţie cu sistem radicular puternic ramificat de suprafaţă şi de adâncime. Alte studii de caz: Etape in reconstructia ecologica la iazul de decantare Colbu 2010 (Baia Borsa).8-4. sulf. acumulate la minele de cărbune. cadmiu. (asociaţia Aegopodio – Alnetum glutinosae). de metale feroase şi neferoase. la aspectul inestetic.ro/cercetare/laboratoare/Laborator de biotehnologii. de sare. Colonizarea şi fixarea reliefului antropic de către fitocenoze depinde: • de capacităţile adaptative ale comunităţilor de plante.

prin fitoextracţie şi bioacumulare în plante de Lolium perenne şi Lemna minor. Fam. Araceae/ Lemnaceae. arbori. Rezultatele demonstrează eficienţa metodelor de testare şi biomonitorizare a ecotoxicităţii substratelor poluate cu metale grele. 2008. Cristea et al. 2011. se realizează prin analiza comparativă a probelor de ţesuturi verzi ale plantelor obţinute din variantele experimentale. revegetarea cu asociaţii de plante ierboase.Calitatea solului . colonizarea speciilor. Reconstrucţia ecologică presupune parcurgerea etapelor biotehnologice care să asigure: înfiinţarea unor fito şi zoo-cenoze de pionierat.reconstrucţia fito şi zoocenotică. metaloizilor etc. Willey. Numeroase cercetări precizează impactul deosebit al cultivării speciei Lolium perenne în bioremedierea şi reconstrucţia arealelor terestre poluate datorită intensităţii proceselor de fitoextracţie şi bioacumulare în ţesuturile plantei (Goecke et al. 2002). bataluri toxice. Testul standard cu bioindicatori de metale grele pentru medii terestre se efectuează cu Lolium (Malschi Dana.. în laboratoare de specialitate. iazurilor de decantare. bioacumulare şi bioremediere la speciile Lolium perenne (raigras peren). 2002). Ozunu&Carmen Teodosiu. refacerea microbiotei. . Meers et al. 2011. 2002. din pe probe de ape poluate rezultate din activivităţi ale industriei miniere (iazuri de decantare) şi chimice (platforme. Oros&Camelia Drăgici. . respectiv de Lemna minor (pentru ape uzate. 2008. teste de fitoextracţie a metalelor grele. 2007). cultivarea. metaloizi etc. rezultate în industria minieră şi chimică. 2001. esenţială pentru reconstrucţia ecosistemelor terestre (Bernard et al. 2008. În prima etapă a bioremedierii şi reconstrucţiei ecologice un rol important îl au plantele cu potenţial de fitoremediere şi depoluare prin fitoextracţie şi bioacumulare. din probe de steril recoltate din halde şi iazuri de decantare ale exploatărilor miniere. 1990. Fam. Verificarea potenţialului de fitoextrecţie. iazuri de decantare. arbuşti. Cercetările privind bioremedierea arealelor terestre şi a apelor poluate în urma activităţilor din industrie prezintă o amplă abordare actuală legată de oportunitatea elaborării tehnologiilor complexe de bioremediere. Yi-Hao Wu. Malschi Dana. rampelor de deşeurilor industriale impune tehnologii complexe de refacere ecologică a zonei afectate sau denudate de vieţuitoare.. 2000. Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. 2009. prin utilizarea plantelor de Lolium perenne (pentru terenuri poluate.Metoda pentru măsurarea inhibării creşterii rădăcinii.. pe baza determinării microelementelor prin metoda spectrometriei de emisie atomică.ISO 22030: 2005 Calitatea solului – Metode biologice–toxicitate cronică la plantele superioare. McCutcheon&Schnoor. 1993.. la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului.. Standarde pentru evaluarea ecotoxicităţii recomandă procedurile prezentate în: . Oros. Bioremedierea ecosistemelor acvatice se poate realiza prin utilizarea unor asociaţii de plante acvatice. concomitentă cu pedogeneza. microorganisme implicate în depoluarea biologică a apelor uzate. fungi. Bioremedierea haldelor de steril.). 2009. 2003. s-au efectuat.Studiu privind testele de laborator cu Lolium perenne şi Lemna minor pentru biomonitorizarea şi fitoextracţa poluanţilor din terenuri şi ape degradate în urma activităţilor din industrie. In cadrul Laboratorului de biotehnologii. Rezumat. . cu Lolium perenne. Bruce&Pivetz. Lolium perenne este cunoscut ca bioindicator de poluare pentru testele de biomonitorizare şi ecotoxicitate a solului. platforme de deşeuri chimice etc.Determinarea efectelor poluanţilor asupra florei solului: . Poaceae/Gramineae şi Lemna minor (lintiţă de baltă). precum şi importanţa unor posibile metode de bioremediere a terenurilor şi apelor contaminate cu metale grele. halde de steril). metaloizi etc. în perioada 2009-2011. Li Hong-xia et al..ISO 11269: 2003 . Efectele chimicalelor asupra răsăririi şi creşterii plantelor superioare. bataluri de deşeuri chimice). Kiss et al. refacerea humusului şi proprietăţilor solului. şi cu Lemna minor.

