CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN STUDIUL MATERIEI SUCCESIUNILOR

SECŢIUNEA I Despre moştenire în general
Preliminarii: Omul constituie entitatea ce reprezintă scopul principal şi ultim al dreptului. Astfel, dreptul nostru civil reglementează aproape întreaga viaţă a omului în aspectele sale mai importante, aspecte care privesc persoana fizică, ca subiect de drepturi civile, încă înainte de naştere 1 şi până la moarte, ba chiar şi în privinţa consecinţelor acestui eveniment. Lăsământul succesoral se înscrie între cele mai importante consecinţe juridice ale acestui ultim eveniment juridic. Omul, de-a lungul întregii sale vieţi, tinde să adune şi să-şi constituie un patrimoniu. După moarte, acest patrimoniu va fi transmis către cei ce sunt îndreptăţiţi să-l primească. Aceştia sunt, de regulă, părinţii, soţii, copiii şi alte rude. Apare, astfel, ideea solidarităţii între rude, adică fiecare persoană va fi moştenită de către ai săi sau de persoane desemnate de testator în cazul moştenirii testamentare, ″transmiterea patrimoniului prin moştenirea reglementată de lege fiind un efect al raporturilor de familie″ 2.
Copilul conceput poate să vină la moştenire, sub condiţia de a se naşte viu - o aplicare a vechiului adagiu roman infans conceptus pro nato habetur, quotiens de comodis eius agitur. 2 Matei B.Cantacuzino,″Elementele dreptului civil″, Editura All, Bucureşti, 1998, pag.204.
1

5

Termeni: În locul noţiunii de moştenire, în numeroase situaţii este utilizat termenul de succesiune. Un exemplu în acest sens, îl constituie majoritatea doctrinei 3 care preferă să utilizeze termenul de succesiune. Chiar codul civil, în art. 650 şi 651, uzitează acest termen. Tot în Codul civil mai întâlnim şi termenul de ereditate. Controversă: În literatura de specialitate s-a cerut ca întro viitoare reglementare să se folosească un singur termen datorită dificultăţilor create de folosirea mai multor termeni 4. Considerăm că cei trei termeni folosiţi de Codul civil - succesiune, ereditate şi moştenire - au acelaşi înţeles, deci neputând produce dificultăţi în interpretare, nu este necesară folosirea doar a unuia singur 5. Conţinut: Din dispoziţiile art. 644 C.civ. ar rezulta că succesiunea constituie un mod de dobândire a proprietăţii, deoarece prin ea se transmite un patrimoniu, o fracţiune dintr-un patrimoniu sau anumite bunuri individual determinate din patrimoniul respectiv, deci moştenirea are, de regulă, ca obiect, un patrimoniu. În acest sens, dreptul de proprietate a fost definit în
A se vedea în acest sens Fr.Deak, ″Tratat de drept succesoral″, Editura Actami, Bucureşti, 1999; Matei B.Cantacuzino, op.cit; Mihail Eliescu, ″Transmisiunea şi împărţeala moştenirii în dreptul RSR ″, Editura Academiei, Bucureşti, 1966; D.Chirică, ″Drept civil. Succesiuni şi testamente″, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003; Veronica Soica, ″Drept succesoral″, Editura Editas, Bucureşti, 2003; Ioan Adam, Adrian Rusu, ″Drept civil. Succesiuni″, Editura All Beck, Bucureşti, 2003; Alexandru Bacaci, Gheorghe Comăniţă, ″Drept civil. Succesiunile″, Editura All Beck, Bucureşti, 2003. 4 Ioan Albu, ″Observaţii privind terminologia proiectului Codului civil în materia succesiunilor ″, în RRD nr.8/1973, pag.60 şi următoarele. 5 A se vedea Eugeniu Safta-Romano, ″Dreptul de moştenire. Doctrină şi jurisprudenţă″,vol.I, Editura Graphix, Iaşi, 1995, pag.23 - 24.
3

6

literatura de specialitate6 ca fiind ″principalul drept real, prototipul acestora, drept care conferă titularului său atributele - posesiune, folosinţă (exercitate în mod exclusiv şi perpetuu) şi dispoziţie juridică - asupra lucrului la care se referă, cu luarea în considerare a naturii şi destinaţiei acestuia şi cu respectarea condiţiilor şi limitelor ce rezultă din lege″. Dar patrimoniul succesoral este alcătuit şi din obligaţii, nu numai din drepturi, ceea ce înseamnă că succesiunea nu constituie doar un simplu mod de dobândire a proprietăţii. Etimologie: Din punct de vedere etimologic cuvântul "succesiune" îşi are originea în limba latină, în cuvântul "succesio- succesionis" care poate fi tradus prin "înlocuire", "urmare", dar şi "succesiunea lucrurilor". Sensuri: Termenul "succesiune" are două sensuri: 1. lato sensu, prin succesiune se înţelege orice transmisiune juridică a unor bunuri, indiferent dacă acestea sunt mobile sau imobile, corporale sau incorporale. În acest caz prin succesiune se înţelege continuarea, ca titular de drept 7 ″nu numai transmiterea pentru cauză de moarte, dar şi transmisiunea între vii ( de exemplu, donatarul succede donatorului, etc) ″. 2. stricto sensu, termenul de "succesiune" are două înţelesuri: a) în primul rând, prin succesiune se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedată către una sau mai multe persoane în fiinţă. Astfel, "se poate spune că o persoană

I.Dogaru, T. Sâmbrian, ″Drept civil român″, vol.II, Editura Europa, Craiova, 1996, pag.81. 7 Raul Petrescu, ″Drept succesoral ″, Editura Oscar Print, Bucureşti, pag.53.
6

7

succedă alteia sau o moşteneşte" 8; b) în al doilea rând, prin succesiune se înţelege obiectul moştenirii, adică totalitatea drepturilor şi obligaţiunilor patrimoniale 9 . În lucrare ne vom referi la termenul de succesiune privit stricto sensu. De cujus: Persoana decedată al cărei patrimoniu se transmite pe cale de succesiune se numeşte şi de cujus, prescurtarea formulei romane "is de cujus succesionis agitur" cel despre a cărui succesiune este vorba. Denumire: Persoanele care dobândesc prin moştenire unele părţi din patrimoniul moştenirii poartă denumirea generică de moştenitori, succesori, erezi, coerezi. În cazul în care este vorba de moşteniri testamentare, moştenitorii se mai numesc şi legatari. Felurile moştenitorilor: Moştenitorii, după felul succesiunii, pot fi: ¾ universali; ¾ cu titlu universal; ¾ cu titlu particular. Moştenitorii universali sunt moştenitorii care dobândesc totalitatea drepturilor patrimoniale care au aparţinut celui care lasă moştenirea. Moştenitorii cu titlu universal sunt moştenitorii care dobândesc o fracţiune din totalitatea drepturilor patrimoniale care au aparţinut celui care lasă moştenirea, adică o fracţiune din patrimoniul succesoral.

Mihail Eliescu, "Curs de succesiuni", Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, pag.13. 9 A se vedea M.Eliescu, ″Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR″, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1966, pag.19 - 20.
8

8

Legatarii cu titlu particular sunt legatarii ce dobândesc drepturi numai asupra unor anumite bunuri care au aparţinut celui ce lasă moştenirea. În toate aceste cazuri însă, un moştenitor nu poate să preia mai multe drepturi decât a avut de cujus. Acest lucru rezultă din vechiul adagiu roman ridicat la rang de principiu: "nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet". ("nimeni nu poate să transmită mai multe drepturi decât are el însuşi"). Înainte de a accepta o succesiune, cel care este chemat la moştenire se numeşte succesibil,iar după ce a acceptat moştenirea, persoana respectivă poartă denumirea de succesor. Regulile ce guvernează instituţia moştenirii se aplică numai morţii unor persoane fizice, nu şi în cazul încetării existenţei unor persoane juridice. Temeiul dreptului la moştenire: Problema temeiului dreptului la moştenire a fost rezolvată în mod diferit astfel: 1. Marii autori de drept civil dinainte de Revoluţia franceză de la 1789 susţineau că moştenirea îşi are temeiul în dreptul natural, ea fiind raţiunea naturală care guvernează toţi oamenii; 2. Marii autori de drept civil care au redactat actualul Cod civil francez au susţinut că moştenirea îşi are temeiul în dreptul pozitiv al fiecărei ţări, aceasta constituind o creaţie a legii, fără nici o altă rădăcină, în afară de lege. Aceste opinii diferite au dus până la urmă la împărţirea succesiunii în două: ¾ succesiunea legală; ¾ succesiunea testamentară. Succesiunea legală îşi are temeiul în dreptul natural care are la bază patru idei: 1. ideea obligaţiei morale, obligaţie pe care de cujus o avea faţă de familie şi faţă de o anumită categorie de moştenitori,

9

moştenitorii rezervatari, pentru a le asigura cele necesare traiului, aceştia fiind continuatorii persoanei defunctului; 2. ideea afecţiunii prezumate. S-a prezumat că defunctul faţă de persoana care îl moşteneşte trebuie să aibă o anumită afecţiune, afecţiune care se îndreaptă în special asupra moştenitorilor rezervatari. Din această cauză întotdeauna la moştenire vin rudele cele mai apropiate, presupunându-se că defunctul avea o afecţiune mai mare faţă de ele; 3. ideea de "heredes sui " adică de a a lua înapoi ceea ce-i aparţine prin contribuţie la constituirea patrimoniului familial; 4. ideea de consolidare a familiei prin conservarea bunurilor moştenite. Patrimoniu: Patrimoniul lui de cujus nu-şi pierde prin moartea acestuia caracterul de universalitate juridică, transmiţându-se ca atare către cel sau cei care prin voinţa testatorului sau puterea legii sunt chemaţi să-l moştenească. Concluzie: Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedată către una sau mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice, persoane juridice).

10

SECŢIUNEA A II-A Istoric
Comuna primitivă: Dreptul la moştenire îşi are originea încă din comuna primitivă, atunci când caracterul cu totul rudimentar al uneltelor i-a constrâns pe oameni să se unească pentru a înfrunta forţele naturii şi animalele sălbatice, şi pentru aşi procura cele necesare pentru a putea supravieţui 10. În această perioadă, proprietatea privată nu exista încă, era numai o stăpânire personală, de fapt, asupra uneltelor de vânat şi de pescuit, precum şi asupra uneltelor agricole (care aparţineau bărbatului) şi asupra uneltelor de uz casnic (care aparţineau femeii) 11. La moartea bărbatului sau a femeii, uneltele se cuveneau ginţii, dar datorită valorii lor foarte mici, se împărţeau între rudele cele mai apropiate în linie maternă a celui decedat (în cazul ginţii matriarhale) sau între rudele după tată ale celui decedat (în cazul ginţii patriarhale). Moştenirea a început să se dezvolte o dată cu ivirea familiei monogame; casa, gospodăria casnică, animalele domestice, trecând în proprietatea familiei mari patriarhale, şi, apoi, în proprietatea familiei mici, monogame. Drepturile familiei asupra casei, gospodăriei casnice, sclavilor, animalelor domestice erau exercitate de şeful familiei - bărbatul. O dată cu moartea acestuia era înlocuit cu un alt şef care exercita toate drepturile ce

A se vedea M.O. Kosven, ″Introducere în istoria culturii primitive″, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, pag.99 şi urm. 11 Mihail Eliescu, ″Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR″, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1966, pag.25.
10

11

aparţineau familiei 12. Astfel, moştenirea avea ca obiect transmiterea exerciţiului drepturilor asupra bunurilor ce aparţineau familiei, de la un şef de familie la altul, şi nu transmisiunea unei universalităţi de drepturi şi obligaţii, de la un titular de patrimoniu la altul. O dată cu trecerea timpului, începe să dispară progresiv proprietatea grupului familial, fiind înlocuită, în cadrul unei economii bazate pe schimbul de mărfuri cu proprietatea individuală. Astfel, şeful familiei, care la început era un reprezentant al grupului, devine stăpânul unic, deplin şi necontrolat al averii familiei, al muncii şi al persoanei, atât a soţiei sau soţiilor sale, cât şi a copiilor săi 13. Aşadar, într-o societate bazată pe proprietatea privată, dreptul de proprietate nu se putea stinge la moartea proprietarului deoarece, pentru a satisface nevoile economice ale populaţiei dreptul de proprietate individuală asupra mijloacelor de producţie nu putea rămâne îngrădit de timpul scurt al trecătoarei vieţi omeneşti, ci, dimpotrivă trebuia prelungit dincolo de moartea proprietarului 14, să devină perpetuu, trecând asupra moştenitorilor. Pe măsură ce se destrăma proprietatea familială de grup i se recunoaşte, treptat, proprietarului, şi dreptul de a dispune de drepturile sale pentru timpul cât nu va mai fi. Moştenirea în Egiptul antic: În Egiptul antic, moştenirea se împărţea în mod egal între fii şi fiice, fiul mai mare luând ceva mai mult, şi trebuind, în schimb să se ocupe de funeraliile tatălui. Succesiunea testamentară apare mai târziu, în epoca nouă, fiind introdusă de greci şi romani.
Noul şef de familie continua să exercite drepturile asupra bunurilor familiei, conducerea grupului, precum şi administrarea averii comune. 13 M.O. Kosven, op. cit., pag.172. 14 M. Eliescu, ″Moştenirea...″, pag.29.
12

12

la moartea sa. iar mai târziu şi fiicele. Dreptul babilonian cunoştea numai succesiunea legală. În cazul în care defunctul nu avea copii moştenirea era culeasă de părinţii săi. acestea erau excluse de la moştenire în cazul în care primiseră dotă. Exemplu: în dreptul neobabilonian. sau fraţii se obligau să o doteze. 16 Succesibilii care puteau beneficia de aceste donationes inter vivos erau: soţia. Moştenirea în vechiul drept evreiesc: Dreptul succesoral evreiesc prezenta anumite trăsături care decurgeau din caracterul familiei patriarhale ce se consolidase definitiv încă înainte de epoca întăririi statului. moştenirea se împărţea după numărul copiilor. trebuia să-l transmită intact succesorilor. O dată cu adoptarea Codului lui Hamurabi. dar nu în deplină proprietate. tatăl putând avantaja pe unii succesibili încă din timpul vieţii. fii soţiilor sale succesive veneau la moştenire în mod egal 15. Dacă unul din moştenitori era minor. Bunurile familiale formau un bloc inalienabil pe care tatăl. ci numai în folosinţă. în calitate de terhatum în vederea căsătoriei pe care o va contracta ulterior. această situaţie s-a schimbat. luând din moştenire. 15 13 .Moştenirea în dreptul babilonian: În dreptul babilonian. iar în caz contrar primeau o parte virilă din averea mobiliară a tatălui. constituind în favoarea lor donationes inter vivos16. iar cel din a doua căsătorie primea 1/3. iar dacă şi aceştia erau predecedaţi. De regulă. La moştenire veneau numai fiii. fiicele şi fiii. peste partea sa succesorală anumite bunuri mobile. dreptul său la moştenire era mai mare. nu şi succesiunea testamentară. de fraţii săi. fiul mai mare avea o parte dublă faţă de ceilalţi Din acest punct de vedere dreptul babilonian se deosebea de alte legislaţii care acordau drepturi diferite fiilor ce proveneau din alte căsătorii. În cazul în care o persoană a fost căsătorită de mai multe ori. copilul născut din prima căsătorie primea 2/3 din succesiunea tatălui. În cazul fetelor.

14 . testament nu se putea face decât în cazul în care nu existau moştenitori legali. Numai în cazul în care nu existau fii. În cazul în care nu existau moştenitori masculini. prin el testatorul nu-şi putea lăsa averea decât tot moştenitorilor legali. pe de altă parte. ci numai o fiică sau mai multe. iar ceilalţi trebuiau să trăiască sub tutela sa.moştenitori. iar. nu puteau face testamente femeile. însă o putea împărţi în alte cote decât cele stabilite în mod expres de lege. s-a admis şi dreptul de succesiune reciproc între mamă şi fii şi de asemenea între soţi. nebunii. pe de o parte. Totodată. Cu timpul. Moştenirea se împărţea în mod egal între fii. Moştenirea în vechiul drept indian: În vechiul drept indian. Mai târziu. la început. moştenirea era bazată pe dreptul primului născut. Moştenirea în dreptul Greciei antice: Potrivit dreptului grec. s-a acordat un drept de succesiune şi celorlalţi fii. dar fiul adoptiv avea aceleaşi drepturi succesorale ca şi fiul legitim. tatăl putea face un testament în care să arate 17 Acelaşi principiu apare şi în Legea lui Apastamba. La rândul lui. Conform legilor lui Solon. dar cel mai în vârstă obţinea o cotă mai mare şi mai bună din punct de vedere calitativ. aşa cum au trăit şi sub tutela tatălui 17. dobândirea moştenirii obliga la anumite ritualuri şi sacrificii religioase pentru pomenirea celui mort. cu motivaţia ca patrimoniul familiei să nu se destrame complet. la moştenirea tatălui veneau numai fiii. veneau la succesiune fiicele. minorii. Legea lui Manu dispunea că fiul cel mai mare putea lua singur întreaga avere părintească. testamentul nu a avut o importanţă prea mare. Soţia nu avea nici un drept la succesiunea soţului.

″Istoria dreptului românesc″. Moştenirea în dreptul cutumiar român: Atunci când oamenii erau împărţiţi în obşti săteşti. din fondul comun al colectivului familial.. Acest teritoriu se afla în stăpânirea devălmaşă a tuturor membrilor obştii. folosind astfel toate suprafeţele rămase în devălmăşie. jirebii (în Moldova) 19. Dreptul succesoral începe să apară din momentul în care familia şi-a restrâns sensul.cum se va împărţi moştenirea precum şi care sunt obligaţiile fiicei care va primi moştenirea 18. Toate aceste bunuri. delniţele (în Ţara Românească). ce se aflau în stăpânirea unei familii sub conducerea tatălui. Gh. Aşadar. defrişau noi terenuri din cadrul obştii. 1980. Este vorba de o stăpânire indiviză. De Exemplu: tatăl putea să prevadă prin testament obligaţia pentru fata moştenitoare de a se căsători cu o anumită persoană. fără a se pune problema deschiderii succesiunii tatălui decedat în sensul propriu al termenului. copiii. excepţie de la această regulă făcând-o următoarele bunuri: casele. obiceiul era ca părţile atribuite copiilor să fie de aceeaşi mărime pentru a nu apărea neînţelegeri.517. Editura Academiei RSR. acestea exercitau un drept de stăpânire superioară (dominium eminens) asupra întregului teritoriu pe care se întindea până la hotarul obştii. vol. 19 V. Hanga.a. terenurile proprietate individuală. I. noile gospodării nu puteau fi întemeiate decât prin înzestrări făcute copiilor de către tatăl de familie. Cronţ s. atunci când a început să scadă treptat suprafaţa patrimoniului devălmaş până la dispariţie. Astfel. rămâneau la moartea acestuia în stpânirea copiilor. Bucureşti. Astfel. pag. pe măsură ce deveneau maturi. lăsându-i totuşi moştenirea. care o putea scuti de această obligaţie. 18 15 . referindu-se numai la părinţi şi la copiii neajunşi la maturitate. iar în cazul în care fata nu dorea să facă acest lucru avea dreptul să se adreseze adunării populare. iar copiii se ajutau între ei la construirea caselor în care se instalau.

Moştenirea se deschidea după ce persoanele îndrituite de a accepta îşi dovedeau calitatea de moştenitor. iar dacă nu se înţelegeau. Editura Fundaţiei Chemarea. de regulă. 1993. copiii legitimi şi adoptivi (atât băieţii cât şi fetele) aveau o vocaţie succesorală egală asupra bunurilor de baştină (ocine. Această dovadă se făcea cu ajutorul martorilor întrucât lipsea un sistem organizat al actelor civile. ″Istoria dreptului românesc. A se vedea V. Cernea. fie pe cale testamentară. În situaţia în care erau mai mulţi moştenitori puteau să rămână în stare de indiviziune. 21 A se vedea E. ultimul copil rămânea în casa bătrânească pentru a-i îngriji pe bătrâni şi a-i înmormânta. Copilul vitreg avea aceleaşi drepturi de moştenire ca şi cel legiuit. dar numai la succesiunea părintelui bun. trebuia să fie demn. Iaşi. Cei chemaţi la moştenire beneficiau de un drept de opţiune. în caz contrar de cujus putea să-i dezmoştenească şi pe cei mai apropiaţi coerezi 20. Copiii naturali veneau numai la moştenirea mamei lor. iar dacă doreau să iasă din indiviziune puteau să-şi împartă bunurile pe cale amiabilă (printr-o învoială).96. Din această cauză şi pentru că el contribuia şi la construirea caselor celorlalţi fraţi. fie s-o repudieze în cazul în care era insolvabilă. 20 16 . Dreptul cutumiar″. putând fie să accepte moştenirea. E. se puteau adresa instanţelor judiciare pentru a le fi rezolvate neînţelegerile. Molcuţ. copilul cel mai mic era cel căruia i se recunoştea privilegiul ultimogeniturii masculine. dedine) sau care au fost cumpărate de părinţii lor decedaţi. nu şi la moştenirea soţului acestuia 21. În cadrul moştenirii legale. ″Istoria statului şi dreptului românesc″. Pentru ca moştenitorul să poată moşteni. Hanga.asemenea. Moştenirea în vechiul drept românesc: Transmisiunea bunurilor succesorale se făcea fie pe cale legală. pag.

sunt cei care la moartea lui pater familias deveneau independenţi (sui iuris): fiii. 22 Liviu P. Bucureşti. O excepţie de la regula potrivit căreia moştenirea se deschidea prin moartea unei persoane o constituia cel ce se dedica vieţii monahale care mai putea dispune de avere numai până în momentul intrării lui în ordinul monahal. 3. Bucureşti.122. 17 . Sui heredes. 1999. fiscul. Astfel. Editura Lumina Lex. Cu toate acestea. Editura Press Mihaela SRL. fiicele. păstrat şi în statutele Ţării Făgăraşului. autoritatea de stat (domnul. ″Istoria dreptului românesc″.116. fiind reglementată de Legea celor XII Table. ţăranii au evitat îndepărtarea fetelor de la moştenirea pământului prin procedura înfrăţirii care.)22. 5. precum şi nepoţii ai căror părinţi decedaţi rămăseseră până în momentul decesului în puterea şefului familiei. considera fetele ca fiind băieţi. ascendenţi şi colaterali. înfiatul faţă de averea părintelui sufletesc. moştenitorii legitimi. copilul din afara căsătoriei. în mod simbolic. Marcu. 4. 2. soţia căsătorită cu manus. în raport cu succesiunea mamei şi a rudelor ei. Legea ţării recunoştea şi soţului supravieţuitor un drept de moştenire în concurs cu copiii.De la împărţirea egală a moştenirii pământului între fete şi băieţi se constată în Ţara Românească o influenţă a privilegiului masculinităţii. respectiv descendenţi. etc. Dreptul roman: Moştenirea legală se mai numea şi ab intestat. conform acestei legi existau următoarele categorii de moştenitori: 1. pag. 1997. pag. soţul supravieţuitor şi văduva săracă. în cadrul moştenirii legale existau următoarele clase de moştenitori: 1. Astfel.

Editura Şansa. 18 . au colaborat cu acesta la alcătuirea averii familiei. nepoţii de fii venind la moştenire prin reprezentarea succesorală. moştenirea se împărţea pe capete. Rudenia agnatică sau civilă avea la bază legătura de subordonare faţă de pater familias. Bucureşti. Aceeaşi era situaţia şi în cazul soţiei căsătorite fără manus. în timpul vieţii şefului de familie. aceşti moştenitori dobândeau practic o avere pe care o făuriseră în comun cu cel pe care îl moşteneau. 1978. dacă defunctul lasă un fiu şi doi nepoţi născuţi dintr-un alt fiu care era predecedat (a decedat înaintea lui de cujus) patrimoniul se împărţea în două: o jumătate o lua fiul în viaţă iar cealaltă jumătate era culeasă de cei doi nepoţi care o împărţeau în mod egal 25. Vl. 1993. Astfel. D. apartenenţa la grupul familial şi respectiv dreptul la moştenire rezultă din aşa numita rudenie agnatică 24 şi nu din rudenia de sânge. Editura Didactică şi Pedagogică. pag. dacă defunctul lăsa doi fii. Hanga. Astfel. Aşadar. Oancea. pag. În cadrul acestei clase. Acest lucru făcea ca descendenţii care nu se mai aflau sub puterea şefului familiei (erau emancipaţi sau daţi în adopţie) nu veneau la succesiunea tatălui lor natural. purtând denumirea de heredes sui (cei care se moştenesc pe ei înşişi) întrucât. ″Drept roman″. Bucureşti.315. dacă toţi moştenitorii erau de gradul I. Spre exemplu. Din cadrul acestei categorii mai făceau parte şi adoptatul şi adrogatul.135. cu toate că nu erau rude de sânge cu defunctul. Dacă moştenitorii erau de grade diferite succesiunea se împărţea pe tulpini. fiecare dintre aceştia primea câte ½ din moştenire. ″Drept privat roman″. care luau astfel ceea ce s-ar fi 23 24 25 E.Aceştia veneau la moştenire cu prioritate faţă de toate celelalte clase de moştenitori 23. Molcuţ. legătura de rudenie civilă cu pater familias fiind desfăcută prin emancipare sau adopţie.

Bonorum possessio unde liberi. În situaţia în care nu existau agnaţi apropiaţi.veneau la moştenire în lipsa celorlalte două clase. Dacă. nu moştenea agnatul următor deoarece în acest sistem colateralii nu veneau la moştenire prin reprezentare. 3. dacă ar mai fi trăit până în momentul morţii şefului de familie. aceştia veneau la moştenire ca fiind cele mai apropiate rude civile. cât şi cei care au pierdut drepturile succesorale după dreptul civil printr-o capitis deminutio (exemplu: fiul emancipat şi descendenţii săi). Exemplu: dacă existau fraţi. În fapt.cuvenit tatălui lor. nu era vorba de un adevărat drept de moştenire. ci de reintoarcerea unui patrimoniu privat la comunitatea gentilică din care iniţial a derivat 26. respectiv fraţi.cit. astfel că pretorul a intervenit. Agnatus proximus.cuprindea descendenţii defunctului. le recunoştea şi acestora dreptul la moştenire dar sub condiţia ca aceştia să nu se mai 26 27 Vl. cei mai îndepărtaţi agnaţi veneau la moştenire în calitate de agnatus proximus. 2. Aceştia erau moştenitorii colaterali. Această nouă reglementare a fost cunoscută sub numele de bonorum possessio şi stabilea următoarele clase de moştenitori: 1. cit. veri. iar în lipsa acestora verii erau consideraţi agnatus proximus.315 E. ocrotind rudele de sânge şi consolidând raporturile dintre soţi în cadrul căsătoriei fără manus 27.. moştenirea revenindu-le în bloc. însă. Gentiles. op. D. respectiv atât sui heredes. Sistemul dreptului pretorian: Cu timpul.136. op.veneau la moştenire atunci când nu existau moştenitori heredes sui. Hanga. pag. 19 . Molcuţ. cel mai apropiat agnat refuza moştenirea. nepoţii de frate sau de văr. În ceea ce priveşte descendenţii daţi spre adopţie.. Oancea. pag. sistemul Legii celor XII Table nu mai corespundea noilor tendinţe ce au apărut în privinţa organizării familiei.

ci era culeasă de următoarea categorie de moştenitori pretorieni. copiii rezultaţi din căsătoria fără manus care moşteneau înaintea agnaţilor în cadrul primei clase de moştenitori. Bonorum possessio unde vir et uxor. au fost chemaţi la succesiunea mamei. 28 I. împăraţii au extins şi mai mult cercul rudelor de sânge chemate la moştenire 28: prin senatusconsultul Tertullian a fost acordat un drept de moştenire mamei faţă de copiii rezultaţi din căsătoria fără manus. aceasta nu devenea vacantă. 1927. pag. 20 . Cătuneanu. 2. dar era vorba numai despre mamele care aveau ius liberorum (femeia liberă cu trei copii şi cea dezrobită cu patru copii). îi înlătura de la moştenire pe cognaţi. Aceştia din urmă veneau la moştenire până la al şaselea şi uneori până la al şaptelea grad de rudenie. trecând la un sistem succesoral ce avea la bază rudenia de sânge. prin două senatusconsulte. 3. Sistemul dreptului imperial: În dreptul clasic. Bonorum possessio unde legitimi. iar prin senatusconsultul Orfitian. oricât de îndepărtat ar fi fost.525. Bucureşti. împăratul Justinian a renunţat la sistemul succesoral ce avea la bază rudenia civilă. Bonorum possessio unde cognati.cuprindea soţii căsătoriţi fără manus care moşteneau în cazul în care nu existau moştenitori din celelalte clase. Aşadar. Ulterior. ″Curs de drept roman″. Spre deosebire de dreptul civil. 4.găsească în familia adoptivă.respectiv agnaţii şi gentilii. un agnat.este vorba despre rudele de sânge ale defunctului care nu sunt în acelaşi timp şi agnaţi (exemplu: cazul copiilor faţă de mama lor în cazul căsătoriei fără manus). în situaţia în care unul dintre agnaţi repudia moştenirea.

ceilalţi colaterali. fraţi şi surori 30. ascendenţii. fraţii şi surorile bune şi copiii lor. ascendentul mai apropiat în grad îi excludea de la moştenire pe cei mai îndepărtaţi. 21 . care varia în funcţie de gradul de moştenire al celor chemaţi la succesiune. moştenirea urma să fie culeasă de tată ca fiind cel mai apropiat în grad dintre ascendenţi de defunct. 29 30 Exemplu: dacă de pe urma lui de cujus au rămas tatăl şi doi bunici. iar dacă erau de grade diferite împărţirea se realiza pe tulpini. Vl. pag.în situaţia în care veneau la moştenire numai ascendenţi. 3. dacă rămâneau numai fraţi şi surori moştenirea se împărţea între aceştia pe capete.319.Astfel.respectiv fraţi şi surori numai după tată sau numai după mamă şi copiii acestora. fraţii şi surorile consangvini sau uterini şi copiii lor. dar nu putea depăşi un sfert din patrimoniul succesoral. Soţul sau soţia supravieţuitoare nu făceau parte din nici o clasă de moştenitori. unul după mamă şi unul după tată. descendenţii. împărţirea se făcea pe capete. De asemenea. neprecizându-se până la ce grad se întinde vocaţia colateralilor la moştenire. op. iar în situaţia în care veneau atât ascendenţi cât şi fraţi şi surori. prin reformele adoptate de Justinian. operând reprezentarea succesorală. au fost create patru clase de moştenitori: 1. nefăcându-se deosebire între ascendenţii din partea tatălui sau a mamei 29.. căreia îi era atribuită o parte din moştenire. 4. dar subzista vechea dispoziţie pretoriană potrivit căreia soţul sau soţia aveau vocaţie la moştenire în lipsa celorlalţi moştenitori legali. Excepţie o făcea văduva săracă. Hanga. fiind lăsate în vigoare regulile dreptului pretorian care fixau ca ultim grad de rudenie gradul şase şi uneori şapte. 2. moştenirea se împărţea tot pe capete între ascendenţi.dacă erau de acelaşi grad. cit.

. Astfel. pag. o fracţiune din aceasta sau bunuri succesorale singulare. ″. 32 M.Eliescu.Bucureşti. se putea moşteni legitim. . numai în cazul în care succesiunea testamentară lipsea. Astfel. La romani. patrimoniul lui A se vedea D. cit. 33 T. al donaţiei de bunuri viitoare.art. după izvorul ei.″. M. . poate fi.28.. instituţii şi texte celebre în dreptul roman″.20. adică al contractului de donaţie având drept obiect o moştenire. . iar abrogarea ultimelor două articole citate a dus la caducitatea acestui fel de moştenire.cit. Istoric: În dreptul roman succesiunile erau de trei feluri: ″succesiunea ab intestat.. Discuţie: În literatura de specialitate 31 a mai apărut şi opinia potrivit căreia. op.93. unul din drepturile esenţiale ale cetăţeanului era dreptul de a lăsa un moştenitor printr-un act de ultimă voinţă.civ. pe lângă cele două forme de moştenire mai există încă una: moştenirea contractuală (convenţională) . pag. 31 22 . Casa de Editură şi Presă ″Şansa″ SRL. pag. succesiunea testamentară şi succesiunea deferită contra testamentului″ 33 . moştenirea sau ereditatea. ″Principii. 933 şi 934 C. legală sau testamentară. 1994. În acest caz. ″Moştenirea .SECŢIUNEA A III-A Felurile transmisiunii Enumerare: Succesiunea. Acest fel de moştenire era reglementată de disp.Sâmbrian. .821.în cazul deosebit de rar în practică. Ele erau incompatibile şi se excludeau una pe alta . donaţia produce efecte numai la moartea donatorului şi este întotdeauna revocabilă 32.Eliescu.Chirică. ″Moştenirea . loc.

Sâmbrian. în testament. Excepţia de la această regulă este dată de succesiunea deferită contra testamentului ce ″reprezintă o transmitere a patrimoniului care. arătată după a legilor orânduială.caz în care aceste exheredări nu-şi produceau efecte. acestea putând înlătura exheredarea prin introducerea acţiunii querela inofficiosi testamenti. Acest tip de succesiune avea loc în două cazuri: în cazul dezmoştenirii neregulate sau al omisiunii 35 şi în cazul dezmoştenirii regulate sau al testamentului inoficios 36.de cujus constituie o unitate indivizibilă: 1. sau pe lege″. cât şi pe voinţa prealabilă a lui de cujus. 23 . La greci. de cujus. 34 35 T. Codul Calimach precizează: "Dreptul moştenirii se întemeiază pe cea de pe urmă voinţă a testatorului.cit. În cazul acestora moştenirea legală o excludea pe cea testamentară. după cum transmiterea patrimoniului avea loc testamentar sau pe baza unei dispoziţii legale. succesiunea. era de două feluri: legală şi testamentară. moştenirea nu putea fi divizată în mase de bunuri diferite după originea ori natura lor. pag. adică de cujus putea dispune de patrimoniul său prin testament numai în cazul în care nu avea copii. în testament.98. iar. op. în condiţiile existenţei unui testament. de cujus avea inserate exheredări fără a folosi forma solemnă exheres esto (exheredes sunto). Codul Napoleon va realiza un sistem succesoral ce se baza atât pe rudenia de sânge. bunurile succesorale nu puteau fi împărţite spre a fi moştenite o parte prin testament. prevăzuse dezmoştenirea nemotivată a rudelor apropiate. iar altă parte prin lege. Este cazul în care. se face în alt mod decât cel prevăzut în testament″ 34. Legiuirea Caragea împarte la rândul ei succesiunea în moşteniri "cu diată" sau "fără diată". 2. 36 Este cazul în care. de asemenea.

dacă are vocaţie la o fracţiune din masa Testamentul putea fi făcut numai cu împlinirea cumulativă a unor condiţii prevăzute expres în Codul Napoleon. dar acesta nu este valabil. Editura Socec.42. Ea se mai numeşte în acest caz şi moştenire ab intestat. pentru timpul cât nu va mai fi. pag. moştenirea testamentară fiind considerată doar o derogare de la normele moştenirii stabilite de lege 37.Regula în materie o constituie moştenirea legală. Tot Codul lui Napoleon de le 1804 este cel care înlătură distincţia ce se făcea între bunurile succesorale după originea şi calitatea lor. Alexandresco. prin unul sau mai multe acte unilaterale de ultimă voinţă numite legate. Legatarii: Persoanele desemnate de testator să culeagă moştenirea . Legatarul poate fi: ¾ universal. deoarece nu priveşte decât moştenirile celor care au murit fără a face un testament (intestati) 38. fiind foarte rar uzitat. 37 24 . căci legatele nu se pot face decât prin testament. Succesiunea testamentară: În situaţia în care defunctul a dispus de averea sa. Succesiunea este legală şi în cazul în care defunctul a lăsat testament. sau legatarul nu a acceptat moştenirea. 1912. tom III.se numesc legatari sau moştenitori testamentari. Codul civil român cunoaşte cele două tipuri de moştenire: moştenirea legală şi moştenirea testamentară. Bucureşti. succesiunea se numeşte testamentară.în tot sau în parte . 38 D. ″Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român″. Succesiunea legală: Succesiunea este legală atunci când transmisiunea din cauză de moarte se săvârşeşte în puterea legii. ¾ cu titlu universal. dacă are vocaţie la întregul patrimoniu lăsat de defunct.

dispoziţia cuprinsă în art. rămânând astfel o parte din moştenire ce nu se deferă prin testament. op. ¾ succesiunea anomală. Coexistenţa moştenirii legale cu moştenirea testamentară: Datorită faptului că.cit. Astfel. adică fără să fi avut descendenţi. era întâlnită şi instituţia succesiunii anomale 39. pe care adoptatul le primea prin titlu gratuit de la adoptator. pag. 25 . pe de altă parte. Acest tip de succesiune se referea la bunurile determinate prin originea lor. potrivit căruia succesiunea se deferă sau prin lege. aceste bunuri. subsidiar succesiunii comune sau de drept comun.civ. pag. în cazul în care adoptatul murea fără a lăsa posteritate se întorceau la adoptator sau la descendenţii lui 40 ..Eliescu. . Astfel. ¾ cu titlu particular. . în primul caz se admite. din masa succesorală.succesorală. determinate. pe de o parte. sau.Cantacuzino. se impune coexistenţa moştenirii legale cu moştenirea testamentară. în Codul civil. ″Moştenirea . iar. un testament este valid chiar dacă nu cuprinde decât legate cu titlu particular sau cu titlu universal. ″. 39 40 A se vedea M.113. Succesiunea anomală: Până la intrarea în vigoare a Codului familiei. 650 C. succesiunea legală fiind de două feluri: ¾ succesiunea normală sau de drept comun. sau prin testament. A se vedea Matei B. dacă are vocaţie la bunuri singulare. Succesiunea anomală se întâlnea în situaţia în care adoptatul murea fără să lase posteritate. Codul civil instituie o rezervă în favoarea unor anumiţi moştenitori.216. iar în cel de-al doilea.

S.38 .126. pag. Sunt şi cazuri în care cele două tipuri de moştenire nu coexistă. Răspunsul a fost afirmativ.nu trebuie interpretată în sensul că moştenirea legală ar exclude moştenirea testamentară.nr. în cazul în care de cujus lasă prin testament întregul patrimoniu uneia sau mai multor persoane.2775/1984. ¾ soţul supravieţuitor. pag. civ. există doar moştenire legală. fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri.. 43 T. în acelaşi timp. dec. Existenţa acestora face ca moştenirea respectivă să fie legală şi testamentară. dar acesta nu este valabil.39. sau legatarul nu a acceptat moştenirea. Aşa cum am mai precizat. Astfel: 1.. Problemă: Practica şi doctrina de specialitate şi-au pus problema dacă un moştenitor poate. ¾ ascendenţii privilegiaţi (părinţii defunctului). 1984. 42 A se vedea Eugeniu Safta-Romano. în cazul în care de cujus moare fără a lăsa testament 41. 41 26 . ″calitatea de moştenitor legal subzistă şi în cazul în care aceasta este unită cu aceea de moştenitor testamentar. sub condiţia să nu existe moştenitori rezervatari. 2. Potenţialii rezervatari sunt moştenitorii care. există numai moştenire testamentară.cit. au dreptul la o parte din moştenire. fără limită de grad. în puterea legii. Aceştia sunt: ¾ descendenţii în linie dreaptă ai lui de cujus. op. în CD. s.. să aibă o dublă calitate: de moştenitor legal şi moştenitor testamentar 42. succesiunea este legală şi în cazul în care defunctul a lăsat testament. să fie pus în situaţia de a lua mai puţin şi de a fi exclus de la un beneficiu pe care l-ar putea culege numai pe baza unuia dintre temeiurile juridice componente″ 43.

Toate aceste caractere juridice fac ca succesiunea să se deosebească de celelalte moduri de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor ce aparţin unei persoane fizice.48 şi următoarele. Caracterul universal al transmisiunii succesorale. pag. Raul Petrescu. Popa. ceea ce înseamnă că moştenirea este o transmisiune pentru cauză de moarte.Eliescu. Succesiuni″. 4. op. Caractere a. Editura Oscar Print. Eugeniu SaftaRomano.10 şi următoarele.cit. op. cit. pag. Transmisiune pentru cauză de moarte Transmisiune mortis cauza: Art. pag.SECŢIUNEA A IV-A Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale 1. M. pag. precizează: "Succesiunile se deschid prin moarte". Din această definiţie precum şi din aprecierile unanime ale literaturii de specialitate 44 rezultă că succesiunea prezintă următoarele caractere juridice: 1. D.civ. Transmisiune pentru cauză de moarte. op. mortis causa. 651 C. întrucât se produce în urma şi prin efectul morţii fizice M.cit. 1995. 2. Preliminarii Enumerare: Succesiunea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. .pag.Chirică. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale.. ″ Moştenirea .″.14. 2. 3. etc. .. ″Drept civil. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale..29 şi următoarele. asupra uneia sau mai multor persoane în viaţă. Bucureşti. 44 27 .28 şi următoarele.

Subiectele dreptului civil″ . persoanele juridice. 651 C. Prin moarte. ″Drept civil român. Gh. Editura Şansa . 1994.Beleiu. aplicabile şi persoanelor juridice ori statului în cazurile şi în măsura în care ei se prezintă în calitate de dobânditori ai patrimoniului sau a unor bunuri din patrimoniul persoanei decedate. pag. cu toate că are loc prin acest fapt o transmisiune universală sau cu titlu universal a unui patrimoniu. persoana fizică dispare.civ.28. pag.constatate sau judecătoreşti declarate a unei persoane fizice (viventis hereditas non datur).268 şi următoarele. 1994. Bucureşti. se referă numai la persoanele fizice. 31/1990 privind societăţile comerciale. nu sunt aplicabile normele dreptului succesoral ci o serie de legi speciale ce reglementează încetarea existenţei persoanei juridice (Legea nr. Bucureşti. nu pot avea familii. Totuşi. pe de o parte. 46 A se vedea Teofil Pop. nu se pot realiza. Editura Lumina Lex. Introducere în dreptul civil. ″Drept civil român. Numai persoanele fizice sunt cele care pier prin moarte. pag. patrimoniul ei trecând asupra unei alte persoane prin moştenire. Eugeniu Safta-Romano.cit.36 şi următoarele. astfel încât consolidarea acestor familii sau stimularea producţiei prin posibilitatea de a lăsa unei rude apropiate bunurile agonisite prin muncă de defunct. 64/1995 privind procedura reorganizării juridice şi a falimentului) 45. din dispoziţiile Codului civil rezultă că normele dreptului succesoral nu se pot aplica actelor de transmisiune inter vivos şi nici în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. interesele creditorilor persoanei juridice ar fi afectate în situaţia în care atunci când aceasta este dizolvată sau reorganizată. Persoanele fizice şi persoanele juridice″. în literatura de specialitate 46. op. pierzându-şi calitatea 45 Persoanelor juridice nu le sunt aplicabile normele dreptului succesoral întrucât. 28 . iar. În cazul încetării existenţei persoanelor juridice.SRL.. rezultă deci că dispoziţiile art. Aşadar. se precizează că normele care guvernează transmisiunea succesorală sunt în principiu. pe de altă parte. Legea nr.

Hamangiu. fie unor persoane juridice.Băicoianu. motivate de posibilitatea reîntoarcerii eventuale a absentului" 47. persoana respectivă. controlată prin examinarea cadavrului urmată de eliberarea certificatului de deces. I.. Dispariţia: În cazul dispariţiei unei persoane. Transmisiune universală Transmisiune universală: Transmisiunea succesorală are caracter universal deoarece moştenirea are ca obiect întregul patrimoniu al lui de cujus format din drepturi şi obligaţii sau o fracţiune din acest patrimoniu. moştenitorii pot intra în posesie printr-o hotărâre judecătorească constatatoare a morţii dispărutului. patrimoniul defunctului se transmite intact către C. Totuşi. patrimoniul urmează să fie transmis fie unor persoane fizice. În momentul morţii lui de cujus. 47 48 29 . Prin urmare. această procedură fiind deschisă numai prin moartea naturală a lui de cujus.de subiect de drept.III. b. Data inclusă în hotărâre ca fiind cea a decesului persoanei dispărute poate fi atacată printr-o acţiune în rectificare. în timpul vieţii. Un moştenitor nu poate să aibă mai multe drepturi decât a avut autorul său. şi nu bunuri privite individual. moştenitori sunt cei care se substituie acestuia. Totuşi. quam ipse habet (nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi).223. dovada putându-se face prin orice mijloc de probă. op. preluându-i toate drepturile şi obligaţiile 48. a adunat un patrimoniu care este netransmisibil până în momentul morţii. trimiterea în posesie a moştenitorilor prezumtivi este îngreunată de "numeroase precauţii. vol. deoarece nemo plus juris ad alium transferre potest.Rosetti-Bălănescu. În cazul în care de cujus moare fără moştenitori şi fără a lăsa testament moştenirea revine statului. Al.cit. Prin moarte. pag.

legate de o calitate personală a defunctului 53. Feluri: Din aceste considerente se poate spune că transmisiunea succesorală este de două feluri: 1. ″Prin moştenire. op.. Bucureşti.29. drept care formează obiectul principal al transmisiunii moştenirii 49. pasivă . cit.moştenitori. Aceste drepturi sunt de trei feluri: a) drepturi patrimoniale care nu se sting la moartea lui de cujus. pag. ″Drept civil. toate obligaţiile defunctului existente în patrimoniul său vor trece la moştenitori″ 52. Obligaţiile care nu se transmit moştenitorilor sunt de două feluri: a) obligaţiile patrimoniale. 2. drepturile reale. 51 Ex. Caracterul unitar al dreptului succesoral corespunde unităţii patrimoniului transmis şi al dreptului de proprietate.deoarece priveşte obligaţiile deţinute de de cujus. Editura Didactică şi Pedagogică. 49 30 . nu şi obligaţia de întreţinere asumată de de cujus printr-un contract de întreţinere.: obligaţia de întreţinere prevăzută de lege în consideraţia calităţii personale a defunctului.: creanţele. b) obligaţiile născute din contracte încheiate intuitu personae. c) drepturi nepatrimoniale care se sting odată cu moartea lui de cujus şi care nu se transmit moştenitorilor. 52 Eugeniu Safta-Romano. nedestrămându-se în elementele sale componente. activă .Stătescu.125. pag. b) drepturi patrimoniale care se sting la moartea lui de cujus fiind legate nedespărţit de persoana acestuia 51 şi care nu se transmit moştenitorilor. C. 50 Ex.Contractul de transport.deoarece priveşte drepturile deţinute de de cujus. 53 Ex. trasmiţându-se moştenitorilor 50. Succesiunile ″.: contracte intuitu personae. Drepturile de creaţie intelectuală. drepturi ce au caracter viager.

cit.. este opozabilă terţilor. nu poate contrazice caracterul universal al transmisiunii succesorale. spre deosebire de transmisiunea succesorală ce are ca obiect patrimoniul defunctului sau o fracţiune din acest patrimoniu. 2. chiar dacă transmisiunile cu titlu particular ar epuiza întreg activul moştenirii.. op.Deak. pe când transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o universalitate juridică format din drepturile şi obligaţiile ce i-au aparţinut acestuia. loc. 3. 31 .Opozabilitate: Drepturile ce fac parte din moştenire sunt transmise în totalitatea lor şi nu în individualitatea fiecăruia dintre ele. Caracter universal: În concluzie. În cadrul transmisiunii cu titlu particular. aceasta are ca obiect drepturi individual determinate. existenţa transmisiunii cu titlu particular.. 28 din Legea nr. acest fel de transmisiune coexistă alături de transmisiunea universală sau cu titlu universal.14. op. legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare). din următoarele puncte de vedere: 1. pag. Caracterul universal al transmisiunii succesorale nu poate fi contestat nici de răspunderea limitată intra vires hereditatis (în 54 Eugeniu Safta-Romano. cit. transmisiunea prin acte între vii are ca obiect numai drepturi 54. Deosebiri: Transmisiunea succesorală se deosebeşte de transmisiunea între vii. transmisiunea succesorală ce are ca obiect un drept real. Fr. transmisiunea prin acte între vii are ca obiect drepturi individual determinate.cit. care este opozabilă terţilor numai dacă sunt îndeplinite formele de publicitate imobiliară. În acest caz însă. 7/1996. chiar dacă nu s-au realizat formele de publicitate imobiliară (art. spre deosebire de transmisiunea prin acte între vii ce are ca obiect un drept real.

32 . c. adică moştenirea în întregul ei este condusă după aceleaşi norme. se evită confundarea patrimoniului succesoral cu cel al moştenitorului. după cum am arătat. Ex.: bunurile consumptibile sau neconsumptibile.civ. răspunzând şi cu bunurile proprii. în caz contrar. fără a se face vreo diferenţiere între bunurile succesorale după natura lor 56. Transmisiune unitară Unitate: Patrimoniul unei persoane ne apare ca fiind un tot unitar format din drepturi şi obligaţii.1399-1402 C. contractul va avea ca obiect dreptul de moştenire al vânzătorului care poate purta asupra unei universalităţi sau asupra unei cote părţi din această universalitate. moştenitorii universali acceptă moştenirea sub beneficiu de inventar şi întocmesc un inventar al bunurilor ce le revin.limita valorii bunurilor succesorale) a moştenitorilor universali sau cu titlu universal. De aici putem deduce caracterul universal al moştenirii. originea 55 56 Art. moştenitorul neputând să ceară să răspundă de pasivul succesiunii numai cu bunurile acesteia. ci numai al dreptului real sau de creanţă care formează obiectul legatului cu titlu particular. moştenitorii universali sau cu titlu universal vor răspunde pentru pasivul moştenirii numai în limita activului acesteia. Moştenitorul cu titlu particular nu poate fi vânzătorul unui drept succesoral. Vânzare: În cazul în care un moştenitor universal sau cu titlu universal îşi vinde drepturile sale succesorale 55. bunurile mobile sau imobile. Astfel. În cele două cazuri. drepturile reale sau de creanţă. moştenirea constă în patrimoniul persoanei decedate. iar. Pentru a exista răspunderea limitată. după cum este un moştenitor sau sunt mai mulţi.

lor 57. în afara părţii ce i se cuvine din moştenire darurile de nuntă. ″Curs. acest lucru constituind o excepţie de la caracterul unitar al succesiunii 62. sau după modalităţile de care sunt afectate. pag. etc. 319/1944.25. nu se făcea nici o deosebire între bunurile ce alcătuiesc succesiunea. . 5 din Legea nr. după natura sau originea lor 58. cit. cit. pe de o parte moştenirea testamentară o excludea pe cea legală. 2. Excepţii: În doctrina de specialitate 59 au apărut mai multe excepţii de la acest principiu: 1. op. dacă acesta nu vine în concurs cu descendenţii defunctului şi acesta nu a dispus de ele printr-un testament. în cazul în care nu vine la moştenire în concurs cu descendenţii. 61 Art. Drept roman: Acest principiu a fost creat de jurisconsulţii romani care i-au dat două sensuri: 1. asigurându-li-se un regim succesoral particular. Eugeniu Safta-Romano.13. soţul supravieţuitor..Popa. o serie de bunuri 60 sunt reglementate de legi speciale. 60 Ex. op. încă din dreptul roman. 57 33 . 62 Horia Adrian Ungur. care revin soţului supravieţuitor. 2. ″În legătură cu dreptul de moştenire special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice″. pag.Eliescu.″.. va prelua. 59 M. .: imobilele care aparţin gospodăriei casnice. . iar. pag. ci cu alte clase de moştenitori. nefiind acceptate împreună cele două tipuri de moştenire.12 .31. 58 A se vedea M. precum şi mobilele şi obiectele ce aparţin gospodăriei casnice 61. Dacă au fost dobândite prin moştenire sau prin donaţie ori prin acte cu titlu oneros. pe de altă parte.

. 11/1988. 5. excepţie făcând situaţia în care îngrijirea a fost prestată cu intenţie 34 .109. 64 Fr. potrivit dreptului comun. op.pag. art. imposibilitate datorată stingerii a însuşi dreptului. cel care dovedeşte. 4. transmiterea succesorală a drepturilor patrimoniale de autor. pag. Astfel. 162 alin. inclusiv moştenirea testamentară. în RRD nr. legea specială prevăzând unele reguli speciale numai în privinţa caracterului temporar al drepturilor patrimoniale de autor dobândite prin moştenire. acesta poate lăsa un testament asupra bunurilor mobile.Stătescu.25.11. copii sau părinţi ai defunctului. cu consecinţa imposibilităţii retransmiterii prin succesiune (sau orice alt mod) după expirarea termenului prevăzut de lege. moştenirea poate fi divizată în mase de bunuri după natura lor prin voinţa lui de cujus. Deak. În literatura de specialitate 64 a apărut şi opinia potrivit căreia acest caz nu constituie o excepţie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale deoarece normele de transmitere succesorală sunt cele din dreptul comun. 53/2003 instituie o nouă excepţie: drepturile lui de cujus asupra sumelor salariale. Se susţine că am fi în prezenţa unei derogări de la caracterul unitar al moştenirii. 65 În cazul în care există soţ supravieţuitor. copiii sau părinţii defunctului. celorlalţi moştenitori. 2 din Legea nr. 6.3. persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit pe de cujus până la data decesului 65. cele imobile rămânând să fie moştenite pe cale legală 63. copiilor. vor fi plătite moştenitorilor în următoarea ordine: soţul supravieţuitor. părinţilor celor decedaţi sau în lipsa acestora.. ce nu au fost încasate până în momentul decesului. iar în lipsa acestora. pag. drepturile de pensie ale lui de cujus neîncasate pe luna când a avut loc decesul vor fi plătite soţului supravieţuitor. 63 C. prin orice mijloc de probă că l-a îngrijit pe de cujus va avea un drept de creanţă până la acoperirea cheltuielilor cauzate de îngrijirea lui de cujus. cit.cit. op.

succesiunea anomală ce am explicat-o în secţiunea anterioară. Din această cauză exercitarea opţiunii succesorale ″nu poate conduce la fracţionarea acestui patrimoniu într-o pluritate de moştenitori ″. 8. această lege instituie o excepţie atât de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale. acestea vor fi supuse. Transmisiune indivizibilă Prezentare: Acest caracter presupune faptul că moştenitorii nu pot accepta moştenirea doar în parte. Renunţare: În cazul în care există mai mulţi moştenitori. renunţarea unuia dintre ei la moştenire face să crească automat părţile celorlalţi moştenitori. cât şi de la principiul că moştenirea se transmite potrivit aceloraşi norme juridice. iar la restul să renunţe. iar în masa succesorală intră un imobil situat în România. legii naţionale a defunctului (Legea nr. d. Astfel.fie renunţă la moştenire. moştenirea imobilelor respective este reglementată de legea de la locul situării acestora. iar în masa succesorală intră şi un imobil situat în străinătate sau invers. 2.fie acceptă moştenirea integral. 35 . Ei au două alternative: 1.105/1992). de cujus avea cetăţenie străină. indiferent de locul în care se află.7. În cazul mobilelor. în cazul în care de cujus era de cetăţenie română. constituind ceea ce literatura de specialitate numeşte dreptul de acrescământ: renunţarea unuia dintre moştenitori va profita tuturor celorlalţi comoştenitori cu liberală sau în executarea unei obligaţii civile imperfecte (naturale).

1 C. Durată: Caracterul indivizibil al moştenirii se păstrează până în momentul în care patrimoniul defunctului va fi împărţit între moştenitori.vocaţie universală. Art.civ. La fel şi succesibilii care au acceptant moştenirea lui de cujus în termenul prevăzut de art. datoriile lui de cujus sunt împărţite între moştenitori încă din ziua deschiderii succesiunii.. 2. 1061 C. Excepţii: Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale presupune două excepţii: 1. Exceptând cazurile prevăzute în art. 700 alin. precum şi cele care au renunţat la moştenire.18/1991 dispune că au calitatea de moştenitor şi persoanele ce nu au acceptat moştenirea la moartea fostului proprietar. trebuie să facă cerere de reconstituire. în caz contrar neputând pretinde drept de proprietate asupra terenului reconstituit pe numele comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.civ.13 din Legea nr. 1060. 36 . Aceste persoane sunt considerate acceptante prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată comisiei instituite prin lege.

civil. o persoană în viaţă nu poate transmite succesiunea şi de aici regula că nu poate fi moştenit un om care este viu (nulla est viventis hereditas). Noţiune Noţiune: Deschiderea succesiunii are ca efect juridic transmisiunea succesorală. Potrivit art. neexistând nici moştenitori şi nici masă succesorală. succesiunile se deschid prin moarte şi ca o consecinţă. Aşadar. Hotărârea judecătorească de declarare a dispariţiei unei persoane nu va avea ca efect deschiderea moştenirii. cât şi hotărârea judecătorească declarativă a morţii 66. 651 C. Hotărârea judecătorească de declarare a morţii se va pronunţa numai în cazul imposibilităţii fizice de constatare a decesului unei persoane. Faptul ce dă naştere transmisiunii succesorale este atât moartea naturală. instanţa fiind obligată să stabilească care a fost data morţii 67. 18 din Decretul nr. 67 T. pag. constatată în mod direct prin examinarea cadavrului şi apoi eliberarea certificatului de deces. s. civ.S. În acest ultim caz. 66 37 . 31/1954 dispune că dispărutul este socotit a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte. 1970. nr.SECŢIUNEA A V-A Deschiderea succesiunii 1..71. 19 din Decretul nr.. moartea persoanei îşi va produce efecte de la data stabilită în hotărâre ca fiind aceea a decesului (art. 106/1970. 31/1954). în CD. deoarece art. înainte de deschiderea succesiunii persoana în viaţă este titulara patrimoniului său. rămasă definitivă. dec.

31/1954). prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii. În ambele cazuri. în lipsă de un asemenea certificat. Importanţă: Stabilirea datei. Data deschiderii succesiunii Data: Succesiunea se deschide în însăşi clipa morţii lui de cujus. 20 alin. 1 din Decretul nr. a cărei dată va putea fi combătută printr-o acţiune în rectificare a acestei date68.. În cazul în care se dovedeşte că cel declarat mort este în viaţă. prezintă o importanţă deosebită. în raport de acest moment. 69 Aşadar. netrecute în actul de deces. eliberat în temeiul registrului de stare civilă. La fel se va proceda şi în cazul hotărârii judecătoreşti constatatoare a morţii. menţiunile din certificatul de deces referitoare atât la deces cât şi la data la care s-a produs nu vor face dovada până la înscrierea în fals ci doar până la proba contrară. hotărârea judecătorească de declarare a morţii va fi anulată în întregime (art. 68 38 . căci ea nu a fost constatată prin simţurile celui care l-a completat. Ora şi minutul morţii se vor stabili numai în cazul în care două sau mai multe persoane cu vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală au decedat în aceeaşi zi.2. capacitatea lor succesorală şi drepturile ce li se cuvin din moştenire. dovada contrară se va putea face prin orice mijloc de probă 69. a deschiderii moştenirii. hotărâre ce cuprinde data hotărâtă de instanţă ca fiind aceea a morţii. fie. cel care pretinde moştenirea trebuie să dovedească această dată fie cu certificat de deces. pentru că. se determină o serie de elemente definitorii pentru instituţia juridică a moştenirii: a) persoanele chemate a moşteni (în temeiul legii sau al testamentului). Tot prin orice mijloc de probă se va putea dovedi ora şi minutul morţii. orei şi minutului morţii lui de cujus şi deci. moartea fiind un fapt material. Data decesului trecută în certificat va face dovada numai până la proba contrară.

în L. nr. Aceasta va fi legea aflată în vigoare în momentul deschiderii moştenirii. nr. nr. regula ultimului domiciliu se aplică în practica judecătorească ori notarială 72. e) compunerea şi valoarea masei succesorale. civ. dec.P. Banat. Sălaj. civil). 306/1972. Trebuie precizat că actele ulterioare deschiderii succesiunii (acceptarea sau renunţarea la succesiune) vor fi supuse legii în vigoare la data săvârşirii lor. Reg. f) începutul indiviziunii succesorale şi data până la care retroactivează efectul declarativ al ieşirii din indiviziune (partajul). Din această cauză.160 . d) problema validităţii actelor (pactelor) juridice asupra moştenirii. Situaţii şi diferite locuri ale deschiderii succesiunii Regula generală: Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. 700 C. chiar dacă ulterior a fost modificată sau abrogată 71. 1/1973.J. 2/1957. c) momentul transmiterii succesorale. termenul de 6 luni de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală (art. în RRD nr. dec. 10 lit. A se vedea T. în principiu. 68 din Legea nr.237. ştiut fiind că. T. Această regulă a fost impusă pe considerente de ordin practic. pag. Locul deschiderii succesiunii a. adică la domiciliul pe care îl avea la data morţii. 72 Art. acolo aflându-se înscrisurile defunctului. civ. tot de acolo putându-se strânge informaţii despre de cujus. a şi b şi art. 3097/1956. 3. g) legea care va cârmui devoluţiunea moştenirii în cazul conflictului în timp al unor legi succesorale. pag. de regulă.b) data de la care curge. pactele asupra unor moşteniri nedeschise sunt nule 70. 36/1995.161. legea notarilor publici şi a 70 71 39 . potrivit principiului aplicării imediate a legii noi.

D. cu Notă de Gh. Într-o primă opinie 75. 1959. 4/1971.29. nr. 73 Astfel. ″Drept civil. dovada domiciliului cu orice mijloc de probă era admisibilă numai dacă la acel alt domiciliu persoana avea asigurate condiţiile cerute de lege pentru ca să i se schimbe acolo domiciliul în actul de identitate.). Părăuşan. Lupulescu.J.″.. Bucureşti. în materia procedurii succesorale notariale. Beligrădeanu. aceea dintre ele care era cea principală 73. ″Numele şi domiciliul persoanei fizice″. Ionaşcu. defunctul care din cauză de boală trăia despărţit de soţia sa.. chiar dacă ar fi avut şi o reşedinţă. sau în cazul în care avea mai multe locuinţe permanente.99 şi urm. în RRD nr. cât şi în practica judiciară s-a pus problema dacă dovada domiciliului se poate face şi cu alte mijloace de probă în ipoteza în care domiciliul real al persoanei nu coincide cu cel din actul de identitate. pag. ″Domiciul real al persoanei fizice″. Eliescu. 75 P. se consideră că dovada domiciliului se poate face numai cu actul de identitate.65. 2/1977. 74 M. Consideraţii teoretice şi practice în legătură cu noţiunea de domiciliu (II). Andrei. 1982. Tr.77.Ultimul domiciliu: Prin ultimul domiciliu al defunctului se înţelege domiciliul în care de cujus avea la data producerii decesului locuinţa sa permanentă. locuind la sora sa în mod statornic şi cu viză de flotant are ultimul domiciliu la această din urmă adresă (T. 6/1982. Persoanele″. în RRD nr.55. pag. civ. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Atât în doctrină. adică o altă locuinţă vremelnică sau secundară 74. 128/1970. 76 Ş. Dovada domiciliului: Regula în materie este că dovada domiciliului unei persoane se face cu actul de identitate. Potrivit celei de-a doua opinii 76. pag. dispun că. pag. pag. notarul public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu. ″Moştenirea.Suceava. Bucureşti. 40 . va fi competent teritorial. În locuinţa principală legea îl prezumă în permanenţă prezent. în RRD nr. activităţii notariale. dec.

care îl reprezintă singur.41-42.S. b) dacă ei nu au un asemenea domiciliu. civ. pag.S.. 1973.. Chirică. 613/1973. domiciliul unei persoane constituie o situaţie de fapt care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă pentru a se putea stabili în mod real localitatea în care persoana respectivă îşi are locuinţa statornică şi principală. T. opinia dominantă 77 admite că se poate face dovada existenţei unui alt domiciliu decât cel înscris în actul de identitate. moştenirea minorului se va deschide la domiciliul celuilalt părinte. dec. op. Deak. 10/1972.174. Aşadar.. dec.51-52. la domiciliul aceluia din părinţi unde el locuieşte statornic.147-149. în RRD nr.38 şi urm. aceasta nu-i modifică domiciliul.. c) dacă unul din părinţi este mort. Domiciliul statornicit de lege pentru minor: Moştenirea minorului sau interzisului se deschide la domiciliul pe care îl stabileşte legea: a) domiciliul comun al părinţilor. centrul activităţii sale juridice rămâne la domiciliul părinţilor sau A se vedea D. G. ″Consideraţii teoretice şi practice în legătură cu noţiunea de domiciliu (I)″. decăzut din drepturile părinteşti sau se găseşte din orice altă cauză în neputinţă de a-şi manifesta voinţa. cit. pag. pus sub interdicţie. pag. nr.. instanţa de judecată putând stabili care este domiciliul unei persoane 78. Giurgiu. în RRD nr. fie în temeiul întelegerii părinţilor.. civ. Actul de identitate face dovada domiciliului până la proba contrară. op. În cazul în care minorul este încredinţat unei instituţii de ocrotire sau unei alte persoane. 576/1972. Fr. nr. s. 78 A se vedea T. fie ca efect al unei hotărâri judecătoreşti (art 14 alin. pag. 77 41 . pag.. cit. în CD. dispărut. declarat mort.În prezent. 2 din Decretul 31/1954). s. 6/1982.

dacă nu a avut nici un domiciliu. 1992. nr. nr.S.. pag.78. 79 42 . să se ia în considerare locul unde i s-a înregistrat naşterea. locul deschiderii succesiunii este cel unde se află bunurile defunctului. civ.. o locuinţă proprie pentru desăvârşirea învăţăturii ori pregătirii profesionale (art. această importanţă fiind stabilită la data morţii lui de cujus. s.. cu încuviinţarea autorităţii tutelare. Interzisul: Locul deschiderii succesiunii celui interzis sau minorului aflat sub tutelă se află la domiciliul tutorelui. 1975. 68 alin. op.. 1722/1992. cit.M. s. Ionaşcu. minorul avea. A se vedea Fr.al părintelui care îl reprezintă. 80 A se vedea T. potrivit art. T..77. la locul unde i s-a înregistrat moartea 79. locul deschiderii succesiunii va fi locul din ţară unde se găsesc cele mai importante bunuri ale defunctului80. În cazul în care bunurile succesorale se află în localităţi diferite. soluţie consacrată şi în materie judecătorească. când se constată că cel declarat judecătoreşte mort nu a avut ultimul domiciliu în ţară. astfel că se aplică soluţia de mai sus (a valorii bunurilor). Pentru opinia potrivit căreia în acest caz trebuie avut în vedere domiciliul pe care defunctul sau părinţii săi l-au avut cândva sau. fam). în Culegere TMB. Situaţia va fi aceeaşi şi în cazul hotărârii judecătoreşti declarative de moarte.civ.219-220. Deak. în CD. a se vedea Tr. 2 din Legea nr. Astfel. Bucureşti.. Dacă cel care lasă moştenirea nu avea domiciliul în ţară. Sunt şi situaţii în care domiciliul este necunoscut. pag. 36/1995.37-38. dec. pag. 1959. 1947/1975. pag.B. 10 C. iar în lipsa acestora. dec. locul deschiderii se află acolo unde sunt cele mai importante bunuri ale defunctului. Drept civil. Aceeaşi va fi situaţia şi în cazul în care la moartea sa.

această instanţă este competentă să judece: ¾ cereri privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare.61. 14 din C. Arad. vol. III. pag. precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (exemplu: petiţia de ereditate. partaj) şi cererile având ca obiect pretenţiile născute din cauza şi în timpul indiviziunii.b. Potrivit art. 81 82 43 . 36/1995 este de competenţa notarului public de la locul deschiderii moştenirii. Deleanu. c) instanţa judecatorească competentă a judeca acţiunile privitoare la moştenire se determină tot în funcţie de locul deschiderii moştenirii. Importanţa locului deschiderii succesiunii Importanţa: Locul deschiderii succesiunii este important din următoarele puncte de vedere: a) organul local al administraţiei de stat al ultimului domiciliu al defunctului (sau procurorul) poate cere deschiderea procedurii notariale 81 şi dacă este cazul. b) procedura succesorală necontencioasă reglementată de Legea nr. civ. de proc. A se vedea I. luarea măsurilor de conservare. ¾ cererile legatarilor sau ale creditorului defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar. În cazul în care moştenirea cuprinde şi imobile. chiar dacă în masa succesorală s-ar găsi imobile aflate în circumscripţia altei instanţe 82. inclusiv cererile acelor creditori care au făcut cheltuielile prilejuite de înmormântarea defunctului sau conservarea şi administrarea bunurilor sucesorale. 2000. ″Tratat de procedură civilă″. este obligat să ceară. Editura ServoSat. ¾ cereri privitoare la moştenire.

competenţa excepţională a instanţei locului deschiderii succesiunii va înceta. revenindu-se la regulile generale de competenţă teritorială.¾ cererile privitoare la anularea certificatului de moştenitor eliberat de notarul public sau de ridicarea ori modificarea normelor de conservare a bunurilor succesorale 83. După ce s-a realizat împărţirea bunurilor între moştenitori. 83 44 . Competenţa este de ordine publică şi nu se poate deroga nici prin voinţa lui de cujus şi nici prin cea a moştenitorilor.

45 .enumerare Condiţii: Codul civil. Din prevederile art. cu nedemnitatea care se deosebesc din următoarele puncte de vedere: ¾ incapacitatea are loc de drept. în art. 654 C. civil se observă că nedemnitatea este specifică moştenirii legale. În cazul moştenirii testamentare ca un echivalent al nedemnităţii din moştenirea legală este revocarea judecătorească a legatelor pentru ingratitudine. civil şi următoarele până la art.CAPITOLUL II CONDIŢIILE NECESARE PENTRU A PUTEA MOŞTENI SECŢIUNEA I Condiţii . c) la acestea se adaugă o a treia condiţie. şi anume aceea de a avea vocaţie succesorală. însă. 658 C. Nu trebuie confundată. nu şi moştenirii testamentare. care poate fi legală sau testamentară. prevede două condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea moşteni: a) să aibă capacitate succesorală (art. civil). în raport de calitatea pe care moştenitorul o are faţă de succesiune (aceea de moştenitor legal sau testamentar). b) să nu fie nedemnă de a moşteni (655 şi următoarele). 655 C. pe când nedemnitatea poate rezulta numai dintr-o hotărâre judecătorească. 654 – 658. incapacitatea de a moşteni.

partea II. ″Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român″.69-70. pag.¾ incapacitatea face ca persoana incapabilă să nu poată dobândi dreptul la moştenire pe când nedemnitatea face ca persoana nedemnă să nu poată păstra acest drept 84. 1912. Bucureşti. 84 D. tom III. Alexandreso. 46 . Editura Socec.

85 47 . St. ¾ cei care nu există încă la această dată. Contracte speciale. Dreptul de autor. ″Dreptul de moştenire (succesiunile)″. ca fiind aptitudinea unei persoane de a dobândi drepturi şi a-şi asuma obligaţii referitoare la o succesiune. 654. cu condiţia de a exista în momentul deschiderii succesiunii 85.385. Cărpenaru. astfel. Cărpenaru. ″Drept civil. următoarele categorii de persoane: ¾ persoanele fizice în viaţă la data morţii lui de cujus.SECŢIUNEA A II-A Capacitatea succesorală 1. pag. civil dispune că. Dovada existenţei în momentul deschiderii succesiunii cade în sarcina celui care pretinde moştenirea. Capacitatea succesorală este o parte a capacităţii de folosinţă 86 ce reprezintă aptitudinea generală a unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii De aici rezultă că nu pot moşteni: ¾ cei care nu mai există la data deschideri succesiunii. 1983. C. Capacitatea succesorală ne apare.Preliminarii Definiţie: Art. ¾ persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii. Deak. Vor putea moşteni. Dreptul de moştenire″. în Fr. 86 Pentru opinia potrivit căreia capacitatea succesorală este socotită ca fiind ceva diferit de capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu a persoanei a se vedea St. deci au capacitate succesorală. Bucureşti. orice persoană poate moşteni. ¾ persoanele dispărute. Aşadar. ″pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii″.

Dovada existenţei persoanei în momentul deschiderii succesiunii cade în sarcina celui care pretinde drepturi asupra moştenirii. prin aceasta le este 48 . c) dacă moştenitorul nu a acceptat încă succesiunea. Această dovada se face în mod diferenţiat şi în situaţia existenţei moştenirii prin reprezentare sau prin retransmitere. Poate fi vorba chiar de către moştenitorul în cauză sau de succesorii acestuia în situaţia în care a fost în viaţă în momentul deschiderii succesiunii dar ulterior a decedat. drepturile succesorale ce i se cuveneau din moştenirea lui de cujus vor trece asupra propriilor moştenitori. ¾ dacă acceptă succesiunea moştenitorului. proprii săi moştenitori au la îndemână mai multe posibilităţi întrucât avem de-a face cu două moşteniri succesive: ¾ dacă renunţă la succesiunea moştenitorului înseamnă că au renunţat şi la cea a lui de cujus. care este specifică numai moştenirii legale. este considerat ca fiind străin de aceasta şi proprii săi moştenitori nu vor putea culege nimic din moştenirea lui de cujus.¾ persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii. moştenitorul care are vocaţie succesorală la succesiunea lui de cujus va culege drepturile succesorale ce i se cuveneau ascendentului său predecedat în momentul deschiderii moştenirii. Aceştia din urmă au la îndemână mai multe posibilităţi după cum moştenitorul a acceptat. În cazul moştenirii prin retransmitere. b) dacă moştenitorul a renunţat la moştenire. nu a acceptat sau a renunţat la moştenirea lui de cujus: a) dacă moştenitorul a acceptat moştenirea. va dobândi succesiunea acestuia şi o va transmite propriilor moştenitori confundată cu a sa proprie. Deosebirea dintre moştenirea prin reprezentare şi cea prin retransmitere: În situaţia moştenirii prin reprezentare. moştenitorul îi va supravieţui lui de cujus o perioadă de timp.

pe când în cazul moştenirii prin retransmitere trebuie dovedit faptul că moştenitorul a decedat ulterior lui de cujus.Categorii de subiecţi care nu pot moşteni 2. 2. cât şi la persoanele juridice care au încetat să aibă fiinţă. fie testamentari. naufragiu.) fără a se putea stabili care a dispărut sau încetat din viaţă prima sau care a Ne referim atât la persoanele fizice predecedate. Aşa cum am mai arătat. Cei care nu mai există Decedaţii: Cei care nu mai există la data deschiderii succesiunii 87. încetate din viaţă sau dispărute în timpul aceluiaşi eveniment (cutremur.2. Acest lucru se deduce din interpretarea per a contrario a art. inundaţie. poate fi făcută cu orice mijloc de probă. fie legali. dovada existenţei celui care pretinde drepturi succesorale cade în sarcina acestuia şi fiind un fapt. în cazul moştenirii prin reprezentare trebuie dovedit predecesul ascendentului faţă de de cujus. etc. 654 C. 2. conform căruia au capacitate succesorală persoanele care există în momentul deschiderii succesiunii. din punctul de vedere al capacităţii succesorale. Aşadar. Comorienţii Comorienţii: Prin comorienţi înţelegem acele persoane cu vocaţie succesorală.transmis şi dreptul de opţiune asupra moştenirii lui de cujus. 87 49 .1. pe care o pot accepta sau repudia.civ. Această dovadă poate fi făcută şi de moştenitorii săi. adică nu mai sunt în viaţă la acea dată nu pot moşteni deoarece ei nu sunt subiecte de drept şi ca atare nu mai au capacitate de folosinţă.

89 Art. dar nu în I. art. Clipa morţii poate fi dovedită prin orice mijloc de probă 88. Al. III. 21 din Decretul nr.. o va moşteni şi va transmite succesiunea moştenitorilor săi″ (C. pag. separat. Băicoianu. În cazul ultimei condiţii. 21 din Decretul nr. d) comorienţii să aibă vocaţie succesorală unii la alţii (altminteri nu ar mai avea importanţă împrejurarea că au decedat în acelaşi timp). Ideea curgerii timpului şi consecinţele ei juridice″.3. c) să fie imposibil de stabilit dacă una a supravieţuit celeilalte. într-un accident sau catastrofă. 91 Ex: cazul în care comorienţii nu sunt rude şi nici soţi. ar fi supravieţuit numai o secundă celeilalte.supravieţuit celeilalte. Rosetti Bălănescu. I. b) decesul să se producă în aceeaşi împrejurare.140. vol. Hamangiu. Este deci necesară îndeplinirea a patru condiţii pentru a ne afla în această situaţie: a) să fie două sau mai multe persoane fizice.a.. 2. doctrina pornind de la disp. Editura All Beck. 2002. Dogaru s. pag. 88 50 . Persoanele fizice decedate în acelaşi timp (codecedaţii) Noţiune: Persoanele fizice decedate în acelaşi timp sunt persoanele care au decedat în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră. dar unul dintre ei îl instituie legatar pe celălalt. op. cit. persoana care... pentru a ne afla în situaţia comorienţilor este de ajuns ca numai unul dintre comorienţi să aibă vocaţie succesorală la moştenirea celuilalt 91. ele sunt socotite că au murit deodată″. Într-o asemenea situaţie. ″Drept civil. Bucureşti. fără a se putea stabili dacă una a supravieţuit alteia. fără ca aceşti comorienţi să se moştenească între ei 90.224). 90 Într-o opinie se susţine: ″. 31/1954 89 consacră pricipiul potrivit căruia moştenirea comorienţilor va fi deferită moştenitorilor fiecăruia. 31/1954: ″În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare.

pag. 3 din Codul Caragea dispunea că ″numai un viu poate moşteni un mort″. fără a se putea constata în mod direct moartea lor. Editura Chemarea. În acest caz. 2. potrivit C.aceiaşi împrejurare. pag. Editura Humanitas. astfel încât sunt lipsite de capacitate succesorală. înscriindu-se în dispoziţiile art. origine etnică.Categorii de moştenitori care pot moşteni 3.55. 1997.civ.. D. 21 din Decretul nr. 1. etc. partea IV. astfel încât nu se poate dovedi că au murit în aceeaşi împrejurare. concepţia este asimilată cu existenţa sub singura condiţie ca pruncul să se nască viu 94.. Astfel. 93 Fr. capit. ″Curs de succesiuni″. Macovei. 95 În acest sens art. cit. român. a decis că singura soluţie posibilă este tot cea prevăzută de art. literatura de specialitate 93. sex. astfel încât nu este vorba despre comorienţi 92. 1993. 654 C. Succesiuni″. 3.4 Persoanele care nu există încă la data deschiderii succesiunii Neconcepuţii: Este vorba despre persoanele care nu sunt nici măcar concepute la data deschiderii succesiunii. Iaşi. respectiv prezumţia morţii concomitente. avere. ″Drept civil.20-21. apartenenţă politică. ce are drept consecinţă lipsa capacităţii succesorale reciproce sau unilaterale. unde art. 96 Spre deosebire de vechiul drept românesc. Deak. Persoanele fizice în viaţă la data morţii lui de cujus Prezentare: Persoanele fizice ce se află în viaţă la data morţii lui de cujus 95 vor avea capacitate succesorală. 31/1954. Aceeaşi va fi şi situaţia în care mai multe persoane au dispărut. pag.49. op. capacitate care apare o dată ce aceste persoane sunt concepute. religie 96. indiferent de rasă. Bucureşti.1. Eliescu. 978 din Codul Calimach 92 51 .civ. 94 M.

2. hotărârea declarativă de moarte ar stabili că el a murit înaintea celui ce lasă moştenirea sau dacă predecesul dispărutului ar rezulta din rectificarea ulterioară a datei stabilite prin hotărârea declarativă ca fiind aceea a morţii. dispunea că părinţii puteau să-i dezmoştenească pe fii lor atunci când aceştia nu erau ortodocşi sau nu se împărtăşeau în biserica ortodoxă. Persoanele dispărute Locul dispărutului: Potrivit art. cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotătâre ca fiind aceea a morţii″. o va moşteni deoarece îndeplineşte condiţia cerută de lege de a avea capacitate succesorală 97. dispoziţie ce atrage prezumţia că cel dispărut a fost în viaţă până la data stabilită de hotărâre ca fiind a morţii. 97 Ex. 31/1954 ″de îndată ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă. însă dacă ulterior. 3. deci. Dovada existenţei persoanei se va face cu actele de stare civilă. 18 din Decretul nr. cu certificatul de deces sau hotărârea judecătorească definitivă declarativă de moarte. oricât de puţin ar supravieţui o persoană altei persoane la moştenirea căreia are vocaţie succesorală. iar drepturile sale succesorale vor trece asupra propriilor moştenitori prin retransmitere. Persoanele care justifică un interes vor putea dovedi prin orice mijloc de probă dacă moştenitorul nu a murit cumva înaintea lui de cujus. 52 .Astfel. iar în situaţia în care moştenitorul moare la puţin timp după de cujus. culege moştenirile deschise în favoarea sa. din care să reiese că moştenitorul a decedat la puţin timp după deschiderea succesiunii. Cel dispărut va putea. fiii având şi ei dreptul de a-şi dezmoşteni părinţii din aceleaşi motive.: o persoană va avea capacitate succesorală chiar dacă a supravieţuit numai o jumătate de oră lui de cujus. capacitatea sa succesorală va putea fi desfiinţată retroactiv.

adică să trăiască. copilul s-a născut viu. 53 . 2. Art. dar romanii au consacrat principiul potrivit căruia ″copilul conceput trebuie să fie socotit ca fiind născut ori de câte ori aceasta este în interesul său″ (infans conceptus pro nato habetur. 61 C. De statu hominum Spre deosebire de Codul civil francez şi cel italian care cer ca copilul să fie viabil. este fără dubii că are vocaţie succesorală. oricât de puţin ar trăi (in utero). quotiens de commodis eius agitur) 98. În cazul în care copilul s-a născut înaintea deschiderii succesiunii. ci numai să se nască viu. În legislaţia noastră acest principiu este consacrat de art. 98 99 Paul. astfel că perioada cuprinsă între cele două termene este timpul legal al concepţiei. Persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii Neconcepuţii: Existenţa persoanei fizice începe din ziua naşterii. Legea nu cere ca el să fie viabil 99. copilul era conceput în momentul deschiderii succesiunii. fiind necesar în acest caz să se dovedească că a fost conceput înainte. 7 alin. respectiv că după naştere a trăit cât de puţin. Problema se pune atunci când copilul se naşte ulterior morţii celui care lasă moştenire.3. Dovadă: Dovada capacităţii succesorale a copilului cade în sarcina celui care pretinde un drept asupra succesiunii şi va trebui să dovedească următoarele: 1.3. 31/1954 într-o formă modificată. 2 din Decretul nr. dispunând că ea nu poate fi mai scurtă de 180 zile şi nici mai lungă de 300 zile. IV. D I. familiei stabileşte o prezumţie legală privitoare la durata gestaţiei.

În asemenea situaţii. fam. căci nu se poate stabili sau contesta vocaţia copilului la moştenire.Momentul concepţiei: Pentru a stabili dacă momentul concepţiei în materie de moştenire poate fi dovedit cu ajutorul prezumţiei prevăzută de textul de lege arătat mai sus. fam. fam. când nu se pune problema filiaţiei şi numai pe cea a 54 . problema capacităţii acestuia de a moşteni rămâne distinctă de aceea a filiaţiei. alin. Potrivit art. 61 din C.. data concepţiei se va stabili în mod necesar cu ajutorul amintitei prezumţii legale. În acest caz. Dacă mama se recăsătoreşte înainte de trecerea a 301 zile de la data morţii bărbatului. Făcând aplicarea prezumţiei legale înscrisă în art. noul soţ al mamei. ca şi în ipoteza în care un copil s-a născut înainte de trecerea a 301 zile de la moartea tatălui său. de ex. fără a se stabili. cele două probleme. vom stabili că acest copil este copil din căsătorie al celui care lasă moştenirea şi.: copilul s-a născut înainte de 301 zile de la moartea pretinsului său tată a cărui moştenire o reclamă. deosebim două situaţii: a) sunt situaţii când cele două probleme se confundă. căci copilul nu poate rezulta din căsătorie decât dacă a fost conceput înainte de moartea bărbatului mamei sale. art. chiar dacă ar fi fost conceput în timpul căsătoriei cu primul soţ. vom dezlega şi problema capacităţii succesorale. C. deci. a filiaţiei şi a capacităţii succesorale se vor confunda numai în ce priveşte dreptul copilului de a-l moşteni pe cel pe care legea îl socoteşte tatăl său. 53. copilul născut după desfacerea căsătoriei are ca tată pe soţul mamei chiar dacă a fost conceput în timpul fostei căsătorii. 2. dispune că tată al copilului va fi noul soţ al mamei. b) dacă primul soţ al mamei a instituit legatar pe copil. pretinsul tată. sau contesta filiaţia faţă de tată. 53 din C.

Astfel. De remarcat că persoanele juridice nu se înscriu în categoriile de moştenitori legali. art. 3. 61 C. anterioară dobândirii personalităţii juridice în condiţiile legii. însă. dată care. iar celelalte persoane juridice de la data actului de dispoziţie prin care ia fiinţă ori de la data recunoaşterii sau a autorizării înfiinţării lor ori de la data îndeplinirii tuturor cerinţelor legii. capacitatea de a dobândi drepturi din categoria care îi sunt necesare pentru a lua fiinţă în mod valabil. ca şi persoanelor fizice.capacităţii de a moşteni. trebuie respectat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă 102. fam. soluţia justă constă în aplicarea prezumţiei legale instituită de art. 31/1954 recunoaşte viitoarei persoane juridice de la data actului de înfiinţare. o capacitate succesorală anticipată. dacă sunt supuse înregistrării. 33 alin. Specialitatea persoanei juridice: În toate cazurile. 3 din Decretul nr.4 Persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii Persoanele juridice: Persoanele juridice vor avea capacitate succesorală numai de la data dobândirii personalităţii juridice cu respectarea condiţiilor cerute de lege 100. legea recunoaşte şi persoanelor juridice. 101 Pentru dobândirea personalităţii juridice trebuie îndeplinite o serie de formalităţi. astfel încât nu vor putea dobândi o moştenire decât prin testament. nu se suprapune cu data dobândirii personalităţii juridice 101. Capacitate succesorală anticipată: Cu toate acestea. astfel că în cazul în care legatul nu va corespunde scopului pentru Vor dobândi personalitate juridică de la data înregistrării. 102 Capacitatea succesorală a persoanei juridice este legată de scopul pentru care a fost înfiinţată. de regulă. 100 55 .

