You are on page 1of 16

PSIHOLOGIE MEDICALA CURS 8 Psihologia femeii in timpul sarcinii Atitudinea din timpul nasterii nu este o problema care tine

doar de ceea ce se intampla fiziologic si de cum esti tratata in spital, ci depinde mai ales de ce tip de persoana esti si mai ales de cum te pregatesti pentru nastere. Rolul antrenamentului psihologic pentru nastere Anxietatea poate arunca o umbra asupra momentului nasterii Ea conduce la cresterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, a tensiuni musculare si la alte raspunsuri fiziologice, ceea ce va face ca nasterea sa fie mult mai grea si mai periculoasa. Este foarte important sa iti dai seama cand apare aceasta anxietate si mai ales de ce. Durerea: O femeie care este in fata primei nasteri, obinuiete sa gandeasca astfel: „Nu am avut pana acum nici o experienta ata de dureroasa.. Cum voi face face durerilor nasterii? Si fiindca nu ai nici o idee despre cum este durerea nasterii sau cum se simt contratiile, grija si gandurile referitoare la aceasta durere, se pot transforma intr-o adevarata teroare. Durerea poate fi redusa prin invatarea despre nastere, despre cum functioneaza contractiile si cum te vei simti in diferite momente ale sarcinii. Este important de stiut ca durerea din timpul travaliului este diferita de orice alta durere. Starea în care se află femeia din momentul fecundării ovulului până la expulzarea (naşterea) fătului se numeşte „gestaţie", „sarcină" sau „graviditate". In această perioadă organismul feminin suferă o serie de transformări anatomice, biologice şi fiziologice, care asigură condiţiile necesare dezvoltării produsului de concepţie. De asemenea, tot în acest interval survin o serie de modificări psihologice („adaptare psihologică"), generate atât de noua situaţie biologică, dar şi de noile roluri viitoare ale sfafus-ului maternităţii. Deşi la actul procreaţiei participă ambele sexe, efortul biologic principal aparţine femeii. Capacitatea de a procrea reprezintă un element important al psihologiei feminine. Vocaţia maternităţii este implicată în definirea feminităţii, iar absenţa posibilităţii genezice este trăită ca o puternică frustrare. Sarcina constituie nu numai expresia instinctului de reproducere (instinctul menţinerii speciei şi vieţii), ci şi o implinire a trebuinţelor psihologice şi sociale. Aducerea pe lume a unei noi vieţi reprezintă împlinirea menirii biologice şi sociale a femeii. Maternitatea este sensul dominant al existenţei feminine. Naşterea unui copil este o operă măreaţă, care nu echivalează nici chiar cu cele mai valoroase creaţii ale geniului uman, întrucât fără viaţă toate operele umane âşi pierd sensul. Descendenţii ne prelungesc viaţa dincolo de hotarele existenţei noastre. La scară cosmică, dăinuirea infinită nu este posibilă, dar la scara umanităţii insul „trăieşte" după moarte prin faptele şi actele sale. Sensul existenţei constă în participarea la perpetuarea şi la progresul vieţii (inclusiv viaţa socială). La dezvoltarea umanităţii au participat şi participă nu numai fiinţele excepţionale, ci toţi oamenii activi. În cele 9 luni cât durează sarcina, modificările biologice diferă de la o etapă la alta. Din punct de vedere psihologic gestanta parcurge, de asemenea, mai multe etape adaptative. Aşa-numita „criză psihologică a sarcinii" este, de obicei, o reacţie normală, o modalitate de rezolvare a diferitelor conflicte. In prima etapă a gestaţiei pot să apară o serie de conflicte psihologice, ca o reacţie la modificările fizice şi fiziologice: oprirea menstruaţiei, creşterea de volum a sânilor, pigmentarea feţei („masca de sarcină"), mărirea de volum a uterului, câştigul ponderal etc. O informare 1

în prima jumătate a gestaţiei izbucnesc de obicei tulburările maniacale. prin scăderea pragului sensibilităţii generale (manifestată adesea prin modificări ale gustului şi mirosului. care modifică toate metabolismele) şi stresul psihosociologic al gestaţiei. insomnii). Frecvenţa redusă a psihozelor endogene în cursul sarcinii ar pleda pentru ipoteza rolului protector antipsihotic al modificărilor metabolice ale gestaţiei (naşterea şi perioada postpartum-\ precoce favorizează însă declanşarea proceselor psihotice). Au fost înregistrate în timpul gestaţiei toate tipurile de nevroze: nevroze anxioase (exprimate prin crize de anxietate. Aceste tulburări sunt din ce în ce mai rare. tulburări ale activităţii cu scăderea controlului. Fiecare entitate psihiatrică înregistrată în timpul gravidităţii este determinată de acei factori cauzali care intervin şi în afara maternităţii (incât mai adecvată este denumirea de „nevroză" ori „psihoză asociată cu gestaţia"). hipertensiune arterială şi proteinurie). de ereditatea patologică. prin repulsie şi greaţă la diferite mirosuri etc).lactaţie . De asemenea. scăderea capacităţii frenatorii în sfera afectivităţii cu labilitate afectivă. hipoprosexie. Aceste „psihoze de gestaţie" sau „nevroze de gestaţie" nu sânţ determinate de modificările specifice sarcinii. de suferinţa fetală. nevroze obsesive (cu idei obsedante. dubitaţii).lăuzie . „pofte" ale gravidei). Sănătatea copilului trebuie apărată şi promovată încă din perioada intrauterină. atât la gravide. reacţii disproporţionate.gestaţie . stări de plâns. digestiv). . respirator. de incapacitate fizică pentru travaliu. endocrin) şi aparate (cardiovascular.naştere . O parte din gravide prezintă însă tulburări psihopatologice care debutează sau reapar în perioada gravido-puerperală. datorită supravegherii gravidelor prin consultaţii prenatale. irascibiliţate. Dintre aceste modificări amintim: hiperestezia senzitiyo-senzorială. Gestaţia maturizează aparatul de reproducere şi determină modificări pozitive în funcţiile diferitelor sisteme (nervos. de moarte prin accident în timpul naşterii.ştiinţifică referitoare la evoluţia modificărilor sarcinii evită apariţia acestor conflicte. scăderea pragului de toleranţă la frustraţie. instabilitate. Psihozele gravidice apar mai frecvent la multipare. scrupu-Iqzitate. produse prin edem cerebral la gravidele care aveau un sindrom vasculorenal (cu edeme. A treia categorie de stări conflictuale sunt generate de teama unui risc în timpul evoluţiei sarcinii ori în timpul naşterii: teama de o anomalie a fătului. stări de plâns şi alte izbucniri afective. Tulburările psihice de intensitate psihotică (psihoze gravidice) au scăzut după cel de al doilea război mondial. sarcina desăvârşeşte frumuseţea feminină. însă a crescut incidenţa manifestărilor nevrotice („nevroze de gestaţie"). Psihozele endogene (schizofrenie. de sexul nedorit al copilului etc.maternitate. Majoritatea femeilor traversează fără tulburări psihice seria de evenimente din secvenţa concepţie . de durere. care nu depăşesc sfera normalităţii (făcând parte tot din aşa-numita psihologie a gestantei). iar fazele melancolice survin în cea de a doua jumătate a gravidităţii. nevroze depresive (cu apatie. nevroze 2 . În timpul sarcinii se întâlnesc o serie de modificări psihologice de mică intensitate. imprimate de stresul biologic (aşa-numita „baie hormonală". în timp ce psihozele postpartum au o prevalentă mai crescută la primipare. cit şi la restul populaţiei. În ultima parte a gestaţiei survin stări conflictuale legate de noile responsabilităţi sociale impuse de statutul maternităţii. Nevrozele sunt mult mai frecvenţe decât psihozele. Psihozele afective sunt mai frecvente decât psihozele schizofrene. O femeie fără boli somatice ori psihice grave îşi consolidează starea de sănătate prin sarcină. apetit capricios (tendinţa de foame pentru anumite alimente. de anestezie (teama că nu se va mai trezi din somnul prin narcoză). Psihozele de gestaţie erau în majoritatea cazurilor expresia psihică a disgravidiilor tardive (crize eclamptice). simptome neurovegetative etc). hipomnezie. produse prin carenţă de vitamine (sindroame amnestice gravidice). Nu se mai întâlnesc astăzi nici psihozele de tip Korsakov. în general. Aceste boli psihice care debutează ori reapar în perioada gravidităţii prezintă totuşi o serie de particularităţi clinice. care duce la stări de iritabilitate. psihoze afective) apar rar în timpul sarcinii. modificări minore în sfera cognitivă exprimate prin oarecare lentoare ideativă.

Un rol important în prevenirea anxietăţilor legate de gestaţie şi de naştere âl au mijloacele educative prenatale individuale sau colective (cursuri instructiv-educative prenatale sau „şcoala mamelor"). hipoprosexie. instituirea unor mijloace specifice. măsuri generale de călire fizică şi psihică. în acelaşi timp. intensificarea şi respectarea unor {păsuri nespecifice. Deşi nu putem să susţinem existenţa unor „naşteri fără dureri". plimbări şi excursii în zone cu aer curat). 3 . respectarea oţelor de somn. O serie de aspecte particulare clinice prezintă unele nevroze fobice (fobii în legătură cu naşterea sau cu sănătatea copilului) şi nevroze isterice (negarea isterică a sarcinii). în perioada gestaţiei trebuie să acţionăm atât în interesul femeilor gravide. lipsite de incidente conflictuale şi de situaţii frustrante psihotraumatizante. Autocontrolul respiraţiei şi al deconţracturării diverselor grupe musculare constituie elemente de mare importanţă în timpul naşterii. vitamine. Lecţiile teoretice (cu date referitoare la sarcină şi naştere). însoţite de şedinţe practice (exerciţii de respiraţie. el trebuie să găsească mijloacele potrivite pentru a risipi teama de naştere. iar în Grecia Antică era cruţat chiar un criminal dacă acesta găsea adăpost într-o familie în care exista o gravidă. Spre deosebire de alte situaţii în care măsurile de psihoigienă se adresează unei persoane sau unui singur tip de colectivitate. iritabiIitate crescută). înviorarea în aer liber. In cadrul grupului se dizolvă o serie de anxietăţi legate de gestaţie şi naştere. călirea organismului prin exerciţii fizice. în afară de verificarea stării sănătăţii somatice. evitând atât deficienţele (printr-iin aport echilibrat de proteine. pe de o parte. calciu. Combaterea stresurilor familiale şi profesionale contribuie astfel la promovarea sănătăţii mintale încă din perioada prenatală. a unor relaţii inter-personale optime. La romani femeia însărcinată era scutită de a se ridica în picioare în faţa conducătorilor. cât şi consumul excesiv (viitoarea mamă nu trebuie să mănânce pentru doi). Progresele în lupta de prevenire a îmbolnăvirilor psihice care apar în perioada gravidităţii sunt astăzi evidente. pe de ajtă parte. prin realizarea unui regim de muncă şi de viaţă deosebit. cit şi în influenţarea nefavorabilă a dezvoltării şi a sănătăţii fizice şi psihice a fătului. în perioada gestaţiei femeile beneficiau de o serie de drepturi şi privilegii. Cursurile instructiv-educative prenatale realizează un mod de psihoterapie colectivă ori de psihoterapie de grup.astenice (cu astenie. cât şi pe cel al fătului. trebuie să facem deosebire între durerile „normale". Programul de educaţie trebuie să combată opiniile eronate referitoare la obligativitatea marilor dureri de naştere. Situaţiile psihotraumatizante (tensiunile din viaţa familială ori profesională) afectează. şi durerile patologice supraadăugate. diminuează ori înlătură frica de naştere. cât şi în interesul viitorilor copii. în prezent există dovezi că viaţa psihică debutează înainte de naştere. iar în cursul gestaţiei sunt necesare mai multe consultaţii. Situaţiile psihoţraumatizante erau implicate atât în determinismul bolilor gravidei. Luarea în evidenţă a gravidei este obligatorie. de intensitate mai redusă. asigurarea unei atmosfere de armonie psihică. somnolenţă. determinate de procesele fiziologice ale parturiţiei (naşterii). Sursa principală a stimulării evoluţiei psihismului fătului o constituie mesajele primite de la mamă. ştiinţifică. obişnuite. relaxarea psihică prin distracţii agreabile. Acţiunile de profilaxie sunt instituite cu ocazia consultaţiilor prenatale. exerciţii de deconţrac-turare şi expulzie). medicul are datoria să urmărească şi evoluţia sănătăţii psihice. alimentaţie raţională. atât organismul mamei. iar. Gravida âşi modelează comportamentul în funcţie de atitudinea celorlalte gestante. fier etc). Aceste mijloace educative urmăresc pregătirea femeilor însărcinate pentru o conduită normală la naştere. interzicerea consumului de băuturi alcoolice şi a fumatului. Strategia psihoprofilaxiei cuprinde. legate de stările de teamă si de descurajare. încă din antichitate s-a acordat atenţie prevenirii îmbolnăvirilor psihice la gravidă şi la produsul de concepţie. De asemenea. fătul fiind o fiinţă dotată cu memorie şi sentimente. În perioada gestaţiei este necesară aplicarea următoarelor măsuri nespecifice: călirea organismului prin utilizarea factorilor naturali (aerisirea camerelor.

Aceasta se realizează prin exerciţii progresive de conştientizare a gradului de tensiune neuromusculară şi de învăţare a mecanismului decontracturării. Schultz. Metoda relaxării progresive. auto-hipnoza. iar fenilcetonu-ria (care se manifestă mai târziu prin oligofrenie) poate fi prevenită prin instituirea unui regim sărac în fenilalanină (de la naştere până la vârsta de 6—7 ani). Cele mai nocive virusuri asupra dezvoltării embrionare sunt virusul herpetic. este o „gimnastică a spiritului". virusul rubeolei şi virusul incluziunilor citomega-lice. Amniocenteză este indicată la sarcinile survenite după 40 de ani. sindromul Klinefelter etc. •sa identifici stresul emotional inainte si in timpul nasterii si cum sa te eliberezi de el. Se realizează astfel diagnosticarea antenatală a bolilor cromozomiale (mongolismul sau sindromul Down. lansată de J. în cazul bolilor cromozomiale se decide.) şi a erorilor înnăscute de metabolism (fenilcetonuria. •sa-ti menti relaxarea si calmul pentru a face fata situatiilor care te nelinistesc si te streseaza si care te vor conduce la o nastare usoara. •sa-ti eliberezi mintea de frica si tensiune. evitarea consumului de carne crudă. astfel incat corpul tau sa fie eliberat de durere si sa functioneze asa cum a fost creat sa o faca. în cazurile în care gestanta a născut deja un copil cu o anomalie cromozomială sau un copil malformat cu origine necunoscută. de exemplu). în timpul gestaţiei (şi mai ales în primele luni) viitoarele mame nu treouie sa utilizeze medicamente fără avizul medicului. întâlnit la mamele care consumă alcool. inaugurată de Edmund lacobson. translocaţie echilibrată etc). în cazurile în care unul din părinţi prezintă unele tulburări genetice (mozaicism. Metoda antrenamentului autogen. Dintre mijloacele de psihoterapie se utilizează mai frecvent metodele de relaxare („psihoterapie de relaxare"). de relaxare si sa-ti inlocuiesti 4 . este răspunzător de o serie de tulburări psihice care vor apărea la copil. Alcoolismul fetal. care urmăreşte obţinerea relaxării printr-o mobilizare voliţională de învăţare a proceselor de decontracturare. evitând terapia anxiolitică. •cum functioneaza uterul si cum afecteaza frica propriul corp. urmăreşte obţinerea relaxării fără o trecere printr-o contracţie prealabilă. După a 14-a săptămână de gestaţie se poate efectua puncţie amniotică (amniocenteză). de obicei. sindromul Turner. Unele boli congenitale sunt determinate de factori toxici şi infecţioşi. sa respiri. Gravidele care lucrează în mediu toxic vor fi mutate în alte locuri de muncă. O serie de medicamente toxice sunt interzise.H. de exemplu. ouă crude şi lapte nefiert. se bazează pe evitarea contactului cu animalele domestice. exercitii de respiratie. Prevenirea bolilor infecţioase joacă un rol important în profilaxia bolilor psihice congenitale. având astfel posibilitatea de a analiza celulele amniotice (prin examen citogenetic) şi compoziţia lichidului amniotic (prin examene biochimice).În timpul gestaţiei trebuie să acţionăm pentru prevenirea bolilor congenitale (genetice şi negenetice). Aceste exercitii te invata : •sa te relaxezi. se preferă mijloacele psihoterapeutice. •sa utilizezi imageria mentala. Gestantele nu trebuie să consume băuturi alcoolice nici chiar în cantităţi moderate. Gravida trebuie să se ferească de infecţiile virotice. întreruperea terapeutică a cursului sarcinii. Iradierea medicală (ân scop diagnostic ori terapeutic) este interzisă în primele trei luni de sarcină şi trebuie evitată în tot cursul gestaţiei. sa-ti focalizezi atentia. prin raspunsurile chimice si psihologice ale acestuia. ceea ce te va ajuta sa lucrezi cu propriul tau corp si nu impotriva lui. Ele vor fi administrate numai în situaţiile în care viaţa gravidei este în pericol. În cazul tulburărilor nevrotice care se întâlnesc la gravide. Prevenirea toxoplasmozei. Medicina modernă are astăzi posibilitatea de a depista şi unele boli ereditare. încă din primele luni ale sarcinii.

scazand sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei. cu atat recuperarea este mai rapida. cosmaruri modificari de apetit incapacitate de a face fata rutinei zilnice idei suicidare TRATAMENT Tratamentul depresiei postpartum include medicatie si consiliere psihologica. Exista dovezi conform carora femeile ce au suferit de depresie dupa nastere au aratat semne de suferinta si in timpul sarcinii. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme. de obicei intre zilele 3-10 dupa nastere. suport familial si timp. Depresia postpartum se trateaza cu medicamente. Depresia nu discrimineaza. daca este lasata netratata. ceea ce te va pregati pentru cel mai minunat moment din viata ta. tristete. insa sunt predispuse femeile care:  au un istoric depresiv  au suferit de depresie si in timpul sarcinii  au o relatie dificila cu partenerul  au suferit evenimente stresante de viata. precum decesul cuiva drag sau mutarea intr-o alta casa  au avut un travaliu lung si/sau complicatii la nastere  au un copil foarte energic sau bolnavicios  duc lipsa sa suport emotional si fizic  au un istoric de boli mintale in familie Se poate vorbi de depresie postnatala atunci cand "baby blues-ul" nu dispare. De aceea. gol interior. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. desi daca o femeie se simte nefericita o perioada mare de timp. Ea este cu adevarat o boala. Depresia postpartum sau postnatala este o tulburare de dispozitie ce afecteaza una din sapte femei care au nascut. 5 . Nu toata lumea are aceleasi simptome. in timp ce depresia postpartum se dezvolta si persista timp de saptamani si chiar luni. plans usor anxietate sau panica teama pentru bebelus si de bebelus insomnie sau somn excesiv. exista multi factori fizici.anxietatea si durerea cu increderea. calmul si confortul. Ca in cazul oricarei depresii. nu o slabiciune de caracter. Baby bluesul afecteaza 80% dintre femei. familia si prietenii trebuie sa-si tina ochii deschisi la eventualele semne ale bolii. psihologici si sociali ce se intrepatrund si contribuie la aparitia depresiei postpartum. multi dintre acestia variind de la o persoana la alta. necesitand ingrijiri adecvate. Simptomele depresiei postpartum includ:           stare de nefericire sentimentul de mama nepriceputa pierderea sperantelor pentru viitor epuizare. ea poate afecta pe oricine. ar trebui sa consulte medicul.

Asta nu inseamna ca aceste femei au un esec ca femeie sau ca mama sau ca este bolnava mintal. familia si prietenii. • medicatie antidepresiva. evitarea alcoolului si a cofeinei. dieta echilibrata. includ: • consilierea pentru pacienta si partenerul ei. oferind de asemeni o relatie suportiva. Medicul poate sa recomande un consilier specializat in tratarea starilor depresive Acesti profesionisti vor furniza suportul emotional de-a lungul acestei perioade dificile. 6 . Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor . Daca starea de proasta dispozitie nu dispare dupa o saptamana sau doua. Multe dintre noile mamici au perioade de tristete. Este important de amintit ca aceste sentimente sunt destul de obisnuite. Trebuie luata legatura cu medicul care poate sa furnizeze resursele pentru consiliere si tratament. suparare si neliniste dupa nastere. Cateodata. Inseamna ca ea si corpul ei se adapteaza la acele multe schimbari care urmeaza nasterii unui copil. exercitii fizice regulate. care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. si sa faca schimbari in viata ei. solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei si realizarea altor sarcini in casa.programarea de vizite si iesiri cu prietenii si familia. vor ajuta pacienta sa gaseasca drumul in amalgamul de sentimente de confuzie si durere.Variantele de tratament pentru depresia postpartum. expertii recomanda anumiti inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice. evitarea suprasolicitarii. DE RETINUT Starea de proasta dispozitie care nu dispare dupa cateva zile poate fi un semn al unei stari depresive mult mai serioase. exista tratament care sa ajute pacienta sa se intoarca la normal cat mai curand posibil. Pentru femeile care alapteaza.trebuie luata legatura cu medical de familie. femeia trebuie spitalizata pana cand poate sa poarte de grija atat ei cat si bebelusului in mod normal. care sunt considerate relativ sigure in timpul alaptarii. Terapia cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti. Daca sentimentele nu scad in intensitate dupa cateva zile si incep sa interfereze cu buna functionare. In unele cazuri severe de stare depresiva sau psihoza. alaturi de consiliere este necesara si prescrierea medicatiei corespunzatoare. RECOMANDARI: . Chiar daca starea depresiva este severa. teama. Este bine ca femeia sa fie sincera si sa comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezinta astfel se pot crea premisele pentru tratarea simptomelor acestei afectiuni impreuna cu medicul. cum ar fi mersul pe jos. s-ar putea sa sufere de stare depresiva postpartum.

susţinere. acceptarea emoţională şi maturizarea. Negarea. Consilierea psihologică de susţinere (suportivă) poate avea loc în toate etapele pe care le parcurge individul până la acceptarea diagnosticului. persoana găsind astfel propriile soluţii pentru situaţia prin care trece. consili. oferirea de informaţii încurajatoare.Modul de expresie al acestor repercur. precum şi implicaţiile medicale. Persoana consiliată este încura. pentru a facilita autocunoaşterea. pe formularea şi rezolvarea unor probleme specifice.oferirea de înţelegere. sociale şi psihologice pe care le presupune situaţia de a fi o persoană infectată. Cu toate acestea. 7 . Trebuie să se ţină seama de mecanismele de apărare la boală şi durere şi să se răspundă cu empatie şi respect. Există câteva tipuri specifice de consiliere în infecţia cu HIV: Consilierea pre-testare este efectuată înaintea testului HIV şi are ca scop oferirea şi/sau clarificarea informaţiilor despre infecţia cu HIV şi SIDA.circumstanţele diagnosticării seropozitivităţii.mente ale persoanei care ar putea avea risc de infectare. depresia şi acceptarea.jată să se testeze informând-o asupra avantajelor testării şi este obţinut consimţământul pentru testare. Consilierea post-testare pentru un rezultat HIV pozitiv necesită o pregătire specială pentru a face faţă situaţiilor de criză. Furia este un mecanism de apărare mai elaborat şi reprezintă un început de integrare. ca etapă iniţială. Relaţiile de consiliere variază în funcţie de cerere. despre căile de infectare. pe lucrul asupra trăirilor afective sau a conflictelor interne. anturajul său. E. să îşi rezolve problemele. Astfel. psiholog american. Consilierea post-testare este diferită în funcţie de rezultatul testului HIV. principalul său scop fiind depăşirea situaţiilor dificile din momentul respectiv. discuţia despre viitorul apropiat. Negocierea constă în modalităţi de rezolvare colaterală a situaţiei. să ia decizii importante. evitarea comportamentelor de risc. a descris 5 etape prin care trec persoanele seropozitive şi familiile acestora la aflarea diagnosticului: negarea. ori pe îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi. atunci când pacientul sau familia (părinţii) refuză să dea crezare veridicităţii diagnosticului. dar nu întreţinută o perioadă prea mare de timp. Negarea reprezintă un mecanism de apărare dificil şi de aceea.este important să se accepte aceste furii şi să fie lăsate să se exprime. individul este ajutat să se cunoască mai bine (să îşi conştientizeze şi să îşi înţeleagă problemele. Se încurajează retestarea la 3 şi 6 luni. sentimentele. empatie. controlul stărilor de criză. negocierea. furia. luarea de decizii. Kubler-Ross. Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra în direcţia unei vieţi mai satisfăcătoare şi pline de resurse. Prin consiliere. dintre care cei mai importanţi sunt: personalitatea subiectului.erea post-testare după un test HIV negative se centrează pe identificarea acelor comporta. motivaţiile). Se întăresc informaţiile despre transmiterea HIV şi modalităţile de prevenire ale acesteia.Consiliere in infectia HIV-SIDA Consilierea este utilizarea pricepută şi principială a relaţiei interpersonale. Consilierea se centrează pe susţinerea emoţională a persoanei. dezvoltarea optimă a resurselor personale. dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltării.siuni depinde de mai mulţi factori. pacientul este invadat de anxietate şi caută vinovaţi pentru ceea ce i s-a întâmplat. Acest demers este mai puţin structurat. Aflarea statutului de seropozitivitate reprezintă un risc psihologic deosebit şi antrenează o serie de repercursiuni psihologice. Ea constă în reacţii verbale agresive care sunt greu de suportat de către anturaj. ea apare la copiii mai mari. trebuie respectată. mai ales dacă persoana are în antecedente comportamente de risc. în confruntarea cu agravarea bolii sau cu respingerea socială etc. consilierea poate fi definită ca un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin. încurajare.

-să explice că această discuţie. În general medicul generalist. nu mai are prieteni. -să întrebe pacientul dacă a mai avut ocazia să beneficieze de o asemenea consiliere în legătură cu HIV.iar testul a fost negativ.trebuie stabilit dacă până în prezent pacientul a beneficiat de îngrijirile medicale corespunzătoare şi/sau de vreun suport social.indiferent de rezultat.fiind motive de a-l considera la risc.de rutină.un subiect care trebuie abordat cu toţi pacienţii săi:infecţi cu HIV şi SIDA.El poate sublinia faptul că atât consilierea precum şi testarea pentru HIV sunt pa cale de a deveni o parte obişnuită.a îngrijirii medicale pentru toţi pacienţii.În mometul în care pacienţii fac o vizită medicului de familie. -să încurajeze pacientul să-şi expună cunoştiinţele. e) dacă pacientul a fost testat anterior.El poate câştiga încrederea pacienţilor şi astfel sfaturile sale bune vor fi urmate de aceştia în mai mare măsură.dar şi diferenţa dintre anonimitatea şi confidenţialitatea testării şi consilierii pentru HIV. persoana să fie capabilă să înfrunte exteriorul.la fel ca şi celelalte discuţii cu pacienţii. Depresia reprezintă o decompensare reactivă şi o epuizare a mecanismelor de apărare ale Eului.trebuie oferită pacientului opţiunea de consiliere şi testare HIV dacă acesta doreşte.ve. acesta se izolează. este o reinvestire în sine.fapt care are mare importanţă în privinţa impactului asupra calităţii şi duratei vieţii pacientului sau pacientei respective. În deschiderea şedinţei de consiliere medicul trebuie: -să explice pacientului că doreşte să discute despre un subiect foarte important pentreu sănătatea acestuia. ulterior.”. Această izolare poate constitui un moment de căutare interioară a resurselor pentru ca. Este foarte important ca familia şi prietenii să sprijine persoana în această perioadă. c) dacă pacientul a fost testat anterior . dar poate fi şi un moment în care apar idei suicidare. etc.îngrijoraţi fiind de starea lor de sănătate.este confidenţială. Pentru că oamenii nu obişnuiesc să apeleze la un consilier sau la planning familial în ceea ce priveşte boala HIV/SIDA. În această etapă persoana nu mai suportă informaţia.fiind cel mai accesibil. nu mai are dorinţe şi simte că nu mai are viitor.”. de asemenea.întrebările şi părerile în legătură cu HIV/SIDA.consilierea trebuie dirijată în sensul repetării testării HIV.sau ar trebui să devină acela care să dea sfaturile necesare. nu mai mănâncă etc. la aparţinători şi la personalul care se ocupă de persoanele seropoziti. d) dacă pacientul a fost testat HIV şi rezultatul a ieşit pozitiv.adică: a) dacă pacientul nu a mai fost testat. b) medicul trebuie să-i explice pacientului că testarea poate fii anonimă.).acest rol îi revine medicului de familie. să o confirme şi să-i arate că este iubită.discuţia trebuie să înceapă prin referirea la modalităţile de transmitere a HIV şi posibilităţile de prevenire.consilierul trebuie să-i explice că este 8 .Dacă testul a fost efectuat în ultimele 6 luni şi nu par a exista riscuri de infectare de la acea dată. punând în practică anumite ritualuri şi gânduri de tip magic („Mă voi lăsa de fumat. dar acţionează prin ea.Medicul sfătuieşte pacienţii să-şi cunoscă statusul serologic HIV.la adulţi.consilierul trebuie să-i recomande un serviciu medical specializat şi servicii sociale de profil. Pacientul ia în consideraţie proiecte de viitor şi ia decizii. „Voi avea un regim de viaţă mai echilibrat.În cazul în care acesta nu a beneficiat de nici o îngrijire. -să nu ia notiţe în timp ce vorbeşte cu pacientul. tentative suicidare şi chiar suicidul. În această etapă pacientul se simte inutil.este acela. Acceptarea este etapa în care persoana acceptă să trăiască cu statutul de seropozitivita-te. o reluare a sentimentului de urgenţă de a exista şi de a profita de viaţă.viitorul medic de familie.atunci medicul poate iniţia o discuţie legată de HIV.

pentru a putea beneficia de îngrijire adecvată.consilierul poate să se intereseze şi să verifice rezultatul testului respectiv. Semnele si simptomele anorexiei: • pierderea in greutate.important să aibă un buletin de analiză.trebuie să i se explice că este necesară o retestare deoarece sistemul anonim nu poate da informaţii de luat în considerare pentru stabilirea unui program de supraveghere şi tratament.să se ceară consimţământul scris al acestuia când se doreşte obţinerea transferului de informaţii pentru a-l lua în îngrijire. dieta. obtinuta adesea prin provocarea varsaturilor. stresul cotidian. Informaţiile legate de infecţia cu HIV. si/sau medicamente.Este totuşi prudent. abuzul de laxative si/sau diuretice. 3. chiar daca este foarte slaba. Dacă pacientul a fost testat în sistem de anonimitate. pierderea controlului in timpul ingestiei alimentare. Femeile sunt cele mai predispuse la aceste tulburari. teama intensa de a creste in greutate.inabilitatea de a face fata solicitarilor vietii ii fac pe tot mai multi oameni sa se " razbune " pe mancare. Comportamente adictive Anorexia. bulimia si obezitatea au devenit tulburari la moda.cu condiţia să se păstreze confidenţialitatea respectiv secretul profesional. Un prim pas in prevenirea sau combaterea acestor tulburari este recunoasterea lor. distorsiuni ale imaginii corporale. timp de cel putin 3 luni. 9 . episoade bulimice repetate. adica persoana pretinde ca este grasa. diagnosticarea. autoevaluarea afectata de forma si greutatea corporala. comportamente compensatorii repetate in vederea prevenirii cresterii ponderale (vomismente autoinduse.pacientei sau copilului acestora pot fi obţinute fără permisiunea acestora. Standardelede frumusete nerealiste promovate. Distorsiunea imaginii corporale se refera la tulburarea modului in care este perceputa dimensiunea corporala. ce deterioreaza sanatatea si ameninta viata pacientului.când sunt necesare pentru a putea oferi o îngrijire medicală adecvată şi un tratament cât mai eficace pacientului. Ceea ce la prima vedere poate parea doar un prost obicei alimentar devine in timp o tulburare grava. 4. Iar pentru anorexie si bulimie exista criterii de diagnostic DSM IV: Anorexia nervoasa: 1. Bulimia nervoasa 1. 2. 3. 4. absenta a cel putin trei cicluri menstruale consecutive. abuzul de laxative. cel putin doua pe saptamana. 2.pentru a nu avea probleme de ordin legal cu pacientul. diuretice sau exercitii fizice. greutate corporala scazuta cu cel putin15 % fata de greutatea normala.Cu acordul pacientului. exercitii fizice intense).

sentimental ca nu-si poate controla comportamentul alimentar. depresie. fetele de cinci ani sunt preocupate de dieta.• • • • • • • • • • • refuzul de a mentine o greutate corporala normala. Tratament Cazurile severe de anorexie necesita spitalizare imediata pentru rehidratarea si inceperea reabilitarii nutritionale si cresterea in greutate. 40% dintre fetele de peste noua ani au tinut o dieta. a scopurilor neconstiente din spatele comportamentului compulsiv si evidentierea calitatilor si puterilor. 40-60% dintre liceene tin diete. se realizeaza si o consiliere a familiei. focus nesanatos asupra greutatii si formei corpului. imagine corporala negativa. presiune scazuta a sangelui. oboseala. De asemenea. varsaturilor. medicamente exercitii fizice. folosirea metodelor de prevenire a ingrasarii: inducerea vomei. Educatia nutritionala se face de catre medic. si psihoterapie. 30-40% dintre fete sunt preocupate de greutate. modificari ale menstruatiei sau lipsa menstrei. probleme cu dintii si gingiile din cauza acidului gastric eliminat. par si unghii casante. in sensul reducerii sentimentelor de vinovatie cu care s-ar putea confrunta parintii. ritm cardiac neregulat. oboseala. o rutina a meselor. ingerarea unei cantitati mult mai mari de mancare in timpul unui episod decat la o masa normala. sa ia 10 . depresie. anemie medie. la femei. 13% dintre eleve vomita. Incidenta • • • • • • este in crestere la copii de peste sapte ani. ritm cardiac neregulat. la identificarea convingerilor gresite. constipatie. Medicatia prescrisa vizeaza reducerea mancatului compulsiv. sa consume alimente sanatoase. Psihoterapia ajuta la evaluarea corecta a sinelui. deshidratare. tratarea depresiei sau anxietatii associate tulburarii alimentare. care stabileste un program. Tratamentul include si educatie. Nu in ultimul rand. pacientul este invatat sa se autoingrijeasca. Adica sa aiba un program regulat de mese. o dieta potrivita. frica intensa de kilograme in plus. Semnele bulimiei nervoase: • • • • • • • • • • • episoade recurente de binge eating. Nici un om nu-si poate folosi calitatile daca este convins ca nu le are.

s-a ajuns la concluzia ca transmiterea genetica a genei pentru alcoolism ar fi incriminata in special in aparita alcoolismului precoce si a celui cu comportament antisocial asociat. combinate cu dorinta de a semnifica si de a fi perfect. Ajunge sa experimenteze in felul ei subiectiv puterea. neconstient. vina. Iar sentimentul de inadecvare apare ca urmare a esecului lor de a-si manageria abililitatea de a trai eficient si sanatos cu altii. alege sa fie bolnava. ce ajunge sa nu le mai lase timp celor afectati pentru munca. Acest sistem de negare o protejeaza de responsabilitatea de a face fata solicitarilor vietii de zi cu zi. o persoana anorexica nu se mai poate concentra pe propriile sentimente. sau independenta. Boala este folosita de pacient pentru a comunica nevoile sale. Pe langa factorii biopsihosociali ce pot determina aparitia unei tulburari de alimentatie. ofera scuze si comunica lumii dependenta. Fiind precocupata de mancare. exista alternativa. Teorii cu privire la alcoolism . Negarea. Obezitatea. Nevoile umane de baza privind siguranta si limitele potrivite. relatii intime si sociale. pentru a compensa lipsa curajului de a comunica intr-un mod util si sanatos. si frica de aceste stari. evitarea si represiunea sunt caracteristici asociate tulburarilor alimentare si tin de o serie de mecanisme de aparare invatate in familia de origine. Obezitatea este un stil de viata ce protejeaza. iluzia fericirii si atmosferei apropiate este o valoare de baza ce trebuie mentinuta cu orice pret. Iar o persoana are tulburari de alimentatie pentru ca.Teorii genetice In urma studiilor. 11 . Perspectiva psihoterapeutica Psihoterapia adleriana sustine ca persoanele cu tulburari de alimentatie folosesc alimentele si mancatul pentru a comunica simbolic sentimentele lor de inadecvare fata de solicitarile vietii. duc la comportamente ritualice privind alimentatia. A. Astfel de familii consuma enorm de mult timp si energie in nerezolvarea conflictelor. bulimia este o tulburare progresiva. Mai mult. Deoarece pentru a rezolva un conflict trebuie mai intai sa recunosti ca exista. pentru astfel de familii lipsa perfectiunii echivaleaza cu esecul personal sau familial. teama de a se ingrasa si aparenta lipsa de control a impulsurilor le creeaza sentimente de neajutorare.la indicatia medicului vitamine. autonomia si controlul intr-o lume pe care o percepe haotica. dar moderate. suplimente minerale si sa faca exercitii fizice regulate. in unele cazuri. adica pentru a indeplini principalele sarcini ale vietii. Iar in al treilea rand. in altele. psihoterapia adleriana introduce si ideea ca exista alegere. vazuta ca tulburare de alimentatie. rusine. este caracterizata prin scopul de a mentine o greutate corporala excesiv de mare. inadecvare. In cazul bulimicilor. corp si exercitii fizice. Apoi.

atat la agresiunea altora. ci catre un tip de personalitate “predispus la riscuri”. colegi) – are la baza mecanismul conditionarii. de fapt . Teorii cu privire la fumat 2.sunt terapii care au avantajul ca pot opera relativ rapid la nivel inconstient. Aceasta teorie se dovedeste..1.In viziunea altor cercetatori. B. acceptare intr-un grup de prieteni. Urmareste realizarea abstinentei de durata la alcoolici. Se recomanda in cazul alcoolicilor avansati. o aversiune fata de consumul de alcool. Totusi. ceea ce se transmite genetic nu este predispozitia catre alcoolism. ca a scapat de sub control si ca subiectul are nevoie de ajutor.Principalele optiuni psihoterapeutice la alcoolici 1. respective 58-74 %) si se concretizeaza in scaderea varstei de debut pentru fumat.. printre care acceptarea faptului ca dependenta de alcool este o problema. 1.2. consumul poate servii unui scop imediat (de ex. C.1.se refera la influenta unui context social “salbatic” asupra unui individ care se simte vulnerabil. Actioneaza la nivel cognitiv (inlaturarea convingerilor si ideilor irationale de tipul “alcoolul ma face sa ma simt puternic”. Totusi. precum si intelegera consecintelor negative ale alcoolismului.. studiile in aceasta privinta nu sunt unanim 12 . in timp ducand la dependenta. datorita activarii in exces (codificata genetic) a receptorilor dopaminergici D2 din sistemul limbic.2. Teorii genetice Factorul genetic are o contributie importanta in insusirea si persistenta fumatului (4684%.. . Implica 12 pasi. astfel. si aceste terapii au efecte mediocre. 1. 1. alcoolul ma ajuta sa rezist mai bine la stress” sau “nu am forta necesara sa renunt la alcool”) si comportamental (inlocuirea automatismelor legate de alcool si a contextelor favorizante cu comportamente si context alternative).Teorii bazate pe efectul antistress al alcoolului Adeptii acestor teorii sustin ca alcoolul scade presiunea pentru adoptarea unor decizii ce trebuie sa fie neaparat corecte si rapide.. deoarece subiectul nu poate sustine selectiv atentia catre hipnotizator si ca urmare nu poate intra in transa.Teorii ale invatarii consumului de alcool 1. Ca si trasatura de personalitate protectoare se aminteste autoeficacitatea. in situatiile de stress acut. inclusiv la consumul in exces de alcool. cat si a structurilor care ar fi trebuit sa il protejeze. dar si in facilitarea aparitiei dependentei fata de acesta. daca gradul deteriorarii cognitive este prea accentuat. Psihoterapia cognitiv comportamentala – este o optiune terapeutica ce produce efecte durabile intr-o durata relativ scurta. la nivel macrosocial . ineficienta.3. Subiectul cultiva abuzul de alcool din dorinta de a evada dintr-o realitate nesigura si extrem de stressanta. detasare de un mediu familial ostil). la nivel microsocial (familie. Repetarea consumului apare datorita intarzierii efectelor negative. Hipnoza si relaxarea . construind. Psihoterapia de grup – este populara sub numele de “Alcoolici Anonimi”(1935). . facilitarea reinsertiei lor sociale si promovarea mesajului ca renuntarea la alcool e posibila.

cat si distressuri (ex: exprimarea simbolica a unei dureri). lipsa de responsabilitate si conventionalism. iar in combinative cu aplicarea de tratament nicotinic substitutiv.2..2. Familia poate influenta. se considera. Psihoterapia de grup – reprezinta o metoda bine cunoscuta de terapie impotriva fumatului. fumatul este perceput de multi tineri ca un mod “aventuros” de exprimare a independentei si “de a trai intens viata”. Teorii ale invatarii fumatului 2.2. Cuprinde mai multe faze. tigara de langa cafea. dar opereaza si automatismele motorii. intr-o durata scurta (2 ore saptamanal. 2. saracia. atat de caracteristice fumatorilor inveterati (tigara de dimineta. deoarece. la nivel macrosocial – ca si cauze. Principalele optiuni psihoterapeutice la fumatori 2.4. pe de o parte. construite in special in jurul dependentei psihice de fumat. vor ramane fumatori la varsta adulta.4.neimplicare/raceala afectiva fata de copil (acesta fumeaza pentru a atrage atentia). 80% dintre adolescentii care incep sa fumeze acum.2. . 2.recunoscute. cele din urma fiind cele mai nocive. este dificil a separa influenta factorului genetic de cea a mediului. intre care angajarea in terapie si construirea motivatiei pentru schimbare.1. 2. tigarea in moment de asteptare prelungita etc.4. de 28%. restrictiile crescande pe plan social in ceea ce priveste fumatul. De exemplu. intr-o metaanaliza care a vizat 48 de studii. Hipnoza – rezultatele hipnozei in facilitarea incetarii fumatului sunt remarcabile.1. Se urmareste scurtcircuitarea mecanismelor de rezistenta ale fumatorului. timp de 5 saptamani).5. “fumatul ma ajuta sa ma concentrez mai bine”).modelare directa (parinti care fumeaza). insusirea precoce a fumatului prin: . avand ca avantaje majore: facilitarea catharsisului emotional.. mai ales in familiile de fumatori. perceperea si furnizarea de solidaritate si furnizarea unor oportunitati de invatare a unor strategii mai bune de coping.2. ducand la o rata a abstinentei la 12 luni de 12%.3. de catre fiecare din membrii grupului. profesie. 2. Aceasta terapie are rezultate favorabile. 2. Psihoterapia cognitiv-comportamentala – vizeaza demontarea gandurilor si convingerilor disfunctionale (ex: “fumatul ma face sa par cool”. . colegi) – circumstante concrete in care apare fumatul pot fi atat eustressuri (ex: sarbatorirea in grup a unui succes). Colaborarea cu medicul curant 13 . eficacitatea medie a fost de 36%.restrangerea libertatii de expresie emotionala. cautarea de senzatii noi si consumul de alcool si droguri. Un studiu efectuat de Jessor arata ca exista o asociere pozitiva intre fumatul la aceasta varsta si delincventa juvenila. care pot produce la unele persoane reactii de simpatie fata de fumat. ca si in cazul consumului de alcool. La varsta adolescentei..climat de insecuritate si/sau violenta din familie. lipsa perspectivelor. la nivel microsocial (familie.).4. 2. iar pe de alta parte. climatul de nesiguranta. la randul sau. .

• specialistii recomanda un consum de 2500 calorii zilnic pentru un barbat si 2000 calorii pentru o femeie. seminte. sau lasa masina in parcare cand poti sa faci drumul respectiv pe jos.Medicul are un rol communicational important pentru incetarea fumatului.20%). 14 . Coboara cu o statie mai devreme in drumul catre casa. El trebuie. fibre. prin activitati fizice adecvate. minerale si multa apa. • redescopera bicicleta. spre exemplu. ori ingrasa". mergi la sala. Mananca sanatos • ofera organismului tau toata paleta de substante necesare consumului zilnic – carbohidrati (50 . sa sublinieze progresele facute de pacient si sa nu furnizeze iluzii sau sperante nerealiste legate de impactul renuntarii la fumat. O viata activa • mergi zilnic pe jos cat poti de mult. grasimi nesaturate. la un curs de dans. sa adreseze motivele reale care il fac pe pacient sa fumeze. • legumele. Controlul greutatii • o greutate normala este vitala pentru mentinerea sanatatii. sau de junk food trebuie redus la minim. Cinci reguli pentru un stil de viata sanatos "Tot ce e bun ori e ilegal. reduce riscul de a aduna depozite de grasime periculoase pentru sanatatea organelor tale. practica orice activitate fizica iti face placere. 4. 3. vitamine. • cresterea consumului zilnic de energie. • renunta la lift si foloseste scarile zilnic. 1. spune una din Legile lui Muprhy. 2. • grasimile nesaturate recomandate provin din nuci. • foloseste cat mai multe alimente proaspete.55%). • mergi la o plimbare in pauza de pranz. cat mai naturale. ori e imoral. • Hidratarea – 2 l apa/zi – este esentiala intr-un program de control al greutatii eficient. • consumul de zahar. proteine (15% . • ofera-ti o dieta echilibrata zilnic in schimbul dietelor drastice. fructele si cerealele trebuie sa reprezinte peste 60% din meniul tau zilnic. sa conceapa un plan realist de tratament. Renunta definitiv la fumat Cand te hotarasti sa renunti la acest obicei extrem de periculos pentru sanatatea ta iti va fi mai usor daca: • vei prefera compania prietenilor nefumatori care te sustin in demersul de renuntare la fumat. peste sau avocado. uleiuri presate la rece. • energia consumata zilnic trebuie sa fie mai mare decat energia furnizata de hrana. care dupa un timp se transforma in dezechilibru al organismului si aduc surplus de grasime imediat ce sunt intrerupte. fara aditivi si conservanti.

• pune-ti singur limite clare si tine cont de ele zilnic. sa mananci sanatos. • mananca inainte de a consuma o bautura cu alcool. fa o socoteala cu economiile pe care le faci daca nu mai fumezi. Cat mai putin alcool • consuma mai mult bauturi fara alcool la petreceri sau cand iesi cu prietenii. • redu numarul zilelor cand iti permiti o bautura. oferind corpului tau nutrientii necesari. sa ai un program consecvent de control al greutatii. Concluzie Alege: • • • • • sa fii o persoana activa. • rezista indemnurilor facute de asa zisii prieteni de pahar.• • • • foloseste produse antifumat recomandate de specialisti. care practica orice sport ii face placere. sa reduci semnificativ consumul de alcool. sa renunti definitiv la fumat. spune-ti zilnic ca o sa reusesti! 5. 15 . in cantitatea de care are nevoie. evita situatiile in care stii ca vei fi tentat sa fumezi.

16 .