Gandacelul

De Emil Garleanu Cum venise pe lume credea, ca, s-a trezit dintr-un lung somn si ca este de cand pamantul. Si mult l-a macinat gandul de unde este el. Mic cum era iesi de sub frunza si a cobora din copac. Cu ochisori marunti se uita in inaltul cerului si credea ca de acolo a venit. Gandacelul vede lugerul unui crin si se urca pe el cu speranta de a ajunge sus. Acesta a facu vreo doua opriri pentru a face o pauza pentruca era mort de oboseala. Uitanduse in sus nu-si credea ochilor :zile, saptamani, luni, avea de umblat. Si cat era de hotarat si de puternic drumetul, nu-si putut opri un oftat ,,-Uf! Ca mult mai am de suit,Doamne!”

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful