You are on page 1of 14

Psihologie medicala Curs nr.7 Problema bolilor iatrogene .

În epoca actuală contactele medicului cu populaţia sunt foarte numeroase,actele medicale sunt multiple şi complexe, tehnicile de explorare adesea laborioase.Este deci just să ne întrebăm şi de caracterul nociv al acestor acte medicale. Prin prescripţii abuzive,cedând insistenţelor bolnavilor,medicul poate promova polipragmazia, inclusiv atunci când utilizează substanţe sau doze inadecvate. Bolile iatrogene sunt boli provocate de medici şi de practicarea incorectă a medicinii.S-a ajuns ca prin multiplele contacte ale medicinii cu individul, datorită comportamentului personalului medical,a organizării defectuoase a instituţiilor medicale să apară o serie de reacţii psihopatologice şi psihosomatice, fenomene cunoscute sub denumirea de boli iatrogene. Actul medical este un act stresant,în ciuda datoriei medicului de a vindeca suferinţa cu dezinteres şi sacrificiu (jurământul lui Hipocrate promiţând în schimb medicilor viaţă lungă şi imortalitate).Iatrogenia are totdeauna o bază nevrotică,este o reacţie psihogenă care apare ca efect al ideologiei medicale.Toate sectoarele medicale pot deveni iatrogene (anamneză,examenfizic,explorări,metode terapeutice). Boala iatrogenă nu se datoreaza unei rele credinţe din partea personalului sanitar,ci prin greşeli de practică şi relaţie cu pacientul (un cuvânt sau un act interferat nefericit).Pacientul realizează,de exemplu,din atitudinea medicului că,acesta este incapabil de a şti ce se întâmplă cu el,motiv care duce la declanşarea unei stări de anxietate. Informaţii din presă, radio,expresii medicale auzite pot determina la bolnavi reacţii psihice. Receptivitatea mesajului medical,semnificaţia atitudinii medicului,a terapiei are importanţă. Medicul,în cursul relaţiei cu pacientul emite mesaje multiple, complexe,emite mesaje scrise sau verbale,prin diferite expresii,tăceri,cuvinte spuse cu jumătate degură.Bolnavul va încerca să descifreze aceste mesaje şi apoi să le recifreze în sistemul său informaţional personal.Dar aşa cum am văzut,boala este o situaţie regresivă care se acompaniază de o stare de alertă,în care se modifică percepţiile,imaginaţia este deformată, gândirea nu mai este logică,apar fantasme,frică,nelinişte.Pe de altă parte este foarte greu pentru medic să reducă la o strictă obiectivitate mesajele sale şi semnificaţia atitudinii sale.După Fernandez acţiunile iatrogene ar lua trei forme: 1.Atitudini agravante care costau din partea medicului din atitudini insecurizante,de respingere,abandon,neîncredere.Fără a vorbi de erori terapeutice explorările de laborator,funcţionale,biopsii nu sunt bine înţelese şi acceptate.Contradicţiile dintre medici,criticile antideontologice ce şi le fac, au o mare influenţă negativă.Atitudinile alarmiste duc la creşterea anxietăţii şi depresiei. 2.Agravarea iatrogenă constă dintr-un ansamblu clinic de tip nevrotic,cu inducţie medicală.Ar exista la aceşti bolnavi o prenevroză care ar favoriza acţiunea negativă a medicului.Pacientul ar fi de fapt un candidat inconştient 1

care constă în punerea în forme clinice a unei boli. Neinvestigarea anamnestica si uneori paraclinica a alergiei medicamentoase anterior initierii unui tratament 2 .la proliferarea tulburărilor funcţionale.care prin examene.Iatrogenia ideopatică care apare în faţa unei situaţii insecurizante ca repercursiune neaşteptată a unui act medical.De fapt la orice bolnav ar exista 2 categorii de boală: 1. Bolnavii cronici mai acumulează şi o anumită"cultură" medicală. creiază altă"realitate" şi care într-o anumită măsură reprezintă un anumit grad de boală iatrogenă(medicul având aici rolul unui regizor).care de fapt nu au aşteptat decât ocazia de a se manifesta. 2. 3.explorări.spitalizarea.Neadaptarea dozelor la particularitatile biologice ale cazului -la copii calcularea dozelor in functie de greutatea corporala -la varstnici reducerea dozelor -la pacientii cu insuficienta renala-adaptarea dozelor in functie de cleareace-creatinina .medicul apărând adesea ca fiind avid de putere şi uzând de puterea medicală după plăcerea şi complexelesale şi prin ceasta devenind un agent iatrogen Tipuri:* Iatrogenia medicamentoasa -se datoreaza indicarii gresite a medicamentelor -situatii mai frecvente: 1.suferinţe . Neprecizarea duratei tratamentului -intreruperea prematura a tratamentului -prelungirea tratamentului cu posibilitatrea inducerii dependentei medicamentoase 3.la cei dializati adaptarea dozelor in functie de proportia de eliminare prin dializa a medicamentului -la pacientii cu insuficienta hepatica -indicarea unor medicamente care nu sunt metabolizate in ficat -reducerea dozelor la medicamentele cu metabolizare hepatica 2.O construcţie a medicului.la acest lucru contribuind şi faptul că medicii au concepţii diferite şi adesea nu se înţeleg între ei. frici).interpretări. Această dictatură apare prin aceea că medicul este acela care impun diagnosticul.întrebări.intervenţiile chirurgicale.comportându-se adesea ca un ignorant sau ca un producător de angoasă.diagnosticile probabile. Vorbind de "puterea medicală" se subliniază adesea că pe această bază medicii pot exercita o adevărată "dictatură" a cărui rezultat este suferinţa fizică şi morală a pacientului. Frecvent medicul mai apare şi în postura de complice a familiei. Neprecizarea modului de intrerupere a tratamentului -unele medicamente in cazul intreruperii bruste a tratamentului determina un „efect de rebound”(reinstalarea simptomelor anterioare adesea la o intensitate mai crescuta decat cea initiala) -o serie de medicamente psihotrope -medicamente antihipertensive 4.şi mai rău ca un inamic care ar vrea să se debaraseze de anumiţi pacienţi pe care îi trimite mereu la alţi specialşti şi adesea chiar la psihiatru.tratamentul.O boală autogenă care reprezintă plângerile bolnavului (dureri.

variante-cominicarea insuficienta-pacientul are senzatia ca i se ascunde ceva -comunicare excesiva-datorita incapacitatii de selectare a informatiilor esentiale legate de managementul bolii pacientul poateu retine o serie de date irelevante in detrimentul altora . dar care care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in cazul respectivei afectiuni.in care modul de transmitere a informatiilor este inadecvat. Efectuarii propriuzise gresite a examinarilor paraclinice *Iatrognia de spital se datoreaza -ideii gresite ca intotdeauna internarea se recomanda in cazul bolilor grave . Indicarii nejustificate a examinarilor paraclinice -pacientii.care asculta radioul se uita la tv in salon -programul incomod de spital-orarul de somn. care nu se atribuie unui tratament real în desfășurare. placebo este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau psihologica specifica.situatia ce mai frecventa este abundenta de termeni de specialitate *Iatrogenia de investigatie se datoreaza: 1. care mananca noaptea.pierderea intimitatii prin efectuarea anamnezei si a examenului obiectiv in salon alaturi de alti bolnavi -nevoii de convietuirii cu persoane in realitate necunoscute cu anumite particularitati -persoane prea vorbarete .investigatiile paraclinice sunt -invazive-presupun riscuri sau determina un disconfort pacientului -puncti avenoasa -examinari radiografie /CT -gastroscopie. când se utilizează o pastila cu efecte farmacologice. când se refera la o substanta inactiva farmacologic. orarul meselor Placebo este un termen utilizat în cercetare pentru a desemna o substanță inactivă sau o procedură utilizată ca element de control în experimente. 3 . observabilă sau care se resimte asupra sănătății. Efectul placebo este îmbunătățtirea măsurabilă. cu un continut neutru. Prin extensie. mai ales cei internati. placebo activ. care sforaie. RMN 2. solicita in permanenta sa fie investigati . menita sa imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul afectiunii tratate. colonoscopie .*Iatrogenia de comunicare -se datoreaza erorilor de comunicare cu pacientul -Erori cantitative-in care volumul informatiilor transmise este inadecvat .neinvazive-nu presupun riscuri si nici disconfort -ecografia -EKG.Erori calitative. Placebo poate fi: • • placebo inert.

Cuvântul placebo provine din limba italiană(placere) şi a fost adoptat de cătremedicină la sfârşitul secolului al XVIII-lea În limbajul medical prin placebo se înţelege un medicament inofensiv dar cu efect psihologic datorită sugestiei şi imaginaţiei bolnavului.Efectul placebo este diferit pentru aceiaşi substanţă de la un bolnav la altul şi actualul înţeles al termenului se referă la efectul psihologic al unui drog. vitamina C. inclusiv de catre autorii romani. plăcută a acesteia Placebo reactiv este persoana care raportează un efect placebo. Experimentele care se fac. efectul este simptomatic. Cuvântul Placebo are sensul de agreabil.„Placebo” poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala. Efectul placebo. durata efectului este. Caracterele generale ale efectului placebo: • • • • • substanța administrată este inertă farmacodinamic.Cea mai mare parte a acestor mecanisme acţionează prin mecanisme inconştiente. includ obligatoriu si aceasta componenta psihologica. activ .în special de trei factori: -atitudinea pacientului faţă de medicină. -reputaţia tratamentului (marcă. instalarea efectului este mai rapidă decât a unei substanțe farmacodinamice active. Una dintre cauzele psihice ale vindecarii este si efectul placebo. voi fi plăcut (agreabil). de fapt.când apar simptome adverse ce apar și in cazul medicației 2. desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.însă care acţionează printr-un mecanism psihologic sau psihofiziologic atunci când pacientul crede că primeşte un tratament activ". pentru stabilirea valorii unui medicament. -încrederea pacientului în medic. inactiv .Numeroşi medici au observat în practica lor că efectul unui medicament nu depinde numai de acţiune propriuzisă a drogului ci în mare măsură şi de încredere pe care bolnavul o are atât în medicament cât şi în medic. acțiune nespecifică. mai liber.subliniază Sivadon depinde.Aceasta l-a făcut pe Delson să spună că "dacă medicina imaginaţiei este cea mai bună. cu aspect identic de medicament activ si care inauntru are o pulbere inerta. este o capsula frumoasa.preţ. scurtă. plăcut – în sens de promisiune – și deci poate defini așteptarea unui bolnav – când i se dă un medicament – la acțiunea utilă.ambalaj etc).când nu apar aceste simptome adverse Efectul placebo Efectul placebo este definit de Kissel ca o "măsură terapeutică de eficienţă nulă sau slabă şi fără un raport logic cu boala. sau. Acest 4 . de regulă. Tehnica consta in a-i administra bolnavului asa-numitul preparat placebo care. Efectul placebo poate fi de două feluri: 1. calciu carbonic sau o alta substanta neutra.de ce să nu facem o medicină a imaginaţiei". Cuvântul placebo reprezintă forma – la viitor – a verbului latin placeo/placere și poate fi tradus stricto sensu prin: voi plăcea.

In situatia in care aceasta concordanta este scazuta vorbim de non-complianta. se da de gol bolnavul ca incepe sa nu se mai simta asa de bine. Doar aproximativ 30% dintre oameni se vindeca fara sa aiba nevoie de un efect farmacologic. deci mult mai devreme si rezultatul medicamentului este mult mai bun. a doua zi. el va actiona mai rapid si va avea nevoie de doze mai mici. este buna. Toata aceasta conduita optimista. Complianta terapeutica Definitie-reprezinta concordanta dintre indicatiile si interdictiile formulate de medic si aplicarea lor efectiva de pacient. cu emotii pozitive.. fara sa stie ca adauga un efect placebo la tratamentul medicamentos. Dar. toata aceasta reclama pe care e bine sa i-o faci medicamentului conteaza foarte mult. daca il dai tot timpul sub o ploaie de recomandari favorabile medicamentului. pana isi face efectul respectiv. Acelasi medicament va putea in doze mai mici sa aiba acelasi efect sau sa aiba efect mult mai repede. efectul placebo uneori poate sa fie si 35% si 60%. De multe ori medicul. deci intr-o atmosfera de optimism terapeutic. inregistreaza succese pentru ca este un medic cu calitati relationale. Deci. printr-o atitudine mai ales optimista fata de medicament. vindecatorii acestia spectaculosi cu extract de "corocopercarita" si cu energie de nu stiu ce fel. ea va adormi in 30-40 minute de la injectie. De aceea. intr-o stare buna a bolnavului. Vindecarile 100% prin placebo nu sunt de durata. nu toti pacientii reactioneaza in felul acesta. daca ii administrez un diazepam unei bolnave care se plange de insomnie. deoarece daca doctorul respectiv are un prestigiu mare. prin discutarea unor cazuri asemanatoare care au beneficiat cu succes de medicamentul respectiv. Dar. Totusi. in detrimentul unui medicament activ. La un antibiotic. din nefericire. un om optimist si lucrurile acestea se vad si in vindecarile pacientilor. Recomandarea este. ea adoarme la 10-15 minute.Nerespectarea modului indicat de administrare a tratamentului 5 . pentru ca vindeca in continuare si prestigiul se extinde si asupra metodei. a treia zi de tratament. De exemplu. de o durata mai mica. printr-o atitudine optimista fata de oameni. au succes pentru ca au intr-adevar calitati de psihologi foarte bune. si vin si cu efect placebo si ii spun ca o va adormi imediat. o putere de sugestie foarte buna si este efectul de prestigiu pentru ca au multe cazuri vindecate. la un anumit doctor. sa-i aditionam un adevarat efect placebo medicamentului . prin utilizarea doar a aceastei pilule cu valoare inerta. Exemplele cele mai obisnuite de non-complianta sunt 1. de exemplu la unii bolnavi cu urticarie. Acestea sunt lucruri care pe medici nu-i costa nimic. daca ii dau un diazepam. un om cu calitati empatice.efect placebo uneori apare surprinzator. dar cu cat trece mai mult termenul de tratament. Un efect placebo poate fi obtinut in prima.. Acesti oameni pot sa ajunga la efecte placebo foarte mari. carora dupa ce iau acest "medicament" le dispare urticaria.

Factorii care influenteaza complianta terapeutica Caracteristici individuale ale pacientului -varsta ---complianta terapeutica max. medici. se intalneste la copii --. farmacisti Caracteristiic ale schemei terapeutice -complexitatea schemei terapeutice-cu cat schema este mai complexa .ex „injectii 6 .metode de crestere a efectului placebo -modul de prezentare al medicamentului . Externarea la cerere -este o situatie rara -pacientul poate solicita externarea sub semnatura la orice moment al internarii .active in spectrul de actiune al substantei dar nejustificat de repede si de intens .o situatie particulara o reprezinta situatia bolnavilor psihici.complianta terapeutica min. -efectul placebo-este orice efect terapeutic nejustificat din punct de vedere farmacologic -situatii in care se valideaza -efectul terapeutic dupa administrarea unei substante inactive(ex..sexul---femeilesunt mai compliante la tratament decat barbatii -nivelul de educatie---in general nivelul de complianta creste cu instruirea ---exceptie face personalul sanitar.renuntarea la fumat in timpul unei viroze -renuntarea la alcool in timpul administrarii de antibiotice 3. Nerespectarea interdictiilor formulate de medic -este pe departe situatia cea mai frecventa -exemple. active dar in afara spectrului de actiune al substantei -efectul terapeutic dupa administrarea unei subst.asistente. pentru care asumarea raspunderii legata de externare contrar indicatiilor medicale ii revine uneia dintre rudele de gradul I . -efectele adverse ale medicamentelor-pot determina intreruperea din proprie initiativa a tratamentului -este esentiala informarea pacientului cu privire la aparitia unor efecte adverse si ca acestea sunt de obicei tranzitorii. apa distilata ) -efectul terapeutic dupa administrarea unei subst.-este o situatie relativ putin frecventa -cel mai frecvent apare in cazul :-tratamentelor cu antibiotice din 6 in 6 ore -tratamentul conjunctivitelor cu picaturi 2. se intalneste la adolescenti . Neprezentarea la termenul stabilit pentru controlul medical -este o situatie intalnita la stomatologie 4. cu atat complianta scade.

Sunt cunoscute in acest domeniu culpa de tehnică medicală si culpa de omisiune.necunoaşterii trecutului medical al pacientului. respectiv personalului medical implicat in litigiul ce va urma. Aceasta mai poarta denumirea de imprudenţă. asistent medical) avea aceasta obligatie este elementul comportamentului omisiv. . Cauze ale erorilor de diagnostic .gradul de amenintare de boala perceput de bolnav -caracteristici ale relatiei medic-pacient—increderea in medic creste complianta la tratament Malpraxisul Malpraxisul este acea eroare profesională generatoare de pagube in detrimentul (de regula) ambelor părţi.P. 7 . Neactionand atunci cand subiectul (medic. . provenite din neglijentă. cel mai frecvent: . Clasificarea culpei de tehnica medicala: a)culpa profesională prin nepregătire (incompetenta).netrimiterii pacientului pentru un consult de specialitate sau neschimbării diagnosticului in cazul unui tratament care nu da rezultate. cauza ce înlătura răspunderea penala (art. apoi medicamentele antiinflamatorii si antibioticele -accesibilitatea medicamentului-cu cat este mai scump si mai greu de gasit -caracteristicile bolii.neefectuării unor teste. ce bine a mers la un alt bolnav cu aceleasi simptome -modul de conditionare al medicamentului -efect placebo maxim la perfuzii -dintre tablete –cele viu colorate efect mare -popularitatea medicamentului in populatie -pe primul loc sunt vitaminele.) Din perspectiva juridică erorile profesionale (medicale) generatoare de pagube îmbracă forma culpei. . ar fi procedat la fel. In acest domeniu trebuie făcuta precizarea privind eroarea de fapt.unei reactivităţi particulare a bolnavului sau unor particularităţi ale bolii. implicit punerea defectuoasă in practică a tehnicilor si manevrelor de specialitate. Erorile obiective se datoreaza.interpretării eronate a simptomelor.frantuzesti” . b)culpa profesionala prin neprevedere c)culpa profesională prin neglijenţa Comportamentul omisiv Responsabilitatea in infaptuirea actului medical exista atat in momentul actiunii subiectului. in aceleaşi condiţii. nepăsare sau nerespectarea unor metode si procedee specifice . Erorile subiective (de diagnostic) constau in reprezentarea greşită a realităţii medicale determinată de slaba pregătire profesională. Al pacientului pe de o parte si. .examinării greşite. . (in timpul desfasurarii activitatii medicale) cat si in cazul inactiunii. Se află in eroare cu caracter obiectiv orice cadru medical care.51 C.unei imperfecţiuni a ştiinţei medicale la un moment dat. Culpa de tehnică medicală sau culpa profesională medicală consta in nerespectarea regulilor privind exercitarea profesiunii medicale prin nepricepere sau abateri de la reguli îndeobşte recunoscute si recomandate in practicarea acestei profesiuni.

muribnde. . • avem ganduri si reactii care ne surprind si in care nu ne mai recunoastem pe noi insine. • simtim o acuta lipsa de sens in viata noastra. indiferent de suferintele pe care le indura. bolnave.pruncuciderea .determinarea sau inlesnirea sinuciderii Obiectul juridic al acestor infracţiuni îl constituie dreptul la viaţă al fiinţei umane. • esuam in a lega relatii satisfacatoare in viata personala si profesionala. Eutanasia nu este inca o optiune in reglementarile legii penale romane Cand avem nevoie de psihoterapie? Este de dorit sa incepem o psihoterapie atunci cand: • suntem in conflict cu noi insine si cu ceilalti. Vom analiza pentru început infracţiunile contra vieţii.omorul deosebit de grav . legea nepermitand nimanui sa curme viata cuiva. In aceasta categorie sunt cuprinseurmatoarele infractiuni: . . • parcurgem crize existentiale (divort.refuzul trimiterii pacientului la un eşantion superior (privarea de şansă). Culpa de omisiune se prezintă sub următoarele forme: . • dezvoltam simptome (atacuri de panica. pesimiste. ca expresie a voinţei societăţii. care ne face sa suferim. maladii grave).refuzul intervenţiei (neasumarea de riscuri). atunci când acţionează cât si atunci nu acţionează. Ocrotirea vietii are intindere asupra tuturor persoanelor indiferent de stare de sanatate. • ne dorim o schimbare dar nu ne-o putem reprezenta inca. • asteptarile noastre legate de viitor sunt sumbre.refuzul de a continua tratamentul unui pacient. pierderea unei persoane dragi. fobii. . daca sunt sanatoase. insomnii. indiferent cat mai are de trait chiar cu consimtamantul celui aflat in suferinta. depresii etc).neacordarea dreptului pacientului la a doua opinie in aceeaşi cauza medicală Infracţiunile care pot fi comise de către personalulangrenat în înfăptuirea actului medical vizează exact drepturile garantate prin constituţie.omorul . se intampla sa avem acelasi tip de sef etc). ne indragostim de acelasi tip de partener(a).uciderea din culpa .Culpa de omisiune Cadrul medical este deopotrivă responsabil.refuzul de a răspunde la solicitarea pacientului. cu alte cuvinte el răspunde de tot ceea ce face si de tot ce refuza să facă. • anumite lucruri se repeta cu regularitate in viata noastra (relatiile noastre se termina in acelasi fel. • intampinam dificultati de adaptare la schimbare. 8 .omorul calificat . . nu ca un bun individual ci ca un bun social ocrotind viaţa persoanei încă din momentul concepţiei (de la naştere spun unii autori) şi pana în momentul morţii. legea penală.

. permanente sau trecătoare. În cursul vie tii. are mâna fracturată. că au un fel de a fi prezen ti pentru noi în acel moment. o privire. să putem în telege prin ce trecem. prin simpla noastră prezentă acolo. să ni se arate pe ‚unde’. însotiti în actul nostru de devoalare a acelei părti a sufletului nostru.Dra R. si noi însine descoperim că uneori vorbim despre dificultătile noastre. ci să fim înso titi. are de urmat chimioterapie si efectele sunt greu de suportat pentru ea. În tot acest timp. . este la spital. să construim o cale. moment în care sim tim nevoia de suport. are nevoie de repere noi ca să meargă înainte. parcă ne mai ururează viata în ziua aceea. dificile pentru că asa sunt sau dificile pentru că asa le percepem: . mari sau mici. stie că stresul este de vină. traversează un conflict interior fără a putea lua o decizie despre drumul de urmat de aici înainte. se confruntă cu dificultă ti relationale în prima sa relatie de dragoste serioasă. este firesc. dar cu răbdare si mobilizare disconfortul va fi învins.Dna V. Relatii suportive Când devenim suport si când cerem suport? În situatii dificile legate de viata noastră. au mereu ceva bun de zis pentru noi. Se simte rău după fiecare tedintă si e gata să renunte. a steaptă împreună cu sotia lui să intre la medicul de gardă. nu stim cum. iar faptul de a fi ascultati.Dna B. sotia îl încurajează si îl asigură că totul va fi bine. să poată găsi o cale potrivită de a gestiona dificultătile. Ne dorim ca într-o situatie anume să nu fim singuri. însă fiica îi este alături si găseste mereu o cale de a da sens efortului de a continua tratamentul. găseste forta si modul de a se îngriji de pasiunea nou descoperită. fără cuvinte. întâlnim persoane în legătură cu care remarcăm că ne face bine să stăm de vorbă sau că. că au un fel de a gândi care ne ajuta. ci simte nevoia să privească lucrurile din alt punct. Ne întâlnim cu persoane pe care le putem sustine printr-un cuvânt. Nu simte nevoia să scormonească trecutul. primi.Psihoterapia suportivă În viata noastră de toate zilele suntem adesea în situatia de a oferi. sustinând astfel complianta mamei sale la tratament. Nu este necesar să se facă ceva pentru noi si nici în locul nostru. asa încât putin timp petrecut împreună poate schimba multe. să vedem pe unde să o luăm. Căutând pe internet găse ste de cuviintă să solicite suport psihologic unui specialist. tocmai a descoperit ca pasiunea vie tii sale nu se găseste în sfera sa profesională. . uneori doar stând alături de cineva. să ni se răspundă la un ‚cum’. Peste toate se confruntă cu ulcer gastric.Dl D. a divortat anul trecut si resentimentele sale sunt încă atât de mari încât pare că via ta sa este într-un blocaj. îl doare. Familia îi este alături prin aprecierea noii sale directii de dezvoltare si îl încurajează să experimenteze acest spatiu foarte personal. desigur. Cea mai bună prietenă îi ofera câteva perspective din care să privească situatia si împărtășsesc zilnic amănunte despre evolutia lucrurilor. Dl M. un gest.Dl M. să găsim un reper. 9 . cere ori a da suport. . astfel încât dra R.

rămâne totusi atât de putin cunoscută. Uneori găsim acest suport în imediata noastră apropiere. secundare. astfel încât să pară fie că tratamentul nu e bun. De exemplu. ce î si propune si cum functionează această psihoterapie. medica tia să aibă efecte paradoxale. asistent social. De asemenea. Privind dinspre sarcina terapeutului. familie. având ca obiectiv ajutarea pacientului în a se descurca cu simptomele sale sau în a preveni recăderile în afectiunile grave. colegi. pe lângă aspectul tehnic al profesiei. psihoterapeutul va trebui întâi să în teleagă pozitia pacientului fată de conditia de boală. prieteni. nu toate demersurile terapeutice suportive sunt psihoterapie suportivă. educator. probleme de functionare socială.cum mai este numită. De exemplu. este posibil ca procesul de vindecare să fie lent. având în vedere cresterea sau mentinerea capacitătii individuale de a face fată în diferite situatii. Psihoterapia suportivă propune un corp de tehnici utilizate în baza unei în telegeri psihodinamice a situatiilor în care intervine. intense. Psihoterapia suportivă Rela tia suportivă poate avea efect terapeutic. să zicem. nu psihologic. care desi este de departe cea mai utilizată psihoterapie. beneficiile si costurile personale ale pacientului în situa tia de confruntare cu boala. profesor. iar contributiile sale la bunăstarea pacientului rămân adesea pe nedrept în umbră. interventii centrate pe un obiectiv si nici modalităti de urmărire a efectului în timp. dar nu presupune un proces terapeutic. pentru a asigura complian ta pacientului la tratament. Unii dintre noi chiar ne alegem o meserie în care suportul uman este fundamental. intentia de a se vindeca etc. adică suportul poate să fie medical. alteori să apelăm un specialist este cea mai buna decizie. reactia la tratament. De asemenea. Obiectivele psihoterapiei suportive De-a lungul timpului s-au încercat diferite defini tii si descrieri ale psihoterapiei suportive în functie de obiectivele sale de interventie. o calitate personală pe care o numim suportivitate. familială sau profesională ce decurg din condi tia de sănătate etc). Astfel s-a ajuns la concluzia că există obiective ale terapeutului (ce are el de făcut) si obiective ale pacientului (ce are el nevoie). implică. O perspectivă corectă asupra acestui tablou va ajuta psihoterapeutul să stie cum să intervină pentru a crea alian ta terapeutică si a ajuta pacientul să se deplaseze spre pozitia existentială corectă: a putea solicita si primi atentie pe o cale mai potrivită decât mentinerea bolii. un pacient în urma unei opera tii beneficiază de terapie de suport. adică suportul este oferit spontan si aduce o ameliorare de scurtă durată. Psihoterapia suportivă sau de sustinere . Vă invit să construim o hartă: ce este psihoterapia suportivă. obiectivele psihoterapiei suportive sunt: să men tină sau să crească stima de sine a pacientului (când omul e fa tă în fată cu dificultatea si uneori coplesit de ea. Dacă pentru pacient boala aduce si atentia pe care altfel nu o are din partea apropiatilor.si situatiile de viată pentru care avem nevoie de sustinere în cele mai diverse feluri sunt nenumărate. adverse. fie că nimic nu functionează. dar nu presupune evaluări. preot etc. Ce este psihoterapia suportivă? Psihoterapia suportivă a apărut la începutul secolului al XX-lea. pacientul mai poate fi sus tinut atunci când se confruntă cu probleme de sănătate care implică interven tie medicală. se adresează psihicului. medic. dar miza este de a se mentine în situatia de bolnav în jurul căruia familia roieste îngrijorată. astfel încât acesta să poată gestiona perioada respectivă (confruntarea cu situatia de boală. adică acte medicale de sus tinere a unei functii a organismului. se întreabă 10 . imaginea de sine. Să fii psiholog.

iar afirmatia ca “e ceva în neregulă cu mine” este o autoapreciere devalorizatoare frecventă).si postoperatoriu).cum a ajuns acolo.pacienţii cu nevroze (nevroza trebuie înţeleasă ca o tulburare care decurge din încercări inconştiente de a rezolva un conflict psihologic). tulburări de personalitate. Pentru a atinge aceste obiective va fi necesar ca împreună. astmul bronşic. obiectivele se văd a sa: să mentină sau să stabilească cel mai bun nivel posibil de functionare în conditiile limitărilor date de situatia să (personalitate . tratamente. Terapeutul trebuie să prevină sau să micsoreze impactul simptomelor si revenirea lor (ce facem cu insomnia. actului chirurgical si ieşirii din spital. . modele de răspunsuri emoţionale. până la intoleranţă sau toleranţă scăzută a spitalizării.pacienţi în situaţii de criză si conflict. ce e în neregulă cu el.).o persoană şi-a pierdut un ochi într-un accident de muncă sau o lovitură puternică la cap a produs leziuni cerebrale ireversibile.pacienţi cu atacuri de panică si depresii. constipaţie/diaree. . . dizabilităţi native sau dobândite .o doamnă se confruntă cu agresiune casnică. crizele migrenoase. Toate acestea prin tehnici care ajută pacientul să dobândească moduri eficiente de a face fată. Din perspectiva pacientului. cabinete private) si la distanţă în timp faţă de momentul spitalizării. tot ceea ce face din pacient o persoană unică necesitând un plan de intervenţie unic. pacienţii beneficiază de suportul psihologic specializat de cele mai multe ori în cadre extraspitaliceşti (clinici. Cercetările au arătat că este de departe cea mai utilizată metodă terapeutică si cu un grad de eficacitate deosebit de ridicat. În cazurile din urmă.de exemplu ce facem dacă avem o personalitate evitantă. de la o afecţiune somatică în explorare sau în curs de tratament medical.pacienţi care se confruntă cu şocul post-traumatic. se pregătesc de intervenţii chirurgicale sau se refac după. . transpiraţii intense etc.) sau o tulburare funcţională (aritmii. psihoterapeutul si pacientul. cancerul etc. traversează explorări medicale. modele de comportament.pacienţii spitalizaţi pentru o gamă deosebit de largă de cereri.pacienţi care. un copil se găseşte în şoc post-traumatic în urma unui cutremur). de ce tocmai lui.pacienţi cu tulburări psihosomatice (un stres psihologic care declanşează sau determină (este implicat în) o boală somatică (colonul iritabil. 11 . alergiile. de ce nu găseste solutia. . tipuri de reacţii. infarctul miocardic. . de ce asa. să maximizeze capacită tile adaptative ale pacientului (în confruntarea cu durerea să învete tehnici de gestionare a durerii).). diareea nervoasă etc. situaţii de viaţă . a demersurilor de explorare medicală. a tratamentului medicamentos sau pregătirea pentru intervenţia chirurgicală sau susţinerea după intervenţia chirurgicală (suport pre. deşi nu sunt spitalizaţi. istoria de viaţă.pacienţi cu personalităţi accentuate. Pot beneficia de suport psihologic specializat: . să privească zona relaţiilor personale. . atacurile de panică. Cui se adresează psihoterapia suportivă? Psihoterapia suportia fiind un corp de tehnici foarte diverse si cu o aplicabilitate largă oferă un beneficiu considerabil foarte multor categorii de pacienţi.

este ascultat. respectiv grup de pacienţi. necesitatea de a crea sau nu o alianţă terapeutică cu familia pacientului (când si dacă este nevoie ca familia să participe la şedinţe sau să îşi însuşească modalităţi de susţinere sau să fie ea însăşi susţinută etc. modul de lucru mai direct. Pe baza evaluării se iau deciziile de intervenţie. uneori efortul personal de unul singur poate fi necesar. un ghid cu atât mai mult! istinctia dintre asistenta psihoterapeutica de specialitate si sprijinul afectiv necalificat În zilele noastre psihoterapia a devenit un domeniu care suscita un viu interes atât pentru tinerii care se gândesc la o viitoare profesie. obiectivul foarte concret și de cele mai multe ori imediat. Aceasta profesie atragatoare si promitatoare atât pentru viitorul practician. sfaturile doctorului care acompaniaza asistenta medicala sau îndrumarea religioasa oferita de preot. dar nu este și suficient. încurajat. Distinctia dintre asistenta psihoterapeutica de specialitate si sprijinul afectiv necalificat Şi. Avantajul psihoterapiei suportive Spre deosebire de alte terapii. în functie de persoana la care apeleaza. de explorare si înţelegere pentru psihoterapeut. cât si pentru cei care vizeaza o reconversie profesionala. este înca putin cunoscuta în societatea noastra si adeseori reprezentarea sa este viciata de prejudecati si idei eronate. relaţia terapeutică de susţinere există pentru pacient. nemultumite. fie în cadru de grup. fie în cadrul familial. Prietenul. medicul de diverse specialitati. care nu are o finalitate. alteori cu suspiciune si teama ca un mijloc de manipulare. se stabilesc frecvenţa si durata. Privita uneori cu speranta si încredere ca un panaceu universal. perceputa adeseori distorsionat din cauza noutatii acestui domeniu si a lipsei de informatie. este spaţiul relaţional în care pacientul primeşte atenţie. numărul de şedinţe de psihoterapie suportivă este mai mic. preotul sau alte persoane bine 12 .. În toate aceste cazuri este vorba de problemele emotionale ale celui aflat în suferinta. dar carora li se raspunde diferit. ca o invitaţie la suport. de multe ori se pune semnul egalitatii între asistenta psihoterapeutica specializata si sprijinul afectiv oferit de un prieten.). … şi lista poate continua. Sunt aspecte care recomandă psihoterapia suportivă ca un prim pas către un mai bine personal în confruntarea cu dificultăţi de viaţă mai mari sau mai mici și pentru care nu aţi găsit încă cea mai potrivită cale de rezolvare. Pe de alta parte.pacienţi cu tulburări mintale. cât si pentru beneficiar. se gândesc în zilele noastre sa apeleze la un psihoterapeut. Relaţia terapeutică de susţinere există numai pentru a putea răspunde nevoilor pacientului. Cadrul terapeutic si relaţia terapeutică Tratamentul în psihoterapia suportivă are loc fie în cadru individual. poate experimeta si exersa moduri noi de soluţionare a problemelor sale. O hartă vă poate ajuta. tot mai multe persoane care se simt derutate. . Din cauza lipsei de informare si de popularizare a ofertei psihoterapeutice. ci de explorare si autocunoaştere pentru pacient. Spre deosebire de o relaţie suportivă sau de un comportament suportiv general. respectiv diada terapeut-pacient.pacienţi dependenţi de substanţe. când este implicată si familia. îngrijorate. care traverseaza o situatie dramatica. se stabileşte planul terapeutic si modalităţile tehnice de lucru. În acest spaţiu relaţional se susţine demersul de evaluare. acordaţi-vă din interior permisiunea de a solicita suport psihologic specializat. psihoterapia este în fapt una dintre ramurile psihologiei aplicative care a aparut ca raspuns la o serie de nevoi psihice specifice omului epocii noastre. iar costurile mai reduse.

În cazul psihoterapiei este vorba despre o abordare tintita. pe reechilibrarea si reconstructia personalitatii. consilierea presupune. De regula însa. psihologul sau medicul psihiatru este cel care are competenta de a aprecia gravitatea unei tulburari si tipul de interventie necesara. iar cea de a doua în care perturbarea de personalitate este atât de puternica încât este greu de presupus ca s-ar mai putea produce o schimbare structurala a pacientului. cu îndrumarea specialistului.) pe care le trateaza prin combinarea prescriptiilor medicamentoase si a interventiilor psihoterapeutice. centrat pe reducerea unor simptome. nu poate fi aplicata decât de catre un psihoterapeut calificat. impas existential. o clarificare a situatiei sale si a scopurilor pe care si le propune în viitor. care-l poate ajuta realmente. Psihoterapia însa. în cunostinta de cauza. Din acest punct de vedere. eficienta acestuia fiind doar temporar perturbata de conditii exterioare neprielnice. informatii referitoare la locurile si conditiile de admitere în învatamântul liceal sau universitar în cazul consilierilor scolari. (. Aceasta presupune existenta unei baze de date pe care consilierul sa le poata pune la dispozitia clientului (de exemplu. în unele momente.) Dupa Frenck si Alexander (1946) psihoterapia suportiva este indicata în doua categorii opuse de situatii: una în care nu este necesara o modificare a personalitatii pacientului. un numar mai redus de sedinte. toxicomanii. În numeroase situatii. care a parcurs etapele formarii într-o scoala psihoterapeutica si a beneficiat el însusi de o terapie (analiza) personala. uneori consilierea se poate reduce si la o singura întâlnire consilier-client prin care acesta din urma poate realiza. pe cel tulburat emotional. În afara psihologilor si psihiatrilor care îsi desfasoara activitatea în mediul spitalicesc. Adeseori tratamentul medical poate fi completat cu succes de un demers psihoterapeutic de grup sau individual. crize de dezvoltare etc. Medicii psihiatrii si psihologii clinicieni care lucreaza în spitale de specialitate întâlnesc îndeosebi o cazuistica grava (de la psihoze si nevroze pâna la tulburari de personalitate. a perturbarilor emotionale si de o tratare deliberata si planificata a acestora. Tratamentul farmacologic poate fi prescris prin excelenta numai de medic si este esential în cazul multor pacienti cu o psihopatologie severa (îndeosebi pacientii psihotici). utile pentru solutionarea problematicii prezente a clientului. Distinctia dintre psihoterapie si consiliere psihologica Pentru a întelege mai clar ce înseamna competenta necesara pentru o interventie psihoterapeutica propriu-zisa. realizat în perioadele adecvate din evolutia bolnavului (de exemplu. Consilierea psihologica poate fi definita ca un proces intensiv de acordare a asistentei psihologice pentru persoane normale care doresc sa-si atinga obiectivele si sa functioneze mai eficient. ca demers stiintific sistematizat. Acesta necesita în genere un demers de mai lunga durata (de la câteva saptamâni la câtiva ani) si o calificare superioara a psihoterapeutului care îl conduce. date privind cererea si oferta pe piata muncii în cazul consilierilor care se ocupa de orientare si consiliere vocationala etc. la pacientii psihotici în fazele de remisiune dintre episoade) de catre un psihoterapeut calificat. de bun simt. pe lânga suportul emotional oferit de psiholog si furnizarea de informatii concrete. de regula.intentionate realizeaza un fel de consiliere empirica. probleme familiale. Problemele abordate prin consiliere sunt mai putin severe (tulburari cu caracter reactiv. tulburari sexuale etc. consilierea reprezinta un demers util în sprijinirea persoanelor care nu prezinta o problematica foarte grava si care nu se preteaza la o interventie psihoterapeutica de profunzime. Psihoterapia poate fi definita ca un proces complex de tratament psihologic." Dupa cum se vede. având la baza un sistem conceptual bine pus la punct si presupunând o pregatire teoretica si practica structurata. exista numerosi practicieni care profeseaza în cadrul altor 13 .) si presupun. putem utiliza distinctia dintre doi termeni considerati de multi specialisti ca fiind echivalenti: termenii de consiliere psihologica si de psihoterapie.) Irina Holdevici (1996) precizeaza ca "ceea ce se întelege în mod frecvent prin consiliere nu este altceva decât psihoterapie suportiva..

de asemenea. centre de consiliere si de psihoterapie etc. competenta necesara pentru a pune un diagnostic corect.institutii si asociatii (scoli. Prestarea acestor servicii necesita. acolo unde este cazul.) sau în cabinete particulare si care ofera servicii psihoterapeutice clientilor care nu necesita spitalizare si tratament farmacologic. pentru a interveni adecvat în functie de problema întâlnita sau pentru a trimite pacientul catre o clinica de specialitate. fundatii. 14 .