2009. Plantele test de Lolium perenne s-au obţinut din seminţe şi s-au dezvoltat fenologic în laborator. Oros&Camelia Drăgici. 2009. Jing et al. 2009.. În acest interval. în vase de vegetaţie şi păstrate timp de 14-28 zile (Malschi Dana. 2002. ape poluate etc. Probele pentru aceste analize au reprezentat valori medii fiind obţinute din însumarea materialului vegetal. Rahman et al. Kuschk&colab. s-au realizat prin metoda testării în laborator a plantelor bioindindicatoare de poluare Lolium perenne şi Lemna minor. pentru variantele fiecărui experiment. timp de 6-8 săptămâni. 2005. Oros&Camelia Drăgici. numeroase rezultate evidenţiază efectul plantelor de Lemna minor în fitoremedierea prin bioacumularea poluanţilor din apele contaminate (Rachel Dosnon-Olette et al. Experienţele de ecotoxicitate şi biomonitoring a probelor supuse studiului în laborator sau efectuat în 2-3 repetiţii. Oros. plantele crescute pe sol poluat au prezentat simptomele de fitotoxicitate. în perioada anilor 2009-2011. 2002. Indepărtarea metalelor grele prin bioreactoare şi zone umede construite a constituit obiectivul unor cercetări importante (Dickinson et al. Fiecare variantă a inclus 5 repetiţii-vase de vegetaţie. uscat şi mojarat. Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.. Metoda de lucru.2005. recoltate din site-uri poluate istoric în care se deruleză activităţi de ecologizare şi depoluare: • Iazurile de decantare Valea Glodului şi Anieş care au acumulat sterilul de la staţiile de flotare a minereului complex de plumb şi zinc. steril. 1996. 2002) prezintă un interes actual deosebit datorită importanţei pentru evaluarea poluării prin biomonitoring. Pentru probele de apă s-au utilizat plantele test de Lemna minor dezvoltate pe mediu acvatic nepoluat (apă de la reţeaua oraşului). 2007).. Datele privind fitoextracţia şi bioacumularea poluanţilor (metalelor grele. pe probe de ape poluate rezultate din activivităţi ale industriei miniere (iazuri de decantare) şi chimice (platforme. efectele fitotoxice ale eşantioanelor de sol sau apă testate. s-au efectuat teste de fitoextracţie a metalelor grele. 2008). Lemna minor este cunoscută ca bioindicator de poluare pentru testele de biomonitorizare şi de ecotoxicitate a mediului acvatic (Standardul ISO 20079: 2005/Calitatea apei– Determinarea efectului toxic al constituenţilor apei şi al apelor uzate asupra lintiţei ( Lemna minor) : . din probe de steril recoltate din halde şi iazuri de decantare ale exploatărilor miniere. Aceste plante au fost transplantate pentru expunerea la substratul de probă. 1999. 2007. comparativ cu situaţia din martorul nepoluat. şi teste de ecotoxicitate. Juang&Chen. Apele poluate cu metale grele pot fi eficient tratate utilizând iazuri de decantare artificiale sau ecosisteme de zone umede special amenajate. Landesman et al. In perioada 2009-2011. Dezvoltarea plantelor. în 2009-2011. Studiul indicatorilor biologici de poluare în mediul terestru şi în mediul acvatic (Malschi Dana. cu Lemna minor L. 2011. Oros.. metaloizilor etc. Oros... pentru determinarea ecotoxicităţii şi evaluarea biotehnologiilor. . Investigaţiile asupra ecotoxicităţii şi biomonitorizării probelor de sol.inhibarea creşterii la Lemna minor. Prabhat Kumar Rai. în cadrul Laboratorului de biotehnologii. 1996.contaminate. 2001. Rahmani&Sternberg. bataluri de deşeuri chimice). provenind de la Exploataţia Minieră Rodna. Investigaţiile de biomonitoring şi fitotoxicitate prin teste cu Lolium perenne şi Lemna minor s-au efectuat asupra unor probe de steril şi ape uzate. Pentru Lemna fiecare variantă a avut 25g de plante adăugate la proba de apă. cu câte 30 de plante de Lolium transplantate. la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului. 2002). cu Lolium perenne L. s-au evidenţiat prin cântărirea sau fotografierea diferenţelor vizibile dintre variante. rezultat din cele 2-3 repetări ale experimenţei de ecotoxicitate şi biomonitoring din laborator. metaloizilor etc) în ţesuturile verzi de Lolium perenne şi Lemna minor se obţin prin metoda spectrometriei de emisie atomică. corespunzând la 2-3 perioade diferite de recoltare a probelor din fiecare areal investigat.

nepoluat. utilă pentru evaluările de mediu şi evaluările de eficienţă a tehnologiilor de bioremediere sau de reconstrucţie ecologică. afiliată la Combinatul Minier Suceava. în testele de ecotoxicitate. . utilizarea plantelor de Lemna minor pentru bioremedierea apelor uzate. Araceae/Lemnaceae. prin dezvoltarea lor pe substrate poluate. (Autorul experienţei (20092010): student Alin Bolonyi. Datorită capacităţii de fitoextracţie şi bioacumulare a plantelor de Lolium perenne şi Lemna minor. Aracae/ Lemnaceae. poluate cu metale grele. etc. aparţinând în prezent de Remin SA Baia–Mare. (Autorul experienţei (2011): student Ghira George Bogdan. se poate realiza prin analiza probelor de ţesuturi verzi ale plantelor recoltate din variantele experimentale. haldelor de steril etc. platformele de deşeuri chimice. metaloizi etc. acestea acumulează în ţesuturile verzi (frunze. mangan. provenind de la EM Fundu-Moldovei pentru minereu de cupru. Concluzii • Speciile Lolium perenne (raigras peren).. bioacumulare şi bioremediere la speciile Lolium perenne (raigras peren). metaloizi etc.) • Iazul Aurul-Baia-Mare şi Iazul Central-Tăuţii de Sus ale Exploataţiei Miniere Aurul. metaloizi etc. pirită.. Poaceae/Gramineae şi Lemna minor (lintiţă de baltă). • Creşterea şi dezvoltarea acestor plante în condiţii de laborator oferă o metodă eficientă de testare a ecotoxicităţii probelor de mediu şi o metodă de monitorizare a nivelului poluării cu metale grele. chimice etc. (Autorul experienţei (2010): student Crihan Alexandru Bogdan. . care aparţin în present de SC Romaltyn Mining SRL. concentraţii mai mari de metale grele. sunt utile ca bioacumulatori şi bioindicatori pentru metale grele.) Verificarea potenţialului de fitoextrecţie.) • Platforma cu bataluri de deşeuri chimice a Combinatului Chimic Târnăveni.Bistriţa–Năsăud. Fam. • Cultivarea lor poate reprezenta o metodă în cadrul tehnologiilor de bioremediere sau reconstrucţie ecologică a ecosistemelor naturale şi antropizate. Fam.. BaiaMare. Mureş-SC Bicapa SA Târnăveni. miniere. Poaceae/Gramineae şi Lemna minor (lintiţă de baltă).) • Haldele de steril de la Fundu-Moldovei. comparativ cu plantele crescute pe substratul martor. tulpini).. în laboratoare de specialitate. batalurilor toxice de pe iazurile de decantare. metaloizi etc. plumb. argint. Fam. se recomandă utilizarea plantelor de Lolium perenne pentru bioremedierea terenurilor poluate. pe baza determinarii microelementelor prin metoda spectrometriei de emisie atomică în plasmă cuplată inductiv. (Autorul experienţei (2011): student Brăhaiţa Ioan-Dorian. respectiv. iar în prezent la SC Minbucovina SA Vatra Dornei. Fam. în urma activităţilor industriei metalurgice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.