You are on page 1of 31

Ilie Cioară – Poeme

Cum s-ascultă şi citeşte o poezie-oglindă
Titlul reprezintă tema în ansamblul ei privită. Tu şi tema sunteŃi "una" - unitate împlinită; Slovele cuprinse-n vers, sunt doar semne ce-Ńi arată Cum s-ascultă şi priveşte mintea condiŃionată. Între ce citeşti şi-asculŃi nimic nu se interpune; Dă de-o parte autorul şi-orice gen de opŃiune A gândirii agitate, care tot ce întâlneşte, Prinde-n gheară sau respinge ori idei îşi însuşeşte; Din cumul se nasc metode de trecut în aplicare, Prin efort şi siluire, încontinuu repetare. Nimic din toate astea nu îŃi este de folos, Dimpotrivă, îŃi dăunează - "sinele" mai nebulos. Mintea, inima deschisă într-o pură inocenŃă, Se ascultă sau citeşte fără scop, dar cu silinŃă, Fără vreo prejudecată sau dorinŃă de-mplinit; Simplitatea-i tot misterul "sinelui" cel depăşit. Tot ce îŃi arată versul, dacă este adevărat, Tu, prin simplă ascultare, eşti de-ndată integrat; N-ai nimica de făcut, de-mplinit, de urmărit, Prin a ta nefăptuire ai trecut în Infinit. Meritul îŃi aparŃine. Versul ! ... simplă indicare De-a privi-ntr-un fel anume, fără vre-o acumulare. Asta cere Adevărul ! Să-l întâmpini consecvent, C-o minte total golită; de trecut ... independent.

Adevărata bogăŃie a sufletului
Nimic mai de preŃ pe lume decât pacea sufletească, Corp şi psihic laolaltă nasc o ordine firească; Sănătatea, armonia împreună fiind legate, Dau condiŃiuni de viaŃă de extremă-nsemnătate. ViaŃa, în ansamblul ei, ca să poată fi-nŃeleasă, Cere omului în schimb, o structur'-armonioasă Integrată în prezent, de trecut independentă, În măsură să cuprindă noutatea-i permanentă. Clipa-n veşnică schimbare este punctul de-ntâlnire Între viaŃă şi fiinŃă, împletite-n contopire; Este o-ntâlnire simplă, timpul nu o afectează, Insul, desprins de 'ego', în Etern se integrează. Toată avuŃia lumii de-am avea-o-n stăpânire, N-ar putea să egaleze o asemenea-mplinire, BogăŃiile se pierd. Cândva, le lăsăm pe toate, Însă armonia noastră perlă e-n Eternitate. Ea deschide orizonturi care depăşesc finitul, FiinŃa prinsă-n mărginire cu plăcutul-neplăcutul; Toată pletora de gânduri se dizolvă dintr-o dată, Şi-ntr-o clipă de tăcere aflăm viaŃa-adevărată. Tot secretul : 'golul psihic', poartă spre Imensitate, Întâlnit în mod spontan, prin a noastră simplitate. PerformanŃa se obŃine numai într-un singur fel, Când, atenŃi, privim trecutul, cum se manifestă el. Fără trudă, siluire, fără nici un ideal, FiinŃa nu e divizată în structură de dual; Conştientizăm 'ce este', tot ce-apare ca gândire, Prin acest contact direct, piere-ntreaga-nlănŃuire.

Adevăratul interes
Câtă vreme-al nostru 'ego' ne domină, stăpâneşte, Lipsa de temeinicie sensul vieŃii perverteşte; Ceea ce gândim, vorbim sau prin 'mâine' împlinim, Privind ca printr-un ecran, încontinuu ne-amăgim. Care este adevărul, privind viaŃa pe Pământ ? Nu e lesne de văzut, de-nŃeles şi de trăit, Câtă vreme suntem robi în tiparele gândirii, Obsedante şi-nvechite, nefiresc impuse firii. Toată alcătuirea noastră este-n fond egocentristă, Deci, un şir de interese, care-obsedant persistă, Întipărindu-se pe sine la oricare provocare; ViaŃa-i consecvent prilej de intensă cercetare. Dar nu viaŃa-ntâlnim când funcŃionăm ca 'sine' Prins de-aceste interese, ce-nscriu falsa acŃiune; El preŃ pune pe avere, pe credinŃe înşelătoare, Pe renume şi succes - tot ce este îngâmfare. VăduviŃi de mintea clară, toate-n noi sunt deformate : Căci meschinaria hâdă, înŃeleaptă se socoate; În astfel de conjunctură, orice fel de căutare Este, faptic, proiectată după condiŃionare. Ce-ar fi de făcut atunci ? Chiar nimic - cu-această minte ! Problema este 'ego-ul' ! el - spulberat mai-nainte !... Văzut bine şi-înŃeleasă întreaga-i desfăşurare, Fără trudă, sau silinŃă, el pe dată şi dispare. În golul ce se creează, mintea e Imensitate, O stare atemporală - noi cu ea în unitate; Toată fiinŃa-ndestulată de o sfântă puritate NăzuinŃe, frământări - toate sunt înmormântate. Dacă am ajuns aici, prin trăire - se-nŃelege, Nu mai e nimic de spus, căci aici e-o altă lege ! NăzuinŃe sau motive nu mai au nici un suport, Ipostaza împlinirii ne-a adus suprem confort.

şi-n Adevar să trăim. Încheiem experimentul de lumesc încătuşaŃi. şi-n final. eliberaŃi.piedică la integrare.părtaşi întru Veşnicie. cu-ntreaga nimicnicie ! Iar în loc de încheiere.Mai avem vreun interes ? Nicidecum ! E aici. în faŃă. ipocrit şi mincinos. Dar privit direct. într-un mod desăvârşit ! Rostul nostru pe Pământ este să descoperim Această stare de-a fi. Prin el curăŃim mintalul. o utilă-avertizare : Tot necazul este 'eul' . că-i neputincios ! . deja-mplinit ! Îl trăim cu fiinŃa toată. El e cel mai crud tiran. Şi-n Sferele Infinite . piere. Lăsăm tot trecutu-n urmă.

Orişice întâmpinaŃi Cu firea complet deschisă . în voi . Care-mpiedic'-ascultarea ce înseamnă puritate ÎnŃelegere deplină. daŃi întreaga pasiune Împlinirii cruciale. e ficŃiune care-apare automat Din procesul de gândire "sinelui" înfeudat.una cu Totalitatea.una cu ce ascultaŃi ! Dacă ce-auziŃi e fals. eliberat. Căci insul. perfect deschisă.clare.o zi surpriză . după aprige-ncercări ! Să nu disperaŃi nicicând. Şi-ntr-o zi . limpede seninătate. cineva vorbeşte. Ştim prea bine despre el că-şi asumă importanŃă. sâcâitor. Se iveşte făra voie o legitimă-ntrebare : Cum se naşte-ascultătorul ce dă proasta ascultare ? El.Ascultătorul Fiecare poartă-n sine un viclean ascultător. . nici nu speră după vre-o realizare. căci în toŃi se află-nscrise Mii de posibilităŃi .vigilentă-ascultare. Nici un pic de-aversiune Pentru tot ce auziŃi. atinge Imensitatea. de fapt. Zidul "sinelui"-i străpuns. Ascultarea se opreşte ! . Şi prin ea priveşte lumea cu dispreŃ. Este oare cu putinŃă să-mplinim astfel de stări ? Răspunsu-l găsiŃi în voi. de-ndată năvăleşte Perturbând orice-nŃeles. cu aroganŃă. precise ! Nici un fel de îndoială. Iată. nici un fel nu dăunează ! De-ascultaŃi ce-i Adevăr.tainele se lămuresc. falsul nu vă afectează. perturbant. omul vechi îl şubrezesc. Nici n-aşteaptă. tăcută deci inactivă. sigure. În integritatea ei. El. Suprema realizare . Acest arogant intrus. În reala ascultare fiinŃa toată e pasivă. în acea clipă Sublimă. prin număr.clipă de Lumină ! Ascultările. Trece doar pe lângă voi. Atentă.

Rămâne doar ascultarea integrată-n actual. încă-n plus o întrebare : În ce fel putem scăpa de-a lui crudă-ncătuşare ? Ori de câte ori apare. fie-ndată-ntâmpinat Cu atenŃia globală. acuză. Urmărind claru-nŃeles. Întâlnirea cea tăcută îl dizolvă-n chip total. . la fel Iubire. Ascultarea-observarea nu sunt lucruri diferite În oricare-împrejurare în acelaşi fel privite. Seacă orice întâlnire. fără scop imaginat. Legătura se destramă. Imposibil de-atins Adevăr. care critică. Insul s-ascultă pe sine şi prin sine acŃionează.Când exist'-ascultător.

vrând a lui asigurare. Tot "ego-ul" e de vină : S-a apreciat doar omul. vrerea Ta s-o împlinesc. pagode. Încontinuu însetată. spre nepotrivit destin. łie să mă dăruiesc. prin Tine. Însă n-au fost înŃeleşi. Doamne. Iar deşertăciunea firii.formulări închipuite. Aducându-le ofrande în rostiri de osanale. s-o sfinŃească. Din lut. în tot timpul am dorit să Te-ntâlnesc Şi să fiu mereu cu Tine. care-nseamnă şi-acŃiunea Ce transformă. Unde mii de slujitori se-nchină cu vădită-ngâmfare. Când pe firmamentul lumii se iviră inspiraŃii-învăŃători. Zi şi noapte. la fel ca mai-nainte.Scânteia pură din mine.. Încercat-au să arate drumul fără de erori. Mă-ndruma pe căi străine. Dar. Cu întreaga mea iubire."eul" mârşav şi meschin. Descoperindu-mi eroarea şi greşita căutare. fiinŃa toată s-o transforme. frământat de-acelaşi gând. Construindu-le lăcaşuri.A trăi în Adevăr O. de când Te caut . gâze. Dar structura mea fictivă . Alte mii de ani trecut-au în aceeaşi rătăcire. Mii de ani am rătăcit închinându-mă la Soare El Te-a-nlocuit pe Tine în a mea imaginare.. Din creaŃiile Tale : plante. tot aceeaşi rătăcire.milenii nenumărate. temple. . Şi acelaşi "eu" viclean. luminează haosul şi-ntunecimea. nu trăirea lor divină. Asta năzuia adâncul . lemn. Ei prin propria lor viaŃă . animale Le-am slăvit ca zeităŃi cu-nsuşiri atemporale. altare. Cerul tot şi tot Pământul pentru Tine răscolite. dornică să Te slujească Şi. Coborât-am pe Pământ. prin Iubire s-o-ntregească. sau piatră . şi-a făcut zei pe potrivă. Am scrutat în Soare. Stele .ca reali îndrumători. Ca experiment de viaŃă.

n-o să ştim cât timp "eul" nu se duce Numai în a lui absenŃă minunea ne consfinŃeşte Şi ne-arată pe de-a-ntregul Adevărul ce sfinŃeşte. Astăzi forma e schimbată şi etapa diferită Însă mintea omenească e la fel de rătăcită. Se impune de la sine. nici viitor. Lacom. caută plăcere şi respinge suferinŃa. E doar Sfânta Simplitate. Că păcatul cel dintâi e şi azi al lumii chin.Ce vedem acum în lume demonstrează pe deplin. Asta-i tot. Cum să Te mai caut. nu-s dureri. cu Iubirea-ngemănată. Nu-s dorinŃe.conştient cu clipa-n pas. Ce inseamnă Adevărul şi trăirea ce-o aduce Neîndoielnic. absolut nemotivată. Doamne ? Scânteia Sacră din mine. Nici trecut. Prin "ego-ul" dizolvat. centrată pe "eu" şi-al "meu". FiinŃa-ntreagă e imensă. A trăi în Adevăr. are-acum acces la Tine ! . numai actualitate. Şi din jocul de contrarii îşi nutreşte a lui fiinŃă. fiinŃare-i ceas de ceas Corp şi psihic . Toată vina rătăcirii o poartă acest "egou". este numai libertate. O construcŃie fictivă. cuprinsă-n Eternitate. Fericirea fără margini.unitate . nimic în plus.

de fapt. distrugi tot ce-i măreŃ ! La poarta Infinită zadarnic tu vei bate. cu pana cu grijă-am consemnat łi-am demascat oroarea. lipsită de imagini. tacă flecăreala-Ńi absurdă. Nu-i loc de poposire pentru trăiri deşarte ! Când tu dispari cu totul. călătorind spre mâine. Sperjur gropar al Terrei. Prin care tu te-afirmi.prin ficŃiuni te mişti. simŃire. fapte. Trecutul tată-mamă. Atent fiind. e doar deşertăciune.emblema . . chinuieşte. gânduri. minciună consecventă. Te-am prins şi demascat de mii şi mii de ori. cu-al tău egocentrism. Ce-apare-n miezul clipei. Deci. Real. faptic. omul se zbate. N-ai pic de consistenŃă. Iubirea fără margini. Orgoliul hâd . Înveşmântate-n "sine". apare Nenumitul. Nu ştii ce-i frumuseŃea. Numai tăcând descoperi hidosul conformism. prin fapte blestemat. Imens şi Necuprins Fireasca-ÎnŃelepciune. deplin Ńi-am demonstrat că. Oferi doar tulburare. veşnic. Sunt veşnic interese prin timp însămânŃate. Căci tu prin ea te-afirmi.Bătrân egou încărunŃit de vremuri Bătrân "egou" încărunŃit de vremuri şi veşnice erori. prezentă-n orice ins. . Te defineşti drept diavol. eşti ură şi dispreŃ. indecentă. nu exişti. te defineşte ! Prin tine.

Nu-s probleme. atenŃi. Ne stă practic la-ndemână prin a noastră simplitate. . dogme. Crezuri.suprema realizare. O luăm de la-nceput. fără nici o îngrădire. Şi că orice drum trasat nu-i decât închipuire. la fel ca mai-nainte. tot "ego" şi fragmentare. ritualuri practicate cu-ndârjire. amăgirea mea mai mare. Tăcerea-i singura cheie de pătruns în Infinit Ea deschide perspective Sacrului de împlinit. De-a-ntâlni Eternitatea şi sublima integrare. RenunŃat-am deci la toate. Şi. nici conflicte. Tehnici vechi şi analize tot la fel de-aŃâŃătoare Toate. cu mai multă înverşunare. Gându-mi este total mut. Mi-am dat seama în final. Iar în mintea mea batrână s-a produs o transformare. Inocent cuprind pe toate. sunt în viaŃă integrat. De-acum că-i nemărginită şi atotcuprinzătoare. Stau tăcut în faŃa ei.o mai mare amăgire. Toate îmi apar cum sunt şi percep prin acŃiune. Iar firescul rezultat . O tăcere absolută copleşeşte-ntreaga fire. Când. toate azvârlite cu întreaga mea vigoare. Tot ce e cuprins astfel e pe dată rezolvat. fără nici o aşteptare. Fericirea mult râvnită .Imens . Când cu toate încercat-am făr' s-apară rezultate. că potecile-s deşarte. fără nici o osebire. Şi scrâşnind din dinŃi mereu. doar ascultăm a minŃii activitate. Nu-i în mine judecaŃi despre rău sau despre bine.fără mărginire. Iată-mă deci faŃă-n faŃă cu viaŃa în mişcare. nu-e nici o urmărire.Cheia eternităŃii Mii şi mii de ani trecură-n disperate căutări. Dar cu orice căutare. În astfel de ipostază . copleşit de disperare. Pornite în miez de noapte şi continuate-n zori.

Fără vreo anticipare sau dorinŃă ori îndemn. ne integrăm în Etern. întregimea se reface. GoliŃi de orice trecut. . Energia-n noi s-adună. când întreaga fiinŃă tace.E o simplă ascultare.

Cuprins în statui. ca şi altădat'..viaŃa . întâlnite laolaltă. estimată drept minune.icoana socotită o structură imaginară. Una pe-alta sprijinite. cenuşă şi scrum. Uneori doar prin contact. înŃelesul.şi evadarea. faptele-s adevărate. sprijin caută-n afară : Chip . ignoranŃa şi cu teama încontinuu aliate. În lucruri imaginate omul căutând salvarea. icoane. e la fel de revolut Teama a rămas aceeaşi şi . de zişi-sfinŃi . ExplicaŃia e simplă. Potrivit cu-a lui credinŃă şi-ntr-o-anume atmosferă. Divinului neînŃeles i s-a dat chip omenesc.fiinŃe intermediare Între om şi Dumnezeu. Neştiind ce-i Adevărul. În măsură să-i aducă siguranŃa mult râvnită Şi viaŃa să-i preschimbe ca-mplinire fericită. Istoria umanităŃii. Alte chipuri.. Astăzi. Numărul de zei-zeiŃe între timp a mai scăzut Dar conceptul. icoane după model pământesc. În icoanele mai vechi se găsesc acumulate Energiile umane. altă dată prin credinŃă În forŃe miraculoase ce-l scapă de neputinŃă. ca un "tot" îngemănate. Aceeaşi minte confuză . Omul e-a lor jucărie. Creator al lor tot omu-i prin a lui activităŃi. drept credinŃe înflăcărate În imaginea pictată sunt doar gânduri preacurate. . Năzuieşte la minuni prin icoane operate : Vindecări de maladii care nu pot fi tratate. tot la fel de-amăgitoare. Energia din icoană către boală se transferă Şi produce vindecarea. viaŃa sa-i necugetată. statui Din îndepărtate vremuri.Chipuri. Sfântului pusă în seamă drept preasfântă acŃiune. Nici un fel de diferenŃă între-atunci şi ce-i acum.cu ea . plină e de zeităŃi.

FrumuseŃe şi Iubire.nicicând nu există doi. se manifestă ! N-accepta şi nu respinge cele-aicea relatate.Dar Divinul. Şi. pe loc.unicitate .adânc. e mereu prezent în noi.în tăcerea ta perfectă Nechemat şi nedorit. Când tu taci . să te desprinzi de confuzii şi-amăgire ! . total . Noi şi El . El deplin. Eşti dator prin tine însuŃi s-afli cele-adevărate Despre energia pură. Necuprinsul.

om complet. în a fi şi-a mă numi. Aceleaşi amărăciuni şi temeri mă însoŃesc. Sunt eu ştiinŃa ce-o posed. În plus. scrise-n chip infatuat ? Nu mă văd a fi real. . Noutatea de o clipă – veche-n clipa următoare. autentic. acordându-i grija toată. bogăŃia adunată ? Eu. Visul împlinindu-şi rostul. exprimate-n mod concret. ExistenŃa ei precară n-are cum mă defini. după cum l-a folosit. se preschimbă neîncetat. adunată cu migală. Mă-ntreb de nu cumva sunt imaginea frumoasă. Sufletu’-i lipit de ea pân’ la identificare. Mai mult chiar. pe ea mă bizui. sufăr şi mă amăgesc. S-ar putea să fiu averea. căci ştiinŃa-i trecătoare.Cine sunt ? Sunt eu corpul ? Nicidecum ! Este doar haină carnală. adesea. când cu mine mă-ntâlnesc. cu defecte şi păcate. Prin a mele însuşiri. Ea creează-n mine haos şi în timp mă stăpâneşte. Iar reversul ? Griji şi temeri şi. Pe care mi-am făurit-o într-o viaŃă neînŃeleasă ? Dar şi ea e trecătoare. Rob devin averii mele – firea-ntreagă copleşeşte. de fapt. ca orice haină banală. Iară eu. disperare. Sunt la fel ca orice om. Care-n timp se degradează. robit de ele. Căreia i-am inchinat energia mea totală ? Nu-s nici ea. Sunt cu totul diferit. Când uzura avansează. Eu răman şi de-astă dată tot la fel de derutat. tot ce pare adevăr sau axiomă. prin a mea însemnătate. este practic părăsit. În a vieŃii abordare. Mâine-i condamnat ca fals – contestat de-o noua formă. încă un trufaş. Încercând neîncetat prin timp să mă definesc. ce de fapt m-a consacrat Prin lucruri făr’ de seamăn. Sunt eu geniul sau talentul.

omu-ntreg. şi o pură conştiinŃă Ce-mi arată fără greş. raŃional. cuprinzător. totul este trecător. revelator. că sunt viu. mulŃumirea mea deplină. fiindcă viaŃa lor e scurtă.Şi-n final. Că nimic nu înfăŃişează. Infinită-mi e vederea. Am văzut că-n lumea asta. În tăcere. Când tac cele arătate. . Piară deci talent şi-avere. iar întrebarea : Cine sunt în mod real ? Dând apoi de-o parte totul. aflu esenŃa-mi divină. în mod clar. sunt lumină – fiinŃă nouă renăscută. piară orice cunoştinŃă. nemuritor Şi că nu mor niciodată – un fapt cert. Ca desprins complet de timp. Un gol nesfârşit se naşte.

pentru asta să trudeşti Şi-o mulŃime de aspecte vei putea ca să zăreşti Prin reacŃii şi imagini înŃelegi insul real. nu-s defel realitate. complet străin De noroiul din lăuntru. Fondul. dar nu sunt numai atât ! Zac în mine euri multe . fiind deplin armonizat Rupt complet de-al meu trecut.hâd. traduc prin acumulări Mintea condiŃionată de-nvechite aprecieri Noul e interpretat printr-o seacă opŃiune Eu sunt deci cel ce s-afirmă : produs ieri. cinstit şi bun. în totală simplitate.omului . E-o schimbare necurmată de valori după valori. privind spre mâine. un produs memorial.Cine sunt cu-adevărat ? Într-o clipă de răgaz. Un alt "eu". În plus. însă. un al treilea s-arată. altă degradare : pe chip îmi aşez o mască. Îmi pun singur întrebarea : cine sunt cu-adevărat ? Cine-i omul care-şi are fiinŃa-ntreagă în prezent ? Tot ce văd şi ce aud. deci total independent. civilizat. Într-o veşnică alertă. Şi a mea dorinŃă aprinsă e de-a fi apreciat Dup'-asemeni aparenŃe . Iar în prag de acŃiune. care pe dată E condus cu frenezie de un momentan capriciu : Bunul plac şi amăgirea . confuz. Iată-mă în trei aspecte. .unic indiciu. total altul . Masca omului de bine. Tu dă vălul de o parte . rod al "sinelui" meschin. cultivat. real. şi preocupat deplin Să-şi arate în afară un alt chip.firesc. Doar mintală ficŃiune.un adevărat tumult. Adus de şuvoiul vieŃii.om corect. Ce de veacuri poartă-n spate un trecut memorial. În atare ipostază. Incapabil să privească ce-i "acum" . egocentrist. Îmi schimb chipul şi lăuntrul stăpânit de-mprejurări.

FiinŃa-ntreagă-i fără margini. Nimic ! Iar acest "Nimic" .climatul împlinirilor măreŃe. Făr' să lase vreun reziduu. spre Infinit. E fereastra larg deschisă spre Etern. să-l înŃelegi şi să îl preschimbi în fum. "ce apare" şi "ce este evident" ! Şi-apoi. E fiinŃa universală ce nu are asemănare Mai devreme. Mintea mea particulară.. mai târziu. te obligă să-i ieşi "sinelui" în drum. fără vre-o anticipare. se va împlini real. care e dualitatea. împreună să vedem Ce anume se întâmplă când. cuprinsă-n Imensitate Făr'-a şti anume cum. să-i dărâmi mereu cetatea Să-i sfărâmi cătuşa-i dură. A fost practic dizolvat. iar în locul lui . Ăsta-i "Omu-adevărat" ce s-ascunde-n fiecare.Singur îŃi rezolvi problema. de fapt. "eul" bicisnic. Laserul ce dezagregă plăgile adânci din tine E atenŃia globală. Prin a ta integritate. sunt de fapt Sacralitate. îndreptată permanent Spre "ce este". prin contact direct cu tine. şi de-o linişte perfectă.. Muncă aprigă se cere cu "ego"-ul fragmentar. "sinele". Tot ce afli. trecutul întreg dispare. . Să-l observi. în continuare. Realmente stăpânită de o ordine concretă De-o totală armonie. ne observăm ? În contact direct cu noi.

Iisus a cuprins-o în pildă. Care dirijează lumea prin divina-i acŃiune. transmisă pe ocolite C-ar fi-nchis-adânc sub brezde .Comoara Neîncetat şi insistent.ÎnŃelepciune. Iar prin sfânta ei putere. practic.toate-n clipa actuală. Comoara cea din adâncuri se iveşte de la sine. vino cu mine. Drum luminii ne deschide către Marea ÎnŃelepciune. Dacă vrei. strâns legate de pământ. este trup şi suflet . în lume este haos şi-amăgire ! Nici o urmă de comoară. ce spontan a triumfat. Toată atenŃia pe noi. Nu anticipăm nimic . Iar particula divină. Că în orice om există atât zestrea. Istoria ne arată că mai mulŃi exploratori. CâŃi trudit-au să dezgroape comoara cea minunată.comparări închipuite : De Ńarină şi comoară. împreună să-ncercăm Ca deşertăciunea lumii. Cum i-a îndemnat s-o facă fiinŃa Lui neîntinată ! Ce vedem. Au făcut investigarea misterioasei comori. astăzi.Iubirea absolută ne-ar ferici pe deplin. să o spulberăm ! Şi vom folosi drept scule : o atenŃie totală. . Doar privim şi ascultăm şi-n tăcerea ce survine. de milenii ni se spune. Privirea şi ascultarea . Şi-n a ei descoperire .fiinŃa să i-o definească. Dar puŃine amănunte prin slove ni s-au transmis De acei ce-şi împliniră nepreŃuitul lor vis.un vremelnic legământ. Că în noi ar fi ascunsă o comoară . şi vigoarea De-a se rupe pe deplin de-acea zgură pământească.oferind asigurarea. ne-ar crea un alt destin. stăm cu clipa-n integrare. tot aşa. la orice provocare. Iară sacra împlinire . Într-o clipă dăm de-o parte zgura dură de păcat. De fapt. nici de Iubire ! Şi acelaşi Christ a spus .

nu e nici o siluire. . Prin cunoaştere de sine. Şi. Nu-s credinŃe. nici speranŃe către ieri sau către mâine. În mişcare consecventă.clipei noi te dăruieşte. acum eşti Divinitate.Nu se fac deloc eforturi. având în faŃă clipa care-acum soseşte. independent. Mori pentru trecuta clipă şi-nviezi pentru prezent. unite-n Eternitate. eşti real.ÎnŃelepciunea. Stai tăcut. Fericirea . îndată te desprinzi .

Este doar simplă privire. Chiar în clipa când apare . Totuşi. E relaŃie directă . ca şi moarte. Toată suferinŃa lumii . Ce cuprinde şi-nŃelege prin clipe înnoitoare . Să vedem ce se întâmplă la contactul strict global. . într-o veşnică mişcare. practic făr'-dimensiune. fapte . Deci observatorul piere şi apare observarea. Care-mpiedică contactul cu al vieŃii tainic dar Dând prilej la contradicŃii. E trăire. lucruri. fără altă urmărire.efecte. observatorul este "eu" imaginar. Structură atemporală.ca lucid cunoscător. dezaprobă sau acceptă. Iar fiinŃa-i integrală. clară şi pătrunzătoare. armonie fără margini. Imposibilă-ntâlnirea printr-o astfel de reŃetă. prin ea însăşi evidentă ? Între lucrul observării şi ochiul care observă. fenomenu-n sine e-accesibil tuturor Când există interesul înŃelegerii de sine În final concretizată drept reală acŃiune.prin a lui asociere ! Prin atenŃie globală îl vedeti în chip total.Conflictul dintre Observator şi Observat Întâlnirea cu "ce este" nu-i deloc un fapt uşor.stare de comuniune. şi lipsită de imagini. Prin urmare. Strict legată cu mişcarea. compară.cu natura-n general ? Cum privim şi ascultăm provocarea permanentă. Se strecoară-observatorul cu-ale lui aprecieri Ce se bizuie temeinic pe un fond memorial Tot trecutu-înregistrat. la conflicte şi durere . Demascarea lui spontană. Astfel. E ca însăşi acŃiunea ce-l condamnă la pieire. formulată ireal. readus în actual. Cu persoane. Fără cauze . conflictul apare între prezentul real Şi imaginea de "ieri". Care critică.

. Însă nu acea iubire căutată în vreo formă . Noi cu ea în uniune . Care singură transformă firea noastră-nşelătoare.ca-mplinire .Pe-acest fond de libertate devenim de fapt Iubire.ipostază sfinŃitoare.

omul vechi se prăbuşeşte. real. Singura care transformă.vie. Scânteia . nici viitor. .trista condiŃionare. Iată-ntreaga perspectivă a cunoaşterii de sine. până la epuizare.Cum asculŃi şi cum priveşti ? Stai.o atenŃie globală ! Nici trecut. în prezent integratoare . Psihic. temeinic. şi-n final eliberează FiinŃa condiŃionată de-al său "eu". asta-i soarta orişicui : Eliberarea totală. Şi nu-i nici o aşteptare . opreşte. pierind întregul "eu" . se scurg. Între tine şi ce-asculŃi.o stare atemporală. mai târziu. Prin ea pier. FiinŃa-ntreaga-n armonie . sunteŃi fără centru. Toate astea la un loc dau o ordine perfectă. fără margini. fiinŃa-ntreagă fără margini ! Ca unealtă. piară deci păreri. imagini.se întoarnă glorioasă la Sursa IniŃială. În măsură să cuprindă a clipei Eternitate. limpede şi clară Se priveşte şi s-ascultă în lăuntru şi-n afară Întreaga gândire-i mută . Pacea vă oferă-n schimb o minte înnoitoare. în oricare-mprejurare . Şi-n structura egoistă o spărtură se iveşte. Când.o tăcere mormântală. Prin aceste-ntâlniri simple. firea-ntreagă e-n relaŃie directă. În măsură să-nŃeleagă în mod cert. Orice fenomen de viaŃă. Total ruptă de ce-i vechi. ce-o degradează.Sacrul din noi .proiecŃie ideală. fii cu clipa actuală. Punct de sprijin şi plecare este liniştea totală. Mai devreme. Tainica îngemănare cu fireasca acŃiune . sunteŃi chiar Imensitate. Eliberarea-ncepută se continuă în timp. Fii doar pură ascultare. dispar energii acumulate. fii atent . fie el cât de vremelnic. Împlinită în tot timpul. Ce vă Ńin încătuşaŃi din vremile îndepărtate. O asemenea-ntâlnire este pură meditare . Fizic-psihic. observarea .

Grabă este prin urmare de-nŃeles firea nătângă .Permanent să luaŃi aminte că ştiutul vă închingă. Prin ea se deschid splendori către lumea Infinită. Clipei daŃi-i tot respectul . .cu smerenie-ntâlnită.

Şi mereu în veşnicie suntem alta ipostază. aici totul de la sine se sfârşeşte.Cunoaşterea n-are margini Dacă viaŃa e mişcare. prin orişice contact cu . Şi cunoaşterea. Deci cunoaşterea ne duce veşnic în Nemărginire Asta e menirea ei. nemărginirea pe-amândouă le cuprinde. Ce ne Ńine prizonieri din vremuri îndepărtate. Întâlnim Eternitatea în clipita care moare. Iar cunoaşterea de sine nu-şi mai află nici un rost Fără "sine". Şi-atras. are-aceeaşi calitate. cât trăim pe-acest Pământ. lasând clipei ce urmează. dac'-a dispărut ce-a fost ? Privind astfel. ca firească împlinire. Dar cu timpul "eul" piere . Orişicare întâlnire cu "ego"-ul mărginit. ce cunoaştem. Tot la fel. Ne transcende fără vrere în măreŃul Infinit . Care spulberă ce-i haos. Cale liberă. . deci. cu clipele integrate. unde se şi integrează. Noi. Fiind legate împreună. AtenŃia e instrument. fiinŃa-n Infinit extinde.Sacrul se eliberează. ViaŃa s-o cuprindem ritmic. De n-ar fi Eternu-n noi n-am cunoaşte Veşnicia. prin orice clipă să-ntâlnim ce-i fără margini. Asta e menirea noastră. El. deschisă. la rându-i. e unealta cea divină. Să distrugem fără preget egoistul legământ.existenŃa în mişcare. prin clipe noutate. mereu este prezent când întâlnim armonia. s-ntoarnă-n Sursă. ce prin timp se defineşte Datori azi. cărarea-ngustă. Drumu-i lung. cu-a ei rază de lumină. Să dezintegrăm "ego"-ul cu făloasele-i imagini.

scopul său egocentrist. Individul o acceptă şi o crede însemnată Potrivit cu-a sa culoare. din epoci îndepărtate. tu afirmi că Divinul e Iubire. Crez politic. dezbinarea s-agravează. nu va exista vreodată. Născând astfel contradicŃii şi conflicte ce-afectează Pacea-n ins. Că în noi ar fi ascunsă o particulă divină. că-i un strop din Nemurire. . Interesul personal. Ce vedem pe harta lumii ? Că şi-n vremuri de demult Crezurile-s-nvrăjbire. amăgire şi tumult. şi cum este-nfăŃişată. urmărit idealist. Prin credinŃă.cum sunt ele-înregistrate În istoria de veacuri ca şi-n actualitate. Că minunea asta mare ar trona în noi stăpână.De ce crezuri ? Ne stă-n faŃă harta lumii. crezul cel religios. Împreună s-o privim .afectiv. Tot pământu-i plin de crezuri. Ce nu moare niciodată. Crezurile de tot felul pe oameni îi divizează. raŃional. filozofic. Omul îndemnat să creadă într-un Adevar real. Legând Sacrul cu lumescul . Forme de manifestare ale "eului" nevolnic Ce urmăreşte-o-împlinire . la fel şi-n lume. În trecut ca şi-n prezent. Tema noastră : Crezurile . CredinŃa adevărată n-a fost practic niciodată. A avut destule forme împletite ingenios. FicŃiune. Nu-i nici azi.prin trăire laolaltă. Să nu ne încurcăm în vorbe ! Să vedem realitatea ! Orişice credinŃă-i oarbă ! O formă în timp creată. Interesele sectare încontinuu urmărite. Haosul proliferează Uneori razboaie crunte. prinsă-n forme diferite. Omul singur fiind măsura. Azi şi-n timp desfăşurată. social. economic. dându-le realitate . neîndoielnic. nu va fi mâine.

nu se nasc disensiuni.în actual. Vremurile asta cer . Unde e rostul credinŃei când trăieşti doar Adevărul ? În contact direct cu faptul . Fiindcă faptul este fapt. Ele fiind trecutul mort . Piară orice-acumulări .strict-exclus imaginarul ! . în tot locul. Când e spus un adevăr. În tot timpul. Asta face omenirea vrând astfel să se aline Lăsând celor ce urmează vorbele drept moştenire. accept ce spui şi repet la fel ca tine . în a lui fiinŃă. Iară el.. Mai e loc de vreo credinŃă despre-al Terrei satelit ? Cum vom rezolva problema unor crezuri ce-s smintite ? Prin investigări directe. Fiind cu ea-n contact direct. Să-ncercăm şi-un alt exemplu : să privim luna pe cer ! ToŃi deodată şi intens. Toate-s numai simple vorbe. prin trăire revelat În stare total smerită. real să se integreze ! Faptul Sacrului din noi. Alungate sunt pe dată orice fel de chestiuni.. prin el se afirmă fără vreri sau din nevoi. ireale. ce s-afirmă doar prin el ! .Rătăcirea să-nceteze ! Omul. numai un simplu privit ! Luna spune doar că este. când credinŃa a-ncetat. de fiecare-mplinite .înscrisuri memoriale. În această ipostază Sacrul vine înspre noi. fără vreo acoperire. toŃi îl vom vedea la fel.Eu. credul.

gânduri sonde De-a întâlni ce-i necuprins. însoŃit de cunoscut. De-a-ntâlni în mod real măreŃiile divine. în măsură să primească Energia fără margini. Ce se află la-ndemâna oricărei fiinŃe umane. e mereu în neputinŃă De-a-ntâlni Eternitatea în continuă mişcare. . Dau soluŃii şi promit prin formule . vane.o altă cale prin care acelaşi "eu". "ego"-ul cu-ntreaga-i ştiinŃă.De ce nu părăsim cunoaşterea psihologică ? Întrebarea precis pusă în scop de-atenŃionare Celor ce cunosc. dogme şi metode. Unde scopul. łelu-împlinirii finale. ahtiaŃi de-acumulare. Necuprinsul. şi în ea să se topească. Care este mărginită. Numai când "ego"-ul tace.fără pic de îndoială. Ăsta-i rostul părăsirii totalei acumulări. interesul reprezintă-un ideal. Şi de-a timpului povară pe deplin eliberat E la fel ca vasul gol. şi ştiu. Efortul . CredinŃe. ce-ntreprinde. Împlinirile-i semeŃe sunt reduse doar la "sine". mintea individuală Practic e neputincioasă . Zbuciumul şi îndârjirea înscriu al fiinŃei regres ! Cunoscutul . vizând propriul interes. Sfătuit e şi îndemnat de-a se urmări mereu. Absolută noutate cu-nsuşiri transformatoare. faptic. înŃelege sfaturile-nguste. practici. Tot ce face. Iubirea transformatoare.mărginirea. în tot timpul limitată. filozofii. Nu pot fi de fel cuprinse cu mintea cunoscătoare. Prin proiecŃie mintală. Infinitul. fiinŃa toată-i posedată. fără alt deziderat. Cunoaşterea preŃuită chiar de la bun început. Cât mai multe informaŃii pe drum zis-spiritual. preŃioasei integrări. Care. Cât ar fi de erudită. FuncŃionând prin trecut.

confruntări. Nesfârşitul se arată.Uniune-adevarată ! . Din orgoliu nu-l acceptă. Câmp de lupte. un clar "Tot armonios" ? Nu căta în altă parte sprijin sau vreun ajutor. năzuinŃi amăgitoare.lumină pură . Tu cu El .. haotic. tot la fel apreciezi ? Este oare aşa de greu "Nimicul" să-l integrezi ? Să elimini tot trecutul ca nefast. Uneori nervos rostite.Ce ne Ńine-ncătuşaŃi de absurdul cunoscut ? De ce nu-l eliminăm chiar acum şi absolut ? Oare nu-i vedem efectul .şoapte . Starea de-a fi "cineva" îi dă "sinelui" prestanŃă. nu-i nicicând în om lumină. Cheia de pătruns misterul ? În al tău interior ! Când dispare cunoscutul. nu forŃează-n nici un fel. După aceste demonstraŃii.. asta-i marea ignoranŃă ! Umana nefericire stă-n aceasta limitare . Universal să devii. alteori prin gânduri .piedică realizării ? Nu-nŃelegem că el este temelia-infatuării ? Când omul e confruntat cu "Nimicul" psihologic. Ce se războiesc continuu zi de zi şi-n miez de noapte. În asta rezidă "răul". neputincios. Lasă omului tot dreptul de-a se depăşi pe el. Totul e confuz. ÎnŃelesul ? Imposibil ! Realitatea divină Nu constrânge. de nu are suport logic.

prin proiectarea-n timp.fără scop sau năzuinŃă. Iar al vieŃii sens real nicidecum nu-l înŃelegem. Iată-n vers vi se arată sensul vieŃii-adevărat. Şi ca fiinŃă incompletă doar amărăciuni culegem. dorinŃă. uniŃi cu Realitatea. cinema. . Iar ce-a fost şi ce va fi e trăire-nchipuită. Dezertarea din prezent motivată-i de-o plăcere. Şi aici. Când "ego-ul" complet tace. În noi. Între noi şi ce vedem. Care orişice destramă. fără merit. gând imagine. Gândirea .Dezertarea din actualitate De ce refuzăm prezentul.ca amintire . toate nu-s decât capcane. nimic nu se interpune. Instrumente la-ndemână : observarea. ascultarea Şi atenŃia globală. Trăind cu clipa prezentă întâlnim Eternitatea. Imagini de trăiri moarte.permanent.Realitate-absolută . activ . ca un fagure de miere.le dă viaŃă şi vigoare. RevelaŃiile vietii doar prin clipe se-ntâlnesc. alergând spre ieri sau mâine ? Suntem oare conştienŃi de-această evaziune ? Prezentul e viu. fără vină. E o simplă întâlnire . O paletă de soluŃii sunt de-ndată abordate : Teatru. hoinarul gând ce pleacă spre trecut sau viitor. ce ne-oferă integrarea. Iar această ipostază naşte sfânta acŃiune. rezolvăm orice conflict. lecturi-cărŃi sau stadioane Şi-ncă alte evadări. Minunatele-mpliniri cu Iubirea se-mplinesc. Dezertarea-şi pierde rostul. liniştea-i deplină. sunt de fapt. Altă dată dezertarea e concretizată-n fapte. Or. Împlinit doar prin "a fi" cu prezentul integrat. păgubitor. Stăm în faŃă cu "ce este". ca fiinŃă nouă. concerte. Dar. Ne destramă energia . Prin tăcerea neforŃată ne-am extins la Infinit. epuizare.

Dar tăcerea nu e scop. Ce s-afirmă ca Iubire. Ei îi datorează fiinŃa opera de transformare.e smerenie totală. mintea tace . prin geneză poarta-n sine.de-a ajunge la mărire. Prea zgârcite-n exprimare. fără explicări destule Omului să-i lămurească certa lor realizare. Şi-acum. ce vor să-nsemne vorbele ce-au fost rostite ? Ce se-ascunde-n a lor spate. "Discipol. Când devine conştient de întreaga lui simŃire. Aste două formulări înscrise memorial Însuşite-s de "egou" ca fond individual. Întreaga-i activitate e-o constantă urmărire De-a se afirma pe sine . Asta-i dă temeinicie pentru ştiinŃa cea reală. cum sunt ele împlinite !? Mai întâi. ce anume-l defineşte ? E un practicant "egou" . în tot omul se-întâlneşte". Doar discipolul tăcut are-acces la izbăvire. ce-i un discipol. prin simpla ei prezenŃă e şi Sfântă AcŃiune. Ci se-aşterne-nŃelegând că al său trecut e mort. maestru. funcŃională ! Însuşiri neînchipuite. Ea. cine-i maestrul ? O stare atemporală. Doar atunci când îşi cunoaşte anacronica gândire. Depărtându-l şi mai mult de-Adevăr-Realitate. În măsură să-i aducă fericita transformare. ÎnŃelesul fiind deplin. El e pregătit temeinic pentru marea instruire. Iată două dintre ele : "Când discipolul e gata şi maestrul se iveşte" . Prin ştiut el işi afirmă şubreda-i însemnătate. prin Imens.Discipol şi Maestru În confuzie-i tot omul. Să vedem. Mediul lui de dezvoltare e un spaŃiu limitat. prin ce spune. . ce gândeşte. la fel. Totdeauna-năbuşit de ştiutu-acumulat. Un adevărat mister pentru mintea-nşelătoare . împlinită prin efort. când aude doar formule.

Când priveşte şi ascultă în totală simplitate.Autentica Iubire.Să cuprindă insistent clipele .realitate Asta-i este pregătirea pentru marea întâlnire Cu maestrul făr'-de seamăn . O adevarată artă . .