You are on page 1of 24

UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL

NOTIUNI TEORETICE PROIECT GEODEZIE MATEMATICA 2
6.3.2. Calculul elementelor provizorii După calculul elementelor preliminarii şi reducerea observaţiilor efectuate la o suprafaţă de referinţă unitară urmează determinarea unor alte coordonate pentru punctele noi ale reţelei, coordonate denumite coordonate provizorii. Valorile coordonatelor provizorii trebuie să fie suficient de apropiate de valorile cele mai probabile pentru ca să se poată renunţa la termenii de ordinul II şi mai mari din dezvoltările în serie Taylor care se efectuează. Aceste coordonate provizorii se determină cu o precizie mai ridicată decât coordonatele preliminarii, pentru cea mai mare parte a reţelelor geodezice utilizate precizia fiind de ordinul centimetrilor. Determinarea acestor coordonate provizorii, în cazul reţelelor de triangulaţie, se face prin parcurgerea mai multor etape de calcul, în următoarea succesiune. 6.3.2.1. Calculul distanţelor şi orientărilor între punctele vechi În general, într-o reţea geodezică există cel puţin două puncte „vechi” (în sensul că acestea au coordonatele cunoscute) din care să se poată determina, într-o primă fază, printr-o metodă oarecare, coordonatele punctelor „noi” din reţea52. Între punctele vechi ale reţelei, între care există legătură directă prin efectuarea de observaţii unghiulare orizontale, trebuie să se determine distanţele şi orientările. Aceste elemente vor fi utilizate şi în calculele propriu zise de compensare. Din acest motiv, precizia cu care se vor determina trebuie să fie ridicată.
,x

Considerăm (fig.6.6) două puncte vechi şi un sistem de coordonate53 cartezian cu axa x orientată în
,N

direcţia nord (ca în cazul proiecţiei stereografice
B(xB ,yB)

xB ∆xAB xA ΘAB A(xA ,yA) ,yA DAB

1970). Orientarea (Θ) şi distanţa ( D) între cele două puncte cu coordonatele cunoscute A şi B se pot determina cu relaţiile ∆y AB ∆x AB

∆yAB ,yB ,y

Θ AB = arctan

(6.22)

Fig.6.6. Calculul orientării şi distanţei între două puncte vechi

DAB = ( xB − x A ) 2 ( yB − y A ) 2
52

(6.23)

Dacă într-o reţea nu există puncte vechi (cazul reţelelor libere) trebuie să se aleagă un punct cu coordonate cunoscute (apropiate de cele dintr-un sistem de proiecţie) o orientare şi o distanţă pentru ca aceste calcule să fie posibile 53 Dacă orientarea axelor se schimbă, atunci şi relaţiile ce vor fi scrise în continuare se vor modifica corespunzător

33

UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL sau
2 2 . DAB = ∆x AB + ∆y AB

(6.24)

După calculele de compensare se efectuează manual (cu un calculator de buzunar), atunci trebuie să se facă, ori de câte ori este posibil, un control al acestora. În cazul de faţă, relaţiile cu care se pot face verificări sunt următoarele DAB = ∆x AB ∆y AB = . cos Θ AB sin Θ AB (6.25)

Cele trei valori rezultate din aplicarea relaţiilor (6.24) şi (6.25) trebuie să fie identice până la zecimea de milimetru, pentru că ele provin din aceleaşi valori iniţiale: coordonatele celor două puncte. 6.3.2.2. Orientarea staţiilor cu coordonate cunoscute Orientarea staţiilor cu coordonate cunoscute sau orientarea staţiilor „vechi” constă în determinarea unui unghi de orientare mediu sau mediu ponderat, distanţele, exprimate în km, dintre puncte fiind considerate factor de ponderare. Cu acest unghi mediu de orientare se pot determina orientările către punctele noi (cu coordonate necunoscute) din reţea, spre care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale din punctul vechi considerat. Dacă se presupune un punct oarecare, de staţie S cu coordonatele cunoscute (fig.6.7) din care au fost efectuate observaţii către alte puncte din reţea, atât vechi (A, B, C) cât şi noi (1, 2, 3), atunci prin relaţia (6.22) se determină orientările Θ SA , Θ SB , Θ SC , care se numesc şi vize orientate. Cu ajutorul vizelor orientate şi al direcţiilor

N

originea

măsurate, evident centrate şi reduse la planul de proiecţie, către punctele vechi se pot determina, prin intermediul relaţiei (6.26), atâtea valori pentru

3

A

unghiul de orientare câte puncte vechi au fost observate din staţia considerată
i * ZS = Θ Si − α Si , i = A, B, C ,K

(6.26)

1 C 2 B

Toate aceste valori obţinute trebuie să fia apropiate ca mărime, diferenţele existente datorându-se erorilor de măsurare ale direcţiilor
* (α Si ) şi erorilor de determinare a coordonatelor

Fig.6.7. Orientarea staţiilor cu coordonate cunoscute

punctelor vechi.
34

în planul de proiecţie. de regulă. DSA + DSB + DSC (6. (6. se pot determina acum orientările către punctele noi vizate din punctul de staţie considerat. cu ajutorul relaţiei 0 * QSj = Z S + α Sj . pentru acest unghi de orientare valoarea cea mai probabilă se poate determina fie prin efectuarea mediei aritmetice fie prin calcularea unei medii ponderate pe distanţe a mărimilor determinate. 35 . Deocamdată.30) 54 Media aritmetică a unghiurilor de orientare sau media ponderată se poate face numai dacă diferenţele dintre valorile care intră în medie nu diferă semnificativ.7 (trei puncte vechi vizate). a staţiei considerate (S).K (6. poate fi utilizată una din următoarele relaţii ZS = C Z SA + Z SB + Z S .a) sau. În caz contrar trebuie să se verifice datele de intrare pentru a descoperi greşelile. reprezintă orientarea direcţiei spre gradaţia zero a cercului orizontal al instrumentului şi el este denumit unghi de orientare a staţiei S.3. se determină.29) Cu aceste orientări determinate către punctele noi ale reţelei se pot calcula acum coordonatele provizorii (ale punctelor noi). 2. adică sunt de ordinul secundelor. t i =1 (6. cu ajutorul relaţiilor xP = x A tan Θ AP − xB tan Θ BP − y A + yB tan Θ AP − tan Θ BP (6.28.27.28.6. în cazul general ZS = respectiv.27. Calculul coordonatelor provizorii Coordonatele provizorii ale punctelor noi din reţeaua geodezică considerată. 6. prin intersecţii înainte.a) C Z SA DSA + Z SB DSB + Z S DSC ZS = . de exemplu prin intersecţii înainte.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL Unghiul de orientare Z S .b) Si ∑D unde t reprezintă numărul punctelor vechi vizate (observate) din punctul de staţie S.3. unde j = 1.2. Odată determinată această valoare a unghiului de orientare54. 1 t i ∑ ZS .3. Pentru cazul prezentat în fig.b) ZS = ∑Z i =1 t i =1 t i S DSi . 3 (6.

Evident. Variaţia orientării funcţie de variaţiile coordonatelor plane 6. yj ) j(xj. x j . constituie elemente de bază ale modelului funcţional – stochastic utilizat la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice preliminare. care adăugate la acestea (relaţiile 6.6.3.3. în planul de proiecţie.1. adică cu axa x orientată după direcţia Nord (cazul proiecţiei stereografice 1970.3. respectiv. În urma procesului de prelucrare a observaţiilor din reţeaua de triangulaţie considerată. Ca notaţie.yj) dxj legătură directă şi reciprocă. Cazul general Se consideră două puncte noi i şi x 0 0 j.3.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL yP = ( xP − x A ) tan Θ AP + y A sau yP = ( xP − xB ) tan Θ BP + yB 55. yi0 ) punctelor noi vor primi nişte corecţii. Diferenţele dintre aceste două valori trebuie să fie de ordinul centimetrilor.31) unde cu P s-a notat punctul nou a cărui coordonate provizorii vrem să la determinăm. care au coordonatele provizorii xi . Elementele provizorii. astfel determinate.8. valorile provizorii ale coordonatelor determinându-se prin efectuarea mediei aritmetice ale celor două rânduri de valori obţinute. atunci trebuie aplicate. (6. în ţara noastră 36 . Fig. În cele ce urmează va fi prezentat modul de formare a modelului funcţional – stochastic la prelucrarea observaţiilor prin metoda măsurătorilor indirecte. se poate utiliza orice altă metodă cunoscută.yi) dxi O i ( xi0 .32) vor da valorile cele mai probabile ale coordonatelor ( coordonate compensate). coordonatele provizorii ale y dyj d Θij dyi i(xi. într-o reţea de triangulaţie56. 6. deci coordonatele provizorii se determină cu o mai mare precizie decât cea a coordonatelor preliminarii. ambele relaţii de determinare a coordonatei y. cele două valori trebuind să fie identice până la milimetru 56 Toate relaţiile care vor fi deduse sunt valabile numai dacă sistemul de coordonate este ales ca cel din figura 6. în prezent. Variaţia orientării în funcţie de variaţia coordonatelor plane 55 Dacă calculul coordonatelor provizorii prin intersecţie simplă înainte se efectuează manual. prin care se pot determina coordonatele unui punct. Se efectuează două intersecţii simple înainte.8. yi 0 0 şi. y j şi care se află în N 0 Θij 0 j ( x0 j . utilizată. toate elementele provizorii vor avea ca indice superior cifra (0).

32) 0 Evident. 37 (6.25). respectiv. datorită acestor creşteri de coordonate şi orientarea provizorie Θij va primi o creştere d Θij .38) .35) Luând în considerare modul în care se poate exprima distanţa (relaţiile (6.a) bij = ρ cc 0 cos Θij 0 Dij =ρ cc 0 ∆xij 0 2 ( Dij ) (6.36) Dacă se fac notaţiile aij = − ρ cc 0 sin Θij 0 Dij = − ρ cc 0 ∆yij 0 2 ( Dij ) .8) tan Θ = 0 ij 0 y0 j − yi 0 x0 j − xi 0 ∆yij 0 ∆xij = . după ordonare se va obţine relaţia care exprimă variaţia orientării funcţie de variaţia coordonatelor plane d Θij = aij dx j + bij dy j − aij dxi − bij dyi .37.34) Diferenţiind această relaţie se obţine d Θij 0 cos 2 Θij = 0 0 ∆xij (dy − dyi ) − ∆yij (dx j − dxi ) 0 2 ( ∆xij ) (6. (6. În sistemul de axe adoptat (fig. relaţia de mai sus poate fi scrisă sub forma 0 0  dy j dyi  ∆yij ∆yij d Θij = cos Θ  0 − 0 − dx j + dxi  = 0 2 0 2  ∆xij ∆xij (∆xij )  (∆xij )   2 0 ij = 0 cos Θij Dij dy j − 0 cos Θij Dij dyi − 0 sin Θij 0 Dij dx j + 0 sin Θij 0 Dij dxi . (6. (6.33) va rezulta valoarea cea mai probabilă a orientării între cele două puncte considerate 0 Θij = Θij + d Θij .b) şi acestea se introduc în expresia (6.36). x j = x0 j + dx j y j = y0 j + dy j (6.6.37. care adăugată la valoarea provizorie (relaţia 6.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL xi = xi0 + dxi yi = yi0 + dyi şi. (6.33) Mărimea acestei creşteri a orientării este funcţie de mărimea creşterilor de coordonate.

Dacă prelucrarea observaţiilor din reţeaua geodezică se efectuează manual. indiferent de modul cum se consideră direcţia. În acest caz elementele care exprimă lungimi (distanţa sau coordonatele relative) se exprimă în kilometri.39.2. creşterile de coordonate se vor obţine în unitatea de lungime pe care a fost exprimată variaţia orientării. este indicat să se exprime variaţia coordonatelor în metri pentru a evita calcule suplimentare inutile.a) bij [ cc/dm] = 63622 0 cos Θij 0 ( Dij )[km] = −63662 0 (∆xij )[km] 0 2 ( Dij )[km] .41) g iar dacă se ţine cont de faptul că Θij = Θ ji ± 200 se deduce că valoarea cu care variază orientarea este aceeaşi.42) 6. cu una din relaţiile aij bij 0 = − tan Θij sau bij aij 0 = − cot Θij . (6. (6. este bine ca variaţia orientării să fie exprimată pe decimetru (se obţin astfel coeficienţi apropiaţi de unitate). 38 . Cazuri particulare 57 Dacă se doreşte efectuarea unui program de prelucrare a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice. (6. Tot în cazul unui calcul manual este bine să se facă şi un control al calculelor.39.3. prin metoda măsurătorilor indirecte. iar dacă se are în vedere gradaţia centesimală ( ρ cc = 63620) atunci relaţiile de calcul a coeficienţilor de direcţie sunt aij [ cc/dm] = −63622 0 sin sΘij 0 ( Dij )[km] 0 (∆yij )[km] 0 2 ( Dij )[km] = −63662 . funcţie de mărimea valorilor coeficienţilor de direcţie57.b) Desigur variaţia orientării se poate exprima şi pe altă unitate de lungime. Coeficientul aij se referă la axa Ox . iar coeficientul bij la axa Oy .3.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL Coeficienţii aij şi bij se numesc coeficienţi de direcţie pentru că prin intermediul lor se exprimă variaţia orientării pe unitatea de lungime considerată.39) se observă că aij = −a ji şi bij = −b ji . adică de la i la j sau de la j la i d Θij = d Θ ji . (6.40) Analizând relaţiile (6. (6. Evident.

atunci.3. iar apoi se consideră cazul intersecţiei înapoi pentru a stabili semnele coeficienţilor de direcţie corespunzători necunoscutelor punctului din care s-a măsurat direcţia. Cadranul corespunzător noii valori obţinute pentru orientare indică semnele coeficienţilor de direcţie astfel: semnul coeficientului de direcţie „a” este dat de semnul pe care axa x îl are în acest cadran. corecţii (dxi .4. 6. Cadranul corespunzător noii valori obţinute pentru orientare indică semnele coeficienţilor de direcţie după aceeaşi regulă ca la intersecţia înainte. de astă dată. se consideră direcţia măsurată de la punctul nou (i) către punctul vechi (A) şi deci relaţia (6.44) Dacă prelucrarea se face manual.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL În cazul când unul din cele două puncte de la capetele direcţiei măsurate este vechi (cu coordonate cunoscute). Numai coordonatele punctului nou vor primi corecţii (dxi . deci relaţia (6.38) va avea numai doi termeni şi va fi de următoarea formă d Θ Ai = a Ai dxi + bAi dyi . iar semnul coeficientului „b” este dat de semnul axei y în acest cadran. funcţie de modul cum se consideră direcţia (cum s-a măsurat direcţia) se pot întâlni două situaţii58: a) Intersecţia înainte. în cazul unei direcţii măsurate de la un punct nou către un punct vechi (intersecţia înapoi): la orientarea direcţiei considerate se scad 100g. dar. dyi ) . (6. Şi în acest caz. (6.43) b) Intersecţia înapoi. În cazul intersecţiei înainte se consideră o direcţie măsurată între un punct vechi (notat în continuare cu A) şi un punct nou (notat cu i).38) va fi de forma d ΘiA = −aiA dxi − biA dyi . în cazul unei direcţii măsurate între două puncte noi: se consideră mai întâi cazul intersecţiei înainte şi se stabilesc semnele coeficienţilor de direcţie corespunzători necunoscutelor punctului spre care s-a măsurat direcţia. semnele coeficienţilor de direcţie şi mărimea unui în raport cu celălalt se pot determina aplicând următoarele reguli: în cazul unei direcţii măsurate de la un punct vechi către un punct nou (intersecţie înainte): la orientarea direcţiei considerate se adaugă 100g. Variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane 58 În cazul când ambele puncte între care se măsoară o direcţie azimutală sunt vechi orientarea nu variază (punctele sunt fixe şi nu vor primi corecţii pentru coordonatele lor). dyi ) vor primi numai coordonatele punctului nou. Funcţie de valoarea orientării în noul cadran se poate stabili care coeficient este mai mare. 39 .

2. atunci când unul din punctele între care se fac determinări ale distanţei este vechi.51) .46) iar. două cazuri particulare. notată dDij . Deoarece coordonatele celor două puncte noi variază 0 (după prelucrare primesc alte valori) şi distanţa provizorie Dij va suferi o modificare.3.50) b) Punctul j este vechi şi se consideră distanţa de la punctul i la punctul j: relaţia prin care se poate determina variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane ale punctului i (corecţiile pentru punctul j fiind nule) se deduce din relaţia generală de calcul dDij = − Aij dxi + Bij dyi . pentru variaţia distanţei se obţine relaţia dDij = − 0 ∆xij 0 Dij dxi − 0 ∆yij 0 Dij dyi + 0 ∆xij 0 Dij dx j + 0 ∆yij 0 Dij dy j .49) dDij = Aij dx j + Bij dy j .4.45) Prin diferenţierea relaţiei (6. (6. Bij = 0 ij 0 ∆yij D 0 ij 0 = sin Θij . (6. dyi dDij = Aij dx j + Bij dy j − Aij dxi − Bij dyi 6. Cazuri particulare Deoarece nu există variaţii ale distanţei când ambele puncte considerate sunt vechi (nici nu se fac măsurători de distanţe între două puncte vechi).6. relaţia de calcul a variaţiei distanţei fiind (6.3. j − xi ) + ( y j − yi ) = (6.8. dacă se efectuează înmulţirile. a cărei mărime este dependentă de mărimea variaţiei coordonatelor. funcţie de modul cum se consideră că a fost măsurată distanţa şi anume: a) Punctul i este vechi şi se consideră distanţa de la punctul i la punctul j: în această situaţie creşterile de coordonate aferente punctului i sunt nule. (6. 40 (6.4. se pot întâlni. Cazul general Se consideră cazul prezentat în fig.48) se obţine relaţia generală de calcul a mărimii variaţiei distanţei în funcţie de variaţia coordonatelor plane dxi . Distanţa provizorie dintre cele două puncte se determină cu relaţia 0 0 2 0 0 2 2 2 Dij = ( x0 ∆xij + ∆yij .1.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL 6. (6.47) Dacă se fac notaţiile Aij = 0 ∆xij D 0 ij = cos Θ .45) se deduce că 0 0 0 Dij dDij = ∆xij ( dx j − dxi ) + ∆yij (dy j − dyi ) .

K .K . reduse şi reduse la planul de proiecţie Se consideră un punct de staţie „S” dintr-o reţea geodezică. se obţine o valoare provizorie a unghiului de orientare a staţiei S.K . 2.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL 6. 6. şi prelucrările preliminarii se obţin direcţii centrate. j . n (6. 2. Direcţii azimutale centrate. n (6.2) şi (4. obţinându-se valorile cele mai probabile ale N referinţă 1 acestora * α Si = α Si + ν Si .5. se vor scrie ecuaţiile de corecţii: 6. Pentru aceste două tipuri de observaţii posibile.K .K .52) În acest punct de staţie se cunosc 2 J 3 orientările provizorii către celelalte puncte vizate. ce se determină prin procesul de compensare. N Aceste valori ale direcţiilor vor fi corectate. α Sj .34). care în continuare vor fi considerate ca elemente măsurate * * * * αS 1 .3. în cazul prezentat în figura alăturată direcţia către punctul 1. Cu ajutorul acestor orientări şi a direcţiilor măsurate se pot calcula unghiurile de orientare corespunzătoare ' * ZS = Θ0 Si + α Si .b).5.3. j .3). orientări determinate din coordonate. care intervin în prelucrare.6. La alcătuirea modelului funcţional se au în vedere tipurile de măsurători ce se pot efectua.5.1. Dacă la această valoare provizorie se adaugă necunoscuta corespunzătoare. reduse şi reduse la planul de proiecţie. în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale (direcţii azimutale) către alte puncte geodezice din reţea 1. relaţia (6. n .K . α Sn .9. După compensarea în staţie.K . relaţia (6. Modelul funcţional – stochastic Modelul funcţional – stochastic la preluarea observaţiilor efectuate într-o reţea planimetrică este reprezentat de relaţiile (4. când se realizează şi reducerea direcţiilor observate la o direcţie de referinţă. i = 1. 2.27.53) 4 Fig. i = 1. j .1. prin procesul de prelucrare.3.1. Forme ale ecuaţiilor corecţiilor Într-o reţea geodezică planimetrică se pot efectua observaţii unghiulare orizontale şi măsurători de distanţe.K . se obţine valoarea cea mai probabilă 41 . α S 2 . Punct de staţie în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale Prin medierea celor „n” valori obţinute.

(6.56) sau ν Si = −dZ S + d Θ Si + lSi . (6. j. i = 1. expresia (6.63). determinat ca medie aritmetică simplă. relaţia (6. i = 1. acest termen liber se exprimă în secunde.59) Dacă în relaţia (6.58) Termenul liber al ecuaţiilor de corecţii pentru direcţiile azimutale măsurate se determină.57) se ţine cont de forma expresiei prin care se exprimă variaţia orientării în funcţie de variaţia coordonatelor plane.55) Într-o staţie. şi se consideră că direcţia azimutală a fost măsurată între două puncte noi. n . ca fiind diferenţa dintre unghiul de orientare a staţiei calculat pentru direcţia respectivă.K . întotdeauna. se vor obţine „n” ecuaţii de forma 0 * ZS = dZ S = Θ0 Si + d Θ Si − α Si − ν Si .62) şi (6. 2. deci. (6. relaţia (6.K .K .27.38). De obicei. (6.K .60) b) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată într-un punct vechi „i” şi un punct nou „j” ν ij = −dzi + aij dx j + bij dy j + lij . j . suma termenilor liberi va fi zero [l ] = 0 . dacă se consideră valorile provizorii. n .UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL 0 ZS = ZS ± dzS . (6. i = 1. relaţiile (6.K . 42 (6. n (6. deci şi în staţia S trebuie să fie satisfăcute egalităţi de forma ' ZS = Θ Si + α Si . 2. în fiecare staţie. şi unghiul mediu de orientare. n . j . a) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între două puncte noi „i” şi „j” ν ij = −dzi + aij dx j + bij dyi − aij dxi − bij dyi + lij . 2.b).57) (6. într-o staţie.60). în care s-a notat * 0 lSi = (Θ0 Si − α Si ) − Z S . Datorită modului de calcul a unghiului de orientare.K . i = 1.61) c) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între un punct nou „i” şi un punct vechi „j” ν ij = −dzi − aij dxi − bij dyi + lij .61). 2.54) După prelucrarea observaţiilor efectuate în reţea.K . j . (6. relaţia (6.K .53). Funcţie de tipul punctului de staţie şi a celui vizat (vechi sau nou) se stabilesc şi celelalte forme posibile ale ecuaţiilor de corecţii. (6. se obţine forma generală a unei ecuaţii de corecţii pentru direcţii unghiulare orizontale.62) .

şi că termenul liber al ecuaţiei (6. (6.5. (6. (6. Cu valoarea măsurată ( Dij ) şi valoarea provizorie ( Dij ) . între care s-au efectuat măsurători * 0 pentru determinarea distanţei.65) atunci: a) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între două puncte noi „ i” şi „j” este D D ν ij = Aij dx j + Bij dy j − Aij dxi − Bij dyi + lij .2. 43 . determinată din coordonate provizorii.68) d) Între două puncte vechi nu se fac măsurători de distanţe. Dacă se are în vedere relaţia (6. Notă: Dacă într-o reţea geodezică s-au efectuat atât măsurători de direcţii unghiulare orizontale cât şi de distanţe şi se doreşte o prelucrare în bloc a ambelor tipuri de măsurători. care adăugată valorii măsurate va rezulta valoarea compensată (cea mai probabilă). (6.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL d) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între două puncte vechi „i şi „j” ν ij = −dzi + lij . (6.64) se determină cu expresia D 0 * lij = Dij − Dij . este D D ν ij = − Aij dxi − Bij dyi + lij . se poate scrie o relaţie de următoarea formă * D 0 Dij + ν ij = Dij + dDij .3. Distanţe reduse la planul de proiecţie Se consideră două puncte din reţeaua geodezică „i” şi „j”. ce se va determina prin prelucrare. (6.64) unde: D ν ij − reprezintă corecţia. care exprimă variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane.67) c) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între un punct nou „i” şi un punct vechi „j”.1.66) b) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între un punct vechi „ i” şi un punct nou „j”.63) 6.49). iar dDij − reprezintă variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane ale punctelor între care s-a efectuat măsurătoarea. este ν ijD = Aij dx j + Bij dy j + lijD .

Pentru măsurătorile unghiulare orizontale ponderile (paragraful 4.1.6). şi se doreşte obţinerea corecţiei în milimetri.69) unde m reprezintă coeficientul de scară. În acest caz termenul care conţine necunoscuta de scară se mută în partea dreaptă a relaţiei (6. pentru i ≠ j ) ceea ce uşurează foarte mult calculele.69) 44 . prin care se calculează termenul liber. considerat a avea o valoare prea mică.6. [mm] = dDij [mm] − Dij [mm] ⋅ m ⋅10 (6. nu de puţine ori. atunci când precizia o impune.86) iar pentru distanţele măsurate relaţia (4. Stabilirea ponderilor măsurătorilor geodezice In relaţia (4.5.3.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL atunci termenul liber al ecuaţiilor scrise pentru distanţe trebuie să fie calculat în unitatea de măsură în care se exprimă variaţia orientării.5.3. 6. (6.2.71) 6. în acest caz.87). se pleacă de la relaţia * D 0 ( Dij −ν ij )(1 + m ⋅10−6 ) = Dij + dDij .1) pot fi determinate prin aplicarea relaţiilor (4.7) adică matricea ponderilor devine o matrice diagonală ( pij = 0 .6.85) sau (4. Ecuaţii de distanţe cu coeficient de scară Scara unei reţele geodezice este dată de punctele vechi care alcătuiesc această reţea. să se aducă reţeaua în scara instrumentului de măsurat distanţe. qij cu i ≠ j ) nu este întotdeauna posibilă. pentru o prelucrare cât mai corectă. însă determinarea elementelor dreptunghiulare ( pij şi. necunoscut. (6. Sisteme echivalente de ecuaţii ale corecţiilor 59 Este posibil ca. respectiv. matricea ponderilor ar trebui să fie o matrice plină. Pentru deducerea formei ecuaţiei de corecţie. acesta măsurând cu o precizie superioară aceleia asigurate de vechea reţea. se obţine D * 0 * ν ij = dDij − Dij ⋅ m ⋅10−6 + Dij − Dij . deci aproximativ egală cu zero.3. scara instrumentului de măsurat distanţe diferă de scara reţelei.70) Dacă se ţine cont de relaţia (6. atunci forma ecuaţiei de corecţie este D * −3 D ν ij + lij . În acest caz este necesar ca valorile măsurate să se aducă în scara reţelei geodezice prin introducerea unei noi necunoscute pentru acest coeficient de scară59. D −6 Prin dezvoltarea relaţiei de mai sus şi eliminarea produsului ν ij ⋅ m ⋅10 .65). 6. care se sprijină pe cea veche şi în care au fost efectuate determinări de distanţe. În cazul măsurătorilor independente prelucrarea se efectuează sub condiţia (4. Evident.3. la realizarea unei noi reţele geodezice planimetrice.2.

73) care are o ecuaţie mai mult decât primul dar cu o necunoscută mai puţin.3. Elementele acestei noi ecuaţii se determină astfel: 45 . atunci cele două sisteme de ecuaţii sunt echivalente.72) de m ecuaţii şi n + 1 necunoscute.73) 1 [ p] [ pa ]x1 + [ pb]x2 + K + [ pn]xn + [ pl ] = [ pν '] ponderea pm +1 = − Se poate observa că din cele m ecuaţii de corecţii ale sistemului (6.6. şi în cazul unei prelucrări cu ajutorul calculatorului electronic. care vor fi prezentate în continuare. 6. deci în final.1.72) a dispărut necunoscuta y şi a apărut în plus o nouă ecuaţie.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL Dacă două sisteme de ecuaţii ale corecţiilor conduc. prin rezolvare. denumită ecuaţia sumă. în care una dintre necunoscute ( y ) are acelaşi coeficient (−1) în toate ecuaţiile sistemului − y + a1 x1 + b1 x2 + K + n1 xn + l1 = ν1 pondere p1 (6. la aceleaşi soluţii. Situaţia 1 de echivalenţă 6.3. la obţinerea aceluiaşi sistem normal de ecuaţii. Aplicarea regulilor de echivalenţă este importantă.6. atunci când se micşorează numărul necunoscutelor. conducând la obţinerea unor sisteme cu mai multe necunoscute şi/sau mai puţine ecuaţii.1. Cazul general Se consideră un sistem de ecuaţii ale corecţiilor (6.1. prin normalizare. deci un sistem de m + 1 ecuaţii şi n necunoscute a1 x1 + b1 x1 a2 x1 + b2 x1 an x1 + bn x1 + K + n1 xn + K + n2 xn + K + nn xn + l1 = ν 1' ponderea p1 ' + l2 = ν 2 ponderea p2 KKKKKKKKKKKKKKK ' + ln = ν n ponderea pn (6. Trecerea de la un sistem de ecuaţii de corecţii la un alt sistem echivalent este o operaţie care simplifică foarte mult calculele.72) − y + a2 x1 + b2 x2 + K + n2 xn + l2 = ν 2 pondere p2 KKKKKKKKKKKKKKK − y + am x1 + bm x2 + K + nm xn + lm = ν m pondere pm Acest sistem de ecuaţii este echivalent (se poate înlocui) cu un alt sistem de ecuaţii ale corecţiilor (6. Pentru prelucrările geodezice sunt importante trei situaţii de echivalenţă cunoscute şi sub denumirea de regulile Schreiber de echivalenţă. mai ales în cazul unei prelucrări manuale.

ponderea acestei ecuaţii este negativă şi egală cu inversul sumei ponderilor corespunzătoare ecuaţiilor componente ale sistemului.72) [ p ] y + − [ pa ]x1 + − [ pb]x2 + K + − [ pn] xn + − [ pl ] = 0 −[ pa ] y + [ paa ]x1 + [ pab]x2 + K + [ pan]xn + [ pal ] = 0 −[ pb] y + [ pab]x1 + [ pbb]x2 + K + [ pbn]xn + [ pbl ] = 0 KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK −[ pn] y + [ pan]x1 + [ pbn]x2 + K + [ pnn]xn + [ pnl ] = 0 (6. [ p] [ p] [ p] [ p] (6. cu uşurinţă.74) Din prima ecuaţie a sistemului (6. prin normalizare.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL coeficienţii necunoscutelor acestei ecuaţii se determină ca fiind suma produselor dintre pondere şi coeficientul necunoscutei din fiecare ecuaţie în care apare. rezultând următorul sistem normal de ecuaţii [ paa ] − [ pa ][ pa ] [ pab] − [ pa][ pb] [ pan] − [ pa][ pn] [ pal ] − [ pa][ pl ] x1 + x2 + xn + =0 [ p] [ p] [ p] [ p] [ pab] − [ pa ][ pb] [ pbb] − [ pb][ pb] [ pbn] − [ pb][ pn] [ pbl ] − [ pb][ pl ] x1 + x2 + xn + =0 [ p] [ p] [ p] [ p] (6. de asemenea. că dacă se va normaliza sistemul (6. Se normalizează pentru început sistemul (6.73) este echivalent cu sistemul (6. ca o sumă de produse.73) de ecuaţii ale corecţiilor se va obţine aceeaşi formă (6.76) pentru sistemul normal. Pentru a demonstra că sistemul (6.87).72) trebuie ca. termenul liber se determină.74) se deduce necunoscuta y cu relaţia y= [ pa] [ pb] [ pn] [ pl ] x1 + x2 + K + xn = . 46 . să se ajungă la acelaşi sistem de ecuaţii normale. deci cele două sisteme sunt echivalente. de unde şi numele acestei ecuaţii.75) Necunoscuta y astfel determinată se introduce în celelalte ecuaţii ale sistemului (2.76) KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK [ pan] − [ pa ][ pn] [ pbn] − [ pb][ pn] [ pnn] − [ pn][ pn] [ pnl ] − [ pn][ pl ] x1 + x2 + xn + =0 [ p] [ p] [ p] [ p] Se poate observa. de această dată dintre pondere şi termenul liber din fiecare ecuaţie a sistemului.

77) pot avea una din formele prezentate în relaţiile (6. din reţea şi dacă se notează cu „ u” numărul de necunoscute dx . pSt Deci.1. S din care au fost efectuate observaţii unghiulare orizontale către alte „i” puncte. Dacă se consideră un punct de staţie. care are acelaşi coeficient (−1) în toate ecuaţiile.6.3. pS 1 ' aS 2 dx2 + bS 2 dy2 − aS 2 dxS − bS 2 dxS + lS 2 = ν S 2 . în fiecare staţie. necunoscuta de orientare a staţiei notată dz .80) . (6. pS 1 (6. indiferent de tipul acestuia (nou sau vechi). Ecuaţiile din sistemul (6. pS 2 KKKKKKKKKKKKKKKKKKKK − dzS + aSt dxt + bSt dyt − aSt dxS − bSt dxS + lSt = ν St .61). de „ t + 1 ” ecuaţii cu „u” necunoscute ' aS1dx1 + bS 1dy1 − aS 1dxS − bS 1dxS + lS 1 = ν S 1. dy implicate ( u = 2 x numărul punctelor noi care intervin la scrierea ecuaţiilor din această staţie) sistemul ecuaţiilor de corecţii are următoarea formă − dzS + aS 1dx1 + bS 1dy1 − aS 1dxS − bS 1dxS + lS 1 = ν S 1 .78) pS1aS 1dx1 + pS 1bS1dy1 + pS 2 aS 2 dx2 + pS 2bS 2 dy2 + K + pSt aSt dxt + pSt bSt dyt − − [ pa]dxS − [ pb]dyS + [ pl ] = [ pν ']. adică un sistem în care există o necunoscută.77) − dzS + aS 2 dx2 + bS 2 dy2 − aS 2 dxS − bS 1dxS + lS 2 = ν S 2 . pt +1 = În cele mai multe cazuri de prelucrare se consideră că într-o staţie toate direcţiile observate au aceeaşi pondere pS1 = pS 2 = K = pSt = p .63). în fiecare punct de staţie.62) sau (6. Cazul direcţiilor azimutale măsurate În reţelele geodezice planimetrice. (6.2. pSt 1 [ p] (6. vechi şi/sau noi. într-o staţie suma termenilor liberi este zero [ pl ] = p[l ] = 0 .60).72).UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL 6. (6. când se scriu ecuaţiile de corecţii se va obţine un sistem de forma (6. în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale. 47 (6. Prin aplicarea primei reguli Schreiber de echivalenţă se obţine următorul sistem de ecuaţii ale corecţiilor.79) După modul de calcul a termenilor liberi şi în cazul când condiţia de mai sus este îndeplinită. oarecare. pS 2 KKKKKKKKKKKKKKKKKK ' aSt dxt + bSt dyt − aSt dxS − bSt dxS + lSt = ν St . se formează un sistem de „t” ecuaţii cu „ u + 1 ” necunoscute.

În acest caz numărul de necunoscute ale sistemului normal de ecuaţii este un factor important în stabilirea necesarului de memorie operativă.79) şi (6. care nu mai au sens.2.3. 6. deoarece acestea nu mai conţin necunoscute. din sistemul de ecuaţii (6.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL Având în vedere relaţiile (6.80) ecuaţia sumă din sistemul (6. dacă există. deoarece valorile coeficienţilor şi ale termenilor liberi sunt păstrate în memoria de masă. şi ecuaţiile scrise între două puncte vechi. regula 1 de echivalenţă se aplică şi atunci când prelucrarea se face automat.82) KKKKKKKKKKKKK ax1 + bx2 + K + nxn + lm = ν m pm Dacă se normalizează acest sistem de ecuaţii de corecţii se va obţine următorul sistem normal aa[ p]x1 + ab[ p ]x2 + K + an[ p ]xn + a[ pl ] = 0 ab[ p]x1 + bb[ p ]x2 + K + bn[ p ]xn + b[ pl ] = 0 KKKKKKKKKKKKKKKKKK an[ p]x1 + bn[ p ]x2 + K + nn[ p] xn + n[ pl ] = 0 (6. Prin aplicarea acestei reguli de echivalenţă pentru întreaga reţea planimetrică se elimină atâtea necunoscute dz câte puncte au fost staţionate pentru efectuarea observaţiilor unghiulare orizontale.83) Acelaşi sistem de ecuaţii se obţine şi prin normalizarea ecuaţiei 48 . numărul de ecuaţii implicate nefiind important. cu ajutorul calculatorului electronic.2.3.82) în care fiecare din cele „ n” necunoscute implicate au aceiaşi coeficienţi în toate ecuaţiile sistemului dar termenii liberi diferiţi ax1 + bx2 + K + nxn + l1 = ν1 ax1 + bx2 + K + nxn + l2 = ν 2 p1 p2 (6. pt +1 = − 1 p ⋅t (6.1.2. Din această cauză.78) mai sunt eliminate.78) va avea următoarea formă paS1dx1 + pbS 1dy1 + paS 2 dx2 + pbS 2 dy2 + K + paSt dxt + pbSt dyt + + p[a ]dxS + p[b]dyS = p[ν '].2.81) În afara eliminării necunoscutei dz . Cazul general Se consideră un sistem de „m” ecuaţii ale corecţiilor (6. Situaţia 2 de echivalenţă 6.

vor conţine. p ij ' aij dx j + bij dy j − aij dxi − bij dyi + l ji = ν ji . face ca numărul ecuaţiilor de corecţie să se reducă cu o cantitate egală cu numărul vizelor reciproce dintre două puncte. [ p] .87) este echivalentă cu ecuaţia a px1 + b px2 + K + n pxn + l p = ν p . p jj (6. care formează sistemul (6. 6.87) p .3. Această regulă. p = 1 se poate demonstra foarte simplu prin normalizarea celor două ecuaţii de corecţii.88) Demonstraţia este posibilă numai dacă numărul ecuaţiilor de corecţii care vor rămâne va fi mai mare decât numărul necunoscutelor 49 . după aplicarea primei reguli de echivalenţă. din care cel puţin unul este nou.2. 6. aceleaşi necunoscute. 60 (6. iar ecuaţia sumă poate fi adusă la ponderea −1 dacă întreaga ecuaţie va fi înmulţită cu [ p] . alte ponderi ' aij dx j + bij dy j − aij dxi − bij dyi + lij = ν ij . care se aplică numai în cazul unei prelucrări manuale.86) în care termenul liber se calculează ca medie ponderată a celor doi termeni liberi.83) sunt echivalente60. [ p] (6.85). Situaţia 3 de echivalenţă O ecuaţie poate fi adusă la ponderea ±1 dacă întreaga ecuaţie se înmulţeşte cu ecuaţie de forma ax1 + bx2 + K + nxn + l = ν . p (6.85) vor fi înlocuite cu o singură ecuaţie aij dx j + bij dy j − aij dxi − bij dyi + [ pl ] " = ν ij .84) deci sistemele (6.85) Prin aplicarea celei de-a doua reguli de echivalenţă cele două ecuaţii ale sistemului (6. iar ponderea este egală cu suma ponderilor. Cazul direcţiilor azimutale măsurate Dacă între două puncte din reţeaua planimetrică au fost efectuate observaţii unghiulare orizontale în ambele sensuri (vize reciproce) atunci cele două observaţii de corecţii.3.6. [ p] (6. cu aceiaşi coeficienţi dar alţi termeni liberi şi.82) şi (6.6. p = [ p] . Că ecuaţia (6. în cazul prelucrării observaţiilor ponderate.3.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL ax1 + bx2 + K + nxn + [ pl ] = ν ". deci o poate fi adusă la ponderea +1 .2.

Verificarea calculelor corecţiilor pentru direcţii azimutale. de obicei.32). Pentru fiecare staţie în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale se determină corecţia pentru unghiul de orientare dzS = 1 n ∑ d ΘSi . deci trebuie să se acorde o atenţie deosebită controlului final care se face de obicei în fiecare staţie ([ν ] = 0) în care s-au efectuat observaţii azimutale.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL Aplicarea acestei reguli în cazul măsurătorilor ponderate modifică valorile corecţiilor. sau relaţia (6. rezolvarea acestuia. se face prin controlul îndeplinirii egalităţii (în limita preciziei de calcul) [ν ] = 0 . pentru compensarea unor reţele de dimensiuni mai mari un calcul manual este practic greu de acceptat datorită multitudinii de operaţii ce trebuie efectuate. a regulilor de echivalenţă urmează normalizarea sistemului de ecuaţii ale corecţiilor şi. pentru aceasta utilizând relaţia (6. Urmează apoi determinarea corecţiilor măsurătorilor.3.38). la o prelucrare manuală. 6. rezultatele trebuie să fie identice. în cazul unei staţii. Este recomandat ca pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale să se aleagă o metodă din care să rezulte şi valorile coeficienţilor de pondere necesari calculării preciziilor.8. conform relaţiilor de tipul (6. Oricare ar fi metoda aleasă pentru rezolvare.90) 61 Trebuie să se acorde atenţie unităţilor de măsură utilizate în sensul că.89) variaţia orientării determinându-se cu ajutorul relaţiei (6. n i =1 (6. Normalizarea sistemului de ecuaţii liniare şi rezolvarea sistemului normal de ecuaţii După scrierea ecuaţiilor de corecţii şi aplicarea. dacă este vorba despre direcţii unghiulare orizontale. evident. dacă este vorba despre distanţe. Prin rezolvarea sistemului normal de ecuaţii se determină mai întâi necunoscutele apoi corecţiile observaţiilor.3. 6.7. 50 .60). (6.66). soluţiile se determină în decimetri iar coordonatele provizorii în metri. Evident. Calculul elementelor compensate şi controlul compensării Valorile compensate ale coordonatelor se determină adăugând la valorile provizorii soluţiile sistemului61. după caz.

94). Abaterea standard (eroarea medie pătratică) a unităţii de pondere64 s0 = sau în cazul măsurătorilor independente s0 = [ pνν ] .103).102) sau (4. Calcule de evaluare a preciziei Orice prelucrare a observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică se încheie cu calculele de evaluare a indicatorilor de precizie.97) (6. trebuie să se calculeze valoarea Ω = ν T Pν respectiv Ω = [ pνν ] .92) în cazul distanţelor măsurate63. 6. (6.96) (6. funcţie de tipul măsurătorilor 65 În relaţia (6.101). (6. Pentru aceasta se poate folosi expresia65 Ω = [ pll ] + [ pal ]x1 + [ pbl ] x2 + K + [ pnl ]xn .98) (6.97).3. m−n (6.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL Controlul final al compensării62 constă în îndeplinirea relaţiei. având în vedere importanţa valorii lui Ω pentru calculul indicatorilor de precizie. respectiv Ω = I T PI + x T ( AT PI ) . evident în limita preciziei de calcul coordonate 0 * α Θij = Zij + dzi + α ij + ν ij .9.93) sau în relaţia (6.95) Dacă prelucrarea se face manual atunci. (6. este bine ca această valoare să se calculeze prin două metode 62 63 Acest control al compensării se face numai în cazul când prelucrarea s-a efectuat manual Şi în acest caz trebuie să se acorde atenţie unităţii de măsură în care este exprimată distanţa măsurată şi a celei în care se determină corecţia respectivă 64 În cazul reţelelor libere se aplică relaţiile (4. (4.93) în care m reprezintă numărul observaţiilor efectuate în reţea iar n numărul necunoscutelor implicate în modelul funcţional – stochastic. În relaţia (6.91) în cazul direcţiilor azimutale şi a relaţiei coordonate * D Dij = Dij + ν ij .94) ν T Pν m−n (6. termenul [pll] se calculează cu termenii liberi ai ecuaţiilor netransformate 51 .

a cărei elemente se determină cu următoarele relaţii lungimea semiaxei mari a = s0 λ1 . k k (6. i = 1. Dacă se doreşte abaterea standard pe o direcţie oarecare se utilizează elipsa erorilor (fig. m .2 = - qxxk + q yyk 2 ± 1 2 . pi (6.10). (6. corespunzător necunoscutei x j .101).104) (6. În cazul reţelelor geodezice planimetrice (sau tridimensionale) se poate determina şi o abatere standard totală pentru un punct oarecare k cu relaţia 2 2 stk = sx + sy .UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL diferite.K . n (6.102) Determinarea elementelor elipselor erorilor După compensarea reţelei planimetrice.101) în care coeficientul de pondere q jj . adică 2 2 Ω = p1ν 12 + p2ν 2 + K + pmν m . lungimea semiaxei mici b = s0 λ2 . 2 qxxk − q yyk (6. se extrage de pe diagonala principală a matricei inverse a sistemului normal.100) Abaterea standard a necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect) sx j = s0 q jj .106) 52 . (qxxk − q yyk ) 2 + 4qxy k 2 (6. unde (6.99) Abaterea standard a unei măsurători individuale compensate si = s0 . după calculul corecţiilor.105) orientarea semiaxei mari Θ= 2qxyk 1 arctan . 2. se poate obţine pentru fiecare punct nou k din reţea varianţele coordonatelor. O a doua metodă ar fi aceea de a calcula această valoare din sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii. care dau abaterile standard ale poziţiei punctului pe axele de coordonate.6. fiind elementul cu numărul de ordine j.103) λ1.K . j = 1. 2. relaţia (6.

11).107) ale cărei elemente se referă la elipsa relativă. 2 qdX − qdY b = s0 Θ= în care s-au utilizat următoarele notaţii qdX = qxxi + qxx j − 2qxi x j .10. În acest caz se poate construi elipsa relativă a laturii „ij” ale cărei elemente se pot determina cu ajutorul următoarelor relaţii a = s0 Fig. qdY = q yyi + q yy j − 2q yi y j .108) (6. Elipsa erorilor 2qdXdY 1 arctan . 53 Fig.10. Pentru geodezie prezintă interes direcţia de orientare Θij care indică precizia distanţei de la g „i” la „j” şi direcţia perpendiculară pe aceasta Θij ± 100 .6.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL Pentru o direcţie oarecare de orientare Θ β (unghiul format cu axa x). (6. care face cu semiaxa mare a elipsei un unghi γ . qdXdY = qxi yi + qx j y j − qxi y j − qx j yi .107) Pentru unele reţele este posibil să intereseze precizia poziţiei relative a două puncte oarecare „i” şi „j” din reţea. utilizând aceeaşi relaţie (6.6.110) t1 = qdX + qdY 2 t2 = (qdX − qdY ) 2 + 4qdXdY (6.111) t1 + t2 2 t1 − t2 . Elipsa relativă a erorilor . 2 (6.112) Şi în acest caz se poate determina varianţa pe o direcţie oarecare. prin care se obţine precizia orientării dintre cele două puncte (fig.109) (6. (6.6. varianţa se determină cu relaţia sβ = a 2 cos 2 γ + b 2 sin 2 γ .

Acest obiectiv poate fi atins prin alegerea convenabilă a unităţilor de măsură sau prin efectuarea unei schimbări de variabilă de forma 66 Exemple de prelucrare a observaţiilor efectuate în reţele geodezice planimetrice pot fi urmărite în cadrul capitolului 8. precizie care să permită neglijarea termenilor de ordinul II şi mai mare din dezvoltările în serie care se fac şi în ideea că parametrii necunoscuţi au valori suficient de mici. Succesiunea calculelor la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele planimetrice. Calculul coeficienţilor sistemului liniar al ecuaţiilor de corecţii .4 54 .2.3. Observaţiile efectuate trebuie să fie reduse la sistemul de referinţă adoptat: elipsoid.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL 6. Scrierea ecuaţiilor liniare ale corecţiilor.3.5.3. Calculul elementelor provizorii.1). Scrierea ecuaţiilor generale ale măsurătorilor efectuate.10. Formele acestor ecuaţii depind de tipul observaţiei efectuate şi de tipul punctelor între care se efectuează măsurătoarea (paragraful 6. paragraful 8. intersecţii unghiulare.).3. Această reducere se efectuează prin intermediul relaţiilor specificate în cadrul paragrafului 6. plan de proiecţie.3 pentru direcţii unghiulare orizontale şi paragraful 6.3.4 pentru distanţe. Modalitatea de calcul a valorilor acestor coeficienţi a fost prezentată în paragraful 6.1. Aceste elemente aproximative se calculează cu o precizie mai mare decât a celor preliminarii. adică exprimarea măsurătorilor ca funcţii de necunoscutele implicate în model. în planul de proiecţie În cele ce urmează se va face un rezumat a celor prezentate în cadrul acestui capitol prin care se vor indica atât calculele ce trebuie să fie efectuate pentru prelucrarea prin metoda observaţiilor indirecte a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice planimetrice cât şi ordinea în care trebuie să fie efectuate aceste calcule66: Calculul elementelor preliminarii. Se calculează coordonatele preliminarii sau de lucru cu relaţii care diferă în funcţie de tipul observaţiilor efectuate în reţea (radieri. intersecţii liniare etc. Este bine ca în fiecare din ecuaţiile de corecţii coeficienţii să fie de acelaşi oridin de mărime (mai ales în cazul unei prelucrări manuale). Reducerea observaţiilor efectuate la sistemul de referinţă utilizat.

- Aplicarea regulilor de echivalenţă. valorile aproximative au fost determinate cu o precizie suficientă şi termenii liberi au valori mari înseamnă că. să se revină la vechea variabilă cu ajutorul relaţiei ' xk xk = . - Calculul coeficienţilor sistemului de ecuaţii normale. termenul liber se determină ca diferenţă între o valoare aproximativă şi una măsurată sau invers funcţie de cum este considerat semnul termenului liber în relaţia (4.2) care descrie modelul funcţional. totuşi. În cazul unei prelucrări ponderate (măsurători cu precizii diferite) ponderile se determină funcţie de natura elementelor măsurate şi alţi factori care ar putea influenţa măsurătorile (paragraful 4. Trebuie precizat că prima regulă de echivalenţă este bine să fie aplicată şi în cazul unei prelucrări automate prin intermediul calculatorului electronic pentru că se reduce numărul necunoscutelor.6). Se determină în această fază coordonatele compensate pentru toate punctele noi din reţeaua considerată şi valorile compensate ale măsurătorilor (direcţii azimutale.114) - Calculul valorilor termenilor liberi ai sistemului de ecuaţii liniare.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL ' ' xk = t ⋅ xk şi aik = aij t . În această etapă se calculează atât coeficienţii necunoscutelor care au mai rămas în model cât şi termenii liberi normalizaţi. Dacă. probabil.113) La această schimbare de variabilă este necesar ca. - Determinarea ponderilor măsurătorilor. foarte posibil. s-a făcut o mare aproximare la determinarea valorilor aproximative ale uneia sau mai multor necunoscute. - Rezolvarea sistemului normal de ecuaţii. În cazul unei prelucrări neponderate alegerea unei valori unitare pentru pondere uşurează calculele de compensare (calculele manuale). distanţe). t (6. Mărimea termenilor liberi este şi un indicator al exactităţii cu care au fost determinate elementele provizorii în sensul că dacă vor rezulta valori anormal de mari ale termenilor liberi atunci. (6. 55 . după rezolvarea sistemului normal de ecuaţii. În general. În urma acestei operaţii vor rezulta soluţiile sistemului de ecuaţii. Calculul valorilor cele mai probabile (compensate) ale necunoscutelor implicate în model şi a observaţiilor efectuate. pentru ecuaţia respectivă mărimea măsurată să nu fie corectă.

care trebuie să fie parcursă în procesul de prelucrare prin care se calculează preciziile cu care au fost determinate mărimile compensate.UNIVERSITATEA DE NORD DIN BAIA MARE Sef lucrari dr ing BADESCU GABRIEL Calculul indicatorilor de precizie. Aceasta este ultima etapă. 56 . dar foarte importantă.