Astfel. succesorii acestora.Efectele incapacităţii Efecte: Incapacitatea are loc de drept. legatul este caduc. Incapacitatea unuia dintre moştenitori poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes (exemplu: adevăraţii moştenitori. 103 56 . creditorii moştenitorilor. 5. instituţiile competente pot schimba scopul pentru care a fost creată persoana juridică. va fi nul sau caduc. iar toate actele încheiate de incapabil cu privire la acest patrimoniu sunt lovite de nulitate absolută. 3. 4. legatul este nul. 2. nefiind nevoie de o hotărâre judecătorească. În cazul în care moştenitorul incapabil se află în posesia bunurilor succesorale adevăraţii moştenitori au împotriva lui acţiunea în petiţie de ereditate. 4. 6. Moştenitorul incapabil nu a avut niciodată dreptul de a se folosi sau de a dispune de patrimoniul succesoral. etc.). Moştenitorul incapabil nu are un drept de opţiune succesorală cu privire la moştenire. În cazul în care incapacitatea a existat în momentul întocmirii testamentului. Incapabilul le va putea opune adevăraţilor moştenitori uzucapiunea de 30 de ani dacă în toată această perioadă de 1.care a fost înfiinţată persoana juridică respectivă. 7. iar dacă incapacitatea a survenit ulterior întocmirii testamentului 103. Incapacitatea poate fi opusă nu numai incapabilului ci şi moştenitorilor acestuia chiar şi în situaţia în care a fost admis la împărţirea moştenirii de către ceilalţi moştenitori deaoarece aceştia nu-i pot oferi incapabilului capacitatea succesorală care-i lipseşte.

iar dacă a fost de rea-credinţă. 104 Ion P. ″Drept civil. 57 .timp el a îndeplinit următoarele condiţii: ¾ s-a aflat în posesia bunurilor succesorale timp de 30 de ani. În situaţia în care moştenitorul incapabil a fost pus în posesia bunurilor succesorale. Editura Actami.252-253. neîntreruptă. 8. ¾ posesia trebuie să fie continuă. Bucureşti. Filipescu. va fi obligat la restituirea acestor fructe. dacă a fost de bună-credinţă va dobândi proprietatea fructelor pe care le-a cules de la bunurile succesorale. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale″. pag. ştiind că nu i se cuvine moştenirea. netulburată. publică şi sub nume de proprietar 104. 1998.

Legea conferă vocaţie succesorală rudelor defuctului. şi persoanelor juridice. De vocaţie succesorală concretă vor beneficia. inclusiv. aşadar. acele persoane care vor culege efectiv moştenirea 105. adică vocaţia cu ajutorul căreia se vor selecta dintre persoanele cu vocaţie succesorală la moştenire. chemare care se realizează fie în temeiul legii.SECŢIUNEA A 3 Vocaţia succesorală Noţiune: Prin vocaţie succesorală înţelegem chemarea la moştenire a succesibilului. aşa cum am mai precizat. dreptul acestora la moştenire ne apare ca o vocaţie succesorală concretă. De cujus poate să confere vocaţie succesorală oricărei persoane care are capacitate succesorală. soţului supravieţuitor al acestuia. În ceea ce-i priveşte pe legatari. De această vocaţie beneficiază toate rudele în viaţă ale lui de cujus. adică vocaţia eventuală a unor persoane de a culege moştenirea lăsată de defunct. în linie dreaptă fără limită de grad. fie prin voinţa lui de cujus (prin testament). precum şi statului. ¾ vocaţie succesorală concretă. iar în linie colaterală până la gradul IV inclusiv. Feluri: Vocaţia succesorală este de două feluri: ¾ vocaţie succesorală generală. acei moştenitori care nu sunt înlăturaţi de la moştenire de alţi moştenitori de rang preferenţial sau de un legatar. 105 58 .

Cazuri de nedemnitate în dreptul roman şi vechiul drept francez: În dreptul roman erau mai multe cauze de nedemnitate: a) atentatul la viaţa defunctului. d) refuzul de a exercita sarcinile testamentare. în cazurile în care cel despre a cărui succesiune este vorba ar fi putut exhereda pe moştenitorul său. e) în cazul în care l-a împiedicat pe de cujus să-şi facă testamentul sau să-l schimbe pe cel făcut. dar murise fără să o facă). c) faptul de a nu fi provocat numirea unui tutore în timpul impubertăţii sale. f) blestemarea testatorului în public. b) părăsirea defunctului în cursul captivităţii sau alienaţiei sale mintale. Aceste două instituţii au existat şi în vechiul drept francez care considera nedemnitatea o exheredare tacită pe care justiţia o putea pronunţa atunci când se putea presupune că de cujus l-ar fi exheredat pe moştenitor dacă n-ar fi fost împiedicat să o facă. ¾ ereptorium (o exheredare prezumată.SECŢIUNEA A 4 Nedemnitatea 1. 59 .Origine şi cazuri Origine: Nedemnitatea îşi are originea în două instituţii din dreptul roman: ¾ exheredatio (actul prin care cel care lasă moştenirea înlătură de la moştenire pe unul din erezii săi).

nu şi la cea testamentară. aşa cum am mai arătat nedemnitatea se referă numai la moştenirea legală. părăsirea acestuia în cursul captivităţii sau alienaţiei mintale. ci pe motive de moralitate publică întrucât nu se poate admite ca o persoană vinovată de fapte grave faţă de o altă persoană să o moştenească pe aceasta. împiedicarea defunctului să-şi facă testament sau să-l schimbe pe cel făcut. Această sancţiune nu se întemeiază pe voinţa prezumată a lui de cujus deoarece. 107 De altfel. blestemarea lui de cujus în public. etc. 655 C. 106 60 . pe de o parte. dar o poate primi pe cea testamentară 107. În situaţia în care defunctul l-a iertat pe nedemn nici un text de lege nu-l împiedică să-l instituie ca moştenitor testamentar. potivit art. nedemnitatea se produce independent dacă de cujus l-a iertat sau nu pe moştenitorul nedemn.Cazurile de nedemnitate în dreptul civil român: Nedemnitatea. îl putea ierta pe cel vinovat. acesta. ca fiind sancţiunea de drept civil care are ca efect decăderea din dreptul de a moşteni a succesibililor nedemni. Aceasta deoarece nedemnul nu poate primi moştenirea ab intestat. astfel. aceştia pierzând definitiv aptitudinea de a succede. în timpul cât trăia. refuzul de a exercita sarcinile testamentare. De aici rezultă următoarele efecte: 1. c) nedenunţarea omorului a cărui victimă a căzut cel despre a cărui moştenire este vorba 106. În dreptul roman erau mai multe cazuri de nedemnitate: atentatul la viaţa defunctului. Noţiune: Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală ne apare. b) acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea. este limitativ întâlnită în trei cazuri: a) atentatul la viaţa defunctului. civil.

cu intenţie. Alexandresco. Bucureşti. Vatra-Dornei. Pentru a fi în acest caz de nedemnitate. 866/1957. op. 61 .2. Atentatul la viaţa defunctului Condiţii: Este nedemn cel condamnat pentru că. Editura }ansa. 2. tom III. Petrescu. civ. În doctrină s-a ajuns la concluzia că nedemnitatea nu este altceva decât o decădere care împiedică pe moştenitorul nedemn să păstreze o moştenire ab intestat la care avea dreptul 108. 108 109 D.cit. În acest sens legea sancţionează cu nedemnitate şi tentativa. nu constituie o cauză care să atragă nedemnitatea. a ucis sau a încercat să ucidă pe de cujus. pag.81. pag. 3/1959. op.. ″Drept penal român. pag.Dezvoltare a. sent.186. chiar şi în cazul în care accidentul s-a produs dintr-o culpă gravă (R.: accidentarea mortală a soţului de către celălat soţ.P. în autoturismul pe care acesta din urmă îl conducea. nr. Partea generală″. cauzele de nedemnitate nu sunt lăsate la aprecierea instanţei de judecată ci sunt strict şi limitativ prevăzute de lege. pop. căci legea civilă pedepseşte nu faptul material al omorului ci intenţia de a omorî 110. pag. 111 C. trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii: a) omorul să fi fost săvârşit cu intenţie 109.. Tentativa a fost definită în doctrină 111 ca fiind forma de infracţiune care se situează în faza de executare a infracţiunii între începutul executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatului socialmente periculos. cit. chiar dacă nu s-a produs rezultatul socialmente periculos al faptei. 1997. 110 Pentru o opinie contrară a se vedea T. nr.24). în L.123. pe de altă parte. Mitrache. Ex. partea II. cu alte cuvinte tentativa este o formă a infracţiunii ce constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea.

48-49). fiind imoral să i se dea celui care a încercat să-l omoare pe defunct patrimoniul adunat de acesta în timpul vieţii. ″Drept penal. I. 3651/1982 a T. nr. a fost scos de sub urmărire penală prin ordonanţă pentru I. din motive independente de voinţa lui. Notă (I) la dec.95. pag.executare care a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul deşi executarea a fost efectuată în întregime. Craiova. Pleşan. civ. nu a ajuns la acest rezultat.J. Din cele expuse rezultă faptul că moştenitorul nu este nedemn în situaţia în care în mod involuntar l-a ucis pe de cujus. şi în cazul tentativei. în RRD nr.Mureş. Dacă nu a intervenit condamnarea. Aşadar. moştenitorul a avut intenţia de a-l ucide pe de cujus cu toate că. Pentru a ne afla în prezenţa tentativei trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: ¾ hotărârea moştenitorului sau intenţia de a-l ucide pe defunct. Partea generală″. moştenitorul a încetat din viaţă în timpul procesului ori a fost achitat113. Moştenitorul poate fi achitat şi în cazul în care se dovedeşte că a acţionat în legitimă apărare (N. vol. el acţionând cu intenţie numai pentru loviri sau vătămări. nedemnitatea nu va opera. Tănăsescu. 9/1983. Editura INS. ¾ trecerea la executarea rezoluţiei infracţionale prin îndeplinirea unor acte de executare îndreptate împotriva lui de cujus 112. Avem în vedere acele situaţii în care răspunderea penală s-a prescris. care presupune voinţa şi conştiinţa săvârşirii faptei. Nu se sancţionează cu nedemnitate condamnarea pentru lovituri cauzatoare de moarte deoarece moştenitorul se află în culpă cu privire la moartea lui de cujus. b) moştenitorul trebuie să fi fost condamnat pentru omorârea lui de cujus sau pentru tentativa de a-l omorî. pag. 112 113 62 .

c) hotărârea penală de condamnare să fi rămas definitivă şi irevocabilă. b.Eliescu.iresponsabilitate.74. hotărâre 114 115 A se vedea M. Textul din C. aşadar.. şi anume: coautor. întrucât aceste măsuri nu şterg intenţia de a ucide. De asemenea. Acuzaţia capitală calomnioasă împotriva defunctului Condiţii: Pentru ca acuzaţia capitală calomnioasă împotriva defunctului să constituie caz de nedemnitate este necesar să fie îndeplinite cumulativ trei condiţii: a) moştenitorul să fi făcut un denunţ.. denunţarea sau mărturia calomnioasă trebuiau. instigator. ″Moştenirea. o plângere sau o mărturie împotriva lui de cujus. adică să atragă condamnarea la moarte a lui de cujus. b) plângerea. c) moştenitorul să fi fost condamnat printr-o hotărâre pentru plângere. denunţul sau mărturia să fi fost capitale. să conţină 63 .″. Cazuri: Nedemnitatea va opera în cazul în care succesibilul condamnat a fost ulterior amnistiat (amnistie postcondamnatorie). 6/1990. ci se referă numai la condamnarea sau executarea pedepsei 114. pag. graţiat sau reabilitat. complice sau favorizator. întrucât denunţarea capitală calomnioasă avea efectul deschiderii succesiunii pe care denunţătorul urma să o culeagă. Plângerea. nedemnitatea va opera şi în cazul în care succesibilul a fost condamnat şi în altă calitate decât de autor. denunţare sau mărturie calomnioasă 115. civil nu-şi mai găseşte aplicarea prin abolirea pedepsei cu moartea prin Decretul-lege nr. sau fapta săvârşită a fost amnistiată (aministie antecondamnatorie).

care având cunoştiinţă de omorul defunctului. 656 C. dar care se dovedeau prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare a moştenitorului ca fiind nereale. austriac. civil român din art. prin condamnarea moştenitorului. Caracterul calomnios al faptei trebuia constat judecătoreşte. 655 pct. şi trebuie ca omorul să fie consumat. minorii şi interzişii sunt scutiţi de obligaţia denunţării. 3 se deduce că este vorba despre omorul săvârşit cu intenţie. b) cel chemat la moştenire să fie deplin capabil. Nedenunţarea omorului a cărui victimă a fost defunctul Prezentare: Este nevrednic moştenitorul major şi neinterzis. afinii săi de acelaşi grad. 727. neatrăgând nedemnitatea. În alte coduri civile (italian. Condiţii: Acest caz de nevrednicie presupune întrunirea cumulativă a trei condiţii: a) moştenitorul să fi cunoscut omorul. acuzaţii susceptibile de a atrage pedeapsa capitală. nepoţii sau nepoatele sale). olandez) nu există. 116 Acest caz de nedemnitate a fost preluat de C. civil prevede că este scuzabilă şi ca atare nu pot fi vătămaţi în drepturile lor: ascendenţii şi descendenţii omorâtorului. nu l-a denunţat justiţiei.rămasă definitivă. în acest caz. 728 C. soţul sau soţia sa. fraţii săi sau surorile sale. fiind înlocuită cu nedemnitatea ce decurge din silirea defuctului de către succesibil de a face sau de a-şi schimba testamentul. Din formularea art. nedemnitatea fiind constatată judecătoreşte 116. unchii sau mătuşile sale. civil francez. dar odată majori sau deplin capabili au această obligaţie chiar şi după deschiderea succesiuni. tentativa. c) reţinerea moştenitorului să nu fie socotită de lege ca scuzabilă (art. 64 . c. Se observă că în acest caz nu este necesară condamnarea penală a moştenitorului.

dec.S. În acest sens. Nedemnul nu va putea culege nici măcar rezerva conferită de lege moştenitorilor rezervatari 118. după acest copil. 118 C. în Dreptul nr.. partea II. instanţa de judecată fiind cea care stabileşte dacă moştenitorul s-a făcut sau nu vinovat de neglijenţă şi dacă a făcut sau nu denunţarea la timp 117. dacă la moştenirea lui de cujus vin un copil. s.Instanţa de judecată: În ceea ce priveşte termenul în care trebuie făcută această denunţare a omorului. nr.cit. De asemenea. efecte ce se produc de drept.72. pag. nu cu privire şi la cea testamentară. nu stabileşte un interval de timp. tom III. A. iar partea lui din moştenire va reveni celor care moştenesc alături de el sau celor care au fost înlăturaţi de la moştenire. op. 1526/1990. moştenitorul nedemn fiind decăzut din dreptul de a moşteni.civ.civ. inclusiv pe copiii săi cu privire la patrimoniul succesoral ce aceştia l-au cules în locul părintelui nedemn 119. 117 65 . Alexandresco. de remarcat faptul că C. certificatul de moştenitor va fi desfiinţat retroactiv. tot instanţa de judecată va stabili prin orice mijloc de probă dacă moştenitorul a ştiut sau nu de săvârşirea omorului.J. Nedemnul este socotit că nu a avut niciodată chemare la moştenire. Spre exemplu.civ. pag. B. 2 -3/1991..97. care este nedemn şi doi nepoţi.Efectele nedemnităţii a.. 119 D. Nedemnitatea este o sancţiune relativă şi nu una absolută astfel încât nedemnul îşi păstrează capacitatea de a moşteni pe oricare altă persoană. Preliminarii Consideraţii generale: Nedemnitatea succesorală va produce efecte numai cu privire la succesiunea legală. în vechiul C. 3. spaniol se dispunea că este incapabil de a moşteni pentru cauză de nedemnitate moştenitorul major care cunoscând moartea violentă a testatorului n-a denunţat-o justiţiei în termen de o lună atunci când urmărirea n-a fost exercitată contra lui din oficiu. C.

numai pentru cheltuielile utile pe care le-a făcut cu privire la bunurile din moştenire. în situaţia în care moştenitorul nedemn a omis să le culeagă sau le-a consumat. De asemenea. f) toate drepturile reale sau personale pe care le avea împotriva defunctului .moştenirea va fi culeasă în mod egal de cei doi nepoţi. 1. din ziua încasării. b) nedemnul va fi obligat să restituie fructele percepute de la deschiderea succesiunii (art. civil). b. 66 . Restituirea trebuie făcută în natură. Efectele nedemnităţii în raporturile dintre nevrednic şi moştenitor Efecte: În raporturile dintre nevrednic şi moştenitor sunt produse următoarele efecte: a) nedemnul va restitui celorlalţi moştenitori toate bunurile pe care le deţinea în calitate de moştenitor. e) nedemnul va fi despăgubit. d) nedemnul va avea dreptul să i se înapoieze sumele pe care le-a plătit pentru a achita datorii ale succesiuni. iar dacă acest lucru nu mai este posibil nedemnul este considerat posesor de rea-credinţă şi pus de drept în întârziere de la data intrării în folosinţa bunurilor succesorale. va fi obligat la plata contravalorii lor. Efecte b. iar. iar la decesul lui B. fiind obligat la plata de despăgubiri. şi restituirea fructelor trebuie făcută în natură. dacă A va veni la moştenire va culege inclusiv partea din patrimoniul succesoral care i-a revenit lui B de pe urma lui de cujus. c) nedemnul datorează dobânzi la sumele succesorale pe care lea încasat. renasc cu efect retroactiv de la deschiderea succesiunii. 657 C.care se stinseseră prin efectul consolidării sau confuziunii.şi invers . ca posesor de rea credinţă.

acte de conservare. aceasta va pierde drepturile succesorale ce i s-ar fi cuvenit de pe urma soţului defunct. 2. în cazul soţiei nedemne. spre exemplu.făcându-se şi aici distincţie între reaua şi buna credinţă a terţului. nu şi cu privire la drepturi ale nedemnului care au un alt temei juridic. Efectele nedemnităţii în raporturile cu terţii Posibilitate: Există posibilitatea ca în perioada de la deschiderea succesiuni până la constatarea nedemnităţii. Retroactivitate: Întrucât prin nedemnitate se desfiinţează retroactiv calitatea de moştenitor se vor desfiinţa retroactiv şi actele încheiate de terţii de rea credinţă (care au ştiut că acela cu care au încheiat actul juridic nu era moştenitor) şi vor fi menţinute în privinţa terţilor de bună credinţă 120. Astfel. dacă terţul a fost de rea-credinţă iar actul de conservare se dovedeşte că a fost dăunător există posibilitatea ca adevăratul moştenitor să solicite desfiinţarea lui.g) nedemnitatea îşi va produce efecte numai cu privire la drepturile succesorale. b. Astfel. sau chiar de dispoziţie. De asemenea vor fi menţinute actele de conservare făcute de terţi deoarece bunurile succesorale trebuie ocrotite în interesul adevăratului moştenitor . Se face aplicarea a două principii: protejarea terţilor de bună credinţă şi răspunderea pentru pagubele cauzate. nedemnul să facă acte juridice care au ca obiect bunuri din moştenire . 120 67 . dar va păstra dreptul asupra cotei părţi din bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei cu de cujus. de administrare.

nedemnitatea părintelui atrage şi nedemnitatea copiilor lui. c) sarcina probei este inversă: cel ce pretinde o moştenire va trebui să-şi dovedească capacitatea. b) prin reprezentare . pe când în materia nevredniciei sarcina probei este a celor care vor să înlăture o persoană de la moştenire. 658 C.nevrednicia părintelui nu împiedică pe urmaşii săi să vină la moştenirea de la care acesta este îndepărtat ca nedemn. 68 . civil se desprind două ipoteze după cum copiii vin la moştenire: a) în temeiul dreptului lor propriu . b) incapacitatea are efecte absolute pe când nedemnitatea este relativă. art. iar nevrednicia este specifică moştenirii legale. 3. Efectele nedemnităţii faţă de copiii nevrednicului Ipoteze: Din disp.Deosebiri între incapacitate şi nedemnitate Deosebire: Între incapacitate şi nedemnitate există următoarele deosebiri: a) condiţia capacităţii succesorale se aplică tuturor moştenirilor fie ele legale sau testamentare. care nu pot veni la moştenire prin reprezentare.b. 4. referindu-se numai la moştenirea persoanei faţă de care nedemnul s-a făcut vinovat.

CAPITOLUL III DEVOLUŢIUNEA LEGALĂ A MOŞTENIRII SECŢIUNEA I Noţiuni generale Moştenirea legală: Aşa cum am mai arătat. astfel că legatarul va veni la succesiune în temeiul moştenirii testamentare. cât şi pe afecţiunea prezumată a lui de cujus faţă de aceste categorii de persoane. Alături de rudele de sânge ale defunctului. întotdeauna la moştenire va veni şi soţul supravieţuitor al lui de cujus. Trebuie precizat că în anumite situaţii moştenirea se va deferi atât în temeiul legii. moştenirea este legală în situaţia în care de cujus a murit fără a lăsa testament. sau testamentul nu este valabil. din afara căsătoriei şi din adopţie. dar mai există şi moştenitori rezervatari. 69 . Persoanele care pot moşteni în temeiul legii: Vor fi chemate la moştenire persoanele care sunt rude cu de cujus din căsătorie. Avem în vedere cazul în care defunctul lasă un testament prin care instituie un legatar universal. ori legatarii nu au acceptat moştenirea. Chemarea la moştenire a rudelor de sânge se întemeiază atât pe interesul social al conservării bunurilor dobândite de generaţii în sânul aceleiaşi familii. iar rezervatarii în temeiul moştenirii legale. cât şi în temeiul testamentului.

nepoţi. 45 C. legea a instituit o ordine de preferinţă cu privire la chemarea la moştenire a rudelor defunctului. etc. mai întâi în funcţie de clasa de moştenitori din care fac parte şi apoi.) sau în linie descendentă (copii. ca fiind legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că au un ascendent comun. fam.Rudenia este definită de art. În primul caz rudenia este în linie dreaptă 121. pe de o parte. etc. s-ar ajunge la o fărâmiţare excesivă a averilor succesorale. după gradul de rudenie cu defunctul. Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă (părinţi. în cazul legăturilor de rudenie mai îndepărtate este puţin probabil că mai există sentimente de afecţiune reciprocă între rude şi de cujus. bunici. iar pe de altă parte. iar în cel de-al doilea caz este în linie colaterală. În situaţia în care toate rudele defunctului ar fi chemate deodată la moştenire.). Din aceste considerente. 121 70 . străbunici. strănepoţi.

661 alin. 126 Exemplu: pentru a calcula gradul de rudenie a doi fraţi. 123 D. 1 fraza 2 C. prin ordinea moştenirilor se înţelege ierarhia stabilită între diferitele clase sau categorii de moştenitori. cât şi în linie colaterală 125 (tot după numărul naşterilor.SE C Ţ I UNE A A I I -A Principii generale 1. rudele nu vin toate deodată la moştenire. din punctul de vedere al devoluţiunii succesorale123. op. civil dispune că linia colaterală este ″şirul gradelor între persoanele ce nu se cobor unele din altele. Cu alte cuvinte. civil: ″se numeşte linie dreaptă şirul gradelor între persoanele ce se cobor una dintr-alta″. dar care se cobor dintr-un autor comun″. Gradul de rudenie se stabileşte atât în linie dreaptă 124 (Ex. distanţă ce este măsurată pe linia legăturii de rudenie. 125 Art. cit.. 124 Art. Gradul de rudenie: Gradul de rudenie reprezintă distanţa dintre două rude. pag.Principiul chemării la moştenire în ordinea claselor de moştenitori legali Clasă de moştenitori: Prin clasă de moştenitori se înţelege o categorie de rude care exclude de la moştenire o altă categorie de rude (sau este exclusă de ea) chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi de grad mai apropiat cu defunctul 122.113. 661 alin. urcând de la una din rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă) 126.: bunicul cu nepotul sunt rude de gradul II). Alexandresco. ţinând seama de numărul naşterilor ce au avut loc. 122 71 . 1 fraza 1 C. În ceea ce priveşte persoanele adoptate. cu toate că art. pornim de la unul din ei până la ascendentul comun care este tata şi mama (când sunt fraţi buni). ci într-o anumită ordine şi în raport de un anumit grad de rudenie. Aşadar.

pe când rudele în linie colaterală sunt chemate la moştenire numai până la gradul al IV-lea inclusiv.fam. în următoarea ordine de preferinţă: a) clasa I este clasa descendenţilor defunctului fără limită de grad. 127 Cu toate acestea. d) clasa a IV-a este clasa colateralilor ordinari şi cuprinde unchii şi mătuşile defunctului. la fel se vor stabili şi gradele rudeniei civile din adopţie.. precizează că succesibilii sunt grupaţi în patru clase. 659. deci avem o naştere. aşadar fraţii fiind rude de gradul II. rudele colaterale erau chemate la moştenire până la gradul al XII-lea inclusiv. Cu toate că în redactarea iniţială a C. 669-675. chemarea la moştenire a rudelor în linie dreaptă este puţin probabil să depăşească din cauze naturale (decesul) gradul patru de rudenie. fără limită de grad). 72 . prin Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 1921 succesiunea legală a colateralilor a fost restrânsă până la gradul al IV-lea inclusiv.. Reglementare şi ordinea de preferinţă: Dispoziţiile C. De exemplu.civ. inclusiv). civil din art. indiferent de gradul de rudenie. se referă numai la stabilirea rudeniei fireşti. Vor culege din moştenire rudele din clasele superioare. ori numai mama (când sunt fraţi uterini). străbunicii defunctului.46 C. c) clasa a III-a este clasa ascendenţilor ordinari (bunicii. sau numai tata (când sunt fraţi consangvini). b) clasa a II-a este clasa ascendenţilor privilegiaţi (părinţii defunctului) şi colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor până la gradul IV.civ. şi coborâm la celălalt frate (a doua naştere). Potrivit C. moştenitorii din clasa I vor înlătura de la moştenire pe cei din clasele inferioare. rudele în linie dreaptă (ascendenţii şi descendenţii) sunt chemate la moştenire fără limită de grad 127. verii primari şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului.

moştenitorii din clasa a II-a vor veni la moştenire numai dacă nu există succesibili din clasa I. dacă din clasa descedenţilor au rămas următorii moştenitori: 73 . 319/1944 el nu înlătură nici o clasă de moştenitori dar nici nu poate fi înlăturat. Spre exemplu. 700 alin. sau dacă există. soţul supravieţuitor al defunctului nu face parte din nici o clasă de moştenitori. 1 C. 1 din Legea nr. rudele de grad mai apropiat înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat înlăuntrul aceleiaşi clase. Aşadar.). înţelegem prin grad de rudenie intervalul ce desparte două naşteri sau generaţii. În temeiul art. Soţul supravieţuitor: După cum se observă. 2. iar în linie colaterală se numără naşterile urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând apoi de la acesta până la cealălaltă rudă (art. gradul de rudenie în linie dreaptă se stabileşte după numărul naşterilor care despart două rude. dar vine la moştenire în concurs cu rudele din toate clasele de moştenitori.Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă (proximior excludi remotiorem) Enunţare: Potrivit acestui principiu.Aşadar. dar nu pot moşteni(din cauza nedemnităţii sau dacă renunţă la succesiune ori nu o acceptă în termenul prevăzut de art.civ). 46 C. fam. Aşa cum am precizat. acest principiu poate fi evidenţiat în funcţie de fiecare clasă de moştenitori în parte astfel: 1.

De cujus A B C D E F A şi B sunt rude de gradul I (copii) cu defunctul. 2. D. dacă din clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi au rămas următorii moştenitori: T De cujus A B C D E G F 74 . E care sunt rude de gradul II (nepoţi) şi F (strănepot) care este rudă de gradul III. respectiv C. astfel că îi vor înlătura de la moştenire pe toţi ceilalţi descedenţi.

astfel că îi va înlătura de la moştenire pe B. 4. înlăturându-i de la moştenire pe C. nu contează dacă este vorba despre rude după mamă sau după tată ale lui de cujus.A şi B sunt rude de gradul II cu de cujus (fraţi). D care sunt rude de gradul III cu de cujus (străbunici) şi E care este rudă de gradul IV (străstrăbunic). A care este bunic după tată îi va înlătura de la moştenire şi pe D şi pe E care sunt rude după mamă (străbunic. G care sunt rude de gradul IV (strănepoţi de fraţi). dacă din clasa colateralilor ordinari au rămas următorii succesibili: 75 . D. De asemenea. E care sunt rude de gradul III (nepoţi de fraţi) şi F. dacă din clasa ascedenţilor ordinari au rămas următorii succesori: E B D A C deceda T De cujus M A este rudă de gradul II cu defunctul (bunic). ceea ce primează este gradul de rudenie. 3. respectiv străstrăbunic). în cadrul acestei clase. Astfel. după cum se observă.

chemate la moştenire Enunţare: Potrivit acestui principiu. dacă sunt mai multe rude din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad. respectiv D. E.S B G T De cujus A D C E F A şi C sunt rude de gradul III cu defunctul (unchi).Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi grad. ele vin deopotrivă la moştenire având drept la părţi egale. patru copii ai defunctului vor moşteni în mod egal averea defunctului lor tată.fratele bunicului defunctului. înlăturându-i de la moştenire pe ceilalţi colaterali ordinari care sunt rude de gradul IV. luând fiecare câte ¼ din moştenire: De cujus A B C D 76 . F. De exemplu. 3.veri primari şi G.

3. este excepţia situaţiei în care fraţii şi surorile vin din căsătorii diferite 128. Această corectare face ca. 4. În acest caz. înlăuntrul aceleiaşi clase moştenitorii de acelaşi grad îşi împart moştenirea în părţi egale.4. soţul supravieţuitor nu poate fi înlăturat nici prin voinţa lui de cujus întrucât este moştenitor rezervatar.Excepţii de la principiile generale în materie 4. de la principiul potrivit căruia. 4. Aşadar. ci pe linii. o clasă de moştenitori exclude pe cealaltă de la moştenire. De asemenea.Excepţia cotelor neegale ce se cuvin fraţilor şi surorilor din căsătorii diferite Fraţii şi surorile din căsătorii diferite: De la regula potrivit căreia. deşi aparţin aceleiaşi clase şi sunt rude de acelaşi grad. soţul supravieţuitor nu înlătură nici o clasă de moştenitori de la moştenire. să se contureze excepţia constând în dreptul soţului supravieţuitor de a veni în concurs cu orice clasă chemată la moştenire. împărţirea moştenirii nu se va face pe capete.2. 128 77 .Soţul supravieţuitor vine în concurs cu orice clasă chemată la moştenire Soţul supravieţuitor: Principiul potrivit căruia o clasă exclude pe cealaltă de la moştenire comportă corectarea dată de existenţa clasei mixte de moştenitori: clasa colateralilor privilegiaţi şi a ascendenţilor privilegiaţi. fraţii şi surorile din acelaşi tată şi aceeaşi mamă vor avea dreptul la o cotă succesorală mai mare decât cea care se cuvine fraţilor şi surorilor numai după tată sau numai după mamă.1.Concursul de vocaţie succesorală între rude şi nerude Cu toate că aceştia sunt rude de acelaşi grad cu defunctul. dar nici nu poate fi înlăturat de la moştenire.

78 . principiul egalităţii între comoştenitori va fi încălcat în următoarele situaţii: a) când părinţii sau unul din ei. ci numai la o cotă succesorală fixă. partea cuvenită fiecărei părţi va fi cota pe care o stabileşte. înlăuntrul unei clase. care depinde de clasa de moştenitori cu care vine în concurs. 4.Situaţii: Când legea cheamă la moştenire. rude de categorii diferite sau persoane care nu sunt rude. împreună. vin în concurs cu colateralii privilegiaţi. b) soţul supravieţuitor nu are dreptul la o cotă egală cu cea a moştenitorilor cu care vine în concurs.4. rudele de grad mai apropiat înlătură de la moştenire pe cele de grad mai îndepărtat.Reprezentarea succesorală Excepţia reprezentării succesorale: Regula potrivit căreia. fix. are o excepţie în cazul reprezentării succesorale. legea. oricare ar fi numărul acestora.

spre exemplu. fiind cules în mod egal de D şi E (fiecare câte 1/6).SECŢIUNEA A III-A Reprezentarea succesorală 1. ori normal este ca partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit lui C dacă ar fi trăit să fie culeasă de descedenţii acestuia. 664 C. Astfel. A şi B vor culege câte 1/3 din moştenire. Astfel. restul de 1/3 care i s-ar fi cuvenit lui C.Noţiune şi reglementare juridică Noţiune şi reglementare: Reprezentarea succesorală reglementată de art. este o ficţiune a legii care dă posibilitatea unui succesibil de un grad mai îndepărtat de a urca în locul şi gradul ascendentului care nu se mai află în viaţă la moartea defunctului. dacă de pe urma lui de cujus ar rămâne următorii moştenitori: De cujus A B C predecedat D E Dacă nu ar exista instituţia reprezentării succesorale. respectiv de D şi E. civ. Utilitatea reprezentării succesorale rezultă din înlăturarea unor consecinţe injuste ale principiului egalităţii între rudele de acelaşi grad şi ale principiului proximităţii gradului de rudenie. moştenirea ar fi culeasă în cote egale de A şi B. pentru a culege partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit celui pe care îl reprezintă. 79 .

2 C. legea revoluţionară de la Nivose a dispus ca reprezentarea să aibă loc la infinit chiar şi în linie colaterală. în definiţie se mai menţionează că reprezentantul culege partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit reprezentatului în concurs cu succesori din aceeaşi clasă mai apropiaţi în grad de de cujus. 80 . sau mari. În glava 273 din pravilă se prevedea că ″dacă va muri moşul lăsând un fiu şi dacă va avea şi nepoţi de la un fecior al lui care va fi murit atunci intră nepoţii în locul tatălui lor şi împart avuţia moşu-său împreună cu unchiul. adică fratele tatălui lor. în 129 130 M. Eliescu. 665 alin. venind la succesiune prin reprezentare. ″Moştenirea . fratele tatălui. Manualul juridic al lui Andronache Donici.civ. jumătate. iar moştenitorul care vine la moştenire prin reprezentare se numeşte reprezentant. Considerăm această exprimare ca fiind inexactă deoarece potrivit art. sau mici. . fiind la început restrânsă la clasa descendenţilor în linie dreaptă şi extinsă apoi de Justinian şi la fraţii şi surorile defunctului în beneficiul descendenţilor acestora. dar înaintea reprezentării propriu-zise a apărut o altă instituţie asemănătoare potrivit căreia defunctul putea să dispună ca succesiunea lui să fie culeasă de nepoţi dacă fiul era predecedat. tocmai în două.Denumire: Ascendentul predecedat poartă denumirea de reprezentat. Istoric: Instituţia reprezentării este cunoscută încă din dreptul roman. În doctrină 129. reprezentarea succesorală intervine şi în cazul în care toţi moştenitorii ce au fost chemaţi la succesiune sunt de acelaşi grad. iar acei copii ori de vor fi parte bărbătească ori femeiască. Codul Calimach. şi ia unchiul lor. Legiuirea Caragea. Reprezentarea a fost reglementată şi de vechile legi din ţările române: Pravila lui Matei Basarab 130. iau şi ei cealaltă jumătate″. În vechiul drept cutumiar francez reprezentarea apare relativ târziu. Ulterior.90. pag.″ . .

81 . 919. 666. care avere apoi se împarte între dânşii în părţi deopotrivă.76. Reprezentarea succesorală va avea loc. şi nici prin reprezentarea părinţilor lui de cujus. atunci partea ce i s-ar fi cuvenit lui de ar fi vieţuit trece la al său nepot sau nepoată.op. Domeniul de aplicare al reprezentării succesorale Persoanele care beneficiază de reprezentarea succesorală: Codul civil în art.cit. vin şi aceştia la succesiune şi moştenesc partea ce se cuvenea tatălui lor dacă trăia. considerând că dacă unul din fii mortului a murit mai înainte decât el şi i-au rămas unul sau mai mulţi copii. Tot Codul Calimach. pag. Problema reprezentării nu se pune nici în cazul ascendenţilor privilegiaţi sau ordinari şi nici în cazul colateralilor ordinari 132 şi soţului supravieţuitor. 665. pe de o parte. Legiuirea Caragea dispunea că atunci când defunctul. în art.vol. a încercat să definească pentru prima dată reprezentarea. în cazul în care există moştenitori în viaţă de grad mai apropiat cu 131 132 Eugeniu Safta-Romano.ultimul ″folosindu-se pentru prima dată chiar termenul de reprezentare″ 131. sau la nepoţii şi nepoatele lui. până la gradul IV inclusiv. întreagă.I. în afară de copiii în viaţă mai are şi nepoţi de fiu. La rândul ei. 2.. Verii primari nu vor putea veni la moştenirea lui de cujus prin reprezentarea ascendentului lor (care este unchiul defunctului). 672 admite reprezentarea atât în privinţa descendenţilor copiilor defunctului cât şi în privinţa descendenţilor din fraţi şi surori. Reprezentanţii vor moşteni de la defunct ceea ce ar fi moştenit cel pe care îl reprezintă dacă ar fi trăit în momentul decesului lui de cujus.

C. copii ai altui fiu predecedat al defunctului. şi alţi doi nepoţi. la moştenirea lui de cujus vin: trei nepoţi. putem lua următoarele situaţii: 1.defunctul. D. E. iar restul de ½ ce ar fi fost luat de B dacă ar mai fi fost în viaţă fiind cules de descedenţii acestuia. în cazul în care toţi sau o parte din moştenitorii de grad mai apropiat cu de cujus sunt predecedaţi. A culegând ½. pe de altă parte. Spre exemplu. respectiv câte 1/6 fiecare. 2. la moştenirea lui de cujus vin: un fiu şi trei copii ai unui fiu De cujus A B predecedat C D E predecedat al defunctului: Moştenirea se va împărţi după numărul tulpinilor. copii ai unui fiu predecedat al defunctului. De cujus predecedat A B predecedat C D E F G 82 . şi.

astfel încât instituţia reprezentării succesorale nu-şi găseşte aplicabilitatea. E. Caracterul nemărginit al reprezentării succesorale: Reprezentarea succesorală operează la infinit. E (fiecare luând câte 1/6 din moştenire). F. C. G (culegând fiecare câte ¼ din moştenire). Neoperarea reprezentării succesorale: Considerăm că reprezentarea succesorală nu-şi găseşte aplicabilitatea în situaţia în care există descedenţi predecedaţi ai defunctului dar moştenirea se împarte la fel indiferent dacă ar exista sau nu instituţia reprezentării succesorale. va fi culeasă de descedenţii acestuia. partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit lui A. ori în speţa de mai sus nu există astfel de inechităţi. Astfel. vor lua fiecare câte ¼ din moştenire. D. iar partea de moştenire ce i s-ar fi cuvenit lui B va fi culeasă de descendenţii acestuia. D. venind la moştenire în nume propriu şi nu prin reprezentare întrucât reprezentarea a apărut tocmai pentru a înlătura neajunsurile principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al egalităţii rudelor din aceeaşi clasă şi acelaşi grad. F. de beneficiul 83 . dacă la moştenirea lui de cujus vin moştenitorii din schema alăturată: De cujus predecedat A B predecedat C D E F C.Moştenirea se va împărţi tot pe două tulpini: tulpina după A şi tulpina după B. Spre exemplu.

spre exemplu. Precizare Precizare: Legiuitorul a prevăzut anumite condiţii pentru a opera instituţia reprezentării. fără limită de grad. Condiţii b. E.¼.acesteia bucurându-se toţi descedenţii lui de cujus. G şi H fiecare câte 1/8. Astfel.Condiţiile reprezentării a. iar G. 1. b) locul celui reprezentat să fie util. b. astfel încât moştenirea se va împărţi astfel: F. 84 . Pentru persoana reprezentată Enumerare: Pentru persoana reprezentată se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) locul celui reprezentat să fie vacant.½. se poate întâlni următoarea situaţie: De cujus predecedat A B predecedat predecedat C D predecedat E F G M F va veni la moştenire prin reprezentarea lui C şi A. 3. H vor veni prin reprezentarea lui D şi B. iar altele pentru reprezentant. unele pentru persoana celui reprezentat. E va veni prin reprezentarea lui B.

: ″ Nu se reprezintă decât persoanele moarte ″. ci persoana respectivă îl va moşteni în nume propriu pe de cujus.. A se vedea T. trecând prin toate gradele intermediare. obţinându-se o hotărâre declarativă de moarte. rămasă definitivă. nr. Aşadar. e C. doi copii ai acestuia şi trei copii ai unui alt fiu predecedat al lui de cujus. Reprezentarea este totuşi posibilă atunci când se face dovada predecesului celui dispărut. ci numai din grad în grad vacant. un moştenitor dintr-un grad inferior Art. 133 134 85 . 1985. 856/1985 în CD.1 C.civ.88. cei doi copii ai fiului renunţător vor fi excluşi de cei trei copii ai fiului predecedat care vin la moştenire prin reprezentarea tatălui lor. în situaţia unei persoane susceptibilă de a fi reprezentată. dec. operează prezumţia că sunt în viaţă. Faptul că reprezentantul trebuie să fie predecedat face ca reprezentarea să nu poată opera per saltum sau omisso medio. În cazul celor dispăruţi.. dar care vin la succesiune prin reprezentarea ascendentului lor predecedat135. neputând fi reprezentată o persoană ce se află în viaţă la data deschiderii succesiunii 134. 135 Exemplu: situaţia în care la moştenire vin un fiu care renunţă la succesiune. fiind la rândul ei moştenită în nume propriu de proprii săi succesibili. adică cel reprezentat să fie decedat 133.152 lit. iar moştenirea ce li se cuvine va putea fi reclamată de curatorul instituit potrivit art.S. s. Reprezentarea succesorală nu este posibilă nici în cazul în care reprezentatul este în viaţă dar a renunţat la succesiune sau este nedemn de a moşteni. pag.Locul celui reprezentat să fie vacant: Locul celui reprezentat să fie vacant. 668 alin. nu va opera reprezentarea succesorală.civ. dacă se dovedeşte că a decedat ulterior lui de cujus.86 . Cu alte cuvinte. putând fi excluşi de la moştenire de alţi succesibili de grad preferenţial sau de acelaşi grad. Astfel. descendenţii renunţătorului sau nedemnului vor putea veni la moştenire numai în nume propriu. fam.

reprezentatul l-ar fi putut moşteni pe Exemplu: un strănepot al defunctului pentru a veni la moştenirea acestuia. dacă ar fi supravieţuit ar fi avut chemare la moştenire 137. dacă acesta este renunţător. De cujus F1 F2 decedat N fiu renunţător sau nevrednic S S nu va putea veni la moştenire prin reprezentare întrucât locul lui N. Locul celui reprezentat să fie util: O a doua condiţie presupune ca locul celui reprezentat să fie util .nu poate reprezenta pe predecedatul din gradul superior decât cu condiţia ca şi moştenitorul din gradul intermediar să fie predecedat adică să nu mai fie în viaţă la deschiderea moştenirii de cujusului. cu respectarea condiţiilor cerute de reprezentarea succesorală pentru fiecare în parte. trebuie mai întâi să-l reprezinte pe nepotul lui de cujus şi după aceea pe copilul lui de cujus. Ordinea operării: Aşadar. Cu alte cuvinte.adică reprezentatul. iar dacă este nedemn. 137 În caz contrar. reprezentarea ar fi un mijloc de a eluda condiţiile legii pentru 136 86 . reprezentarea operează din grad în grad vacant fără a se putea sări gradele intermediare ocupate de succesibilii în viaţă 136. nu este nici vacant şi nici util. nu este vacant.

35. pag. 140 Fr. op. pag. reprezentarea în acest caz este posibilă deoarece dispoziţiile art.Chirică. iar fiul avea la rândul lui trei copii. Eliescu. deci reprezentarea este posibilă.. Comăniţă. în cazul comorienţilor nu se poate dovedi nici predecesul unuia dintre ei. a fost exheredat prin testament de acesta. fiind moştenitor nerezervatar al lui de cujus. se consideră că în această situaţie reprezentarea nu este posibilă deoarece una din condiţiile reprezentării este şi aceea ca locul reprezentatului să fie util.92.. şi nici supravieţuirea unuia dintre ei. Locul celui reprezentat nu este util şi în cazul în care. considerăm că reprezentarea este posibilă în cazul comorienţilor din următoarele motive: moştenire. În consecinţă.. Deak.76. Comorienţii: În literatura de specialitate s-a pus problema dacă reprezentarea este posibilă în cazul în care între comorienţi există raporturi de rudenie care pot duce la reprezentare 138. Într-o primă opinie 139. ″Moştenirea. deoarece o astfel de formulare ar atrage după sine imposibilitatea reprezentării comorienţilor. cit. Al. cit. 668 alin. fără să se poată stabili care dintre ei a murit primul.″. Bacaci. M. 138 Spre exemplu situaţia în care tatăl şi unul dintre fii au murit în acelaşi accident de maşină. ori comorienţii nu se pot moşteni tocmai pentru motivul că se prezumă a fi murit în acelaşi timp. pag. Potrivit celei de a doua opinii 140. pag. op. Astfel. cit.civ. E. nedemnul nu poate fi reprezentat căci el nu are drept la moştenire. op. cit. conform cărora ″nu se reprezintă decât persoanele moarte″ nu trebuie interpretate în sens de ″predeces″. 87 . deci locul său nu este util.87-88. În ceea ce ne priveşte.. pag. de unde rezultă că nici unul dintre ei nu are capacitate succesorală în raport cu succesiunea celuilalt. 139 A se vedea D. Gh. 1 C.de cujus dar nu are capacitate succesorală..80 -81. Safta Romano.. op.

următoarele categorii de persoane: ¾ persoanele fizice în viaţă la data morţii lui de cujus. deci au capacitate succesorală. să nu fie nevrednic faţă de defunct şi să fie susceptibil de 88 . deoarece o persoană care nu poate moşteni în nume propriu nu poate culege moştenirea nici prin reprezentare. ori aceste consecinţe trebuie înlăturate şi în cazul comorienţilor b. ¾ persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii. Aşadar. deoarece dacă ar avea-o ar veni el însuşi la moştenirea lui de cujus. Condiţii cerute persoanei care reprezintă Enumerare: În persoana care reprezintă se cer a fi întrunite următoarele condiţii: să aibă capacitate succesorală şi să aibă vocaţie proprie la moştenirea defunctului. reprezentantul trebuie să aibă capacitate succesorală proprie. vor putea beneficia de reprezentarea succesorală.¾ locul reprezentatului în cazul comorienţilor este util. Vocaţie la moştenire: Reprezentantul trebuie să aibă vocaţie proprie la moştenire. ¾ scopul reprezentării este acela de a înlătura tocmai consecinţele injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului egalităţii rudelor de acelaşi grad. 2. ¾ persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii. comorientul reprezentat dacă ar fi fost în viaţă ar fi venit el însuşi la moştenirea celuilalt comorient. Capacitate succesorală: Cel care reprezintă trebuie să aibă capacitate succesorală . ¾ în nici un text de lege nu se dispune ca reprezentatul să aibă capacitate succesorală. Astfel. ¾ persoanele dispărute.să fie în viaţă în momentul deschiderii succesiunii.

chiar dacă reprezentantul a renunţat la moştenirea celui reprezentat. reprezentantul nu are nici o culpă. Reprezentarea este posibilă în cazul descedenţilor 142. iar art. partajul se face pe tulpină. la infinit (putând veni la moştenire prin reprezentare descendenţi de orice grad ai lui de cujus. Exheredarea se referă numai la descendenţii din fraţi şi surori ai lui de cujus nu şi la descendenţii proprii ai lui de cujus. De remarcat faptul că descendenţii din fraţi şi surori pot veni la moştenire prin reprezentare numai dacă nu au fost exheredaţi 141 de de cujus. întâmplându-se ca toţi fraţii şi surorile defunctului. 142 Art. subdiviziunea se face iarăşi pe tulpină în fiecare ramură. 4. civil ″în toate cazurile în care reprezentarea este admisă. 141 89 .143). succesiunea să se găsească trecută la descendenţii la descendenţii lor. ei putând doar să renunţe la întreaga moştenire. aceştia fiind moştenitori rezervatari.: ″ Reprezentarea este admisă în toate cazurile. şi membrii aceleiaşi ramuri se împart egal între dânşii″.665 alin. fiind morţi mai dinainte. dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri. 2 C.Efectele reprezentării Reglementare: Potrivit art. astfel încât descendenţii nu pot influenţa regulile reprezentării în ceea ce priveşte acceptarea moştenirii cu efecte parţiale sau sub condiţie. în temeiul propriului său grad de rudenie la moştenirea acestuia. faţă de defunct.a fi chemat de lege. în grade egale sau neegale ″. 668 alin. 667 C. Nu prezintă importanţă dacă reprezentantul este nevrednic faţă de cel reprezentat deoarece. 2 C.civ. operând de drept şi imperativ. îngăduie în mod expres reprezentarea. 143 Condiţiile reprezentării trebuie îndeplinite pentru fiecare grad. concură copiii defunctului cu descendenţii unui copil mort mai dinainte.civ.

În nici un caz însă. moştenirea se va împărţi în trei părţi egale: prima parte va reveni în întregime reprezentantului lui Primus. nu pe capete. în fiecare ramură. 90 . partea cuvenită descendenţilor din aceeaşi ramură împărţindu-se în mod egal. iar cea de a treia se va subdivide în trei părţi egale care vor fi moştenite egal de cei trei reprezentanţi ai lui Tertius.Prin urmare. Ex. împărţirea moştenirii în cazul reprezentării se face. subdiviziunea se face iarăşi pe tulpină. înţelegând prin tulpină autorul comun din care coboară reprezentanţii. ci pe tulpini.: De cujus Primus predecedat Secundus predecedat Terţius predecedat A B C D E F În acest exemplu. Dacă o tulpină a produs mai multe ramuri. reprezentanţii nu vor putea pretinde mai multe drepturi decât ar fi avut reprezentatul. cea de a doua se va subdivide în două părţi care vor fi moştenite de reprezentanţii lui Secundus.

dar. răspunzând pentru pasivul succesiunii fie în limita activului succesoral (dacă a acceptat sub beneficiu de inventar).De cujus 1/2 A B predecedat 1/2 1/4 C D predecedat 1/4 1/8 E F 1/8 Reprezentarea succesorală va opera de drept în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. fie chiar şi cu bunurile proprii (dacă a acceptat pur şi simplu moştenirea). 91 . cu toate acestea. De asemenea reprezentantul acceptant va dobândi nu numai drepturi. ci şi obligaţii. reprezentatul nu poate fi obligat să accepte moştenirea.

Editura Academiei RSR. 1989. 145 Ion P. pag. dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii: ¾ copilul să fi fost conceput în timpul căsătoriei. 63 C. la infinit. care îşi vor păstra situaţia de copii din căsătorie 144. în situaţia copilului născut după declararea nulităţii căsătoriei.fam. Noţiune Noţiune: Potrivit art. 53 alin. Anularea sau declararea nulităţii căsătoriei nu va produce nici un efect în privinţa copiilor. De asemenea.) şi deci îl va moşteni pe acesta. Fac parte din aceeaşi clasă şi copiii defunctului sau urmaşii lor din afara căsătoriei cu condiţia ca filiaţia să fi fost stabilită potrivit legii. 2 C. Art. acesta îl va avea ca tată pe fostul soţ al mamei (art.SECŢIUNEA A IV-A Clasele de moştenitori A. civil prin descendenţi înţelegem copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă. Clasa descendenţilor 1. ¾ naşterea copilului să aibă loc înainte ca mama să intre într-o nouă căsătorie 145. ″Tratat de dreptul familiei″.209. familiei 146 asimilează situaţia copilului din afara căsătoriei cu situaţia copilului din căsătorie. 669 C. fără deosebire de sex şi indiferent dacă sunt din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite. 63 C. Aceşti copii chiar dacă ar fi consideraţi din afara căsătoriei ar avea faţă de părinţii lor şi rudele acestora aceeaşi situaţie juridică ca şi situaţia legală a copiilor din căsătorie. 146 Art. familiei: ″Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost 144 92 . Filipescu. Bucureşti.

pag. s. civ. Aceasta deoarece scopul adoţiei este acela de a crea o familie la fel ca familia naturală astfel încât este normal ca dreptul la moştenire să aparţină şi copiilor adoptatului la fel cum acest drept există în favoarea descedenţilor unui copil legitim al lui de cujus. dec. 1 . pe ascendenţii acestuia. fără a fi rudă cu rudele adoptatorului. T. adopţia cu efecte restrânse nu mai există.129. adopţia va fi lovită de nulitate 147. În cazul în care adopţia s-a făcut cu scopul exclusiv de a crea vocaţie succesorală adoptatului la moştenirea adoptatorului. pag. b) în al doilea caz adoptatul cu efecte restrânse moşteneşte numai pe adoptator. dreptul la moştenire trebuind să fie un efect al adopţiei. în CD. 2186/1984. dar îşi păstrează legăturile de rudenie cu familia firească. denumită în art. 1984.S. nu şi pe ascendenţii lui. familiei). fie prin reprezentare.. faţă de părinte şi rudele acestuia. aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie″. în Dreptul nr. Trebuie făcută distincţie dacă adopţia este cu efecte depline sau cu efecte restrânse: a) în primul caz adoptatul este asimilat cu copilul din căsătorie şi deci dobândeşte aceleaşi drepturi ca şi acesta. 75 C. s. 369/1989. 1 adopţie.În aceeaşi clasă de moştenitori sunt cuprinşi şi copiii adoptaţi (art. moştenind pe adoptator. În consecinţă de la data intrării în vigoare a acestui act normativ. nr. având vocaţie succesorală şi faţă de ascendenţii fireşti. fie în nume propriu. 87 din 28 aprilie 1998 consacră o singură formă de adopţie. aceea cu efecte depline. În dreptul nostru. Legea nr. civ... dec. nr..S. 93 . stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are.171. şi nu cauza ei. 147 T.2 /1990.

vol.copiii defunctului.cit.Împărţirea moştenirii între descendenţi Cota parte pe capete: Dacă la moştenire sunt chemaţi mai mulţi descendenţi de gradul I . 94 . adică în funcţie de numărul lor.Vechiul drept românesc: În vechiul drept românesc exista şi opinia potrivit căreia copiii celui adoptat nu au nici un drept la moştenirea adoptantului deoarece adopţia este o ficţiune legală ce crea legături numai între adoptat şi adoptant 148. Exemplu: De cuju A B A va culege ½ din moştenire. pag. Plastara. III. Exemplu de moştenitori din clasa descedenţilor: De cujus A B C D E 2.. iar B tot ½.62. op. 148 G. cota parte ce se cuvine fiecăruia se stabileşte pe capete.

principiul egalităţii aplicându-se numai între ramurile din aceeaşi tulpină (descendenţii mai îndepărtaţi în grad care nu au beneficiul reprezentării sunt excluşi de la moştenire). Spre exemplu.Tot astfel se procedează dacă la moştenire sunt chemaţi în nume propriu descendenţii de grad subsecvent şi care nu beneficiază de reprezentare. E. F şi G. astfel încât vor culege fiecare câte ¼ din moştenire. Exemplu: 95 . ori nu mai sunt în viaţă dar sunt nedemni. Acest lucru se poate întâmpla în situaţia în care descedenţii de gradul întâi sunt în viaţă dar sunt renunţători sau nedemni. Împărţirea pe tulpini: În cazul în care descendenţii de gradul II şi următoarele vin la moştenire prin reprezentare. putem întâlni următoarea situaţie: De cujus +2002 nedemn renunţător A B +2001 D G C nedemn E F Moştenirea se va împărţi în mod egal între D. împărţirea se face pe tulpini şi subtulpini.

A va culege ½ din moştenire. Exemplu: De cujus S A B 96 . nu beneficiază de reprezentarea succesorală. iar în ceea ce-l priveşte pe C. descedentul acestuia.De +2001 cujus A B +2000 C nedemn D E F G Moştenirea se va împărţi pe tulpini. Astfel. iar G. Concursul descendenţilor cu soţul supravieţuitor: Dacă alături de descendenţi la moştenire vine şi soţul supravieţuitor mai întîi se stabileşte cota ce se cuvine acestuia şi apoi restul moştenirii se împarte între ceilalţi moştenitori. iar E şi F vor veni la moştenire prin reprezentarea lui B. acesta va fi exclus de la moştenire întrucât este nedemn. una corespunzătoare lui A şi una corespunzătoare lui B. culegând fiecare câte ¼ din succesiune.

acesta variază în funcţie de numărul lor: ½ din moştenire pentru un descedent. 751 C. Sezinari: Descendenţii sunt şi moştenitori sezinari. unii faţă de alţii. pentru a intra în posesia moştenirii trebuie să solicite notarului public eliberarea certificatului de moştenitor.Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale descedenţilor Raportul donaţiilor: În cazul în care la moştenire vin mai mulţi descendenţi.civ. sub condiţia ca ei să accepte succesiunea (art. direct sau indirect. 653 alin. având dreptul de a intra în posesiunea moştenirii fără a fi necesară îndeplinirea de formalităţi (art. de a aduce la masa succesorală donaţiile pe care le-au primit. 2/3 pentru doi descedenţi. iar exercitarea Moştenitorii nesezinari.) 149. ¾ din moştenire pentru trei sau mai mulţi descedenţi. 841 C. în virtutea legii. 1 C. descendenţilor. În ceea ce priveşte cuantumul rezervei descedenţilor.). Aşdar. Rezervatari: Descendenţii sunt moştenitori rezervatari. care este de ¼ iar restul de ¾ se va împărţi între A şi B. astfel că vor culege fiecare câte 3/8 din moştenire. iar bunurile să fie posedate de persoane care nu au această calitate şi poate nici nu sunt succesori.Mai întâi se va stabili cota cuvenită soţului supravieţuitor. 3. excepţie făcând donaţiile ce s-au dat cu scutire de raport (art. ei au obligaţia. descedenţii se bucură de posesia de drept a titlului de moştenitor. iar ceea ce excede cotităţii disponibile (rezerva succesorală) se cuvine.). 149 97 .civ.civ. de la de cujus. de cujus neputând face liberalităţi (legate şi donaţii) peste o anumită parte din moştenire care poartă denumirea de cotitate disponibilă. deşi este posibil ca ei să nu stăpânească în fapt succesiunea.

Componenţă Prezentare: În situaţia în care defunctul nu a lăsat descendenţi sau aceştia sunt nevrednici ori renunţă la moştenire. A B C De cujus D E F 98 . succesiunea se cuvine clasei mixte a ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi. fie prin reprezentarea succesorală.Clasa ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi (clasa mixtă) 1.acţiunilor succesorale este posibilă atât în lipsa stăpânirii de fapt a bunurilor succesorale. care îi înlătură de la moştenire pe ceilalţi ascendenţi şi colaterali deveniţi ordinari. B. care cuprinde părinţii defunctului şi fraţii şi surorile acestuia precum şi descendenţii lor (până la gradul IV inclusiv). Reprezentare: Aşa cum am mai arătat. sezinarul putând acţiona şi în numele moştenirii şi nu neapărat pentru sine. cât şi în lipsa intenţiei de a stăpâni pentru sine. descendenţii pot veni la moştenirea lui de cujus fie în nume propriu.

În vechiul drept cutumiar francez. 2. 673. părinţii aveau acelaşi tratament ca şi ceilalţi ascedenţi. a părinţilor fireşti în cazul adopţiei defunctului şi a adoptatului. Codul Calimach va stabili ca moştenirea să fie culeasă de asecedenţi împreună cu fraţii şi surorile. pag. din căsătorie. eventuale discuţii fiind numai în privinţa tatălui din afara căsătoriei. din afara căsătoriei. Craiova. 671. În vechiul drept românesc. Editura Universitaria. ″Istoria dreptului românesc″. ascendenţii (inclusiv părinţii) erau chemaţi la moştenirea copiilor lor dacă aceştia nu aveau descedenţi. civil sau alte acte normative şi cu toate că această vocaţie trebuie să se sprijine 150 Elena Tereza Chilom. fraţii şi surorile veneau la moştenirea defunctului în concurs cu părinţii. şi din adopţie. iar fraţii şi surorile erau cuprinşi în categoria colateralilor.Ascendenţii privilegiaţi a. În privinţa vocaţiei succesorale a părinţilor din căsătorie şi a mamei din afara căsătoriei. Mai târziu. Enumerare Ascendenţii privilegiaţi: Ascendenţi privilegiaţi sunt tatăl şi mama lui de cujus.Istoric: În dreptul roman. iar în lipsa lor veneau la moştenire colateralii privilegiaţi 150. Tatăl din afara căsătoriei Tatăl din afara căsătoriei: Vocaţia succesorală a tatălui din afara căsătoriei nu este expres consacrată de C. 2002. dispoziţiile art.127. iar Justinian a hotărât că în situaţia în care un frate ar fi predecedat şi au rămas copii de pe urma lui. 678 C. aceştia vor culege partea din moştenire ce sar fi cuvenit tatălui lor. b. civil consacră dreptul acestora la moştenire. 99 . 670.

Adoptatorul va avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de adoptat. putând constitui un titlu legitim pentru moştenire 151. ea trebuie privită ca fiind corespunzătoare adevărului. în prezent. 151 100 . totuşi. c. O rezervă există în această materie şi în cazul recunoaşterii de către părinte a copilului în scopul de a-l moşteni. 106 C. fam. care menţine raporturile de rudenie cu adoptatul şi deci şi vocaţia succesorală la moştenirea acestuia. când părinţii fireşti ai adoptatului pierd vocaţia succesorală la moştenirea lăsată de cel adoptat. ar fi contrar bunelor moravuri ca tatăl care nu voia să-şi recunoască copilul. dar acest act poate fi oricând contestat şi deci în măsura în care recunoaşterea nu a fost contestată. să beneficieze totuşi de moştenirea rămasă după decesul copilului. Vocaţia succesorală a părinţilor fireşti în cazul adopţiei Situaţii: Vocaţia succesorală a părinţilor fireşti în cazul adopţiei presupune analizarea a două situaţii: a) cazul adopţiei cu efecte depline. deoarece în privinţa raporturilor de rudenie dintre adoptant şi În cazul în care stabilirea paternităţii s-a făcut prin justiţie. indiferent dacă adoptatorul este sau nu soţul unuia dintre părinţii fireşti. întrucît se păstrează şi legătura de rudenie a înfiatului cu părinţii fireşti. şi mai ales de dipoziţiile art. excepţie face ipoteza în care unul dintre soţi adoptă cu efecte depline copilul firesc al celuilalt soţ. nu mai este pusă la îndoială. indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei. vocaţia succesorală a ambilor soţi se menţine.pe o dispoziţie legală. b) cazul adopţiei cu efecte restrânse. fiind reclamată de raporturile de rudenie dintre copil şi tată. potrivit căruia ″părintele nu are nici-un drept asupra bunurilor copilului în afară de dreptul de moştenire şi la întreţinere″.

acesta va prelua întreaga moştenire. D.847 şi urm. şi nu există moştenitori din clasa I şi nici colaterali privilegiaţi. pag. iar M tot ½.52-53. seria ştiinţe sociale. I. Aşa cum am arătat anterior. în J. 153 În cazul în care la deschiderea succesiunii trăieşte doar un ascendent privilegiat. vol. Pentru opinia potrivit căreia adoptatorul nu are vocaţie succesorală la moştenirea adoptatului în cazul adopţiei cu efecte restrânse a se vedea A. d. moştenirea se împarte în mod egal (art. Ionaşcu. 670 C. Exemplu: T M De cujus T va culege ½ din moştenire. Rizeanu. pag. 1-2/1956. Observaţii pe marginea noii reglementări date instituţiei înfierii prin Codul familiei.N. nr. în legislaţia în vigoare nu mai este reglementată adopţia cu efecte restrânse. Concursul părinţilor cu colateralii privilegiaţi şi între ei şi colateralii privilegiaţi Situaţii: În legătură cu concursul părinţilor cu colateralii privilegiaţi şi între aceştia şi colateralii privilegiaţi se pot concepe următoarele situaţii: a) dacă la moştenire sunt chemaţi numai ascendenţii privilegiaţi ai defunctului. dar şi 3 sau 4 în cazul înfierii cu efecte restrânse 153. nr. care poate fi 1 sau 2.adoptat nu există deosebire între adopţia cu efecte depline şi adopţia cu efecte restrânse 152. Clasele de moştenitori în dreptul RPR. 152 101 . civil) în funcţie de numărul lor. în Buletinul Universităţii Babeş-Bolyai. 5/1956.

A. iar colateralii privilegiaţi. M tot ¼.A.46. ¾ dacă însă ambii părinţi vin la moştenire. ei vor culege ½ din moştenire (câte ¼ fiecare).vor lua toţi ½ din moştenire. 673 C. C. Pentru opinia potrivit căreia se propune. pag. 671. D. respectiv câte 1/8 fiecare. Editura Chemarea. Macovei. de lege ferenda. ″Drept civil. B.respectiv tot câte ¼ pentru fiecare. Iaşi. o cotă de ½ chiar dacă un singur ascendent privilegiat ar veni în concurs cu colateralii privilegiaţi a se vedea D. C. ¾ revenind colateralilor privilegiaţi indiferent de numărul lor 154. Exemplu: M va culege ¼ din moştenire. 154 102 . civil).b) dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi. cealaltă jumătate revenind colateralilor privilegiaţi (art. 1993. Exemplu: T M D De cujus A B C T va culege ¼ din moştenire. Succesiuni″. B. partea ascendenţilor se stabileşte astfel: ¾ dacă există un singur părinte el va primi ¼ din moştenire. restul de ¾ revenindu-le +2001 T M +2002 De cujus A B C colateralilor privilegiaţi.

Exemplu: T M S De cujus S va culege ½ din moştenire. Astfel. mai întîi se stabileşte cota ce-i revine acestuia şi apoi restul se împarte între ceilalţi moştenitori. indiferent de numărul lor. restul de 2/3 urmând a se împărţi între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi după regulile pe care le-am arătat. 155 103 .În cazul adopţiei cu efecte restrânse. cota soţului este de 1/3 din moştenire. iar M tot ¼. în sensul că partea de ½ se va împărţi în mod egal între ei. ¾ dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi cu colateralii privilegiaţi. cât şi ale colateralilor privilegiaţi. după regulile de mai sus 155. Cota ce îi revine soţului supravieţuitor va afecta cotele atât ale ascendenţilor privilegiaţi. restul de ½ împărţindu-se între colateralii privilegiaţi sau ascendenţii privilegiaţi. se pot întâlni următoarele situaţii: ¾ dacă soţul supravieţuitor vine în concurs numai cu ascedenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi.¼. la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului. dacă alături de adoptator vin la moştenire şi părinţii fireşti. c) dacă alături de clasa a doua de moştenitori. concursul dintre ei va afecta cotele lor şi nu cota colateralilor privilegiaţi. cota soţului va fi de ½ din moştenire. T.

843 C. Sezinari: Ascendenţii privilegiaţi sunt şi moştenitori sezinari. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale cuvenite ascedenţilor privilegiaţi Rezervatari: Ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari.Exemplu: T M S De cujus A B C S va lua 1/3 din moştenire. 134/1947 prevede că rezerva părinţilor este de ½ din moştenire dacă vin la moştenire tatăl şi mama şi de ¼ din moştenire. dacă vine la moştenire un singur părinte 156.A. civil modificat prin Legea nr. 4/1989. a se vedea I. 156 104 .28. ″Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi în concurs cu soţul supravieţuitor″. B. Vurdea. pag. iar restul va aparţine colateralilor privilegiaţi. ascendenţii privilegiaţi-T. e. iar art. Pentru opinia potrivit căreia renunţarea sau nevrednicia unuia dintre părinţi are drept efect ca singurul părinte rămas să aibă dreptul la întreaga rezervă de ½ din moştenire. Ccare vor lua câte 1/9 fiecare. ori aceştia nu pot sau nu doresc să vină la moştenire.C. respectiv câte 1/6 pentru fiecare. bucurându-se de posesia de drept a bunurilor succesorale. Legea acordă dreptul la rezervă ascendenţilor privilegiaţi numai în situaţia în care de cujus nu are descedenţi ca moştenitori rezervatari. Mvor culege jumătate din cea rămas. în RRD nr. exceptând cazul în care vin în concurs cu colateralii privilegiaţi.

atunci când adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de fratele sau sora defunctului. Pentru ca fraţii să facă parte din clasa a II-a de moştenitori. unele cu efecte depline. fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale notarială sau judecătorească. Aceleaşi principii se aplică şi în cazul descendenţilor din fraţi şi surori.Aşadar. Enumerare Colateralii privilegiaţi: Colateralii privilegiaţi sunt: fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora pînă la gradul IV. 3.Colateralii privilegiaţi a. Aceştia vin la moştenire fie în temeiul dreptului propriu. Prin urmare au vocaţie succesorală la moştenirea defunctului rudele sale fireşti (fraţii şi surorile). Ce se va întâmpla însă dacă adoptatorul a făcut mai multe adopţii. ascedenţii privilegiaţi au posibilitatea de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct sau intrate în moştenire ulterior. nu contează dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei ori din adopţia cu efecte depline. neavând beneficiul reprezentării şi nu au obligaţia raportării donaţiilor. În cazul adopţiei cu efecte restrânse adoptatul şi descendenţii săi nu devin rude cu descendenţii adoptatorului din filiaţia firească. fie prin reprezentare. inclusiv nepoţii şi strănepoţii de frate şi soră. Reprezentare şi raportul donaţiilor: Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire numai în nume propriu. iar altele cu efecte restrânse? Soluţia este că adoptatul cu efecte restrânse nefiind rudă cu descendenţii din filiaţia firească (sau cu adoptaţii cu efecte depline 105 .

ci moşteneau împreună cu aceştia. Astfel. 106 . Gh. vocaţia acestora la moştenire era fără limită de grad. ceea ce încalcă fundamentul dreptului la succesiune. ¾ în al doilea rând. ¾ ce-a de-a treia opinie dispunea că această categorie de moştenitori moştenea până la gradul al şaptelea 158. fraţii şi surorile nu îi îndepărtau de la moştenire pe bunici. Comăniţă. moştenirea ajungând astfel în mâini străine.43.. potrivit Codului Calimach. În vechiul drept românesc. op. nefiind între ei legături de rudenie 157. sistem care a fost preluat şi în vechiul drept românesc de Codul Calimach. vol. op. Istoric: De-a lungul timpului s-a pus problema gradului până la care vor moşteni colateralii. rude pe care acesta este posibil să nu le fi cunoscut.ai adoptatorului). dând naştere totodată şi la numeroase litigii. în dreptul roman. 157 158 Al. ¾ potrivit celei de-a doua opinii. Plastara. ceea ce ducea la o fărâmiţare excesivă a patrimoniului succesoral. G. cit. se dădea posibilitatea ca rude foarte îndepărtate să vină la moştenirea lui de cujus. Ori şi acest sistem a fost criticat din două considerente: ¾ în primul rând. aceştia nu vor avea vocaţie succesorală reciprocă. tot în dreptul roman. III. colateralii până la acest grad erau foarte numeroşi.cit.69. pe când Codul Caragea limita această vocaţie până la gradul al optulea. De asemenea. pag. Bacaci. În ceea ce priveşte gradul până la care vor moşteni colateralii. colateralii puteau moşteni până a gradul al doisprezecelea. în sistemul novelelor exista trei opinii: ¾ prima. pag. colateralii veneau la moştenire până la gradul al şaselea. potrivit căreia colateralii succedau la infinit..

dacă vin singuri la moştenire colateralii privilegiaţi dobândesc întreaga moştenire. ţinându-se seama mai întâi de cota care i se cuvine soţului supravieţuitor al defunctului. În ceea ce-l priveşte pe F acesta va fi exclus de la moştenire potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie întrucât nu beneficiază de 107 . iar B şi C vor lua fiecare câte 1/3 din moştenire. tulpina lui B şi tulpina lui C. Exemplu: +1998 T De cujus D M +2000 +2002 A +1999 B C E F Moştenirea se va împărţi pe 3 tulpini: tulpina lui A. dobândesc ¾ sau ½. Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi Situaţii: Am văzut că. Astfel. În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire singuri vor dobândi întreaga moştenire în mod egal. dacă vin la moştenire în nume propriu. culegând fiecare câte 1/6 din moştenire. după cum vin în concurs cu unul sau mai mulţi ascendenţi privilegiaţi ai defunctului. dacă însă vin la moştenire prin reprezentare împărţirea moştenirii se va face pe tulpini şi subtulpini.b. D şi E vor veni la moştenire prin reprezentarea lui A. iar dacă vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi. Tot astfel se va împărţi moştenirea şi între descendenţii fraţilor şi surorilor. adică pe capete.

împărţeala moştenirii se face potrivit regulii generale. beneficiind de privilegiul dublei legături. 3. civil). 108 .fraţii care au numai acelaşi tată cu de cujus.fraţii ce au acelaşi tată şi aceeaşi mamă cu de cujus. indiferent dacă sunt din căsătorie.civ.fraţii care au numai aceeaşi mamă cu de cujus. În numeroase cazuri însă. fraţi cu defunctul după ambele linii vor avea o cotă parte din ambele jumătăţi (art. pe capete. la moştenire vin fraţi şi surori din categorii diferite şi atunci partea din moştenire care se cuvine colateralilor privilegiaţi se împarte în două părţi egale. Dacă la moştenire vin fraţi sau surori care fac parte din aceeaşi categorie. pe tulpini. fraţii buni. din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline realizată numai de mamă.reprezentarea succesorală şi este rudă de gradul III cu defunctul. 674 C. adică în mod egal. din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline. Fraţii buni. fraţii uterini. din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline făcută numai de tată. 2. Împărţirea pe linii: Împărţirea pe linii este o soluţie deosebită de a împărţi moştenirea atunci când la succesiune sunt chemaţi fraţi şi surori ai defunctului (sau descendenţii lor) care nu sunt din aceeaşi părinţi. avem următoarele trei categorii de colaterali privilegiaţi: 1. corespunzătoare celor două linii: linia paternă şi linia maternă. Apoi jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linia paternă iar jumătatea maternă între fraţii defuncutului pe linia maternă. din căsătorii diferite. fraţii consangvini (cosângeni). 674 C. iar ceilalţi colaterali privilegiaţi sunt rude de gradul II cu de cujus. Felurile colateralilor privilegiaţi: Potrivit art. din căsătorii diferite. sau în cazul reprezentării.

civ. 674 C. iar M tot ¼. Aşadar. vom stabili mai întâi cota ce se cuvine ascedenţilor privilegiaţi. B şi C. ea se aplică şi atunci când la moştenire vin numai colateralii privilegiaţi şi aceştia sunt de categorii diferite (fără a avea importanţă dacă din cauza unor căsătorii diferite sau din cauza filiaţiei din afara căsătoriei ori din cauza înfierii cu efecte depline făcută de unul din soţi înaintea deschiderii succesiunii).: Deşi art. D şi E care vor culege fiecare câte 1/16 din moştenire. Art 674 C. atât pe line maternă cât şi pe linie paternă. T va culege ¼. respectiv între A. 109 . C. Partea cuvenită colateralilor privilegiaţi (respectiv ½ din moştenire) se împarte în felul următor: Mai întâi o împărţim în două părţi egale corespunzătoare linie materne şi liniei paterne (1/4 pentru linia maternă şi ¼ pentru linia paternă). Jumătatea paternă se va împărţi în mod egal între fraţii de pe linia paternă. civil se referă numai la situaţia colateralilor privilegiaţi. B şi C care sunt fraţi după mamă şi după tată cu de cujus vor culege fiecare câte 1/12 + 1/16 din moştenire. în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi numai dacă fraţii şi surorile sunt din căsătorii diferite. respectiv între B. care vor lua fiecare câte 1/12 din moştenire. fiind vorba de ambii ascedenţi cota este de ½. Jumătatea maternă se va împărţi în mod egal între fraţii de pe linia maternă.Exemplu: T M A B C De cujus D E Astfel.

Raportul donaţiilor: Colateralii privilegiaţi nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor. 110 . univ De cujus +2002 A B +2001 C D E Legatarul universal îi va înlătura de la moştenire pe colateralii privilegiaţi A. acesta îi va exclude de la moştenire pe colaterali. le-a făcut diferite donaţii. împărţeala pe linii se aplică şi descendenţilor fraţilor şi surorilor lui de cujus.De asemenea. D. C. Moştenitori nesezinari: Colateralii privilegiaţi trebuie să ceară trimiterea lor în posesie prin eliberarea certificatului de moştenitor. indiferent de modul în care vin la moştenire în nume propriu. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi Moştenitori nerezervatari: Colateralii privilegiaţi nu sunt moştenitori rezervatari. dacă în timpul vieţii. astfel încât în situaţia în care de cujus a lăsat un legatar universal. culegând întreg patrimoniul succesoral. E. indiferent de cuantumul acestora. c. de cujus. Exemplu: +2000 T M +2000 Leg. prin reprezentare sau în concurs cu soţul supravieţuitor. Astfel. procedura având ca scop verificarea titlului în temeiul căruia moştenitorii pretind posesia moştenirii.

descedenţii până la gradul IV ai colateralilor privilegiaţi vor beneficia de reprezentarea succesorală culegând moştenirea în numele ascendentului lor predecedat. precum şi nepoţii acestora fie vin la moştenire în nume propriu. nu vor fi obligaţi la raportul donaţiilor. Reprezentarea succesorală: Aşa cum am mai arătat. adică bunicilor. sunt nevrednici sau nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. moştenirea se cuvine ascendenţilor. din afara căsătoriei. Clasa ascendenţilor ordinari 1. fie pot beneficia de reprezentarea succesorală. străbunicilor etc. sau din adopţie.. după deschiderea succesiunii. alţii decât părinţii. 159 111 . 1 C. 700 alin.civ. copiii fraţilor şi surorilor. Aşadar. C. Împărţirea moştenirii între ascedenţii ordinari Enumerare: Dacă defunctul nu are moştenitori din primele două clase sau dacă ei au renunţat.colateralii privilegiaţi. fără limită în grad 159. C B A De cujus Este indiferent dacă rudenia dintre de cujus şi ascendenţii săi ordinari izvorăşte din căsătorie.

pag. din care întotdeauna se protimiseşte cel mai apropiat după spiţă. 3 din Codul Caragea: ″Când multe din cele de sus rude trăiesc.Istoric: Art. 929 din Codul Calimach dispunea: ″Cu asemenea rânduială intră la moştenire cei mai depărtaţi suitori. 18 lit. În acest sens era şi art. 112 . atunci cei mai apropiaţi la spiţă se protimisesc la moştenirea din cei mai îndepărtaţi. Ordine: Ascendenţii ordinari sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie (bunicii . 746 din codul francez şi art. jumătate fiind luată de ascendenţii după tată şi cealaltă jumătate de ascendenţii după mamă. partea II. tom III. ori despre tată. cap. op. iar dacă la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului.gr. 160 D. II înlăturând pe străbunici . ei neavând vocaţie succesorală la proprietatea mirie160. sau despre mamă de ar fi″.. ascendenţii în linie dreaptă moşteneau numai proprietăţile mulk. partea IV. III). mai întâi se stabileşte cota ce se cuvine acestuia şi apoi restul se împarte între ascendenţii ordinari. Potrivit art. se protimisesc din moşi şi moşul din strămoşi. Principiul egalităţii: Între ascendenţii ordinari se aplică principiul egalităţii fiind de grad egal.161. Alexandresco. o parte din linia paternă şi o parte din linia maternă moştenirea se împarte în două. de trăiesc. sau amândoi împreună. Cum am zice tatăl numai. b. 739 din codul italian în situaţia în care la moştenire vin mai mulţi ascedenţi.cit.″ În vechiul drept otoman. etc. după moartea vreunui din cei de sus ce n-are moştenitor. sau mama numai.gr.

Caracterele juridice ale drepturilor succesorale aparţinând ascendenţilor ordinari Nerezervatari: Ascendenţii ordinari sunt moştenitori nerezervatari. vor fi înlăturaţi de la moştenire. Astfel. Exemplu: 113 . în situaţia în care vin la moştenirea lui de cujus în concurs cu un legatar universal. iar restul de ¼ este cules de ascedentul ordinar B.Exemplu: B T +2001 S De +2002 cujus În această situaţie se va stabili mai întâi cota soţului supravieţuitor care este de ¾ din moştenire. 2.

161 De cujus De asemenea. care nu au calitatea de moştenitori rezervatari. Reprezentarea succesorală: Ascendenţii ordinari nu se bucură de privilegiul reprezentării succesorale venind la moştenire numai în nume propriu. 675 C. Prezentare Enumerare şi limite: Dacă defunctul nu are moştenitori din primele trei clase sau dacă aceştia sunt renunţători sau nevrednici. nu vor fi obligaţi la raport. Raportul donaţiilor: Ascendenţii ordinari. fără îndeplinirea unor formalităţi prealabile. mobile şi imobile. mătuşi. Clasa colateralilor ordinari 1. D. moştenirea va fi culeasă de colateralii ordinari.A B +2000 T Leg. veri primari şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului) 161. 114 . civil). Sezinari: Ascendenţii ordinari sunt moştenitori sezinari. colateralii ordinari pot fi din căsătorie. în situaţia în care au primit o donaţie de la defunct. având dreptul să intre în stăpânirea de fapt a tuturor bunurilor succesorale. înlăturându-i pe cei doi bunici. univ M +2000 Legatarul universal urmează să culeagă întreaga moştenire. din afara căsătoriei. A şi B. adică de colateralii care nu sunt fraţi sau surori cu defunctul sau descendenţi ai acestora (art. Aceştia sunt chemaţi la moştenire până la gradul IV inclusiv (unchi.

nu sunt sezinari şi nu au obligaţia raportului donaţiilor.Observaţii comune ascendenţilor şi colateralilor ordinari Ascendenţii şi colateralii ordinari pot fi atât din căsătorie cât şi din afara căsătoriei. 2. În cadrul acestei clase de moştenitori nu va opera împărţirea pe linii a moştenirii aşa cum se întâmplă în cazul colateralilor privilegiaţi. Caractere juridice: Colateralii pot veni la moştenire numai în nume propriu şi nu beneficiază de reprezentare. În cazul în care sunt de acelaşi grad. deoarece existând numai condiţia sau din adopţie. Dacă la moştenire este chemat şi soţul supravieţuitor al defunctului. 115 . între colateralii ordinari se aplică principiul egalităţii. mai întâi se stabileşte cota care se cuvine acestuia şi apoi se împarte moştenirea între colateralii ordinari.E A F B De cujus C D Ordinea: Colateralii ordinari sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul: unchii şi mătuşile (gradul III) înlătură de la moştenire verii primari (gradul IV) şi fratele sau sora bunicilor (gradul IV).

116 . ascendenţii şi colateralii adoptatorului nu culeg moştenirea adoptatului mort fără posteritate. În cazul adopţiei sunt două situaţii: a) dacă aceasta este cu efecte restrânse ascendenţii şi colateralii ordinari fireşti vin la moştenirea colateralului sau descendentului lor firesc. cu care adoptatul de cujus a devenit rudă. în schimb. b) dacă adopţia este cu efecte depline. ascendenţii şi colateralii ordinari pierd vocaţia la succesiunea adoptatului. legea civilă nu face deosebire între vocaţia lor succesorală. moştenirea urmând a fi culeasă de ascendenţii şi colateralii ordinari ai adoptatorului. întrucât nu sunt rude cu acesta.legăturilor de rudenie.

7 a menţinut în vigoare dispoziţiile speciale mai favorabile prevăzute de Legea nr. femeia căsătorită cum manu era socotită ca fiind loco filiae faţă de bărbat. prin Novela 53 s-a stabilit ca soţia legitimă care n-a fost înzestrată şi nu a primit nici o donaţie propter nuptias să culeagă ¼ din averea soţului defunct. în temeiul bonorum possesio vir et uxor.SECŢIUNEA A V-A Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor A. 319/1944 în art. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor a abrogat implicit dispoziţiile Codului civil referitoare la succesiunea soţului supravieţuitor 162. În ceea ce priveşte femeia căsătorită fără manus. 162 117 . acordându-i soţului supravieţuitor ¼ din moştenire în cazul în care părinţii defunctului mai trăiau. Mai târziu. Istoric: În dreptul roman. în dreptul roman clasic. indiferent de numărul copiilor cu care ar veni în concurs.Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor în cadrul diferitelor sisteme de drept Reglementări în materie: Legea nr. De asemenea. Legea nr. Justinian este cel care a reglementat această situaţie. soţul supravieţuitor. culegea moştenirea soţului defunct dar numai în urma cognaţilor care erau chemaţi la moştenire până la gradul al şaselea. fiind în prezent sediul materiei care reglementează această instituţie. 609/1941. femeia nu avea nici un drept la succesiunea bărbatului. având un drept de moştenire la succesiunea acestuia.

lăsând un copil nevârstnic şi dacă acest copil murea înainte de a fi atins vârsta de 14 ani în cazul în care era băiat şi 12 ani dacă era fată. ¾ dacă din căsătorie nu se născuseră copii. Nu se făcea distincţie între bărbat şi femeie şi de asemenea. Mai târziu. soţia îşi lua înapoi numai zestre şi darurile propter nuptias. iar cealaltă jumătate revenea fiscului. atunci moştenirea ce a rămas de la părintele decedat se împărţea în mod egal între soţul supravieţuitor şi între ascendenţii soţului decedat 163. Dacă. soţia primea în concurs cu aceştia un drept de uzufruct asupra bunurilor succesorale pentru hrana vieţii. Codul Ipsilanti din 1780 atribuia soţului rămas în viaţă un drept de moştenire în concurs cu rudele soţului defunct. Tot în Codul Calimach se stipula că văduva care avea copii şi care nu se recăsătorise. Aceleaşi dispoziţii se aplicau şi soţului supravieţuitor care avea copii şi care 118 . moştenirea lui era culeasă de părintele rămas în viaţă. Potrivit unor vechi cutume franceze. culegea din moştenirea soţului defunct o parte egală cu aceea a fiecărui copil.În dreptul bizantin. soţia supravieţuitoare beneficia de instituţia cunoscută sub denumirea de douaire care consta în dreptul de uzufruct al soţiei asupra unei jumătăţi din bunurile imobile ale soţului defunct. 163 164 Se scădeau însă cheltuielile de înmormântare şi cele trebuitoare pentru căutarea sufletului. însă. însă numai din uzufruct 164. soţia supravieţuitoare moştenea jumătate din averea soţului. să fie sărac. În situaţia în care copilul murea vârstnic. bărbatul murea şi lăsa trei copii vitregi. În ceea ce priveşte vechiul drept românesc. În ceea ce priveşte soţia supravieţuitoare se întâlneau două situaţii: ¾ dacă a avut copii. în lipsa rudelor soţului. Codul Calimach dispunea că în situaţia în care unul din soţi înceta din viaţă. nu se punea condiţia ca soţul supravieţuitor.

Rosetti Bălănescu.. În mod excepţional. iar ulterior.soţia supravieţuitoare dacă era lipsită de mijloace materiale. dacă o femeie era bogată şi nu adusese zestre soţului ei. În Codul Caragea. iar în concurs cu alte rude lua 1/6 din moştenire dar numai în situaţia în care căsătoria a durat cel puţin 10 ani. după ultimul colateral de gradul IV. Băicoianu. I. soţia supravieţuitoare moştenea în concurs cu copiii uzufructul unei părţi virile. La rândul său. moştenirea urma să fie culeasă de soţul supravieţuitor. nu se recăsătorise. De altfel. Al. Codul lui Andronache Donici acorda văduvei sărace şi neînzestrate. Prin vechile dispoziţii ale Codului civil. Hamangiu. asupra impozitului progresiv pe succesiuni din anul 1921. numai după ultimul colateral de gradul al XII-lea. Cu toate acestea. cit. nici bărbatul nu avea nici un drept la succesiunea soţiei dacă era bogat şi nu îi făcuse acesteia un dar de nuntă. întreaga moştenire urma să fie culeasă de soţie. Codul Calimach dispunea în mod imperativ că în lipsă de descedenţi. un sfert din moştenire în plină proprietate.249). prin efectul legii. ci numai un succesor la bunuri (C. Soţul supravieţuitor era considerat un succesor neregulat. III. de ascedenţi şi de alte rude cu de cujus. vol. iar dacă nu erau descendenţi avea dreptul la o pătrime în plină proprietate 165. pag. nu avea nici un drept la succesiunea acestuia. 165 119 . iar când erau mai puţin de patru copii. op. În cazul în care soţul defunct nu avea rude. soţul supravieţuitor dobândea moştenirea lăsată de defunctul soţ. văduva săracă avea dreptul la o cotă parte din uzufruct dacă venea în concurs cu descendenţii defunctului. avea dreptul să ia în uzufruct a patra parte din averea acestuia. deoarece nu era un continuator al defunctului. De asemenea. îi acorda o parte de copil. în cazul în care erau patru copii.

B. Condiţiile dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor Condiţii: Pentru a putea moşteni, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească, la fel ca şi ceilalţi moştenitori, în mod cumulativ, următoarele condiţii: d) să aibă capacitate succesorală (art. 654 C. civil); e) să nu fie nedemn de a moşteni (655 şi următoarele); f) la acestea se adaugă o a treia condiţie, şi anume aceea de a avea vocaţie succesorală. Condiţie specială: Pentru a putea moşteni, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească, pe lângă condiţiile generale ale dreptului la moştenirea legală, o condiţie, specială: să aibă calitatea de soţ în momentul deschiderii succesiunii. Nu are consecinţe juridice durata căsătoriei, care era situaţia materială a soţilor, sexul soţului supravieţuitor sau faptul că soţii erau despărţiţi în fapt la data decesului unuia dintre ei 166. În schimb, convieţuirea a două persoane (concubinajul), oricât de durabilă ar fi, nu conferă vocaţie succesorală legală concubinului supravieţuitor. Pentru a-i putea stabili unei persoane calitatea de soţ supravieţuitor trebuie stabilit momentul încheierii căsătoriei şi momentul desfacerii sau încetării acesteia. Încheierea căsătoriei: Potrivit art. 16 alin. 1 C.fam., momentul încheierii căsătoriei este acela în care ofiţerul de stare civilă constată că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea unei căsătorii valabile şi îi declară pe viitorii soţi căsătoriţi. Înregistrarea căsătoriei care urmează după acest
166

I.Dogaru s.a., op. cit., pag.138; Al. Bacaci, Gh. Comăniţă, op.cit., pag.46.

120

moment nu are valoare constitutivă ci reprezintă un element de probă. Aşadar, dovada încheierii căsătoriei poate fi făcută numai prin certificatul de căsătorie atunci când se pretind efecte de stare civilă. Excepţie face situaţia în care dovada căsătoriei este necesară în alte scopuri, aceasta fiind considerată un simplu fapt juridic şi astfel este admisibil orice mijloc de probă. Divorţul: În caz de divorţ căsătoria este desfăcută, potrivit art. 39 alin. 1 C. fam. din ziua în care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Căsătoria se menţine în cazul în care moartea soţului s-a produs în timpul procesului, eventual după pronunţare, dar până să rămînă irevocabilă. În această situaţie, căsătoria încetează prin moarte şi deci soţul supravieţuitor culege o parte din moştenire. Soluţia se impune, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile art. 39 alin. 1 C. fam. sunt imperative, iar pe de altă parte este posibil ca până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, soţii să se împace 167. Nulitatea sau anularea căsătoriei: Potrivit art. 21 C.fam., ″căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie sau prin violenţă″. În ceea ce priveşte nulităţile absolute, acestea sunt expres prevăzute de C. fam.: 1. Încheierea căsătoriei fără respectarea dispoziţiilor legale cu privire la vârsta matrimonială (art. 19 şi art. 4 C.fam.). Cu toate că este vorba despre o nulitate absolută, potrivit art. 20 C.fam. poate fi acoperită în următoarele situaţii:
De asemenea, poate fi admisă calea de atac exercitată de soţul care nu doreşte desfacerea căsătoriei.
167

121

¾ dacă soţul care nu avea vârsta legală pentru căsătorie a împlinit-o între timp până la constatarea nulităţii; ¾ dacă soţia a dat naştere unui copil; ¾ dacă soţia impuberă a rămas însărcinată. 2. Căsătoria a fost încheiată de o persoană care era deja căsătorită (art. 19 şi art. 5 C.fam.) - căsătoria are la bază principiul monogamiei, iar cea de-a doua căsătorie este sancţionată cu nulitatea absolută. 3. Căsătoria a fost încheiată între rude de grad prohibit de lege (art. 19 şi art. 6 C.fam.) - este interzisă căsătoria între rudele în linie dreaptă precum şi între rudele în linie colaterală până la gradul IV inclusiv. 4. Căsătoria a fost încheiată între persoane legate prin adopţie (art. 19 C.fam. şi art. 1 din O.U.G. nr. 25/1997) - adoptatul devine rudă cu rudele adoptatorului ca şi un copil firesc al acestuia, încetând drepturile şi obligaţiile izvorâte din filiaţie între adoptat şi părinţii săi fireşti şi rudele acestuia; 5. Căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal (art. 19 şi art. 9 C.fam.) - astfel de căsătorii sunt interzise pentru motive de ordin biologic şi pentru că aceste persoane nu-şi pot exprima consimţământul în mod conştient; 6. Lipsa solemnităţii (art. 19 C.fam.) - se are în vedere atât lipsa unui element al solemnităţii cât şi lipsa solemnităţii în totalitate; 7. Lipsa de publicitate (art. 19 C.fam.) - această condiţie a fost impusă de legiuitor ca o garanţie în plus pentru respectarea condiţiilor impuse de lege pentru încheierea valabilă a căsătoriei; 8. Necompetenţa ofiţerului de stare civilă - priveşte următoarele cazuri: ¾ necompetenţă cu privire la calitatea de ofiţer de stare civilă;

122

¾ necompetenţă cu privire la teritoriul în care îşi exercită activitatea; ¾ necompetenţă cu privire la persoanele a căror căsătorie o poate încheia; 9. Căsătoria fictivă - apare atunci când prin încheierea căsătoriei sunt urmărite alte scopuri decât întemeierea unei familii; 10. Frauda la lege - va duce la fictivitatea căsătoriei. Exemplu: autorul infracţiunii de viol se căsătoreşte cu victima pentru a scăpa de consecinţele legii penale; 11. Lipsa diferenţierii sexuale - una dintre condiţiile de fond la încheierea căsătoriei este diferenţierea sexuală a soţilor, iar încălcarea acestei condiţii duce la nulitatea absolută a căsătoriei. În situaţia în care se constată nulitatea sau se pronunţă anularea căsătoriei, aceasta are ca efect desfiinţarea atât pentru trecut cât şi pentru viitor a acesteia. Căsătoria putativă: Potrivit, însă, articolului 23 din C. fam., care consacră instituţia căsătoriei putative, desfiinţarea căsătoriei îşi produce efecte faţă de soţul de bună credinţă 168 numai din ziua când hotărârea care a constatat nulitatea sau a pronunţat anularea a rămas definitivă, căsătoria fiind socotită, până la acea dată, ca producând în beneficiul soţului de bună credinţă efectele unei căsătorii valide 169. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută înainte de moartea unuia dintre soţi, dreptul de moştenire al celuilalt nu poate să se nască întrucât, la data deschiderii succesiunii, el nu mai avea calitatea de soţ.

Buna-credinţă se prezumă; cel ce pretinde reaua-credinţă trebuie să o probeze. 169 Ion P. Filipescu, ″Tratat de dreptul familiei″, Editura All, Bucureşti, 1993, pag.195.
168

123

Dacă nulitatea sau anularea căsătoriei a fost declarată ori pronunţată după moartea unuia din cei doi soţi, iar soţul rămas în viaţă a fost de bună credinţă la căsătorie, poate invoca beneficiul putativităţii. Astfel, el va veni la moştenirea soţului predecedat fiindcă, în ce îl, priveşte căsătoria îşi produce efectele la moartea soţului care lasă moştenirea 170. Faţă de soţul de rea - credinţă, însă, căsătoria nulă sau anulată este retroactiv desfiinţată, el fiind socotit că nu a fost niciodată soţ şi nu va avea chemare la moştenirea lăsată de cel cu care a încheiat o astfel de căsătorie. Hotărârea judecătorească declarativă de moarte: În situaţia în care unul dintre soţi este declarat judecătoreşte mort, celălalt soţ se recăsătoreşte, iar hotărârea judecătorească declarativă de moarte este anulată conform art. 22 C.fam., cea dea doua căsătorie rămâne valabilă, iar cea dintâi se consideră desfăcută la data încheierii celei de-a doua căsătorii. În aceste condiţii soţul recăsătorit nu-l va putea moşteni pe soţul din prima căsătorie, ci numai pe cel din ce-a de-a doua căsătorie. C. Caracterele juridice ale dreptului succesoral al soţului supravieţuitor 1. Soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar Cuantumul rezervei soţului supravieţuitor: Soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar. Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944 rezerva soţului supravieţuitor este de ½ din partea succesorală pe care o culege ca moştenitor legal 171 şi cum aceasta depinde de clasa de moştenitori cu care vine în concurs, şi cuantumul rezervei va fi determinat de clasa de moştenitori cu care vine în concurs 172.
V. Economu, ″Dreptul de succesiune al soţului supravieţuitor″, în L.P. nr. 5/1957, pag.530 - 531. 171 T.S., s. civ., dec. nr. 2000/1956, în CD, 1956, vol. I, pag.333 - 334. 172 T.S., s. civ., dec. nr. 578/1986, în CD, 1986, pag.81 - 82.
170

124

Aşadar, pentru a calcula rezerva soţului, trebuie mai întâi să determinăm clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs. Vom avea în vedere numai moştenitorii legali care vin efectiv la moştenire, excluzându-i pe cei predecedaţi, nedemni sau renunţători. Rezerva va fi deci: a) 1/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului. Rezerva soţului supravieţuitor este aceeaşi, indiferent de numărul descendenţilor cu care vine în concurs; b) 1/6 din moştenire dacă vine în concurs, atât cu ascendenţii privilegiaţi cât şi cu colateralii privilegiaţi; c) ¼ din moştenire dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi; 3 d) /8 din moştenire dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari sau colateralii ordinari; e) ½ din moştenire dacă nu vine în concurs cu nici o clasă de moştenitori legali 173. 2. Soţul supravieţuitor datorează raportul Raportul donaţiilor: Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii şi a primit donaţii de la defunct fără a fi scutit de obligaţia raportului, el va fi obligat să le înapoieze moştenirii, adică să le raporteze. 3. Soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar Moştenitor nesezinar: Soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar. Având această calitate, soţul supravieţuitor va trebui să ceară punerea sa în posesie (art. 653 alin. 2 C. civil),
În această situaţie va veni la moştenire în concurs numai cu legatarul universal.
173

125

solicitând notarului public competent eliberarea certificatului de moştenitor (Legea nr. 36/1995). Prin efectul certificatului de moştenitor, eredele nesezinar care a obţinut-o este socotit că a dobândit posesiunea moştenirii, retroactiv, din ziua deschiderii succesiunii 174. Prin urmare, de la această dată, eredele nesezinar trimis în posesiune are exerciţiul activ şi pasiv al tuturor drepturilor şi acţiunilor succesorale. Acţiunea de petiţie de ereditate poate fi intentată şi de moştenitorii nesezinari înainte de punerea lor în posesie, deoarece prin această acţiune se urmăreşte recunoaşterea calităţii de moştenitor şi restituirea bunurilor succesorale 175. Tot de la această dată, el dobândeşte fructele produse de bunurile moştenirii. În cazul unei ulterioare petiţii de ereditate, pornită de la un succesibil preferabil în rang, moştenitorul trimis în posesie are dreptul să păstreze fructele ce a perceput până la data când a încetat să fie de bună credinţă. D. Drepturile soţului supravieţuitor 1. Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în cazul comunităţii de bunuri Comunitate de bunuri: În cazul decesului unei persoane trebuie rezolvate două probleme: care sunt moştenitorii şi care este masa succesorală. În situaţia în care defunct este unul dintre soţi problema este mai deosebită deoarece de cujus pe lângă bunurile sale proprii a dobândit în timpul căsătoriei împreună cu soţul supravieţuitor o serie de bunuri, care sunt bunuri comune ale soţilor. La decesul unuia dintre soţi comunitatea de bunuri
Până în momentul trimiterii în posesie, moştenitorul legal nesezinar nu are exerciţiul acţiunilor patrimoniale ale defunctului şi nici dreptul de administrare a bunurilor succesorale. 175 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., pag.435.
174

126

încetează, astfel că trebuie determinată, pe de o parte, partea care se cuvine soţului defunct din această comunitate, parte care intră în masa succesorală, şi, pe de altă parte, partea care se cuvine soţului supravieţuitor, nu în calitate de moştenitor, ci în calitate de coproprietar. Această împărţire a bunurilor comune se realizează prin stabilirea unei cote pentru fiecare dintre soţi, în funcţie de contribuţia pe care a avut-o fiecare la dobândirea bunurilor comune luate în totalitate, şi nu pentru fiecare bun în parte sau pe categorii de bunuri 176. Astfel, această primă împărţeală se face după regulile dreptului familiei 177 şi nu după regulile stabilite de dreptul civil pentru succesiuni. Bunurile proprii ale soţului defunct: Aşa cum am arătat, în primul rând, din masa de împărţit fac parte bunurile proprii ale soţului defunct. Potrivit art. 31 C.fam., fac parte din categoria bunurilor proprii următoarele: 1. Bunurile dobândite de soţul defunct înainte de încheierea căsătoriei. De asemenea, sunt bunuri proprii şi bunurile dobândite de de cujus după desfacerea căsătoriei 178. 2. Bunurile dobândite de defunct prin moştenire, legat sau donaţie, excepţie făcând situaţia în care dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune. Legiuitorul a conferit acestor categorii de bunuri regimul de bunuri proprii tocmai datorită legăturilor personale existente între dispunător şi soţul care le primeşte. În ceea ce priveşte voinţa dispunătorului, ca bunul să fie propriu sau comun se pot întâlni următoarele situaţii:
176

T.S., s.civ., dec. nr. 2171/1980, în CD, 1980, pag.108; T.S., s.civ., dec. nr. 161/1981, în CD, 1981, pag.144. 177 Spre exemplu în această situaţie nu-şi va produce efecte nedemnitatea succesorală sau acceptarea ori renunţarea la moştenirea soţului decedat. 178 Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, ″Dreptul familiei″, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, apg. 87.

127

Indemnitatea de asigurare şi despăgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei . Pentru ca un bun să fie considerat de uz personal trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii: ¾ bunul să fie dobândit de unul dintre soţi. schiţele şi proiectele artistice. să refacă capacitatea de muncă sau să asigure existenţa persoanelor care nu mai sunt capabile să muncească. muncă ce poate fi realizată printr-un efort deosebit şi calităţi intelectuale speciale. manuscrisele ştiinţifice sau literare.bunul va fi tot comun . 4. proiectele de invenţii precum şi alte asemenea bunuri . 128 . ¾ dacă liberalitatea este făcută unuia dintre soţi. ¾ bunul trebuie să fie afectat în mod efectiv uzului exclusiv şi personal al unuia dintre soţi (Exemplu: îmbrăcămintea. Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau de recompensă.sunt considerate bunuri proprii tocmai datorită caracterului excepţional al muncii celui care le-a creat.acesta este comun. fără nici o menţiune.bunul va fi propriu.bunul va fi comun. Bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi sunt bunurile dobândite de soţ şi afectate exercitării unei îndeletniciri cu titlu profesional a soţului care a dobândit bunul.¾ dacă liberalitatea este făcută ambilor soţi cu menţiunea expresă ca bunul să fie comun . ¾ bunul devine propriu soţului care îl foloseşte. 3. 5. dar fără menţiunea expresă că este bun comun. încălţămintea). Bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiei. ¾ dacă liberalitatea este făcută unuia dintre soţi dar cu menţiunea ca bunul să fie comun. ¾ dacă liberalitatea este făcută ambilor soţi.constituie sume de bani destinate să repare pagube exclusiv personale.

civ. Bunul să fie dobândit de soţi sau de unul dintre ei. Cercel.: 1. Accesiunea este de două feluri: accesiune mobiliară şi accesiune imobiliară. astfel încât bunul dobândit în timpul căsătoriei este considerat până la proba contrară ca fiind bun comun.. ″Drept civil. pag. 179 129 . producând efecte juridice numai pe viitor 179.fam.constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către trasmiţător dobânditorului.″.92. Valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare . Pentru a determina bunurile comune ale soţilor se folosesc trei criterii ce rezultă din prevederile art.. Publicitatea imobiliară″. bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt comune cât timp nu se dovedeşte că ele sunt proprii. sarcina probei este răsturnată. 30 din C.. S.actul juridic bilateral prin care părţile dau naştere la drepturi reale pe care părţile nu le-au avut anterior. Codul civil reglementează următoarele moduri de dobândire a proprietăţii: ¾ convenţia . ¾ accesiunea . Modurile de dobândire a drepturilor reale. 30 alin. Editura Universitaria. prin oricare dintre modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de legea civilă. La rândul ei. accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară artificială şi accesiune imobiliară naturală. Craiova. potrivit căruia ″Tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. 1 C. Astfel. prin aplicarea subrogaţiei reale cu titlu universal. 2003. fam. 488 C. Bunurile comune: Potrivit art.al cărei principiu este înscris în art. Dezmembrămintele dreptului de proprietate.6.evitându-se astfel confuzia între bunurile proprii şi bunurile comune. ¾ tradiţiunea. în cazul prezumţiei de comunitate de bunuri.

225. Drepturile reale″. Cercel. Căsătoria durează din momentul încheierii sale (momentul în care ofiţerul de stare civilă constată că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru căsătorie) până în momentul desfacerii ei prin divorţ. Bucureşti. ″Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale″. ¾ legea .fam.¾ uzucapiunea .cit. dobândirea bunului să aibă loc în timpul căsătoriei. 180 130 . L. 1997. ″Drept civil.182. Editura Lumina Lex. pag. dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de vânzare-cumpărare 181. 2001. ″Drept civil. Editura All Beck. pag.este modul originar de dobândire a proprietăţii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex. a încetării prin moarte sau al desfiinţării prin hotărâre judecătorească în caz de nulitate.apare ca o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea altei persoane. 31 C. Bucureşti. Pop. op.320. Bucureşti. pag. C. 2001.228. 181 S. 2. Editura Lumina Lex..Enumerarea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor D. constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege180. pag. bunul să nu facă parte din categoria de bunuri proprii enumerate de art. Bârsan.avem în vedere hotărârile judecătoreşti prin care se dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi hotărârile judecătoreşti prin care se suplineşte consimţământul uneia dintre părţi la încheierea actului translativ de proprietate având ca obiect un imobil. 2. Drepturile reale principale″. Lupulescu. ¾ hotărârea judecătorească . 3.

3. Astfel. 319/1944 conferă soţului supravieţuitor două categorii de drepturi: 1.Enumerare: Legea nr. drepturile succesorale accesorii ale soţului supravieţuitor. porţiunea cuvenită soţului supravieţuitor scăzând proporţional părţile menite tuturor celorlalţi moştenitori. Problema nu se pune însă în cazul concursului cu descendenţii căci. 319/1944 acordă soţului supravieţuitor o porţiune succesorală a cărei mărime variază în funcţie de clasa de moştenitori cu care soţul vine în contact. dreptul de moştenire în concurs cu toate clasele de moştenitori. partea pe care o va culege soţul supravieţuitor este de o pătrime din moştenire. împărţeala moştenirii se va face astfel: se stabileşte mai întîi partea cuvenită soţului supravieţuitor. Câtimea dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor Întindere: Legea nr. după ce s-au determinat bunurile care fac parte din masa succesorală. Concursul cu descendenţii: Acest principiu poate ridica unele greutăţi în cazul concursului cu moştenitorii legali. 2. ¾ dreptul de abitaţie asupra casei de locuit. care sunt de două feluri: ¾ dreptul de moştenire special asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice. 131 . în această ipoteză.Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase. apoi restul se împarte între ceilalţi moştenitori. precum şi asupra darurilor de nuntă.

civil părinţilor li se cuvine 1/4 sau 1/2 din moştenire după cum la moştenire vine un singur părinte sau mai mulţi. 319/1944 soţul supravieţuitor va culege 1/3 din moştenire. va fi de 132 . iar potrivit art. pe când colateralii privilegiaţi sunt chemaţi la 3/4 sau la 1/2 din moştenire. cotitatea disponibilă este de o jumătate din moştenire. Exemplu: T 1/4 M 1/4 1/2 S De cujus Concursul cu părinţii şi cu colateralii privilegiaţi: Nu aşa se pune problema în cazul concursului atât cu părinţii sau cu vreunul dintre ei cât şi cu colateralii privilegiaţi. ci după scăderea cotei de 1/3 cuvenite soţului. Potrivit Legii nr. Aplicând regula împărţirii părţilor cuvenite soţului supravieţuitor câtimea părinţilor nu va mai fi de 1/4 sau de 1/2 din moştenire. 673 C.Exemplu: 1/4 S +2001 A 1/4 De cujus +2002 C 1/4 D 1/8 E 1/8 B Concursul cu părinţii: Aceeaşi va fi situaţia şi în cazul concursului soţului supravieţuitor numai cu părinţii.

Exemplu: B 1/4 T +2001 3/4 S De cujus +2002 133 . 671 şi 673 C. Exemplu: 1/6 T M 1/6 1/3 ââ S De cujus +2002 A 1/9 D B +2001 C 1/9 1/18 E 1/18 Concursul cu ascedenţii ordinari: În această situaţie. cota ce-i aparţine soţului supravieţuitor este de trei pătrimi din moştenire. În acest fel se respectă proporţia voită de legiuitor (art.1/4 sau de 1/2 din restul de 2/3 din moştenire (adică de 2/12 sau 4/12 în loc de 3/12 sau 6/12). Soluţia a fost adoptată de majoritatea teoreticienilor dreptului şi instanţelor judecătoreşti. civil). iar restul de o pătrime este cules de ascedenţii ordinari. aşa cum afectează partea tuturor celorlalţi moştenitori cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. fiind logic şi echitabil ca dreptul soţului supravieţuitor să afecteze în egală măsură şi partea ascendenţilor privilegiaţi care vin în concurs cu colateralii privilegiaţi.

1 din Legea nr. • în concurs cu ascendenţii ordinari.Drepturile succesorale accesorii ale soţului supravieţuitor a. soţul supravieţuitor va culege singur moştenirea. indiferent de numărul acestora. • în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi cu colateralii privilegiaţi. • în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi. restul de o pătrime fiind cules de colateralii ordinari indiferent de numărul lor. Mobilierul şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice a. • în situaţia în care nu sunt rude din cele patru clase de moştenitori. partea soţului supravieţuitor este de trei pătrimi din moştenire. ¾ din moştenire. potrivit art.Concursul cu colateralii ordinari: Ca şi în cazul anterior. 319/1944 drepturile la moştenire ale soţului supravieţuitor din această categorie sunt următoarele: • în concurs cu descendenţii lui de cujus.1. ¼ din moştenire. 4. Exemplu: B +1980 +1999 T U A 1/8 3/4 S 1/8 De cujus +2002 Câtimea dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor: Aşadar. • în concurs cu colateralii ordinari. 1/3 din moştenire. Condiţii 134 . ¾ din moştenire. ½ din moştenire.

iar. în RRD nr. E. fără o justificare temeinică 184. s. ar trebui ca acest legat. pag. soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească două condiţii speciale: 182 183 E.″. soţul supravieţuitor ori acceptă moştenirea şi îi revin ambele categorii de drepturi.. în parte.119. să fie supus regulilor liberalităţilor testamentare: ¾ în cazul în care ar veni în concurs cu moştenitorii rezervatari. nr.. Ori. În literatura de specialitate183 a apărut şi opinia potrivit căreia soţul supravieţuitor culege aceste bunuri în virtutea unui legat cu titlu particular prezumat. pag. dec. 135 . cit. 190/1983. op. T. vol.160. Eliescu. op. civ.S.. Condiţii: Scopul acestui drept accesoriu al soţului supravieţuitor îl constituie nedeposedarea soţului de unele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soţul decedat. cit. acest legat ar trebui redus în limita cotităţii disponibile. Astfel. nr. În situaţia în care s-ar accepta această opinie.. 1968. Safta Romano. chiar prezumat..28. să renunţe la ea.75. Safta Romano. ¾ soţul supravieţuitor ar avea posibilitatea de a opta în mod diferit cu privire la acest legat şi cu privire la dreptul obişnuit de moştenire. civ.. pag. legea prezumând că defunctul a vrut să-i lase soţului supravieţuitor acel folos patrimonial peste porţiunea succesorală legală. 184 T.Natură juridică: Dreptul soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor ce alcătuiesc gospodăria casnică este un drept de moştenire legală 182.. în CD. vol.S. s.91. întrucât o persoană nu poate accepta în parte o moştenire. 8/1972. acest lucru nu este posibil. M. Pentru a culege aceste bunuri. ″Transmisiunea. pag. dec. pag. II. ajungându-se astfel să i se modifice condiţiile de viaţă.. I. ori renunţă la moştenire şi nu îi mai revine nici o categorie din aceste drepturi. 2219/1971.

idem. atunci aceste bunuri se includ în masa succesorală a defunctului şi se împart potrivit regulilor cunoscute. soţul supravieţuitor va culege restul ce a rămas din aceste bunuri 188. mai puţin. în RRD nr.).... 188 Spre exemplu. nr. pag. şi nu la partea care i se cuvine soţului supravieţuitor din aceste bunuri potrivit.31. 1969-1975. dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu moştenitori din celelalte clase. idem. în Repertoriu. deoarece. dec.civ. 1834/1956. Horia Adrian Ungur. trebuie ca soţul decedat să fi dispus de toată partea sa din aceste bunuri. pag. dec. dec. 189 A se vedea TS. Convieţuirea soţilor: Practica judiciară 189 a statuat că dreptul soţului supravieţuitor nu depinde de convieţuirea neîntreruptă a 185 186 Plenul T. În schimb. televizorul. în caz contrar. I.209. 1956. 187 În situaţia în care mobilele şi obiectele ce aparţin gospodăriei casnice sunt bunuri comune ale soţilor. s. 1762/1977. de îndrumare nr. s. 1968. avem situaţia în care soţul decedat a dispus ca frigiderul să-i fie dat după moartea sa unei terţe persoane. covoarele etc.S. Astfel.335. b) soţul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi între vii sau pentru cauză de moarte 186. pag. pag. bineînţeles frigiderul. 136 . pag. dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor ce aparţin gospodăriei casnice . nr.138.11 şi urm. în Repertoriu. va culege singur aceste bunuri peste cota sa succesorală 185.. vol. soţul supravieţuitor va avea dreptul la celelalte mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice (mobilierul. 1975-1980. ″În legătură cu dreptul de moştenire special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice″. iar. civ. nr.a) să nu vină în concurs cu descendenţii defunctului (deci cu moştenitorii din prima clasă). dreptului familiei 187. De asemenea. în CD. Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs fie şi cu unul din aceştia. 11/1998. în CD. 1248/1971. dec. radioul. 12/1968.se referă numai la partea soţului decedat din aceste bunuri.

Noţiunea de mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice Noţiune: Prin mobile sau obiecte aparţinând gospodăriei casnice se înţeleg: bunurile care serveau la mobilarea locuinţei soţilor (mobilierul. În ceea ce priveşte dovada folosirii concrete comune a acestor bunuri de către soţi. indiferent de locul unde se aflau bunurile la data producerii decesului. nr. în RRD nr. Dacă acest lucru s-a întâmplat. T. 12/1968. 137 . în gospodăria casnică vor trebui avute în vedere condiţiile obişnuite de viaţă ale soţilor.64. civ. a.. maşina de spălat rufe 191. dec. 1968. televizorul. condiţiile în care au fost dobândite. să nu fie lipsit fără o justificare temeinică de Comment [IT1]: 190 191 T. de îndrum. prin natura lor.S. Aceasta sub condiţia ca soţii să nu fi întrerupt în mod irevocabil convieţuirea lor în fapt. 3/1988.2. precum şi multitudinea acestor bunuri. aragazul. covoarele etc. astfel că acest drept va exista şi în situaţia în care soţii au avut gospodării separate.soţilor până la decesul unuia dintre ei. precum şi nivelul lor profesional şi cultural. locuind în localităţi diferite. nu va avea importanţă data dobândirii acestor bunuri. astfel încât. De asemenea. sunt destinate să servească în cadrul gospodăriei casnice 190 (obiecte de menaj.) şi care au fost afectate folosirii concrete comune a soţilor.S. aspirator etc. în această categorie de bunuri vor fi incluse numai bunurile dobândite până la întreruperea în fapt a convieţuirii. s.. dec. 1071/1987.28. în situaţia în care soţul vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori decât descendenţii. pag. nr. frigider. radioul. în CD.. pag.) şi obiecte care.

5 din Legea nr. 31 lit. 1061/1987. 2218/1971. s.371. idem.civ. pag. nu pot fi folosite şi nu au fost folosite în cadrul gospodăriei casnice propriu-zise.. T.99.folosinţa unor bunuri care intrau efectiv în gospodăria casnică. pag.. 194 T. 8/1972. Excluse acestei categorii: Nu intră în categoria mobilelor şi obiectelor gospodăriei casnice: a) bunurile care. pianul etc. nr. s. bunurile necesare exercitării profesiunii sau meseriei defunctului şi care. pag.. în Repertoriu. În cazul bunurilor comune ale soţului decedat se pune condiţia ca aceste bunuri să fi fost aduse de soţul decedat în gospodăria comună şi să fi fost folosite astfel de soţi 194.138. nr. pag. în Repertoriu. cum ar fi: automobilul. 193 138 . 5 din Legea nr.123. pag. 19801985. în CD. motocicleta..124. idem. 1979. T.S. dec. b) bunuri care nu au fost afectate folosinţei comune în cadrul gospodăriei casnice: cele procurate în alt scop (ex.. op. Macovei. modificându-i-se astfel condiţiile de viaţă 192. dec. obiectele care prin valoarea lor deosebită (artistică.160.cit. în RRD nr.. 3/1988. op. c C. Striblea. 2135/1984.. în relaţiile patrimoniale dintre soţi constituie bunuri proprii conf. nr. Art. obiectele defunctului de uz personal şi exclusiv. Chirică. nr. 319/1944 care instituie acest drept special al soţului supravieţuitor. prin natura lor. 1975-1980.. şi 192 D.. istorică sau pentru că sunt confecţionte din metale rare) depăşesc înţelesul obişnuit al noţiunii de bunuri casnice. fam.. cit. M. 319/1944: Din punctul de vedere al aplicării art. civ.: pentru investiţii sau pentru a fi donate). nr. A se vedea D. dec. 1762/1977. art. cele procurate după despărţirea în fapt a soţilor. 1729/1979.S. dec.64. dec.S. pag.civ. este indiferent dacă aceste bunuri au fost bunuri proprii ale soţului decedat sau au fost dobândite împreună cu soţul supravieţuitor 193. în RRD nr. s. pag.

aceste daruri se vor contopi cu patrimoniul lui de cujus şi vor fi moştenite potrivit dreptului comun.16-22. în RRD nr. Nu vor intra în dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor atât bunurile care i-au fost dăruite numai soţului supravieţuitor. din momentul deschiderii succesiunii. În situaţia în care darurile de nuntă au fost făcute numai soţului decedat. pag. în afara Fr. b. ″În legătură cu dreptul de moştenire special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice″ (II). cât şi partea soţului supravieţuitor din darurile comune. Deak. Darurile de nuntă Reglementare: Dispoziţiile art. Dacă aceste bunuri fac parte dintre cele care aparţin gospodăriei casnice. fără a stabili reguli speciale ale acestora. obiecte specifice gospodăriei ţărăneşti) 195.c) bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti (animale de muncă. care reglementează dreptul special la moştenire al soţului supravieţuitor menţionează pe lângă bunurile analizate anterior şi darurile de nuntă. 4 din Legea nr. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor Reglementare: Potrivit art. soţul supravieţuitor le va culege ca fiind mobile sau obiecte aparţinând gopodăriei casnice. 319/1944. ceea ce duce la concluzia că regimul juridic al bunurilor gospodăriei casnice se aplică şi acestora. c. 11/1988. 319/1944 soţul supravieţuitor are. 5 din Legea nr. Noţiune: Darurile de nuntă sunt darurile manuale făcute soţilor (ambilor soţi sau numai unuia dintre ei) cu ocazia celebrării căsătoriei. 195 139 .

Satu Mare. 566 C.169. şi indiferent cu cine vine în concurs. c) casa sau apartamentul să facă parte . dreptul special de abitaţie al soţului supravieţuitor nu poate fi cedat sau închiriat în nici o situaţie din cele prevăzute de art. Deosebire de dreptul comun: Spre deosebire de dreptul comun (art. 249/1968. art.în totalitate sau parţial.celorlalte drepturi succesorale. 4 alin. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) la data deschiderii succesiunii. b) soţul supravieţuitor să nu aibă altă locuinţă 197. 9/1969. în RRD nr. ca drept de moştenire legală. 2 C. nr. Nu este necesar ca la data decesului soţii să fi locuit împreună. civ. soţul supravieţuitor să fi avut domiciliul în casa sau apartamentul care formează obiectul abitaţiei 196. un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit. dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor prezintă următoarele caracteristici: 1. 572 alin. 196 197 140 . soţul supravieţuitor este scutit de obligaţia de a da cauţiunea la care se referă art. 2. 319/1944. fiind proprietatea exclusivă sau în devălmăşie a defunctului. din moştenire. T. fiindcă el putea înlătura dreptul de abitaţie. aşa cum rezultă din disp.J. cu notă de C. 565-575 C. dacă aceasta face parte din moştenire şi el nu are o altă locuinţă proprie. pag. Bârsan. prin moştenire. proprietarul exclusiv al locuinţei 198. e) soţul defunct să nu fi dispus altfel. dec.civ..civ. 198 În acest caz proprietarul care este soţul supravieţuitor nu poate avea un un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra bunului care îi aparţine cu titlu de proprietate exclusivă.). Condiţii: Prin urmare. 2 din Legea nr. d) soţul supravieţuitor să nu devină.civ.

Durată: Dreptul de abitaţie va ţine până la data ieşirii din indiviziunea succesorală, dar nu mai devreme de un an de la data decesului lui de cujus. Dacă în această perioadă soţul supravieţuitor se recăsătoreşte, dreptul de abitaţie încetează. Comoştenitorii vor putea cere restrângerea dreptului de abitaţie în situaţia în care locuinţa nu-i este necesară în întregime (art. 4 alin. 2,3 din Legea nr. 319/1944) sau pot să-i procure soţului supravieţuitor locuinţă în altă parte, iar în cazul în care nu se înţeleg va hotărî instanţa (art. 4 alin. 4,5 din Legea nr. 319/1944). Locuinţa oferită soţului supravieţuitor trebuie, pe de o parte, să fie echivalentă celei a soţului decedat şi, pe de altă parte, să fie situată în aceeaşi localitate.

141

SECŢIUNEA A VI-A Drepturile statului asupra moştenirii vacante
A. Reglementare şi natură juridică Istoric: Potrivit art. 962 din Codul Calimach, în lipsa tuturor moştenitorilor, averea defunctului se socoteşte vacantă şi se cuvine caselor publice precum şcolilor, spitalelor, casei săracilor, orfelinatelor, excepţie făcând a treia parte care, prin ştirea arhiereului, se va cheltui pentru pomenirea mortului. La rândul său, art. 24 din Codul Caragea dispunea că atunci când defunctul nu are nici rude, nici nevastă sau bărbat se moşteneşte fără diată de cutia milelor. Art. 760 din Codul Austriac dispunea că, în lipsă de soţ supravieţuitor moştenirea se cuvine ca vacantă, fie fiscului, fie persoanelor care în virtutea ordonanţelor politice, sunt în drept de a primi moştenirile vacante. Art. 1936 din Codul German arăta că moştenirea vacantă se cuvine tot fiscului, dar potrivit art. 1942 din acelaşi cod, fiscul nu poate renunţa la moştenirea ce i se cuvine atunci când el este moştenitor legitim199. Reglementare: Potrivit art. 680 C. civil (astfel cum a fost el modificat prin Decretul 73/1954 privind modificarea art. 689 şi 700 C. civil) în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului 200 - în total sau în parte - în cazurile în care fie nu există moştenitori (legali
199 200

D. Alexandresco, op.cit., tom III, partea II, pag.189-190. C.Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., vol. III, pag.254.

142

sau testamentari), fie aceştia există, dar vocaţia lor succesorală concretă nu se întinde asupra întregii mase succesorale. Natura juridică: În literatura juridică a apărut o controversă privitoare la natura juridică a dreptului statului asupra moştenirii rămase vacantă datorită neclarităţii textelor legale: 1. într-o primă opinie 201, statul culege bunurile moştenirii vacante în temeiul dreptului de suveranitate, după cum culege orice bun fără stăpân de pe teritoriul său; iar, 2. potrivit celei de a doua opinii ce aparţine majorităţii doctrinei 202 şi practicii judecătoreşti 203, statul dobândeşte succesiunea în baza unui drept de moştenire legală, opinie pe care o împărtăşim din următoarele considerente: ¾ în primul rând, statul, ca orice alt moştenitor neregulat, este obligat să solicite punerea în posesie, întrucât nu este un moştenitor sezinar. Aşadar, această obligaţie a statului contravine ideii de exercitare a unui drept de suveranitate deoarece, în această situaţie, nu ar mai fi nevoie de punerea în posesie a statului;

D.Alexandresco, op. cit., pag.190; M. Eliescu, ″Moştenirea...″, pag.146 148; O. Căpăţână, notă la certificatul de moştenitor nr. 217 din 14 martie 1972 al Notariatului de Stat al Sectorului IV Bucureşti, în RRD nr. 3/1973, pag.127 128; Matei B. Cantacuzino, op. cit., pag.204. 202 C. Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., vol. III, pag.413; Tudor R. Popescu, ″Curs de drept internaţional privat″, vol. I, Bucureşti, 1954, pag.208; Fr. Deak, op. cit., pag.156 şi urm.; M. Jacotă, ″Drept internaţional privat″, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag.246; Fr. Deak, ″Drepturile statului asupra moştenirii vacante″, în RRD nr. 3/1986, pag.3- 13; D. Chirică, op.cit., pag.110; Al. Bacaci, Gh. Comăniţă, op. cit., pag.58; I. Dogaru s.a., op. cit., pag.159. 203 T.S., s. civ., dec. nr. 422/1982, în Repertoriu 1980 - 1985, pag.122; T.S., s. civ., dec. nr. 1255/1982, în RRD nr. 8/1983, pag.59 - 60.
201

143

¾ în al doilea rând, statul nu se deosebeşte de ceilalţi moştenitori ordinari: el va culege moştenirea numai în situaţia în care nu există moştenitori din cele patru clase sau aceştia au renunţat la moştenire ori sunt nedemni. Importanţa naturii juridice: Stabilirea naturii juridice a dreptului de moştenire a statului prezintă importanţa practică mai ales când se dezbate succesiunea unui cetăţean român decedat în străinătate sau a unui cetăţean străin decedat în România fără a avea moştenitori. Astfel, potrivit teoriei care susţine că dreptul la moştenire al statului este un atribut al suveranităţii, moştenirea va fi culeasă de statul pe al cărui teritoriu a decedat cetăţeanul străin. Potrivit teoriei care susţine că dreptul statului este un adevărat drept la moştenire, moştenirea va fi culeasă de statul al cărui cetăţean era de cujus 204. B. Exercitarea dreptului statului asupra moştenirii vacante Exercitare: Potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995, dacă, după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, notarul public nu constată existenţa nici unui moştenitor care să fi acceptat succesiunea, el eliberează la cererea reprezentanţilor statului un certificat cum că succesiunea este vacantă. Indiferent dacă vacanţa succesorală a fost constatată prin certificat eliberat de notarul de stat sau prin hotărâre judecătorească 205, statul dobândeşte moştenirea de la data deschiderii succesiunii. Certificatul de vacanţă succesorală şi hotărârea judecătorească au
204 205

G. Plastara, op.cit., vol. III, pag.101. Constatarea existenţei succesiunii vacante se poate face şi de către instanţa de judecată în cadrul procesului intentat de un terţ împotriva succesiunii pentru a se stabili un element pasiv al acesteia (Judecătoria Bistriţa, s. civ. nr. 269/1982, cu Notă de E. Lipcanu, în RRD nr. 11/1983, pag.51-54).

144

caracter declarativ, nu constitutiv, dobândirea operând din momentul deschiderii succesiunii. Aşadar, succesiunea devine vacantă de la data deschiderii, nu de la data expirării termenului de acceptare 206. Acţiunea în contra certificatului de vacanţă: Dacă ulterior eliberării certificatului de vacanţă succesorală, apar moştenitori care au pretenţii la moştenire, aceştia pot ataca certificatul în instanţă, iar în cazul admiterii acţiunii, notarul public, în baza hotărârii judecătoreşti, va elibera un nou certificat. Lipsa dreptului de opţiune succesorală: Spre deosebire de ceilalţi moştenitori, statul nu are dreptul de opţiune succesorală, el neputând renunţa la o moştenire care potrivit art. 646 C. civil, i-ar reveni tot lui. Caractere juridice: 1. Statul răspunde de pasivul moştenirii numai în limita activului 207, întrucât nu ar fi admisibil ca statul să suporte pasivul din patrimoniul unei persoane fizice; 3. Statul, pentru a putea culege moştenirea, trebuie să-i solicite notarului public eliberarea certificatului de vacanţă succesorală, nefiind nevoie de eliberarea certificatului de moştenitor.

206 207

T.S., s. civ., dec. nr. 422/1982, în CD, 1982, pag.114. A se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 1351/1972, în CD, 1972, pag.180-182.

145

CAPITOLUL IV DEVOLUŢIUNEA SUCCESORALĂ TESTAMENTARĂ
SECŢIUNEA I Noţiune şi caractere juridice
A. Noţiune 1. Definiţie Noţiune: Potrivit dispoziţiilor art. 802 C. civil ″Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării din viaţă, de tot sau o parte din avutul său″. Această definiţie este incompletă, deoarece pe lângă transmiterea patrimoniului care se face prin legat, testamentul poate să mai cuprindă: 1. sarcini ce trebuie executate de legatari (art. 830 şi 930 C. civ.); 2. exheredări (art. 802 şi art. 841 C. civ.) 208; 3. revocarea unui testament anterior; 4. retractarea revocării unui testament anterior; 5. desemnarea unui executor testamentar 209; 6. un partaj de ascendent (art. 795 C. civ.);

Exheredarea este îndepărtarea de la moştenire a unor moştenitori legali nerezervatari. 209 Executorul testamentar este persoana împuternicită de de cujus să-i ducă la îndeplinire actele de ultimă voinţă.
208

146

7. recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (art. 57 C. fam.) 210; 8. dispoziţii referitoare la îngropare şi funeralii. 2. Istoric Istoric: Originea testamentului este foarte veche, fiind cunoscut de majoritatea popoarelor antichităţii. Cel mai vechi testament cunoscut este, potrivit legendei, cel prin care Noe a împărţit pământul, în urma potopului, între cei trei fii ai săi. La greci, problema testamentului era privită în mod diferit. Astfel, la Atena testamentul era interzis, abia regele Solon dă dreptul atenienilor de a testa, dar numai acelora care nu au copii legitimi. Marele filozof Platon era şi el contra testamentului considerând că "dreptul de a testa să fie cât mai restrâns" 211, ceea ce nu l-a împiedicat pe Platon de a lăsa el însuşi testament. Cetăţenilor Spartei le era permis a testa. Mărturie în acest sens sunt testamentele lui Aristotel, Strabon, Lycon, etc. O situaţie mai deosebită o întâlnim la vechii germani, egipteni şi evrei. În aceste legislaţii vechi principiul îl constituia solidaritatea familiei, ceea ce făcea ca să nu fie luată în seamă voinţa defunctului. Prin testament nu se putea institui un moştenitor, ci doar se puteau face liberalităţi. Această stare de fapt este explicată de faptul că în acea perioadă se întâlnea în special proprietatea devălmaşă, şi nu cea individuală, ceea ce făcea ca numai un membru al familiei, căruia îi aparţineau bunurile, să poată continua stăpânirea defunctului. Mobilele şi imobilele deţinute individual de de cujus se cuveneau tot rudelor în funcţie de proximitatea gradului de rudenie.
E. Poenaru, ″Recunoaşterea prin testament a unui copil din afara căsătoriei″, în J.N. nr. 3/1956, pag.463 şi urm. 211 După Platon, puteau testa doar cei ce nu aveau descendenţi.
210

147

O importanţă deosebită a dobândit-o testamentul în cadrul epocii romane, în dreptul roman. Astfel, Ulpian defineşte testamentul ca fiind "o manifestare în cadrul legii, a voinţei noastre, făcută în mod solemn, ca să aibă tărie după moarte″ 212. Justinian afirma, la rândul său că instituirea de moştenitor constituie "fruntea şi temelia întregului testament". ″Prin testament se dispunea, în primul rând asupra modului de distribuire a bunurilor testatorului, dar se puteau îndeplini şi alte scopuri, precum dezrobiri, numirea unui tutore, etc″ 213. În funcţie de epoca romană de drept: dreptul vechi, dreptul clasic, constituţiile imperiale, forma testamentului a variat. Astfel, vom întâlni în dreptul vechi următoarele forme de testament: 1. Testamentul făcut în timp de pace; testatorul îşi întocmea testamentul în faţa adunărilor curiate, adunări ce se întruneau de două ori pe an. La început, pentru valabilitatea testamentului era necesar ca acesta să fie confirmat de adunare prin intermediul votului. Prin legea celor XII table se schimbă aceste reguli, voinţa testatorului fiind ridicată la rangul de lege: "dispoziţiile luate prin testament de şeful familiei să capete putere de lege". Această formă de testament prezenta inconvenientul că nu se putea face decât în faţa adunărilor respective ce se întruneau doar de două ori pe an 214; 2. Testamentul făcut în timp de război este testamentul întocmit înaintea armatei gata de luptă. Astfel, soldatul - cap de familie
Din această definiţie rezultă caracterul de act solemn şi de ultimă voinţă a testamentului, nespunând nimic despre instituirea de moştenitor care constituie trăsătura juridică de bază a testamentului. 213 T.Sâmbrian, ″Principii, instituţii şi texte celebre în dreptul roman″, Casa de Editură şi Presă }ansa SRL, Bucureşti, 1994, pag.95. 214 V.Hanga, ″Drept privat roman″, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, pag.324.
212

148

3.

1.

2. 3.

putea să testeze înainte de a pleca la luptă în faţa armatei. La rândul ei şi această formă de testament prezintă un inconvenient destul de mare: nu putea fi practicat decât în caz de război 215; Datorită inconvenientelor pe care le prezentau primele două forme de testament, cu timpul, practica a realizat o nouă formă de testament - testamentul per aes et libram. Acest testament se făcea printr-o mancipaţiune, prin intermediul căreia testatorul transfera patrimoniul său unui familiae emptor care era o terţă persoană, acesta urmând să ducă la îndeplinire hotărârile de ultimă voinţă ale testatorului. Şi această formă de testament prezenta inconveniente: ¾ testatorul îşi înstrăina patrimoniul încă din timpul vieţii, el nemaiputând să revoce actul respectiv de înstrăinare; şi, ¾ familiae emptor avea doar îndatorirea morală de a îndeplini hotorârile de ultimă voinţă, îndatorire morală de la care se putea abate fără a suferi consecinţe juridice 216 . În dreptul clasic întâlnim următoarele forme de testament: testamentul per aes et libram care a fost modificat în sensul că familiae emptor devine un simplu executor testamentar, fiind obligat juridiceşte să execute testamentul. Acest testament a cunoscut ″trei forme: mancipatio familiae, per aes et libram public şi per aes et libram secret ″ 217; testamentul nuncupativ - constă într-o declaraţie verbală a testatorului în faţa a şapte martori; testamentul pretorian este testamentul întocmit în scris pe tăbliţe întărite cu peceţile a şapte martori. Acest testament
Ibidem. Ibidem, op.cit., pag.324 - 325. T. Sâmbrian, op.cit.,pag.96.

215 216 217

149

ducea la investirea unei persoane cu posesiunea bunurilor testatorului. Abia împăratul Valentinian al II-lea a fost cel care a înţeles foloasele testamentului olograf, introducându-l în anul 466 dH. Această formă de testament nu a avut însă o viaţă prea lungă, admiţându-se în legea celor XII table testamentul olograf numai prin excepţie - în privinţa împărţelilor făcute de ascendenţi în favoarea descendenţilor lor. Constituţiile imperiale au instituit următoarele forme de testament: 1. testamentul principi oblatum - ce era dat în păstrarea cancelariei imperiale; 2. testamentul tripartit; 3. testamentul olograf; 4. testamentul realizat prin declaraţie dată înaintea autorităţilor judiciare sau municipale. În dreptul bizantin existau două forme de testament: 1. testamentul tripartit, ce era rezultatul preluării de elemente de la trei legislaţii diferite: ¾ după dreptul civil vechi, testamentul trebuia făcut fără nici o întrerupere; ¾ după dreptul pretorian, testamentul trebuia făcut în prezenţa a şapte martori cu semnătura şi peceţile acestora; ¾ după constituţiile imperiale, testamentul trebuia semnat de testator şi martori; 2. testamentul nuncupativ. În Europa Occidentală, testamentul suferă o perioadă de decădere pe parcursul evului mediu, decădere datorată faptului că această perioadă istorică a fost guvernată de principiile dreptului canonic (nu permitea instituirea unui moştenitor care să nu fi fost rudă cu de cujus ) şi de obiceiurile de origine germanică ce erau potrivnice întocmirii de testamente. Odată cu renaşterea studiilor

150

de drept roman din sec. XVIII - lea se realizează şi o renaştere a testamentului. Legiuirea Caragea nu recunoaşte existenţa testamentului verbal şi nici a celui nuncupativ. Astfel, testamentul trebuia făcut în scris de faţă cu trei martori sau "arhiereul sau judecătoria". Codul Calimach nu este la fel de restrictiv: "Testamentul se poate face în scris şi nescris, vederat şi tăinuit, cu martori şi fără martori" . Deci erau recunoscute următoarele forme de testament: 1. testamentul olograf care era de două feluri: ¾ testamentul scris, datat şi semnat de mâna testatorului; şi, ¾ testamentul scris de altul, trebuind semnat de testator în prezenţa a cel puţin trei martori ce trebuiau să semneze şi ei. În cazul în care testatorul nu ştia carte se întâlneau două situaţii: ¾ în cazul în care testatorul nu ştia să scrie dar ştia să citească, atunci el semna cu "semnul sfintei cruci", urmat de semnătura unuia dintre martori pe crucea respectivă ; ¾ în cazul în care testatorul nu ştia nici să scrie şi nici să citească, sau era orb, atunci unul din martori trebuia să-i citească testamentul, urmat de adeverirea de către testator că liberalitatea s-a făcut conform cu voinţa sa, urmat apoi de semnătura martorilor; 2. testamentul verbal ce se făcea în prezenţa a cinci martori de bună credinţă; 3. testamentul făcut prin chemarea a doi judecători la domiciliul testatorului ″să ia în scris testamentul lui sau să-l asculte prin viu grai; luându-l în scris, să-l pecetluiască cu pecetea judecătoriei şi să-i dea o adeverinţă de mână″; şi, 4. testamentul făcut "în corăbiile ce călătoresc, ori în vremea ciumei sau a altor boli grabnice şi lipicioase". Astfel, testamenul a avut o importanţă deosebită în timpul Legiuirii Caragea şi a Codului Calimach deoarece îi dădea

151

dreptul lui de cujus să dispună de soarta averii ce îi aparţinea şi pentru timpul ce urma după moartea sa. B. Caractere juridice Caractere: Potrivit dispoziţiilor Codului civil, testamentul este un act juridic unilateral, personal şi solemn, revocabil cât timp testatorul este în viaţă, prin care acesta dispune, în tot sau în parte, de averea sa, pentru când nu va mai fi. Testamentul are, deci, următoarele caractere juridice: a) este un act juridic 218 şi deci trebuie să exprime o voinţă conştientă, liberă şi cu intenţie; b) este un act unilateral de voinţă, căci este numai rodul voinţei testatorului; c) are caracter personal, neputând fi săvârşit prin reprezentare 219. De aici rezultă că testamentul este şi un act individual, în sensul că el trebuie să exprime voinţa unei singure persoane, legea interzicând ca două sau mai multe persoane să testeze prin acelaşi act; d) testamentul este un act juridic solemn deoarece, pentru a produce efecte juridice, voinţa testatorului trebuie să îmbrace anumite forme, stabilite de lege220; e) este un act de dispoziţie pentru cauză de moarte; şi, f) este esenţialmente revocabil cât timp testatorul se află în viaţă, acesta putând revoca testamentul fie expres, printr-o
Cuprinde manifestarea de voinţă a testatorului cu intenţia de a produce efecte juridice. 219 Persoana care nu are capacitatea de a testa nu o poate face personal, şi nici prin reprezentantul legal sau cu încuviinţarea altei persoane sau instituţii. 220 Prin acest caracter, pe de o parte este ocrotită independenţa testatorului, iar pe de altă parte se asigură certitudinea manifestării de ultimă voinţă (M. Eliescu, ″Curs...″, pag.163).
218

152

declaraţie autentificată, fie implicit, prin întocmirea unui nou testament prin care este desemnată legatar o altă persoană (revocarea are caracter esenţial întrucât testatorul nu poate renunţa la acest drept). Testamentul va deveni irevocabil odată cu moartea testatorului.

153

SECŢIUNEA A II - A Felurile testamentelor
A. Testamentul olograf 1. Noţiune şi avantaje Noţiune: Potrivit dispoziţiilor art. 859 C. civil, testamentul olograf este acel testament care trebuie să fie în întregime scris, datat şi semnat de mâna testatorului. Etimologic vine de la cuvintele greceşti holos (întreg, total) şi graphos (a scrie) 221. Avantaje: Acest testament prezintă următoarele avantaje: a) este supus formalităţilor cele mai simple; b) poate fi făcut oriunde, oricând şi fără ajutorul nimănui; c) permite păstrarea secretului asupra dispoziţiilor de ultimă voinţă 222; şi, d) poate fi revocat oricând, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui materială de către testator. Dezavantaje: Testament olograf prezintă şi dezavantaje, unele majore: a) testamentul este sensibil la sugestie şi captaţie; b) înlesneşte falsul (din pricina simplicităţii formelor) 223;
Al. Bacaci, Gh. Comăniţă, op. cit., pag.75. Testatorul este cel care îl scrie, numai el îi cunoaşte conţinutul, neavând nevoie de nici un martor. 223 Cel ce invocă în favoarea sa testamentul, trebuie să facă dovada că acesta emană de la de cujus (T.S., s. civ., dec. nr. 292/1952, în CD, 1952-1954, vol. I, pag.113).
221 222

154

aşa cum au fost prezentate. poate fi scris pe orice suprafaţă. Perju. 224 155 .127 . putând fi o scrisoare sau orice înscris. 2. şi. au drept urmare: a) nulitatea testamentului dacă unele adaosuri. cit. În toate cazurile. testamentul va fi. el poate fi scris în orice limbă pe care testatorul a cunoscut-o la data scrierii. Nerespectarea condiţiilor scrierii: Consecinţele nerespectării condiţiilor scrierii.). Nulitatea se justifică prin faptul că în cazul în care testamentul nu este scris de mâna testatorului ar fi posibile fraude. op. 225 Aceasta constituie o garanţie că nici o voinţă străină de voinţa testatorului nu a intervenit la încheierea testamentului. iar înscrisul nu va fi intitulat obligatoriu testament 226.c) dacă testatorul are cunoştinţe juridice insuficiente..204). testamentul olograf trebuie scris în întregime de către testator 225. Deak. în întregime. (zid. ″Sinteză teoretică a jurisprudenţei Curţii de Apel Suceava în domeniul dreptului civil şi procesual civil (semestrul I/1998)″. cu orice fel de scriere. scris de mîna testatorului. şi. în Dreptul nr. pag. din care însă să rezulte neîndoielnic voinţa de a gratifica. 6/1999. care nu ar fi descoperite prin verificarea de scripte (Fr. cărbune. Scrierea Scriere proprie: Sub sancţiunea nulităţii 224. pag. ştersături sau intercalări sunt scrise de o mână străină. De asemenea. diamante etc. oglindă. Testamentul olograf poate fi întocmit în mai multe etape. d) poate fi uşor sustras şi distrus. testamentul poate avea o redactare defectuoasă care duce la greutăţi în interpretarea lui. 226 P. cu orice mijloc. pe una sau mai multe foi de hârtie (între care să fie o legătură intelectuală).128.

230 Adăugirile. Ap.. ştersăturile sau intercalările au fost făcute fără ştiinţa testatorului. op. M. Bucureşti. Eliescu. op. cit.96 . II.. Practica judiciară a admis că este valabilă dispoziţia testamentară făcută de o persoană sub forma unui pasaj final inserat într-un testament olograf scris de o altă persoană. şi. Comăniţă. deşi a fost scris de testator. deoarece intervenţia materială a unui străin duce la concluzia că voinţa testatorului n-a fost tocmai liberă 228. intercalări: În toate cazurile. pag. Chirică. pag.. afară numai dacă materialitatea intervenţiei a alterat voinţa testatorului 229. în care adăugirile.165. Adăugiri. 227 228 229 156 . c) când scrierea unui terţ va fi posterioară redactării testamentului. 23 oct. Al. D. b) dacă scrierea străină este contemporană cu scrierea testamentului acesta va fi nul. dacă acest pasaj conţine elementele unui testament complet (C.″.. însă.cit. testamentul rămâne valabil căci voinţa lui exprimată în partea scrisă de el a rămas neviciată 230. 1930..b) nulitatea testamentului.R. Situaţii: În privinţa scrierii străine. cit.. Gh. acesta este valabil (exemplu: testamentul este scris pe verso-ul altor scrieri). II. acesta nu a fost decât instrumentul pasiv al unui terţ. cu notă de R. pag.77. Dacă adăugările nu sunt decât simple note care nu fac corp cu restul testamentului (de ex. Scrieri străine.77). Bacaci. Popa. dar semnat şi datat de ea. op. pag.97). Chirică. care i-a ţinut mâna 227.69. în P. testamentul va fi valabil.: un proiect de modificare care nu sa realizat) testamentul rămâne valabil căci se datorează numai voinţei lui de cujus. op. cit. pag. pag. D. întâlnim următoarele situaţii: a) dacă scrierea străină este anterioară scrierii testamentului. dacă. ″Curs. 1929. ştersăturile şi intercalările sunt nule deoarece nu sunt scrise de mâna testatorului şi nu exprimă voinţa sa (M.191. ştersături. Goruneanu.

care nu vor afecta validitatea celorlalte prevederi ale testamentului. 231 157 .: Paştele 2003 sau Crăciunul 1992. caz în care semnarea şi datarea lor nu mai sunt necesare. în cazul unei pluralităţi de testamente pentru stabilirea dispoziţiilor testamentare valabile. care se adaugă la cuprinsul iniţial sau înlocuiesc şi elimină alte dispoziţii . De aceea când întâlnim dispoziţii testamentare la intervale de timp. luna şi ziua când s-a redactat testamentul sau indicaţii care pot fi implicite (Ex. reprezintă o îndeplinire exactă a obligaţiei de datare a testamentului. datarea testamentului la început. dar este inexactă.: în acea perioadă a existat pericolul vicierii consimţământului). Data: Data permite. Data trebuie să cuprindă anul. înainte sau după semnătură. pentru a fi valabile trebuie să distingem după cum: a) ele cuprind o dispoziţie nouă. mijloc sau sfârşit. pe de o parte verificarea discernământului testatorului la data întocmirii testamentului şi pe de altă parte. ştergeri sau intercalări datorită testatorului. fără a constitui o dispoziţie nouă. Data poate prezenta importanţă şi pentru stabilirea împrejurărilor în care testamentul a fost întocmit şi care pot determina nulitatea (Ex.situaţii în care ele trebuiesc semnate şi datate de testator. Anul Nou 2004) Data poate fi trecută în orice parte a testamentului cu condiţia ca ea să se aplice întregului act 231. dar care. b) îndreaptă o eroare de redactare sau interpretează dispoziţiile testamentului. Situaţii privind data: În privinţa datei sunt de conceput următoarele situaţii: a) lipsa datei atrage nulitatea testamentului. b) dacă data există. şi. întâlnim două situaţii: Astfel.Disjungere: Uneori testamentul olograf cuprinde adăugări. este suficientă datarea finală a actului.

în loc de judecătoria competentă. Lipsa semnăturii: Lipsa semnăturii este sancţionată cu nulitatea absolută a testamentului olograf. Dacă testamentul este scris pe mai multe foi. ¾ când data este incompletă sau involuntar eronată. căci solemnitatea cerută de lege cu privire la dată nu s-a realizat. B. şi. În situaţia în care testatorul nu poate testa olograf. 860 C.¾ când data este falsă. Semnătura Semnătură manuscrisă: Semnătura trebuie să fie manuscrisă. pag. În cazul în care semnătura lipseşte. 1955.208). civil. ca atare. dar cum prin Legea nr. simpla notare a iniţialelor nefiind suficientă (după cum nici punerea degetului de către neştiutorul de carte nu este suficientă 232) 233. cit. potrivit art. I. nedefinitivat şi. poate uzita una din celelalte două forme testamentare. datorită unei simple greşeli a testatorului. civ. 3. 36/1995 privind notarii publici şi activităţile notariale. actele autentice se întocmesc de birourile notarilor publici. Testamentul autentic Noţiune: Testamentul autentic este.. nr.. actul este un simplu proiect de testament. respectiv testamentul autentic sau testamentul mistic. Semnătura poate fi pusă în orice parte a conţinutului testamentului. 2420/1995. 232 233 T. vol. pag. nu produce efecte juridice (Fr. dec. Deak. adică a fost alterată cu ştiinţă de testator. tragem concluzia că.S.. testamentul este nul. în CD.200. testamentul este lovit de nulitate. acela care s-a adeverit de judecătoria competentă. op. col. 158 . testatorul nu trebuie să semneze pe fiecare.

237 Excepţiile de la competenţa generală a notarilor publici prevăzute de art. fie din orice alte motive temeinice (Ex. Penculescu. din 13 dec.înţelegem orice birou notarial 234. cu notă de I. Notarul va redacta testamentul astfel încât acesta să reprezinte fidel voinţa testatorului. înch. testamentul va putea fi scris şi de către notar. 36/1995 nu se referă la autentificarea testamentelor. la solicitatea testatorului. Testamentul va putea fi redactat şi în altă limbă decât în cea română. 1957. sau paşaport). Limba în care se redactează: Neîndoielnic testamentul se redactează în limba română.P.I. 10 din Legea nr.I. Această formă de testament prezintă avantajul că este accesibil şi celor care nu ştiu să scrie şi să citească. având asupra sa actul de identitate (C. la solicitarea testatorului. 7/1958. 235 Din această cauză s-a admis că sunt valabile dispoziţiile testamentare inserate în cuprinsul unui contract de vânzare-cumpărare autentic (Notariatul de Stat Buzău. Aşadar. nr. Notarul public va putea autentifica testamentul şi în afara sediului notariatului. 234 159 . pag.).: testatorul execută o pedeapsă privativă de libertate). dacă notarul este convins prin cunoştinţele sale sau prin interpret (translator) că Această formă de testament este des folosită cu toate că implică cheltuieli şi pierdere de vreme şi de asemenea nu se păstrează secretul dispoziţiilor de ultimă voinţă. În lipsa oricărui act de identitate. Locul autentificării: Testatorul se va prezenta personal236 la orice birou notarial 237. fiind supus regulilor de drept comun în materie 235. fie din motive medicale fie din cauza serviciului pe care îl prestează. Aceasta este regula. eventual cu un proiect de testament întocmit de el sau de alte persoane. 236 Testatorul nu va putea niciodată să fie reprezentat la autentificare. care nu se poate prezenta la notariat.119 şi urm. testatorul va fi însoţit şi de martori necesari stabilirii identităţii (de regulă doi). în L. testamentul autentic este un act autentic ca oricare altul.

Orbul: În cazul orbului. menţionând în testament. notarul va menţiona acest lucru în încheierea de autentificare. notarul va menţiona în încheierea de autentificare acest lucru. că şia dat consimţământul la prezentul act pe care l-a citit. Menţiune: Dacă testatorul este neştiutor de carte. prin întrebări că acesta a auzit bine cuprinsul testamentului ce i-a fost citit. ştiutori de carte: Testatorul surd. Surdul şi mutul. În situaţia în care testatorul se află în imposibilitate de a semna. De asemenea. notarul are datoria de a lămuri părţile asupra consecinţelor juridice ce decurg din clauzele cuprinse în testament. mut. notarul se va convinge. sau surdomut însă ştiutor de carte îşi va declara consimţământul în faţa notarului. C. cu propria lui mînă. El poate fi scris de către testator sau de către o altă 160 . Testamentul mistic sau secret Noţiune: Testamentul mistic sau secret (art.867 C.) este testamentul uzitat cel mai puţin.civ. Consimţământul testatorului se va exprima în faţa notarului. datorită formalităţilor cerute de lege pentru redactarea lui şi puţinelor avantaje pe care le prezintă. Surdul şi mutul care nu pot scrie sau nu ştiu să scrie: Dacă surdul.testatorul şi-a exprimat voinţa de a dispune. nefiind nevoie să arate care sunt cauzele care au dus la imposibilitatea testatorului de a semna. mutul sau surdomutul nu poate sau nu ştie să scrie.864 . oral. notarul îi va lua consimţământul prin interpret.

Testamentul trebuie să exprime voinţa testatorului. dar trebuie să fie semnat de cel care testează. Interdicţie: Nu pot face testamente mistice cei care nu ştiu sau nu pot. unei judecătorii. datorită unei infirmităţi. pe de o parte testatorul n-a putut controla dacă conţinutul actului scris de altul corespunde într-adevăr cu ultima sa voinţă. singură sau sigilată într-un plic. judecătorul se va deplasa la domiciliul testatorului şi în faţa lui se va închide şi sigila înscrisul. şi nu a unei alte persoane. Când declaraţia e sinceră. dar incompletă. data. Judecătorul va întocmi procesul verbal în care constată înfăţişarea testatorului. atunci testamentul va fi nul. 239 Aceasta deoarece. după care este prezentat judecătoriei în vederea efectuării formalităţilor de suprascriere. Înfăţişare: Hârtia pe care este scris testamentul va fi înfăţişată. Dacă testatorul nu se poate prezenta. starea testamentului şi declaraţia acestuia că testamentul este al lui. sau poate fi dactilografiat sau scris cu alfabetul pentru orbi. testamentul va fi valabil. iar testatorul va declara că dispoziţiile acelea reprezintă testamentul său. civil). Declaraţie mincinoasă: Dacă declaraţia este mincinoasă. Suprascriere: Acest act reprezintă suprascrierea testamentului şi va fi semnat atât de judecător cât şi de testator. din motive de boală sau infirmitate. la sediul judecătoriei.persoană 238. să citească 239 precum şi cei care nu ştiu sau nu pot să semneze (art. Acest testament poate fi păstrat la grefa judecătoriei sau poate fi remis testatorului. iar pe de altă 238 161 . scris şi semnat de el sau scris de altul şi semnat de el. 865 C.

Rosetti Bălănescu.Înscrisuri: Testamentul mistic este format din două înscrisuri deosebite cel din urmă desăvârşindu-l pe primul.act de suprascriere. cum ar fi medicii militari sau persoanele din serviciul intendenţei. Hamangiu. D. 162 . cit. Cantacuzino.343). civil) Noţiune: Este testamentul făcut de militarii în activitate pe teritoriul străin ori la inamic sau se află în interiorul ţării într-o localitate (cetate) asediată. În această situaţie. III. Pînă la această dată.533. deoarece procesul-verbal de suprascriere consemnează declaraţia testatorului că testamentul este al său şi. cit. Al. I. op. Forţa probantă: Forţa probantă a acestui tip de testament este relativă. Primul înscris este un înscris sub semnătură privată . pag. Pînă la data suprascrierii. această declaraţie va putea fi combătută prin orice mijloc de probă. sau luptă de invazie. pag. înscrisul sub semnătură privată este numai un proiect. data lui fiind data suprascrierii. Testamentul militarilor ori al indivizilor întrebuinţaţi în armată (art. Testamentele privilegiate 1. prin urmare. agentul instrumentator va fi comandantul unităţii.. Mai pot testa în acest mod şi persoanele asimilate militarilor. vol. Băicoianu. 240 C.. semnat şi datat de testator. op. parte semnarea testatorului în josul testamentului este de esenţa testamentului mistic (Matei B. asistat dacă e posibil de doi martori precum şi medicul şef al unităţii asistat de comandantul ei dacă testatorul este rănit sau se află în spital sau ambulanţă. înscrisul sub semnătură privată va fi testament olograf dacă sunt îndeplinite cele trei condiţii prevăzute de codul civil: să fie scris. 868-871 C. fără legătură cu exteriorul 240.

872 C.2. iar agent instrumentator va putea fi un membru al consiliului local. Testamentul maritim Noţiune: Testamentul maritim (art. Testamentul în caz de epidemie Noţiune: Testamentul în caz de epidemie (art. Cele două forme de testament privilegiat descrise mai sus nu vor putea fi uzitate dacă în localitatea respectivă este un birou notarial. (Soluţia se menţine şi în cazul în care vasul a ancorat în portul unui oraş care nu are o reprezentanţă diplomatică sau consulară română). fie de membrii echipajului. agent instrumentator va fi comandantul vasului sau un înlocuitor al acestuia. asistat de doi martori. 874 C. 4. unul închis şi sigilat se va preda agentului diplomatic sau consular român din primul port străin spre a fi înaintat judecătoriei de la domiciliul testatorului.884) va fi făcut în cursul unei călătorii pe mare fie de călători. prin aceeaşi procedură. organul portuar va înainta al doilea exemplar. exceptând cazul în care ar fi rudă cu testatorul. aceleiaşi judecătorii (sau chiar ambele exemplare). În acest caz. civil . 241 163 . testamentul maritim se va încheia în două exemplare. asistat de ofiţerul intendent de bord sau de un înlocuitor al lui 241. 3. La ancorarea vasului într-un port român. chiar dacă testatorul nu a fost atins de boală. Reguli comune testamentelor privilegiate Testamentul nu poate să cuprindă nici o dispoziţie în favoarea ofiţerilor instrumentatori. Sub sancţiunea nulităţii. civil) este testamentul făcut într-un loc izolat din pricina unei boli molipsitoare.

882 C.. 66/1996 privind reorganizarea C. 31 alin.A.S. S. iar cel maritim după 3 luni. şi de cel puţin un martor (când asistenţa lui este cerută) menţionându-se din ce cauză cel de-al doilea nu poate semna. 61/2002..C. ele îşi pierd eficacitatea după 6 luni. b) aceste testamente produc efecte juridice dacă testatorul a murit în împrejurări neobişnuite. de către testator. s. art. deci un legat cu titlu particular 242. Această formă de testament nu constituie o stipulaţie pentru altul. Testamentul având ca obiect sume de bani depuse la CEC Prezentare: Potrivit art. II din O. Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziţii testamentare se eliberează de Casa de Economii şi Consemnaţiuni moştenitorilor legali şi testamentari. aprobat prin H. pag. dec. 107 din Constituţie. civil). art. Această indicare se constituie într-o formă specială de testament numită dispoziţie testamentară sau clauză testamentară. 873. nr. nr. toate aceste testamente trebuie semnate de agentul instrumentator.G. nr. Alte forme testamentare a. şi ale art.E. 871. 242 164 .G. din ziua când testatorul a încetat să mai fie împiedicat de a testa potrivit dreptului comun (art. fiind aşadar o liberalitate pentru cauză de moarte. civ. 11 din Legea nr. 2252/1975.C. E.U. T. titularul unor depuneri are dreptul să indice Casei de Economii şi Consemnaţiuni persoanele cărora urmează să li se elibereze sumele depuse în caz de moarte a sa. 1975. făcânduse precizare dacă acesta nu ştie sau nu poate să semneze.Reguli: Testamentelor privilegiate le sunt comune următoarele reguli: a) sub sancţiunea nulităţii. şi. în CD.E. care l-au împiedicat să folosească formele testamentare ordinare.135. 2 şi 3 din Statutul C. Astfel. 1602/2002.

pag. pentru a dispune prin testament. sub condiţia ca testatorul să nu fi dispus altfel. au la îndemână următoarele posibilităţi: 1. această clauză testamentară produce efecte doar la moartea testatorului. 2. Chirică. sau în forma olografă.86).885 C.. cit. pag. beneficiarii vor avea drepturi egale. În ceea ce priveşte condiţiile de formă. Brenciu. 244 Gh. după legea română. fie testamentul autentic după legea locului unde se întocmeşte actul 246. ″Reductibilitatea legatelor al căror obiect este constituit de depuneri pe librete CEC asupra cărora defunctul titular a prevăzut o clauză testamentară″. sau în forma autentică întrebuinţată în locul unde se face testamentul″. Spre deosebire de clauza de împuternicire de pe libretul CEC 245. În acest din urmă caz. 246 Art. 3.17. op. 1/1984. 243 165 . această formă de testament este considerată un testament olograf simplificat (D. civ.16 .Dispoziţia testamentară poate să fie în favoarea unei persoane sau în favoarea mai multor persoane. clauza testamentară este completată de funcţionarii CEC şi doar semnată de testator 243. Panţurescu. 245 Clauza de împuternicire produce efecte doar pe timpul vieţii testatorului. fie testamentul autentic prevăzut de legea română în faţa agenţilor noştri diplomatici şi consulari. fie testamentul olograf.: ″Românul ce s-ar afla în ţară străină va putea face testamentul său. b. De asemenea. V. este revocabilă şi supusă reducţiunii în cazul în care depăşeşte limita cotităţii disponibile 244. în RRD nr. Din această cauză. Testamentul făcut de români în străinătate Prezentare: Cetăţenii români aflaţi în străinătate.

105/1992. modificat sau revocat. ¾ legea domiciliului acestuia. întocmirea. ¾ legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului. 166 . legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor moştenite. ¾ legea locului unde actul a fost întocmit.Potrivit art. 3 din Legea nr. fie la data când a fost întocmit. modificat sau revocat. fie la data decesului testatorului. modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile. 68 alin. conform oricăreia dintre legile următoare: ¾ legea naţională a testatorului.

Cerinţe: Desemnarea legatarului trebuie să îndeplinească. 1364/1980. Desemnarea legatarului poate fi directă. pentru a fi valabilă.S. adică prin nominalizare sau prin arătarea unor calităţi care îl caracterizează pe acesta (frate. s. dec. fiu. pag. Desemnarea legatarului Desemnarea legatarului: Legatul este principala dispoziţie cuprinsă într-un testament prin care se exprimă liberalitatea pentru cauză de moarte făcută unei persoane desemnată de testator. Legatarul trebuie să fie o persoană determinată sau cel puţin determinabilă 248 în momentul deschiderii succesiunii. civ. 1980. 167 . etc) sau poate fi indirectă. 247 248 Legatul oral. neînscris în testament nu-şi produce efecte. în CD.. acesta se bucură de o libertate deplină.89.. ca în cazul exheredării moştenitorilor nerezervatari sau a moştenitorilor rezervatari (numai în limitele cotităţii disponibile). T.CAPITOLUL V LEGATUL SECŢIUNEA I Desemnarea legatarului şi felurile legatelor A. nr. nefiind obligat să folosească termeni sacramentali. următoarele două cerinţe: a) să fie făcută prin testament 247. În ceea ce priveşte termenii pe care îi foloseşte testatorul.

Clasificarea legatelor Clasificarea legatelor după modalitatea care afectează voinţa testatorului Legatul pur şi simplu: Legatul pur şi simplu este legatul neafectat de modalităţi. ″Curs. cit.. în cazul morţii legatarului drepturile lui se transmit asupra propriilor moştenitori (art. 899 alin. B.230. Felurile (clasificarea) legatelor 1. Criterii şi enumerare Legatele se pot împărţi în funcţie de: a) modalitatea ce afectează voinţa testatorului: legatul pur şi simplu.. cu ajutorul cărora legatarul să fie identificat cu certitudine. 1 C.). Chirică. cu termen. Astfel. pag. Elementele necesare identificării legatarului trebuie să se găsească în cuprinsul testamentului. 249 M. 168 . cel puţin în parte. elementele necesare. după cum crede acesta de cuviinţă 249.civ.b) legatarul să fie desemnat personal de către testator. ci precizează că a comunicat persoana legatarului unui terţ care îl va indica la momentul oportun sau că legatarul va fi desemnat de un terţ. cu titlu universal sau cu titlu particular. După această dată. legatarul devine titularul drepturilor ce intră în conţinutul legatului. fiind nul legatul ce nu oferă.249. pag. b) obiect: legate universale. De la data deschiderii succesiunii. 2. sub condiţie sau cu sarcină. op. Eliescu.. Legatul cu termen: Legatul cu termen este acel legat a cărui executare sau stingere depinde de împlinirea unui termen. D.″. este nul legatul secret prin care testatorul nu identifică legatarul.

legatul se execută de la data deschiderii succesiunii. Legatul sub condiţie: Legatul sub condiţie este acel legat a cărui naştere sau stingere depinde de un eveniment viitor şi nesigur în ceea ce priveşte producerea lui. dreptul la legat se consolidează definitiv. iar. 252 De exemplu: legatarul dobândeşte proprietatea unui apartament. În cazul termenului suspensiv. Legatul cu sarcină: Legatul cu sarcină (sub modo) este 250 De exemplu: legatul va reveni legatarului când acesta va împlini vârsta de 20 de ani. în caz de neîndeplinire a condiţiei. 169 . În cazul condiţiei rezolutorii. legatarul poate cere predarea bunului legat sau plata creanţei (art. Condiţia poate să fie suspensivă sau rezolutorie. ca şi un legat pur şi simplu. dar împlinirea termenului conduce la stingerea dreptului legat 251. executarea legatului este amânată până la împlinirea lui 250. dar existenţa acestora depinde de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei. Condiţia suspensivă suspendă până la împlinirea ei naşterea dreptului la legat. 926 şi 1022 C. în caz de îndeplinire a condiţiei.civ). ca un legat pur şi simplu. Termenul poate să fie suspensiv sau extinctiv. dreptul legatarului ia naştere retroactiv. legatarul va primi legatul dobânzilor unei sume de bani. Din momentul împlinirii ei. devenind proprietar sau creditor de la data deschiderii succesiunii 252. sub condiţia ca el să promoveze examanenul de admitere la facultate. pentru o perioadă de trei ani. Astfel. deşi drepturile legatarului se nasc de la data deschiderii succesiunii. drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii. 251 De exemplu: după deschiderea succesiunii. dreptul la legat se desfiinţează cu efect retroactiv de la data deschiderii succesiunii. Când termenul se împlineşte.care este întotdeauna un eveniment viitor şi sigur. În cazul termenului extinctiv.

din moment ce fiecare dă chemare legatarului să culeagă întreaga moştenire... dacă ar fi fost în viaţă″. preia şi dreptul de a exercita toate acţiunile patrimoniale pe care autorul său le-ar fi putut exercita. Rosetti. Clasificarea legatelor după obiectul lor Legatul universal: Conform dispoziţiilor art. de existenţa moştenitorilor rezervatari sau a unor legate cu titlu particular ori cu titlu universal. Testatorul poate lăsa mai multe legate universale fără a atinge caracterul universal al fiecăruia dintre ele. b. care cuprinde o universalitate de drepturi şi obligaţii. 170 . a face sau a nu face impusă de testator legatarului.legatul care prevede o obligaţie (o sarcină) de a da. ci numai după decesul acestuia 253. pag.A. Deoarece legatul îşi produce efecte numai din momentul deschiderii succesiunii (putând fi revocat până în acest moment). nr. Ed. preluând patrimoniul defunctului. 979/1959. testatorul nu poate impune legatarului obligaţii (sarcini) care să fie prestate în timpul vieţii lui. dec. universalitatea bunurilor sale″. C. ″legatul universal este dipoziţia prin care testatorul lasă după moarte-i. nr. dec. Aceasta nu înseamnă că legatarul universal va culege efectiv toate bunurile succesorale.civ. dacă 253 254 T. 1952 . în Repertoriu. 2001. în interesul testatorului sau în interesul gratificatului. 2805/1999. 888 C. în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999 a Curţii de Apel Bucureşti.Bucureşti. ″Legatarul universal. la una sau mai multe persoane.1969. Sarcina poate fi prevăzută în interesul unui terţ. deoarece emolumentul moştenirii poate fi restrâns prin achitarea datoriilor şi sarcinilor succesorale. pag. secţia a IV-a civilă.162-163. Practica judiciară şi doctrina au stabilit că legatul universal conferă legatarului vocaţie la întreaga moştenire 254..442. Bucureşti. civ. s.S.

b) legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri.. De asemenea. chiar cu legatarul. dacă un legatar particular nu acceptă legatul ce i-a fost lăsat sau legatul este ineficace. 1952 . s. căci la stingerea uzufructului legatarul va culege întreaga moştenire. nu semnifică revocarea legatului universal. nr. 11/1973. 417/1973.1975.213. în RRD nr. nr. T. civ. Timiş. 1939/1972. col. facerea unui legat cu titlu particular. obiectul legatului va reveni legatarilor conform aceleiaşi vocaţii la întreaga moştenire. 1969 . T.115 . atunci legatarul are vocaţie la întreaga moştenire.168. pag. I. Un legat universal nu pierde acest caracter. pag. deoarece în lipsă de moştenitori rezervatari ori dacă aceştia vor fi nevrednici sau vor renunţa la moştenire. Feluri: Testatorul poate califica expres legatul ca fiind universal. în CD. dec. în Repertoriu. ci a înţeles să limiteze dreptul legatarului la bunurile care alcătuiesc cotitatea disponibilă. dar el poate folosi şi termeni echivalenţi. Legatul universal conferă vocaţie la întreaga moştenire.S.celelalte legate ar fi sau ar deveni ineficace.. pag.S.212 . Astfel sunt legate universale: a) legatul tuturor mobilelor şi imobilelor. nr. chiar în caz de predeces sau renunţare a rezervatarilor legatarul să nu poate lua bunurile ce 255 T. 552/1953. dec. civ..1954. c) legatul cotităţii disponibile a moştenirii. dec. 171 . încheierea unui antecontract de vânzarecumpărare.. chiar dacă celelalte legate şi sarcinile ce ar urma să fie executate l-ar reduce la o parte neînsemnată din moştenire. şi numai micşorează emolumentul cules de legatar 255.117. În cazul în care din testament rezultă că testatorul n-a dorit să dea legatarului un drept eventual asupra întregii moşteniri.J. civ. iar înstrăinarea unor bunuri de către testator. astfel încât.

Deoarece legatarul cu titlu universal are vocaţie la o cotă parte din moştenire.. op. Al.este legatul care conferă legatarului chemare la o fracţiune din moştenire sau la o masă de bunuri succesorale. a) b) c) d) e) C. şi legatul unei fracţiuni din mişcătoare.formează rezerva. legatul nu mai este universal. 256 172 . 257 Nu este exclusă posibilitatea desemnării a doi sau mai mulţi legatari cu titlu universal pentru aceeaşi fracţiune din moştenire (Fr. Trebuie să avem în considerare vocaţia succesorală.). III.558. vol. legatul unei fracţiuni din nemişcătoare. cit. legatul tuturor mobilelor succesorale. Feluri: Sunt legate cu titlu universal următoarele: legatul unei fracţiuni din moştenire. civil) . Legatul cu titlu universal: Legatul cu titlu universal (art. el nu va putea profita de partea unui alt legatar cu titlu universal.235). cit. deoarece minorul poate dispune prin testament numai de jumătate din bunurile de care. 807 C. determinate prin natura lor juridică de mobile sau imobile257. Rosetti Bălănescu. legatul tuturor imobilelor.1 C. ci un legat cu titlu universal 256. 894 C.civ.. pag. a legatarilor cu titlu particular sau a datoriilor şi sarcinilor moştenirii.. 894 alin. care este un legat cu titlu universal. Hamangiu. după lege. Deak. se mai poate adăuga şi legatul întregii averi făcut de minorul între 16 şi 18 ani. care nu poate să vină la moştenire. pag. iar nu emolumentul real al legatului care poate fi diminuat în prezenţa moştenitorilor rezervatari. Băicoianu. adică dreptul eventual al legatarului la o cotă-parte din moştenire. La această enumerare prevăzută de art. I. poate dispune persoana majoră (art. op.civ.

cit. Legatul cu titlu particular: Legatul cu titlu particular (art. Spre deosebire de legatul cu titlu universal. etc 259. nr. ALL BECK. legatarul va profita de renunţarea sau înlăturarea de la moştenire a moştenitorilor rezervatari sau a legatarilor cu titlu particular dacă prezenţa acestora ar fi dus la scăderea părţii din emolument ce era culeasă de legatarul cu titlu universal. I. 259 ″Legatarul unei sume de bani nu poate avea calitate procesuală activă într-o acţiune în revendicare care are ca obiect un bun imobil din patrimoniul autorului său. Ca şi legatarii universali.87-89. 894 alin. care are ca obiect o cotă parte din universalitatea succesiunii. C. op. 923/1995. Hamangiu. reale. legatarii cu titlu universal devin succesori în drepturi şi obligaţii ai testatorului. în raport de care poate promova acţiuni personale. Legatarul cu titlu particular este succesor în drepturile autorului său. nici cu titlu universal (art..Bucureşti. secţia a IV-a civilă.Totuşi. Feluri: Intră în această categorie: C. legatul cu titlu particular are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate: ″legatul cu titlu universal este arătat printr-o fracţiune. 258 173 . pe când legatul particular este arătat prin specificarea bunurilor ce-l compun″ 258. pag. Codul civil defineste acest legat ca fiind legatul care nu este nici universal. 21 C.A. civil). Ed. numai în limitele legatului transmis. civil şi 889 C. vol. 1999. Al. 887 C. Rosetti-Bălănescu. civil) este legatul care conferă vocaţie la unul sau mai multe bunuri singulare privite ca bunuri izolate. pag. în Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel Bucureşti (1993-1998). III. Băicoianu. dec.573. întrucât vocaţia sa succesorală priveşte strict suma de bani″. Bucureşti.

M. b) legatul unui lucru determinat prin genul său (de exemplu: suma de bani. Comăniţă. Fr.258-259. D. cit. cit. cit. op. Legatul uzufructului este considerat de unii autori 260 ca fiind universal dacă uzufructul are ca obiect întreaga moştenire..492. E. Eliescu. i) legatul uzufructului asupra unor bunuri determinate. f) legatul prin care testatorul creditor iartă datoria debitorului său.224227. fie că este imobil.a) legatul unui lucru individual determinat.). Alexandresco. atât legatul uzufructului întregii moşteniri..cit.. obligându-l pe acesta faţă de legatar să facă sau să nu facă ceva. pag. pag. fie că e mobil. op. op. o faptă de omisiune sau de comisiune.. d) legatul prin care cel gratificat primeşte o creanţă împotriva moştenitorului legal. Cea de-a treia opinie 261 consideră că legatul uzufructului este un legat cu titlu particular în toate cazurile. şi cu titlu universal dacă are ca obiect o fracţie din moştenire.″. cantitate de cereale. chiar dacă are ca obiect întreaga moştenire sau o fracţiune din aceasta... 260 261 174 . c) legatul unui lucru necorporal. pag. Natura juridică a legatului uzufructului întregii moşteniri sau a unei fracţii din moştenire este o problemă controversată în literatura de specialitate. e) legatul prin care testatorul lasă unui creditor ceea ce îi datora. Într-o altă opinie. Al. Bacaci. legatul având în acest caz. op. g) legatul unei succesiuni cuvenite testatorului şi încă nelichidată la moartea sa. etc. Gh. ″Curs. dominantă în doctrina franceză. ca obiect. cât şi cel asupra unei fracţii din moştenire sunt legate cu titlu universal.96. Safta-Romano. h) legatul nudei proprietăţi asupra unor bunuri determinate. căci în patrimoniul său această moştenire este numai un grup de bunuri şi obligaţii.242. cum ar fi o creanţă împotriva unei terţe persoane. Deak. pag. pag.

fie să-i plătească acestuia echivalentul lucrului în bani.Împărtăşim cea de-a treia opinie. care va trebui să probeze că testatorul ştia că dispune de un lucru străin 263. b) dacă testatorul a dispus de lucrul altuia cu credinţa greşită că este al lui. 262 175 . probabil că nu ar fi făcut această dispoziţie). deosebim două situaţii: a) dacă testatorul a dispus de lucrul altuia ştiind că nu este al său. de această situaţie beneficiază moştenitorii legali ai defunctului şi nu uzufructuarul. conform căreia legatul uzufructului este un legat cu titlu particular. Executorul testamentar are la îndemână două posibilităţi: fie să procure lucrul ce a format obiectul legatului şi să-l predea legatarului. 906 C. civil). care are ca obiect lucrul altuia. legatul va fi valid. 263 Dovada se va putea face prin orice mijloc de probă. Sarcina probei va reveni legatarului. 894 C. deoarece în primul rând nu poate conferi vocaţie la întreg patrimoniul succesoral 262 şi în al doilea rând acest legat nu este cuprins în enumerarea limitativă a legatelor cu titlu universal prevăzută de art. b) testatorul să nu aibă nici un drept asupra lucrului ce face obiectul legatului. Situaţii: În ce priveşte legatul lucrului altuia. legatul va fi nul (dacă ar fi ştiut acest lucru. să fie valabil se cer îndeplinite următoarele două condiţii: a) obiectul legatului sa fie un lucru individual determinat. şi în consecinţă: În cazul în care beneficiarul legatului nudei proprietăţi renunţă la legat. inclusiv martori şi prezumţii.civ. în raport cu data deschiderii succesiunii (art. Condiţii: Pentru ca legatul.

¾ dacă testatorul a dispus prin legat de un lucru asupra căruia nu are un drept actual. perfect valabil. ne aflăm în faţa legatului unui lucru viitor. ci numai un drept viitor. 176 .¾ este indiferent dacă lucrul ce face obiectul legatului nu aparţine testatorului la întocmirea legatului.

SECŢIUNEA A II-A
Cauze de ineficacitate a legatelor A. Desfiinţarea legatelor Nulitatea absolută: Nulitatea este sancţiunea civilă care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă 264. Nulitatea legatelor se apreciază în raport de cauzele existente la data întocmirii testamentului. Cauzele nulităţii absolute a legatelor pot fi cele comune tuturor actelor juridice (încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimţământului, nevalabilitatea obiectului, lipsa cauzei, cauză ilicită, imorală, etc), cât şi specifice actelor mortis causa (stipularea unei substituţii fideicomisară, lipsa formelor anume prevăzute de lege, testarea bunului altuia cu credinţa greşită că este al lui, etc.). Nulitatea relativă: Legatul va fi anulabil în caz de incapacitate legală sau naturală a testatorului, sau de vicii ce afectează consimţământul. De asemenea, este admisibilă acţiunea prin care se solicită anularea unui legat cuprins într-un testament autentic pentru lipsa discernământului, deoarece notarul nu constată decât prezenţa părţilor la data autentificării actului, până

Pentru dezvoltări asupra cauzelor de nulitate a actului juridic civil a se vedea Gh. Beleiu, ″Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil″, Casa de Editură şi Presă }ansa, Bucureşti, 1994, pag.184 şi urm.
264

177

la înscrierea în fals, şi nu starea de luciditate a acestora265. Cel ce porneste acţiunea în nulitate va trebui să dovedească un interes actual şi născut. Acţiunea în anulare sau constatarea nulităţii va fi respinsă dacă cel care o porneşte a recunoscut valabilitatea testamentului, în una din formele recunoaşterii. Specific legatelor este faptul că termenul de prescripţie a acţiunii în anulare curge de la data deschiderii moştenirii 266, şi nu de la data întocmirii testamentului. B. Caducitatea legatelor Notiune: Caducitatea constă în imposibilitatea de executare a legatului datorată împrejurării că legatarul nu poate sau nu voieşte să primească legatul 267. Este un mod de desfiinţare retroactivă a legatelor care lipseşte de eficacitate un legat instituit valabil şi nerevocat. Cazuri de caducitate: În următoarele situaţii legatele sunt caduce: a) predecesul legatarului faţă de testator; b) apariţia, după moartea testatorului dar înainte de executarea legatului a unei incapacităţi de a primi; c) neîndeplinirea condiţiei suspensive sub care a fost făcut legatul; d) renunţarea legatarului la legat; e) pierderea totală a obiectului legatului;
C.A.Bucureşti, secţia a III-a civilă, dec. nr. 532/1994, în Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel Bucureşti (1993-1998), pag.84-85. 266 T.S., s. civ., dec. nr. 1558/1972, în RRD nr. 4/1973, pag.176. 267 Caducitatea legatelor se produce independent şi chiar împotriva voinţei testatorului.
265

178

dispariţia cauzei determinante a legatului. Predecesul legatarului: Atunci când legatarul a murit înaintea testatorului (art. 924 C.civ.), deci înainte de momentul deschiderii succesiunii, executarea legatului devine imposibilă datorită lipsei capacităţii succesorale a legatarului, legatul devenind în aceste condiţii caduc. Legatul se prezumă că a fost făcut intuitu personae şi în principiu nu-şi întinde efectele asupra moştenitorilor legatarului. Această regulă poate fi înlăturată în cazul în care rezultă din împrejurările cauzei că testatorul a înţeles să gratifice, în lipsa legatarului, pe moştenitorii acestuia. Conform art. 925 C.civ., legatul făcut sub condiţie suspensivă devine caduc dacă legatarul moare înainte de realizarea condiţiei 268. Această regulă este derogatorie de la dreptul comun şi este specifică testamentelor. Cazuri în care legatul nu este caduc: Legatul nu va fi caduc deşi legatarul a murit înainte de a se îndeplini modalitatea sub care a fost făcută liberalitatea testamentară, în următoarele cazuri: a) dacă modalitatea nu este decât un termen cert suspensiv; b) de câte ori condiţia este rezolutorie (nu suspensivă), legatul născându-se şi executându-se ca şi când ar fi pur şi simplu, la împlinirea condiţiei desfiinţându-se retroactiv; c) aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care legatul a fost cu sarcină 269, iar nu sub condiţie suspensivă; d) în cazul în care condiţia este totodată potestativă şi negativă (se gratifică sub condiţia suspensivă de a nu face ceva). f)
Atât timp cât condiţia nu s-a îndeplinit, dreptul legatarului sub condiţie suspensivă nu este transmisibil moştenitorilor. 269 Pentru analiza instituţiei legatului cu sarcini a se vedea A. Nicolae, ″Consideraţii teoretice şi practice asupra legatului cu sarcină″, în Dreptul nr. 2/1999, pag.28 şi urm.
268

179

Incapacitatea legatarului de a primi legatul: Legatul este caduc atunci când după deschiderea succesiunii, dar înainte ca legatul să fie predat, legatarul devine incapabil de a primi (art. 928 C.civ.). Situaţia se întâlneşte în ipoteza în care legatar ar fi o persoană juridică al cărei scop s-ar modifica ulterior deschiderii moştenirii, astfel încât principiul specialităţii persoanei juridice ar împiedica-o să primească legatul. Neîndeplinirea condiţie suspensive: În cazul în care condiţia suspensivă sub care a fost făcut nu se îndeplineşte, legatul este caduc. Condiţia se va socoti îndeplinită dacă realizarea ei a fost împiedicată cu rea credinţă de cel obligat la plata legatului. În cazul în care condiţia a fost rezolutorie, dreptul legatarului se naşte de la deschiderea succesiunii dar se va desfiinţa retroactiv, dacă se îndeplineşte condiţia. Renunţare: Legatul este caduc şi dacă legatarul renunţă la el (art. 928 C.civ.), renunţare care poate avea loc numai după deschiderea succesiunii. În caz contrar ne-am afla în prezenţa unui pact asupra moştenirii viitoare, sancţiunea fiind nulitatea absolută. Pieirea obiectului legatului: Legatul va fi caduc dacă lucrul legat a pierit de tot în timpul vieţii testatorului (art. 927 C.civ.). Trebuie să avem în vedere momentul în care obiectul legatului a pierit în întregime: a) dacă obiectul legatului a pierit înainte de deschiderea succesiunii, legatul este caduc dacă a fost cu titlu particular. Dacă lucrul este individualizat în gen, legatul nu va fi caduc (genera non pereunt). Dacă obiectul a pierit în parte, caducitatea legatului va fi numai parţială.

180

b) dacă obiectul legatului a pierit după deschiderea succesiunii, legatul nu va fi caduc, drepturile legatarului variind în funcţie de împrejurarea care a pricinuit pieirea lucrului. Astfel: ¾ dacă a pierit din cauza debitorului legatului - legatarul are drept la despăgubiri; ¾ dacă a pierit datorită cazului fortuit sau forţei majore debitorul este liberat de obligaţii, legatarul suportând riscul pieirii. În doctrină mai sunt prevăzute şi alte cauze de caducitate: epuizarea cotităţii disponibile, dispariţia cauzei impulsive şi determinante de ultimă voinţă. C. Revocarea judecătorească a legatelor 1. Precizare Cazuri: Legatul poate fi revocat prin hotărâre judecătorească ca o sancţiune pentru faptele săvârşite de legatar faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia. Fapta care determină revocarea legatului poate să fie săvârşită fie înainte, fie după deschiderea moştenirii, dar revocarea este pronunţată de instanţă, la cererea persoanelor interesate, numai după moartea testatorului. Cazurile sunt în principiu aceleaşi ca acelea în care legea permite revocarea judecătorească a donaţiei (art. 930 C. civil) 270. Refuzul de a da alimente nu mai determină revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine. Art. 931 C.civ. prevede o altă cauză de revocare judecătorescă pentru ingratitudine, şi anume injuria gravă adusă de legatar memoriei testatorului.

Revocarea judecătorească presupune un fapt culpabil din partea legatarului îndreptat împotriva testatorului sau memoriei acestuia.
270

181

2. Dezvoltare a. Neîndeplinirea sarcinii Neîndeplinirea sarcinii: Pentru neîndeplinirea de sarcini, dacă liberalitatea a fost făcută sub această modalitate, iar sarcina nu a fost îndeplinită (art. 830 combinat cu 930 C. civil) persoanele interesate pot cere executarea silită. De asemenea, orice persoană interesată poate cere revocarea judecătorească pentru neexecutarea sarcinii 271. Această revocare presupune neexecutarea sarcinii (nu o simplă întârziere) sau o executare neconformă cu prevederile testamentului şi va trebui să fie culpabilă. Acţiunea în revocare aparţine celor care au interesul ca liberalitatea testamentară să fie revocată, cu condiţia să fi acceptat succesiunea, altminteri nu ar justifica un interes. Cei ce au interesul să invoce acţiunea în revocare sunt: moştenitorii legali (fie ei rezervatari sau nu), legatarii universali sau cu titlu universal, legatarii cu titlu particular, dacă pot justifica un interes în revocarea legatului 272, chiar şi creditorii pe calea acţiunii oblice (art. 974 C.civ.). În cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ, beneficiarul poate cere executarea, dar nu şi revocarea. Dreptul la acţiune se va stinge prin prescripţia de 3 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data stabilită pentru executarea sarcinii, iar dacă termenul nu este stabilit, de la data naşterii raportului, adică de la data deschiderii succesiunii.

Îndeplinirea sau neîndeplinirea sarcinilor nu are nici o legătură cu posibilităţile legatarului (T.S., col. civ., dec. nr. 393/1961, în CD, 1961, pag.184). 272 De exemplu: suntem în prezenţa unui legat cu titlu particular conjunctiv.
271

182

b. Ingratitudinea Cazuri: Pentru ingratitudine, legatele pot fi revocate în următoarele cazuri: a) în timpul vieţii testatorului (art. 930 coroborat cu 831 pct. 1 şi 2 C.civ.) dacă gratificatul a atentat la viata dispunătorului şi, dacă s-a făcut vinovat faţă de acesta de cruzimi, delicte sau injurii grave (art. 930 C. civil combinat cu art. 831 pct. 1 şi 2 C. civil). b) după moartea testatorului (art. 931 C.civ), pentru injurii grave la adresa memoriei testatorului. Dreptul la acţiunea în revocare este prescriptibil în termen de un an de la săvârşirea faptei sau de când s-a cunoscut săvârşirea faptei (art. 931 şi 833 alin. 1 C.civ.). Dacă a trecut un an de zile de la săvârşirea faptei, iar testatorul nu şi-a revocat legatul, înseamnă la acesta l-a iertat pe legatar şi deci legatul nu va putea fi revocat după moartea testatorului de persoanele interesate. Acestea pot acţiona numai dacă testatorul nu l-a iertat pe legatar şi nu s-a împlinit termenul de un an. În cazul atentatului la viaţa testatorului precum şi dacă s-a făcut vinovat faţă de acesta de cruzimi, delicte sau injurii grave, pentru a-şi revoca legatul, testatorul nu mai are nevoie de acţiune în justiţie, el fiind în drept să-şi revoce singur testamenul. D. Revocarea legatelor şi a celorlalte dispoziţii testamentare prin voinţa unilaterală a testatorului Testatorul, printr-o manifestare unilaterală de voinţă, are dreptul, până în ultimul moment din viaţă, să revină asupra asupra dispoziţiilor testamentare făcute anterior. În funcţie de modul în care se manifestă voinţa testatorului, revocarea voluntară poate fi: expresă sau tacită.

183

1. Revocarea expresă Revocarea expresă: Revocarea expresă rezultă din declaraţia de revocare formulată de testator printr-un înscris testamentar sau autentic şi nu este nevoie ca ea să fie făcută în termeni sacramentali, fiind suficient orice termen sau formulă din care reiese, neîndoielnic, voinţa testatorului 273. Testatorul care a făcut un testament poate ulterior să facă un testament nou, prin care să-l revoce pe primul, sau fără să facă un alt testament poate ca printr-un înscris autentic să revoce testamentul anterior 274. 2. Revocarea tacită a. Reglementare Revocarea tacită: Revocarea tacită, fără a fi expres declarată, rezultă neîndoielnic din anume acte sau fapte ale testatorului. Potrivit Codului civil, revocarea tacită poate rezulta fie din incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispoziţiile a două testamente succesive (art. 921 C. civil), fie din înstrăinarea bunului ce face obiectul legatului (art. 923 C. civil). b. Incompatibilitatea Noţiune: Prin incompatibilitate înţelegem imposibilitatea absolută, materială sau juridică de a executa cumulativ două

Revocarea apare, astfel, ca un drept discreţionar, care poate fi exercitat neîngrădit de către testator. 274 Sancţiunea nerespectării acestor condiţii este nulitatea absolută a revocării.
273

184

921 C. Conform dipoziţiilor art. pag. cel de-al doilea reprezintă o revocare a primului. Ne aflăm în faţa unei imposibilităţi juridice de executare dacă. Înstrăinarea lucrului Există incompatibilitate în cazul în care printr-un testament posterior o persoană a fost instituită ca legatar universal după ce printr-un testament anterior fusese instituită ca legatar cu titlu universal. a se vedea T. Braşov. creanţa corelativă unei alte persoane. ea reieşind din ansamblul dispoziţiilor celui de al doilea testament 277. 11/1973. dacă testatorul nu a dispus în mod expres altfel. Contrarietatea Noţiune: Ne aflăm în situaţia de contrarietate ori de câte ori imposibilitatea de a executa cumulativ două legate făcute prin testamente succesive. iar printr-un al doilea legat numai nuda proprietate a acestui bun (în acest caz primul legat se socoteşte revocat în ceea ce priveşte nuda proprietate) 276.civ.262. Deak. civ. pag.168. Existând două testamente succesive. Pentru opinia potrivit căreia în acest caz nu există incompatibilitate. printr-un legat se lasă unei persoane un imobil în deplină proprietate. este exclusiv intenţionată. cit. c. 275 185 . 277 De exemplu: testatorul lasă în primul testament un bun unei persoane. dec. O situaţie de imposibilitate materială este aceea în care testatorul a dispus prin testament de iertarea de datorie în favoarea unui debitor al său şi lasă cu titlul de legat. însă ulterior. în RRD nr. nr.legate 275. restul dispoziţiilor rămânând valabile.J. printr-un alt testament acelaşi bun este lăsat unei alte persoane.261 . d. 72/1973. op. revocarea primului testament operează doar în cazul în care acesta este incompatibil sau contrar cu cel de-al doilea... 276 Fr.

înstrăinarea voluntară de către testator a lucrului. cit. Ştergerea dispoziţiilor testamentare Prezentare: Ştergerea dispoziţiilor testamentare se poate face concomitent întocmirii testamentului şi atunci îşi produce efecte fără a fi semnate şi datate de testator. revocarea va opera chiar şi în cazul în care înstrăinarea este nulă. f. nimicirea materială a testamentului sau a unei părţi esenţiale din el.S. op. Distrugerea materială a testamenului Noţiune: Distrugerea. Fiind un act juridic. De asemenea. dec. pag. în RRD nr. civ. efectuată de testator sau de altcineva cu ştirea lui şi trebuie să fie efectivă. indiferent dacă este vorba de nulitate absolută sau relativă 278. al cărei consimţământ să nu fi fost viciat prin eroare. 28/1979.59. spre a fi valabilă. 186 . în primul rând.. Acest fapt presupune. constituie revocare tacită a legatelor înscrise în el. pag. existând un singur exemplar în posesia testatorului. materializată. revocarea trebuie să emane. înstrăinare care este reală şi efectivă.268.. Testamentul trebuie să fie olograf sau mistic. nr. T. de la o persoană capabilă. testatorul trebuie să aibă capacitatea 278 Fr. 12/1979. s. Pentru a revoca în acest mod legatul. deoarece face parte din testament. Deak. Distrugerea testamentului este voluntară.Prezentare: Prin acest fapt testatorul îşi manifestă voinţa de a revoca legatul. precum şi posterior întocmirii testamentului.. dar în acest caz trebuie semnată şi datată de testator. dol sau violenţă. e. De observat că acest mod de revocare tacită nu poate opera decât cu privire la legatele particulare.

Eliescu. sub sancţiunea nulităţii să îmbrace forma testamentară sau autentică. în cazul în care testatorul nu a dispus altfel. Distrugerea involuntară a bunului de către testator sau de alţii. cit. pag. 187 . op.de a reveni asupra dispoziţiilor testamentare.″ Jurisprudenţa nu împărtăşeşte acest punct de vedere. în literatura de specialitate279 se consideră că retractarea revocării. Retractarea revocării Retractare: Retractarea revocării . efectele retractării revocării au fost privite în mod diferit de doctrină şi jurisprudenţă. fie din incompatibilitatea sau contrarietatea între revocare şi dispoziţiile unui testament posterior.poate fi făcută de testator cât timp trăieşte şi poate fi expresă.. g. Alexandresco.. 3. Neexistând un text de lege în acest sens. M.279. Astfel. op. motivând că deoarece testamentul este un act unilateral de voinţă este de neconceput ca un act devenit ineficient prin simpla sa 279 D. pag.561-562. are drept efect ″reînvierea dispoziţiilor testamentare revocate. produc caducitatea legatului şi nu revocarea acestuia. Distrugerea materială a obiectului legatului Prezentare:Distrugerea voluntară de către testator (sau de alţii cu ştirea sa) a obiectului unui legat cu titlu particular constituie o revocare tacită a legatului. şi mai poate fi tacită când rezultă fie din ştergerea dispoziţiei de revocare sau distrugerea înscrisului revocator. fără ştirea acestuia. trebuind. iar voinţa sa să nu fie viciată. cit.

pag.82-83.. pentru acest act final fiind necesară o nouă manifestare de voinţă 280. 8/1993. 1912/1992. Considerăm că efectele retractării revocării voluntare a legatelor trebuie analizate la fiecare caz în parte. avându-se în vedere intenţia tastatorului. în Dreptul nr. 188 . în principiu cea de-a doua soluţie este cea justă. dec. dar.revocare să redevină eficient. 280 CSJ. s. nr.civ.

în caz de ineficacitate a legatelor. cel de-al doilea legatar universal profită. de ineficacitatea unuia nu poate beneficia celălalt datorită vocaţiei limitate la o fracţie din moştenire. legatarul universal. În mod excepţional. legatarul universal sau cel cu titlu universal281. deoarece el are vocaţie la întreaga moştenire. Regula este că. caducităţii sau retractării acestora. Dacă însă sunt doi legatari universali. În caz de ineficacitate a legatului cu titlu particular vor beneficia acele persoane obligate la executarea legatelor. şi anume moştenitorii legali. culegând şi partea acestuia din moştenire. iar unul din ei nu acceptă legatul. moştenitorii legali vor culege întreaga moştenire. 281 189 . În caz de ineficacitate a legatului universal. În caz de ineficacitate a legatului cu titlu universal.SECŢIUNEA A III-A Dreptul de acrescământ Problemă: În cazul în care legatele au devenit ineficace datorită nulităţii. bunurile ce constituie obiectul acestora revine moştenitorilor (legali sau testamentari) care aveau obligaţia să execute legatul. În cazul în care sunt doi legatari cu titlu universal. de ineficacitatea legatului cu titlu particular beneficiază şi legatarul cu titlu particular obligat la executarea acelui legat ca sarcină de testator. problema care se pune priveşte situaţia bunurilor care au făcut obiectul legatelor şi a persoanelor care profită de acestea. vor profita moştenitorii legali sau după caz.

b) legatul conjunctiv (art. Ex. de ineficacitatea legatului instituitului va profita substituitul indicat de testator. Dreptul de acrescământ se produce numai dacă legatele sunt conjunctive. şi nu ceilalţi legatari sau moştenitori legali. nr. sau nu voiesc să primească legatul. fiecare va avea chemare la o parte a bunului.civ.53). Caracterul conjunctiv al legatului rezultă din voinţa reală a testatorului. fără să indice partea. Dacă toţi colegatarii vor să primească legatul. În acest caz operează dreptul de acrescământ (dreptul de creştere). pag.Excepţii: De la această regulă. prin acelaşi testament. civ. prin testament. de acelaşi obiect.J.) când operează dreptul de acrescământ.) care operează atunci când testatorul. legatele sunt conjunctive 282.: testatorul lasă gospodăria sa soţiei supravieţuitoare. a prevăzut un legatar substituit pentru eventualitatea în care legatarul instituit nu ar putea sau nu ar voi să primească legatul. Legatul conjunctiv: Dacă testatorul a dispus cu titlu de legat. se absorb în părţile celorlalţi colegatari care primesc legatul. Deci. dec. părţile care li s-ar fi cuvenit din obiectul testat. Suceava. în RRD nr.50 . 804 C. Dacă însă unul sau mai mulţi colegatari nu pot. 929 C.civ. urmată de dispoziţia prin care lasă aceeaşi gospodărie fiului său din prima căsătorie (T. 6/1974. 282 190 . 837/1972. astfel încât fiecare dintre ei să aibe chemare la totalitatea obiectului. Codul civil prevede două excepţii datorate voinţei testatorului: a) substituţia vulgară (art. obiectul legatului împărţinduse în mod egal. în favoarea mai multor legatari.

3. cu arătarea părţii cuvenite fiecăruia. las acelaşi imobil lui B″). prin urmare. fiind desemnaţi prin aceeaşi propoziţie (″las imobilul proprietatea mea lui A şi lui B″). conform dreptului comun şi nu a dreptului special de acrescământ. doi legatari sunt gratificaţi prin propoziţii diferite (″las imobilul proprietatea mea lui A.atunci. conjuncţia verbală. 191 . prin aceeaşi dispoziţie lasă mai multor legatari acelaşi lucru. Felurile conjuncţiilor: Conjuncţiile sunt de mai multe feluri: 1. şi nu va creşte partea celorlalţi legatari cu titlu particular ai obiectului.atunci când se precizează partea din bun ce va fi culeasă de fiecare legatar (″las jumătate din imobilul meu lui A. operează dreptul de acrescământ. 2. Cerinţe: Cerinţele pentru naşterea dreptului acrescământ sunt: a) să existe o pluralitate de legatari cu titlu particular 283. iar cealaltă jumătate lui B″). conjuncţia reală. Această conjuncţie. conjuncţia reală şi verbală. dacă testatorul a dorit să dea fiecărui legatar particular un drept eventual la totalitatea obiectului.Legatul este conjunctiv şi. 283 de Legatele universale sau cu titlu particular conferă vocaţie la întreg patrimoniul succesoral sau la o fracţie din acesta. însă. colegatarii nu se vor bucura de dreptul de acrescământ. Dacă testatorul. b) dispoziţiile făcute în favoarea lor să aibă acelaşi obiect. nu dă naştere la dreptul de acrescământ întrucât sunt specificate cotele ce vor fi culese de fiecare legatar în parte.atunci când nu se precizează partea ce se cuvine fiecărui colegatar. Ineficacitatea legatului va mări partea succesorală a moştenitorilor sau legatarilor universali sau cu titlu universal cărora le incumbă plata legatului. când prin acelaşi act.

c) vocaţia legatarilor să nu fie fracţionată de testator. astfel încât fiecare să aibă chemare la întregul obiect al legatului. Acrescământul nu profită întotdeauna în aceeaşi măsură tuturor comoştenitorilor. este îndepărtat de la ea prin puterea legii va spori partea comoştenitorilor. d) unul sau mai mulţi dintre ei să nu poată sau să nu vrea să vină la moştenire. de vreme ce legea cheamă pe fiecare erede la întreaga moştenire. potrivit vocaţiei lor succesorale. fiind înlăturat în cadrul reprezentării. 192 . Dreptul de acrescământ în moştenirea legală: Dacă moştenirea este deferită mai multor moştenitori legali partea celui care. fiind nevrednic sau renunţător.

1471/1973. exheredarea poate să fie de mai multe feluri: exheredare directă. în Repertoriu. testamentul poate să mai cuprindă şi dispoziţii de exheredare sau dezmoştenire. De remarcat că Codul civil nu conţine nici o dispoziţie cu privire la exheredare. 193 . Exheredarea este acea dispoziţie testamentară prin care testatorul înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali. civ. chiar împotriva voinţei testatorului284. 1969-1975. Această posibilitate ce aparţine testatorului poate fi exercitată cu respectarea anumitor limite. moştenitorul legal (chiar şi cel nerezervatar) pierde doar emolumentul moştenirii. Clasificare: În literatura de specialitate s-a considerat că. 284 T. Astfel. moştenitorii legali rezervatari pot fi exheredaţi numai de cotitatea disponibilă nu şi de rezervă. s. indirectă şi cu titlu de sancţiune. în funcţie de voinţa testatorului. nr.SECŢIUNEA A IV-A Exheredarea (dezmoştenirea) Noţiune: Pe lângă legate. Exheredarea directă: Exheredarea este directă atunci când testatorul dispune în mod expres înlăturarea totală sau parţială de la moştenire a unuia sau a mai multor moştenitori legali. dec. nu şi titlul său de moştenitor.S. care le revine conform legii. Prin exheredare.202. pag. dacă moştenitorii legali nerezervatari pot fi înlăturaţi de la succesiune cu totul..

127. Spre exemplu. dacă de cujus a lăsat un înscris intitulat testament.. dar. instituie legatari care să culeagă moştenirea.. dec. fără a dispune în mod expres înlăturarea de la moştenire a moştenitorilor legali. 839/1980. D. care conţine numai următoarea frază ″fiul meu este dezmoştenit″. ori pentru a ne afla în prezenţa unui testament trebuie ca acesta să conţină legate.70. 12/1991. Maramureş. Bacaci. 802 C. neputându-se vorbi de existenţa unui testament întrucât potrivit art. totodată.J. în RRD nr. pentru motive de nulitate sau caducitate 286. în RRD nr. pag. Exheredarea indirectă: Exheredarea este indirectă atunci când testatorul. pag. pag. dec. testamentul este actul prin care testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viaţă de tot sau o parte din avutul său. cu notă Gh.cit. iar în cazul de faţă nu avem nici un legat. civ. ori această dispunere se face prin intermediul legatelor. op. ¾ exheredarea nu se poate face decât printr-un testament. pag. op.60. în Dreptul nr. iar în această situaţie ne aflăm în prezenţa exheredării indirecte 285. şi anume dacă acesta a urmărit să acorde o simplă preferinţă legatarului sau dacă a urmărit înlăturarea moştenitorilor legali de la succesiune.J. Beleiu. Suceava.. dec. 837/1972. s. este permis. T.În ceea ce ne priveşte considerăm că exheredarea nu poate să fie directă din următoarele considerente: ¾ este adevărat că Codul civil nu are nici o dispoziţie cu privire la exheredare. bineînţeles cu respectarea rezervei succesorale. Suceava. civ. 285 194 . 3/1981.J. iar în doctrină şi practica judiciară s-a mers pe considerentul că tot ceea ce nu este interzis. 286 T.. Pentru o opinie contrară a se vedea Al. cit. acesta nu este valabil. nr. 32/1991. nr. Comăniţă. În cazul în care legatul prin intermediul căruia s-a realizat exheredarea a devenit ineficace.270.81-84. 6/1974. Chirică.civ. nici noi nu trebuie să distingem). trebuie să fie analizată intenţia testatorului. pag. nr. s. Gh. un vechi principiu roman a dispus: ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus (unde legea nu distinge. T. civ.

încălcându-se astfel normele legale imperative sau prohibitive. Exheredarea indirectă îşi produce efecte şi în cazul revocării judecătoreşti. iar drepturile moştenitorilor legatari renasc. testatorul trebuind să numească un legatar pentru ca testamentul să-şi producă efecte. drepturile moştenitorilor legali exheredaţi renasc. dispoziţia de exheredare rămâne valabilă. Exheredarea cu titlu de sancţiune: Exheredarea cu titlu de sancţiune este dispoziţia prin care testatorul prevede că vor fi înlăturaţi de la succesiune moştenitorii care vor ataca testamentul cu acţiune în justiţie. O astfel de sancţiune este nulă atunci când se încearcă a se apăra dispoziţiile testamentare ilicite sau imorale. 195 . iar dacă testatorul revocă în mod expres primul legat şi dispune în favoarea unei alte persoane. ¾ exheredarea parţială priveşte înlăturarea anumitor moştenitorilor legali de la moştenire. moştenirea rămâne vacantă şi este culeasă de către stat. Dar. exheredarea rămâne fără efect. Exheredarea totală sau parţială: Exheredarea poate fi totală sau parţială: ¾ exheredarea totală priveşte înlăturarea tuturor moştenitorilor legali de la moştenire. În cazul în care ineficacitatea legatului se datorează revocării voluntare. În a doua situaţie. De această dispoziţie de exheredare beneficiază atât moştenitorii rezervatari cât şi legatarii. şi în această situaţie trebuie ca de cujus să instituie unul sau mai mulţi legatari pentru a putea opera exheredarea.În prima situaţie.

. de regulă. ¾ execuţiunea testamentară îşi produce efecte de la data deschiderii succesiunii (moartea testatorului. 915 C. Comăniţă. mandatul de drept comun încetează. cit. Natura juridică: Execuţiunea testamentară se prezintă sub forma unui mandat special 287. M. la moartea mandantului.SECŢIUNEA A V-A Execuţiunea testamentară Noţiune: În principiu.) la data deschiderii succesiunii. Pentru îndeplinirea acestor dispoziţii. D. Fr. şi nu la data întocmirii testamentului. op. pag.). atribuţiile manadatarului sunt stabilite de mandant. mandatul de drept comun este consensual.civ. Bacaci.288. pag. fiind deci un act consensual. 913..275. deci a mandantului).civ. Safta-Romano. ″Curs.cit.. mandatarul D. Al. testatorul poate numi unul sau mai mulţi executori testamentari (art.129. ¾ atribuţiile executorului testamentar sunt stabilite prin lege. după ce a acceptat sarcina. nu mai poate să mai renunţe la aceasta.307.545. cit. Gh.. executarea dispoziţiilor testamentare revine moştenitorilor legali şi legatarilor universali. ¾ executorul testamentar.cit.273. pag. în principiu.. op. având însă unele particularităţi faţă de mandatul de drept comun: ¾ executorul testamentar nu poate fi desemnat decât printr-un înscris în formă testamentară. op. cit. pag.. op. Eliescu. Deak. pag. Chirică. E. op. 910 C.″. Alexandresco. 287 196 . Executorii testamentari trebuie să fie persoane cu capacitate deplină de exerciţiu (art. pag.

). executorul testamentar trebuie să ceară notarului public punerea de sigilii. pierdere.civ. executorul poate să intervină în judecată pentru apărarea validităţii testamentare (art. executorul ″va cere vinderea mişcătoarelor″ (art. 916 C.). ¾ în caz de contestaţie a validităţii testamentului.). Atribuţiile executorului testamentar: Atribuţiile executorului testamentar diferă după cum acesta are sau nu sezina. 916 alin.1 C. Executorul testamentar cu sezină: Executorul testamentar cu sezină are atribuţii nu numai de supraveghere şi control al executării testamentului. 916 alin.). ¾ dacă nu există suma necesară pentru plata legatelor. dar şi de aducere la îndeplinire 197 .civ. Executorul testamentar fără sezină are următoarele drepturi şi îndatoriri: ¾ dacă există moştenitori minori.2 C.civ.civ. 3 C.civ. 916 alin. 916 alin. durata mandatului de drept comun se determină liber de părţi. interzişi sau persoane dispărute.). adică posesiunea bunurilor mobile succesorale. Executorul testamentar fără sesiză: Executorul testamentar fără sezină are numai atribuţii de supraveghere şi control al executării dispoziţiilor testamentare (art. dacă există pericol de înstrăinare. înlocuire sau distrugere (art.poate renunţa la mandat. ¾ împuternicirea executorului testamentar cu sezină este limitată de lege la termenul de un an. ¾ executorul este obligat să stăruie ca notarul public să facă inventarierea bunurilor succesorale (art. 4 C.

3 C.civ.civ.a dispoziţiilor testamentare. Conform art. executorul va cere 288 moştenitorilor legali sau legatarilor universali sau cu titlu universal vinderea bunurilor mobile succesorale pentru obţinerea sumelor necesare (art. Executorul testamentar cu sezină are. 912 C. 198 .). Sezina aparţine executorului testamentar. Executorul testamentar cu sezină intră de drept în posesia bunurilor mobile succesorale. şi nu o posesiune.). 911 C. Sezina executorului testamentar este doar o detenţiune precară.civ prevede. Încetarea execuţiunii testamentare: Încetarea execuţiunii testamentare operează în următoarele cazuri: 288 În caz de refuz. având ca obiect bunuri mobile. 911 C. pe lângă drepturile şi obligaţiile ce le revin executorului testamentar fără sezină şi unele atribuţii proprii: ¾ are dreptul de a urmări debitorii succesorali şi de a încasa creanţele succesorale. deoarece executorul deţine aceste bunuri pentru moştenitori. Această durată poate fi redusă în cazul în care executorul îşi îndeplineşte atribuţiile înaintea îndeplinirii termenului de un an sau în cazul în care moştenitorii defunctului oferă executorului sume îndestulătoare pentru plata legatelor de bunuri mobile.. nefiind nevoie de vreo formalitate prealabilă în acest sens. şi nu pentru sine. 916 alin. sau dovedesc că au plătit aceste legate (art. În cazul în care sumele din moştenire nu sunt suficiente pentru plata legatelor particulare. numai dacă i-a fost conferită expres prin testament. durata sezinei este de cel mult un an de la deschiderea succesiunii testatorului. ¾ are obligaţia să efectueze plata legatarilor particulari.civ. cererea trebuie adresată justiţiei. aşa cum legea prin art.

civ. la cererea moştenitorilor pentru abuzuri sau incapacitate în îndeplinirea funcţiilor încredinţate. este obligat să dea socoteală moştenitorilor (art.¾ îndeplinirea dispoziţiilor testamentare. 916 alin. ¾ renunţarea executorului testamentar de a continua sarcina. 1541 C.civ). 199 . ¾ revocarea executorului testamentar de către instanţa de judecată. ¾ moartea executorului testamentar. După încetarea execuţiunii testamentare. făcând excepţie cazul executorilor testamentari fără sezină sau al executorilor sezinari ale căror funcţii au fost divizate şi respectate.civ. 918 C. el are dreptul să i se restituie cheltuielile făcute pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor sale (art. De asemenea. În cazul pluralităţii de executori sezinari. deoarece îi cauzează prejudicii însemnate. 1549 C. asemeni mandatarului. (art. 919 C. răspunderea lor pentru bunurile mobile ce li s-au încredinţat. executorul testamentar cu sezină sau fără sezină. 5 şi art.).).civ) şi să fie despăgubit pentru eventualele daune suferite în timpul exercitării funcţiilor sale. este solidară (art.

200 . Astfel: a) nimeni nu poate hotărî prin act de voinţă transmisiunea succesorală a unui patrimoniu sau a unor bunuri. prin voinţa sa. c) testatorul nu va putea dispune prin liberalităţi decât de cotitatea disponibilă. decât numai pentru cazul propriei sale morţi. prin esenţă. sub sancţiunea nulităţii. devoluţiunea succesorală din generaţie în generaţie. proprietarul nu poate înlănţui. revocabil. b) liberalitatea va fi validă dacă. şi. Aşa numitele substituţii fideicomisare sunt oprite. d) actul de ultimă voinţă nu este. eficace decât dacă este săvârşit cu respectarea regulilor de formă prevăzute de lege. din punct de vedere juridic.CAPITOLUL VI LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE SUCCESIUNII SECŢIUNEA I Limitele dreptului de dispoziţie Limite: Orice persoană fizică poate dispune de avutul său pentru timpul când nu va mai fi în viaţă. a fost făcută printr-un act. însă în anumite limite.

Pacte oprite: Pactele asupra unei succesiuni viitoare sunt oprite 289. Codul civil nu defineşte aceste pacte. un act juridic bi sau multilateral. art. o convenţie. irevocabil (sunt oprite şi acceptarea sau renunţarea la o moştenire viitoare). privitoare la o moştenire ce nu este încă deschisă la data când se încheie convenţia. în situaţia în care şi cel care lasă moştenirea este parte contractantă. dar poate fi socotită că se încadrează în această categorie orice convenţie. iar. dacă prin ea una din părţi dobândeşte drepturi eventuale în acea moştenire ori renunţă la ele 290. Astfel. va constitui pact asupra unei succesiuni nedeschise declaraţia dată de succesibil în josul testamentului. Motivare: Oprirea pactelor asupra unei succesiuni nedeschise se justifică prin aceea că. În situaţia în care pactele nu se referă la o moştenire. prevede posibilitatea stipulării reîntoarcerii convenţionale a Această dispoziţie legală este imperativă. pe de altă parte. iar părţile nu pot deroga de la ea. 825 C.civ. în timpul vieţii testatorului. prin care acceptă sau renunţă la moştenirea care îi este dată prin testament. pe de o parte acest pact poate trezi dorinţa ca acela care lasă moştenirea să moară. 289 290 201 . acestea vor fi valabile cu toate că realizarea lor depinde de viaţa unei persoane 291. se încalcă principiul revocabilităţii dispoziţiilor pentru cauză de moarte. 291 În această situaţie moartea unei persoane constituie o modalitate a actului juridic (condiţie sau termen incert). şi b) pactul trebuie să aibă ca obiect o moştenire nedeschisă în momentul încheierii lui (o fracţiune sau un bun singular din moştenire). interzisă de lege. Spre exemplu. în principiu. Condiţii: De aici rezultă că sunt necesare următoarele condiţii pentru ca un act juridic să alcătuiască un pact asupra unei succesiuni viitoare: a) să fie un pact.

bineînţeles cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de lege pentru donaţii. după satisfacerea moştenitorilor asociatului decedat. nu va putea fi transformată întrun partaj voluntar deoarece moştenirea ascendentului nu este deschisă în momentul efectuării împărţelii.civ. 1526 C. pactele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să privească moştenirea ca universalitate. şi nu cu titlu de moştenitor 292. 292 Donaţia nu va avea ca obiect moştenirea lăsată de donator. În acest caz pactul este valabil deoarece bunurile vor reintra în patrimoniul donatorului în virtutea contractului de donaţie. b) să privească moştenirea unuia din contractanţi ori moştenirea unui terţ.). următoarele: ¾ convenţia prin care asociaţii unei societăţi civile stipulează că societatea civilă va continua cu moştenitorii asociatului decedat sau. c) să confere unei persoane drepturi asupra unei moşteniri încă nedeschise sau să oblige o persoană să nu pretindă drepturi dintr-o asemenea moştenire. 202 . şi. Clasificare: După obiect. c) pactul să nu fie permis în mod expres de lege. o fracţiune din ea. Spre exemplu. În situaţia în care această împărţeală de ascendent nu este făcută cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. sunt pacte permise de lege asupra unei moşteniri. între asociaţii rămaşi în viaţă (art. ¾ împărţeala de ascendent făcută de de cujus prin donaţie. sau bunuri succesorale determinate.bunurilor donate în patrimoniul donatorului în situaţia în care donatarul ar muri înaintea donatorului sau dacă donatarul moare primul sau descendenţii lui.

de îndată ce pactul are ca obiect un bun singular din moştenire şi trebuie deosebit de dreptul sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv. 702 C. este ca dreptul ce se dobândeşte sau la care se renunţă să fie un drept succesoral eventual (iar nu un drept actual şi născut .art. pactul este lovit de nulitate absolută. Sancţiune: Dacă condiţiile sunt întrunite.Condiţie principală: Condiţia principală ce se cere îndeplinită pentru a ne afla în faţa unui pact asupra unei succesiuni viitoare. Această nulitate va putea fi invocată de orice persoană interesată. civil). nul ca atare. Înţelesul noţiunii de drept succesoral eventual poate fi înţeles cu dificultate. 203 .

Prima liberalitate se face în folosul celui gratificat întâi şi se numeşte grevat cu substituţie. la moartea sa. având acelaşi obiect.SECŢIUNEA A II-A Substituţia fideicomisară Noţiune: Este dispoziţia prin care autorul liberalităţii obligă pe gratificat să păstreze bunurile ce i-au fost date şi să le transmită. Caractere: Această substituţie se deosebeşte de cea vulgară prin două caractere: a) în cazul substituţiei vulgare dreptul substituitului se naşte la moarte dispunătorului. iar dacă substituţia a fost făcută în folosul descendenţilor. 204 . desemnată de către dispunător. fără deosebire de grad. Cea de-a doua este făcută în folosul persoanei chemate să primească liberalitatea la moartea instituitului grevat. acest drept ia naştere la moartea instituitului grevat în cazul substituţiei fideicomisare. sau instituit. o singură liberalitate va fi executată. unei terţe persoane. consimţind o dublă liberalitate cu acelaşi obiect grevat cu substituţie. la infinit. vor fi duse succesiv la îndeplinire. iar persoana se numeşte substituit. Suntem în acest caz în prezenţa unei substituţii graduale. şi. ea este veşnică. sau grevat. Dispunătorul poate să nu se mulţumească cu două liberalităţi şi să greveze pe primul substituit cu o substituţie în favoarea unui al doilea şi aşa mai departe. b) în cazul substituţiei vulgare. în cazul substituţiei fideicomisare două sau mai multe liberalităţi. O asemenea clauză poate fi trecută atât într-o donaţie cât şi într-un testament.

dar şi pe aceea a instituitului sau a instituiţilor succesivi. dreptul substituitului să se nască la moartea celui grevat. purtând asupra aceluiaşi obiect şi despărţite una de cealaltă printr-o curgere de timp. însă. Dacă. dispunătorul să fi făcut unor persoane diferite două sau mai multe liberalităţi care au acelaşi obiect şi urmează să se execute succesiv. dispunătorul hotărăşte în ceea ce priveşte devoluţiunea moştenirii lui. Sancţiunea nesocotirii prohibiţiei substituţiei fideicomisare: Art. Condiţii: Substituţia fideicomisară este nulă dacă sunt întrunite următoarele trei condiţii: 1. cea făcută substituitului cât şi cea făcută grevatului: ″va fi nulă şi substituţia fideicomisară care ar rezulta din două acte deosebite. liberalitatea este numai în parte grevată cu o substituţie fideicomisară. liberalitatea să fi fost făcută cu obligaţia pentru instituitul grevat de a conserva bunurile primite şi de a le transmite unui substituit desemnat de către dispunător. căci interesează ordinea socială).fie din cauza morţii 205 . 2. Aşadar. civil este o nulitate absolută. şi apoi o dată sau de mai multe ori la moartea instituitului grevat sau a grevaţilor succesivi. În acest caz.Soarta lucrurilor: Prin substituţia fideicomisară dispunătorul hotărăşte soarta lucrurilor de mai multe ori: o dată la donaţie sau la moartea sa. Se operează două sau mai multe transmisiuni cu titlu gratuit. nulitatea va fi parţială. bunurile ce alcătuiesc obiectul liberalităţii devin indisponibile în mâinile instituitului grevat. 3. şi. 803 C. afară de cazul în care operaţia ar fi indivizibilă (nulitatea prevăzută de art. Nulitatea va fi înlăturată dacă în timpul vieţii testatorului unul din cele două legate ar deveni caduc . 803 C. civil loveşte cu nulitate ambele liberalităţi. însă numai dacă ele alcătuiesc un tot indivizibil″.

fie prin moartea substituitului înaintea testatorului. Acest ultim principiu este instituit şi garantat şi de art. civ. acţiunea în constatarea ei este imprescriptibilă (art. 1418/1972. în Repertoriu. 1969-1975. pag. dec.) 293.civ. declarate inalienabile prin voinţa unei persoane.215-216. pag. T. iar cealălaltă liberalitate va fi menţinută. dec. dacă aceasta a fost executată.grevatului înaintea testatorului. cât şi principiului conform căruia proprietarul poate dispune în mod liber şi absolut de dreptul său (art. 2 Decretul 167/1958) dar prin prescripţia de trei ani se stinge dreptul la acţiunea în restituire obiectului liberalităţii. 293 294 206 . în Repertoriu.S. 41 din Constituţie. s. 1969-1975. Motivarea sancţiunii: Bunurile ce fac obiectul substituţiei fideicomisare sunt indisponibilizate. idem.. Un bun poate fi declarat inalienabil prin voinţa părţilor numai dacă există un interes serios şi legitim şi pe o perioadă determinată de timp. 480 C. ori în cauza de faţă remiterea obiectului liberalităţii la moartea instituitului către substituit constituie un interes prohibit de lege 294. fie că una din liberalităţi este nulă din cauze care îi sunt proprii. 672/1970.216.. nr. Fiind o nulitate absolută. ori acest lucru contravine atât principiului liberei circulaţii a bunurilor. nr.

dec. nu poate fi exercitat decât cu respectarea limitelor stabilite de lege. şi care sunt readuse în masa succesorală prin efectul acţiunii în reducţiune. în V.91. ci numai simple Aşadar. dreptul de dispoziţie. Furtună. Consecinţa acestor liberalităţi ar fi că patrimoniul dispunătorului nu s-ar completa cu contravaloarea bunurilor ieşite în acest mod din patrimoniu.. parte care se numeşte rezervă succesorală 296. 296 A se vedea Curtea de Apel Craiova. civ. ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anii 1998-1999″. Rezerva succesorală se va aplica numai în cazul actelor cu titlu gratuit. Noţiune şi istoric Noţiune: Dreptul la moştenire al moştenitorilor legali ar fi fragil şi iluzoriu dacă cel care lasă moştenirea ar avea libertatea să dispună de lucrurile sale fără nici o îngrădire 295. nu şi în cazul actelor juridice cu titlul oneros. Daha. De aceea. 2000. cu toate că este un drept exclusiv şi absolut.SECŢIUNEA A III-A Rezerva succesorală A. nr. dreptul celui care lasă moştenirea de a dispune cu titlu gratuit este limitat la partea de moştenire care excede rezervei succesorale şi care poartă numele de cotitate disponibilă 297. Aceasta înseamnă că în prezenţa moştenitorilor rezervatari. Craiova. 295 207 . Editura 1F. C. prin moştenire se vor transmite şi bunuri ieşite din patrimoniul lui de cujus cu titlu de donaţie sau legat. s. Există situaţii în care actele cu titlu gratuit nu sunt limitate în materie succesorală deoarece nu constituie liberalităţi. pag. 1543/1999. legea protejează pe anumiţi moştenitori legali care vor beneficia de o parte din moştenire asupra căreia cel care lasă moştenirea nu poate face liberalităţi. 297 Astfel.

civ. şi de care. 2 unchi şi un legatar universal care nu este rudă cu defunctul. dec. 1969 . sunt protejaţi de lege moştenitorii rezervatari de liberalităţile excesive pe care de cujus le-ar putea face atât în favoarea unor persoane străine. inclusiv prin acte cu titlu gratuit.202). moştenirea se va împărţi astfel: mai întâi stabilim dacă sunt moştenitori rezervatari. iar restul de ¼ va fi cules de copilul instituit legatar universal. care este ¾ din moştenire. iar restul de ¼ din masa succesorală este cules de legatar. pag. moştenirea se împarte în două: rezerva şi cotitatea disponibilă. 208 . Putem defini rezerva succesorală ca acea parte din moştenire care.. Aşadar.acte dezinteresate 298. în puterea legii se cuvine. dintre care unul este instituit şi legatar universal. stabilim rezerva.1975. cât şi în favoarea unor alţi moştenitori legali. cei 2 unchi nefiind moştenitori rezervatari sunt înlăturaţi de la moştenire. unor moştenitori legali. Exemple: În situaţia în care la moştenirea lui de cujus vin 3 copii. cel care lasă moştenirea nu poate dispune prin liberalităţi 299. nr. Cotitatea disponibilă este acea parte a patrimoniului lui de cujus care excede rezervei succesorale şi de care defunctul poate dispune în mod liber. 1471/1973. Astfel. În cazul în care la moştenirea lui de cujus vin 3 copii. Clauza de exheredare a moştenitorilor rezervatari inclusă într-un testament nu este valabilă decât în limita cotităţii disponibile (T.. moştenirea se va împărţi astfel: se stabileşte mai întâi rezerva celor 3 copii care este ¾ din moştenire (revenind fiecăruia cota de ¼ din rezervă). s. 298 299 Exemplu: contractul de comodat.S. şi în cazul nostru sunt cei 3 copii. în Repertoriu. în cazul când sunt moştenitori rezervatari. neîngrădit. neducând la mărirea sau micşorarea patrimoniului lui de cujus.

luând ½ din moştenire (1/4+1/4).. şeful familiei nu putea nedreptăţi aceste rude.331. extinderii cuceririlor romane. înlăturându-le de la moştenire. iar ceilalţi doi copii luând fiecare câte ¼ din moştenire. şi putea fi introdusă numai de descendenţii. Istoric: În vechiul drept roman etica solidarităţii familiale îndatora pe testator să lase rudelor mai apropiate cel puţin o parte din bunurile sale 300. fraţii şi surorile lui de cujus. odată cu îmbogăţirea păturii stăpânitoare şi dezvoltarea exploatării sclavagiste 301. 302 A se vedea V. Spre sfârşitul Republicii. Pentru a remedia această stare de fapt 303. familia romană îşi pierde coeziunea tradiţională şi caracterul patriarhal. copilul instituit legatar universal va culege partea sa din rezerva succesorală (1/4) la care se adaugă partea ce i se cuvine ca legatar universal (1/4). Astfel. toate acestea ducând la numeroase dezmoşteniri şi instituiri de moştenitori determinate de adulări şi corupţie 302.Aşadar. 303 Patrimoniul strămoşesc trebuia să rămână la marile familii pentru ca acestea să-şi poată păstra rolul politic pe care îl aveau în cadrul statului. pag. în special. Acţiunea prin care aceste testamente erau atacate se numea querela inoficiosi testamenti (plângere împotriva testamentului indecent). practica judiciară a considerat că testamentul prin care nu se lasă nimic rudelor apropiate este incompatibil cu cele mai elementare îndatoriri morale familiale 304. ascendenţii. puteau să atace testamentele ca fiind întocmite împotriva îndatoririlor morale pe care le avea testatorul faţă de această categorie de rude. Pentru ca aceste persoane să poată introduce acţiunea trebuiau îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: Etica solidarităţii familiale îşi are originea în faptul că patrimoniul familial era rezultatul muncii tuturor membrilor familiei. Hanga. op. cit. 301 Toate acestea datorate. 304 În acest caz se considera că testatorul este nebun. 300 209 . astfel încât îndatoririle morale dintre membrii familiei dispar. Rudele apropiate care erau lezate prin astfel de dispoziţii de ultimă voinţă.

pe lângă aceste trei condiţii mai trebuia îndeplinită şi condiţia ca testatorul să fi testat în favoarea unei persoane nevrednice 307. testamentul cădea. parte ce era de ¼ din ceea ce ar fi primit ca moştenitori legali (quarta legitimae partis).332. 307 Ex. pag.¾ să nu fi primit partea ce li se cuvenea din moştenire.. persoane nevrednice: persoanele notate ca infame. ¾ să nu aibă la îndemână o altă acţiune pentru a putea intra în posesia părţii de moştenire ce le revenea. În cazul în care reclamantul câştiga procesul. gladiatorii etc. era admisă doar ca un ultim remediu (ultimum adiutorium) 306. Caracterele juridice ale rezervei succesorale Rezerva succesorală prezintă următoarele caractere juridice: Parte a moştenirii: Rezerva este o parte a moştenirii şi aceasta înseamnă că: Numai judecătorul putea aprecia dacă aceste persoane au fost lipsite în mod injust de cota parte ce li se cuvenea din moştenire. fiind socotit opera unui inconştient. B. pe de altă parte. stabileşte cuantumul rezervei în funcţie de numărul copiilor lui de cujus. 305 210 . împăratul Iustinian este cel care. pe de o parte. Hanga. deschizându-se astfel moştenirea legală. Pentru ca fraţii şi surorile lui de cujus să poată intenta acţiunea. În epoca postclasică. ¾ să fi fost lipsite în mod injust de partea de moştenire ce li se cuvenea 305. deoarece acţiunea querela inoficiosi testamenti având un caracter injurios pentru memoria defunctului. 306 A se vedea V. cit. op. stabileşte în mod limitativ cauzele de dezmoştenire şi.

ei sunt proprietari ai acestor bunuri şi nu simpli creditori ai unor valori. globală. În mod excepţional. precum şi rezerva succesorală pe care o culeg aceştia sunt stabilite prin norme imperative ale legii.a) rezerva poate fi pretinsă de moştenitorii care au vocaţie şi care vin efectiv la moştenire (renunţătorul nu poate cere partea sa din rezervă) 308. numai în prezenţa moştenitorilor rezervatari. astfel încât nu pot fi modificate prin voinţa lui de cujus. Caracter imperativ: Categoria moştenitorilor rezervatari. 310 Un astfel de act ar constitui un pact asupra unei moşteniri nedeschise. 308 309 211 . de cujus poate să le facă nestingherit. ea priveşte numai actele cu titlu gratuit. Caracter indisponibil: Rezerva este indisponibilă. şi. Actele cu titlu oneros. Indisponibilitatea este relativă şi parţială: a) relativitatea constă în limitarea dreptului de a dispune. şi nu pe cele cu titlu oneros 309. b) indisponibilitatea este parţială sub dublu aspect. chiar dacă ar avea acordul prezumtivilor moştenitori rezervatari 310. soţului supravieţuitor i se atribuie rezerva în mod individual. de cel care lasă moştenirea. c) rezerva este colectivă. De asemenea nedemnii nu por cere partea lor din rezervă. b) moştenitorii rezervatari nu pot face acte de acceptare sau renunţare cât timp moştenirea nu este deschisă. d) moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură adică au dreptul să culeagă bunurile din moştenire. pe de o parte ea loveşte numai o parte a moştenirii. deoarece in universalibus res succedit loco pretii et pretium loco rei. iar pe de altă parte. adică ea constituie o masă de bunuri pe care legea le atribuie unui grup de moştenitori.

De Stat al rai. cu notă de O. în L. pag.. operează în mod retroactiv. în RRD nr. N.C.. neluându-se în calcul descendenţii nedemni sau renunţători 311.P. Categorii de moştenitori rezervatari a. T.67. în art. dec. ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor II. fie făcute prin testamente. Căpăţână. 311 212 . 243/1956 a Not. 3/1989. nr.civ. nr.66 . s. 613/1988. 841 dispune că Întinderea liberalităţilor : liberalităţile. 2 din Legea nr. fie făcute prin acte între vii. 2/3 pentru doi copii. nr. civ. nu pot ″trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului dacă la moarte-i lasă un copil legitim. pe de o parte. 841. renunţătorul fiind socotit că a fost întotdeauna Înch. art. Bucureşti. 319/1944 sunt moştenitori rezervatari: descendenţii. ¾ din moştenire dacă a lăsat trei sau mai mulţi copii. Bălcescu. Cuantumul rezervei variază. peste o a treia parte dacă lasă doi copii. deci. b.109. deoarece. peste a patra parte dacă lasă trei sau mai mulţi″. 12/1958. Descendenţii în funcţie de care se calculează cuantumul rezervei Descendenţii: În stabilirea cuantumului rezervei descendenţilor se au în vedere acei descendenţi care vin efectiv la moştenire. pag.S. 696 C. Prezentare Codul civil. Enumerare Enumerare: Potrivit art. Moştenitorii rezervatari I. în funcţie de Cuantumul rezervei : numărul descendenţilor: ½ din moştenire dacă a lăsat un copil. 843 din Codului civil şi art.

. rezerva va fi de ½ din moştenire.civ. pag. la rândul lui. univ B C Se va stabili mai întâi rezerva descendenţilor. a avut în vedere copiii lăsaţi moştenitori. Descendentul instituit legatar universal:În situaţia în care de cujus are mai mulţi copii. prin sintagma ″copii lăsaţi″. copii). iar unul este instituit legatar universal. pe de altă parte.străin de moştenire. deoarece la succesiune va veni singurul descendent acceptant. Calculul rezervei în cazul în care la moştenire vin descendenţi de alt grad decât gradul I Cazuri: În această situaţie întâlnim două cazuri: Pentru opinia potrivit căreia rezerva ar trebui să se calculeze ţinându-se seama şi de descendenţii renunţători sau nedemni a se vedea M.330-331. 841 C. art. 2 sunt renunţători şi unul este nedemn. care este de ¾ din moştenire deoarece sunt 3 descedenţi. A va culege ¼ (rezerva) + ¼ (cotitatea disponibilă)= ½. B şi C vor culege fiecare câte ¼ din moştenire. Eliescu.. modul de calcul al cotelor este următorul: DE CUJUS A Leg. Exemplu: dacă de cujus a lăsat 5 copii. Astfel. iar restul de ¼ îl va culege legatarul universal.″. 312 213 . ″Moştenirea. şi nu pe cei străini de moştenire 312. dintre care unul este predecedat (şi nu are. şi. şi un legatar universal ce nu este rudă cu de cujus. c. spre exemplu speţa de mai jos.

numărul copiilor lui C). E şi F vor veni la moştenire prin reprezentarea lui C. astfel că rezerva se stabileşte în funcţie de cele 3 tulpini. D. 214 . A va lua ¼ din moştenire. 3 nepoţi (D.univ. III. iar legatarul va culege cotitatea disponibilă care este de 1/4. A B C + D E F Mai întâi se va stabili rezerva care se cuvine descendenţilor: de la de cujus pornesc 3 tulpini . E. etc.a) cazul în care descendenţii de gradul II. B va lua tot ¼.tulpina pentru A. ci după numărul tulpinilor.D. tulpina pentru B şi tulpina pentru C .F) după un copil predecedat (C) al defunctului şi un legatar universal. Exemplu: în situaţia în care la moştenirea lui de cujus vin 2 copii (A. E şi F vor lua fiecare câte 1/12 (1/4 . împărţit la 3.rezerva care se cuvine tulpinei pentru C. moştenirea se va împărţi astfel: De cujus Leg. În concluzie. fiind de ¾ din moştenire. b) cazul în care descendenţii vin la moştenire în temeiul dreptului lor propriu (situaţie întâlnită dacă singurul succesibil sau toţi succesibilii de gradul I au renunţat sau sunt nevrednici). în literatura de specialitate au apărut mai multe opinii cu privire la calculul rezervei. B). rezerva se va calcula. vin la moştenire prin reprezentare. nu după numărul descendenţilor care vin la moştenire (pe capete).

astfel că stabilirea rezervei se va face pe tulpini. Eliescu. Univ.E. Bacaci. op. cit. Fr. Deak.. cit.″. D. tulpina după A şi tulpina după B. în acest caz rezerva se va stabili în funcţie de numărul descendenţilor. la moştenire vin moştenitorii din următoarea schemă: De cujus Leg.D. iar împărţirea moştenirii între descedenţii de grad subsecvent se va face în mod egal.118. tocmai pentru a spori rezerva 313 I.. op. Potrivit celei de-a doua opinii 314. Matei B. renunţător A B nedemn C D E F Rezerva este 2/3 din moştenire.. pag. adică în funcţie de numărul descendenţilor de gradul I. Astfel. cit. În ceea ce ne priveşte considerăm că cea de-a doua opinie este cea corectă din următoarele considerente: ¾ o motivare a primei opinii este aceea că descedentul de gradul I ar renunţa la moştenire. având caracter imperativ. Macovei.. pag. 314 Al..150... 215 .a. nu poate fi majorată prin voinţa descedenţilor şi împotriva voinţei defunctului.436. Gh.. deoarece avem două tulpini.cit. Cantacuzino.332. op.Opinii: Într-o primă opinie 313 se consideră că şi în acest caz rezerva se va stabili pe tulpini.347-348. cit. Această rezervă se va împărţi în mod egal la cei 4 descendenţi (C. în schema de mai sus rezerva va fi de ¾ din moştenire deoarece avem 4 descedenţi. deoarece rezerva. M. pag.270. Spre exemplu. şi nu în funcţie de numărul tulpinilor. Dogaru s. op.269 . ″Moştenirea. op. pag.F). pag. pag. Comăniţă.

Aşadar. pe de o parte. Reprezentarea succesorală nu va opera în acest caz deoarece utilitatea reprezentării constă în înlăturarea unor consecinţe injuste ale principiului egalităţii rudelor de acelaşi grad şi ale principiului proximităţii gradului de rudenie. iar rezerva se va stabili pe tulpini în următorul caz: 216 . în nici un text de lege nu este prevăzut acest lucru.univ. ori. iar. pe de altă parte. iar cotitatea disponibilă va fi de ¼.descedenţilor de grad mai îndepărtat. Spre exemplu. avem următoarea speţă: De cujus Leg.C. ¾ împărţirea pe tulpini a moştenirii se face numai în cazul în care operează reprezentarea succesorală. aceste principii nu se aplică întrucât nu avem un moştenitor în viaţă de grad mai apropiat cu defunctul decât cei 3 nepoţi (B. ori. reprezentarea va opera. în această situaţie. ori în cazul de faţă reprezentarea succesorală nu operează. A predecedat B C D Rezerva va fi de ¾. calculându-se în funcţie de numărul descedenţilor şi nu în funcţie de numărul tulpinilor.D). dreptul de opţiune succesorală are un caracter absolut. astfel încât nimeni nu trebuie să evidenţieze motivele care au stat la baza acceptării sau renunţării la succesiune.

univ. Enumerare: Ascendenţii privilegiaţi care beneficiază de rezerva succesorală sunt părinţii defunctului. avem următoarea speţă: T M Leg. din căsătorie. ori aceştia nu pot sau nu doresc să vină la moştenire.univ. legea acordă dreptul la rezervă ascendenţilor privilegiaţi. 217 .De cujus Leg. Spre exemplu. De cujus Rezerva succesorală este de ½ (câte ¼ pentru fiecare părinte). iar cotitatea disponibilă este tot de ½. din afara căsătoriei sau din adopţie. 843 C. Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi (art. 1/3 predecedat A E 1/3 1/9 B C 1/9 D 1/9 2. fără să deosebim dacă este sau nu cu efecte depline. civil) Situaţii: În situaţia în care de cujus nu are descendenţi ca moştenitori rezervatari.

a se vedea I. trei sau patru ascendenţi privilegiaţi (părinţi fireşti şi adoptatori) 316. şi cuantumul rezervei va fi determinat de clasa de moştenitori cu care vine în concurs318.S. pag.81 . 4/1989. 578/1986. 2000/1956. civ...C. Pentru opinia potrivit căreia renunţarea sau nevrednicia unuia dintre părinţi are drept efect că singurul părinte rămas să aibă drept la întreaga rezervă de ½ din moştenire. 316 Aşa cum am mai arătat. aşa cum am arătat la moştenirea adoptatului vin. dacă vine la moştenire un singur părinte 315. Cuantum: Cât priveşte cuantumul rezervei în cazul concursului adoptatorilor cu părinţii fireşti ai adoptatului. pag. 317 T.333 . acesta este: ¼ din moştenire pentru un singur ascendent privilegiat (părinte sau înfietor) şi ½ din moştenire dacă vine la moştenire doi. atât adoptatorii. dec. s. nr. Rezerva succesorală a soţului supravieţuitor a. pag. vol. 134/1947 prevede că rezerva părinţilor este de ½ din moştenire dacă vin la moştenire tatăl şi mama şi de ¼ din moştenire. 315 218 . ″Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi în concurs cu soţul supravieţuitor″. 318 T. s. I. 3.28. nu are importanţă numărul acestora. în CD. în prezent. în RRD nr. Vurdea. ascendenţii privilegiaţi împărţind între ei aceeaşi cotă.82. în CD. exceptând cazul în care vin în concurs cu colateralii privilegiaţi. 1986. există numai instituţia adopţiei cu efecte depline ale unei filiaţii fireşti. Prin urmare. civil modificat prin Legea nr. 319/1944 rezerva soţului supravieţuitor este de ½ din partea succesorală pe care o culege ca moştenitor legal 317 şi cum aceasta depinde de clasa de moştenitori cu care vine în concurs.S. 1956.Art.334. nr... 843 C. Prezentare Întindere: Potrivit art. 2 din Legea nr. În cazul adopţiei cu efecte restrânse. civ. cât şi părinţii săi fireşti. dec.

½ din moştenire dacă nu vine în concurs cu nici o clasă de moştenitori legali 319. Spre exemplu. nedemni sau renunţători. dacă există moştenitori legali nerezervatari. excluzându-i pe cei predecedaţi. pentru a calcula rezerva soţului trebuie mai întâi să determinăm clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs. atât cu ascendenţii privilegiaţi cât şi cu colateralii privilegiaţi. rezerva soţului va fi de ½ din moştenire deoarece vine la moştenire în concurs numai cu legatarul universal. 1 a) b) c) d) e) Clasa de moştenitori: Se pune problema cum determinăm clasa de moştenitori cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. Vom avea în vedere numai moştenitorii legali care vin efectiv la moştenire. indiferent de numărul descendenţilor cu care vine în concurs. Rezerva soţului supravieţuitor este aceeaşi. dacă de cujus a lăsat următorii moştenitori: În această situaţie va veni la moştenire în concurs numai cu legatarul universal.Aşadar. care îi înlătură de la moştenire pe moştenitorii legali nerezervatari. 1 /6 din moştenire dacă vine în concurs. Cote: Rezerva va fi deci: /8 din moştenire. 319 219 . ¼ din moştenire dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi. Astfel. 3 /8 din moştenire dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari sau colateralii ordinari. dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului. dar legatar este instituit o persoană străină.

dar care nu vin la moştenire. cu toate că mai avem moştenitori şi din clasa a II-a (F şi N).V. rezerva este de ½. precum şi dreptul de abitaţie. rezerva soţului este de 3/8 din moştenire.B M F De cujus N U V 1. 2. legatar universal este instituit o persoană străină. deoarece vor veni efectiv la moştenire doar soţul supravieţuitor. legatar universal este instituit V. fiind înlăturaţi de legatarul universal . întrucât vine în concurs cu colateralii ordinari. În situaţia în care. 320 220 . şi din clasa a III-a (B) şi din clasa a IV-a (U). se impune următoarea precizare: dacă soţul defunct nu a dispus de aceste bunuri prin legate sau donaţii. asupra darurilor de nuntă. În situaţia în care. în calitate de moştenitor rezervatar şi legatarul universal. dacă ar exista descedenţi. soţul supravieţuitor nu ar mai beneficia de acest drept special de moştenire. Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor: În ceea ce priveşte dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice. care nu este rudă cu defunctul. vărul primar. rezerva părinţilor 320 se calculează avându-se în vedere numai celelalte Este vorba numai de rezerva părinţilor deoarece.

ci o fracţiune calculată din partea care i se cuvine ca moştenitor legal. atât soţului supravieţuitor. Problemă: Problema se pune în cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu ceilalţi moştenitori rezervatari. dacă rezerva soţului se va imputa tot asupra întregii moşteniri sau numai asupra cotităţii disponibile. rezerva soţului care este de ¼ din moştenire (deoarece vine în concurs numai cu colateralii privilegiaţi). Imputarea rezervei soţului supravieţuitor Imputare: În situaţia în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu moştenitori legali care nu sunt moştenitori rezervatari. b. aceste bunuri se vor lua în calcul la stabilirea rezervei cuvenite. cât şi părinţilor. rezerva se va imputa asupra întregii moşteniri. se va imputa asupra întregii moşteniri. dacă de cujus are ca moştenitori legali pe soţul supravieţuitor şi pe un nepot de frate pe care îl instituie legatar universal. 4. care diferă în funcţie de clasa de moştenire cu care vine în concurs. Caracteristicile rezervei soţului supravieţuitor Caracteristici: Rezerva soţului supravieţuitor prezintă următoarele caracteristici: 1 a) rezerva soţului supravieţuitor este o cotă fixă ( /2) dintr-o cotă variabilă. b) rezerva soţului supravieţuitor nu este o fracţiune calculată direct asupra moştenirii. 221 . restul de ¾ urmând să fie cules de nepotul de frate. iar dacă a dispus de ele. şi.bunuri lăsate de defunct. c) rezerva soţului supravieţuitor se calculează distinct faţă de rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu care ar veni în concurs. Spre exemplu. în calitate de legatar universal.

662/1972. în cazul moştenirii legale. Cu atât mai mult cu cât. 1969 . cit. cât şi rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. dec. civ. dec. T. 222 . ″Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi în concurs cu soţul supravieţuitor″. În acest sens avem următorul exemplu: dacă la moştenirea defunctului vin soţul supravieţuitor. op. pag. 472/1964.312-314. potrivit celei de-a doua opinii 323 care s-a impus în literatura de specialitate. iar sora care a fost instituită legatar universal va lua 1/3. 321 E. rezerva soţului supravieţuitor se va imputa asupra moştenirii în întregul ei. s-a conchis că rezerva soţului supravieţuitor se va imputa exclusiv asupra cotităţii disponibile.33-35.. nr. deci cât ar fi luat ca moştenitor legal 322. micşorând astfel. micşorând părţile care se cuvin celorlalţi moştenitori. părinţii defunctului şi sora acestuia. în RRD nr. soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/6. 9-12/1989.. Safta Romano. contrar voinţei lui de cujus. Boroi. În literatura de specialitate s-a apreciat că această soluţie poate conduce în anumite situaţii la rezultate inadmisibile. în CD.. T. Aşadar. pag. Boroi. s. se admite că partea soţului supravieţuitor se va imputa asupra masei succesorale. 939 din Codul civil şi Decretul-lege nr. în Repertoriu. Deak. 323 Fr. Dacă de cujus a instituit-o pe soră legatar universal. iar părinţii rezerva de ½ din întreaga moştenire. astfel că liberalităţile făcute de defunct unei persoane ajung să profite chiar peste limitele cotelor de moştenire legală unor alte persoane decât cele agreate de de cujus.30.S. iar restul de 2/3 se va împărţi în mod egal între părinţi şi soră (câte 1/3 pentru părinţi şi 1/3 pentru soră). testamentul ce a fost făcut în favoarea sorei va profita părinţilor. s.129. civ. soţul supravieţuitor primeşte 1/3 din moştenire. nr. nu numai cotitatea disponibilă. pag.. pag. ″Corelaţia dintre prevederile art.1975. 4/1989. G. 319/1944″. 322 Astfel.Într-o primă opinie. pag. şi nu din rezerva moştenitorilor cu care vine în concurs321. deci mai mult decât ar fi luat ca moştenitori legali.S.207.127 .. 1964. E. în RRD nr.

donaţiunea să treacă peste cuartul bunurilor ″. Aşadar. soţul va beneficia de rezerva de 1/6 din întreaga moştenire. 939 C.. în concurs cu descendenţii din altă căsătorie ai defunctului. nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin şi fără ca. iar restul (cotitatea disponibilă) urmează să fie cules de soră în calitate de legatar. civil dispune: ″Bărbatul sau femeia.astfel că şi în cazul moştenirii testamentare ar trebui să se aplice aceleaşi reguli. nici într-un caz. Bineînţeles că. 5. Aceste dispoziţii au menirea de a ocroti pe copiii din prima căsătorie faţă de posibilitatea ca soţul supravieţuitor să-l determine pe soţul recăsătorit să facă liberalităţi în detrimentul copiilor. soţul supravieţuitor din a doua căsătorie nu poate fi gratificat de cel care lasă moştenirea în limitele cotităţii disponibile obişnuite. 324 223 . în exemplul de mai sus. care având copii dintr-un alt maritagiu. ci în limitele unei cotităţi disponibile speciale care este o parte egală cu cea a copilului care a luat mai puţin. de aceste dispoziţii beneficiază şi copiii Exemplu de situaţie în care se depăşeşte ¼ din moştenire: în cazul în care defunctul lasă cel puţin patru copii. Prezentare Reglementare: Art. cota fiecăruia ce rezultă din împărţirea rezervei de ¾ la numărul copiilor care vin efectiv la moştenire va fi mai mică decât ¼ din moştenire. fără ca această parte să poate depăşi ¼ din moştenire 324. din ce rămâne se calculează rezerva părinţilor. Astfel. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a. astfel încât cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor nu poate să fie mai mare decât cota copilului care va lua cel mai puţin. iar rezerva soţului supravieţuitor să micşoreze rezerva tuturor celorlalţi moştenitori. fie ei legali-rezervatari sau testamentari.

Pentru a putea beneficia de prevederile art. Copiii la care se referă art. 939. indiferent dacă adopţia a fost cu efecte depline sau cu efecte restrânse. dar sub condiţia ca data actului de încuviinţare a adopţiei să fie anterioară încheierii ultimei căsătorii de către defunct. pe lângă condiţiile generale. Prin copii trebuie să înţelegem nu numai descedenţii de gradul I. care însă nu trebuie să ducă la concluzia că el priveşte numai donaţiile. 939 C. civil Dăruire: Art. Totodată. situaţia copiilor născuţi în afara căsătoriei se asimilează cu cea a copiilor născuţi în timpul căsătoriei. precum şi copiilor dintr-o căsătorie declarată nulă sau anulată.civil Copiii: Art. c. fam. ¾ copiii să accepte moştenirea.din căsătoria subsecventă. 939 C. se va aplica şi copiilor născuţi în afara căsătoriei. Liberalităţile supuse prevederilor art. şi următoarele condiţii: ¾ să fie vorba de copii ce nu sunt din căsătoria în fiinţă la data decesului lui de cujus. copiii trebuie să îndeplinească. b. 939 C. şi. Ţinând cont de faptul că prin reglementarea C. ci şi descedenţii de orice grad. aceste dispoziţii se vor aplica şi copiilor din adopţie. admiţându-se că sub incidenţa acestor dispoziţii intră 224 .civ. Astfel. civil foloseşte termenul ″dăruire″. se referă la ″copiii dintr-un alt maritagiu″. adică la copiii dintr-o altă căsătorie a soţului decedat.civ. indiferent dacă vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare. 939 C. art. deoarece partea acestor liberalităţi care depăşesc cotitatea disponibilă specială se va adăuga la moştenire care se va împărţi între toţi copiii. 939 C.

dacă au fost făcute în consideraţia calităţii de soţ sau viitor soţ al celui gratificat 325. 225 . ¾ legatele făcute soţului supravieţuitor anterior încheierii căsătoriei deoarece se presupune că testatorul nu a menţinut legatul decât în considerarea calităţii de soţ dobândite de legatar după încheierea căsătoriei. ¾ toate legatele făcute soţului supravieţuitor în timpul căsătoriei subsecvente. vor fi supuse prevederilor art. 325 D.civ. la numărul obţinut se împărţea moştenirea. b) să nu depăşească ¼ din moştenire.166. următoarele categorii de liberalităţi: ¾ toate donaţiile făcute soţului supravieţuitor în timpul căsătoriei subsecvente. Înainte de apariţia Legii nr. se adăuga o unitate (soţul supravieţuitor). ¾ donaţiile făcute soţului supravieţuitor înaintea încheierii căsătoriei. Chirică. d. 939 C. Aşadar. dar în vederea acesteia.donaţiile şi legatele. care veneau efectiv la moştenire (fără a avea relevanţă dacă erau din prima căsătorie sau din căsătoria subsecventă). Noţiunea cotităţii disponibile speciale Problemă: În literatura de specialitate s-a pus problema calculului cotităţii disponibile speciale şi a cotelor ce se cuvin moştenitorilor atunci când soţul supravieţuitor vine în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a soţului defunct. însă cu următoarele două restrângeri: a) să nu fie mai mare decât partea copilului care a luat mai puţin. sistemul de calcul era foarte simplu: la numărul copiilor celui care lasă moştenirea. 319/1944. Rezultatul obţinut reprezenta cotitatea disponibilă specială. pag. cit.. şi. op. apoi.

vol.. 1054/1955. pag. modul de calcul Mihail Eliescu. pag. 677/1955.S. ″Moştenirea . 329 Fr. Elena Boroi. se calculează rezerva soţului supravieţuitor.Pe lângă aceste două îngrădiri... ci în detrimentul donatarilor şi legatarilor 327. pentru a calcula cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor trebuie stabilit mai întâi modul de calcul al rezervei succesorale a soţului. Aşadar. dec.338-339.. col. cit. aceasta fiind. Deak. Gabriel Boroi. chiar şi în prezenţa copiilor dintr-o căsătorie anterioară a soţului defunct. civ. pag. pag. reg. civ. op. . în L.183. cit. Astfel. După ce Legea nr. nr. 326 226 . cu notă de S.. în prezent. pag. 328 T. op. }erbănescu. soţul supravieţuitor va putea să cumuleze cotitatea disponibilă specială cu porţiunea sa succesorală 328. deoarece ″nu există nici un motiv care să ne facă să credem că legiuitorul. o parte a literaturii de specialitate326 consideră că rezerva soţului se va imputa asupra cotităţii disponibile. în doctrină.29-30.339. T. cit. 327 Exemplu: dacă la moştenirea defunctului vin doi copii şi soţul supravieţuitor. aşa cum am arătat. 319/1944 a fost adoptată. pag. atunci potrivit acestei opinii mai întâi se calculează rezerva copiilor care este de 2/3 din întreaga moştenire.. astfel că legiuitorul nu a acordat rezerva soţului în paguba celorlalţi moştenitori rezervatari. astfel că în limita acestei cotităţi disponibile ordinare... 5/1955.″. prin acordarea unei rezerve soţului supravieţuitor. în literatura de specialitate a mai apărut una: cotitatea disponibilă specială să facă parte din cotitatea disponibilă ordinară. nr. Marin Popa.P. I.318 şi urm. Literatura de specialitate 329 mai nouă consideră că. op. iar din restul de 1/3 se va calcula rezerva soţului care este 1/8 din 1/3. porţiunea succesorală legală a soţului supravieţuitor se va imputa asupra cotităţii disponibile ordinare. cit.134-135... neexistând consens din acest punct de vedere. şi după aceea rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari. Dan Chirică. col. mai întâi.354. pag. nr. op. în CD. a înţeles să micşoreze rezerva descendenţilor sau a părinţilor″. Bucureşti. dec.

1485/1966. aşadar. va păstra liberalităţile pe care de cujus i le-a făcut în limitele întregului disponibil special care este de cel mult ¼ din moştenire. în CD. iar din ceea ce rămânea urma să se deducă rezerva descendenţilor şi apoi cele două cotităţi disponibile: ordinară şi specială. 987. nr. T. Drept civil. pag. idem. soţul supravieţuitor culegând. pag. I. în RRD nr. dec. Bucureşti. idem. 1952-1969. vol. civ. dec. 330 227 .. deoarece este vorba de moştenirea testamentară.349. 1238/1955. 2143/1984. pag. nr. Editura Didactică şi Pedagogică.439. 1972. pag. apărând următoarele opinii: Într-o primă opinie 330. pag. nr.. Editura Scrisul Românesc. 1967. nr. Drepturile de creaţie intelectuală. la care are dreptul.. 15/1972. în CD. Nichita. în CD. şi nu de moştenirea legală. 1955. T. dec. Scherer. 331 R. dec.. pag. ci rezerva acestuia (1/8. Probleme teoretice şi practice de drept civil. Contractul de transport. V. tot ½ din masa succesorală. 1955. Într-o a doua opinie331. idem. Craiova. pag.. dec.158-162. 1984. iar soţul supravieţuitor va primi ¼ din moştenire.. Succesiunile. dec. pag. Petrescu. nr. Aşadar. idem.154. idem. civ. 1966.. în CD. nr.185. şi totodată. care este şi legatar universal şi un copil dintro căsătorie anterioară. 25/1958. col. 1054/1955. dec. Gh.S.al rezervei soţului supravieţuitor atunci când vine în concurs cu alţi moştenitori rezervatari. C. col. în doctrină se ia următorul exemplu: la succesiunea lui de cujus vin soţul supravieţuitor. pag.203-204. mai întâi trebuia stabilită rezerva soţului (1/8 din moştenire). Principala critică pe care o aducem acestei opinii este următoarea: ceea ce trebuie să se calculeze nu este cota ce se cuvine soţului ca moştenitor legal. se consideră că descedentului îi revine ½ din moştenire deoarece aceasta este rezerva sa. Mod de calcul: Pentru a calcula cotele succesorale. în temeiul legii. pag.S.90-91. nu 1/4). Stătescu. I. vol. Moştenirea. modul de calcul este următorul: din întreaga masă succesorală se va da la o parte cotitatea disponibilă Mihail Eliescu.183. 613/1988. în Repertoriu. 3/1989.66-67. precum şi cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a soţului defunct.175177. în CD. nr.

deciziile citate de R. în cazul analizat. 1969-1975. se va deduce cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor: 3/8 ¼ = 1/8. în Repertoriu. pag. 319/1944.154. civ. op. Din întreg (8/8) se scade acest 5/8 astfel obţinut şi din ceea ce rezultă. pag. 319/1944 (1/4x1/8=1/32 cota soţului supravieţuitor şi 3/4x1/8= 3/32 cota copilului). Nichita. iar copilul va primi ½ +3/32 = 19/32. 228 . în lege prevăzându-se în mod expres numai că această cotitate nu trebuie să fie mai mare de ¼ din moştenire. Petrescu.specială a soţului supravieţuitor (1/4). cit. 939 C. Ceea ce rămâne se va împărţi între soţul supravieţuitor şi copilul lui de cujus conform Legii nr. cotitatea disponibilă ordinară nu este întotdeauna de ¼ din moştenire. nr.. s. Gh. şi pe de altă parte prin imputarea rezervelor soţului şi descendenţilor asupra întregii moşteniri a fost afectată voinţa lui de cujus care dorea ca legatarul să ia cât mai mult din moştenire. Scherer. şi anume să nu depăşească partea copilului care a luat cel mai puţin. mai întâi se calculează disponibilul asupra căruia va urma să se impute liberalitatea: ½ (rezerva copilului) plus 1/8 (rezerva soţului) egal 5/8. civ. În acest caz. 3/8. pe de o parte. cotitatea disponibilă specială este raportată numai la cea de-a doua limită impusă de art. În ceea ce priveşte această opinie. dec.. soţul supravieţuitor va dobândi 7/16 din moştenire ( ¼ care este cotitatea disponibilă specială plus ¼ din ¾ care este cota legală a soţului supravieţuitor în concurs cu clasa descendenţilor).S. V. fiind vorba şi de un legatar universal. 1615/1972. iar ceea ce rămâne (3/4) se va împărţi în conformitate cu art. Astfel. 1 din Legea nr.207-208. iar pe de altă parte. (un sfert din moştenire) cu toate că textul de lege prevede şi o altă limitare. Într-o a treia opinie 332. moştenirea trebuie să se împartă conform moştenirii testamentare. Aşadar. şi nu conform moştenirii legale. pe de o parte.. soţul supravieţuitor va primi 1/8 + ¼ +1/32 = 13/32. 332 T.

copilul va primi 7/16+9/64=37/64..29-32. şi care se va imputa asupra întregii moşteniri. adică 3/4x3/16=9/64 descendentul şi 1/4x3/16=3/64 soţul. deoarece acesta a fost exheredat de defunct în limitele cotităţii disponibile ordinare a moştenirii. Popescu. din întreaga moştenire se calculează rezerva soţului(1/8). Acest rest nu poate fi atribuit soţului supravieţuitor. soţul supravieţuitor va lua 51/128 (1/8 + 7/32 + 7/128). cit. 1 din Legea nr. Editura Proarcadia. În concluzie. Adunând rezerva soţului cu rezerva copilului şi cotitatea disponibilă specială (1/8+7/16+7/32) rezultă 25/32. Transmiterea şi împărţeala moştenirii″. 1993. din cotitatea disponibilă ordinară (7/16) se deduce cotitatea disponibilă specială (1/4x7/8=7/32). Boroi. pag. 229 . Bucureşti. Stănciulescu. pag. numai 1/4=4/16 reprezintă cotitatea disponibilă specială. Camelia Toader. Deak.362-364. mai întâi se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8.. fiind un rest de 7/32 (1/1-25/32) din moştenire. G. deci nu un întreg. 333 334 Fr. din ce rămâne (7/8) se calculează rezerva copilului (1/2x7/8=7/16). Şi această opinie este susceptibilă de critici întrucât cotitatea disponibilă specială se impută asupra cotităţii disponibile ordinare. pag.9/16). şi nu asupra întregii moşteniri. iar rezerva copilului urmând să se calculeze din restul moştenirii (1/2 înmulţit cu 7/8 = 7/16). Potrivit celei de-a cincea opinii 334. Boroi. Din aceasta.Într-o a patra opinie 333. Aşadar.81-83. 319/1944. iar soţul va primi 1/8+1/4+3/64=27/64. op. R. E. cit. dar nici copilului. L. V. ″Moştenirea testamentară. adică 7/128 soţul supravieţuitor (1/4x7/32) şi 21/128 copilul defunctului (3/4x7/32). deoarece ar depăşi cotitatea disponibilă specială. op. Stoica. urmând să fie împărţit între soţul supravieţuitor şi copil. restul de 3/16 împărţindu-se conform regulilor de la moştenirea legală. Totalul rezervei va fi de 1/8 + 1/16 = 9/16. conform cotelor de moştenire legală stabilite de art. iar cotitatea disponibilă ordinară (restul moştenirii) va fi de 7/16 (1.

din cotitatea disponibilă ordinară (7/16) se deduce cotitatea disponibilă specială (1/4x7/8=7/32).320 şi urm. Într-o a şasea opinie 335. ar fi prevăzut-o în mod expres. Această opinie este criticabilă din două puncte de vedere: pe de o parte. prin excepţie. Adunând rezerva soţului cu rezerva copilului şi cotitatea disponibilă specială(1/8+7/16+7/32) rezultă 25/32. nu înseamnă neapărat că s-a instituit o rezervă succesorală în favoarea descendentului 336. De remarcat faptul că. pag. în măsura în care prevede o cotitate disponibilă specială. op. corelativ.. Acest rest de 7/32 nu este supus împărţelii între soţul supravieţuitor şi copilul lui de cujus conform regulilor moştenirii legale. iar copilul primeşte 21/32 (7/16+7/32). fiind un rest de 7/32 (1/1-25/32) din moştenire. din ce rămâne (7/8) se calculează rezerva copilului (1/2x7/8=7/16). Astfel. deci nu un întreg. limitând voinţa de a dispune a acestuia. prin limitarea liberalităţii în favoarea soţului supravieţuitor. cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a soţului defunct. cit. şi. dacă ar fi dorit instituirea unei rezerve speciale în favoarea descendentului. ci se cuvine în întregime copilului defunctului cu titlul de rezervă specială. imputarea se face asupra 7/8. Deak. cit.363. pag.iar copilul 77/128 (7/16 + 21/128). op. se consideră că legea. adică asupra a ceea ce rămâne după ce dăm la o parte rezerva soţului. Codul civil are un caracter unitar. soţul supravieţuitor urmează să primească 11/32 din moştenire (1/8+7/32). 335 336 Dan Chirică. 230 . din întreaga moştenire se calculează rezerva soţului(1/8). deşi se spune că cotitatea disponibilă specială se impută asupra cotităţii disponibile ordinare. pe de altă parte. trebuie să subziste şi o rezervă specială în favoarea copiilor dintr-o căsătorie anterioară.. iar dacă legiuitorul a înţeles să instituie.. a lui de cujus. prin art 939 C. A se vedea Fr.civ. Aşadar.

indiferent dacă este vorba despre cotitatea disponibilă ordinară sau specială. 187/1970. Suceava.37-38. 4/1984. Astfel. donaţiile deghizate sau făcute prin interpunere de persoane (prin acte simulate) care încalcă cotitatea disponibilă sprecială sunt nule absolut 337. art. D.109-112. deci nu un întreg. soţul va lua 1/4x21/64=21/256. Astfel.civ. 847 C. civil. civ. 940 alin. 338 Reclamantul este cel care va trebui să dovedească faptul deghizării sau al interpunerii de persoane.În ceea ce ne priveşte. considerăm că modul de calcul este următorul: din întreaga moştenire se calculează rezerva soţului(1/8). 7/1971. fiind un rest de 21/64 (1/1. 337 231 . Nu vor fi supuse sancţiunii nulităţii donaţiile Pentru opinia potrivit căreia şi aceste donaţii sunt supuse reducţiunii a se vedea V. Examen teoretic al practicii judiciare privind acţiunea în reducţiune. cu Notă de V. dispune că regulile reducţiunii sunt aplicabile în toate cazurile în care liberalităţile vor trece peste cotitatea disponibilă. 2 C. din ce rămâne (7/8) se calculează rezerva copilului (1/2x7/8=7/16).este reducţiunea donaţiei sau liberalităţii excesive. dec. Adunând rezerva soţului cu rezerva copilului şi cotitatea disponibilă specială (1/8+7/16+7/64) rezultă 43/64. în RRD nr. civ. iar copilul 7/16+63/256=175/256. pag. Aceasta este supusă regulilor prevăzute pentru reducţiunea liberalităţilor ce aduc atingere rezervei ordinare. Natura reducţiunii Sancţiune: Sancţiunea încălcării cotităţii disponibile speciale . Pătulea. prezumându-se că au fost făcute în frauda drepturilor succesorale ale copiilor din prima căsătorie a defunctului (art. prevăzute de art. 841 C. soţul va lua 1/8+7/64+21/256=81/256.J. nr. Acest rest se va împărţi conform cotelor de la moştenirea legală. iar copilul 3/4x21/64=63/256. Negru. pag. în RRD nr.) 338.43/64) din moştenire. T. din cotitatea disponibilă ordinară (7/16) se deduce cotitatea disponibilă specială (1/4x7/16=7/64). Pe cale de excepţie. Reducţiunea 1.

În situaţia în care de cujus a făcut liberalităţi şi în favoarea altor persoane alături de soţul supravieţuitor. acţiunea în nulitate se diferenţiază de acţiunea în reducţiune din următoarele puncte de vedere: 1. inclusiv de soţul donator. s.S. ″Moştenirea.. aşa cum am văzut. acţiunea în nulitate poate fi introdusă de orice persoană interesată. 2154/1972.. A se vedea D. cum ar fi spre exemplu cazul unei donaţii indirecte realizate prin renunţarea unui soţ colegatar la un legat în favoarea celuilalt soţ colegatar 339. 340 T. 1969-1975.. pag.. tom IV. pag. în Repertoriu. acţiunea în nulitate va duce la desfiinţarea în întregime a liberalităţii.. nr. iar acţiunea în reducţiune are ca efect doar restrângerea liberalităţii care depăşeşte cotitatea disponibilă în limitele acestei cotităţi. cit. op. Alexandresco.″. dec. Eliescu. precum şi celor adoptaţi înainte de această dată (bineînţeles dacă nu sunt renunţători sau nevrednici). iar cele făcute tuturor persoanelor gratificate (inclusiv soţul supravieţuitor) să nu depăşească cotitatea disponibilă ordinară. M. 2. pag.indirecte deoarece acestea nu conţin nici un element secret.767 şi urm. 339 232 . în caz de reducţiune trebuie avute în vedere ambele categorii de cotităţi (atât cotitatea disponibilă specială. astfel încât liberalităţile făcute soţului nu trebuie să depăşească cotitatea disponibilă specială. pe când. cât şi cotitatea disponibilă ordinară).. Astfel. Acţiunea în reducţiune aparţine copiilor defunctului dintro căsătorie anterioară sau din afara căsătoriei. acţiunea în reducţiune poate fi promovată numai de copiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului. partea 1. dacă au fost concepuţi înainte de încheierea căsătoriei considerate.civ.208.344-345. însă acţiunea va profita tuturor copiilor defunctului340.

deoarece s-ar încălca rezerva descendenţilor defunctului. 3. de soţul decedat în limitele cotităţii disponibile speciale (prevăzută de art. Corelaţia dintre cotitatea disponibilă specială şi drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor prevăzute de Legea nr. să fi făcut liberalităţi terţilor în limitele cotităţii disponibile ordinare. a creat problema de a şti dacă soţul supravieţuitor din a doua căsătorie ar putea să cumuleze partea sa succesorală legală. şi distinct de acestea. cu liberalităţile făcute lui. civil). ci se impută asupra ei. pentru a-i apăra pe copiii din altă căsătorie a defunctului. sau asupra cotităţii disponibile ordinare. adică partea succesorală a soţului supravieţuitor se va imputa asupra cotităţii disponibile speciale. 939 C. Acest cumul este interzis. altfel spus. împreună. Aşadar.2. 319/1944 Imputare: Intrarea în vigoare a actului normativ menţionat mai sus. soţul decedat care a lăsat copii din altă căsătorie nu a putut face liberalităţi soţului supravieţuitor în limitele cotităţii disponibile speciale. care. nu pot depăşi 233 . Corelaţia dintre cotitatea disponibilă specială şi cotitatea disponibilă ordinară Imputare: Cotitatea disponibilă specială nu se cumulează cu cotitatea disponibilă ordinară. Soluţia este justă din moment ce scopul cotităţii disponibile speciale este de a îngrădi liberalităţile făcute soţului supravieţuitor. soţul decedat va putea face liberalităţi atât soţului supravieţuitor cât şi terţilor. Practica judecătorească a decis că partea legală a soţului supravieţuitor se impută asupra cotităţii disponibile ordinare.

potrivit art. civil. pentru a obţine activul net. se va stabili dacă liberalităţile au încălcat rezerva succesorală. Stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii: Înţelegem prin aceste bunuri . b) bunurile lipsite de valoare patrimonială (ex. iar cele făcute soţului supravieţuitor nu pot depăşi cotitatea disponibilă specială.: amintiri de familie. deoarece acestea se află în patrimoniul succesoral. 234 .cotitatea disponibilă cea mai mare (cea ordinară). 4. a valorii donaţiilor consimţite de către cel care lasă moştenirea. să se determine masa succesorală care. la activul net. este necesar. şi dacă au încălcat-o. ca mai întâi. b) scăderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente. c) reunirea fictivă (pentru calcul). Vor fi incluse şi bunurile care constituie obiectul unor legate sau donaţii de bunuri viitoare făcute de defunct. Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile Determinarea masei succesorale: Pentru a calcula rezerva şi cotitatea disponibilă. care se sting la deschiderea succesiunii. În urma acestor operaţii.bunurile defunctului la deschiderea moştenirii: bunuri mobile. în ce măsură vor fi supuse reducţiunii. Nu vor fi incluse în această operaţiune: a) drepturile viagere.). fotografii. imobile şi creanţe. se face prin trei operaţii succesive: a) stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la deschidera succesiunii (activul brut al moştenirii). şi. şi. etc. care sunt stabilite de lege prin cote procentuale. 849 C.

În caz contrar. iar în situaţia în care bunul a suferit o scădere a valorii din culpa donatarului. din momentul deschiderii succesiunii. În principiu. acesta va suporta paguba sub forma reducţiunii prin echivalent. se scad din valoarea bunurilor moştenirii toate obligaţiile existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii scucesiunii. evaluarea se va realiza ca şi când bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului şi nu a suferit nici un plus sau minus de valoare. dar avându-se în vedere starea lor din momentul încheierii donaţiei (art. civil ar micşora disponibilul în folosul rezervei. Astfel. donatarul va fi despăgubit ca posesor de bună-credinţă. 849 C. Redactarea art. prin această operaţiune se stabileşte activul net al moştenirii. civil ne-ar putea face să credem că pasivul ar urma să fie scăzut după ce s-ar reuni la valoarea bunurilor succesorale existente valoarea donaţiilor. ordine ce ar fi indiferent dacă moştenirea este solvabilă. în situaţia în care bunul are un spor de valoare.civ. ordinea art. În cazul în care donaţia va fi supusă reducţiunii. preţul variind în funcţie de evoluţia pieţei. nu se ţine cont de sporul de valoare dobândit de bunuri prin investiţiile noi făcute de donatar. şi nici de scăderea valorii bunului datorată faptei donatarului. Bineînţeles că donatarul nu va răpunde pentru scăderea valorii bunului dacă aceasta se datorează unui caz fortuit. 235 . dincolo de cerinţele stabilite de lege. Evaluare: Evaluarea bunurilor existente în patrimoniul defunctului se face după valoarea lor de circulaţie.). 849 C.c) bunuri care nu au făcut parte din patrimoniul defunctului. Scăderea pasivului succesoral: Rezerva succesorală este o fracţiune din activul net al moştenirii (nu din cel brut) şi ca atare. care s-ar fi produs şi în cazul în care bunul rămânea în patrimoniul lui de cujus. Aşadar. 849 C.

000+100. pierdere ce va fi suferită de toţi creditorii proporţional cu creanţa fiecăruia.000. Sunt supuse acestei operaţii toate donaţiile. Rezerva descendenţilor fiind de ½ din moştenire.000 şi se vor adăuga cei 100.000. 236 .000. După ordinea codului civil: +100. rămânând numai cu 50.civ.000.000.000 lei.000. de cel care lasă moştenirea. în timpul vieţii el a făcut o donaţie de 100. activ net şi deci şi cotitatea disponibilă. 200.000 lei în limitele cotităţii disponibile. iar creditorii vor rămâne în pierdere cu 100.200.000 lei.000-200. moştenitor este numai un descendent. Pornind de la aceste premise. Reunirea fictivă a valorii bunurilor donate: Această operaţie constă în adăugarea la activul net al moştenirii a valorii bunurilor donate.000.000 .000.000.000 lei la masa succesorală.000 lei. s-a ajuns la următorul sistem de calcul: se scade valoarea datoriilor din valoarea bunurilor existente şi apoi se adaugă valoarea donaţiilor. numai pentru calcul şi nu implică readucerea efectivă a bunurilor donate la masa succesorală.000. daruri manuale. vom avea un disponibil de 100. indiferent de forma în care au fost realizate (autentice.000.200.000 = 0. în timpul vieţii.000.Exemplu: defunctul lasă bunuri în valoare de 100. donatorul va restitui 50. Este o operaţie fictivă.000. 1718 C. ci şi din bunurile care au ieşit din patrimoniul lui de cujus în timpul vieţii acestuia.000 lei reprezentând valoarea donaţiilor. care constă în bunurile existente în patrimoniul lui de cujus. creditorii chirografari ajung să îşi îndestuleze creanţele nu numai din gajul lor general prevăzut de art.000. Astfel. 100..000 lei.000.000 .000.000 lei şi datorii de 200.

1958. op. 341 237 . col.. Bacaci..pag. Gh.709. fiind stabilite în sarcina donatarului. Literatura de specialitate a ajuns la concluzia că şi donaţiile cu sarcini trebuie supuse acestei operaţii.cit. op. cit. pag. gratuităţile care sunt făcute în îndeplinirea unor îndatoriri sociale şi care nu reprezintă liberalităţi. civ. pe când pasivul succesoral a fost stabilit în sarcina lui de cujus. Art.88). pag.330. s-a ajuns la concluzia că că donaţia cu sarcini se reuneşte la activul net al moştenirii la valoarea rezultată din diferenţa dintre valoarea bunului donat şi valoarea sarcinii 342. iar sarcinile se vor include la pasivul succesoral. 342 A se vedea D. civil prezumă că actele prin care cel care lasă moştenirea a înstrăinat anumite bunuri unui succesibil în linie dreaptă. nu vor fi supuse acestei operaţii. 343 Aşadar. 845 C. Al. darurile de nuntă).. fiind exceptate de lege (art. Al. Problema care se pune este dacă la această operaţiune vor fi luate în considerare şi donaţiile cu sarcini făcute de defunct. Pornind de la faptul că sarcinile stabilite prin donaţie nu au nici o legătură cu pasivul succesoral. pag. Comăniţă. civ. 1243/1958. sau chiar în cazul în care sunt calificate ca donaţii. Nu vor fi supuse operaţiei actele care nu au un caracter de liberalitate (cheltuieli pentru hrană şi întreţinerea descendenţilor sau soţului. precum şi valoarea bunurilor care au făcut obiectul unor acte cu titlu oneros.S.161. 344 Moştenitorii rezervatari pot să dovedească că donaţia este deghizată prin orice mijloc de probă (T. Chirică. în CD. iar dacă se vor lua în considerare. op. cit. dec. Băicoianu. Dovada situaţiei este greu de făcut 344. ce valoare se va adăuga la activul net. în schimbul unei rente viagere sau cu rezerva Rosetti Bălănescu.. dar într-o opinie 341 s-a conchis că valoarea donaţiei se va include în totalitate la pasivul succesoral. nr.) şi de la raportul donaţiilor. dacă nu cumva acestea sunt liberalităţi deghizate 343. 759 C..deghizate sau indirecte) sau de persoana gratificată (o terţă persoană sau un moştenitor legal rezervatar ori nerezervatar). nu sunt supuse regimului liberalităţilor.

nr.S. însă.S. civ. dec. pag. civ. nu este moştenitor. s. dacă renunţă sau acceptă succesiunea.1975. Prin efectuarea celor trei operaţii se va obţine masa succesorală valorică. civil. donatarul sau legatarul este un erede rezervatar.203.242 . s. se va obţine valoarea rezervei şi implicit a cotităţii disponibile. nu vor fi supuse reducţiunii darurile obişnuite. 1269/1972. precum şi cheltuielile de nuntă. 2223/1980. 346 În cazul în care dobânditorul nu este rudă în linie dreaptă cu de cujus..124. în Repertoriu.123). pag. 345 238 . în Repertoriu. civ. în Repertoriu.. 1980 1985. 5..S. fie asupra rezervei. 1960. pag. liberalităţile se impută numai asupra cotităţii disponibile pe care o scad şi o epuizează în mod corespunzător. col. şi odată cu Pentru opinia potrivit căreia această prezumţie se aplică şi în cazul în care înstrăinarea către o rudă în linie dreaptă s-a făcut cu sarcina întreţinerii.. 1980 .. a se vedea T.S. civ. dec. pag. prezumţia nu va opera (T. nr. nr.. 347 T.244. 1833/1960. Această prezumţie va putea fi revocată numai de moştenitorii rezervatari. nr.uzufructului 345. dec. trebuie să distingem dacă cel gratificat nu este moştenitor rezervatar sau dacă este şi în această situaţie.. asupra căreia aplicându-se fracţiunile prevăzute de C. b) dacă. în CD. Astfel: a) dacă gratificatul nu este moştenitor rezervatar sau. dec. sunt două probleme de rezolvat: ¾ când moştenitorul rezervatar renunţă la moştenire.. cu excepţia celor care au consimţit la înstrăinare 347. 1407/1983. el pierde retroactiv dreptul la moştenire de la deschiderea ei. s. Totodată. sunt donaţii şi deci ele trebuie adăugate la activul net 346.1985. 1969 . T. Imputarea liberalităţilor şi cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă Distincţie: Pentru a vedea dacă liberalităţile făcute de cel care lasă moştenirea se impută fie asupra cotităţii disponibile. pur şi simplu.

liberalitatea se va imputa asupra cotităţii disponibile. Ţinând cont de faptul că bunurile rămase în succesiune erau în valoare numai de 10.000. A şi B. după cum liberalitatea este sau nu supusă raportului.000.000 lei. Cumulând cotitatea disponibilă cu partea din rezervă ce i se cuvine. sau cere legatul ce i s-a făcut.000 = 60.000. Spre exemplu.000 lei. păstrând egalitatea între 239 .000. şi dreptul la rezervă. ¾ când succesibilul rezervatar este acceptant. respectiv de 60.000. astfel încât se ajunge la un total de 90. numai asupra cotităţii disponibile.000. ca şi în cazul unui străin. aceasta este socotită un simplu avans asupra părţii din moştenire ce i se va cuveni şi pe care cel care lasă moştenirea a înţeles să i-o facă. în limitele părţii disponibile″. dar dacă liberalitatea depăşeşte disponibilul. iar B va lua 30. donaţia făcută lui A va fi supusă raportului şi reducţiunii în favoarea lui B.000.000.000. Această soluţie este expres consacrată de art. De aceea. A va culege 30. masa succesorală compunându-se din bunuri în valoare de 10.000. iar cotitatea disponibilă este de 30. până la întregirea rezervei acestuia de 30.el. 752 C. iar lui A i-a făcut o donaţie scutită de raport în valoare de 80.000. moştenitorul cumulând cotitatea disponibilă cu partea din rezervă. A va raporta la masa succesorală donaţia.000.000 lei. diferenţa se impută asupra părţii din rezervă care se cuvine rezervatarului. fără a folosi disponibilul. fiind reductibilă dacă ar depăşi această cotitate. de cujus a lăsat doi copii.000.000. şi.000. civil care dispune că ″eredele ce renunţă la succesiune poate opri darul.000 + 30. Liberalitatea nu este supusă raportului: În această situaţie. Liberalitatea este supusă raportului: Dacă rezervatarul acceptant a primit de la defunct o donaţie fără scutire de raport. Rezerva succesorală a descedenţilor este de 2/3 din moştenire.000. trebuie să deosebim. liberalitatea se va imputa.000.

donaţia depăşeşte partea din rezervă care i se cuvine donatorului. A va raporta la masa succesorală donaţia.000 lei. cât şi 240 . astfel încât se ajunge la un total de 90.000. iar cotitatea disponibilă este de 30. respectiv de 60. iar lui A i-a făcut o donaţie fără scutire de raport în valoare de 80. astfel încât cotitatea disponibilă îi va reveni lui A numai în proporţie de ½. reducţiunea este sancţiunea de drept civil care lipseşte de eficacitate liberalităţile făcute de de cujus cu încălcarea rezervei succesorale. iar prin reducţiune se înţelege că liberalităţile care au încălcat rezerva să fie reduse în limitele cotităţii disponibile (art.000 lei. Rezerva succesorală a descedenţilor este de 2/3 din moştenire. însă. Bunurile rămase în succesiune erau în valoare numai de 10.000 (partea lui din cotitatea disponibilă) = 45.000. avem situaţia de mai sus: de cujus a lăsat doi copii. Aşadar. B luând tot la fel. civil).000 la care are dreptul.000.000. Spre exemplu.000 lei.000. fiind făcută fără intenţia de a-l avantaja.000.000. Noţiunea de reducţiune şi persoanele care o pot invoca Reducţiunea liberalităţilor excesive: Donaţiile şi legatele care depăşesc cotitatea disponibilă sunt reductibile.000. astfel că donaţia făcută lui A va fi supusă raportului şi reducţiunii în favoarea lui B până la întregirea părţii din moştenire de 45. Când.000. donaţia se va imputa asupra părţii din rezervă la care are dreptul cel gratificat. masa succesorală compunându-se din bunuri în valoare de 10.000. În consecinţă.000.000.moştenitori.000.000 (rezerva succesorală) + 15. A va culege: 30. Avem în vedere atât donaţiile făcute de defunct. 847 C. cotitatea disponibilă rămânând liberă pentru alte liberalităţi. A şi B. 6. Astfel. Această cotitate disponibilă nu se va cuveni în întregime lui A deoarece donaţia nescutită de raport făcută în favoarea lui A constituie doar un avans asupra moştenirii. diferenţa se va imputa numai în parte asupra cotităţii disponibile.000.

reducţiunea este aplicabilă şi legatelor. dar potrivit art. ″Reductibilitatea legatelor al căror obiect este constituit de depunerile pe librete CEC asupra cărora defunctul titular a prevăzut o clauză testamentară″. liberalităţile se vor reduce numai în măsura întregirii rezervei moştenitorilor rezervatari care şi-au exercitat acest drept. Dreptul moştenitorilor rezervatari de a invoca reducţiunea ia naştere odată cu dreptul la rezervă. astfel încât va putea fi transmis prin succesiune la moştenitorii rezervatarului decedat înainte de a-şi exercita acest drept. în RRD nr. Brenciu. pe de o parte. pe de altă parte. personal al rezervatarului şi nu dobândit pe cale succesorală de la defunct. fiind un drept propriu. 852 . de erezii acestora sau de cei care înfăţişează drepturile lor" 349. În cazul în care sunt mai mulţi moştenitori rezervatari şi unul dintre ei nu-şi exercită dreptul la reducţiune. 848 C. moştenitorii rezervatarului decedat îşi vor putea exercita sau nu dreptul la reducţiune la fel ca autorul lor. trebuie ca moştenitorii rezervatari. Pentru a putea invoca reducţiunea.1617. în sensul că se referă numai la liberalităţi între vii. Astfel. 850 şi art. Dreptul de a cere reducţiunea este un drept patrimonial. în momentul deschiderii succesiunii. inclusiv legatul cu titlu particular sub forma clauzei testamentare având ca obiect sume de bani depuse la C. conţine o inardvertenţă. V. 848 C.legatele testamentare. Această renunţare se poate face numai după deschiderea succesiunii întrucât. civil "reducţiunea liberalităţilor între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii rezervatari. să nu renunţe la dreptul de a cere reducţiunea. Panţurescu.C. pag. 1/1984. 349 Art.E. Problema care s-a pus A se vedea Gh. civ. 348 241 . civ. să fi acceptat moştenirea şi. 348 Cine poate invoca reducţiunea? Potrivit art. în caz contrar ar fi vorba despre un pact asupra unei moşteniri viitoare.853 C.

El devine debitorul personal al creditorilor defunctului. b) prescripţia de 3 ani (art. operează împotriva lor. astfel încât acest drept urmează să fie exercitat unitar (colectiv) în sensul reducerii liberalităţilor excesive. nu este legată de persoană şi va putea să fie exercitată de creditorii personali ai eredelui rezervatar. Creditorii succesorali: În cazul creditorilor succesorali. În schimb cel gratificat va putea opune eredului rezervatar excepţii întemeiate pe faptele sau omisiunile acestuia.este ce se întâmplă în cazul în care rezervatarul decedat are mai mulţi moştenitori şi unii dintre ei vor să exercite acest drept. după deschiderea moştenirii. iar alţii să renunţe la el. pe calea acţiuni oblice. Soluţia este în sensul că dreptul unuia dintre moştenitorii rezervatarului la reducţiune nu poate fi anihilat prin voinţa celorlalţi moştenitori. 350 Bunurile aduse în masa succesorală vor folosi numai la reîntregirea rezervei. creditorii succesorali nu beneficiază de reducţiune 350. Acţiunea în reducţiune. 167/58). consimţită expres sau tacit. Donatarii şi legatarii nu pot profita de reducţiune. 3 Decretul nr. 242 . situaţia este diferită: a) dacă moştenitorii rezervatari au acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar. adică de la deschiderea moştenirii. având un obiect patrimonial. care. b) dacă însă moştenirea a fost acceptată pur şi simplu. 167/1958) care începe să curgă de la naşterea dreptului la acţiune (art. cum ar fi: a) renunţarea la acţiunea în reducţiune. patrimoniul moştenitorului şi cel succesoral se contopesc. devenit propriul lor debitor. 7 Decretul nr. iar aceştia vor putea exercita în numele moştenitorului rezervatar. dreptul la reducţiune. pe calea acţiunii oblice.

începând cu cea mai nouă. O asemenea soluţie nu se poate admite. clauza prin care testatorul ar stipula ca legatele să se reducă după donaţii sau în acelaşi timp cu ele ar fi nulă. deci înaintea legatelor. 1 C. civ. civil) fie că sunt Indifirent dacă legatele sunt universale.199 201). c) donaţiile se reduc succesiv în ordine cronologică. 850 C. col.S. Legate şi donaţii: În cazul în care defunctul a făcut atât legate cât şi donaţii. în CD. b) toate legatele se reduc simultan. 2. proporţional cu valoarea fiecăruia 351. proporţional cu valoarea lor (art. ar însemna că dispunătorul a luat înapoi ceea ce donase.7. dec. 850 alin. Ordinea reducţiunii liberalităţilor Reguli: Art. şi. legatele se vor reduce înaintea donaţiilor din următoarele considerente: 1. Reducere proporţională: Dacă totalul legatelor. iar totalul lor depăşeşte disponibilul. pe când donaţiile îşi produc efectele în timpul vieţii lui de cujus. Regula art. 1955. fie singur. pentru a dispune din nou de aceleaşi bunuri pe cale de legat. nr. toate legatele se vor reduce în acelaşi timp. cu titlu universal sau cu titlu particular (T. pag. Dacă donaţiile (care sunt faţă de legate liberalităţi anterioare) ar fi reduse înaintea acestora sau o dată cu ele.. 351 243 . fiind imperativă. I. căci donaţiile sunt irevocabile. 2490/1955. Legatele îşi produc efectele de la data deschiderii succesiunii. civ. civil fixează trei reguli: a) legatele se reduc înaintea donaţiilor. vol. 852 C.. fie reunit cu donaţiile făcute de defunct ar depăşi cotitatea disponibilă.

În mod excepţional.) întrucât cele mai vechi sunt în mod necesar făcute din disponibil şi numai cele mai noi au putut depăşi cotitatea disponibilă şi încălca rezerva succesorală. Dacă mai multe donaţii au aceeaşi dată. Donaţiile făcute după epuizarea disponibilului se reduc în întregime 354. Eliescu.. în ordinea inversă. dec.199 -201. în caz de insolvabilitate a unui a unui donatar posterior. începând cu cea mai nouă (art. pag. Reducere succesivă: Donaţiile se reduc succesiv. cit. civil). col. În literatura de specialitate 353 s-a admis că şi legatarii pot deroga prin înţelegerea lor de la regula reducţiunii concomitente şi proporţionale a legatelor. I.S.370). 1955. Regula reducţiunii simultane şi proporţionale a legatelor nu este imperativă. 244 ..universale. Băicoianu. A se vedea Rosetti Bălănescu. în CD. proporţional cu valoarea fiecăruia. 850 al 2 C. căci ea se întemeiază pe interpretarea voinţei defunctului. prin urmare. se admite. ca şi aceea a legatelor.. din probe neechivoce din care să rezulte că voinţa defunctului a fost ca un anumit legat să fie plătit cu preferinţă. În acest caz legatul preferabil se va reduce numai dacă rezerva nu a fost întregită prin reducerea celorlalte legate (art. civ. testatorul poate dispune valabil ca un legat să fie plătit cu preferinţă faţă de celelalte.. caz în care ea se va reduce în urma celorlalte şi numai dacă reducţiunea acestora nu a întregit rezerva. Prin stipularea ordinei de preferinţă de către de cujus nu se aduce atingere principiului irevocabilităţii donaţiei 352 353 354 T. afară dacă cel care lasă moştenirea nu a dat preferinţă vreunuia din ele. Ordinea de preferinţă instituită de de cujus poate rezulta atât dintr-o stipulaţie expresă. cu titlu universal sau cu titlu particular 352. civ. pag. drepturile donatorilor fiind egale..″. nr. pag.717. 853 C. ″Moştenirea. op. 2490/1955. Al. vol. cât şi în mod tacit. reducerea donaţiilor se va face. reducţiunea donaţiei anterioare în ideea asigurării rezervei succesorale (M. Donaţia care depăşeşte numai în parte cotitatea disponibilă va fi redusă numai în parte.

dec. în RRD nr. Modalitatea reducţiunii Feluri: Reducţiunea liberalităţilor excesive este de două feluri: 1. convenţională . pe de altă parte. Suceava.întrucât reducerea donaţiilor pentru a se reîntregi rezerva succesorală este prevăzută în mod imperativ de lege. pe de o parte. Mai greu este de stabilit dacă donaţiile sunt deghizate sub forma unui act cu titlu oneros sau rezultă indirect din prevederile unui act având un alt obiect. data donaţiei pentru a fi opozabilă. Însă. va trebui să îndeplinească condiţiile de valabilitate cerute de lege pentru încheierea contractelor 355. pag.în cazul în care moştenitorii rezervatari. 8. 828/1971. pe de o parte şi donatarii sau legatarii.J. Această înţelegere poate fi declarată nulă sau anulată în cazul neîndeplinirii condiţiilor de valabilitate (T. iar în ceea ce priveşte darurile minimale care nu au fost constatate prin înscrisuri. pe de altă parte. 6/1972. va trebui să fie legalmente certă căci moştenitorii exercită un drept propriu şi prin urmare sunt terţi faţă de donaţia făcută de către defunct. Această înţelegere are aceeaşi valoare şi îşi va produce aceleaşi efecte ca şi un contract. şi. Ordinea reducţiunii donaţiilor este în funcţie de data lor. nr. uşor de dovedit când donaţiile se fac prin înscris autentic. şi. ajung la o înţelegere în ceea ce priveşte liberalităţile care încalcă rezerva succesorală. nu va putea fi revocat în mod unilateral numai de către una din părţi. 355 245 . căci donaţiile deghizate sau indirecte pot fi constatate prin înscrisuri sub semnătură privată.166). astfel încât. data acestora se va putea dovedi prin orice mijloc de probă. în toate cazurile. civ.

¾ dacă legatul este universal. 852 C. Cei gratificaţi vor trebui. pentru a intra în posesiunea limitelor ce le-au fost lăsate pentru cauză de moarte de către defunct.în cazul în care moştenitorii rezervatari şi donatarii sau legatari nu se înţeleg cu privire la reducţiune. Sarcina de a plăti legatele particulare va reveni legatarului universal. va invoca reducţiunea împotriva legatarului universal. Exemplul elocvent este cel al donatarilor care deţin bunurile donate de de cujus. în cazul în care bunurile ce au făcut obiectul liberalităţilor sunt în posesia altor persoane decât rezervatarii.2. judiciară . Acest fel de reducţiune apare. de regulă. 356 246 . civil. respectând un eventual legat preferenţial. În cazul în care moştenitorii refuză să le predea. ¾ dacă testatorul a instituit atât un legatar universal cât şi legatari particulari. rezervatarul va opune legatarului excepţia reducţiunii şi nu-i va preda decât disponibilul. să ceară moştenitorilor rezervatari predarea sau plata acestor liberalităţi 356. după cum este vorba de reducţiunea unui legat sau a unei donaţii: a) în cazul reducţiunii legatelor obiectul acestor liberalităţi se află obişnuit în posesiunea moştenitorilor rezervatari. rezervatarul nu va trebui să aştepte ca disponibilul să fie epuizat pentru a opune excepţia în reducţiune. Legatarul universal le va plăti însă numai cu reducerea proporţională prevăzută de art. ¾ dacă legatele sunt cu titlu particular. va lua naştere o indiviziune între rezervatar şi lagatarul universal. beneficiarul liberalităţii poate să-şi valorifice liberalitatea pe calea acţiunii în justiţie. Variabilitate: Modul de exerciţiu al dreptului de reducţiune variază. rezervatarul. reducţiunea lor fiind proporţională. predându-i disponibilul. El o va face de la prima cerere de predare. pe cale de excepţie.

bunurile donate se află în posesiunea donatarilor. şi apoi de acesta legatarilor particulari. în măsura cerută pentru întregirea rezervei. potrivit art. trebuie să dovedească depăşirea cotităţii disponibile. Reducţiunea invocată pe cale de excepţie: Când rezervatarul este în posesia bunului ce constituie obiectul liberalităţii şi opune excepţia reducţiunii (cazul legatelor şi al donaţiilor de bunuri viitoare). civil. Rezervatarii vor putea obţine restituirea rezervei numai pornind acţiunea în reducţiune. Dovada se poate face prin orice mijloc de probă. în principiu. iar rezervatarul va păstra proprietatea şi posesiunea bunurilor ce fac obiectul liberalităţii excesive. are ca efect rezoluţiunea totală sau parţială a liberalităţii. fiind 247 . Regulă: Liberalitatea fiind retroactiv desfiinţată. reducţiunea va avea ca efect caducitatea totală sau parţială a acestor liberalităţi. Liberalitatea va fi limitată la cotitatea disponibilă. Bunurile donate. 1169 C.În această ipoteză excepţia în reducţiune va fi opusă de două ori: o dată de către rezervatar legatarului universal. de la deschiderea succesiunii. rezervatarii devin. Efectele reducţiunii Disjungere: Trebuie să distingem după cum este cerută pe cale de excepţie sau pe cale de acţiune judecătorească. Rezervatarii care cer reducerea liberalităţilor excesive fie pe cale de excepţie. 9. b) în cazul donaţiilor . vor putea pretinde restituirea acestor bunuri în natură. Reducţiunea invocată pe cale de acţiune: Dacă reducţiunea este invocată pe cale de acţiune. fie pe cale de acţiune. căci rezerva se întregeşte totdeauna în natură. proprietarii bunurilor cu care se ştirbise rezerva şi.

înainte de deschiderea succesiunii. de către cel gratificat cu o donaţie supusă reducţiunii. donatarul trebuie să restituie şi fructele naturale sau civile percepute sau devenite scadente după această dată. nu vor produce efecte faţă de rezervatari. Divizibilitatea acţiunii: Acţiunea în reducţiune fiind divizibilă. 849 C. b) toate înstrăinările sau grevările consimţite de donatar după deschiderea succesiunii. Precizări: În legătură cu înstrăinările făcute înainte de deschiderea succesiunii şi cu cele consimţite de donatar se impun următoarele precizări: a) reducţiunea nu va aduce nici o atingere înstrăinărilor făcute. sau pe cele civile ajunse la scadenţă înainte de moartea defunctului. pentru reîntregirea ei. fiecare dintre moştenitorii rezervatari nu o poate porni decât în limitele porţiunii sale de rezervă. se vor restitui tot astfel. Excepţii: Regula retroactivităţii reducţiunii donaţiilor comportă şi excepţii: a) donatarul păstrează fructele naturale percepute. civil). diferă. după cum actul translativ de drepturi reale consimţit de donatar este anterior sau posterior deschiderii succesiunii. luând naştere şi reîntregindu-se prin reducţiune la deschiderea moştenirii. 248 . b) efectul reducţiunii donaţiilor faţă de terţii dobânditoripotrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. Rezerva.socotite în masa de calcul a rezervei după starea lor de la data donaţiei şi valoarea lor din ziua deschiderii moştenirii (art. ca unele ce au fost săvârşite de o persoană care la data actului nu era proprietar.

înapoierea se face total sau parţial. prin natura sa. dacă în rezervă se găsesc bunuri de aceeaşi natură cu bunurile succesorale. obligaţia de restituire va fi stinsă. iar reducţiunea este parţială.10. 357 Trebuie să se facă dovada că bunul ar fi pierit şi dacă se afla la donator. scăzând valoarea lor din partea de moştenire care i se cuvine. vânzării. donatarul urmând să preia din masa succesorală contravaloarea părţii din donaţie neatinsă de reducţiune. d) dacă obiectul donaţiei este un imobil. donaţia fiind făcută fără scutire de raport unui succesibil. bunurile primite în dar. restituirea bunurilor donate se face în valoare. în caz de reducţiune. în valoare. şi succesibilul gratificat renunţă la moştenire pentru a păstra donaţia. sau care a pierit prin greşeala celui gratificat prin donaţie. şi. acesta va putea păstra. În primul caz. Reducţiunea în valoare Reducţiunea prin echivalent: În unele cazuri rezerva se reîntregeşte prin echivalent. 249 . riscul fiind în sarcina moştenitorului 357. legiuitorul distinge după cum excedentul ce urmează să fie redus depăşeşte sau nu o jumătate din valoarea imobilului. b) dacă liberalitatea a fost făcută unui erede rezervatar care vine la moştenire. c) restituirea se face prin echivalent. dacă bunul a pierit dintr-o cauză pentru care donatarul nu răspunde. cu neputinţă sau cu mare greutate a se efectua în natură. reducţiunea neproducând efecte faţă de cel de-al treilea. când bunul donat este consumptibil ori destinat. imobilul va fi în întregime restituit moştenitorilor rezervatari. Astfel: a) dacă donatarul a înstrăinat obiectul donaţiei sau l-a grevat înainte de deschiderea moştenirii.

luând mai puţin din moştenire. imobilul va fi în întregime păstrat de donatar. 849 C.civ. ţine cont de faptul că evaluarea în bani a unui drept ce are ca obiect venituri viagere sau uzufruct este foarte greoaie. 844 C. civ. a cărei valoare trece peste cotitatea disponibilă. 11. se va avea în vedere starea bunurilor din momentul încheierii donaţiei şi valoarea lor din momentul deschiderii moştenirii.81. Din aceste considerente. 359 Pentru opinia potrivit căreia legatul ce are ca obiect uzufructul întregii averi a lui de cujus constituie o dispoziţie testamentară cu titlu particular a se vedea Mircea-Dan Bocşan. drept de opţiune ce se poate valorifica fie expres. Această soluţie a Codului civil este în favoarea ambelor părţi: pe de o parte. dispune că în cazul în care dispoziţia prin acte între vii sau prin testament constituie un uzufruct 359 sau o rentă viageră. Reducţiunea liberalităţilor de uzufruct sau rentă viageră Reglementare: Art. sau nu atacă donaţia. 5/2001. pe de altă parte. fie tacit (prin neatacarea donaţiei sau executarea legatului).În al doilea caz. beneficiarii liberalităţii primesc ceea ce le-a dăruit defunctul. care va restitui excendentul în valoare. iar. ″Natura juridică a legatului de uzufruct al întregii moşteniri″. moştenitorii rezervatari au dreptul de a opta între executarea acestor dispoziţii sau de a abandona proprietatea cotităţii disponibile. Codul civil a instituit acest drept de opţiune în sarcina moştenitorilor rezervatari. 844 C. 250 . în toate aceste cazuri. aproape imposibilă deoarece atât renta viageră cât şi uzufructul depind de elementul incert al duratei vieţii beneficiarului. cu titlu de moştenitor 358. în Dreptul nr. în situaţia în care 358 Conform art. Motivare: Această formulare a art. civil. atunci când moştenitorul rezervatar execută legatul. pag.

Cu toate acestea. moştenitorul rezervatar instituit ca uzufructuar sau credirentier nu va putea cere decât reducţiunea. op. Situaţia în care liberalitatea are ca obiect nuda proprietate: În literatura de specialitate 362 s-a ajuns la concluzia că în cazul în care donatarul sau legatarul sunt gratificaţi cu nuda proprietate. iar moştenitorii rezervatari să nu mai poată beneficia de dreptul de opţiune pentru predarea în plină proprietate a cotităţii disponibile a moştenirii 361. Al.364. 2065/1989. nu este de ordine publică.67. Mod de aplicare: Art. dec. 844 C.. D.. 362 A se vedea D. 844 C. în Dreptul nr. cit. ţinând cont de faptul că art. neputând beneficia de dreptul de opţiune ca în situaţia de mai sus. pag.. în cazul în care liberalităţile depăşesc cotitatea disponibilă. cit. aplicându-se numai în cazul în care liberalitatea de uzufruct sau rentă viageră este unica făcută de defunct întrucât în caz de pluralitate de liberalităţi este necesară evaluarea fiecărei liberalităţi pentru a putea fi determinată cotitatea disponibilă şi. partea 1. 360 361 A se vedea T. Băicoianu.. A se vedea Rosetti-Bălănescu. adică întreaga parte din moştenire de care acesta putea dispune prin liberalităţi 360. s-a admis că părţile pot cădea de acord asupra unui alt mod de reducţiune a liberalităţilor excesive şi că de cujus poate să dispună ca. 7/1990. Al. op.moştenitorul rezervatar abandonează proprietatea cotităţii disponibile. beneficiarii liberalităţii vor primi cu mult mai mult decât a hotărât de cujus.725. Alexandresco. op. ordinea în care se vor face liberalităţile. pag.civ. pag. să se facă reducţiunea uzufructului sau a rentei viagere în limita acestei cotităţi. Rosetti Bălănescu. implicit.civ. cit. pag.S. nr. op..630. cit.726. Chirică. tom IV. s. iar aceasta depăşeşte cotitatea disponibilă. civ. pag. Băicoianu. 251 .. este derogatoriu de la dreptul comun.

de asemenea. excepţie făcând cazul în care liberalitatea are un obiect indivizibil. Nu va putea fi exercitat de creditori pe calea acţiunii oblice. 252 . întrucât acest drept este un drept personal patrimonial. Persoane care pot exercita dreptul de opţiune: Acest drept de opţiune poate fi exercitat de următoarele persoane: ¾ de moştenitorii rezervatari. fiecare dintre ei are dreptul de a opta după cum crede de cuviinţă.Pluralitatea de moştenitori rezervatari: Dacă sunt mai mulţi moştenitori rezervatari. ceea ce impune ca între moştenitorii rezervatari să existe un consens cu privire la modul în care optează. nu este nici inclus în gajul general al acestora. şi. ¾ de succesibilii moştenitorilor rezervatari în cazul în care aceştia mor fără a-şi fi exercitat dreptul de opţiune.

365 A se vedea Curtea de Apel Bucureşti. cu excepţia cazului în care donatorul l-a scutit de această obligaţie 363. 1543/1999. Daha. s.. 132/1999. Raportul se întemeiază pe voinţa prezumată a donatorului. s. adică de a da înapoi moştenirii tot cea ce a primit cu titlu de donaţie de la defunct. fără să rupă egalitatea între părţi. scutire care se poate face fie prin actul de donaţie. 3 din Legea nr. precum şi între aceştia şi soţul supravieţuitor. că acesta a voit să facă gratificatului numai un avans asupra părţii din moştenire pe care o vor culege. fie printr-un alt act 365. 363 253 .SECŢIUNEA A IV-A Raportul donaţiilor 1.orice moştenitor aparţinând clasei descendenţilor (art. Furtună. C. 751 C. în V. nr. înseamnă că acesta poate scuti pe cei gratificaţi de obligaţia de raport 364. Noţiune Noţiune: Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o are sub condiţia de a fi acceptat succesiunea. ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronun ţate în anii 1998-1999″. în ″Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999″.93-94. pag. civil) precum şi soţul supravieţuitor în concurs cu descendenţii (art. civ. 2000. chiar sub beneficiu de inventar . 364 A se vedea Curtea de Apel Craiova. Instituţia are ca scop să asigure egalitatea între descendenţii defunctului. În caz de scutire de Pentru a exista obligaţia de raport trebuie să fie mai mulţi succesori chemaţi la moştenire. dec. nr. Editura 1F. Craiova. 319/1944) de a raporta. Editura Rosetti. civ. dec..

dar numai sub forma imputării valorii donaţiei asupra părţii din moştenire care se cuvine donatarului.000. iar A este beneficiarul unei donaţii de la defunct în valoare de 40. ci va avea caracter definitiv. pag.raport. iar B va culege 50. ei au cules fructele bunurilor pînă la deschiderea succesiunii. Raportul donaţiilor este datorat doar de descendenţi şi soţul supravieţuitor.000.000.000. donaţia nu va fi un simplu avans asupra moştenirii. masa succesorală este în valoare de 100. dându-se următorul exemplu: dacă de cujus a lăsat ca moştenitori doi fraţi. Fucţionare: Obligaţia de raport nu va funcţiona în cazul în care beneficiarii donaţiei sunt ascendenţii sau colateralii defunctului. 254 . imputându-se asupra părţii ce i se cuvine şi donaţia de care a beneficiat.000. raportul poate fi stipulat şi în cazul în care donaţia este făcută ascendenţilor sau rudelor colaterale.76-77. Totodată. fratele donatar să primească jumătate din masa de calcul a moştenirii.000. neputând fi impus de către defunct prin voinţa sa şi la celelalte categorii de moştenitori deoarece contravine principiului irevocabilităţii donaţiei între vii. donaţia imputându-se asupra cotităţii disponibile. Astfel.000. Astfel. 2001. Astfel. nu se aduce nici o încălcare principiului irevocabilităţii donaţiei. fără a se ţine cont de donaţia primită de A.000. păstrând totodată şi donaţia în valoare de 40. A va culege 50. moştenirea se va împărţi conform moştenirii legale. donaţia este făcută peste partea de moştenire care se cuvine moştenitorului.000. Spre exemplu. Bucureşti. Foloase: Donaţia supusă raportului conferă donatarului următoarele foloase: a) întrucât moştenitorii donatari au intrat în posesia bunurilor donate.000. dacă de cujus a lăsat ca moştenitori doi unchi: A şi B.

la deschiderea succesiunii. familiei de beneficiul putativităţii. civ. Prin soţ supravieţuitor înţelegem şi pe acela a cărui căsătorie a fost anulată sau declarată nulă după deschiderea moştenirii dacă se bucură. 3 din Legea nr. moştenitorul donatar poate păstra bunurile primite. să fi acceptat moştenirea.147). b) moştenitorul descendent sau soţ supravieţuitor în concurs cu descendenţii.donatarul beneficiază. de un drept de opţiune. nr. Deoarece constituie un efect al deschiderii succesiunii. aceasta numai când vine în concurs cu descendenţii 366. 23 C.. raportând donaţia. Sunt descendenţi cei din căsătorie. b) 2. şi. raportul donaţiilor va fi guvernat de normele în vigoare la data deschiderii succesiunii.. c) în cazurile în care legea permite ca raportul să se facă prin echivalent. Moştenitorul care renunţă la partea sa de Condiţia existenţei mai mulor descendenţi rezultă din disp. în CD. adică este făcută peste partea de moştenire ce se cuvine eredelui. pag. 366 255 . 1393/1969. art. donaţia are un caracter preciputar.S. şi nu de cele de la data încheierii donaţiei. el va putea să păstreze donaţia. civil şi art. Condiţiile obligaţiei de raport Condiţii: Pentru existenţa obligaţiei de raport sunt necesare următoarele condiţii: a) moştenitorul chemat la succesiune să fie descendent al defunctului sau soţ supravieţuitor. s. 751 C. 1969. 319/1944 (T. din afara căsătoriei sau din adopţie. În cazul în care donatorul scuteşte de raport pe donatar. Nu interesează dacă acceptarea moştenirii a fost pură şi simplă ori sub beneficiul de inventar. dec. Descendenţii sunt obligaţi la raport chiar când sunt de grade diferite (cazul reprezentării). renunţând la moştenire sau să accepte moştenirea. potrivit art.

256 . Potrivit art. civil. Cele două calităţi moştenitor legal şi de donatar .trebuie să coexiste în momentul deschiderii moştenirii (753 C. Când descendentul vine la moştenire în nume propriu. adică peste partea succesorală ce se cuvine moştenitorului donatar. Cu alte cuvinte. e) donaţia să fi fost făcută fără scutire de raport. 755 C. chiar dacă a cules moştenirea acestui părinte. Codul civil are o singură excepţie . donaţia se spune că este făcută prin preciput. 754 şi 756 C.aceea a moştenirii prin reprezentare. care nu putea fi făcută decât din disponibil şi va fi reductibilă dacă atinge rezerva (846 C. în cazul în care un descendent vine la moştenire prin reprezentare. De la această regulă. c) moştenirea să fie legală. civil). moştenitorul datorează raportul numai pentru donaţiile primite personal. Cu toate că legea nu prevede expres această condiţie. şi. nu şi în cazul moştenirii testamentare. datorează raportul numai pentru sine. civil. donaţiile făcute fiului sau soţului moştenitorului sunt socotite că au fost făcute cu scutire de raport. el nu are obligaţia de a raporta donaţia primită de părintele sau de la cel care lasă moştenirea. De regulă. chiar dacă a renunţat la moştenirea părintelui. civil). civil). totuşi obligaţia legală de raport nu poate exista decât în cazul moştenirii legale. d) moştenitorul să aibă calitatea de donatar. În cazul scutirii de raport. nu şi pentru altul. moştenitorul nu este obligat să raporteze donaţiile făcute de către cel care lasă moştenirea descendenţilor moştenitorului sau soţului supravieţuitor al acestuia. el este dator să raporteze donaţia pe care părintele sau reprezentatul a primit-o de la cel care lasă moştenirea. Potrivit art. 753 C.moştenire poate opri donaţia primită în limitele disponibile (art. Ea alcătuieşte o liberalitate definitivă.

au obligaţia de raport descendenţii şi soţul moştenitor. deoarece aceştia pot cere raportul pe calea acţiunii oblice. Ea poate fi făcută prin însuşi actul de donaţie. obligaţia de a raporta donaţiile este reciprocă. 846 C. fiecare dintre ei are dreptul să ceară raportul celorlalţi. potrivit art. fie printr-un act deosebit. Art. care cere ca scutirea de raport să fie expresă. Dar când donaţia este indirectă scutirea de raport trebuie să fie expresă. civil.Scutirea trebuie. 3. Când donaţia este făcută printr-un act autentic. civ. Aceeaşi este soluţia şi în cazul donaţiilor manuale. iar soţul supravieţuitor poate cere raportul de la descendenţi. În legătură cu creditorii se impun anumite precizări: Textul nu se referă la creditorii personali ai moştenitorului îndreptăţit la raport. În cazul legatarilor. Aceasta rezultă din combinarea art. 763 C. când vine în concurs cu descendenţii. deoarece aceştia nu intră în categoria persoanelor între care funcţionează obligaţia de raport. 751 C. în numele şi pe seama debitorului (974 C. civil care supune raportului tot ce a primit de la defunct prin dar. Dispoziţiile art. civil. se referă la creditorii succesorali. 367 257 . soluţia este indiscutabilă. dispune că „legatarii şi creditorii nu pot pretinde ca erezii să facă raportul” 367. Persoanele care pot cere raportul Persoane: După cum am văzut. să fie expresă. dacă rezultă fără a da loc la un dubiu. care. În consecinţă. un descendent poate cere raportul de la ceilalţi descendenţi ori de la soţul supravieţuitor. Practica judecătorească a admis că scutirea de raport poate fi şi tacită. 846 C. civil). 763 C. civ. Între aceştia. din împrejurările în care a fost realizată donaţia. nu sunt probleme cu privire la scutirea de raport. atât direct cât şi indirect cu art.

Vor trebui. creditorii succesorali devin creditori personali şi. În toate cazurile. 751 C. dovada donaţiei raportabile trebuie făcută de cel care cere raportul. civil prevede că cel obligat la raport este ţinut să raporteze ″tot ce a primit de la defunct în dar. b) darurile manuale. sau potrivit 758 C.dacă moştenirea a fost acceptată sub beneficiu de inventar. adică darurile de bunuri mobile corporale realizate de la mână la mână. 4. raportate: a) donaţiile făcute prin act autentic. ea se poate face prin orice mijloc admis de lege. civil. c) donaţiile deghizate. moştenitorul 258 . precum şi donaţiile făcute prin interpunere de persoane. practica judecătorească a decis că din simpla deghizare a donaţiei se naşte o prezumţie relativă de scutire de raport. bunurile donate au ieşit din patrimoniul debitorului şi deci. nu pot cere raportul. consimţită de defunct. prin predare. Dacă însă moştenirea a fost acceptată pur şi simplu patrimoniul succesoral se confundă cu cel personal al moştenitorului şi deci. Donaţiile supuse raportului Se raportează: Art. afară de cazul când donatorele a spus altfel″. întrucât faţă de ei. d) donaţiile indirecte. Exemplu: renunţarea la un drept din partea celui care lasă moştenirea cu intenţia de a gratifica pe moştenitorul obligat la raport sau iertarea de datorie. şi. în această calitate. adică acelea ascunse sub înfăţişarea unui act cu titlu oneros. adică cele rezultate dintr-un act juridic cu alt obiect decât donaţia. prin urmare. ei pot cere raportul prin acţiunea oblică. atât direct cât şi indirect. din gajul lor general.

civil) nu sunt supuse raportului. întreţinere. adică prin echivalent (art. cheltuielile de nuntă şi darurile obişnuite (759 C. dacă au ajuns la scadenţă sau au fost percepute înainte de deschiderea succesiunii. prin dispoziţiile codului civil. Scutiri legale Cazuri: În afară de scutirea de raport pe care o poate acorda donatorul. educaţie. Raportul în natură este acela prin care moştenitorul obligat la raport readuce efectiv la masa succesorală bunul pe care l-a primit cu titlu de donaţie de la cel care lasă moştenirea. obligaţia de raport este înlăturată. însă numai dacă acestea constituiau obligaţii civile valide. precum şi donaţiile făcute oricăruia dintre viitorii soţi în vederea căsătoriei. civil). Moştenitorul gratificat nu datorează comoştenitorilor descendenţi sau soţ. De asemenea. prevăzută în sarcina părinţilor. 6. fructele sau veniturile bunurilor pe care le raportează decât din ziua când moştenirea s-a deschis. nu sunt supuse raportului. de învăţare a unui meşteşug. 764 C. Aceste cheltuieli sunt considerate ca făcute în executarea obligaţiei legale de întreţinere. 5. în următoarele cazuri: a) cheltuielile de hrană.este obligat să raporteze ceea ce părintele defunct a cheltuit pentru a-i plăti datoriile. descendentul va fi obligat să raporteze ceea ce defunctul a cheltuit pentru a-l înzestra sau a-i procura vreun meşteşug. 259 . b) fructele civile şi naturale ale bunurilor raportabile. Modurile de efectuare a raportului Moduri: Codul civil prevede două moduri de a executa raportul donaţiilor: în natură şi prin luare mai puţin.

000. în final.000.000.000.000.000.000.000. Având speţa de mai sus.000. C.000. civil) comoştenitorii cărora li se datorează raportul iau din masa succesorală o parte egală în valoare cu obiectul raportului.000.000 lei. B. astfel încât li se vor atribui lui B şi C bunuri în valoare de 10. A primind bunuri din masa succesorală în valoare de 5. moştenirea se va împărţi în felul următor .000.000.000.000. În acest sens avem următorul exemplu: dacă la moştenirea lui de cujus vin 3 copii.000. iar restul de bunuri în valoare de 15. apoi restul bunurilor succesorale se împarte între toţi erezii.000). iar lui 260 . înapoind comoştenitorilor valoarea acestuia. A. iar A este beneficiarul unei donaţii de la defunct în valoare de 5.000) se va împărţi între cei trei copii în mod egal.000.000. iar B şi C vor culege fiecare bunuri în valoare de 10. iar bunurile succesorale sunt în valoare de 25.000 pentru fiecare.000) se adaugă pe hârtie valorea donaţiei făcută lui A (5.000. cel obligat la raport va culege efectiv o parte care reprezintă diferenţa dintre partea sa succesorală şi valoarea donaţiei.000. Procedee: Raportul prin luare mai puţin se face prin unul din următoarele procedee: a) prin preluare (739 C.000.000 fiecare.000 10.000.000.000.000.000. civil) .000.000.B şi C vor lua din masa succesorală bunuri în valoare de câte 5. obţinându-se o masă de calcul în valoare de 30. păstrându-şi totodată şi donaţia în valoare de 5.000.Raportul prin luare mai puţin sau prin echivalent este acela prin care cel obligat la raport păstrează bunul donat.000.în acest caz valoarea bunurilor supuse raportului se reuneşte fictiv la masa de împărţit.000 (25. modul de calcul este următorul: la valoarea bunurilor succesorale lăsate de defunct (25. b) prin imputaţie (764 C.000.

şi.000. ¾ dacă bunul ce a făcut obiectul donaţiei a pierit din motive imputabile donatarului înainte de efectuarea raportului. 261 . În caz contrar (mai rar căci în asemenea ipoteză cel gratificat renunţă la moştenire pentru a păstra donaţia). ¾ dacă bunul ce a făcut obiectul donaţiei a fost înstrăinat sau ipotecat de donatar înainte de deschiderea succesiunii. Exemplu: în cazul acceptării forţate.000 ce i se cuvine din moştenire şi valoarea de 5. În consecinţă. în ce priveşte modul raportului. permiţând donatorului să păstreze bunurile cu care a fost gratificat.000.000. c) în bani. iar ceilalţi moştenitori ar fi obligaţi să se mulţumească cu alte bunuri mobile.A bunuri în valoare de 5.000 a donaţiei raportabile pe care a primit-o de la de cujus. raportul se face în bani. drept urmare a unei dosiri sau dări la o parte a unor bunuri succesorale sau în cazul decăderii din beneficiul de inventar.000. Dar principiul egalităţii moştenitorilor nu ar fi respectat dacă eredele gratificat cu un imobil ar putea să-l păstreze.000.000. trebuie să deosebim după cum donaţia a avut ca obiect bunuri imobile sau bunuri mişcătoare. reprezentând diferenţa dintre valoarea cotei de 10. cele două procedee anterioare presupun că valoarea părţii din moştenire cuvenită eredelui gratificat este mai mare ca aceea a donaţiei pe care o raportează sau cel puţin egală cu aceasta. Donatarul este scutit de raport numai în cazul în care lucrul a pierit datorită unui caz fortuit. Raportul prin echivalent: Raportul prin echivalent pare mai raţional ca acela în natură deoarece asigură egalitatea între moştenitori.000. Raportul prin echivalent bănesc se face în următoarele cazuri: ¾ dacă donatorul a dispus aceasta în mod expres.

civil). b) donatarul răspunde pentru toate stricăciunile dacă sunt datorate greşelii sale şi au micşorat valoarea imobilului (767 C. Excepţii de la principiul raportului în natură Excepţii: Principiul că raportul imobilelor se face în natură comportă unele excepţii care pot fi facultative sau obligatorii: Excepţii facultative: Excepţiile facultative sunt: 262 . şi. dacă donaţia a avut ca obiect un imobil: moştenitorul care are obligaţia raportului este ţinut să readucă la masa succesorală bunul în natura lui specifică. el are dreptul să ceară întoarcerea cheltuielilor pe care le-a făcut pentru imobil . b. 765 C. bucurându-se de dreptul de retenţie. cu excepţia ipotecilor (765 C. civil nu se aplică în cazul imobilelor supuse regimului de carte funciară. Prin urmare. civil). 769 C.cele necesare în întregime. de la deschiderea succesiunii. c) bunul se întoarce la masa succesorală liber de orice sarcini. civil). civil şi 769 C. Raportul în natură operează ca o condiţie rezolutorie. Dispoziţiile art. donaţia fiind rezolvită retroactiv. iar cele utile în măsura sporului de valoare. Principiul în materie Reglementare: Art. civil prevede că. iar bunul intră în masa succesorală. riscurile sunt pentru moştenire (760 C. eredele gratificat este liberat de obligaţia de restituire. Raportul imobilelor a. raportul se poate pretinde în natură.7. Consecinţă: Din împrejurarea că raportul în natură operează ca o condiţie rezolutorie rezultă următoarele: a) dacă lucrul piere fortuit sau din cauză de forţă majoră.

În toate cazurile. înainte de deschiderea moştenirii donatarul a înstrăinat imobilul cu care a fost gratificat. civil). civil). Aceeaşi soluţie se impune în cazul în care donatarul. 263 . 8. o ipotecă asupra imobilului donat. fără însă să-l oblige la aceasta. civil). Regula se aplică atât imobilelor corporale cât şi celor necorporale şi chiar donaţiilor de bani. c) dacă. şi. adică să-l scutească de obligaţia de a raporta în natură. nici o atingere prin raportarea unui echivalent. Raportul mobilelor Regula în materie: Potrivit legii. Excepţii obligatorii: Excepţiile obligatorii sunt: a) donatorul. evaluarea se face după valoarea bunului din momentul deschiderii moştenirii (art. înainte de deschiderea succesiunii. raportul se va face prin luare mai puţin. În acest caz nici donaţia. poate şi mai puţin.a) donatorul poate autoriza pe donatar să raporteze imobilul prin luare mai puţin. putând să scutească pe donatar în întregime de raport. 772 C. iar raportul va avea ca obiect valoarea imobilului. raportul nu se mai poate efectua decât prin luare mai puţin. el poate impune raportul prin luare mai puţin. raportul bunurilor mobile se execută prin luare mai puţin (echivalent). afară de cazurile în care donatorul a impus ori a autorizat raportul în natură (art. b) dacă imobilul a pierit din greşeala donatarului. 760 C. sub formă de despăgubire (art. b) de câte ori moştenirea cuprinde imobile de aceeaşi natură cu cel ce se raportează. în acest caz. raportul va putea fi făcut prin luare mai puţin căci principiul egalităţii în natură nu poate suferi. 765 C. a constituit. nici dobândirea terţului nu sunt desfiinţate.

sarcinile pe care donatarul le-a constituit nu suferă nici o atingere.S. 264 . el va fi obligat să raporteze întreaga valoare a bunului. 685/1989. 1985. 369 T.. A se vedea Curtea de Apel Craiova. în CD. iar în lipsa evaluării. Dreptul la acţiune se poate exercita în cadrul termenului general de prescripţie de 3 ani. civ. 368 T. ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anii 19981999″. pag..91-93. Daha. şi. s.66. pag. 1649/1972. nr.). dec. donaţia nu este rezolvită. şi nu împotriva eventualilor dobânditori de drepturi asupra bunului ce a făcut obiectul donaţiei. iar donatarul rămâne propietarul mişcătorului pe care l-a dobândit prin donaţie. în Repertoriu.civ.94. 3/1990. în Dreptul nr. C. deci nu poate fi intentată decât împotriva moştenitorilor donatari. pag.. nr. care curge de la data deschiderii moştenirii 369. civ.. Acţiunea privind raportul donaţiei este supusă prescripţiei chiar şi în cazul în care este introdusă în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune. nr. Editura 1F. În consecinţă: a) riscul pierderii bunului (chiar datorat forţei majore sau cazului fortuit) cade în sarcina donatarului. idem.Raportul mobilelor făcându-se prin luare mai puţin. Acţiunea privind raportarea donaţiilor Acţiune: Potrivit legii acţiunea privind raportarea donaţiilor poate fi făcută separat şi în cadrul unei acţiuni pentru ieşire din indiviziune 368. în V. b) actele juridice făcute în legătură cu bunul donat rămân valabile. 1543/1999. dec. prin expertiză. Acţiunea are un caracter personal. 2000. 2338/1985. Craiova.S. 9. s. 728 C. pag. Furtună. civ. s. c) valoarea ce se raportează este cea din ziua facerii donaţiei şi se determină după evaluarea din contractul de donaţie. dec. nr.. 1969-1975.204-205. dec. care este o acţiune imprescriptibilă (art.

acţiunea privind raportul donaţiei nu va putea fi paralizată de moştenitorul obligat la raport prin invocarea uzucapiunii întrucât.În nici un caz. donatarul nu poate uzucapa. titlul său emanând de la adevăratul proprietar 370. 1985. 265 . pag. nr..104-106. dec.. şi nu ca uzurpator. deoarece a posedat bunul ce formează obiectul donaţiei ca proprietar. indiferent de perioada de timp care a trecut de la data încheierii donaţiei şi până la data deschiderii succesiunii. 370 A se vedea T. civ. 387/1985.S. s. în CD.

legea distinge trei categorii de moştenitori: a. moştenitorii care se bucură de posesia de drept a moştenirii. c. fie ei legali sau testamentari. trebuie să ceară notarului trimiterea lor în posesie sub forma eliberării unui certificat de moştenitor. moştenitori care. şi. denumită posesiunea moştenirii. neavând sezina. 266 . b. denumiţi moştenitori sezinari.CAPITOLUL VII DOBÂNDIREA POSESIUNII MOŞTENIRII SECŢIUNEA I Preliminarii Categorii de succesori: Toţi moştenitorii. dobândesc folosinţa drepturilor lor succesorale de la data deschiderii succesiunii. legatarii care trebuie să ceară predarea ori plata legatului. În ceea ce priveşte dobândirea acestor drepturi succesorale.

sezinarul putând acţiona şi în numele moştenirii şi nu neapărat pentru sine. Sezina este independentă de dobândirea proprietăţii. iar bunurile să fie posedate de persoane care nu au această calitate şi poate nici nu sunt succesori.SECŢIUNEA A II-A Dobândirea de drept a posesiunii moştenirii de către moştenitorii legali sezinari A. cât şi în lipsa intenţiei de a stăpâni pentru sine. legatarului care nu are sezină. diferit de cel din art. termenul de posesie are în acest text de lege un înţeles special. în cazul unui legat cu titlu particular. Aşadar.civ. 1846 C. deoarece ea poate avea ca obiect bunuri care nu sunt proprietatea sezinarului. privită ca universalitate. este independentă de elementele constitutive ale posesiei.civ. exercitarea acţiunilor succesorale este posibilă atât în lipsa stăpânirii de fapt a bunurilor succesorale. constituie posesia de drept a moştenirii. iar proprietarul unor bunuri succesorale poate să nu aibă sezină. reglementată de art. desemnată prin termenul de sezină. posesie pe care legea o acordă din momentul deschiderii succesiunii numai moştenitorilor descendenţi şi ascendenţi. de la deschiderea succesiunii. De exemplu.. Posesia de drept a moştenirii. deşi este posibil ca acest moştenitor să nu stăpânească în fapt succesiunea. 653 C. Noţiune Noţiune: Sezina. proprietatea acestui bun aparţine. Moştenitorul sezinar se bucură de posesia de drept a titlului de moştenitor. iar sezina este atribuită de lege 267 . ce presupune un corpus (stăpânirea de fapt) şi un animus sibi habendi (intenţia de a stăpâni bunurile pentru sine). Aşadar.

deşi acesta nu este proprietarul bunului ce face obiectul legatului. moştenitorul sezinar trebuie să aibă vocaţie (chemare) succesorală concretă. indiferent de gradul de rudenie (rudenia putând fi din căsătorie.chiar dacă nu vine în concurs cu un moştenitor rezervatar). din afara căsătoriei sau din adopţie) şi de clasa de moştenitori legali din care fac parte. putem defini sezina ca fiind posibilitatea juridică conferită moştenitorului de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct sau intrate în moştenire ulterior. legatar universal . potrivit codului civil român. De asemenea. spre deosebire de soţul supravieţuitor (care este moştenitor rezervatar şi vine la moştenire în concurs cu oricare din clasele de moştenitori legali) şi colateralii privilegiaţi (care fac parte din clasa a II-a de moştenitori). ascendenţii ordinari. soţ supravieţuitor. sunt totuşi moştenitori sezinari. De exemplu. Pentru a putea moşteni. adică descendenţii şi ascendenţii defunctului 371. care fac parte din clasa a III-a. adică dintre Această enumerare este limitativă. 371 268 . Persoanele care se bucură de sezină Persoanele care se bucură de sezină: Spre deosebire de codul francez unde sezina aparţine tuturor moştenitorilor (rude colaterale. În concluzie. B. fie lipsirea de sezină a moştenitorilor prevăzuţi de lege. nu are importanţă dacă moştenitorii sezinari sunt sau nu moştenitori rezervatari. beneficiază de sezină numai rudele în linie dreaptă. fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale notarială sau judecătorească. astfel că defunctul nu poate dispune prin testament fie însezinarea unei alte categorii de moştenitori.moştenitorului în linie dreaptă.

Art.civ. Executorul testamentar nu are însă o veritabilă ″posesiune″ (termenul folosit de legiuitor) asupra bunurilor mobile cuprinse în legate. în aceste condiţii. Imobilele precum şi fructele şi veniturile produse de ele după deschiderea succesiunii nu constituie obiectul sezinei.persoanele cu vocaţie succesorală generală se vor selecta acele persoane care vor culege efectiv moştenirea lăsată de defunct. Aceeaşi va fi situaţia şi în cazul nedemnităţii sau renunţării la moştenire. De asemenea. ca şi dreptul lor la rezervă succesorală nu exclude sezina executorului testamentar. sezina moştenitorilor. deoarece el culege rezerva în virtutea calităţii sale de moştenitor legal. Astfel în ceea ce priveşte bunurile mobile cele două sezine pot coexista. toată sau în parte numai din averea sa mobilă. În cazul în care însă moştenitorul nerezervatar (ascendentul ordinar) este exheredat el pierde calitatea de moştenitor sezinar. având însă un conţinut diferit. prevede că testatorul ″poate să le dea de drept în posesiune. în limitele prevăzute de testament. Sezina executorului testamentar diferă de sezina moştenitorilor care nu numai că au atât posesia cât şi proprietatea bunurilor mobile dar şi a bunurilor imobile. Există posibilitatea ca un moştenitor dintr-o clasă sau grad mai îndepărtat să fie înlăturat de la moştenire de un alt moştenitor dintr-o clasă sau grad mai apropiat de defunct. 911 C. Poate fi moştenitor sezinar chiar şi moştenitorul rezervatar exheredat. Testatorul poate conferi executorului testamentar sezină temporară asupra bunurilor mobile din moştenire. pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa″. ci doar o detenţie precară deoarece bunurile sunt deţinute în numele moştenitorilor care sunt adevăraţi posesori şi 269 . el pierde calitatea de moştenitor sezinar.

cit. Prin urmare. 653. Executorul testamentar nu este decât un sechestru 372. 318. op. op. I. pag. Astfel. iar moştenitorii în linie dreaptă următori au o sezină virtuală. care pe baza unui mandat 373 din partea testatorului este împuternicit să asigure executarea dispoziţiilor testamentare. Caracter divizibil: În situaţia în care există mai mulţi moştenitori sezinari. moştenitorul subsecvent dobândeşte.proprietari. care se consolidează prin renunţarea sau îndepărtarea ca nevrednic a celui dintâi. Caracter individual: Acest caracter reiese chiar din Cutuma Parisului. Al. cu efect retroactiv.611 M. şi nu s-a bucurat niciodată de sezină. de la data deschiderii succesiunii atât moştenirea cât şi sezina. C. Caracterele sezinei Dobândirea de drept a posesiunii moştenirii prezintă următoarele caractere: caracterul individual. cit. atribuie sezina ″moştenitorilor legitimi″. pag. se consideră că el nu a avut niciodată chemare succesorală. Codul civil român. problema care se pune priveşte exercitarea drepturilor şi acţiunilor defunctului pentru întreg sau numai pentru 372 373 C. caracterul succesiv. Băicoianu. Caracter succesiv: În cazul în care moştenitorul în linie dreaptă fie renunţă la moştenire. descendentul sau ascendentul chemat are în primul rând sezina actuală. atribuia sezina individual succesibilului celui mai apropiat (son hoir plus proche ). Hamangiu. care prin art. adică rudelor care prin clasa şi gradul lor au vocaţie concretă la moştenire. caracterul divizibil şi caracterul imperativ.116 270 . prin art. Popa. Rosetti-Bălănescu. fie este înlăturat de la ea pentru nedemnitate.

Caracterul imperativ: Normele care reglementează sezina sunt norme legal imperative. În cazul pluralităţii de moştenitori sezinari. mobile şi imobile. în anularea unui contract încheiat de defunct. nici efectele ei. fără a îndeplini formalităţi prealabile. sau altfel spus dacă sezina este divizibilă sau indivizibilă. El poate dispune numai în cazurile şi în limitele prevăzute de lege. fiecare moştenitor sezinar poate acţiona şi poate fi acţionat numai pentru partea ce îi revine din creanţă: ″Sezina nu înlătură diviziunea de drept a raporturilor obligaţionale″. În aceste condiţii. Cel mai important efect constă în faptul că moştenitorul sezinar are dreptul să intre în stăpânirea de fapt a tuturor bunurilor succesorale. proporţional cu partea ereditară. nici regulile de atribuire a sezinei. Testatorul nu poate să modifice. 271 . Se spune în acest sens că sezina are caracter indivizibil. Acest punct de vedere nu îl considerăm a fi corect. Efectele sezinei Efecte: Sezina este foarte importantă prin efectele pe care le produce. oricare din moştenitori poate exercita acţiunile (acţiunea în revendicare. după voinţa sa. oricare dintre ei poate exercita posesia de drept asupra universalităţii succesorale. Împărtăşim opinia conform căreia sezina are caracter divizibil. deci numai în limita cotităţii disponibile. deoarece creanţele din activul şi pasivul succesoral se divid de drept între moştenitorii universali şi cu titlu universal de la data deschiderii moştenirii. etc) asupra succesiunii. De asemenea. D.partea de moştenire ce i se cuvine.

în această calitate. pr. civ. indiferent dacă moştenitorii au sezină sau nu. în justificarea actului său de tulburare şi pentru a paraliza exerciţiul acţiunii posesorii″. 674 C. Moştenitorii sezinari au dreptul la fructele bunurilor succesorale din momentul deschiderii moştenirii. Sezina nu poate aduce atingere drepturilor moştenitorului nesezinar ce stăpâneşte pentru sine bunurile succesorale şi care. Există situaţii în care. percepând fructele naturale şi civile.J. moştenitorul trebuie să dovedească drepturile succesorale cu certificatul de moştenitor eliberat de notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale sau după soluţionarea neînţelegerilor pe cale judecătorească printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă. în cazul depunerilor băneşti la CEC sau la alte unităţi bancare şi atunci când titularul livretului nu a prevăzut clauza testamentară. dec. trebuie să facă dovada drepturilor succesorale. în RRD nr. în timp ce moştenitorii nesezinari au dreptul la fructele succesiunii numai de la data trimiterii în posesie. T. Sezina (posesia de drept a moştenirii) nu se confundă cu transmisiunea drepturilor succesorale care se transmit odată cu deschiderea succesiunii.). 138/1971. moştenitorii. nr. 374 272 . moştenitorul sezinar are dreptul să stăpânească şi să administreze patrimoniul succesoral. Hunedoara. Aşadar. stăpânirea în fapt a bunurilor succesorale de către un moştenitor nesezinar este legitimă chiar şi înainte de trimiterea sa în posesie. pag. se poate apăra împotriva unor fapte materiale de deposedare pe calea acţiunilor posesorii 374 (art. 7/1971.153: ″într-o acţiune în tulburarea posesiei intentată de legatarul universal deţinător al bunurilor succesorale (în speţă soţia supravieţuitoare) moştenitorul rezervatar care nu a atacat testamentul (în speţă copilul înfiat) nu va putea invoca efectele sezinei. Astfel.Înainte de obţinerea certificatului de moştenitor. chiar şi sezinari.

ea incumbă tuturor succesorilor cu titlu universal şi este justificată de transmisiunea moştenirii. 49/1978. nr.. toate acţiunile patrimoniale ce au aparţinut defunctului precum şi să se apere. Hamangiu. pag.adn. 1999. de către proprietarii coindivizari ai acesteia. posedat de alte persoane. vol II. În ceea ce priveşte pasivul succesoral s-a exprimat opinia 377 conform căreia creditorii succesiunii nu pot acţiona decât împotriva moştenitorilor sezinari iar împotriva celorlalţi moştenitori numai după trimiterea în posesie (însezinare).civ. au pretins posesia efectivă a unei locuinţe. pag. în C.civ.66: în speţă. Al. în R. în calitate de pârât. Moştenitorul sezinar poate fi urmărit de creditorii moştenirii ca pârât 379 fără atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor. în calitate de reclamant. pag. 376 Cas I. Rosetti-Bălănescu. chiar de la deschiderea succesiunii. T. nu de sezină″ 378. care se divide de drept între moştenitori de la data deschiderii succesiunii: ″obligaţia moştenitorilor de a plăti nu poate fi mărginită numai la ascendenţi şi descendenţi. Ed. reclamanţii.. în 375 273 . Băicoianu. b) Moştenitorul sezinar poate să exercite. moştenitori sezinari. faţă de terţii care au intentat împotriva lui acţiunea pe care o aveau contra defunctului. Bucureşti. în fapt ″nu a posedat un singur moment imobilul succesiunii″ 376. cit. nr. cit. Moştenitorul sezinar poate exercita acţiuni posesorii şi petitorii chiar dacă.R. cu care se găseşte în indiviziune 375. All Beck. 653 C. folosită în fapt. 8/1978. Această opinie a fost combătută în literatura de specialitate întrucât plata obligaţiilor succesorale nu reprezintă o consecinţă a sezinei ci a transmiterii pasivului succesoral..265 379 Cu rezerva termenului de 3 luni şi 40 de zile pentru inventar şi deliberare.58 378 C. op. op. I. nr. dec.19 377 D. invocând art. Alexandresco. Cluj. 1909. pag.D.Calitatea de moştenitor sezinar nu conferă celui în cauză dreptul de a reclama posesia de fapt asupra unui bun succesoral.. dec. J.

236 381 D. care nu poate fi condamnat la plată.Deosebirea esenţială între moştenitorii sezinari şi moştenitorii nesezinari constă în aceea că moştenitorii nesezinari nu pot să exercite drepturile şi acţiunile defunctului decât după un control prealabil al chemării lor la succesiune şi a calităţii lor succesorale. 380 M. cit.27 274 .. sezina transmite nu numai posesiunea tuturor drepturilor active şi pasive ale defunctului. pag. Aşadar. dar conferă şi exerciţiul acestor drepturi 381. Alexandresco.. calitatea succesorilor să fie stabilită şi recunoscută″ 380. op. cit. ″control menit a salvgarda atât drepturile altor succesori cu calitate preferabilă cât şi mai cu seamă interesele terţilor care au avut raporturi juridice cu mortul şi care au interes ca. op. pag. Cantacuzino.

68. moştenitorii nesezinari vor solicita biroului notarului public de la locul deschiderii succesiunii eliberarea unui certificat de moştenitor. 83 din Legea nr. 36/1995 competenţa de a consta. în baza hotărârilor rămase definitive şi irevocabile (art.SECŢIUNEA A III-A Trimiterea în posesie Trimiterea în posesie a moştenitorilor legali nesezinari şi a statului: Moştenitorii legali nesezinari. Prin Legea nr. 275 . au fost încredinţate notarului public de la locul deschiderii moştenirii. printr-o procedură graţioasă. sau. procedura notarială se suspendă. 2 C. în cazul statului. precum şi bunurile şi datoriile moştenirii. Procedura are ca scop verificarea titlului în temeiul căruia moştenitorii pretind posesia moştenirii. 78. În aceste condiţii. civil statuează că moştenitorii nesezinari nu pot intra în posesia moştenirii decât cu permisiunea justiţiei. În cazul în care apar neînţelegeri între persoanele interesate. precum şi statul. constatarea vocaţiei succesorale. trebuie să ceară trimiterea lor în posesie. iar statul. adică rudele colaterale şi soţul supravieţuitor. 653 alin. calitatea şi drepturile succesorale. eliberarea unui certificat de vacanţă succesorală. Trimiterea în posesie poate fi cerută de moştenitori şi instanţelor judecătoreşti. Art. 36/1995) Pentru punerea lor în posesiune. certificatul de moştenitor se eliberează după soluţionarea neînţelegerilor pe cale judecătorească.

dec. 382 276 . T. Prin urmare. eredele nesezinar trimis în posesiune are exerciţiul activ şi pasiv al tuturor drepturilor şi acţiunilor succesorale. din ziua deschiderii succesiunii 383.435.451. Efectele trimiterii în posesie: Prin efectul certificatului de moştenitor sau al hotărârii judecătoreşti. Moştenitorii legali nesezinari trebuie să ceară trimiterea în posesie chiar şi în cazul în care vine numai un singur moştenitor. pornită de la un succesibil preferabil în rang. ″Transmisiunea. col. pag. Băicoianu.″.. pag. I. cit. 383 Până în momentul trimiterii în posesie. M.. Tot de la această dată el dobândeşte fructele produse de bunurile moştenirii. retroactiv. Eliescu. moştenitorul legal nesezinar nu are exerciţiul acţiunilor patrimoniale ale defunctului şi nici dreptul de administrare a bunurilor succesorale. Rosetti-Bălănescu..S. eredele nesezinar care a obţinut-o este socotit că a dobândit posesiunea moştenirii. moştenitorul trimis în posesie are dreptul să păstreze fructele ce a perceput până la data când a încetat să fie de bună credinţă. 384 C. 672/1965. deoarece prin această acţiune se urmăreşte recunoaşterea calităţii de moştenitor şi restituirea bunurilor succesorale 384. Acţiunea de petiţie de ereditate poate fi intentată şi de moştenitorii nesezinari înainte de punerea lor în posesie. pag. de la această dată.direct mai cu seamă în cazul în care certificatul de moştenitor nu se poate elibera din cauza neînţelegerilor dintre părţi 382.65. nr. În cazul unei ulterioare petiţii de ereditate. 1952-1969. Al. civ.. în Repertoriu. Hamangiu. op..

legatarul poate face numai acte de conservare în legătură cu obiectul legatului.. obligaţia de a preda legatul universal revine moştenitorilor Astfel.civ. 895. cu titlu universal sau cu titlu particular. ei trebuie să ceară predarea legatelor (art. pentru a dobândi posesiunea obiectului legatelor cu care au fost gratificaţi. civil). totuşi posesia acestor drepturi va fi dobândită doar prin predarea legatelor. după cum este vorba de un legat universal. Predarea legatelor universale: Conform art. 385 277 . Persoanele obligate la predarea legatelor Disjungere: Codul civil face anumite distincţii. cu toate că legatarii dobândesc drepturile transmise prin legat de la data deschiderii succesiunii.SECŢIUNEA A IV-A Predarea legatelor A. Noţiune Noţiune: Legatarii nu sunt moştenitori sezinari şi prin urmare. 899 C. B. 889 C. 889. Pînă la predarea legatului. el nu poate exercita nici un drept şi nici o acţiune cu excepţia dreptului de a pretinde predarea legatului împotriva terţilor care deţin bunurile ce fac obiectul legatului 385. Posesiunea bunurilor care fac obiectul legatului se dobândeşte de la data cînd ele au fost predate de bunăvoie sau din ziua cererii de predare 386.

au posesiunea de drept a moştenirii. predarea se va putea face numai după insezinarea lui. Legatarul cu titlu universal are dreptul la fructele bunurilor succesorale din ziua în care a solicitat punerea în posesie sau din ziua în care persoanele ţinute la executare îi predau de bună voie legatul (art. deci. Predarea legatelor cu titlu universal: Conform art. solicitând eliberarea unui certificat de moştenitor. predarea se va face de moştenitorii legali nerezervatari. 890 C. după ce ei au fost trimişi în posesie. dacă există un legatar universal. legatarul cu titlu universal va putea cere punerea în posesie de la moştenitorii rezervatari. prin eliberarea certificatului de moştenitor.rezervatari. 278 . În lipsa moştenitorilor rezervatari. el însuşi a dobândit posesiunea moştenirii. dacă procedura notarială a fost suspendată şi instanţa a rezolvat litigiul privind moştenirea. în condiţiile arătate mai înainte. În cazul în care soţul supravieţuitor este singurul moştenitor rezervatar.civ. care cu excepţia soţului supravieţuitor sunt moştenitori sezinari şi. 898 C. acesta va fi obligat la predare după ce.).civ. Legatarul universal are dreptul la fructele bunurilor succesorale din ziua în care a cerut punerea în posesie sau din ziua în care erezii ţinuţi la executare îi predau de bună voie legatul (art. Dacă o persoană a fost desemnată ca legatar universal şi se află în posesia bunurilor ce constituie masa succesorală ea poate solicita instanţei judecătoreşti trimiterea în posesie. Dacă nu există nici legatar universal.). 895 C. legatarul va putea cere trimiterea în posesiune notarului public. În lipsa moştenitorilor rezervatari.civ.

care poate fi acţiunea în revendicare dacă obiectul legatului este proprietatea unui bun individual determinat sau acţiunea confesorie dacă este vorba de alt drept real 389. şi numai în mod excepţional. legatarul poate cere instanţei judecătoreşti obligarea la executare.P. se confundă cu acţiunea în revendicare şi nu este supusă prescripţiei. care recunoaşte legatarului unei sume de bani. Bucureşti. pag. pentru garantarea plăţii legatului. 2 C. legatarul cu titlu particular intră în posesie din ziua în care a solicitat în justiţie predarea legatului sau din ziua în care predarea se face de bună voie. III civ. 389 T. întemeiată pe testament (art. nr. b) o acţiune reală. T.888. în L.civ. 875/1969. o ipotecă legală asupra imobilelor din moştenire. pag. când este o creanţă. nr. cu notă de M. având următoarele acţiuni: a) o acţiune personală... Reg. când testatorul a dispus astfel. Ionescu. col.155. 4280/1955. 902 C.S. 388 Acţiunea se va porni împotriva moştenitorilor universali sau cu titlu universal.884 . c) o acţiune ipotecară. întemeiată pe art. în CD. Acţiunea pentru predarea unui legat cu titlu particular având ca obiect un bun imobil. punerea în posesie nu mai este necesară deoarece datoria se stinge de drept în momentul deschiderii succesiunii. Dacă legatul constă în liberarea legatarului de o datorie către de cujus. 7/1956. 899 alin. 1969. Legatul cu titlu particular este predat sau plătit. civ.. s. 902 alin. dec..civ. dec. nr. 2 C. civil) 388. împotriva legatarului particular însărcinat cu plata legatului. 387 279 . de către moştenitorii legali sau legatarii universali sau cu titlu universal 387. În cazul în care cel obligat la predare sau plată nu-şi îndeplineşte obligaţia de bună voie.Predarea legatelor cu titlu particular: Conform art.

Legatarii vor putea cere predarea legatelor doar după ce sau achitat datoriile succesorale (aplicarea vechiului principiu roman: nemo liberalis nisi liberatus . În caz excepţional.nimeni nu poate face liberalităţi atâta timp cât nu şi-a plătit datoriile). 390 280 .).Legatarul cu titlu particular are dreptul la fructe din ziua cererii de predare sau din ziua predării de bună voie 390. de la data deschiderii moştenirii dacă testatorul a dispus astfel în mod expres sau dacă legatul are ca obiect o rentă viageră sau o pensie alimentară (art. depăşind limitele cotităţii disponibile.civ. 900 C. Moştenitorii rezervatari pot cere reducţiunea liberalităţilor dacă este excesivă.

dar nu în calitate de moştenitori.civ. ci în calitate de rude (Ex. este moartea lui de cujus. încetând la decesul aceluiaşi de cujus 392. Conform dipoziţiilor art. În cele mai multe cazuri patrimoniul lui de cujus este transmis pe fracţiuni către mai mulţi moştenitori. neavând importanţă dacă moştenirea este legală sau testamentară. 688 şi 699 alin.. 391 281 .CAPITOLUL VIII TRANSMISIUNEA MOŞTENIRII SECŢIUNEA I Preliminarii Obiect: Transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului adică totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ce au aparţinut lui de cujus 391. pe când obligaţiile celui care lasă moştenirea formează pasivul moştenirii. Drepturile din patrimoniul succesoral alcătuiesc activul moştenirii. Drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit. momentul în care această transmisiune operează. fiecare dintre aceştia dobândind partea din moştenire ce i se cuvine.: numele se va transmite copiilor încă din timpul vieţii lui de cujus). 392 Unele drepturi personale nepatrimoniale se vor transmite unor persoane în viaţă.1 C.

care deşi existente în patrimoniul lui de cujus. deoarece au caracter viager sau sunt contractate ex lege intuitu personae. donaţiile nescutite de raport atunci când la succesiune vin moştenitori între care există obligaţia de raport. În schimb. intră în activul moştenirii unele drepturi care. acţiuni în revendicare).SECŢIUNEA A II-A Activul moştenirii A. care au aparţinut celui care lasă moştenirea. uzufruct. abitaţie. reziliere. e) acţiunile patrimoniale care au aparţinut lui de cujus (acţiuni în anulare. superficie. în activul moştenirii sunt cuprinse toate drepturile reale sau de creanţă. şi. rezoluţiune a unui contract. la data deschiderii succesiunii. 282 . liberalităţi făcute de de cujus cu depăşirea rezervei moştenitorilor rezervatari care sunt supuse reducţiunii. Intră în activul moştenirii: a) drepturile reale principale (proprietate. privilegiile). b) drepturile reale accesorii (ipoteca. se sting la moartea titularului lor. Noţiune şi conţinut Activul moştenirii: În principiu. servitute). Activul moştenirii nu cuprinde acele drepturi patrimoniale. nu se aflau în patrimoniul lui de cujus: de exemplu. gajul. c) drepturile de creanţă. d) drepturile patrimoniale de autor. uz.

În cazul în care obiectul legatului este un bun determinat generic. Legatele particulare. Mihai. pag. sunt prescriptibile în condiţiile dreptului comun. la data deschiderii succesiunii se transmite totalitatea drepturilor sau o fracţiune din totalitatea drepturilor patrimoniale care au aparţinut celui care lasă moştenirea. Dacă obiectul legatului îl constituie un bun individual determinat sau un drept real asupra unui asemenea bun. având ca obiect drepturi de creanţă. ″În legătură cu obiectul partajului succesoral″. legatarul cu titlu particular este un succesor în drepturi al celui chemat să predea legatul şi care. l-a înlocuit pe de cujus. B. legatarul cu titlu particular dobândeşte un drept de creanţă împotriva celui obligat la plata legatului. din momentul deschiderii moştenirii. 393 283 . precum şi fructele industriale. transmisiunea dreptului care face obiectul legatului operează la data deschiderii succesiunii. 2/1987. în RRD nr. Transmisiunea activului moştenirii Transmisiunea universală sau cu titlu universal: În aceste cazuri.De asemenea. Transmisiunea universală sau cu titlu universal va opera în cazul moştenitorilor legali şi al legatarilor universali sau cu titlu universal. L. Tot un drept de creanţă dobândeşte legatarul atunci când obiectul legatului constă în obligaţia de a face sau a nu face. în cuprinsul activului moştenirii vor intra şi fructele naturale şi civile produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii moştenirii 393. Transmisiunea cu titlu particular: Transmisiunea cu titlu particular are ca obiect dreptul asupra unui anumit bun sau anumitor bunuri care au aparţinut celui care lasă moştenirea.23-25. Şi în acest caz.

). 1060 C. iar cel obligat să execute legatul este debitor.).civ. Activul succesoral se divide de drept între comoştenitorii universali sau cu titlu universal şi terţi. fiecare moştenitor poate cere executarea obligaţiei în totalitate (art. 1064 C. Atunci când obiectul creanţei este indivizibil. 284 .Ia deci naştere un nou raport juridic în cadrul căruia legatarul este creditor.civ. în proporţie cu partea ce revine fiecăruia din moştenire (art.

Transmisiunea pasivului moştenirii Transmisiunea universală sau cu titlu universal: Pe cale succesorală se transmit toate obligaţiile existente la data deschiderii moştenirii. B. 5/1987. cheltuielile de înmormântare sau cheltuielile pentru administrarea şi lichidarea moştenirii. pe timpul vieţii acestuia. născute în persoana moştenitorilor. 394 285 .A.Man. pag. deoarece acestea încetează la data morţii celui care lasă moştenirea. Sunt excluse obligaţiile intuitu personae. fie el contractual sau delictual. în RRD nr. 396 I. Cheltuielile efectuate de un succesor cu întreţinerea lui de cujus. Noţiune şi conţinut Conţinut: Pasivul moştenirii cuprinde datoriile şi sarcinile moştenirii.: plata legatelor cu titlu particular care conferă legatarului calitatea de creditor al unei creanţe. Datoriile moştenirii sunt obligaţiile cu caracter patrimonial adunate de de cujus în timpul vieţii 394. la data deschiderii moştenirii sau după această dată 395. obligaţiile intuitu personae). nu vor fi incluse în pasivul succesoral 396. din voinţa defunctului sau independent de voinţa sa. fără participarea celorlalţi. indiferent de izvorul lor. în afara excepţiilor prevăzute de lege (de exemplu.SECŢIUNEA A III-A Pasivul moştenirii A.1213. Sarcinile moştenirii sunt anumite obligaţii privind moştenirea. 395 Ex. ″În legătură cu pasivul succesoral″.

″. legatarul particular va suferi indirect efectele existenţei pasivului succesoral. b) atunci când obiectul legatului este un imobil ipotecat 399. 774-789. toate legatele .vor fi reduse în mod proporţional. deoarece nimeni nu poate face liberalităţi atât timp cât nu şi-a plătit creditorii (nemo liberalis nisi liberatus) M.) stabileşte anumite principii în legătură cu suportarea pasivului succesoral. Datoriile şi sarcinile moştenirii sunt suportate de moştenitorii universali şi cu titlu universal. de exemplu: o parte dintr-o moştenire. În acest caz legatarul particular este ţinut. pag.chiar şi cele cu titlu particular . 896-897..Codul civil (art..civ. dintr-o societate etc. în următoarele cazuri 397: a) atunci când testatorul a impus legatarului particular obligaţia de a plăti anumite datorii sau legate 398. Eliescu. 902-903 C. ca proprietar al lucrului (propter rem). d) atunci când activul moştenirii nu acoperă pasivul. Suntem în prezenţa unui legat cu sarcină. Aceştia răspund de pasivul succesoral numai dacă au acceptat succesiunea. de obligaţiile garantate prin ipotecă. În acest caz. art. c) atunci când obiectul legatului este o universalitate cuprinsă în patrimoniul succesoral. adică acei moştenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracţiune din acest patrimoniu.143-144. În mod excepţional. legatarii cu titlu particular nu au obligaţia de a suporta datoriile şi sarcinile moştenirii. sau testamentari. 397 398 399 286 . ″Transmisiunea. legatarul cu titlu particular are o asemenea obligaţie. fie că sunt moştenitori legali. art. Transmisiunea cu titlu particular: În principiu.

777 şi 1060 C. dec. între comoştenitori. civil datoriile şi sarcinile moştenirii se împart.C. în CD. dispune: "coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii. s. 287 . 400 T. 1985. În realitate partea contributivă a fiecărui moştenitor la datoriile şi sarcinile moştenirii se calculează în raport cu vocaţia la succesiune a moştenitorilor 400. În aceste cazuri. Problema prezintă importanţă atunci când emolumentul cules de moştenitor este mai mic decât vocaţia la care are dreptul. civil referindu-se la contribuţia pe care trebuie să o aibă fiecare comoştenitor la suportarea datoriilor şi sarcinilor moştenirii. fiecare în proporţie cu ce ia". 936/1984. Articolul 774 C. Părţile ereditare se socotesc avându-se în vedere vocaţia tuturor moştenitorilor succesorali sau cu titlu universal care vin la moştenire în temeiul legii sau testamentului. Potrivit art. deşi vor lua mai puţin din moştenire decât ar avea dreptul potrivit vocaţiei lor.88 . civ. proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. ei vor suporta datoriile şi sarcinile proporţional cu vocaţia la care erau îndreptăţiţi.90. Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral: Codul civil consacră principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. de drept. acest fapt se întâlneşte când un legatar cu titlu particular a primit un legat cu sarcină sau în cazul unui moştenitor care este lipsit de partea din bunurile succesorale pe care le-a dosit sau le-a dat de o parte.S. Această dispoziţie ar crea impresia că partea contributivă a fiecărui comoştenitor la datoriile şi sarcinile moştenirii ar trebui calculată în raport cu ceea ce fiecare culege efectiv din moştenire.. de la data deschiderii moştenirii. nr. pag..

Potrivit practicii judecătoreşti. succesorii nu pot fi obligaţi la plata pasivului decât în limita bunurilor succesorale (intra vires hereditates). 401 288 .. ci de creditori.S. Dacă însă nu s-a întocmit inventarul pentru evitarea confuziunii de patrimonii. întotdeauna. statul răspunde pentru pasivul succesoral. În cazul în care moştenirea a fost acceptată sub beneficiu de inventar. 613/1961. Excepţii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral: De la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral sunt admise următoarele excepţii: Suportarea pasivului succesoral este în funcţie de moştenitorii defunctului.). 1961. în CD. în calitatea pe care el o avea de debitor sau creditor. 780 C. Aceştia sunt consideraţi continuatori ai persoanei celui care lasă moştenirea. substituindu-se în toate raporturile juridice ale acestuia. col. răspunderea succesorilor pentru plata pasivului se întinde şi peste această limită (ultra vires hereditates). civ.civ. Înseamnă că insolvabilitatea unuia din comoştenitori va fi suportată nu de către ceilalţi comoştenitori. adică să urmărească pe fiecare comoştenitor. Titlurile executorii obţinute de creditori împotriva defunctului sunt executorii şi împotriva moştenitorilor acestuia (art. proporţional cu partea lui ereditară. În cazul succesiunilor vacante. aceşti moştenitori vor răspunde şi cu propriile lor bunuri (alături de bunurile moştenirii). atât în cazul în care moştenirea a fost acceptată pur şi simplu 401 cât şi în cazul când a fost acceptată sub beneficiu de inventar 402.198. pag. diviziunea de drept a pasivului succesoral operează. nr. 402 T. Diviziunea de drept şi pasivul succesoral între comoştenitori are consecinţe asupra dreptului de urmărire al creditorilor moştenirii care vor trebui să-şi divizeze urmărirea. dec.. numai în limita activului primit.

Dar creditorul se poate folosi de convenţia încheiată de moştenitori numai atunci când este interesat.a) dreptul de gaj general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil pe toată durata indiviziunii ceea ce înseamnă că pînă la împărţeala moştenirii.60. moştenitorul care este în posesia bunului este singur ţinut de executarea obligaţiei (art. Soluţia se justifică prin preocuparea de a diminua consecinţele pe care indiviziunea de drept a pasivului le are asupra dreptului creditorilor.S. moştenitorii pot conveni că unul dintre ei va plăti toate sarcinile şi datoriile succesiuni sau numai unele dintre ele. şi. c) când unul dintre moştenitori este însărcinat singur prin titlu cu executarea obligaţiei. 1061 pct. 8/1982. nr. civil). f) după deschiderea succesiunii. civil). 3 C. b) în cazul în care creanţa se referă la un bun individual determinat. 403 T. civ. fără să li se poată opune principiul diviziunii de drept a datoriilor şi sarcinilor succesorale. 1061 pct. pag. dec. creditorul poate urmări pentru întreaga obligaţie pe oricare dintre moştenitori (art. moştenitorul care a plătit are dreptul să pretindă de la ceilalţi moştenitori ceea ce a plătit peste partea sa (art. Creditorul se va putea folosi de această combinaţie şi acţionând în numele celorlalţi comoştenitori va pute urmări pentru întreaga datorie pe comoştenitorul obligat prin convenţie. d) în cazul în care obligaţia este indivizibilă prin natura ei sau prin convenţie. 1061 pct. 1 C. 1658/1981.. creditorii pot urmări bunurile succesorale. în RRD nr. 289 . s.. civil) e) creditorul unei creanţe ipotecare va putea urmări pentru întreaga creanţă pe comoştenitorul în lotul căruia a intrat imobilul ipotecat. nefiindu-i opozabilă. 2 C. creditorul îl va putea urmări pentru întreaga datorie 403.

Această acţiune este garantată prin privilegiul imobiliar al copărtaşului (art.în consecinţă el păstrează dreptul de urmărire împotriva comoştenitorilor. este subrogat în drepturile creditorului plătit. Dreptul comoştenitorului de a cere ceea ce a plătit peste limita părţii sale ereditare Acţiuni: Problema se pune în cazul în care un comoştenitor a plătit pasivul moştenirii mai mult decât partea sa ereditară. De asemenea. Astfel. 405 Comoştenitorul solvens poate cere de la comoştenitori partea pe care fiecare 404 290 . o acţiune bazată pe obligaţia de garanţie a împărţelii (art. civil). moştenitorul solvens care a plătit peste partea sa beneficiază de o acţiune personală în regres împotriva comoştenitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată. D. în cazul în care moştenitorul solvens a făcut o astfel de plată din eroare are dreptul de a cere fie restituirea de la creditorul plătit (conform art. Moştenitorul solvens mai are la dispoziţie şi o acţiune izvorâtă din gestiunea de afaceri (art. civil). civil) 404 sau o acţiune izvorâtă din subrogaţia legală (1108 C. fără punerea în întârziere. 778 C. proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. Această acţiune a comoştenitorului solvens este divizibilă 405 şi prescriptibilă în termenul general de prescripţie.) şi conferă eredelui care a plătit dreptul de a cere dobânzile sumelor pe care le-a plătit peste partea sa. 3 C. 1737 pct. 987 şi urm C.civ. putând urmări pe ceilalţi comoştenitori numai pentru partea la care fiecare era obligat (art.restituirea plăţii nedatorate). din ziua plăţii.civ . civil). peste partea sa (fiind obligat împreună cu alţii). comoştenitorul obligat să plătească o datorie comună. 787 C. fie de a acţiona pe fiecare din comoştenitorii obligaţi la plată în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză (actio de in rem verso). 993 C.

. 291 . 406 T.. 1987.Posesia bunurilor de către moştenitorul solvens are efecte întreruptive de prescripţie 406. pag. în CD. civ. nr.S. dintre ei este obligat a o plăti (art. 505/1987.1 C. s. 778 şi 1053 alin. dec.116-119.civ).

Beneficiul acordat de lege creditorilor succesorali şi legatarilor prin care se evită acest risc este separaţia de patrimoniu.. legatarul va deveni titular al dreptului Aşadar. indiferent dacă este privilegiat sau chirografar.SECŢIUNEA A IV-A Separarea de patrimonii Noţiune: Pentru a le garanta drepturile. 781 C. ″Transmisiunea. separaţia de patrimoniu este un privilegiu în virtutea căruia creditorii succesorali şi legatarii au dreptul să fie plătiţi din valoarea bunurilor succesorale cu preferinţă faţă de creditorii personali ai moştenitorului (art. Dacă legatul cu titlu particular ca obiect un drept real asupra unui lucru individual determinat. legea instituie în favoarea creditorilor succesorali şi legatarilor un beneficiu care le permite să evite confuziunea patrimoniului necesar cu patrimoniul propriu al moştenitorului şi astfel să evite concursul creditorilor personali ai moştenitorului 407. şi legatarii cu titlu particular ai unei creanţe 408. moştenitorul beneficiar va răspunde pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile acesteia. 408 Legatarii universali şi cu titlu universal nu pot cere separaţia de patrimonii deoarece ei ei sunt debitori şi nu creditori ai pasivului succesoral. pag. 407 292 . indiferent dacă are o creanţă exigibilă sau neexigibilă. civil). Potrivit legii..″. Eliescu. propriile sale bunuri rămânând la adăpost de urmărirea creditorilor succesorali (M. Condiţii: Privilegiul separaţiei de patrimonii poate fi invocat numai de către creditorii succesorali. O asemenea ocrotire se impune în cazul în care moştenirea solvabilă este culeasă de un moştenitor insolvabil.154).

″Transmisiunea. creditorii defunctului şi legatarii cu titlu particular care au cerut separaţia de patrimonii capătă un privilegiu asupra imobilelor succesiunii. şi prin urmare nu mai poate invoca privilegiul separaţiei de patrimonii.civ. Eliescu.civ. faţă de creditorii personali ai moştenitorului. cu condiţia de a-şi conserva acest privilegiu prin inscripţie în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii 410. care va dobândi rang de la data înscrierii ei″. operează prescripţia extinctivă a acestui drept.. 409 293 . În cazul bunurilor mobile. Deşi pentru invocarea privilegiului separaţiei de patrimonii nu trebuie îndeplinite forme speciale 409. 410 ″Inscripţia este posibilă şi după trecerea termenului de 6 luni. de exemplu: luarea unor măsuri de conservare. etc. în cazul imobilelor privilegiul trebuie să fie conservat. 728 C. În situaţia în care moştenitorii înstrăinează bunurile succesorale. separaţia de patrimonii poate fi exercitată şi în privinţa preţului sau lucrului primite în schimb. neavând calitatea de creditor.în cauză. De asemenea.173. Separaţia de patrimonii nu poate fi cerută în ipoteza în care creditorii succesorali renunţă expres sau tacit la ea (art. deoarece potrivit art. solicitarea inventarierii bunurilor succesorale. atât timp cât nu a operat confuziunea cu patrimoniul moştenitorilor. pentru a fi opozabil faţă de terţi în materie de publicitate imobiliară. înaintea termenului de trei ani a operat confuziunea de drept a mobilelor succesorale cu acelea ale moştenitorilor. 783 C. separaţia de patrimonii produce efectele unei simple ipoteci. pag. Astfel. M. prezumându-se că a operat confuziunea bunurilor mobile ale succesiunii cu cele ale moştenitorilor. privilegiul nu poate fi invocat atunci când au trecut mai mult de trei ani de la deschiderea succesiunii. dar în această situaţie.″ .).. Înainte de expirarea acestui termen. privilegiul nu poate fi invocat nici atunci când. nici o altă ipotecă constituită Privilegiul poate fi invocat prin orice act din care să rezulte intenţia sa.

acest privilegiu profită creditorului solicitant şi produce efecte împotriva creditorilor moştenitorului faţă de care s-a invocat.de moştenitor asupra imobilelor din succesiune nu va fi opozabilă beneficiarilor privilegiului (art. în dreptul nostru civil privilegiul separaţiei de patrimonii are caracter individual în privinţa persoanelor şi a bunurilor. în principiu. numai bunurile succesorale în legătură cu care s-a invocat privilegiul.). când separaţia de patrimoniu operează de drept şi fără manifestarea voinţei creditorilor sau legatarilor. Efectele separaţiei de patrimonii: Creditorii succesorali sau legatarii care au invocat privilegiul separaţiei de patrimoniu au dreptul să fie plătiţi cu preferinţă faţă de creditorii personali ai moştenitorului din preţul bunurilor succesorale în legătura cu care a fost invocat. Ea este îndreptată împotriva creditorilor moştenitorului şi nu contra moştenitorului însuşi. 1743 alin. Caracterul individual al privilegiului: Spre deosebire de dreptul roman. Separaţia de patrimoniu priveşte toate bunurile succesorale în cazul acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar. În al doilea rând privilegiul priveşte. inclusiv fructele produse de aceste bunuri ori preţul rezultat din vânzarea lor. În primul rând. ei vor putea urmări patrimoniul personal al moştenitorilor după cum pasivul succesoral a fost divizat între ei. 294 . în sensul că profita tuturor creditorilor succesorali şi privea întreaga moştenire. unde privilegiul avea caracter colectiv.civ. 2 C. În cazul în care creanţele creditorilor care au solicitat separaţia de patrimonii nu au fost satisfăcute din preţul bunurilor obiect al privilegiului.

iar legatarii după toţi creditorii succesorali. 411 M. cei chirografari proporţional cu creanţa lor. pe de altă parte. pag.″.În raporturile dintre creditorii succesorali şi legatarii separatişti. pe de o parte.174.. ″Transmisiunea. 411″ Atunci când există şi creditori şi legatari. primii nu vor avea nici o preferinţă faţă de cei din urmă: ″separaţia de patrimonii fiind un beneficiu individual. creditorii succesorali separatişti cu garanţii reale vor fi plătiţi înaintea celor chirografari. care solicită separaţia de patrimonii.. şi cei care au omis să ceară separaţia. diligenţa unora nu va profita celorlalţi. Eliescu. dar nici nu-i va păgubi. 295 .

legală sau testamentară motiv pentru care el va fi privit ca un act de voinţă unilaterală producător de efecte juridice.70. pag. ″Persoanele cu vocaţie succesorală care nu au optat pentru acceptare sau renunţare la succesiune se numesc succesibili″412.vol. dreptul de optiune succesorală este dreptul de a alege între confirmarea calitătii de moştenitor şi renuntarea la această calitate. 412 Eugeniu Safta-Romano.. în contextul câmpului juridic definit de caracterele juridice ale transmisiunii succesorale. op. drept care se exercită în anumite condiţii prevăzute de lege . Noţiuni generale Prezentare: Dreptul de optiune succesorală se discută în raport cu ambele feluri de moşteniri .cit.CAPITOLUL IX OPŢIUNEA MOŞTENITORILOR ŞI LEGATARILOR SECŢIUNEA I Dreptul de opţiune în general 1. Acest drept aparţine tuturor moştenitorilor. fie că sunt legali sau testamentari. 296 . Toti aceşti moştenitori vor avea de ales între acceptarea moştenirii şi renuntarea la moştenire. Aşadar. fără să deosebim dacă vocaţia lor este universală sau cu titlu universal.II.

Raul Petrescu. 297 . făcîndu-se în acest sens aplicarea disp.ce nu dispuneau de dreptul de opţiune succesorală. asupra propriilor moştenitori.693 C. în vechiul drept indian acceptarea succesiunii era obligatorie pentru o anumită categorie de moştenitori . pag. Celelalte categorii de moştenitori beneficiau de dreptul de opţiune succesorală.Dreptul de opţiune succesorală este nedespărţit. dreptul său de opţiune trece.Popa. cit. care vor fi analizate în cele ce urmează. În acest sens transmiterea patrimoniului moştenirii se face de drept 413 din momentul deschiderii succesiunii. ci nu de una de fapt.Eliescu.87. .civ.cit. Această situaţie avea o motivaţie foarte puternică la epoca respectivă: datoriile părintelui trebuiau plătite cu orice preţ.149. pag. legat de dreptul la moştenire. Astfel.copiii lui de cujus . ″Această transmisiune juridică nu este suficientă. 413 A se vedea M. ″Transmisiunea . . Prin urmare. dacă succesibilul moare înainte de a fi optat. op. iar efectele manifestării de voinţă în sensul accceptării sau renunţării la moştenire se produc chiar din momentul deschiderii succesiunii şi nu de la acela al exprimării ei care este întotdeauna posterior mortii lui de cujus... va mai fi nevoie de actul de acceptare a succesiunii pentru exercitarea tuturor drepturilor transmise prin moştenire Istoric: Dreptul de opţiune succesorală a fost reglementat în mod diferit în funcţie de epoca în care se făcea reglementarea. adică deschiderii succesiunii. op. pag.″. art. M. deci nu puteau accepta un beneficiu de inventar cu repudirea moştenirii primită de la părintele lor. De remarcat faptul că este vorba de o transmisiune juridică a proprietăţii. Se poate concluziona aşadar în această privinţă că nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine. 692 .45. dacă nu s-a stins prin prescripţie.

101. sui iuris (independenţi) . ″Drept roman″. 298 . Heredes sui et necessari . Aceştia erau de două feluri: 1. putea să accepte sau să renunţe la moştenirea respectivă. ″Din punctul de vedere al acceptării moştenirii moştenitorii se împărţeau în trei categorii: heredes sui et necesarii. op. moştenitorul care avea dreptul la succesiune. fie al testamentului. această independenţă era relativă. în special pe cele pe care părintele le făcuse faţă de fisc. fie în cazul în care şeful de familie făcuse testament.143 . Motivaţia era dată de situaţia creată înainte de moartea lui pater familias: acesta. Dar. fie în temeiul legii. la moartea lui pater familias (şeful de familie) moştenirea se transmitea fie către moştenitorii legali. În dreptul roman. deoarece heredes sui nu dispuneau de dreptul de opţiune succesorală. heredes necessarii şi heredes extranei sau voluntarii ″ 414. la moartea acestuia. trebuind să accepte succesiunea pur şi simplu. De aici rezultă şi 414 415 T. exceptând acceptarea sub beneficiul de inventar.. Bucureşti. În general.Oancea.144. A se vedea E.moştenitori care se aflau sub puterea şefului de familie şi care deveneau.Există însă o categorie de moştenitori ce nu puteau repudia moştenirea: heredes necessari (moştenitori necesari) 415 . D. 1993. Astfel. copiii neputând să repudieze moştenirea părintelui lor. copiii trebuiau să plătească datoriile părintelui lor.Molcuţ.cit.Sâmbrian. către moştenitorii testamentari. pag.pag. astfel că ulterior erau consideraţi coproprietari şi deci nu puteau să refuze ceea ce în fapt le aparţinea încă de mai înainte. Editura Şansa.La vechii atenieni se întâlnea o situaţie asemănătoare cu cea din dreptul indian. împreună cu heredes sui au contribuit la alcătuirea patrimoniului familiei.

după moartea lui de cujus. V. Sclavii.334. dar moştenitorii vor scăpa atât de obligaţia de a achita din averea lor personală pe creditorii succesiunii.pag. se producea o confuzie de patrimoniu între cel al lui pater familias şi cel al lui heredes sui . acordă moştenitorilor necesari ius abstinendi (dreptul de obţinere). rămâneau străini de ea şi drept urmare bunurile succesorale vor fi vândute de către creditorii defunctului insolvabil. Totuşi.cit.cit.aşa încât. 2. Dreptul pretorian pentru a exclude această situaţie acordă sclavului succesibil o separaţio bonorum (separaţie de bunuri) conform căreia creditorii îşi puteau satisface creanţele numai din ceea ce conţinea patrimoniul defunctului nemaiputând să urmărească bunurile posterioare ale sclavului succesibil. pentru a limita astfel de cazuri. după ce deveneau oameni liberi. cât şi de consecinţele infamiei ce lovea pe debitorii insolvabili ″ 417. în cazul în care datoriile nu erau astfel acoperite. sclavul succesibil trebuia să suporte infamia care cădea asupra sa şi nu asupra memoriei defunctului418 . 299 . op.pag.″cuprinde scalvii instituiţi ca moştenitori prin testament şi totodată liberaţi ″.Hanga.334. Dreptul pretorian. În calitatea lor de moştenitori. puteau fi urmăriţi de creditorii stăpânului testator care era insolvabil. A se vedea V. op. heredes sui trebuiau să plătească din patrimoniul propriu datoriile ce depăşeau activul moştenirii. fără a renunţa la moştenire. sclavii. în cazul în care succesiunea era insolvabilă. Heredes necesarii . ″În temeiul acestui drept descendenţii heredes sui. 416 417 418 Se poate traduce astfel: ″moştenitori ce se moştenesc pe ei înşişi″.. îşi dobândeau liberatatea şi puteau să realizeze un patrimoniu desfăşurând o activitate comercială.. Astfel.denumirea de heredes sui 416 et necesari. Hanga. odată instituiţi moştenitori.

mai întâi putea fi făcută numai printr-o declaraţie solemnă. trebuind să fie pură şi simplă. beneficiau de dreptul de opţiune succesorală şi care nu dobândeau moştenirea de plin drept. acceptarea nu putea să fie afectată de vreun termen sau vreo condiţie. iar în cazul în care succesibilul o accepta parţial. putând s-o repudieze sau s-o accepte. Acceptarea era de două feluri: expresă şi tacită.cit. Moştenitorul voluntar. La începutul epocii romane nu exista un termen în cadrul căruia moştenitorul voluntar trebuia să se pronunţe. 300 . cu alte cuvinte. acceptarea succesiunii putea fi făcută printr-o cerere adresată pretorului. celelalte categorii de moştenitori. ″ pentru a dobândi succesiunea trebuie mai întâi să o accepte″.. era considerat că a cerut să-i fie dată toată moştenirea. Din aceste considerente se obişnuia ca testatorul să-i 419 T. succesorul îndeplinea anumite acte ce nu puteau fi făcute decât în calitate de moştenitor. op. iar începând cu Justinian. achitarea impozitelor succesiunii. loc. De asemenea. în dreptul pretorian. acceptarea expresă se putea face printr-o simplă declaraţie ce putea fi scrisă sau verbală şi în care nu trebuiau folosite cuvinte sacramentale.cit. În ceea ce priveşte acceptarea tacită aceasta se realiza prin pro herede gerendo (gestiune în calitate de moştenitor). adică.Exceptând heredes necesarii. Exemple de astfel de acte: vânzarea bunurilor succesiunii. denumite moştenitori voluntari. cerere ce se putea referi doar la acceptarea în întregime a moştenirii. Acceptarea expresă. acest lucru ducând în multe cazuri la neadministrarea unor bunuri succesorale. Mai târziu.Sâmbrian. ″Un act de administrare sau conservare nu era suficient pentru a trage concluzia în legătură cu acceptarea moştenirii″419. Aceşti moştenitori se mai numesc şi ″extranei″ pentru că nu se aflau sub puterea lui pater familias .

introducând în favoarea acestora beneficium inventarii (beneficiul de inventar) . Justinian măreşte acest termen la un an. pag. 301 . De asemenea. inventar ce trebuia realizat în termen de trei luni de la data la care succesibilul a aflat despre deschiderea succesiunii. astfel încât era obligat să achite datoriile lui de cujus din patrimoniul propriu în cazul în care activul succesoral era mai mic decât pasivul succesoral. Odată ce succesibilul accepta succesiunea.Sâmbrian. este socotit că a acceptat succesiunea.cit. creditorii lui de cujus putându-şi satisface creanţele exclusiv din succesiune. se producea o confuzie de patrimonii. ceea ce presupunea şi transmiterea eventualelor sarcini ce grevau succesiunea″ 420. mai putea fi întâlnită situaţia în care creditorii succesiunii erau prejudiciaţi prin acceptarea unei moştenirii solvabilă de către un succesibil insolvabil. op.. Pentru a evita această situaţie pretorul acorda o separaţie de 420 T. Justinian este cel care îi va ajuta pe moştenitori. ″Persoana care accepta moştenirea trebuia să aibă capacitatea de a se obliga întrucât prin acceptare se producea confuziunea dintre patrimoniul moştenitorului cu cel al defunctului. persoanele interesate de soarta succesiunii se puteau adresa pretorului ca acesta să acorde un termen până la care moştenitorul trebuia să se pronunţe.ceară beneficiarului să se pronunţe în timp de 100 de zile. În cazul moştenirilor legale sau în cazul în care în testament nu era inserată o astfel de clauză. termen care nu putea fi mai mic de 100 de zile. Datorită acestui beneficiu de inventar era evitată confuzia dintre patrimoniul defunctului şi cel al succesibilului. iar dacă moştenitorul nu se pronunţă până la expirarea lui. ceea ce făcea ca creditorii succesibilului să vină alături de cei ai succesiunii la satisfacerea creanţelor din succesiune.101.

de asemenea. La începutul epocii romane. 2. Acesta avea loc în mod obligatoriu şi consta în aceea că succesibilii acceptanţi preluau şi partea din moştenire a succesibililor renunţători. în cazul în care nu mai rămânea nimic din succesiune după achitarea datoriilor defunctului. 302 . nefiind cerută pentru valabilitatea ei o anumită solemnitate. pag. fără a putea refuza acest lucru. adică moştenitorii care beneficiau şi de dreptul de acrescământ nu erau obligaţi să plătească legatele ce cădeau în sarcina succesibilului renunţător..patrimonii între cel al succesibilului şi cel al lui de cujus. el nu mai poate reveni asupra renunţării.cit. op. aceasta fiind irevocabilă. În vechiul drept roman acrescământul era fără sarcini. În cazul moştenirii legale acrescământul îşi avea temeiul în vocaţia succesorală eventuală a fiecărui succesibil la întreaga moştenire 421 . printr-o manifestare de voinţă expresă sau tacită. creditorii succesibilului se puteau despăgubi numai din patrimoniul propriu al succesibilului.338 . Moştenitorii voluntari puteau. Hanga.337 . în cazul în care mai rămânea ceva din succesiune. moştenirea vacantă putea fi preluată de oricine dorea. Creditorii succesibilului aveau două posibilităţi: 1. creditorii succesibilului vor fi satisfăcuţi cu ceea ce a mai rămas. Începând cu sfârşitul epocii clasice această regulă a fost anulată. după achitarea datoriilor defunctului. iar creditorii acestuia din urmă vor fi satisfăcuţi cu precădere din patrimoniul succesiunii. Odată ce succesibilul a renunţat la o moştenire. să renunţe la succesiune. Dreptul roman a cunoscut şi dreptul de acrescământ (ius adcrescendi). 421 V. iar de abia de la sfârşitul republicii asemenea moşteniri vor reveni statului.

iar pe de altă parte evită confuziunea ce s-ar putea face între propriul patrimoniu şi cel al lui de cujus. cu sila moştenitor nu se face″. partea a IVa. renunţarea la moştenire care se practică în cazul în care pasivul succesiunii depăşeşte activul.prin intermediul acestei acceptări. principiu ce va fi reluat în Codul civil român în art. iar art. 303 . va apărea şi în codul nostru civil. • acceptarea sub beneficul de inventar . cap.prin intermediul căreia. ci este silit să o primească cu toate sarcinile ei. după modelul Codului Napoleon. Codul Caragea şi Codul Calimach recunoşteau dreptul de opţiune succesorală acordat succesibililor dispunând că moştenitorul. putând alege între următoarele: 1. 3 Cod Caragea dispune:″ cel ce va primi odată şi se va numi moştenitor acela nu poate să se mai lepede de moştenire. 1037 Cod Calimach: ″ cel desăvârşit la vârstă nu poate mai mult să se lepede de moştenirea pe care a primit-o nici să primească o parte şi o parte nu. Cod Caragea spunea: ″cel ce nu voieşte. succesibilul îşi confirmă calitatea de moştenitor. 10. ci rămâne bun moştenitor″. Posibilitate de a alege: De aici rezultă că succesibilul are un drept de opţiune.Categoria moştenitorilor voluntari este preluată de vechiul drept francez şi. în cazul în care a acceptat succesiunea. art. adică în limitele emolumentului cules. Art. partea a IV -a. iar art. 686 ce dispune: ″nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moştenirii ce i se cuvine″. 2. îşi pierde posibilitatea ce o avea de a o repudia . acceptare care este de două feluri: • acceptarea pură şi simplă . acceptarea moştenirii. 15. pe de o parte succesibilul îşi confirmă calitatea de moştenitor. Astfel. răspunzând pentru pasivul succesiunii în limitele activului acestuia. măcar de ar fi păgubitoare″. 1022 Codul Calimach dispunea că: ″nimeni nu este silit a primi moştenirea fără voia sa″.

în momentul morţii lui de cujus. spre deosebire de dreptul roman. unde pentru o anumită categorie de moştenitori. fie că sunt legali sau testamentari. dreptul de opţiune succesorală nu este transmis succesibililor prin moştenire deoarece acest drept nu face parte din patrimoniul lui de cujus. Subiecţii dreptului de opţiune a. calitatea de moştenitor nu prezintă nici-o legătură cu cea de renunţător sau de acceptant a unei moşteniri deoarece calitatea de moştenitor este dată de lege. iar calitatea de acceptant sau renunţător este dată de manifestarea voinţei moştenitorului.Opţiunea succesorală poate fi deci definită ca fiind dreptul Definiţie:subiectiv civil care a luat naştere la data morţii lui de cujus şi care aparţine tuturor succesibililor şi se concretizează în dreptul acestora de a alege între confirmarea şi renunţarea la calitatea de moştenitor. • • Concluzie: Din cele expuse mai sus se deduc următoarele: acceptarea unei moşteniri nu este obligatorie. fără să deosebim dacă vocaţia lor este universală. 2. În concluzie. cu titlu universal sau cu titlu particular. Opţiunea moştenitorilor şi legatarilor Prezentare: Dreptul de opţiune succesorală aparţine tuturor moştenitorilor. ci el ia naştere în virtutea legii în persoana tuturor succesibililor. putem spune că au drept de opţiune succesorală următoarele categorii de succesibili: • • 304 . acceptarea era obligatorie. după care succesibilul capătă statut de succesor de drept. acceptarea succesiunii de către succesibil se face printr-o declaraţie unilaterală de voinţă.

Acest lucru a fost determinat de faptul că termenul în care poate fi exercitată opţiunea începe de la data deschiderii succesiunii.89 şi 118 .cit. op.Deak. ƒ legatarii.cit. Într-o opinie majoritară 423 s-a considerat că dreptul de optiune succesorală poate fi exercitat si de către creditorii 422 423 A se vedea Horia Adrian Ungur .25.RosettiBălănescu. iar succesibilul preferenţial nu poate fi obligat să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală.491.cit. op. op.Băicoianu. M Popa. Opţiunea succesibililor de grad inferior nu-şi va produce efecte în cazul în care succesibilul preferenţial acceptă moştenirea. indiferent de felul lor. op. bucurându-se prin puterea legii de beneficiu de inventar sub singura condiţie a întocmirii unui inventar care să preîntâmpine confuziunea între patrimoniul lui de cujus şi cel personal. .Cărpenaru. tom III. M. iar cei universali şi cu titlu universal răspund de aceste datorii şi sarcini numai intra vires bonurum. pag..Eliescu. De observat că legatarii cu titlu particular nu vor răspunde de datoriile şi sarcinile succesiunii. partea II. pag. pag. cu titlu univeral sau cu titlu particular.. St..151. Fr.. Al. pag. succesibilii ce nu sunt dintr-o clasă preferenţială îşi pot manifesta dreptul de opţiune fără a aştepta ca succesibilul preferenţial să şi-l manifeste el mai întâi.″. pag 312.Alexandresco. universali. succesibili indiferent de clasa de moştenitori căreia îi aparţin. . 305 . op.cit. Astfel. I. fiind acelaşi pentru toate categoriile de succesibili.307.. iar în cazul în care acesta renunţă.ƒ succesibilii legali în cadrul cărora este inclus şi soţul supravieţuitor 422.cit. Controversă: În literatura de specialitate s-a pus problema dacă creditorii personali ai succesibilului pot accepta succesiunea pe calea acţiunii oblice.424. opţiunea îşi produce efecte depline. ″Transmisiunea . op. pag. pag.. D.cit.

creditorul nu poate exercita pe calea acţiunii oblice următoarele drepturi: 424 425 T. când acesta din urmă neglijează a-şi exercita drepturile. pag. dec. implicit.. Dar. Oroveanu-Hanţiu. 306 .Dogaru. S. Teoria generală a obligaţiilor″. Potrivit art. Craiova. a fost exprimată însă şi o altă opinie pe care.686 C. dreptul de a opta trebuie socotit ca fiind exclusiv legat de persoana legatarului debitor.D. nr. Acest text a stat la baza practicii judiciare când aceasta a statuat că acceptarea succesiunii are un caracter personal neputând fi făcută decât direct de moştenitor sau de un mandatar cu procură specială. 1997. cu excepţia situaţiei în care exercitarea dreptului de opţiune ar implica aprecieri morale.S.435. vol. În doctrină 425. civ. o împărtăşim. 778/1962 în C. afectează interesele creditorului″. De asemenea s-a apreciat în aceeaşi opinie că şi creditorii legatarului vor putea accepta legatul făcut debitorului lor. Totodată. ″Drept civil român. Editura Europa. caz în care.. A. ″nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine″..personali ai succesibilului apreciindu-se că acestuia îi apartine de drept această calitate de succesor iar acceptarea nu are alt efect decât să consolideze această calitate. P. neglijenţă care are drept urmare micşorarea solvabilităţii şi. s. T.civ. /1962 I. III.Ionescu.Drăghici. acţiunea oblică a fost definită ca fiind ″acţiunea în justiţie pe care creditorul o exercită în numele debitorului său.Sâmbrian. Actele făcute de alte persoane decât succesibilul însuşi sau de mandatarul înputernicit special nu pot produce efectele acceptării succesiunii 424 . faţă de argumentele pe care le aduce. Din această definiţie ar rezulta că şi creditorul moştenitorului va putea accepta moştenirea debitorului său.

Considerăm că acceptarea succesiunii face parte din categoria de drepturi patrimoniale a căror exercitare implică o apreciere personală din partea debitorului. Bucureşti. moştenitorul nu trebuie să evidenţieze motivele care l-au determinat să nu accepte succesiunea.413. Dreptul de opţiune succesorală este nedespărţit legat de dreptul la moştenire şi se transmite din cauză de moarte. ¾ creanţa trebuie să fie exigibilă. Teoria generală a obligaţiilor″.Urs. pag.Oroveanu-Hanţiu.412 . creditorul moştenitorului nu poate face acceptarea pe calea acţiunii oblice. 427 A se vedea I.Drăghici. odată cu acest din urmă drept. Acţiunea oblică are ca efect ″readucerea în patrimoniul debitorului a bunului revendicat şi care va servi la satisfacerea tuturor creditorilor debitorului″428.Angheni. ″Drept civil român. deci.cit. Editura Lumina Lex. op. T. Editura Oscar Print. S. 1998.¾ drepturi extrapatrimoniale (ex.: divorţ.P.Pop. şi. 428 Iosif R.civ. A.275. dacă nu s-a stins prin prescripţie (art. Pentru exercitarea acţiunii oblice trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: ¾ debitorul să fie inactiv. loc. vol. asupra propriilor moştenitori (art. şi.700 C.II. dreptul de a primi o pensie. 1997.Dogaru. pag.274 . neglijent în exercitarea dreptului său. ¾ drepturi patrimoniale a căror exercitare implică o apreciere personală din partea debitorului. Bucureşti. dreptul de uz. ¾ debitorul să fie insolvabil. Prin urmare. drepturi şi îndatoriri părinteşti). ″Drept civil″ .Ionescu. dacă succesibilul moare înainte de a fi optat dreptul său de opţiune trece.etc) 426.). 426 307 .692 L. cit. şi.Sâmbria. S. Datorită faptului că dreptul de opţiune succesorală are un caracter absolut. ¾ drepturi ce au obiect insesizabil: (dreptul la pensie de întreţinere.. certă şi lichidă 427.

civ..165). Dacă însuşi succesibilul murind lasă mai mulţi moştenitori. şi în consecinţă. şi are efect retroactiv. nesusceptibil de a fi afectat de vreo modalitate. iar aceştia nu se înţeleg asupra renunţării sau acceptării.. civ. ei vor avea dreptul să opteze fiecare separat asupra acceptării sau renunţării la succesiune. 429 308 . De asemenea. pag.162 .693. Opţiunea este individuală şi în principiu irevocabilă. obligându-l să accepte moştenirea sub beneficiul de inventar. aceasta deoarece reprezentanţii vin la succesiune personal. de dreptul de opţiune. dec. erezii săi pot de-a dreptul să accepte sau să se lepede de dânsa ″). Codul civil evită prin această soluţie orice complicaţie.C. aceea a succesibilului 429. moştenind pe de cujus. Caracterul unilateral este dat de faptul că ea este rodul manifestării unei singure voinţe.: ″când acela căruia i se cuvine o succesiune a murit. col. în CD. actul de opţiune poate fi săvârşit şi prin reprezentare (T. dar în acelaşi timp lipseşte pe succesibili. Are de asemenea caracter absolut. 1962. Însă. 778/1962. voieşte ca toţi moştenitorii succesibili să opteze întrun singur fel (aşa cum ar fi făcut şi autorul lor). în caz de dobândire moştenirea se acceptă sub beneficiu de inventar. sau fără să o fi acceptat expres sau tacit. nr. prin art.. Caracterele juridice ale actului de opţiune Act juridic unilateral: Opţiunea succesorală este un act juridic unilateral. b. C. fără să se fi lepădat de dânsa.S. în cazul în care moştenitorii succesibilului vor veni la moştenirea lui de cujus prin reprezentare succesorală.civ. în caz de dobândire.

1997. aplicându-se regula de drept comun că actul juridic este irevocabil de la formarea lui în afără cazurilor prevăzute de lege (cazul retractării renunţării). 1778/1960.. succesiunea neputând fi acceptată în parte. S-a admis că moştenitorul legal care beneficiază şi de un legat poate opta diferit în legătură cu partea succesorală care i se cuvine ca moştenitor legal.B. civ. civ. Caracter declarativ de drepturi: Opţiunea este declarativă de drepturi şi produce efecte retroactive.S. Caracter absolut: Dreptul de opţiune are şi un caracter absolut dat de faptul că succesibilul nu trebuie să justifice motivele care l-au determinat să accepte sau să renunţe şi nu-şi angajează răspunderea prin faptul că s-a hotărât să opteze într-un sens sau altul. Caracter irevocabil: Opţiunea este irevocabilă. civil) iar renunţatorul este socotit că nu a fost niciodată moştenitor (696 C. pag. în CD. opţiunea este indivizibilă. nr. 688 C.241 . drept dobândit de la moartea defunctului (art. 309 . care se urcă la moartea defunctului. 1993 . 2205/1996. iar în parte repudiată 430. nr. 430 431 T..108. şi legatar 431..M. civil). col. Caracter indivizibil: De asemenea.Opţiunea nu poate fi afectată de un termen sau de o condiţie căci s-ar permanentiza nesiguranţa privitoare la moştenire. dec. T.. Cel care acceptă îşi consolidează drepturile asupra moştenirii.242. s. pag. 1960. în CD. dec.

1959. precum şi interzişi.27 . 434 Tr. nr. civ. nr. dec.. fără să-şi asume vreo obligaţie 434.153 . pag. familiei). 6/1959.24 .29). 5/1982.74. în general. Minorii şi interzişii: Minorii şi interzişii pot să exercite dreptul de opţiune în condiţiile în care ei îşi pot exercita. ipoteză în care minorul îşi sporeşte drepturile. iar acest legat este fără sarcini sau condiţii. se va numi un curator (T. cu excepţia cazului în care o persoană cu capacitatea restrânsă a primit un legat cu titlu particular.părinţi.. pag.S. în CD. Bârsan (II). C. civil). în CD.3. în RRD nr. 433 În cazul în care există contrarietate de interese între minor şi ocrotitorul său legal. drepturile patrimoniale (art. Capacitatea Capacitatea: Pentru a fi valid. T. este necesară autorizarea prealabilă a autorităţii tutelare (129 C. de îndrum. îşi pot exprima dreptul lor de opţiune prin reprezentantul lor legal . pag. În toate cazurile însă. actul de opţiune.S. 1969. ″Este necesară încuviinţarea autorităţii tutelare pentru acceptarea succesiunii de către minor″.29.. 432 310 . având capacitate restrânsă îşi exercită singur dreptul de opţiune succesorală însă numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal 433. 1580/1969. 687 C. 1956. Gâdei (I). Ionaşcu. trebuie să emane de la o persoană capabilă şi să fie rodul unei voinţe lipsită de vicii. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani. în care îşi exercită dreptul de opţiune succesorală minori sau interzişi.155). pag. Minorii sub 14 ani. dec. Condiţiile de validitate ale actului de opţiune a. fiind un act juridic 432. ″Exerciţiul drepturilor civile şi ocrotitea incapacităţii″. Dreptul de opţiune succesorală este un act de dispoziţie (A se vedea discuţia din O. s. curator. în SCJ. tutore.

care este o stare de drept "de jure" .428. pag. D. Editura Ştiinţifică. De asemenea nu trebuie confundată condiţia capacităţii subiectului de drept civil .cu această primă cerinţă de valabilitate a consimţământului: să 435 436 Fr. de a discerne efectele juridice care se produc în urma manifestării sale de voinţă. Bucureşti.Ca o măsură de ocrotire. Consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ: Subiectul de drept civil trebuie să aibă abilitatea de a aprecia.. aceştia vor lucra prin reprezentatul lor legal. Deak. sau unui interzis. 311 . Cu alte cuvinte consimţământul ″trebuie să emane de la o persoană lucidă care îşi dă seama de urmările faptelor sale şi le voieşte în cunoştiinţă de cauză ″ 436. 19 Decretul 32/54) 435. indiferent de vârstă. 1969. cu încuviinţarea ocortitorului legal. pag. ″Teoria generală a actului juridic civil″.Cosma. Condiţiile de valabilitate ale consimţământului sunt: 1. legea prevede ca acceptarea moştenirii cuvenită unui minor. În ambele ipoteze va fi nevoie şi de prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare (129 şi 195 C.118 . cit. Minorul care a împlinit 14 ani va renunţa singur la moştenire. civil).119. va fi socotită totdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar (art. Voinţa Prezentare: Discuţia privind viciile voinţei în cazul actului juridic de opţiune succesorală care nu este altceva decât o specie a actului juridic civil. b. op. Cât priveşte renunţarea la moştenire a minorului care nu a împlinit 14 ani sau a interzisului. nu poate fi făcută decât în cadrul mai larg al condiţiilor de valabilitate ale consimţământului din care fac parte integrantă.

pag. precum: beţia. excepţie de 437 438 439 440 A se vedea Gh.. mânia puternică (ab irato) 438. 3. pag. "Precizarea se impune pentru că sunt persoane care potrivit condiţiei de vârstă sunt considerate a avea capacitatea deplină de a încheia acte juridice. op.Dogaru.care este o stare de fapt . aceasta fiind singurul mod în care voinţa internă poate produce efecte juridice.provină de la o persoană cu discernămant ..Cosma. Beleiu.cit.cit.Dogaru.120. În afară de incapacităţile legale (situaţii în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ). Condiţia de valabilitate a consimţământului nu este îndeplinită dacă manifestarea de voinţă a fost făcută în glumă. somnambulismul. Principiul aplicabil exteriorizării consimţământului este principiul consensualismului: simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară. D. ci şi suficientă pentru ca actul juridic civil să fie valabil născut din punctul de vedere al formei sale.208. din prietenie. hipnoza. 1996. Craiova.. 312 . din curtuazie. ″Drept civil român ″. op.209."de facto" 437. pag. I. op. există şi cazuri de incapacităţi naturale în care se află persoane prezumate de lege ca fiind capabile .133.cit. Consimţământul trebuie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. pag. Consimţământul trebuie să fie exteriorizat. Editura Europa. Această condiţie rezultă din chiar definiţia consimţământului: exteriorizarea manifestării de voinţă. când este vagă sau s-a făcut cu o rezervă mintală cunoscută de contractant 440. I. Această condiţie este de esenţa actului juridic civil astfel că numai consimţământul făcut cu intenţia de a se obliga produce efecte juridice (animo contrahendi negoti) 439. 2. dar nu au discernământ datorită unor tulburări vremelnice.

441 313 . Spre deosebire de dreptul comun. pe când altele pot fi făcute printr-o manifestare expresă ori tacită de voinţă-cum e cazul acceptării moştenirii. anumite acte necesitând manifestarea expresă a voinţei. în vechiul drept roman. Dacă însă cauza impulsivă şi determinantă ar fi ilicită.75. civil). 1993. Actul de opţiune va fi anulabil în toate cazurile în care vicierea consimţământului celui care acceptă sau renunţă s-a produs din eroare cu privire la cauza impulsivă şi determinantă. la care se referă art. violenţa. civ.la acest principiu o constituie cazul actelor solemne unde manifestarea de voinţă trebuie să îmbrace forma autentică. dreptul comun al viciilor voinţei va primi aplicare. viclenia va atrage anularea actului de opţiune. cazul actelor solemne. dolul. succesibilul avea la dispoziţie un termen de 100 zile pentru pronunţare. Justinian va A se vedea Tudor R. ″Drept civil″. nulitatea va fi absolută. Popescu-Brăila. Textele privitoare la moştenire nu vorbesc decât de dol dar este evident că actul de opţiune va fi anulabil pentru violenţă. căci. Prescripţia dreptului de opţiune succesorală Istoric: Termenul în care moştenitorul trebuie să se pronunţe asupra acceptării sau repudierii moştenirii a fost reglementat diferit de-a lungul timpului. leziunea. Editura Romcart. 689 C. Bucureşti. 4. Consimţământul nu trebuie afectat de vicii: eroarea. 441 4. Manifestarea de voinţă poate fi expresă sau tacită. pag. Voinţa: Acceptarea şi renunţarea sunt anulabile pe motiv de dol (694 C. Astfel. în măsura în care nu există dispoziţii derogatorii. deşi emană de la un al treilea.

astfel încât nu putea fi lăsată necalificată apartenenţa acestor bunuri pe o perioadă atât de îndelungată . Hanga.Eliescu.cit.297. Vechiul drept civil român în art. de voieşte a primi sau a se lepăda de moştenire″ . ″Transmisiunea . Natura juridică: Natura juridică a noului termen de 6 luni este considerată de literatura de specialitate 443 şi practica judiciară ca fiind un termen de prescripţie extinctivă. . În noua sa reglementare. va fi cu prepus. pentru aceasta moştenitorul se va afla la îndoială. Decretul 72/1954 va modifica art. art.tom III. iar în cazul în care succesibilul nu se pronunţa în cadrul acestui termen era socotit că a acceptat succesiunea 442. .1 C. pag.Chirică. op.mări acest termen la 1 an. D. M. .1035 din Codul Calimach dispunea: ″Dacă moştenirea. pag.212. Astfel.156. pag. op.civ. partea II. 689 şi 700 C. M. art. 314 . de ce să o primească sau să se lepede de ea..316. D. fiind însărcinată cu datorii şi cu alte greutăţi.Popa.. Alexandresco.cit. Mai târziu. socotite din ziua de când a murit lăsătorul moştenirii. i se dă un termen de una sută zile.700 dispunea: ″Formalitatea de a accepta sau de a se lepăda de o succesiune se prescrie prin acelaşi timp ce se cere pentru prescripţia cea mai lungă a drepturilor imobiliare″. succesibilul îşi putea exercita dreptul de opţiune timp de 30 de ani. pag. pentru ca să-şi ia bine seama şi pe urmă să arate voinţa sa la judecătorie.cit. 442 443 V.97.700 alin. op. stabileşte: ″dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii ″.civ. ″.. op. pag.cit. considerând că intrarea în circuitul juridic a bunurilor mobile şi imobile ce au aparţinut succesiunii este în folosul moştenitorilor.

201. 444 445 446 I. care nu pot apărea în cazul decăderii 446. cit..Prescripţia extinctivă a fost definită ca fiind: ″intervalul de timp stabilit de lege înlăuntrul căruia dreptul de acţiune în sens material trebuie exercitat sub sancţiunea pierderii lui″ 444 . 4. spre deosebire de prescripţia achizitivă.termenul de 6 luni este susceptibil şi de suspendare şi întrerupere. indiferent dacă anumite bunuri vor fi aduse ulterior la succesiune.Dogaru. 315 .termenul de 6 luni este un termen scurt. op. Dogaru. 5. pag. în cadrul căreia termenele se stabilesc pentru obţinerea unui drept real principal 445 . prescripţia dreptului de opţiune succesorală începe să curgă ″de la deschiderea succesiunii″. 2.cit. Începerea cursului prescripţiei Reglementare: Potrivit art. I. 5. ci nu prescripţiei achizitive. şi.348.328. op.327 . care are termen cu mult mai lung..după trecerea termenului de 6 luni.cit. sau dacă drepturile lui de cujus nu sunt individualizate în momentul morţii. specific prescripţiei extinctive. Termenul de 6 luni este de prescripţie extinctivă din următoarele considerente: 1. spre deosebire de prescripţia achizitivă. se va pierde dreptul la acţiune în sens material. spre deosebire de decădere care are drept consecinţă stingerea dreptului subiectiv faţă de fostul titular.civ. în cazul în care nu a fost exercitat . pag. pag. Gh.acest termen este succeptibil de repunere în termen. op.după trecerea termenului de 6 luni se pierde dreptul material la acţiune.Beleiu. repunere ce este specifică prescripţiei extinctive. 3. 700 C.

în condiţiile legii. ″Transmisiunea .. succesibilului. chiar şi în cazul în care succesibilul nu a cunoscut moartea autorului decât după expirarea termenului de 6 luni. pag. dacă un minor vine la o moştenire în concurs cu proprii părinţi.102 104. Comăniţă... dacă. Al.. 2. acesta începe să curgă din ziua în care succesibilul a cunoscut faptul în temeiul căruia legea îl cheamă la moştenire.157.Din dispoziţiile art.cit. atunci termenul de 6 luni va începe să curgă de la data numirii unui curator de către autoritatea tutelară . pag.700 C. Dan Chirică. . op. op. pag. 3. În acest caz. Stoica.248-249. dacă îndreptăţitul ia cunoştinţă despre calitatea sa de succesibil (cazul descoperirii unui testament în care îndreptăţitul este gratificat. pag. Gh. Bacaci. cit. op. Practica judecătorească a statuat că faptul necunoaşterii morţii celui care lasă moştenirea nu influenţează cursul prescripţiei.388. prin circumstanţele în care s-a produs. V.cit. pag.447 -448. pag.192. rezultă că termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului lui de cujus.cit.cit.Deak. Eliescu.civ. în cazul în care succesibilul conceput înainte de deschiderea succesiunii se naşte după termenul de prescripţie.83. Fr. ci de la un alt moment: 1. 19 din Decretul nr.″. M. nu întruneşte caracterul unui caz de forţă majoră. 316 .82 . op. .Popa. op. op. 167/1958. Doctrina448 şi practica judecătorească a admis că în următoarele cazuri termenul de 6 luni nu va curge de la data morţii lui de cujus. cit.. pag. îi rămâne. M. 447 448 Art. după trecerea a 6 luni de la moartea testatorului sau îndreptăţitul află de legătura de rudenie a sa cu de cujus după trecerea acestui termen) sau îşi stabileşte în justiţie legătura de rudenie cu defunctul după epuizarea termenului de 6 luni. calea repunerii judecătoreşti în termen 447 . Eugeniu Safta-Romano..

dacă există moştenitori acceptanţi atât în clasa I de moştenitori cât şi în clasa a II-a de moştenitori. pag. prescripţia nu va curge decât de la renunţarea moştenitorului chemat mai întâi. vocaţia efectivă se va stabili în favoarea acelora care sunt indicaţi de regulile devoluţiunii legale sau testamentare.cit. indiferent de clasa de moştenitori din care fac parte. op. moştenirea se va deferi moştenitorilor din clasa I conform regulii priorităţii clasei de moştenitori.423. Matei B.Popa.Deak. op.Eliescu.. partea II. M. ″. Într-o a doua opinie 450 se arată că ″dreptul de opţiune succesorală trebuie exercitat în termenul prevăzut de lege de toţi succesibilii cu vocaţie eventuală la moştenirea defunctului.235. Aşadar.cit. 317 . pag. cit. în cazul declarării judecătoreşti a morţii.Alexandresco. 449 D.104.pag. tom III. cit. 450 M. Într-o primă opine 449 se susţine: ″pentru rudele mai depărtate.. chemat înaintea lor.. . 4. Aceasta nu înseamnă că la moştenire vor veni toţi succesibilii care au acceptat moştenirea. ″Transmisiunea . pag 156. în nici un caz de la data pe care hotărârea o stabileşte ca fiind data morţii. termenul de 6 luni începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative a morţii. Dintre toţi moştenitorii acceptanţi cu vocaţie eventuală la moştenire. chemate la moştenire în urma renunţării unui alt moştenitor.acesta începe să curgă de la data naşterii sub condiţia ca succesibilul să se nască viu.. op. pag.Cantacuzino. căci înainte de această renunţare moştenitorul subsecvent nu are nici un drept″. Fr. drepturile acestora anihilând drepturile celor din clasa subsecventă ″. Controversă: În literatura de specialitate au apărut mai multe opinii în legătură cu data de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru moştenitorii din clase subsecvente. op.299. de exemplu. .

este greu de făcut. ″În ce priveşte pe moştenitorii în rang preferat. 3..pag. mai ales dacă este vorba de neacceptare în termenul de 6 luni. op. face ca practic recurgerea la acceptarea anticipată să se întâlnească extrem de rar ″ 452. moştenitorii subsecvenţi nu dobândesc calitatea de moştenitori ca urmare a manifestării de voinţă a moştenitorilor în rang util. Într-un asemenea caz. adăugăm următoarele: 1.Într-o a treia opinie 451 se subscrie la cea de-a doua opinie.. termenul de prescripţie ar trebui să curgă de la data când moştenitorii în rang preferat şi-au pierdut vocaţia succesorală. 318 . dar totodată se face propunerea de lege ferenda de a fi reglementate prescripţii diferite pentru moştenitorii care fac parte din clase diferite. 2. loc. proba datei de la care succesibilul a renunţat la succesiune.82. art.civ. În ceea ce ne priveşte împărtăşim a doua opinie şi la argumentele aduse. pentru moştenitorii din celelalte clase.700 C. prescripţia dreptului de opţiune succesorală ar trebui să curgă din momentul deschiderii succesiunii. teama că moştenitorul în rang preferat va accepta succesiunea există şi în cazul în care termenul curge de la data renunţării succesibilului preferenţial. Eugeniu Safta-Romano. Recunoaşterea dreptului moştenitorilor subsecvenţi ca anticipat să-şi manifeste dreptul de opţiune succesorală nu credem că rezolvă problema.cit. consacră o dispoziţie imperativă de la care nu poate fi derogat. Starea de incertitudine în care s-ar afla un asemenea moştenitor. Însăşi legea le recunoaşte calitatea de moştenitor. op.81 .cit. în unele cazuri. numai că ei sunt înlăturaţi de la moştenire prin efectul acceptării de către moştenitorul în rang preferat.cit. trăind mereu cu teama că moştenitorul în rang preferat va accepta succesiunea. 451 452 Eugeniu Safta-Romano.

157. Această soluţie ″înfăţişează însă şi o latură discutabilă prin aceea că lipseşte pe succesibili. . pag. după cum succesibilul în rang superior renunţă sau va accepta succesiunea. obligându-i să accepte moştenirea sub beneficiu de inventar. ca orice succesor. 319 . Moştenitorii pot exercita dreptul de opţiune numai în restul termenului pe care îl mai avea succesibilul la data morţii sale453.Această soluţie este derogatorie de la principiul potrivit căruia actul juridic de opţiune succesorală nu poate fi afectat de modalităţi. Tot la data deschiderii succesiunii curge termenul de prescripţie şi în cazul în care dreptul de opţiune succesorală este exercitat de moştenitorii succesibilului care a decedat fără să-şi fi manifestat dreptul de opţiune.447.Deak. Va fi suficient ca unul singur dintre succesorii defunctului să se împotrivească la renunţare.89. pentru ca acest rezultat inevitabil să se producă″ 454. Fr. modificare 453 454 A se vedea M. pentru a-şi păstra liberalitatea. pag. op. Un asemnea succesibil nu va putea în cazul considerat să renunţe la moştenire. pentru că opţiunea succesorilor de rang inferior este un act juridic sub condiţie.Popa.. aceasta ″se consideră acceptată sub beneficiu de inventar ″.Eliescu. în caz de dezbinare. ″ Transmisiunea . M. pag.cit. Neajunsurile acestei soluţii se învederează în cazul în care unul dintre succesorii eredelui defunct ar fi obligat la raportul unei donaţii. 6.. de dreptul de opţiune. op.cit. iar în cazul în care nu se înţeleg asupra acceptării sau renunţării la moştenire. . Suspendarea prescripţiei Reglementare: Suspendarea cursului prescripţiei constă ″într-o modificare adusă cursului acestei prescripţii.″. Opţiunea urmează să producă efecte sau să fie ineficace.

700 alin. cit.altele decât forţa majoră. prevederile sale fiind înlocuite cu dispoziţiile art. pag.700. lar fi împiedicat pe succesibil să-şi exercite. op. În concluzie. dreptul de opţiune succesorală. din motive de forţă majoră.cit. care pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acţiona″ 455.civ.care împiedică pe succesibil 455 456 I. cit. . instanţa judecătorească. poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea ″ Din dispoziţiile art. 457 Fr.. art.Dogaru. pag. op.2 C. 320 . a fost tacit abrogat.Eliescu. D. dispunea: ″în cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său. În literatura juridică 456 s-a susţinut că prin intrarea în vigoare a Decretului nr.167/1958 referitor la prescripţie extinctivă a adus ca noutăţi în această materie faptul că forţa majoră este considerată un caz de suspendarea a cursului prescripţiei.2 C.Deak. M.civ. la cererea moştenitorului.2 C. alin.″..108.. ci nu unul de suspendare a cursului prescripţiei. op. În acest sens. care este definită în literatura de specialitate ca fiind ″eveniment imprevizibil şi insurmontabil″.389 .700 alin.167/1958.Chirică.care constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripţie pe perioada cât durează relaţiile anume prevăzute de lege. forţa majoră ″suspendă de drept curgerea termenului de prescripţie în perioada cât acţionează cauza de forţă majoră″ 457.13 şi 19 din acest decret.361. pag. Prin urmare. prin aceste reglementări legiuitorul a urmărit să înlătura consecinţele păgubitoare care s-ar fi putut ivi în cazul în care forţa majoră. art.civ. iar în al doilea rând priveşte reglementarea repunerii în termen ca o regulă generală în materie de prescripţie. Decretul nr. ″Transmisiunea . în timp ce ″motivele temeinice . pag. .449. în cadrul termenului legal. ar rezulta că forţa majoră constituie un motiv de repunere în termen.390.

7. Moştenitorul care nu se pronunţă în primele 6 luni este considerat că nu a acceptat succesiunea deoarece chiar şi în cazul acceptării tacite este vorba de efectuarea unui act pe care succesibilul nu l-ar putea săvârşi decât în calitatea sa de moştenitor. succesibilul respectiv fiind considerat străin de moştenire.civ. Succesibilul renunţător va putea fi urmărit doar de creditorii proprii pentru creanţele ce-i aparţin.. op. Renunţarea unui succesibil la moştenire produce următoarele efecte: 1.158. 321 . Succesibilul renunţător nu va putea porni petiţia de ereditate împotriva moştenitorilor din clase inferioare ce au acceptat succesiunea. Creditorii succesiunii nu îl vor mai putea urmări pe succesibilul renunţător.cit. 3.700 C. se stinge titlul de moştenitor. pag. Partea de moştenire ce se cuvenea succesibilului renunţător sporeşte părţile celorlalţi comoştenitori în cazul în care aceştia au acceptat succesiunea. 2.să accepte succesiunea pot conduce la repunerea în termen a acestuia în condiţiile dreptului comun ″ 458. 458 459 M.. Efectele prescripţiei Prezentare: În cazul în care succesibilul nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni ce rezultă din dispoziţiile art. act din care să rezulte intenţia succesibilului de a accepta succesiunea. pentru pasivul succesiunii 459.Popa.

875/1969. civ.civ.160. pag. nu poate desemna decât transmisiunea universală sau cu titlu universal adică nu poate avea avea alt sens decât acela în care termenul de succesiune este folosit în acelaşi text.″. în cuprinsul expresiei deschiderea succesiunii.700 C. 1969. soarta acestei universalităţi să fie statornicită în mod definitiv într-un termen scurt.700 alin.107 322 .8.civ. ar însemna că în cazul în care legatele cu titlu particular au ca obiect bunuri individual determinate acţiunea în revendicare a 460 461 462 M. pornindu-se de la dispoziţiile art. de vreme ce succesiunea la care se referă art. precum şi în practica judiciară 461. Într-o altă opinie se susţine că acceptarea legatelor cu titlu particular trebuie făcută tot în termenul prevăzut de art. dec. dacă este de priceput ca legiuitorul să fi înţeles ca. 700 C. pag. . în caz de moarte a titularului unui patrimoniu. se ajunge la un termen de acceptare a legatelor cu titlu particular de trei ani.civ. . dispune că ″Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii ″.700 alin. Domeniul de aplicare al art.1 C.. deoarece ″admiţând teza că legatarilor cu titlu particular nu le revine obligaţia de a opta în termenul prevăzut de art.. deoarece termenul de ″succesiune″ ar ″exclude transmisiunea cu titlu particular pe care o implică legatul particular.nr. În dominanta literaturii de specialitate 460.cit. ″ Transmisiunea . .″.D. pag. Prezentare: Art. s.civ.. C. De altfel.civ.civ. ″Transmisiunea .700 C.107. M. M. sub singurul cuvânt că transmisiunea sau naşterea dreptului s-ar opera din cauză de moarte″ 462. . pag.155.Eliescu.S.. Eliescu. nu există nici o raţiune ca o simplă transmisiune cu titlul particular sau un drept de creanţă să fie sustrase prescripţiei de drept comun. op. T.1 C. care vorbeşte de ″dreptul de a accepta succesiunea″.155 .700 C.Popa.

A se vedea şi Fr. ori. legatarii universali şi cu titlu universal) termenul de acceptarea a succesiunii să fie de 6 luni. op.civ.700 alin..civ. se referă şi la legatele cu titlu particular.. pag.Soluţia se impune mai întâi din considerentul că drepturile optantului .1 C. s-ar menţine timp îndelungat o stare de incertitudine cu privire la bunurile succesorale.444 şi urm. potrivit căruia nimeni nu este obligat să accepte o moştenire. În plus. aşadar şi legatarul cu titlu particular trebuie să-şi consolideze dreptul virtual dobândit la data deschiderii succesiunii. cit.686 C. iar pentru alţii (legatarii cu titlu particular).cit. 463 323 .1 C. cu atât mai mult cu cât în materie de legate este recunoscută importanţa considerentelor morale pentru acceptarea sau repudierea lor.700 alin.. este posibil ca alţi succesori să solicite epuizarea procedurii succesorale notariale care se va finaliza cu eliberarea certificatului de moştenitor. la fel ca şi în cazul succesorilor universali şi cu titlu universal.atât de legatar.acestor bunuri de la succesorii ori terţii deţinători ar putea fi exercitată oricând. Din analiza acestei instituţii juridice am ajuns la concluzia că acest termen în care se prescrie dreptul de opţiune succesorală. Deak.civ. căci ea face ca pentru unii moştenitori legali şi testamentari (respectiv. prin exprimarea voinţei lui în termenul de prescripţie prevăzut de art. Credem că prima soluţie este inacceptabilă. Apoi. lucru care nu este dezirabil″ 463. fiind D.. prevăzut de art. care dispune că ″succesiunile se deschid prin moarte″.legatar cu titlu particular izvorăsc tot din art. Rezultă această soluţie din chiar dispoziţiile art. cât şi de succesorii aceştia şi-n acest din urmă caz chiar fără ca legatarul să-şi fi manifestat în vreun fel dorinţa de a primi legatul. pag. 680 C.Chirică.civ. nu se poate admite ca o persoană să dobândească ceva fără să-şi fi manifestat voinţa în acest sens.dreptul de proprietate fiind imprescriptibil pe cale extinctivă .387. op. termenul să fie cel de drept comun.

82 alin. iar potrivit art. credem că această dată este data la care moştenitorul îşi va fi exercitat. Sunt.. 9. acceptând legatul. dreptul de opţiune. În sfârşit. aşadar.85 ″va putea elibera în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari certificat de vacanţă succesorală. după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii″. În privinţa datei de la care va curge termenul de 3 ani în care se poate cere predarea legatului.88 alin.1 din această lege ″notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament. care curge de la data deschiderii succesiunii. 167/1958 instituie repunerea în termen ca o posibilitate recunoscută succesibilului de a-şi exercita 324 .1 C. soluţia se impune şi prin aprecierea dispoziţiilor Legii nr.civ. însă după ce legatarul cu titlul particular îşi va fi exprimat opţiunea acceptatorie în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii .civ. fără echivoc. acela de 6 luni. dar înlăuntrul termenului prevăzut de art. va putea menţiona în certificatul de moştenitor cota sau bunurile care se cuvin fiecărui moştenitor în parte″. acela de trei ani. Repunerea în termen Prezentare: Decretul nr.2 şi art. acela de 6 luni..700 alin 1 C. argumente numeroase şi considerente pentru a susţine că şi pentru succesorii cu titlu particular termenul în care legatul poate fi acceptat este tot cel prevăzut de art.36/1995 privind organizarea notarilor publici şi activităţii notariale. Potrivit art. credem că el poate fi considerat ca acel termen în care se poate cere predarea obiectului care a format cuprinsul legatului.posibil ca legatarul cu titlu particular să ceară predarea bunului care formează obiectul legatului. Cu privire la termenul impus de doctrină şi practică în prezent.700 alin.

cit.. astfel că organul jurisdicţional este îndreptăţit să soluţioneze. În concluzie. nu a putut formula acţiunea în justiţie înlăuntrul termenului de prescripţie..Beleiu. împiedicarea să nu fie imputabilă succesibilului reclamant. • decesul lui de cujus în ţară străină în cazul în care ″lipsa legăturilor între ţările respective sau orice alte împrejurări. de pildă necunoaşterea ultimului domiciliu al celui care lasă moştenirea. 460/1997. deşi a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripţie″ 464 . 2. nr. constituie un caz de suspendare a prescripţiei. s.. repunerea în termen nu va fi acordată atunci când depăşirea termenului este rezultatul culpei reclamantului. în CD. suspendare care operează de drept.166. op. din motive temeinice. 1993-1997. Repunerea în termen poate fi pronunţată de instanţa din următoarele motive: • ascunderea cu rea . în fond. orice altă împiedicare va fi un caz de repunere în termen 465. aceasta. Pentru opinia potrivit căreia forţa majoră este un caz de repunere în termen a se vedea T. Repunerea în termen va fi pronunţată de instanţa judecătorească investită să soluţioneze cauza. civ. cu îndeplinirea cumulativă a două condiţii: 1. aşa cum am mai precizat.credinţă de către unii moştenitori a decesului lui de cujus . pag.241. 325 . Repunerea în termen poate fi definită astfel: ″repunerea în termen este beneficiul acordat de lege titularului dreptului la acţiune care. dec. pag. cererea de chemare în judecată.M.dreptul de opţiune în cazul în care succesibilul a fost împiedicat în termenul legal să-şi exercite acest drept de opţiune.B.165 . ar avea drept consecinţă să împiedice pe 464 465 Gh. În cazul în care succesibilul a fost împiedicat să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală de forţa majoră. împiedicarea să fie temeinic jusitificată.

dec. instanţa judecătorească va putea acorda 6 luni de la data când a luat sfârşit faptul care a împiedicat exercitarea dreptului de opţiune succesorală.″ .pag.. instanţa va acorda un termen de 6 luni. s.111 .. op. în literatura juridică nu există un punct de vedere unitar.Chirică.. Într-o primă opinie 468 se consideră că admiterea acţiunii de repunere în termen este o constatare implicită a faptului acceptării moştenirii de către succesibil care a sesizat instanţa şi drept urmare.nr. 469 M.110. ″Transmisiunea . op.. pag. . D. ea oferind succesibilului şi altă posibilitate decât aceea a acceptării pure şi simple a moştenirii. ¾ să renunţe la moştenire. . cit. op. Astfel.Eliescu. succesibilul are următoarele posibilităţi: ¾ să accepte pur şi simplu moştenirea. iar M. Chirică.90. Într-o altă opinie 469.cit.390-391.590/1986.cit.pag. op.453. pag..S.cit. sau.495.391.Eliescu..cit. T.succesibili de a lua cunoştinţă despre deces. împiedicându-i astfel să accepte moştenirea″ 466. • ″abandonarea unui minor de către părintele supravieţuitor celuilalt părinte decedat″ 467etc.112. 468 D.85.. În privinţa admiterii cererii de repunere în termen.Deak. pag. pag. op.82 . instanţa nu va mai acorda un termen pentru exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Eugeniu Safta-Romano. Considerăm că în cazul în care cererea de repunere în termen este întemeiată.. ″Transmisiunea . ¾ să o accepte sub beneficiu de inventar. pag.. 466 467 326 . Această a doua opinie este majoritară. pag. St.Cărpenaru. ″. când cererea de repunere în termen este întemeiată.civ. conturânduse mai multe opinii. în CD 1986. Fr.

Bucureşti. aceasta trebuie făcută de către moştenitori în termen de cel mult o lună de la data ″când a luat cunoştinţă de vocaţia sa succesorală″. moştenitorii ce au acceptat succesiunea şi pot dovedi acest lucru prin prezentarea certificatului de moştenitor sau a altor înscrisuri doveditoare a calităţii de moştenitor (ex.succesibilul să aibă doar două posibilităţi: fie să accepte pur şi simplu moştenirea.19 din Decretul nr. 1994. nu şi în privinţa celorlalte bunuri ce au intrat în masa succesorală. în ″CSJ . 167/1958 470. Acest termen de o lună rezultă din prevederile art.nr. A se vedea C S J. luând act de acceptarea moştenirii în următoarele cazuri: ƒ în cazul în care moştenitorul. ci doar va admite cererea de repunere în termen.: o hotărâre judecătorească). Editura Continent XXI şi Universul. Culegere de decizii pe anul 1993″. s.. Buletinul jurisprudenţei.83. pag. teren ce a fost scos din circuitul civil. Instanţa de judecată nu va acorda termenul de 6 luni.. în cererea de repunere în termen sau în timpul judecării cererii declară că acceptă pur şi simplu moştenirea.81 . Un caz special de repunere în termen îl constituie dispoziţiile art. În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen. 470 327 . fie s-o accepte sub beneficiu de inventar. dec. deoarece prin simpla introducere a cererii de repunere în termen în justiţie succesibilul îşi exprimă voinţa de a nu renunţa la succesiunea respectivă. 13 din Legea nr. ƒ în cazul în care acţiunea intentată este de natură de a implica voinţa moştenitorului de a accepta pur şi simplu moştenirea (ex. Moştenitorii lui de cujus pot fi împăţiţi în trei categorii: 1.: acţiunea de partaj).129/1993.civ. 18/1991 potrivit cărora moştenitorii sunt repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenul ce a aparţinut autorului lor.

în Dreptul nr. 12/1994.494/1994. 3.2. în Dreptul nr. . C. 700 C. 169/1996″.730/1993 ″. care sunt considerate intrate în patrimoniul defunctului după moartea acestuia . ″Unele probleme în legătură cu interpretarea şi aplicarea prevederilor art.12/1994. Belu Magda Monna-Lisa. dec. 7/1995. s. ″Moştenitorii îndreptăţiţi să beneficieze de repunerea în termen în temeiul art.nr. În ceea ce priveşte ultima categorie de moştenitori. Curtea de Apel Craiova.1740/1993) cu ″Notă″ de C. 1993 (dos. M.27. în doctrină şi în practica judiciară s-a pus problema dacă şi acestora le sunt aplicabile aceleaşi dispoziţii legale ca moştenitorilor neacceptanţi. şi. pag. în lumina Legii nr. în Dreptul nr. Moştenitorii din a doua categorie. nr.Perju. IV din Legea nr. civ. CSJ.1 alin.. Judecătoria Strehaia.civ. se consideră că renunţarea expresă la succesiune se referă atât la bunurile existente în masa succesorală la data deschiderii succesiunii cât şi la cele ce ar intra P. în Dreptul nr.82-83.s.13 din Regulamentul aprobat prin HG nr. I. Furtună.18/1991 prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietatea adresată comisiei competente. Damian.civ. E. 5/1992. în Dreptul nr. pot fi repuşi în termenul de accceptare a succesiunii potrivit art.2 din Legea nr. moştenitorii ce nu au acceptat succesiunea în termenul de 6 luni şi condiţiile prevăzute de art. pag.12 din Legea nr. pronunţate de instanţele judecătoreşti din judeţul Suceava. pag. pag. 18/1991 ″.3 şi urm.dec. din 27 dec.Turianu. Nicolae. 18/1991 şi art. Editura 1F.. pag. 471 328 . ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anii 1998-1999″.5354. Craiova. 2000. 6/1998. Daha. care au renunţat tacit la moştenire. Moştenitorii din prima categorie vin la succesiunea lui de cujus moştenind inclusiv drepturile reale la care se referă Legea nr. renunţare ce este prezumată de lege prin neacceptarea succesiunii în termenul de 6 luni. în V. civ. ″Discuţii în legătură cu unele soluţii privind drepturile reale.67. 18/1991. 8786/1999.nr. sent. Într-o primă opinie 471. moştenitorii ce au renunţat expres la moştenire .35-36. Popescu. pag.

. Legea nr. civ. 18/1991 repune în termenul de acceptare a succesiunii doar pe moştenitorii care nu au acceptat moştenirea în termenul şi condiţiile prevăzute de art. Aşadar. 329 . precum şi o încălcare a principiului unităţii şi indivizibilităţii moştenirii. situaţie contrară normelor imperative de drept civil. unitară ceea ce înseamnă că succesiunea în întregul ei este condusă după aceleaşi norme. astfel că ″situaţia juridică a succesibilului ce a renunţat expres la succesiune.696 C. este expresă iar numai pe cale de excepţie este tacită. nu şi pe cei ce au renunţat expres la moştenirea respectivă conform art. potrivit căruia ″eredele ce renunţă este considerat că nu a fost niciodată erede″. în principiu.în viitor în masa succesorală respectivă. în caz contrar s-ar ajunge la situaţia ca succesiunea să fie deschisă ori de câte ori apar modificări patrimoniale în activul sau pasivul moştenirii.18/1991 nu poate fi făcută în afara dispoziţiilor codului civil potrivit căruia renunţarea. repunerea în termen a moştenitorilor ce au renunţat expres la moştenire ar putea constitui o încălcare a art.696 C. Pe de altă parte. civ. Interpretarea Legii nr. moştenirea poate fi acceptată sau repudiată în întregul ei. nu poate fi pusă pe acelaşi plan cu situaţia incertă a succesibilului care neoptând în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii şi în condiţiile prevăzute de art. Aşadar. în principiu. Potrivit acestui principiu. civ. în consecinţă şi moştenirea este.700 C. este prezumat de lege doar renunţător″. fără a se face vreo diferenţiere între bunurile succesorale după natura sau originea lor. civ.700 C. patrimoniul fiind privit ca un tot unitar.

Georgescu. terenurile în discuţie nu făceau parte din patrimoniul succesoral. 1740/1993) a Judecătoriei Strehaia din Dreptul nr. Pe de altă parte.68 473 M. chiar dacă nu are certificat de moştenitor sau hotărâre judecătorească prin care să i se fi stabilit acestă calitate″ 473 . repunerea în termenul de acceptare a succesibililor renunţători expres ar constitui o încălcare a principiului unităţii şi indivizibilităţii moştenirii.cit.loc.Georgescu. pe de o parte. ori acest principiu este încălcat prin simpla recunoaştere a posibilităţii ca moştenitorii neacceptanţi să fie repuşi în termenul de acceptare. op. 4/1994. Potrivit autorilor primei opinii. se consideră că moştenitorii ce au renunţat expres la succesiune trebuie şi ei repuşi în termenul de acceptare deoarece interpretarea corelativă a alin. în Dreptul. pag. conchidem că atât moştenitorii ce au renunţat expres cât şi cei neacceptanţi trebuie repuşi în termenul de acceptare.Oproiu. Al. renunţarea expresă şi neacceptarea moştenirii au acelaşi efect: atât renunţătorul expres cât şi neacceptantul sunt consideraţi străini de moştenire.. M. fiind scoase din circuitul civil. nr. civ.Într-o a doua opinie 472 se consideră că actul juridic de acceptare sau renunţare la succesiune este guvernat de regula tempus regit actum .Sitaru. ″Restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în condiţiile diferite ale acceptării sau renunţării la succesiuni ori neexercitării drepturilor succesorale″. 12/1994. ″ Notă″ la sent. din 27 dec.1993 ( dos. La data la care moştenitorul a renunţat expres la succesiune. În concluzie.18/1991 duce la concluzia potrivit căreia ″repunerea în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la proprietatea funciară oferă succesorului calitatea de moştenitor.1 şi alin. 472 330 .18/1991 constituind dispoziţii de A. şi deci nu puteau să facă obiectul actului juridic de renunţare sau acceptare a succesiunii. dispoziţiile Legii nr. Oproiu .cit.nr. Astfel.2 ale art. Al.12 din Legea nr.

152 şi urm. ″Dreptul de opţiune succesorală″. iar ceea ce trebuie respectat este atât litera cât şi spiritul legii. Editura Sitech. având în vedere argumentele aduse de autorii citaţi. dar respectând atât litera cât şi spiritul legii considerăm că ambele categorii de moştenitori trebuie repuşi în termenul de acceptare. precum şi propriile consideraţiuni 474. 5/2000. I.59 şi urm. în Dreptul nr.excepţie de la dreptul comun care îl constituie dreptul civil. 474 331 . Turculeanu. 1999. A se vedea I. Craiova. Respectând litera legii doar neacceptanţii ar avea dreptul la repunerea în termen. ″Repunerea în termenul de opţiune succesorală a moştenitorilor″. pag. Turculeanu. pag..

actul de opţiune poate fi anulat. 332 .. În caz de desfiinţare a actului de opţiune acceptarea sau renunţarea va fi retroactiv desfiinţată. a se vedea Gh.184 şi urm. poate fi nulă sau anulabilă. Anulabilitatea opţiunii succesorale Anulabilitate: Anulabilitatea opţiunii . Aceasta se va putea întâmpla numai cât priveşte renunţarea sau acceptarea sub beneficiul de inventar. la cererea celui îndreptăţit. iar succesibilul va redobândi dreptul de opţiune. cit. 3. op. acest drept nu s-a prescris. 2. Nulitatea opţiunii succesorale Nulitate: Opţiunea succesorală. ca orice act juridic. fiind un act juridic. dacă emană de la o persoană lipsită de capacitate sau este rodul unei voinţe surprinsă prin dol. dacă între timp.SECŢIUNEA A II-A Ineficacitatea opţiunii succesorale 1. căci acceptarea pură şi simplă este un act (consensual) pe care legea nu-l supune vreunei solemnităţi. pag. Resciziunea acceptării 475 Pentru prezentarea cauzelor de nulitate ale actului juridic civil.actul de opţiune poate fi nul pentru vicii de formă. Nulitatea opţiunii . Beleiu. amăgită prin eroare sau constrânsă prin violenţă 475.

descoperirea ulterior acceptării a unui testament care să nu fi fost cunoscut la data acceptării. Unii autori susţin că aceste legate să fie universale. Noile dispoziţii testamentare să absoarbă mai mult de jumătate din activul moştenirii.Prezentare: Pornind de la art. în aceeaşi proporţie. ″.Eliescu . testamentul respectiv să cuprindă legate cu titlu particular. Din cele expuse rezultă că patru sunt condiţiile necesare a fi întrunite cumulativ pentru ca acceptarea să poată fi atacată pe motiv de resciziune: 1. 4. 333 . . răspunderea pentru pasivul succesoral ″ 477. 3. Modul în care este întocmit conţinutul articolului citat l-a făcut pe unul din marii teoreticieni ai dreptului succesoral să afime despre el că: ″este un text de lege remarcabil prin obscuritatea sa ″ 476. deoarece ″legatarii universali sau cu titlu universal contribuie la plata pasivului succesoral. ″Transmisiunea . 476 477 M.783 din Codul Napoleon. .civ.Eliescu. ″. art. Dominanta literaturii de specialitate a ajuns la părerea că testamentul respectiv trebuie să conţină numai legate cu titlu particular. . 2. . instituirea unor asemenea legatari nu ar putea avea ca efect reducerea emolumentului moştenitorului acceptant. Prin efectul descoperirii testamentului moştenitorul acceptant să fi suferit o leziune. fără a-i restrânge. M.115. pag. cu titlu universal sau cu titlu particular. acordă moştenitorului dreptul de a cere resciziunea acceptării sale în cazul în care activul succesiunii ar fi absorbit sau micşorat cu mai mult de jumătate prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării. ″Transmisiunea.694 C. pag.119.

sens în care aducem următoarele argumente: 1.. fie că este vorba de legate fie că este vorba de datorii: plata acestora. 2. în care leziunea ar fi provocată de descoperirea atât a unor noi legate cât şi a unor noi datorii. ″ Transmisiunea . dar este greu de acceptat şi de înţeles de ce legiuitorul nu a căutat să apere moştenitorul şi în cazul leziunii produse prin descoperirea unor noi datorii. în cazul acceptării sub beneficiu de inventar apariţia unor noi legate sau unor noi datorii ale defunctului nu ar putea produce nici o leziune în patrimoniul propriu al moştenitorului.116 334 . impune modificarea art. armonizarea dispoziţiilor codului civil în această materie. sau în care ea ar izvorî prin efectul unor noi legate.″ .. pag. deoarece din punctul de vedere al moştenitorului efectele sunt aceleaşi. ci numai micşorarea emolumentului cules.694 C. 694. civ.civ. moştenitorul va trebui să plătească legatele şi datoriile lui de cujus chiar dincolo de emolumentul moştenirii. chiar dincolo de emolumentul cules. civ.Eliescu.. Pentru a da un înţeles articolului aşa cum este el actual ″s-ar putea închipui ipoteze complicate.694 C. Astfel. trebuie să se refere numai la cei ce au acceptat pur şi simplu moştenirea.. necunoscute la data actului de opţiune. Din acest punct de vedere ipoteza leziunii în cazul descoperirii unor noi legate este acoperită de art. C. iar dispoziţiile acestui articol ar trebui extinse şi asupra datoriilor defunctului. art. raportul unei donaţii pe care a primit-o de la defunct″ 478. Propunere: În opinia noastră. asupra situaţiei unui acceptant care ar datora. totodată. în cazul acceptării pure şi simple a moştenirii. 478 M.Resciziunea acceptării nu se va putea face în cazul în care acceptantul va descoperi după acceptare noi datorii ale lui de cujus.

480. adică pentru prejudicierea creditorilor personali. Hamangiu. 4.4. 3.Rosetti Bălănescu. creditorii personali ai acestuia vor putea revoca actul juridic al acceptării.cit. 699 C.: ″Creditorii acelui ce renunţă în paguba lor pot să ia autorizaţia justiţiei ca să accepte succesiunea pentru debitorul lor. în locul şi rândul său.. adică folosirea metodelor dolosive pentru crearea stării de insolvabilitate. revocarea să fie cerută de creditorii personali ai moştenitorului.III. pag . C. Al. repectiv renunţării prin acţiunea pauliană. op. vol. I. Actul juridic de opţiune succesorală. creanţele pe care aceşti creditori le au împotriva moştenitorului să fie anterioare acceptării sau renunţării. sau când moştenitorul insolvabil renunţă la o moştenire solvabilă. când un moştenitor acceptă pur şi simplu o moştenire insolvabilă. Într-acest caz renunţarea este anulată numai în favorul creditorilor şi numai până la concurenţa creanţelor lor. 2. Revocarea pauliană Acţiunea pauliană: Acţiunea pauliană este ″o acţiune pe care legea o acordă creditorilor pentru a ataca şi a obţine revocarea unui act făcut de debitor în frauda drepturilor lor şi în beneficiul unui terţ. Acceptarea nu se face în favoarea eredelui ce a renunţat ″ 479 335 . să se dovedească prejudiciul suferit de creditori.civ. potrivit art. 480 Art.Băicoianu. Prezentare: Astfel. 351. pe care frauda aceasta îl îmbogăţeşte sau care a fost complice la fraudă″ 479. să se facă dovada fraudei succesibilului. Această revocare se face în condiţiile dreptului comun: 1. poate fi revocat prin acţiunea pauliană de către creditorii care au fost păgubiţi prin acest act.civ. 699C.

1 C.″. .cit. se prescrie în termen de 3 ani de la data actului de renunţare. Al. . 481 336 .699 C.700 alin. loc. prin chiar aceasta ei.Băicoianu. în numele creditorului lor.. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii. . op.civ.. . Rosetti Bălănescu.381. acceptă tacit.″. Art. ″Transmisiunea . or. în locul şi rândul său″. adică transmisiunea succesorală la comoştenitorii renunţătorului sau la moştenitorii subsecvenţi ai acestuia ca şi când renunţătorul ar fi acceptat moştenirea.311. pe de o parte.. atacând renunţarea cu ajutorul acţiunii pauliene şi provocând astfel revocarea ei judecătorească. pag.1 C. pag.119. 483 D. acţiunea pauliană reglementată de art.Chirică.ci pentru acceptarea moştenirii. I. 482 M. pag. acceptarea succesiunii în locul debitorului renunţător ar însemna să admitem că acceptarea succesiunii s-ar putea face şi după împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de lege. implicit . ca un efect al acţiunii oblice. Într-o altă opinie 483 se susţine că ″prin admiterea acţiunii pauliene. admiţând că primirea acţiunii pauliene are ca efect revocarea renunţării şi.cit.civ. lucru evident M. moştenirea cuvenită acestuia″ 482. ″Transmisiunea .Revocarea pauliană a renunţării sau acceptării moştenirii nu poate fi exercitată în cazul în care creanţa a fost făcută după acceptarea sau renunţarea la succesiune. dispune că ″creditorii celui ce renunţă în paguba lor pot să ia autorizaţie justiţiei ca să accepte succesiunea pentru debitorul lor.cit.civ. În doctrină 481 s-a precizat că ″textul ar părea criticabil prin aceea că prevede intervenţia judecăţii. căci creditorii. Într-adevăr.Eliescu. Textul este în realitate corect. aşa cum rezultă din dispoziţiile art. op. practic se revocă la moştenire şi pe cale de consecinţă şi efectele acesteia.699 alin. nu pentru revocarea actului de renunţare care alcătuieşte obiectul acţiunii pauliene . în principiu.Eliescu. iar pe de altă parte.

Faţă de orice alte persoane.cit. în pofida formulării art. Al.inacceptabil. 484 337 . nu va produce efecte decât în folosul creditorilor urmăritori şi numai în măsura cerută pentru a-i îndestula..civ. Fie că este vorba de acceptare. rămăşiţele acesteia nu vor profita renunţătorului. . D.2 C. împărtăşim această din urmă opinie. partea II. inclusiv comoştenitorii sau moştenitorii subsecvenţi care au acceptat moştenirea. pentru că facultatea de a accepta sau de a A se vedea M. ″Mai mult încă.312. op. potrivit dreptului comun al acţiunii pauliene. dacă starea sa de avere s-ar îmbunătăţi. pag.Băicoianu. considerăm că în cazul examinat se desfiinţează actul de renunţare şi.civ. pag. 699 alin. revocare. I Rosetti Bălănescu.cit. de pe urma revocării renunţării sale 484. şi transmisiunea succesorală în favoarea comoştenitorilor renunţătorului sau moştenitorilor subsecvenţi ai acestuia″.. . creditorii personali ai renunţătorului vor putea urmări pentru satisfacerea drepturilor pe care le au asupra bunurilor moştenirii ce s-ar cuveni acestuia. Renunţarea va continua să-şi producă efectele faţă de orice altă persoană. indirect. pentru a-l obliga să le înapoieze valoarea bunurilor succesorale scoase la vânzare de creditorii săi. moştenitorul rămâne renunţător sau acceptant . şi pe care le aducem şi noi. Deci.″.art.309. pag. căci altfel renunţătorul ar profita. care nu s-au pronunţat încă asupra dreptului ce îl au de a primi sau de a lepăda o moştenire. Aceştia se vor putea întoarce împotriva renunţătorului. Dacă însă îndestularea creditorilor nu va epuiza bunurile moştenirii.Eliescu. 699 alin.Alexandresco. tom III. creditorii moştenitorului. pot. faţă de argumentele aduse. cât timp acest drept nu s-a prescris încă să primească moştenirea ab intestat sau legatul în numele şi în locul debitorului lor. 1 C. De aceea. pe cale de consecinţă. ″Transmisiunea ..309. fie că este vorba de renunţare. în ipoteza revocării unei renunţări.. În ceea ce ne priveşte. op.

tom III. pag. pag.307. . A se vedea M. cât timp creanţele lor nu au fost îndestulante. vor putea urmări bunurile personale. Astfel. deoarece acceptarea continuă să-şi producă efectele cu singura excepţie a acelor creditori personali faţă de care acceptarea a fost desfiinţată prin efectul revocării pauline 486.cit. . ei vor fi îndreptăţiţi.Alexandresco. 338 .Eliescu..120. să înlăture de la urmărirea bunurilor personale ale debitorilor lor pe creditorii succesorali. ulterior. op. partea II. în cazul în care creditorii personali ai optantului au revocat acceptarea acestuia. dacă moştenitorul revine la bunăstare. 485 486 D.″. ″Transmisiunea . aceştia însă.repudia o moştenire nu este personală aceluia în favoarea căruia ea este deschisă″ 485. .

acceptarea pură şi simplă voluntară. devine definitivă. 2. Prezentare Acceptarea pură şi simplă: Acceptarea pură şi simplă a moştenirii . nu se poate accepta pur şi simplu pentru o parte a moştenirii şi sub beneficiul de inventar. titlul de moştenitor se consolidează şi transmisiunea succesorală . Voinţa de a accepta moştenirea poate rezulta dintr-un act juridic precum şi dintr-un fapt juridic săvârşit de succesibil. Ea poate rezulta din manifestarea voinţei . Prin acceptare.expresă sau tacită . 339 . acceptarea pură şi simplă forţată este acceptarea obligatorie a succesibilului culpabil de ascunderea unor bunuri succesorale. în sensul de a păstra titlul de moştenitor. Acceptarea pură şi simplă voluntară se poate realiza în mai multe feluri: prin acte. pentru celelalte bunuri ale moştenirii. fapte. cuvinte.SECŢIUNEA A III-A Acceptarea pură şi simplă a moştenirii 1. este acceptarea care rezultă dintr-un act juridic al succesibilului. Feluri: Acceptarea pură şi simplă este de două feluri: 1.a succesibilului sau din săvârşirea de către succesibil a unor fapte. Caracter unitar: Acceptarea pură şi simplă are un caracter unitar.este o manifestare de voinţă a succesibilului.operată de la data deschiderii succesiunii.

prin o faptă cuvenită moştenitorului.vol. Astfel. etc ″ . sau şi străine.1028 din Codul Calimach dispunea: ″Vederat se face. depozite.această acceptare intervenind ca o sancţiune pentru moştenitori. voinţa succesibilului manifestându-se fie expres fie tacit ″ 487. Acceptarea voluntară Prezentare: Aşa cum am mai precizat. În funcţie de modul de exprimare a voinţei succesibilului. precum amaneturi. când cineva. când cineva o primeşte prin înscris particular. sau va slobozi robi. adică cartea judecătoriei.94. adică prin testament sau alte înscrisuri ale mortului. Codul Calimach dispunea că acceptarea moştenirii se putea face în două feluri: vederat sau prin tăcere.cit.II. iar prin tăcere se face. ¾ acceptare tacită. 487 Eugeniu Safta-Romano. 2.. adică că a primit moştenirea. pag. 340 . arată scopul său. art. op. la rândul ei acceptarea voluntară este de două feluri: ¾ acceptare expresă. ori va ţine şi va întrebuinţa bunuri din moştenire. precum când va vinde de veci sau va da în posesie sau în năimală ori va dărui bunuri din moştenire sau va plăti datorii. acceptarea voluntară este acceptarea ce rezultă din actul juridic unilateral al succesibilului. expres sau tacit. Acceptarea voluntară ″constituie un act juridic unilateral. şi. Acceptarea pură şi simplă voluntară este la rândul ei de două feluri: ¾ acceptarea expresă. sau prin act public. aflătoare în moştenire. şi.

488 341 . Alexandresco.235. deoarece prin constituirea mandatului respectiv succesibilul îşi manifestă voinţa de a accepta succesiunea. ″ Transimisiunea . acceptarea respectivă trebuie să fie rezultatul manifestării de voinţă a succesibilului.II. ″Înscrisul poate fi judiciar sau extrajudiciar. pag. Eugeniu Safta-Romano.″ . Acceptarea voluntară expresă Prezentare: Ne aflăm în prezenţa acceptării exprese în cazul în care succesibilul printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată îşi ia calitatea de moştenitor spre a evoca prin înscris un raport juridic referitor la unul din bunurile succesiunii sau declară în mod explicit şi fără rezervă că primeşte moştenirea.123 . iar acceptarea moştenirii nu poate fi făcută decât printr-un act de dispoziţie.234 .cit. pag. esenţial fiind că M. Considerăm că momentul acceptării succesiunii este acela în care succesibilul dă mandatul de acceptare. op... Indiferent de modalitatea acceptării voluntare. pag.¾ acceptare tacită. D. însă sub condiţia ca mandatul să fie special deoarece mandatul redactat în termeni generali cuprinde numai acte de administrare.. cit. În literatura de specialitate 488 s-a pus problema dacă acceptarea moştenirii poate să fie făcută prin intermediul unui mandatar. op.Eliescu. De asemenea. Răspunsul a fost afirmativ.95. a. pentru a-şi putea produce efecte.122 . iar înscrisul are caracterul unei acceptări voluntare exprese a succesiunii. partea II. nu în momentul în care mandatarul execută mandatul. manifestare ce trebuie să fie neîndoielnică. vol. pentru că mandatul respectiv să fie valabil trebuie redactat în scris.. astfel că neexecutarea obligaţiilor asumate de mandatar nu duc la neacceptarea succesiunii. tom III.

Art.cit.94. Exemple: ¾ succesibilul formulează opoziţie la vânzarea silită a unui imobil succesoral. 489 Eugeniu Safta-Romano. ¾ succesibilul s-ar putea obliga printr-un cuvânt necugetat. Condiţii: Din cele expuse mai sus rezultă că. 689 C. şi. ¾ succesibilul face o declaraţie la organele administraţiei publice prin care precizează compunerea masei sale succesorale şi calitatea de moştenitor. pag. să cuprindă o manifestare de voinţă neechivocă. spus la întâmplare. fiind lipsită de efecte. Legiuitorul a pus condiţia unui înscris din următoarele considerente: ¾ în cazul în care acceptarea verbală şi-ar produce efecte.manifestarea de voinţă a succesibilului să se concretizeze într-un înscris ″ 489. chiar expresă făcută în public sau într-un cerc familiar nu prezintă nici o relevanţă. defineşte acceptarea expresă astfel: ″Acceptarea este expresă atunci când un succesibil îşi însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat ″. proba acestei acceptări ar fi foarte greu de făcut.vol. op.civ. 342 . Există posibilitatea ca înscrisul respectiv să aibă alt scop. pentru a ne afla în prezenţa acceptării voluntare exprese trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. jurisprudenţa este de acord că nu trebuie neapărat să îmbrace forma unei declaraţii categorice de acceptare a succesiunii. Acceptarea trebuie să fie manifestată printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. De aici rezultă că o acceptare verbală..II. Referitor la natura înscrisului respectiv.

¾ scrisoarea succesibilului adresată creditorului succesiunii sau celorlalţi moştenitori 490 . pag.. Băicoianu. cit. 4/1972. în cazul acceptării Gh. Cea care decide dacă înscrisul respectiv poate constitui acceptarea moştenirii este instanţa de judecată care este suverană în a interpreta sensul cuvintelor din înscris . 3. 493 Mihai Eliescu. în RRD nr. Cu alte cuvinte înscrisul de acceptare trebuie să fie redactat de succesibil. Înscrisul de acceptare să fie rezultatul voinţei voluntare a succesibilului. pag. "Curs . De asemenea. I.Dimitrescu.. 492 C. dacă a fost necontenit lipsă. "trebuie ca titlul de moştenitor să-l fi luat cu privire la drepturile şi obligaţiile succesorale " 492.338.Hamangiu. ″Acceptarea tacită a succesiunii de către lagatarul universal ″.277. op. în cazul în care calitatea de moştenitor al acestuia ar rezulta dintr-un înscris în care acesta nu este parte. pag.D. Spre deosebire de renunţarea la moştenire când legea cere existenţa unei declaraţii formale de renunţare. nu se consideră că succesibilul a acceptat moştenirea. prin manifestarea de voinţă exprimată în înscrisul respectiv trebuie să-şi ia calitatea sau titlul de moştenitor. 2. ci să constituie o scrisoare de afaceri 491. 490 343 . "Succesibilul care a fost condamnat în calitate de moştenitor nu este socotit acceptant. nu numai să arate că e chemat la moştenire. scrisoarea respectivă nu trebuie să aibă un caracter pur confidenţial.. astfel. Al. fiindcă nu a putut lua cunoştinţă despre procedura pornită împotriva lui " 493 . ¾ orice alt înscris prin care succesibilul să ia titlul de moştenitor. 491 Ex. Rosetti Bălănescu.: scrisoare prin care succesibilul cere termen de plată unui creditor al succesiunii.76. Succesibilul. ".

ci în calitate de executor testamental. partea II. op. Acceptarea voluntară tacită Prezentare: Acceptarea moştenirii.civ. vol. "este tacită când eredele face un act.exprese nu este cerută o asemenea declaraţie.95. În situaţia în care înscrisul prin care ″succesibilul şi-a luat calitatea de moştenitor este nul sau anulabil pentru nerespectarea formelor legale sau pentru alte cauze. D.cit. Astfel. pentru că moştenitorul şi-a manifestat fără echivoc intenţia de a accepta succesiunea ″494 . 689 C. Condiţii: Din intrepretarea art. fiind necesară doar o simplă însuşire a titlului sau calităţii de moştenitor. pentru a se afla în prezenţa acceptării tacite trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1.. nu în calitate de moştenitor.689 C. pag. Totuşi. 344 . op. potrivit art. actul săvârşit de succesibil să fie făcut în calitate de moştenitor. declaraţia formală de primire este întâlnită în mod obligatoriu în cazul acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar. b.II. Actul respectiv se poate referi la universalitatea bunurilor din succesiune sau la anumite bunuri din moştenirea respectivă privite singular. pag...236.cit.Alexandresco. tom III. şi care lasă " a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare". pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede. el va putea constitui totuşi un act de acceptare a moştenirii. ¾ actele asupra moştenirii efectuate de succesibil. nu constituie acceptare a succesiunii următoarele: ¾ acceptarea unei donaţii de la defunct scutite de raport de către succesibil.civ. 494 Eugeniu Safta-Romano.

s. ¾ actele efectuate de succesibil ca mandatar al lui de cujus. în ″Probleme de drept din deciziile CSJ (1990 . 496 A se vedea CSJ. intervenient în nume propriu în procesul de partaj. în prezenţa celorlalţi moştenitori (Curtea de Apel Craiova. un camion cu materiale de construcţie şi bunuri mobile importante.. Daha. ¾ efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire la un imobil de către succesibil împreună cu fratele său nu poate conduce la concluzia acceptării tacite a succesiunii. 2000. în cazul în care succesibilul nu a luat cunoştiinţă de moarte lui de cujus. pag. a luat din masa succesorală la o lună de la deschiderea moştenirii. Craiova. dec. Editura 1F. Exemple de fapte echivoce: ¾ achitarea datoriilor de către un succesibil codebitor solidar cu de cujus. civ. Bucureşti. actul săvârşit de moştenitor să fie neechivoc 495. Actele ce pot fi considerate ca acte de acceptare tacită se pot împărţi astfel: Exemplu de fapt neechivoc: reclamantul (descedent) a recunoscut că fratele său. şi continuând mandatul. pag. C. în V.civ. 1993.¾ luarea în stăpânire a unor bunuri pe care succesibilul le-a luat în zestre de la de cujus. Un fapt echivoc nu poate fi considerat ca o acceptare tacită. Furtună. în acest caz nu poate fi vorba de o acceptare tacită deoarece nu se poate şti cu certitudine dacă plata a fost făcută în calitate de moştenitor al defunctului ori în calitate de codebitor solidar.114 116 495 345 . ¾ prezentarea succesibilului la notariat în urma citării la cererea introdusă de un alt succesibil de eliberare a certificatului de moştenitor nu poate constitui o acceptare tacită. nr. s. ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anii 1998-1999″.1992) ″. motivate de faptul că lucrurile ar putea fi făcute pentru fratele său.. 2193/1990.nr. ci nu pentru sine în calitate de moştenitor al imobilului succesoral 496. Editura Orizonturi.80-81). 2. dec. 8700/1999.

să ia autorizarea justiţiei ca să vândă acele obiecte.civ. le poate vinde prin licitaţie publică. pag. ƒ acte referitoare la moştenire privită ca universalitate. tom III.247 .: "Dacă cu toate acestea sunt în succesiune obiecte supuse stricăciunii. Exemple:concedierea unor locatari. efectuarea unor reparaţii urgente.″. tom III.ƒ acte referitoare la bunurile succesorale singulare. Aceste acte au un caracter urgent şi folosesc tuturor moştenitorilor.246. A se vedea M. ″Transmisiunea . D. administrare şi acte de dispoziţie. pag. plata cu banii succesiunii a unor datorii lichide care trebuiesc achitate grabnic 499. partea II. succesibilul potrivit art.707 C.cit. sau obiecte a căror conservare ar costa mult.. op. Dacă mutarea are un caracter 497 498 Art.123 . 500 Art. Actele de conservare şi cele asimilate lor. Actele de conservare sunt actele făcute pentru împiedicarea deteriorării unor bunuri succesorale sau a întregului patrimoniu succesoral. întreruperea unei prescripţii ce curge contra moştenirii.civ. op.cit.civ. pag.124. 499 A se vedea D. eredele poate în calitatea sa de persoană de drept a succede şi fără să se poată zice că s-a făcut acceptare din parte-i. exercitarea unei acţiuni posesorii referitor la un bun aflat în masa succesorală. 346 . Această vânzare trebuie să se facă conform vânzărilor publice ″. partea II.actele de îngrijire şi administrare provizorie nu sunt acte de acceptare tacită "dacă cel ce le-a făcut n-a luat titlul sau calitatea de erede" 497 .707 C.. Alexandresco. În situaţia în care în succesiune sunt bunuri supuse degradării.. Eliescu. Cu privire la bunurile succesorale singulare se pot face acte de conservare.250. Din categoria actelor de îngrijire poate să facă: păstrarea unui imobil succesoral bune condiţii prin mutarea vremelnică a succesibilului în imobilul respectiv. cu autorizarea instanţei judecătoreşti 500. 690 C. se presupune că succesibilul care a făcut asemenea acte a lucrat ca gerant şi nu în calitate de proprietar 498. Alexandresco.

I se mai acordă pentru a delibera asupra acceptării sau repudierii succesiunii un temen de 40 de zile care va curge din ziua expirării celor 3 luni date pentru inventar. 700 C. 501 502 347 .. Cea mai mare parte a acestor acte sunt făcute în intervalul de timp prevăzut de art.706 C. op. 502.civ. ce prevedea un termen de acceptare a succesiunii de 30 de ani.278.706 C. cit.690 C. civ. vol. este în consens cu vechiul conţinut al art. 700 al.:" Se dă eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facere inventarului. actul de îngrijire constituie o acceptare tacită a moştenirii. astfel încât. pag. civ. ″ Esenţa însăşi a acestor acte exclude ideea că acela care le-a făcut are de gând a se comporta ca un adevărat proprietar faţă de averea succesorală.690 C. 2.civ.Băicoianu. Al. C. 1 C. aducând în sprijinul acestei teze următoarele motive: 1.″ 501. trebuie pus de acord cu dispoziţiile art. Dominanta literaturii de specialitate a statuat că actele de admisntraţie provizorie sunt actele urgente ce trebuiesc făcute până la acceptarea sau renunţarea la moştenire. I.III.Hamangiu.. În domeniul legislativ nu se arată care sunt actele de administraţie provizorie şi cele de administraţie definitivă. Exemple: cheltuielile realizate de succesibil cu înmormântarea defunctului. de îngrijire şi conservare să fie considerate acte de acceptare tacită a succesiunii. termenul actual de 6 luni fiind un termen scurt ar fi normal ca moştenitorul ce se ocupă de îngrijirea bunurilor succesorale. sau din ziua încheierii inventarului dacă s-a terminat mai înainte de expirarea celor 3 luni". îngrijea sau conserva bunurile succesorale până la urmă făcea şi acte de dispoziţie sau de administrare asupra acestor bunuri. art. pentru conservarea bunurilor succesorale. redactarea actuală a art. Credem că într-o nouă redactare. în această perioadă destul de mare cel ce administra provizoriu. în sensul ca şi actele de administrare provizorie. Art.definitiv.civ.Rosetti-Bălănescu. civ.

etc. contribuţia la plata taxelor succesorale. precum şi actele de dispoziţie şi cele de folosinţă a bunurilor succesorale săvârşite de succesibil implică totdeauna o acceptare a moştenirii. 3. 690 C. în cazul în care contribuţia ar fi peste cheltuielile de înmormântare propriu-zise. arendarea terenului succesoral 503. revine instanţelor judecătoreşti de a aprecia. Întrucât legea nu stabileşte care acte anume constituie manifestarea intenţiei de a accepta tacit moştenirea..248. dacă actul respectiv constituie sau nu o acceptare tacită. În toate cazurile. pag. Însă. Faptul că actele de adminstrare definitivă constituie acte de acceptare este dat de interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. Exemple: folosirea bunurilor succesorale. ori datorită dinamicii vieţii sociale este greu de crezut că un moştenitor ce administrează provizoriu. poate fi interpretată ca o acceptare tacită 504 . 504 D. însă trebuie să fie manifestată neîndoielnic voinţa de a accepta succesiunea. după moartea testatorului. actul juridic de acceptare a succesiunii este guvernat de regula tempus regit actum. ca fiind o acceptare tacită a moştenirii.civ.cit. Actele de administrare definitivă. îngrijeşte sau conservă bunurile succesiunii le face cu alt scop decât acela de a accepta succesiunea. Dispunerea prin testament de un bun care face parte din moştenire este considerată.de administrarea provizorie sau de conservarea lor să fie considerat acceptant tacit. în funcţie de aspectul concret al cauzei. plata impozitelor aferente acetor bunuri. înstrăinarea bunurilor succesorale. tom III. Alexandresco. op. Practica judiciară a statuat că nu constituie acceptare tacită: ¾ contribuţia unui moştenitor la cheltuielile de înmormântare. reparaţiile ce nu au caracter urgent făcute asupra imobilelor succesorale. 503 348 . cum ar fi ridicarea unui monument cu banii succesiunii. partea II.

drepturile succesorale numai pentru că în prealabil a acceptat tacit moştenirea. 2 C. după decesul celuilalt. actul de renunţare cu titlu oneros sau gratuit al succesibilului presupune însuşirea în prealabil prin acceptare a titlului de moştenitor: succesibilul a putut renunţa M. 965 alin. din art.126. cu titlu oneros sau gratuit. ¾ folosirea de către unul dintre soţi. dispune: ″donaţia.¾ preluarea din patrimoniul succesoral a unor amintiri de familie. opresc orice convenţie asupra succesiunilor viitoare. ¾ succesibilul coproprietar cu de cujus continuă să se folosească de imobilul respectiv după decesul acestuia. renunţarea la moştenire în favoarea unuia sau mai multor moştenitori determinaţi. Astfel. vânzarea sau cesiunea drepturilor succesorale făcute de un erede. a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. 2. ″Transmisiunea . Tot asemenea se întâmplă: 1.″. deoarece art..691 C. Toate aceste operaţii se pot face doar după deschiderea succesiunii. 691 C.. donaţia. altfel el nu ar avea nici-o calitate pentru a dispune de moştenire 506 . când unul dintre erezi renunţă chiar gratuit în folosul unuia sau a mai multor coerezi. vânzarea sau cesiunea drepturilor succesorale. 505 506 349 . Succesibilul poate face anumite acte şi în legătură cu universalitatea moştenirii 505. În acest sens art. 702 şi art.civ. succesibilul poate înstrăina. 2. rezultă că pot fi considerate acte de acceptare tacită a succesiunii următoarele acte privind universalitatea: 1.civ. pag.civ.Eliescu. trage după sine acceptarea succesiunii. când renunţarea se face în folosul tuturor coerezilor fără deosebire şi se primeşte de renunţător preţul renunţării. deoarece.

eredele renunţător se leapădă de drepturile ce i se cuvin.II. Matei B. iar în cazul donaţiei eredele renunţător acceptă moştenirea. pag.126. op. 508 Această folosire este independentă de voinţa eredelui renunţător. În cazul renunţării la moştenire. care o primesc din partea eredelui renunţător. poate echivala cu o renunţare 507.101. donaţia părţii din succesiune a unui erede către ceilalţi coerezi poate. Practica judiciară a statuat că acceptarea tacită poate opera şi-n cazul moştenirii testamentare cu condiţia aducerii testamentului la cunoştinţa celor interesaţi. . manifestându-şi în acest sens consimţământul. Însă.la drepturile sale în favoarea unuia sau mai multor moştenitori pentru că.. renunţarea se deosebeşte de donaţie. pag. nedând nimic celorlaţi coerezi care se folosesc de moştenirea rezultată din renunţare prin efectul legii 508. Controversă: În doctrină s-a pus problema dacă renunţarea cu titlu gratuit în favoarea tuturor comoştenitorilor implică sau nu o acceptare.″Transmisiunea .vol. şi. ci nu de la lege. în mod tacit. 3.Eliescu. renunţarea la moştenire în favoarea tuturor comoştenitorilor cu titlu oneros. Într-adevăr... totuşi o acceptare tacită a moştenirii testamentare în secret se poate realiza în cazul în care beneficiarul testamentului este singurul moştenitor al defunctului 509.″.cit. Acceptarea tacită a moştenirii se poate face şi prin gestiunea de afaceri şi mandat. a acceptat moştenirea. din moment ce foloseşte tuturor la fel ca renunţarea. 509 A se vedea Eugeniu Safta-Romano.221. Cantacuzino. pag. 507 350 . cedând-o celorlalţi coerezi.. M. op.cit. succesibilul a putut vinde partea sa din moştenire celorlalţi comoştenitori întrucât în prealabil a acceptat tacit moştenirea.

care o impune acelora dintre succesibili care s-au făcut culpabili de darea la o parte sau de dosirea de bunuri succesorale. Sancţiuni: Atunci când intervine un caz de la art. pierzând dreptul de opţiune succesorală. Astfel. Aceste dispoziţii ale C. renunţând la moştenire sau acceptând-o sub beneficiu de inventar. art. Acceptarea pură şi simplă forţată Prezentare: Este opera legii. De asemnea. în funcţie de cota parte ce i se cuvine din succesiunea respectivă 510. Aceeaşi idee rezultă din art.703 sau 712 C.3.703 C. Se realizează confuziunea patrimonială astfel că nu se ştie care bunuri sunt proprii ale moştenitorului şi care i-au parvenit din moştenire. chiar dacă şi-au manifestat voinţa în sens contrar. 510 351 . care arată că: ″eredele care a ascuns obiecte ale succesiunii sau care cu ştiinţă şi cu rea credinţă n-a trecut în inventar lucruri dintr-însa nu se poate folosi de beneficiul de inventar″. sunt aplicabile nu numai moştenitorilor legali ci şi moştenitorilor testamentari.712 C. el este răspunzător pentru datoriile şi sarcinile moştenirii şi cu bunurile proprii. în sarcina succesibilului culpabil sunt reţinute două sancţiuni: 1. nemaiputând deci să accepte succesiunea sub beneficiul de inventar sau să renunţe la aceasta.civ.civ. succesibilul culpabil este socotit acceptant pur şi simplu.civ. dispune: ″erezii care au dat la o parte sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni nu mai au facultatea de a se lepăda de dânsa″.civ.

. fiind suficient să fie o faptă ilicită săvârşită cu intenţie şi sancţionată de lege.. ascunderea de către succesibil a unei donaţii primită de la defunct. asemenea fapte pot fi săvârşite şi de alte persoane. Acestea se vor împărţi între ceilalţi succesibili în funcţie de cota parte a fiecăruia. M.114. Succesibilul culpabil nu ia nimic din bunurile succesorale dosite.Popa.II.vol. pag. Eugeniu Safta-Romano. M. cu ocazia întocmirii inventarului succesoral. să existe o dosire sau o dare la o parte a unor bunuri succesorale. succesibilul nu declară anumite bunuri. 511 512 Eugeniu Safta-Romano.. Doctrina 512 dă foarte multe exemple de astfel de fapte: prezentarea de către succesibil în faţa instanţei judecătoreşti a unui testament falsificat care l-ar avantaja în dauna celorlaţi succesibili. pag. 2.128. op. realizarea unui înscris doveditor al unei creanţe nereale către moştenire. să existe o intenţie frauduloasă a succesibilului în deţinerea clandestină a bunurilor succesorale. Condiţii: Pentru a opera acceptarea forţată legea cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1. donaţie ce este supusă raportului sau reducţiunii 513.vol. ″Faptul sustragerii sau dosirii frauduloase trebuie să fie imputabil personal succesibilului. pag.2. din ordinul succesibililor şi pentru ele″ 511. op. pag.Eliescu.164. adică o deţinere clandestină a bunurilor.cit.: un dar manual. Nu trebuie neapărat ca fapta să constituie o infracţiune.. 513 Ex.cit.II.115.″. ″Transmisiunea . ca urmare a unor sustrageri sau tăinuiri. op.. 352 .cit. nedeclararea unor datorii pe care succesibilul le are faţă de moştenire.

dispoziţiile legale nu pot fi aplicate. trebuie ca. cu rea credinţă le-a ascuns s-au dat la o parte cu intenţia de a şi le însuşi. (ex. se consideră că succesibilul acceptă forţat moştenirea.703 şi 712 C. În caz contrar sancţiunilor prevăzute de art. În această situaţie se află şi soţul supravieţuitor ce 353 . Astfel. fără ştirea acestuia. Acesta trebuie să fie moştenitor universal sau cu titlu universal.Intenţia frauduloasă a succesibilului există în cazul în care acesta a cunoscut că bunurile fac parte din moştenire. frauda să ducă la păgubirea altor persoane decât succesibilul culpabil. deci. Nu prezintă importanţă dacă este vorba de o vocaţie legală sau o vocaţie testamentară . frauda să fie săvârşită de moştenitor. şi.: acceptarea forţată nu operează în cazul în care ascunderea sau darea la o parte a intervenit după inventarierea bunurilor succesorale).703. în cazul în care succesibilul culpabil este singurul moştenitor al defunctului. nu prezintă nici-o importanţă cu privire la acceptarea moştenirii. şi cu toate acestea. nu-şi mai găsesc aplicabilitate. În cazul în care frauda este săvârşită de un terţ întâlnim două situaţii: a) în cazul în care frauda este făcută de un terţ în favoarea unui succesibil.703 şi 712 C. dispoziţiile art.civ. 712 C. De asemenea. 4. 3. pentru a opera acceptarea forţată. negăsindu-şi aplicabilitatea. deţinerea bunurilor să fie clandestină. acesta crezând că bunurile respective îi aparţin.civ. frauda acestuia nu duce la prejudicierea altor persoane şi.civ. Intenţia frauduloasă nu există în cazul în care ascunderea sau darea la o parte au fost realizate datorită erorii în care se afla succesibilul. b) în cazul în care frauda este făcută de un terţ în favoarea unui succesibil cu ştirea şi participarea acestuia. aplicându-se sancţiunile din art.

definitivă. pag. indiferent dacă este vorba de bunuri mobile sau imobile. civ. chiar şi în cazul în care complice la frauda ar fi şi de cujus . deci că au capacitatea delictuală. Astfel. dosirea sau darea la o parte să aibă ca obiect bunuri succesorale. nr.. transmisiunea provizorie a moştenirii care operase la data deschiderii acesteia devine . Între doctrină şi practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la momentul la care poate avea loc frauda. dacă se dovedeşte că au acţionat cu discernământ. În antiteză.Eliescu. de bunuri principale sau de fructele produse de aceste bunuri. Şi-n cazul minorilor şi a interzişilor judecătoreşti poate opera acceptarea forţată conform art.199. dec. s. succesibilul îşi consolidează retroactiv titlul de moştenitor. pag. doctrina 515 susţine că acceptarea forţată operează şi atunci când frauda se face anterior deschiderii succesiunii.civ. S. În concluzie art. 5. ″ Transmisiunea. 3. instituie acceptarea forţată ca o sancţiune civilă în sarcina succesibilului ce s-a făcut vinovat de un fapt juridic ilicit. 703 şi 712 C.703 şi 712 C..doreşte să dea la o parte bunuri de felul celor care-i revin în exclusivitate. 354 .129. bunurile ce au aparţinut defunctului vor intra în patrimoniul moştenitorului astfel încât patrimoniul succesoral se va 514 515 T. în Repertoriu. 1969-1975 . civ. Efectele acceptării pure şi simple Prezentare: Acceptarea pură şi simplă prezintă următoarele efecte: 1. 101. M.″ . 4. practica 514 susţine că acceptarea forţată intervine în cazul în care frauda a fost săvârşită după deschiderea succesiunii. 2.civ..retroactiv .

succesibilul culpabil nu mai are dreptul la partea ce i s-ar fi cuvenit din bunurile pe care le-a ascuns ori le-a dosit. constituind astfel. o pedeapsă civilă de care beneficiază toţi comoştenitorii. ci şi cu bunurile sale proprii . sub condiţia ca moştenirea respectivă să nu fi fost acceptată de alţi moştenitori. 2. Datorită acestui lucru moştenitorul va răspunde pentru pasivul moştenirii nu numai în limitele activului succesoral. Acceptarea pur şi simplă forţată intervine chiar şi în cazul în care succesibilul a acceptat sub beneficiu de inventar sau nu şi-a exprimat dreptul de opţiune succesorală sau chiar în cazul în care a renunţat la moştenire. succesibilul culpabil este socotit acceptant pur şi simplu. acceptarea forţată produce următoarele efecte specifice: 1.ultra vires hereditatis.confunda cu patrimoniul personal al moştenitorul. 3. 516 355 . Pe lângă aceste efecte generale pe care le produce acceptarea pură şi simplă a moştenirii. răspunderea succesibilului culpabil faţă de creditorii moştenirii va fi proporţională cu partea succesorală la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi fost sancţionat. nemaiputând accepta moştenirea sub beneficul de inventar sau a renunţa la aceasta 516.

Băicoianu. fie lăsând să se pronunţe contra lui o sentinţă definitivă care îl condamnă ca erede pur şi simplu 517.290.III.Hamangiu. vol. acceptarea pură şi simplă sau repudirea moştenirii. cit.Rosetti-Bălănescu. Noţiune Noţiune: Acceptarea sub beneficiu de inventar. Reglementarea privind acestă opţiune se regăseşte în interiorul art. 704-723 C. pag. este un avantaj acordat de lege eredului. Al. cit. pentru a se pune la adăpost de pericolul de a plăti datoriile defunctului peste valoarea bunurilor succesorale 518.76.Hamangiu. de care el poate uza sau nu. între cele două soluţii extreme. Cu alte cuvinte. Editura Librăriei Universala Alcalay & Co. op. succesibilul nu va accepta. C.76.civ. pe care-l poate invoca faţă de unii creditori fără a-l invoca faţă de alţii. 518 C. I. ″Codul civil adnotat ″. pag. 1925. C. op.Hamangiu. vol. În ipoteza în care activul succesoral nu prezintă faţă de pasiv un excedent simţitor şi există pericolul să se ivească alte datorii necunoscute. pag. decât sub beneficiu de inventar.SECŢIUNEA A IV-A Acceptarea sub beneficiu de inventar 1. de cele mai multe ori. succesibilul poate alege o cale de mijloc: acceptarea sub beneficiu de inventar. la care poate renunţa chiar după ce l-a invocat şi pe care îl poate pierde fie printr-un act de erede pur şi simplu..II. vol. 517 356 .II. Bucureşti. ca o modalitate intermediară de acceptarea a unei succesiuni deschise..

Ch. în principiu. Dacă el voia să se folosească de dreptul de a delibera nu se putea folosi de beneficiul de inventar. ci trebuia să aleagă între aceste două drepturi. de asemenea. Dreptul de a delibera fiind însă o garanţie. Definiţie: Prin definirea noţiunii de acceptare sub beneficiul de inventar se poate ajunge. să plătească întregul pasiv succesoral ultra vires hereditatis. 8. până în veacul al VI-lea.Istoric: În dreptul roman.336. adică pe la sfârşitul veacului al XVI-lea. introdus în folosul moştenitorilor sui et necesarii şi prin dreptul de a delibera. introdus în folosul tuturor moştenitorilor. art. În dreptul roman moştenitorul nu se putea bucura în acelaşi timp de beneficium inventarii şi de spatium deliberandi.cit. În vechiul drept francez. beneficiul de inventar.d. moştenitorul era ţinut. iar dacă alegea beneficiul de inventar nu putea să delibereze după facerea inventarului 520. 357 . lăsând să subziste şi dreptul de a delibera cu toate efectele lui.. Vechile noastre legiuiri (Cod Caragea. pag. partea IV.Hanga. Gravitatea acestei răspunderii a fost însă mai târziu temperată prin beneficiul abstinendi. 519 520 V. 3 şi Codul Calimach.1041) cunoşteau. rap. Justinian 519 introduce în anul 531 beneficiul de inventar. op. singurele măsuri în contra consecinţelor confuziunii de patrimonii fiind simple paleative sau expediente.. la dezvăluirea caracterelor şi modalităţilor acestei instituţii a dreptului succesoral. Moştenitorul nu putea însă să cumuleze avantajele ambelor drepturi şi trebuia să aleagă unul dintre ele. beneficiul de inventar era privit cu defavoare şi nu a pătruns decât cu greu. fără nici o deosebire. art.

Beleiu. 32/54. Cazuri obligatorii Minorii şi puşii sub interdicţie: Potrivit art.Astfel.cum viribus. un caracter facultativ. 2. Potrivit art.cit.şi numai cu bunurile moştenite .. op. 693 C.123 (forma specială. în principiu. moştenirea trebuie acceptată sub beneficiu de inventar. pag. inventarul întocmit împiedicând confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul său propriu. civil dacă succesibilul moare înainte de a fi optat. Precizare Acceptarea are. minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească vor accepta succesiunea sub beneficiu de inventar. însă sunt şi unele cazuri în care legea impune acest mod de acceptare a succesiunii. în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală. după cum în unele cazuri legea opreşte această acceptare. dreptul de opţiune trece asupra moştenitorilor săi. Prin urmare.intra vires hereditatis . că îşi însuşeşte titlul de moştenitor sau comoştenitor al patrimoniului succesoral. Gh. 19 Decretul nr. definitivă şi necondiţionată a activului succesoral şi o acceptare a pasivului numai în limita activului moştenit. 521 358 . iar dacă aceştia nu se înţeleg cu privire la moştenire. solemnă pentru un asemenea act este o condiţie de valabilitate-ad validitatem ori ad solemnitatem). dar înţelege să răspundă de pasivul succesoral numai în limita activului moştenit . acceptarea beneficiară înseamnă o acceptare totală. Caracterul facultativ şi excepţiile de la acest caracter a. b. putem spune că este un act de opţiune expres şi solemn 521 prin care succesibilul declară.

3. căci această retractare constituie o acceptare pură şi simplă a moştenirii. de regulă. sunt determinate prin testament şi legatul nu poate fi acceptat decât în condiţiile stabilite de testator. Cazuri în care acceptarea sub beneficiul de inventar este oprită Succesibilul nu va putea accepta sub beneficiu de inventar în următoarele cazuri: ¾ dacă acesta îşi retractează renunţarea. Astfel. în cazul în care există îndoieli cu privire la solvabilitatea actuală sau viitoare a patrimoniului succesoral. inclusiv sarcinile care îl grevează. şi. cât şi de către legatarul universal sau cu titlu universal. fie expres fie tacit. succesibilul acceptă pur şi simplu moştenirea. În cazul legatarului cu titlu particular problema acceptării sub beneficiul de inventar nu se pune pentru că el nu răspunde de pasivul moştenirii şi obiectul legatului. 359 . ¾ dacă înainte sau după acceptarea sub beneficiul de inventar.c. Condiţiile de fond şi formă cerute pentru validitatea acceptării sub beneficiu de inventar Condiţii de fond: Cu privire la condiţiile de fond ce trebuie să caracterizeze această categorie de opţiune succesorală se poate spune că nu diferă în mod esenţial de celelalte feluri de opţiune. succesibilul optează în acest sens. cea viitoare trebuie avută în vedere ca urmare a obligaţiilor contractuale sau delictuale eventuale ale defunctului. Moştenirea poate fi acceptată sub beneficiu de inventar atât de către moştenitorul legal.

prin întocmirea unui inventar.dec. Adică.1778/1960 în CD. cea beneficiară consolidează cu efecte retroactiv titlul de moştenitor al succesibilului. întregul activ al moştenirii. menite să ocrotească pe creditorii succesorali şi pe legatari şi să le asigure. Asemenea acceptării pure şi simple. În schimb. căci sub singura condiţie de a fi evitat confuziunea între patrimoniul lor şi moştenire. drept gaj.col.civ. 360 .civ. ca şi acceptarea pură şi simplă.701C. precum şi legatarii universali şi cu titlu universal nu au nevoie să îndeplinească formalităţile acestui mod de acceptare.II. iar retractarea renunţării în condiţiile art. ori renunţarea la moştenire.S. constituie şi ea o acceptare pură şi simplă a moştenirii. va răspunde pentru acestea numai cu bunurile care alcătuiesc moştenirea. Spre deosebire de cea dintâi confuziunea dintre patrimoniul succesoral şi cel al succesorului nu se produce. ea fiind oprită. 522 T. legea impune moştenitorului beneficiar unele restrângeri de drepturi şi obligaţii.pag.241-242.117. pag. Eugeniu SaftaRomano. Cele două patrimonii rămânând separate.cit.vol. Acceptarea sub beneficiu de inventar. 1960. succesorii la bunuri sunt scutiţi de obligaţia de a declara expres că înţeleg să accepte moştenirea sub beneficiu de inventar.. op. nu poate avea ca obiect numai o parte a moştenirii 522 .nr. voluntar (expres sau tacit) ori forţat sau nu a renunţat la moştenire.. prin întocmirea unui inventar. deoarece acceptarea pură şi simplă este definitivă şi irevocabilă.Succesibilul poate accepta moştenirea sub beneficiu de inventar numai cât timp nu a acceptat-o pur şi simplu. moştenitorul în loc să fie ţinut ultra vires de datoriile şi sarcinile moştenirii. propriul său patrimoniu rămânând la adăpostul urmăririi creditorilor succesiunii sau a legatarilor. Statul. este un act juridic indivizibil. ei sunt ţinuţi pentru pasivul ereditar numai intra vires bonorum.

rezultând din declaraţia succesibilului făcută în acest sens în faţa notarului public. partea II. Declaraţia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie să fie înscrisă în registrul special 524 de renunţări la succesiune ţinut de biroul notarial desemnat pentru circumscripţia teritorială a judecătoriei de la locul deschiderii moştenirii. considerăm că declaraţia de acceptare beneficiară poate fi dată în aceleaşi condiţii ca şi declaraţia de renunţare.36/1995 şi art.4 din Legea nr. Dacă declaraţia de acceptare beneficiară nu este dată în faţa notarului public. între renunţarea la moştenire şi acceptarea ei sub beneficiu de inventar. CSJ. Potrivit art. Alexandresco.Condiţii de formă: Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn.civ.nr.cit. dec.704 C.36/1995 nu distinge. sub acest aspect. art. acceptarea beneficiară trebuie să îndeplinească cele două condiţii care sunt prevăzute . op. 361 .76 alin. succesibilul păstrează dreptul de opţiune în cadrul termenului de prescripţie. tom III.şi pentru renunţarea la moştenire.05.. În plus.116-117. În caz contrar.352. pentru validitatea acceptării beneficiare legea prevede şi necesitatea întocmirii inventarului fidel şi exact al bunurilor succesorale. în ipoteza în care este făcută printr-un înscris sub semnătură privată. Întrucât Legea nr.civ. în ″Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie (1990-1992) ″. 3 . În cazul neîndeplinirii acestei cerinţe de publicitate prevăzut pentru opozabilitate beneficiul rezultând din inventar nu va putea fi invocat faţă de terţi. intervine sancţiunea nulităţii beneficiului de inventar. dacă condiţiile pentru aceasta sunt îndeplinite 523. 129/24. 523 524 A se vedea D. pag. s.. pag. Acceptarea sub beneficiu de inventar poate fi numai expresă.45 şi 80-81 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii 36/1995.1991.validitate şi opozabilitate .. Nu excludem însă posibilitatea ca o asemenea declaraţie să valoreze acceptare pură şi simplă.

cererea de inventariere ţine loc şi de deschidere a acestei proceduri. 712 va opera numai atunci când cele două condiţii arătate mai sus nu sunt îndeplinite. Când inventarul este infidel. În lipsa inventarului.712 C. ″Transmisiunea. . Deşi. Cerinţa legiuitorului de a fi şi exact este îndeplinită atunci când inventarul cuprinde totalitatea bunurilor succesorale. 525 362 . deoarece numai astfel moştenitorul va putea opta eventual pentru renunţarea la succesiune. fără ca să opereze sancţiunea prevăzută de art. . se va proceda la întocmirea unui supliment de inventar 525. inventarul poate fi făcut anterior sau posterior declaraţiei. Când din eroare nu au fost trecute unele bunuri din procesul verbal. Se consideră că inventarul este fidel atunci când este lipsit de fraudă. Sancţiunea civilă prevăzută de art. Inventarierea bunurilor se face de către notarul public în cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesaţi. Eugeniu Safta-Romano. astfel cum impune art.civ.Eliescu. vol.. după cum am văzut. declaraţia valorează acceptarea pură şi simplă dacă condiţiile pentru aceasta sunt îndeplinite. În situaţia în care nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale. M. succesibilul este considerat că a acceptat pur şi simplu moştenirea. potrivit căruia succesibilul este considerat un acceptant pur şi simplu .Declaraţia dată în formele analizate şi făcută sub beneficiu de inventar trebuie să fie precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale. op.157..″. pag.cit. pag.705 C.II. nerecurgându-se la dosiri sau dări la o parte. prudent ar fi ca el să fie făcut anterior.118.civ.

Al.Eliescu. caz în care se trece la întocmirea unui proces verbal ce va cuprinde enumerarea. op.″. celui chemat la moştenire i se dă timpul necesar pentru a se pronunţa în cunoştinţă de cauză .. un nou termen de 3 luni şi un altul de 40 de zile va începe să curgă faţă de moştenitorii chemaţi la succesiune prin efectul renunţării sau încetării din viaţă a celor care i-ar fi exclus prin prezenţa lor. pag. 526 363 . 700 C.Hamangiu. în asemenea ipoteză. ″Curs. C.cit. precum şi menţiuni privind pasivul succesoral. Până la expirarea acestor termene moştenitorul nu poate fi constrâns să se pronunţe . ce va fi obligat ca la finalizarea procedurii succesorale sau atunci când notarul consideră necesar să le restituie şi să depună conturile la biroul notarului public. pierdere.330. înlocuire sau distrugere a bunurilor. . ..Rosetti-Bălănescu. legea oferă şi posibilitatea dării bunurilor unui custode.civ. Termenul nou va curge din ziua renunţării.vol. decesului sau evenimentului generator al nedemnităţii. sau să înceteze din viaţă. pag. Termenele pentru inventar şi deliberare Prezentare: Potrivit art.civ.270. 4. iar moştenitorii din clasa subsecventă trebuie să se bucure de aceleaşi avantaje legale ca şi cei dintâi. Inventarul va mai cuprinde distinct bunuri contestate. Termenele sunt de 3 luni pentru a face inventar şi de 40 de zile pentru a delibera. 706 C. Alternativ. I.Numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află bunurile succesorale se poate face inventarierea. Se poate întâmpla ca reprezentanţii primei clase de moştenitori chemaţi la succesiune să renunţe. 526 M.Băicoianu. dar nu va putea depăşi termenul general prevăzut de art.III. decrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data decesului. înainte de a fi acceptat sau renunţat. Aplicarea de sigilii este prevăzută în situaţia în care există pericol de înstrăinare.

• termenele legale pentru succesorii ab intestat chemaţi în primul rând. M. dacă a încetat din viaţă după expirarea acestui termen .cit. pag.119. curg de la data deschiderii succesiunii. sau numai 40 de zile.dar fără a depăşi termenul de 6 luni prevăzut de art. 527 364 . Dacă însă aceştia renunţă. ci de la data semnării procesului verbal de inventariere.civ.Dispoziţia este de ordine publică şi prin urmare nu va putea fi înlăturată prin convenţie sau testament. căci altfel moştenitorul următor nu ar beneficia de termene utile pentru a face inventarul şi a delibera 527.Hamangiu. Legiuitorul nu suspendă însă dreptul creditorilor de a urmări pe succesibili. acordă posibilitatea.vol.cit. Aici se pot distinge următoarele situaţii: • dacă inventarul a fost făcut înainte de expirarea termenului de 3 luni.II. termenul de 40 de zile nu începe să curgă de la această dată.. pentru a amâna procedura. pag. op. instanţelor de judecată acordarea de noi termene. În răstimpul acestor termene eredele nu poate fi silit să se pronunţe şi nici nu se poate obţine o condamnare împotriva sa 528.Eliescu.78. 528 C.civ. • dacă succesibilul moare înlăuntrul termenelor legale. ci acordă acestuia din urmă o excepţie dilatorie.700 C. la cererea eredelui interesat. ″. . succesorii săi vor avea 3 luni şi 40 zile. op. Eugeniu Safta-Romano.709 C..330. pag. dacă a murit îninte de expirarea termenului pentru facerea inventarului . ″Curs . art. moştenitorul următor se va bucura de un nou termen de 3 luni şi 40 zile care va începe să curgă din ziua renunţării.

în ipoteza renunţării sau a decesului succesibilului de rang preferabil sunt constrânşi la un termen inferior ca durată celui acordat de art. fie sub beneficiu de inventar sau de a renunţa la moştenire. se ajunge la situaţia în care art. respectiv cel rămas pană la limita de şase luni calculate de la momentul deschiderii succesiunii.civ.civ. potrivit cererii. atunci când succesibilul este confruntat cu obligaţia.civ.. Pe de altă parte. în sensul utilităţii acestora în procedura de acceptare sub beneficiul de inventar. Trebuie avută în vedere şi importanţa practică a aplicării întocmai a art. prin schimbarea termenului general de prescripţie din unul de 30 de ani în cel de şase luni. dar prezentând şi interesul.. chiar la nivelul textului. dreptul de a accepta fie pur şi simplu. restrânge libertatea ca succesibilul să se poată bucura de integralitatea celor două termene cumulate. Impunând această posibilitate.706 şi art. 365 . cauze de admitere a acesteia. dat fiind caracterul relativ al hotărârilor judecătoreşti. de a inventaria şi delibera asupra masei succesorale. cu art.civ. civ. intră în vădită contradicţie.706 şi art..Expirarea termenelor analizate duce pentru succesibilul ce nu s-a pronunţat la pierderea excepţiei dilatorii .709 C.700 C. păstrând însă.709 C.civ. Dacă între timp succesibilul a fost condamnat în calitate de moştenitor care a acceptat pur şi simplu.709 C. Dispoziţiile art. faţă de orice altă persoană. modificat prin Decretul 73/1954. Astfel. pe de o parte art. acordă posibilitatea succesibilului să ceară un al doilea termen pentru inventar în situaţia în care dovedeşte. păstrând însă dreptul de opţiune.706 C.700 C. se acceptă că acesta va fi socotit că a acceptat pur şi simplu faţă de cei cu care s-a judecat. moştenitorii din clasa subsecventă.

irevocabilă şi retroactivă. El devine în mod definitiv titular al patrimoniului succesoral şi proprietar al bunurilor care îl compun.5. ci ele subzistă acceptării în modalitatea beneficiară fie împotrivă. patrimoniul dobândit prin moştenire se transmite la proprii moştenitori. 713 C. iar în cazul contrar moştenitorului şi creditorilor săi personali. care este definitivă. Spre deosebire de art. succesibilul îşi consolidează titlul său de moştenitor.. Ca orice moştenitor acceptant el poate cere reducţiunea liberalităţilor excesive dacă este moştenitor rezervatar. separaţia de patrimonii rezultând din acceptarea sub beneficiul de inventar produce efecte colective faţă de toţi creditorii moştenirii şi legatari.civ. precum şi faţă de moştenitorul însuşi şi creditorii săi personali. Efectul specific al acestei posibilităţi este separaţia de patrimonii.civ. Consecinţele separării celor două patrimonii se identifică în următoarele: 1. Efectele acceptării sub beneficiu de inventar Efecte: Prin acceptarea sub beneficiu de inventar. În caz de deces al moştenitorului beneficiar.781 şi următoarele C. Ea profită creditorilor succesiunii dacă moştenirea este solvabilă. în cazul art. poate încheia valabil acte juridice . definitivând transmiterea succesorală ce a început de la data deschiderii succesiunii. poate cere ieşierea din indiviziune. deoarece 366 . fie în favoarea moştenirii. având dreptul să ceară şi putând fi obligat şi la raportul donaţiilor dacă este descendent sau soţ supravieţuitor în concurs cu descendenţii. Deci în această calitate. dreptul la activul net al patrimoniului. Drepturile şi datoriile pe care moştenitorul beneficiar la avea faţă de defunct sau invers nu se sting prin confuziune sau consolidare.

respectiv prin confuziune. în cazul raporturilor juridice în care defunctul era subiect pasiv. nu şi cu privire la pasivul succesiunii 529. Dimpotrivă. pag.159. unei creanţe a acestuia împotriva moştenirii. Vorbind de creanţe reciproce. . nu avem în vedere şi ipoteza opunerii creanţei pe care moştenitorul beneficiar o are împotriva unui creditor al masei succesorale . În această calitate. ″Transmisiunea .civ. . există posibilitatea unei compensaţii între creanţa pe care moştenitorul beneficiar o are faţă de moştenire cu creanţa moştenirii faţă de el. ″. Chiar dacă art. ci rămân una legată de moştenitor. iar cealaltă de moştenire. ce opreşte pe mandatar să cumpere bunurile pe care este împuternicit să le vândă.. se sting prin compensaţie în condiţiile legii. se substituie lui de cujus în raporturile de drept în care acesta era subiect activ (titular de drepturi reale ori creditor) în timp ce . 1308 C.1143 C. 367 . întrucât creanţele reciproce fac parte din două patrimonii distincte. eredele beneficiar nu devine debitor în locul acestuia având poziţia unui terţ faţă de bunurile succesorale.″. poate dobândi prin adjudecare bunuri din moştenire vândute la licitaţie publică.calităţile incompatibile de subiect activ şi pasiv în acelaşi raport de drept nu se întrunesc în aceeaşi persoană.civ. drepturile reale pe care eredele beneficiar îl are asupra unui bun din patrimoniul moştenirii. . 2. putem considera că. fără a i se putea opune art. are în vedere situaţia ″ când două persoane sunt datoare una alteia. tot astfel nu încetează prin consolidare. se operează între dânsele o compensaţie care stinge amândouă datoriile . căci moştenitorul 529 A se vedea M. Astfel. . Moştenitorul beneficiar se substituie defunctului numai cu privire la activul ereditar.Eliescu.

beneficiar nu ia parte la adjudecare în calitate de reprezentat al moştenirii. Acţiunile pe care moştenitorul beneficiar le intentează pentru a obţine plata creanţelor ce le avea în contra defunctului. eredele beneficiar poate dobândi după acceptare noi drepturi împotriva succesiunii sau pe calea cesiunii creanţei aparţinând terţilor împotriva defunctului. În aceeaşi măsură. nu se va putea despăgubi decât din aceste bunuri. Încetarea beneficiului de inventar Încetare: Beneficiul de inventar poate înceta în următoarele moduri: a) fie prin renunţarea moştenitorului. 6. Ceea ce poate fi invocat ca excepţie este compensaţia. nu pot fi paralizate prin nici o excepţie ce s-ar fi putut opune defunctului. În situaţia în care creanţa defunctului ar fi fost garantată printr-o ipotecă. adică în calitate de terţ faţă de moştenire. ca moştenitor al vanzătorului şi ţinut ca atare de totate obligaţiile lui. însă. caz în care ea poate rezulta din Nu pot renunţa la beneficiu persoanele pentru care această formă de acceptare este obligatorie. Terţul evins nu va putea să intenteze decât o acţiune în garanţie în contra succesiunii. Renunţarea poate fi şi tacită. îndreptate împotriva moştenitorilor beneficiari ca proprietar al bunurilor ereditare. nu din patrimoniul personal al moştenitorului. acesta fiind creat în interesul său 530. 530 368 . moştenitorul poate renunţa la beneficiul de inventar. moştenitorul beneficiar putea urmări pe terţul achizitor al imobilului ipotecat. toate acestea în virtutea calităţii de titular al patrimoniului propriu. ci în nume propriu. 3. fără ca acesta să-i poate opune excepţia de garanţie.

şi. aceste texte sunt de strictă interpretare. 716. orice altă faptă culpabilă a moştenitorului beneficiar nu atrage decăderea. Deosebire: Decăderea se deosebeşte de renunţare prin următoarele: a) decăderea trebuie să fie pronunţată prin hotărâre judecătorească.moştenitorul poate fi decăzut din beneficiul de inventar. Decăderea fiind o sancţiune. 369 . civil). Deak. pe când decăderea incapabililor şi minorilor care au împlinit vârsta de 14 ani. 531 Fr. b) numai un moştenitor capabil poate renunţa la beneficiul de inventar. fie cu titlu de sancţiune . 712 C.. civil art. moştenitorul este socotit că a acceptat pur şi simplu moştenirea de la deschiderea acesteia. fără formele prevăzute de lege (art. op. Efect: Efectul renunţării şi al decăderii este acelaşi. căci ei sunt presupuşi de lege că au discernământ. pe când renunţarea operează de drept. 671 C. procedură civilă). pag. cu titlul de sancţiune 531. b) prin decăderea lui din acest beneficiu. cit. şi drept consecinţă. 717 C. ¾ dacă a înstrăinat vreun lucru nemişcător din moştenire.orice act care implică pentru beneficiar voinţa de a lucra ca un moştenitor care a acceptat pur şi simplu moştenirea.502. ci numai obligaţia de a despăgubi pe creditorii succesorali sau pe legatari pentru paguba pe care le-a pricinuit-o. însă în următoarele două cazuri: ¾ dacă s-a făcut culpabil de dosire sau de dare la o parte a unor bunuri succesorale (art.

. Act solemn: Ca şi acceptarea sub beneficiu de inventar.Cărpenaru. op. pag.cit. ultima rezultând din ″ neacceptarea moştenirii în termenul de prescripţie prevăzut de lege ″. St. Editura Ştiinţifică.Alexandresco. Rizeanu. Eugeniu Safta-Romano.. Comăniţă.264-265. acest fapt având drept consecinţă stingerea titlului de moştenitor. V. renunţarea la moştenire este un act juridic solemn. Al.Rosetti-Bălănescu. op. pag.cit. I.294. pag. D. Feluri: În literatura de specialitate au apărut mai multe opinii în legătură cu felurile renunţării. Chirică.215. Al. ″Transmisiunea .430. op. pag. Noţiune Noţiune: Este o manifestare de voinţă a succesibilului prin care declară că nu doreşte să uzeze de drepturile succesorale pe care vocaţia sa succesorală i le conferă. pag.pag. op..cit.vol. cit.op.″.Băicoianu. vol. în principiu.. D.III.cit. C..II. Într-o a doua opinie 533 se consideră că ″renunţarea. Gh.503. nu poate fi tacită ci numai expresă″. op. ″Principii de drept″.cit. Bacaci. pag. Eliescu.cit. Stoica.tom III. Într-o primă opinie 532 se consideră că renunţarea este atât expresă cât şi tacită.cit.127.. pag.224. 532 370 . pag. partea II.. Considerăm că renunţarea poate fi numai expresă deoarece renunţarea nu poate fi dedusă din neacceptarea moştenirii în cadrul termenului de prescripţie.Stătescu.Hamangiu. Bucureşti.SECŢIUNEA A V-A Renunţarea la moştenire 1. D.277.. C. pag. 533 M. op..414. 1958.133. op..

537 Curtea de Apel Craiova.. din declaraţia de renunţare dată în faţa instanţei de judecată cu ocazia judecării cauzelor succesorale. Renunţarea la succesiune mai poate rezulta şi din următoarele: 1. pag. care la rândul lui a abrogat art.2 din Decretul nr. care dispunea: ″renunţarea la succesiune nu se presupune. acesta neputând să accepta anumite bunuri din succesiune. 36/1995 renunţarea trebuie să rezulte dintr-o declaraţie făcută expres la Biroul Notarului Public de la locul unde s-a deschis succesiunea. 535 Art. 534 Potrivit art. 371 .76 alin. 36/1995 în acest caz declaraţia de renunţarea trebuie trimisă de notarul în faţa căruia a fost dată la notarul public la care se află registrul spre a o înscrie în acesta. potrivit art.Rizeanu.36/1995 şi art. C. dec. civ. s. Furtună. 2. 1964. 2000. Legea nr. ea nu se poate face decât la grefa tribunalului de primă instanţă a districtului în care succesiunea s-a deschis. 80 alin.4 din Legea nr.Sub sancţiunea nulităţii absolute. nr. în V.civ. Editura 1F. ″Procedura succesorală notarială″.219. Bucureşti. 536 D. 40/1953 535 . Craiova. din consemnarea făcută de notarul public în timpul întocmirii cerificatului de moştenitor. 40/1953: ″renunţarea expresă la succesiune se face în faţa notarului de stat competent″. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.80 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anii 1998-1999″.81.695 C. şi pe un registru ţinut anume pentru aceasta″. Această declaraţie se va trece în acelaşi registru în care se trece şi acceptarea sub beneficiu de inventar. Daha. Editura Ştiinţifică. renunţarea trebuie să poarte asupra întregii moşteniri sau părţi din moştenire ce-i revine succesorului. 8786/1999. pag. iar la celelalte să renunţe 537. Datorită caraterului unitar şi indivizibil al moştenirii. Această consemnare are forţă probantă până la înscrierea în fals 536. sau la orice birou notarial 534. 36/1995 a abrogat Decretul nr.

în cazul dolului 540. pag. O ultimă condiţie ce trebuie îndeplinită de renunţare este ca aceasta să fie impersonală şi cu titlu gratuit 538. dolul şi viclenia. nu poate avea consecinţa anulabilităţii actului. renunţă la una din ele. Nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege atrage după sine nulitatea 539 renunţării la moştenire şi drept consecinţă dreptul de opţiune al succesibilului subzistă. decât numai atunci când consideraţia persoanei este cauza determinantă pentru care s-a făcut renunţarea.20 . în timp ce. Spre deosebire de eroare. Poate exista eroare cu privire la substanţa obiectului în situaţia în care moştenitorul.Vişan.nr. Şi în cazul declaraţiei de renunţare la succesiune voinţa juridică poate fi afectată de viciul de consimţământ: eroarea. 4/1987. ″Cu privire la cazurile de ineficacitate a renunţării la succesiune″ în RRD . în acest caz. fiind chemat la două succesiuni diferite. în credinţa greşită că renunţă la cealaltă. afară de cazul când a expirat termenul în care el poate fi exercitat. În materia renunţării la moştenire. pag. s. dacă renunţarea este cu titlu oneros. 539 T M B. 540 A.27.2555/1986. urmare a renunţării.62. ne putem afla în faţa unei erorii asupra persoanei în situaţia în care. nr. 538 372 . moştenitorul interesat a acţionat cu intenţie şi prin manopere frauduloase pentru În caz contrar.Deselnicu. în RRD nr. înseamnă că succesorul a acceptat moştenirea şi ne aflăm în prezenţa unor acte de înstrăinare între vii a drepturilor succesorale.57 . renunţătorul are reprezentarea greşită că partea ce i s-ar fi cuvenit din moştenire profită un moştenitor pentru care are o deosebită consideraţie. Eroarea. pentru ca renunţarea să fie valabilă trebuie ca renunţătorul să nu-şi fi exercitat anterior dreptul de opţiune acceptând moştenirea respectivă.IV-a civ. dec. cu notă de Irina Moroianu Zlătescu şi D. în realitate. profită un alt moştenitor..De asemenea. 2/1985.

se poate exercita direct asupra sa ori faţă de cei apropiaţi lui. civil “eredele ce renunţă este considerat că n-a fost niciodată erede”. 2. pag. chiar dacă renunţătorul decedează ulterior renunţării.Olt. 696 C. nr. 9/1987.Oproiu. potrivit art. exercitată asupra libertăţii de exprimare a unui moştenitor. prin ipoteză. iar datorită temerii insuflate a fost determinantă la darea declaraţiei de renunţare la succesiune. cu notă de M. Efectele renunţării Efecte: Potrivit art. 541 373 .67. fizic sau moral. dec.Georgescu şi Al. Consecinţe: Acest efect al renunţări implică următoarele consecinţe: a) renunţătorul pierde partea din moştenire la care are dreptul. ″dat fiind că.civ. poate constitui viciu de consimţământ dacă este nelegitimă. iar nu şi pe cele care din indiferent ce motiv nu se regăsesc în acest patrimoniu″. în RRD nr. vocaţia sa fiind retroactiv desfiinţată. ″Răul″ cu care este ameninţat moştenitorul renunţător poate fi patrimonial. Nulitatea renunţării poate fi invocată de orice persoană interesată exceptând succesibilii renunţătorului. ca mai apoi părţile cuvenite T.J. 679 C. succesibilii săi nu pot moşteni decât drepturile care se află legal în patrimoniul succesoral la momentul decesului. la momentul renunţării succesibilii renunţătorului n-au nici un drept actual asupra patrimoniului acestuia. civil. Violenţa psihică sau morală.a induce în eroare pe renunţător cu privire la destinaţia părţii sale ce-i revenea din moştenire.63 . violenţa putând fi dovedită prin orice mijloace de probă 541 .6/1987.

sunt readuse la viaţă. Pentru ca renunţarea să poată fi retractată sunt necesare două condiţii: a) dreptul de opţiune al renunţătorilui să nu fie stins prin împlinirea termenului de prescripţie de 6 luni.58. aceasta trece la gradul următor. nu mai este obligat la raport. cu note de M. nr. Enache şi Fr. Retractarea renunţării Condiţii: Legea permite moştenitorului care a renunţat la moştenire să poată reveni 542 asupra renunţării şi să o retracteze (art. în RRD nr. universală sau cu titlu universal. prin confuziune sau consolidare. 10/1986. civil) tocmai pentru a se evita vacanţa succesorală.J. 700 C. 374 . nemaiîntrunind în persoana sa calitatea de moştenitor şi de donator. prevăzut de art. de alţi moştenitori ai defunctului 543. iar dacă renunţătorul era singur chemat la moştenire. Vaslui. civ. şi. pag.48 . e) renunţătorul nu poate fi reprezentat. 599/1985. la deschiderea succesiunii. 543 Poate fi vorba de un comoştenitor sau un moştenitor subsecvent cu vocaţie testamentară sau legală. b) moştenirea să nu fi fost acceptată. Deak. descendenţi săi culegând moştenirea în nume propriu. 3. c) drepturile reale sau de creanţă pe care succesibilul le avea împotriva defunctului sau pe care acesta din urmă le avea împotriva succesibilului şi care se stinseseră. civil. 701 C. dec. b) renunţătorul care a primit donaţii de la defunct.coerezilor săi. d) renunţătorul nu datorează taxele pentru efectuarea procedurii succesorale notariale. între timp. 542 T.

D. adică dacă va putea accepta pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar. exceptând cazul în care retractarea s-a făcut prin acceptare forţată 547. expresă . 19 din Decretul nr.civ.II.712 C. Efecte: Retractarea renunţării produce următoarele efecte: 1. Legea nu prevede nici-o formă specială . ″Dreptul de moştenire ″ .133. 3. Într-o a doua opinie 546. 547 În acest caz acceptarea este pură şi simplă chiar şi în situaţia minorilor şi a interzişilor judecătoreşti. moştenitorul retractant al renunţării devine acceptant. 544 545 375 . la care subscriem.Feluri: Se poate spune că retractarea renunţării 544 este de trei feluri: 1. vol. Această regulă comportă o excepţie dată de art. Eugeniu Safta-Romano. . 2.Eliescu. 546 M. pag. pag. Într-o primă opinie 545 se consideră că moştenitorul va putea accepta succesiunea pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar. 703 şi art. pag. ″Transmisiunea . În literatura de specialitate s-a pus problema dacă moştenitorul respectiv are un nou drept de opţiune succesorală.″ . 32/1954 conform căruia acceptarea în cazul minorilor şi a persoanelor puse sub interdicţie este considerată ca fiind făcută sub beneficiu de inventar.. înainte de acceptarea moştenirii de alt succesibil sau de expirarea termenului de prescripţie. tacită .239.137. op.Chirică.se deduce din efectuarea de către renunţător a unor acte ce semnifică acceptarea tacită a moştenirii.se deduce din însuşirea calităţii de moştenitor a renunţătorului printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. forţată . săvârşeşte fapte ilicite ce sunt prevăzute de art.atunci când renunţătorul.. cit. se consideră că retractarea renunţării constituie prin ea însăşi o acceptare pură şi simplă a moştenirii.

376 . ¾ prescripţia achizitivă 549. şi. Ex.72 şi 73 din Legea nr. retractarea renunţării prin acceptare operează retroactiv de la data deschiderii succesiunii. În cazul drepturilor dobândite de terţi între momentul renunţării la succesiune şi momentul retractării renunţării nu operează efectul retroactiv al retractării renunţării.2.: prin uzucapiune.: stingerea unei datorii faţă de succesiune. 36/1995. 548 549 Ex. terţul dobândeşte un imobil ce aparţine succesiunii. ¾ drepturile ce sunt dobândite de terţi printr.o serie de acte încheiate cu curatorul special sau custodele bunurilor succesorale ce sunt numiţi în conformitate cu art. Este vorba despre următoarele: ¾ prescripţia extinctivă 548.

inclusiv a procurorului şi a secretarului consiliului local de la ultimul domiciliu al defunctului.CAPITOLUL X PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ. În cazul în care acesta nu avea domiciliul în ţară. pe lângă moştenitorii lui de cujus (legali sau testamentari) şi statul (în cazul Procedura succesorală notarială este reglementată de Legea nr. Prin ″persoane interesate″ se înţelege. atunci când are cunoştinţă că moştenirea cuprinde bunuri imobile. Legea Notarilor Publici şi de Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 550 377 . va fi competent notarul public din circumscripţia judecătoriei unde defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare. 36/1995 prin Ordinul nr. 710/C al Ministrului Justiţiei. Deschiderea procedurii: Procedura succesorală notarială este deschisă la cererea oricărei persoane interesate. şi poartă denumirea de procedură succesorală notarială 550. 36/1995. Competenţa teritorială de rezolvare a acestei proceduri necontencioase aparţine notarului public din circumscripţia teritorială a judecătoriei de la locul ultimului domiciliu al lui de cujus. PETIŢIA DE EREDITATE SECŢIUNEA I Procedura succesorală notarială sau împărţirea necontencioasă Prezentare: Împărţirea necontencioasă a bunurilor succesorale se face prin intermediul notarilor publici.

36/1995) 552. şi. ¾ pasivul succesoral. orice persoană care se consideră Se va menţiona valoarea acestor bunuri. personal sau printr-un delegat va face inventarul bunurilor succesorale (art. 67 din Legea nr. 36/1995). La cererea persoanei interesate sau în cazurile prevăzute expres de lege notarul public. pierdere sau de distrugere a bunurilor succesorale. a hârtiilor de valoare.succesiunilor vacante). ¾ bunurile defunctului 551. Dacă există pericolul de înstrăinare. iar atunci când este cazul şi executorilor testamentari. 36/1995. legatarilor. 551 552 378 . Acest inventar se poate face numai cu acordul persoanei care deţine bunurile. descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor. în caz de refuz se încheie un proces verbal ce va cuprinde: enumerarea. prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi. precum şi creditorii moştenitorilor insolvabili Cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale. 68 din Legea nr. ¾ numele. notarul public va putea întreprinde următoarele măsuri de conservare: ¾ punerea sub sigiliu sau predarea bunurilor unui custode (art. Notarul va înregistra cererea după ce verifică dacă nu a fost înregistrată în opisul succesoral o altă cerere cu aceeaşi cauză. Împotriva menţiunilor cuprinse în inventar şi a măsurilor de conservare dispuse de notar. a cecurilor sau a altor valori în depozitul notarial sau la o instituţie specializată în trezorerie. trebuie să cuprindă următoarele elemente: ¾ datele de stare civilă ale defunctului. ¾ depozitarea sumelor de bani. conform art. 65 din Legea nr. Toate măsurile de conservare luate de notarul public trebuie să fie comunicate moştenitorilor legali.

vinovată poate face plângere la judecătorie în temeiul art. Dacă moştenitorii sunt lipsiţi de capacitate se vor cita reprezentanţii lor legali şi autoritatea tutelară. 74 alin. domiciliul şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor şi legatarilor. Dovada bunurilor ce compun masa succesorală se va face prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admis de lege. notarul va întocmi încheierea finală a procedurii notariale. ¾ numele. ¾ bunurile şi datoriile succesiunii. 3 din Legea nr. indiferent dacă sunt legali sau testamentari. notarul public va cita moştenitorii care au vocaţie la moştenire. onorariul notarului. 36/1995). ¾ data decesului. ¾ taxele de timbru. făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea 553 379 . ¾ datele pe baza cărora s-a soluţionat cauza 555. întinderea drepturilor acestora şi compunerea masei succesorale. va proceda la reducerea liberalităţilor excesive până la limitele prevăzute de lege (art. Desfăşurarea procedurii: După ce constată că este legal sesizat şi după înregistrarea cererii. prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului. care pe lângă aceste elemente trebuie să mai cuprindă: ¾ numele. 36/1995. Notarul public va stabili calitatea moştenitorilor şi legatarilor 554. printro încheiere a notarului public. 82 alin. După realizarea acordului dintre moştenitori şi administrarea probelor. cu acordul moştenitorilor. 555 Eventualele erori materiale vor fi îndreptate la cererea moştenitorilor. De asemenea. În cazul în care moştenirea urmează să fie declarată vacantă va fi citată autoritatea administraţiei publice care urmează să preia bunurile succesorale. precum şi executorii testamentari (dacă există) 553. 554 Se stabileşte prin acte de stare civilă şi martori. 3 din Legea nr.

Suspendarea procedurii succesorale: Procedura succesorală notarială se poate suspenda în următoarele cazuri: a) au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii şi. c) moştenitorii sau alte persoane prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor. după încetarea cauzelor de suspendare şi va finaliza procedura printr-o încheiere finală. finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor. b) succesibili îşi contestă unul altuia calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin. deşi au fost corect citaţi. în termen de 20 de zile de la data acesteia. notarul public va repune pe rol dosarul succesoral. succesibili nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală. La cererea părţilor. fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea. se va elibera certificatul de moştenitor. Pe baza încheierii finale. 380 .

în principiu numai după ce termenul de 6 luni prevăzut de art. notarul va elibera certificatul de moştenitor. iar moştenitorii vor fi îndrumaţi la instanţa judecătorească. Potrivit legii calitatea de moştenitor poate fi dovedită cu certificatul de moştenitor sau cu orice alte mijloace de dovadă admise de lege 556. Ex. a expirat. 700 C. notarul public de la locul deschiderii succesiunii va elibera certificatul de moştenitor.: acte de stare civilă cu ajutorul cărora cel interesat poate face dovada rudeniei sale cu de cujus. La cererea oricărui moştenitor legal sau legatar care a acceptat succesiunea. Certificatul de moştenitor se eliberează când nu sunt neînţelegeri între moştenitori. Pe baza hotărârii judecătoreşti. civ. dar şi înainte de expirarea acestui termen dacă s-a prezentat un testament sau dacă notarul constată că nu mai sunt şi alţi moştenitori în afara celor care au acceptat succesiunea. procedura necontencioasă se suspendă. dacă moştenitorii nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale sau a drepturilor moştenitorilor. Certificatul de moştenitor: Este actul care finalizează procedura succesorală necontencioasă şi care atestă calitatea unei persoane de moştenitor legal sau testamentar. 556 381 . în temeiul legii sau al testamentului.SECŢIUNEA A II-A Dovada calităţii de moştenitor Calitatea de moştenitor: O persoană are calitatea de moştenitor dacă are chemare la moştenire.

şi. 36/1995). b) este un instrument probator. certificatul de moştenitor va cuprinde şi menţiuni despre actul de împărţire a bunurilor. 2 din Legea nr. 2 din Legea nr. la masa succesorală. În cazul în care moştenitorii şi-au împărţit bunurile moştenirii prin act notarial. se poate emite un certfificat de calitate de moştenitor (art. la taxa de timbru. 88 alin. Certificatul de moştenitor va cuprinde menţiuni referitoare la de cujus. la moştenitori. la cererea moştenitorilor. 86 alin. notarul va elibera un nou certificat pe baza hotărârii judecătoreşti rămase irevocabile (art. Funcţiile certificatului de moştenitor: Certificatul de moştenitor are două funcţii: a) este un mijloc de îsezinare-moştenitorii care nu se bucură de sezină pot fi trimişi în posesiunea moştenirii numai prin eliberarea certificatului de moştenitor. cu acordul succesibililor. prin el moştenitorii nu sunt investiţi cu anumite drepturi succesorale (acestea fiind 382 . precum şi la cotele care se cuvin acestora. notarul va face menţiunile respective în certificatul de moştenitor. De asemenea. dacă ei au căzut de acord asupra pasivului moştenirii şi a creditorilor ei.Atunci când nu se face dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora presupune operaţiuni de durată. în cazul anulării certificatului de moştenitor pe cale judecătorească. De asemenea. decât în condiţiile expres prevăzute de lege. 84 din Legea nr. 36/1995). Astfel. după emiterea certificatului de moştenitor nu mai este posibil a se mai întocmi un altul. notarul public va putea să reia procedura pentru eventuala completare a încheierii finale cu bunurile omise din masa de împărţit şi pe baza căreia să elibereze certificatul de moştenitor suplimentar (art. 36/1995). În principiu.

. C. 8/1999. certificatul de moştenitor face dovada deplină în ceea ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecărui moştenitor 558. civ. certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiunea de durată scurtă. dec. 1537/1983. 2588/1973.J. Pot cere anularea certificatului de moştenitor persoanele care au pretenţii la moştenire şi care au fost prejudiciate prin eliberarea ori cuprinsul certificatului de moştenitor eliberat (art.90-91. nr. T. s. nr. pag. termenul fiind de 3 ani si incepand sa curga de la data eliberarii lui 560. 790/1990.. cu notă de T.dobândite în momentul deschiderii succesiunii).92 şi urm..538. pag. dec. în Dreptul nr. 88 din Legea nr. 36/1995). 36/1995 care dispune ca pînă la anularea prin hotărâre judecătorească.. s. certificatul de moştenitor nu conferă calitatea de moştenitor. civ. în CD. pag. civ. 1983. Din acest motiv..69. dec. dec. T. nr. trebuie să distingem după cum certificatul este opus moştenitorilor care au consimţit la eliberarea lui sau este opus terţelor persoane: Aşadar.121 şi urm. 1985. s. Pungă. s. nr.S. 88 din Legea nr. certificatul de moştenitor poate fi contestat pe calea unei acţiuni în anularea certificatului de moştenitor. cit. 1/1991.S. s. Suceava. civ.S. Puterea doveditoare a certificatului de moştenitor este statornicită de art... op. 1057/1998. în Dreptul nr. ci constată drepturile preexistente 557.. ci o constată. pag. 558 T.. pag. 560 Referitor la prescripţia acţiunii în anularea certificatului de moştenitor a se vedea C. Ap. 7/1974. 557 383 . Puterea doveditoare: Cât priveşte puterea doveditoare a certificatului de moştenitor. 559 Fr. 968/1985. civ.59.S.. dec. în RRD nr. oricare dintre moştenitori poate să solicite instanţei includerea în masa succesorală şi a acestor bunuri 559. pag. nr.. în CD. Deak. În cazul în care se constată că mai există bunuri succesorale ce nu au fost cuprinse în certificatul de moştenitor. Prin urmare. sau în certificatul de moştenitor suplimentar.

ele fac dovada asupra calităţii de moştenitor şi a întinderii vocaţiei succesorale. 384 . nr. T.36 şi urm. I.150. în caz de neînţelegere. I. Mihalache. civ. menţiunile sale vor face dovada deplină împotriva lor. dec. ″Anularea certificatului de moştenitor la cererea părţilor prezente la dezbaterea succesorală în faţa notarului de stat″. 709/1974. certificatul de moştenitor face dovada faţă de terţi asupra bunurilor care au fost repartizate în lotul fiecărui moştenitor. 6/1981. 672/1976. b) în al doilea caz. 1976. pag. 561 T.. în RRD nr. civ. conform dreptului comun. pentru incapacitate 561 sau pentru cauze de nulitate absolută. s.. în CD.68.. nr.. nr.194-195. succesorii nu sunt obligaţi să apeleze la procedura necontencioasă. întrucât certificatul de moştenitor îşi trage puterea doveditoare din acordul moştenitorilor. Certificatul de moştenitor nu este titlu de proprietate. în RRD nr. pag.a) în primul caz. s. 1827/1955. 1955. dec. 3/1975.S. civ. I. Spirescu. direct instanţelor judecătoreşti. vol. Certificatul de moştenitor nefiind obligatoriu.S. pag. dec. În cazul în care s-a făcut şi împărţeala bunurilor succesorale. pag. în CD. menţiunile certificatului de moştenitor pot fi opuse terţelor persoane pînă la dovada contrară. deci el nu face dovada că bunurile în cauză au fost proprietatea celui care lasă moştenirea şi ca urmare a transmisiunii succesorale sunt proprietatea moştenitorului în lotul căruia se află acele bunuri 562. atât timp cât actul prin care şi-au recunoscut drepturile constatate prin aceste menţiuni şi în temeiul căruia s-a întocmit certificatul nu a fost anulat pentru vicii de consimţământ.. s. ci au posibilitatea să se adreseze..S. 562 T.

în cazul acţiunii în revendicare terţii contestă doar faptul că anumite bunuri ar aparţine succesiunii (T. dec. civ.J. şi obligarea celui care deţine bunurile moştenirii la restituirea lor563. pag. Astfel. în RRD nr. în întregul ei sau numai o parte din aceasta. de această acţiune nu beneficiază legatarii cu titlu particular. au deci dreptul la această acţiune numai moştenitorii legali. din diferite motive. adică prezintă unele din caracterele acţiunilor reale prin aceea că trebuie să fie pornită împotriva deţinătorului bunurilor succesorale şi tinde la obligarea Din acest punct de vedere petiţia de ereditate se aseamănă cu acţiunea în revendicare. care se pretinde moştenitor asupra acestor bunuri (moştenitor aparent). 786/1986. Hunedoara.SECŢIUNEA A III-A Petiţia de ereditate Noţiune: Petiţia de ereditate este o acţiune prin care un moştenitor cere instanţei judecătoreşti recunoaşterea titlului său de moştenitor legal sau legatar universal sau cu titlu universal. legatarii universali şi legatarii cu titlu universal. dar ele rămân două acţiuni diferire şi nu trebuie confundate. Prin petiţia de ereditate se reclamă moştenirea.70). nr. Moştenitorii au la îndemînă petiţia de ereditate când. 5/1987. bunurile moştenite sunt deţinute de o persoană străină. 563 385 . Caracterele juridice ale acţiuni în petiţie de ereditate: Petiţia de ereditate are următoarele caractere juridice: a) este o acţiune mixtă. iar în cazul petiţiei de ereditate este contestată însăşi calitatea de moştenitor.

în cazul soţului supravieţuitor sau donator. această admitere va produce anumite efecte care vor fi diferite după cum sunt între adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent sau între adevăratul moştenitor şi terţele persoane. a se vedea D. fie cu orice mijloace de probă . rudeniei în cazul moştenitorilor legali . şi.458-459.testamentul în cazul legatarilor sau actele de stare civilă .. individual 565. în termenul general de 3 ani. 564 386 . Părerile sunt împărţite. Al. Băicoianu. dacă sunt mai mulţi moştenitori aparenţi. Chirică. III. atunci când acesta a fost eliberat.307.. deoarece pe de o parte dacă sunt mai mulţi moştenitori fiecare va acţiona în numele său. c) este o acţiune prescriptibilă. dar oricare ar fi soluţia (reală sau personală) competenţa aparţine instanţei judecătoreşti de la locul unde s-a deschis succesiunea 564. care prin natura lor. Efectele petiţiei de ereditate: În cazul admiterii de către instanţa de judecată a acţiunii în petiţie de ereditate. reclamantul trebuie să facă dovada calităţii de succesor universal sau cu titlu universal. cit. op. acţiunea nu poate fi pornită împotriva fiecăruia din ei. Dovada calităţii de succesor: Pentru a reuşi în petiţia de ereditate. Rosetti Bălănescu. pag. Pentru opinia potrivit căreia petiţia de ereditate este o acţiune reală. op. 3 din Decretul nr.filiaţia. contestă drepturile adevăratului moştenitor. 565 A se vedea discuţia din C. Termenul curge de la data cînd pârâtul a făcut acte de moştenitor. pag. b) este o acţiune divizibilă. fără a reprezenta pe ceilalţi iar pe de altă parte. I. prevăzut de art. vol. cit.acestuia să lase posesiunea acestora în favoarea reclamantului dar prezintă şi drepturi de creanţă ca şi drepturi izvorâte din creaţia intelectuală. care se poate face cu certificatul de moştenitor. Hamangiu. 167/1958.

387 . 995 alin.Faţă de moştenitorul aparent: Efectele între adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent intră în discuţie dacă s-a admis acţiunea în petiţie de ereditate. moştenitorul aparent este obligat să înapoieze bunurile moştenirii către adevăratul moştenitor. Moştenitorul aparent de bună credinţă: Moştenitorul aparent de bună credinţă trebuie să restituie bunurile succesorale în natură şi în starea actuală. Indiferent dacă este de bună sau de rea credinţă. Moştenitorul aparent păstrează fructele percepute. Ca efect al admiterii acţiunii în petiţie de ereditate. 2 C. cu excepţia cazului în care dovedeşte că pieirea s-ar fi produs şi în posesia adevăratului moştenitor. riscul deteriorării sau pierii fortuite fiind în sarcina adevăratului moştenitor. după cum moştenitorul aparent a fost de bună credinţă. El va restitui şi fructele pe care trebuia să le perceapă. Moştenitorul aparent de rea credinţă: Moştenitorul aparent de rea credinţă trebuie să restituie bunurile succesorale în starea în care le-a luat în posesie sau valoarea lor (chiar dacă aceasta este mai mare decât preţul primit) din ziua cererii de restituire dacă le-a înstrăinat ori dacă au pierit chiar şi fortuit. ori de rea credinţă. chiar dacă nu le-a perceput.). în calitate de posesor de bună credinţă. plăţile făcute pentru achitarea datoriilor succesorale.civ). Întinderea obligaţiei de restituire diferă însă. moştenitorul aparent are dreptul să pretindă cheltuielile ocazionate cu perceperea fructelor pe care a fost obligat să le restituie. 997 C. precum şi cheltuielile necesare şi utile făcute cu bunurile supuse înapoierii (art. (art. iar pentru bunurile înstrăinate va fi obligat să restituie preţul primit.civ.

în materie de mobile. se impun anumite precizări. Concluzia ar trebui deci să fie că actele încheiate de moştenitorul aparent cu terţele persoane vor fi desfiinţate. 388 . Dar terţa persoană poate invoca buna sa credinţă. Faţă de terţi: Efectele faţă de terţele persoane intră în discuţie în situaţia în care moştenitorul aparent a reuşit să încheie acte cu alte persoane. Care va fi soarta acestor acte? Actele de administrare şi de conservare vor fi menţinute.). civ. care impun ca bunurile să fie gospodărite. întrucât adevăratul moştenitor a fost şi a rămas singurul proprietar a bunurilor succesorale. moştenitorul aparent. nu le-a putut înstrăina în mod valabil. Astfel.De asemenea. care nu era proprietar. 1909 C. adică faptul că a cumpărat bunul de la moştenitorul aparent fiind în imposibilitate de a cunoaşte că cel cu care a încheiat contractul nu este adevăratul proprietar al bunului. Buna credinţă a terţei persoane ar impune soluţia menţinerii actului încheiat cu moştenitorul aparent. Actele de dispoziţie privind bunurile mobile se menţin şi ele. moştenitorul aparent evins va beneficia de dreptul de retenţie asupra bunurilor succesorale până în momentul plăţii creanţelor sale. dacă terţa persoană a fost de bună credinţă. posesia valorând titlu de proprietate (art. În intervalul de timp cât a deţinut bunurile succesorale. Practica judecătorească a stabilit că actele încheiate de către moştenitorul aparent cu terţele persoane asupra unui bun imobil vor fi menţinute (error communis facit jus). ele sunt în interesul moştenitorului şi concordă cu interesele generale. moştenitorul aparent a încheiat acte juridice cu terţii în legătură cu aceste bunuri. În prezenţa actelor de dispoziţie ce privesc bunuri imobile.

pag. b) actul de înstrăinare să fi fost cu titlu oneros. c) terţa persoană dobânditoare să fi fost de bună credinţă în momentul încheierii actului. dar va avea dreptul la acţiunea pentru evicţiune împotriva moştenitorului aparent (Fr.Condiţii: Drepturile dobândite de terţele persoane de la moştenitorul aparent sunt ocrotite dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) actele de înstrăinare să fi fost cu titlu particular. În situaţia în care vânzarea se desfiinţează potrivit principiului resoluto iure dantis. 566 389 .543). cit. şi. adică să fi avut credinţa că tratează cu adevăratul moştenitor. op. terţul va trebui să restituie bunul adevăratului proprietar. resolvitur ius accipientis. Deak. adevăratul moştenitor va avea împotriva moştenitorului aparent o acţiune bazată pe îmbogăţirea fără just temei 566. Deoarece drepturile terţei persoane asupra bunului imobil înstrăinat sunt menţinute. d) să fi existat o eroare ..obştească şi invincibilă în legătură cu calitatea de moştenitor a celui care a înstrăinat bunul.

acestea nu sunt susceptibile de o diviziune automată.CAPITOLUL XI INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ ŞI ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII SECŢIUNEA I Indiviziunea succesorală A. moştenitorul dobândind dreptul asupra moştenirii din momentul deschiderii succesiunii şi intrând în posesia bunurilor moştenirii în condiţiile cunoscute. obligaţiile şi sarcinile moştenirii se transmit divizate către moştenitori (art. În asemenea cazuri moştenirea. în puterea legii. codul civil se ocupă în art. chiar de la data deschiderii succesiunii.civ.). În puterea legii. se transmite asupra moştenitorilor în stare de indiviziune.. 777 şi 1060 C. În cazul în care există un singur moştenitor al defunctului nu se pun nici un fel de probleme. Prin naşterea lor. 728-799 567 C. Până în acest Indiviziunea şi împărţeala succesorală reprezintă ultimul act al transmisiunii succesorale. Noţiune şi reglementare Reglementare: De indiviziune şi împărţeală.civ. ci impun împărţeală între moştenitori. Problemele apar în cazul în care moştenirea se transmite la mai mulţi moştenitori. 567 390 . Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu bunurile care formează obiectul unor drepturi cuprinse în masa succesorală.

2000. C. Astfel. Dreptul de proprietate comună. 1970. În literatura noastră juridică 568 s-a făcut distincţia între noţiunea de indiviziune şi cea de coproprietate: "Ori de câte ori mai multe persoane exercită în acelaşi timp. Ciucă. 1/3. pag. ideală din patrimoniul succesoral (ex. Iaşi. indiviziunea succesorală este o formă a proprietăţii comune ce are ca obiect o masă de bunuri transmise către o pluralitate de moştenitori. spre deosebire de cazul când concursul drepturilor de proprietate priveşte o universalitate de bunuri. pag. Polirom. drepturile de proprietate asupra unuia şi aceluiaşi obiect. în concurs. Ed. Persoana juridică. Procedura partajului succesoral. Bucureşti. Bucureşti.9-11. pag.: 1/2. fiecare dintre aceştia dobândind numai câte o cotă parte ideală din dreptul asupra bunurilor. 569 V. ci numai o parte abstractă. ca drept real care are drept obiect un anumit bun determinat şi singular) 569. M. fără ca această cotă să fie concretizată în materialitatea ei asupra unor anumite bunuri determinate din moştenire. pag.45 568 391 . Luţescu. în timp ce indiviziunea succesorală reprezintă o modalitate a patrimoniului (a unei universalităţi juridice care implică drepturi reale. Teoria generală a drepturilor reale. Persoana fizică. fiecare moştenitor nu are o parte concretă din bunuri. în care caz avem de-a face cu starea de indiviziune propriu-zisă". drepturi de creanţă şi obligaţii cu caracter patrimonial) coproprietatea este o modalitate a proprietăţii (a unei proprietăţi. 1947. Lupulescu. Stătescu. Lumina Lex. Prin urmare. Didactică şi pedagogică. ne găsim în faţa aşa-zisei coproprietăţi. D. ¼). 1997. Noţiune: Indiviziunea succesorală este o formă a proprietăţii comune.350. Ed. Bucureşti.692.moment bunurile se află în indiviziune. G. Ed. Drepturile reale.

iar dacă bunul va intra în lotul altui coindivizar.B. Actele de dispoziţie privind un anumit bun trebuie să exprime consimţământul tuturor coindivizarilor (ex. Prin urmare. indiferent dacă ele sunt de dispoziţie sau de administrare. Dacă un coindivizar a făcut un act de înstrăinare fără consimţământul celorlalţi coindivizari. cât timp acestea se află în indiviziune. au stabilit două principii ce guvernează regimul juridic al indiviziunii: a) nici unul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra unui anumit bun din indiviziune. 392 . actele juridice privind un anumit bun nu pot fi făcute de către un singur coindivizar. b) fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei părţi ideale care i se cuvine din indiviziune. Aceste principii generează regimul juridic al actelor pe care le pot face coindivizarii în legătură cu bunurile succesorale. trebuie să distingem între actele juridice şi actele materiale. actul va fi retroactiv desfiinţat. regimul juridic al acestor bunuri este dominat de regula unanimităţii. doctrina şi jurisprudenţa. pornind de la regulile generale aplicabile proprietăţii. În consecinţă. actul va fi retroactiv valabil. valabilitatea actului va depinde de rezultatul împărţelii: dacă bunul înstrăinat va intra în lotul celui care a dispus de bun. Acte juridice: Actele juridice trebuie făcute cu acordul unanim al coindivizarilor. Acte juridice şi acte materiale: În privinţa actelor pe care le pot face coindivizarii cu privire la bunurile indivize. ci dimpotrivă având consimţământul unanim al coindivizarilor.: vânzarea unui bun). Regimul juridic al indiviziunii Reglementare: Pentru a suplini lacunele legislative.

.. Aceeaşi soluţie bazată pe regula unanimităţii este aplicată şi actelor de administrare privind bunurile din indiviziune..S. civ.152. în RRD nr. cu îndeplinirea cumulativă a două condiţii: ¾ actul să fie folositor comunităţii. dec. 393 . în practică.. T. 5/1969. Prin urmare. dec. 1969. s. s. 106/1969. 1 C. 1/1969. nr. dec. 892/1995. civ... au fost validate pe temeiul gestiunii de afaceri sau a mandatului tacit. fiecare coindivizar poate folosi bunurile indivize.91.31-32. civ. pag. C. în Dreptul nr. 884/1968. nr. civ.S. T. Actele materiale: Actele materiale privind bunurile aflate în indiviziune nu trebuie să respecte regula unanimităţii. 7/1993.103. deoarece are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu şi readucerea lui în patrimoniul său..J. dec.. şi. potrivit căruia mobilele succesorale se pot vinde pentru plata datoriilor moştenirii.S. s.1335/1978. s.S.. 571 T. în RRD nr. 1474/1992. acţiunea în revendicare a unui bun succesoral nu poate fi exercitată de un singur coindivizar. dacă majoritatea erezilor socotesc necesară această măsură. pag. 2/1996. 1105/1969. în CD 1978. Excepţie: Regula unanimităţii comportă o singură excepţie. C. civ.. nr. fără 570 T. Ea este prevăzută de articolul 736 alin. civ. pag. dec. în CD. pentru a nu lipsi de eficienţă actele juridice utile administrării şi conservării bunurilor succesorale. pag.175.237-239. în Dreptul nr. s.S. civ. actele de conservare şi administrare făcute de un coindivizar. nr.J. ¾ nici unul dintre coindivizari să nu se fi opus efectuării actului 571...De asemenea. Cu toate acestea. s. dec. nr. pag. nr. pag. iar nu simpla recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale570.S..

şi pe de altă 394 . civ. s. nr. ci numai împărţeala moştenirii. 728 C. instanţa judecătorească nu poate face un partaj de folosinţă. C. în RRD nr.181. adică nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. C. civ. dec. În cazul în care între coindivizari există neînţelegeri privind folosirea bunurilor indivize. 257/1970. nr. ci numai un drept de creanţă 573.. în RRD nr. 2/1996. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii.consimţământul celorlalţi coindivizi.J.S. civ. 7/1970. pag.. se îngreunează circulaţia bunurilor aflate în această stare. 572 573 574 T. 12/1968. cu condiţia respectării drepturilor celorlalţi 572. ceilalţi coindivizari pot reclama cotele ce li se cuvin. 1306/1995. pag. 874/1968. în Dreptul nr. Când unul dintre coindivizari a cules singur fructele bunului indiviz sau a folosit în exclusivitate bunul. 575 Aceasta deoarece legea nu agrează starea de indiviziune pentru că. Deoarece fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei părţi ideale de drept care i se cuvine din indiviziune. dec.173. Fructele bunurilor indivize se cuvin coindivizarilor proporţional cu partea indiviză a fiecăruia. nr. pe de o parte.109.. rezultă că această cotă parte poate fi înstrăinată. Prin acest act dobânditorul cotei părţi ideale devine coindivizar în aceleaşi condiţii ca şi dispunătorul 574.S. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere încetarea indiviziunii Regula generală: Regula generală este cea prevăzută de art. chiar în cazul în care ar exista convenţii sau prohibiţii contrare 575... s. civ.. fără consimţământul celorlalţi coindivizari.S. Îmbunătăţirile aduse de un terţ bunurilor coindivize nu îi conferă acestuia un drept real asupra acestor bunuri.. T. dec. s. pag. din fructele sau valoarea folosinţei independent de împărţeala bunului.

193). în Repertoriu. partajul este operaţiunea juridică prin care. intervertind. în locul cotei părţi ideale ce aveau asupra masei indivize. pag. 728 alin. col. dec. Dacă unul dintre coindivizari exercită timp de 30 ani o posesie utilă pentru sine asupra unor bunuri ale moştenirii aflate în indiviziune. Prin urmare. în RRD nr. 1952 . op.S.. coindivizarii pot conveni să menţină starea de indiviziune pe termen de cinci ani. 1401/1985. pag. Este nulă de asemenea.. 1080/1967. au un caracter imperativ. nr.448. orice dispoziţie a celui care lasă moştenirea prin care coindivizarii ar fi obligaţi să rămînă în indiviziune este lovită de nulitate. s.1969. 5/1986. adică de la data deschiderii succesiunii 577. Cu toate acestea. nr. dreptul de a cere ieşirea din indiviziune poate fi paralizat prin uzucapiune. civ. 395 . civ. Deşi acest principiu are caracter imperativ. ieşirea din indiviziune se poate cere oricând. Împărţeala moştenirii este o modalitate prin care moştenitorii îşi realizează dreptul de a ieşi din indiviziune. convenţia coindivizarilor al cărei obiect ar fi renunţarea la dreptul de a cere împărţeala moştenirii. astfel. Aşadar. civ.. care consacră imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din indiviziune..civ. el va putea opune celorlalţi coindivizari dobândirea proprietăţii exclusive asupra acestor bunuri (art. indiferent cât timp a trecut de la naşterea indiviziunii. dec. Imprescriptibilitate: Dispoziţiile art. prelungirea acestei stări neputând fi însă perpetuă.82. fiecare comoştenitor devine proprietarul exclusiv asupra unuia sau mai multor bunuri determinate în materialitatea lor. parte este îngreunată şi administrarea acestor bunuri. 728 C..S. 578 T. Popa. cit. în baza art. 576 T. civ. pag.. 729 C. regula imprescriptibilităţii dreptului de a cere ieşirea din indiviziune este considerată a fi de ordine publică (M. 577 Din această cauză.Deci. de oricare dintre coindivizari 576. posesia echivocă în una neechivocă 578. 2 C.). cu posibilitatea de prelungire.

Împărţeala de folosinţă constituie numai o facultate579 pentru coindivizari. deci. vor avea numai calea acţiunii în împărţeală definitivă. 728-799 C. în cadrul căreia se vor rezolva implicit şi problema folosinţei art. asupra bunurilor indivize. 396 . Fiecare coindivizar va deveni anticipat. titularul unui drept de folosinţă potrivit cotei .părţi ce i se cuvine. împărţirea bunurilor sau chiar a posesiei bunurilor indivize. în cazul în care nu se înţeleg în acest sens.Împărţeala priveşte.civil). care. dreptul de proprietate asupra bunurilor indivize şi are ca efect încetarea definitivă a stării de indiviziune. 579 Nu este o obligaţie. Împărţeala de folosinţă: Este permisă şi împărţeala de folosinţă. fără a stabili fondul dreptului de proprietate. care se face prin bună înţelegere între coindivizari şi care are ca obiect numai folosinţa.

397 . B.. care în cazul succesiunii sunt moştenitorii legali. Aşadar. în sensul că bunul sau bunurile stăpânite aflate în indiviziune sunt împărţite materialmente între copărtaşi. 728750 C. Reglementare: Împărţeala este reglementată de art. prin împărţeală. exprimat printr-o cotă-parte din dreptul de proprietate. sunt potrivit codului civil. următoarele: 1. dreptul abstract al fiecărui coindivizar.SECŢIUNEA A II-A Împărţeala moştenirii A. Stătescu. civ.Noţiune şi reglementare legală Noţiune: Prin împărţeală se înţelege acea operaţiune juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune (sau coproprietate).699. Condiţiile generale de fond ale împărţelii Persoanele care pot cere împărţeala: Persoanele care pot cere împărţirea moştenirii. legatarii universali sau cu titlu 580 C. cit. fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv asupra unei anumite părţi determinate sau asupra unui anume bun 580. pag. copărtaşii (coindivizarii). se transformă într-un drept exclusiv asupra unor bunuri determinate individual sau asupra unei părţi materiale din bunul comun. op.

c) cheltuielile împărţelii sunt în sarcina copărtaşului în numele căruia lucrează creditorii săi. 1825 C. 582 C. nr. Nu pot cere partajul legatarii cu titlu particular deoarece ei dobândesc. ″Partajul bunurilor care formează obiect de executare silită sau asupra cărora au fost luate măsuri asiguratorii″. s. el fiind subordonat în acţiuni copărtaşului debitor. un drept concretizat asupra unui bun. 3. b) pentru a cere sau a continua împărţirea cerută de debitor. 1975.22 . pe calea acţiunii oblice.universal 581.29. 581 398 . creditorii personali ai copărtaşilor care pot cere sau continua. Stoica. Dacă un copărtaş a cedat drepturile sale succesorale. cesionarul va putea continua împărţeala în calitate de succesor în drepturi universal sau cu titlu universal .) Din prezentarea persoanelor care pot cere împărţirea moştenirii rezultă următoarele: a) dreptul creditorilor este subsidiar. şi. cu privire la drepturile sale succesorale. în întregime sau în cotă parte. de la data deschiderii succesiunii. pag. dec. V. pag.132).. civ. Exercitarea acţiunii de împărţeală nu este condiţionată de înscrierea prealabilă în cartea funciară deoarece partajul are efecte declarative şi nu translative de proprietate (T. în numele debitorului. succesorii în drepturi ai copărtaşilor (cesionari de drepturi succesorale). Turianu. civ. 69/1975. toate actele pe care acesta le-a încheiat înainte de cererea creditorilor. în RRD nr. în CD. împărţeala. 2.S. 3/1985. împărţirea cerută de copărtaşul debitor 582. şi. creditorii nu trebuie să discute în prealabil bunurile debitorului.. d) ceilalţi copărtaşi sau terţii vor putea opune creditorului care a cerut. ei nu vor putea să scoată în vânzare partea indiviză a unui copărtaş din imobilele moştenirii înainte de împărţeală (art.a copărtaşului.

deoarece numai bunurile se găsesc în indiviziune între moştenitori. copărtaşii nu înstrăinează şi nu dobândesc dreptul prin această operaţiune. este necesară şi încuviinţarea autorităţii tutelare. trec împărţite asupra 399 . Datorită însă consecinţelor pe care le poate avea asupra patrimoniului copărtaşilor legea asimilează împărţeala. tutorele. de vreme ce aceste drepturi. proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. netranslativ. numai drepturile reale intră în împărţeală. Dacă împărţeala se face prin act juridic. însă. precum şi bunurile care au aparţinut lui de cujus la data deschiderii succesiunii. dar. civil). ele transmiţându-se divizat către moştenitori (din chiar momentul deschiderii succesiunii art. Obiectul împărţelii: Patrimoniul succesoral cuprinde drepturile şi datoriile. cu un act de înstrăinare. nu are ca obiect aceste elemente ale patrimoniului succesoral. şi în cazuri excepţionale curatorul. nu este necesară această încuviinţare dacă împărţeala se face prin justiţie.Capacitatea necesară pentru a cere împărţeala: Împărţeala are un caracter declarativ. ci numai bunurile asupra cărora poartă drepturile ce se găsesc în patrimoniul defunctului. Creanţele şi datoriile nu constituie obiect al împărţelii. dar numai în situaţia în care împărţeala se face prin bună învoială. cei lipsiţi de capacitate (minorii care nu au împlinit 14 ani şi interzişii) nu vor putea cere împărţeala şi nici să participe la ea decât prin reprezentantul lor legal: părinţi. 1060 C. dar numai asistaţi de persoanele chemate de lege să le încuviinţeze actele. în privinţa capacităţii. Aşadar. Împărţeala. Cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă vor putea cere singuri împărţeala sau participă tot astfel la ea. fac obiectul împărţelii toate bunurile existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii. Principiu: În principiu. Prin urmare.

s. în condiţiile Legii nr. Se vor împărţi şi bunurile care nu sunt trecute în certificatul de moştenitor. care se dobândesc de la data deschiderii succesiunii.127). Drepturile ce nu se află în masa succesorală: Sunt supuse împărţelii şi drepturi care nu se aflau în masa succesorală la data deschiderii succesiunii: a) fructele civile sau naturale produse de bunurile moştenirii după data deschiderii succesiunii. bunuri care reintră în moştenire prin efectul raportului. în temeiul subrogaţiei reale cu titlu universal. b) bunurile care au dobândit calitatea de bun succesoral după deschiderea succesiunii. 31/1981.. iar lucrul pe acela al preţului.56-60 583 400 . dar pentru care se eliberează un certificat de moştenitor suplimentar (T. adică preţul bunurilor succesorale vândute sau bunurilor dobândite cu acest preţ. din patrimoniul acestuia.I. pag. căci în universalităţile juridice preţul ia locul lucrului.moştenitorilor. 18/1991″ (I). prin reîntregirea rezervei. dec.. în CD. Ciobanu. pag. 1981. d) bunurile de care de cujus a dispus prin donaţie. prin liberalităţi şi care au fost readuse în moştenire prin efectul acţiunii în reducţiune. Nu constituie obiect al împărţelii: Nu fac obiectul împărţelii: a) bunurile individual determinate care fac obiectul unor legate cu titlu particular. Fl. 9/1993. e) terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate al defunctului. ″Probleme în legătură cu partajul succesoral în lumina prevederilor art. nr. 584 A se vedea. C.S. civ. 12 din Legea nr. 18/1991 584. numai bunurile asupra cărora poartă aceste drepturi reale alcătuiesc obiectul împărţelii 583. c) bunurile ieşite în timpul vieţii celui care lasă moştenirea.Turianu (II) în Dreptul nr.

pag.1/1992. servituţiile şi părţile comune din imobil care sunt destinate. prin natura lor.civ. dreptul real de folosinţă asupra locurilor de veci şi lucrărilor funerare 587. nr. împărţeala voluntară este permisă numai dacă toţi coproprietarii sunt prezenţi şi se înţeleg asupra împărţirii bunului comun. şi ca orice act juridic trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate. în Dreptul nr. 1979.109-110. 1593/1979.J. dec. decoratii etc).. T. Împărţeala moştenirii pe cale convenţională: Convenţia de împărţeală constituie un act juridic 588.S..b) sumele depuse la CEC asupra cărora cel care lasă moştenirea a dispus.). 401 . Fiind un act de dispoziţie. în CD. c) adăugirile şi îmbunătăţirile aduse de către moştenitori unor bunuri succesorale 585. 1173/1991.. pag.124.1 C. ca în cazul terenurilor. în caz de litigiu. civ. 927/1977. nr. s. C. s. 1977. Prin urmare. 1103/1988. 4/1989. nr. Legea civilă nu prevede nici o condiţie de formă pentru validitatea partajului voluntar (art.13.. printr-o clauză înscrisă în libret în favoarea unei anumite persoane. diplome.civ. civ. folosinţei în comun 586. s.nr.S. dec. d) bunurile care prin natura lor nu sunt susceptibile de a fi împărţite: amintiri de familie (tablouri. civ. dec.74.S.. 730 alin. s. T. Dacă legea nu pretinde forma autentică. C. în CD. pag. învoiala se 585 586 587 588 T. Formele împărţelii Împărţeala succesorală se face pe cale convenţională (prin bună învoială) sau pe cale judecătorească. convenţia de împărţeală trebuie făcută cu acordul tuturor coproprietarilor fiind supusă aşadar regulii unanimităţii... în RRD nr. pag.. dec.S.

civ. Bucureşti. De asemenea. secţia a IV-a civilă. civ. pag.84-85. în cadrul procedurii succesorale notariale (art.″ T.. pag.poate face chiar şi verbal. s. în timpul căsătoriei. pr. Ed. 6734 C. Această formă a împărţelii poate fi folosită şi în cazul minorilor sau a persoanelor puse sub interdicţie.J. 1648/1998.civ. 11/1992. 3 din Legea nr.222. Competenţa de soluţionare a unei astfel de acţiuni aparţine instanţei de judecată de la ultimul domiciliu al defunctului. duc`nd la nulitatea împărţelii..). Partajul judiciar este obligatoriu dacă vreunul din proprietarii comuni lipseşte sau dacă printre proprietari se găsesc şi persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau capacitate de 589 590 C.nr. respectiv asistate de ocrotitorul legal şi.) 590. Împărţeala moştenirii pe cale judecătorească: În situaţia în care copărtaşii nu se înţeleg asupra modului de partajare asupra bunului comun. încalcă prevederile legale (art. această formă a partajului se poate realiza şi în faţa instanţei de judecată printr-o tranzacţie. 797 C. 1191 C. 81 alin. 402 . altfel împărţeala este nulă (art. dec. Bucureşti. dar în acest caz numai dacă sunt reprezentate.civ 589. cuprinsă într-o hotărâre de expedient. Partajul prin bună învoială se poate face.civ. proba fiind supusă prevederilor art. 797 C. se recurge la împărţeala pe cale judecătorească. de regulă.). în parte. All. în toate cazurile având încuviinţarea prealabilă a instanţei tutelare (art. nr. dec. 36/1995). în Culegere de practică judiciară civilă a Tribunalului Bucureşti pe anul 1998. ″Necitarea soţului într-o cerere de ieşire din indiviziune asupra unui bun dob`ndit. Împărţeala moştenirii pe cale judecătorească are loc la cererea copărtaşului interesat care cheamă în judecată pe ceilalţi copărtaşi. în Dreptul nr.S. Coindivizarii trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină. 884/1992. intervenită între părţile din proces.

2238/1974. tot acum se stabileşte masa de împărţit şi se operează.exerciţiu restrânsă şi nu există autorizarea autorităţii tutelare pentru un partaj voluntar.S. calitatea de copărtaşi a părţilor. civ. titlul pe baza căruia se cere împărţeala. pag.224.1979. instanţa stabileşte bunurile supuse împărţelii. pr. toate bunurile supuse împărţelii. Această încheiere este prevăzută în vederea unei mai bune organizări a judecăţii. nr. De asemenea. când este cazul.). instanţa sesizată se va pronunţa printr-o încheiere interlocutorie asupra admiterii în principiu a acţiunii. pronunţând o hotărâre 592.. locul unde se află. Prin încheierea de admitere în principiu. evaluarea lor. sec. 2004. Încheierea de admitere în principiu: De regulă..214. II. Ionescu. D. 6732 C. S. inclusiv bunurile supuse reducţiunii sau raportului. Acţiunea poate avea ca obiect întreaga moştenire sau numai o parte din ea. Craiova. putând să lipsească dacă nu se impune cu necesitate 591. cota succesorală a fiecărui copărtaş. creanţele şi datoriile copărtaşilor faţă de cel care lasă moştenirea. vol. civ. Reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj persoanele între care urmează a avea loc împărţeala. Editura Universitaria. în Repertoriu 1975 . atunci când instanţa consideră că are la dosar suficiente elemente probatorii şi trece direct la soluţionarea în fond. 591 592 T. Orice alte pretenţii reciproce dintre moştenitori privind masa succesorală se rezolvă printr-o altă acţiune. Procedura judecăţii în partaj cuprinde două etape: etapa admiterii în principiu şi etapa desăvârşirii partajului (partajul propriu-zis). Aşadar. etapa admiterii în principiu nu este necesară în cauzele mai simple. dec. Ghiţă. Drept procesual civil rom`n. 403 . precum şi persoana care le deţine sau le administrează (art. pag.

În cazul în care după pronunţarea acestei hotărâri. 404 . 2. ea putându-se dispune numai când împărţeala nu se poate realiza prin celelalte modalităţi prevăzute de lege. pentru a se pronunţa o nouă încheiere trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: 1. 3. noua încheiere trebuie pronunţată după pronunţarea primei încheieri de admitere în principiu. instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.reducţiunile şi raporturile. Vânzarea la licitaţie a unui bun supus împărţelii constituie o excepţie. Aceste încheieri pot fi atacate cu apel o dată cu hotărârea propriu zisă care se va pronunţa la sfârşitul procedurii judiciare. care va cuprinde şi coproprietarii sau bunurile omise. urmând ca preţul lor să fie împărţit. dar. Prin aceeaşi încheiere. să nu fi avut loc o dezbatere contradictorie cu privire la bunurile sau coproprietarii omişi. În sfârşit. Încheierea de admitere în principiu va trebui motivată ca orice hotărâre judecătorească. instanţa va putea da o nouă încheiere. Aşadar. să existe şi alţi coproprietari sau alte bunuri ce au fost omişi în prima încheiere de admitere în principiu. fără ca privitor la aceşti coproprietari sau acele bunuri să fi avut loc o dezbatere contradictorie. dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri supuse împărţelii. instanţa va hotărî dacă împărţeala se va face în natură sau dacă bunurile sau numai anumite bunuri se vor vinde. mai înainte de soluţionarea cauzei pe fond (pronunţarea hotărârii finale).

741 alin. de aceeaşi natură şi valoare. pe baza propunerilor expertului. nr. 1758/1981. pronunţând o hotărâre finală de rezolvare a pricinii. putând da dispoziţii de refacere sau completare a expertizei.. asigurându-se astfel egalitatea între comoştenitori. dacă aceasta nu este corespunzătoare. în R. în raport cu valoarea de circulaţie. se procedează la formarea loturilor ce vor fi atribuite coindivizarilor. 593 405 . În prezent.R. Ori de câte ori este posibil. respectându-se pe cât posibil dispoziţiile art. dec. sec. instanţa cu citarea părţilor va proceda la atribuirea loturilor. indiferent dacă este vorba de locuinţe.civ. 594 T. p. Instanţa în vederea omologării raportului de expertiză trebuie să analizeze dacă loturile au fost alcătuite în spiritul dispoziţiilor art.nr.civ. de regulă. terenuri sau bunuri mobile. 8/1982. evaluarea bunurilor se face.Partajul propriu-zis: După evaluare 593. 741 C. După terminarea operaţiilor de formare a loturilor.S. conform căruia la alcătuirea loturilor trebuie să se repartizeze fiecărui copărtaş aceeaşi cantitate de mobile şi imobile.D. aceeaşi cantitate de drepturi şi de creanţe. instanţa trebuie să recurgă la partajarea în natură. Modalităţile de realizare a partajului: Modalităţile de realizare a partajului sunt: a) Partajul în natură Această modalitate este cea mai importantă şi are valoare de principiu. 58.civ. care este de altfel singura cale ce asigură egalitatea în drepturi a foştilor copărtaşi 594. 1 C.

îi va atribui bunul. dec. Dacă sunt mai mulţi coproprietari care solicită atribuirea bunului. cit. b) Atribuirea provizorie a bunului unui copărtaş În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau s-ar ajunge la o scădere importantă a valorii acestuia ori s-ar modifica destinaţia lui economică. Executarea silită a sultei. Dacă împărţeala se face pe tulpini. la cererea unuia dintre coproprietari. instanţa urmează a lua în considerare împrejurările de fapt. nr. 154/1986. îi poate atribui provizoriu bunul. pag. el poate fi obligat să plătească dobânzi pentru suma restantă cu începere de la data cererii de chemare în judecată 596. în baza hotărârii judecătoreşti. se poate obţine în termenul de prescripţie de 3 ani. civ. este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.jud. T. În cazul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune la termenul stabilit sumele cuvenite celorlalţi coproprietari. cum sunt cotele copărtaşilor. instanţa va atribui bunul unui alt coproprietar. 595 596 M Popa. op. instanţa prin încheiere. În cazul în care nu se pot forma în natură loturi egale diferenţa se compensează printr-o sumă de bani numită sultă care va fi plătită de acei copărtaşi care vor primi loturi de o valoare mai mare 595.211. numărul loturilor este cel al tulpinilor. timpul de folosire a bunului. potrivit numărului comoştenitorilor şi ţinând seama de partea succesorală care se cuvine fiecăruia.67. În caz contrar.Masa succesorală se împarte în loturi. Dacă un coindivizar obligat la sultă nu-şi execută obligaţia de plată a acesteia. căruia i s-a atribuit provizoriu bunul. instanţa prin hotărârea asupra fondului procesului. 406 . în RRD nr.. Prin încheiere se stabileşte termenul în care coproprietarul. pag. Bacău. 1/1987.

în CD. idem.. A.J. D.566.. pag. 598 Această încheiere poate fi atacată separat cu apel. de către executorul judecătoresc. 1978. în Dreptul 9 12/1990. 407 . civ. 754/1990. Deak. fie nici unul dintre aceştia nu doreşte să primească bunul în lotul său. C. civ. termenul neput`nd fi mai mare de 6 luni.40. 1022/1979.88. dec. nr.34.. prin încheiere598. nr. pag. acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică.62. În cazul în care s-a dispus vânzarea la licitaţie publică a bunurilor indivize. s.61 . s.J.posibilitatea de a fi valorificat şi alte criterii strâns legate de situaţia concretă în care se găsesc copărtaşii 597.S. dec. în Dreptul nr. nr. dec. 11/1979. 600 Fr. 786 C. fie că nu este posibilă atribuirea lor în natură tuturor coindivizarilor. nr. în RRD nr. c) Vânzarea bunurilor. Vânzarea bunurilor constituie soluţia extremă de sistare a indiviziunii. C.. Sitaru. cit. 2589/1993. După rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc. op.. pag.S. 6 din Decretul nr. 7/1982. Efectul declarativ al împărţelii Reglementare: Potrivit art. 8/1994. Instanţa. D. ″Aspecte din practica judiciară în legătură cu partajarea bunurilor″. sumele obţinute vor fi împărţite între copărtaşi după aceleaşi reguli 600. civ. dec. Punerea în executare a hotărârii cu privire la predarea bunurilor împărţite poate fi cerută în termen de 3 ani (art.. 167/1958). în RRD nr. în caz de neînţelegere. pag. s. 599 Instanţa stabileşte şi termenul în care aceasta este efectuată.67. 1287/1978. va stabili dacă vânzarea se face de către părţi prin bună învoială 599 sau.. pag. la care se recurge numai în cazul în care partajul nu se poate realiza prin celelalte două modalităţi.S. Sitaru. pag. civil prin împărţeală fiecare coerede este prezumat că a moştenit singur şi imediat toate 597 T.

697/1977..S. dec. Consolidare: Prin urmare. civ. în Dreptul nr. recunoscându-se dreptul copărtaşilor de a deroga de la regulă.34. vor fi sau nu valabile după cum prin împărţeală bunul în cauză a căzut ori nu în lotul celui ce a dispus 602. fiecare coindivizar devenind proprietar exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite 601. T. Prin împărţeală operează deci un transfer de drepturi între copărtaşi şi se constată.361. şi că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. 1977. nu translativ. 408 . civ. dec. în scopul ocrotirii intereselor lor. 601 T. 1956. 1/1992.. drepturile care au existat pentru fiecare moştenitor. s. pag.S. în Dreptul nr. drepturile asupra bunurilor repartizate prin împărţeală fiecărui copărtaş sunt considerate ca dobândite la data deschiderii moştenirii.S. dec. de unul din copărtaşi cu privire la un bun din indiviziune... Împărţeala are doar un caracter declarativ de drepturi.107. 1199/1991. s.. pag..J. dec. Cluj.jud. nr. civ. de la data deschiderii moştenirii. C. s. nr. Această regulă are totuşi un caracter dispozitiv. în CD. nr. pag. 3/1990. nu imperativ. 602 T.bunurile care compun partea sa sau care i-au căzut prin licitaţie. în CD. direct de la cel care lasă moştenirea. s. cu efect retroactiv.67-68.. 1325/1956. Consecinţele efectului declarativ: Efectul declarativ al împărţelii produce următoarele consecinţe: a) actele de dispoziţie încheiate cu terţii. Dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor succesorale devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.. 384/1989. pag. nr. civ.

de aceeaşi natură sau valoare”. 741 C. de drepturi sau de creanţe. dacă unul din copărtaşi cedează cu titlu gratuit drepturile sale indiviziunea încetează. imobile etc. dispune că “la formarea şi compunerea părţilor. c) împărţeala nu este supusă publicităţii imobiliare. imobile. aceeaşi cantitate de mobile. indiviziunea încetează. d) actul să aibă ca efect încetarea definitivă a indiviziunii. nu folosinţa.b) copărtaşii nu pot folosi acţiunea în rezoluţiune în cazul în care unul din ei nu execută obligaţiile ce decurg din împărţeală (de exemplu: nu plăteşte sulta). Problema care se pune este de a şti dacă acest efect operează în privinţa creanţelor.art. civ. proprietatea. civ. şi mai ales art. civ. c) actul să atribuie în proprietate exclusivă bunuri care anterior erau indivize. şi. dar care nu a aparţinut celui care lasă moştenirea. 786 C. 741 C. trebuie să se dea în fiecare parte. fie ele mobile. dar nu prin împărţeală. b) convenţia să fie cu titlu oneros. Actele care pot avea efect declarativ: Un act încheiat de către copărtaşi are efect declarativ dacă îndeplineşte următoarele condiţii: a) să fie o convenţie. pe cât se poate. Textul art. dacă unul din copărtaşi îl moşteneşte pe celălalt. şi. permit un răspuns pozitiv . Bunurile cu privire la care se aplică efectul declarativ: Efectul declarativ al împărţelii priveşte toate bunurile. d) împărţeala nu poate constitui just titlu pentru ca un copărtaş să poată dobândi prin uzucapiunea de 10-20 ani un bun pe care la primit în lotul său. să privească. e) actul să ducă la încetarea indiviziunii faţă de toţi copărtaşii (nu este nevoie ca el să se refere la toate bunurile din indiviziune). 409 . dar nu prin împărţeală. deci.

786 şi 741 C. unei obligaţii de garanţie între copărtaşi. proporţional cu părţile lor ereditare. ″Transmisiunea. Această obligaţie este absolut indispensabilă pentru menţinerea egalităţii între copărtaşi.569. Literatura juridică de specialitate 603 admite în prezent că. M. deci.la data deschiderii moştenirii . deşi se referă la aceeaşi problemă.″. creanţele se divid . altele decât succesorii în drepturi ai celorlalţi copărtaşi. pag. Obligaţia de garanţie între copărtaşi Prezentare: Art. iar 1060 C. civ. pag.216. în raporturile dintre succesorii în drepturi ai aceluiaşi copărtaş şi în raporturile dintre un copărtaş şi terţe persoane. 1060 C. Deak. cit. cu toate că ea este un act declarativ 605. logic ar fi ca efectul declarativ să privească numai raporturile dintre un moştenitor şi ceilalţi moştenitori sau cu succesorii în drepturi ai acestora. Împărţeala dă naştere. Practica judecătorească aplică efectul declarativ al împărţelii şi în raporturile dintre un copărtaş şi succesorii săi în drepturi. op. Persoanele cu privire la care se aplică efectul declarativ: Caracterul declarativ al împărţelii fiind o ficţiune legală 604..Dar art.. Eliescu... civ. dispune: "coerezii sunt datori garanţi unul către altul numai despre tulburările şi evicţiunile ce preced într-o cauză anterioară împărţelii".civ. Popa. cit. textele menţionate au domenii diferite de aplicare: art. prin ea copărtaşul păgubit are 603 604 605 M. Fr. se referă la raporturile dintre copărtaşi şi terţi.de drept. se referă la raporturile dintre copărtaşi. 787 C. op. 410 . între coerezi. E. civil dispune că. pag.296.

pag. 787 alin. ei vor fi obligaţi.recurs împotriva celorlalţi copărtaşi pentru restabilirea egalităţii între copărtaşi. Al. 606 411 . Eliescu. civ.562). cit. 607 În caz contrar.552). civ. În cazul în care copărtaşii nu reuşesc să evite evicţiunea şi aceasta s-a produs.. precum şi viciile ascunse ale bunurilor succesorale (M. c`t şi insolvabilitatea debitorului unei creanţe succesorale atribuite unui coindivizar (Rosetti Bălănescu. pag. Băicoianu. St. cit. op... Efectele garanţiei: Copărtaşul tulburat în exerciţiul drepturilor sale este îndreptăţit să cheme în judecată pe ceilalţi copărtaşi pentru a fi apărat. 788 alin. Despăgubirea va fi calculată după valoarea bunului de care a fost în momentul evicţiunii. Cazurile când nu există obligaţia de garanţie: Potrivit art. 608 Clauzele trebuie să fie exprese şi speciale. Pentru a asigura o adevărată Evicţiunea este interpretată foarte larg.300. 2 C.″.). conţin`nd at`t evicţiunea propriuzisă. de regulile prevăzute în codul civil în materia garanţiei în contractul de vânzare-cumpărare. Această obligaţie este generată. copărtaşul suportă riscul lucrului în calitate de proprietar al acestuia. b) în cazul în care tulburarea sau evicţiunea se datorează culpei copărtaşului. b) cauza evicţiunii să fie anterioară împărţelii 607. Condiţii: Pentru existenţa obligaţiei de garanţie. Cărpenaru. 2 C. obligaţia de garanţie nu există: a) în cazul în care copărtaşii au convenit 608 că nu îşi datorează garanţie pentru tulburare sau evicţiune.. în principiu. pag.. şi. op. să despăgubească pe copărtaşul evins pentru paguba suferită din cauza evicţiunii (art. ″Transmisiunea. fiecare în proporţie cu partea ereditară la care are dreptul. sunt necesare două condiţii: a) copărtaşul să fi suferit o tulburare sau o evicţiune 606.

iar în cazul viciilor ascunse de la descoperirea viciilor. termenul curge de la data când dreptul la acţiune s-a născut (art. 3 şi 1741 C.). civ. în cazul insolvabilităţii unuia dintre copărtaşi. 788 alin. când prescripţia va fi tot de 3 ani (art. 167/1958). În cazul evicţiunii. adică de la tulburare sau evicţiune. afară dacă în acest caz a fost viclenie. Dreptul de opoziţie la împărţeală Reglementare: Art. nu mai târziu de împlinirea unui an de la predarea lucrului. pot pretinde să fie prezenţi la împărţeală. în termenul de 3 ani (art. ca nu cumva împărţeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor. 3 C. 11 al Decretului nr. 167/1958). 21 şi 28 din Legea nr. conform dreptului comun. afară numai de s-a făcut în lipsă-le şi fără să se ţină seama de opoziţia lor”. paguba va fi suportată de către toţi copărtaşii. partea acestuia va fi suportată de către toţi copărtaşii. proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. 167/1958). De asemenea. 412 . 7 al Decretului nr. 7/1996). F. civ. 3 al Decretului nr. 1737 alin. însă. inclusiv copărtaşul evins (art. 167/1958). civ. dispune “Creditorii unuia din coîmpărţitori.egalitate între copărtaşi.). inclusiv copărtaşul evins. pot dar să intervină cu spezele lor. 785 C. 3 al Decretului nr. iar dacă este vorba de o construcţie de la expirarea unui termen de 3 ani de la predare (art. Acţiunea în garanţie pentru evicţiune se prescrie. iar pentru vicii ascunse prin 6 luni. Creanţa în despăgubire a copărtaşului evins împotriva celorlalţi copărtaşi este garantată cu privilegiul copărtaşului (art. nu pot însă să atace o împărţeală săvârşită. Privilegiul imobiliar va fi opozabil faţă de terţi cu respectarea regulilor de publicitate imobiliară (art.

Hamangiu. ea poate fi făcută atât timp cât împărţeala nu a devenit definitivă 609.461). cererea introdusă pe cale oblică în numele şi interesul debitorului coerede. el nu poate impune ca împărţeala să se facă potrivit intereselor sale... s. 785 C. nr. practica judecătorească 610 a admis însă posibilitatea desfiinţării împărţelii în două cazuri: Copărtaşii nu au obligaţia de a chema pe creditori la efectuarea împărţirii. I. Întrucât o asemenea împărţeală este prezumată a fi frauduloasă creditorul va avea la îndemână acţiunea pauliană. împărţeala s-a făcut în lipsa creditorului oponent. Efecte: Potrivit codului civil. dar aceştia pot interveni în procesul de partaj din proprie iniţiativă (D. Rosetti-Bălănescu.S. acesta are dreptul să ceară revocarea împărţelii. T.1969. 609 413 .. 1952 . cit.336. în cazul în care deşi s-a făcut opoziţie. Chirică. civ. 968/1961. Creditorii care nu şi-au pus în valoare dreptul lor de opoziţie la împărţeală nu au dreptul să atace împărţeala efectuată. urmărirea judiciară a unui bun din masa succesorală etc.Pentru prevenirea fraudelor pe care coindivizarii le-ar putea săvârşi în dauna lor. dec. creditorii au la dispoziţie un mijloc specific..) din care rezultă neîndoielnic intenţia creditorilor de a participa la împărţeală. pag. în Repertoriu. operaţia produce următoarele efecte: a) creditorul trebuie să fie chemat la împărţeală. partea succesorală care aparţine comoştenitorului debitor este lovită de indisponibilitate. pag. civ. indiferent dacă aceasta se face prin bună învoială sau pe cale judecătorească. Opoziţia poate fi făcută prin orice act (de exemplu: notificarea. Potrivit art. b) creditorul chemat are dreptul să supravegheze regularitatea operaţiilor împărţelii. şi anume dreptul de opoziţie la împărţeală. c) opoziţia valorează poprire. op. 610 A se vedea practica judiciară citată de C.

Împărţeala este lovită de nulitate absolută în cazul în care s-a făcut cu încălcarea unor norme imperative ale legi. Băicoianu. a înstrăinat. Tr. G.″. când împărţeala s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor legii. cu excepţia cazului în care creanţa este solidară (art.303. op. 414 . cit. în tot sau în parte.. Eliescu.¾ în cazul unei împărţeli făcute în grabă. ¾ în cazul în care împărţeala a fost simulată.).. Curs de drept cvil. op. pag. pag. ″Transmisiunea. privind ocrotirea celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. c) când consimţământul dat la împărţeală a fost viciat prin dol sau violenţă (art. Cazuri: Anularea împărţelii poate fi cerută de un copărtaş în următoarele cazuri: a) dacă nu a participat la împărţeală şi aceasta s-a făcut prin bună învoială cu toate că legea prevede că ea trebuie făcută pe cale judecătorească.346. partea sa ereditară.civ. deoarece unii autori 612 susţin că Al. 612 M. ulterior descoperirii dolului sau încetării violenţei. ca viciu de consimţământ. nr. 611 Fr. Deak. constituie o problemă controversată în doctrină. În cazul pluralităţii de creditori 611.576. pag.1064 C.. cit. b) în caz de incapacitate. Desfiinţarea împărţelii Desfiinţarea împărţelii: Desfiinţarea împărţelii .) sau dacă obligaţia este indivizibilă (art.. opoziţia făcută de un creditor creează efecte numai în favoarea lui.această măsură poate fi urmarea nulităţii sau anulării împărţelii intervenite între copărtaşi. 790 C. 818. Eroarea.civ. 1038 C. civ.) copărtaşul nu mai poate cere anularea împărţelii dacă. Ionaşcu.

415 . op.102. V. împărţeala rămâne valabilă şi se va proceda la o împărţeală suplimentară. împărtăşim soluţia exprimată în doctrina recentă 613 conform căreia anularea actului de partaj pentru eroare trebuie admisă. ¾ eroarea asupra conţinutului masei de împărţit. col. M. op. T. Nulitatea relativă pentru vicii de consimţământ sau pentru incapacitate poate fi acoperită prin ratificarea expresă sau tacită a împărţelii. op. ci doar la efectuarea unui supliment de partaj (art.191. Simpla omisiune a unor bunuri succesorale de la partaj nu duce la desfiinţarea împărţelii. civ. în CD. Succesiuni şi liberalităţi. 2 C... pentru egalitate de tratament juridic faţă de celelalte vicii de consimţământ. 336/1968. 1947. cit.. Deak. cit. Astfel: ¾ eroarea asupra valorii bunurilor împărţite s-ar îndrepta pe calea unei acţiuni în garanţie între foştii copartajanţi. 614 Fr.332. pag.572. Deşi legiuitorul reglementează doar anularea actului de partaj încheiat prin violenţă sau dol. cit.). ¾ eroarea asupra calităţii de copărtaş ar putea fi reparată printr-un partaj secundar şi subsecvent redobândirii bunurilor pe calea unei petiţii de ereditate. potrivit dreptului comun 614. Deak. pag. chiar dacă există şi alte acţiuni care ar putea satisface interesele legitime ale celor induşi în eroare.. n-ar mai fi justificată anularea împărţelii. 790 alin. 1968.existând alte acţiuni puse la dispoziţia coindivizarilor atunci când consimţământul lor a fost viciat prin eroare.572. Ciucă. pag. dec.civ. Chirică. În cazul în care s-a omis un bun care aparţinea masei indivize. în sensul includerii unor bunuri străine de succesiune. cit. vol. op.. nr.S. caz în care copărtaşul evins sau tulburat va avea acţiune în garanţie.. Fr. pag. Bucureşti. II. pag. 613 D.

Drept urmare.483-487 C. 416 . copărtaşii vor fi obligaţi să restituie bunurile primite. Actele de dispoziţie privind bunurile primite în temeiul împărţelii vor fi retroactiv desfiinţate. împărţeala se va desfiinţa şi va renaşte starea de indiviziune între copărtaşi. civ. ei trebuie să restituie şi fructele culese. 1909 C.) sau imobile. în care terţul dobânditor ar putea invoca principiul error comunis facit jus sau întrunirea condiţiilor uzucapiunii.civ. conf. art. sunt exceptate actele încheiate cu terţii dobânditori de bună credinţă cu privire la bunurile mobile (art.Efectele desfiinţării împărţelii: Ca efect al declarării nulităţii împărţelii sau al anulării ei. Starea de indiviziune care a renăscut va putea înceta printro nouă împărţeală făcută cu respectarea dispoziţiilor legii.

bunurile sale între eventualii săi moştenitori din clasa descendenţilor. b) partajul de ascendent rezultă din voinţa ascendentului nu din cea a copărtaşilor sau din hotărâre judecătorească. în tot sau în parte. Sediul materiei împărţelii de ascendent se află în cuprinsul art.. Împărţeala (partajul) de ascendent se deosebeşte de împărţeala obişnuită a moştenirii: a) moştenirea se transmite descendenţilor divizată şi nu în stare de indiviziune. iar pe de altă parte constituie un act de împărţeală a moştenirii. raporturi de împărţeală. pag. ″Transmisiunea. Eliescu.307 417 . şi.″. partajul de ascendent este supus. Noţiune şi condiţii Noţiune: Împărţeala de ascendent este actul juridic. creând între ei prin acel act.civ.. 794-799 C. normelor 615 M. Împărţeala de ascendent se prezintă ca un act juridic mixt 615. c) prin voinţa ascendentului. între vii sau din cauză de moarte. deopotrivă. deoarece ea constituie un act de liberalitate din partea defunctului (donaţie sau dispoziţie testamentară). cu toate că ei au rămas străini de acest act de partaj. prin care un ascendent împarte. între copărtaşi se nasc raporturi de împărţeală.SECŢIUNEA A III-A Împărţeala de ascendent A. Întrucât se realizează pe calea unei donaţii sau unui testament.

Astfel.325.). op. în Dreptul nr. pentru a putea face împărţeala. pag. Alături de aceste condiţii de drept comun. ″Sinteză teoretică a jurisprudenţei instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Suceava în materie civilă″.. Potrivit art. P.privind ieşirea din indiviziune şi normelor aplicabile donaţiilor sau testamentelor 616. cauză licită şi morală. Deak. ascendentul trebuie să aibă capacitatea de a dispune prin donaţie sau testament.. 617 V. obiect licit şi posibil. De asemenea. numai părinţii şi ceilalţi ascedenţi îşi pot împărţi bunurile pe calea partajului de ascedent între descedenţii lor 617. partajul de ascendent făcut prin înzestrări la încheierea căsătoriei este nul din cauza lipsei formei autentice (Fr. acestea pot face donaţii şi pot lăsa legate potrivit dreptului comun. Condiţiile de fond ale împărţelii de ascendent.578. Stoica. Condiţii cu privire la persoane: Aceste condiţii privesc persoanele care au dreptul să facă o împărţeală de ascendent precum şi persoanele între care se poate face partajul. pag. Aşadar. şi anume: consimţământ valabil exprimat. 616 418 .cit. capacitatea de a dispune şi de a primi. Enumerare: Împărţeala de ascendent trebuie să îndeplinească condiţiile de fond de drept comun prevăzute de lege pentru valabilitatea donaţiilor. 5/1995. respectiv a dispoziţiilor testamentare. 794 C. op. “numai părinţii şi ceilalţi ascendenţi pot să-şi împartă bunurile între descendenţii lor”. pag. civ. Perju. cit. În ceea ce priveşte rudele colaterale. dar nu pot face o împărţire de ascendent. obiecul lui şi modul de efectuare a împărţelii. partajul de ascendent trebuie să mai îndeplinească şi anumite condiţii cu privire la persoane.42 şi urm.

nr. op. dec.civ. precum şi cei din adopţie. cit.. din căsătorie sau din afara căsătoriei. 1403/1974. cit. Descendenţii între care se face împărţeala trebuie să aibă vocaţie efectivă 618 la moştenirea dispunătorului şi trebuie să poată şi să dorească să vină la moştenirea pe care urmează să o lase ascendentul 619. 2 C.). Bunurile care nu sunt cuprinse în actul de partaj se vor împărţi conform dreptului comun (art.290. op. în Repertoriu. Acesta poate împărţi toate bunurile sau numai o parte din ele. în LP nr. 1969 . Deak. Pentru soluţia contrară. cit. Fr. 2 C.60 618 419 .557. 620 M. civ. indiferent de data încheierii contractului de donaţie sau a testamentului. s.. civil). pag. E.313-316. Cărpenaru. Condiţii cu privire la obiectul partajului: Partajul are ca obiect bunurile care aparţin în mod exclusiv ascendentului. op. cât şi de ceilalţi coerezi (art. Omisiunea unui descendent de la partaj este lovită de nulitate absolută.1975. Descendenţii sunt cei fireşti. pag. Necuprinderea soţului supravieţuitor în partaj nu afectează valabilitatea lui 620. 797 C. 797 alin.581.. St.. nu şi cele viitoare.S. 796 C. op. Acţiunea în constatarea nulităţii poate fi invocată atât de descendenţii omişi. Eliescu. T. 619 T.civ.216. iar împărţeala făcută pe calea unei donaţii va avea ca obiect numai bunurile prezente ale dispunătorului.). pag. pag. ″Despre testamentul care cuprinde o împărţeală de ascendent cu omiterea soţului supravieţuitor″. rămasă izolată.. Vocaţia succesorală a descendenţilor se apreciază în raport de deschiderea moştenirii. sub sancţiunea nulităţii parţiale (795 alin. cit. Pop. pag. Safta-Romano.). Nulitatea va fi integrală numai în cazul în care împărţirea bunurilor viitoare nu ar putea fi despărţită de cea a bunurilor prezente. civ. 2/1961. pag.Legea cere sub sancţiunea nulităţii ca partajul să cuprindă pe toţi descendenţii dispunătorului (art.

prin împărţeală pe unii dintre descendenţi. partajul de ascendent pe calea donaţiei trebuie făcut în formă autentică şi să fie acceptat de descendenţii donatari.. at`t în privinţa viciilor de formă c`t şi în privinţa oricărei alte excepţii. civ. sau executarea de voluntară a unui donaţiuni. 2 din Legea nr. sub sancţiunea nulităţii absolute. ţine loc de renunţare. 3: ″Confirmarea sau ratificarea. Astfel. Atât donaţia cât şi împărţeala trebuie să fie cuprinse în acelaşi înscris. 847 şi urm C.Condiţii cu privire la modul de efectuare a partajului: Pentru realizarea finalităţii sale. Împărţeala de ascendent pe calea testamentului trebuie să îmbrace una din formele testamentare reglementate de lege. 1167 alin. împărţeala de ascendent trebuie să constituie .″ 621 420 . adică după moartea ascendentului împărţitor. 319/1944).cel puţin din punct de vedere intelectual . 3 621 după deschiderea succesiunii. Nulitatea donaţiei sau a testamentului pentru vicii de formă poate fi acoperită în condiţiile art. Partajul trebuie să fie efectiv. partajul de ascendent se poate face. şi nu doar să prevadă ce cotă ideală revine fiecăruia. 1167 alin. Art.civ. Dispunătorul poate avantaja. după moartea sa. numai cu respectarea formelor prevăzute pentru donaţii şi testamente. făcută de către erezi sau reprezentanţii donatorului.). dar numai în limitele cotităţii disponibile fără a aduce atingere rezervei celorlalţi descendenţi. Condiţiile de formă ale împărţălii de ascendent: Potrivit art.un sigur act şi să fie făcută cu concursul ori sub influenţa ascendentului. 795 C. el poate ataca actul de împărţeală cu acţiune în reducţiune. adică să se materializeze în formarea loturilor descendenţilor. Atunci când la moştenire vine şi soţul supravieţuitor şi rezerva sa a fost încălcată (art. conform dreptului comun în materie (art.

donator pot ataca donaţia cu acţiune pauliană. s.donator 622. civ. bunurile care au fost obiectul partajului ies irevocabil din patrimoniul ascendentului şi se transmit descendenţilor care vor primi bunurile în calitate de donatari şi nu de moştenitori.. 830 şi 831 C. în condiţiile dreptului comun.S.). 622 421 . în condiţiile dreptului comun (art. d) creditorii ascendentului .. în CD. 2674/1973. ca urmare. b) fiind deci succesori ai dreptului cu titlu particular descendenţii donatari nu răspund pentru datoriile ascendentului donator cu excepţia cazului în care această obligaţie a fost impusă ca sarcină donaţiei. dec.B. care au calitatea de copărtaşi: Descendenţii donatari pot dispune de bunurile ce le-au fost donate. fără să fie nevoie ca succesiunea ascendentului donatar să fie deschisă (T. 1973. pag. Efectele partajului de ascendent Efectele partajului de ascendent realizat pe calea donaţiei: Actul de împărţeală produce efecte diferenţiate până la data deschiderii succesiunii (în timpul vieţii ascendentului) şi după deschiderea succesiunii (după decesul ascendentului). fără să mai aştepte deschiderea succesiunii ascendentului .188-191). nr. c) donaţia poate fi revocată pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine. Partajul de ascendent produce efecte şi între descendenţi. Efectele înainte de deschiderea succesiunii: Efectele înainte de deschiderea succesiunii sunt: a) atunci când partajul s-a realizat pe cale de donaţie. între ascendent şi descendenţi se nasc raporturi de donaţie. civ.

623 624 422 . copărtaşul evins are acţiune în garanţie împotriva celorlalţi. Descendenţii care renunţă la moştenire pot păstra donaţia în limitele cotităţii disponibile. având dreptul de opţiune de a accepta sau renunţa la ea 624. b) vor fi obligaţi la sarcinile şi datoriile moştenirii. 625 T. Efectele după deschiderea succesiunii: După deschiderea succesiunii.donatari nu au obligaţia raportului. în afara unei stipulaţii contrare 623. V.a) în caz de evicţiune.1975.donatari devin succesibili. b) plata sultelor. pag.. La decesul ascendentului. deoarece au fost gratificaţi printr-un act care constituie şi o lichidare anticipată a moştenirii. d) descendenţii . acesta are dreptul de a cere reducţiunea loturilor descendenţilor avantajaţi de defunct. este garantată cu privilegiul copărtaşului. bunurile care au făcut obiectul partajului testamentar se transmit către descendenţi care le dobândesc în calitatea lor de moştenitori legali ai defunctului625.. Efectele partajului de ascendent realizat pe cale testamentară: Partajul de ascendent realizat pe această cale nu produce nici un efect în timpul vieţii ascendentului.216. 1969 . civ. în Repertoriu.. Neplata sultei compensatorii nu conduce la rezoluţiunea actului de împărţeală. c) dacă rezerva succesorală a unui descendent nu este respectată.191. dec. nr. putând fi revocat ca orice dispoziţie testamentară. cit. Ciucă. op. pag. descendenţii . s. 1743/1971. M. Descendenţii care acceptă moştenirea: a) păstreză fiecare ceea ce a primit de la defunct prin donaţie. ca şi a oricărei alte creanţe rezultând între copărtaşi din executarea obligaţiilor.S.

Deak. Astfel partajul va fi lovit de nulitate dacă ascendentul a fost incapabil ori voinţa sa a fost afectată de dol. condiţiile de formă cerute de lege pentru a dispune prin donaţie ori testament 626. 423 .Moştenirea se va transmite divizată către descendenţi şi prin urmare. împărţeala va fi ineficace în condiţiile dreptului comun.. Bunurile care nu au făcut obiectul împărţelii de ascendent se vor transmite în indiviziune. proprii numai acestui act. comune pentru toate actele juridice sau speciale. adică rezervei vreunuia dintre descendenţi (art. C. Cauze speciale: Potrivit art. civil. op. cit. partajul realizat pe cale de donaţie va putea fi revocat parţial în cazul în care un descendent este culpabil pentru ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor. Prin urmare. De asemenea. partajul de ascendent poate fi atacat prin acţiunea în reducţiune dacă s-a adus atingerea părţii legitime. Cauze generale: Fiind un act juridic. 798 C. la moartea ascendentului între descendenţi se nasc raporturi de împărţeală la deschiderea succesiunii. Cauzele de ineficacitate ale partajului de ascendent Sunt cauze generale. 797 C. descendenţii datorează garanţie în calitate de copărtaşi şi se bucură de privilegiul imobiliar al copărtaşului conform dreptului comun în materie de împărţeală. civil). către descendenţi şi vor face obiectul unei împărţeli. 626 Fr. partajul de ascendent este nul dacă nu a cuprins pe toţi descendenţii existenţi în viaţă la data deschiderii moştenirii ascendentului.. pag. eroare sau violenţă. de asemenea partajul va fi nul dacă nu au fost respectate. De asemenea.588.

.22 FELURILE TRANSMISIUNII ......................................................................11 ISTORIC .............. Transmisiune indivizibilă ............. Preliminarii ..............................................37 2..... 5 SECŢIUNEA A II-A ................................................. Caractere ........................11 SECŢIUNEA A III-A ........37 1.43 424 .............................. Situaţii şi diferite locuri ale deschiderii succesiunii ...27 a.............................................................................................................................................. Transmisiune pentru cauză de moarte .......................................................... 5 SECŢIUNEA I... Transmisiune unitară .......... Transmisiune universală .......................27 2............................................................39 a......................................................................... 5 DESPRE MOŞTENIRE ÎN GENERAL ...............................................CUPRINS CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN STUDIUL MATERIEI SUCCESIUNILOR .......................................................29 c....................39 b..... Importanţa locului deschiderii succesiunii ....... Noţiune ..................22 SECŢIUNEA A IV-A ..38 3.............................................................................32 d.37 DESCHIDEREA SUCCESIUNII ............................................. Locul deschiderii succesiunii. Data deschiderii succesiunii............................................................................35 SECŢIUNEA A V-A ..............................................................27 b.......................................27 CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE 27 1..................................................................

...........47 1...................................................... 3.................... Atentatul la viaţa defunctului......Efectele incapacităţii ..........51 3.........................................56 SECŢIUNEA A III-A ..........63 b...........................................................................63 c........Efectele nedemnităţii.........2...........................ENUMERARE .......... Persoanele dispărute ...................65 425 .................Dezvoltare ............................1............................Categorii de moştenitori care pot moşteni................ Comorienţii ...........................................................................49 2.......................................................................59 NEDEMNITATEA .........................................................................................................53 3...........................59 2.....................................................................1.........................................4 Persoanele care nu există încă la data deschiderii succesiunii ............................47 CAPACITATEA SUCCESORALĂ ....49 2.............58 VOCAŢIA SUCCESORALĂ .........................59 1.......... Nedenunţarea omorului a cărui victimă a fost defunctul ......55 4............................................ Persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii ..........CAPITOLUL II CONDIŢIILE NECESARE PENTRU A PUTEA MOŞTENI 45 SECŢIUNEA I....................52 3....................3........................3.... Cei care nu mai există ....................45 CONDIŢII .......49 2...................... Persoanele fizice decedate în acelaşi timp (codecedaţii) 50 2......Origine şi cazuri ......61 a...........................45 SECŢIUNEA A II-A ........................Preliminarii ............................51 3...........Categorii de subiecţi care nu pot moşteni....4 Persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii .............................................................51 3........................2................... Acuzaţia capitală calomnioasă împotriva defunctului .......................47 2.............58 SECŢIUNEA A IV-A ......................................................................... Persoanele fizice în viaţă la data morţii lui de cujus...................

............................................... Efectele nedemnităţii în raporturile dintre nevrednic şi moştenitor................................. …78 SECŢIUNEA A III-A ................... 1.............73 3..........Excepţia cotelor neegale ce se cuvin fraţilor şi surorilor din căsătorii diferite ..............81 426 ............................. Efecte.............................................................................Reprezentarea succesorală.67 b......... 69 SECŢIUNEA I..77 4.................... chemate la moştenire ......................................66 b.......65 b......................................................Deosebiri între incapacitate şi nedemnitate ........................Noţiune şi reglementare juridică.......................................Concursul de vocaţie succesorală între rude şi nerude 77 4..Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă (proximior excludi remotiorem) ………………………………………………………….........................1..............................Excepţii de la principiile generale în materie........................Domeniul de aplicare al reprezentării succesorale........................................... 3.........................77 4............ Preliminarii .................... 1..................................................77 4...........68 4...Soţul supravieţuitor vine în concurs cu orice clasă chemată la moştenire.......69 NOŢIUNI GENERALE .......................2.....................Principiul chemării la moştenire în ordinea claselor de moştenitori legali .................68 CAPITOLUL III DEVOLUŢIUNEA LEGALĂ A MOŞTENIRII .........................69 SECŢIUNEA A II-A ........................a......76 4....................... Efectele nedemnităţii faţă de copiii nevrednicului........71 1......................Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi grad.................................................................7979 REPREZENTAREA SUCCESORALA...........4...............79 2............ Efectele nedemnităţii în raporturile cu terţii......71 2................3..71 PRINCIPII GENERALE ..............................................................................66 b..... 2..

...................................... Condiţii cerute persoanei care reprezintă ..110 C............................................84 b.......................... Precizare .....................................98 1................................................................... Pentru persoana reprezentată ....111 2..................................... Tatăl din afara căsătoriei .......99 a.............................97 B.................................................... Clasa descendenţilor .............................92 A... Vocaţia succesorală a părinţilor fireşti în cazul adopţiei100 d................................................................84 b..92 CLASELE DE MOSTENITORI..................................98 2.Condiţiile reprezentării..........................................99 b............ Împărţirea moştenirii între ascedenţii ordinari ...........84 a....................................89 4..................... Caracterele juridice ale drepturilor succesorale cuvenite ascedenţilor privilegiaţi ..............97 ale descedenţilor .... 1......................................................................................Împărţirea moştenirii între descendenţi............................... Clasa ascendenţilor ordinari .....Efectele reprezentării.....................................................................Caracterele juridice ale drepturilor succesorale......84 b.....................101 e.....92 1.....................94 3.......................................... Noţiune ..................105 a................................ Concursul părinţilor cu colateralii privilegiaţi şi între ei şi colateralii privilegiaţi ................................ Caracterele juridice ale drepturilor succesorale 427 ....107 c........................................................................................ Condiţii........................Colateralii privilegiaţi .................. 2........104 3........................ Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi ........................................... Enumerare..............................89 SECŢIUNEA A IV-A ...........Clasa ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi (clasa mixtă).105 b........ Enumerare.................Ascendenţii privilegiaţi .....Componenţă ..............3........92 2..................................................................................99 c........ Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi..............111 1.......

................................130 3.................... Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor . Prezentare .....131 Câtimea dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor.... Reglementare şi natură juridică ...126 1.........................117 B.........Observaţii comune ascendenţilor şi colateralilor ordinari115 SECŢIUNEA A V-A ............................126 2............... Soţul supravieţuitor datorează raportul.............................................................................Drepturile succesorale accesorii ale soţului supravieţuitor134 a...............................124 1........................131 4. Caracterele juridice ale dreptului succesoral al soţului supravieţuitor...............aparţinând ascendenţilor ordinari ......114 1................. Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în cazul comunităţii de bunuri.....125 D.....................2.............114 2.................................. Condiţiile dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor120 C........... Soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar.........................................................137 a....139 SECŢIUNEA A VI-A ...................Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor în cadrul diferitelor sisteme de drept ....................................124 2......... Mobilierul şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice134 a.. ............................. Noţiunea de mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice ...............................Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase.........................................................................................142 428 ......Enumerarea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor .................137 b............................. Darurile de nuntă....... Clasa colateralilor ordinari ......1.........142 A.................. Condiţii.............................................................117 DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR117 A...139 c.........................................................142 DREPTURILE STATULUI ASUPRA MOŞTENIRII VACANTE........ Drepturile soţului supravieţuitor.......................113 D............................................

.....................................................................154 2...........................................154 FELURILE TESTAMENTELOR .............................158 C...................................................... Caractere juridice ......A ............................................................ 868-871 C................................. Testamentul făcut de români în străinătate .......................... Testamentul olograf....................155 3.....154 A.......... Noţiune........................ Semnătura .....................................160 D......... Alte forme testamentare ...............................146146 A..............................164 a................154 1................ Testamentul având ca obiect sume de bani depuse la CEC164 b............................................................... Noţiune şi avantaje ............. Definiţie........ Istoric.............158 B...............165 CAPITOLUL V 429 ................................. Testamentul mistic sau secret ........................................162 1.......................... Testamentul militarilor ori al indivizilor întrebuinţaţi în armată (art......... Exercitarea dreptului statului asupra moştenirii vacante 144 CAPITOLUL IV DEVOLUŢIUNEA SUCCESORALĂ TESTAMENTARĂ 146 SECŢIUNEA I........................................152 SECŢIUNEA A II . Testamentele privilegiate...... Reguli comune testamentelor privilegiate.......................146 NOŢIUNE ŞI CARACTERE JURIDICE ......................................................................................... civil) .........................................163 3........... Testamentul maritim ...............162 2.....147 B..................................146 2........163 4.............................. Testamentul autentic ....163 E..................................146 1............B.......................... Testamentul în caz de epidemie................................................ Scrierea .......

...................... Criterii şi enumerare ..................................................168 2.......168 b............184 b.... Revocarea legatelor şi a celorlalte dispoziţii testamentare prin voinţa unilaterală a testatorului ........... Desemnarea legatarului...........185 e......177 B....................... Ingratitudinea ....... Neîndeplinirea sarcinii ... Reglementare ..............................................................................................................183 D....... Revocarea expresă ............................... Clasificarea legatelor după obiectul lor ......183 1..........................184 2.................... Distrugerea materială a testamenului .......... voinţa testatorului ..............................................181 1............. Precizare ..........................................................................................167 A...............................168 Clasificarea legatelor după modalitatea care afectează .....................181 2.....................................................LEGATUL ............................................................................................................182 b... Dezvoltare ................................... Felurile (clasificarea) legatelor...........187 3...........177 A.......... Revocarea tacită ................................................ 167 SECŢIUNEA I.....185 d............................................................................................ Caducitatea legatelor........ Ştergerea dispoziţiilor testamentare.....167 B.............184 a................................................................................................177 CAUZE DE INEFICACITATE A LEGATELOR…………………..... Înstrăinarea lucrului..................186 g.............. Clasificarea legatelor ...187 SECŢIUNEA A III-A ........ Distrugerea materială a obiectului legatului......................170 SECŢIUNEA A II-A ...........178 C..........182 a........................................ Contrarietatea ............................................................................................................................................................. Revocarea judecătorească a legatelor ................. Retractarea revocării.........168 1.................184 c.........................167 DESEMNAREA LEGATARULUI ŞI FELURILE LEGATELOR .......................... Desfiinţarea legatelor ..........................186 f............................ Incompatibilitatea .................189 430 ...................................

..........189 SECŢIUNEA A IV-A ....................... Calculul rezervei în cazul în care la moştenire vin descendenţi de alt grad decât gradul I ....... Prezentare ..213 3.........................212 c.................. Rezerva succesorală a soţului supravieţuitor ........................................................................................ Noţiune şi istoric................................................218 b...............................193 EXHEREDAREA (DEZMOŞTENIREA).. Prezentare ... Imputarea rezervei soţului supravieţuitor...................................................................196 EXECUŢIUNEA TESTAMENTARĂ ........................ 200 SECŢIUNEA I............... Caracterele juridice ale rezervei succesorale ..............204 SUBSTITUŢIA FIDEICOMISARĂ ......................................DREPTUL DE ACRESCĂMÂNT ..........................204 SECŢIUNEA A III-A ................212 a..193 SECŢIUNEA A V-A .............. 212212 I....................................................................221 5.......................................................................... Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară ...............210 C.212 b....................... Categorii de moştenitori rezervatari ............207 B............................................... Prezentare ............................223 a...............218 a....196 CAPITOLUL VI LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE SUCCESIUNII...........................................................................................................................200 SECŢIUNEA A II-A ...........................207 REZERVA SUCCESORALĂ ...........223 431 ....................221 4................................................................................................. Caracteristicile rezervei soţului supravieţuitor ...........................212 II........................200 LIMITELE DREPTULUI DE DISPOZIŢIE ............... Descendenţii în funcţie de care se calculează cuantumul rezervei .................................... Moştenitorii rezervatari ...207 A.................................... Enumerare ...........................................................

.......... Imputarea liberalităţilor şi cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă ...253 RAPORTUL DONAŢIILOR . Copiii la care se referă art......231 1............... Natura reducţiunii.249 11...... Reducţiunea în valoare …………………………………............243 8.................. Noţiunea cotităţii disponibile speciale ............... 319/1944...................263 CAPITOLUL VII 432 ............................................. 939 C................................................... Raportul imobilelor ...............224 c...................................................... Liberalităţile supuse prevederilor art......................................................257 4..233 4......262 b. Donaţiile supuse raportului.......... Raportul mobilelor..civil................ civil............... Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile ....259 6................ Modurile de efectuare a raportului .............. 939 C........................ Noţiunea de reducţiune şi persoanele care o pot invoca240 7...b....... Principiul în materie ................................259 7.............................................................247 10..... Modalitatea reducţiunii .................... Reducţiunea liberalităţilor de uzufruct sau rentă viageră 250 SECŢIUNEA A IV-A ...........253 1........................................................................................................................... Ordinea reducţiunii liberalităţilor ........................................................... Corelaţia dintre cotitatea disponibilă specială şi cotitatea disponibilă ordinară ............................258 5..............................................234 5....225 D....... NOŢIUNE ..262 8.......................................... Efectele reducţiunii ...................233 3.... Reducţiunea....245 9....... Excepţii de la principiul raportului în natură ............................... Corelaţia dintre cotitatea disponibilă specială şi drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor prevăzute de Legea nr......231 2..........253 3................................................................................................ Persoanele care pot cere raportul............................224 d.................................................... Scutiri legale .................238 6.........262 a....

..... Dreptul comoştenitorului de a cere ceea ce a plătit peste limita părţii sale ereditare ...............................285 A...........277 A..270 D...................................................................................................................................267 DOBÂNDIREA DE DREPT A POSESIUNII MOŞTENIRII DE CĂTRE MOŞTENITORII LEGALI SEZINARI .....................................277 B......................................... Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral...........267 A.................. Efectele sezinei ....................................282 B...................................... Noţiune şi conţinut.281 SECŢIUNEA A II-A ...................................................... 281 SECŢIUNEA I …………………………………………................. Noţiune şi conţinut.............................282 ACTIVUL MOŞTENIRII ...................................................266 SECŢIUNEA A II-A............................................286 D.................268 C...............................................................................271 SECŢIUNEA A III-A .........275 SECŢIUNEA A IV-A ........................................................................ Noţiune.........285285 PASIVUL MOŞTENIRII .........................................282 A.....................................................................................DOBÂNDIREA POSESIUNII MOŞTENIRII...................... Persoanele obligate la predarea legatelor ..................................................................................290 433 ......................................................... 266 SECŢIUNEA I...................................... Noţiune.................285 B........... Persoanele care se bucură de sezină ..275 TRIMITEREA ÎN POSESIE ..........266 PRELIMINARII ...................... Transmisiunea activului moştenirii .............................. Transmisiunea pasivului moştenirii........281 PRELIMINARII ......................283 SECŢIUNEA A III-A .................................285 C.......277 CAPITOLUL VIII TRANSMISIUNEA MOŞTENIRII ........................................................267 B.............277 PREDAREA LEGATELOR ...................................... Caracterele sezinei..............................................

......................................... Prescripţia dreptului de opţiune succesorală ......332 2......................339 2... Anulabilitatea opţiunii succesorale........ Nulitatea opţiunii succesorale .....SECŢIUNEA A IV-A ........332 4............315 6..339 1. Efectele prescripţiei ............308 3........................................................ Domeniul de aplicare al art......................................................296 1...................341 434 ............................................ civ............ Acceptarea voluntară expresă ....................................................................... Resciziunea acceptării ............................................................... Caracterele juridice ale actului de opţiune....................... Revocarea pauliană ...................................................................................292292 CAPITOLUL IX OPŢIUNEA MOŞTENITORILOR ŞI LEGATARILOR 296 SECŢIUNEA I............................ Opţiunea moştenitorilor şi legatarilor ....... Repunerea în termen.................292 SEPARAREA DE PATRIMONII ..321 8................................296 DREPTUL DE OPŢIUNE ÎN GENERAL...............................332 3.. 340340 a....................304 b..... 700 C...........................................................313 5.304 a..........339 ACCEPTAREA PURĂ ŞI SIMPLĂ A MOŞTENIRII ................. Noţiuni generale .................. Subiecţii dreptului de opţiune..................... Condiţiile de validitate ale actului de opţiune .324 SECŢIUNEA A II-A .............310 a........................................ Prezentare ........................................... Voinţa .............................322 9.................... Acceptarea voluntară ..... Suspendarea prescripţiei ....... Capacitatea ...............319 7....... Începerea cursului prescripţiei.....................................................310 b..................335 SECŢIUNEA A III-A ...........................................................................296 2.....332 1......... ........................................311 4................................................................................332 INEFICACITATEA OPŢIUNII SUCCESORALE..................................

..........................................354 SECŢIUNEA A IV-A ...............................................................381 SECŢIUNEA A III-A .............................................. Termenele pentru inventar şi deliberare.....................................................................................356 2.....370 2.............359 3................................................ Efectele renunţării ............385 435 ....................................................................... 377 SECŢIUNEA I......................377 SECŢIUNEA A II-A ....... Noţiune ..358 b..................... Precizare .......370 RENUNŢAREA LA MOŞTENIRE .......................... Retractarea renunţării ....... Cazuri în care acceptarea sub beneficiul de inventar este oprită ..........................356 1......................................................................................344 3......381 DOVADA CALITĂŢII DE MOŞTENITOR................. 373373 3...................................................................................... Acceptarea pură şi simplă forţată ............................. Noţiune ............. ..............................359 4............................. Încetarea beneficiului de inventar.......................................... Caracterul facultativ şi excepţiile de la acest caracter ...............................377 PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ SAU ÎMPĂRŢIREA NECONTENCIOASĂ ................................356 ACCEPTAREA SUB BENEFICIU DE INVENTAR ....368 SECŢIUNEA A V-A ........................358 a............................................... Cazuri obligatorii.................................................. Acceptarea voluntară tacită .............................................................358 c......................................374 CAPITOLUL X PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ..................................385 PETIŢIA DE EREDITATE ..........370 1..................366 6........................... Condiţiile de fond şi formă cerute pentru validitatea acceptării sub beneficiu de inventar .............b.................... Efectele acceptării sub beneficiu de inventar ... 377 PETIŢIA DE EREDITATE................351 4................363 5..................................... Efectele acceptării pure şi simple...

......421 C... Condiţiile generale de fond ale împărţelii......................................................417 A..............392 C................................................................................. Efectul declarativ al împărţelii.............................................. Desfiinţarea împărţelii...............................417 ÎMPĂRŢEALA DE ASCENDENT ..394 SECŢIUNEA A II-A .....390 A............................................412 G......... 390 SECŢIUNEA I......................................................... Efectele partajului de ascendent ...................................................................... Noţiune şi reglementare .....................397 C....................................397 ÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII ........................................ Obligaţia de garanţie între copărtaşi .................................414 SECŢIUNEA A III-A .................................................................................................................................................. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere încetarea indiviziunii .... Dreptul de opoziţie la împărţeală ...................410 F...................................Noţiune şi reglementare legală ........................................423 CUPRINS ..............397 A................ Cauzele de ineficacitate ale partajului de ascendent..........................................390 INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ.....390 B.......................417 B...... Regimul juridic al indiviziunii.401 D.........................CAPITOLUL XI INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ ŞI ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII................................ Noţiune şi condiţii..............................407 E...................... Formele împărţelii .......................397 B. 424 436 .........................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful