You are on page 1of 18

EXISTĂ DUMNEZEU de Costache Ioanid (1912-1987) Nu, nu suntem un vis, o întâmplare, un lut de sine însuşi frământat.

Ci ne-a zidit o Forţă creatoare, o-Nţelepciune fără de hotare. Există Dumnezeu cu-adevărat! Nu, nu suntem jivine-ntunecate, gonite de un bici ne 'nduplecat. Ci noi avem un duh şi-o libertate şi-o inimă ce pentru ceruri bate. Există Dumnezeu cu-adevărat! N-ar fi simţit în veci de veci ţărâna Surâsul unui crin imaculat, de n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna să umple-n noi de simţământ fântânaExistă Dumnezeu cu-adevărat! Avem cu noi Scriptura ca dovadă, avem minuni şi semne ne 'ncetat. Iar cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă să stea în faţa Lui pe baricadă! Există Dumnezeu cu-adevărat! Nu-i calea noastră veşnic însorită, nu-i viaţa totdeauna un palat. Dar o trăim, căci merită trăită, când, peste lumea asta mărginită, Există Dumnezeu cu-adevărat! Nu, nu suntem neant! Ce fericire! Supremul adevăr s-a revelat. Iisus e-n noi, lumină şi iubire, Iar moartea e un zbor spre nemurire. Există Dumnezeu! Ce minunat!
1

oricine pe căi de sihaştri.. când licăre-n mare rubinul. şi-oriunde îl duce cărarea. cu munţii.. 2 . străbate păduri de jugaştri. Oricine iubeşte seninul. tot cerul e-n el. Oricine se-opreşte-n cărare s-asculte un glas de izvoare e-aproape. acela e frate cu floarea.ORICINE IUBEŞTE O FLOARE Costache Ioanid Oricine iubeşte o floare e-aproape de-un sacru mister. cu marea.. oricine-şi înalţă suspinul. tot cerul.. e-aproape. Dar cine-a primit îndurarea din rănile blândului Miel. Oricine pe munţii albaştri priveşte granitul sever. cînd soarele urcă-n eter. aproape de cer .. aproape de cer .. e-aproape. cu râul. aproape de cer .

Să hrăneşti cu drag orfanii. Să-i ajuţi pe toţi sărmanii. La Hristos. pe-oricare. E frumos! E frumos cât zboară anii Să-ţi faci viaţa un prinos. E frumos! Însă fapta cea mai mare.E FRUMOS! Costache Ioanid (1912-1987) E frumos când poţi în viaţă Să fii darnic şi milos. Să te duci de dimineaţă Să ştergi lacrima răzleaţă. Dintr-o viaţă de pierzare. Darul cel mai de folos. 3 . E frumos! E frumos când nu-i răpusă Jertfa ta de-un gând fălos Când în taină nepătrunsă Îţi faci haina cea ascunsă. E să chemi pe-un om.

Dacă întâia zidire deplin în păcat se pierdu. Nu eu am vrut iarăşi lumină. Doamne. o. o. Doamne. voi spune de-apururea Tată Te laud c-aşa ai vrut Tu! 4 . Doamne. aşa ai vrut Tu. Costache Ioanid Dacă-ntr-o tainică vreme din lut Cineva mă făcu şi dacă sunt om şi nu vierme. o. aşa ai vrut Tu.. Daca m-ai scos din neghină... nu viaţa-mi urâtă-Ţi plăcu. şi daca am harul să cuget. o.. Iar dacă voi merge odată la Cel ce din Duh mă născu. când totuşi mi-ai dat izbăvire.Aşa ai vrut Tu. aşa ai vrut Tu. aşa ai vrut Tu. Doamne. Dacă am grai şi nu muget să spun ce iubesc şi ce nu.

cum sboară norii şi alţii vin. dar unii-n pace.CUM TRECE ROUA Cum trece roua. Fiori şi patimi şi trai slăvit. cu-atât plecarea e şi mai grea. lăsând ce-am strâns. sorbită-n crin. Căci toţi pleca-vom. Cu cât în lume aduni comori. cu cât vrei slavă şi strângi splendori. aşa trec toate pe-acest pământ. cum piere-un sunet pe-aripi de vânt. cu cât în viaţă ai tot ce-ai vrea. au toate-o cale şi un sfârşit. iar alţii-n plâns! 5 .

6 . Spre veşnica cetate o cale ne-ai tăiat. ce Ţi-am dat?. Dar noi. ce Ţi-am dat? Tu ne-ai adus putere. ce Ţi-am dat? Tu tot ce-aveai în lume şi-n cer ne-ai dăruit: şi inimă.. scântei din focul Tău. şi Duh nemărginit. Ne-ai dat Salvarea-n dar.Doar patru răni de cuie şi-o rană-n piept. Ne-ai dat o nouă fire şi un veşmânt curat. şi nume... Iisuse.. Atât. Ne-ai scos din închisoarea păcatului murdar... Dar pentru-acestea toate. Şi-n zarea albăstruie Tu ce-ai luat şi cât? . Iisuse. o sfântă-nvăpăiere ce mistuie ce-i rău.Iisuse. ca mulţumire. Tu ne-ai adus iertarea.

Te chem să vii să-mi aperi viaţa de-orice cuget rău. de-acum şi până-n cer mă voi trezi. Doar "nu" să spun atunci când Tu spui "nu". Te chem din zori de flori şi simfonii. Cu Tine-n gând să fiu pe căi de vis şi iar cu Tine-n gând în zori de zi. Cu Tine orice gând e-un vis frumos şi orice vis frumos e-adevărat. Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.. ce coasa îl taie şi furcile-l strâng. Cu Tine-n gând. c-an Paradis. Un joc de cristale e trecerea mea. Te chem sfios. Surâde şi cade şi altele vin.. şi alt fir se-nalţă şi moare la fel. Cu Tine-n gând. Se scutură clipa din timpul deplin. un psalm de har să fie viaţa mea. Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng. şi "da" să spun la orice spui Tu "da". Eu nu sunt mai mult .. doar eu şi Tu. Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea. cu îngeri albi plutind în jurul Tău.Cu Tine-n gând Cu Tine-n gând. Ţărâna rămâne şi uită de el. privind sub pleoape cerul înstelat. Cu Tine-n gând. 7 . Eu nu sunt mai mult ca o umbra-n abis.

cât încă pot Mântuitor să-ţi fiu? Când vei striga. dar poate prea târziu! Mai mult de-atât. ce jertfă de iubire? Şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând: Un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?. când numai pentru Tine. vei plânge-amar.. Pe fruntea mea însă e scris: Dumnezeu! De ce nu vii? "De ce nu vii de pe cărări străine să-Mi cazi la piept ca un copil iertat? Eu n-am fugit.. ce jertfă de iubire? şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând: Un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?" 8 . Mai mult de-atât. ca Isaac am fost pe rug urcat. suflet nehotarnic. din veşnica dumbravă. De ce nu vii cât încă sunt aproape? De ce te-ascunzi cât încă te mai chem? De ce nu simţi lumina Mea pe pleoape şi harul Meu. să colindăm alături ceru-ntreg? Din flori de Rai. în ceasul tău suprem? De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă. cu mâna Mea cununa să-ţi aleg! De ce nu vii tu. va fi atunci zadarnic.Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu.

......... În curând.... mai curând... În lumea aceasta mereu călător mă-nalţ către stele pe scări de fior. Te rog. Doar dorul de Tine. de chipul Tău blând îmi spune mereu. şi Te-aştept. În curând. vino. mai curând.DOAR GÂNDUL … Doar gândul la Tine mă face să sper în drumul acesta ce duce la cer. 9 . La orice sclipire tresar îngânând: O. De dorul acesta ce-mi arde în piept veghez şi tresar şi Te-aştept.. La poarta cetăţii odată voi sta acolo departe în patria Ta..

nu mă cert. Cuvântul ce dă Har.... dat la moarte pentru tine.. gazda adormi şi mai adânc. -Pentru mine? Cum se poate? Dar ce crimă am făcut? Eu nu mint. hăt.ŞAPTE UŞI La o uşă cu păcate (cum sunt toate.. nu fac trafic. Eu sunt omul cel mai bun ! La biserică mă duc.am răsfoit-o. 10 .. -Cine bate? Cine bate? -Eu sunt. nu trag tutun.. Şi zicând acestea. casa nimănui nu stric. pe când eram un ţânc... Leul care vine. A bătut cu bunătate... -Eu. nu mă răzbun.) A bătut încetişor mâna cea cu sfânt izvor. astăzi Mielul blând şi mut. Şi-a bătut din nou la uşa braţul dragostei divine. Biblia ... Şi-a bătut în altă parte Călătorul milenar coborât de pe Calvar. Însă omul cu zăvor era prins de Asmodeu Într-un somn adânc şi greu. nu mă-mbăt.. şi la Paşti şi la Crăciun. -Este cineva la uşă? zice-o voce cu ţepuşă.

. dar nu descui. nici măcar să stau la masă. Mă iertaţi... de-i vorba de căinţă. credinţa nu e rea. Dar.. Să se lase cine-o vrea! Îl priveşte. Eu nu las credinţa mea! 11 . Uşa s-a . de minciuna. -Cine-i şi cu ce dorinţă? -Sunt de Tatăl Meu trimis ca să vă aduc salvare prin credinţă... de petreceri bunăoară. cum profeţii au prezis. la Iahvé sau la Noe. în tot înaltul. de-o ţigară şi. E un Rai mai sus de stele.. asta-i mântuire! Să mă las ca rătăciţii de atâtea vechi tradiţii.-Cum? Aici? La mine-n casă? Eu sunt foarte ocupat. ci cu aripile mele! Şi-a bătut Iisus la altă uşă mâna marelui proscris. de o glumă.întredeschis.. -Salvator?! Eu n-am nevoie! Dacă-n cer.. de tot ce se iveşte?. anul nou cu baclava. Uite.. necesară. -Cine-i? Salvatorul tău.. nu mă duc purtat de altul. Treburile nu mă lasă.. peşte la Buna Vestire.. eu nu las credinţa mea! Datina cea bătrânească! Paştele cu miel. treaba lui! Şi-a bătut Iisus la uşa unui om la fel de rău. cu pască.. -Da. Cine are timp de sfaturi.

fagure de mângâiere! Însă. 12 . Ca năluci în văi deşarte. cu fotolii şi laicere.. căci. Stăpânul meu divin. Şi. Acel ce-mbie a bătut la alt cămin. mai mult... cu acelaşi dor în piept. -Domnul meu. după cum Ţi se cuvine. Şi-acum. din nou...du-Te şi împarte Vestea bună mai departe. la o uşă depărtată..mai vino pe la mine. Şi Iisus S-a dus să bată..n-aţinti prin casă ochii Tăi din alte sfere. căci Ţi-am pregătit o odaie-nmiresmată. intră dar. Se stârni un joc de umbre şi se auzi un geamăt: "Ajutor! Ajutor!" Şi deodată se cutremură pridvorul de o luptă-nverşunată.. ca să stăm mai mult. Iar la urmă Călătorul a bătut la un pridvor. Tu să-mi tâlcuieşti mistere. Prin păienjenişuri sumbre şi prin fum ameţitor.e-atâta murdărie prin unghere..Şi. -O.. de când Te-aştept! Vino.. Uite. Lumină vie. eu să stau să Te ascult.... cea mai bună încăpere. Îţi sărut sandala ca Maria din Magdala. ce înaltă bucurie! Ai venit din Empireu ca să vizitezi în treacăt pe-un nevrednic cum sunt eu.

. Fuge pofta şi minciuna. iată-L. Fericit şi plin de pace. sunt salvat! Sunt liber! Casa mea a Ta e toată! Nu mai pleci de-aici Iisuse. Dar prietenii cu mască au ştiut să mă-mbrâncească în orgie şi în viciuşi din templul meu făcură o tavernă şi-un ospiciu. niciodată! Intră ca Stăpân pe veci. fug. scrumiere şi brichete. schimbă totul cum Îti place. sare uşa din ţâţână. un Eden. Vino.. îmbuibarea şi trufia. A fost învins duşmanul! 13 . Casa mea. toată spuma de venin. Doamne. Uite-mă cum mă legară. furtişagul şi betia. Apoi uşa a fost dată la o parte. luând în mână bici de funii şi curele. Domnul iute Îsi sumete mânecile Lui de in. fă ce vrei. dă-i afară! Şi Iisus. zboară sticlele de vin. hoţii mă sugrumă.era un templu.. Da. Cade lanţul pe podele. dar nu mai pleci!...umbrele loveau de moarte. -Doamne.. Zăngăniră geamuri sparte. vestejitele buchete.face-un pas cu ele. -Doamne. Fug ca şerpii prin ţărână toţi prietenii de rele.fug pe totdeauna.. odinioară..

Lui Îi sunt cununa.. Dar nici eu nu-s al oricui. ale mele-s toate. Lumea plină de mirare. rude. Toate stelele de sus. 14 . prin iubirea lui Iisus. Pentru cine le-a zidit.Se înalţă-n soare schele. El. bate. Cu luciri de baionete. trecători.. Domnul meu în infinit multe ceruri ţine.. toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare? Iar Zidarul le răspunde: "deocamdată. demolare!" Sunt străin şi călător "Sunt străin şi călător. prieteni. e una! Şi la bine şi la greu eu al Lui sunt. n-am aici palate. e-al meu. Casa mea şi cerul Lui tot ce-avem. tot ce n-are-n veci apus. bate târnăcopul în perete. Dar în ţara fără nor ale mele-s toate. Domnul mult s-a bucurat. decât pentru mine? Din neant când le-a chemat. însă viaţa nu şi-a dat decât pentru mine..

azi. Nu-L lăsa să plece trist.El...Dacă eşti Mesia Tu.. drept e să dăm seama.. când vei fi-mpărat. De-oi fi ţarină în grădini. smulge-ne din cuie! Celălalt se-ncruntă trist: Nu te prinde teama? Pentru câte-am făptuit.. întoarce-ţi faţa! Nu-L privi. să coboare-acuma! Unul din tîlhari... vezi lumina sfântă? 15 . cât Iisus mai poartă-n răni sângele Iubirii. Sus pe deal. Şi-a răspuns Iisus: . cu chip ciudat. Domnul tău bate-acum la uşă. nimic -. să mă chemi să-Ţi văd şi eu zilele senine. Vai. toate le îndură... în Rai cu Mine! Numai tu. Un aspru vânt leagănă smochinii.eu. supt de priveghere. Omul de durere.. cât mai poate pâlpîi jarul sub cenuşă.Doamne. de-oi fi colb fierbinte. Şi-ntorcînd către Iisus ochii Lui de zgură: . sărman tîlhar. Numai sânge. Dacă azi e-n preajma ta. -----------------------------------------------------Zi de-april. vestea cea mai bună.. Om deprins cu suferinţi.. că te-nfiori! I se stinge viaţa. Numai răni. să-Ţi aduci aminte. Dar Acesta. stai şi-ascultă. e că vrea să-ţi spună gândul cel mai însemnat. e una!" Viaţa Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii. Dumnezeu.S-a-ncrezut în Dumnezeu... iată-L ţintuit pe lemn.. rînjind.Vei fi. s-a-ntors să-i spuie: . fără vină. Poate niciodată mâna Lui la uşa ta n-are să mai bată. Ce păcate grele L-au adus între tâlhari? Ce blestem să spele? Împrejur cei înţelepţi Îl lovesc cu glumă: .. dar ce-avem.

ce ne duc în Paradis. cât iertarea nu şi-a-nchis cea din urma filă. 16 . nu-L lăsa să plece trist! Poate niciodată mâna Lui la uşa ta n-are să mai bată. cât Iisus mai poartă-n răni stropii cei din urmă.Tu. să sune-n larg bolta cea albastră de cântări şi chiot plin! Viaţa e a noastră! Lutul când se-ntoarce-n lut ca să-şi ducă somnul. un aşternut bălan. şi cetatea Vieţii! Astăzi dar. acum. Viaţa-i câştigată! Mii de îngeri spre Iisus îşi apleacă zborul: "Aleluia! A învins Mielul... Iar după legea vieţii şi-a morţii. noi suntem întâmpinaţi de Iisus. Dar s-a-ntâmplat să iasă atunci dintr-o găoace un pui cum nici o cloşcă pe-acolo n-a mai scos. opaiţul cel stins. cu ciocuri de mărgean. Iată azi El Şi-a întors către tine faţa! Omule. nu vedeţi în El Răscumpărătorul? ----------------------------------------------------------Cinste Jertfei lui Iisus! El S-a dat ca plată! Prin credinţa-n El. Şi iată gospodina s-a înălţat pe scară să pună sus în coşuri. Şi păsările mame pe cuiburi adăstară să scoată pui de aur. la soroace din fiecare coajă ieşi un pui frumos. de Domnul şi de îngeri sclipitori. soli ai Dimineţii. prieten drag. cât al neamurilor timp încă nu se curmă. cât mai este milă.. trestia cea frântă? Cum? N-o văd cei pricepuţi? Doctorii? Soborul? Preoţi. fii înţelept! AZI PRIMEŞTE VIAŢA! PUIUL DE LEBĂDĂ Se revărsa din crânguri întâia zi cu soare loveau ciocănitoare în rugi de trandafiri de parcă primăvara cea veşnic zâmbitoare bătea la uşa lumii cu degete subţiri.. Salvatorul!" ----------------------------------------------------------Fraţii mei.

plutea c-o maiestate de care cei cu gheare se minunau smeriţi. Iar păsările toate priveau spre el uimite şi-l ciocăneau toţi puii pe câmp şi-n porumbişti.. Dar el trecea departe în zarea diafană prin papura foşnită de vânt legănător să-şi vindece în larguri a sufletului rană în freamătul de unde şi de ceresc fior. Atunci. la vremea când orice pui se strânge dorit de aripi calde şi blânde mângâieri venea şi el sfielnic. Ah. ascuns în umbră . Dar nu găsea nici pace.. stingher în graiul lui de taină... cu ceilalţi să se culce ca să-şi aline trupul şi sufletul beteag.... cu teama de jivine şoptind usor: Mămico.parcă zburau lumini. privea cu lungi suspine spre cuib ca spre-o cetate din plaiuri de poveşti. Iar pe-nserat.... striga deodată: Mamă!. glasurile-acelea care păreau că-l cheamă.. Şi aţipea pe scară.întârziind pe ape acolo printre stele. pornind pe ape. câteodată. când pe coastă coboară vânt prin cetini o tainică minune cu el se petrecu. puiul fără fală. nici mângâiere dulce ci lovituri tăioase. Dar toamna.. Aşa trecură zile şi nopţi de-nsingurare şi puii cei de aur crescură ca feciori stârnind prin colţuri lupte şi lăfăind în soare şiraguri de mărgele şi sclipet de culori. fără-a privi-ndărăt 17 . Şi rămânea cu ochii căutători spre cer. cum se-auzeau de dulce! Şi-adeseori. din umbra de răchiţi el. Păreau că-i sar pe umeri toţi nuferii în salbe Iar el. Căci vinetele pene i se făcură albe şi gâtul ca o harfă tăiată din omăt... atunci.. şi dispărea deodată. de ce nu mă iubeşti?.. Însă pe lac când puii cu gheare răsfirate priveau uimiţi spre apă. ce-l izgoneau pribeag. un svon de glasuri venea tot mai mai aproape. mai vânăt şi mai stingher crescu. Iar seara. Iar puiul fără slavă şi fără de prieteni tot mai urât. Pe gâtul ca o coarbă curgea adesea sânge şi nu-şi găsea prieteni de doruri nicăieri..În loc de praf de aur şi aripi smălţuite avea un strai ca fumul şi ochii mari şi trişti.. în zarea de rubini.

. se ridică din ape spre lebedele albe care-l chemau în zbor. Dar către zorii zilei se arată de-odată un palid nor de stele călătorind în zări. c-un strigăt. sfărmând un strop în ploape aripile de nuferi le desfăcu uşor şi. mângâind văzduhul. Şi nimenea pe vale n-a cunoscut minunea când puiul fără mamă şi fără mângâieri spre stolul de lumină a străbătut genunea şi-a dispărut în zarea eternei primăveri.porni pe lac departe. puiul. Atunci. în pacea legănată şi toată vremea nopţii plutii în depărtări.. 18 .