CAPITOLUL II PROPRIETĂŢILE MĂRFURILOR 2.1.

Importanţa cunoaşterii proprietăţilor mărfurilor Progresele continue în domeniul ştiinţelor aplicate, reflectate în caracteristicile ofertei de mărfuri impun menţinerea învăţământului comercial la un nivel de actualitate tehnică suficient de apropiată de preocupările producătorilor de mărfuri, astfel încât viitori specialişti din comerţ să constituie parteneri competenţi şi cooperanţi pentru specialiştii din producţie. Acest deziderat este realizabil prin studiu tehnico-practic temeinic, singura modalitate de a crea abilităţi şi disponibilitate la comunicare profesională. În marea majoritate a situaţiilor, obiectul cercetării mărfurilor îl constituie, cu prioritate, elementele tehnice, întrucât acestea sunt cele ce definesc cu maximă obiectivitate cvasitotalitatea mărfurilor, chiar şi în cazul mărfurilor imateriale. Această dominanţă a aspectelor tehnice este evidenţiată nu numai în literatura de specialitate şi materia legislativnormativă, ci şi în materialele comerciale uzuale care subliniază prioritar informaţia tehnică. De altfel, civilizaţia contemporană se caracterizează printr-o penetrare agresivă a elementelor tehnice în toate aspectele vieţii, fapt care prilejuieşte nenumărate avantaje, dar şi motive de îngrijorare. Tehnicizarea vieţii umane, la un nivel fără precedent în istoria omenirii riscă să deterioreze grav şi ireversibil echilibre în organizarea socială şi îndeosebi echilibre sensibile specifice fiinţei umane ca entitate biologică. Numeroase luări de poziţii şi avertismente cu privire la viitorul omului indică printre factorii responsabili de această stare de lucruri şi contradicţiile crescânde dintre cerinţele reale ale fiinţei umane şi efectele directe şi mai ales cele tardive ale consumului exagerat de tehnică. O categorie importantă de efecte nedorite este generată de cunoaşterea defectuoasă sau necunoaşterea tehnicii care alcătuieşte universul cotidian al omului modern. Se poate considera cu deplin temei că între lumea oamenilor şi lumea tehnicii create de om pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă se dezvoltă un conflict care nu poate fi depăşit decât printr-o reaşezare de raporturi şi o reconsiderare a nevoii de educaţie tehnică perpetuă, la toate nivelurile sociale. Specialiştii din domeniul mărfurilor şi comerţului în general constituie factori notorii de armonizare a relaţiilor om-tehnică printr-o judicioasă activitate de informare şi educare a cumpărătorilor şi, respectiv, de colaborare cu producătorii în direcţia umanizării maxime a elementelor tehnice care compun o bună parte a ofertei contemporane. 2.2. Clasificarea proprietăţilor mărfurilor Dintre criteriile care operează în rândul proprietăţilor mărfurilor, cele mai importante sunt: relaţia cu marfa, natura, importanţa (pentru calitate), modalitatea de apreciere şi măsurare, modul de exprimare a mărimii caracteristicilor. Gruparea proprietăţilor după principalele criterii se prezintă astfel: A. după relaţia cu marfa, se grupează: a) proprietăţi intrinseci, proprii mărfii, care ţin de natura materiei constitutive, cum sunt: structura, masa specifică, compoziţia chimică b) proprietăţi extrinseci, atribuite mărfii, respectiv consideraţii (simboluri), categorii economice (preţ) etc. Gruparea este proprie mărfurilor tangibile. În cazul serviciilor imateriale, proprietăţile intrinseci au un caracter cvasiimpropriu.

1

respectiv domeniul de cercetare căruia i se asociază. fiecărei informaţii ataşându-i-se una culturală. d) biologice (potenţialul vital.B. C. respectiv o semnificaţie. se remarcă: d) proprietăţi apreciabile prin simţuri (organoleptice sau senzoriale). piretice). electrice. alcătuite din mulţimea informaţiilor însuşite prin excitarea simţurilor (fondul informaţional biologic) şi mulţimea informaţiilor dobândite prin învăţare (fondul informaţional – cultural). potenţialul activ). ele influenţând exclusiv utilitatea variabilă a mărfii. Proprietăţile importante sunt mai numeroase. 2 .1. etanşeitatea îmbinărilor – la articolele pneumatice pentru plajă. veridicitatea – la informaţii. b) proprietăţi importante. etc. cu ajutorul unor mijloace adecvate (instrumente. se deosebesc: a) proprietăţi majore (critice). masa specifică. b) fizice speciale (mecanice. toleranţa biologică – microbiană/ bacteriană/ fungică) e) ergonomice (confortabilitate. Cele două grupuri de informaţii se organizează în perechi elementare. f) ecologice (potenţial poluant. proprietăţile sunt: a) fizice generale (structura. aparate) Proprietăţile organoleptice sau senzoriale sunt proprietăţi care reprezintă expresia reacţiei senzoriale specific umane faţă de proprietăţile intrinseci ale mărfii. e) proprietăţi măsurabile. dimensiunile). Relaţia dintre frecvenţa şi importanţa proprietăţilor unei mărfi este prezentată în figura următoare: Frecvenţă % 100 proprietăţi minore Importanţă % 100 proprietăţi importante Fig. Proprietăţile majore (critice) influenţează în mare măsură funcţia dominantă a bunului comercial. c) chimice (compoziţia chimică. lipsa ori diminuarea lor antrenând suprimarea ori scăderea utilităţii reale a produsului (de exemplu. după natura lor. manevrabilitate). caracter autodegradabil).). Evaluarea lor presupune experienţă acumulată în sisteme personale de valorizare. proprietăţi critice D. silenţiozitate. după nivelul de relevanţă pentru calitatea mărfii. 4. c) proprietăţi minore. Proprietăţile minore au o pondere a frecvenţei superioară ponderii importanţei. netezimea tălpii – la fiarele de călcat.după modalitatea de apreciere şi măsurare. prospeţimea – la preparatele culinare. optice. direct sau indirect. g) economice (caracterul preţului). ponderea importanţei lor fiind relativ apropiată de ponderea frecvenţei.

în unele situaţii. s-a procedat la o extensie semantică a cuvintelor care definesc simţurile respective. etalonarea) şi la operator (citirea corectă. b. fapt care constituie. 3. proprietăţi gustative. reglarea. proprietăţi exprimabile noţional. cele determinabile senzorial. după organul perceptor: proprietăţi vizuale. metodologia de calcul a valorii caracteristicii etc. etc. gustului şi pipăitului.5 g NaCl/l). etc.20 C) ori superioară (max. În cele mai multe cazuri. referitoare deopotrivă la marfă (prescripţiile de condiţionare). cu gradele lor de comparaţie). închise.). lungimea (unui ax) = 960 mm. 3 . auzului. în aproape toate cazurile. tari). Exemple de caracteristici cu exprimare cifrică: masa specifică a fierului: 7. cu semnificaţia merceologică de informaţie obţinută prin receptorii specifici zonelor tegumentare sensibile tactil (palme. Este important ca expresiile selectate să aibă o sugestivitate maximă şi să circule larg cu semnificaţie unitară. proprietăţi intrinseci. în general. Măsurarea lor se realizează prin folosirea unor instrumente adecvate care. repetarea determinării. proprietăţi olfactive. În unele cazuri se pot întâlni expresii cu valoare adjectivală ori perechi de adjective: gust dulce-amărui. Se exprimă noţional. maxima obiectivitate se obţine în cazul respectării condiţiilor precizate pentru determinare. proprietăţi exprimabile cifric. Exprimările cifrice absolute pot fi şi sub formă de interval (ex: 7-12 mg/l) sau de limită inferioară (ex: cel puţin 1. olfactive. Mai mult. laptelui etc. proprietăţi audibile. mirosului. Se folosesc frecvent exprimări cifrice relative: procente (o/o) sau promile (o/oo). medii. Obiectivitatea acestor caracteristici nu este absolută. indică mărimea caracteristicii măsurate. proprietăţile le sunt asociate mărimi fizice consacrate. Dată fiind importanţa factorului psihic în evaluarea proprietăţilor senzoriale. în condiţii bine precizate. controlabili (condiţiile de mediu în spaţiul de evaluare şi starea de condiţionare a mărfii evaluate) sau necontrolabili (starea biologică a operatorilor etc. Exprimarea cifrică este specifică caracteristicilor pentru care sunt consacrate metode de măsurare şi unităţi de măsură. în general. proprietăţi tactile pentru ceea ce este perceput la o marfă prin intermediul văzului. cognoscibile prin măsurare. caracteristici ale mărfii. tuşeu moale-onctuos. E. după modul de exprimare a nivelului proprietăţii. cu efecte favorabile pentru determinarea obiectivă a calităţii şi pentru o corectă circulaţie a informaţiei specifice. Proprietăţile exprimabile noţional sunt. Proprietăţile măsurabile sunt. Se spune chiar gustul (sau mirosul) cărnii. deschise.Subiectivismul specific proprietăţilor senzoriale este generat de lipsa de unitate a receptivităţii senzoriale ca şi a fondului informaţional – cultural al indivizilor umani. obraz. frunte. S-a încetăţenit un mod impropriu de numire a proprietăţilor organoleptice. proprietăţile cromatice (nuanţe slabe. există: a. Cu alte cuvinte.). lungimea de undă a unui fascicul de lumină monocromă λ=560 mm. acestea sunt numite adesea proprietăţi psihosenzoriale. alcătuiesc scale noţionale consacrate.). Situaţia reflectă o modalitate de rezolvare a nevoii de comunicare în condiţiile inexistenţei unor termeni corespunzători în limba română. subiectivitatea evaluării proprietăţilor senzoriale este accentuată de numeroşi factori.8 g/cm3. aşa cum există în cazul proprietăţilor tactile expresia tuşeu. Acest mod de exprimare prezintă avantajul evidenţierii preciziei mărimii proprietăţii. care. Nivelul lor este evidenţiabil prin expresii ce permit evaluări graduale (adjective şi adverbe. de exemplu. gustative. la aparat (respectarea clasei de precizie.

patiserie. ale cărui implicaţii sunt majore pentru alegerea materialelor adecvate pentru diverse destinaţii. pentru care umiditatea legală se numeşte repriză. b) porozitatea – caracteristica solidelor dată de macrostructiră şi reprezintă raportul dintre volumul corpului considerat şi volumul porilor din masa corpului. ţevi – kg/m) ori identificabile la bucată (fructe. 4 . ţesături – kg/m2). Se disting două variante cu care se operează: • densitate absolută – masa ăn g a unei unităţi de volum (1 cm3). când parametrii spaţiului de depozitare a mărfii oscilează faţă de nivelul normal. Conţinutul de apă se exprimă în procente masă. d) umiditatea – reprezintă efectul direct al higroscopicităţii şi are semnificaţia de conţinut total de apă. produselor de tip filamentar (fire. Porozitatea este o caracteristică definitorie pentru produsele de panificaţie.cantitatea de materie considerată în raport cu unitatea de volum. la mărfuri semnificaţia masei variază în funcţei de context. adică masa ambalajului. se exprimă în unităţi masisce (kg) şi se înscrie în toate documentele care însoţesc marfa. Densitatea sau masa specifică reprezintă cantitatea de materie a unei unităţi de volum din marfa considerată. pentru materiale folosite la realizarea confecţiilor textile şi a încălţămintei etc. leguminoase).. care constituie procesul de pierdere a apei din produs. Caracteristica inversă porozităţii este compactitatea. cabluri.2. respectiv cantitatea plătită din masa reală a unei mărfi higroscopice şi se calculează cu formula: Mc = Mn (100 + ua) / (100 + ur) Mc – masa comercială Mu – masa netă ua – umiditatea admisă a mărfii. Scăderea conţinutului de apă este efectul desorbţiei. cume ste cazul fibrelor textile. din masa mărfii. în orice formă. Acest structuri îşi modifică permanent conţinutul propriu de apă prin preluarea/cedarea de vapori de apă din mediu.3. Produsele higroscopice conţin în mod natural apă. lungime etc. Sorbţia şi desorbţia vaportilor de apă se desfăşoară după curbe care nu se suprapun. Se exprimă procentual. produselor laminare (hârtie. suprafaţă. fiind cazul mărfurilor caracterizate de volum (mărfuri în vrac – kg/m3). şi anume: . prezentând fenomenul de histerezis higroscopic. % ur – umiditatea reală a mărfii. unele documente cuprind masa netă (făfă ambalaj iar altele şi masa brută ( cu ambalajul). % . În comerţ este consacrată şi masa comercială. varianta teoretică • densitate relativă – mărime adimensională ce reprezintă raportul dintre densitatea absolută a mărfii considerate şi densitatea absolută a apei la temperatura de 4˚ Celsius. Diferenţa dintre masa brută şi masa netă o reprezintă tara. cereale.cantitatea de materie incorporată într-o anumită marfă. c) higroscopicitatea – este caracteristica de bază a structurilor organice în compoziţia cărora se află apă. absorbţie (fixarea apei în micrpcapilare) şi chemosorbţie (apa legată chimic).Proprietăţile fizice ale mărfurilor a) masa – reprezintă una din cele mai importante caracteristici ale unei mărfi. În cazul raportării la unitatea de volum caracceteristica se numeşte masă specifică sau densitate. Conţinutul de umezeală se realizează prin adsorbţie (fixarea apei în macrocapilare şi aderarea mecanică a condensului pe neregularităţile macrostructurii). această umiditate naturală fiind recunoscută şi acceptată ca umiditate legală (menţionată în standardele de produs) purtând adesea denumiri consacrate.

8. se determină prin mai multe metode şi după mai multe scări. cuprinzând 10 trepte de duritate. De asemenea prorpietăţile mecanice prefigurează durabilitatea produselor. Scara Mohs este o scară universală. talc. filtre. 10. corturi). echivalente durităţilor a 10 structuri: 1. îndeosebi la produsele tehnice. existând şi denumiri cu semnificaţii particulare: rezilienţa (proprietatea de a suporta solicitări mari şi de scurtă durată – şocuri – la încovoiere). 1) deformarea elastică. 2. Comportamentul tipic al diverselor materiale la cele mai importante solicitări mecanice evidenţiază trei stadii. Proprietăţile mecanice ale corpurilor Se rferă la comportarea mărfurilor la solicitări exterioare. 2. corindon. diamant Proprietăţile mecanice sunt hotărâtoare în privinţa stabilirii destinaţiei materialelor – ca de exemplu duritatea la materialele pentru scule aşchietoare. Durabilitatea caracterizează deci bunurile de folosinţă îndelungată. 9. transmisia luminii este practic totală 5 . 2) deformarea plastică. 6. 3) ruperea. o importanţă remarcabilă o are în mărfurile alimentare. Aceste proprietăţi constituie un element esenţial în alegerea destinaţiei diverselor materiale.5. duritatea (rezistenţa la compresiune punctiformă). Modurile de comportare la aceste solicitări se numesc generic rezistenţe. Diagrama tesniune – alungire permite evidenţierea şi calcularea urmtoarelor mărimi specifice: rezistenţa specifică la rupere. limita de curgere. materiale anorganice. Proprietăţile mecanice sunt determinate de proprietăţile materiei prime şi de influenţele proceselor tehnologice de prelucrare şi de finisare a materialelor. cuarţ. în perioada de exploatare. b) duritatea – este pentru majoritatea materialelor cea mai importană caracteristică mecanică.Umiditatea unui produs se determină prin îndepărtarea apei cu ajutorul unor incinte speciale numite etuve şi cântăriri repetate. 4. încălţăminte. rezistenţa la flexiuni repetate la pieile pentru feţe de încălţăminte etc. 2. 5. u = (Mo – Ml)/Ml x 100 Mo – masa produsului conţinând apă Ml – masa produsului fără apă e) permeabilitatea – semnifică proprietatea unor structuri de a lăsa să treacă prin ele diverse substanţe. sare (gips). calcit.comportare la lumină sunt: a) transparenţa – specifică structurilor materiale care permite trecerae aproape totală a luminii. apatită. feldspat. specializate diferitelor structuri: materiale organice. topaz. la substanţele transparente. Este foarte importantă pentru numeroase domenii în comerţ. metale etc. chiar după încetarea solicitării. a) rezistenţa la rupere prin întindere – este una din cele mai importante proprietăţi mecanice. respectiv dispariţia totală imediată (elasticitate) sau întârziată (vâscoelasticitate) a unei deformări la încetarea solicitării. respectiv deformarea remanentă. Proprietăţile optice Lumina este în acelaşi timp radiaţie corpusculară şi fenomen fizic ondulatoriu. textile. Proprietăţile derivate din relaţia structură. Durabilitatea reprezintă capacitatea unui bun de menţinere a proprietăţilor iniţiale un timp cât mai îndelungat. 7. alungierea la rupere. Inversul es este impermeabilitatea şi este proprietate esenţială pentru anumite mărfuri: umbrele. în condiţii de utilizare normală.4. fluorină. 3. respectiv separarea materialului solicitat ca urmare a extinderii fisurilor microscopice.

2. Implicaţiile acestei proprietăţi sunt foarte mari în industria bunurilor de uz casnic. Mărimile optice caracteristice materialelor sunt: a) gradul de reflexie – măsura în care suprafaţa unei structuri reflectă fluxul incident b) gradul de absorbţie – indică măsura în care structura considerată reţine o parte mai mare sau mai redusă din fluxul incident c) gradul de transmisie – arată măsura în care structurad e referinţă lasă să treacă prin ea o parte mai mare sau mai redusă din fluxul incident. Unitatea de măsură este caloria. lichide incolore) d) luciu – specific structurilor la care factorul de reflexie al luminii este aproximativ egal cu cel al luminii primite. al lichidelor transparente etc. egală cu cantitatea de căldură necesară unui gram de apă pentru ridicarea temperaturii cu 1 grad Celsius.termostabile – rezistenţă suficient de mare la temperaturi ridicate .termolabile – îşi modifică proprietăţile sub acţiunea căldurii 6 . presiunea. este o constantă fizică a multor solide şi lichide transparente. temperatura. materialele pentru încălţăminte etc. mase plastice. fiind practic dată de raportul dintre sinusul unghiului incident şi sinusul unghiului de refracţie. numită conductivitatea termică. cum este cazul sticle optice. dilatarea poate fi liniară sau volumică. a) căldura specifică – este cantitatea de căldură necesară unui gram de materie pentru creşterea temperaturii cu un grad. Fluxul radiaţiei optice care vine pe suprafaţa unei structuri matriale (flux incident) este egal cu suma valorii fluxului reflectat. e) stabilitatea termică – proprietatea de a rezista la acumulări de energie termică. sticlă. c) conductibilitatea termică – este proprietatea unei structuri de a asigura propagarea energiei termice. 2) dispersia – exprimată prin numărul lui Abbe pentru caracterizarea unei sticle optice din punctul de vedere al împrăştierii cromatice. Structurile foarte transparente. este direct proporţională cu suprafaţa şi timpul de trecere şi invers proproţională cu grosime astratului conducător. fără modificări de natură fizică şi chimică. a valorii fluxului radiant absorbit şi a valorii fluxului radiant transmis. Principalii factori implicaţi în determinarea unui anumit comportament îl constituie: starea suprafeţei. b) dilatarea termică – reprezintă mărirea dimensiunilor sau volumului sub acţiunea căldurii. Aceste proprietăţi caracterizează diversele structuri în relaţie cu radiaţia optică. ceramica refractară) .termorezistente – cu o mare rezistenţă la temperaturi ridicate (azbest. Dilatarea termică este caracteristică de material. După această proprietate materialele se grupează în : . Proprietăţi termice Aceste proprietăţi reprezintă comportarea diferitelor produse la acţiunea energiei termice.b) opacitatea – specifică stricturilor cu transmisie foarte scăzută sau nulă c) limpezime – proprietate a strcturilor cu transmisie foarte înaltă (sticle. Constituie un foarte important element de verificare a calităţii la: uleiuri. combustibili lichizi. se caracterizează prin: 1) indicele de refracţie – raportul dintre viteza luminii în vid şi viteza luminii în mediul respetciv.6. lapte. Caracteristica specifică. d) termoizolarea – proprietatea materialelor izolatoare de a conduce foarte puţin căldura: proprietatea este foarte importantă pentru produsele textile. băuturi.

7 . de asocierile care se fac şi de sensibilitatea fiecărui individ în parte. care sunt aspirate. 2. Proprietăţile olfactive. tinzând a se constitui într-o disciplină numită “Senzorică”. îi influenţează comportamentul prin stimularea sau respingerea consumului anumitor produse.Factorii care influenţează stabilitatea gustativă sunt: • concentraţia soluţiei . La rândul lor gusturile se împart în senzaţii de bază: sărat. Proprietăţile psihosenzoriale Alături de proprietăţile obiective. de componentele acestora care au gust şi se pot dizolva. pirolabile (combustibile). este o formă a sensibilităţii. chimice etc. provocate de substanţele pure. Stimulii olfactivi sunt formaţi din moleculele substanţelor volatilizate. Sensibilitatea olfactivă are o mare acuitate. Analizele psihosenzoriale au o sferă largă de cuprindere. pirostabile. • lumina şi prezenţa sau absenţa oxigenului influenţează sensibilitatea gustativă.7.) au o mare importanţă în reglarea echilibrului psiho-fiziologic al omului. • temperatura substanţei stimulatoare şi a mediului ambiant.f) stabilitatea piretică – comportarea la flacără. fiind dependentă de experienţa anterioară.7. Proprietăţile olfactive ale unor mărfuri (alimente. iar la prelucrarea rezultatelor să se utilizeze metode statistico-matematice. care nu au gust. dar pentru diminuarea si eliminarea subiectivismului.7.1. acru. dulce şi amar. cele care au gust. Capacitatea de diferenţiere a mirosurilor de către om nu este aceeaşi pentru toţi. • contrastul succesiv şi simultan al stimulilor care intensifică stabilitatea gustativă. reflectă o variabilitate a acesteia datorită modificării. care se încadrează în parametrii determinabili sau care se pot exprima în unităţi de măsurăşi pot fi măsuraţi. după acest criteriu materialele sunt: pirorezistente (ignifuge). care serveşte la aprecierea şi selecţia produselor alimentare şi la crearea condiţiilor psiho-fiziologice favorabile ingerărilor. Proprietăţile gustative sunt determinate de proprietăţile chimice ale elementelor. şi senzaţii derivate sau mixte. • exersarea repetată pentru profesionişti şi consumatori. care determină pragurile gustative absolute (cea mai mare şi cea mai mică concentraţie sesizată) şi pragurile gustative care permit diferenţierea între mai multe substrate. cosmetice. • factorii de natură psiho-fiziologică (foame-saţietate). Proprietăţile gustative. care sunt provocate de amestecul substanţelor pure. Dacă se raportează la concentraţia moleculară. 2. produsele se împart în: • sipide. mărfurile prezintă o seamă de însuşiri care le determină valoarea de întrebuinţare datorită proprietăţilor care se pot constata cu ajutorul organelor de simţşi care în acest fel sunt percepute subiectiv. Principala caracteristică a materialelor combustibile este capacitatea calorică exprimată în kcal/kg. Datorită importanţei fiziologice şi comerciale a caracteristicilor senzoriale s-au dezvoltat tehnicile de analizăşi apreciere a calităţii produselor. Astfel creşterea temperaturii determină sporirea informaţiei gustative. În funcţie de gustul pe care îl au. 2. respectiv adaptării organelor de simţ prin autoreglare.000 de ori. • insipide. Dinamica sensibilităţii organismului uman faţă de anumiţi stimuli externi. Gustul. mirosul este mai sensibil decât gustul de circa 10. trebuie să se aplice metode şi tehnici adecvate.2.

coezivitate (fragil. Proprietăţile estetice Proprietăţile estetice sunt însuşiri ale mărfurilor care exprimă gradul lor de perfecţiune la un moment dat . cu efecte estetice şi economice deosebite. Însuşirile estetice ale mărfurilor trebuie să fie realizate în strânsă corelaţie cu alte proprietăţi ca: funcţionalitatea. provoacă o reacţie emoţională. aspru. cu efecte favorabile asupra economiei de materiale. Forma unui obiect util trebuie să fie corelată cu structura şi compoziţia lui. structura şi natura materialului. pentru asigurarea funcţionalităţilor. gumozitate (crocant. în gastronomie. -grafica ambalajului ca reclamăşi formă de prezentare. • caracteristicile geometrice sunt apreciate prin parametrii care se referă la forma şi mărimea particulelor. masticabili etc. Indicatorii estetici ai calităţii produselor şi celelalte proprietăţi se află în următoarele grupe de relaţii cu: • tectonica produsului : raporturile formă-funcţie. 2.). -aspectul şi finisarea suprafeţelor. Prin studierea acestor categorii de relaţii se micşorează gradul de subiectivism în asocierea valorii estetice a produselor pe piaţă. Sensibilitatea tactilă a pielii este datorată terminaţiilor nervoase libere şi reprezintă o cale importantă de obţinere a informaţiilor privind unele caracteristici de calitate ale mărfurilor. Cunoaşterea aromei are o mare importanţă în alimentaţia publică. Formele modulate oferă o serie de avantaje în utilizarea produselor. gustativ-olfactivă. Astfel. • alte caracteristici care exprimă conţinutul de grăsimi (de ex. combinând cerinţele spirituale ale individului şi societăţii faţă de ele. pentru gust şi miros. determină creşterea eficienţei economice prin facilitarea automatizării şi a tipizării. eleganţă şi raţionalitate în utilizare (exemplu: evoluţia formei autoturismului etc. • expresivitatea mărcii de fabrică. atrăgător”. colţuros. Modularea este una din căile de obţinere a formelor moderne. Evoluţia formei produselor poartă amprenta dezvoltării tehnicii în diferite perioade istorice. lipicios etc. 8 . specifică produselor alimentare.). modul de întreţinere. fibros etc. Exprimarea sensibilităţii tactile se face prin intermediul indicilor noţionali: primari. structura şi forma utilă a produsului.Aroma.formă-ornament etc. uleios. • elemente ergonomice: raportul om-marfă. ornamentul. stilul. prin moduri diferite de asamblare.8. conştientă sau inconştientă la aprecierea senzorială a acesteia.7. ele trebuie să fie implicate în raporturile cu funcţia. la tuşeu (neted. Aceste proprietăţi se exprimă prin intermediul unor categorii estetice şi anume: forma. pentru a corespunde cît mai bine destinaţiei . cu “ambalaj atrăgător” . secundari sau populari. armonia etc.3. Astfel: • caracteristicile mecanice sunt apreciate prin noţiuni ca: fermitate. culoarea.).). este o caracteristică complexă. 2. simetria. sau în comparaţiile care se fac cu alte produse similare ale firmelor concurente. constatându-se trecerea de la forma grea şi încărcată la simplitate.. formă-mediu ambiant. formămaterial.Proprietăţile tactile. proprietăţile estetice nu se rezumă numai la atribuirea “unui aspect plăcut. pentru îmbinarea componentelor care generează aroma şi a condiţiilor de formare a ei în procesele tehnologice. Forma ca atribuit al calităţii produselor. sau grupe de produse cu dimensiuni corelate . unsuros etc). linia. Aroma este o senzaţie generată de proprietăţile unor substanţe care stimulează unul sau ambele simţuri. Ea constă în proiectarea şi realizarea unor produse.

dar impune o serie de condiţii. • monocromă (combinaţii de nuanţe diferite ale aceleiaşi culori) . care este accentuată la majoritatea produselor industriale. relaţiilor care apar între oameni şi lumea mărfurilor care îi înconjoară. Ornamentul este un element de podoabă sau un ansamblu de elemente decorative. Aceste două elemente stabilesc armonia în decoraţiunile interioare. este posibilă numai prin luarea în considerare a efectelor psiho-fiziologice ale 9 . florar. unitatea conţinutului şi a formei . • culorile reci (albastru. determină o creştere a tensiunii arteriale şi o intensificare a respiraţiei. Armonia cromatică poate fi: • policromă (combinaţii de mai multe culori). Factorii care influenţează aprecierea culorii sunt: • compoziţia şi intensitatea luminii . Desenul este un alt element estetic. verde. De aceea . ca element estetic. Importanţa cromaticii în ambientul urbanistic şi arhitectural a determinat preocupări intense de armonizare a paletei cromatice. Linia. Între cele două tendinţe care se confruntă în prezent . duc la scăderea tensiunii arteriale şi a ritmului respiraţiei creând o stare depresivă. respectiv a trăsăturilor spirituale care individualizează un domeniu al culturii dintr-un moment istoric dat.portocaliu). determină forma obiectelor. geometric. forma a devenit astăzi mai mult ca oricând. Ornamentul impune o tehnicăşi o concepţie specifică a împodobirii putând fi: zoomorf. Stabilirea celor mai potrivite tonuri. geometrice. un element de înnoire – diversificare şi de creştere a competitivităţii mărfurilor pe piaţă. va fi în mod automat corespunzător din punct de vedere al formei. important al mărfurilor. statice sau dinamice. în sensul că orice obiect funcţional. Un rol important în compunerea stilului îl au felul liniilor şi a raporturilor dintre ele. generează apropierea în spaţiu. mişcarea formelor utile a constructivismului care concepe valoarea estetică în sensul adaptării produsului la funcţia sa. Armonia este o categorie estetică care exprimă coeziunea.De asemenea ele pot creea efecte ponderale subiective: obiectele roşii şi albastre par întotdeauna mai grele decât cele verzi şi albastru deschis. cu uzura morală. una militând pentru o artă decorativă de lux. datorită unui număr mare de particularităţi corelate estetic. au menirea de a înfrumuseţa şi de a întregii compoziţia unui produs. înnoire-diversificare. fantezist etc. cucereşte din ce în ce mai mult teren. Aceasta datorită efectelor fiziologice şi psihologice pe care le generează culorile asupra omului a. Stilul este un mod de comunicare. sociali. Culoarea este o caracteristică de mare importanţă în cadrul procesului de diversificare a gamei sortimentale de mărfuri. de expresivitate a obiectelor. Evoluţia formei este determinată de mai mulţi factori: economici. violet) dau senzaţia de îndepărtare în spaţiu. culoare. Culorile pot influenţa percepţia timpului astfel: în lumină roşie timpul se va scurge aparent mai repede decât în lumina verde . Ea este corelată cu durata de viaţă a produsului. descurajantăşi neliniştitoare. sau combinaţii ale acestora pentru produse şi ambalaje. figurativ. libere de ornamente.Printre efectele pe care le realizează culorile menţionăm: • culorile calde (roşu. iar cealaltă pentru forme simple. se constată că forma are o mobilitate mai mare. • fondul şi structura suprafeţei.În cadrul relaţiei formă-funcţie.galben. ritm. care alături de culoare. care prin formă. Studiind relaţia formă-funcţie. figurative. concordanţa elementelor componente ale unui întreg. forma are un rol decisiv . grafic. cerere-ofertă. pure. Tipurile de desene utilizate pot fi: liniare. Stilul poartă amprenta unor anumite perioade. Ideea potrivit căreia “forma succede funcţia” nu trebuie denaturată. determină într-o mare măsură aspectul bunurilor de consum .

precum şi a legilor generale ale contrastelor şi armoniei.culorilor. 10 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful