You are on page 1of 18

METODE DE RECUPERARE BFT IN ARTROZA COTULUI

PLANUL LUCRĂRII I II III IV GENERALITĂŢI ŞI DEFINIŢIE ETIOPATOGENIE (CAUZE ŞI MECANISME DE PRODUCERE) ANATOMIA PATOLOGICĂ SIMPTOMATOLOGIE A. ISTORICUL BOLII ACTUALE B. ANAMNEZA GENERALĂ C. STAREA PREZENTĂ D. EXAMENUL CLINIC CRITERII PENTRU SUSŢINEREA DIAGNOSTICULUI A. CLINICE B. RADIOLOGICE C. DE LABORATOR DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC TRATAMENT a. PROFILACTIC b. CURATIV • TRATAMENT IGIENO-DIETETIC • CORECŢIA STĂRII PSIHICE • MEDICAŢIA • TRATAMENT ORTOPEDIC ŞI TRATAMENT CHIRURGICAL • TERAPIA FIZICALA ŞI DE RECUPERARE (HIDROTERMOTERAPIE, ELECTROTERAPIE) • MASAJ • KINETOTERAPIE • CULTURĂ FIZICĂ MEDICALĂ • TERAPIE OCUPAŢIONALĂ • CURA BALNEO-CLIMATERICĂ

V

VI VII VIII

BIBLIOGRAFIE I. DEFINIŢIE ŞI GENERALITĂŢI

peste 80% din populaţie. depuneri calcare sau retracţii musculare care limitează şi mai mult mobilitatea. existînd însă o singură capsulă. căptuşită de o singură sinovială. Frecvenţa artrozelor creşte cu vârsta. nu numai datorită structurii propriu – zise. din trei suprafeţe articulare (humero-cubitală. radiocubitală). Mecanismul este dublu: mecanic (exces de presiune exercitat pe un cartilaj) şi biochimic (cartilaj alterat biochimic. Artroza cotului este o formă clinică de artroză destul de rar întîlnită (1-2 % din totalul artrozelor). La nivelul cotului se execută doar mişcări de flexie – extensie şi pronosupinaţie. cu scăderea rezistenţei la presiuni mecanice normale). mâinii. Artrozele (reumatism degenerativ. ci şi uşurinţei de a dezvolta. de fapt. iar din punctul de vedere al finalităţii. totodată. Cotul este considerat ca cea mai dificilă articulaţie pentru recupararea mobilităţii. Artrozele afectează articulaţiile mobile (diartroze) şi pot fi mono. ETIOPATOGENIE Artrozele sunt afecţiuni polietiologice şi polipatogenice. luxaţii) • Inflamaţii (poliartrită reumatoidă. stilul de viaţă) • Boli neurologice (neuropatii) 2 . Ea este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice şi. deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective. microtraumatisme profesionale. cu interesarea osului subcondral. circa 50% din populaţie prezintă leziuni artrozice. cea mai frecventă afecţiune a aparatului locomotor. Din punct de vedere clinic se manifestă prin dureri. Procesul degenerativ rezultă din interacţiunea complexă a unor factori extrinseci şi intrinseci. fapt ce determină dificultăţi în recîştigarea mobilităţii articulare după orice afectare a acestei articulaţii. periarticular. II. sinovialei şi ţesuturilor moi.sau poliarticulare. humero-radială. osteoartrita sau artrite deformante) se caracterizează morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular.Tratamentul de recuperare B.T. Cotul este compus. După vîrsta de 35 ani. Cotul este o articulaţie extrem de strînsă. Artroza este răspîndită mai ales în zona temperată şi apare la ambele sexe. infecţii articulare) • Factori mecanici (suprasolicitarea articulaţiei) • Factori de mediu (profesiunii. Factori extrinseci: • Traumatisme (fracturi. iar după vârsta de 55 ani.F. în artroza cotului Din punct de vedere funcţional cotul este subordonat umărului. Artroza este o afecţiune care face parte din grupul reumatismelor degenerative. cu o uşoară predominanţă la sexul feminin. dar care poate avea impact negativ asupra activităţii profesionale şi asupra calităţii vieţii bolnavului.

În artroze metabolismul cartilajului este deprimat.F. deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective. Sporturi de performanţă: tenisul de cîmp. ridicarea halterelor. cu detaşarea în cavitatea articulară a unor fragmente mici. Este. fapt ce expune ţesutul sinovial la lezări mecanice urmate de fibroză şi hialinizare progresivă. iar volumul cartilajului articular să scadă.  Vârsta influenţează prin îmbătrânirea fiziologică (cartilaj deshidratat. cu rezistenţă scăzută şi vulnerabil la agresiunile mecanice). mixedem. Această condensare osoasă este mai evidentă în punctele de solicitare mecanică maximă. osteoartrita sau artrite deformante) se caracterizează morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular. menopauză)   Există activităţi care favorizează apariţia artrozei cotului: Noxe profesionale: munca minerilor în abataj. De obicei este vorba de o artroză generalizată caracterizată prin degenerarea prematură a cartilajului în numeroase articulaţii. ci şi un proces degenerativ activ. cu interesarea osului subcondral. ruperea cartilajului. Uzura cartilajului duce la dezgolirea osului subiacent. ceea ce constituie punctul de plecare a osteofitelor. hemocromatoză) boala Paget depuneri de cristale boli de sînge (hemofilie) factori endocrini (acromegalie. Din punct de vedere clinic se manifestă prin dureri. Ele nu reprezintă un proces de uzură pasiv. de asemenea posibilă. în artroza cotului • • • • • • malformaţii congenitale (cubitus varus sau valgus) boli metabolice (diabet. Frecvenţa artrozelor creşte cu vîrsta. aruncarea suliţei. III. În artroza cotului constatăm: 3 . În cursul procesului artrozic suprafaţa articulară devine progresiv deformată şi neomogenă.T. în zonele nesolicitate apare osteoporoza. procesul de degradare depăşind biosinteza. ducînd la formarea de fisuri şi ulceraţii. tendoane). Factori intrinseci:  Ereditatea joacă un rol important în determinismul artrozelor datorită defectelor calitative ale cartilajului articular. o “scămoşare” a cartilajului care îşi pierde omogenitatea şi devine friabil. O dată cu trecerea anilor apar şi leziuni ale structurilor adiacente (ligamente. Prograsia condiţiilor etiologice face ca fisurile să se accentueze. Ulterior are loc o reacţie proliferativă sub forma unui burelet la periferia cartilajului. Artrozele afectează articulaţiile mobile (diartroze) şi pot fi mono. Rezultă o subţiere.Tratamentul de recuperare B. care devine sediul unui proces de scleroză. ce are ca efect scăderea vascularizaţiei sinovialei. care pot accentua dezvoltarea artrozei. ANATOMIE PATOLOGICĂ Artrozele (reumatism degenerativ.sau poliarticulare. folosirea uneltelor pneumatice. sinovialei şi ţesuturilor moi.

de la începutul ei şi până în momentul prezentării bolnavului la medic. cu cele trei proeminenţe: inserţia muşchilor epicondilieni.F. pe identificarea factorilor de risc (profesie. Anamneza trebuie făcută cu atenţie şi răbdare.T. determinate de proliferările osteocartilaginoase exagerate şi de asocierea unei hidrartroze (datorită iritaţiilor sinovialei).  Studiul acestor repere permite depistarea a o serie de anomalii morfologice sau dezaxaţii în „cubitus valgus" (deviaţia axială a antebraţului în afară) sau în „cubitus varus" (deviaţie înăuntru) sau cu cotul în hiperextensie („recurvatum"). • Palparea precizează zonele dureroase. terminaţia bicepsului brahial pe tuberozitatea radială şi inserţia muşchilor epitrohleeni. • La inspecţie se studiază comparativ coatele de faţă. cele trei repere delimitează un triunghi isoscel (triunghiul HutterTillaux). Examenul clinic se bazează pe inspecţia şi palparea simultană şi comparativă a celor două articulaţii ale cotului. în ordine cronologică şi cu menţionarea factorilor favorizanţi sau agravanţi. Inspecţia poate releva deformarea şi mărirea de volum a articulaţiei. • • • b. punîndu-se accent pe: antecedentele personale patologice (traumatisme. de profil şi posterior. • Leziuni ale sinovialei: vascularizaţie redusă şi fibrozare. în artroza cotului • Leziuni cartilaginoase: cartilagiul îşi pierde luciul caracteristic. a muşchilor epitrohleeni şi 4 .  Se analizează morfologia feţei anterioare. sporturi practicate). din profil şi posterior. IV. • Leziuni osoase: proliferări osteofitice la periferia suprafeţei articulare. El devine neregulat şi nu mai asigură alunecarea suprafeţelor articulare. epicondilul (în partea externă) şi epitrohleea (în partea intemă). inserţia tricepsului pe olecran.Tratamentul de recuperare B. SIMPTOMATOLOGIE a. aceste trei repere osoase sunt în mod normal situate pe aceeaşi orizontală (linia Hutter-Tillaux). Nu se constată modificări de culoare şi temperatură ale tegumentului sau existenţa tumefacţiei (ele apar în artritele inflamatorii ). Apar astfel deformări articulare care duc la tracţiuni şi solicitări excesive ale capsulei şi ligamentelor articulare. diverse boli). osteoscleroză subcondrală.  Se studiază apoi cele trei proeminenţe de pe faţa posterioară a cotului: vârful olecranului (prelungit în sus prin tricepsul brahial). se descuamează. care se fibrozează compromiţînd şi mai mult funcţia articulară. c. pe antecedentele heredo-colaterale (pentru a putea identifica factorul genetic). Când cotul este în extensie. Istoricul bolii actuale va cuprinde descrierea amănunţită a tuturor simptomelor şi semnelor bolii. iar în flexie. prezintă fisuri şi ulceraţii profunde. palpînd sistematic interlinia articulară (cu cotul flectat). din faţă.

odată cu progresia bolii poată să apară şi în repaus. Diagnosticul radiologic este cel mai important pentru obiectivarea artrozei. care nu asigură alunecarea suprafeţelor articulare. Diagnosticul clinic: În artroza cotului. Flexia normală este de 145 –160 grade (prima cifră pentru flexia activă. Tumefacţia articulară apare numai în cazurile asocierii cu un proces inflamator. când se poate realiza o hiperextensie de 5-10 grade). Ea se datorează redorii sau fibrozării ţesuturilor moi articulare şi periarticulare (capsulă. Iniţial. • Bolnavul va fi pus să efectueze mişcări active şi pasive ale cotului (flexie şi extensie).T. microfracturile osului subcondral). Ea apare după repaus prelungit (dimineaţa) şi dispare repede(10 . Durerea nu are origine în cartilaj (nu este imervat). În stadiile avansate pot apare deformare articulară şi subluxaţii. Un alt simptom este limitarea funcţiei articulare (în special un deficit de extensie) care poate ajunge la impotenţă funcţională totală. tumefacţia este minimă. • este de intensitate moderată • este meteosensibilă: frigul şi vremea umedă pot să o agraveze. fatigabilitate. Cotul nu are extensie decât în cazuri speciale de hiperlaxitate (la copii şi femei. uneori pînă la dispariţie. Semnele radiologice cele mai importante sunt: • îngustarea spaţiului articular. se poate identifica prezenţa redorii şi cracmentelor (crepitaţiilor) articulare. etc). De asemenea.15’). V. scădere a forţei musculare b. extensia reprezintă reîntoarcerea antebraţului la poziţia 0.F. ci în structura intra. tendoane. cea de-a doua pentru flexia pasivă). simptomul principal îl constituie durerea ce prezintă următoarele caracteristici: • este unul dintre cele mai timpurii simptome • este spontană sau la palparea interliniei articulare • este accentuată la efort fizic şi diminuă în repaus. De obicei. în artroza cotului epicondilieni. crepitaţiile sunt fine şi se datorează neregularităţilor suprafeţelor care vin în contact şi calităţilor necorespunzătoare ale cartilajului.Tratamentul de recuperare B. datorită pierderii cartilajului • prezenţa osteofitelor marginale • calcificările ligamentelor laterale şi a inserţiilor tendinoase 5 . CRITERII PENTRU SUSŢINEREA DIAGNOSTICULUI a.sau periarticulară (sinovială. Redoarea articulară este cvasi – permanentă. Alte semne subiective: senzaţie de înţepeneală.

tendinită. ştergerea geamului). Diagnosticul acestora se pune. pot avea o durată de ani de zile. Radiografia este normală. Prognosticul este influenţat de următorii factori: • Vîrsta înaintată (se accentuează procesele degenerative) • Afectarea artrozică multiarticulară sau generală • Slăbire musculară • Prezenţa de cristale în articulaţie • Solicitări mecanice vicioase necorectate (muncitori) • Neuropatii periferice ale membrului superior • Prezenţa unor boli cronice (diabetul favorizează creşterea osteofitozei) 6 . Bursita cronică retroolecraniană este secundară microtraumatismelor. tenosinovite. metabolică. • Sechele posttraumatice la care procesul de fibrozare şi anchiloză sunt mult mai accentuate (artroza cotului nu evoluează cu anchiloză). purtarea de obiecte grele. Epicondilita se manifestă cu dureri radiate pe faţa antero-externă a antebraţului. care. rupturi). tumefacţia cotului este semnificativă.Tratamentul de recuperare B. capsulită. accentuate la extensia activă a antebraţului pe braţ. c. EVOLUŢIE şi PROGNOSTIC Evoluţia artrozei cotului. Sechelele pot fi mecanice (calul vicios. cu solicitarea extensorilor mîinii şi degetelor sau supinaţie (răsucirea unei şurubelniţe. VII. etc. de obicei.T. accentuate la eforturi. Testele biochimice de inflamaţie vor susţine diagnosticul de artrită inflamatorie. în artroza cotului • osteoporoză paraarticulară (de inactivitate) • dezaxări În cazurile incipiente aspectul radiologic este normal. predominînd cele de tip inflamator. VI. pentru determinarea etiologiei (endocrină. Artroza cotului are caracter progresiv. ca a tuturor artrozelor. musculare (atrofii. osteom. Extensia mîinii contra rezistenţă produce durere în epicondil. • Forme clinice de reumatism abarticular localizat la nivelul cotului: epicondilite. jocul de tenis. apare şi în repaus şi este mult mai intensă. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL se va face cu alte suferinţe ale cotului: • Artrite inflamatorii la care semnele clinice sunt mult mai accentuate. uneori. prin excluderea celorlalte afecţiunui ale cotului.F. Tendinita tricipitală produce dureri la nivelul olecranului. etc) şi în cazul artrozelor inflamatorii. Diagnosticul de laborator se impune în cazul artrozelor secundare. deviaţii de ax). dar pe parcursul ei pot apare perioade asimptomatice. este de lungă durată şi prezintă unele particularităţi determinate de gradul diferit al modificărilor morfopatologice. Durerea este predominant nocturnă.

Regimul alimentar trebuie să fie hiposodat atubci cînd bolnavul utilizează medicaţie antiinflamatoare nesteroidă (pentru a evita retenţia hidro – sodată ce se manifestă clinic prin hipertensiune arterială şi edeme). Ele trebuiesc administrate cu precauţie datorită efectelor secundare defavorabile pe care le au (iritabilitatea gastrică. fenilbutazona. Corticosteroizii se folosesc rar. prognosticul artrozei cotului este favorabil. el determinînd foarte rar compromiterea totală a acestei articulaţii. Este necesară instituirea cît mai devreme a măsurilor de educaţie. VIII. Tratamentul igieno – dietetic: se impune de la început repausul articular pentru a preveni o solicitare prea mare a articulaţiei ce prezintă deja modificări degenerative. rareori pe cale sistemică sau intraarticulară (datorită reacţiilor lor adverse). deformări articulare) Combaterea durerii se face cu analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene administrate pe cale generală sau în aplicaţii locale. Sunt preferate exerciţiile izometrice. retenţia hidrosodată). mai mult aplicaţi local. de modificare a stilului de viaţă.T.Tratamentul de recuperare B. curativ şi de recuperare fizicală.  La muncitorii ce practică meserii cu risc crescut de artroză a cotului este necesară protecţia muncii. Cele mai utilizate astfel de medicamente sunt: aspirina. indometacinul. TRATAMENTUL artrozei cotului este complex. complex şi multă răbdare şi cooperare activă. De asemenea. El este preventiv. Administrările repetate pot produce deteriorări ale cartilajului 7 . diclofanec. cu lichid sinovial abundent.  Exerciţiile fizice ameliorează mobilitatea articulară şi previne atrofia prin inactivitate a musculaturii periarticulare. Ei sunt indicaţi atunci cînd există un proces inflamator important. dar necesită un tratament îndelungat.F. Prevenirea artrozei are la bază cunoaşterea factorilor de risc şi favorizanţi. în artroza cotului • Necorectarea malformaţiilor congenitale care interesează cotul De obicei. Tratamentul medicamentos are următoarele obiective:    Îndepărtarea durerii Creşterea mobilităţii în articulaţia suferindă Împiedicarea progresiei bolii (atrofii musculare. li se recomandă schimbarea locului de muncă sau întreruperi intermitente ale procesului muncii pentru perioade scurte de timp în care să practice o gimnastică recuperatoare. Corecţia stării psihice: bolnavului trebuie să i se explice că boala lui nu este gravă. trebuie evitată administrarea prelungită a acestor medicamente.  Este necesar tratamentul corect al afecţiunilor ce pot determina artroza secundară a cotului.

Ea începe concomitent cu terapia medicamentoasă. pielea se încălzeşte la 38 . • reducerea tonusului muscular. • creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv. Efectele de bază ale termoterapiei sunt: • analgezia. Se pot folosi diverse tehnici. clorzoxazonă). cît mai precoce. de la artrodeze şi osteotomii pînă la proteze articulare. de numai cîţiva centimetri de la tegument. Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de căldură. Terapia fizicală şi de recuperare este practic cea mai importantă. • hiperemia. fundamentată ştiinţific. Tratamentul ortopedico – chirurgical se aplică în artrozele deformate. Impachetarea cu parafină Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o temperatură mai ridicată. Se poate face rezecţia marilor osteofite. Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregătirea programelor de kinetoterapie şi masaj. producînd ameliorări ce permit bolnavilor să-şi continue activitatea. Acţiunea împachetărilor cu parafină: provoacă o supraîncălzire profundă şi uniformă a ţesuturilor. Căldura umedă sub forma împachetărilor cu parafină. cu dezvoltarea unor metode de tratament activ. care combat spasmele şi contracturile musculare. Medicina fizicală de recuperare a devenit. după stabilirea diagnosticului clinico – funcţional. 1. cu nămol şi nisip este mai benefică decît căldura uscată. produsă de diatermie şi ultrasunete Căldură superficială. • hipertermia locală şi sistemică. • • Metodologia de termoterapie include tehnici variate de aplicaţii: Căldură profundă.F. atunci cînd este cazul. Ele au scopul de a normaliza şi a stimula metabolismul perturbat al cartilajului. prin exerciţii terapeutice şi educarea bolnavilor.T.40°C 8 . în ultimul sfert al secolului XX o specialitate modernă. Căldura este utilă prin acţiunea pe care o are de a combate spasmul muscular şi micile reacţii inflamatoare asociate procesului degenerativ. în care efectul de penetraţie este mai redus. În scopul protecţiei şi refacerii cartilajului se administrează condroprotectoare obţinute din extracte de cartilaj şi măduvă osoasă. în artroza cotului O altă clasă de medicamente utilă este reprezantată de miorelaxante (diazepam. cu cea mai mare eficacitate. produsă de celelalte tehnici. cu invalidităţi.Tratamentul de recuperare B. HIDROTERMOTERAPIA Tratamentul fizic constituie încă un mijloc de tratament al artrozelor.

37°C şi cu durată de 15 . Are acţiune sedativă generală. Baia la temperatura de indiferenţă: temperatura apei este de 34 . Are efect calmant.efect mecanic. 9 .factorul termic. . Baia kinetorepică: este o baie caldă.38°C.efect fizic.15 minute. 6. Mod de acţiune: . Expunerea la soare se face cu precauţie. Băile de soare şi nisip: utilizează spectrul solar complet.20 minute şi după terminarea lor se face o procedură de răcire. După îrnpachetare se aplică o procedură de răcire.T. 2-3 minute pentru fiecare parte a corpului.35°. Băile de lumină: cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu becuri. 4. producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente. Bolnavul este aşezat în baie şi lăsat 5 minute liniştit după care tehnicianul execută sub apă mişcări în articulaţiile bolnavului timp de 5 minute. cantitatea se creşte treptat în zilele următoare. Durata unei şedinţe este de 20 -. 7. 5. după care este invitat să execute singur mişcările imprimate de tehnician.37 .F. se efectuează într-o cadă mai mare.factorul mecanic. la temperaturi variate asura diferitelor regiuni ale corpului. La cataplasmele cu plante medicinale se mai adaugă şi efectul chimic. bolnavul este invitat în baie. 8. Baia caldă simplă: se execută într-o cadă obişnuită cu apa la 36 . Ele acţionează prin factorul termic. durata este de la 10.3°C. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant şi rezorbiv. Nămolul are mai multe efecte: . Durata băi: 20 -.Tratamentul de recuperare B. precum şi pentru acţiunea antispastică şi antialgică. . care se umple 3/4 cu apă la temperatura 35 . Cataplasmele: constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanţe.30 minute. .40°C pe o anumită regiune. ln timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele sangvine. Pacientul este lăsat în repaus.40 minute. în artroza cotului provocând o transpiraţie locală abundentă.30 minute. Durata băilor este de 5 . 3.efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol. Sunt deosebit de importante pentru echilibrul fosfocalcic. 2. temperatura corpului creşte cu 2 . Împachetarea cu nămol: constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 . iar transpiraţia începe mai devreme. producându-se intensificarea circulaţiei în anumite teritorii. Căldura radiantă produsă de băile de lumină e mai penetrantă decât cea de abur sau aer cald. La desfacerea parafinei se evidenţiază hiperemia produsă. iar cele parţiale în dispozitive adaptate.

contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii. Se foloseşţe iodura de potasiu sau sarea de Bazna.20 minute.T. determină reacţii locale la nivelul ţesuturilor şi organelor. Durata băi depinde de durata masajului efectuat.Tratamentul de recuperare B. măreşte puterea de apărare a organismului. amestecată în părţi egale cu sarea de bucătărie.F. 9. Baia cu iod Se face cu apă la temperatura 35 . Baia cu masaj: este o baie caldă cu apa la temperatura de 36 .37°C şi are durata de 10 . Mod de acţiune: iodul micşorează vâscozitatea sângelui provocând vasodilalaţie şi scăzând tensiunea arterială. de la 250 g (baie parţială) până la 1 kg (baie generală). 10 .39°C în care se execută rnasajul asupra regiunii interesate. în artroza cotului Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza relaxării musculaturii. 10. care se produce sub influenţa apei calde şi pierderii greutăţii corpului conform legii lui Arhimede.

4. Ele străbat pînă la cîţiva centimetri în profunzime. cît şi asupra glandelor şi metabolismului general. 1 dată pe zi. inflamaţie.T. tisular. Ele provoacă totodată şi o vasodialataţie la nivelul plexului venos. ca urmare a rezistenţei pe care o opun ţesuturile la trecerea energiei electrice. ca şi curenţii descendenţi şi curenţi ascendenţi aplicaţi contralateral duc la o creştere a pragului de sensibilitate.F. fiind indicat pentru durere. difazat fix 4 minute ambele.Tratamentul de recuperare B. mobilitate. profund. Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de ioni cu acţiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină. Diatermia acţionează asupra ţesuturilor în profunzime. Curentul faradic Se indică faradizarea cu periuţa sau cu ruloul. Căldura astfel produsă are un efect analgetic. datorită efectului de “masaj mecanic”. 2. Se recomandă 10---14 şedinţe. 11 . Curentul galvanic: este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor. 3. legate de electrodul negativ. în artroza cotului ELECTROTERAPIA 1. plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc. acţionînd atît asupra ţesutului conjunctiv. de 4 minute (are efect sedativ). Efectul principal al acestor raze se bazează pe căldura pe care o produc. Razele infraroşii se pot aplica prin două metode: lămpile de tip Solux şi băile de lumină. curentul fiind tetanizat. Electrodul pozitiv are o acţiune sedativă locală. Ultrasunetele sunt utilizate în consolidarea fracturilor. Curentul diadinamic: se prescrie în aplicaţii transversale sau longitudinale: o perioadă lungă. se îmbunătăţeşte funcţionalitatea. aconidină sau revulsiv cu histamină). Aceste proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru starea de bine pe care o degajă şi modul în care. 5. prin căldura pe care o produc curenţii de înaltă frecvenţă. corectând dezechilibrul.

Extensia reprezintă reîntoarcerea antebraţului la poziţia 0. cubitusul execută în timpul flexiei şi o rotaţie axială (de 5° înăuntru).F. cu mîna în semipronaţie (ca atunci cînd scriem). pe o axă ce trece transversal prin cot. mernbrul brahial fiind pe lîngă corp şi palma privind înainte.T. pe linia mediană a feţei radiale a antebraţului. 2. este cea cu cotul în textetnsie totală. Flexia pomeşte de la 0°. mai accentuat la femei şi copii. de start. Extensia este blocată de ciocul olecranului în foseta olecraniană şi de fasciculele anterioare ale ligamentelor. Poziţia de preferat pentru măsurătoare este din decubit dorsal sau din ortostatism. în artroza cotului Programul de recuperare în artroza cotului este dominat de kinetoterapie. spre stiloidă. deschis spre lateral (spre marginea radială) — cubitus valgus „fiziologic". iar cel mobil. Poziţia corectă de funcţiune în care se imobiliziează cotul este în flexie de 90— 100°. acest unghi dispare. Axele mediane longitudinale ale braţului şi antebraţului fac un unghi de 170°. Ea include diferite forme de utilizare a energiei mecanice: activitatea motorie voluntară bolnavului forţa mecanică şi mişcările imprimate de kinetoterapeut forţa gravitaţională forţa hidrostatică a apei forţe mecanice ajutătoare      Înainte de a începe tratamentul recuperator se va face testarea (evaluarea) articulaţiei cotului. mai lales la femei şi copii. KINETOTERAPIA reprezintă principala formă de refacere a funcţiilor diminuate în bolile reumatice. Refacerea mobilităţii cotului se face prin: • Adoptarea unor posturi • Mobilizări autopasive • Mişcări active 12 . Poziţia de zero. Braţul fix al goniometrului se plasează pe linia mediană a feţei externe a braţului. cînd se poate realiza o hiperextensie de 5-—10°. Urmînd trohleea humerală. orientat spre acromion. Din poziţie anatomică. Cotul este o articulaţie cu un singur grad de libertate (flexie-ex-tensie). ceea ce determină devieri ale axului de mişcare pe parcursul întregii curse a antebraţului. cotul nu are extensie decît în cazuri speciale de hiperlaxitate. 1. atingînd 145—160 0 (prima cifră pentru flexia activă. cea de-a doua pentru flexia pasivă). 1. Mişcarea este dirijată de geometria capetelor osoase.Tratamentul de recuperare B. Dacă pronăm mîna din poziţia anatomică.

cotul flectat. Ex. cu braţul în abducţie orizontală şi rotaţie externă. 13 . palmele la sol (postură pentru extensie). cu braţele în abducţie orizontală. în mîna supinată cu o ganteră. se execută flexia cotului şi a umărului. 2: poziţia ‘’mahomedană”. se execută flexii-extensii de cot. Se presează umărul în jos pentru a creşte flexia. cu braţele în uşoară abducţie.F. 4: mişcări libere de flexie-extensie din cot în toate planurile. cu braţele înainte. cotul extins. se execută extensia antigravitaţie. ţine în mîini un inel de cauciuc pe care îl transformă în “8”. Ex. cu braţul la trunchi. 1: în decubit ventral. antebraţul în supinaţie. cu sprijin pe palmele pronate. membrul superior sănătos antrenîndu-l pe cel afectat. cu coatele pe masă. Refacerea forţei musculare: • A musculaturii flexoare: pacientul în şezînd sau în ortostatism. 3: bolnavul stă pe scaun. • A musculaturii supinatoare: pacientul. iar cealaltă supinaţie şi invers. • A musculaturii extensoare: pacientul în decubit ventral. astfel o mînă face pronaţie. mîinile cu degetele întrepătrunse. • A musculaturii pronatoare. coatele în afară.Tratamentul de recuperare B. Ex. în artroza cotului Ex.T. 2.

sau la indicarea intervenţiei chirurgicale (artroliză) MASAJUL Definiţia masajului Prin noţiunea de masaj se înţelege o serie de manipulări manuale. de data aceasta observîndu-se din nou o progresie — Lipsa oricărei ameliorări obligă la încercarea mobilizării sub anestezie. după care se reia. în artroza cotului Trebuiesc menţionate cîteva considerente generale de care trebule să se ţină seama în recuperarea cotului: — Cotul inflamat nu trebuie mobilizat pînă nu dispar edemul şi inflamaţia — Mobilizările pasive nu sînt bine suportate de cot. cu reluarea celor două tipuri de atele (de extensie şi de flexie maximă). Creşterea metabolismului bazal Efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului. Acţiunile generale: Stimularea funcţiilor aparatului circulator şi respirator. cu formarea în cadrul metabolismului ei a unor produşi metabolici ce trec în circulaţia generală. este-total contraindicată (creşte hipertonia flexorilor) — Cotul se recuperează greu. sedativă asupra durerilor de tip muscular sau articular.F. ciupiturilor. mai ales dacă sînt intempestive (pericol de formare a miozitelor calcare). Acţiunea hiperemiantă locală. Înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază. 14 . de îmbunătăţire a circulaţiei locale. cu îmbunătăţirea somnului şi îndepărtarea oboselii musculare.       Cel mai important mecanism de acţiune este mecanismul reflex. Un alt mecanism este reprezentat de apariţia – în urma compresiunilor. manifestată prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se execută masajul.T. pentru a forţa extensia. Acestea măresc excitabilitatea şi întăresc starea funcţională a scoarţei cerebrale. Efectele fiziologice ale masajului sunt multiple.Tratamentul de recuperare B. — Încărcarea cu greutăţi în mînă. ele se pot clasifica în acţiuni locale şi acţiuni generale. Acţiuni locale: Acţ. 2 săptămîni). Acţiunea fiziologică a acestor manevre constă în aceea că în timpul executării lor pornesc spre sistemul nervos central impulsuri nervoase de la terminaţiile nervoase profunde cutanate. cu accentuarea resorbţiei în regiunea masată. frămîntărilor sau a baterii – a unor reacţii închise în piele. variate. uneori fiind necesare luni de ac-tivitate recuperatorie pentru a obţine un rezultat complet — O stagnare de peste 15 zile în evoluţia favorabilă a recuperării funcţionale obligă la abandonarea temporară a acesteia (cca. aplicate simetric la suprafaţa organismului în scop terapeutic. Sistematizîndu-le.

Epicondilii medial şi lateral nu sînt incluşi în capsulă. ceilalţi mai puţin. artera radială cu recurenta ei anterioară. Între sinovială şi manşonul fibros al capsulei există. Ea se compune din 3 articulaţii:  articulaţia humeroradială se face între epifiza distală a humerusului şi epifiza proximală a radiusului.F. dar şi bicepsul poate fi supinator. artera cubitală cu recurentele ei. bolnavul îşi descoperă partea superioară şi se ţine contra priză pe braţ. solidă. deşi vine în contact cu condilul humeral are o foarte mică importanţă fiziologică în flexia antebraţului pe braţ). Descrierea anatomică a articulaţiei Articulaţia cotului reuneşte 3 oase în aceeaşi capsulă articulară. unde vom face încălzirea zonei respective 15 . Este o trohleartroză cu conducerea osoasă ce permite flexie (40°) şi extensie (180°) în jurul unui ax transversal. Flexia antebraţului pe braţ este efectuată de muşchiul biceps. fiind o articulaţie cu conducere osoasă. fiind vizibile numeroase vene. care are un moment puternic de flexie. radial. În articulaţiile radio-ulnare proximale. Pielea regiunii anterioare este suplă. mai ales de brahio-radial. Pronatori sunt pronatorul rotund şi cel pătrat. pentru a fi astfel eliminat. din articulaţia cotului mai face parte şi articulatia radioulnară proximală Articulaţia prezintă o capsulă întărită de ligamente anterioare. Cînd acest lichid este în exces (edeme). de muşchiul brahial. • numeroase formaţiuni limfatice. la nivelui fosetelor. cuprinzînd: • artera humerală şi cele două vene satelite. Apoi. posterioare (aceste ligamente anterior şi posterior sînt laxe) şi colaterale (ulnar şi radial). Articulaţia cotului. urmată de pareză sau paralizie. Tehnica masajului în artroza cotului Pentru a executa masajul acestei regiuni.  articulaţia humeroulnară se face între humerus şi ulnă (capul radial. Şi flexorul radial al carpului poate deveni pronator. pare a fi o articuIaţie puternică. ca şi muşchii epicondilieni mediali. bolnavul trebuie aşezat pe un taburet şi învelit cu un cearceaf curat pînă sub axilă. Osteofitele produccompresiunea nervului cubital. Toate aceste acţiuni ale masajului explică indicaţiile largi. cînd mîna este în poziţie de supinaţie.Tratamentul de recuperare B.  topografic. • nervii cubital. În profunzime trece un pachet vasculo – nervos. de muşchii epicondilieni laterali. Extensia antebraţului pe braţ este realizată de muşchiul triceps. supinaţia este înfăptuită de muşchiul supinator. musculo-cutanat şi interosoşi. cum poate fi şi pronator. în artroza cotului Un alt mod de acţiune a masajului este efectul lui mecanic asupra lichidului interstiţial. mase adipoase ce frînează amplitudinea maximă a mişcărilor.T. masajul poate să intervină favorabil ajutînd la reabsorbţia în sînge. subţire şi aproape transparentă. în situaţii dificile. fiind mai opropiaţi de interlinia articulară.

bolnavul face flexia antebraţului pe braţ şi supinaţia antebraţului. Se începe cu masajul de introducere care constă în netezirea regiunii cubitale şi a tricepsului. Se face apoi frămîntarea regiunii descrise prin presiuni cu ambele police în şanţurile paraolecraniene. concomitent cu vibraţia. continuăm fricţiunea spre epicondil şi epitrohlee. Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaţionale sunt: 16 . Contraindicaţiile masajului      inflamaţia acută a articulaţiei boli hemoragice (în hemofilie există riscul apariţiei hemartrozei) boli de piele în regiunea respectivă fragilitate vasculară fracturi recente CULTURĂ FIZICĂ MEDICALĂ Aceasta se execută într-o sală specială. Urmează fricţiunea capsulei. pronaţie. înainte şi înapoi. printre tendoane şi va fricţiona capsula. ajutând bolnavul să folosescă mai bine muşchii rămaşi indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de boală.  Mişcări de box. Exerciţiile indicate sunt:  Din poziţia şezînd cu coatele şi antebraţele sprijinite pe masă. palmele rulează un baston de pe masă. După aceste manevre se fac mişcări pasive şi active ale artic (flexie. pornind de la treimea inferioară a braţului. Apoi. supinaţie cu antebraţul în flexie). cu o mînă. Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi. de împingere. iar masorul va pătrunde cu ambele police în plica cotului.  Din ortostatism se redirijează prinderea şi baterea unei mingii pe podea. insinuînd unul sau două degete. contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii curente. se ridică repetat greutăţi cu mîna sau cu ajutorul scripetelor.Tratamentul de recuperare B.  Din poziţia şezînd.F.  Din poziţia şezînd cu braţele în retroducţie. cu ambele police. extensie. După această încălzire trecem la masajul propriu-zis. Pt fricţiunea capsulei anterioare. la început posterior. folosind pentru aceasta burghiul sau şurubelniţa. ajungînd cu mîinile la umeri. trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile şi contribuind astfel la readaptarea funcţională la efort. se fac flexii repetate din cot. TERAPIA OCUPAŢIONALĂ (ERGOTERAPIA) Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop recreativ şi terapeutic. în artroza cotului cu neteziri şi frămîntări. corespunzător amenajată şi sub stricta îndrumare a cadrelor de specialitate.  Mişcări de înşurubare. Masajul cotului se face mai ales în regiunea paraolecraniană.T. de aruncare cu braţul orizontal sau vertical.

Tratamentul de recuperare B.  Govora (nămol silicos şi iodat). Staţiunile indicate sunt:  Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic. . Sovata.dezvoltarea forţei musculare.roata olarului. Govora) Ape sulfuroase termale (Herculane)          Terapia cu nămol acţionează prin cei trei factori cunoscuţi: termic. Tipuri de ape: Ape termale algominerale (Felix.mobilizarea unor articulaţii şi creşterea amplitudinii lor.  Vatra Dornei. Telega. Geoagiu) Ape sărate concentrate (Sovata. .restabilirea echilibrului psihic.F. Bolnavul poate executa unele exerciţii cum ar fi: . CURA BALNEARĂ Tratamentul balnear vizează următoarele obiective: Încetinirea procesului degenerativ Combaterea manifestărilor ce actualizează sau reactivează artroza Îmbunătăţirea circulaţiei locale si generale Ameliorarea sau menţinerea mobilităţii articulare şi a forţei musculare periarticulare. Techirghiol) Ape sărate iodurate (Bazna) Ape sulfuroase sărate (Călimăneşti. Amara. . Borsec. Felix (turbă).maşina de cusut. fizic (mecanic) şi chimic. Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate).  Amara. 1 Mai. Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluţiei bolii şi de încadrarea raţională a ergoterapiei în complexele de recuperare şi readaptare funcţională.T. în artroza cotului . Bazna.săritul cu coarda.  Geoagiu (nămoluri feruginoase) 17 . .

Medicală. Ionescu R..T. 1978 Ifrim M.Compendiu de anatomie. Tehnică. Bolosiu H.. . Ed. 1999 Popescu E. Medicală.. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti Kiss Jaroslav – Fizio-kinetoterapie şi recuperare medicală în afecţiunile aparatuluib locomotor.Tratamentul de recuperare B. Ed.F.. Ed. Medicală. Ed. terapeutică şi de recuperare. – Clinica şi tratamentul bolilor reumatice. Dacia Cluj. Ed.. în artroza cotului BIBLIOGRAFIE Dinculescu T. reumatologie. Medicală. – Kinetologie profilactică. – Balneofizioterapie. Ed. – Reumatologie clinică. 1994 Păun Radu – Tratat de medicină internă. metode. aplicaţii în sport. Ed. 1977 18 . 1999 Sbenghe T. 1987 Şuţeanu Şt. Ed. Ed.Compendiu de reumatologie. . ALL. Niculescu Gh. efecte. 1988 Ionescu Adrian – Masajul: procedee tehnice. Medicală. 1987 Duţu D.D.