You are on page 1of 29

LUCRARE DE CERCETARE

Master Inginerie Geotehnica
Protectia impotriva torentilor cu bariere flexibile cu plasa inelara

Indrumator: Asist. Dr. Ing. Dorin Moldovan

Student: Diana Rusu

Cluj-Napoca
1

2013

Cuprins

1. Hazarde naturale 2. Descrierea unui torent 2.1. Bazinul hidrografic torential 2.2. Componentele morfologice ale bazinului hidrografic torential 3.3. Procesele torentiale 3. Sisteme de protectie cu bariere cu plasa inelara 3.1. Calculul si dimensionarea barierelor 3.2. Programe de dimensionare 3.3. Descrierea principiului de functionare 4. Descrierea sistemului cu bariere cu plasa inelara 4.1. Elementele sistemului 4.2. Bariera VX 4.3. Bariera UX 4.4. Montarea barierelor 4.5. Avantajele sistemului Bibliografie

2

furtunile. asupra societatii si a mediului înconjurator. In concluzie stratul litologic al acestor suprafeţe este puţin rezistent 3 . afectand totodata localitati si cai de comunicatii. Materialele deplasate prin alunecari pot avea grosimi diferite. când adâncimile depasesc 2 metri. precum cutremurele. a caror adâncime ajunge la 30-40 cm. care produc mari pagube materiale si uneori victime. secetele. marne. Scurgerea apei pe versant sub forma unor siroaie instabile determina formarea unor mici canale numite rigole. care au o influenta directa asupra vietii fiecarei persoane. o curgere de noroi cu o lungime de 15 km s-a deplasat cu o viteza de peste 300 km/h. prabusirile. cum sunt alunecarile de teren. Alunecarile reprezinta procese de miscare a unor mase de pamânt sub actiunea gravitatiei. Aceste forme de eroziune în adâncime aduc mari pagube. inundatiile. Aceste procese determina o degradare accentuata a versantilor. Dintr-o suprafaţă totală de aproximativ 237 000 km2 aproximativ 55% din relieful Romaniei este un relief de tip accidentat cu o orografie pronunţată care prezintă aspect de torenţialitaie ridicată. în lungul unor suprafete de alunecare care le separa la partea stabila a versantului. În tara noastra arealele cele mai afectate de procese de eroziune în suprafata si de ravenare sunt localizate în Podisul Moldovei. au fost înregistrate 18000 de victime. curgerile de noroi au o mare putere de transport si de distrugere.5-2 ori densitatea apei. constituiti din argile si din alternante de argile. Datorita faptului ca materialul noroios depaseste de 1. Stratul litologic al acestui relief este alcătuit sau format din roci sedimentare sau din depozite de aluviuni care prezintă valori scăzute in privinţa rezistenţei la eroziune. contribuind la scoaterea din circuitul economic a unor suprafete întinse. acoperind în câteva minute localitatile Yungay si Ramrahirca. care au determinat îndepartarea într-un interval de 100-300 de ani a 274 milioane m3 de sol si roca si scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete însemnate de terenuri. Curgerile de noroi si grohotisurile se produc în urma îmbinarii cu apa a depozitelor de alterare de pe versantii despaduriti din regiunile montane afectate de precipitatii abundente. Spre exemplu.5-2 metri adâncime) si ravenele. de la zeci de centimetri la zeci de metri. la 31 mai 1970. procesele de eroziune în suprafata si ravenarea. distrugerea stratului fertil de sol si transformarea unor suprafete întinse în terenuri neproductive sau slab productive. în Anzii Peruvieni. Hazarde naturale Hazardele naturale sunt manifestari extreme ale unor fenomene naturale. în Subcarpati si în Podisul Getic.Protectia impotriva torentilor cu bariere flexibile cu plasa inelara 1. Numai în Podisul Moldovei au fost identificate peste 9000 de ravene. Cele mai numeroase alunecari se înregistreza pe versantii cu înclinari moderate. curgerile de noroi. Hazardele geomorfologice cuprind o gama variata de procese. gresii si nisipuri. Prin adâncirea rigolelor se formeaza ogasele (0.

Intensitatea degradării stratului litologic este cu atat mai intensă cu cat regimul ploilor este mai agresiv.1880) in care s-au făcut exploatări neraţionale ale fondului forestier. la pămanturi sterpe neprotejate de invelişul vegetal şi a permis formarea unor viituri de apă şi noroi (material antrenat) de cele mai multe ori cu efect catastrofal. favorizează degradările şi alunecările de teren. precum şi a diferenţelor mari de temperatură (care conduc la degradarea fizică şi alterarea chimică) permit o intensificare a proceselor de eroziune.Un factor important care contribuie intr-o măsură hotăratoare la dezvoltarea accentuată a torenţilor este apa. Existenţa unui regim hidric bogat. mai ales cea căzută direct. Au existat perioade in Romania (1825 . Descrierea unui torent 4 . 2. Un alt factor care contribuie la sporirea torenţialitătii a fost folosirea unor agrotehnice deficitare de exploatare lemnoasă. a permis deteriorarea covorului vegetal şi a contribuit la lipsa fixării materialului degradat fizic şi alterat chimic pe versanţi. ceea ce de fapt am putea denumi exploatare de tip colonial a fondului silvic. iar ploile căzute au o durată şi o intensitate ridicata. Exploatarea sălbatică a pădurilor a permis degradarea scoarţei terestre. adică apa din precipitaţii. Despăduririle masive au contribuit din plin la formarea de izlazuri comunale şi păşuni alpine.

Componentele morfologice ale bazinului hidrografic torential BAZINUL DE RECEPTIE 5 . 2. respectiv un dezechilibru între precipitaţiile căzute şi cantitatea de apă care se scurge în unitatea de timp. unde vegetaţia mică nu poate preveni eroziunea rapidă.Curgerea de noroi sau torentul de noroi este un curent subaerian de apă care conţine cantităţi mari de particule în suspensie şi nămol. pe versanţi şi reţeaua hidrografică. cu consecinţe grave asupra distrugerii stratului de sol şi transportului de aluviuni.1. Chiar si torentii cei mai frecventi de pana la 1000 mc au efecte distructive. Partea superioara a torentului poate atinge o viteza de la 2 pana la 10 m/s. Bazinul hidrografic torential Bazinul hidrografic torenţial este bazinul unde s-a produs un dezechilibru hidrologic avansat. precum şi substratul litologic uşor predispus la eroziune. Alţi factori care favorizează apariţia torenţilor de noroi sunt precipitaţiile abundente într-un interval de timp scurt. in aval pot fi transportate materiale de la 1000 mc pana la 10 000 mc. Componentele morfologice ale bazinului hidrografic torenţial Figura 1. 2. însă pot apărea şi pe pante domoale. în anumite condiţii.2. Curgerile de noroi apar pe pantele abrupte. In cazul torentilor puternici.

care se învelesc ca nişte solzi. limitate de cumpenele apelor şi reţeaua hidrografică. specific numai torenţilor. Reţeaua hidrografică este formată din: albia (canalul) principal şi ramificaţii (afluenţi). Procesele predominante în cuprinsul bazinului de recepţie sunt cele datorate pluviomodelării. etc.Bazinul de recepţie este suprafaţa de teren. În bazinele hidrografice torenţiale se manifestă procese cu caracteristici specifice. surpări. conul de dejecţie este o formă convexă (pozitivă) de depunere. Procesul torenţial este format din cele patru fenomene torenţiale: Scurgerea torenţială (viitura torenţială) Eroziunea torenţială (eroziunea de suprafaţă şi eroziunea în adâncime) Transportul torenţial Sedimentarea torenţială 6 . este unul din procesele de hidromorfogeneză cele mai răspândite. VERSANŢII BAZINULUI Versanţii bazinului sunt suprafeţele cu pantă. în care predomină fenomenul de eroziune în adâncime (eroziune de fund şi de maluri). 2.) REŢEAUA HIDROGRAFICĂ Reţeaua hidrografică este partea mijlocie a bazinului care tranzitează scurgerile apelor pluviale. care se aseamănă cu jumătate de con. Procesele torenţiale Componentele procesului torenţial S-a arătat că modelarea bazinelor hidrografice de câtre apă. care formează o curbă închisă. Acesta este rezultat din sedimentarea materialelor erodate prin suprapunerea succesivă de straturi aluvionare. de pe care formaţiunea hidrologică îşi colectează apele şi care este despărţită de bazinele învecinate de cumpăna apelor de suprafaţă (cumpăna topografică). este situat în regiunea inferioară a torentului şi este depozitul de aluviuni de tip-proluvial.3. având diferite forme. Reţeaua hidrografică se caracterizează prin specificul profilelor longitudinale şi secţiunilor transversale. CONUL DE DEJECŢIE Conul de dejecţie denumit şi vărsătură sau agestru. denumite procese torenţiale. In timp ce bazinul şi albiile reţelei hidrografice sunt forme de eroziune concave (negative). evoluând la eroziunea în adâncime. Pe versanţi se manifestă eroziunea de suprafaţă. respectiv procesele torenţiale asociate de multe ori altor procese de degradare a terenului (alunecări.

eterogenă. nepermanentă. datorită caracterului turbulent al mişcării. se află în spaţiu şi timp.Figura 2. se intensifică eroziunea. cel mai reprezentativ fenomen este scurgerea torenţială sinonimă cu viitura torenţială. termen folosit într-o accepţie restrânsă cu procesul torenţial. în regim rapid (torenţial). într-o permanentă interconexiune. după criteriul tubului de curent. termen justificat de faptul că scurgerea torenţială este componenta fundamentală a procesului torenţial. cu caracteristicile sale specifice. Eroziunea caracterizează comportamentul solului sau a rocii faţă de scurgerea apei. Caracteristicile hidraulice ale scurgerii torenţiale       Scurgerea torenţială din bazinul hidrografic este o mişcare: cu suprafaţă liberă. Fenomene torentiale Aceste patru fenomene ale procesului torenţial. după criteriul mărimii vitezei relative. 7 . după modul de desfăşurare a liniilor de curent. Scurgerea torenţială este un fenomen tipic hidrologic. violent şi intermitent numai la ploile torenţiale. pe care are loc o scurgere torenţială. pe când viitura torenţială se produce brusc. dar şi prin tehnicile lucrărilor de prevenire şi combatere. Fenomenul de eroziune se manifestă în mod continuu. neuniformă. Pe aceeaşi suprafaţă de teren. are loc întotdeauna şi eroziunea accelerată. după criteriul Froude (Fr>1) pulsatorie. Fenomenele torenţiale se deosebesc şi prin natura prejudiciilor pe care le creează. transportul şi sedimentarea torenţială. gradat şi progresiv la orice ploaie. nu numai la ploile torenţiale. fără de care acest proces nu poate exista. Din cele patru fenomene ale procesului torenţial. adică tot procesul torenţial cu consecinţele aferente. Prin amplificarea fenomenului de scurgere torenţială. după criteriul variaţiei în timp a presiunii şi vitezei.

Referitor la linia de curent se dezvoltă 2 proprietăţi foarte importante: => Liniile de curent sunt unice. Tubul de curent 8 . care se concretizeaza prin cunoasterea presiunii si a vitezei in toate punctele masei de lichid in miscare. un torent. la intersecţia acestora punctul ar fi caracterizat de vectori viteză şi presiune diferiţi ceea ce nu este posibil. b. maximul putând fi atins chiar în câteva zeci de secunde. Elemente caracteristice ale hidrodinamicii In continuare. va fi caracterizat din punctul de vedere al hidrodinamicii. Legile miscarii lichidelor care formeaza obiectul hidrodinamicii stabilesc relatiile care exista intre presiuni si vitezele punctelor lichidului in diferite conditii de miscare ale acestuia. cu un debit cu creşteri bruşte. deoarece lichidul este un mediu continuu in cazul intersecţiei liniilor de curent. a. Linia de curent Linia de curent reprezintă curba tangentă la vectorul viteză al particulelor de lichid sau altfel spus linia de curent este locul geometric al tangentelor la vectorul viteză al punctelor situate pe această curbă. nu se intersectează => Liniile de curent umplu tot spaţiul.

Este asemănător unui tub cu lungimea nedefinită prin care lichidul curge in acel moment ca şi cand tubul ar avea pereţi rigizi. 3. Suprafaţa normală pe firul de curent (perpendiculară) se numeşte secţiunea vie a tubului elementar. iar dacă nu sunt paralele secţiunea vie este o suprafaţă curbă. Dacă liniile de curent sunt paralele intre ele atunci secţiunea vie este un plan. Limitand fenomenul de studiat la o secţiune oarecum punctuală a tubului de curent vom obţine tubul elementar iar lichidul care se mişcă in tubul elementar de curent se numeşte fir de curent. Sisteme de protectie cu bariere cu plasa inelara 9 .

cu deschideri. aceste sisteme erau folosite doar temporar. Bariera cu plasa inelara. dupa cum s epoate observa si in figura urmatoare. Sistemele cu plase inelare fac parte din categoria constructiilor cu elemente subtiri. pe cursul apelor. in sistem de fagure. al. Astfel ele preiau doar eforturi de tractiune (eforturi axiale). 10 . Bariere de beton. Hübl et. ca si blocaje. Bariera cu retea de gratii metalice. J. la care apar eforturi de tractiune si impingere.Exista diverse tipuri de structuri utilizate pentru oprirea torentilor. Exemple de bariere pentru oprirea torentilor – diverse tipuri de constructii. dar in ultimii ani sunt utilizate cu succes ca si filtre pentru busteni sau ca si bariere flexibile impotriva noroiului. Aceste sisteme. I. care fie pe intreaga lungime fie macar pe partea mediana sunt alcatuite din elemente flexibile. Inainte. sau coloane. Figura 3. A-H. in comparatie cu cele cu gratii sunt alcatuite din elemente elastice. defineste barierele cu plase.

Calculul si dimensionarea barierelor Determinarea debitelor Determinarea debitelor si a volumelor maxime pe diverse intervale a cursurilor de apa se va face confom normativului 4068/1-82. stalp de otel. Scurgerea maxima de apa in conditii naturale poate fi generata de: . C. 2. canal pentru scurgerea apei. Autorul recomanda de aceea in calcul utilizarea fortei maxime pentru un val. se poate spune in legatura cu volumele de grohotis. ancoraje.Figura 4. 1. Bariera cu plase inelare pentru deschideri mari (>15m).apa provenita din topirea zapezii. Deci in dimensionare. partea superioara a retelei. cu un factor de siguranta de 1. iar la celelalte valuri de actiuni combinate dinamice si statice. . 6. ci in doua pana la sapte actiuni. inele de margine. B. Prevederile standardului se refera la scurgerea in conditii naturale a cursurilor de apa si nu se aplica in cazuri datorate unor cauze accidentale. tipul materialelor. ca primul val este intotdeauna cel mai puternic iar urmatoarele sunt tot mai slabe in intensitate. Efectul torentului nu intervine intr-o singura actiune. 7. al.5.precipitatii sub forma lichida.1. Din aceasta cauza. ca in cazul barierelor compacte. Incarcarea se ia pe suprafata si nu punctual. 11 . In calculul barierelor cu plase trebuie sa se ia in considerare intinderea unui inel. in cazul primului val este vorba de o actiune dinamica. se au in vedere urmatoarele elemente: volumul de aluviuni. pentru a lua in considerare efectul valurilor multiple. Dupa Kästli et. 5. inele de franare. injumatatindu-se volumul. 8. 3. Bariere flexibile. partea inferioara a retelei. A-C. 3. Bariera cu plase inelare. marimea materialelor si geometria barierei.

majoritatea acestor debite au aceeasi provenienta. se admite efectuarea calculelor debitelor maxime cu diverse probabilitati de depasire. Pentru stabiliea valorilor maxime ale debitelor si ale volumelor sunt necesare urmatoarele: .pentru debite maxime provenite din ploi: Cs=4Cv . valoarea coeficientului de variatie a sirului debitelor maxime (Cv) si a coeficientului de asimetrie al sirului debitelor maxime (Cs) cu urmatoarele relatii: Qmax= Cv= unde: Qmax(i) – debitul maxim anual corespunzator unui an din sir [m3/s]. in majoritate. . in general.. Determinarea valorilor debitelor maxima anuale cu diverse probabilitati de depasire (Qmax(p)) se face cu relatia: Qmax(p)=Kp*Qmax unde: 12 - m3/s.pentru debite maxime. Determinarea debitelor maxime prin metode directe (pe baza curbelor de probabilitate) In sectiunile in care datele hidrologice si meteorolgice nu permit stabilirea precisa a genezei debitelor mari inregistrate. daca exista informatii ca. indiferent de geneza: Cs=(3.actiunea concomitenta a ploilor si a topirii zapezii. Ki – coeficient de modul.. Pentru construirea curbei de probabilitate se determina media aritmetica a sirului de debite maxime (Qmax). in mod obisnuit se vor utiliza urmatoarele relatii: . . din topirea zapezilor si valoarea maxima pentru debite maxime provenite din ploi.stabilirea exacta a datelor care caracterizeaza conditiile fizico-geografice in care se formeaza scurgerea maxima. calculat astfel: Ki= Intrucat pentru calculul cu suficienta siguranta al lui Cs este necesara o perioada foarte indelungata de timp.4)Cv adoptandu-se valoarea minima pentru debitele maxime provenind. . n – numarul de ani din observatie.analizarea datelor hidrologice referitoare la scurgerea maxima pentru bazinul studiat din studii anterioare.pentru debite maxime provenite din topirea zapezilor: Cs=2Cv .valorificarea integrala a informatiilor hidrometeorologice sin bazinul studiat si din bazinele invecinate analoage.

68 5.utilizarea formului rationale (metoda genetica): 13 . Determinare debitelor prin metdoda expeditionara se face prin calcule hidraulice aplicate pe profile transversale ridicate prin albia raului si utilizand nivelul istoric stabilit.1 0.0 0. Valorile coeficientului Kp% (după Kriţkii – Menkel) p% 0.0 Kp 1. corespunzator probabilitatii de depasire p%.extrapolarea relatiei de sinteza intocmite avand la baza datele stabilite prin metode directe la statii hidrometrice daca cel putin una din aceste statii este corespunzatoare unei suprafete de bazin mai mica de 100 km2. atunci cand bazinele studiate prezinta deosebiri in ceea ce priveste formele de relief si marimea bazinelor de receptie.89 1. este redat in tabelul urmator: Tabelul 1. -o perioadă de repetare a valorii considerate este de 1/p% ani.Kp – coeficentul de modul al debitului maxim.23 1.61 1.0 0.00 0. .3 0. Relatiile de sinteza se vor elabora luand in considerare valorile debitelor maxime cu diverse probabilitati de depasire determinate prin metode directe la statiile hidrometrice analoage din punct de vedere hidrologic. Adoptarea unei anumite probabilităţi p% este echivalentă cu: -asigurarea că într-o perioadă de până la 1/p% nu se va realiza (probabil) o valoare mai mare decât cea considerată (având probabilitatea p%). situate in bazinul studiat sau in bazine invecinate.78 3.metoda expeditionara.42 Probabilitatea empirica a debitelor maxime inregistrate (probabilitatea anuala) se calculeaza cu relatia: p= % unde: i – numarul curent al debitelor maxime din sirul ordonat in ordinea descrescatoare. formule bazate pe precipitatii si prin aplicarea metodei expeditionare.41 1. unde numarul statiilor hidrometrice ale caror date s epot prelucra prin metode directe este relativ scazut. Determinarea debitelor maxime prin metode indirecte Determinarea debitelor maxime cu diverse probabilitati de depasire in situatia in care datele hidrometrice lipsesc sau sunt neconcludente se face utilizand relatii de sinteza. . Determinarea elementelor care intra in calcul se va face de preferinta pa baza de masurari si observatii pe teren.5 1. se recomanda urmatoarele metode de calcul: .2 0.0 2.0 0. In cazul bazinelor cu suprafata relativ mica (mai mica de 50 km2).57 10. La stabilirea relatiilor de sinteza se vor lua in primul rand in considerare suprafata bazinului de receptie – in conditiile in care altitudinile in bazin sunt apropiate – si suprafata si altitudinea medie a bazinului de receptie.

α – coeficientul de scurgere justificat pe baze directe sau stabilit pe baza indicatiilor existente in literatura de specialitate. in m3/s. Va – viteza de parcurgere a apei pe versant. Probabilitati anuale de depasire a debitelor Clasa de importanta a Conditii normale de Conditii speciale de exploatare constructiei exploatare (numai pentru baraje) Probabilitatea anuala de depasire. [ms]. tca – timpul de parcurgere a apei pe versant.01 II 1 0.1 III 2 0. Lv . in albie. in ha. Vv. ip – intensitatea medie a ploii corespunzatoare timpului de concentrare in bazin. care se calculeaza tinand seama de probabilitate. precum si a altor constructii ce pot fi afectate de regimul apelor mari. Probabilitatile anuale de depasire a debitelor maxime Probabilitatea anuala de depasire a debitelor maxime se stabileste conform tabelui. masurata din harti. La – lungimea versantului.167 * α * ip * F m3/s unde: Qmaxp – debitul maxim cu probabilitatea de depasire p. [m/s]. pentru probabilitatea p. aprobata odata cu investitia se poate renunta la verificarea in conditii speciale de exploatare. F – aria bazinului.Qmaxp= 0. Tabelul 2. % I 0. Conditiile normale de exploatare corespund ipotezelor de dimensionare a constructiilor si instalatiilor hidrotehnice. Timpul de concentrare in bazin se determina cu relatia: tc = tcv + tca = + unde: tcv . [m]. in functie de clasa de importanta a constructiei si de conditiile de exploatare.1 0.5 IV 5 * V 10 * * Pe baza unei justificari tehnico-economice. Conditiile speciale de exploatare corespund ipotezelor de verificare a barajelor. respectiv a albiei. respectiv. Incadrarea in clase de importanta Caracterizarea constructiilor si instalatiilor hidrotehnice cu o anumita clasa de importanta este prezentata in tabel: 14 . in mm/min. si respectiv in albie.

15 . 3 – estimarea eficienţei hidrologice pentru măsurile şi lucrările. 2 – dimensionarea capacităţii de retenţie pentru barajele şi pragurile ce vor fi amplasate pe reţeaua torenţială din bazin. Potrivit normativului de proiectare in vigoare.Tabelul 3. urmează a fi determinat atat transportul de aluviuni mediu anual cat şi transportul de aluviuni la o singură ploaie torenţială. Clase de importanta ale constructiilor hidrotehnice Clasa de importanta Caracterizarea constructiilor si instalatiilor hidrotehnice I Constructii de importanta Constructii hidrotehnice a exceptionala caror avariere are urmari catastrofale sau la care intreruperile in functionare sunt inadmisibile II Constructii de importanta Constructii hidrotehnice a deosebita caror avariere are efecte grave sau a caror functionare poate fi intrerupta in mod exceptional. care se proiectează in bazin (atat pe versanţi cat şi pe reţea). este necesară pentru urmatoarele aspecte: 1 – evaluarea potenţialului de torenţialitate al bazinului hidrografic studiat. care se transportă dintr-un bazin hidrografic torenţial. Transportul de aluviuni mediu anual In proiectarea lucrărilor de amenajare a torenţilor din Romania. pentru calculul transportului mediu anual de aluviuni s-a acreditat metoda propusă de R.Gaspar şi A. pentru scurt timp III Constructii de importanta Constructii hidrotehnice a medie caror avariere pune in pericol obiective social-economice IV Constructii de de importanta Constructii hidrotehnice a secundara caror avariere are o influenta redusa asupra altor obiective social economice V Constructii de importanta Constructii hidrotehnice a redusa caror avariere nu are urmari pentru alte obiective socialeconomice Transportul de aluviuni Cunoaşterea cantităţii de aluviuni. Apostol.

Pentru o perioadă de timp relativ indelungată (minimum 10 ani). Iv– panta medie a versanţilor bazinului. cu caracter orientativ. condiţii in care sedimentarea şi consolidarea locală a aluviunilor este posibilă. Transportul de aluviuni de pe reţea In scopul evaluării volumului mediu anual de aluviuni provenite din erodarea albiilor. Waa [m3/an] – volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea albiilor. Pentru acest coeficient se adoptă valori intre 0. Wav(m3/an).0.2 in funcţie de lungimea medie a versanţilor bazinului. autorii recomandă relaţia: Wav = a × b × Iv × å(F ×q ) i 1i =14 m3/an in care: a – coeficient adimensional cu valori cuprinse intre 0. qli [m3/an× ha] – indicele specific de eroziune in suprafaţă al unei anumite categorii de teren din bazin. in cazul cand aceştia sunt constituiţi dintr-o succesiune de terase sau au partea inferioară in pantă uşoară. rezultate orientative se obţin prin aplicarea relaţiei următoare: Waa = b × Σ(Li×q2i× in care: ) 16 . metoda R. Waa [m3/an]. Wa (m3/an).5 – 1. care trece printr-o secţiune de calcul (de control) dată a unui bazin hidrografic torenţial.7 – 2. Gaspar – A. Ea constă din relaţia următoare: Wa = Wav + Waa = 30+134=112m3/an in care: Wav [m3/an] –volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea versanţilor. a volumului mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea versanţilor. b – coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe versanţi. Apostol permite evaluarea orientativă a volumului mediu anual de aluviuni.metodă care este concepută pentru specificul bazinelor torenţiale din ţara noastră şi are la bază observaţii făcute in asemenea bazine. Fi [ha] – suprafaţa categoriei de teren respective. Transportul de pe versanţi Pentru evaluarea.

5 – 1. Waa100% [m3/an] – volum mediu anual de aluviuni provenite din erodarea albiilor.0. Din motive de siguranta si datorita dificultatii cartarii intregii retele hidrografice direct pe teren. in principal. avută in vedere la stabilirea valorilor indicelui de eroziune q2i. care ţine seama de gradul de participare al reţelei hidrografice din bazin la geneza transportului mediu anual de aluviuni. Rezultatul.b – coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe albii ca urmare a stocării unei anumite părţi din acest volum pe parcurs (in cazul cand există albii majore şi terase. porţiunile de albie rezistente la eroziune). q2i [m3/an× ha] – indicele specific de eorziune in adancime pe sectorul de albie de lungime Li . coturile albiilor sunt numeroase). se va putea estima mai departe transportul de aluviuni mediu anual provenit de pe reţeaua din bazin cu formula dată mai jos: Waa = φal × Waa100%=φal× b× × ΣLi ×q2i m3/an unde: φal – coeficient subunitar prezentat anterior. intr-o primă etapă. Ia [tgαa] – panta medie a albiei principale din bazin. astfel obţinut (Waa100%).FE4 [ha] – suprafeţe afectate de eroziune cu gradele 3. Pentru acest coeficient se adoptă valori cuprinse intre 0. I [tgα]– valoarea “etalon” a pantei albiilor de o anumită lăţime. b – coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe albii. deci. avută in vedere la stabilirea valorilor indicelui de eroziune q2i. ia [tgαa] – panta medie pe sectorul de lungime Li . respectiv 4. dezvoltată. Li [km] – lungimea sectoarelor din reţeaua hidrografică a bazinului. i [tgα] – valoarea “etalon” a pantei albiilor de o anumită lăţime. că această reţea ar furniza aluviuni de pe intreaga lungime a ei. in depozite de aluviuni neconsolidate. Prin urmare. care pot fi uşor erodate (se exclud. respectiv: φal= unde: FE3. 17 . F [ha] – suprafaţa intregului bazin hidrografic. Li [km] – lungimea totală a reţelei hidrografice. va fi apoi corectat cu un coeficient subunitar (φal). Se justifică ca acest coeficient să fie corelat cu starea de degradare a terenurilor de pe versanţii aferenţi. admiţand că reţeaua hidrografică furnizează aluviuni de pe intreaga ei suprafaţă. se va admite.

. luate impreună. s-a admis aproximaţia că albiile de ordinul I. prin relatii empirice se pot estima cei mai importanti parametri ai comportamentului torentilor.8m. distanta totala de parcurs. P [mm]–inălţimea stratului de precipitaţii generate de ploaia de probabilitate p%. normativul de proiectare in vigoare recomandă aplicarea relaţiei: Walp% = 35 × b × F × (P – Z – I) in care: Walp% [m3] – volumul de aluviuni transportat la ploaia cu probabilitatea p%. constituie un singur sector. cu suprafaţa bazinului (F [ha]) şi cu panta medie determinată la scara intregului bazin (Im=0. F [km2]–suprafaţa bazinului hidrografic. pentru alegerea diagramei de variaţie a indicelui de eroziune pe reţea (q2 [m3/an× km]). I [mm]–inălţimea stratului de precipitaţii infiltrate in sol.1 × F + 2 – Imed = 3. se consideră capacitatea de retenţie medie pe intregul bazin (z). Aplicabilitatea 18 .5 = 1. 2.albiile de ordin I in categoria de aluviuni mai mari de 7 cm (bolovani±blocuri). terenurile sursă de aluviuni de pe reţea pot fi incadrate. la durata ploii de calcul.1 × F –0.Q2i [m3/an× ha] – indice specific de eroziune in adancime pe sectoarele de albie de lungime LI şi LII corespunzătoare reţelei de ordin I. in felul următor: . viteza. Totusi. Z [mm]–inălţimea stratului de precipitaţii reţinute de vegetaţie şi de microdepresiunile solului. modelele de simulare a comportamentelor acestora sunt inca limitate. Lăţimea albiilor se diferenţiază in raport cu ordinul lor (I sau II). Ordinul II : lII = 0. Pentru efectuarea determinărilor se au in vedere următoarele precizări: 1. iar albia de ordin II un alt sector. o evaluare a volumului/debitului maxim se poate face estimand cantitatile de aluviuni.481) potrivit relaţiilor de mai jos: Ordinul I : lI = 0. Transportul de aluviuni la o ploaie torenţială Pentru evaluarea orientativă a acestui transport. din punct de vedere granulometric. respectiv II. b – coeficient adimensional ale cărui valori sunt date in funcţie de panta generală a albiei principale şi de procentul pe care-l ocupă terenurile excesiv degradate din suprafaţa totală a bazinului.albia de ordin II la categoria aluviunilor intre 1-7 cm (pietrişuri mijlocii şi grosiere). Determinarea debitelor – Rickenmann (1995) Datorita complexitatii torentilor.8m . Intr-o procedura posibila. Cu alte cuvinte. capacitatea care a fost stabilită anterior.

sau al unor masive topiri de zapada. 1984).unor ecuatii empirice este comparata cu datele obtinute pe teren si in laborator. Pentru a evalua un hazard pe albia unui rau si eventual pentru a lua masurile necesare impotriva torentilor. In general. 1984. se estimeaza volumul de aluviuni. . incluzand investigatii detaliate in laboratoare de hidraulica. este unul dintre cei mai importanti parametri. este necesara estimarea unor paramteri precum debitul potential. Debite Din punctul de vedere al evaluarii unui hazard potential. rezultata in urma studiilor practice. 2. Aluviuni In urma studiilor. Johnson. precum si cu datele istorice.numarul observatiilor pe teren este mai degraba restrans. analizand variatia parametrilor la scara mare. In unele studii. Costa. cu recomandarile inginerilor practicieni. cantitatea de aluviuni transportata si distanta de parcurs. distanta totala. Pentru a ajunge la o valoare aproximativa. In continuare se va prezenta metoda lui Rickenmann. Estimarea cantitativa a celor mai importanti parametri in evaluarea hazardului. Cercetari sistematice asupra mecanicii acestor curgeri au inceput acum 30 de ani in Elvetia. si debitul cursului de apa. pentru mai multa siguranta decat simpla utilizarea a relatiilor empirice. spectrul posibilelor debite este asteptat sa apara cu anumite probabilitati.replicarea torentilor in studiile de laborator este dificila pentru ca legile de scalare sunt mai complexe decat in cazul apei clare. Totusi este recomandat sa fie realizata o evaluare geomorfologica a sedimentelor. pentru marimile folosite. L. precum si latimea albiei Lf. 1984. Hunger et al. s-a ajuns la concluzia ca relatii empirice se pot stabili intre volumul de aluviuni.varietatea compozitiei materialului transportat poate limita aplicabilitatea relatiilor. Verificarea validitatii si limitarii acestor relatii este dificila mai ales pentru urmatoarele motive: . viteza. In urmatoarea figura se prezinta legatura dintre acesti 2 parametrii. Rickenmann (1995) a propus o metoda pentru evaluarea hazardului torentului in 2 pasi: 1. . Torentii apar de cele mai multe ori ca rezultat al unor ploi intense. Observatii asupra torentilor au fost raportate de mai multe decenii. M. relatii empirice simple au fost propuse pentru estimarea acestor parametri (ex. debitul apei. utilizandu-se notatiile propuse de acesta. Qp. Determinarea probabilitatii ca un eveniment de viitura poate aparea in albia paraului luat in considerare. Qp. sintetizate in tabel: 19 .

Figura 5.1M* 0.Tabelul 4.1M* 5/6 = 0. unde: Q* = Qp2/Qp1 si M* = M2/M1. Legatura dintre debitele si volumele cursurilor de apa. dar de marimi diferite. Qp – debitul apei. Dreapta ecuatiei Eq. indicii 1 si 2 se refera la 2 torente de materiale similare.833. Dreapta semi-teoretica a ecuatiei Eq. N – numarul observatiilor. Ecuatia corespunzatoare are urmatoarea expresie: Q* = 0. Date culese pe teren despre debite si cantitati de aluviuni. M – volumul apei. 1 deriva din ipoteza lui Froude ca scalarea trebuie sa aiba in principiu aceleasi proprietati fizice. 20 . 1 satisface similaritatea lui Froude.

posibila neconcordanta intre localizarea adancimii maxime a cursului si viteza maxima se neglijeaza. dar totusi insuficienta.5. Datele prezentate in Figura 1 se refera predominant la torenti cu componenta granulara. Analizand curgerea apei limpezi in torenti si curgerile cu pietris. de panta. He (diferenta de nivel intre punctul de pornire si cel mai jos punct al torentului) si M exista o dependenta. in care viteza este exprimata in functie de cantitatea erodata. Ecuatiile (10) si (14) pot fi exprimate sub forma generala: V = C2HαSβ. cunoasterea vitezei ar fi foarte utila. Empiric. Astfel o ecuatie simplificata este urmatoarea: V = 2. Mai mult. O sumarizare a diferitelor abordari este redata in tabelul urmator: Tabelul 5. In urmatoarea analiza. data de relatia: 21 .33S0. o ecuatie empirica a fost dezvoltata.1 a fost aproximata pentru o dreapta reprezentand in medie cea mai mare cantitate de aluviuni care se poate atinge. astfel de informatii sunt greu de obtinut pe teren. s-a stabilit ca acesti exponenti sunt cuprinsi intre urmatoarele valori: 0. Intre L.25<β<0.1 Q0. S. L.5<α<0. poate fi importanta pentru a determina potentialele zone in pericol. de caracteristica granulelor d90. Distanta parcursa Lungimea totala a torentului. Ecuatii propuse pentru estimarea vitezei maxime a valurilor torentilor.67 si 0.Constanta A1 = 0. precum si distinctia dintre viteza maxima in sectiune si viteza de translatie.33. Viteza Pentru a evalua ecuatiile constitutive care descriu comportamentul curgerilor diferitelor materiale. unde C2 este o constanta empirica depinzand de valorile lui α si β. Q.

exprimata grafic: Figura 6. care sa antreneze curgerea. in aplicarea ecuatiei de mai sus.2. Distanta totala a transportului de aluviuni in raport cu volumul de material (M) si diferenta de nivel (He). Este de mentionat ca He nu e cunoscut. avalanşe sau alunecări de zăpadă. 3. Conditiile de baza pentru aparitia torentilor sunt pantele abrupte. meticulos calibrat special pentru interactiunea si caracteristicile de comportare ale barierelor flexibile pentru torenti cu toate componentele lor. 22 .L* = 30(MHe)*1/4. care permit adaptarea evenimentelor anticipate si a conditiilor topografice: Softul de dimensionare DEBFLOW. fie matematic. volume suficiente de materiale relativ usor de dislocat. lungimea L poate fi determinata fie grafic. Programe de dimensionare In realizarea dimensionarii se pot folosi două programe de calcul. si un volum suficient de apa. In acest caz. trebuie de asemenea definita o relatie intre L si He care sa descrie profilul longitudinal al torentului asteptat. are la baza rezultatele multiplelor teste din teren şi a experimentelor din laborator Cu soft-ul de simulări FARO se poate nu doar simula efectul produs de torenţi. Alte caracteristici observate pe teren pot fi de asemenea utilizate pentru o estimare relativa a posibilitatii aparitiei fenomenului. ci şi determina încărcările provenite din căderi de pietre. Pentru o valoare estimativa a lui M.

Figura 7. Descrierea principiului de functionare Capacitatea de deformare a plasei inelare Doar cand capacitatea de absorbtie elastica a inelului este depasita. Simularea unui torent cu softul FARO 3. Capacitatea de deformare a plasei inelare 23 .3. inelul incepe sa se deformeze plastic. Figura 8. In acest moment inelele de franare se activeaza.

Protectia anti-abraziva Pentru a proteja cablurile superioare de suport de efectul frecarii bustenilor sau al bolovanilor. permitand folosirea acestuia la capacitati maxime. rezistenta cablului nu se reduce. fara a afecta cablurile. reducand astfel eforturile din acorare.4. In cazul unui eveniment. La activarea inelelor. Datorita comportamentului lor elasto-plastic. plasele inelare absorb ele insele energia. Elementele sistemului Plasa inelara Efectul de protectie al plasei inelare din otel de inalta rezistenta se bazeaza pe mai bine de 55 de ani de continua cercetare: in dezvoltarea lor au fost aplicate cunostinte acumulate in urma testelor din teren precum si in urma colaborarii cu institute internationale. In cazul unor evenimente major. o parte semnificativă a energiei cinetice este disipată prin deformarea insumata a tuturor inelelor. Inelul de franare Cablurile de suport si cele perimetrale au incorporate inele de franare.1. 24 . Aceste elemente de protectie sunt simplu de inlocuit atunci cand se uzeaza. Aceasta plasa are o capacitatea de absorbtie a enrgei remarcabila. acestea se protejeaza cu un element gros de otel. disipand energia din plasa inelara. Descrierea sistemului cu bariere cu plasa inelara 4. inelele de franare se activeaza. prin prinderea in patru puncte a unui inel.

se folosesc stalpi HEB. Ancore autoforante Capul flexibil al ancorelor este proiectat sa absoarba eforturile si solicitarile la incovoiere in acelasi mod ca si capul ancorelor din cablu spiralat. 25 . care sunt fixate de placa de baza. se pot realiza doua tipuri de bariere pentru torenti. cu ajutorul ancorelor din cablu spiralat sau al celor autoforante cu cap flexibil. Plasa inelara este prinsa de cablurile inferioare si superioare de suport prevazute cu inele de franare cu ajutorul cuplelor. Acest tip de sistem se preteaza pentru deschideri de pana la aproximativ 15 m si o inaltime de instalare de pana la 6m. Este necesara realizarea unei fundatii de beton pentru transmiterea fortelor din tija de ancoraj la capul ancorei.2. Sistemul utilizeaza profile HEB pentru înălțimi de bariera de 2 până la 7 m. Aceste ancore sunt superioare celor conventionale. care se monteaza articulat pe o placa de baza. Ambele permit in mod normal drenarea pei. care pot devia cu pana la 30 de grade de la axa forajului fara a-si pierde insa din capacitatea de rezistenta. Cablul spiralat este realizat din sarma de otel cu o rezistenta la tractiune de 1770 N/mm2. Aceasta articulație lucreaza la forfecare și protejeaza ancora de la distrugere. Stalpii Pentru barierele utilizate in cazul deschiderilor mari.Ancorele din cablu spiralat Capul ancorelor din cablu spiralat este flexibil si de aceea nu este sensibil la impact. fara stalpi intermediari. datorita sistemului deschis. ghidajele sunt rotunjite. în cazul în care este lovita direct de materialul transportat de torent. In functie de geometria canalului de drenaj si de proiect. Rolul lor este de a ghida cablurile de care este prinsa plasa inelara. Acesta este rezistent la socuri si poate fi instalat la orice tip de ancora de pe piata. Pentru a proteja cablurile. 4. Bariera VX Aceasta bariera se utilizeaza in cazul torentilor mici de munte si se ancoreaza lateral. deoarece pot transfera fortele in directiile de smulgere.

sunt amplasate si disipatoarele de energie (inelele de franare). Intr-un punct. deoarece este mai usoara. Inelele de franare se monteaza langa ancorarea si pe lateralul plasei. impotriva torentilor sunt proceduri complexe care trebuie executate cu atentie si exactitate pentru a rezista perfect presiunilor la care sunt supuse. Montarea barierelor Lucrarile de montare a barierelor de protectie pe toate tipurle de versanti. De ancore. se ancoreaza in trei locuri pe fiecare parte a barierei. cu una doua sau trei ancore. ancorele stalpilor. care sa implice costuri ridicate. usor de manevrat de catre 4 persoane. ancorarea se poate realiza pe doua directii. Partea de jos a barierei flexibile este lasata libera pentru a permite curgerea apei si a particulelor de mici dimensiuni. Bariera UX Bariera pentru torenti de munte mai mari este sustinuta preferabil. De regula. 4. sunt atasate apoi cablurile periferice pe care se fixeaza panourile din inele. 26 . Pentru instalare se foloseste doar un echipament de foraj. Structura cu bariera flexibile este net superioara unei structuri rigide.3.4. Bariera VX 4. pe lungimea de ancorare necesara sau pana la intalnirea cu un strat de pamant rezistent. Capetele ancorelor se prind intr-un fundament de beton. Initial se foreaza ancorele pe versantii vaii: ancorele laterale. de doi stalpi dispusi in albie si cu ancore din cablu spiralat sau cu capete flexibile de ancorare. in functie de eforturi.Figura 9. Acest tip de sistem se preteaza pentru deschideri de pana la aproximativ 25 m si o inaltime de instalare de pana la 6 m. realizat prin injectarea betonului in adancimea versantului. pe sectiunea vaii. simplu de construit si nu necesita lucrari de terasamente foarte complicate sau de mari dimensiuni. Tot pe cablurile periferice transversale.

Deoarece in aceasta faza stationara. Mai mult. Acolo unde acest lucru nu este posibil. In urma unui eveniment. Avantajele sistemului In comparatie cu sistemele traditionale realizate din beton. In orice caz. Sistemul este prefabricat si poate fi transportat cu elicopterul catre cele mai greu accesibile santiere. barierele cu plasa inelara flexibila pozitionate in albia raului ofera spatiu de retentie pentru oprirea unei cantitati mari de material transportat de torenti.5. acestea trebuie inspectate si acolo unde este nevoie inlocuite. Principala cheltuiala o constituie evacuarea si descarcarea materialului strans in spatele barierei. Neumplute. Totusi este mult redusa fata de sistemele traditionale din beton. bariera poate fi demontata si remontata dupa excavarea materialului. In acest caz. materialul din spatele barierei este foarte stabil. barierele raman pline perioade mai lungi. Acolo unde. Dificultatea montarii vine din greutatea cu care se transporta materialul in locul depunere in opera. ancorarea lor pe flancuri necesita timp si resurse financiare. Si aceste pot sa preia incarcari statice si dinamice mari. barierele flexibile cu plasa inelara necesita cheltuieli reduse pentru materiale si executie. dar nu sunt flexibile. Aceste sisteme au o durabilitate mare. reducand cu mult costurile si perioada de executie. Toate componentele sunt galvanizate. Componentele foarte grele necesita fundatii masive care in locuri greu accesibile se realizeaza cu costuri mari. aceste bariere trebuie inspectate periodic. curatate si intretinute. 27 . se comprima. bustenii sau torentii ulteriori curg doar peste componentele protejate cum sunt profilele antiabrazive. Deoarece pe parcursul evenimentului. trebuie sa se asigure ca apa. Experienta a aratat ca demontarea si remontarea barierei este nesemnificativa ca timp si bani. 4. Pentru a le reda volumul de retentie. putand fi deteriorate de fragmente mari de roca. Sistemele traditionale sunt potrivite pentru drenarea apei de materialul solid.Materia prima folosita pentru astfel de lucrari trebuie sa fie de o calitate superioara si calculata atent in functie de energia care trebuie preluata. fiind acoperite cu un invelis de zinc si aluminiu. barierele care au oprit un torent trebuie inspectate. Elementele principale susceptibile la inlocuire sunt inelele de franare. nici apa. Durata de viata a barierei este marita de cel putin trei ori prin protectia anticoroziva care se aplica cablurilor si plaselor. Sistemul de ancorare este adaptat conditiilor de teren. ea practic este la fel de durabila ca si sistemele de protectie impotriva caderilor de pietre sau avalanselor. chiar daca este pamant neconsolidat sau stanca. betonul necesar este in cantitati mici si poate fi realizat la fata locului de catre muncitori. nici bustenii nu pot trece peste sau prin bariera. Indepartarea lui este simpla atunci cand exista acces in spatele barierei: materialul poate fi excavata fara demontarea barierei.

Intretinerea in urma unui eveniment este simpla. ca barierele asigura inaltimea necesara si nu sunt afectate de fenomenul de umplere. Instalarea nu necesita masini de tonaj greu. De asemenea. profilele sunt realizate dintr-un otel gros. excavati sau indepartati manual. in mod normal. Ancorajul necesita doar un echipament de foraj usor. 28 . bolovanii/bustenii poti fi cu usurinta inlaturati. Pe parcursul instalarii este protejata sursa de apa. Instalarea sistemului este simpla si rapida. Mai mult. fiind greu de sesizat de la distanta. comparativ cu constructiile masive. cu o rezistenta mare la uzura.Pentru asigurarea in cazul unui eveniment. datorita galvanizarii stalpilor. datorita protectiei anticorozive pentru cabluri si plase. se poate afirma ca poluarea mediului cu CO2 este mult mai mica decat in cazul constructiilor din beton. nu este obligaturiu accesul la drum. iar datorita modularii lor sunt si usor de inlocuit. sistemul se integreaza in peisaj. cablurile superioare de suport sunt prevazute cu profile metalice de protectie anti-abraziva ele protejeaza impotriva frecarii intalnite la cablurile de suport si la plasa. nu trebuie facute lucrari de modificare sau de deviere a cursului apei. dar si datorita posibilitatii de inlocuire a protectiei antiabrazive. a placilor de baza si a inelelor de franare. Dupa demontarea plasei inelare.. Din punct de vedere ecologic. Sistemul are o durata de viata lunga. montat pe un trepied. Mai mult.

Miklau: Schutzbauwerke gegen Wildbachgefahren. M. nr 80. J. Bucuresti. I. F. UTCB: Metodologia de determinare a bazinelor hidrografice torentiale in care se afla asezari umane expuse pericolului viiturilor rapide. M.ch. Universitatea Transilvania Brasov: Corectarea torentilor.BIBLIOGRAFIE K. Bucuresti. Serban: Evaluarea si cartografierea hazardelor naturale si tehnologice la nivel local si national. Apostol. 1999. Hübl. Hancu: Regularizari de rauri si combaterea inundatiilor. Balteanu. Ielenicz. D.consolidareversanti. Balteanu: Manual de Geografie clasa a XI-a.com. Facultatea de silvicultura si exploatari forestiere.geobrugg.wsl. D. 2006. D. D. STAS 4273-83: Incadrarea in clase de importanta. Bergmeister. 1997. aprilie 2012: Utilizarea barierelor de torenti la refacerea DN15. F. Institutul de Geografie al Academiei Romane. www. C. Revista Constructiilor. Bucuresti. www. Grudnicki. G. Betonkalender 2008. STAS 4068/1-82: Determinarea debitelor si volumelor maxime ale cursurilor de apa. J. STAS 4068/2-87: Probabilitatile anuale ale debitelor si volumelor maxime in conditii normale si speciale de exploatare.Studii de caz.ro. 2007. Rickermann: Empirical Relationships for Debris Flows. Ciornei: Bazinele hidrografice torentiale. Editura Humanitas. Cheval. Natural Hazards 19. Suda. STAS 9470-73: Constructii hidrotehnice. 2008. Negut. S. 2003. - 29 . www. S.