Krishnamurti - profetul libertăţii

„Este cea mai frumoasă fiinţă umană pe care am întâlnit-o vreodată" – Bernard Shaw Astăzi, la 22 de ani de când Krishnamurti a părăsit planul fizic, lumea se întreabă cine a fost cu adevărat acest înţelept indian care a refuzat orice onoruri şi bogăţii pentru a-i învăţa pe ceilalţi despre libertatea sufletului şi a minţii. La 17 februarie 1986 moare, în vârstă de 90 de ani, în California, Jiddu Krishnamurti. Politicieni, oameni de ştiinţă, scriitori din toată lumea i-au adus un ultim omagiu. Preşedintele Indiei îl defineşte ca fiind „un gigant intelectual al secolului XX”. Celebrul fizician David Bohm îl consideră „unul dintre puţinii gânditori capabili să conjuge spiritualitatea cu ştiinţa”. Ne întrebăm cu toţii ce s-a petrecut cu moştenirea pe care Krishnamurti a lăsat-o umanităţii. Considerând că el nu poseda nimic, marele filosof nici nu şi-a făcut măcar testamentul. Averea lui consta în 8 colegii şi 22 de asociaţii care îi poartă numele, o prestigioasă fundaţie culturală, o bibliotecă ce conţine cărţi şi videocasete pentru miile de „prieteni” (Krishnamurti nu a avut niciodată discipoli) răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului. Moştenirea spirituală şi culturală pe care ne-a lăsat-o cel ce a fost denumit „omul care nu vrea să devină zeu” este, de fapt, mult mai controversată şi deci vie, datorită faptului că oamenii nu au găsit un răspuns satisfăcător la întrebarea: „Cine a fost cu adevărat Krishnamurti?” „Trebuie să cunoaştem ceea ce suntem, şi nu ceea ce vrem noi să fim. Căci numai ceea ce există poate fi transformat, şi nu ceea ce dorim noi să existe.” – Krishnamurti S-a născut la 11 mai 1895, la Madanapalle, în apropiere de Madras, într-o familie săracă, de brahmani. Era un copil ca atâţia alţii. Nu avea o inteligenţă ieşită din comun, era neastâmpărat la şcoală, până când o întâlnire i-a schimbat fulgerător şi pentru totdeauna viaţa. La vârsta de 14 ani, în 1909, în timp ce se juca pe plaja din Adyar, în apropiere de Madras, a fost descoperit de către Charles Leadbeater, prietenul spiritual al lui Annie Bessant, preşedinta Societăţii Teozofice Mondiale. Leadbeater, fost pastor al Bisericii anglicane, avea darul clarviziunii. El a declarat mai târziu: „Am rămas uimit de splendida aură energetică a acelui băiat, care nu avea nicio umbră de ego. Era omul pe care-l căutam”. Dar ce căutau în perioada aceea membrii Societăţii Teozofice? Nici mai mult, nici mai puţin decât încarnarea lui MAITREYA, Bodhisattva al Noii Ere, un spirit superior, care se încarnează atunci când oamenii au nevoie de el. În opinia teozofilor, acest spirit s-a reîncarnat de mai multe ori în epocile precedente. Acum se pare că venise rândul acelui băiat necunoscut, care se juca pe plaja din Adyar. Din acel moment, timp de 20 de ani, viaţa lui Jiddu a fost legată de aceea a „descoperitorilor” săi, care l-au adoptat, l-au trimis să studieze în Anglia, la cele mai bune colegii, pregătindu-l pentru a-şi împlini destinul de Domn al Lumii. Societatea Teozofică a fost fondată în 1875, în America, de către o mistică clarvăzătoare, de origine rusă, Helena Petrovna Blavatsky, cu scopul de a „forma nucleul unei noi fraternităţi universale”. Teozofii doreau să realizeze unitatea tuturor religiilor şi fondaseră în acest scop o secţiune ezoterică

care. Lumea începe cu noi. Eu nu vreau să învăţ nimic. va reuşi să transforme apoi lumea. fără totuşi a profita de acest lucru în vreun fel. de cărţile mele de problemele de serviciu. viziune care nu avea nimic comun cu aceea a Societăţii Teozofice. „Întreaga mea viaţă am luptat pentru a mă elibera: de prietenii mei. Krishnamurti era un om foarte puternic. declanşând astfel o reacţie în lanţ. fiind în acelaşi timp şi un misterios izvor de inspiraţie. Omul care era predestinat să devină un idol devine distrugătorul tuturor idolilor. fiind capabil să arate şi altora calea. pe nimeni. puternică. Era ca şi cum l-aş fi ascultat pe însuşi Buddha”. Respectat. Însăşi ideea de a conduce pe cineva este antisocială şi anti-spirituală.” – Krishnamurti Începând cu anul 1922. „Dacă doar auziţi adevărul. atunci nu ne va mai rămâne loc pentru adevărata realitate şi pentru Adevărul Suprem. Krishnamurti va călători în întreaga lume. fără să-l trăiţi. Rămâne singur. renunţă la onoruri. iar noul său program cuprindea mai multe idei revoluţionare: „Doresc să eliberez omul de condiţionările şi de fricile sale. fiind răspândită în întreaga lume. în 1961. dar liber. închide Ordinul Stelei Orientului.” Acesta este un apel sublim la eliberarea de tot ceea ce ne înlănţuie şi ne împiedică să vedem adevărata faţă a Realităţii. tânărul Jiddu a devenit membru al acestei societăţi în ciuda protestelor tatălui sau. Noul său motto era: „Fiecare trebuie să se transforme pe sine însuşi pentru a putea transforma lumea”. Nu sunt adeptul unei credinţe. Leadbeater făcea şi el parte din această ramură secretă a Societăţii Teozofice. Dacă întreaga noastră existenţă nu facem altceva decât să-i imităm pe cei pe care i-am ales drept modele. el începe să îşi dezvolte o viziune proprie. Nu vreau să fondez o nouă religie. În următorii 60 de ani. adorat. În 1911 este fondat Ordinul Internaţional al Stelei Orientului. Voi trebuie să vă luptaţi pentru . originală. care nu îl vor părăsi toată viaţa. printre care şi Aldous Huxley. al cărui preşedinte este chiar tânărul Krishnamurti.extrem de secretă pentru a studia magia şi ştiinţele oculte. Dacă fiecare din noi reuşeşte să se transforme pe sine însuşi. încetul cu încetul. Acestea îi provocau câteodată un fel de dedublare a personalităţii. în noi înşine. Vreau doar să vă arăt calea prin care se poate ajunge la adevărata cunoaştere. Să ne eliberăm de ceea ce credem că am cunoaşte!” Acest apel împotriva autorităţii de orice fel i-a adus lui Krishnamurti admiraţia şi prietenia a numeroşi intelectuali „rebeli”. restituie donaţii (printre care şi un castel în Olanda. Sediul central se găsea – şi se mai găseşte încă – în mijlocul unui splendid parc din Adyar. această societate era foarte bogată. înconjurat de bogăţii. Abandonează Societatea Teozofică. „Prima şi ultima libertate”. Astfel. În momentul întâlnirii cu Krishnamurti. îi scria unui prieten: „Este cel mai impresionant discurs pe care l-am auzit vreodată. care a acuzat Societatea Teozofica că i-a răpit fiul. Astfel. În realitate însă el suferea. ţinând discursuri în faţa unor mulţimi din ce în ce mai numeroase. împreună cu cele 200 de hectare de teren din jurul lui). atunci viaţa voastră va fi plină de confuzii lamentabile . asupra lumii. Tot Huxley a scris şi prefaţa uneia dintre cele mai celebre cărţi ale lui Krishnamurti. simţindu-se prizonierul unui destin pe care nu îl simţea al său. începând cu el însuşi. Şi aşa va rămâne până la sfârşitul vieţii sale. Acest lucru se poate realiza numai pornind de la o etică a responsabilităţii individuale: „Trebuie să căutăm adevărul singuri. În 1929 se produce a doua mare schimbare în viaţa lui Krishnamurti. Jiddu începe să sufere de acele „crize mistice”.

Mary Lutyens: „Lucrul cel mai extraordinar referitor la viaţa lui Krishnamurti este că profeţiile referitoare la misiunea sa spirituală. Trebuie să-i învăţăm pe cei tineri cum să-şi folosească mintea cu ajutorul meditaţiei”. s-au adeverit în întregime. Trebuie să existe o revoluţie continuă în interiorul vostru. nu pe modul în care ar trebui să gândim. la eminenţi oameni de ştiinţă. care au fost făcute încă din copilărie. numai că într-o manieră foarte diferită faţă de ceea ce se credea atunci ”. din 1961 până în 1985. Aceasta ar fi în contradicţie cu toate învăţăturile mele”.” – Krishnamurti Oraşul elveţian Saanen a devenit centrul mişcării în care s-au implicat toţi prietenii lui Krishnamurti. În ultimul său discurs. Vă rog să nu îmi construiţi vreun templu sau vreun muzeu. Tot ceea ce vă cer este să nu mă zeificaţi. una dintre cele mai misterioase personalităţi ale acestui secol. cu cuvintele biografei şi prietenei sale. Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. aici au avut loc întâlnirile internaţionale dintre Jiddu Krishnamurti şi prietenii săi. 11 Citiţi şi: Misterele genialităţii Maharishi Mahesh Yogi a trăit pentru a ajuta la regenerarea spirituală a lumii yogaesoteric iulie 2008 .aceeaşi libertate. Astfel au luat naştere numeroasele colegii care îi poartă numele. Celor care doreau să-l ajute cu donaţii el le răspundea invariabil: „Folosiţi aceşti bani pentru a fonda şcoli”. Krishnamurti face din nou un apel la ascultătorii săi: „Aceasta este ultima mea vizită. Timp de 25 de ani. acestea fiind răspândite pe întreaga suprafaţă a globului. cu o lună înainte de a muri. În această perioadă el s-a preocupat foarte mult şi de problemele pe care le ridica pedagogia modernă: „Sistemul nostru educativ se bazează pe ceea ce trebuie să gândim. Încheiem această scurtă prezentare a vieţii lui Jiddu Krishnamurti. de la simpli curioşi. Dorinţa sa a fost respectată.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful