Scrisoare către o comunitate autocurativă

Se va înţelege mai bine utilitatea mecanismelor auto-curative, precum şi direcţia profilactică asupra căreia voi atrage atenţia, dacă o vom încadra în mediul în care omul îşi duce existenţa. Acest mediu cere o continuă adaptare şi rezonanţă la întreaga scară a energiilor cunoscute şi necunoscute. De aceea, între om şi mediul său există cele mai complexe relaţii de emisie-recepţie, el fiind tot odată cel mai complicat atât ca receptor cât şi emiţător. Atât complicatele unde recepţionate, cât şi cele emise, interferă în apropierea limitelor de contur ale organismului uman, dând naştere unei: „rezultante energetice rezonante” cu caracter pulsatil. În „rezultanta energetică rezonantă” este cuprins şi „semnalul de sincronizare a funcţiilor celulare” şi care la nivelul celulelor este recepţionat de „reţeaua sinfazică” care coordonează funcţiile celulare, cu rol atât de important în apărarea anti-cancer a organismului. O examinare sumară a „compoziţiei” „rezultantei energetice rezonante” ne evidenţiază faptul că aceasta cuprinde unele componente, atât „centrifuge” cât şi „centripete” care pot fi controlate de organismul respectiv, adică dependente de voinţa acestuia. Printre cele mai importante componente „centripete” posibil controlabile de organismul uman, sunt nutriţia şi renunţarea la fumat şi droguri. În acest material voi prezenta un model de nutriţie dovedit de probe practice ca fiind curativ şi profilactic şi care aşa cum vom vedea reclamă cu necesitate formarea unei comunităţi care este curativă prin ea însăşi datorită scopurilor ei. Pornim de la realitatea confirmată de OMS că un sfert din populaţia globului posedă un creier care nu secretă suficientă endorfină se ajunge la situaţia că o pondere mare a populaţiei este vulnerabilă la diverse îmbolnăviri şi mai ales la diverse devieri psihice ca urmare a unei voinţe slabe. Ceea ce poate redresa această situaţie este existenţa unor modele energetice de atracţie superioară prin care trupul să se întărească, eliberând mai multă endorfină în creier lucru ce va conduce la generarea unui efect tonic asupra tuturor organelor. Mediul în care trăim este o mare de stimuli adverşi care eliberează adrenalină, suprimă răspunsul sistemului imunitar cauzând instantaneu în funcţie de natura stimulilor atât slăbirea cât şi iritarea anumitor organe. Despre un astfel de model de atracţie superioară a scris Alfred Adler, referindu-se la acumularea de noi forţe prin asociere. El afirmă: „Numai organul psihic poate să-i vină în ajutor realmente rapid, înlocuind ceea ce omului îi lipsea ca valenţă organică”. Organul psihic se fortifică prin asocierea oamenilor. Am ajuns la cerinţa de comuniune fără de care omul nu se poate dezvolta pe deplin din cauză că mediul în care trăim descurajează apropierea între oameni. Într-un asemenea mediu ştiinţele sociale înţeleg doar că legăturile sociale dintre oameni ar fi bazate pe ideile de proprietate şi libertate economică a automatului care gospodăreşte. Competiţia care domină acest mediu în care trăim are o forţă de separare dominată care nu lasă loc cooperării. De aceea Alfred Adler afirma că: „Viaţa psihică umană răspunde adesea prin erori impulsurilor determinate de principiile economice de care se desprind cu greu”. Principiile economice de mai sus sunt, după cum ştim, cele ale economiei de piaţă în care acţionează forţele centrifuge. Dar aşa cum ştim pentru ca un fenomen să funcţioneze normal sunt absolut necesare şi forţele centripete. Forţele centripete sunt considerate arhaisme. Dar, arhaicul ar putea să reapară în cotidian şi local menţinând în acelaşi timp formele moderne ale solidarităţii, obligatorii pentru ca societatea care are stat să nu devină autocratică şi totalitară. Astfel dacă economia concurenţială îşi prezintă ca prim promotor pe Adam Smith, ceea de cooperare îl are ca susţinător pe Mircea Vulcănescu care a documentat necesitatea autarhiei şi importanţa planificării economice

1

indiferent de economia dominată. Conceptul are susţinerea altui contemporan al lui care a privit lucrurile de pe alt plan ca o teorie a protecţionismului. Este vorba de distinsul economist român Mihail Manoilescu. Să vedem acum ce ne spune Mihail Eminescu despre acest mediu pentru a constata că nu a apărut în epoca modernă schimbări semnificative: „În societatea despotică (nomenclaturistă), ca şi în cea demagogică, omul prin sine însuşi nu însemnează nimic, banul e totul”. Ceea ce e comun pentru ambele forme de stat e că şi „În statul despotic (nomenclaturist) şi în cel demagogic puterea dispreţuieşte poporul şi poporul dispreţuieşte puterea. Despotism (nomenclaturism) şi demagogie nu egalizează numai pe oameni, ci-i şi animalizează totodată”. Să vedem cum se manifestă cele spuse de Eminescu în actualitatea secularizată. Ele sunt explicate pe larg în cele opt păcate mortale (Todessünden) ale umanităţii contemporane descrise de Konrad Lorenz, laureatul Premiului Nobel. Mai explicit este vorba de starea de alienare sau izolare a omului. Acest aspect este susţinut de ocupanţii de idei prin faptul că declară asocierea, comuniunea şi coeziunea umană ca arhaisme. O manifestare recentă a situaţiei este reducerea pragului de participare a electoratului la 30% din populaţie. Adică numai un asemenea procent din populaţie poate fi incitat la duşmănie unii împotriva altora. Sau în justiţii pentru a se împiedica accesul la justiţii, la care obligă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului s-a introdus medierea. Prin ea se cere ca animalele prădătoare să păgubească în aşa hal, încât păgubiţii să nu mai aibă banii necesari pentru a plăti tarifele enorme la aceste şmecherii noi înfiinţate. Pe baza celor expuse mai sus voi expune un model concret de comunitate care poate forma nucleul unor practici sociale în care să progreseze capacitatea de a gândi a fiecăruia pentru a nu recădea într-o stare de lipsă de gândire şi pentru a ajunge la o solidaritate cât mai strânsă sporindu-se coeziunea socială. Căci, de fapt, coeziunea socială este totodată condiţie şi consecinţă a libertăţii. Să începem cu nutriţia în tratamentul cancerului pe baza unor aspecte concrete. Dintr-un studiu de durată al Universităţi Heidelberg rezultă că în bolile de cancer, cauzele de natură psihică deţin rolul cel mai important, îndeosebi refularea sentimentelor Abia ele sunt cele care creează premiza favorabilă altor factori de risc cancerigen, cum ar fi nicotina sau substanţele toxice din mediu sau din mâncare, care pot determina divizarea celulară necontrolată. Acest studiu nu face decât să ne arate că numai o comunitate poate înlătura cauzele psihice ale cancerului. Să vedem în ce mod nutriţia ne poate dezvolta forţele centripete. Pornim de la o întâmplare reală. O femeie s-a dus cu bărbatul său la un doctor. Bărbatul avea o formă avansată de cancer la stomac. Doctorul, nemaiputând să-l ajute cu nimic i-a spus femeii: „Femeie, moare.” Cu aceste cuvinte cei doi au plecat. După 6 luni femeia vine din nou cu bărbatul său la doctor pentru un control. Uluit, doctorul a întrebat cum s-a vindecat. Femeia i-a spus că a făcut conform recomandării, adică i-a dat toată iarna moare. De varză. Despre o astfel de moare şi varză este vorba în reţeta următoare. Butoiul: E bine să fie de stejar şi să fi ţinut în el ţuici ca să dea varza zeama limpede şi să aibă cana. Varză cât încape în putinică cam 20-25 să zicem. 20 crengi de mărar uscat 10 rădăcini hrean 10 legături de cimbru uscat 1 pahar cu boabe de piper 4-5 pumni boabe de porumb 3-4 gutui galbene sare cam 1,5kg grunjoasă Varza se lasă vreo 15 zile afară să o bată bruma să o frăgezească. Butoiul se opăreşte şi să lasă o zi cu apă de var nestins 1kg să se cureţe. Se spală iar în trei ape, neapărat clocotită. Capacul sau leasa se opăreşte Pe fundul butoiului care este pus în pivniţă se pune mai întâi un strat de sare, foi de varză, ceva cimbru, mărar, boabe de porumb şi câteva felii de gutui. Căpăţânile de varză se curăţă de foi rele şi se scobesc pe cocean apoi se îndeasă bine cu coceanul în sus.

2

Se presară sare pe fiecare varză, se mai potrivesc rădăcini de hrean, mărar, porumb şi cimbru, piper, felii tari de gutuie şi se pune alte verzi tot aşa, strat după strat, până se umple butoiul. În dreptul cepului se face o leasă de crenguţe de mărar să nu se astupe să se poată pritoci. Ultimul strat de sare. Se potriveşte capacul leasă şi se apasă cu o lespede de gresie bine grijită; varza îşi va lăsa mai întâi apa. Se acoperă butoiul cu o cârpă curată şi se uită de el o zi şi o noapte. Dacă după atâta timp varza nu a lăsat apă cât să o acopere se mai adaogă apă fiartă şi răcită cât trebuie să o acopere de o palmă. După o săptămână se face prima pritoceală: se goleşte butoiul de la cep, se vântură zeama, turnându-se în butoi pe deasupra. Se gustă zeama, se mai potriveşte cu sare; ori se pune sare, ori se mai ia potroacă şi se pune apă chioară. Butoiul, capacul şi piatra se şterg cu o cârpă udă de rachiu tare. Se mai pritoceşte o dată pe săptămână până s-a acrit ca lumea apoi tot la 10-20 zile (după cât este cald sau frig) e bună deja la trei săptămâni. Taine: Unii bagă un furtun până dau de fundul butoiului şi atunci vântură varza aşa băgând aer…parcă-i bine, da parcă nu, că n-ajunge. Alţii (sau poate chiar tot aceia) pun de cu vară sare în două străchini cu frunze de vişin; nu-i mai bun lucru pentru murătură. Iarna, când zeama e frumoasă, limpede şi acră, înmiresmată, se poate trage în sticle; îndopate bine, ca vinul, cu ceară ori smoală, se pune la păstrare, să acrească ciorbele la vară. Acum că avem reţeta să vedem şi explicaţia ştiinţifică a procesului curativ: „La acidul lactic ne-am referit şi în cadrul dietei în cancer, el ocupând actualmente un loc important în terapia biologică anti-cancer. Acizi lactici se găsesc în varza murată. În principiu, acidul lactic poate determina normalizarea respiraţiei celulelor, a metabolismului şi a echilibrului acido-bazic din corp, precum şi detoxificarea riguroasă a acestuia, premise importante pentru vindecare; în aceste scopuri este benefic doar acidul lactic L (levo), care formează şi celulele sănătoase şi în flora intestinală, în timp ce celulele canceroase şi din flora intestinală alterată produc mai ales acid lactic D (dextro). Cele 2 tipuri de acid lactic sunt asemănătoare în structura lor, la fel ca imaginea de pe oglindă, dar D (levo) inhibă metabolismul celulelor şi favorizează metabolismul primitiv de descompunerea a celulelor canceroase; alimentaţia cu produse lactate acre, pe bază de acid lactic L (levo), este importantă, dar nu suficientă ca terapie complementară anti-cancer.” Pentru a înţelege cele de mai sus vom expune cele scrise de savantul american Linus Pauling (premiul Nobel pentru chimie în anul 1954 şi pentru pace în anul 1960): „În secţiunea 6-3 s-a arătat că anumite substanţe se prezintă sub forme izomere ( enantiomere), numite formele L (levo) şi D (dextro); moleculele enantiomere sunt una imaginea în oglindă a celeilalte. Aceste două forme există pentru fiecare aminoacid în afară de glicină; ele diferă între ele prin aranjamentul în spaţiu al celor două grupări ataşate de atomul de carbon”. Referitor la varză găsim în aceeaşi carte care o recomandă ca tratament următoarea recomandare: „În final, dorim să subliniem faptul că alimentaţia în cazul cancerului trebuie să se compună în totalitate din alimente cu mare calitate biologică. Ele trebuie să provină din medii biologice de cultivare lipsite de substanţe toxice şi din ferme zootehnice ecologice, neconţinând nici un fel de aditivi; în caz contrar, efectul rezultat nu va fi optim.” O astfel de varză ecologică este utilizată extern la: crăpături, degerături, contuzii, plăgi diverse, ulcere ale gambelor, cangrene, necroze, arsuri, zona zoster, friguri eruptive, eczeme, anumite pecingini, acnee, adenite, sifilide, tumori albe, hemoroizi, infecţii, nevralgii reumatismale, migrenă, cefalee etc., iar intern sub formă de salate sau suc

3

proaspăt extras în afecţiuni foarte diverse: respiratorii, gastrice, intestinale (colite ulceroase, parazitoze), stare generală proastă, anemie. Acum să trecem la forţele centripete care sunt necesare celor bolnavi de inimă. Pentru infarctul miocardic de curând Universitatea din Heidelberg a prezentat rezultatul unui studiu, conform căruia, toate riscurile amintite abia atunci devin un pericol când se adaugă şi cauze psihice nefavorabile – în special înăbuşirea sentimentelor. Deci din nou ajungem la noţiunea de comunitate. Este şi o cerinţă pe care o găsim în Evanghelie. Matei 18/19 Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu , Care este în ceruri. 18/20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu , acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Ca element nutritiv pentru bolile de inimă recomandăm pâinea isihastă. „Pâinea pustnicească se prepară simplu. Grâul măcinat în două feluri, mai mare şi foarte fin pentru cei cu digestia tare şi pentru cei slabi. Puteţi măcina pentru mai multe zile, dar pentru cei cu boli grave să fie proaspăt. Nu se cerne, se pune puţină apă simplă şi se face o cocă tare (atenţie să fie tare) şi se lasă la dospit cel puţin 7-8 ore, după care se poate folosi. Deci, nu se coace, nu se fierbe, se lasă complet naturală. Dacă faceţi pentru mai multe zile, coca întindeţi-o subţire de un milimetru şi puneţi-o la uscat uşor pe ceva întins, întorcând-o uneori (atenţie să nu se usuce la temperatură mare, maxim 30 grade). În loc de apă se pot folosi variate preparate ce-i dau mai multă agreabilitate: cu legume, cu seminţe, cu fructe. Se poate face un amestec cu varză crudă sau murată. Proporţiile sunt de 10% şi 90% fie grâu măcinat, fie componenta aleasă”. Acest grâu se utilizează atât ca grâu încolţit precum şi la preparatul pâinii. Din cojile de pâine rămase la masă se poate prepara o bătură răcoritoare numită cvas. Este cu totul evident că nu vom putea obţine de pe piaţa concurenţială cele necesare pentru a beneficia de consumul celor două reţete nutritive pe care le-am prezentat. Se pare că nu se înţelege că majoritatea legumelor, fructelor, seminţelor de astăzi sunt cultivate în soluri lipsite de substanţe nutritive care au primit doar îngrăşăminte chimice. Acestea nu înlocuiesc numeroase săruri minerale minimale de care organismul are nevoie. Ceea ce poate face un grup de persoane suferind de boli de inimă hotărâtă să urmeze o dietă vegetariană săracă în grăsimi şi alcool, este de a obţine cele necesare începând de la pregătirea solului până la produsul final expus aici este să considere toate activităţile necesare acestui scop ca exerciţii de ergoterapie şi terapie ocupaţională, beneficiind de imensele beneficii curative ale activităţii de grup combinate cu exerciţii de relaxare. Cei mai mulţi dintre cei care au colesterolul mărit îl pot controla schimbându-şi alimentaţia cu ajutorul unei cure monahale. La fel poate fi controlată şi o hipertensiune moderată. De ajutor poate fi şi cura monahală de un sau mai multe zile. 2 litri apă (de izvor), ½ litri borş de putină, 2 pumni de seminţe de dovleac crude, 7 linguri de miere de albine. Pentru că dorim ca să avem trei surse curative să recomandăm şi o plantă medicinală care poate fi o emblemă a scopului pe care îl are grupul. Muşeţelul are multiple întrebuinţări, conferite de varietatea mare a componenţilor activi din drog; florile de muşeţel au acţiune antispastică, anestezică, antiseptică, antialergice, cicatrizante, sedative, favorizante ale digestiei şi antiinflamatoare protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri. Ceea ce am expus în acest material este legat de noţiunea de atractor. Atractorul este un model energetic postulat de matematica avansată a ecuaţiilor neliniare. Cei care se vor implica în acţiunea de a realiza şi valorifica în comun cei trei atractori vor crea un câmp morfogenetic de natura celor descrise de biologul Rupert Sheldrake. Cu alte cuvinte prin acţiunile noastre în grupuri care au astfel de atractori „rezultantele energetice rezonate” ale noastre naşte o

4

„rezonanţă morfică” specifică grupurilor de auto-vindecare care va deveni câmpul energetic de dominanţă a grupului ce se răspândeşte benefic asupra tuturor participanţilor. Activităţile necesare obţinerii fiecărui produs de nutriţie pornesc de la pregătirea solului în mod adecvat până la consumul final. În acest scop trebuie desfăşurată o muncă dezinteresată de a obţine un profit personal imediat cu simţul dăruirii fără bombăneli. Realizarea atractorului poate fi asemănat cu un hobby comun în care mediul înconjurător pe care ni l-am creat sporeşte vitalitatea fiecăruia. Nu trebuie să punem la îndoială eficienţa unui astfel de camp, dacă ne gândim că şi în psihoterapie funcţionează cu succes terapia de grup. Trebuie înţeles faptul că procesul auto-curativ trebuie să pună pe membrii grupului în raporturi similare cu cele în care ar fi la o Masă Rotundă, unde nu există cineva mai bine situat sau mai prost situat, deci nici dispute. Va exista în grup o pace prin munca ritmică, comună şi solidară, în produsul obţinut şi redistribuit cu necesităţile planificate, în respectul mutual şi în generozitatea reciprocă pe care o conferă educaţia. Se va începe să se întărească acţiunea comunitară prin care se poate dezvolta spiritul civic şi cel al democraţiei. În Germania sunt în vogă asocierile pe bază de schimb de produse si servicii (Tauschverein). Astfel oamenii pot comunica şi se cunosc unii pe ceilalţi într-un context diferit, în care banii lipsesc. Sunt valorizate schimburile libere de servicii făcute unul în folosul celuilalt sau schimbul liber de obiecte (spre exemplu: cineva îmi repară mie bicicleta pentru că eu nu ştiu să fac asta singur şi, la schimb, eu îi strâmtez cămăşile sau fac alt serviciu de croitorie la care celălat nu se pricepe şi are nevoie). Ideile de schimb sunt variate de la babysitting, gătit, companie etc. până la schimbul de obiecte sau numai împrumutul lor pe o perioadă determinată.

Hancă Eugen Str. Zorilor nr. 21, Bl. E51, Sc. C, Ap. 6 Suceava

5

6

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful