You are on page 1of 223

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României WESTHOFF,KARL Raportul psihologic : redactare şi evaluare / Karl Westhoff, Marie-Luise

Kluck ; trad.: Dragoş Iliescu, Mihaela Minulescu, Cătălin Nedelcea, Ion Andrei. - Cluj-Napoca : Sinapsis, 2009 Bibliogr. ISBN 978-606-531-030-8 I. Kluck, Marie-Luise II. Iliescu, Dragoş (trad.) III. Minulescu, Mihaela (trad.) IV. Nedelcea, Cătălin (trad.) V. Ion, Andrei (trad.) 159.9

Toate drepturile sunt rezervate, asupra textului şi a tuturor accesoriilor. Nici o parte a acestui test, foi de răspuns, caiet de testare sau raport asociat nu poate fi tipărită sau reprodusă prin orice formă, electronic, mecanic sau fotografic, nu poate fi tradusă şi nu poate fi inclusă în vreun sistem de stocare a informaţiei sau folosită pentru a tipări sau reproduce o interpretare electronică, fără permisiunea prealabilă şi expresă în scris a autorului sau a editorului naţional aurorizat.

Reprezentat şi distribuit în România de D&D / TestCentral. Acest manual nu poate fi revândut, sublicenţiat, redistribuit sau în orice alt mod transferat sau folosit în orice modalitate de orice altă parte decât persoana sau entitatea căreia i-a fost acordată. Orice violare a acestei prevederi va duce la anularea automată a licenţei şi va pune părţile implicate în culpă, în conformitate cu legea drepturilor de autor.
tel.: 0264-423.806,423.807,423.813, fax: 0264-423.814 email: contact@sinapsis.ro, www.sinapsis.ro

Cuprins

Cuprins
1
1.1. 1.2. 1.3. 2 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 2.5. Informaţia cunoscută înainte de a începe evaluarea ..................................................................... 6.3. 44 6.4. 6.4.1. Profilul cerinţelor ..................................................................... Fundamentele abordării noastre................7 45 Eva Iuă riIe psiholog ice orientate spre decizie. ..8 6.4.2. Intrebările psihologice Perspectiva noastră asupra psihologiei.......10 ..................................................................... ScopuriIe evaIuării orientate spre decizie... 11 6.4.3. 46 Condiţii pentru evaluarea psihologica.........12 Gruparea întrebărilor psihologice conform Criterii generale pentru evaluarea rapoartelor 6.4.4. ecuaţiei comportamentale psihologice ..................................................13 ..................................................................... 6.4.5. 46 Intrebarea clientului...................................15 Intrebări psihologice legate de condiţiile Decizie pentru sau împotriva întrebării 6.4.6. motivaţionale clientului.......................................................16 ..................................................................... Postulate necesare........................................17 6.4.7. 47 Profilul cerinţelor..........................................18 Intrebări psihologice legate de condiţiile Cunoştinţe necesare pentru munca de intelectuale evaluare........................................................20 7 ..................................................................... Predicţia comportamentului individual.........20 7.1. 47 Citarea întrebării clientului în raportuI 7.2. Intrebări psihologice legate de depăşirea psihologic.....................................................21 7.3. tensiunii emoţionale şi fizice ..................................................................... Selecţia variabilelor....................................23 7.4. 47 Ecuaţia comportamentală............................24 Variabile de mediu........................................25 Intrebări psihologice legate de condiţiile Variabile fiziologice......................................26 8 sociale Variabile cognitive........................................28 8.1. ..................................................................... Variabile emoţionale....................................30 48 Variabile motivaţionale.................................31 8.2. Variabile sociale............................................32 8.3. Moduri alternative de a structura întrebările Trei clase de informaţii pentru explicarea şi 8.4. psihologice predicţia comportamentului individual.........33 ..................................................................... Criterii pentru selecţia variabilelor................34 8.5. 48 Construirea orientată de decizie a Intrebările psihologice ipotezelor (= Ipoteze)....................................................37 9 în cazul evaluării cu utilitate juridică, pentru Funcţia întrebărilor psihologice....................38 custodia parentală Construirea întrebărilor psihologice.............38 9.1. ..................................................................... Formularea întrebărilor psihologice.............39 49 Numărul de întrebări psihologice.................40 9.2. 9.3. Planificarea evaluării Exemplificarea lucrului cu problema unui 9.4. ...................................................................... Introducere...................................................1 Scopuri............................................................2 Privire generală................................................2 Note privind utilizarea acestei cărţi..................4 6.2. client............................................................43 Intrebarea clientului.....................................44 9.5. 55 Rolul planului de evaluare ..................................................................... 56 Planul general al evaluării ..................................................................... 56 Planul detaliat de evaluare ..................................................................... 57

3 3.1. 3.2. 3.3. 3.4. 3.5. 3.6.

4 4.1 . 4.2 . 4.3 . 4.4 . 4.5. 4.6. 4.7. 4.8.

4.9 5
5.1.

5.2 . 5.3 . 5.4 . 6
6.1.

Raportul istici ale surselor de informare în costevaluare.......................................................67 beneficiu Funcţii ale caracteristicilor surselor de ca şi informare în evaluare...................................68 criteriu Natura observatorului...................................68 pentru Conţinuturile observaţiei..............................70 planificar Momentul şi durata observaţiei....................71 ea unei Trăsăturile caracteristice ale observaţiei .....72 evaluări psihologi ce ............... 58 Analiza strategiei a-priori ................ 61 Analiza strategiei a-priori pentru întrebările provenite din cazuri specifice ................ 62 Analiza calitativă a strategiei a-priori ................ 63 Optimizar ea strategiei de evaluare ................ 63 Analiza cantitativă a strategiei a-priori pentru întrebările instituţion ale ................ 64 Analiza strategiei a-priori pentru întrebările instituţion ale referitoare la evaluarea aptitudinil or ................ 64 Caracter

VI

Cuprins

10

Proceduri standardizate de evaluare . .75 standardizate de evaluare............................76

către decizie...............................................108

10.1. Criteriile de selecţie a procedurilor 10.2. O definiţie teoretică a muncii psihologice .. 76 10.3. Funcţiile teoriilor care stau la baza procedurilor
de evaluare...................................................77

12.13.....................................................Con
diţii pentru un interviu de evaluare de succes ....................................................................108

10.4. Obiectivitatea procedurilor standardizate .. 78 10.4.1.....................................................Obi
ectivitatea în aplicare...............................................78

10.4.2.....................................................Mă
suri pentru creşterea obiectivitătii în aplicare .....................................................................79 10.4.3.....................................................Ob iectivitatea în scorare..............................................79

10.4.4.....................................................Ob
iectivitatea interpretării............................................82 10.5. Fidelitatea procedurilor standardizate............83

10.5.1.....................................................De
cizia asupra unui tip de fidelitate.............................84

10.5.2.....................................................Ev
aluarea fidelităţii......................................................84

10.6. Validitatea procedurilor standardizate..........85 10.7. Câteva comentarii despre mărimea
coeficienţilor de validitate.............................86 11 Partea întâi a planului de evaluare pentru întrebarea clientului considerată drept exemplu, referitoare la evaluarea aptitudinilor................................................89

11.1. Proceduri standardizate................................90 11.2. Decizii în selectarea procedurilor standardizate
.....................................................................91

11.3. Selectarea procedurilor standardizate.........92 11.4. Descrierea procedurilor standardizate în
raportul psihologic.......................................93 12 Interviul orientat către decizie..................95

12.1. Definiţie........................................................96 12.2. Scopurile diverselor tipuri de interviu..........96 12.3. Ghidul de interviu pentru interviul orientat
către decizie.................................................97

12.4. Funcţia ghidului de interviu..........................98 12.5. Caracteristicile ghidurilor de interviu..........100 12.6. Structura pe larg a ghidului de interviu..... 101 12.7. Structura detaliată a unui ghid de interviu. 102 12.8. Caracteristicile întrebărilor adecvate..........103 12.9. Intrebările inadecvate.................................105 12.10.....................................................Gra
dul de deschidere al unei întrebări.........................106

12.11.___________________________Gra
dul de direcţionare a unei întrebări.......107

12.12.....................................................Con
diţiile prealabile efectuării interviurilor orientate

......................5............... Criterii decizionale.....................5....2............137 16... Formarea percepţiei despre celela Ite persoane............................................................135 16...... în viaţa cotidiană şi în judecăţile evaluative..........3.............121 14...1..........................133 16...............136 16............................................... Combinarea afirmaţiilor................................................1.... Descrierea erorilor şi distorsiunilor în procesul de formare a judecăţilor evaluative..................138 .............1...............2.....1.................115 13....................129 15.3.......129 15.......................5.... Ghid de interviu pentru interviul orientat spre decizie....1................................. pentru cazul-exemplu de evaluare a aptitudinilor............111 13...........................4............ Importanţa cercetărilor realizate în psihologia socială în domeniul formării percepţiei despre alte persoane.. Descrierea procedurilor semistandardizate şi nestandardizate din raportul psihologic.................... 137 16.......................... 116 14 Formarea percepţiei despre alte persoane şi judecăţile evaluative...................112 13.................................... Patru tipuri de descrieri comportamentale..............................................130 16 Posibilităţi de minimizare a erorilor şi distorsiunilor în deciziile din cadrul evaluării...122 15 Distorsiuni şi erori in procesul de formare a judecăţilor evaluative.134 16...........................................2.........5................1........123 15.....................124 15..... Erori şi distorsiuni în prezentarea rezultatelor evaluării......119 14..............2......................124 15.........136 16........ Condiţii iniţiale..5.............................. Erori şi distorsiuni în formularea concluziilor .4................................. Extinderea fondului de cunoştinţe..2..................2.................5......Ero ri şi distorsiuni general observabile în concluzii .........120 14.. Atribuirea trăsăturilor.................. .. Diferenţe individuale în judecăţile evaluative .......3......... Selecţia procedurilor semi-standardizate şi a celor nestandardizate. Erori şi distorsiuni în întrebările psihologice ............. Caracteristici ale trăsăturilor de personalitate................128 15........................Ero ri şi distorsiuni care sunt determinate de personalitatea specialistului evaluator.............................. 127 15.......13 Partea a doua a planului de evaluare.............3............. Erori şi distorsiuni în planificarea evaluării..........

................................................182 22 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice......187 22........................... 199 Checklist: Selectarea surselor de informaţie 23............................ 23..........................................o necesitate în evaluarea psihologică .... 198 Checklist: Selecţia variabilelor motivaţionale ..... 173 Postulate ale teoriei....148 21............................5..................... Descrierea şi analiza interviului şi a informaţiilor scrise nestandardizate din secţiunea de date a raportului psihologic........................................2............................176 21. Structura raportului psihologic...... Scorarea testelor................7..........13.. 23.........................2......4....................................................................189 22...................2............ 23................. Transparenţa raportului psihologic...6............ Utilitatea ca cel mai înalt criteriu al tehnologiei 182 17 Evaluarea Observaţiilor Comportamentale. GAP) 181 21....................3............5....5........................................................................................ Checklist: întrebarea clientul ui........................................3.6..........199 23......................Cuprins VII 16..4..10........194 23 Punctaj de idei pentru sprijinul evaluatorului psihologic pe parcursul procesului de evaluare şi redactare a raportului psihologic.181 21........141 17..6.....Che ......... 23.....o tehnologie utilă .....11............. Formularea întrebărilor psihologice................... Scorarea şi analiza testelor şi chestionarelor în secţiunea de date a raportului psihologic..................186 22......163 Fundamente pentru o teorie a evaluării psihologice orientate spre decizie........................5..............161 Secţiunea de rezultate din raportul-exemplu ................................................................179 21.... Scopurile evaIuatoruIui în secţiunea de rezultate .......... 146 17..........199 23.14................................. 178 21.....9..................4..... 20 21 21..........6............1...........3.............................................179 21....1................12..... 23.5...174 Convingerile sunt cogniţii care direcţioneză acţiunea........1. Recomandări şi sugestii în raportul 19.......... Tipuri de observaţii comportamentale......... 197 Checkl ist: Selecţia variabilelor de medi u.....1.............185 18 Secţiunea de date a exemplului de raport psihologic..146 17.................142 17....................1.........................195 21............... Expectaţiile sunt cogniţii care direcţioneză acţiunea...........2.... Formulări în raportul psihologic................................5.......... 198 Checklist: Selecţia va riabilelor cog nitive..............For marea în evaluarea psihologică............... Despre posibilitatea de testare a teoriei..179 22.........Che cklist: Selecţia variabilelor sociale. Descrierea planului de evalua re din raportul psihologic......................8.............1.................. Construirea unor planuri de evaluare documentate....189 19.. 198 Checklist: Selecţia variabilelor emoţionale...188 22...................... 190 19.......................... Evaluarea orientată spre decizie .. Prezentarea rezuItatelor la teste.... Procedura urmată de evaluator..157 19...........................149 19 Secţiune de rezultate..Eval uarea conform legii familiei: cum este şi cum ar putea fi..............Che cklist: Criterii pentru selectarea variabilelor 199 23...................................158 22........... pentru persoanele care nu au studii în domeniul psihologiei....................................................................... I nterviuri orientate către decizie: analiză.......197 Checklist: Selecţia grupelor de variabile ....................144 17...................Opti mizarea strategiilor de evaluare......................... 23....192 22............ psihologic.. Intrebările clientului................191 22.....4.3............1.................................................2.............160 Formulările din secţiunea de rezuItate.......8....................6.180 21.............197 Checklist: Cunoştinţe...............7......................... ...................... Recomandări pentru procesul de evaluare (Guîdeltnes for the Assessment Process.....................Rec omandări şi sugestii în raportul psihologic....Inte rviul orientat spre decizie în evaluarea psihologică. Despre dezvoltarea strategiilor de evaluare..................5....10. Prezentarea rezultatelor din interviu în limbaj indirect.........197 Checklist: Profil ui cerinţelor.........2........................................158 22....................182 21.................. 198 Checklist: Selecţia variabilelor organice......................................9.175 21.....4.3.. ..Che cklist: Formularea întrebărilor psihologice (=ipoteze)..........6............................188 22........... 21.6.... Primele rezultate ale testelor empirice asupra teoriei evaluării psihologice orientate spre decizie..... 23..................................3.6..5...........4.....5................Teh nologia ............... Rezultatele interviului: prezentare..2............... Secţiunea de rezultate a raportului psihologic ...199 23..5.. 23.................182 23.............3.. ....... în secţiunea de rezultate....143 17....................138 21..

..200 .cklist: Planul detaliat al evaluării...........................

...............24.......201 23................................................Che cklist: Condiţii pentru atingerea celui mai înalt grad posibil de obiectivitate în interpretarea procedurilor standardizate de evaluare psihologică.................................................... Checklist: Scorarea testelor şi a chestionarelor şi prezentarea datelor în raportul psihologic...... Checklist: Formularea întrebărilor "bune".................25.......................................................................31............................22.......200 23...........Che cklist: Formulări în secţiunea de rezultate a raportului psihologic.............203 23..................................Che cklist: Conţinutul observaţiilor...... Checklist: Structura raportului psihologic ..............................Che cklist Costurile şi beneficiile fiecărei surse de informaţie.....................................200 23..........Che cklist: Evaluarea unui observator....................................23.... 205 23.......................37.....................................202 23.................. 203 23...............29.201 23.....................206 23...................................19............................Ch ecklist: Obiectivitatea execuţiei procedurilor de evaluare psihologică................................................................27........................Che cklist: Planificarea interviului orientat spre decizie (DOI)...........................................205 23..................................................Che cklist: Structura detaliată a ghidului de interviu .........203 23...201 23....................20.....VIII Cuprins 23.............204 23.................................................................................................18............206 23.......35.....32.............................................................Che cklist: Prezentarea planului de evaluare în raportul psihologic...202 23............30.......21...................34...........33....................36....28...Che cklist: Fidelitatea procedurilor" standardizate de evaluare psihologică....................................Che cklist: Analiza şi prezentarea informaţiei provenite din interviuri şi din surse scrise nes>tandardizate în secţiunea de date a raportului psihologic.........Che cklist: Recomandări şi sugestii în raportul psihologic.................................200 23..........___________________________Che cklist: Validitatea procedurilor standardizate de evaluare psihologică.......................16............Ch ecklist: Criterii pentru selecţia procedurilor standardizate..............Che cklist: Secţiunea de rezultate a raportului psihologic...................................................................................Che cklist: Condiţii pentru interviul orientat spre decizie..............................................................................................................Che cklist: Structura amplă a ghidului de interviu .................................. 207 ............................................................................Che cklist: Caracteristici ale observaţiilor ştiinţifice referitoare la comportament..17..............................................204 23..............26............204 23...........................................................201 23.....Che cklist: întrebări distorsionante..................................Che cklist: Criterii pentru scorarea şi analiza procedurilor de evaluare psihologică.......................................................202 23.......................15.........................200 23...........207 23...........

..........................209 24...210 24........... Oescrîerea planului de evaluare...........211 24......213 INDEX..........................210 24........... Form ularea întrebă ri lor psiholog ice... în raportul psihologic...7.......................2............. Analiza şi prezentarea informaţiilor din interviuri şi din surse nestandardizate de informaţii scrise.224 ...8...........10.210 24...4.............. Transparenţa raportului psihologic...3................................................ Structura raportului psihologic.......... Recomandări şi sugestii.. în secţiunea de date a raportului psihologic.......... întrebarea clientului. Form u Urile cu pri nse în ra portul psihologic 210 24................................ în raportul psihologic 212 BIBLIOGRAFIC..210 24......................9...........24 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice de către specialişti fără studii în domeniu psihologiei.............................. 211 24...........210 24. Secţiunea de rezultate a raportului psihologic .. în secţiunea de date a raportului psihologic211 24.......... Scorarea şi analiza testelor şi a chestionarelor.......223 Index de termeni....1.....6..5......

Andrei Ion Publicat de D&D/Testcentral &SINAPSIS . Cătălin Nedelcea. Mihaela Minulescu.Karl Westhoff Marie-Luise Kluck RAPORTUL PSIHOLOGIC: REDACTARE SI EVALUARE Traducere şi adaptare: Dragoş lliescu.

1.1 Capitolul 1 Introducere 1.1.2. Note privind utilizarea acestei cărţi — 4 . Scopuri — 2 Privire generală — 2 13.

explicând. medici. au posibilitatea unei consilieri psihologice. deoarece fiecare alternativa implică consecinţe serioase. Pornind de la o astfel de problemă. In Capitolul 3 descriem felul în care decidem pentru sau împotriva unei probleme particulare a clientului şi ce presupuneri sau ipoteze trebuie să facem.2 Capitolul 1 • Introducere 1. certificatelor. ideile de bază aflate în spatele evaluărilor orientate spre decizie şi prezentând criteriile generale pentru evaluarea rapoartelor psihologice. oamenii se confruntă adesea cu decizii importante. Psihologii cărora li se cere să pregătească rapoarte psihologice se confruntă iniţial cu acelaşi gen de întrebări ca şi cititorii acestor rapoarte. întrun mod clar? Cum pot să combin informaţia generând afirmaţii utile? Cum să formulez recomandările legate de moduri de acţiune pentru viilor? Care este forma lingvistică corectă pentru un raport psihologic? Cum pot să ştiu dacă am gândit sau am făcut tot ceea ce se cere? Acestea sunt doar câteva întrebări la care trebuie să se răspundă şi astfel de decizii trebuiesc realizate atunci când psihologii întocmesc rapoarte psihologice. interviurilor şi observaţiilor comportamentale pot folosi? Cum planific şi cum pregătesc un raport psihologic? Căror lucruri trebuie să le acord atenţie în timp ce desfăşor evaluarea psihologica? Ce posibile surse de eroare există? Cum ar putea influenţa acestea evaluarea psihologică? Cum pot evita erorile? Cum introduc informaţia în raport. Care dintre variabilele care determină comportamentul individual uman ar putea fi utile pentru a răspunde la întrebarea clientului? Cum găsim astfel de variabile şi cum decidem care dintre ele ar trebui luate în considerare în cursul ulterior al procesului de evaluare? In Capitolul 4 vom prezenta o procedură simplă dar eficientă pentru atingerea acestui scop. După ce vor parcurge sugestiile noastre. printre altele. Intrebările clienţilor determină ceea ce investigăm în calitate de psihologi. Privire generală După această introducere. Dar există şi alte întrebări la care încearcă să răspundă: Cum traduc problema clientului întro „problemă psihologică"? Cum planific o evaluare psihologică? Ce surse de informaţie pot folosi? Ce caracteristici ale testelor. profesori. ca să nu mai vorbim de persoanele fără studii psihologice. După selectarea variabilelor. 1. legat de rapoartele psihologice.2. Cea mai detaliată formă de răspuns este raportul psihologic scris. Explorăm de asemenea importanţa cunoştinţelor şi un profil al cerinţelor. dosarelor. Judecători. părinţi sau cupluri caută o astfel de consiliere şi se aşteaptă la răspunsuri care să-i sprijine în luarea deciziei. Intenţia noastră în această carte este să-i asistăm în acest proces. De obicei. Cei ce citesc rapoarte psihologice se întreabă adesea: Ce ar trebui să conţină un raport? Ce nu ar trebui să conţină? Cum aş putea aprecia dacă a fost realizat într-o manieră profesionistă? Intenţionăm să răspundem acestor întrebări şi altora pe care şi le pun non-psihologii. intenţia acestei cărţi este aceea de a descrie caracteristicile rapoartelor psihologice bune. Scopuri Pe parcursul vieţii. chestionarelor. cititorul unui astfel de raport psihologic este cel care decide dacă acesta realizează în mod real ceea ce se presupune că trebuie să realizeze şi dacă este suficient de coerent şi în ultimă instanţă "bun". Să judeci dacă un raport psihologic este bun este o sarcină provocatoare chiar şi pentru majoritatea psihologilor calificaţi. In astfel de situaţii.1. persoanele care citesc un raport psihologic vor fi „echipate" adecvat pentru a putea decide dacă raportul îi ajută şi în ce privinţe ar fi putut fi mai bun. Unele din aceste decizii sunt dificile pentru ei. în Capitolul 2 descriem fundamentele abordării noastre. care să ofere un sprijin pentru luarea deciziei. explicăm în raportul psihologic pe care dintre ele le vom avea în vedere în forma unor întrebări psihologice şi .

Odată ce au fost adunate rezultatele testelor. Acest lucru dă naştere la întrebări precum: In ce măsură poate fi învăţată sau formată abilitatea noastră de generare a judecăţilor despre oameni? Cât de relevante sunt diferenţele dintre evaluatori? Aceste întrebări sunt substanţa Capitolului 14. judecăţile implicate în evaluare depind de percepţia pe care evaluatorul o are asupra persoanei evaluate. pentru a ne asigura de faptul că rezultatele sunt utilizabile. arătăm că o analiză a strategiei a priori poate aduce informaţii utile pentru o tratare optimă a problemei clientului. Printre alte lucruri. în particular cu interviuri diagnostice. mergem mai departe pentru a discuta fundamentele legate de intervievarea orientată spre decizie. ci numai cu instrumente parţial standardizate.3 1. observaţiilor comportamentale şi a altor surse de informaţie. In Capitolul 12.-Privire generală de ce. Au fost identificate în psihologie un mare număr de erori de judecată şi de tendinţe de distorsiune. Planul de evaluare nu numai că ne spune ceea ce trebuie să facem în urma evaluării. In Capitolul 17 sugerăm criterii pentru evaluarea . precum şi evaluări ale credibilităţii martorilor. Caracteristicile surselor de informaţie pe care le sugerăm în Capitolul 9 vor face mai uşoară decizia legală de valoarea unei anumite surse. ci facem în Capitolul 16 şi sugestii practice privind felul în care putem să evităm erorile de judecată şi să minimizăm tendinţele de distorsiune. In acelaşi timp. provenind din trei arii diferite de evaluare: evaluarea aptitudinilor. In Capitolul 8. în Capitolul 13. După cum se explică în Capitolul 7. Aici indicăm faptul că.2. la majoritatea problemelor psihologice nu se poate răspunde cu instrumente psihologice standardizate. folosind acest exemplu pentru a ilustra trăsăturile importante ale ghid urilor de interviu pentru interviurile psihologice. aceste caracteristici vor ajuta în planificarea procesului de evaluare. dar şi care anume puncte importante pot fi luate în considerare în cursul interviurilor. evaluări psihologice cerute în procese legate de dreptul familiei (drepturile la custodie şi acces). avem de decis care informaţie este utilă şi va fi utilizată pentru a răspunde la întrebările psihologice şi în ultimă instanţă la problemele clientului. proporţia cost-beneficiu legată de o anumită procedură este întotdeauna criteriul fundamental pentru a decide dacă va fi folosită sau nu o anume sursă de informaţie. prezentăm un ghid de interviu pentru exemplul nostru legat de evaluarea aptitudinală. De ce vorbim de probleme psihologice în loc să vorbim de ipoteze? Cum formulăm aceste probleme psihologice? Câte probleme psihologice ar trebui incluse în total? Acestea sunt aspectele cărora li se adresează Capitolul 5. Le descriem pe scurt în Capitolul 15 şi indicăm felul cum ele pot afecta evaluarea psihologică. fidelitate şi validitate ale acestor unelte în relaţie cu importanţa lor pentru evaluarea psihologică pe care o planificăm. chestionarelor. Testele şi chestionarele sunt uneltele clasice care pot fi utilizate ca instrumente standardizate în munca de evaluare. Explicăm nu numai modul cum trebuie să planificăm şi să pregătim interviurile psihologice. aşa cum se întâmplă deseori. In Capitolul 11. ne întoarcem la primul exemplu de problemă a clientului şi prezentăm prima parte a planului de evaluare pentru aceasi problemă. O strategie a priori este acea abordare a evaluării care a fost folosită pentru a răspunde la întrebarea clintului până în momentul când sarcina de a scrie un raport psihologic este înmânată evaluatorului. Informaţia care a fost prezentată până în acest moment este ilustrată în Capitolul 6 cu ajutorul a trei exemple de întrebări ale clienţilor. Apoi. Acest set de repere este un ajutor decisiv pentru realizarea de interviuri psihologice. Planul pentru interviu este rezumat într-un ghid de interviu. Nu numai că indicăm ce tipuri de erori şi de tendinţe de distorsiune sunt importante. In Capitolul 10 discutăm caracteristicile centrale de obiectivitate. interviurilor. ci şi explică persoanelor care vor citi raportul psihologic ce procedură am urmat.

Non-psihologii vor fi capabili să evalueze inteligibilitatea şi verificabilitatea unui raport cu ajutorul explicaţiilor din Capitolul 22 şi a listelor de verificare relevante din Capitolul 24. Mai mult. Cu ajutorul acestora. După ce descriem postulatele fundamentale. în plus faţă de referinţe. De aceea descriem şi modul cum putem să formulăm astfel de recomandări în acord cu abordarea descrisă aici. In secţiunea de rezultate a raportului psihologic sunt aduse laolaltă toate informaţiile care au fost raportate anterior în secţiunea de date. am furnizat în Capitolul 24 şi liste de verificare pentru evaluarea rapoartelor psihologice. legate de prezentarea informaţiei în rapoartele psihologice. In final. acesta fiind un lucru care în mod normal nu poate fi făcut în mod sistematic sau comprehensibil de un non-psiholog. Hornke & Westmeyer. 2003). psihologii pot utiliza cartea pentru a evalua aspecte teoretice. Acest capitol rezumă pentru psihologi toate aspectele care pot fi găsite în capitolele anterioare. metodologice şi de substanţă ale rapoartelor psihologice. care. anexele. 2001. care sunt cogniţii ce direcţionează acţiunile pe parcursul planificării evaluării psihologice. Aceasta ne aduce la partea finală a raportului psihologic. In Capitolul 21 exemplificăm fundamentele teoriei noastre privind evaluarea psihologică orientată spre decizie. e posibil atât pentru non-psihologi cât şi pentru psihologi să evalueze calitatea unui raport psihologic. 1. pot şi non-psihologii sa verifice trăsăturile metodologice principale ale raportului. Ca urmare a unor numeroase cereri primite de la non-psihologi care lucrează frecvent cu rapoarte psihologice. Capitolul 22. este un ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice de către non-psihologi şi va da posibilitatea non-psihologilor sa evalu- eze inteligibilitatea şi gradul de verificabilitate al unui raport. ne centrăm pe importanţa convingerilor şi expectaţiilor. conţin de obicei o gamă de informaţii suplimentare care. explicăm metoda practică de scriere redactare a secţiunii de rezultate şi discutăm forma lingvistică care se utilizează. a evaluării orientate spre decizie. asigură posibilitatea ca acesta să fie validat de un cititor. Westhoff.3. demonstrăm că evaluarea orientată spre decizie este un instrument util pentru evaluarea psihologică curentă în toate domeniile aplicative ale psihologiei. Rapoartele psihologice care sunt scrise conform sugestiilor noastre întrunesc normele pentru redactarea rapoartelor psihologice şi reperele ce trebuiesc urmate în procesul de evaluare (Guidelines for the Assessment Process) dezvoltate de Asociaţia Buropcană de Evaluare Psihologică (EA PA) (Fernandez-Ballesteros el al. In Capitolul 19 descriem scopurile pe care evaluatorul le are în secţiunea de rezultate.4 Capitolul 1 Introducere interviurilor şi observaţiilor comportamentale şi prezentăm calculele psihometrice pentru analiza testelor şi chestionarelor unui caz singular. Apoi continuăm pentru a explica felul în care teoria noastră poate fi testată empiric. deşi nu sunt direct necesare pentru înţelegerea raportului. Capitolul 23 conţine liste de verificare care sprijină evaluatorul psiholog în scrierea unui raport psihologic. clienţii cer explicit sugestii sau recomandări privind felul în care să procedeze în continuare. . Capitolul 20 prezintă secţiunea de rezultate a raportului psihologic dat ca exemplu. Pentru ca non-psihologii să fie capabili sâ evalueze felul cum este prezentat raportul. pentru a răspunde problemei psihologice şi în ultimă instanţă problemei clientului. In multe cazuri. Secţiunea de date a exemplului nostru de raport psihologic este prezentată în Capitolul 18. Sunt indicate rapoarte ale primelor rezultate publicate privind testarea empirică ale teoriei evaluării psihologice orientate spre decizie. Note privind utilizarea acestei cărţi Cu ajutorul acestei cărţi. descriem sistematic toate aspectele unui raport psihologic care pot fi evaluate.

conform experienţei noastre. ne referim întotdeauna atât la comportament cât şi la gândurile şi sentimentele trăite. utilizăm termeni precum "psiholog". Note privind utilizarea acestei cărţi Pentru psihologii care doresc să scrie un raport psihologic. totodată. presupunem existenţa unor cunoştinţe de bază în psihologie şi o formare de bază în domeniul metodelor de evaluare. Când vorbim despre "comportament". ci mai degrabă descurajează cititorii. Pentru a păstra textul cât mai simplu cu putinţă. La începutul fiecărei secţiuni. . o rezumare clară a punctelor principale. cel care poate fi descris numai de respectivele persoane. acestea nu adâncesc înţelegerea. De aceea furnizăm doar referinţe selectate şi ne ferim sâ justificăm afirmaţiile cu cât de multe referinţe posibil deoarece. In textul care urmează vom discuta punctele respective în detaliu. Termenul comportament denotă astfel comportamentul care poate fi observat din exterior şi de asemenea.1. Această structură furnizează cititorului o imagine globală a ceea ce se va discuta în fiecare capitol şi. listam punctele pe care le vom discuta.3. "evaluator" sau "persoană testată" în sensul lor generic.

...5......10 Scopurile evaluarii orientate spre decizie..... Evaluarile psihologice orientate spre decizie..........1.......12 Criterii generale pentru evaluarea rapoartelor psihologice......... II...................... II.......2....13 ....4.......3......8 Perspectiva noastra asura psihologiei. II.....11 Conditii pentru evaluarea psihologica..................Capitolul 2 Fundamentele abordarii noastre II.............. II.

avem nevoie să ştim ceva despre „cerinţele" care se aplică unei persoane în fiecare dintre alternativele posibile. Deoarece . în acest sens. rară îndoială. Intrebarea clientului Inainte ca psihologul să înceapă munca de evaluare. să le explice şi să le justifice. avem nevoie de criterii cu ajutorul cărora să putem compara alternativele aflate la îndemâna noastră. exact în maniera în care a exprimat-o clientul sau într-o formă ulterioară.1. respectiv „profilul cerinţelor" ("profile of requirements"). Intrebarea clientului 2. sau dacă problema poate fi rezolvată. la care s-a ajuns de comun acord între evaluator şi client. de asemenea. munca noastră de evaluare este Orientată decizional. Vom discuta aceste decizii individuale mai detaliat mai jos. Sugestii şi recomandări privind procedura Orientarea primară în procesul de evaluare e dată de întrebarea clientului. ce tip de terapie ar trebui să primească o persoană. In fiecare situaţie. Raportarea datelor 8. De aceea. sau ce fel de custodie ar fi cel mai puţin în detrimentul copilului. Intrebări psihologice (= ipoteze) 5. de exemplu întreabă dacă poate spera să aibă succes într-un anume program de formare. o serie de decizii ale evaluatorului. deciziilor importante. De exemplu. adică dacă este posibil să aibă un răspuns. Aceste presupuneri nu sunt exprimate ca atare într-un raport psihologic. Exemple de astfel de probleme sunt: dacă cineva ar trebui să primească o pensie de invaliditate. să prezici sau să influenţezi comportamentul. Psihologia ocupaţională are un termen pentru totalitatea acestor cerinţe. ca psihologul să fie capabil să le numească. trebuie să enunţe câteva postulate fundamentale despre comportamentul uman. Desfăşurarea evaluării psihologice 7. trebuie luate mai multe decizii. Să expunem mai întâi o vedere de ansamblu asupra acestor stadii. Postulate 9. comportamentul uman este într-un anume mod "ordonat" sau "regulat". Aşadar. Evaluările psihologice orientate spre decizie Procesul de evaluare 1. cineva contactează psihologul şi enunţă o întrebare. Profilul cerinţelor 4. ce tip de şcoală ar fi cel mai potrivit pentru un copil. Ulterior în carte vom aborda în detaliu fiecare stadiu al procesului. Un fundament al studiului comportamentului şi al muncii psihologice ştiinţifice este postulatul conform căruia. Această necesitate este acută pentru probleme legate de adecvarea unei persoane pentru o anumită profesie. Postulate 3. Plan de evaluare 6. Imediat ce psihologul se confruntă cu o astfel Când trebuie luate decizii. Profilul cerinţelor La începutul unei posibile evaluări psihologice. un raport psihologic serveşte întotdeauna la pregătirea şi sprijinirea. De aceea le vom discuta în detaliu mai târziu. Producerea unui raport psihologic include o scrie de decizii care trebuiesc realizate de psiholog. dar şi pentru probleme legate de tipul de terapie care are cele mai bune şanse de succes pentru un set particular de probleme comportamentale. Altminteri nu ar fi posibil să explici. întrebarea clientului trebuie întotdeauna formulată expres în raportul psihologic. psihologul trebuie să se întrebe dacă este profesionistul adecvat pentru rezolvarea unei astfel de probleme. de principiu. pentru că sarcina noastră este să ajutăm clientul într-o decizie dificilă. Dar este important. Secţiunea de rezultate: cum se răspunde la întrebările psihologice si astfel la întrebarea clientului de problemă. Fiecare stadiu al acestui drum spre realizarea unui raport psihologic cere.8 Capitolul 2 Fundamentele abordării noastre 2. De fiecare dată în evaluarea psihologică trebuie exprimate mai multe astfel de postulate.

interviuri. In acest caz. care fuseseră uitate sau trecute cu vederea în cursul planificării iniţiale sau care au reieşit ca importante abia după ce a început procesul de evaluare. Încă o dată. Profilul de cerinţe nu este o parte separată a raportului psihologic. In această parte a raportului. ci este necesar să avem un profil de cerinţe pentru a fi capabili să lucrăm într-o manieră logică. De aceea sfatul pe care îl dăm este acela de a intra cât mai bine Multe dintre întrebările clienţilor cer în mod expres recomandări legate de felul în care să procedeze . Cursul ulterior al evaluării trebuie . pentru a evita erorile de judecată. ordonate în funcţie de sursă. In cazul problemelor clinice. ar putea să fie necesar ca la un anumit moment în cursul evaluării să se negocieze cu clientul o nouă întrebare sau să fie formulate întrebări psihologice suplimentare faţă de cele iniţiale. Acesta este locul în care facem o prezentare clară şi inteligibilă a rezultatelor la teste. Raportarea datelor Intrebarea clientului este exprimată de obicei într-o formă atât de generală încât trebuie transformată şi spartă în mai multe ''întrebări psihologice". este esenţial pentru evaluator să fie conştient de regulile prin care combină informaţia aflată la îndemâna sa. descriem procedurile psihologice utilizate şi alte surse de informaţie într-o manieră pe care cititorul o poate urmări cu uşurinţă. Secţiunea de rezultate în secţiunea de rezultate evaluatorul combină toate informaţiile pentru a răspunde la problemele psihologice şi. Aceste întrebări psihologice apar în următoarea parte a raportului psihologic. Ar fi însă nenecesar şi ar depăşi scopul unui raport psihologic dacă am include aici pentru client o dare de seamă scrisă a altor informaţii. legate de gradul în care o persoană prezintă simptomele unei anumite tulburări. luând decizii legate de răspunsul la întrebarea clientului. Vom arăta cum. Această structură ajută de asemenea pe cel ce citeşte raportul să reţină informaţia. sarcina noastră este aceea de a ajuta clientul şi orice altă persoană implicată să ia cele mai bune decizii posibil. clinice şi de psihologie judiciară.1. cei implicaţi pot ajunge să colaboreze eficient şi cu uşurinţă. Planul de evaluare Toate informaţiile importante în elaborarea unui răspuns la întrebările clientului sunt prezentate în "secţiunea de date" a raportului psihologic. această tulburare corespunde cu profilul de cerinţe. care este punct de referinţă în cursul întregului proces. Aceste întrebări psihologice ne ajută să ne structurăm activitatea de evaluare şi. Vom arăta cum să lucrăm eficient utilizând aceste părţi ale planului de evaluare. în acest fel. Ulterior vom arăta cum. legate de planificarea internă a tuturor activităţilor întreprinse. detaliate. care este uşor de urmărit. producerea unui raport psihologic necesită un plan întocmit cu atenţie. răspunde la întrebarea clientului. Intrebări psihologice pregătiţi în evaluări. ar trebui prezentate alternativele şi ar trebui descrise consecinţele lor posibile. însă. adoptăm acest termen cu referire şi la problemele educaţionale. dosarele sau rapoartele mediale. chestionare. Sugestii şi recomandări Asemeni oricărui proces complex. Desfăşurarea evaluării psihologice Situaţia de evaluare cere evaluatorului să ia multe decizii de moment. Procesul de evaluare descris până aici se desfăşoară linear. observaţii comportamentale şi alte surse de informaţii precum certificatele.2. Evaluările psihologice orientate spre decizie 9 este nevoie de criterii de decizie şi pentru alte probleme decizionale. oferă celui care citeşte un raport psihologic o structură generală pentru informaţia prezentată. în acelaşi timp. direct după întrebarea clientului. în ordinea prezentată de noi.un alt motiv bun pentru a urma o orientare centrată pe decizie. prin planificare şi pregătire atentă.

Dacă astfel de observaţii sunt înlocuite de afirmaţii ambigue despre subiect. posibil: rezultate ale unor încercări (parţiale) de soluţionare (intervenţii) 8. Semnătura 9. posibil aici pentru prima dată).2. fidelă şi adecvată a comportamentului concret. evaluarea psihologică contribuie indirect la modilicărea comportamentului uman individual. descrie. Anexe: referinţe bibliografice posibil: tabele cu rezumatele rezultatelor la tesle posibil: rapoarte suplimentare posibil: alte documente certificare legală (numai dacă se cere) Psihologia este o ştiinţă empirică bazată pe teorie. Data. In plus. Exista un acord principial şi o convingere larg răspândită printre psihologi că psihologia este o ştiinţă empirică. . vom arăta cum putem să descriem observaţiile în aşa fel încât să se manifeste cât mai puţine distorsiuni şi erori posibil. 4. Metode de evaluare: descrierea procedurilor şi justificarea legată de implicaţiile lor în acest caz particular 5. acest lucru va conduce la rapoarte psihologice inutilizabile. mai departe. Scopurile ei sunt să 1. condiţiile care fac posibilă realizarea de observaţii utilizabile. In acest sens. bazată pe teorie. In cele ce urmează. 2. Psihologii influentează direct comportamentul altora atunci când furnizeaza de exemplu formări sau terapie. Descriere Precondiţia pentru a atinge aceste obiective este observarea obiectivă. Pentru multe arii ale comportamentului uman individual există acum teorii care sunt foarte utile pentru scopuri practice şi care au losl testate eu succes din punct de vedere empiric. Posibil aici: analiza informaţiilor din surse arhivistice (dosare) în funcţie de criteriile psihologice 3. In plus. 3. (2) sa explice (3) să prezică şi (4) să influenţeze şi să modifice comportamentul individual. Primele trei scopuri suni de asemenea parte a evaluării psihologice. procesul de evaluare este în principiu recurşiv. Secţiunea de rezultate: Combinarea şi cântărirea datelor individuale. Intrebări psihologice (ipoteze) 4. prezică şi influenţeze sau modifice comportamentul individual (intervenţie). Structura unui raport psihologic 2.10 Capitolul 2 Fundamentele abordării noastre să fie planificat şi executat în concordanţă cu aceste noi întrebări psihologice. Vom descrie. explice. analiza informaţiilor din dosare în funcţie de criteriile psihologice 6. ne vom referi doar la astfel de abordări. Daca se cere: sugerarea unor soluţii şi/sau recomandări pentru acţiuni viitoare. după cum a fost descris de Kaminski (1970). Perspectiva noastră asupra psihologiei Titlul Cuprins Detalii privind persoana implicată 1. se răspunde la întrebările psihologice şi astfel la întrebarea clientului (evaluarea) 7. Secţiunea de date (prezentare. Obiectivele psihologiei sunt (1) să descrie. Nu vor fi discutate aici acele perspective asupra comportamentului umane peni fu care nu există dovezi empirice adecvate sau acele perspective care au fost invalidate din punct de vedere empiric. Intrebarea clientului 2.

poate reieşi faptul că de fapt anumite condiţii situaţionale de unele singure. Scopurile evaluării orientate spre decizie 11 Explicare Pentru a explica comportamentul individual într-o manieră ştiinţifică. Foarte adesea. atunci când este cazul. In ceea ce pri- veste obiectivele evaluării psihologice. Predicţie Psihologia. Psihologia clinică şi educaţională poate ajuta atunci când scopul este acela de a învăţa noi modele de comportament sau de a le schimba pe cele care există deja. ca ştiinţă empirică bazată pe teorie este caracterizată de abilitatea de a prezice cu succes comportamentul individual.3. Unele întrebări ale clientului nu sunt legate în primul rând de un singur individ ci de relaţia dintre oameni. afirmaţiile anterioare despre obiectivele evaluării psihologice se aplică de asemenea şi la relaţiile dintre oameni (nu doar la comportamentul definit strict). ci şi. Aceasta înseamnă că trebuie identificate condiţiile decisive pentru comportamentul trecut. Este important să înţelegem în acest context că pentru evaluarea aferentă a comportamentului este necesar să evaluăm nu doar comportamentul individual. obiectivele psihologiei includ descrierea. sau în combinaţie cu anumite caracteristici ale persoanei. însă într-un mod încă şi mai îngust: suntem deja preocupaţi doar de o parte a comportamentului unei persoane. Modificare Psihologii au la îndemână o gamă largă de abordări practice pentru a influenţa şi modifica comportamentul uman (intervenţie). ci mai degrabă dorim să descriem condiţiile care fac posibil comportamentul menţionai în întrebarea clientului. De exemplu. atunci când întrebarea este investigată. ca de exemplu în consilierea de cuplu sau în cazurile privitoare la dreptul familiei. psihologilor li se pun întrebări referitoare la comportamentul unor persoane diferite în aceeaşi situaţie. Insă. după investigaţii corespunzătoare. explicaţia şi predicţia comportamentului individual. acelaşi lucru este valabil. Cu sprijinul psihologiei ocupaţionale pot fi planificate condiţiile în care lucrează oamenii în aşa mod încât munca să nu fie doar mai sigură şi eficientă. acesta fiind comportamentul specific care trebuie explicat sau prezis. 2. După cum am văzut deja. relaţiile interumane. şofarea într-o direcţie greşită pe autostradă. ci şi mai plăcută. Deoarece noi considerăm ca suntem în prezenţa unei relaţii atunci când un individ îşi adaptează comportamentul propriu la un alt individ. care se reflectă în lipul de conducători auto denumiţi uneori "şoferi fantomă" ("ghost drivers"). este necesar să descriem condiţiile în care acesta se manifestă. explica si prezice comportamentul individual intr-o arie definita de comportament (şi nu in general. se presupune că acest lucru se datorează persoanei şi caracteristicilor sale. rampele de intrare în autostrăzile din Germania au fost modificate astfel încât să nu mai existe condiţiile specifice care ar fi putut duce la şofarea în direcţie greşită. au condus la acest gen particular de comportament. caracteristicile persoanei sau diverse aspecte situaţionale.2. Scopurile evaluării orientate spre decizie Scopurile evaluării orientate spre decizie este acela de a descrie. de exemplu. In acest caz problema este aceea de a descoperi care anume condiţii conduc la un comportament particular. De aceea trebuie nu atât să dăm o explicaţie plauzibilă. Insă de obicei acest lucru necesită combinarea cunoaşterii empirice rezultate din abordări teoretice diverse. .3. La început. ca in cazul unui profil de personalitate). Niciodată nu căutăm să descriem „ce tip de persoană este cineva". prezent si viitor intr-o arie particulară de comportament. cât să furnizăm o explicaţie care poate fi testată şi care poate rezista obiecţiilor critice.

In loc să încercăm aşa ceva. asupra comportamentului. astfel de termeni Emil. cu luarea in considerare a costurilor şi beneficiilor. Condiţii pentru evaluarea de judecată. Dacă este necesar. In special în timpul interviurilor cu psihologică subiectul este în avantajul tuturor celor implicaţi dacă evaluatorul roagă subiectul să descrie Conditiile pentru evaluarea psihologică comportamentul avut. Nu avem ca scop produ. Aceasta este o cutumă a psihologiei evaluării vor juca un rol şi alte aspecte decât ştiinţifice şi o rezultantă a fundamentului ei: cele situaţionale. observaţiile comportamentale • a colecta informatiile necesare sunt descriptori de comportament concret. O cert. in astfel de cazuri. O abordare orientată comportamental pentru supra comportamentului. gândurile şi acţiunile discoteci?". Decizii explicite. câ există arii ale comportamentului care nu sunt Când adunăm informaţia cerută. Această problemă poate fi privită la început tot pentru a rezuma sau caracteriza un grup de ca o întrebare de tip situaţional. De aceea noi considerăm consecinţele legate de fiecare alternativă. Evitarea erorilor de judecata si reducerea descriu cel mai adesea subiectul în termeni de tendinţelor de distorsiune rezumări. de 5 ani.munca proprie şi munca altor persoane implicacerea. abstracţiuni şi judecăţi subiective 3. Alt exemplu ar mentul. iar arii comportamentale. Aceste documente 2. . Informaţiile produse direct de psiholog vor fi şi ele • a evalua sursele de informare descriptori de comportament. în plus faţă de oamenilor în situaţii particulare. acesta este uneori rugat „să-1 vizualizeze precum in film". Pentru sunt: a-1 ajuta pe subiect să se concentreze exclusiv 1. încercă să care fac posibil comportamentul menţionat în ne clarificăm alternativele comportamentale şi întrebarea clientului. Caracteristicile persoanei sau trebuie să folosim întotdeauna pentru descrierea relaţionarea pot de asemenea ajuta în explicarea comportamentului individual cele mai concrete comportamentului. care deja există cu intrebarea clientului referire la persoana evaluată. nu am fi capabili sâ îndeplinim cerinţele astfel de planificare este de asemenea orientată pentru acest lucru. este necesară importante pentru explicarea şi predicţia altor o abordare orientată tot spre comportament. în ariile de interes. atunci când descriem comportaşi caracteristicile persoanei. sunt de obicei relevante înseamnă că. putem sâ ne simplificăm manifestat de cineva. de medie când tinerii conduc spre casă dinspre exemplu sentimentele. unui "profil de personalitate" şi în mod te prin intermediul unei planificări eficiente. Insă acest lucru • a combina informatia pentru a răspunde nu este întotdeauna valabil şi pentru dosarele la problemele psihologice si astfel la sau documentele de arhivă. Aceste lucru condiţiile situaţionale. descrieri posibil. dar în cursul observaţii. nu folosim cuvinte care descriu caracputea fi următorul: „De ce băieţelul nostru teristici.4. • a planifica evaluarile necesare In psihologie. mai face încă pipi în pat?". Dorim astfel faţă de străini?" şi "De ce apar accidente de să accentuăm faptul că este necesar să consicirculaţie cu o frecvenţă şi severitate peste derăm întotdeauna comportamentul concret. pot fi folosiţi ulterior în procesul de evaluare. unul din avantajele majore ale acestei abordări în contextul acumulării de informaţii cu valoare ştiinţifică este acela că ajută la evitarea erorilor 2. Niciodată nu încercăm să furnizăm o deDeoarece evaluarea psihologică este un scriere completă a comportamentului complex proces foarte complex.Fundamentul principal al evaluării psihologice rea situaţiilor sunt: „Cum se dezvoltă ostilitatea este abordarea comportamentală. Când planificăm fiene limităm chiar de la bun început la condiţiile care etapă a procesului de evaluare.12 Capitolul 1 Introducere Alte exemple de întrebări legate de evalua.

2.5. Criterii generale pentru evaluarea rapoartelor psihologic

13

cu privire la comportamentul său, folosind deseori cuvinte care descriu caracteristici. O abordare comportamentala face ca aceste erori de judecată şi tendinţe de distorsiune să fie mai uşor de recunoscut, iar informaţia care descrie comportamentul concret şi este astfel relevantă pentru a răspunde la întrebarea clientului, să fie mai uşor de găsit şi de extras. In secţiunea de rezultate, toate informaţiile acumulate de psiholog sunt combinate, cu scopul de a răspunde întrebărilor psihologice şi astfel la întrebarea clientului. Atât scrierea cât şi evaluarea rapoartelor psihologice sunt mult mai uşoare atunci când în raport este descris doar comportamentul concret şi atunci când informaţia este rezumată în termeni de caracteristici doar acolo unde acest lucru este posibil fără să se producă distorsiuni. Evaluarea psihologică este plină de prilejuri în care se pot manifesta erori de judecată sau distorsiuni. Ne-am referit deja pe scurt la cea mai importantă măsură preventivă aflată la îndemâna psihologului: o abordare comportamentală. Mai târziu ne vom ocupa în detaliu de erorile de judecată şi de tendinţele de distorsiune şi vom face apoi sugestii privind felul în care putem să le evităm sau să le reducem cât mai mult posibil. Acţiunea complementară unei descrieri orientate spre comportament cere ca toate deciziile necesare să fie Iuaic în mod explicit. Mai întâi trebuie să ne clarificăm unde anume în procesul de evaluare trebuie luate decizii. In al doilea rând, trebuie să ne clarificăm alternativele pe care le avem la îndemână, în cazul acestor decizii. Aşadar, trebuie să dăm răspuns următoarelor întrebări: "Ce alternative avem?" şi "Care sunt posibilele consecinţe ale fiecărei alternative?". Un al treilea aspect al deciziei explicite este aplicarea conştientă a anumitor reguli. De exemplu, o afirmaţie precum "Noi de fiecare dată facem acest lucru în acest mod" este un fel de regulă de decizie, dar nu va conduce în mod necesar la decizii satisfăcătoare. Luarea unei decizii pro sau contra unei proceduri de evaluare în funcţie de ponderea

cost-beneficiu pare tehnocrată şi nonpsihologică. In realitate, cu toţii ne orientăm în funcţie de acest criteriu. Nimeni, de exemplu, nu ar visa să evalueze aptitudinea unei persoane pentru o anume profesie observând comportamentul respectivei persoane zi de zi timp de mai mulţi ani. Costurile şi beneficiile sunt întotdeauna luate în considerare, chiar dacă acest lucru nu este mereu explicit. De aceea, decizii mai bune sunt posibile doar dacă criteriile de decizie sunt luate în considerare în mod explicit.

2.5. Criterii generale pentru evaluarea rapoartelor psihologice Criteriile pentru evaluarea afirmaţiilor ştiinţifice sunt:
1. Gradul de validitate. Acesta depinde de: - tipul şi calitatea afirmaţiilor teoretice pe care se bazează; - dacă regulile logicii au fost urmate atunci când s-au combinat afirmaţiile; - adecvarea modului în care sunt utilizate constructele ipotetice;. - caracteristicile de obiectivitate şi fidelitate ale procesului empiric, şi aria de aplicare. 2. Gradul, de comprehensibilitate. Acesta depinde de: - transparenţa procesului în toate etapele, si - gradul în care întregul proces este verificabil.

Raportul psihologic este rezultatul unei activităţi ştiinţifice. De aceea el trebuie să îndeplinească criteriile care se aplică în general afirmaţiilor ştiinţifice: validitate şi comprehensibilitate.
Gradul de validitate

Raportul psihologic constă dintr-o serie de afirmaţii ştiinţifice, conectate între ele. De aceea un raport nu este pur si simplu corect sau incorect, ci valoarea lui de "adevăr" ţine de cât de mult

14

Capitolul 2 Fundamentele abordării noastre

aproximează idealul validităţii complete. Validitatea afirmaţiilor ştiinţifice depinde în primul rând de tipul şi calitatea afirmaţiilor teoretice pe care acestea se bazează. Aceasta înseamnă că un raport psihologic depinde de calitatea abordărilor teoretice utilizate. Un criteriu central pe care ar trebui să-1 împlinească fiecare teorie este corectitudinea logică a demersului prin care au fost combinate afirmaţiile individuale. Faptul că acest lucru nu este întotdeauna urmat e exemplificat printre altele, după cum a demonstrai Werbik (1974), de cele mai cunoscute teorii privind agresivitatea. Pe drumul parcurs de la formularea unei teorii până la demonstrarea validităţii ei, este necesar ca afirmaţiile centrale ale acesteia sâ fie testate empiric. In acest scop, ideile trebuie traduse în acţiuni şi comportamente, care pot corespunde ideilor iniţiale într-un grad mai marc sau mai mic. Cu cât teoria este tradusă mai imperfect în acţiuni, cu atât dovada de validitate rezultată este mai scăzută. Când testăm empiric o teorie, trebuie realizate observaţii concordante cu teoria. Cu cât aceste observaţii sunt mai obiective şi mai fidele, cu atât este mai serios testul la care este spusă teoria. Utilitatea unei teorii creşte odată cu gradul în care afirmaţiile pe care le face, în aria sa de aplicabilitate, sunt concrete. Cu cât această arie de aplicabilitate este descrisă mai precis, cu alât este mai uşor să înţelegem cum pot fi utilizate teoria şi rezultatele empirice asociate ei, în

situaţii reale. Din păcate, teoriile psihologice nu conţin de obicei afirmaţii legate de aria lor de aplicabilitate. Acestea pot fi inferate doar din munca empirică legată de teorie. Gradul decomprehensibilitate Toate afirmaţiile ştiinţifice sunt inutile dacă nu pot fi comunicate altor, oameni. Astfel, comprehensibilitatea afirmaţiilor ştiinţifice, adică gradul în care ele sunt inteligibile pentru alte persoane, este un criteriu central al calităţii lor. Cu cât afirmaţiile noastre pot fi mai bine înţelese de alţi oameni, cu atât am comunicat mai bine - iar scopul unui raport psihologic este şi acela de a comunica informaţii şi rezultate. Pentru a ne asigura că cititorii unui raport psihologic sunt capabili sa înţeleagă raţionamentele evaluatorului, este cel mai bine ca acesta să descrie toţi paşii întreprinşi de ei. Această descriere pas cu pas se constituie de asemenea într-un fundament pentru verificarea procesului, cel puţin principial. De exemplu, este posibil să verifici dacă observaţiile sunt realizate adecvat şi dacă afirmaţiile sunt combinate una cu alta în mod logic. Mai mult, pentru a ne asigura că afirmaţiile din raportul psihologic pot fi verificate, toată literatura citată în raport trebuie enumerată întro secţiune de bibliografie, plasată la sfârşitul raportului şi redactată conform normelor Asociaţiei Psihologilor Americani. Această secţiune de referinţe bibliografice este o parte independentă a raportului.

Capitolul 3 Intrebarea clientului
3.1. 3.2. 3.3. 3.4. 3.5. 3.6. Decizie pentru sau impotriva intrebarii clientului......................16 Postulate necesare.......................................................................17 Profilul cerintelor........................................................................18 Cunostinte necesare pentru munca de evaluare...........................20 Predictia comportamentului individual.......................................20 Citarea intrebarii clientului in raportul psihologic.......................21

16

Capitolul 3 Intrebarea clientului

3.1. Decizie pentru sau împotriva întrebării clientului Criterii pentru acceptarea întrebării clientului 1. Intrebarea clientului este formulata fără ambiguitate?
-

- nu: cereţi o formulare lipsită de - posibil: sugestii pentru reformulare,
2. Psihologul este un expert relevant pentru respectiva întrebare? - da: accept. - nu: recomandaţi clientului un expert relevant. 3. Exista suficiente cunoştinţe la îndemâna, in principiu, pentru a lucra asupra întrebării clientului? - da: accept - nu: explicaţi de ce nu se poate lucra în problema respectiva. - posibil: sugeraţi reforrnularea 4. Este legal să lucrezi asupra întrebării clientului? - da: accept. - nu: explicaţi de ce nu se poate lucra in problema respectiva. Dacă este posibil: sugeraţi alternative permise din punct de vedere legal 5. Este etic sa lucrezi asupra intrebarii clientului - da: accept. - nu: explicaţi rezervele etice in termeni de potenţiale beneficii si costuri (pierderi). - posibil: sugeraţi o formulare justifica bila etic pentru intrebarea clientului. 6. Intrebarea cllentului impune limite nejustiftcabile asupra modalitâţilor de acţiune aflate la dispoziţia evaluatorului? - nu: accept. - da: sugeraţi o formulare acceptabilă a problemei şi obţineţi acordul clientului pentru aceasta. 7. Este sugerata o intervenţie care prefigu rează un anume rezultat al evaluarii? - nu: accept - da: sugeraţi o formulare acceptabilă a intrebarii si obţineţi aprobarea clientului. ambiguitate,

da: accept:

înainte ca evaluatorii să lucreze asupra întrebării clientului, trebuie să fi înţeles exact felul în care o înţelege clientul. De aceea, întrebarea clientului trebuie formulată fără ambiguitate. Acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. De obicei ambiguitatea apare în această fază pentru că psihologul vede aria respectivă într-o manieră mai diferenţiată decât o vede clientul. In astfel de cazuri, este important ca mai întâi să se ajungă la un acord asupra sensului real al întrebării. Putem ajuta clientul non-psiholog şi pe noi înşine la clarificarea ariei de investigare, prin formularea unor întrebări secundare, care sunt conţinute în problema originală a clientului. Pe baza unor astfel de formulări alternative va fi mult mai uşor apoi pentru acesta să spună ce doreşte. Uneori, psihologilor li se cere să rezolve probleme pentru care ei nu sunt experţi relevanţi, în astfel de cazuri, este important să explicăm clientului de ce nu suntem relevanţi ca experţi şi ce altă arie a cunoaşterii ştiinţifice este reprezentativă pentru problema sa. In unele cazuri rare se pun întrebări pentru care psihologia ar fi aria de expertiză corectă, dar pentru care nu există suficiente cunoştinţe în psihologie, datorită faptului că investigaţiile empirice în astfel de arii sunt fundamental imposibile, înainte de a putea răspunde întrebării referitoare la măsura în care există suficiente cunoştinţe în psihologie, pe tematică atinsă de întrebarea clientului, trebuie sâ căutăm aceste date în literatura ştiinţifică relevantă. In ultimă instanţă, lipsa de cunoştinţe din partea unui anumit psiholog nu este un indicator valida care sâ arate că nu există în principiu, în psihologie, cunoştinţele respective. Dacă în principiu nu se poate răspunde întrebării clientului, îi vom spune acest lucru. în astfel de cazuri, putem discuta cu clientul formulări alternative şi putem să ajungem astfel la un acord privind problema care poate fi în mod real investigata. Evaluatorul poate fi abordat cu o întrebare pentru a cărei investigaţie el nu are permisiunea legală. Dacă problema ca întreg permite o reformulare a întrebării clientului, a cărei analiză să

explica. Godoy. Postulatul 2 Existenţa acestor relaţii regulate dintre variabilele care descriu comportamentul individual .3. Orice volum introductiv de psihologie va descrie un mare număr de astfel de relaţii utilizabile la nivel practic. ca şi în toate cazurile în care considerăm că nu este etic să ne angajăm în investigarea întrebării respective. Westmeyer. majoritatea oamenilor au succes în a prezice ce vor face ei sau alţi oameni în anumite situaţii. cel puţin parţial. Cu atât mai mult sunt valabile astfel de predicţii pentru psihologia profesionistă. astfel încât ele să poată fi procesate folosind o regulă adecvată. Principiile care ghidează o astfel de decizie sunt rezultate din legile statului în care psihologul îşi desfăşoară activitatea. psihologia porneşte de la presupunerea fermă conform căreia există relaţii regulate între variabilele din cadrul ariei de investigaţie şi că aceste relaţii pot fi observate de evaluator. sau ar putea fi vorba de optarea pentru cu totul altă abordare. vom discuta cu clientul despre problema sa. & Zaccagnini). în funcţie de cunoştinţele lor şi de buna lor credinţă. Postulate necesare 17 fie permisă legal. 3. Ter Laak. Vizcarro. In astfel de cazuri. 4. în 2001.că în cadrul psihologiei nu există astfel de relaţii regulate. poate să apară impresia chiar şi în rândul psihologilor . prezice şi modifica manifestări ale comportamentului indivizilor. Westhoff. Postulate necesare Postulate: 1. sau în care raportul psihologic ar putea chiar dăuna clientului. Existenţa acestor relaţii poate fi determinată empiric. de exemplu în germană de Westhoff. pentru a căuta soluţii acceptabile din perspectiva eticii. dar ar avea un potenţial beneficiu foarte scăzut. Relaţiile regulate dintre caracteristicile comportamentului uman individual pot fi utilizate pentru a descrie. în România. Hornke. Hornke şi Westmeyer (2003). testate empiric dintre vanabilele selectate sunt de asemenea valabile pentru cazul individual discutat. Femandez-Ballesteros. dar şi de obligaţiile etice profesionale care se aplică pentru psihologi şi care.2. psihologul poate sugera acest lucru clientului. derivă din aceste legi. De exemplu. prezentate în acest volum. de exemplu. trebuie determinat gradul şau nivelul de intensitate al manifestării variabilelor. în anumite condiţii 3. Asociaţia Europeană de Evaluare Psihologică şi-a publicat "Recomandările privind procesul de evaluare" („Guidelines for the Assessmcnt Process". aceste obligaţii sunt prezentate în ghidurile etice ale Asociaţiei Psihologilor din România şi ale Colegiului Psihologilor din România. Comportamentul individului poate fi descris. de o reformulare a întrebării clientului care să fie corectă din punct de vedere etic. Postulatul 1 Ca în orice altă ştiinţă empirică. în locul evaluării psihologice. Tipul de întrebări ale clientului asupra cărora nu este etic să lucram sunt cel mai adesea cele în care clientul ar plăti pentru raportul psihologic şi ar participa în procesul de evaluare. 2. Toate indicaţiile cu privire la evaluarea psihologică. explicat prezis şi modificat pe baza relaţiei dintre variabilele definite. Tipul şi forţa relaţiilor. Pentru a investiga întrebarea clientului. de Bruyn. Acestea au fost publicate şi în alte state europene. în viaţa cotidiană. Unul din principiile rezultate din nesfarşitele discuţii despre ceea ce este sau nu este etic în evaluarea psihologică este acela că evaluatorii pol decide asupra acestor aspecte pentru ei înşişi. Cu toate acestea. Datorită multitudinii afirmaţiilor individuale legate de comportamentul uman.2. sunt consonante cu normele internaţionale ale acestui domeniu. Ar putea fi vorba.

în cercetările psihologice din domeniul proceselor decizionale sunt descrise numeroase astfel de reguli. Cerinţele ar trebui definite în modali lăţi comportamentale şi ar trebui să poată fi determinate cât mai obiectiv. Regresia lineară multiplă este cel mai bine cunoscut exemplu de regulă de decizie compensatorie. în psihologie existenţa acestor relaţii poate fi determinată. Două trăsături ale cerinţelor: 1. Evaluarea psihologică include atribuirea către individ a acelor condiţii care i se potrivesc cel mai bine. pcnlru scopurile noastre practice (Bredenkamp. O relaţie slabă nu merită de cele mai multe ori să fie luată în considerare. trebui să fim capabili să presupunem că tipul şi forţa relaţiei se aplică de asemenea cazului individual discutat. 1982). singura sarcină care ne rămâne esle aceea de a determina nivelul de manifestare al variabilelor în cazul nostru individual. astfel ca apoi să le putem procesa folosind o regulă adecvată. 1972). prin clasicul indice de corelaţie. Asemeni altor ştiinţe. In psihologie. La fel ca în orice ştiinţă fundamentată empiric. In practică. fidel şi valid posibil. pe când o relaţie puternică poate fi utilizată în scopuri practice. Postulatul 3 informaţiile despre felul în care au fost determinate lipul şi forţa relaţiei investigate. ce tip de relaţie există între variabilele asupra cărora ne vom concentra. O astfel de relaţie poate fi pozitivă sau negativă. Pentru a hotărî care esle tipul relaţiei şi forţa relaţiei dintre variabile. Trebuie mereu să decidem cu exactitate dacă aceste condiţii sunt valabile în cazul unei anume întrebări puse de client. de exemplu. Postulatul 4 Dacă se pot postula cele trei afirmaţii anterioare. Profilul cerinţelor Definitie Cerinţă: nivelul necesar al unei caracteristici comportamentale a unui individ. rezultată din interacţiunea lui anterioară cu respectivele variabile. altfel spus: presupunem că acel caz individual aparţine populaţiei de cazuri investigate empiric. dacă sunt întrunite condiţiile necesare.3. In psihologie. Cea mai importantă distincţie esle cea dintre regulile de decizie de tip compensator sau noncompensalor (Feger & Sorembe. relaţiile curbiliniare includ în general relaţii în formă de U (sau U inversat). Profil de cerinţe: setul tuturor cerinţelor. într-o anume arie a comportamentului. stabilitatea. de vreme ce în literatura de specialitate de obicei lipsesc 3. Forţa unei relaţii ne spune cât de importantă este de fapt relaţia. care nu comunică nimic despre forţa relaţiei. însă este destul de complicat în practică. Acest lucru sună relativ simplu. de cele mai multe ori va trebui să judece exclusiv pe baza experienţei sale profesionale. Trebuie desigur să cunoaştem. Sau. aceasta înseamnă de- . relaţia liniară este cel mai des întâlnit caz special de relaţie monotonă şi este exprimat. Atunci când facem predicţii. psihologul se va baza aşadar pe literatura de specialitate şi pe experienţa lui. Ceea ce înţelegem prin sintagma "tip de relaţie" înlre două sau mai multe variabile se referă la caracteristica relaţiei: monotonă sau curbiliniară. nici chiar relaţiile clasice dintre anumite variabile nu se vor manifesta. Insă pentru a hotărî dacă aceste caracteristici se aplică şi cazului discutat de el. din motive practice. In acest context este important ca psihologul să facă o diferenţiere clară între conceptul de forţă a relaţiei (sau putere a efectului) şi conceptul de prag de semnificaţie. psihologia cere informaţii despre condiţiile în care se aplică anumite relaţii şi este evident că în lipsa condiţiilor necesare.18 Capitolul 3 Intrebarea clientului poate fi de asemenea stabilită experimental. Cunoaşterea literaturii ştiinţifice este de mare ajutor pentru a determina forţa unei relaţii. compensarea şi 2.

Pentru repetarea unei măsurări sau a unei evaluări poate fi folosită fie o procedură diferită. De aceea este necesar să estimăm pentru fiecare cerinţă în parte cât este de probabil ca ea să rămână stabilă. In astfel de cazuri. cu atât mai obiectiv. ei pot fi foarte apropiaţi în evaluările pe care le realizează. în cazul în care toţi evaluatorii au acelaşi set de prejudecăţi. Evaluările foarte convergente nu sunt însă în mod necesar şi valide. de exemplu. Cu cât o cerinţă defineşte mai concret comportamentul necesar dintr-o anume arie de interes. Este un fapt bine cunoscut că toate caracteristicile legate de performanţele cognitive sunt relativ stabile pentru perioade lungi din viaţa unei persoane. acest lucru este echivalent cu a te întreba căror cerinţe terapeutice le corespunde cel mai bine subiectul. Date fiind precondiţiile necesare. suntem pentru interpretarea şi utilizarea acestui termen în sensul lui generic. a celor mai bune condiţii de formare. abilitatea slabă de silabisire este foarte uşor de îmbunătăţit. Profilul cerinţelor 19 scrierea. De exemplu. expectaţiile. Pe de altă parte. spunem ca o cerinţă nu poate fi compensată. de exemplu în cazul unei nivel scăzut ale unei cerinţe. Compensarea Cerinţele adunate într-un profil al cerinţelor se pot compensa una pe cealaltă.3. scopurile. De exemplu. fără ca acestea să fie şi corecte. adesea avem de evaluat ce formă de terapie este cea mai promiţătoare pentru o anume persoană. mai fidel şi mai valid putem determina gradul în care cineva îndeplineşte această cerinţă. o abilitate slabă de silabisirc poate fi foarte stabilă când nu se face nici un efort de remediere. terapie sau dezvoltare trebuiesc determinate anterior evaluării. Numai dacă aceste caracteristici sunt cunoscute cât mai complet posibil. Cu cât rezultatul măsurărilor sau al evaluărilor poate fi repetat. trebuie să luăm în considerare ambele aceste aspecte. Atunci când trebuie să determinăm cât de bine se potriveşte cineva cu profilul cerinţelor. . Cerinţele cuprinse în profilul cerinţelor corespund anumitor caracteristici ale persoanei care este evaluată. de exemplu. Convergenţa poate ti "foarte înaltă" sau "foarte slabă". La polul opus. In cazurile privind custodia parentală. convingerile şi opiniile se pot schimba foarte rapid. sau se poate plasa între aceste două extreme. de exemplu. cu atât acestea sunt mai fidele. fie aceeaşi procedură la un alt moment. In ultimă instanţă. O evaluare obiectivă e caracterizată de convergenţa dintre evaluatori diferiţi. O cerinţă care este importantă astăzi poate avea o importanţă mult mai mică pesle un an.3. precum o motivaţie puternică sau o formare adecvată. muncă sau terapie pentru persoana respectivă. aceasta poate fi compensată prinlr-un nivel mai ridicat al alteia. astfel de caracteristici sunt denumite "cerinţe". acest lucru înseamnă descrierea. Conceptul de profil al cerinţelor este aşadar general aplicabil în evaluarea psihologică. Cerinţele vag formulate sunt evident criterii slabe. De exemplu. Aceste caracteristici personale pot fi în mai mare sau mică măsură stabile ele însele. atitudinile. Deşi în general este neobişnuit să vorbeşti de "cerinţe" în cazul psihologiei clinice sau judiciare. In cazul unui copil. în anumite circumstanţe date. pot exista situaţii când nivelul scăzut al uneia dintre cerinţe nu poate fi compensat de nivelul ridicat al alteia. Trebuie să facem o distincţie clară între stabilitatea caracteristicilor personale şi abilitatea acestora de a se schimba. Insă caracteristicile importante ale acestor condiţii de formare. cerinţele se aplică tutorilor legali şi ţin de grija pe care aceştia trebuie să o ofere copilului. putem determina măsura în care un individ corespunde acestor caracteristici. In psihologia industrial-organizaţională. urmând apoi să decidem care din alternativele posibile întruneşte cel mai bine cerinţele enunţate. Stabilitate Trăim într-o lume în continuă schimbare şi trebuie să ţinem cont de faptul că cerinţele dintr-o arie particulară se pot uneori schimba cu uşurinţă. muncă. a celor mai bune condiţii pentru dezvoltarea sa.

5. De aceea trebuie să decidem de la caz la caz dacă o cerinţă specifică poate fi utilizată ca cerinţă adecvată în munca de evaluare.includerea tuturor variabilelor importante.4.orientarea spre predicţia comportamentului. Cunoaşterea "corectă" este aceea bazata pe afirmaţii foarte concrete despre comportament. cât de bine sunt sprijinite de realitate ideile teoretice expuse printr-o afirmaţie. In ultimă instanţă. este imposibil să produci un raport psihologic fara acestea. intenţia din spatele tuluror acestora este să testeze empiric. Vom discuta un număr de astfel de situaţii ulterior. să fie la curent cu datele cele mai noi din domeniul lor de activitate. De fapt. Definiţie Predicţia comportamentului individual cotidian cere: . 3. şi experienta de viata toate constau in: informaţie concreta testabila si valida este necesară nu doar o cuprindere clară a fundamentelor psihologiei. ca oameni de ştiinţă. Clienţii se aşteaptă pe bună dreptate ca psihologii. si . cunoaşterea trebuie întotdeauna să fie "corectă". ci trebuie să depindă în mod fundamental de scopurile urmărite şi de teoriile folosite. Independent de clasificarea cunoştinţelor drept cunoştinţe profesionale. Predicţia comportamentului individual La momentul în care suntem confruntaţi cu întrebarea unui client. indiferent dacă aceasta este însoţită sau nu de un profil de cerinţe preexistent. . experienţă profesională sau experienţă de viaţă. In plus faţă de cunoştinţele profesionale. Optarea din obişnuinţă sau din delăsare pentru cunoştinţe sau practici care nu mai reprezintă cele mai moderne concluzii ştiinţifice este incompatibilă eu o evaluare ştiinţifică. Cu cât un construct sau o teorie conţine mai multe idei şi cu cal acestea au fost testate mai frecvent şi mai eu succes la nivelul realităţii empirice.20 Capitolul 3 Intrebarea clientului Modul în care este determinată fidelitatea nu trebuie să fie arbitrar. care pot fi testate şi care în urma testării se dovedesc a fi valide. utilizând cele mai bune şi adecvate metode. trebuie să ne întrebăm dacă avem suficiente cunoştinţe pentru a ne lansa în activitatea de evaluare. In termeni de cunoştinţe profesionale. In psihologie există multe proceduri şi metode care pol fi utile pentru a determina gradul de validitate al observaţiilor. . Din toate discuţiile de mai sus rezultă că atât caracteristicile comportamentului individual cât şi cerinţele trebuie definite şi justificate teoretic şi trebuie validate cu succes. ci şi o trecere în revistă a literaturii de specialitate relevante pentru tema respectivă. surse importante de informaţie sunt şi experienţa profesională şi experienţa de viaţă. experienţă profesionala. criteriile fundamentale ale întregii munci ştiinţifice de evaluare trebuie să fie validitatea şi gradul în care activitatea realizată poate fi înţeleasă de ceilalţi (comprehensibilitatea). Dimpotrivă. Totuşi. Cunoştinţe necesare pentru munca de evaluare Cunoştinţele necesare pentru munca într-o problemă de evaluare sunt: cunoştinţe profeşionale. înainte ca ele să fie folosite în evaluarea psihologică. 3. cu atât mai bine a fost dovedită validitatea respectivei teorii. Nu toate aspectele care pot fi relevante în procesul de evaluare pot sau trebuie să fie investigate ştiinţific.utilizarea tuturor surselor de informaţie potrivite. liste important să nu facem din propriul set de prejudecăţi măsura tuturor lucrurilor. pentru multe cerinţe nu putem întruni aceste condiţii de calitate.

In practică.21 3. De aceea. ci şi de condiţiile emoţionale. în timp ce alte condiţii rămân în general neabordate. Pentru a evita neînţelegerile. utile pentru evaluare. a oricărui raport psihologic. aceste surse furnizează semnificativ mai multă informaţie.fără schimbări sau completări ulterioare.6. De exemplu. Deoarece întrebarea clientului este parte a contractului dintre client şi evaluator. întrebarea poate fi discutată şi reformulatâ împreună cu clientul. Deoarece un raport psihologic nu poate fi înţeles fără întrebarea clientului. In capitolul următor vom descrie sugestiile noastre legate de această situaţie. . în aceste arii de cercetare şi în altele. anxietatea sau creativitatea. Mai mult. în multe cazuri.aşa cum este specificata de client la contractare. fără o aprobare explicită a clientului. atât în termeni de cantitate cât şi de relevanţă. precum inteligenţa.6. nu trebuiesc operate nici aşa numite îmbunătăţiri lingvistice. ne aşteptăm ca psihologii. separată. De aceea în astfel de situaţii nu pot fi investigate decât anumite aspecte specifice ale comportamentului. In predicţia comportamentului individual cotidian. sau cât de multe posibil dintre aceste variabile. este necesar ca procesul de evaluare să pornească de la o analiză atentă a întrebării clientului. întrebarea clientului este citată complet şi cuvânt cu cuvânt. 3. rezultând astfel la o formă finală. aceasta trebuie să fie prima parte. decât testele şi chestionarele. Orientarea psihologiei generale către descrierea comportamentului şi a condiţiilor care influenţează comportamentul face ea de cele mai multe ori în aserţiunile tipice pentru această ramură să nu existe decât un număr restrâns de variabile care să poată fi cercetate experimental. ştim că este crucial să includem toate variabilele relevante. aşa cum s-a agreat între client şi evaluator. Uimitor de puţină atenţie se acordă predicţiei. . deoarece chiar şi o uşoară modificare verbală poate conduce la o schimbare decisivă în sensul întrebării. există multe alte surse de informaţie. explicarea şi modificarea comportamentului individual. în psihologia socială sunt investigate condiţiile sociale ale comportamentului. găsim rareori abordări legate de integrarea cunoştinţelor cu scopul unor predicţii practice. Numai anumite sectoare din cercetarea ştiinţifică se ocupă de predicţii. Procedurile standardizate de evaluare psihologică precum testele şi chestionarele nu sunt singura sursă posibilă de informaţii care să concure la predicţia comportamentului individual. în cercetarea asupra personalităţii. să fie capabili să predică corect comportamentul. ne concentrăm în general asupra unui construct particular. unde accentul este mai degrabă corelativ decât experimental. Citarea întrebării clientuIui în raportul psihologic Citarea întrebării clientului în raport: întrebarea clientului este prima secţiune a raportului psihologic (secţiune separată) întrebarea clientului este citată . După cum vom arăta. precum şi de factorii fizici şi de aspectele de mediu. - Deoarece toate părţile procesului de evaluare depind de întrebarea clientului. . orice modificare a întrebării necesită acordul ambelor părţi. pe de altă parte. vedem succesul posibil al unui program de formare ca fiind dependent nu numai de variatele aspecte ale abilităţii mentale care caracterizează participanţii. în cadrul anumitor limite.complet şi cuvânt cu cuvânt. este necesar să fie obţinut acest acord înainte de a se utiliza o versiune revizuită a întrebării clientului ca bază pentru evaluare. Dacă se consideră necesar în urma acestei analize. Citarea întrebării clientului în raportul psihologic Cercetarea psihologică se concentrează de obicei pe descrierea. motivaţionale şi sociale.

..32 4......... Variabile motivationale... Criterii pentru selectia variabilelor...1................31 4........................ Variabile emotionale......24 4.....33 4......................5...... Variabile fiziologice..........7. Variabile sociale...28 4... Variabile de mediu..3.30 4. Ecuaţia comportamentală ....8......26 4.. Variabile cognitive ..6......4..9.Capitolul 4 Selecţia variabilelor 4....34 .. Trei clase de informaţii pentru explicarea si predicţia comportamentului individual................25 4....2.................

Comportamentul este o funcţie a următoarelor grupe de variabile: — variabile de mediu (Environment) (En). memoria. Se ştie cât de puternic influenţează aceste variabile comportamentul uman. La acest moment. In anumite situaţii. grupe de variabile non-psihologice (En. Acesta este grupul de variabile care pot fi măsurate cel mai uşor şi mai bine cu ajutorul testelor psihologice. Structurarea acestei arii vaste a posibilelor variabile. Pulem totuşi măsura forţa anumitor motive.S).1. Sunt desigur . Este evident că motivaţia ne determină comportamentul. Situaţia este complet diferită atunci când vorbim de variabilele emoţionale (Em). C. cât şi influenţa altor persoane semnificative ("significant others"). grupe de variabile psihologice (C. Em. 3. Ecuaţia comportamentală sugerată mai sus serveşte mai multe scopuri: 1. vom explica în detaliu fiecare grup de variabile sugerat mai sus şi vom ilustra semnificaţia sa cu ajutorul unor variabile importante. In discuţiile următoare. In cele ce urmează. — variabile motivaţionale (M) — variabile sociale (S) şi — interacţiunile lor (subscript I). 2. şi aceste informaţii pot fi utilizate pentru predicţia comportamentului individual. M. este foarte uşor pentru non-psihologi să înţeleagă modalitatea de manifestare şi de influenţă a variabilelor din aceste arii. precum valorile. Experienţa noastră ne spune că pot fi realizate predicţii mai bune atunci când alături de celelalte variabile discutate până acum sunt măsurate şi variabile motivaţionale. emoţiile de tipul fricii. Variabilele sociale (S) ne influenţează pe toţi în multiple moduri. trebuie să luăm în considerare atât normele şi responsabilităţile care obligă o persoană la anumite comportamente. Reţeaua de relaţii sociale în care trăieşte o persoană trebuie să fie luată în considerare dacă vrem să explicăm şi să anticipăm cu succes comportamentul. Em. afecţiunile. Grupul variabilelor psihologice cognitive (C) se referă la abilitatea mentală şi include. O. scopurile. — variabile emoţionale (Em). In evaluarea psihologică. Conform experienţei noaslre. dorinţele. sau evaluate doar parţial. Grupează variabilele care sunt importante pentru explicarea. de exemplu forţa motivelor legate de performanţă. mulţi cercetători consideră că este dificil să detectez sau să masori existenţa unei variabile motivaţionale specifice (M). este important să subliniem că aceste şase grupe de variabile pot fi grupate în două clase: 1. — variabile cognitive (C). Ne permite să verificăm dacă au fost incluse în evaluarea psihologică toate aspectele importante. Ecuaţia comportamentală Ecuaţia comportamentală: B = fl (En. Grupul de variabile non-psihologice fiziologice (O) include toate condiţiile fizice precum boala. precum situaţia rezidenţială şi financiară.24 Capitolul 4 Selecţia variabilelor 4. credinţele şi expectaţiile relevante ale subiectului. Acestea sunt adesea ignorate. — variabile fiziologice (Organism) (O). vom aloca fiecare variabilă unui grup particular. prin intermediul doar a stabilităţii emoţionale. concentrarea. Totuşi. dizabilităţilce sau capacitatea de a face faţă stresului fizic. O). Variabilele non-psihologice din mediu (En) se referă la condiţiile exterioare de viaţă. care vor detalia diferitele grupe de variabile.M. inteligenţa şi creali vita tea. De aceea ecuaţia comportamentală este un ajutor în munca practică a psihologului evaluator. vinovăţiei sau iubirii sunt decisive pentru manifestarea comportamentului nostru. de exemplu. S). predicţia şi modificarea comportamentului individual în câteva categorii şi permite astfel 2.

Insă obiectivul nostru nu este oferirea unei taxonomii perfecte. Termenul de "cauză" este adesea greşit înţeles. Considerăm că doar astfel ne putem asigura că în actul de evaluare psihologică au fost luate în considerare toate variabilele individuale importante. politice sau istorice. cu cât mai puţine posibilităţi de înţelegere greşită posibil. aceasta înseamnă că termenul cauză este considerai ea fiind exclusiv determinist şi nu. 2. 3. şi — timpul aflat la dispoziţie. Evaluarea eronată a situaţiei financiare . — condiţiile de comunicare. politice sau istorice determină de fapt manifestarea variabilelor individuale. — situaţia rezidenţială.2. vom da acum câteva exemple care s-au dovedit a fi adesea importante pentru multe tipuri de întrebări ale clienţilor. Trebuie de asemenea să analizăm toţi aceşti parametri din punctul de vedere al celei mai probabile evoluţii în timp. — legăturile de transport. de exemplu: — situaţia financiară. Aceste potenţiale erori de înţelegere apar mai rar atunci când vorbim despre condiţii ale comportamentului individual decât atunci când vorbim despre cauze. Această structurare propusă de noi s-a dovedit foarte utilă pentru munca psihologică in general şi pentru evaluarea psihologică în special. Situaţia financiară Unul dintre factorii care influenţează semnificativ posibilităţile de comportament ale persoanei este situaţia financiară. presupunem în mod eronat că astfel el a fost explicat şi ca urmare este predictibil în totalitatea sa. în fond. Variabile de mediu Definitie Variabile de mediu (En) = condiţii exterioare de viaţă precum. Cauza este înţeleasă exclusiv ca fiind deterministă şi nu şi probabilistă. Vom presupune ca toate aceste variabile îşi exercită efectul prin intermediul variabilelor conţinute în ecuaţia comportamentală. Aceasta înseamnă în practică că termenul cauză este considerai ca ireconciliabil cu afirmaţiile de tip probabilist. Variabile de mediu posibile şi alte grupări sau aranjamente ale variabilelor. 4. Intenţia noastră aici este sugerarea unei posibile structurări a acestor variabile.2. este necesar ca un raport psihologic să comunice anumite fapte. In plus faţă de aceste grupuri de variabile numite în ecuaţia psihologică. Condiţiile sociologice. ci. In practică. există şi alte grupe de variabile care pot afecta indirect comportamentul individual. Dar este esenţial să observăm mai înainte de a începe (şi vom repeta acest lucru ulterior când va fi nevoie). Nici chiar frecventa pomenire a "mutlicauzalităţii" nu rezolvă această tendinţă de concentrare pe cauze unice. în acelaşi timp probabilist. Se presupune în mod eronat ca pentru un fenomen există doar o singură cauză. că acestea sunt numai exemple: aceasta nu este o listă exclusivă şi nu toate variabilele sunt relevante pentru fiecare întrebare a clientului. Când sunt denumite cauzele unui anume comportament. Pentru a ilustra variabilele de mediu sau condiţiile exterioare de viaţă. de sursele de sprijin financiar aflate la îndemâna respectivei persoane. în următoarele trei moduri distincte: 1. ca de exemplu variabilele sociologice. După părerea noastră.4. această situaţie practică justifică înlocuirea termenului de "cauză" cu cel de "condiţie" în rapoartele psihologice. Vom denumi aceste variabile drept "condiţii" ale comportamentului individual şi nu "cauze". Ceea ce înţelegem prin situaţie financiară nu ţine numai de venitul şi obligaţiile financiare ale persoanei. de asemenea. Ele sunt luate în calcul indirect. prin selectarea acelor variabile despre care se poate asuma în mod raţional că vor putea explica şi prezice cel mai bine comportamentul individual.

Totuşi. ne putem justifica speranţa că predicţiile noastre comportamentale se vor aplica. Acest tip de precondiţii importante pentru anumite comportamente trebuiesc luate mereu în considerare într-un raport psihologie profesional. mulţi au nevoie de ajutor când trebuie să estimeze cât de mult timp pot necesita într-o anume activitate. urmarea unui anume traseu de formare vocaţională. precum radio. Legăturile de transport proporţia de timp pe care o alocă în diferite arii ale comportamentului său. poate adesea conduce la circumstanţe catastrofice. TV. — probleme de sănătate. Condiţii de comunicare Definitie Variabile fiziologice (O) = condiţii fizice. afecţiuni şi răniri. condiţii de viaţă foarte slabe. pentru un evaluator care provine din clasa de mijloc. video. Aceasta este o arie unde un evaluator poate foarte uşor să devină o victimă a propriului său sistem de valori. Aceste potenţiale probleme vor trebui luate în considerare în raportul psihologic. situaţia rezidenţială nu are o semnificaţie atât de mare cum ar putea să pară la o prima vedere. De aceea. inclusiv cele care nu sau vindecat adecvat. este necesar să fie consultat un a expert medical. şcoli şi alte organizaţii sociale. care ţin de organism. ale pielii). Situaţia rezidenţială Un cămin poate oferi condiţii de viaţă foarte bune sau. Ceea ce înţelegem prin condiţii de comunicare ţine de toate posibilităţile de accesare a informaţiei sau de întreţinere a unui contact cu alte persoane. evenimente. telefon. anumite comportamente sunt posi bile doar cu precondiţii fizice corespunzătoare. ale simţurilor. pentru fiecare întrebare a clientului. musculare. De aceea ei nu se concentrează în mod deosebit asupra variabilelor fiziologice. trebuie să fim conştienţi de precondiţii le fizice care trebuiesc îndeplinite. Timpul aflat la dispoziţie Deşi în viaţa noastră cotidiană interacţionăm mereu cu acest concept. precum: — abilitatea generală de a gestiona tensiunea fizică. în majoritatea cazurilor. şi anormalităţi (anatomice. ar fi greşit să ignorăm şi să nu luăm în considerare de loc această condiţie a comportamentului individual. — adicţia de droguri sau alte substanţe. este o parte la fel de importantă precum accesul la anumite oportunităţi de contact precum cursuri. în cazurile privind custodia unui copil. fiziologice. Din experienţa noastră. de exemplu. mai ales. Accesul prin mijloace de comunicaţie. Totuşi. chiar doar dacă sunt luate în considerare toate condiţiile relevante pentru comportament. — boli. în cazul unei persoane tinere. — vârsta (diferenţe). este posibil să decizi dacă o anume precondiţie fizică este îndeplinită sau nu. care impietează dramatic starea de bine a persoanelor care îl locuiesc.26 Capitolul 4 Selecţia variabilelor a unui persoane. de circulaţie. ale scheletului. pentru prezent sau pentru viitor. de exemplu. în genere. — dizabilităţi. psihologii tind să eludeze evaluarea condiţiilor fizice. dimpotrivă. ale sistemului hormonal sau nervos. deşi un ra- . — nutriţie. 4. Multe dintre cerinţele cu care oamenii se confruntă sunt de natură fizică şi. Dar.3 Variabile fiziologice Condiţiile de transport insuficiente sau lipsa lor poate face imposibilă. Dacă există vreo îndoială în această arie. Din acest motiv ar trebui să ne aşteptăm la dificultăţi atunci când o persoană este pe cale să schimbe Psihologii care fac evaluare nu sunt medici şi nu pot fi consideraţi ca substitute ale acestora.

Singurul mod în care se poate proceda în aceste circumstanţe ţine de o pregătire specifică a evaluării. Dizabilitaţi De cele mai multe ori. In orice caz. deci o sursă de informaţie rezonabilă se află la îndemâna psihologului. De aceea ar trebui să luăm în considerare de fiecare dată limitările care pot să apară datorită vârstei şi schimbărilor legate de aceasta. diverse afecţiuni sau răni e posibil să nu se fi vindecat adecvat. Acest lucru ar putea conduce în circumstanţe particulare la situaţia în care cei afectaţi s-au obişnuit de mult cu afecţiunea şi nu mai consideră că este nevoie să o specifice. mai ales de droguri legale precum alcoolul. ar deveni evidentă în cursul evaluării. cel mai adesea cu ajutorul rudelor. Dependenţa de droguri sau alte substanţe Dependenţa fizică de droguri. cu anumite intensităţi. dar. Acest lucru se aplică mai ales pentru copilărie şi pentru vârstele înaintate. dacă ar exista. astfel încât să fie capabil să decidă dacă dieta subiectului este adecvată cerinţelor. Dependenţa de droguri este adesea ascunsă cu îndemânare pentru o perioadă lungă de timp. De aceea nu ne putem baza pe faptul că adicţia. precum de exemplu o greutate fizică care diferă mult de cerinţe. este uşor să trecem cu vederea faptul că o dietă săracă poate afecta semnificativ sentimentele de bunăstare psihologică şi abilitatea unei persoane de a manifesta anumite comportamente. De asemenea. Vârsta Condiţiile fizice pentru anumite slujbe şi sarcini se schimbă cu vârsta. Variabile fiziologice 27 port psihologic profesionist este imposibil fară considerarea caracteristicilor fizice. Abilitate generală de a gestiona tensiunea fizică psihologul să afle dacă problemele de sănătate sunt un factor semnificativ.4. subiectul poate să nu resimtă aceste influenţe ca fiind problematice. Dar există şi alte anormalităţi. neglijarea acestor circumstanţe ar putea conduce la erori dramatice în raportul psihologic. care pot . Dacă este necesar. Boală şi afecţiuni medicale In civilizaţia în care trăim. Problemele anumitor clienţi fac absolut necesar ca Pentru multe întrebări ale clienţilor este crucial să fie luate în considerare nu numai afecţiune acute ci şi bolile cronice. de exemplu acesta este cazul atunci când evaluăm abilitatea unei persoane de a gestiona tensiunea fizică sau emoţională. In anumite cazuri. la zgomot sau la vibraţii. Probleme de sănătate Problemele legate de starea de bine şi de sănătate pot fi provocate de un număr de influenţe de mediu. faptul ca o persoană are o abilitate suficient de dezvoltată de a gestiona tensiunea fizică poate fi evaluat rapid şi corect împreună chiar cu respectiva persoană. nu în ultimă instanţă prin informaţia primită de la medicii lor. Anormalităţi Anumite anormalităţi. de exemplu de furnalul pasiv. fără îndoială. se poate manifesta cu mult înainte ca cei afectaţi să fie conştienţi de acest fapt. O planificare atentă în pregătirea şi executarea interviurilor psihologice sunt importante pentru a ne asigura ca evaluarea prezenţei anumitor dizabilitaţi critice pentru respectiva situaţie nu este pierdută din vedere. Nutriţie Dizabililăţile fizice s-ar putea să nu fie de fiecare dată evidente. de expunerea la gaze. Majoritatea subiecţilor sunt bine informaţi despre starea proprie de sănătate. pot fi evidente. atâta vreme cât avem la dispoziţie cerinţe suficient de clar formulate. evaluatorul psihologic va trebui să se informeze dinainte cu privire la această arie.3. caracterizată prin surplus de hrană. pot interveni în anumite tipuri de munci.

. 2004. Maier. precum inteligenţa. oamenii diferă nu numai în termenii conţinutului de care sunt preocupaţi. reţinută si procesată prin gândire.inteligenţa generală. multe întrebări ale O perspectivă diferită asupra inteligenţei decât cea care cere doar o evaluare minimală.talentul artistic . Unele teste de inteligenţă combină ambele concepte: valoarea medic a performanţei la subteste este definită ca valoare a inteligenţei generale (Guthke.indemanarile speciale In psihologie. aritmetică de baza . Din această perspectivă.cunoştinţele de: limbi. în afara variabilelor cognitive foarte bine cunoscute. Variabile cognitive Definitie La acest moment. ci şi în termenii eficienţei cu care sunt capabili să proceseze acest conţinut. Hulsheger. există anumite întrebări ale clientului pentru care este nevoie de o evaluare aprofundată a inteligenţei. abilitatea de a performa şi manifestări ale percepţiei. Concentrarea Concentrarea este baza pentru practic orice sarcină mentală. 2006). testele convenţionale de concentrare pot oferi informaţie numai . amintită mai sus. clienţilor necesită de asemenea pentru rezolvare informaţie din domeniul abilităţilor speciale ale subiectului. Deter & Jaeckel. In funcţie de întrebarea clientului. Inteligenţa este cel mai bun predictor general pentru rezultatele programelor de formare şi pentru performanţa ocupaţională (de cx. Inteligenţă generală 4. Cu toate acestea.creativitatea. performanţa lor se poate deteriora pe termen lung pentru că ajung să se plictisească cu munca şi să se simtă submotivaţi. Evident. Dar şi în acest caz trebuie specificat că investigaţiile noastre nu sunt un substitut pentru un raport medical. . ori prin intermediul documentelor puse la dispoziţie direct de medici. Din păcate. . Informaţia trebuie percepută. Doar astfel li se poate acorda o atenţie adecvata în întreaga evaluare. si . inteligenţa este văzută ca o caracteristică centrală a comportamentului individual.concentrarea.conştiinciozitatea. .4. dactilografie. ori prin intermediul cunoştinţelor subiectului despre examinările medicale anterioare pe care acesta le-a parcurs. cogniţia denotă aria completa a performanţei mentale sau de procesare a informaţiei. In această evaluare minimală nu este nevoie să se facă afirmaţii diferenţiale legate de puncte puternice sau puncte slabe în articularea inteligenţei şi se poate presupune că în toate ariile se evidenţiază un nivel aproximativ egal al inteligenţei.28 Capitolul 4 Selecţia variabilelor fi descoperite numai în cooperare cu subiectul.stilul de muncă. In raportul psihologic compilăm mai degrabă informaţia care se află deja la îndemâna noastră. Schmidt-Atzerl. stipulează că oameni diferiţi au diferite puternice sau slabe în arii diferite care necesită o activitate inteligentă. . printr-o atentă pregătire şi executare a evaluării psihologice. dacă un astfel de raport este necesar. .structura Inteligenţei. de exemplu: . citire. învăţării şi gândirii. învăţată. Structura inteligenţei Variabile cognitive (C) = în general. nu trebuie să uităm că atunci când persoane care prezintă o inteligenţă peste medie se dedică unor slujbe care cer un nivel de inteligenţă mediu sau chiar scăzut. . calcul. Stumpp & Muck. enografie.memoria.tehnicile culturale: scriere. astfel că în cazul majorităţii întrebărilor clienţilor este utilă măcar o informaţie minimală privind inteligenţa generală. pentru ca oamenii că facă faţă eficient lumii din jurul lor. examinarea structurii inteligenţei poate fi un sprijin atunci când sunt cerute afirmaţii diferenţiale pentru anumite cazuri particulare. 1996).

Scrierea. De exemplu deprinderile speciale. citirea. s-a dovedit a fi utilă în majoritatea cazurilor în predicţia performanţei ocupaţionale (Borkenau. a condiţiilor de muncă şi a organizării. Stilul de muncă se referă la modul normal în care lucrează o persoană şi include un număr de aspecte diferite. cu excepţia cazului acelor persoane care şi-au demonstrat deja potenţialul creativ. Funke. 2005). Chiar dacă încă nu s-a ajuns la un consens privind aspectele diferite care definesc stilul de muncă personal. Westhoff. Dar astfel de teste pot fi totuşi utilizate pentru a măsura fidel cât de repede poate o persoană sâ completeze corect sarcini care nu au cerinţe mentale ridicate. care pot fi adaptate pentru aproape orice situaţie de muncă. Eid. Variabile cognitive Stilul de muncă Stilul de muncă personal are o importanţă crucială pentru şcoală. 2005). Conştiinciozitatea este una dintre aşa numitele dimensiuni Big Five şi reprezintă ca atare serie de aspecte ale stilului de muncă. Acesta este un exemplu convingător privind modalitatea în care o evaluare multi-metodă poate produce rezultate utile în mod demonstrabil.4. stilul de lucru conştiincios. Egloff. aritmetica de bază In cazul multor întrebări ale clientului este necesar sa evaluezi cât de bine acesta stăpâneşte aşa-numitele tehnici culturale.29 4. Westhoff & Hagemeister. anume citirea. Kersting. . Talentul artistic Talentul artistic poate juca un rol în multe întrebări ale clienţilor. simţul regulilor şi autodisciplina. motivaţia. acestea sunt precondiţii pentru majoritatea activităţilor. scrierea şi aritmetica de bază. Conştiinciozitatea are ca faţete perseverenţa. chiar şi în absenţa unor teste de creativitate "bune". nu numai în legătură eu alegerea unei profesii. cu privire la abilităţile mnezice. Memoria Memoria este o precondiţie necesară pentru aproape toate sarcinile cognitive. Michalik şi John (1995) au furnizat proceduri de evaluare pentru optimizarea comportamentului de muncă. 1995. Autorii menţionaţi au ajuns la o concluzie care sugerează că este necesară combinarea în funcţie de reguli explicite a tuturor surselor de informaţie privind creativitatea candidaţilor. Hennig. alături de stabilitatea emoţională. limbile cunoscute şi cunoştinţele de calcul sunt foarte utile pentru predicţia performanţei viitoare in anumite profesii. de exemplu acesta este cazul în artă sau în aria inovaţiilor tehnice. formare. curăţenia. Dimpotrivă. Creativitatea Anumite arii necesită oameni deosebit de creativi. Nu numai că există diferenţe majore între oameni. performanta unui individ în sarcini de concentrare nu poate fi descrisă complet prin scorurile la testele de concentrare (Westhoff. De aceea. pentru mulţi indivizi activitatea artistică este o parte importantă a dezvoltării lor personale generale. simţul datoriei. capacitatea de a-ţi ţine sub control impulsurile. Din nefericire. Conştiinciozitatea despre anumite aspecte ale acestui construct. Schuler. ci chiar pentru acelaşi individ avem uneori diferenţe ale abilităţilor mnezice pentru arii diferite. Terlinden-Arzt. se poate obţine doar cu greu o informaţie validă şi fidelă despre creativitatea unui individ. Moser şi Donat (1995) au fost capabili să prezinte beneficiile pe care evaluarea psihologică le poate avea în selecţia de personal a oamenilor de ştiinţă şi a inginerilor de ccrcetare-dezvoltare. Neubauer & Spinath. în cultura noastră. Conştiinciozitatea. fidelitatea. Indemânări speciale Pentru multe dintre întrebările clientului este important sa ai la dispoziţie informaţii despre îndemânările speciale pe care acesta le prezintă. In cadrul unui studiu pe scară largă. muncă şi timpul liber.

vinovăţia. precum dragostea. un nivel scăzut al anxietăţii şi o tendinţă scăzută spre depresie. Capacitatea de a gestiona tensiunea emoţională Orice comportament este codeterminat.ataşamentele afective. Stabilitatea emoţională Nevrotismul. care sunt învăţate în timpul vieţii. Este important să distingem între stabilitatea emoţională. 2005). polul opus al stabilităţii emoţionale. De aceea este foarte util ca atunci când explicăm şi prezicem comportamentul să luăm în considerare sentimentele cu manifestare îndelungată. în alte arii.30 Capitolul 4 Selecţia variabilelor 4. sau inferioritatea şi să colectăm cât de multe informaţii specifice despre acestea. Hennig. denotă sensibilitatea emoţională a unei persoane. autocontrol. Stabilitatea emoţionala este o caracteristică majoră a personalităţii. Unele moduri sunt mai eficiente decât altele pe termen scurt. el se simt frustrat. pe termen lung. anxietatea. de exemplu. această arie este restrânsă la domeniul stabilităţii emoţionale. . în timp ce oamenii "robuşti" se pot simţi stingheri. stare de bine. în special atunci când sunt observate frustrări similare şi modalităţile de reacţie ale individului la acestea. teama. Modul de gestionare a frustrării Dacă un individ este împiedicat să îşi atingă un obiectiv. denotă doar că respectiva persoană este mai sensibilă. capacitatea de a gestiona tensiunea emoţională. Această caracteristică poate fi importantă pentru explicarea şi predicţia comportamentului. care dintre aceste sentimente sunt recunoscute de ea însăşi şi care sunt consecinţele pentru comportament? Sentimentele de lungă durată Sentimentele cu o manifestare mai îndelungată tind să producă modele de comportament foarte similare. Putem pune de asemenea întrebarea: ce sentimente trăieşte persoana evaluată.modul de gestionare a emoţiilor. care este în mare măsură determinată genetic. Neubauer & Spinath. Kersting.5. Modul în care o persoană gestionează tensiunea emoţională poate. acompaniat sau colorat de emoţii. In multe arii existenţiale stabilitatea emoţionala nu eslc numai foarte confortabilă. .stabilitatea emoţională. Egloff. Foarte adesea şi. Chiar şi strategiile de coping care sunt eficiente pe termen scurt pot conduce la rezultate mai mult sau mai puţin dezirabile pentru cei implicaţi.sentimentele de durată precum dragostea. . una din dimensiunile Big Five care Oameni diferiţi gestionează tensiunea emoţională în moduri diferite. Modul de gestionare a emoţiilor In multe arii ale vieţii putem observa că gestionarea emoţiilor de către cei implicaţi este crucială. . Stabilitatea emoţională poate fi caracterizată de următoarele faţete: siguranţă de sine. s-au dovedit a fi foarte utilă pentru predicţia rezultatelor în programe de formare şi în general a performanţei ocupaţionale (Borkenau. şi . Eid.comportamentul în condiţii de frustrare. O valoare ridicată a nevrotismului nu înseamnă că cineva este nevrotic. De aceea este important pentru explicarea şi predicţia comportamentului individului să avem la dispoziţie informaţii despre emoţiile relevante ale acestuia. în care anume situaţii. din punctul nostru de vedere în mod nejustificabil. vinovăţia. oamenii care sunt mai sensibili sunt mai fericiţi. să aibă un efect asupra sănătăţii ei. Variabile emoţionale Definitie Variabile emoţionale (E) sunt de exemptu: . şi modalităţile de gestionare a tensiunii emoţionale. O astfel de frustrare poate conduce la un comportament mai mult sau mai puţin adaptativ sau eficient. inferioritatea. ci poate fi chiar o necesitate absolută.

Motive şi interese Cercetările din domeniul motivaţiei s-au concentrat pentru o vreme asupra motivelor individuale. Interesele pot fi consonante cu comportamentul care trebuie explicat sau prezis. Ele sunt legate de obiectivele generale. Multe valori sunt conştientizate doar atunci când sunt ameninţate sau chiar pierdute. pot fi evaluate şi utilizate pentru predicţia comportamentului individual. de normele cărora li se dedică persoana. — comportamentul de luare a deciziei. Convingeri Sa considerăm "motivaţia" unei persoane ca pe o condiţie principală care îi determină respectivei persoane comportamentul nu explică în sine nimic. acesta este de multe ori chiar motivul pentru care ei cer sfatul psihologului. Cu toate acestea se întâmplă deseori ca un interviu sau o conversaţie sa nu scoată la iveală suficiente informaţii despre astfel de valori. De fapt. 1982. Numai aspectele particulare ale motivaţiei. — interesele. — valorile. 1988). Convingerile s-au dovedit a fi predictori foarte buni ai comportamentului individual (de ex. sau pot avea o influenţă compensatorie şi de aceea indirectă asupra comportamentului în discuţie. sau de putere. 1989). Teoretic ele pot să fie clasificate şi în aria care urmează. în acest context nu trebuie să luăm în considerare doar obiectivele principale sau marile obiective de viaţă. — credinţele. Valorile unui individ au o importanţă centrală pentru ghidarea comportamentului său. 1976. — expectaţiile. 1995). 4. — scopurile. Uneori valorile individului pot fi recunoscute sub forma unor "teme" recurente din viaţa persoanei respective (Thomae. Interviurile bine planificate sunt uneori singurul mod de a realiza din acest punct de vedere o evaluare utilă clientului. pot fi disonante cu acesta. Obiective Obiectivele au fost descrise în psihologia motivaţiei drept un factor care induce comportamentul.4.6. constructele motivaţionale care o articulează. Staufenbiel şi Borg (1989) au demonstrat că identificarea valorilor prin inventare şi chestionare structurate poate fi utilă în predicţia unor patternuri comportamentale pentru segmente întregi de populaţie. Expectaţii Intrebările legale de motivaţie apar în general în evaluarea psihologică atunci când persoana trebuie să ia decizii. — activismul şi — extraversia. • Variabile motivaţionale 31 Ataşamentele afective Valori Ataşamentele afective de alte persoane sunt un co-determinat de bază pentru comportamentul uman şi de aceea au o relevanţă motivaţională ridicată (Spangler & Zimmermann. Westhoff & Halbach-Suarez. ci şi obiectivele concrete din arii particulare ale vieţii. mulţi oameni nu şi-au clarificai sau conştientizat obiectivele. precum nevoia pentru realizare sau nevoia de putere. Variabile motivaţionale Definitie Variabile motivaţionale (M) sunt de exemplu: — motivele. Interesele sunt de asemenea constructe care conduc acţiunea şi de aceea sunt foarte importante pentru predicţia comportamentului individual. Desigur. Convingerile sunt opinii puternic susţinute.6. Atunci când se confruntă . cum ar fi motivele legate de reuşită. a variabilelor motivaţionale. Kreitler & Kreitler.. şi în acest caz se reproduce aceeaşi problemă ca şi în cazul valorilor: pur şi simplu. de propriul sine şi de caracteristicile particulare ale situaţiei relevante.

există diferenţe mari între oameni în ceea ce priveşte nivelul de activism. 1985) şi acţiunile consecutive. In cazul oamenilor sănătoşi. — atitudinile. In acelaşi timp. Variabile sociale Definitie Variabile sociale (S) sunt de exemplu: — inteligenţa sau competenţa sociala. atât în psihologie cât şi în viaţa cotidiană. Este o faţetă a uneia din caracteristicile marcante ale personalităţii. dacă sunt îndeplinite precondiţiile necesare. Ar fi aşadar inadecvat să limităm evaluarea psihologică la condiţiile sociale ale persoanei. o soluţie parţială poate fi constituită de propunerea de a vorbi în acest context mai degrabă de competenţe sociale. De aceea. Inteligenţa socială Activismul unei persoane a fost considerat în anumite sisteme psihologice ca fiind o "pulsiune". aleg o anumită alternativă şi încearcă să o realizeze. Extraversia. de vreme ce cele cinci grupe de variabile descrise până acum descriu de asemenea condiţii importante pentru comportamentul individului. De aceea. expectaţiîle. In diferite contexte. cum a procesat această informaţie şi care sunt regulile de decizie pe care preferă să-şi bazeze hotărârea. Pentru a ajunge la o decizie coerentă privind comportamentul cuiva. "competenţele sociale" . sau dacă a căzut în "capcane" decizionale. sunt atrase de varietate şi au o mulţime de prieteni şi cunoştinţe. de exemplu Bartussek. Dacă vom cunoaşte expectaţiile unei persoane. aceasta pare să fie relativ stabil de-a lungul întregii vieţi. aşteptări. nivelul acestor faţete este deosebit de interesant în predicţia comportamentului (cf. Chiar dacă ideea de inteligenţă socială este destul de veche şi de răspândită. 1977). avem nevoie de informaţii nu numai despre convingerile şi expectaţii le sale ci şi despre comportamentul său decizional anterior momentului la care ne cere sfatul. extraversia. stereotipurile. Apoi procesează alternativele şi. poate cu excepţia extraverţilor extremi. Comportamentul lor este influenţat semnificativ. Activismul 4. ca o caracteristică de personalitate.32 Capitolul 4 Selecţia variabilelor cu o decizie importantă şi dificilă. pentru multe întrebări puse de clienţi. angajamentele şi — influenţa persoanelor apropiate (semnificative). — îndatoririle. Comportamentul de luare a deciziei Extraversia Persoanelor extraverte le plac activităţi multiple. de aceste reţele. numit "modelul aditiv al expectaţiilor evaluate" ("addition model of evalualed expectation") pentru a-i prezice cu un grad de acurateţe suficient de bun decizia (Westhoff. Acesta ne va arăta cum a abordat până la acel moment procesul decizional. indivizii îşi formează de obicei expectaţii. nu există încă definiţii practice şi instrumente utile pentru măsurarea acestui concept. chiar dacă nu exclusiv. prejudecăţile. In practică. 2000). — normele. ajungând la decizii pe care ulterior le poate regreta (Janis & Mann. Putem stabili dacă persoana respectivă a abordat problema în aşa fel încât să ajungă la o decizie care să-i dea satisfacţie pe termen lung.7. Viaţa oamenilor se petrece întotdeauna în cadrul unor reţele sociale. ce informaţie a obţinut şi din ce surse. activismul este o variabilă utilă pentru predicţia comportamentului individual. Ei îşi imaginează ce evenimente sunt legate de fiecare alternativă. vom putea folosi un model foarte simplu. este de asemenea una dintre aşa-numitele dimensiuni Big Five şi constă din faţete care nu sunt în mod necesar dezvoltate la acelaşi nivel. dacă a luat în considerare toate alternativele.

dar: nu sunt importante toate pentru orice întrebare a clientului! Norme In discuţia anterioară despre convingeri am explicat că unele dintre convingerile noastre sunt legate de norme sociale şi de reguli sau cutume cărora le suntem dedicaţi. pot fi considerate ca fiind un subset al atitudinilor. acestea fiind considerate stabile indiferent de moment şi de situaţie. de colegii. • Trei clase de informaţii pentru explicarea şi predicţia comportamentului individual 33 necesitate vor fi diferite. atunci când dorim să obţinem predicţii coerente pentru comportament. In scop practic nu este de fapt atât de important unde anume alocăm variabila. de un preot. ci de asemenea şi din cercetarea .Informaţii din domeniul psihologiei invatarii . De exemplu. atitudinile influenţează în continuu comportamentul individului. . va trebui să definim întâi cine sunt aceşti "ceilalţi": salariaţi.4.8. Influenţa persoanelor apropiate O arie importantă a cercetării psihologice se ocupă de atitudinile faţă de obiectele sociale: persoane. Cu greu putem găsi o întrebare a clientului pentru care influenţa şi importanţa unor persoane relevante să poată fi ignorată. în viaţa de zi cu zi. copii. parteneri de afaceri. In anumite întrebări ale clientului.8.caracteristici de personalitate. 4. colegi. ci mai degrabă faptul că această variabilă importantă este luată în considerare. sunt trăite subiectiv ca o legătură care influenţează semnificativ individul Este clar. instituţii. Atitudini şi expectaţii în viaţa de zi cu zi. atunci când dorim să explicăm şi să prezicem comportamentul cuiva. nu înţelegem doar familia şi prietenii ci toţi acei indivizi pe care persoana evaluată le percepe ca fiind importante pentru ca. individual: . Prejudecăţile şi stereotipurile sunt de asemenea deseori considerate a fi atitudini. Indatoririle Caracteristici de personalitate Evaluarea psihologica "tradiţională" foloseşte pentru explicarea şi predicţia comportamentului individului numai informaţia care provine de la nivelurile caracteristicilor de personalitate ale subiecţilor. Ar putea fî vorba de oamenii din cadrul unui club. comportamente. Acesta este punctul de pomire pentru procesul indispensabil de definire a acelei competenţe sociale pe care ar trebui să ne concentrăm într-o anume situaţie.caractenstici situaţionale. Trei clase de informaţii pentru explicarea şi predicţia comportamentului individual Definitie Există trei clase de informaţii pentru explicarea şi predicţia comportamentului. fidel şi valid cu putinţă. angajamentele. De aceea este important să ne referim şi la atitudinile care pot fi observate. clienţi. sau de alte persoane a căror opinie sau a căror funcţie ca modele este percepută drept importantă. Caracteristici situaţionale Indatoririle. . Va trebui de aceea să definim întâi cu claritate competenţele la care ne referim în fiecare context şi apoi să imaginăm modalităţi prin care aceste competenţe pot fi evaluate cât mai obiectiv. nu numai din experienţa acumulată în viaţa cotidiană. adolescenţi. acele lucruri cărora o persoană li se dedică. dacă nu am lua în considerare această variabilă în mod explicit am omite informaţii importante. superiori. Şi acesta este unul din cazurile amintite. în care o variabilă psihologică ar putea fi alocată în două din grupele definite de noi în ecuaţia comportamentală. Expectaţiile. vârstnici sau infirmi. Prin termenul de "persoane apropiate" (significant others). dacă vom considera că "relaţionarea cu ceilalţi" este o competenţă socială. pe care le-am discutat anterior.

Odată ce am completat lista. Consecinţele pe care le are un anumit comportament determină de asemenea dacă acesta o să apară mai mult sau mai puţin frecvent în viitor. 2. poluarea aerului.9. schimbul de muncă. dacă vrem să explicăm şi să prezicem coerent comportamentul uman. că nu doar caracteristicile persoanei. ignorarea şi nefolosirea lor ar implica o tratare inadecvată a anumitor întrebări ale clientului. deoarece simpla cunoaştere a caracteristicilor de personalitate nu ajută prea mult în majoritatea situaţiilor. Comportamentul se modifică atunci când modificăm condiţiile sau situaţiile care îl generează. Evaluatorul va trebui întotdeauna să decidă care variabile sunt necesare şi utile pentru a răspunde la întrebarea particulară pusă de client. Cu alte cuvinte. Informaţii din domeniul psihologiei învăţării Clasele de variabile descrise aici şi relaţia lor cu întrebările clientului sunt doar simple exemple. Forţa acestei relaţii trebuie să aibă "semnificaţie practică". probabilitatea unei recurenţe a acestui comportament creşte. Tipul şi forţa relaţiei dintre variabile şi comportamentul care trebuie prezis trebuie să fie reproductibile. Criterii pentru selecţia variabilelor Criteriile pentru selecţia variabilelor: 1. In acest scop este nevoie să cunoaştem care este relaţia empirică între aceste variabile şi comportamentul avut în vedere. Pentru multe dintre întrebările clienţilor aceasta este abordarea ideală. In conformitate cu postulatele teoriei învăţării. trebuie să identificăm în fiecare caz individual condiţiile pentru apariţia respectivului pattern comportamental. Am arătat anterior . vom selecta variabilele utile. dacă va putea fi menţinut sau dacă o să dispară. In aceste cazuri proximitatea spaţio-temporală a comportamentului şi a întăririi sau pedepsei. precum şi alte condiţii situaţionale importante. au o semnificaţie crucială în influenţarea comportamentului. Dacă un comportament are un rezultat neplăcut (pedeapsă). Intrucât psihologia învăţării a descris un număr de legi ale comportamentului individual extrem de importante în practică. Dacă un comportament este răsplătit printr-un rezultat plăcut (întărire pozitivă) sau prin absenţa unui rezultat neplăcut (întărire negativă). precum şi contingenţa apariţiei lor. Nu va fi necesar pentru toate situaţiile să obţinem informaţii legate de loate aceste variabile. primul nostru pas este acela de a construi o listă a variabilelor relevante utilizând dacă este nevoie tehnici creative precum brainstorming-ul şi să le notăm pe toate cele care ar putea fi importante pentru problema clientului. Este esenţial să luăm în considerare aceste aspecte. ci şi caracteristicile situaţiei influenţează comportamentul individului. în cazul unei probleme particulare de evaluare psihologică. de exemplu. Pentru a explica comportamentul în termenii psihologiei învăţării. Exemple de astfel de caracteristici situaţionale sunt zgomotul. lipsa de somn etc. "Semnificaţie practică" Variabilele care sunt utile în explicare şi predicţie (predictorii) sunt cele care sunt capabile să aibă o contribuţie "semnificativă" la explicarea şi predicţia comportamentului avut în vedere. Selecţia variabilelor Pentru fiecare întrebare a clientului trebuie să analizam măsura în care potenţialele variabile relevante ar putea contribui la explicarea şi predicţia comportamentului ţintă. aproape fiecare comportament uman este învăţat sau influenţat de învăţare. 4.34 Capitolul 4 • Selecţia variabilelor psihologică. aceste categorii vor avea o relevanţă variabilă. probabilitatea reapariţiei acestui comportament descreşte.

frecvenţa şi variabilitatea contextelor în care a fost stabilită această relaţie. • Criterii pentru selecţia variabilelor ca în psihologie relaţiile dintre variabile pot fi monotone (în cazuri speciale chiar liniare). ci prin indicatori ai "semnificaţiei practice" (Bredenkamp. coeficientul ω2 (Omegapătrat) şi coeficientul η2 (Eta-pătrat). 1972). adică în funcţie de cât de reproductibilă esle relaţia în total. ci şi dacă această relaţie este semnificativă şi de asemenea cât este de puternică. Forţa unei relaţii nu este testată sau dovedită cu ajutorul unui test de semnificaţie statistică. în aceeaşi formă şi cu o forţă comparabilă. Este însă necesar să cunoaştem nu doar evoluţia acestei relaţii. Relaţiile sunt considerate a fi cu atât mai reproductibile cu cât au fost determinate empiric mai des. dar în contexte variate şi relevante din punct de vedere practic pentru problema studiată.4. Cele mai bine cunoscute exemple de astfel de indicatori sunt pătratul coeficientului de corelaţie (= coeficientul de determinare). . ci şi după consistenţa. Reproductibilitatea relaţiei Selectăm predictorii pe care îi vom avea în vedere nu numai după forţa relaţiei dintre variabilă şi comportamentul respectiv. sau curbi liniare.9.

Numărul de întrebări psihologice — 40 . Formularea întrebărilor psihologice — 39 5.5 Capitolul 5 Intrebările psihologice (= Ipoteze) 5. Construirea întrebărilor psihologice — 38 53.1. Funcţia întrebărilor psihologice — 38 5.4.2.

Răspunsul la întrebarea clientului în secţiune de rezultate. utilizând pentru aceasta variabile adecvate. obiectivele cercetării sunt formulate la început. vom traduce întrebarea originală a clientului sub forma unor întrebări psihologice. şi — Cele trei clase de informaţii pentru explicarea şi predicţia comportamentului. Elemente de sprijin în acest proces sunt: — Ecuaţia comportamentală. cu privire la relaţia dintre două sau mai multe variabile. experienţa profesională şi experienţa de viaţă. atunci când lucrăm asupra întrebării clientului. Vom evalua informaţia colectată şi vom prezenta rezultatele în secţiunea de date a raportului psihologic. niciodată . Aceste obiective. Aşa cum am descris şi în secţiuni anterioare. Construirea întrebărilor psihologice Important Cum ajungem la întrebările psihologice? Utilizând cunoştinţele ştiinţifice.Planificarea procesului de evaluare . 2. în afara cunoştinţelor ştiinţifice utilizăm de asemenea într-o manieră controlată experienţa profesională şi experienţa noastră de viaţă. Aşadar translaţia întrebării clientului în întrebări psihologice este o verigă crucială pentru evaluarea psihologică. Dar. Lista de posibi-. folosim procedee sistematice. Pentru a reuşi să producem un raport pe care toţi posibilii cititori să îl poată urmări. ca "întrebări psihologice". — Lista de posibile variabile.38 Capitolul 5 Intrebările psihologice (= Ipoteze) 5. deoarece o reproducere liberă a cunoştinţelor. clientului. Ele îmbunătăţesc transparenţa şi testabilitatea procesului de evaluare. în ambele cazuri cunoaşterea empirică este extinsă. selectăm. Pentru a răspunde la aceste întrebări şi astfel la problema 5. desigur. este întotdeauna mai dificilă decât recunoaşterea lor dintr-o listă. Ipoteza este o afirmaţie care poate fi testată. în combinaţie cu bagajul de cunoştinţe ştiinţifice validate empiric conduc la ipoteze raţionale. Ele direcţionează şi structurează: . vom specifica variabilele care pot ajuta la explicarea sau predicţia comportamentului relevant. In secţiunea de rezultate. vom combina rezultatele pentru a răspunde la întrebările psihologice şi în acest fel la întrebarea clientului. Ecuaţia comportamentală pe care am sugerat-o ne ajută să evităm reinventarea acestor variabile şi ne ajută să evităm ignorarea completă a unei arii importante. le variabile relevante nu va fi. vom planifica şi realiza evaluările necesare. deoarece acest termen este în general mai bine înţeles. având în vedere câ raportul psihologic este în majoritatea cazurilor scris pentru persoane care nu sunt psihologi. în acest caz legată de variabilele care ar putea fi relevante.1.2. aşa cum am explicat mai sus. acele variabile care vor ajuta la explicarea sau predicţia comportamentului menţionat în întrebarea clientului. Ca răspuns la cererea clientului pentru realizarea unei evaluări psihologice. Investigaţia empirică poate indica dacă ipoteza este fie corectă fie greşită. Pe baza acestora vom selecta variabilele pe care ne vom concentra. Funcţia întrebărilor psihologice Definitie Funcţia întrebărilor psihologice în rapoartele psihologice: 1. In activitatea ştiinţifică empirică. aranjate în concordanţă cu procedurile de evaluare utilizate. Raportul psihologic este o raportare scrisă a investigaţiei ştiinţifice a unei părţi a comportamentului uneia sau mai multor persoane. Atunci când căutăm aceste variabile. în cazul rapoartelor psihologice aceste obiective sunt constituite din întrebările clienţilor. ceea ce facem de fapt în această fază este să formulăm ipoteze. In termeni strict ştiinţifici. vom formula ipotezele nu formal ci explicit.

De exemplu. anume în planul de evaluare. care sunt despre nivelul unei caracteristici şi despre ce variabilele referitor la care avem nevoie de anume implică aceasta pentru comportamentul informaţii. Formularea întrebărilor psihologice: interogăm despre nivelul predictorului. care anume problemă psihologică. vom raţionamentelor explicative poate fi urmată de explica la fiecare întrebare psihologică. care din care anume surse de informaţie şi pentru determină informaţia care trebuie colectată. concizie şi claritate. pe baza unei anumite acest nivel. 5. adică variabila numită în 5. şi confuz. Totuşi. Formularea întrebărilor întrebarea clientului. Dacă am 4. După explicarea raţiunii pentru care s-a selectat o anumită variabilă. In cazul variabilelor psihologice calitative. Formularea întrebărilor psihologice 39 persoanele care vor citi raportul psihologic vor putea urmări felul în care întrebarea clientului a fost transpusă în mod raţional în întrebări psihologice. cele trei clase de informaţii utile pentru explicarea şi predicţia comportamentului pe care le-am descris în Secţiunea 4. In locul întrebărilor psihologice enunţarea Continuand de la intrebarea clientului. In acest fel. întrebarea psihologică nu trebuie formulată ca o întrebare. genon-psihologii le-ar putea avea. In cazul variabilelor psihologice cantitative. nerează cu uşurinţă confuzie pentru persoana care citeşte raportul psihologic. putem face o afirmaţie un minim de trei propoziţii scurte. Cu alte cuvinte. Partea din raport care explică o problemă psihologică constă astfel din următoarele trei părţi: (1) criteriul. vom specifica ce informaţie poate fi colectată. pentru de sursele de informare folosite pentru a stabili non-psihologi. In formularea întrebării psihologice. Mai mult. ar genera un enunţ lung întrebarea se va referi la aspectul cantitativ. alte variabile pot fi luate în considerare odată cu apariţia unor întrebări suplimentare puse de clienţi sau pe măsură ce cunoştinţele noastre despre un caz se extind. . 2. pe baza unei formulări formale. Această explicaţie este întotdeauna din întrebarea clientului. 3. a unul măm ca avem nevoie să stabilim nivelul său. Dimpotrivă.5. încerca să includem toată această informaţie în întrebarea se va referi la aspectul calitativ.ea poate şi trebuie să fie utilizată ca o structură deschisă.în cazul variabilelor psihologice. ea poate fi de asemenea prezentată ca o sarcină.3. Nu construct sau concept psihologic .8 pot servi şi ele în generarea unei deschideri principiale a raportului psihologic şi pentru a împiedica evaluatorul să se concentreze asupra unei perspective prea înguste. In acea secţiune şi non-ambiguă cu întrebarea clientului. întrebarea psihologică. Motivul pentru selectarea unei variabile . sau afir1. printr.ipoteze. Sursele de informare utilizabile vor fi comportament. Această explicaţie furnizează o legătură clară prezentate într-o secţiune separată a raportului. şi (3) relaţia dintre predictor şi criteriu.este vorbim despre nivelul cerut pentru predictor sau explicat pe scurt şi în termeni simpli. formularea ipotezei sub forma unei întrebări sau a unei sarcini clare este înţeleasă întotdeauna închisă . vom prezenta apoi întrebarea căreia trebuie să i se răspundă în evaluare pentru a contribui la generarea unui răspuns la întrebarea originală pusă de client. Nivelul este indicat in profilul de regularităţi sau uniformităţi în cerinţe. propria exformulată într-un limbaj simplu şi este legată de perienţă a arătat că astfel de ipoteze enunţate acele cunoştinţele de natură psihologică pe care ştiinţific. Avantajul întrebării psihologice constă în scurtime.3. adică psihologice variabila utilizată pentru predicţia sau explicarea criteriului. (2) predictorul. Apoi urmează întrebarea psihologică.

precum inteligenţa. Unul dintre constructele pseudo-psihologice de acest fel. concentrarea. Numărul de întrebări psihologice Important Numărul de întrebări psihologice: - In general mai puţin de 20 de întrebări psihologice. Cititorii raportului nu vor fi capabili săşi reamintească suficient de bine materialul prezentat. în loc să alegem constructe sau concepte psihologice clar definite. sau care corespund unor concepte specifice. precum inteligenţa. De aceea preferăm şi recomandăm acest tip de formulare. Totuşi. Astfel. evaluarea şi prezentarea informaţiei. In aceste arii trebuie formulate numai variabile care corespund constructelor psihologice. nu poate fi văzută sau percepută în acelaşi mod în care îi percepem corpul. interconectate în mod difuz unele cu altele. vor pierde firul şi nu vor fi în stare să folosească optim raportul. interesele. vom ajunge să ne bazăm pe conglomerate formate din diferite constructe psihologice. acolo unde ar trebui să fie inclusă. abilităţile de silabisire sau abilităţile aritmetice de bază. Primele două arii din ecuaţia comportamentală.40 Capitolul 5 Intrebările psihologice (= Ipoteze) corect. este aşanumita "istorie şcolară". ariile specifice de manifestare a talentului. atunci va trebui să fie investigată în aşa fel încât să aflăm care este calitatea şi lipul ei. Insă acest număr poate fi atât de mare numai dacă întrebările sunt grupate în funcţie de . atât pentru cel care redactează raportul. Un maxim de cinci întrebări psihologice ar trebui integrate într-un singur grup. Mult mai uşor de înţeles şi de utilizat sunt rapoartele care împart întrebarea clientului într-un număr mai redus de întrebări psihologice. Insă majoritatea constructelor psihologice sunt cantitative şi în acest caz va trebui să investigăm variabila în aşa fel încât să aflăm care este nivelul ei. după ce un concept psihologic. de exemplu. care descriu o anumită idee sau concept. nivelul constructelor psihologice poate fi inferat din comportamentul individual. Dacă o întrebare psihologică se referă la o variabilă calitativă. pentru constructe psihologice foarte apropiate între ele. Dacă. modul de interacţiune cu ceilalţi etc.4. limita superioară pentru numărul de întrebări psihologice este de 20. Dacă vom formula foarte multe întrebări psihologice. precum inteligenţa sau stabilitatea emoţională. ea nu va fi inclusă în cadrul altor constructe psihologice. pot fi găsite caracteristici ale comportamentului individual care indică un nivel mai scăzut sau mai ridicat al respectivului construct (în cazul nostru al inteligenţei). Aceasta conţine informaţii legate de constructe psihologice foarte diferite. cât şi pentru cel care îl citeşte. Constructele psihologice pot fi formulate într-un mod mai mult sau mai puţin general. care este adesea utilizat. raportul psihologic va deveni foarte greu de înţeles. Astfel. anxietatea de test şi examinare. ca de exemplu. Acest lucru va conduce la dificultăţi în culegerea. Inteligenţa unei persoane. Dacă informaţia culeasă de exemplu în interviul de evaluare este cumulată sub um- brela conceptului de "istorie şcolară". Aceste grupuri pot fi formate în consonanţă cu cele şase arii ale ecuaţiei comportamentale. vom alege constructe pseudo-psihologice. Din experienţa noastră. motivaţia pentru performanţă. nu conţin nici o variabilă psihologică. anume variabilele de mediu şi cele fiziologice. Scopul este acela de a structura raportul psihologic într-un mod care să fie mai uşor de înţeles şi de memorat pentru cel care îl citeşte. 5. constructele psihologice nu pot fi direct observate în realitate. sau în orice alt mod raţional. precum ataşamentul. din limbajul cotidian. a fost luat în atenţie. Variabilele psihologice sunt incluse în cele palru arii care urmează. Inţelegem un construct psihologic ca fiind format din mai multe afirmaţii conectate.

pentru a păstra inteligibilă discuţia din cadrul fiecărei tematici. Vom demonstra acest lucru ulterior. Intr-un raport. Pentru a structura întrebările psihologice pot fî utilizate ariile de variabilele care compun ecuaţia comportamentală. nu trebuie să existe mai mult de cinci. maxim şase grupe de întrebări psihologice. Grupele de trei sau patru întrebări sunt cele mai adecvate. De asemenea. Desigur. fiind mai uşor de înţeles şi de memorat pentru persoanele care citesc raportul. Limita superioară generală pentru numărul total de întrebări psihologice este de aceea în jur de 20. atunci când vom examina un exemplu de întrebare pusă de client. începătorii au dificultăţi în operarea distincţiei dintre două lucruri: (1) variabilele la care se face referire în cadrul întrebărilor psihologice. Numărul de întrebări psihologice tematica lor. dar acestea trebuie să fie uşor de înţeles şi de memorat. Expunerea unor astfel de planuri detaliate nu va uşura înţelegerea raportului psihologic de către non-psihologi. Aceste detalii de planificare vor avea sens numai pentru persoanele care au o formare adecvată. Recomandăm să nu fie grupate mai mult de cinci întrebări psihologice sub o singura tematică. Aceste planuri sunt o parte integranta a planificării detaliate a evaluării psihologice şi vor fi discutate ulterior. Atunci când discută numărul de întrebări psihologice. şi (2) planurile de colectare a informaţiei necesare pentru a determina gradul sau nivelul acestor variabile. pot fi alese şi alte modalităţi de structurare. pentru că altminteri cititorii vor avea prea multe lucruri de memorat şi nu vor putea opera eficient cu acestea. Din experienţa noastră nu recomandăm folosirea mai multor nivele de structurare. In planurile pe care le facem pentru realizarea unor observaţii comportamentale sau a unor interviuri psihologice luăm de fiecare dată în considerare o multitudine de factori. pentru care vor fi un indicator privind metodele de lucru folosite de evaluator.5.4. . Dar nu enumerăm toţi aceşti factori în întrebările psihologice sau în vreo altă parte a raportului psihologic. ele ar produce doar confuzii pentru non-psihologi.

3. Intrebări psihologice legate de depaşirea tensiunii emoţionale şi fizice — 47 6.3.4.1.4.2. Moduri alternative de a structura intrebarile psihologice — 48 6.4.6 Capitolul 6 unui client Exemplificarea lucrului cu problema 6. Construirea orientata de decizie a ipotezelor in cazul evaluării cu utilitate juridică.4.7.1. Profilul cerinţelor — 45 6. Informaţia cunoscută înainte de a începe evaluarea — 44 6.4. Gruparea întrebărilor psihologice conform ecuaţiei comportamentale — 46 6. Intrebări psihologice legate de condiţiile intelectuale — 47 6. Intrebarile psihologice — 46 6. pentru custodia paternala — 49 .4.2. Intrebări psihologice legate de conditiile sociale — 48 6.4. Intrebări psihologice legate de condiţiile motivaţionale — 47 6.4. Intrebarea clientului — 44 6.5.4.6.

vom presupune că d-na H. De exemplu.2. psihologia educaţională şi. 6. Exemplul nostru va demonstra că evaluarea psihologică include în acelaşi timp o problemă metodologică şi expresia unei arii aplicate a psihologiei. cazul necesită de asemenea cunoştinţe din psihologia ocupaţională. a candidat la o agenţie de ocupare a forţei de muncă. . anterior evaluării: . în plus faţă de cunoştinţele de psihologie generală necesare pentru evaluarea psihologică. Pentru exemplificare vom prezenta cazul în întregime. .Formarea profesionala ca "vânzătoare" neterminată.2. psihologia judiciară. ca urmare a naşterii unui copil. am decis să acceptăm întrebarea pusă de acesta. . Sau poate fi altcineva care cere o astfel de evaluare. anume acela de exemplificare. persoanele care primesc terapie sunt denumite "clienţi". sau „persoană consiliată".. Chiar şi d-na H.Soţul lucrează în schimburi. Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă poate cere psihologilor să răspundă la o întrebare asemănătoare.Copii având 3.8 şi 11 ani. Intrebarea clientului Important Exemplu de întrebare a clientului în domeniul evaluării aptitudinale: Ne putem aştepta ca d-na H. In evaluare. o companie de asigurări ar putea avea o astfel de cerinţă. persoana care este evaluată este denumită „subiect". psihologia clinică.1. în parcurgerea întrebării clientului vom folosi de asemenea postulatele discutate în Secţiunea 3. nu în ultimă instanţă. în timp ce copilul este subiectul. In practică. Pentru scopul nostru actual. pentru a pune această întrebare.44 Capitolul 6 Exemplificarea lucrului cu problema unui client 6. Clientul care cere raportul psihologie este aşadar agenţia de ocupare a forţei de muncă. Termenul „subiect" un este nici el identic cu termenul „client". termenul "pacient" nu este adecvat. . cu o cerere de a finanţa reconversia sa. Informaţia cunoscută înainte de a începe evaluarea Informaţia aflată la dispoziţia agenţiei de ocupare a forţei de muncă cu privire la dna H. părinţii care au abordat un psiholog pentru problemele copilului lor la şcoală sunt cei care caută consilierea şi de aceea ei sunt clienţii raportului psihologic. De exemplu. poate veni la psiholog. de exemplu cineva care se pregăteşte să-şi finanţeze formarea profesională. soacra (care lucrează în schimburi) şi sora ei (care locuieşte la 15 km distanţă).Vrea să împartă îngrijirea copiilor cu soţul. Aceasta pentru că adesea persoana care caută consiliere sau o opinie profesională din partea psihologului nu este aceeaşi cu persoana care este evaluată. în mod special pentru că. (28 ani) să-şî realizeze scopul de reconversie profesională în "asistentă de geriatrie" si să practice apoi această profesie cu succes? După ce am ajuns la o decizie pozitivă privind toate problemele discutate anterior la capitolul "întrebarea clientului" din Secţiunea 3. la 25 de km depărtare. sau un judecător ar putea cere un raport psihologic cu o întrebare de acest tip atunci când judecă un caz în care o altă parte ar putea fi obligată să plătească pentru formarea d-nei H. In psihologia clinică. In exemplul nostru. chiar dacă vor fi evaluate de asemenea anumite aspecte ale comportamentului părinţilor.Cel mai apropiat loc de muncă pentru asistentele de geriatrie se află în oraşul vecin. d-na H. dar doreşte să facă acest lucru doar în situaţia în care perspectiva succesului profesional ar fi suficient de consistentă şi ar avea şanse pentru practicarea ulterioară a respectivei profesii. mulţi clienţi pot aborda un psiholog cu o astfel de problemă. este subiectul. . Deoarece psihologii nu sunt doctori.1.

adică vom discuta potenţialele surse la care se poale apela. pentru a ajuta clientul saşi amintească la cine anume se referă raportul. numărul acestor prolesii este de aproximativ 450. . In exemplul nostru. Profilul cerinţelor Sursele de informaţie pentru întocmirea profilul cerinţelor.informaţii orale de la formatori. In exemplul nostru. de exemplu. pentru mai multe profesii diferite. vom indica sursele posibile de informare pentru alcătuirea profilului cerinţelor.informaţii obţinute de ia asistente de geriatrie. numarul profesiilor pentru care se poate organiza formare de scurtă sau medie durată este în jur de 4-500.3. o serie de date pot fi prezentate imediat după întrebarea clientului. prenumele şi datele de naştere ale copiilor evaluaţi.informaţii orale de la manageri de centre de îngrijire geriatrică şi . Aşadar.3. sau al unei profesii anume. In Germania.regulamente din domeniul formării sau evaluării profesionale. In practică. In majoritatea ţărilor europene. de exemplu numele. adesea foarte extinsă. informaţia pusă la dispoziţie despre subiect este săracă. . nu se poate aştepta de la nimeni sâ cunoască toate cerinţele pe dinafară. . obţinute de la centre de îngrijire geriatricâ din apropiere. Unele dintre informaţiile care sunt puse la dispoziţie în acest fel pot fi utilizate în secţiunea de raport care enunţă întrebarea clientului. informaţia suplimentară care ţine de întrebarea clientului a fost pusă deja la dispoziţia psihologului. nu se poale spune nimic despre obiectivitatea. Informaţia necesară 6. .instituţii de formare. .descrieri ale cerinţelor. nu este un semn de lipsă de experienţă profesională. este analizată în funcţie de criteriile psihologice şi rezultatele sunt prezentate ca prima parte a secţiunii de dale a raportului.6.alte documente provenite de la "centrul de informare profesională". • Profilul cerinţelor In mod normal. De exemplu. nu este clar de unde provine informaţia. fidelitatea sau validitatea informaţiei. intitulată "Analiza în funcţie de criterii psihologice a informaţiei existente în dosare". de exemplu în dreptul familiei. Informaţia din dosare. indiferent de profesia pentru care se alcătuieşte profilul cerinţelor. în rapoartele care au utilizare în sistemul juridic. In plus. Nu vom dezvolta un profil de cerinţe concret pentru asistentele de geriatrie. Astfel se întâmplă deseori în practică atunci când ne referim la informaţia conţinută într-un dosar. cantitatea şi tipul informaţiei care este furnizată astfel variază mult şi depinde în primul rând de clientul care cere raportul. Acelaşi lucru este valabil şi în legătură cu orice alic întrebări care . adică de ia persoane care lucrează în respectiva slujbă. . precum şi adresele şi persoana cu care locuiesc. Ca urmare a acestui număr mare. Astfel. pentru slujba de "asistentă de geriatrie": . Acest lucru înseamnă că informaţia preliminară poale servi doar ca un punctaj preliminar şi nu poate fi inclusă în raportul psihologic până când nu este verificată.prezentări scrise ale profesiei. Numărul profesiilor are necesită formare variază în funcţie de legile şi cutumele fiecărui stat. faptul că mai întâi ne vom informa despre cerinţele pe care un subiect trebuie să le îndeplinească în cadrul unui curs de formare particular.

stereotipurile şi cunoştinţele vagi nu sunt suficiente ca fundament pentru o evaluare. Oficiile naţionale ale muncii.pot fi puse psihologilor evaluatori. este adesea destul de vagă şi deseori este neclar la o primă vedere despre ce este vorba de fapt. . primită de la client. ca sursă de informare Informaţia iniţială. Prejudecăţile personale. în legătură cu cerinţele unei anumite slujbe.

Regulamente de formare şi evaluare profesională oferit şi. Dar. Aşadar. conform experienţei noastre. Aspectele importante privind modul de lucru în cooperare (secţiunea 3. în acest fel putem primi uneori informaţii viciate prin subiectivitate. 6. precum şi de la asociaţiile profesionale care deservesc respectiva profesie. stilul de muncă şi abilităţile de vorbire şi aritmetică de bază (vezi 6. Informaţii obţinute de la departamente de resurse umane In raportul psihologic metoda standard pentru structurarea întrebărilor psihologice este aceea a urmăririi ariilor relevante din ecuaţia comportamentală. sub denumirea de Condiţii sociale. informaţie valoroasă pentru demersul nostru. am formulat un total de zece întrebări psihologice. Formatorii. acestea nu sunt similare cu profilul cerinţelor.3). la cerere.1) şi limbajul pot fi grupate împreună cu experienţa practică (vezi 6. imaginea astfel obţinută este semnificativ mai diferenţiată şi mai de încredere decât am putea vreodată să sperăm că vom contura. care au tot o natură socială. în ansamblu. Multe dintre instituţiile care angajează persoane cu o profesia respectivă au materiale interne care descriu cerinţele profesiei. In România există mai multe organisme naţionale care organizează informaţie de acest tip. Este important să ştim ca informaţia despre cerinţele unei anume profesii poate să fie deţinută de un număr mare de "experţi". .4. furnizează broşuri de informare care conţin informaţiile cele mai importante asupra unui număr de profesii.1. specialiştii în resurse umane sau membrii experimentaţi ai profesiei respective au în general multă informaţie de Intrebările psihologice pentru Condiţiile intelectuale sunt legate de inteligenţa generala. Fişele de post sau alte documente similare sunt documente importante pentru departamentele de personal ale companiilor sau instituţiilor publice.46 Capitolul 6 Exemplificarea lucrului cu problema unui client O astfel de critică principială nu trebuie să ne oprească în nici un caz să ne informăm cât de bine putem.4). de asemenea în această zonă pot li obţinute idei legate de surse ulteriore de informare. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Primele două întrebări psihologice sunt grupate sub denumirea Condiţii motivaţionale.4. Ne-am centrat pe ariile care se leagă de întrebările psihologice formulate. Gruparea întrebărilor psihologice conform ecuaţiei comportamentale Regulamentele de formare sau cele de evaluare pot fi obţinute de la o autoritate particulară car este responsabilă pentru profesia respectivă.4. se poate obţine informaţie de acest tip de la instituţiile care oferă formare în domeniul profesiei respective. departamentele de resurse umane sunt surse importante. de exemplu. Intrebările psihologice 6. fără a utiliza aceste surse. Desigur. de unde putem obţine. Deoarece este dificil să fie reţinute cele zece puncte structurale. Informaţii obţinute de la formatori cu experienţă Pentru exemplul nostru.4. sunt dispuşi sau chiar doritori să o ofere. implicaţi într-un fel sau altul în interacţiuni cu membri ai respectivei profesii. De asemenea. însă pot fi utilizate pentru a extrage acest profil. leam grupat conform ecuaţiei noastre comportamentale. Ordinea ariilor va depinde de problema specifică a clientului.

Ultimele două întrebări psihologice sunt grupate sub denumirea Abilităţi de gestionare a tensiunii emoţionale şi fizice. .

scopurile.1. Reconversia şi activitatea ulterioară în noua profesie necesită cel puţin abilităţi medii de scriere şi stăpânirea cel puţin primară a aritmeticii. H. 2. îngrijitorii se pot confrunta cu condiţii sociale sărace. dar acest lucru ar putea fi necesar pentru alţi clienţi. scopurilor ei personale şi dorinţelor ei. Din acest motiv. In a doua întrebare psihologică. leam grupat împreună pentru a reduce numărul de întrebări psihologice.6). cu dizabilîtăţi.4. vrea să se reconvertească profesional şi să lucreze ulterior în noua profesie. 6. cu consecinţe pe termen lung. niciodată ca o schemă rigidă. In această structurare a ariilor comportamentale trebuie să se observe că nu există întrebări psihologice care să se refere la condiţiile externe sau de mediu.2. Aceasta pentru că. trebuiesc evaluate interesele. expectaţii privind reconversia. (vezi secţiunea 6. citire.1. Cerinţele pe care le pune formarea. în decizii de acest tip. interesele. trebuie descris stilul normal de muncă al d-nei H. sunt grupare împreună trei constructe psihologice: "interese". trebuiesc evaluate aşteptările d-nei H. Dedesubt. Intrebări psihologice legate de condiţiile intelectuale 2 Intrebări psihologice legate de condiţiile intelectuale (inteligenţă. fac ca un stil de muncă eficient şi constant sa fie necesar pentru succes.4. dorinţele) 1. trebuiesc testate abilităţile d-nei H. De aceea nu este necesar să verificăm condiţiile financiare. precum şi maniera sa de a lua decizii.4. trebuie să gestioneze o casă cu trei copii mici. cu comportamentul. Din acest motiv. Expectaţiile realiste şi o manieră adecvată de 3 lua decizii sunt precondiţii pentru o satisfacţie ulterioară. Când se pune problema ingrijirii unor oameni în vârstă. profesia. Dar cum ambele constructe se leagă în general. aritmetică) 2. — 3. vom prezenta o posibilitate diferită de a structura întrebările psihologice. D-na. Intrebări psihologice Această arie ilustrează faptul că ecuaţia comportamentală este folosită întotdeauna ca un sprijin. 1. Dacă. 6. Decizia de reconversie este una importantă. Din acest motiv. Din acest motiv. Succesul în formare depinde de aceea de nivelul inteligenţei generale. Considerăm că acest lucru face ea rezultatul să fie mai clar. Formarea ca asistentă de geriatrie cere familiarizarea persoanei cu arii noi şi acumularea unor cunoştinţe în aceste arii noi. profesioniştii din acest domeniu se află într-o stare de tensiune ▼ . pe deasupra.3. în exemplul nostru clientul trebuie să se decidă dacă va permite sau nu finanţarea reconversiei d-nei H.1. — — — 6. se ridică întrebarea în ce măsură acest lucru corespunde intereselor ei.2.3. stil de lucru. mai ales atunci când se adaugă muncii necesare pentru familie. Intrebări psihologice legate de depăşirea tensiunii emoţionale şi fizice 3 Intrebări psihologice legate de abilitatea de a gestiona tensiunea emoţională şi fizică Este evident că ambele întrebări psihologice sunt strâns legale de conslructe psihologice. boli severe. sau chiar cu moartea unor oameni. scopurile şi dorinţele d-nei H. "scopuri" şi "dorinţe". Astfel. Va fi necesar să determinăm inteligenţa generală a d-nei H. Am putea formula o întrebare psihologică separată legată de fiecare construct.47 6.4. In prima.4. 2.2. in aceste arii.. Acestea sunt de asemenea foarte strâns legate între ele: toate relaţioneaza cu viziunea şi obiectivele de viaţă ale d-nei H.4. Intrebări psihologice legate de condiţiile motivaţionale 1 Intrebări psihologice legate de condiţiile motivaţionale (modul în care ia decizii. acestea sunt "expectaţii" şi "modul în care ia decizii".

" 6.3. în cazul nostru.4. clientul va înţelege că modul de a se comporta cu alţii este o subdimensiune importantă a condiţiilor sociale. trebuie ca modalitatea alternativă de structurare a întrebărilor psihologice să genereze pentru cititor o imagine globală şi să uşureze memorarea de către acesta a întrebărilor psihologice. cu diverşi colegi şi cu aparatul administrativ. 6.2. avem nevoie şi de colecuirea unor informaţii legate de felul în care d-na H.1. să fie capabil sâ gestioneze tensiunile specifice care apar aici. trebuie colectate informaţii despre abilităţile d-nei H. aptitudine de interacţiune şi de lucru împreună cu ceilalţi şi abilităţi de afirmare personală.5. De exemplu. ajutarea oamenilor la îmbrăcare etc Experienţa şi capacitatea într-un astfel de gen de muncă trebuie dovedită preliminar printr-o perioadă de practică. ar trebui să raporteze dacă are probleme severe sau cronice legate de exemplu de coloană sau de alte ansambluri fizice care ar fi importante în munca pe care şio doreşte. Atunci când este întrebată. Trebuie testat gradul în care d-na H. de a gestiona tensiunea fizică.2. nu realizăm o examinare medicală. Întrebări psihologice legate de situaţia prezentă. este suficient de capabilă să gestioneze tensiunea fizică tipică pentru această profesie. ambele legate de condiţiile sociale. Una dintre caracteristicile muncii de asistenta de geriatrie este contactul cu persoane în vârstă.48 Capitolul 6 Exemplificarea lucrului cu problema unui client emoţională.4. — 3. informaţiile de acest gen trebuie colectată şi evaluate cu grijă. este important contactul verbal pe care îl ai cu oamenii în vârstă. Trebuie să notăm în raportul psihologic că îi va fi aproape imposibil să găsească o slujbă permanentă de asistentă de geriatrie cu o astfel de condiţie. trebuie să culegem informaţii care sa arate dacă d-na H. de a gestiona tensiunea emoţională si trebuie evaluat modul in care ea răspunde de obicei unei astfel de tensiuni. aspectele relevante legate de înţelegerea limbajului şi a vorbirii. Din acest motiv trebuie testate la d-na H.6. Munca de asistentă de geriatrie implică de obicei activităţi precum îngrijirea unor persoane în vârstă. Moduri alternative de a structura întrebările psihologice Dacă este folosită alta structură decât structura standard sugerată de ecuaţia comporţamentala. In acelaşi timp. arătându-i cum se structurează acestea. datorită experienţei particulare în aria care ne interesează. eă pentru claritate putem să tratăm constructe psihologice strâns înrudite sub o singură problematică. se adaptează tensiunilor specifice din profesia pe care o doreşte. trebuie examinată abilitatea d-nei H. informăm în acest fel clientul despre aspectele care compun fiecare din aceste problematici. d-na H. Din acest motiv. — 3. Este posibil ca cineva sa fie mai puţin capabil în gestionarea tensiunii emoţionale în general dar. aranjarea patului. Din acest motiv. în acelaşi mod în care evaluăm informaţiile legate de constructele psihologice. Acest lucru necesită deprinderi sociale. Atunci când adunăm informaţii despre abilitatea d-nei H. Din acest motiv. Desigur. — 4. Activitatea ca asistentă de geriatrie cere adesea efort şi rezistenţă fizica. limbajul) In plus faţă de abilitatea de a gestiona tensiunea emoţională. Când lucrezi ca asistentă socială. Este clar din aceste două întrebări psihologice. Intrebări psihologice legate de condiţiile sociale 4 Intrebări psihologice legate de condiţiile sociale (modul de a se purta cu ceilalţi. — 4. Cele 10 întrebări psihologice listate mai sus pot fi structurate în funcţie de ordinea temporală: 1. care nu este mai departe diferenţiată pe domenii. . spălarea rufelor. posedă astfel de caracteristici. în concordanţă cu criteriile descrise mai sus.

devine legală doar după ce judecătorul o include în propria decizie. 1992). întrebări psihologice legate de cerinţele profesiei. întrebări psihologice legale de cerinţele de reconversic profesională. de exemplu în decizia de divorţ. O soluţie amiabilă a problemei custodiei. prescurtată. l991. Mai mult. legată de custodia parentală după separarea sau divorţul părinţilor. Această formă prescurtată nu conţine prima parte a întrebării psihologice care descrie relaţia dintre o variabilă selectată şi comportamentul care trebuie explicat sau prezis în funcţie de întrebarea clientului. vom folosi un exemplu din psihologia aplicată în domeniul juridic. plasarea unui număr mare de întrebări individuale sub o singură denumire fac ca ele să fie prea dificil de memorat şi să poată impedimenta reamintirea chiar şi la o eventuală recitire a raportului psihologic.Kluck. Ultimele cinci ipoteze ar fi plasate împreună sub titlul "întrebări psihologice legate de cerinţele profesiei". In primul rând.7.1. evaluarea orientată spre decizie nu exclude desigur alte posibile soluţii (de văzut de asemenea. Această formă secundară. 3. procesul complet de evaluare în acest domeniu aplicativ necesită prin natura lui trasarea unei serii de decizii individuale. Cele două întrebări psihologice legate de condiţiile motivaţionale ar fi atunci plasate sub "întrebări psihologice legate de situaţia prezentă". care rezultă din consiliere sau mediere. ilustrează în două feluri necesitatea de "orientare spre decizie" a evaluării. pentru a ilustra modul în care întrebările psihologice pot fi dezvoltate în forma deja descrisă. uşurează înţelegerea raportului psihologic în mod special atunci când este necesară corectarea înţelegerii unor idei naive. nici nu se exclud în vreun fel una pe cealaltă.49 6. Aceasta este transformată în întrebări psihologice (= ipoteze). Rezultatul unei consilieri sau a unui proces de mediere trebuie să fie raportat judecătorului într-o manieră adecvată. cotidiene. privind decizia custodiei parentale conform intereselor copilului. Obiectivele evaluării orientate de decizie în problemele legate de custodie In cele ce urmează. trebuie observat că aceste două opţiuni nici nu se contrazic. 1996).7. In cele ce urmează vom discuta în detaliu „transformarea" şi diferenţierea întrebării puse psihologului de judecător.4. despre comportamentul individual. Construirea orientată de decizie a ipotezelor în cazul evaluării cu utilitate juridică. Paşii cei mai importanţi ai procesului de evaluare orientată spre decizie au fost descrişi mai sus. „în funcţie de interesul copilului". cu privire la posibilitatea înlocuirii evaluării psihologice de către consilierea psihologică. 6. folosind consilierea profesională (Jessnitzer. această structură periclitează claritatea generală a raportului. Intrebări psihologice 2. In al doilea rând. care trebuiesc luate de psiholog. Sarcina scrierii unui raport psihologic care să fie utilizat într-o problemă de natură juridică. . Cu privire la discuţiile purtate la acest moment în literatura de specialitate. Insă. Aceste patternuri sau regularităţi comportamentale sunt descrise ulterior în raport mai detaliat şi importanţa lor pentru întrebarea specifică pusă de client este explicată. Intrebările psihologice prescurtate care sunt prezentate în continuare se referă fiecare la mai multe arii de variabile şi conţin astfel fiecare mai multe variabile individuale.4. Intrebările psihologice legate de condiţia in telectului ar fi plasate sub "întrebări psihologice legate de cerinţele de reconversie profesională". pentru custodia parentală 6.4. un astfel de raport psihologic este un ajutor oferit judecătorului în decizia acestuia de stabilire a custodiei parentale. Aşadar. Balloff & Walter.

printre altele. următoarele caracteristici sau variabile: Ex Variabile externe (precum situaţia locuinţei.. M Variabile motivaţionale (precum dorinţelor copilului. Simitis şi al. Schmidt-Denter et al. azi sunt folosite următoarele criterii (de exemplu. aceste criterii care acum sunt formulate explicit erau inferate din rezultate ale cercetării psihologice. sprijinul şi încurajarea pe care o primeşte copilul de la părinţi. prin intermediul căruia pot fi evitate sau minimizate astfel de erori sistematice în selecţia variabilelor psihologice şi a condiţiilor relevante pentru predicţie. în funcţie de rezultatul evaluării. aceste criterii reprezintă "profilul cerinţelor" în funcţie de care trebuie orientate întrebările psihologice. 1992): 1. să le evalueze şi. In această sarcină există marele pericol ca psihologul să ignore sistematic variabile importante care determină comportamentul subiecţilor şi care afectează "starea de bine a copilului" în sensul descris mai sus. 1995). mai ales a părinţilor). prejudecăţile. care descriu "starea de bine a copilului". care privesc condiţiile necesare pentru o dezvoltare pozitivă în copilărie. să răspundă întrebării puse de judecător. pot fi folosite. In general. ceea ce făcea ca problema să fie dificilă. obiectivele şi expectaţiile psihologului cu privire la condiţiile cauzale şi la posibilele soluţii pentru conflictul familial pot avea un efect nedorit. Kluck. competenţa socială.50 Capitolul 6 Exemplificarea lucrului cu problema unul client 6. 1995). 1984). Pentru a decide care dintre viitoarele condiţii existenţiale vor permite cel mai bine îndeplinirea acestor criterii. obiectivul este definit de întrebarea pusă de judecător psihologului. Sarcina psihologului evaluator este acum să selecteze din toate aceste criterii variabilele psihologice relevante pentru întrebarea clientului. O Variabile fiziologice (precum probleme majore de sănătate ale celor implicaţi: dizabilitâţi care cer o îngrijire specială). Profilul cerinţelor Concluziile rezultate din evaluare au sens numai în relaţie cu un anumit obiectiv al evaluării. KluBmann & Stotzel. nu sunt independente unul de celălalt. valorile. fără să fie luate în consideraţie în mod adecvat problemele particulare ale familiei respective. "Ecuaţia comportamentală " propusă mai jos serveşte ca un ajutor în acest proces. In conformitate cu toate cunoştinţele moderne provenite din ştiinţele sociale (inclusiv din psihologie). deoarece cercetarea relevantă în domeniu a început doar în ultimii ani (de exemplu.. Inainte. continuitatea în îngrijirea şi în mediul copilului şi 4. modul de gestionare a tensiunii emoţionale: experienţa şi managementul conflictelor). 1982. ataşamentele şi relaţiile din copilărie. In această fază de planificare timpurie. exprimate verbal . dorinţele copilului. Este imediat evident că aceste criterii.2. 1986). De exemplu. Em Variabile emoţionale (precum relaţiile şi ataşamentele copilului. 3. In acest domeniu particular.7.. o minimă continuitate în îngrijire este o condiţie necesară dar nu suficientă pentru dezvoltarea unei relaţii strânse (vezi şi Spangler & Zimmermann. 2. situaţia financiară). 1995) ca cerinţe care definesc mai clar sintagma de "interes al copilului" (Salzberger. deşi aparţin unor nivele şi categorii diferite de abstractizare. modul în care este resimţită tensiunea emoţională de toţi cei implicaţi. întrebarea privind decizia de custodie "conform intereselor copilului" conţine de asemenea în anumite state (de exemplu în Germania) o serie de criterii explicite care au scopul de a specifica acest "termen legal iiespecificat" iniţial (pentru mai multe date despre această problemă vezi Fthenakis et al. 1979.4. Ele pot face ca evaluarea şi concluziile acesteia să fie realizate pe aceste baze subiective şi neştiinţifice. colectarea subsecventă a datelor şi concluziile procesului de evaluare (Puls. C Variabile cognitive (precum abilităţile de rezolvare de probleme.

1993). inclusiv cogniţii. speranţele. Atunci când derivăm întrebările psihologice (=ipotezele). de exemplu. psihologia dezvoltării şi psihologia clinică. evaluarea trebuie realizată în concordanţă cu ultimele dezvoltări din domeniu. 1995).3.1.7. expectaţii etc. 1992). Subliniem astfel faptul că psihologul are obligaţia de a continua să se educe deoarece. Structura pentru dezvoltarea intrebarilor psihologice intr-un caz de custodie Criteriu/ Conditie Ex O C Relatii/ Atasamente ale copilului X Continuitate in Ingrijire Mediu X X (X) (X) X X X Sprijinul si incurajarea copilului X (X) X (X) (X) (X) Dorintele copilului X (X) X X X - X Em M S Abrevieri: vezi textul din Capitolul 6 . sau de încercările şi posibilităţile celor implicaţi de a ţine conflictul sub control (Fthenakis. că ne bazăm consideraţiile în primul rând pe acele cunoştinţe psihologice despre relaţiile şi ataşamentele copiilor şi despre efectul acestora asupra dezvoltării copiilor. aşteptările tuturor celor implicaţi). integrarea socială: comportamentul faţă de alţii). de fidelitatea şi de validitatea relaţiei dintre variabilele investigate şi criteriile pentru predieţie. care pot fi observate doar indirect. care sunt examinate în primul rând (SchwabeHeilein & August-Frcnzcl.6. Structurarea prezentată aici (Tabelul 6. grupul de variabile cognitive este relevant numai pentru anumite probleme şi este inclus în evaluare în cazuri foarte rare. este clar că termenul "comportament". Intrebările psihologice (= ipotezele) cărora trebuie să li se răspundă pot fi reprezentate în aceste condiţii ca fiind o combinaţie între condiţiile relevate şi diferitele aspecte ale profilului cerinţelor (care ţine de starea de bine a copilului). Din nou. care sunt legate de conflictele care se pot manifesta în acest context şi de diferitele strategii de gestionare a lor. temerile. De exemplu. dorinţele. ci şi la experienţele subiective ale celor implicaţi.4. Intrebări psihologice 51 sau non-verbal. aşa cum este folosit aici. vorbim de relaţiile copilului. Acest lucru înseamnă în cazul exemplului nostru privind "variabilele emoţionale". persoanele importante pentru acesta. In plus. sentimente.4. atitudini. precum şi diferitele aspecte subsumate conceptului de "interes al copilului" fac ca pentru o întrebare specifică legată de custodie să nu fie relevante toate grupele de variabile descrise mai sus. Sub denumirea "variabile emoţionale". 6. psihologia socială. valori. la fel ca în orice activitate ştiinţifică. scopurile. vom folosi şi acele cunoştinţe din psihologia diferenţială. speciale (vezi Salzgeber. Variabile sociale (precum atitudinile faţă de copil.1) ilustrează pe scurt procedura orientată spre de- Tabelul 6. care au fost dezvoltate teoretic şi demonstrate empiric ca fiind valide. sau ca ele să nu fie relevante în acelaşi grad. se referă nu numai la comportamentul care poate fi observat extern sau direct. dar şi de modul în care copilul şi alte persoane pentru el (părinţii şi alte persoane) resimt conflictul. Selectarea variabilelor relevante Cerinţele legate de importanţa practică. toate aceste grupuri de condiţii şi variabile pot fi examinate în termenii modului în care contribuie la determinarea "stării de bine" a copilului.

psihologice ale celor implicaţi) şi beneficii (adică oferirea răspunsului la întrebarea clientului) ar trebui luată de asemenea în considerare atunci când luăm o decizie privitoare la numărul de întrebări psihologice şi nivelul de detaliere a acestora.. Acesta este cazul şi pentru situaţiile în care se judecă probleme de familie.7. Celulele individuale din tabel conţin condiţiile de comportament relevante şi variabilele care trebuie examinate în fiecare caz particular. Formularea întrebărilor psihologice trebuie de asemenea să garanteze că variabilele selectate ca relevante pentru întrebarea clientului pot fi evaluate (a) pentru toate persoanele implicate (vezi mai sus) şi (b) pe întreaga axă a timpului: dezvoltarea anterioară. De exemplu. In fiecare caz particular. Apoi urmează întrebarea psihologică reală (= ipoteza). un astfel de stil neştiinţific şi diletant ar putea face ca evaluatorul să fie respins ca neprofesionist şi raportul psihologic să fie respins ca inadmisibil. trebuie să fie formulate în două părţi. Relaţia dintre costuri (incluzând "costurile" imateriale. în această privinţă. Condiţii de mediu (Ex) Posibilităţile de a avea grijă de un copil în interiorul sau în afara familiei joacă un rol în determinarea dezvoltării acestuia. pe baza ecuaţiei comportamentale. Formularea întrebărilor psihologice Rapoartele psihologice sunt realizate de cele mai multe ori pentru clienţi care nu au formare de psihologi. Aceste rapoarte trebuie să fie inteligibile. In cazul rapoartelor cerute de instanţă. dezvoltare viitoare (posibilă). adică clientul trebuie să înţeleagă ceea ce se spune în raport. Presupunem că instanţa de judecată a pus următoarea întrebare: "In cazul familiei .4.. astfel încât să poată utiliza informaţiile din acesta ca sprijin în decizie.. în primul rând. 6. îo relaţie cu criteriul care este evaluat. trebuie evaluate posibilităţile tatălui şi ale mamei lui (numele copilului) de a oferi îngrijire acestui copil. Condiţiile de locuinţă şi situaţia financiară pot influenţa dezvoltarea copiilor. statul actual şi. Aşa cum se întâmplă cu toate rapoartele psihologice şi în particular cu rapoartele cerute de instanţele judecătoreşti. Din acest . precum în exemplul nostru. vor fi formulate mai jos. conform intereselor copilului”. Din acest motiv. există un motiv pentru o investigare sistematică a efectelor acestei probleme asupra relaţiei părintelui cu copilul şi asupra abilităţii părintelui de a furniza îngrijirea adecvată şi a contribui aşa cum este necesar la creşterea copilului (Grupul de variabile: O = Condiţii fizice). sugeram anterior că întrebările psihologice derivate din întrebarea clientului (judecătorului). vom afirma în una sau două propoziţii motivul pentru selectarea unei variabile particulare. bazat pe acestea. dacă dosarele tribunalului menţionează că unul dintre părinţi are o problemă legată de alcool. informaţia adecvată care este deja la îndemâna evaluatorului poate fi folosită ca bază pentru planificarea evaluării. O insuficientă deschidere a întrebărilor psihologice conduce la pericolul ca evaluarea să devină o profeţie auto-împlinită şi ca unele aspecte ale comportamentului să fie excluse în mod nejustificat din raportul psihologic.4. aşa cum am descris mai sus.52 Capitolul 6 Exemplificarea lucrului cu problema unui client cizie care a fost descrisă mai sus şi care poate fi utilizată în dezvoltarea întrebărilor psihologice (=ipoteze) într-un caz de custodie. trebuie realizată o evaluare psihologică cu privire la custodia parentală optimă. explicând care informaţie ar trebui colectată pentru a testa această relaţie în respectivul caz particular. care formează baza pentru evaluările ulterioare. / .. trebuie să ne asigurăm că nu se formulează ipoteze "unidirecţionale" care ar putea limita nejustificat perspectiva noastră ca evaluatori în această fază timpurie de planificare şi care ne-ar îndrepta atenţia întro singură direcţie. Pentru a ilustra. ipotezele generale (=întrebări psihologice) privind problema custodiei.

De aceea trebuie determinată măsura în care părinţii au probleme de sănătate semnificative. este nevoie să fie evaluate percepţiile părinţilor privind sprijinul care îi este necesar lui (numele copilului) pentru dezvoltarea abilităţilor sale mentale. Condiţii cognitive (C) Obiectivele. trebuie descrise obiectivele. pot juca un rol în determinarea comportamentului lor. Condiţii sociale (S) Pentru a fi capabili să sprijine dezvoltarea lingvistică şi intelectuală a copiilor lor. Intrebări psihologice motiv. Condiţii emoţionale (M) Părinţii pot împlini nevoile copilului lor în diferite grade. Din acest motiv. cu privire la viitorul lor. dorinţele şi temerile tuturor celor implicaţi. cu acelaşi conţinut dar într-o formă care este mai uşor de înţeles pentru client. cu mama. părinţii trebuie să fie capabili să recunoască adecvat interesele copilului şi sa reacţioneze corect la ele. Condiţii fizice (O) tării copilului.53 6. în funcţie de starea lor de sănătate. Din acest motiv. trebuie să fie în poziţia de a furniza sprijin într-un mod care este adecvat vârstei şi personalităţii copilului. Condiţii emoţionale (Em) Ataşamentele emoţionale şi relaţiile copilului cu persoanele semnificative din viaţa lui au o influenţă decisivă asupra dezvoltării lor. Starea de sănătate a copiilor le afectează întreaga dezvoltare fizică şi mentală. Integrarea copiilor în câmpul lor social este o condiţie importantă pentru dezvoltarea lor în copilărie. dorinţele şi temerile lui (numele copilului) şi a părinţilor săi. ar trebui evaluate aceste atitudini pentru persoanele care sunt importate pentru (numele copilului). părinţii trebuie să fie capabili să-şi perceapă în mod adecvat propriile abilităţi. Din acest motiv. va fi necesar să investigăm măsura în care Dl. aşteptările. Tensiunea emoţională şi încercările de a o gestiona pot juca un rol în determinarea dezvol- Atitudinea faţă de copil determină într-o mare măsură comportamentul părinţilor şi al altor persoane semnificative faţă de el. precum şi abilităţile pe care părinţii le au şi care sunt necesare pentru gestionarea adecvată a nevoilor lui (numele copilului). trebuie evaluate tipul şi semnificaţia contactelor sociale ale lui (numele copilului) precum şi ale părinţilor săi sau a altor persoane care sunt importante pentru (numele copilului). Dezvoltarea comportamentului social al copilului este de asemenea influenţată de mediul social. şi D-na (nume) pot face acest lucru.4. In plus. Copiii care au probleme de sănătate cu implicaţii pe termen lung trebuie să primească îngrijire specială. De aceea va fi necesar să descriem modul în care cei implicaţi (atât părinţii cât şi copilul) resimt o astfel de tensiune şi felul în care reacţionează la ea. Pentru a fi capabil să evalueze modurile în care tatăl şi mama au performat până în prezent din acest punct de vedere şi pentru a face o predicţie privind gradul în care vor fi capabili să performeze în viitor. De aceea va fi necesar să investigăm dacă (numele copilului) are nevoie de îngrijire fizică specială. Grupele de variabile şi criteriile privind interesul a copilului sunt indicate în paranteze după fiecare întrebare. respectiv. . ar fi acela de a integra în formularea problemei grupele de variabile şi criteriile privind interesul copilului. Din acest motiv. Aceste ataşamente emoţionale ar trebui de aceea să fie descrise pentru (numele copilului). Vom ilustra acest lucru pe baza exemplului nostru. Mai mult. Pentru o creştere adecvată. trebuie investigate oportunităţile lui (numele copilului) de dezvoltare socială eu tatăl şi. trebuie să fie stabilit nivelul actual de dezvoltare lingvistică şi intelectuală a lui (numele copilului). aşteptările. trebuie evaluate condiţiile financiare ale d-lui şi d-nei (tatăl şi mama copilului). Din acest motiv. Alt mod de a prezenta toate întrebările relevante.

. Următoarele întrebări psihologice vor fi evaluate în funcţie de fiecare din următoarele: ataşamentul emoţional al copilului. S).5. sprijin şi încurajare: Ex. S). Em. S). sprijin şi încurajare: Ex. M. S). continuitate. M. 5. Intrebări psihologice prescurtate La finele fiecăreia dintre întrebările psihologice prescurtate vom prezenta în paranteze variabilele corespunzătoare şi criteriile. Ce tip de ataşament emoţional are (numele copilului) faţă de tatăl şi mama sa? (ataşamente. 1. Km. M. comportamentul în creştere: C.4. continuitatea în mediu şî posibilităţile de sprijin şi încurajare a copilului. S). Ce oportunităţi de dezvoltare pot fi aşteptate pentru (numele copilului). M. dorinţele copilului. Cum s-au dezvoltat până în prezent aceste relaţii? (condiţii de dezvoltare.7. Informaţia din aceste paranteze este dată aici numai cu scopul ilustrării şi nu apare în raportul psihologic. Cum văd mama/tatăl viitoarea creştere a copilului (numele copilului)? (continuitate. sprijin şi încurajare. dorinţe ale copilului: grupele de variabile Em. continuitatea în mediu şi îngrijire. atitudine faţă de creştere. O. 4. 3.54 Capitolul 6 Exemplificarea lucrului cu problema unui client 6. continuitatea în îngrijire. dezvoltarea ataşamentului: Ex. C. C. O. M. Em. Cum şi-au îndeplinit ambii părinţi (nume) ai copilului (numele copilului) îndatoririle parentale până în prezent? (istoria dezvoltării ataşamentului. 2. în funcţie de condiţiile de viaţă diferite ale celor doi părinţi? (condiţii de dezvoltare aşteptate. Em.

3. Rolul planului de evaluare — 56 7.4. Planul general al evaluării — 56 7. Planul detaliat de evaluare — 57 7. Raportul cost-beneficiu ca şi criteriu pentru planificarea unei evaluări psihologice — 58 .7 Capitolul 7 Planificarea evaluării 7.1.2.

3. care sunt prezentate în secţiunea de rezultate. . Planul este implementat în evaluare.chestionare. . vom decide cum anume vrem să evaluăm. 1. de exemplu: . cu ajutorul cărora sa putem răspunde acestor întrebări. Calitatea planului de evaluare determină calitatea evaluării. In planul de evaluare descriem „cum" vom proceda. După construirea întrebărilor psihologice. tipice pentru centrele de evaluare. Atunci când răspundem întrebării clientului într-un raport psihologic. Rolul planului de evaluare . Există proceduri standardizate de observaţie comportamentală şi sisteme standardizate de observaţie pentru multe sarcini de evaluare.interviuri orientate către decizie.2. daca ni se cere. este necesar să parcurgem un proces complex de evaluare. când s-a argumentat acceptarea întrebării clientului (Secţiunea 3. să le putem enunţa şi justifica.rapoarte medicale. .2) . este recomandabilă o planificare şi defalcare în mai multe etape a acestui proces de evaluare.certificate. .probe de lucru. Pe lângă postulatele fundamentale formulate pentru toate evaluările .trebuie să formulam de asemenea şi ipoteze specifice pentru aplicarea fiecărei proceduri. Nu putem discuta despre toate particularităţile fiecărei proceduri în parte aici.observaţie comportamentală standardizată. astfel încât. căutăm în mod sistematic surse de informare utile. Multe studii experimentale au arătat că utilizarea procedurilor standardizate pentru colectarea informaţiei este de obicei mai eficientă sau cel puţin la fel de eficientă ca şi utilizarea unor proceduri mai puţin standardizate. . Am arătat mai sus felul în care decidem pro sau contra unei întrebări a clientului şi cum împărţirii întrebarea acestuia în întrebări psihologice.1. printre care observaţii care presupun probe de lucru sau chiar jocuri de rol şi sarcini mai complexe. 7.am discutat despre ele anterior. Proceduri standardizate: . de vreme ce există sute de proceduri standardizate de evaluare psihologică. Pentru a putea răspunde acestor întrebări se dezvoltă un plan pentru a direcţiona evaluarea. Alte surse de informare. Rezultatul unui raport psihologic este astfel la fel de bun ca şi planificarea sa. Proceduri semi-standardizate: . Mai întâi verificăm dacă pot fi utilizate în mod profitabil proceduri psihologice standardizate. dar şi calitatea datelor care reies şi a deciziilor bazate pe aceste date. . Planul general al evaluării Definitie Planul general al unei evaluări psihologice constă în selecţia raţională a surselor de infor mare. dar trebuie neapărat să fim clari în legătură cu aceste postulate specifice înainte de a aplica o anume procedură. Descriem „planul general" al evaluării psihologice în raportul psihologic într-un mod clar pentru toţi cititorii. In Capitolul 10 vom analiza mai în detaliu criteriile folosite pentru selectarea procedurilor standardizate. 2. Rolul planului de evaluare: Intrebarea clientului este divizată în întrebări psihologice.observaţie comportamentală. De aceea. In raportul psihologic oferim o descriere clară a fiecărei surse de informare folosite şi specificăm întrebarea psihologică la care răspunde respectiva sursă de informare.56 Capitolul 7 Planificarea evaluării 7.dosare.teste. în raportul psihologic prezentăm ce anume dorim să evaluăm prin intermediul întrebărilor psihologice. „Planul detaliat" nu este descris în raportul psihologic. .rezultate din muncă. După ce hotărâm ce anume vrem sa evaluăm.

deoarece chiar şi psihologii evaluatori cu experienţă sunt incapabili sa facă faţă multitudinii de cerinţe care trebuie îndeplinite într-un timp scurt. întotdeauna trebuie să luăm în considerare efectele pe care le va avea o anume procedură şi dacă aceste efecte ne vor ajuta sau ne vor împiedica în a răspunde întrebării clientului. Astfel. Pentru fiecare sursă de informaţie specificăm întrebările psihologice cărora le oferă răspunsuri. Planul detaliat de evaluare Definiţie In planul detaliat al evaluării se elaborează şi se redactează planuri pentru observaţia comportamentală şi ghidurt pentru interviurile orientate către decizii.7. Capitolul 9 discută câteva dintre caracteristicile acestora. uşor de înţeles şi permit subiectului să le recunoască din nou atunci când le întâlnesc în raportul psihologic. oferim posibilitatea celor care citesc raportul . Atunci când vom intra în amănunte cu privire la tehnica interviului orientat către decizie. ceea ce ar putea duce la diminuarea dorinţei sale de a coopera cu evaluatorul. când şi cu ce instrumente. atunci când aceştia pun întrebări similare cu cele deja tratate. Dar primul pas în a ne asigura că vom obţine rezultate cât mai obiective şi cât mai valide cu putinţă îl reprezintă o planificare atentă şi o pregătire conştiincioasa. .4). dacă o anume succesiune a procedurilor planificate va supune subiectul unui efort inutil. Astfel. toate sursele de informaţie utilizate sunt descrise în secţiunea intitulată „Planul de Evaluare".3. de exemplu observaţia comportamentală şi interviurile orientate către decizie. Planul detaliat de evaluare Procedurile semi-standardizate. sunt proceduri intens consumatoare de timp pentru evaluator şi pentru subiect. Pentru a ajuta la evaluarea acestor surse de informare. Conţinuturile specifice ale acestor planuri se bazează pe cunoştinţe psihologice de specialitate. pentru a fi inteligibil pentru non-psihologi.3. poate fi regăsită în sursele suplimentare de informaţie. precum dosarele. ar trebui să alegem o succesiune care îi va cere un efort mai mic. In raportul psihologic nu descriem planul detaliat. unde. pe care o susţinem. iar insuficienta standardizare este doar una dintre acestea. Planul detaliat nu este descris în raportul psihologic. va deveni foarte clar cât de mare este complexitatea solicitărilor la care se supune un psiholog în timpul interviului de evaluare. Aceasta deoarece subiectul este de cele mai multe ori capabil sa recunoască un astfel de efort inutil. Definim cine va fi evaluat. Deciziile vor trebui luate în aşa fel încât. ar presupune explicaţii excesive. din moment ce în multe cazuri interviurile orientate către decizie oferă cea mai mare cantitate de informaţie relevantă pentru generarea răspunsului la întrebarea clientului. deoarece. Aceste descrieri sunt scurte. care pot fi dobândite doar prin studiul sistematic al psihologiei. totuşi. In raportul psihologic. Observaţia comportamentală sistematică şi interviurile orientate către decizie nu sunt posibile (ara planuri atent elaborate. conţin deseori informaţii care trebuie neapărat luate în considerare dacă vrem să răspundem corect întrebării clientului. De exemplu. Aceasta presupune elaborarea în scris a tuturor planurilor. succesiunea diferitelor proceduri şi intervalele dintre ele. Aceste surse de informaţie suplimentare sunt asociate cu anumite dificultăţi. luând în considerare raportul cost-beneficiu (cf.în cele mai multe cazuri aceştia sunt chiar subiecţii înşişi să înţeleagă ce proceduri au fost utilizate şi în ce scopuri. 7. Planificarea detaliată mai implică şi decizia asupra datelor şi locaţiilor evaluării. Secţiunii 7. Cea mai puţin standardizată informaţie. Aceste planuri scrise pot fi ulterior utilizate şi pentru alţi clienţi. Vom discuta mai jos în detaliu despre ambele aceste grupuri de proceduri. în cadrul evaluării psihologice. evaluările noastre să producă cele mai bune şi mai valide rezultate posibile. din punct de vedere psihologic.

Acţiunea secvenţială poate optimiza raportul costuri-beneficii. de exemplu. utilizarea mai multor teste. ci şi efectele care vor apărea în viitor. Raportul cost-beneficiu în ceea ce priveşte utilizarea fiecărei surse de informare este estimat pentru: . Pentru mulţi psihologi un astfel de criteriu este problematic. pentru instituţiile şi organizaţiile implicate şi pentru psihologii implicaţi. ci şi consecinţele probabile sau posibile. De exemplu. Cu toate acestea. Beneficiul imaterial provine. . Ceea ce susţinem este că acest calcul trebuie făcut în mod explicit şi cuprinzător. luăm în considerare nu numai efectele care apar imediat sau după o scurtă perioada de timp. aceleaşi rezultate pot fi obţinute şi cu unele costuri mai scăzute. orice alt viitor test de inteligenţă generală va duce doar la creşteri de costuri. ci şi costurile pentru persoanele indirect afectate. . O analiză cost-beneficiu cuprinzătoare va lua în considerare nu numai aspectele materiale. de exemplu. RezuItatuI unei analize cost-beneficiu este criteriul dominant în dezvoltarea unui plan de evaluare. In acest sens vom lua în considerare nu numai costurile pentru subiect şi client.4. Raportul costuri-beneficii este întotdeauna criteriul dominant în planificarea unei evaluări psihologice şi a procedurilor de evaluare corespunzătoare.în acest caz o anumită procedură de evaluare . ci şi pe cele abstracte. De aceea. utilizăm ajutorul oferit de un bilanţ contabil.alte persoane direct şi indirect implicate. Intr-o strategie de evaluare simplă.client. subiecţii sunt eva- . intruziunea în sfera privată a vieţii subiectului. Această modalitate scrisă de a lua în calcul toate costurile şi beneficiile posibile uşurează inventarierea şi uşurează de asemenea luarea unei decizii. In plus.subiect. Toate consecinţele negative ale acestei opţiuni sunt listate sub "-". sau eforturile depuse.în loc de titlu. 4. în acest scop. toate consecinţele pozitive sub "+". Estimarea costurilor şi beneficiilor unei anumite proceduri de evaluare este mult mai complicată decât se poate crede la o primă privire superficială. nu luăm în considerare numai ceea ce se va întâmpla în mod cert. fără a aduce şi beneficii adiţionale. într-o strategie secvenţială. . de exemplu atunci când este necesar să hotărâm dacă o procedură de evaluare „merită încercată'". Drept urmare. Raportul cost-beneficiu ca şi criteriu pentru planificarea unei evaluări psihologice 1. este clar o pierdere din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu. toate măsurând doar inteligenţa generală. Efortul depus este întotdeauna privit ca fiind într-o anumită relaţie cu beneficiul aşteptat.nimeni nu depune un efort nelimitat într-o evaluare.instituţii şi organizaţii implicate direct şi indirect. sunt îndeplinite toate procedurile cuprinse în plan. In anumite cazuri. atât în teorie cât şi în practică. 3. şi . dintr-o creştere a calităţii vieţii subiectului atunci când evaluarea este corectă. Apoi trasăm o linie verticală şi împărţim foaia în "-" şi "+". care pot să apară sau nu. Dacă este folosit cel mai bun test pentru a răspunde la o anumită întrebare a clientului. 2.evaluator. toţi psihologii acţionează în funcţie de acest criteriu . costurile şi beneficiile imateriale. aşa cum este descris de Janis şi Mann (1977) pentru utilizarea în aria cercetării decizionale. Astfel de costuri sunt. este util să abordăm această temă într-un mod sistematic. atât de subiect cât şi de evaluator. Un bilanţ de acest tip este practic o foaie de hârtie pe care scriem opţiunea disponibilă .58 Capitolul 7 Planificarea evaluării 7. Bilanţul financiar ajută la estimarea sistematică a costurilor şi beneficiilor.

ele vor fi utilizate dacă urmam o strategie simplă de evaluare. ci doar vor implica nişte costuri. după evaluarea dosarelor. De exemplu. O strategie secvenţială va exclude astfel aplicarea ulterioară a unor teste de inteligenţă. ar fi posibil să avem suficiente informaţii cu privire la inteligenţa generală a subiectului. chiar dacă nu vor aduce cu sine beneficii adiţionale.7. certificatelor şi a altor documente şi după combinarea acestor informaţii cu informaţia culeasă printr-o procedură generală precum interviul psihologic. In schimb. Raportul cost-beneficiu ca şi criteriu pentru planificarea unei evaluări psihologice 59 luaţi în continuare doar dacă prin procedura ulterioară se va obţine informaţie adiţională relevantă pentru întrebarea clientului (Cronbach & Gleser. 1965).4. .

8 Capitolul 8 Analiza strategiei a-priori 8.3.8. Optimizarea strategiei de evaluare — 63 8.2. Analiza strategiei a-priori pentru intrebarile institutionale referitoare la evaluarea aptitudinilor — 64 . 6. Analiza calitativa a strategiei a-priori — 63 8.4. Analiza cantitativa a strategiei a-priori pentru intrebarile institutionale — 64 8. Analiza strategiei a-priori pentru intrebarile provenite din cazuri specifice — 62 8.5.1.

In măsura în care materialele disponibile sunt documentate. evaluatorul va fi atent la condiţiile psihologice şi la posibilele circumstanţe care ar fi putut încuraja acest comportament. deseori aceasta este cu adevărat ultima soluţie la care optează după ce au epuizat alte încercări. a începutului comportamentului problematic şi a condiţiilor în care acest comportament a apărut. cât şi pentru întrebări instituţionale. sau ale altor persoane implicate. In acest timp. clienţii înşişi sau evaluatorii ocazionali au implementat deja intervenţii pentru a depăşi comportamentul problematic sau condiţiile de viaţă problematice. cu alte cuvinte ea poate fi analizată şi pentru cazuri unice. Strategiile a-priori pot fi încercări ale experţilor (atât a experţilor autentici cât şi a unor diletanţi). sau ale reţelei lor sociale. la apariţia sau şi în timpul dezvoltării sale ulterioare. pe baza unui interviu orientat spre decizie. Abordarea anterioară este stabilită într-un interviu orientat către decizie. După analiza dosarelor sau a altor documente scrise. poate în fapt chiar duce la creionarea ulterioară a unor ipoteze specifice cazului. de exemplu. dar şi pentru întrebări care se repetă în mai multe cazuri similare. referitoare la întrebarea clientului. ci şi cantitativ. de a trata întrebarea clientului. evaluatorul va lua cu siguranţă notă de (a) succesiunea temporală a (b) evenimentelor care s-au petrecut până în acel moment. O astfel de analiză a dosarelor. Insă din astfel de evaluări şi intervenţii. Analiza dosarelor şi a oricărui document scris este ghidată de ipoteze generale. Aceste încercări anterioare de a răspunde întrebărilor clientului conţin informaţii deseori indispensabile şi chiar şi în cel mai rău caz cel puţin utile. Primul lucru pe care trebuie să îl facă evaluatorul este să parcurgă toată documentaţia scrisă. până la momentul în care sarcina generării un raport psihologic i-a fost desemnată evaluatorului. Acestea pot deriva din rezultatele cercetărilor empirice. va culege în mod explicit informaţii despre dezvoltarea anterioară a problemei. Analiza strategiei a-priori pentru întrebările provenite din cazuri specifice Important Analizarea documentelor scrise: Analiza este ghidată de ipoteze generale de evaluare. Strategia a-priori poate fi analizată atât pentru întrebări specifice. ghidată de ipoteze.62 Capitolul 8 Analiza strategiei a-priori Definitie O strategie a-priori este acea abordare a evaluării care a fost folosită pentru a răspunde întrebării clientului. evaluatorul. de exemplu. Chiar şi evaluatorii ne-profesionişti pot ajunge într-o măsură mai mică sau mai mare la evaluări corecte. Analiza strategiei a-priori poate oferi informaţii utile pentru o abordare optimă a întrebării clientului. In mod frecvent. Aceste intervenţii s-au dovedit de bună seamă a fi mai mult sau mai puţin de ajutor. realizate pe teme legate de întrebările clientului. In cazul întrebărilor instituţionale. (c) de orice măsură luată până atunci şi (d) de rezultatele fiecărei măsuri. evaluatorul profesionist poate culege informaţii importante despre experienţa şi comportamentul subiectului . Rezultatele unor astfel de strategii a-priori pot fi găsite. înainte de a cere serviciile unui psiholog evaluator profesionist. în dosare sau în rapoarte anterioare. strategia a-priori poate fi analizată nu doar calitativ. De obicei clienţii vor încerca mai întâi să răspundă ei înşişi întrebărilor care definesc evaluarea. pe care evaluatorul le poate formula deja în momentul în care a preluat sarcina de a răspunde întrebării clientului. Evaluatorul va solicita o descriere cât mai detaliată posibil. din cazuri individualizate. ipoteze care la rândul lor voi trebui testate în cursul evaluării. pentru evaluator şi pentru munca sa ulterioară în încercarea de a răspunde la întrebarea clientului. 8.1.

în loc să i se aplice întregul test unei anumite persoane care urmează să fie testată. Analiza calitativă a strategiei a-priori Important Analiza calitativă a strategiei a-priori examinează: . din toate sursele de informare posibile. asigurându-nc faptul că nu vor fi folosite efectiv în evaluare toate informaţiile posibile despre subiecţi. şi trebuie să fie clar pentru fiecare cerinţă în parte dacă poate fi compensată prin altă cerinţă şi. Aceasta înseamnă că o se acordă atenţie egală scopurilor specifice realizabile şi posibilelor consecinţe dorite sau nedorite ale fiecărei alternative. de la cel mai uşor (primul) item la cel mai dificil (ultimul) item (ca într-un test convenţional). ci şi o listă de posibile îmbunătăţiri care pot fi aduse noii strategii de evaluare. cât şi criteriile finale. întrebare. Chiar şi regulile de decizie pentru fiecare decizie în parte (de exemplu combinarea informaţiilor pentru fiecare ipoteză.sursele de informaţie selectate. sau evaluarea lor) sunt definiţi înainte de implementarea strategiei de evaluare. sau cerinţă) sunt definite explicit înainte ca evaluatorul sa culeagă informaţiile. Caracteristicile generale ale unei strategii profesioniste de evaluare ţin de faptul că fiecare decizie cerută este apreciată cu atenţie. Aceasta înseamnă că. pentru a oferi puncte de reper utile. — o abordare orientată către optimizarea beneficiului net. Optimizarea strategiei de evaluare 63 şi despre contextul său social. această strategie stabileşte din timp atât succesiunea surselor de informare care trebuie folosite. dacă este cazul. In funcţie de performanţa persoanei testate. Cerinţele trebuie sa poată fi definite într-o manieră cât mai obiectivă. prin comparaţie cu strategia de evaluare anterioară (a-priori). Sursele de informaţie trebuie să ofere informaţii cât mai valide (exacte. fidelă şi validă posibil. corecte) posibil. această persoană să nu fie examinată în continuare. cât şi criteriul de oprire. Toţi paşii procedurii de evaluare (de exemplu sursele de informaţie. O strategie de evaluare secvenţială optimizează beneficiul net. fidelă şi validă cu putinţă. 8. Scopul dominant este întotdeauna optimizarea beneficiului net. începem testul cu un item ce este relativ dificil pentru persoana testată.cerinţele selectate. Un alt mod de a optimiza beneficiul net este utilizarea testării adaptative. .8. astfel încât să poată creşte beneficiul net (beneficii minus toate costurile) al unei strategii. — Evaluarea strategiei a-priori oferă nu numai un punct de reper pentru beneficiul net minim care trebuie obţinut prin strategia de evaluare care se află în curs de dezvoltare. . Optimizarea strategiei de evaluare Important O strategie de evaluare poate fi optimizata prin: luarea în considerare a rezultatelor analizei făcute asupra strategiei a-priori. putem să continuăm cu itemi mai uşori sau mai dificili. interpretarea acestora.criteriile de succes selectate. Aşadar. în aşa fel încât o dată ce a fost realizată o apreciere suficient de corectă despre o persoană. . In schimb. astfel încât să fie utile pentru o estimare corectă a calităţii strategiei de selecţie. — o abordare strategică secvenţială. şi — testare adaptativă.3. în ce măsură poale fi compensată de o altă cerinţă. ci şi după. Trebuie să rămână stabile nu doar pe tot parcursul predicţiei. 8.2. Astfel se permite ca valoarea performanţei adevărate a persoanei testate să fie stabilită mult mai repede decât prin testele convenţionale. strategia secvenţială stabileşte atât secvenţa evaluării. precum şi despre reacţia lui specifică la anumite intervenţii. Criteriile pentru succesul unei strategii de evaluare trebuie sâ poată fi definite şi ele într-o manieră cât mai obiectivă.3.

64 Capitolu 18 Analiza strategiei a-priori Validitatea incrementală se referă la creşterea validităţii unei strategii de evaluare pentru o întrebare specifică a clientului. La fel este abordată şi distribuţia cerinţelor. Strategia a-priori poate servi ca punct de reper pentru dezvoltarea unei noi strategii. despre posibilitatea de a îmbunătăţi această strategie. Analiza strategiei a-priori pentru întrebările instituţionale referitoare la evaluarea aptitudinilor Important Condiţiile pentru succesul unei întrebări insti. Pe baza acestei informaţii. Distribuţia bivariată a unui indicator de performanţă (de exemplu evaluarea realizată de un superior) şi a unei cerinţe specifice (de exemplu aptitudinile unui specialist) oferă informaţii decisive despre calitatea unei strategii de selecţie. atunci când această strategie este extinsă prin informaţiile obţinute dintr-o sursă specifică de informare. Dacă distribuţia valorilor criteriilor. subsecvent.: tuţionale cu privire la evaluarea aptitudinilor sunt prescrise de o strategie de evaluare profesionista: . dar şi al noii strategii de evaluare. Acest indicator indică destul de clar cât de dificil va fi ca strategia a-priori să fie îmbunătăţită Analiza rezultatelor strategiei a-priori pe perioade mai lungi de implementare a acesteia poate indica o tendinţă în volumul de date recoltate. în ce măsură implementarea acestei noi strategii este realistă. de exemplu distribuţia aptitudinilor unui specialist. Strategiile aplicate în cazul întrebărilor instituţionale pot fi împărţite în strategii profesioniste şi ne-profesioniste. . depinde de următoarele condiţii: randamentul iniţial.rata de selecţie. trebuiesc stabilite cauzele acestei deviaţii. şi .validitatea strategiei de evaluare.distribuţia valorilor criteriilor. Succesul strategici a-priori. 8. dacă acesta este cazul. Evaluatorul analizează dacă o nouă strategie de evaluare ar putea avea de principiu mai mult succes decât cea veche si. 8.distribuţia bivariată a criteriilor şi cerinţelor. şi validitatea strategiei de evaluare. Ele exploatează toate posibilităţile oferite de ştiinţă.randamentul iniţial .5.4. Analiza cantitativă a strategiei apriori pentru întrebările instituţionale Important Analiza cantitativă a strategiei a-priori examinează: . Această tendinţă poate oferi informaţii utile despre potenţialul pe care îl are o anumită abordare şi. evaluatorul poate analiza strategia a-priori nu doar din punct de vedere calitativ ci şi din punct de vedere cantitativ. şi . In acest scop. . Strategiile neprofesioniste pentru întrebările instituţionale nu au aceste caracteristici. dar şi pe baza infonnaţiilor din literatura de specialitate.distribuţia cerinţelor. poate fi estimat beneficiul net al unei strategii a-priori. definite în prealabil. Strategiile profesioniste sunt acelea care sunt clar orientate eătre optimizarea beneficiului net. rata de selecţie. . deviază de la distribuţia aşteptată în conformitate cu literatura de specialitate. de exemplu indicatorii de performanţă. Specialiştii care folosesc strategii profesioniste pot arăta pentru fiecare decizie în parte că au avut în vedere o gamă întreagă de alternative disponibile şi că au ajuns la decizia lor pe baza unor reguli clare.tendinţe vizibile de-a lungul unor perioade de timp mai îndelungate.

Este mai uşor să cauţi câţiva solicitanţi potriviţi dintr-un grup de mai mulţi candidaţi potenţial potriviţi. . anterior selecţiei" (DIN 33430). Rata de selecţie sau procentul de selecţie se referă la proporţia solicitanţilor acceptaţi. probabilitatea selectării şi angajării unui solicitant nepotrivit prin selecţie aleatoare este de 10%. Dacă randamentul iniţial este ridicat. Analiza strategiei a-priori pentru intrebările tipice cazurilor instituţionale Randamentul iniţial este „proporţia de candidaţi potenţial calificaţi (cu privire la caracteristicile de interes) din cadrul populaţiei candidate. Cu cât validitatea unei strategii de selecţie este mai mare. rata de selecţie este dependetlă de volumul grupului de candidaţi şi de procentul de candidaţi selectaţi. Aşadar.5. cu atât strategia respectivă reuşeşte să clasifice corect mai mulţi candidaţi. Validitatea strategiei de selecţie se referă la proporţia de candidaţi clasificaţi corect. faţă de grupul total de solicitanţi. de exemplu 90%. decât sa încerci sa găseşti din întreaga populaţie cât mai mulţi candidaţi potriviţi cu putinţă.8. „parţial potriviţi" sau „nepotriviţi". de exemplu ca fiind „potriviţi". din acest grup.

9. Funcţii ale caracteristicilor surselor de informare în evaluare — Natura observatorului — 68 68 Conţinuturile observaţiei — 70 Momentul şi durata observaţiei — 71 Trăsăturile caracteristice ale observaţiei — 72 . 9.3. 9.2.1.4.Capitolul 9 Caracteristici ale surselor de informare în evaluare 9.5. 9.

1992a. Cum? Natura observaţiei. Rutten & Borggrefe. Kiphard. Westhoff. vom oferi un sprijin pentru planificarea eficientă a observaţiilor prin trecerea în revistă a caracteristicilor surselor de informare. . care este disponibilă în volum mare şi care abundă de instrumente obiective de măsurare. de asemenea. 1993) şi altele.Sistematizarea planificării. altfel spus aceste observaţii nu s-au bazat pe un plan proiectat şi echilibrat conform principiilor psihologice. Aici.Condiţiile perceptive. şi în consecinţă pentru întrebarea pusă de client. Pregătirea şî educaţia observatorului. Acestea ajută la: .Compararea şi gradarea informaţiilor în funcţie de importanţa lor relativă. execuţiei şi interpretării evaluărilor. Pentru aceşti oameni trebuie să dezvoltăm planuri de observaţie practicabile şi valide. de exemplu părinţi.Asigurarea unui plan de evaluare complet.1. cu privire la comportamentul subiectului. de Achenbach & Rescorla (2001). . Datorită literaturii de specialitate.Orientarea atenţiei. Mai jos. De exemplu. Manual pentru probleme de concentrare în clasele 5 la 10 (Westhoff. Lista Comportamentală Marburg (Marburg Behavioral List) de Ehlers. 1991. cu alte cuvinte testele şi chestionarele. Chestionarul de independenţă practică şi socială pentru copii între 4 şi 6 ani (Questionnaire for practical and social independence of 4 to 6-year-olds) de Duhm & Huss (1979). de exemplu: . când şi cum? Fiecare parte a acestei întrebări conduce la o serie de consideraţii de care ne vom ocupa pas cu pas. Natura observatorului Definitie — — — — Trăsăturile observatorului (Cine?): Experienţa observatorului. Când? Perioada de timp a observaţiei.2. Toate informaţiile care pot oferi răspunsuri pentru întrebările psihologice. putem pune următoarea întrebare pentru fiecare informaţie: Cine a observat ce. 1990. Procesele psihologice care influenţează observaţiile sau felul în care observaţiile sunt utilizate. sunt adunate în secţiunea de rezultate a unui raport psihologic. In multe cazuri. şi . pentru rapoarte şi concluzii localizate în dosare. evaluatorii trebuie să folosească drept observatori persoane care nu sunt psihologi. ale căror afirmaţii nu au fost adunate conform unui plan psihologic adecvat. procedurile psihologice standardizate. 9. Ce? Conţinuturile observaţiei. Supervizarea si monitorizarea observatorului. mai ales în cazul subiecţilor care sunt copii. Ehlers & Makus (1978). educatori sau profesori. Menţiunile despre observaţii sunt în mod special dificil de evaluat atunci când psihologii evaluatori nu au posibilitatea de a obţine mai multă informaţie detaliată. Acesta este de cele mai multe ori cazul şi pentru afirmaţiile scrise. sunt mult mai uşor de folosit de către psihologi decât sursele de informare ne-standardizate. 1991). sunt în general bazate pe observaţii ne-standardizate. Forme şi profile pentru vârste şcolare (Manual for ASKBA School-Age Forms & Profiles). Aceste informaţii trebuie ponderate în luncţie de importanţa pe care ele o au pentru luarea deciziei.68 Capitolul 9 Caracteristici ale surselor de informare în evaluare 9. sunt disponibile Grila de Dezvoltare a lui Kiphard (Kiphard's Developmental Grid.b. . complementar literaturii corespunzătoare. Funcţii ale caracteristiciIor surselor de informare în evaluare Caracteristici ale surselor de informare în evaluare: Cine? Natura observatorului. Manual pentru ASEBA. Afirmaţiile subiecţilor înşişi sau ale altor persoane.

Ca surse de limitare a posibilelor observaţii. încă din cercetările timpurii realizate asupra intervievării. Fiecare descriere a ceea ce este observat generează noi conţinuturi ale memoriei. cele mai evidente pentru non-psihologi sunt condiţiile perceptive insuficiente. Implicarea afectivă. Fără pregătire. Printre altele. dar şi asupra proceselor observaţionale sau asupra memoriei. Este demonstrat faptul că un număr de condiţii afectează simultan observaţiile. Pregătirea şi educaţia observatorului Experienţa în observare este în mod special eficientă atunci când se bazeaza pe o pregătire sistematică.2. evaluarea critică a observaţiilor este întotdeauna necesară dacă dorim să obţinem concluzii cât mai corecte în raportul psihologic. din moment ce multe particularităţi ale comportamentului nu pot fi sesizate de observatori fară experienţă. Comportamentul individual nu este doar acompaniat în mod continuu de emoţii. Este bine cunoscut. In acest sens. Natura observatorului 69 - Procesele de memorie. De aceea. din moment ce experienţa lor se referă în general doar la anumite zone comportamentale. experienţa este utilă. scopurile şi motivele unui individ. In acest sens. . Procese psihologice Non-psihologii suni conştienţi că observaţiile pot fi. emoţiile pe care un psiholog evaluator este capabil să le identifice în sine cu privire la subiect sunt întotdeauna indicii ale scopurilor şi atitudinilor psihologului. De asemenea. ar putea sa nu perceapă la fel de mult deoarece atenţia lor este orientată spre altceva. Acest fapt este adevărat atât pentru emoţiile pozitive cât şi pentru cele negative. Aceasta ar putea face ca detaliile observaţiilor să se schimbe de la o actualizare la alta. valori. . procesele afective arată că în respectivele fenomene sau manifestări sunt implicate valorile. pot avea un efect mai extins dacă observatorul simte că observaţiile sale nu sunt verificate. deşi observatorii văd mult. atunci când avem de-a face cu dependenţi de droguri. ci emoţiile pot avea la rândul lor o varietate largă de efecte asupra comportamentului. afectate de comportamentul subiectului. Experienţa observatorului Experienţa pe care o are observatorul în a observa comportamentul respectiv este un factor pe care nu trebuie să îl subestimam. puternic influenţate de alte procese. In plus. care se pot scrie peste sau pot schimba conţinuturile originale. Atitudinile orientează atenţia către anumite procese şi le ascund pe altele. manifestate chiar în observatori sau în mediul lor. din care am ilustrat câteva ca exemplu. fară ca observatorul să intenţioneze vreo fraudă în mod conştient. Supervizarea şi monitorizarea observatorului Erorile şi denaturările în observare. scopuri. relaţiile afective dintre observator şi observat trebuie întotdeauna luate în considerare atunci când se evaluează validitatea unei observaţii. Grupurile de variabile prezentate în ecuaţia comportamentală pot fi utilizate ca sprijin în identificarea acestor condiţii. în anumite cazuri. posibile tot timpul.Atitudini. copii sau persoane cu dizabilităţi.Motive.9. observatorii sunt deseori incapabili sa surprindă întreaga gama a comportamentului. Exemple comune ar fi lucrurile care se întâmplă prea departe sau care nu pot fi percepute corect datorită unei iluminări slabe. că atitudinile intervievatorilor pot distorsiona semnificativ observaţiile acestora. de exemplu. De aceea este important să supervizăm şi să monitorizăm observatorii şi în acelaşi timp să le oferim convingerea clară că sunt verificaţi. O altă problemă se leagă de depozitarea observaţiilor în memoria observatorului. . este bine ştiut că.

gradul de intimitate (public . Exemple de astfel de cazuri sunt sentimentele pe care oamenii Ic au în anumite situaţii şi care îi determină să se comporte într-un anumit fel. Conţinuturile observaţiei Conţinuturile observaţiei (Ce?): Caracteristicile comportamentului individual care fac posibilă observarea lui: . teracţionale nu se modifică şi ele vor fi vizibile pentru observator numai dacă sunt într-adevăr prezente în subiect. Acelaşi lucru se întâmplă pentru comportamentele care se repetă în mod regulat. durata şi de asemenea cu contextul în care un anumit comportament poate fi observat. în cazul comportamentelor care implică interacţiune. . încă dinaintea planificării observaţiilor. .variabilitatea.observaţii făcute de sine însuşi sau de alţii.70 Capitolul 9 Caracteristici ale surselor de informare în evaluare 9. Problema observaţiei făcute de alte persoane este că. şi . Dar acest fapt nu schimbă relaţia fundamentală dintre părinte şi copil şi nici exprimarea ci în plan comportamental.3. Scheuerer & Schwabe-Hollein. ci şi datorită modului în care partenerii de interacţiune reacţionează la ele.frecvenţa. Tiparele fundamentale comportamentale şi in- După cum am menţionat deja. Abilitatea de a evita un comportament specific Multe aspecte din sfera comportamentului şi sentimentelor sunt accesibile doar pe calea auto-observării sau a introspecţiei şi uneori nu sunt accesibile nici chiar astfel în întregime. .regularitatea.privat intim). 1995). Variabilitatea tiparelor comportamentale poate fi în relaţie cu frecvenţa. Gradul de intimitate Cercul de potenţiali observatori se restrânge în momentul în care comportamentul prezintă un . Schwabe-Hollein & August-Frenkel. ar fi greşit să concluzionăm de aici că oamenii aflaţi sub observaţie sunt capabili să îşi schimbe comportamentul în orice fel doresc. altfel spus poate fi înlocuit cu un comportament diferit. Condiţia prealabilă este ca al doilea mod de comportare să fie la fel de caracteristic persoanei ea şi primul. în manieră a-priori. aceasta poate denatura propriul comportament: existenţa vizibilă a observatorului conduce la apariţia unor schimbări ale comportamentului observat. . atunci când subiectul este conştient de faptul ca este observat. Este de exemplu adevărat ca părinţii se comporta faţa de copii într-un mod mai dezirabil social atunci când sunt vizitaţi de psiholog decât atunci când suni singuri. O dovadă în acest caz sunt rezultatele investigaţiilor empirice realizate asupra comportamentului de ataşament al copiilor (Suess. Modalităţile de comportare neobişnuite sau nepracticate frecvent sunt detectabile nu numai datorită efortului presupus. Frecvenţa Faptul că un anumit comportament poate fi observat depinde de un număr de caracteristici ale comportamentului însuşi. acestei caracteristici a comportamentului observat trebuie să i se acorde o atenţie specială. .durata.partenerii de interacţiune necesari. comportamentul poate fi evitat intr-o măsură mai mică sau mai mare. 1986.dezirabilitatea socială. abilitatea de a evita un comportament specific. în cele ce urmează vom discuta pe scurt despre câteva dintre acestea. pentru a putea ilustra importanţa pe care aceste caracteristici o pot avea pentru raportul psihologic. Observaţii realizate de sine însuşi sau de către alţii Dacă toate celelalte caracteristici sunt egale. Cu toate acestea. tiparele comportamentale mai frecvente şi de durată sunt mai uşor de observat. In special în analiza comportamentala bazată pe principii behavioriste.

printre altele. Momentul şi durata observaţiei Important Momentul şi durata observaţiei (Când? Cât timp?) Chiar şi luând în considerare stabilitatea şi abilitatea de a schimba caracteristicile comportamentului. De exemplu. Unele caracteristici comportamentale au o constanţă mai mare de-a lungul timpului decât altele. Dar ideea de stabilitate nu exclude neapărat abilitatea de schimbare. dar nu ar putea să prezică succesul într-o profesie. informaţiile care pot răspunde întrebării clientului sunt colectate sistematic nu doar de la copil. Un considerent 1 relevant este acela că există diferenţe interindi-. ar putea fi necesar să implicăm şi alte persoane din contextul social al subiectului. în plus faţă de subiecţii înşişi. Chiar şi caracteristicile stabile se pot schimba. probabil ei înşişi crescuţi de părinţi protectivi. momentul în timp al unei observaţii trebuie luat întotdeauna în considerare. Inteligenţa este una din cele mai stabile şi mai puţin modificabile caracteristici personale. pe baza unei informaţii despre abilităţile unui subiect se poate încerca predicţia succesului în training. decât după . dar pot fi la fel de bine schimbate prin pregătire sistematică. norme determinate de grupurile de referinţă cărora persoana simte că le aparţine. cu alte cuvinte sunt mai stabile. trebuie întotdeauna să luam în considerare că această decizie depinde de varietatea persoanelor observate. Abilităţile reduse de scriere.4. transferă inconştient standardele şi valorile personale asupra subiecţilor aflaţi în circumstanţe complet diferite. de exemplu în acele cazuri în care psihologul sau alţi observatori. Ar trebui reţinut. viduale mari în modul în care oamenii concep un comportament ca fiind de o natură mai mult sau mai puţin privată sau intimă. sunt implicate şi alte persoane în procesul de evaluare. observatorii vor avea tendinţa să judece un comportament ca fiind mai mult sau mai puţin potrivit.4.9. se aplică următoarea regulă generală: cu cât observaţia este mai veche. vom trata rezultatul unui test de inteligenţă care a fost efectuat în urmă cu două săptămâni în mod diferit faţă de rezultatul unui test efectuat în urmă cu zece ani. sau. Pentru alte întrebări ale clientului. că în astfel de cazuri consimţământul subiectului şi/sau al clientului este întotdeauna necesar. deoarece obiectul observaţiei s-a schimbat. Pe de altă parte. Nivelul unei anumite caracteristici poate într-adevăr să rămână constant. Dezirabilitatea socială Comportamentul care este observat va depinde. după cum am menţionat deja. de normele de care o persoană se simte legată. Hossiep (1995) a demonstrat într-un studiu la scară mare ca variabilele psihologice ar putea prezice satisfăcător succesul în training. dar se poate încerca şi predicţia succesului într-o profesie. în întrebările cu privire Ia parcursul şcolar. Aşadar. De exemplu. De exemplu. Momentul şi durata observaţiei 71 |caracter privat sau chiar intim. conform propriilor norme. pot fi foarte stabile. Când decidem ce anume să observăm. de exemplu. dar în practică întâlnim deseori încercări de a prezice lucruri diferite cu aceeaşi informaţie singulară. Persoanele aflate sub observaţie vor încerca să manifeste doar acele comportamente pe care le consideră a fi dezirabile social. Multe întrebări tipice pentru proiecte de evaluare psihologica pot fi apreciate mai corect dacă. acele comportamente pe care le consideră potrivite cu aşteptările observatorilor. Ultimul aspect ar putea conduce la dificultăţi. ci şi de la părinţi sau chiar de la profesori. Partenerii de interacţiune necesari 9. dar poate fi deteriorată de boală sau accidente. cu atât este mai mare probabilitatea ca ea să nu poata fi repetată. deoarece caracteristica observată s-ar putea să se fi schimbat între timp. bineînţeles.

Baza fiecărei observaţii ştiinţifice este o procedură sistematică. subiecţii au ajuns pe diferite trepte în companie iar variabilele psihologice au fost din nou capabile sa-şi arate demonstreze valoarea predictivă. 2. Realizarea observaţiilor se face conform planului prin: utilizarea celor mai potrivite metode de înregistrare. precum şi despre limitările care pot sau trebuie să fie acceptate. Un plan valid. Planul trebuie să fie bine fundamental până în cel mai mic detaliu şi trebuie să ofere specificaţii precise pentru criteriile de „Ce?". fapt ce a facut predicţia imposibilă.72 Capitolul 9 Caracteristici ale surselor de informare în evaluare mai mulţi ani de practicare a respectivei profesii. Planul stabileşte aceste specificaţii atât pentru realizarea efectivă a observaţiilor. este important nu doar momentul observaţiei ci şi felul în care acest moment se relaţioneazâ cu predicţia care trebuie făcută.5. Câţiva ani mai tarziu. Evaluarea observaţiilor se face aşa cum este precizat în plan. - observatori calificaţi. pentru a putea răspunde întrebărilor psihologice şi astfel întrebării clientului. „Unde?". deoarece atenţia se concentrează şi mai mult asupra acestora. O astfel de observaţie aduce întotdeauna cu sine riscul ca observatorul să observe. cu categorii bine fundamentate pentru realizarea. orice concentrare unilaterală a observaţiilor asupra comportamentelor problematice. să înregistreze şi să proceseze doar ceea ce consideră el ca fiind „relevant" în acel moment. de exemplu. Efectul unei asemenea abordări este benefic: părinţii. Dacă trebuie să folosim subiectul sau alţi non-psihologi ca observatori. disruptiv. trebuie să le explicăm cu exactitate ce tipuri de comporta ment ar trebui sa înregistreze şi cum ar trebui făcută înregistrarea. Un principiu fundamental demn de subliniat este că observaţia nu ar trebui să se concentreze niciodată doar pe comportamentul problematic. In fiecare caz individual. Trăsăturile caracteristice ale observaţiei Definitie Trăsăturile caracteristice ale observaţiei (Cum?) Caracteristicile observaţiei comportamentale ştiinţifice: 1. toţi cei evaluaţi în studiu se aflau pe aceeaşi treaptă în companie. deoarece întrebările psihologice şi planificarea subsecventă a evaluării menţin atenţia evaluatorului concentrată pe acele aspecte care au fost stabilite obiectiv ca fiind importante. ea poate depinde de caracteristicile care urmează a fi prezise. cât şi pentru evaluarea şi interpretarea lor. duce la riscul intensificarii dificultăţilor existente. Este preferabil ca în astfel de situaţii să punem accent pe comportamente uşor de observat şi care pot fi înregistrate cât mai obiectiv cu putinţă. Lipsa abilităţii predictive nu este datorată în mod necesar variabilelor psihologice. adaptaţive. ceva ce poate fi obţinut în general doar printr-o planificare atentă. Dimpotrivă. Aceasta înseamnă că trebuie să limitam observaţiile doar la ceea ce este cu adevărat important şi să fim siguri că observatorul nu este suprasolicitat. evaluarea şi interpretarea observaţiilor. O procedură orientată către decizie în evaluările psihologice permite ca astfel de erori de judecată să fie evitate în cea mai mare măsură posibilă. 3. După training. Aceste criterii ale evaluărilor psihologice ştiinţifice pur şi simplu nu pot fi îndeplinite de observaţiile cotidiene sau de observaţiile neplaiiilieate asupra comportamentului. totuşi. trebuie să luăm o decizie bine fundamentată despre observaţiile specifice care trebuiesc lăcute. „Când?" şi „Cine?" eu referire la observaţie. ci ar trebui să includă mereu şi aspectele plăcute. Un . Calitatea observaţiilor nestandardizate depinde de măsura în care se apropie de idealul observaţiei comportamentale ştiinţifice. Aşadar. îşi consideră copiii ca fiind considerabil mai puţin problematici. 9.

9.5. Din contră. sau dacă este mult prea detaliat. care să răspundă unor întrebări psihologice. Este în mod special eficient dacă această planificare este efectuată chiar la începutul procesului de evaluare. Daca am început deja să adunăm datele. aceste observaţii nu au fost făcute pentru a fi utilizate într-un raport psihologic. altfel spus extragerea clară şi univocă a unor informaţii din aceste observaţii. . In absenţa unui astfel de plan. se poate să fi omis anumite oportunităţi privind luarea în considerare a anumitor aspecte. trebuie de asemenea planificată. Evaluarea observaţiilor. Natura observaţiei argument în plus faţă de sfera pur perceptivă care implică clienţii sau subiecţii şi de faptul că observaţiile realizate asupra comportamentului pozitiv oferă o bază esenţială pentru o intervenţie de succes. In urma unei astfel de planificări este mai uşor să vedem dacă planul observaţiei este suficient de detaliat. fiecare afirmaţie provenită din astfel de informaţii prealabile trebuie evaluată cu atenţie din punctul de vedere al caracteristicilor observaţiilor. în conformitate cu regulile discutate în acest capitol. Observaţiile care sunt conţinute printre informaţiile disponibile înainte de începutul evaluării sunt deseori dificil de evaluat. De obicei. Astfel de observaţii non-psihologice permit rareori extragerea unor concluzii atât de ample şi de exhaustive pe cât poate părea Ia o primă vedere.

O definiţie teoretică a muncii psihologice — 76 10.5. Obiectivitatea interpretării 82 10.10 Capitolul 10 Proceduri standardizate de evaluare 10.84 10. Evaluarea fidelităţii — 84 10.2.3. Obiectivitatea procedurilor standardizate — 78 10.1. Funcţiile teoriilor care stau la baza procedurilor de evaluare — 77 10.79 10.2.7. Criteriile de selecţie a procedurilor standardizate de evaluare — 76 10. Câteva comentarii despre mărimea coeficienţilor de validitate — 86 .3. Măsuri pentru creşterea obiectivitătii în aplicare — 79 10.1.5.4.5.2. Validitatea procedurilor standardizate — 85 10.1. Obiectivitatea în aplicare — 78 10.4.4. Fidelitatea procedurilor standardizate — 83 10. Obiectivitatea în scorare .4.4.4. Decizia asupra unui tip de fidelitate .6.

obiectivitatea. Explicaţii detaliate şi evaluări critice ale acestor caracteristici pot fi găsite în volume relevante (de exemplu Kline. caracteristicile empirice: . La începutul construcţiei fiecărui test ştiinţific trebuie să definim ce anume trebuie observat.1. 1994: Rost. potrivită pentru o întrebare dată. Pentru orice psiholog. existenţa unui raţionament fundamental pentru aceasta ipoteză. 1965). Dorim doar să reamintim că utilizarea fiecărei proceduri ştiinţifice de evaluare. al(e) structurii empirice a observaţiilor. raportul cost-beneficiu pentru întrebarea specifică pusă de client. 1993: Lienert & Raatz. Pentru a evalua calitatea bazei teoretice. există şi o caracteristică specifică a evaluării într-o situaţie dată. sunt importante atunci când selectăm şi utilizăm proceduri standardizate.validitate. . fidelitatea. din experienţa noastră. baza teoretică a procedurii. p. existenţa unui sistem definiţional pentru universul observaţiilor. Criteriile de selecţie a procedurilor standardizate de evaluare Criteriile de selecţie a procedurilor standardizate de evaluare. Ne-am ocupat deja de acest aspect în discuţia realizată cu privire la planul de evaluare şi nu vom repeta argumentele aici. în schimb vom puncta o serie de aspecte care nu sunt menţionate de regulă în literatură dar care. existenţa uneia (sau a mai multor) ipoteze cu privire la corespondenţa dintre sistemul definiţional şi un aspect al structurii empirice a observaţiilor. 1996). care poate face ea o procedură să pară mai mult sau mai puţin 10. sunt: 1. dată de Guttman (1981). avem nevoie de o măsură. .fidelitate. pe care o vom descrie aici. descrierea unui (sau a mai multor) aspect(e). Cu alte cuvinte. la nivelul simţului comun. . la fel ca şi abordarea generală aplicată în evaluare. Este vorba de raportul cost-beneficiu al utilizării procedurii respective. vom arăta că acest criteriu trebuie să fie întotdeauna primul.2.obiectivitate. O definiţie teoretică a muncii psihologice Definitie Guttman (1981. Faptul că recomandăm ca baza teoretică a unei proceduri să fie considerată ca fiind cel mai important criteriu de selecţie al procedurii respective este neobişnuit pentru evaluarea psihologică. universul (posibilelor) observaţii. 3. . In plus faţă de caracteristicile generale ale unei proceduri." Definiţia lui Guttman presupune următoarele aspecte definitorii pentru o teorie: 1. împreună cu raţiunea fundamentală pentru o astfel de ipoteză. si 4. In continuare vom privi mai în detaliu condiţiile acestei definiţii. O astfel de măsură este definiţia teoriei. 51) defineşte următoarea cerinţă cu privire la o teorie: "O teorie este o ipoteză privind corespondenţa dintre un sistem definiţional pentru un univers de observaţii şi un aspect al structurii empirice a acestor observaţii. 2.norme. deoarece restul criteriilor se bazează pe el. raportul cost-beneficiu pentru procedura selectată trebuie să fie mai bun decât cel al aşa-numitelor strategii a-priori (Cronbach & Gleser. 2. 3. pe care trebuie sa le cunoască atunci când decide pentru sau împotriva utilizării respectivei proceduri. precum testele şi chestionarele. De aceea ne vom abţine să le repetăm. Cu toate acestea. trebuie să aducă mai multe beneficii decât acele proceduri care au fost aplicate întrebărilor clientului anterior. validitatea şi normele sunt toate caracteristici clare ale unui test sau chestionar.76 Capitolul 10 Proceduri standardizate de evaluare 10.

care poate fi Funcţii testată empiric şi se poate dovedi a fi falsă. dar de regulă din mai multe ipoteze despre corespon. deci O teorie aferentă unei proceduri de evaluare îi poate fi falsifieabilă. diferenţele dintre distribuţiile datelor. Un criteriu cât şi la alte caracteristici ale distribuţiilor. prevăzute între aceste distribuţii. Abia Psihologul evaluator are nevote de aceste atunci se poate determina empiric dacă aceasta informaţii pentru a putea Înţelege constfucţio predicţie (= ipoteză) este corectă sau nu. mental de persoane cărora li se administrează . Ne readucem încă o dată aminte că o ipoteză este o afirmaţie despre relaţia dintre variabile. ipoteze atunci când folosim în practică testul reIn sfârşit. toţi paşii esenţiali şi suficienţi. O teorie constă din cel puţin una.testele psihologice şi chestionarele fiind pro- . forma curbei de distribuţie a datelor.ipoteze despre corespondenţa un test psihologic urmează o anumită curbă de dintre sisternul definiţional şi aspecte ale distribuţie. Dar acesta nu .aspecte ale structurii empirice a • Scorurile obţinute de un eşantion experiobservaţiilor. mediana sau modul şi a unor test pot fi complet înţelese doar dacă poate fi măsuri ale variaţiei. nu există ţiilor" înseamnă distribuţiile datelor. precum şi relaţiile şi „întotdeauna" testate. o teorie poate face încât alţi psihologi să poată construi noi teste afirmaţii despre similarilăţile şi diferenţele scocomparabile. precum abaterea standard urmat fiecare pas parcurs de ei în procesul de sau varianta.10. în teorie. Ipotezele unei teorii afirmă oferă psihologului evaluator informaţiile cerute despre: în prealabil distribuţiile datelor aşteptate de . sau din sistemul definiţional al universului de ob. Dar acest lucru face este aceea că prezintă un raţionament fundaca concluziile pe care le extragem din test sau mental pentru fiecare Ipoteză.3.cum vor fi diferite unele de celelalte scorurile servaţii. persoanele din grupul experimental. de exemplu poate prezice cât de logice. precum şi similarităţi le şi diferenţele observaţiilor. cu atât trebuie să formulăm mai multe medii obţinute la lest de grupuri diferite.3. sau este mult vor corespunde scorurile obţinute la test de îndeplinit doar parţial. pentru îndeplinirea acestei cerinţe este gradul Teoria mai poate prezice cât de bine vor în care secţiunea teoretică din manualul unui corespunde distribuţiile una cu cealaltă sau cum test prezintă toate definiţiile necesare.. Până la urmă. iar calculele sunt Utilizarea responsabilă a procedurilor ştiinţifice făcute pe baza unor măsuri ale tendinţei centra. precum media. sau alte proceduri.ipoteze care să apară din senin sau care sunt ticile acestor distribuţii. astfel vor fi ele diferite. Pentru cele mai multe teste psiho.10. eu ocazia a Cu cat lipsesc mai multe definiţii esenţiale două testări la momente diferite de timp. In general.rurilor la test. procedurii.sistemul definiţional al universuiui autori. . aceste distribuţii se vor structurii empirice: si apropia de o distribuţie normală. o altă caracteristică a unei teorii spectiv. predicţiile (= ipotezele) dezvoltare a testului şi doar dacă se specifică pot fi emise atât cu privire la valorile acestora. atenţia de asemenea pentru a Interpreta rezultatele cercetătorilor se concentrează deseori doar pe acele caracteristici ale distribuţiilor care sunt considerate a fi importante.raţionamente psihologice este întotdeauna cazul. acest criteriu nu este îndeplinii. Teoria unui test prezice fundamentale pentru aceste ipoteze. că autorii teoriilor aduc argumente psihologice „Aspecte ale structurii empirice a observa. Astfel. Funcţiile teoriilor care stau la baza denţa dintre sistemul definiţional şi aspectele procedurilor de evaluare structurii empirice a observaţiilor. Aceasta înseamnă din procedura de evaluare să fie mai nesigure. caracteris. pentru a o putea folosi ţi scota şi In loc de ansamblul unei distribuţii. Funcţiile teoriilor care stau la baza procedurilor de evaluare 77 Intenţiile teoretice şi practice ale autorilor unui le.care justifică ipotezele.

Din păcate. care stau la baza procedurii respective. scorarea şi interpretarea procedurilor standardizate de evaluare. Hormann. consistenţa inter-utilizator poate varia de la foarte scăzută la foarte ridicată. sunt justificabile în baza teoriei şi în baza cercetărilor empirice corespunzătoare. în practică se întâmplă deseori ca detaliile esenţiale despre teorie să lipsească din manualul unui test. Similar. 10. 10. psihologii trebuie să adune ei înşişi baza necesară de informaţii din literatura ştiinţifică şi să formuleze ipoteze adiţionale. citirea instrucţiunilor. fie ne-obiectivâ. sau ca evaluarea în ansamblul ei. Mai mult. sa fie diferită faţă de modul în care ei o resimt în realitate. Obiectivitatea în aplicare Important Probleme posibile în aplicarea procedurilor psihologice standardizate: Subiecţii urmăresc scopuri nepotrivite.78 Capitolul 10 Proceduri standardizate de evaluare ceduri ştiinţifice . scorarea şi interpretarea lor. Obiectivitatea procedurilor standardizate Definitie Obiectivitate = consistenţa inter-utilizator in aplicarea. Instrucţiuni neclare. Ambele situaţii pot duce la rezultate complet nefolositoare.4.presupune ca utilizatorii să înţeleagă construcţia acestor proceduri. Atunci vor vedea că deseori acest lucru nu este posibil. Ele au scopul lor în investigaţia psihologică. în astfel de cazuri. adică fie obiectivă. instrucţiunile pentru persoanele testate sau pentru persoana care aplică testul pot fi uneori insuficient de clare sau echivoce. Mai jos vom vorbi despre un număr de probleme care pot să apară în aplicarea.1. Considerăm de exemplu. pentru a calcula şi interpreta valorile măsurate (scorurile). Folosim expresia „utilizatori experţi" pentru a sublinia faptul că utilizarea unei proceduri psihologice presupune mai mult decât o simplă înmânare de teste. 1964. In multe proceduri. pe baza acestor consideraţii că tehnicile proiective trebuie excluse din evaluarea orientată către decizie (cf. reieşite din aceste proceduri ştiinţifice. Din contră. aplicarea testelor în funcţie de instrucţiunile din manual. A pariţia unor dificultăţi care nu au fost încă descrise în literatura ştiinţifică. relevante pentru procedura respectivă. Subiecţii au aşteptări nepotrivite. Cu toate acestea. subiecţii se pot aştepta ca o anume procedură specifică. Se poate întâmpla ca uneori subiecţii să urmărească scopuri care nu corespund scopurilor evaluării sau care sunt chiar contrare acestora. Există chiar o întreagă serie de proceduri pentru care nu se indică nici un fel de bază teoretică. dar nu pot fi utilizate în evaluarea orientată spre decizie.4. utilizatorii procedurilor ştiinţifice au nevoie de astfel de informaţii despre teoria care stă la baza procedurii. cu cât formulează mai multe ipoteze. utilizarea rigidă a ma- . Vom sugera soluţii pentru aceste probleme şi vom arăta cum cunoştinţele psihologice experte sunt absolut necesare pentru implementarea procedurilor obiective. 1964a). O procedură nu poate fi cotată exclusiv la extreme. Inainte de a utiliza orice procedură psihologică. Doar atunci pot combina într-un mod corespunzător rezultatele măsurătorilor lor cu alte informaţii aflate la dispoziţia lor despre persoanele din grupul testat. Pentru aceasta au nevoie de informaţie cu privire la toţi paşii construcţiei. cu atât creşte riscul erorilor în afirmaţiile care vor fi bazate pe rezultatele la astfel de teste. O procedură psihologică este mai obiectivă atunci când diferiţi utilizatori experţi sunt congruenţi în opiniile emise cu privire la aplicarea. psihologii evaluatori trebuie să se întrebe dacă toate postulatele necesare. scorarea şi interpretarea acelei proceduri. scorarea şi interpretarea testelor. In astfel de cazuri.

are rost sa îi rugăm sâ-şi descrie propriile idei. De asemenea. explicăm cum vom putea să gestionăm acel tip specific de dificultăţi. vom explica scopurile noastre. Criteriul validităţii. noastră. precum şi rolul celorlalte persoane care ar putea fi implicate. astfel încât acestea sâ poată fi corectate dacă este necesar. Transparenţa este o bază importantă a încrederii. Dacă. psihologului etc. va fi discutat mai în detaliu aici. Intotdeauna încheiem acest tip de interviu preliminar (încă nu este un interviu oriental către decizie!) cu un acord explicit. De aceea.2. 10. după cum am enunţat mai devreme. din experienţa O evaluare psihologică este o activitate ştiinţifică şi trebuie să îndeplinească criteriile care se aplică în general muncii ştiinţifice. faptul ca demonstrăm respect în relaţia cu ei va duce la o creştere a satisfacţiei lor faţă de evaluarea care urmează să se desfăşoare. Insă şi pentru subiecţii bine motivaţi. . şi — acordul asupra modului în care trebuie procedat. Această abordare este folositoare în special cu subiecţii care la început nu sunt prea motivaţi sâ coopereze. vor şti cum să procedeze în astfel de cazuri. mutual. Măsuri pentru creşterea obiectivitătii în aplicare Important Obiectivitatea în aplicare poate fi crescută prin: — explicarea scopurilor şi a planului de desfăşurare a evaluării. poate să apară. care. împreună cu subiectul. In acelaşi timp. Apoi vom explica nu numai rolul nostru în evaluarea psihologică. Cu toate acestea.4. la începutul fiecărei evaluări psihologice. despre felul în care urmează să procedăm.10. Obiectivitatea procedurilor standardizate 79 nualului de instrucţiuni poate duce la rezultate nefolositoare. Când descriem evaluarea ca pe un întreg. Obiectivitatea în scorare Important Criterii pentru scorarea ştiinţifică a procedurilor psihologice standardizate: Procedurile psihologice trebuie întotdeauna scorate în funcţie de ultimele dezvoltări şi descoperiri apărute în domeniul teoriei şi metodologiei. precum şi dezvoltările metodologice şi noile descoperiri. scorarea trebuie efectuată: . daca psihologii au înţeles teoria din spatele procedurii.în funcţie de teoria aflată ia baza procedurii. enumerăm întotdeauna orice dificultate care. — corectarea aşteptărilor nepotrivite.într-un mod care poate fi explicat din punct de vedere logic. Din moment ce subiecţii au deseori aşteptări nepotrivite cu privire la evaluările psihologice. — explicarea rolurilor subiectului. privitor la procedurile standardizate de scorare. îi relatăm subiectului despre procedurile pe care intenţionăm să le utilizăm şi despre ordinea în care vor fi aplicate şi explicăm în ce scop vor fi utilizate aceste proceduri. Trebuie luate în considerare progresele lacute în domeniul teoretic. 10.4. atunci când vom scora . — întrebări adresate subiecţilor despre ideile lor cu privire la test.4 . trebuie să fie aplicat în evaluarea afumaţii lor ştiinţifice. — precizarea posibilelor dificultăţi şi explicarea modului In care acestea pot fi gestionate.în funcţie de considerentele psihometrice ale procedurii. ci şi rolul subiectului. şi . Vom continua să facem acest lucru chiar dacă subiectul a fost informat anterior cu privire Ia aceste scopuri de către altcineva. Mai mult.3. Procedurile standardizate pot fi scorate într-un mod valid doar dacă sunt scorate în funcţie de ultimele tehnologii din domeniu.

trebuie întotdeauna să specificăm intervalul în care. din moment ce intervalul de încredere pentru valoarea de 91 spune că scorul real al subiectului va fi cuprins cu o foarte marc probabilitate în acest palier. (3) mediu. este interpretarea falsă a valorilor critice. Instrucţiunile de scorare ale autorilor de teste trebuie să fie derivate din teorie. de la sub medie la medie. specificarea doar a unei valori de referinţă nu reprezintă o modalitate profesională de a informa cititorul unui raport de evaluare asupra stării de fapt a lucrurilor. In toate testele şi chestionarele psihologice. rezultatele subtestelor corelează ridicat unele cu celelalte. subtestele bateriilor de inteligenţă Wechsler sunt construite astfel încât să măsoare toate inteligenţa generală.80 Capitolul 10 Proceduri standardizate de evaluare un test. O altă problemă. Dacă în urma evaluării unui subiect se obţine o valoare de 91. Cu alte cuvinte. acest lucru nu este posibil. toate testele de inteligenţă Wechsler au ca scop măsurarea inteligenţei generale. (4) mediu spre supramediu. Evaluăm sugestiile şi instrucţiunile de scorare a testelor expuse în manualul tehnic. iar la o baterie ale cărei subteste corelează în mare măsură. cu o probabilitate mare. In consecinţă. media are o valoare standard de 100 iar intervalul mediu se află între scorurile standard 90 şi 110. Dacă. nu poate fi culeasă nici o informaţie de natură a genera un profil atunci când subtestele corelează ridicat unele cu celelalte. atunci utilizarea lor pentru scorarea unui profil diferenţiat nu corespunde cu teoria care stă la baza testului. în astfel de cazuri nu se poate determina dacă un profil este real sau nu. acesta poate fi clasificat ca fiind plasat în intervalul "sub medie spre medie". Drept urmare. Acest exemplu poate fi folosit de asemenea pentru a ilustra al doilea criteriu amintit: metodele de scorare care pot fi utilizate în mod formal sunt lipsite de sens din punct de vedere psihometric dacă anumite caracteristici ale testului nu sunt îndeplinite. valorile măsurate reprezintă de fapt mai degrabă categorii de valori mai mari sau mai mici. vom lua în considerare doar informaţiile din manualul lestului. mult mai întâlnită decât interpretarea incorectă a profilului. Mărimea acestei probabilităţi variază în funcţie de fidelitatea procedurii utilizate. Pot fi justificate logic? Teoria din spatele unui test determină modul în care ar trebui să fie scorat. Potrivit teoriei acceptate în domeniul testelor şi testării (Huber. şi (5) supramediu. autorii specifică cel puţin ce valori de referinţă sunt cuprinse în categoria medie. Intr-un raport psihologic trebuie să descriem categoria în care se înscrie o anumită valoare obţinută. există o probabilitate destul de mare ca valoarea „adevărată" a scorului unui subiect la test să se afle în cadrul plajei definite de aceste categorii. Noi folosim exclusiv clasificarea propusă mai sus şi de dragul clarităţii ne abţinem de . (2) submediu spre mediu. se află valoarea adevărată a scorului. într-o modalitate clară şi inteligibilă pentru cei care nu sunt psihologi. atunci când descriem nivelurile unei caracteristici psihologice. în mod special în cazul acelor teste care sunt mai vechi sau pentru care manualele nu au mai fost revizuite de mult timp. în funcţie de următoarele trei criterii: 1. Corespund cu teoria pe care se bazează testul? 2. Un profil poate fi considerat real dacă diferenţele dintre rezultatele unei persoane la subteste nu pot fi explicate prin erori de măsurare. putem ajunge la rezultate care nu mai pot fi justificate ştiinţific. Fiecare caracteristică poate fi măsurată doar cu un anumit grad de precizie. Potrivit teoriei. Pentru a fi în spiritul teoriei testului. In conformitate cu teoria clasică din domeniul psihometriei. 1973). Pentru claritate. sau cel puţin nu trebuie să o contrazică. Astfel. vom folosi întotdeauna doar următoarea clasificare: (1) submediu. Au sens din punct de vedere psihometric? 3. In majoritatea testelor care operează cu scoruri standardizate. Cele cinci categorii menţionate mai sus sunt suficiente pentru acest lucru. de exemplu.

şi superioare (in cazul Ql.legătură cu toate scopurile şi descriind consedizate sunt logic nejustificate dacă în urma lor cinţele falsificării şi (3) folosirea chestionarelor sunt trase concluzii false. răspuns pe scala de deschidere şi răspunsul pe Limita inferioara Limita superioara Clasificarea alte scale de personalitate. de exemplu. le poate de asemeMedie Peste medie Medie spre peste nea şi falsifica. la test ca In ceea ce priveşte problema falsificabilităţii Sub medie Sub medie Sub medie răspunsurilor în chestionarele de evaluare. Medie Medie poate înţelege chestionarele. Acest fapt va fi ilustrat numai dacă subiecţii sunt deja suficient de mofolosind exemplul deschiderii către experienţă. Următoarea recapitulare sistematică răspunde la întrebarea: ce valori ale scorurilor la test clasificam şi de ce? Distribuţia valorilor pe care le pot lua scorurile unui test are trei categorii: — "sub medie": valori mai mici decât valoarea . este aceea de a presupune că oameni care poate au dat răspunsuri dezirabile social (deci clasificate ca distorsiuni) medie minus abaterea standard.10. corectă din punct de vedere logic. confidence ar fi folositoare dovada empirică a existenţei unei corelaţii ridicate între comportamentul de interval) în care se înscrie scorul real. celelalte scale ale chestionarelor deseori se referă la comportamente care sunt considerate „medii"). (2) motivarea subiecţilor să răspundă onest. ci aceasta este descrierea corectă a faptelor empirice. In realitate. Este evident că medie plus abaterea standard. Singurele noastre opţiuni. Din păcate. Aceste scale constau în mare parte (sau scopul de a obţine ajutor în rezolvarea unor probleme personale. acesta nu este un semn de neîndemânare lingvistică a psihologului. dacă medie vom recunoaşte posibilitatea falsificării. la orice variaţie sau specificaţie suplimentară. la întrebări şi afirmaţii despre încălcări minore — "medie": valori situate de la valoarea medie ale normelor sociale. fiind expliciţi în Sugestiile de scorare pentru proceduri standar. 85 şi 115 Cu toate acestea. dreapta intervalului de încredere (CI. Dacă anumite clasificări se repetă în raport. doar Sub medie Medie Sub medie spre medie o singură concluzie rămâne posibilă: oricine Medie . de obicei în legătură cu cea menţionată anterior. incluzând limitele inferioare la celelalte întrebări sau afirmaţii ale testului. astfel de evidenţe nu există. Persoanele care citesc rapoartele psihologice consideră de regulă această clasificare şi acest tratament descriptiv ca fiind de ajutor.4. o concluzie cum este cea descrisă nu poate fi Pentru clasificarea unei valori obţinute la test. din cate a CI a CI valorii obtinute ştim noi. subiecţii pot nega aceste violări deoarece: (1) nu vor să le recunoască. nu sunt determinate de norme sociale. De exemplu. Obiectivitatea procedurilor standardizate 81 complet) din întrebări sau afirmaţii în raport cu care subiecţii pot nega unele comportamente care descriu încălcări minore ale normelor. A doua eroare logică. adică mint. vor răspunde nepotrivit şi minus abaterea standard la valoarea medie plus abaterea standard. sau cel — "peste medie": valori mai mari decât valoarea puţin nu într-un mod neechivoc.care au cerut ei înşişi evaluarea psihologică. acesta este cazul subiecţilor a dezirabilităţi sociale sau a scalelor de min. Dar astfel se trece cu vederea faptul că într-adevăr există persoane care chiar nu au de recunoscut astfel de încălcări ale normelor. sau (2) chiar nu le-au comis. Psihologul nu ar trebui să resimtă nevoia de a alterna denumirea acestor clasificări. Aceasta înseamnă că a fost trasă o concluzie falsă din punct de vedere logic. cu ciună. Testul postulează faptul ca fiecare persoană testată ar trebui să recunoască un anumit număr de încălcări ale normelor. tivaţi. sunt: Peste medie Peste medie Peste medie (1) ne folosirea chestionarelor. In locul unei determinăm poziţia limitelor din stânga şi concluzii imposibile din punct de vedere logic.

. După fiecare procedură îl rugăm pe subiect să ne spună cum i s-a părut testul. . Teoretic. cât şi rezultatele acestor scurte conversaţii. trebuie să observăm comportamentul subiectului în relaţie cu testul. Putem interpreta corect rezultatele testului dacă suntem siguri că subiecţii au lucrat conform instrucţiunilor. In evaluările individuale. Grupăm aceste observaţii comportamentale conform întrebărilor psihologice formulate. (3) Referirea la eşantionul normativ clarifică cu cine am comparat subiectul. dar si cu puţin timp înainte şi după evaluare. Când descriem rezultatele subiecţilor la procedurile standardizate. în aceste scurte conversaţii. ce dificultăţi a întâmpinat şi cum le-a gestionat. formulând aceste rezultate la timpul trecut.procedura. aceste observaţii comportamentale ar putea să fie colectate sub un singur titlu din secţiunea de dale. clasificăm scorurile pentru fiecare procedură în comparaţie cu scorurile unui eşantion normativ. Concluzia finală. ale cărui valori formează etalonul sau norma. Aceste observaţii comportamentale ar trebui prezentate în secţiunea de date a raportului psihologic. culegem deseori informaţii decisive despre metodele de lucru ale acestuia din urmă. rezultatele procedurilor standardizate trebuiesc întotdeauna raportate în relaţie cu: . In acest fel avem mai multe avantaje: (1) Cititorii nu se confruntă cu numere care le spun mai puţin decât o face o clasificare clară. Observarea comportamentului subiectului în timpul testării. informaţiile care sunt legate una de alta sunt de asemenea raportate împreună. Formulările făcute la timpul trecut se referă la momentul în care a fost efectuată evaluarea (adică mai în trecut de momentul la care ca este relatată) şi clarifică cititorului faptul că se discută rezultatul specific al unei proceduri specifice şi că nu s-a ajuns încă la concluzia finală.82 Capitolul 10 Proceduri standardizate de evaluare 10. dar noi preferăm să prezentăm fiecare observaţie comportamentală chiar înaintea rezultatelor respectivei proceduri. putem merge chiar un pas mai departe. Obiectivitatea interpretării Condiţii pentru obţinerea celui mai înalt nivel de obiectivitate posibil în interpretarea rezultatelor procedurilor standardizate: 1. este enunţată în secţiunea de rezultate. In secţiunea de date a raportului psihologic. sunt colectate de asemenea în secţiunea de date. deoarece pe baza acestor întrebări am observat comportamentul subiectului şi al celorlalte persoane relevante pentru evaluare. Ca să putem judeca acest lucru. In secţiunea de date a raportului psihologic prezentăm rezultatele tuturor procedurilor. Atât observaţiile. de exemplu a inteligenţei. adică la răspunsul la o întrebare psihologică.eşantionul normativ. Toate comportamentele relevante pentru întrebarea clientului. de exemplu despre nivelul de inteligenţă. . sunt raportate ca observaţii comportamentale în secţiunea de date a ra- portului psihologic.4. Performanţa. pe care le observăm în timpul altor contacte cu subiectul.4. Astfel. 2. în conformitate cu procedura utilizată. Aceasta înseamnă observarea comportamentului în timpul testării dar şi cu puţin timp înainte sau după testare. uneori constând din simple comentarii ale subiectului. deoarece astfel pulem recolta informaţii importante despre felul în care ar trebui să interpretăm rezultatele testelor şi chestionarelor. (2) Cititorilor li se prezintă clasificarea. Discutăm cu subiectul înainte de evaluare şi ne asigurăm că motivaţia sa este pe cât posibil de crescută. înainte de rezultatele procedurii respec tive.momentul de timp al realizării evaluării (timpul trecut). unde toată informaţia despre inteligenţa subiectului este adunată la un singur loc şi este evaluată în ansamblu. la punctul „observaţie comportamentală".

5. afirmaţie) corespunde cu alţi itemi eu care este grupat împreună (corelaţii interitemi şi corelaţii între item şi scorul total). ne oferă informaţii despre ceea ce se numeşte „fidelitatea formelor paralele".10. determinarea fidelităţii unei proceduri nu este o simplă procedură „mecanică". Ordinea rangurilor subiecţilor din grupul experimental pentru caracteristica respectivă poate la fel de bine să rămână aceeaşi chiar şi după exerciţiu. aceasta este cunoscută sub numele de „fidelitate splithalf iar metoda se numeşte "metoda înjumătaţirii". Corespondenţa dintre părţi poate indica. Corespondenţa dintre scorurile obţinute la diferite momente în timp indică fidelitatea test-retest. De aceea. după caz. Din contră. Fidelitatea procedurilor standardizate Fidelitatea O procedură psihologică este cu atât mai fidelă cu cât rezultatele aplicării unor părţi diferite ale procedurii sau ale aplicării aceleiaşi proceduri în diferite momente de timp corespund mai mult între ele. (3) Testarea corespondenţei dintre două teste care măsoară acelaşi construct psihologic şi an fost dezvoltate în acelaşi mod. (2) Dacă este testată corespondenţa dintre două jumătăţi ale procedurii. fidelitatea test-retest a unei proceduri nu este acelaşi lucru cu stabilitatea unei caracteristici. Dacă nivelul sau gradul de dezvoltare a unei caracteristici poate fi îmbunătăţit prin exerciţiu. întrebare. (1) Putem testa cât de bine un item (sarcină. Exista trei metode de bază pentru testarea corespondenţei dintre părţile unei proceduri psihologice. ar trebui să determinăm fidelitatea test-retest. Astfel. sau indicele de fidelitate calculat prin metoda formelor paralele. Această corespondenţă este numită „consistenţa interna" a scalei sau testului. Fidelitatea test-retest a unei proceduri indică gradul în care procedura ordonează subiecţii în aceeaşi ordine în raport cu o anumită caracteristică. Nu vom intra aici într-o discuţie despre nenumăratele metode care pot fi utilizate pentru a determina empiric nivelurile celor două tipuri de fidelitate. acest fapt nu afectează fidelitatea test-retest a testului care măsoară respectiva caracteristică. ar trebui să calculăm consistenţa internă. Fidelitatea unei proceduri standardizate este cu atât mai ridicată cu cât rezultatele procedurii corespund într-o măsură mai mare atunci când sunt repetate diferite părţi ale testului. Dacă teoria de bază afirmă că toţi itemii unei proceduri vor măsura acelaşi construct în acelaşi mod. Este suficient sa punctăm că teoria din spatele constructului este aceea care ne spune ce fel de fidelitate ar trebui să calculăm. teoria de bază ne spune ce tip de fidelitate ar trebui să calculăm. O caracteristică este descrisă ca fiind stabilă dacă nivelul său rămâne acelaşi de-a lungul timpului. 2. trebuie să fie clasificată diferit dacă o vom compara cu media tuturor persoanelor de aceeaşi vârstă sau cu media studenţilor de aceeaşi vârstă. Fidelitatea split-half şi cea calculată prin forme paralele sunt doar cazuri speciale ale consistenţei interne.5. sau când aceleaşi părţi sunt repetate la diferite momente de timp. Un corolar al acestei concluzii este şi faptul că testarea empirică a fidelităţii unei proceduri este în acelaşi timp un test al unor aspecte im- 10. indicele de consistenţă internă. Fidelitatea procedurilor standardizate 83 de exemplu în testele de inteligenţă. . O teorie poale cere determinarea ambelor sau doar a uneia dintre cele două tipuri de fidelitate. Dacă teoria se referă la un construct menit sâ fie rclaliv stabil ca nivel de-a lungul timpului. indicele de fidelitate split-half (metoda înjumătăţirii). 1.

(Nu Criteriile pentru selecţia unui tip de fidelitate sunt: t. fie nu putem determina fidelitatea test-retest.84 Capitolul 10 Proceduri standardizate de evaluare portante din teoria care stă la baza respectivei proceduri. teoria care stă ia baza procedurii. avem nevoie de valorile obţinute pentru indicatorii de fidelitate pentru care s-a optat. Decizia asupra unui tip de fidelitate 4. Evaluarea fidelităţii Informaţii necesare pentru evaluarea fidelităţii: 1. tipul de fidelitate. şi 3. Pentru aceste constructe stabile vom alege procedura de măsurare a fidelităţii prin test-retest. 2. există un eşantion reprezentativ perfect. valoarea obţinută pentru indicatorul de fidelitate. Când scorăm o procedură standardizată.1. deci o formă de validare a procedurii.5. întrebarea clientului. procedurile insuficient de documentate nu merită sa fie folosite. mărimea eşantionului (ca cifră). adică suficient de stabil pentru utilizarea lui practică. este existenţa de informaţii suficiente cu privire la fidelitatea acelei proceduri. ne vom referi în întrebările psihologice la constructe adecvate acestui scop şi vom folosi proceduri care sunt sensibile la schimbare. Aceste informaţii lipsesc deseori din manualele tehnice ale testelor şi este posibil să nu poată fi găsite nicăieri. Aceasta înseamnă că apreciem dacă parametrul de fidelitate al unui test poate fi considerat „practic invariant". vom avea nevoie de informaţii cu privire la lipul adecvat de fidelitate. Cu alte cuvinte. modalitatea de măsurare a fidelităţii (indicatorul de fidelitate). 2. 10. (1) Daca întrebarea clientului solicită afirmaţii despre trecut sau viitor. Ca să putem calcula plaja de valori între care poate varia cel mai probabil scorul real al unui subiect la test. fie aceasta este foarte scăzută. Odată ce ne-am decis asupra tipului de fidelitate. Intrebarea clientului defineşte intenţia şi obiectivul raportului psihologic. De asemenea. avem nevoie de informaţii despre mărimea fiecărui eşantion utilizat pentru estimarea fidelităţii (în numere). 3. va trebui să decidem ce tip de fidelitate vom examina. După aceasta trebuie să ne orientăm atunci când alegem un tip anume de fidelitate. Cu alte cuvinte. Conform teoriei care stă la baza acestor proceduri. întrebările psihologice. înainte de a utiliza un test sau un inventar de personalitate (adică un grup de subteste care . Pentru aceasta. Avem nevoie de aceste informaţii deoarece. când scorăm astfel de teste vom avea nevoie de informaţii cu privire la consistenţa internă a testului. In mod corespunzător. va trebui ca arunci când selectăm variabilele şi când formulăm întrebările psihologice să alegem constructe stabile. conform criteriilor de mai sus. succesul în determinarea fidelităţii este în acelaşi timp o contribuţie adusă la demonstrarea validităţii unei proceduri.5. 10. 5.2. Teoria care stă la baza testului este cea care determină populaţia ţintă şi metoda prin care trebuie să se extragă eşantionul din acest univers). (2) Dacă întrebarea clientului solicită afirmaţii despre schimbări. vom avea nevoie de informaţiile corespunzătoare despre test. Analiza psihometrică a unui test (Huber. iar acestea sunt obţinute din documente şi din literatura ştiinţifică. metoda de extragere a eşantionului. O soluţie bună la această problemă este aceea de a stipula că un criteriu important pentru selectarea unei proceduri şi includerea ei în instrumentar. 1973) arată cât de fidelă este estimarea fidelităţii.

. conform lui Huber (1973). Cu cât sunt mai multe ipotezele care compun o teorie. Mărimea intervalului de încredere depinde de mărimea eşantionului experimental. Validitatea unui test . Dacă relaţia pretinsă dintre rezultatele testului şi criteriu este confirmată empiric.6. Fiecare construct psihologic este de obicei însoţit de o serie întreagă de ipoteze. Cu cât este mai mare intervalul de încredere al acestei estimări. Un exemplu bine cunoscut este relaţia dintre rezultatele testelor de inteligenţă şi performanţa şcolară. care au tbst testate empiric cu succes. iar acestea pot fi adunate împreună într-o teorie. Universul persoanelor carora li se adresează testul. trebuie să verificăm dacă procedura este suficient de fidelă pentru evaluarea psihometrică a cazurilor individuale. „Invarianta practică" poate fi afirmată atunci când. care pot fi toate testate empiric. aceste comportamente devin criterii pentru un test. validitatea de criteriu. pe baza susţinerii lor prin date empirice. Teoria mai defineşte şi metoda prin care din acest univers particular ar trebui să fie extras un eşantion.10. nu există un eşantion reprezentativ perfect. validitatea predictivă şi validitatea convergentă şi discriminantă sunt posibile contribuţii la validarea testelor. aceasta este o contribuţie la validarea de criteriu a testului. sunt cunoscuţi sub denumirea colectivă de validare. Avem nevoie de aceste definiţii pentru a putea determina dacă subiectul aparţine populaţiei pentru care a fost construit testul. dar şi a metodelor şi procedurilor derivate. La momentul la care a fost discutată fidelitatea testelor. Daca un coeficient de fidelitate a fost calculat cu ajutorul unui eşantion mai mare de 400 de persoane. Universul particular de oameni cărora testul li se adresează este unul dintre lucrurile definite în teoria specifică ce stă la baza testului. Conform Huber (1973). conform lui Huber. Validitatea procedurilor standardizate Validitatea O procedură standardizată este cu atât mai validă cu cât pot fi menţinute mai multe ipoteze care decurg din teoria privitoare la constructul fundamental al testului. am explicat deja că atunci când este verificată fidelitatea. estimarea fidelităţii este „practic invariantă". p. 105). In psihologie există nenumărate metode de evaluare a validităţii testelor. 10. intervalul pentru estimarea parametrului de fidelitate este mai mic de 0. Dacă testele de fidelitate au fost efectuate cu mai mult timp în urină. se pune întrebarea dacă valorile determinate mai sunt valide şi astăzi. cu atât mai bună este validitatea de construct a respectivei teorii. modul de interacţiune cu testul şi cu materialele sale sau distribuţia caracteristicii testate în populaţie pot la fel de bine să se fi schimbat.este astfel reprezentată prin mai multe aspecte.şi prin urmare a teoriei pe care el se bazează . acest lucru este posibil doar dacă valorile estimate ale fidelităţii testului sau ale fiecărui sublest (scală dintr-un chestionar de personalitate) sunt „practic invariante".6. Validitatea procedurilor standardizate 85 măsoară aspecte relativ independente statistic ale personalităţii). Prin urmare.1 (1973. cu atât este mai puţin fidelă stabilirea scorului real al unui subiect cu ajutorul acelui test. Unele ipoteze se pot referi la modul în care rezultatele testelor trebuie să fie legate de anumite comportamente. Toţi paşii care ţin de testarea unei teorii. Validitatea de construct. Contrar unei erori larg răspândite. sunt verificate în acelaşi timp enunţurile care ţin de teoria pe care lestul se bazează. incluzând testele.

Dacă testele care trebuie să măsoare constructe similare corelează pozitiv unul cu celălalt.7. şi nu pe nivelul coeficientului de validitate.86 Capitolul 10 Proceduri standardizate de evaluare In ceea ce priveşte validitatea predictivă. altfel spus trebuie să evaluăm punctele tari şi cele slabe ale procedurii. subiecţii şi cititorii rapoartelor psihologice au în mod natural dreptul de a primi o justificare a felul în care a fost realizat selecţia teslelor care le sunt administrate. Contraargumente: ■ Vom întâlni deseori coeficienţi de validitate mai mari. Din moment ce ipotezele ce privesc atât validitatea de criteriu cât şi validitatea predictivă. s-a pretins în mod repetat că validitatea de criteriu a testelor este r = 0. Intenţia noastră a fost sa evidenţiem faptul ca utilizatorii de teste trebuie să ştie cum sunt formulate şi testate empiric teoriile dacă vor să le aplice corect. cu atât mai înaltă este validitatea predictivă a procedurii utilizate. vom numi aceasta validitate convergentă. comportamentul care va fi observat ulterior este prevăzut teoretic cu ajutorul rezultatelor testului. Cu cât sunt mai bine confirmate empiric aceste predicţii. Doar pe baza unor astfel de studii empirice este clar dacă sunt susţinute empiric similarităţile şi diferenţele propuse la nivel conceptual între diferite constructe sau între testele care se presupune că le măsoară. 10. pot fi de asemenea testate empiric. sunt importante pentru o anumită întrebare a clientului. vom numi aceasta validitate discriminantă. trebuie întotdeauna să fim clari care anume dovezi. care merg dincolo de teoria originală. validarea testelor implică investigarea empirică a corelaţii lor între testele care măsoară construcle similare şi de asemenea între testele care ar trebui să măsoare constructe diferite. ■ Utilitatea practică a testelor se bazează mai degrabă pe beneficiile aduse cu sine de teste. Acest lucru nu va fi posibil în raportul psihologic din cauza spaţiului pe care l-ar necesita. Procesul de validare a unei proceduri implică mai multe contribuţii şi constă în pleiada de rezultate extrase din multe studii empirice. ■ Există erori în formularea teoriilor şi în operaţionalizarea acestora prin teste. Totuşi. Clienţii. Aceasta înseamnă implicit că este prea mică pentru utilizarea testelor în scopuri practice. la cerere. riscăm să comitem erori grave în deciziile noastre. Validitatea convergentă şi discriminantă ne aduc informaţii practice importante despre constructele măsurate prin anumite teste. Aceste persoane au de asemenea dreptul de a li se explica fiecare pas al aplicării şi interpretării lestului. care duc la micşorarea acestor coeficienţi. de obicei suni trasate diferenţe între acel construct şi conslructe similare sau reiaţi onate cu cel investigat. Câteva comentarii despre mărimea coeficienţilor de validitate De la Mischel (1968) încoace. aceste motive şi explicaţii pot fi oferite verbal într-un limbaj uşor de înţeles. în modul prevăzut prin ipotezele deduse din teorie. ambele tipuri de validitate sunt aspecte ale validităţii de construct. Din motive practice.30. ■ Comportamentul este determinat de mulţi factori. despre ce tip particular de validitate. Prin urmare. De aceea este nepotrivit să discutăm despre "validitatea" unui test. şi de vreme ce ambele se referă întotdeauna la constructul teoretic fundamental. Dacă selectăm teste doar în funcţie de similarităţi verbale sau utilizăm proceduri psihologice într-un mod nedefinit. Ca rezuItat. . Când se dezvoltă o teorie pentru un construct psihologic. constructele individuale pot corela de obicei doar într-un grad mediu cu anumite comportamente care sunt stabilite drept criterii. Astfel de ipoteze. Dacă testele care trebuie să măsoare eonstructe diferite nu corelează unul cu celalalt. în comparaţie cu metodele anterioare (strategiile a-priori).

Corelaţii înalte între caracteristicile unei persoane şi un anume comportament sunt posibile doar dacă ceilalţi factori nu au relevanţă. oamenii folosesc o strategie de decizie care poate fi verbalizată şi descrisă. rezultatele testelor de inteligenţă pot corela într-un grad mediu cu succesul la şcoală. chiar şi un test cu un coeficient de validitate scăzut poate ajuta la evitarea deciziilor eronate. dar condiţiile motivaţionale şi sociale sunt de asemenea importante. Totuşi. Coeficientul de corelaţie r este plasat. care co-determină performanţa şcolară. să ia cât mai puţine decizii greşite posibil. deoarece poate oferi informaţii utile pentru decizie. pe lângă inteligenţă. atunci această situaţie poale avea un efect negativ asupra calităţii rezultatelor empirice. 1984). în contextul unei strategii a-priori de mai mic succes. că nu nivelul coeficienţilor de validitate reprezintă o măsură pentru utilitatea practică a unui test. în general. Cu toate acestea. vom descoperi rapid că trebuie să luăm în considerare mulţi factori diferiţi pentru a avea succes în acest scop. Ce înseamnă acest fapt în practică este că. oamenii încearcă să decidă cât de bine pot sau. De departe. cele mai empirice studii în psihologie examinează condiţiile care pot explica comportamentul individual sau condiţiile în care comportamentul individual poate fi influenţat. de acele persoane care sunt implicate în luarea unei decizii. ele pot corela chiar cu acest criteriu într-un grad mai înalt decât toţi ceilalţi factori consideraţi în analiză. In evaluarea psihologică aceasta se mai numeşte şi strategie a-priori. dacă aceste corelaţii între rezultatele teslelor de inteligenţă şi performanţa şcolară nu sunt foarte înalte. intenţia clientului este de a reduce numărul de decizii eronate. O astfel de situaţie reflectă mai degrabă faptul că există şi alţi factori. Totuşi în multe cazuri. înainte de a cere ajutorul specializat şi profesionist al unui evaluator. Câteva comentarii despre mărimea coeficienţilor de validitate Criticii evaluărilor psihologice deseori susţin că testele pot corela doar intr-o mică măsură cu comportamentul prezis. altfel spus ei folosesc o anumită metodă sau procedură. Urmează în mod logic concluzia că fiecare factor în parte poate corela doar relativ modest cu acel comportament. In evaluarea psihologică individuală. ies la iveală multe aspecte care se constituie din punct de vedere teoretic şi metodologic în puncte slabe. Acesta va fi cazul în situaţiile în care studiul empiric corespunde doar în parte teoriei. Beneficiul generat de un test depinde mai puţin de nivelul coeficientului de validitale şi mai mult de scopul în care este folosit testul. Aşa că. de exemplu. acest fapt nu confirmă neapărat presupunerile criticilor. Dar dacă aceste studii sunt examinate critic. Dacă nu se formulează nici o teorie pentru un test sau dacă teoria este insuficient formulată. cu alte cuvinte.30.7. Chiar şi utilizarea unor teste foarte valide nu poate duce în anumite circumstanţe la nici o îmbunătăţire. Dacă strategia a-priori este îndeajuns de bună.87 10. Scopul oricărei evaluări orientate catre decizie este acela de a reduce numărul de decizii eronate. altfel spus dacă doar un număr mie de decizii eronate vor fi luate urmând-o. poate fi prezentat un număr de contraargumente. Doar puţine studii încearcă să prevadă comportamentul. In psihologie este bine ştiut. încă de la Cronbach şi Gleser (1965). Comportamentul individual este determinat de regulă de o multitudine de factori. Apelând la ajutorul unui psiholog evaluator. ci raportul dintre beneficiul adus şi suma tuturor costurilor implicate de utilizarea de acel test în încercarea de a răspunde unei întrebări a clientului (cf. consideraţiile de mai sus nu pot fi testate statistic cu . In studiile empirice privind testele şi valoarea lor pot fi deseori găsiţi coeficienţi de validitate mai ridicaţi. Pentru a reuşi acest lucru. de exemplu Hunter & Hunter. Dacă acesta este scopul nostru într-un caz individual. coeficienţii de corelaţie se plasează într-adevăr la nivelul susţinut de critici. conform acestor critici. este dificil pentru evaluator să îmbunătăţească acest lucru. ceea ce se consideră a fi prea puţin pentru a utiliza evaluarea în scopuri practice. mai întotdeauna în jurul valorii de 0. deoarece este folosită tacit şi deseori neexplicit.

este dat de faptul că investigăm împreună cu subiectul cât mai multe condiţii potenţial relevante pentru decizie. subiecţii şi noi înşine îl vedem cu claritate .88 Capitolul 10 Proceduri standardizate de evaluare uşurinţă. nu există motive evidente pentru care acestea să nu fie transferate în practica evaluării individuale. Aceasta este baza de pornire care permite cele mai satisfăcătoare decizii posibile. Totuşi. . cele mai satisfăcătoare decizii luate în condiţii de nesiguranţă sunt considerate a fi acelea pentru care mai târziu nu sunt resimţite regrete şi nu sunt făcute incriminări privind utilizarea unor strategii de decizie deficitare. In cercetarea decizională. Unul dintre beneficiile metodei noastre orientate către decizie .pe care clienţii.

3.4. referitoare la evaluarea aptitudinilor 11. Decizii in selectarea procedurilor standardizate – 91 11. Descrierea procedurilor standardizate in raportul psihologic . Selectarea procedurilor standardizate . Proceduri standardizate – 90 11.Capitolul 11 Partea întâi a planului de evaluare pentru intrebarea clientului considerata drept exemplu.33 11.93 .2.1.

este văzută din unghiul opus şi considerată în termeni de nevrotism sau instabilitate emoţională.Abilităţile de scriere. şi . Indivizilor extraverţi le este mai uşor să stabilească contacte cu alţi oameni. In psihologie. împreună cu interogarea corespunzătoare din interviu. Cele două caracteristici rămase. 11. Există şi tipuri de întrebări ale clientului penlru care nici o variabilă sau aproape nici o variabilă relevantă nu poate fi măsurată prin proceduri standardizate. Bineînţeles. Dacă acesta nu este cazul. referitoare la evaluarea aptitudinilor. un astfel de chestionar nu trebuie utilizat. ne întoarcem la decizia privind procedurile şi metodele pe care le putem folosi pentru colectarea informaţiei necesare pentru evaluarea acestor variabile. adică prin teste şi chestionare: .Inteligenţa generala. pot fi măsurate cu ajutorul unor chestionare care durează doar câteva minute şi care pot oferi rezultate suficient de obiective. . rezultate utile vor fi obţinute doar dacă este sigur că subiectul însuşi este interesat în a oferi o descriere corectă a propriei persoane prin răspunsul la chestionar. de exemplu. Ultimele sunt. Deci. Acesta este un aspect tipic pentru evaluarea psihologică: nu întotdeauna toaie variabilele pot fi evaluate prin proceduri standardizate. doar câteva dintre variabilele relevante pot fi examinate utilizând proceduri standardizate. altfel spus gradul în care un individ reacţionează în general mai degrabă robust sau mai degrabă sensibil pe plan emoţional. iar informaţia relevantă trebuie să fie culeasă printr-un interviu orientat către decizie. punctuaţie şi aritmetică suficiente pentru un proces de reconversie profesională ca asistentă de geriatrie. informaţii care au fost colectate într-un mod nestandardizat. pentru întrebarea dată ca exemplu. şi care a fost descrisă şi în Capitolul 6 şi vom arata cum procedurile standardizate cuprinse în planul de evaluare sunt selectate conform regulilor evaluării orientate către decizie şi cum sunt ele prezentate in raport. „stabilitate emoţională" şi „abilitalea de stabili contacte cu ceilalţi". . . dacă (1) ar fi existat mai multe informaţii preliminare. după ce am selectat variabilele şi le-am descris în întrebările psihologice. referitoare la profesia de asistentă în geriatrie. Trebuie notat faptul că în cazul nostru. bineînţeles. Un alt aspect tipic pentru nevrotism vizează modul în care oamenii gestionează tensiunile.1.90 Capitolul 11 Partea întâi a planului de evaluare pentru întrebarea clientului considerată drept exemplu In acest capitol ne întoarcem la acea întrebare a clientului pe care am luat-o drept exemplu.Abilităţile aritmetice. eu alte cuvinte cu tesle sau chestionare.Stabilitatea emoţională. Atunci când planificăm evaluarea psihologică. chestionarele pe extraversie permit estimarea nivelului abilităţii de a stabili contacte eu ceilalţi. fidele şi valide. Astfel. Cele mai multe informaţii le obţinem în mod evident din proceduri parţial standardizate. O astfel de certificare. adică nu se concentrează pe patologie. abilitatea de a gestiona tensiunile afective (sau stabilitatea emoţională). vor răspunde în mod satisfăcător întrebării dacă subiectul are cunoştinţe de scriere. Acesta ar fi putut fi cazul şi pentru întrebarea clientului pe care am folosit-o ca exemplu. Informaţii adiţionale importante sunt oferite de observaţia comportamentală efectuată în timpul evaluării şi de acele descrieri ale comportamentului care sunt deja disponibile. precum interviul orientat călre decizie. Proceduri standardizate In exemplul nostru de întrebare a clientului. este posibil să presupunem că este vorba în aeest caz particular despre o inteligenţă generală suficient dezvoltată. ceea ce presupune mai mult timp. sau (2) ar li fost aleasă o ordine diferită a procedurilor. stabilitatea emoţională poate fi măsurată prin chestionare care măsoară nevrotismul. nevrotismul nu presupune existenţa unei nevroze. . In consecinţă. Dacă subiectul are diplomă de bacalaureat.Abilitatea de a stabili contacte cu alţii. următoarele variabile pot fi măsurate cu proceduri standardizate.

Leutncr. Paschen & Muhlhaus (2000). este aceea care disculă dacă validitatea acesteia este demonstrată pentru situaţii similare cu respectiva întrebare a clientului.2. pentru acestea. şi Petermann (2002).Determinarea setului de teste sau chestionare posibile. Decizii in selectarea procedurilor standardizate 91 altfel spus această dimensiune de personalitate poate fi evaluată şi întrebând ce strategii utilizează o persoană pentru a face faţă anumitor situaţii stresante. pentru tesle şi chestionare o sursă bună ar fi cele două volume de teste educaţionale şi psihologice editate sub numele Brickenkamp Handbook. . Totuşi. Facem acest lucru asigurându-ne că procedurile definesc constructul care trebuie măsurat exact în modul în care avem nevoie pentru o anumită întrebare a clientului. . Din contră. de exemplu. De exemplu. In general. este cel mai bine să culegem informaţii despre acestea prin interviuri orientate către decizii. alte proceduri. o bună privire de ansamblu este oferită de compcndiile de teste şi chestionare. O altă consideraţie importantă. . un test de măsurare a inteligenţei care utilizează un tip şi un număr predeterminat de subtesle. în raport cu întrebarea clientului. Din moment ce în viaţa cotidiană pot să apară situaţii foarte stresanle şi.Dovada de fidelitate a testului. . . Descrierea constructului în cadrul teoriei determină modul în care trebuie aplicate aceste teste.Corespondenţa dintre variabilele măsurate şi definirea lor prin intermediul procedurilor standardizate. autorii de teste verifică atât omogenitatea . pentru instrumente de evaluare a personalului o sursă bună este Kanning & Holling (2002). Este crucial pentru cursul ulterior al procesului de evaluare sa selectăm cele mai potrivite proceduri disponibile. strategii foarte specifice de gestionare. Fidelitatea procedurilor standardizate poate fi testată în două moduri diferite.Corespondenţa dintre validitatea testului şi întrebarea clientului. Avem nevoie de asigurări venite din zona investigaţiilor empirice. un test de tip matriceal. trebuie să decidem dacă inteligenţa generală trebuie să fie definită de: 1. 2. Publicaţiile din revistele ştiinţifice sau cataloagele editurilor care publică teste pot oferi descrieri suplimentare ale procedurilor disponibile.11. atunci când se selectează o procedură.Raportul cost-beneficiu. fară sa fim obligaţi să emitem ipoteze sau să afirmăm postulate care să fie slab sau deloc justificabile. 3. pentru teste de psihologie în domeniul afacerilor Sarges & Woltawa (2001) etc. pentru teste de personalitate în managementul resurselor umane la Hossiep.Obiectivitatea faţă de întrebarea specifică a clientului şi faţă de subiect. La începutul procesului de selecţie a testelor şi chestionarelor. valoarea medie a unei selecţii particulare de subteste ale unui test de inteligenţă. Pentru majoritatea întrebărilor. care să probeze că putem utiliza respectiva procedura pentru respectiva întrebare a clientului. şi . 11. mai întâi definim setul total de proceduri din care intenţionăm să facem o selecţie. pentru teste de dezvoltare se poate apela la RennenAllhoff & Allhoff (1987). In acest caz particular. sau 4.2. Decizii în selectarea procedurilor standardizate Decizii în selectarea procedurilor standardizate: . pentru a asigura o evaluare corectă a întrebării clientului. pentru chestionare se poate apela la Westhoff (1993).Utilitatea normelor pentru întrebarea specifică a clientului. de Hol ling. nu căutăm niciodată ca testele sau chestionarele să utilizeze cuvinte identice sau similare cu definiţia noastră. vom avea nevoie de descrieri explicite a ceea ce măsoară sau nu procedurile.

aceştia fiind suplimentaţi cu itemi noi dar similari ca structură. în contrast cu alte teste de ortografie care ar putea fi utilizate pentru adulţi. asupra Wilde Intelligence Test 2 (WIT-2) de Kersling. numeric. studiile empirice realizate cu WIT-1 sunt transferabile şi pentru WIT-2 şi demonstrează o anumită validitate a noii versiuni. care nu ar oferi informaţii suplimentare relevante pentru întrebarea clientului. care ar fi putut reprezenta. sunt utile la nivel practic. putem în acelaşi timp testa dacă subiectul are cunoştinţele aritmetice necesare reconversiei profesionale ca asistentă în geriatrie. 36). Cu ajutorul modulului WIT-2 pentru abilităţi numerice. adică a următorilor factori care sunt. care raportează că fidelitatea tip testrelest la o perioadă de 9 luni un interval neobişnuit de lung pentru măsurarea fidelităţii test-retest este de . Din moment ce profilul cerinţelor pentru profesiunile de asistentă medicală şi asistentă în geriatrie sunt relativ similare. Cu privire la întrebarea clientului folosita drept exemplu. 1983. (2) metoda utilizată pentru estimarea fidelităţii a fost corecta. p. un test alternativ viabil pentru cazul nostru particular. Testează doar cuvinte a căror ortografie nu s-a schimbat în urma reformei ortografiei prin care a trecut Germania (nn: studiul de caz a fost realizat în Germania). fapt pe care îl privim ca pe un avantaj pentru validitatea . din setul de teste de inteligenţă disponibile. putem considera ca fiind relevante aici corelaţiile dintre subtestele WIT şi succesul în formarea sau pregătirea ca asistentă.92 Capitolul 11 Partea întâi a planului de evaluare pentru întrebarea clientului considerata drept exemplu sarcinilor individuale (consistenta internă). este structurat cu atenţie şi. De aceea putem presupune. — posibil. Aspecte variate ale validităţii WIT au fost testate cu succes printr-un număr de studii utilizând eşantioane corespunzătoare.88 pentru întregul test şi între .79 şi . Din păcate. Astfel. (2) există norme potrivite pentru întrebarea dată şi (3) raportul cost-beneficiu al utilizării procedurii este adecvat. în mod particular cu privire la criteriul "inteligenţă". Acesta ne salvează de efortul şi costurile selectării unui test special de aritmetică.3. la fel ca şi pentru W1T-I. Abilităţile de scriere ale subiectului pot fi testate cu ajutorul testului de ortografie (RT) al lui Kersting şi Althoff (2004). că fidelităţi le test-relest. Althoff & Jăger (2007). NEO . în WIT-2 au fost reţinuţi din versiunea mai veche WIT-1 itemii demonstraţi ca fiind utili.Five Factor Inventory (NEOFFI). In acelaşi timp. în forma sa revizuită (IST2000-R). testul permite şi interpretarea valorii medii a performanţei ca valoare pentru inteligenta generală. oferă în manualul testului informaţii despre validitatea sa de construct. cât şi stabilitatea în timp (fidelitatea test-retest) a procedurii. nu există informaţii disponibile despre fidelitatea test-retest a Intelligence Structure Test 2000. atunci când ne-am ocupat de criteriile pentru selectarea procedurilor de evaluare.86 pentru factorii care îl compun. conform lui Thurstone. factori primari ai inteligenţei: verbal. De asemenea evaluăm dacă: (1) o procedură poate conduce la rezultate obiective pentru întrebarea specifică pusă de client şi pentru subiectul nostru. Am descris deja criteriile pentru aceste decizii mai sus. ne-am decis. care sunt oferite in manualul WIT (Jăger &Allhoff. Pentru WIT-2 în sine există un studiu realizat pe un eşantion de 63 de persoane. per total. — testul de scriere RT. privit ca întreg. 11. şi (3) coeficientul de fidelitate şi informaţia necesară pentru estimarea acestuia sunt utilizabile în practică. Această procedură permite testarea unor arii individuale de comportament inteligent. abilităţi spaţiale şi de raţionament. Acest test de ortografie. Selectarea procedurilor standardizate Procedurile standardizate selectate: — subteste ale Wilde Intelligence Test 2 (WIT-2). Pentru anumite întrebări ale clientului va fi necesar să decidem dacă: (1) au fost aplicate testele de fidelitate indispensabile.

11. înţelegerea şi raţionamentul verbal. scădere. Intrevedem o posibilă apariţie a unor probleme semnificative pentru subiect în timpul reconversiei numai dacă rezultatul său la acest test este clasificat ca fiind sub medie. aici este media performanţei obţinute de subiect pentru diverse aspecte particulare ale acesteia. Nu credem că are prea mult sens să planificăm de la început aplicarea unui chestionar pentru măsurarea conştiinciozităţii şi stabilităţii emoţionale. .Verbal Analogies (AV . In planul de evaluare al raportului psihologic. Selectarea procedurilor standardizate 93 practică a testului cu referire la întrebarea specifică a clientului. descriem procedurile standardizate utilizate. Abilitatea numerică nu se referă la aptitudini mai complexe.Cuvinte Similare): pentru un cuvânt dat trebuie ales. precum şi pentru evaluarea inteligenţei generale.11. Inteligenţa generală. Wilde Intelligence Test 2 cu următoarele subteste: — Inţelegere verbală: abilitatea de a mânui concepte verbale. subtestele selectate şi testele de scriere aşa cum ar putea să apară în raportul psihologic. în plus. la cerere. înmulţire şi împărţire în mod corect. aşa cum este măsurata aici.Abilitatea Numerică: abilitatea de a face calcule simple de adunare. ci doar de o evaluare globală a două dintre cele cinci caracteristici. dintr-un set de 5 alte cuvinte. dacă aceasta este intenţia sa. H. din moment ce oricine îl înţelege poate răspunde distorsionat. versiunea revizuită (NF. Subtestele utilizate sunt descrise de autorii testului (Kersting. vocabularul.O Pl-R). atunci îi vom administra NEO . ar implica prea mult efort şi costuri prea mari deoarece este un chestionar foarte cuprinzător (240 de itemi) iar pentru această întrebare a clientului nu avem nevoie de informaţii atât de detaliate despre nivelul faţetelor tuturor celor cinci domenii ale personalităţii.Raţionament: abilitatea de a recunoaşte anumite reguli şi de a le aplica în predicţia următorului element. comunicare personală. Dacă interviul orientat către decizie nu reuşeşte să ofere informaţii suficiente despre una dintre cele două caracteristici de personalitate şi dacă. toate jucând un rol în raport cu înţelegerea verbală. subiecta (Dna. adaptat de Borkenau şi Ostendorf (2003). Din punctul nostru de vedere. vom descrie Wilde Intelligence Test.Similar Words (CS .3.) se arată a fi pregătită şi dornică să ofere o descriere nedenaturată despre propria persoană. 26 Septembrie 2006): SW . Nu descriem argumentele care au dus la această selecţie a procedurilor deoarece (1) explicaţiile pot fi foarte extinse şi (2) în general sunt ori mult prea complicate pentru cititorii raportului psihologic sau nu sunt deloc de interes pentru ei. care sunt atribuite raţionamentelor. descriem procedurile folosite efectiv pentru obţinerea informaţiilor de evaluare. explicăm aceste argumente pe cât de detaliat se cere. In ceea ce urmează.Analogii Verbale): în stânga semnului „egal" sunt date două cuvinte ce au o anumită relaţie între ele. Testul de scriere RT. VA .O construit de Costa şi McCrae.Five Factor Inventory (NEO-FFI). Dintrun set de 5 alte cuvinte. . utilizarea inventarului NF. în dreapta este prezentat un cuvânt stimul. Descrierea procedurilor standardizate în raportul psihologic In descrierea pe care o facem în raportul psihologic planului de evaluare implementat de noi. adaptată de Ostendorf şi Angleitner (2004). subiectul trebuie să . Wilde Intelligence Test 2 (W1T-2) poate fi utilizat pentru evaluarea unor aspecte importante care compun inteligenţa. anume conştiinciozitatea şi stabilitatea emoţională.4. Totuşi. cuvântul care este cel mai aproape ca sens de cuvântul stimul (înţelegere Verbală).

Probleme Aritmetice de Bază). Din acest motiv. EA . sarcinile trebuie rezolvate apelând la cunoştinţe aritmetice care pot fi relevante pentru reconversie sau în profesia de asistentă de geriatrie. NS . (Raţionament). BA Basic Arithmetic Problem (AB . prezintă probleme implicând cele 4 operaţii aritmetice de bază. cuvinte date prin dictare trebuie inserate în spaţiile goale dintr-un text.94 Capitolul 11 Partea întâi a planului de evaluare pentru întrebarea clientului considerată drept exemplu aleagă cuvântul care are cu acel cuvânt stimul o relaţie analogă cu cea descrisă în model (în stânga semnului „egal"). subtestele AB şi AI ale WIT sunt folosite pentru a evalua nivelul de cunoştinţe aritmetice necesar. cifrele soluţiilor trebuie trecute pe foaia de răspuns. a căror progresie se bazează pe o regulă. (Abilitate Numerică). Raţionament). . următorul număr din serie trebuie trecut pe foaia de răspuns. (Inţelegere Verbală.Embedded Arithmetic Problems (AI -Probleme Aritmetice Implicite): sunt prezentate probleme aritmetice sub formă de text iar cifrele soluţii lor trebuie să fie introduse pe foaia de răspuns. (Abilitate Numerică).Number Series (SN Serii de Numere): se dă o serie de numere. In testul de scriere RT al lui Kersting şi Althoff (2004). In subtestele WIT „Aritmetică de Bază" (AB) şi „Aritmetică Implicită" (AI).

11. Gradul de directionare al unei intrebari – 107 12. Definitie – 96 12.12.Capitolul 12 Interviul orientat catre decizie 12. Conditii pentru un interviu de evaluare de succes 108 .98 12.6.7.8.3. Scopurile diverselor tipuri de interviu – 96 12. Gradul de deschidere al unei intrebari – 106 12. Functia ghidului de interviu .10.5.9. Ghidul de interviu pentru interviul orientat catre decizie – 97 12. Conditiile prealabile efectuarii interviurilor orientate catre decizie – 108 12.1. Structura detaliata a ghidului de interviu -102 12.13. Intrebarile neadecvate – 105 12. Caracteristicile intrebarilor adecvate 12.2. Structura pe larg a ghidului de interviu -101 12. Caracteristicile ghidurilor de interviu – 100 12.4.

ca o modalitate de pregătire în luarea unor decizii cât mai satisfăcătoare posibil. . Când se realizează un interviu orientat către decizie. cu prietenii.Dispute. . Totuşi.12 şi 12. executat şi evaluat conform criteriilor ştiinţifice ale psihologiei. . dezbateri sau argumentaţii.Influenţarea celeilalte părţi. cum este cazul în interviurile pentru presă. 17. Mai mult. cum este cazul în discuţii. ghidurile sunt folosite ca sprijin.Predare. psihologii care lucrează într-o manieră orientată către decizie vor planifica. Decenii de studii în psihologie au arătat că interviurile neplanificate.13). Scopurile diverselor tipuri de interviu Important Scopul interviurilor orientate către decizie este acela de a culege informaţiile necesare luării unor decizii satisfăcătoare.5. . instructaj. Când efectuează o evaluare psihologică. executa şi evalua interviurile necesare în funcţie de criteriile psihologiei ştiinţifice. ne vom concentra aici asupra diferenţelor în ceea . să ne putem orienta întotdeauna după ghid.Conversaţii. Evaluarea interviurilor orientate către decizie. rele scopuri: . nepregătite sau pregătite inadecvat. 17. 12. Astfel de informaţii pot fi deseori culese doar prin interviu. Definiţie Ce este un interviu orientat către decizie? Un interviu orientat către decizie este un interviu care este planificat. atunci când efectuăm interviul.Informarea publicului. radio şi televiziune. vom construi acest ghid de interviu într-un mod clar şi organizat. prezentarea tuturor asemănărilor va fi de mai puţin ajutor pentru efectuarea acestui tip de interviu decât conştientizarea diferenţelor esenţiale. cum este cazul în baruri. Interviurile orientate către decizie au multe în comun cu alte tipuri de interviu. Pentru a se asigura că mai târziu nu vor regreta procedurile urmate în luarea unei decizii. Aceasta înseamnă că toate aspectele individuale luate în considerare vor fi cuprinse împreună într-un plan detaliat al interviului.Terapie şi consiliere.6). 17.1. Astfel de interviuri nu corespund ştiinţei psihologice moderne. cum este cazul în lecţii. sau îndrumare. la fel ca şi descrierea scrisă şi verbală a rezultatelor interviului. chiar dacă sunt efectuate de aşa-numiţii experţi. cum este cazul în interogare şi negociere. 12. Toate lucrările de referinţă din literatura ştiinţifică ne repetă faptul că interviurile orientate către decizie trebuie planificate şi pregătite cu atenţie. . Dintre toate diferenţele posibile. vor conduce în mod inevitabil la infomiaţii eronate şi distorsionate. astfel încât. în pauze. sunt efectuate în funcţie de criterii şi reguli justificate din punct de vedere ştiinţific (cf. Un interviu orientat către decizie nu are următoa-. psihologii care lucrează într-o manieră orientată către decizie încearcă întotdeauna să se orienteze în funcţie de criterii care s-au dovedit în mod ştiinţific a fi utile şi au fost raportate ca atare în literatura relevantă din psihologie (cf.4. Dar înainte de aceasta vom puncta care anume sunt punctele de diferenţă între interviurile orientate către decizie şi alte forme de intervievare.2. Un interviu orientat către decizie serveşte pregătirii în procesul luării deciziilor.96 Capitolul 12 Interviul orientat către decizie 12. persoanele care au de luat decizii încearcă sa ia în considerare cât mai multe informaţii relevante posibil. într-un mod pe cât pasibil de complet şi de nedistorsionat. In plus. Mai jos vom discuta în detaliu despre criteriile şi regulile folosite în interviurile orientate către decizie.

Scopurile diverselor tipuri de interviu ce priveşte scopurile. din moment ce scopurile interviurilor sunt cele care determină diferitele metode şi proceduri utilizate. Acest tip de conversaţie are valoare în contexte interpersonale care au o componentă de loisir. datorită procedurii sistematice. dezvoltarea personală sau psihoterapia. Mai jos. In interviurile de evaluare o astfel de situaţie poate doar să obosească participanţii şi să îi distragă de la subiect. cum ar fi în baruri. Din când în când. 12. Condiţia prealabilă pentru realizarea acestui obiectiv este ca problemele să fi fost deja diagnosticate şi condiţiile cauzatoare să fi fost identificate. putem desigur să le oferim subiecţilor toate informaţiile de care au nevoie pentru a înţelege toate aspectele relevante ale evaluării. Nu este un chestionar. Interviurile orientate către decizie nu au ca scop informarea publicului. Interviurile orientate către decizie pot avea efecte terapeutice sau. dar nu îi instruim sau învăţăm. Ne referim aici la schimbul de informaţii care nu au legătură cu scopul efectiv al evaluării. scopul dominant al unuia dintre participanţi este acela de a-1 influenţa pe celălalt într-o anumită direcţie. aşa cum se întâmplă în cazul discuţiilor. cu prietenii sau în pauzele orelor.2. pentru a ajuta în luarea unor decizii satisfăcătoare. sau au legătură cu acesta doar pe alocuri. formulat specific pentru executarea unui interviu. Acesta nu este scopul intervievării orientate către decizie. pot conduce la anumite efecte cum ar fi o înţelegere mai profundă sau conştientizarea unor aspecte care ţin de propria persoană.3. interviurile orientate către decizie pot avea unele efecte pe care le are. sau măcar şi le propune. fie în timpul. scopul de bază este acela de a ajuta oamenii să-şi rezolve probleme care ţin de comportament. dezbaterilor sau argumentaţiilor. Interviurile realizate cu scopul clar de a face o evaluare ştiinţifică pot suferi de pe urma prea multor „conversaţii". aşa cum este acesta formulat în întrebarea clientului. dar nu sunt neapărat ceea ce ne propunem noi să realizăm. Ghidul de interviu pentru interviul orientat către decizie Ghidul de interviu pentru interviul orientat către decizie este un plan complet. radio şi televiziune. vom ilustra cum un ghid de interviu serveşte scopurilor individu- . scopul nu este acela de a instrui subiectul. diferenţele de principiu la nivel de scopuri ar rămâne valabile. Cu toate că este adevărat faptul că interviurile jurnaliştilor ar câştiga mult din punct de vedere calitativ dacă s-ar acorda mai multă atenţie unui număr de caracteristici tipice pentru intervievarea orientată către decizie. Aşadar. In multe interviuri. scopul nu este acela de a aplana dispute sau de a-1 convinge pe celălalt participant de un anumit lucru. Pentru a obţine această bază. ci şi în restul intervievării. Astfel de efecte secundare sunt binevenite. Orice terapie sau consiliere responsabilă presupune un diagnostic corect ea bază a procesului. ca în cazul interviurilor pentru presă. In consiliere şi psihoterapie. Ghidul de interviu este cel mai important ajutor pentru executarea profesionistă a interviului oriental către decizie. Scopul interviurilor orientate către decizie este acela de a culege informaţii pe cât posibil de complete şi de nedislorsîonate. Daca psihologii observă că ajung într-o astfel de situaţie. şi consilierea psihologică. că acum înţeleg mai bine anumite aspecte. nu doar în faza de încălzire. Acesta este o urmare binevenită. In intervievarea orientată către decizie. deoarece interviul în care participanţii încearcă să se influenţeze este incompatibil cu ideea de a culege informaţii pe cât posibil de complete şi ncdistorsionale. interviurile orientate către decizie sunt indispensabile în orice evaluare. subiecţii menţionează în mod spontan. pot fi siguri că nu mai lucrează într-un mod orientat către decizie. fie după interviurile orientate către decizie. Ca intervievatori.97 12. In interviurile orientate către decizie. însă neintenţionată.

atât din punct de vedere general cât şi detaliat. dacă nu se utilizează un ghid de interviu. din moment ce se presupune că sunt folosite pentru o interogare rigidă. Ghidul de interviu trebuie sa fie construit astfel încât să uşureze munca psihologului şi să permită subiectului. . Pentru psihologul evaluator: . Pentru subiect: . adică rolul de instrument flexibil. Pentru interviu: Să asigure că se realizează o culegere cât mai completă. experienţa de a se găsi pierduţi fără speranţă în interviuri neplanificate şi nepregătite. Ghidurile de interviu sunt deseori confundate cu chestionarele. . 12. asupra caracteristicilor acestora şi asupra construcţiei lor.Asigură o mai mare flexibilitate şi apariţia unui număr mai mic de erori şi distorsiuni atunci când sunt trase concluziile. Aceasta include. In continuare ne vom concentra asupra funcţiilor ghidurilor de interviu. disponibile nouă ca psihologi. . pe cât posibil. In realitate însă. tranziţiile între părţile interviului şi trasarea concluziilor. vor observa curând că sunt mai puţin capabili să formuleze lucrurile coerent în timpul derulării interviului decât sunt capabili să o facă în timpul planificării acestuia. Aceste pregătiri trebuie să se finalizeze prin formularea de întrebări sau de serii de întrebări conform regulilor intervievării orientate către decizie.4.Reduce tensiunea mentaiă şi emoţională. In cele din urmă. Utilizarea unor ecuaţii comportamentale s-a dovedit în general a fi de ajutor atunci când selectăm conţinuturile pentru întrebările interviului. In practică. Apoi vom discuta despre componenta de bază a fiecărui ghid de interviu. Următoarea dificultate constă în formularea concretă a întrebărilor necesare. obiectiva. de exemplu. Funcţia ghidului de interviu Funcţia ghidului de interviu: 1. In ghidul de interviu. 3. formulăm specific nu doar întrebările. totuşi. să ofere informaţii într-o manieră nedistorsionată. Este esenţial să verificam dacă anumite modele comportamentale apar şi în alte situaţii. nedistorsionată.Să facă în aşa fel încât raportarea comportamentului şi experienţei să fie cât mai accesibilă pentru subiecţi. după scurt timp. în raport cu cerinţele lor mentale şi emoţionale. introducerea. din diverse arii ale psihologiei. 2. este necesară o experienţă considerabilă. chiar şi de către experţi. le va schimba această opinie. ci şi orice alte aspecte despre care va trebui să discutăm în cadrul interviului. Acest lucru ne cere să restructurăm şi actualizăm cunoştinţele ştiinţifice de bază. situaţia este tocmai opusă! Pentru a crea un ghid de interviu care să poată juca cu succes rolul care îi este destinat. trebuie să decidem asupra modelelor de comportament pe baza cărora vom determina nivelul variabilei. Totuşi. precum şi despre întrebările propriu-zise. Trebuie de asemenea să identificam condiţiile în care sunt manifestate anumite tipuri de comportament. Deseori.Subiecţii pot contribui cu propriile lor observaţii. începătorii consideră că redactarea în scris a acestor aspecte sau formulări este de prisos. fidelă şi validă a informaţiilor. ne vom ocupa de condiţiile prealabile pentru intervievarea de succes şi vom oferi indicii despre cum ar putea fi aceste interviuri efectuate în mod optim. Efectuarea unui bun interviu orientat către decizie este o temă atât de complexă încât nu poate fi realizată complet si cu succes. Pentru fiecare variabilă aleasă. cât de des se întâmplă aceasta şi după ce perioadă de timp pot fi ele observate. Intervievatorii începători consideră deseori ca formularea unui ghid de interviu ar fi de prisos. .98 Capitolul 12 Interviul orientat către decizie ale.Subiecţii au o bază pentru viitoarele observaţii şi li se oferă sprijin în luarea deciziilor.

suficient de detaliat. fie mai târziu. Tensiunea mentală este redusă pentru că intervievatorul poaţe fi sigur că nu va uita nici o întrebare importantă şi pentru că ştie. Ghidurile de interviu permit psihologului să reacţioneze flexibil faţă de subiect. validitatea unei informaţii culese într-un interviu este uşor de determinat din anumite caracteristici ale descrierilor oferite de subiecţi.12. subiectul este cel care vorbeşte în mod predominant. cerem subiecţilor să observe anumite aspecte ale comportamentului. le vor lipsi detaliile pe care doar cineva care a avut într-adevăr respectiva experienţă va putea sa le menţioneze. Dacă mai mulţi psihologi trebuie să culeagă prin interviu informaţii comparabile. psihologul trebuie să fie în mod constant conştient de toate tematicile care trebuie discutate şi de posibilele întrebări corespunzătoare acestor tematici. în situaţii definite. Pentru decizii dificile. Putem să obţinem instrucţiunile pentru astfel de observaţii din ghidul de interviu. din moment ce tensiunea mentală şi emoţională a evaluatorului este foarte redusa. atât pentru client şi subiect. Astfel. trebuie luate în mod constant decizii cu privire la următoarele aspecte: (1) dacă informaţiile obţinute despre o tematică investigată sunt complete. Atâta timp cât psihologul motivează subiectul să descrie cu precizie comportamente şi experienţe concrete. afirmaţiile subiectului pot fi considerate observaţii comportamentale indirecte. Cu alte cuvinte. astfel încât să le poată descrie detaliat în următorul interviu. ce s-a discutat şi ce nu s-a discutat până la respectivul moment. informaţii adiţionale. Afirmaţiile inventate vor fi nespecifice şi deseori stereotipe. acesta poate fi cazul atunci când părinţii. Cu toate acestea. In timpul interviului. în funcţie de complexitatea întrebării clientului. Aceasta este o condiţie prealabilă necesară utilizării acestor informaţii pentru a formula aprecieri valide la finalul evaluării. Pentru a putea face acest lucru. folosind cât mai puţine cuvinte posibil. Putem să ne aşteptăm la rezultate comparabile doar dacă planul de lucru este acelaşi pentru diferiţii evaluatori. clientul joacă totodată rolul de subiect al evaluării. subiectul nu a observat încă respectivul comportament la nivel . In acest timp.4. Psihologul poate face acest lucru doar cu ajutorul unui ghid de interviu. aprecieri care să fie lipsite pe cât posibil de erori şi distorsiuni. altfel spus doar atunci când un ghid de interviu a fost conceput în prealabil. De exemplu. Utilizarea aceluiaşi ghid de interviu este astfel o condiţie necesară. afirmaţiile invalide vor fi remarcate relativ uşor datorită inconsistenţei lor. atunci ei pot face acest lucru folosind acelaşi ghid de interviu. educatorii sau profesorii sunt rugaţi să observe copiii. va fi de ajutor pentru subiect dacă toate aspectele importante sunt discutate sistematic în interviu. Ghidurile de interviu dezvoltate în funcţie de regulile intervievării orientate către decizie oferă cele mai bune garanţii că toate tematicile. ghidurile de interviu sunt un ajutor indispensabil pentru luarea deciziilor. In multe cazuri. . cât şi pentru evaluator. deşi nu total suficientă pentru acordul interevaluatori. In plus. Cerinţa în ceea ce priveşte psihologul este aceea de a conduce subiectul spre dezvăluirea aspectelor relevante. Toate subiectele discutate pe larg pot fi marcate pe ghidul de interviu. subiectul menţionează ceea ce el a observat. In general. cu alte cuvinte pentru ca prin interviu să putem obţine rezultate fidele şi obiective. (2) dacă subiectul trebuie să continue să vorbească despre o anume tematică sau dacă ar trebui cerute. In astfel de cazuri. Din moment ce doar comportamentul şi experienţele concrete ar trebui descrise în interviurile orientate către decizie. în multe situaţii de evaluare. acest fapt va fi posibil doar dacă interviul a fost planificat cu atenţie dinainte. Dar. în orice moment al interviului. Funcţia ghidului de interviu 99 Un interviu orientat către decizie durează de obicei între 45 şi 90 de minute. altfel spus că informaţiile vor fi culese nedistorsionat. astfel încât la sfârşitul interviului acesta să poală fi utilizat pentru a confirma că toate subiectele planificate au fost discutate suficient de detaliat. ariile şi unghiurile esenţiale vor fi discutate în interviu. fie acum.

în acelaşi fel în care întreaga planificare şi execuţie a unei evaluări. şi de fapt toate celelalte instrumente care sunt' schematice şi de aceea utile. şi Proiectate într-un mod practic. - Bazate pe cerinţe justificabile. Aceasta nu înseamnă că citim întrebările cuvânt cu cuvânt. Interviul orientat către decizie 12. Aceasta înseamnă că vom aduna doar informaţiile care ne ajută în a oferi un răspuns întrebării clientului şi întrebărilor psihologice derivate din aceasta. Interviurile planificate inadecvat pot fi recunoscute prin discursul prelungit al psihologului şi prin întrebările formulate nepotrivit. a ghidului de interviu. este recomandabil să formulăm mai întâi o formă lungă. . vom proiecta în plus o formă scurtă. Caracteristicile ghidurilor de interviu Important Ghidurile de interviu pentru interviurile orientatecătre decizie sunt. In consecinţă. pe o pagină sau două. subiecţii sunt puşi faţă în faţă cu diferite cerinţe pentru fiecare dintre alternativele disponibile. - Formulate în funcţie de întrebarea clien- tului şi de întrebările psihologice derivate din aceasta. Scopul dominant al oricărei evaluări psihologice este acela de a răspunde întrebării clientului. psihologice este orientată către raportul costbeneficiu. Ghidurile schematice de interviu. In interviu folosim forma scurtă pentru a obţine şi a menţine o privire de ansamblu asupra procedurii şi ne folosim de forma extinsă drept sprijin în găsirea unor cuvinte potrivite în anumite secţiuni mai dificile ale interviului.5. pentru a răspunde la diferite întrebări ale clientului. Aceasta include şi luarea unor decizii privind lungimea secţiunilor individuale din interviu. Interviul poate fi utilizat pentru a testa gradul în care subiectul îndeplineşte cerinţele numai dacă acestea sunt descrise cu claritate. Atunci când planificăm interviuri într-o manieră orientată spre decizie. sunt incompatibile cu interviurile orientate spre decizie. formulăm întotdeauna ghidul de interviu pentru interviurile orientate către decizie în funcţie de acest scop principal. care să cuprindă toate detaliile necesare. însă doar parţial justificabile în cazuri individuale. Interviul orientat către decizie ţine cont de raportul cost-beneficiu. oricare ar fi aria de interes a acesteia. nu trebuie să existe niciodată întrebări pe care să le punem din rutină. Această metodă va exclude din interviu acele secţiuni care au doar puţine lucruri sau care nu au nimic valoros de oferit sub forma unor răspunsuri la întrebarea clientului.100 Capitolul 12. Intrebările din interviurile orientate către decizie sunt bine fondate sau justificate doar dacă se bazează pe cerinţe justificabile. Aceasta va fi aranjată cât mai clar şi trebuie să conţină toate punctele structurale importante. în orice evaluare. Vom redacta forma extinsă a ghidului de interviu cât mai clar posibil şi vom sublinia toate punctele importante. într-un interviu orientat către decizie. Vom folosi doar întrebări cu ajutorul cărora ne aşteptăm să obţinem informaţie utilă pentru decizia care va fi luată în urma evaluării. Pentru a asigura acest fapt. singurele întrebări care apar sunt acelea aflate într-o relaţie clară cu întrebarea clientului şi cu întrebările psihologice derivate din aceasta. exhaustivă. Apoi. utilizate de mulţi specialişti pentru recoltarea unor informaţii privind istoricul cazurilor. Psihologul evaluator trebuie să ştie în orice moment din timpul interviului în ce secţiune a planului se află.1. După cum a fost descris mai sus. Este de asemenea folositor dacă subiectul poate vedea cu uşurinţă cum este structurat interviul. Ghidurile de interviu sunt unelte şi de aceea trebuie să fie cât mai uşor de folosit. Orientate către raportul cost-beneficii.

. . întrebării clientului şi procedurii (subiecte. Este esenţial ca subiectul să înţeleagă în mod clar relevanţa interviului în raport cu răspunsul la întrebarea clientului. vom înregistra prin dictare cât de multă informaţie posibil imediat după interviu.dacă este necesar. Inregistrările video ale interviurilor pot oferi informaţii adiţionale despre comportamentul non-verbal (gesturi. descrierea problemei din punctul de vedere al subiectului. expresii faciale.6. în cazul înregistrărilor video. Din moment ce ambele părţi trebuie mai întâi să „spargă gheaţa" printr-o conversaţie obişnuită. . . activitate motrică). Din punct de vedere al subiectului. . Cu toate acestea. Descriem apoi scopurile interviului şi procedura. Totuşi. Introducerea. dacă le oferim motive pertinente pentru acestea.feedback-ul dat de subiect asupra interviului. De asemenea. . Scopul întâmpinării şi introducerii este acela de a face ambele părţi să se cunoască puţin şi sa se acomodeze una cu cealaltă. pauze). este motivant pentru subiect să oferim o prezentare de ansamblu a subiectelor care urmează a fi discutate. conversaţie despre un subiect neutru din punct de vedere emoţional.La revedere. Astfel va creşte bunăvoinţa subiectului şi dorinţa lui de .oportunitatea subiectului de a adăuga orice crede că lipseşte. 3. înregistrarea audio a interviului este singura garanţie reală că toate răspunsurile şi comentariile aferente vor fi documentate în mod obiectiv.la sfârşitul fiecărei secţiuni sunt sumarizate punctele principale. De asemenea ne putem folosi şi de notiţe.consimţământul asupra înregistrării audio sau video a interviului. . In al doilea rând. înregistrarea vocilor noastre sună întotdeauna diferii faţă de felul cum le ştim noi şi mulţi oameni consideră aceste „alte" voci mai degrabă neplăcute.la începutul fiecărei secţiuni este explicat scopul acesteia.6. consimţământul subiectului trebuie obţinut înainte de a înregistra audio sau video. In schimb. tipul de înregistrare pe care îl alegem trebuie sa se conformeze considerentelor care ţin de raportul cost-beneficiu. ci ar încălca principiul de bază al parteneriatului cu subiectul. Evident. . să precizăm durata interviului şi să punctăm posibilitatea de a lua pauze. durată. Mai întâi.întâmpinarea şi introducerea. . dacă refuză să îşi dea consimţământul. 2. Mulţi psihologi au mari rezerve în a înregistra audio sau video interviurile. în această etapă se pot discuta şi lucruri care nu au de-a face cu întrebarea clientului. pe înregistrare psihologul aude şi. începând cu întrebarea clientului. Inregistrările clandestine nu ar fi doar împotriva legii. folosind ghidul ca ajutor structural şi mnemonic. Structura pe larg a ghidului de interviu 101 12. subiecţii de regulă nu au obiecţii faţă de înregistrările audio sau video. Doar în acest fel subiectul se va afla în poziţia de a obiecta faţă de ceea ce consideră a fi evaluări distorsionate sau chiar false ale interviului. Se pare că există două motive pentru acest fapt. care pot fi de ajutor în evaluare. O secţiune pentru fiecare variabilă selectată: .explicarea paşilor următori. deşi aceste reţineri nu apar neapărat şi la subiecţi.explicarea scopurilor. astfel de înregistrări nu sunt permise. Această înţelegere va creşte dorinţa subiectului de a coopera. Este esenţial pentru restul interviului ca psihologul să întrebe despre situaţia actuală a subiectului. vede toate erorile comise cu o claritate brutală. La începutul fiecărei secţiuni explicăm scopurile acesteia pe scurt şi corect. Concluzia: .detalii despre cum poate fi contactat evaluatorul. Fără consimţământul subiectului. Structura pe larg a ghidului de interviu Structura pe larg a ghidului de interviu: 1.12.

explicaţii scurte. Când formulăm structura detaliată a unui ghid de interviu. Concluziile interviurilor orientate către decizie pot implica utilizarea întrebărilor indirecte. astfel de întrebări pot fi întâmpinate cu lipsă de înţelegere sau chiar cu neîncredere. La sfârşitul interviului este potrivit să oferim subiectului ocazia de a adăuga orice crede că lipseşte. fără cuvinte de origine străină sau termeni tehnici. Din nou. cu scopul de a lăsa subiectul într-o stare psihică bună. potrivite şi uşor de înţeles. In cele din urmă. 12. Principalul lucru este că ele pot fi folosite pentru a vedea cum se comportă subiecţii în situaţii relevante pentru întrebarea clientului. 2. Structura detaliată a unui ghid de interviu Important Când formulăm structura detaliată a unui ghid de interviu. adaptate situaţiei. .întrebări mai degrabă „adecvate" decât „inadecvate". în acest sens. Anumite arii ale interviului pot fi rezolvate satisfăcător doar într-un moment mai îndepărtat al interviului.întrebări directe.7. potrivite şi uşor de înţeles pentru subiect.în funcţie de comportamentul individual specific. trebuie să utilizăm un limbaj simplu. situaţiile critice sunt acele situaţii care permit realizarea unei distincţii intre persoanele care gestionează bine situaţia şi cele care nu gestionează bine situaţia. precis. Situaţiile critice nu trebuie să se refere la evenimente dramatice. au anumite dificultăţi în acest sens. făcut la sfârşitul secţiunii. In structura standard a interviului orientat către decizie. toarele puncte: 1. Dar cele mai multe. informează subiectul despre felul în care am înţeles ce a spus si în acelaşi timp îi oferă ocazia de a clarifica orice neînţelegere sau de a oferi informaţii adiţionale. . In interviuri este esenţial ca toate explicaţiile necesare să fie scurte. In termenii întrebării clientului. Poate fi de ajutor să explicăm subiectului cum poate contacta evaluatorul dacă simte că este necesar. proiectate pentru a obţine informaţii utile despre o întreagă gamă de scopuri.întrebări şi cereri puse în ordinea potrivită. de exemplu dacă el crede că ceva important nu a fost încă menţionat. este util ca intervievatorii să se gândească pe cât posibil la toate . clar. 3. Stilul: . Limbajul care să nu facă apel la cuvinte de origine străina şi la termeni tehnici este considerat deseori ca un semn de educaţie săracă.102 Capitolul 12 Interviul orientat către decizie a coopera.limbaj simplu. . adaptate situaţiei. evaluatorul poate deschide o conversaţie pe o temă neutră din punct de vedere emoţional. trebuie luate în considerare urmă-. Structura: explicaţiile mai lungi este necesar să fie formulate ca dialog şi nu ca prezentare. dacă pare a fi ne- cesar. este recomandabil să rugăm întâi subiectul să ofere o descriere a ceea ce înţelege el din întrebarea clientului şi apoi să continuăm în funcţie de situaţiile critice selectate. . să obţinem feedback-ul acestuia asupra interviului şi să explicăm următoarele etape ale procesului de evaluare. neînţelegeri în interviuri apar în urma utilizării: nepotrivite a unor termeni abstracţi în locul unor descrieri clare şi specifice. Rezumatul celor mai importante puncte. de exemplu cum îşi face temele un elev cu performanţe şcolare scăzute. Mulţi psihologi şi de asemenea alte persoane cu formaţie academică. La începutul interviului. Tipul de întrebări şi cereri: . .întrebări deschise. în timp ce pentru alte arii subiecţii vor fi nerăbdători să ofere detalii cât mai curând posibil. Un bun exemplu este să îl rugăm pe subiect să descrie o zi sau un weekend obişnuit sau ideal. ordinea diferitelor secţiuni nu este arbitrară. clar şi precis.

Caracteristicile întrebărilor adecvate Important Intrebările şi cerinţele sunt „adecvate" 1. Doar atunci putem concluziona dacă persoana descrisă are anumite caracteristici sau nu. şi .8. Caracteristicile întrebărilor adecvate 103 explicaţiile care vor trebui date pe parcursul interviului şi să le redacteze ca parte a ghidului de interviu. Aceasta va depinde în primul rând de scopul interviului. la fel ca şi alte părţi din interviul orientat către decizie. Subiecţii pot răspunde mai uşor dacă sunt întrebaţi despre o singură temă. . şi . Dacă intervievatorul încalcă acest principiu al „unui singur gând" ("one thought principle". Experienţa noastră ne spune că această procedură cere o practică specială. sunt întotdeauna plasate într-un sistem clar de referinţă. - 12. Ca repere de ajutor dacă: folosesc contextul ca un reper ajutător pentru memorie. Vom prezenta detaliat aceste condiţii mai jos. Doar descrierea comportamentului individual specific oferă informaţiile cerute pentru o evaluare utilă. Astfel de observaţii comportamentale oferă o bază verificabilă pentru deciziile care sunt luale în evaluare. Această bază este mai bună decât descrierile abstracte ale comportamentului şi caracterizările altor persoane. rugăm întotdeauna subiecţii să descrie comportamentul astfel încât să îl putem vizualiza „ca pe un film". pentru a ne asigura că subiecţii sunt capabili să prezinte informaţiile dorite într-o formă utilă trebuie luaţi în considerare un număr de factori psihologici. şi . Aceste explicaţii nu trebuie pregătite ca un fel de mini-prezentare. întrebările „inadecvate" pot duce la rezultate complet nefolositoare.nu sugerează răspunsul. Majoritatea subiecţilor sunt capabili să procedeze în acest fel după numai câteva minute.sunt neutre în ceea ce priveşte aprecierea comportamentului care este urmărit. In multe arii. 1968) şi se referă la mai mult de un singur lucru într-o întrebare. cu alte cuvinte prin întrebări şi răspunsuri. Apoi. Din acest motiv. 3.8.sunt formulate corect.12. când introducem un nou subiect de discuţie în interviu. Cannell & Kahn.se ocupă de un singur aspect. vom discuta gradul de deschidere şi gradul de direcţionare al întrebărilor. Din acest motiv. In plus. In ceea ce priveşte conţinutul dacă: . De aceea ne vom ocupa în detaliu de întrebările adecvate şi de cele inadecvate mai jos. în ceea ce priveşte stilul dacă: . Afirmaţii despre caracteristicile persoanelor pot fi tăcute la sfârşitul evaluărilor. Ordinea întrebărilor dintr-o anumită secţiune nu este arbitrară. Insă în interviuri subiecţii trebuie mai întâi sâ descrie cum se comportă în anumite situaţii ei înşişi sau alte persoane. ci ar trebui planificate astfel încât subiectului să îi fie oferite informaţii sub forma unui dialog.se leagă întotdeauna de un comportament individual specific.sunt pe cât posibil de scurte şi potrivite. In interviurile orientate către decizie există întrebări adecvate şi inadecvate. precum şi conţinutul acestuia. 2. chiar dacă acest lucru este jenant pentru psiholog. Metoda noastră de evaluare este întotdeauna orientată către comportamentul care poate fi observat din exterior sau de către subiectul însuşi. subiectul nu va fi sigur la ce parte din întrebare trebuie să răspundă sau va . Va fi necesar ca la începutul fiecărui interviu orientat către decizie să fie date unele explicaţii. Este mai uşor pentru cei intervievaţi să descrie comportamentul dacă sistemul de referinţă în care sunt chestionaţi este clar. folosesc cuvinte şi fraze care au o încărcătură emoţională minimă. explicăm pe scurt scopul acestuia în cadrul interviului.

Pregătirea cu atenţie a interviului (=dezvoltarea unui ghid de interviu) este astfel absolut esenţială. Intrebarea conţine termeni precum „desigur" sau „poate". a căror prezenţă esle necesară pentru răspunsul la întrebarea specifică a clientului. dar şi ca fiind extrem de nepotrivite. In interviul orientat către decizie. Din moment ce atunci când formulăm ghidul de interviu nu putem anticipa reacţia exactă pe care o va avea subiectul. O posibilitate este aceea de a formula întrebarea astfel încât contextul de manifestare a comportamentului să fie reactivai. Ne putem proteja împotriva comiterii unor erori de interviu atât de grave dacă avem exerciţiul necesar şi dacă utilizăm ghiduri de interviu atent formulate. se poate ajunge la situaţia în care interviul este distorsionat în întregime. Cuvintele şi frazele cu încărcătură emoţională din întrebările interviului pot fi resimţite de subiect ca fiind foarte potrivite. deoarece este posibil ca lucrurile să fi stat într-un mod diferit. Din contră. Psihologii pot resimţi ocazional anumite întrebări. precum este şi pregătirea sistematică şi supervizarea regulată de către colegi a competenţei intervievatorului. Intrebările interviului sunt considerate a sugera răspunsul dacă răspunsul „dorit" de evaluator reiese în mod evident din întrebare. chiar dacă sunt conştienţi de dilemă. Totuşi. dacă este nevoie. subiectul trebuie să vorbească despre experienţe şi comportamente observate. Intrebarea conţine deja o „evaluare" a comportamentului la care se referă investigaţia. 5. Întrebările şi cerinţele psihologului ar trebui să conducă spre o astfel de discuţie şi să întrerupă şirul acestei discuţii doar pentru a o ghida. vom evita pe cât posibil utilizarea unor astfel de cuvinte sau fraze în întrebări. O altă caracteristică a întrebărilor adecvate in interviuri este aceea că îl ajută pe subiect să îşi reamintească mai uşor detaliile. 6. fie trebuie să formuleze întrebările în aşa fel încât subiectul să fie mai întâi încurajat să îşi reamintească detaliile contextului în care s-a întâmplat ceva. Informaţiile oferite prin întrebare sugerează răspunsul dorit. prin evitarea în timpul interviului a unor presupuneri forţate privind emoţiile resimţite de subiect. Este necesar să depăşim fricile care se ascund în spatele acestei probleme dacă vrem să rezolvăm întrebarea clientului cum se cuvine. In general. Feedback-ul privind competenţa în realizarea interviurilor pentru evaluarea aptitudinilor poate fi dat pe baza Instrumentul de Descriere a Competenţei Intervievatorului în Evaluarea . Dacă se foloseşte o întreagă serie de întrebări care sugerează răspunsul. In ambele cazuri. Riscul de a pune întrebări care sugerează răspunsul este deseori subestimat. spre întrebarea specifică pusă de client. ca fiind jenante din punct de vedere personal şi drept urmare pot evita astfel de întrebări sau le pot formula inadecvat. care dau indicii despre răspunsul dorit. 4. fie să ştie din experienţă cum sunt transferate anumite evenimente în memorie. Pentru acest lucru. formulările care sunt cât mai scurte şi relevante deservesc cel mai bine acest scop. In cazul răspunsurilor cu alternative predefinite sau a răspunsurilor de tip „Da / Nu". Este presupus ca fiind dat un aspect care nu poate fi postulat ca atare. 3. evaluatorul va trebui să pună din nou întrebarea. putem să înregistrăm mai precis şi să reacţionăm mult mai potrivit la emoţiile resimţite de subiect. măcar una din condiţiile următoare fiind îndeplinită: 1. din moment ce sugestia poate fi atât de subtilă încât persoana care pune întrebarea nici măcar nu o observă. pentru a nu pierde informaţii importante.104 Capitolul 12 Interviul orientat către decizie uita să răspundă la vreuna din părţi. Aceasta nu înseamnă că nu luăm în considerare sentimentele. psihologii trebuie. 2. unul dintre răspunsuri poate fi evident pentru subiect. de această dată într-un mod corect. subiectul va reacţiona cu siguranţă. Gama de alternative propuse este incompletă.

In plus. I n trebările inadecvate 105 Performanţei (DIPA. condiţiile reale ale unui anumit comportament pot fi complet diferite faţă de cele exprimate în atribuirile cauzale. experienţa de zi cu zi ne arată că întrebările despre motivele raţionale din spatele comportamentului sunt deseori utilizate pentru a aduce reproşuri cuiva. Dacă ştim ca cealaltă persoană a acţionat emoţional. zonele în care am devenit mai puţin eficienţi. . Dacă atribuirile cauzale sunt relevante pentru întrebarea clientului. întrebări precum „de ce" sau „care sunt motivele" sugerează de asemenea că doar motivele „raţionale" sunt dorite ca răspunsuri. aceste atribuiri cauzale nu sunt descrieri despre comportamente observate şi de aceea nu ne oferă nici o informaţie despre condiţiile care guvernează comportamentul în situaţii particulare. Acest lucru este evident în multe exemple. Folosind DIPA.? Care sunt motivele.?). 12..9.comportament ipotetic. din moment ce oamenii în general consideră atribuirile cauzale ca fiind corecte şi se comportă în consecinţă. sau a comportamentului de evaluare al unui alt evaluator. în schimb. Ele sunt în cel mai bun caz explicaţii pentru comportamentul relevant. în cazul intervievatorilor cu experienţă. Cu toate acestea.9. prin care acesta a trecut. dar generate ulterior. atunci vom întreba bineînţeles cum explică subiectul un anumit comportament. Cu toate acestea. cu alte cuvinte. pentru descrierea comportamentului intervievatorului în interviurile de evaluare a aptitudinilor. In viaţa cotidiana. Description of Interviewer Competence in Proficiency Assessment) (Stlrobel. . putem răspunde arătându-i că toate motivele raţionale exprimate sunt false. — Alternative ale întrebărilor inadecvate. 2004). putem să ne asigurăm de calitatea interviurilor de evaluare a aptitudinilor şi putem să evităm costurile care ar fi atrase după sine de eventuale eşecuri sau de sesiuni repetate de training. fie într-un singur interviu fie într-o serie de interviuri. Cu astfel de sugestii. sentimentele şi comportamentul subiectului în situaţii reale. .. pe baza a 147 de itemi.. Prin utilizarea DIPA în mod regulat asupra noastră sau a colegilor. Atunci când o face. care ne poate arăta zonele specifice pe care trebuie să le îmbunătăţim şi.obţinerea unor descrieri despre gândurile. chiar şi de către psihologi. ci în schimb cer subiecţilor să exprime atribuiri cauzale. Mai mult. Astfel de explicaţii pot într-adevăr să fie relevante pentru evaluarea ulterioară a întrebării clientului. Nu se adresează comportamentului şi experienţei. întrebările inadecvate — întrebările inadecvate se referă la . credem ca putem folosi astfel de întrebări pentru a o forţa să ofere motive „raţionale" pentru comportamentul său. Astfel avem un etalon obiectiv. se simt obligaţi să spună ceva „raţional". confirmat în practica. comportament presupus în situaţii necunoscute.. cei mai mulţi subiecţi se simt inhibaţi în ceea ce priveşte descrierea unui proces în care sentimentele joacă un rol important sau predominant.obţinerea unor descrieri despre aşteptările si convingerile subiectului cu privire la situaţii viitoare: întrebările care încep cu „de ce" sau „care sunt motivele" încearcă să scoată la iveală resorturile care îi motivează pe oameni să acţioneze într-un anume fel. Astfel de atribuiri cauzale sunt deseori confundate cu condiţiile molivaţionale pentru un anumit comportament. Experţii în interviuri au evaluat corectitudinea tiparelor de comportament descrise în DIPA folosind procedeul Delphi.Motive „raţionaIe” (De ce.12. care pot aduce cu sine o oarecare încărcătură informaţională sunt: . un evaluator poate face o evaluare detaliată a comportamentului său de intervievare. întrebările despre motivele unui comportament sunt deseori puse atunci când vrem să criticam comportamentul altcuiva. sau sunt incluse în dispute.

chiar şi lucruri care sunt „iraţionale" sau „ilogice". în cazuri extreme. Daca subiectul a trecut deja printr-o anumită situaţie. Aşteptările indică ce anume ştie cineva despre o anume arie.106 Capitolul 12 Interviul orientat către decizie Este mult mai simplu pentru subiecţi dacă psihologul îi roagă să descrie o anumită scrie de evenimente. am prezentat convingerile şi aşteptările drept constructe motivaţionale centrale. Acesta ar putea fi cazul atunci când cineva a trecut deja printr-o astfel de situaţie sau printr-una foarte asemănătoare. La întrebările închise se poate. Intrebările deschise pot fi totuşi întrebări precise. răspunde cu un singur cuvânt precum „da" sau „nu". In acest fel pot descrie orice. Westhoff. Atunci aşteptările vor fi mai puţine. Astfel de întrcbări cer ea subieclul să ştie şi să evalueze corect toate condiţiile importante ale unei astfel de situaţii. Astfel de aştleptări sunt cele mai puţin utile în predicţia comportamentului viitor. Dar cel mai dificil caz este acela în care trebuie să descrii o situaţie despre care cineva ştie din auzite sau deloc. sa îşi imagineze adecvat toate condiţiile situaţionale importante şi să decidă în câteva secunde cum s-ar comporta. Gradul de deschidere al unei întrebări Gradul de deschidere al unei întrebări: Deschiderea unei întrebări depinde de gradul în care ea defineşte modul în care trebuie să se răspundă ia ea. Dacă subiectul a putut observa pe altcineva în respectiva situaţie şi a putut discuta despre aceasta cu persoana in cauză. 12. altfel spus să descrie ce au făcut. Este cel mai favorabil caz din punctul de vedere al unei evaluări. cu excepţia câtorva cazuri justificate. felul în care subiectul preţuieşte anumite evenimente viitoare posibile şi ce sentimente îl leagă de aceste evenimente. la normele de care cineva se simte legat. la aspecte importante ale imaginii de sine şi la ideile specifice unei situaţii. zile sau chiar mai mult? Când am discutat despre variabilele de care trebuie să ţinem cont pentru a răspunde întrebării clientului. când în realitate oamenii dispun pentru o astfel de decizie de ore. Astfel de descrieri conţin gânduri care pot fi la fel de bine „raţionale" în sensul firesc al cuvântului. Aşteptările şi convingerile pe care oamenii le asociază cu variate opţiuni comportamentale sau dovedit a permite predicţii bune asupra comportamentului (cf. Subiectul trebuie să se cunoască pe sine destul de bine ca să poată fi capabil să spună cum ar reacţiona în aceste condiţii. iar acestea pot fi cu atât mai realiste cu cât subiectul cunoaşte mai bine o anumită situaţie. Mulţi psihologi descriu o anumită situaţie într-o întrebare şi apoi vor să audă cum ar reacţiona subieclul în acea situaţie. Intrebările dintr-un interviu orientat către decizie sunt întrebări deschise. întrebările închise sunt cele . Cum ar putea cineva. Convingerile se referă la scopuri. descrierile proceselor interne şi externe conţin mai multă informaţie utilă despre motivaţie decât răspunsurile la întrebările despre motive. Dacă un subiect este întrebat despre comportamentul presupus într-o situaţie necunoscută lui. De aceea este întotdeauna mai bine să se obţină o descriere directă a situaţiei trăite de la subiect. atunci subiectul poate avea o idee bună despre cum s-ar putea comporta în situaţia dată. Cu puţine excepţii. Astfel. îl pultem ruga să ne descrie comportamentul său în această situaţie. 1989). Intrebările deschise nu prescriu felul în care subiectul ar trebui să răspundă. O aşteptare este o idee pe care un individ o are faţă de un eveniment viitor posibil. gândit şi simţii. mai puţin specifice şi mai puţin realiste. Westhoff&Halbach-Suarez. lucrând sub presiunea timpului. atunci subiectul va fi întotdeauna supus unui supra-efort intelectual şi emoţional.10. 1985. Aşteptările şi convingerile sunt cogniţii care influenţează comportamentul. cu alte cuvinte despre comportamentul său ipotetic.

Cu cât este mai indirectă o întrebare. cu atât mai directă este întrebarea. Chiar daca vom avea nevoie ulterior de o descriere mai detaliată. Dacă acesta nu csle cazul. cu atât mai multe aspecte ale comportamentului şi experienţei trebuie descrise într-o anumită zonă. 12. de cursului planificat pentru interviu şi de cursul efectiv luat de acesta. Gradul de deschidere al întrebărilor depinde astfel de scopurile interviului. dacă subiectul este rugat să descrie un anumit eveniment sau este ajutat să îl dezvolte prin întrebări indirecte.11. vom folosi o întrebare deschisă care se va referi exclusiv la acest aspect. Fiecare secţiune a unui interviu oriental către decizie este fie despre o anumită situaţie ce trebuie explorată. de exemplu o anumită experienţă de muncă. atunci când temele se referă la comportamente dezaprobate din punct de vedere social. respectiv la acea parte a interviului care fusese pregălită pentru cazul în care subiectul a trecut printr-o anumită experienţă. Gradul de precizie al unei întrebări depinde de reprezentarea mentală a subiectului asupra comportamentului de interes. Dacă un anumit aspect este de interes pentru viitor. Din contră. subiectul ar putea să nu-şi amintească multe lucruri sau sa-şi amintească doar foarte puţine. In ambele cazuri. Din acest motiv. In fine. Confruntându-se cu întrebări directe. pentru care înlrebările deschise ar duce la răspunsuri inutil de lungi. In astfel de cazuri. Cu cât este mai indirectă întrebarea. cu puţine excepţii justificate.11.12. vom continua să folosim doar întrebări deschise. toate întrebările dintr-un interviu orientat către decizie sunt deschise. Gradul de direcţionare a unei întrebări 107 utilizate în chestionarele de personalitate şi în majoritatea celorlalte tipuri de chestionare. fie despre o variabilă psihologică specifică. el ar putea să menţioneze detalii care ar fi uitate dacă i s-ar pune o întrebare directă. obţinem o descriere de la subiect cu ajutorul unei întrebări deschise sau al unei solicitări. Cu cât unui subiect îi este mai uşor să recunoască detaliile cerute de o întrebare. Pe de altă parte. cu atât mai directă este întrebarea. Acestea sunt utilizate pentru a descoperi dacă un subiect a avui experienţe proprii într-o anumită arie. se va renunţa la o anumită parte a ghidului de interviu. Gradul de direcţionare a unei întrebări Gradul de direcţionare a unei întrebări: Cu cât este mai uşor să vezi care este scopul unei anumite întrebări. întrebările deschise sunt de ajutor la începutul unei noi secţiuni din interviu. scopul întrebării pentru cursul interviului. gradul de precizie al unei întrebări depinde de faza în care se găseşte interviul . ele pot fi formulate în aşa fel încât subiecţii să ştie exact despre ce trebuie să vorbească. în principiu. tipul de conţinuturi care trebuie exprimate. Subiecţii preferă întrebările deschise deoarece pot vorbi aşa cum îşi doresc. cum ar fi întrebările filtru. Aceasta cere ca subiectul să descrie orice crede ci că merită menţionat. Subiecţii întâmpină dificultăţi în a vorbi liber despre anumite lucruri. Intrebările deschise nu sunt imprecise sau vagi. deoarece psihologul încă nu ştie foarte multe despre comportamentul subiectului în acea arie. la evenimente stresante din punct de vedere emoţional sau la situaţii problematice din punct de vedere motivaţional. cu atât mai puţin ca va afirma ce aspecte dintr-o anumită zonă comportamentală sunt de interes. de exemplu detalii despre un aspect particular al ariei discutate. Dar felul în care subiecţii trebuie sâ descrie răspunsul lor nu este prescris de întrebare. întrebările închise sunt utilizate pentru a investiga cu privire la informaţii foarte specifice. In interviurile orientate către decizie. Gradul de direcţionare a unei întrebări este ales în funcţie de: modul de reprezentare a cunoştinţelor utilizat de subiect. întrebările indirecte sunt deseori singura modalitate de a pătrunde în temă.

Doar atunci când conştientizăm acest fapt suntem în stare să gestionăm sentimentele care acompaniază aşteptările noastre. — Fiecare participant este pregătit corect pentru interviu. Condiţiile prealabile efectuării interviurilor orientate către decizie Condiţiile prealabile efectuării interviurilor orientate către decizie: — Acceptul de a participa la interviu. ne dau ocazia să ne gândim la ceea ce găsim ca fiind atractiv sau mai puţin atractiv la subiectul intervievat. de regulă există deja disponibile câteva informaţii despre subiecţii intervievaţi. . Răspunsurile informative şi detaliate la anumite întrebări indirecte. 2. pot fi aşteptate de intervievator numai dupa ce subiectul a descoperit în cursul unei conversaţii mai lungi că poate vorbi într-adevăr deschis şi confidenţial. 12. Bazându-se pe aceste date. pregătirea corectă a interviului nu este doar o temă intelectuală. este ca persoana intervievată să accepte şi să fie gata pentru a participa la interviu. o atitudine total neutră nu este posibilă. psihologul îşi imaginează cum se va comporta subiectul. Acordăm aceeaşi atenţie atât aşteptărilor evaluate pozitiv. prejudecăţile şi stereotipurile. Aceasta se leagă întotdeauna de scopurile noastre şi de sistemul nosiru personal de valori. Procedura descrisă mai sus oferă şansa cultivării celei mai corecte atitudini posibile faţă de subiectul intervievat. crucială pentru toate interviurile. evaluatorii presupun că au o atitudine „neutră" faţă de intervievaţi. 12. Condiţia prealabilă. Pentru a asigura acest fapt.13. Aceasta modalitate de a proceda este fundamentală pentru a stimula dorinţa persoanei intervievate de a participa la interviu. după cum este arătat în literatura ştiinţifică care tratează percepţia socială. teoriile personalităţii. In acest sens. psihologul îşi descrie scopurile. care ne acompaniază aşteptările. Această dorinţă trebuie să fie suficient dezvoltată înainte de a începe interviul orientat către decizie. Deseori. îşi explică şi justifică procedurile. Atunci când se pregătesc interviurile. — Fiecare participant la interviu îşi examinează critic judecăţile sau evaluările acestor aşteptări. Doar daca noi ca psihologi îndeplinim aceste precondiţii intelectuale. ci implică şi analiza propriilor noastre sentimente. pentru a-i permite subiectului sa îşi formeze aşteptări corecte cu privire la interviu. Aceste predicţii şi aşteptări. Cu toate acestea.12. contactul social dinaintea şi din timpul interviului poate avea succes în ceea ce priveşte scopul evaluării. Un astfel de comportament imaginat va fi întotdeauna evaluat ca fiind mai mult sau mai puţin plăcut sau agreabil.108 Capitolul 12 InterviuI orientat către decizie atunci când este pusă întrebarea. cât şi celor negative. — Aşteptările cu privire la interviu şi la cei implicaţi cât mai corecte şi complete. 3. şi implicit. atunci putem distorsiona atitudinea faţă de intervievat. Este creată o atmosferă favorabilă pentru interviu. căci dacă eşuăm în reflecţia asupra unui tip de evaluare. Condiţiile prealabile descrise mai sus pentru un interviu orientat către decizie sunt îndeplinite în cea mai mare măsură posibilă. Aspectele temporale sunt luate în considerare in mod corespunzător. emoţionale şi motivaţionale. Condiţii pentru un interviu de evaluare de succes Important Condiţiile pentru un interviu de evaluare de succes: 1. care reies atunci când pregătim interviul. de exemplu despre subiecte jenante.

aceste părţi informale ale interviului sunt esenţiale pentru crearea unui sentiment de satisfacţie cu situaţia de evaluare. Partenerii se adaptează unul la celalalt în funcţie de: . de exemplu. precum sunt şi băuturile răcoritoare. în primul rând pentru subiect.12. dar şi evitarea unor influenţe nefaste asupra stării persoanei intervievate.aptitudinile cognitive. trebuie să luăm în considerare aceste condiţii fizice alunci când planificăm interviul. dar nu poate fi aşteptat sau cerut din partea persoanelor intervievate. Tehnicile de intervievare sunt aplicate corect. Alegerea unei ore de întâlnire care să fie convenabilă pentru toţi cei implicaţi este o condiţie care este îndeplinită de obicei. Insigne uşor de citit cu numele participanţilor sunt de asemenea de ajutor în timpul interviului. Condiţiile prealabile menţionate mai sus drept condiţii importante ale interviurilor orientate către decizie trebuie îndeplinite în cea mai mare măsură posibilă. Apoi evaluatorul se poate folosi de acest ghid în timpul interviului iar subiectul poate observa că evaluatorul ia situaţia în serios şi s-a pregătit pentru interviu. In pregătirile prealabile şi prin observaţie comportamentală atentă în timpul interviului.situaţia motivaţională. Dacă astfel de probleme sunt menţionate sau pot fi deduse din informaţiile preliminare.relaţia socială. O altă condiţie importantă pentru un interviu de succes este luarea în considerare a caracteristicilor fizice specifice ale participanţilor. Sprijinul verbal şi non-verbal. Interviurile pot fi împiedicate de o gamă larga de probleme posibile. Evaluatorul ar trebui de asemenea sa explice subiectului scopul ghidului de interviu.13. deoarece deseori este planificat prea puţin timp pentru a putea ajunge să ne cunoaştem unul cu celălalt şi pentru a ne lua la revedere. un factor crucial pentru succesul unui interviu este cadrul temporal. Este potrivit deoarece subiectul poate vorbi aşa cum este obişnuit. după cum este deseori descris în lucrările de specialitate. Una dintre caracteristicile unui mediu confortabil pentru interviuri este ca participanţii să stea confortabil şi să se privească în timp ce vorbesc. Acest lucru este necesar pentru psihologi.caracteristicile fizice specifice. putem încerca sa ţinem seama de anumite caracteristici fizice. In cazuri extreme. . 5. expresii scurte precum „hm" şi „da". pentru a ne asigura că interviurile sunt satisfăcătoare pentru toţi cei implicaţi. încuviinţarea din . . Un ceas vizibil pentru toţi participanţii ajută la menţinerea orarului. psihologul trebuie să refuze contractul de evaluare dacă acesta presupune colectarea informaţiilor relevante printr-un interviu iar evaluatorul nu este capabil să înţeleagă subiectul. există deseori probleme legate de timpul alocat. Intreruperile asupra cursului interviului ar trebui eliminate prin crearea unei atmosfere potrivite. . Acesla include. şi .situaţia emoţională actuală. Câteva exemple sunt durerile acute sau cronice sau tulburările de auz şi vedere. Condiţii pentru un interviu de evaluare de succes 109 4. Cu toate acestea. este utilizat pentru a încuraja procesul de raportare. Acea etapă a interviului în care se discută despre aşteptări şi scopuri oferă participanţilor ocazia de a se adapta unul la celălalt din punct de vedere emoţional? Limbajul colocvial este suficient peniru menţionarea comportamentului şi experienţei. Un interviu poate avea un început bun dacă participanţii se adaptează fiecare la situaţia emoţională a celuilalt şi dacă iau această situaţie emoţională în considerare în modul în care se comportă. astfel încât relaţiile sociale să fîe clare. Totuşi. Planificarea unei perioade mai ample de timp face mai uşoară punctualitatea. In plus faţa de pregătirea persoanei intervievate şi a ghidului de interviu. Toţi participanţii la interviu ar trebui să se prezinte pe ei înşişi şi să îşi explice pe scurt rolurile. Probleme pot să apară dacă psihologul nu poate înţelege dialectul subiectului.

O modalitate de eliminare a comportamentului nedorit în timpul interviului ar fi să nu se folosească nici un fel de sprijin. căci aceasta ar duce interviul din ce în ce mai departe de scopul său.110 Capitolul 12 Interviul orientat către decizie cap şi diferite poziţii ale corpului. cum ar fi abaterea de la subiect. în mod natural. . Dar un drum mai rapid este acela în care psihologul punctează direct şi clar temele şi tipul de raportare aşteptat din partea subiectului. Dar trebuie să fim atenţi ca acest sprijin să nu întărească un comportament nedorit. astfel de cereri şi punctări ar trebui făcute în aşa fel încât subiectul să se simtă recunoscut ca partener şi în niciun caz ofensat.

13

Capitolul 13 Partea a doua a planului de evaluare, pentru cazul-exemplu de evaluare a aptitudinilor
13.1.Ghid de interviu pentru interviul orientat catre decizie – 112 13.2. Selectia procedurilor semi-standardizate si a celor nestandardizate – 115 13.3. Descrierea procedurilor semistandardizate si nestandardizate din raportul psihologic - 116

112

Capitolul 13 Partea a doua a planului de evaluare, pentru cazul-exemplu de evaluare a aptitudinilor

In acest capitol revenim asupra întrebărilor clientului puse în cazul de evaluare a aptitudinilor discutat şi in Capitolul 6 şi punctăm modul în care sunt selectate şi prezentate în raportul psihologie procedurile semi-standardizate şi cele nestandardizate, în funcţie de regulile evaluării orientate către decizie.

— 1 Comportament decizional Decizia de reconversie în profesia de asistentă de geriatrie şi de a practica ulterior această profesie are consecinţe importante. Ca atare, se impune să discutăm despre aspectele importante ale acestei decizii.

1.1. Te rog descrie modul în care ai ajuns la decizia de a te recalifica profesional în această meserie de asistentă de geriatrie.

13.1. Ghid de interviu pentru interviul orientat spre decizie
Ghid de interviu pentru interviul orientat spre decizie ("decision-oriented interview"), cu privire la: comportamentul decizional; aşteptările referitoare la profesie şi la recalificare; interese, obiective, dorinţe; învăţare (informaţii despre inteligenţă); stil de lucru; stabilitate emoţională şi gestionarea suprasolicitării emoţionale; capacitatea de a rezista suprasolicitării fizice; relaţiile cu ceilalţi (cerinţe sociale). In continuare vom prezenta forma detaliată a unui ghid de interviu orientat către decizie, construit pentru întrebările puse de client în exemplul nostru. Etapa de întâmpinare, introducerea şi etapa informală în care se cere permisiunea pentru a filma sau înregistra nu vor fi redate la acest moment. Cuvântul "rezumat" este folosit aici cu sensul că la acest moment al interviului principalele teme discutate sunt rezumate de intervievator în aşa fel încât subiectul să le poată corecta sau să poată adăuga informaţii noi. Ghidul de interviu redat în continuare nu este inclus în raportul psihologic. Aceasta ar da cititorului raportului falsa impresie că întrebările au fost puse exact în acelaşi mod şi în aceeaşi ordine ca cea prezentată. Ulterior, vom prezenta forma în care interviul orientat către decizie ar trebui inclus în planul de evaluare.

1.2. Ce 1.3. In

posibilităţi alternative ai mai avut in vedere? ce măsură te-ai informat despre aceste opţiuni?

1.4. De unde ai obţinut aceste informaţii? 1.5. Cat de importante au fost aceste informaţii
pentru tine?

1.6. Te-ai consultat cu alte persoane în privinţa
modului în care ar trebui să iei decizia?

1.7. Dacă da, cu cine? 1.8. Ce părere a/au avut? 1.9. Ce a însemnat aceasta pentru tine? 1.10. Care sunt avantajele multiplelor
posibilităţi pe care le ai? 1.11.Care sunt dezavantajele?

1.12. 1.13. 1.14.

Ce consecinţe are pentru tine această decizie? Ce anume a contat atunci când ai luat decizia aceasta? Cum vezi viitorul tău profesional?

Rezumat — 2 Aşteptările referitoare la profesie şi la recalificare Să revenim la aspectele care vor fi importante pentru tine pe perioada recalificării şi ulterior pe perioada practicării acestei profesii.

2.1. Cum îţi imaginezi că va fi recalificarea? 2.2. Care crezi că vor fi părţile bune
recalificării?

ale

2.3. Dar cele mai puţin bune? 2.4. Care aspecte ţi se vor părea mai uşor de
învăţat?

2.5. Care aspecte ţi se vor părea mai greu de
învăţat?

2.6. Unde vei putea să faci recalificarea
profesională? 2.7. Cum va fi recalificarea? Cum va decurge?

13.1. Ghid de interviu pentru interviul orientat către decizie

113

2.8. Ce va trebui să înveţi pe durata recalificării? 2.9. Ce se întâmplă cu experienţa în muncă? 2.10. Cum intenţionezi să îţi finanţezi
pregătirea?

4.10. 4.11. 4.12. 4.13. 4.14. 4.15. 4.16. 4.17.

Ce anume ţi-a plăcut la programul de pregătire profesională? Ce anume nu îţi plăcea aşa mult? Cum te pregăteai pentru evaluări? Cum te pregăteai pentru examene? Cum iţi făceai temele? Ce anume ţi se părea simplu? Ce anume nu era aşa de simplu?

2.11. 2.12.
ulterior?

Cum vei ajunge la şcoală? In ce domenii vei putea activa In care dintre ele ţi-ar plăcea să

2.13.
lucrezi?

2.14.

Ce anume ţi se pare atât de bun sau de plăcut în asta? Ce nu este atât de plăcut?

Cât timp ai alocat aspectelor care nu erau foarte simple?

Rezumat

2.15.
Rezumat

2.16. Unde îţi vei putea găsi de lucru?

— 5 Stil de lucru
Pe durata recalificării, precum şi după această etapă, atunci când vei practica, va trebui să ai grijă şi de casă, precum şi de copii. Ca atare, stilul tău de lucru va avea un rol important.

— 3 Interese, obiective, dorinţe
Acum aş vrea să discutăm despre aspectele pe care le consideri importante în profesia de asistentă de geriatrie.

5.1. Ce treburi casnice vei avea de realizat în
această etapă?

3.1. Ce anume este important pentru tine în profesia de asistentă de geriatrie?

5.2. Care din aceste activităţi îţi plac? 5.3. Ce anume îţi place la ele? 5.4. Există cumva şi aspecte care nu ţi se par
foarte atractive?

3.2. In

ce fel te interesează aceste lucruri percepute drept importante? 3.3. Care sunt aspectele pozitive în îngrijirea bătrânilor? 3.4. Care sunt aspectele negative în îngrijirea persoanelor în vârsta? Rezumat

5.5. Care activităţi casnice nu îţi plac aşa de mult? 5.6. Ce anume nu ţi se pare plăcut la acestea? 5.7. Găseşti totuşi ceva plăcut în aceste activităţi? 5.8. Care activităţi casnice ţi se par uşoare? 5.9. De ce ţi se par aşa? 5.10. Care din activităţile casnice ţi se par
dificile?

— 4 Invăţare (informaţii despre inteligenţă şi stil de lucru)
Atunci când vei începe recalificarea, va fi necesar să revii la şcoală şi să înveţi, deşi nu ai mai făcut aceasta de ceva timp.

5.11. 5.12.

De ceti se par aşa?

4.1. Cum îţi imaginezi că va decurge această
experienţă?

Cum reacţionezi atunci când trebuie să faci ceva care nu îţi place?

Rezumat

4.2. Gândi ndu-te la perioada în care mergeai la
şcoală, ce anume îţi plăcea?

5.13. 5.14. 5.15. 5.16. 5.17.

4.3. Ce anume nu îţi plăcea aşa de mult?
4.4. La ce materii te pricepeai?

Cum te descurci cu activităţile casnice importante? Respecţi un anumit plan? Dacă da: Cum formulezi planul? Cum arată planul? In ce măsură respecţi acest plan?

4.5. Ce anume îţi plăcea la aceste materii? 4.6. Ce anume nu îţi plăcea aşa de mult la aceste
materii? 4.7. La ce materii nu te pricepeai?

5.18. Dacă nu: cum procedezi? Rezumat

4.8. Ce anume nu îţi plăcea la aceste materii? 4.9. Exista ceva care totuşi îţi plăcea la respectivele obiecte de studiu? Rezumat

114

Capitolul 13 - Partea a doua a planului de evaluare, pentru cazul-exemplu de evaluare a aptitudinilor

5.19.

Unde apar problemele în activităţile casnice? Cum ţi se pare munca desfăşurată sub presiunea timpului? Cum te comporţi în asemenea situaţii?

mai exact? Cum a fost asta pentru tine?

6.9.

5.20. Cum rezolvi aceste probleme?

5.21. 5.22.

Dacă nu: Cum ţi se pare să ai de-a face zilnic cu persoane bolnave sau care au nevoie de ajutor? Ai avut experienţe legate de oameni aflaţi pe moarte? Dacă da: ce experienţe? Cum a fost mai exact? Cum a fost asta pentru tine? Dacă nu: Cum ţi se pare să ai de-a face cu persoane muribunde? Ai avut experienţe legate de persoane în vârstă cu dizabilităţi (fizice sau mentale)? Dacă da: ce fel de experienţe? Cum a

6.10. 6.11. 6.12. 6.13. 6.14.
fost

Rezumat

5.23. 5.24. 5.25. 5.26. 5.27.

In ce situaţii lucrezi împreună cu alţi oameni? Ce anume ţi se pare pozitiv în asta? Ce parte nu ţi se pare atât de plăcută? Când lucrezi singură? Ce anume ţi se pare pozitiv în asta?

mai exact?

5.28. Care parte nu ţi se pare atât de plăcută? Rezumat

6.15. 6.16.

Dacă nu: Cum ţi se pare sa ai de-a face cu asemenea persoane zilnic? Pe lângă aceste tensiuni emoţionale, va trebui de asemenea, să ai grijă de treburile casnice şi de copii. Cum intenţionezi sâ abordezi această suprasolicitare? Ce părere are soţul tău despre aceasta? Ce părere are familia ta despre

5.29. 5.30. 5.31. 5.32. 5.33. 5.34. 5.35. 5.36.

In ce momente reuşeşti să te concentrezi asupra unei activităţi casnice? In ce momente nu reuşeşti sâ te concentrezi asupra unei asemenea activităţi? Pentru ce perioadă de timp neîntreruptă îţi poţi menţine concentrarea ? Când iei pauze? Cât de lungi sunt pauzele? Ce faci în aceste pauze?

6.17. 6.18.
aceasta?

6.19. 6.20.

Ce părere are familia soţului tău despre aceasta? Ce părere au prietenii tăi?

în ce situaţii te simţi mulţumită cu munca ta? In ce situaţii nu te simţi mulţumită cu munca ta?

Rezumat

6.21.

Rezumat

Acum, după ce am discutat despre o serie de situaţii dificile: cum te evaluezi, cât de puternică din punct de vedere emoţional eşti în asemenea situaţii? Cum te evaluează alţii?

6 Stabilitatea emoţională şi gestionarea tensiunii emoţionale 6.1. Cum ţi se pare munca sub presiunea timpului?

6.22.

7 Capacitatea de a rezista suprasolicitării fizice Profesia de asistentă de geriatrie este una solicitantă din punct de vedere fizic.

6.2. 6.3. 6.4. 6.5. 6.6. 6.7. 6.8.

Ce obişnuieşti să faci în aceste situaţii? Cum se comportă soţul tău în aceste situaţii? Cum este atunci când unui din copiii tăi este bolnav? Ce faci pentru a face faţă acestei situaţii? Cum reacţionează soţul tău? Ai vreo experienţă în interacţiunea CU persoane străine care erau bolnave? Dacă da: ce fel de experienţă? Cum a fost

7.1. 7.3. 7.4. 7.5. 7.6. 7.7.

Care este starea ta de sănătate? Mai are vreuna efect asupra ta? Dacă da, care? Ai avut vreodată un accident? Dacă da: repetă 7.3 Ai avut probleme cardiace sau respiratorii? Dacă da: care? Ai probleme cu respiraţia? Dacă da: care? Cu picioarele (doar partea inferioară)? Dacă da: care?

7.2. Ce boli ai avut?

17.2. 7.7.29. asta? Ce anume ţi se pare pozitiv în Ce anume nu ţi se pare aşa 7.10. Crezi că ai alte particularităţi fizice pe care ar trebui să le luăm în considerare în noua ta profesie? Dacă da: care? 8. Fumezi? Dacă da: în ce situaţii? Cât de mult? Bei alcool? Dacă da: în ce situaţii? Cât de mult? Ai avut experienţe de interacţiune.5.16. Cu braţele? Dacă da: care? 7. Cum arată sfârşitul de săptămână pentru tine la acest moment. 8. de relaţionare socială.14. Cum crezi că va arăta sfârşitul de săptămână atunci când vei începe să lucrezi ca asistentă de geriatrie? Rezumat Rezumat 8.18.9. Cu ce tip de oameni îţi place să ai de-a face? 8. Selectarea procedurilor semi-standardiazate şi a celor nestandardizate 115 7. plăcut? Ce anume nu li se pare aşa 8.19.1.Te rog să-mi descrii o zi de muncă obişnuită pentru tine acum.4. Cum relaţionezi cu ei? 8.26. Cu spatele? Dacă da: care? 7.28. Ce anume îţi place la aceştia? 8.Ce pastile iei? 7.12.13.Ai avut experienţe de interacţiune cu persoane în vârstă care aveau nevoie de îngrijire specială? Dacă da.2.Ce anume li se pare lor pozitiv? 8. plăcut? 8. Ce 8. 8.21. să le privim încă o dată în acest con text. Cu mâinile? Dacă da: care? 7.10. 8.17. 8. 8. Cu picioarele (gambe sau pulpe)? Dacă da: care? 8. 8.11.3.6.22.14. Acum că am discutat deja despre multe detalii. 8.15.9. descrie de exemplu ultimul weekend.23. cu persoane în vârstă? Dacă da: ce experienţe? 8.16. dar şi dificil. Ce anume este neplăcut la ei? 8. Cum îţi imaginezi că va arăta o zi de lucru pentru tine atunci când vei începe recalificarea? Cum crezi că va arăta sfârşitul de săptămână atunci când vei începe recalificarea? Cum îţi imaginezi că va arăta o zi de lucru în noua profesie de asistentă de geriatrie? 8.15.25. Selecţia procedurilor semistandardizate şi a celor nestandardizate Proceduri semi-standardizate şi nestandardizate selectate pentru întrebările despre client: — interviu orientat spre decizie. anume îţi place la interacţiunile cu ceilalţi? anume nu îţi place la interacţiunile cu ceilalţi? Ce este important pentru tine atunci când interacţionezi cu alţii? Ce anume nu este foarte important pentru tine în relaţiile cu ceilalţi? 8. care? 8. 7. de exemplu ziua de ieri.8.8.2. Acest lucru poate fi plăcut. .13. Care oameni din viaţa ta sunt importanţi pentru tine? Ce anume va schimba pentru ei recalificarea şi pregătirea ta în această profesie? 13.12. Cum interacţionezi cu ei? Rezumat 8.27.24. Cu ce tip de oameni nu îţi face plăcere să ai de-a face? 8. Dacă nu: cum ştii că vel putea interacţiona cu ei? 7. 8. Cum te înţelegi cu ceilalţi în general? 8. Ce 8. — observaţii comportamentale. La ce te ajută? Rezumat — 8 Relaţiile cu ceilalţi (cerinţe sociale) Ca asistentă de geriatrie va trebui să interacţionezi destul de mult cu alte persoane. Cum demonstrează aceasta că eşti capabilă să interacţionezi cu persoane în vârstă? Rezumat 8.13. Ai vreo alergie? Dacă da: la ce? 7.11. 8.20.

referinţe de la locul de muncă. .— — certificări şcolare.

Prin urmare. In continuare vom descrie interviul decizional. aşa cum apar acestea în raportul psihologic. Referinţele de la locul de muncă Aceste referinţe pot conţine informaţii relevante pentru evaluarea psihologică. Se va discuta cu subiectul care este motivul pentru care notele au rămas la fel sau pentru care acestea s-au schimbat. care nu pol fi culese decât prin observaţie şi nu direct din analiza verbalizărilor.învăţare.capacitatea de a gestiona suprasolicitarea fizică. . pentru a răspunde întrebărilor psihologice în secţiunea de concluzii. Certificatele şcolare Pe cât posibil. . luând noliţe şi utilizând informaţiile derivate din această observaţie nestructurală cu precauţia necesară.stabilitate emoţională şi gestionarea suprasolicitării emoţionale. vom prezenta procedurile semi-standardizate şi nestandardizate care au fost folosite: . în asemenea situaţii ar trebui să i se solicite subiectului explicaţii suplimentare. acestea constau în ultimele trei sau patru diploma obţinute.cerinţele sociale. De obicei. asigurânduse astfel faptul că informaţiile derivate din evaluare sunt valide.referinţe de la locul de muncă. . . dacă discutăm cu subiectul modul în care aceste diplome au fost dobândite. observaţiile comportamentale nestandardizate. Chiar şi cu această precauţie. diplomele şi certificatele şcolare şi referinţele de la locul de muncă. precum şi permisiunea de a contacta persoana care a redactat respectiva referinţă. este important să observăm eu atenţie comportamentul persoanei evaluate pe toată durata evaluării. poate fi realizată o estimare a validităţii notelor din foaia matricolă. este necesar ca psihologul să cunoască condiţiile în care referinţele respective au fost scrise şi să înţeleagă cum poate influenţa acest lucru interpretarea lor. Interviul a avut ca obiectiv colectarea informaţiilor în unnâtoarele domenii relevante pentru evaluare: .certificate sau diplome şcolare. ca de exemplu gesturile sau expresiile faciale. Descrierea procedurilor semistandardizate şi nestandardizate din raportul psihologic Atunci când este descris planul de evaluare în raportul psihologic. Subiecţii exprimă pe durata interviului anumite informaţii importante pentru evaluator. .motivaţia pentru reconversie. Această afirmaţie este valabilă şi pentru exemplul oferit mai sus. ci şi în cazul interviurilor sau al oricărei alte forme de evaluare psihologică. Cu toalc acestea. . pentru cazul-exemplu de evaluare a aptitudinilor Interviul orientat spre decizie Interviul orientat spre decizie este o procedură semi-standardizată şi reprezintă o sursă de informaţii penltru aproape toate întrebările din evaluare. . . . aferente unei perioade relevante din timpul petrecut în şcoală. A fost realizat un interviu orientat spre decizie cu subiectul. . Observaţia comportamentală în enunţurile de mai sus este precizat faptul că csle necesară observarea comportamentului persoanei evaluate imediat înainte şi imediat după procesul de evaluare prin interviu. Aceasta precizare nu se aplica doar în cazul testelor. trebuie să recunoaştem că multe din referinţe nu prezintă importanţă pentru evaluarea psihologică.motivaţia pentru profesie. vom cere mai multe certificate sau diplome. Certificatele şi diplomele şcolare sunt adesea excluse ca surse de informaţii în evaluare deoarece nu sunt considerate a fi valide.observaţii comportamentale.interviu orientat spre decizie.116 Capitolul 13 Partea a doua a planului de evaluare. 13. însă un interviu îndeplineşte aceasta sarcină doar atunci când este aplicat şi interpretait în conformitate cu principiile descrise anterior.3. Cu toate acestea.comportament decizional.

împreună cu comentariile ei despre acestea au fost utilizate pentru a evalua: stilul său de lucru. cu scopul de a înţelege şi de a include în interpretarea rezultatelor modul în care subiectul a perceput evaluarea. asertivitatea sa. provenite din ultimii doi ani de liceu şi din şcoala de meserii urmată ulterior. verbalizarea. capacitatea de a interacţiona cu alte persoane.înţelegerea limbajului verbal. stabilitatea ei emoţională şi capacitatea de a gestiona suprasolicitarea emoţională. precum şi pe durata interviului. .verbalizarea. . Descrierea procedurilor semi-standardizate şi nestandardizate Comportamentul subiectului a fost observat cu atenţie pe toată durata evaluării. Pe lângă aceasta.stabilitatea emoţională şi gestionarea suprasolicitării emoţionale. .13.inteligenţa generala. capacitatea de a lucra împreună cu alte persoane. . Referinţele doamnei H de pe durata pregătirii profesionale.intereselor.3. au fost utilizate în evaluarea: . Certificatele şi diplomele şcolare ale doamnei H.cunoştinţelor de gramatică şi aritmetică. au fost colectate informaţii despre următoarele domenii: . .abilitatea de a interacţiona cu alte persoane. . împreună cu comentariile ei despre acestea.inteligenţei generale. .

122 . Formarea perceptiei despre celelalte persoane. Importanta cercetarilor realizate in psihologia sociala in domeniul formarii perceptiei despre alte persoane – 121 14.2.1.3. in viata cotidiana si in judecatile evaluative – 120 14.14 Capitolul 14 Formarea percepţiei despre alte persoane şi judecăţile evaluative 14. Diferente individuale in judecatile evaluative .

fiind disponibile atât timpul cât şi cunoştinţele necesare pentru aceasta. sistematică. In viaţa de zi cu zi. în viaţa cotidiană şi în judecăţile evaluative Evaluarea psihologică orientată către decizie se diferenţiază de felul în care percepem celelalte persoane în viaţa cotidiană prin: — scopuri. — metodele ştiinţifice utilizate pentru a obţine informaţii. un client care solicită un raport psihologic are grijă ea întrebarea să fie formulată în aşa fel încât să reflecte obiectivele sale şi se asigură de acest lucru. De cele mai multe ori. dacă este nevoie. — evaluarea pas cu pas şi ştiinţifică a informaţiilor. iar judecăţile bazate pe acestea sunt mai mult sau mai puţin distorsionate. Unele informaţii despre care se crede că sunt importante în contexte cotidiene se pot dovedi a fi nerelevante în evaluarea psihologică. atât psihologii cât şi persoanele fară formare în psihologie percep în mod continuu persoanele din jurul lor şi construiesc pe baza acestor impresii diverse judecăţi care ulterior determină comportamentul (Kanning. Incertitudinea faţă de modalităţile cotidiene de formare a acestor opinii apare şi în situaţia în care o persoană trebuie să ofere sfaturi sau consiliere referitor la comportamentul altora într-un context cu impact major. De cele mai multe ori. Majoritatea acestor cazuri sunt acele situaţii care presupun luarea de decizii care au consecinţe serioase pentru viitorul uneia sau mai multor persoane. In consecinţă.1. ci presupun parcurgerea unor programe academice în psihologie. cunoştinţele existente în psihologie pot ajuta la selectarea informaţiilor relevante pentru întrebarea clientului. acest proces de formare a opiniilor despre ceilalţi funcţionează satisfăcător în viaţa de zi cu zi. de bună seamă. în care aşa-numitul "bun simţ" este depăşit sau insuficient. Anterior. pentru a colecta informaţiile în mod sistematic. percepţiile cotidiene nu se realizează pe baza unor întrebări atent for- mulate. Dar există situaţii critice. — planificarea şi pregătirea specială. Cu alte cuvinte. impresiile despre ceilalţi se formează repede şi fără a cere vreo reflecţie . 1999). acest proces de filtrare poate decurge într-un mod organizai. vocaţional (alegerea unui anumit tip de şcoală) sau clinic (tulburări comportamentale). Psihologia ca ştiinţă oferă doritorilor cunoştinţe complexe despre pregătirea şi planificarea evaluărilor. în viaţa cotidiană nu ni se cere să ne formăm o opinie. In viaţa cotidiană. impresiile cotidiene se formează într-un mod nesistematic. în evaluarea ştiinţifică. prin discuţia purtată cu evaluatorul. Formarea percepţiei despre celelalte persoane. — modul clar de combinare a informaţiilor în raţionamente bine argumentate. In această situaţie. Evaluarea psihologică orientată către decizie poate ajuta la diminuarea sau eliminarea surselor de eroare care conduc în mod obişnuit la judecarea greşită a altora. puse de client. în viaţa cotidiană. Pe lângă teste şi chestionare pot fi folosite şi interviuri orientate către decizie sau metode de observare sistematică a comportamentului.120 Capitolul 14 Formarea percepţiei despre alte persoane şi judecăţile evaluative 14. psihologii au la dispoziţie un arsenal extins de metode pentru a obţine informaţii relevante în evaluare. Asemenea cunoştinţe nu sunt disponibile tuturor. Spre deosebire de evaluarea psihologică orientată către decizie. atunci când se iau decizii este foarte dificilă separarea informaţiilor importante de cele neimportante. Insă. încă de la bun început lucrurile stau cu toiul altfel decât în evaluările cotidiene. Spre deosebire de contextele cotidiene. am menţionat în detaliu modul în care ar trebui să procedăm în planificarea evaluărilor orientate către decizie. Spre deosebire de situaţiile cotidiene. ca de exemplu cel juridic. iar fenomenul prin care totuşi ne formăm aceste opinii este difuz şi lipsit de un obiectiv clar delimitat. In viaţa de zi cu zi.

Când se cercetează modalităţile de formare a percepţiilor despre alte persoane. Obiective: Descrierea şi explicarea procesului de percepere si judecare a altora. Importanţa cercetărilor realizate în psihologia socială în domeniul formării percepţiei despre alte persoane Percepţia despre persoane ca subiect al cercetărilor socio-psihologice: 1. modelând astfel aşteptările pe care ni le formulăm cu referire la persoana vizată. anumite experimente au reuşit să explice condiţiile în care pot să intervină anumite erori sau distorsiuni specifice. Metodă: Compararea judecăţilor evaluative obiective şi valide despre alte persoane cu judecăţile subiective. care la rândul lor sunt potrivite pentru contextul specific de evaluare. In majoritatea cazurilor nu sunt prezentate persoanele propriu-zise. Rezultate: Descrierea şi explicarea discrepanţelor dintre judecăţile obiective şi cele subiective. psihologul poate utiliza o paletă largă de cunoştinţe. Unul dintre cele mai importante obiective ale evaluării psihologice este acela de a obţine informaţii cât mai valide şi nedistorsionate şi de a combina aceste informaţii într-un mod adecvat în afirmaţii evaluative corecte. Aceste informaţii sunt combinate în conformitate eu anumite reguli. Pe baza unor astfel de percepţii şi evaluări facem deseori afirmaţii cu implicaţii profunde pentru viaţa celorlalte persoane. facute de anumiţi subiecţi. dar ele reprezintă adesea prima sursă de informaţii care este disponibila în viaţa de zi cu zi. 3. Pentru aceasta . Acesta este unul din punctele slabe ale cercetărilor de acest tip. Totuşi. deoarece majoritatea judecăţilor despre alte persoane în viaţa de zi cu zi se bazează pe observaţii personale şi nu pe descrieri provenite de la terţi. provenite din cercetările din domeniul deciziei psihologice. Cercetările din domeniul formării percepţiilor precizează care sunt erorile de evaluare şi tendinţele care joacă un rol important în felul în care îi judecăm pe ceilalţi. acest tip de cercetare este foarte util pentru acele forme de evaluare care se bazează exclusiv pe informaţii prezentate în formă scrisă sau orală. printre altele. Mai mult. 4. pornim de obicei la drum cu un set de afirmaţii corecte şi obiective despre anumite persoane şi comparăm aceste afirmaţii cu alte afirmaţii. Un rezumat al acestor studii poate fi consultat în Preiser (1978) sau în Kanning (1999).14. în anumite contexte experimentale.2. în condiţii specifice. în care au fost investigate. în pregătirea profesională. 2. Cercetările realizate în psihologia socială cu privire la formarea percepţiilor despre alte persoane au avut ca scop descrierea şi explicarea proceselor care au loc atunci când percepem şi evaluăm alte persoane. Importanţa cercetărilor realizate în psihologia socială 121 sau utilizare conştientă a proceselor psihologice folosite. In această situaţie. ci descrieri ale comportamentului şi manifestărilor lor. Informaţiile scrise sau orale sunt informaţii indirecte despre ceilalţi. Multe cercetări oferă informaţii despre erori sau tendinţele care se manifestă. diverse reguli decizionale şi caracteristicile lor. Asemenea informaţii joacă frecvent un rol important in deciziile care se iau în privinţa unei anumite persoane. Această sursă de eroare este eliminată prin colectarea în mod sistematic a unor informaţii legate de fiecare întrebare a clientului. 14.2. pornind de la astfel de diferenţe observate între informaţiile obiective şi informaţiile subiective. Aşa se întâmplă cu majoritatea deciziilor în instituţiile de învăţământ. de multe ori operăm chiar pe baza unei "primei impresii" pe care o lasă o anumită persoană. Importanţa pentru evaluarea psihologică: Acumularea de cunoştinţe despre erorile de evaluare şi despre anumite tendinţe ne permite să dezvoltăm metode sistematice pentru evitarea şi reducerea distorsiunilor în evaluare. în domeniul resurselor umane şi în multe situaţii legate de tulburări comportamentale.

din experienţa noastră. cunoştinţe cotidiene. Aceste persoane pot dezvolta o anumită expertiză în evaluarea altora. 4. Diferenţe individuale în judecăţile evaluative Diferenţele individuale în judecăţile evaluative: — nu se bazează pe o abilitate generală de a-i judeca corect sau incorect pe ceilalţi oameni. teoretice şi factuale. — se manifestă ca urmare a unor diferenţe în cunoştinţe şi pregătire. care e bine foarte dezvoltată Ia aceste persoane. — corelează cu diferite caracteristici de personalitate. Acest fapt duce la conturarea convingerii că respectivii sunt evaluatori "înnăscuţi" sau că există o abilitate generală de a-i judeca pe alţii corect. oameni care evaluează alte persoane în mod repetat.3. care să includă şi un feedbaek sistematic despre punctele slabe şi cele tari. Pe lângă acestea. Pentru a realiza o evaluare validă a altor persoane şi a atinge obiectivele trasate de întrebarea clientului sunt necesare următoarele lucruri: 1. 3. sau realizate cu anumite metode sau obiecte specifice. Dimpotrivă. s-au dovedit a fi relevante pentru evaluarea psihologică. 14. în viaţa de zi cu zi. pe cât posibil. în anu- mite contexte specifice. 2. sau ar trebui să discutăm mai degrabă de capacitatea unor persoane. în domenii foarte specifice. Ar trebui să putem descrie şi testa metode care să ne ajute să evităm aceste erori şi să limităm distorsiunile. datele nu indică existenţa unei relaţii coerente între cele două variabile. cunoştinţe teoretice despre evaluarea psihologică. Vom explica de asemenea cum pot fi minimizate aceste erori şi distorsiuni. mulţi oameni au impresia că ei înşişi (sau uneori şi alte persoane) au capacitatea de a îi judeca foarte bine pe alţii. pentru respectivele contexte specifice. de a realiza judecăţi evaluative corecte. se poate presupune că anumite caracteristici de personalitate ar putea fi importante pentru evaluarea corectă a altora. primind şi feedback cu privire la corectitudinea judecăţilor lor. dobândirea sub supervizare a unei experienţe în zone de evaluare specifice poale ajuta la abordarea eficientă a întrebărilor clientului. în principiu. Un rezumat al consideraţiilor de ordin teoretic şi al cercetărilor empirice în acest domeniu poale fi consultat în Luer şi Kluck (1983). însă doar în anumite domenii. Concluziile de tipul acesta nu sunt susţinute de nici o investigaţie empirică. Cu toate acestea. pentru anumite metode sau în cazul anumitor obiecte. cunoştinţe metodologice. training în comportament evaluaţiv.122 Capitolul 14 Formarea percepţiei despre alte persoane şi judecăţile evaluative nu este suficient doar să ştim că există erori şi distorsiuni. Aceste considerente despre modalitatea în care generăm percepţii despre ceilalţi în situaţii cotidiene sunt importante şi pentru evaluarea sistematică. . Dar mai întâi va trebui să analizăm dacă. realizată de psihologii evaluatori. Dar nu există indicii care să afirme că ei ar fi capabili să judece corect alte persoane în orice situaţie. Insă există. de bună seamă. până la acest moment a fost dovedită doar existenţa unor relaţii dintre diverse caracteristici de personalitate şi evaluările obiective legate de anumite contexte. Pe baza observaţiilor realizate în activitatea lor cotidiană. Daca nu există o abilitate generală de a judeca oamenii. In continuare vom descrie erorile de raţionament şi tendinţele care. putem vorbi despre o abilitate generală de a-i judeca corect pe ceilalţi.

5. Descrierea erorilor şi distorsiunilor în procesul de formare a judecăţilor evaluative — 124 15. Erori si distorsiuni în planificarea evaluării — 127 15.2.1.15 Capitolul 15 Distorsiuni şi erori în procesul de formare a judecăţilor evaluative 15.5.4.3. Erori şi distorsiuni în formularea concluziilor — 129 15.1. Erori şi distorsiuni in prezentarea rezultatelor evaluării — 128 15. Erori şi distorsiuni care sunt determinate de personalitatea specialistului evaluator — 130 .5. Erori şi distorsiuni in intrebările psihologice — 124 15.2. Erori şi distorsiuni general observabile în concluzii — 129 15.

o clasă sau o etnie. cu consecinţe care pot fi extrem de serioase. Descrieri ale unor astfel de erori pot fi consultate în diverse cercetări din domeniul psihologiei sociale. în majoritatea situaţiilor. — metodelor de interpretare neadecvate.cercetările cu privire la formarea opiniilor evaluative. Următorul exemplu susţine afirmaţiile de mai sus. . Una dintre consecinţele acestei situaţii este aceea că unii copii pot avea probleme în mai multe arii ale vieţii cotidiene. precum şi în diverse cercetări psihologice privind procesele decizionale. . direct pe cei care iau decizii. — teoriilor implicite ale personalităţii.124 Capitolul 15 Distorsiuni şi erori în procesul de formare a judecăţilor evaluative 15. realizate asupra construcţiei percepţiei despre alte persoane. Erori şi distorsiuni în întrebările psihologice Important Atunci când întrebările despre client sunt traduse în întrebări psihologice. Această problemă poate fi rezolvată de copil într-o măsură mai mare sau mai mică. Acest caz poate avea consecinţe negative pe termen lung pentru persoanele implicate. în conformitate cu observaţiile noastre. Alte erori şi distorsiuni pot juca un rol doar în anumite etape ale procesului de evaluare. 2. Despărţirea sau divorţul părinţilor reprezintă aproape întotdeauna o situaţie dificilă pentru copil. realizate asupra proceselor decizionale.1. realizate asupra construcţiei percepţiei despre alte persoane. sunt relevante pentru procesul de formare a judecăţilor evaluative.2. In acest capitol vom descrie erorile şi distorsiunile care pot fi importante pentru procesul de formare a opiniilor evaluative. — insuficientei complexităţi cognitive. Descrierea erorilor şi distorsiunilor în procesul de formare a judecăţilor evaluative Important Erorile şi distorsiunile care apar în procesul de formare a opiniilor evaluative: 1. Dar în anumite situaţii neobişnuite este posibil ca stereotipiile să contribuie mai degrabă la inducerea în eroare. 3. . 15. Specialiştii care realizează evaluarea psihologică pot ajunge în acest fel la concluzii complet nejustificate şi eronate. cum ar fi un grup. Ideile stereotipice despre ceilalţi le permit oamenilor să se comporte în viaţa de zi cu zi într-o modalitate rapidă şi eficientă. în continuare vor fi descrise acele erori şi distorsiuni care.cercetările din domeniuI psihologiei sociale. erorile şi distorsiunile apar datorită: — stereotipurilor sociale. în conformitate cu observaţiile noastre. prima explicaţie oferită va fi aceea că părinţii divorţează. pot avea serioase consecinţe negative în practică. putând influenţa în consecinţă în mod Un stereotip social reprezintă o colecţie de caracteristici care sunt considerate a fi tipice şi a căror manifestare este aşteptată de la membrii unei categorii sociale. Dacă un asemenea copil primeşte o recomandare pentru a consulta un psiholog. Aceste caracteristici se aplică într-o măsură mai mare sau mai mică unui anumit membru al unei categorii sociale. Erorile şi distorsiunile din procesul evaluativ pot fi transmise în acest fel ulterior şi procesului decizional. In continuare vor fi descrise acele erori şi distorsiuni specifice anumitor etape din procesul de evaluare sau de luare a deciziilor care. cum ar fi la şcoală. sunt descrise în continuare în special cu referire la acele etape în care pot avea consecinţele cele mai importante.cercetările din domeniul psihologiei. sunt descrise în: . au consecinţele cele mai importante. Multe erori şi distorsiuni pot surveni chiar în etapele incipiente ale procesului decizional şî pot fi apoi perpetuate.

nu vor observa unele aspecte care ar putea fi foarte relevante pentru dificultăţile pe care copilul le are la şcoală. Slovic & Tversky. care apar în final în raportul de evaluare psihologică. precum şi presupunerile stereotipe referitoare la relaţia dintre anumite caracteristici sau condiţii şi comportamentul uman pot intensifica tendinţele de auto-confirmare a ipotezelor unilaterale. Daca această încercare nu va reuşi. Aceasta afirmă că anumite persoane care iau decizii consideră anumite comportamente ca fiind mai probabile. Lipsa unor întrebări psihologice conduce la o colectare incompletă de informaţii şi în unele cazuri la afirmaţii total nefondate. atunci când se confruntă cu un context nefamiliar.2. dar neadecvate pentru cercetarea ştiinţifică . O euristică decizională este o regulă pe care oamenii se bazează atunci când iau decizii. Starea emoţională cauzată de despărţirea părinţilor poate fi prin urmare doar una din multiplele cauze ale dificultăţilor în plan şcolar. posibil după tipicul descris de Westhoff (1991. mai tipice sau mai probabile la nivel comportamental. transformarea întrebărilor clientului în întrebări psihologice poate fi incompletă.pot adesea scăpa din vedere aspecte esenţiale pentru descrierea. pot exista anumite dorinţe şi obiective ale copilului legate de succesul la o anumită şcoală sau materie. Aceasta reprezintă propria sa teorie implicită despre personalitate. pe lângă dificultăţile emoţionale generate de despărţirea părinţilor. deoarece şi le pot imagina cu o mai mare uşurinţă. într-un mod asemănător cu cel descris anterior. Un rezumai al acestor strategii poale fi consultat în Westhoff şi Hagemeister (2005). care poate oferi profesorilor oportunitatea de a coopera cu elevii în procesul de descriere a condiţiilor care duc la comportamente nedorite şi de a căuta soluţii în mod sistematic. Pentru activitatea de evaluare psihologică. Toate aceste aspecte pot exercita o influenţă asupra copilului. aşa cum aceste aspecte pot de asemenea exista şi în absenţa dificultăţilor emoţionale din familie. ar trebui solicitate serviciile unui psiholog care să realizeze o strategie de evaluare orientată către decizie în zona problemelor de concentrare. 1982).125 15. sau putem avea de-a face cu discriminarea socială.utile la nivelul simţului comun. a fost evidenţiat faptul câ utilizarea. 1992a. "Euristica disponibilităţii" se dovedeşte a fi mai inventivă. Teoriile implicite despre personalitate sunt foarte evidente în afirmaţii precum "Oamenii care mint obişnuiesc să fure". Iniţial. aşa numita "euristică reprezentativă" generează un fenomen similar cu stereotipiile sociale şi anume faptul că anumite trăsături simt percepute ca fiind mai reprezentative. Dacă specialiştii evaluatori lucrează în conformitate cu propriile teorii implicite . "Oamenii care sunt inteligenţi sunt şi creativi" sau "Oamenii extraverţi nu sunt sensibili". Fiecare individ are propriile opinii referitoare la relaţia dintre caracteristicile comportamentale şi experienţa oamenilor. b. pentru anumiţi membri ai unui grup social. cele profesionale sau preferinţele pentru anumite teorii sau abordări pot duce în evaluarea psihologică . Acestea pot avea diferite cauze: copilul este supra-stimulat sau sub-stimulat. pot exista aşteptări nerealiste faţă de copil. Rutten şi Borggrefe (1990) au dezvoltat un ghid util pentru astfel de situaţii. Acest aspect va fi discutat în detaliu în mai jos. Asemenea concluzii. Această teorie implicită se dovedeşte a fi mai mult sau mai puţin utilă în viaţa cotidiană. să fie considerate mai importante sau mai probabile. conştientă şi riguroasă a acestui set de reguli (şi prezentarea lor într-o formă scrisă) poate conduce indivizii către afirmaţii inadecvate. Experienţele cotidiene. 1993). Erori şi distorsiuni în întrebările psihologice Dacă în asemenea situaţii psihologii iau în considerare doar situaţia familială a copilului. cum ar fi de exemplu cele care sunt disponibile cu mai mare uşurinţă. explicarea şi predicţia comportamentului. In cercetările asupra comportamentului decizional realizate de Kahneman şi Tversky (1973) au fost investigate anumite euristici decizionale (Kahneman. Atunci când se realizează o evaluare psihologică există pericolul ca informaţiile mai familiare. Astfel. Westhoff.

oamenii sunt capabili să recunoască mai uşor şi sa exprime mai clar relaţiile dintre caracteristicile unui obiect care este observat. Majoritatea problemelor legate de aşa-numitele contradicţii în rapoartele de evaluare psihologică au la bază o insuficientă capacitate de diferenţiere a evaluatorului. nu există nici un dubiu că a doua perspectivă este mult mai fundamentată din punct de vedere empiric. In privinţa întrebărilor din evaluare. ca aspect care ţine de complexitatea cognitivă. de domeniul specific în care se realizează respectiva procesare. Trebuie menţionat faptul că. O abilitate ridicată de a discrimina înseamnă că evaluatorul este capabil să realizeze diferenţe subtile în cadrul anumitor dimensiuni evaluate. In psihologie există două perspective diferite asupra "complexităţii cognitive" sau asupra "structurii cognitive": aceasta este privită ca (1) o trăsătură de personalitate sau (2) o caracteristică a procesării informaţionale specifice unei anumite arii. Când sunt formulate întrebările psihologice. de la început şi până la secţiunea de rezultate. acest fapt va afecta întregul raport. Euristica decizională descrie de asemenea şi utilizarea nejustificată a unor presupuneri cauzale. în ceea ce priveşte complexitatea. cu atât consecinţele acestei erori sunt mai multe şi mai grave. Atunci când informaţiile derivate din evaluare sunt integrate în secţiunea de rezultate a raportului. Dacă aspecte importante legate de oameni sau de situaţii sunt trecute cu vederea atunci când întrebările clientului sunt transformate în întrebări psihologice. acesta este un caz particular al unei teorii implicite asupra personalităţii. Diferenţierea se referă la abilitatea evaluatorului de a face diferenţa între mai multe trăsături sau condiţii. prin intermediul testelor se pot realiza diferenţieri mai subtile decât este nevoie sau decât se poate utilizata într-un raport de evaluare psihologică.126 Capitolul 15 Distorsiuni şi erori in procesul de formare a judecăţilor evaluative la erori similare cu "euristica disponibilităţii". In schimb procesarea cognitivă depinde. In paginile anterioare a fost deja discutată în repetate rânduri fineţea clasificărilor. Putem . Dar. In ceea ce priveşte constructul de "complexitate cognitivă" pot fi remarcate trei aspecte distincte: (1) abilitatea de a discrimina. trebuie avute în vedere toate relaţiile dintre acestea. Un raport de evaluare psihologică nu devine în mod automat mai bun dacă sunt realizate mai multe distincţii pentru o anumită caracteristică particulară. Cea de-a doua perspectivă accentuează faptul că oamenii nu au un grad mai ridicat sau mai scăzut de complexitate cognitivă. Din experienţa noastră. Insuficienta diferenţiere poate surveni în orice etapă a procesului de evaluare. (2) diferenţierea şi (3) integrarea. Integrarea. adică a categoriilor de discriminare. precum şi pe durata procesului de evaluare şi a celui de luare a deciziei. Este adesea foarte important ca acele situaţii în care sunt observate comportamente contradictorii să fie analizate în mod adecvat. precum şi relevanţa variabilelor şi relaţiilor dintre ele pentru comportamentele explicate sau prezise. care este acceptabilă în evaluarea psihologică. fără ca ele să fie testate sau demonstrate ca valide. In termenii perceperii şi evaluării altor persoane. Atunci când sunt selectate variabilele relevante. cu cât se produce mai devreme. Vom discuta acest aspect mai în detaliu în continuare. Atunci când au o capacitate de integrare mai ridicată. De cele mai multe ori se dovedeşte că acele comportamente contradictorii reprezintă de fapt diferenţe la nivelul situaţiilor. Una dintre posibilele consecinţe este aceea că nu vor fi formulate toate întrebările psihologice şi nu se va răspunde la scopurile evaluării pe baza unor informaţii valide şi complete. se pune problema identificării unui grad optim de discriminare pentru întrebările specifice puse de client. In această etapă sunt necesare cunoştinţe psihologice temeinice. de exemplu. este de o mare importanţă încă din etapa de planificare a procesului de evaluare. asemenea diferenţieri insuficiente în evaluarea psihologică se datorează în primul rând cunoştinţelor insuficiente. există anumite condiţii care pot duce la ignorarea sau neacordarea unei atenţii corespunzătoare anumitor informaţii.

care conţine căutarea ieşte ipoteze privind posibilele stari sau relaţii selectivă a informaţiilor care să confirme ipoteale subiectului. ipotezelor ştiinţifice descris anterior (Trope & Procesele descrise anterior nu sunt de obicei Liberman. unei experienţe vaste în domeniul evaluării. anumite circumstanţe în aşa fel încât favorizează confirmarea unei anumite ipoteze. diminuând probabilitatea ca respectiva ipoteză să fie infir15. înregistrarea selectivă a datelor şi evaluarea ipoteze este practic similar cu cel al testării corespunzătoare a acestor date şi informaţii. cercetările realizate în acest nu sunt complet imuni la asemenea mecanisme. Procesul de testare al acestor za. In ceea ce priveşte aspectele motivaţionale. Aceste mecanisme de auto-confirmare au evaluării fost descoperite de Schultz-Hardl & Kohnken (2000) ca în cazul proceselor cognitive şi al celor motivaţionale. Putem aştepta ca cererori din informaţii şi ignoră incidenţa corectă a titudinea subiectivă privind corectitudinea unei afirmaţii să devină reală doar în urma acumulării manifestării unui fenomen. Pe mai sus intensifică tendinţele pre-existente de lângă acestea. fără a lua în stocarea şi reactivarea selectivă a considerare: acelor informaţii care susţin ipoteza. 1996). încât să susţină ipoteza.3. date contradictorii. chiar dacă ar fi să apară pentru o situaţie de "'testare de ipoteze sociale". rate de aceste procese.1. conştiente. Rezultatul este formarea aceasta fiind aria în care evaluatorul constru. — validitatea informaţiilor. Nici chiar evaluatorii experimentaţi Mai recent. Aşadar. Autorii redau următoarele procese cognitive implicate: Erorile şi distorsiunile pot fi generate la nivelul supraestimarea probabilităţii a-priorice planului de evaluare de intenţia de a aduna a unei ipoteze. metodele sugerate anterior ajută autoconfirmare a ipotezelor. creşte şi dalelor obţinute din evaluare.mare către confirmarea acesteia decât către rea unui set extins de cunoştinţe şi prin formare infirmare. şi . pot fi privite ca un prototip real ipoteza să fie respinsă. la evitarea sau diminuarea acestor erori. Distorsiunile precum cele menţionate sistematica în aria evaluării psihologice. ignoră posibilele certitudinea ei subiectivă.o reacţie mai puternică la prezenţa Odată cu creşterea volumului de informaţii anumitor date decât la absenţa altor date colectate creşte şi certitudinea subiectivă cu ("distorsiune afirmativă". rea secţiunii de rezultate din cadrul unui raport devenind astfel din ce în ce mai improbabil ca psihologic. special în cazul începătorilor. interpretarea datelor ambigue în aşa fel — raportul cost-beneficiu. domeniu au dovedit faptul că de fapt şi procesul Ca atare. Erori şi distorsiuni în planificarea mată. Cu toate acestea. în bias"). pentru a genera.intensitatea mecanismelor de autoconfirmare. un efect autoconfirmator se manifestă asupra .unui ciclu autogenerativ. Aceste strategii vor fi Există un set de mecanisme care acţionează în descrise în Capitolul 16. cât mai multe date şi informaţii.15. diferenţierea şi integrarea anumită ipoteză este mai corecta. Descrierea erorilor şi distorsiunilor în procesul de formarea judecaţilor evaluative unei ipoteze atunci când există o înclinaţie mai preveni aceste erori şi distorsiuni prin dobândi. Pe măsură ce creşte convingerea că o Discriminarea. o strategie de testare confirmatorie corectitudinea unei afirmaţii nu creşte odată cu ignoră ipotezele alternative. devine foarte importantă dezvoltarea considerat atât de ştiinţific de testare a unor strategii eare să minimizeze erorile geneipotezelor poate conduce la erori nesistematice. "affirmation care Sunt făcute afirmaţiile şi interpretările.

Erori şi distorsiuni in prezentarea rezultatelor evaluării Raţionamentele şi judecăţile evaluatorilor pot fi distorsionate de erori precum: . ei care este gradul în care să fie folosită. Mai mult. comparăm rezultatele fiecărei posibile surse de informaţii cu informaţiile pe care ne aşteplăm să le obţinem încă din momentul formulării planului de evaluare. cunoaştem cu toţii faptul că există profesori care tind să facă evaluări mai indulgente sau blânde şi profesori care fac evaluări mai dure sau severe. raportul cost-beneficiu nu ar trebui să ne conducă la o strategie care tinde să caute doar un singur tip de informaţii relevante. scopul principal avut în interviuri nu este acela de a obţine cât mai multe informaţii. Aceasta ne va arăta dacă anumite costuri suplimentare se vor reflecta şi în creşterea beneficiilor. în special în ceea ce priveşte evaluarea procedurilor cantitative. Doar dacă raportul costbeneficiu este satisfăcător se poate recomanda includerea unei noi surse de informaţie. pe care ne aşteptăm să le putem utiliza. în secţiunea corespunzătoare din cadrul raportului psihologic. ci şi la orice alt tip de sursă. atunci când sunt analizate toate rezultatele.4. interviul. De exemplu. trebuie avute în vedere şi aspectele legale. Aceasta înseamnă că aceeaşi performanţă obiectivă este evaluată ca fiind fie prea bună."conservatorism" . Sursele de informaţii nu se referă doar la teste sau chestionare. utilizarea mai multor teste pentru măsurarea aceleiaşi trăsături este neeconomică. Pe lângă aceste aspecte psihologice care guvernează decizia de includere sau excludere a unei surse de informaţie. Cu toate acestea. De obicei. fie prea rea. datorită unei ipoteze unilaterale. Doar atunci când beneficiile sunt semnificativ mai ridicate decât costurile. sau terţe persoane care pot oferi informaţii despre subiect. răspunsurile la întrebări vor fi mai complete. Erorile "indulgenţei" sau "severităţii" se pot strecura cu . Preiser (1979) a denumit aceste erori cu titlul generic de "erori de distribuţie" deoarece acest tip de erori se bazează pe verbalizarea poziţiilor relative ocupate în distribuţii. Ca atare.o tendinţă spre formulări "plate" sau "extreme".fenomene de prag (threshold phenomena"). Dimpotrivă. modul în care este realizată evaluarea trebuie să permită apariţia unor date care să poale confirma sau infirma în mod real aşteptările evaluatorului. In general. Trebuie să estimăm utilitatea fiecărei surse de informaţie care va fi folosită.eroarea "severităţii" sau a "indulgenţei" . ci mai degrabă de a obţine informaţiile necesare într-un interval de timp optim. Din experienţa noastră şcolară. De fapt chiar şi un număr relativ restrâns de informaţii care să fie valide poate fi mai util decât un număr mare de informaţii nerelevante. Ei pot presupune în mod eronat că dacă vor avea mai multe informaţii disponibile despre un anumit caz. fiind mai adecvată utilizarea doar a celui mai bun test pentru măsurarea respectivelor caracteristici. întrebarea care se pune nu este dacă o anumită sursă de informaţie trebuie folosită. ca de exemplu teste sau chestionare. chiar şi pentru evaluarea individuală. se întâmplă deseori ca psihologii să nu realizeze că răspunsurile adecvate la întrebările psihologice pot să apară doar în urma colectării sistematice a informaţiilor valide şi relevante pentru un anumit caz. 15. introducerea unei surse de informaţii suplimentare devine justificată. . Literatura de specialitate descrie mai multe erori care pot să apară în procesul formării opiniilor.128 Capitolul 15 Distorsiuni si erori în procesul de formare a judecăţilor evaluative In etapa de planificare a evaluării. trebuie să ne asigurăm că nu supraestimăm validitatea informaţiilor care susţin ipoteza (vezi mai sus). Asemenea tendinţe nu apar doar când sunt verbalizate rezultatele la teste. cum ar fi observaţia comportamentală. ci şi când prezentăm observaţiile comportamentale sau cele obţinute în urma interviurilor.

Descrierea erorilor şi distorsiunilor în procesul de formare a judecăţilor evaluative 129 uşurinţă în procedurile de evaluare nestandardizate sau semi-standardizate.nivelurile de adaptare neadecvate. Pentru a evita asemenea erori. In acest fel adjectivele şi problemele asociate cu utilizarea lor în raportul de evaluare psihologică pot fi evitate. Psihologia percepţiei ne spune că un anumit stimul trebuie să depăşească un prag de intensitate înainte ca observatorul să poată spune că stimulul este prezent sau să poată afirma că a apărut o modificare a intensităţii sale. Pentru a minimiza aceste efecte vom structura raportul psihologic într-un mod cât mai clar şi mai logic posibil. . Este foarte util pentru cititorul raportului să poală urmări informaţiile enunţate în raport într-o manieră organizată. deoarece induc în eroare atât evaluatorii. Astfel de tendinţe către "medie" în interpretarea faptelor au fost observate uneori la evaluatori. oricare din erorile şi distorsiunile descrise anterior si 2. "Conservatorismul" se refera la tendinţa de a nu observa sau a nu verbaliza valorile extreme pe atât de extreme cu cât sunt ele de fapt.tendinţa către descriere coerentă şi atribuirile.5.efectele de ordine. Tendinţele către formulări "plate" sau "extreme" în descrierea comportamentului individual pot conduce la evaluări distorsionate sau chiar eronate ale persoanelor evaluate. care poate conduce cu uşurinţă la luarea unei decizii. Există cercetări binecunoscute care demonstrează că un anumit adjectiv. aşa cum s-ar putea crede. pe care le vom gmpa în anumite clase. Asemenea poziţii proeminente sunt cele de la începutul sau de la sfârşitul unui calup informaţional. cum ar fi "'inteligent" combinat cu un set de adjective. Cert este că anumite adjective pot conduce la impresii distorsionate. Multe studii au demonstrat faptul că oamenii reţin mai bine informaţiile atunci când suni prezentate într-o anumită poziţie. ci de asemenea prezentarea tuturor nivelurilor unei caracteristici date. La fel ca şi în cazul mecanismelor care joacă un rol în percepţie. ambele tendinţe pot avea consecinţe serioase. din cauza teoriilor sale implicite asupra personalităţii. chiar dacă în mod obiectiv ele pot fi importante pentru evaluare. psihologul evaluator nu a ajuns niciodată să le formuleze sau să le formuleze corect. vom descrie comportamentul concret al oamenilor în situaţii specifice. Erori şi distorsiuni în formularea concluziilor 15. se poate discuta despre un .efectul halo. 15. Întrebările psihologice oferă o modalitate de a structura raportul. prin consecinţele lor. pe lângă acestea: .1. pas cu pas. creează cititorului o impresie diferită cu privire la subiect. . Un fenomen asemănător pragului perceptiv se manifestă în perceperea caracteristicilor comportamentului individual. . In prezentarea rezultatelor evaluărilor psihologice. In acest fel informaţiile sunt prezentate într-o înşiruire logică. cât şi cei care citesc raportul de evaluare şi iau astfel decizii incorecte. aceasta afectând nu doar prezentarea valorilor extreme.5.1. recunoaşterea lor fiind adesea dificilă. Este de ajuns să ne amintim că nu se poate oferi un răspuns la întrebările psihologice esenţiale dacă. nivelurile scăzute sau schimbările minore ale unei caracteristici pot fi trecute cu vederea eu uşurinţă. Toate erorile şi distorsiunile evaluative descrise până acum pot să apară în secţiunea rezultate sau pot afecta indirect afirmaţiile din această secţiune. Din cauza acestui fenomen. decât acelaşi set de adjective utilizat împreună cu cuvântul "neinteligent". Erori şi distorsiuni general observabile în concluzii Important Erorile şi distorsiunile general observabile în concluzii pot fi: 1.15.

Este posibil ca nu doar procesul de evaluare. permiţând în acest fel evaluatorului să ia deciziile pas cu pas atunci când citeşte raportul. tipice pentru rezistenţa perceptivă. realizând această atribuire nu pe baza unor informaţii concrete.eroarea de transfer. Dacă argumentaţia este realizata la un nivel prea sensibil. care vor duce la erori în evaluare.2. ci mai degrabă pornind de la impresii şi presupuneri.130 Capitolul 15 Distorsiuni şi erori în procesul de formare a judecăţilor evaluative anumit nivel de adaptare şi în cazul informaţiilor prezentate verbal. informaţiile despre diferenţe relativ mari pot fi neglijate. dar de asemenea poate fi fie prea sensibil sau prea grosier. sau . preocuparea excesivă cu situaţiile lipsite de risc sau rezistenţa .presupusa similaritate. In situaţia în care nivelul de adaptare este prea grosier. Nivelul de adaptare la care le este prezentată argumentaţia poate fi potrivit pentru întrebările clientului. sau trebuie să fie extrasă într-un mod logic din acestea. erori de interacţiune: . 15. în special atunci când nu sunt luate în considerare metodele şi principiile de minimizare a erorilor şi distorsiunilor în interpretarea datelor psihologice. Psihologia socială a evidenţiat un fenomen foarte cunoscut şi anume că oamenii tind să atribuie altora modalităţi foarte specifice comportament. In funcţie de preferinţele comportamentale asociate acestor situaţii. diferenţele minore pot fi interpretate ea fiind relevante. Dar aceste afirmaţii trebuie sâ fie formulate de aşa manieră încât să nu fie confundate cu afirmaţiile deja testate la nivel empiric.urmărirea unor scopuri personale inadecvate. pot duce la extinderea procesului de evaluare. la încercarea realistă de adaptare la situaţie şi până la evitarea pe cât posibil a oricărei forme de contact sau chiar percepţie a situaţiei ameninţătoare (rezistenţă perceptivă). dar care nu au fost încă testate empiric pot reprezenta baza pentru formularea unor noi întrebări psihologice şi în acelaşi timp. Erori şi distorsiuni care sunt determinate de personalitatea specialistului evaluator Erorile şi distorsiunile determinate de personalitatea specialistului evaluator pot fi: 1.5. sensibilitate sau rezistenţă perceptivă. . de la o preocupare intensivă cu acele aspecte care sunt percepute drept ameninţătoare (sensibilitate). generând erori importante. în unele cazuri. Această manifestare poate fi privită ca un caz particular al tendinţei către o formă coerentă. 2. fie comportamente defensive. este probabil să apară fie comportamente tipice pentru sensibilitatea perceptivă. Afirmaţiile justificate şi care par logice. Oamenii vor percepe situaţiile ameninţătoare în moduri foarte diferite. deşi în realitate acestea nu sunt semnificative. O tendinţă care poate fi observată frecvent în redactarea rapoartelor de interpretare evaluare aceea de a construi descrieri comportamentale care să fie cât se poale de coerente şi logice.eroarea de contrast. In secţiunea de rezultate. Odată ce specialistul evaluator abordează o întrebare a clientului. Asemenea atribuiri se pot manifesta şi în raportul psihologic. în care se face interpretarea rezultatelor. ci şi procesul decizional să fie afectat de tendinţa mai sus menţionată. deşi sunt esenţiale pentru procesul de evaluare. adică tendinţa de a adăuga părţile care lipsesc dintr-o descriere şi de a trece cu vederea informaţiile care strică descrierea. Există un continuum al comportamentelor posibile. Fiecare afirmaţie dintr-un raport de interpretare trebuie să fie susţinută de un număr suficient de date concrete şi de observaţii valide. . Tendinţa de a realiza asemenea descrieri coerente iese în evidenţă în special în cazurile în care se realizează interpretări şi descrieri asupra profilului de personalitate a individului. chiar dacă există informaţii contradictorii despre persoana evaluată. pot interveni situaţii care să fie resimţite ca ameninţătoare.

aceasta poate avea un efect benefic asupra evaluării. este de datoria noastră să folosim doar rezultate ştiinţifice drept criteriu pentru realizarea interpretării. Din această cauză Preiser (1979) le denumeşte erori de interacţiune. Cu toate acestea. dar şi alte persoane care au creat o impresie puternică asupra evaluatorului. Prin urmare. Persoanele relevante pot ti părinţii. dacă specialistul evaluator urmăreşte propriile obiec- tive. comportându-ne astfel corect faţă de persoanele evaluate. atunci ar trebui să ne întrebăm ce anume ne place. Specialiştii evaluatori pot considera. Acest fenomen apare atunci când evaluatorii nu au cunoştinţe empirice adecvate despre importanţa anumitor caracteristici sau comportamente. intenţionat sau nu. la descoperirea unor zone preferate sau a unor zone în care suntem opaci. Mai mult. Descrierea erorilor şi distorsiunilor în procesul de formare a judecăţilor evaluative 131 de a realiza faptul că o anumită situaţie este cu adevărat periculoasă. .1. indiferent de statutul lor social.15. încercăm să recunoaştem pentru fiecare caz individual care sunt obiectivele vizate şi valorile utilizate. deoarece persoana evaluată este considerată ca fiind asemănătoare cu o persoană relevantă din viaţa evaluatorului. Diferitele obiective ale evaluării reprezintă de multă vreme subiectul unor dezbateri în literatura de specialitate. Ambele situaţii sunt ireconciliabile eu evaluarea ştiinţifică. Supervizarea din partea propriilor colegi poate să ne ajute. Atunci când comparăm valorile oamenilor care trăiesc în condiţii sociale diferite vom realiza cât de specifice sunt anumite valori pentru anumite persoane sau pentru anumite clase sociale. sau în situaţiile în care vor să promoveze propria lor viziune. O concluzie importantă extrasă din aceste dezbateri este faptul că fiecare evaluator urmăreşte în procesul de evaluare şi anumite scopuri personale. respectiv ce ne displace la acel aspect. fără a investiga de fapt dacă acestea există cu adevărat sau nu. pot duce la formularea unor concluzii eronate. Această tendinţă poate afecta psihologul evaluator pe durata realizării evaluării. Recunoaşterea şi relativizarea obiectivelor şi valorilor personale reprezintă un deziderat important. în schimb. neţinând cont de obiectivele procesului de evaluare. formarea sistematică şi specializată ne permite să extragem concluzii logice cu privire la propria modalitate de a efectua evaluarea. conform teoriilor lui Freud. Anumite tendinţe evaluative pornesc de la experienţele personale ale evaluatorului în interacţiunea cu ceilalţi. pot surveni erori importante. Este recomandat ca specialiştii evaluatori să-şi observe cu atenţie propriul comportament şi să se întrebe care sunt situaţiile sau comportamentele care li se par plăcute sau "raţionale" şi care sunt situaţiile sau comportamentele pe care le consideră neplăcute sau "iraţionale". acesta din urmă va considera că anumite aspecte. Eroarea de contrast se referă la tendinţa de a vedea în alte persoane anumite comportamente contrare sau opuse celor manifestate de evaluator. că propriile lor valori reprezintă un etalon pentru comportamentul subiecţilor. Atunci când sunt trasate concluziile raportului. Dacă există convergenţă între obiectivele personale şi cele ale evaluării. Dacă un anumit aspect pare a fi pozitiv sau negativ. specialiştii evaluatori pot ajunge pe durata evaluării la concluzia că persoanele evaluate seamănă foarte mult cu propria persoană. Spre exemplu. ca evaluatori. datorită similarităţii dintre persoana evaluată şi evaluator. Eroarea de transfer reprezintă tendinţa de a percepe în mod eronat un anumit comportament ca aparţinând persoanei evaluate. eroarea de contrast poate afecta semnificativ afirmaţiile. trăsături sau condiţii la propria persoană. anumite informaţii necesare nu vor mai fi extrase sau obţinute într-un mod adecvat. Astfel. Prin urmare. trăsături sau condiţii ale evaluatului sunt identice cu felul în care se articulează acele aspecte.

Atribuirea trăsăturilor — 137 16.7.3. Condiţii iniţiale — 135 16. Patru tipuri de descrieri comportamentale — 137 16. Combinarea afirmaţiilor — 136 16.6.1.Capitolul 16 Posibilităţi de minimizare a erorilor şi distorsiunilor în deciziile din cadrul evaluării 16. Criterii decizionale — 136 16.4.5.8.2. Construirea unor planuri de evaluare documentate — 138 . Extinderea fondului de cunoştinţe — 134 16. Caracteristici ale trasaturilor de personalitate — 138 16.

In literatura de specialitate s-a demonstrat că doar evaluatorii experimentaţi pot minimiza erorile individuale şi tendinţele către distorsiune. Aceasta înseamnă că toate clapele procesului de evaluare pot fi realizate într-un mod clar şi transparent. Pentru ca un raport de evaluare să îşi atingă obiectivul. în aceste scenarii de formare. subiectivă şi necontrolată. O condiţie esenţială pentru redactarea eficientă a unui raport psihologic corect constă în cunoaşterea de către evaluator a celor mai recente cunoştinţe fundamentale de psihologie.dobândirea unor cunoştinţe fundamentale de evaluare psihologică. De asemenea. în care evaluatorii s-au specializat. organizat. Aceste sisteme pot facilita şi îmbunătăţi substanţial procesul de evaluare. Wcsthoff. Insă specialiştii în evaluare trebuie sa fie capabili să ţină cont şi de informaţiile relevante care provin din discipline tangenţiale muncii lor efective. referitor la alte variabile.134 Capitolul 16 Posibilităţi de minimizarea erorilor şi distorsiunilor în deciziile din cadrul evaluării 16. sau psihiatria pentru psihologia elinică. Extinderea fondului de cunoştinţe Erorile si distorsiunile pot fi reduse prin: . Printre asemenea discipline se numără de exemplu dreptul şi psihiatria judiciară pentru domeniul psihologiei judiciare. în care s-au specializat şi în care au acumulat experienţă. facilitând în acest fel sarcina evaluatorului şi făcând ca o căutare laborioasă a informaţiilor fundamentale într-un set puternic împrăştiat de publicaţii ştiinţifice să nu mai fie necesară. pe bună dreptate. evaluatorii nu trebuie să înţeleagă aceste inovaţii doar din punct de vedere teoretic. Rapoartele pot fi apoi comparate şi rezultă concluzii interesante. . în mod special observăm unele diferenţe în felul în care sunt definite sau acceptate tiparele comportamentale asociate respectivei variabile. . să cunoască cele mai recente inovaţii în acesl domeniu. Este de aşteptat. despre stadiul actual al cercetărilor în domeniul "conştiinciozităţii" şi al "stabilităţii emoţionale". managementul afacerilor pentru domeniul psihologiei muncii. teoriile educaţiei şi pedagogia pentru zona psihologiei şcolare. Se pot imagina şi studii de caz în care li se oferă participanţilor oportunitatea de a construi etapa de planificare sau chiar de a realiza alte etape importante ale evaluării. Majoritatea evaluatorilor psihologici au astfel de zone preferate. care au fost deja colectate. care este difuză. precum colectarea informaţiilor.formare individuală pentru anumite cazuri specifice. Mai mult. Importanţa setului de cunoştinţe specifice unei anumite zone de evaluare.dobândirea unor cunoştinţe specifice ariei în care se realizează evaluarea psihologică. Kuhnert şi Liebert (2007) au elaborat un sistem categorial. Spre deosebire de percepţia socială. organiza-ţionale sau ocupaţionale. este de aşteptat ca ei sa poată evalua importanţa practică a acestor inovaţii. Cunoaşterea acestor informaţii fundamentale nu poate fi compensată prin dobândirea de experienţă practică în domeniul evaluării. Există şi alte astfel de sisteme integraţive. ca specialiştii care realizează evaluarea. In evaluarea psihologică există multe variabile care nu au o singură definiţie.dobândirea unor cunoştinţe fundamentale de psihologie. deoarece nu mai devine necesară cercetarea comprehensivă a domeniului evaluat şi astfel evaluatorul poate utiliza aceste variabile şi diferitele lor fatete cu o mai mare precizie şi uşurinţă. luarea deciziilor în evaluarea psihologică este un proces care poate fi controlat. Asemenea sisteme ar trebui dezvoltate pentru fiecare variabilă psihologică.1. pe baza aceloraşi informaţii. ci trebuie să fie capabili să le şi aplice în practică. In cursul pregătirii profesionale a evaluatorilor este de mare impact scenariul în care mai mulţi evaluatori răspund la aceeaşi întrebare a clientului. toate afirmaţiile conţinute în raportul psihologic trebuie să fie fundamentale şi să poată fi urmărite pas cu pas. . nu ar trebui să fie subestimată. .

este uşor de observat. 4. iar aceasta porneşte întotdeauna de la ipoteze. Discutăm despre trăsături de personalitate în momentul în care diferite comportamente tind să reapară împreună în contexte similare. Dacă adoptăm o asemenea atitudine extrem de critică. în aşa fel încât să ajute cititorul să înţeleagă raportul de evaluare. Rapoartele psihologice implică întotdeauna descrierea. poate scoate rapid în evidenţă punctele tari şi cele slabe ale fiecărui evaluator supervizat. se vor reduce considerabil. concret. adică modurile obişnuite de a se comporta a unei persoane. Condiţii iniţiale 135 coordonatorii. O comparaţie a diferitelor rapoarte interpretative. generate de evaluatori diferiţi. 1993). descrise prin intermediul trăsăturilor de personalitate. Comportamentele concrete. explicate sau prezise. In continuare. chiar şi numai la nivel mental. De asemenea. utilizarea acestor reguli nu va proteja specialistul de erorile generale de lipsa cunoştinţelor de specialitate. explicarea şi predieţia comportamentului. o contra-ipoteză. Fără un asemenea proces de analiză. Tendinţele de autoeonfirmare pot fi de asemenea diminuate prin analiza coroborată a informaţiilor care susţin şi care infirmă ipoteza. atunci tendinţele de autoconfirmare a ipotezelor. pentru a le clarifica. Opţiunea pentru entitatea care va fi analizată depinde de fiecare dată de întrebarea clientului. le vom parcurge împreună mai în detaliu. 2. este necesar să se facă diferenţa dintre comportamentul concret din anumite situaţii şi preferinţele comportamentale. însă uneori sunt investigate şi obiceiurile sau preferinţele comportamentale. Condiţii iniţiale Pentru a minimiza erorile şi distorsiunile în procesul decizional legat de evaluarea psihologică. Pentru evaluator şi pentru persoanele care citesc raportul psihologic. Bineînţeles. Au fost formulate întrebări psihologice (ipoteze) pentru variabilele relevante din întrebarea clientului. Fundamentul întregului demers ştiinţific este metoda. trebuie ca pentru fiecare rezultat să ne întrebăm cum ar putea fi acesta explicat. Acest lucru este valabil şi pentru evaluarea psihologică. Cu toate acestea. Cea mai mică unitate cu care interacţionăm este comportamentul specific al unei persoane. Au fost căutate şi informaţii care ar putea contrazice ipotezele iniţiale. acesta a încercat să formuleze. Printre cele mai cunoscute astfel de trăsături generale se . atunci când a fost cazul. formatorii sau profesorii pot juca rolul subiectului sau a altor persoane de la care trebuie să fie culese anumite date. dacă ipoteza anterior formulată ar fi incorectă. Toate aceste reguli au fost menţionate anterior. 16. Pentru fiecare ipoteză a specialistului evaluator. ipotezele care prezintă părţi ale întrebărilor clientului. descrise în Capitolul 15.2. 3.16. 5. Acestea s-au dovedit a fi utile în asistarea specialiştilor. este necesar ca fiecare comportament de acest tip să se manifeste în aşa fel încât o persoană sa poata fi evaluată diferenţial în privinţa respectivului comportament. ca unităţi de analiză. validitatea dalelor care susţin ipoteza va fi supraestimată (Oswald. într-o situaţie clar delimitată. Pentru a ne asigura că ipotezele nu sunt testate în mod confirmator. ar trebui îndeplinite următoarele condiţii: 1. obiceiurile sau trăsăturile de personalitate trebuie descrise. Trăsăturile mai generale sunt însă uneori greşii înţelese.2. Comportamentul specific. Toate afirmaţiile legate de comportamentul individual trebuie să se bazeze pe observaţii sistematice. Anterior am explicat modul în care trebuie să fie formulate ipotezele de evaluare (întrebările psihologice). In continuare vor fi discutate regulile care trebuiesc aplicate pentru minimizarea erorilor şi distorsiunilor în procesul decizional care ţine de evaluarea psihologic. necesita atenţie specială.

pe care ulterior să-l contrazică. Oamenii de ştiinţă planifică (de exemplu în aulorul nu ar trebui să afirme un lucru despre conformitate eu cele mai recente cunoştinţe) subiect. specialiştii tre. Afirmaţiile conţinute de raportul psihologic 16. arguinvestigare.pot fi adevărate sau false. iar modul în care s-a ajuns la noile afirmaţii ar trebui menţionat în mod explicit. iar în situaţiile în care termenii tehnici nu pot fi evitaţi ar fi utilă fomularea unei explicaţii a semnificaţiei acestora. pentru a Erori la nivelul logicii formale intervin în evita erorile şi distorsiunile. este important ca autorii raportului să folosească limbajul comun în loc de termeni specializaţi. intenţia noastră este de a menţiona abordeze informaţiile suplimentare. logica formală . mod corect din punct de vedere formal. Nu cauzele şi motivele pentru care au deviat de intenţionăm să realizăm aici o introducere în la planul iniţial.136 Capitolul 16 Posibilităţi de minimizarea erorilor şi distorsiunilor în deciziile din cadrul evaluării numără inteligenţa. pot fi utilizate următoarele abstractizări. 1. Adică este necesar să cu pas. Cu alte modul în care doresc să colecteze informaţi.raport de cele mai multe ori ca o consecinţă a buie să respecte acest plan şi să menţioneze preciziei insuficiente a limbajului folosit. Combinarea afirmaţiilor teristicile oricărei idei sau oricărui raţionament care sunt exprimate ştiinţific este că acestea pot Important fi urmărite şi reproduse cu uşurinţă şi de terţe persoane. afirmaţiile dintr-un raport de evaluare ile şi formulează modurile cele mai adecvate psihologică trebuie să fie legate între ele într-un pentru a le colecta. mentaţia ar trebui să fie una de ordin ştiinţific. Pentru ca decidenţii sa poată utiliza raportul psihologic este necesar să toate cuvintele să fie înţelese în accepţiunea acordată de autor. precum şi să explilogice. 2. Pentru a minimiza erorile şi distorsiunile în inAceeaşi afirmaţie este valabilă şi pentru terpretarea datelor. ar reguli pentru combinarea informaţiilor: trebui să descriem similarităţile dintre anumite 1. Specialiştii trebuie să evalueze informaţiile ductive în acest domeniu eare pot fi consultate. în ultimă instanţă la un enunţ mai abstract. Una din carac16. Criterii decizionale Important Pentru a minimiza erorile şi distorsiunile în din cadrul procesului de evaluare. Afirmaţiile ar trebuie combinate după reguli comportamente şi situaţii. următoarele criterii decizionale pot fi utile: . Pe durata colectării informaţiilor. obţinute existenţa acestor reguli şi de a sublinia imporîn afara planului.cuvinte. Toate informaţiile necesare ar trebui să fie evaluate diferenţele şi asemănările. în conformitate cu planul formulat şi să In schimb. De exemplu. Prin urmare.4. In realizarea oricărei inţifice este utilizarea unei metode sistematice.există numeroase texte intro3. pas un anumit caz specific. Dacă utilizăm abstactizarea. Acestea pot fi comtea emoţională. astfel de combinări sau de derivaţii ar trebui să Aceasta înseamnă că: fie urmate legile logicii formale. ca posibilă sursă pentru tanţa utilizării unui limbaj adecvat. sociabilitatea sau stabilita. binate la rândul lor în afirmaţii cu un grad mai O altă caracteristică esenţială a abordării şti.3.mare de complexitate. Derivarea de afirmaţii din alte afirmaţii ar portamente şi situaţii nu sunt relevante pentru trebui să fie prezentată în întregime. explicăm mecanismul logic prin eare au fost 3. Dacă vom construi anumile afirmaţii în raformularea unor noi ipoteze sau direcţii de portul psihologic pe baza altor informaţii. căm faptul că diferenţele dintre aceste com2. conducând prezentate în raportul psihologic.

In cadrul modului adjectival. Atribuirea trăsăturilor 137 1. Procesul prin care se decide pentru sau împotriva urmăririi anumitor ipoteze este întrerupt la un anumit prag cost beneficiu. dar care nu au nimic în comun cu situaţia specifică evaluată." In rapoartele psihologice se va utiliza rareori doar modul verbal.16. 3. In planificarea modalităţilor de evaluare. de exemplu: "Mihai este o persoană activă. Patru tipuri de descrieri comportamentale Cele patru moduri de descriere comportamentală sunt: 1." Pentru acest mod nu mai avem de-a face cu un comportament concret. 2. presupunând faptul că respectiva persoană s-a comportat în acest mod în trecui. se comportă aşa şi în prezent şi se va comporta în acest fel şi în viilor. Dimpotrivă. trebuie luate în considerare tipul şi puterea relaţiei. pot fi identificate patru modalităţi de a descrie comportamentul. autorul caracterizează o persoană prin intermediul adjectivelor. In cadrul modului verbal descriem doar ceea ce face o anumită persoană.5. este întotdeauna util să fie cunoscute punctele lor tari sau cele slabe. p. modul adjectival presupune o abstractizare. iar nu cum face. 16. autorul primeşte adesea informaţii care sunt "interesante" pentru sine sau pentru alţii. . Ar trebui formulate doar acele afirmaţii care prezintă o relaţie justificabilă cu cazul de faţă. modul verbal. Recomandăm ca această limită să fie formulată explicit în etapa de planificare şi să fie respectată pe durata evaluării efective. trebuie să selectăm acele variabile care permit cea mai bună explicare sau predicţie.1. Aceste informaţii nu ar trebui să fie folosite în raportul psihologic. iar aceste descrieri trebuie realizate într-un mod în care cititorul să poată înţelege corect aspectele care sunt descrise. Pentru a fi capabili să selectăm asemenea predi erori. 2. în cadrul modului adverbial oferim informaţii suplimentare. întrucât nu au fosl selectate într-un mod sistematic (de exemplu colectarea acestor informaţii nu a fost planificată) şi nu au o legătură explicită cu cazul de faţă. Acest fenomen se manifestă datorită faptului că modul verbal pur a ocupa un spaţiu relativ extins pentru o descriere comportamentală mai detaliată. există posibilitatea ca psihologul să nu acorde suficientă atenţie acelor surse de informaţii care tind să contrazică ipoteza (formulată unilateral de către psiholog). Dacă vrem sa explicăm sau să prezicem comportamentul în raportul psihologic. Un evaluator experimentat stabileşte un plafon pentru nivelul de efort depus în demersul de a colecta anumite informaţii. sau circumstanţele în care se dcslaşoară. predeterminat. Pentru afirmaţiile referitoare la relaţiile dintre variabile. Atribuirea trăsăturilor 16. insistent).5. 4. de exemplu "Mihai vorbeşte". cum ar fi "Mihai vorbeşte tare (repede. Atunci când redactează raportul psihologic. folosindu-se mai des modul adverbial. trebuie sa luăm în considerare informaţii empirice despre tipul şi puterea relaţiei dintre variabilele noastre şi indicatorii co m portamentali. modul adjectival. modul adverbial. 90). Pe de altă parte. 3. autorul caracterizează o persoană cu un anumit adjectiv specific. In conformitate cu Graumann (1960. Comportamentul este influenţat de un număr foarte mare de variabile. în toate circumstanţele posibile. Spre deosebire de modul verbal. modul adverbial este mai vag şi în cazul folosirii acestui mod este necesar ca autorul sâ descrie cu precizie felul în care se desfăşoară o anumită acţiune. modul substantival. Aşadar. In caz contrar.5.

de exemplu analfabeţii pot învăţa să scrie şi să citească dacă primesc educaţia adecvată în acest sens. O trăsătură de personalitate poate fi schimbată doar în măsura în care poate fi stimulată prin măsuri adecvate. atunci când suntem în poziţia de evaluatori. atât în literatura de specialitate cât şi în viaţa de zi cu zi. Klauer (2001) descrie programe de training care s-au dovedit a fi eficiente în modificarea trăsăturilor cognitive. Vorbim despre o trăsătură de personalitate doar atunci când o persoană se comportă în acelaşi mod în mai multe clase de situaţii. Pe lângă aceasta. Dacă o femeie tânără este descrisă la nivel comportamental ca fiind "ca o dimineaţă de primăvară". această afirmaţie nu este potrivită pentru a descrie o trăsătură de personalitate.138 Capitolul 16 Posibilităţi de minimizarea erorilor şi distorsiunilor în deciziile din. adică este stabilă. iar nu în una singulară. nejustificate.cadrul evaluării In utilizarea abordării adjectivale există riscul ca autorul raportului psihologic să afirme mai multe despre o anumită persoană decât pot susţine sau confirma de fapt datele colectate. De aceea. Comportamentul persoanei respective în aceste situaţii este la fel. există programe de intervenţie în domeniul dezvoltării şi consilierii personale.6. "eu" şi "supraeu".". In cadrul modului substantival autorul caracterizează o persoană prin intermediul unui substantiv atribuit respectivei persoane. stabilitatea. de exemplu: "Activitatea lui Mihai îl ajută să . Trebuie făcuta distincţia dintre stabilitatea comportamentului şi modificabilitatea sa. Prin urmare.2. 3. în timp ce stările emoţionale nu sunt considerate trăsături de personalitate. Construirea unor planuri de evaluare documentate Planurile de evaluare documentate: — pot fi folosite pentru mai mult de o persoană. dar cu toate acestea el poate fi modificat cu uşurinţă. 2. Caracteristici ale trăsăturilor de personalitate Definitie Trăsăturile de personalitate au următoarele caracteristici: 1. consistenţa sau generalitatea. care sau dovedit a fi eficiente pentru modificarea diverselor dimensiuni de personalitate. Oamenii care sunt caracterizaţi în acest fel protestează adesea împotriva acestor afirmaţii generale. Aceşti termeni care descriu personalitatea pot fi utilizaţi într-o accepţiune generală. universalitatea. — pot fi de ajutor pentru alţi evaluatori. Pentru a surprinde trăsături de personalitate sunt potriviţi doar termenii care descriu oamenii în general şi nu şi acei termeni care descriu comportamentele unei singure persoane sau a unui număr redus de persoane. — pot fi reactualizate cu uşurinţă. 16. Modul adjectival ar trebui să fie utilizat doar atunci când suntem siguri că avem suficiente date pentru a susţine respectivele afirmaţii. Prin urmare stabilitatea comportamentului depinde de circumstanţele specifice în care trăieşte o persoană. în care circumstanţe. . O trăsătură de personalitate este caracterizată în plus de faptul că rămâne neschimbată pe perioade lungi de timp.. — pot fi evaluate.. De asemenea. trebuie să stabilim dacă un comportament stabil poate fi schimbat şi dacă da.5. 16. Fără această influenţă educaţională dimensiunea rămâne stabilă. creează impresia greşită că personalitatea unei persoane este alcătuită din părţi separate care nu au legături unele cu altele. Această concepţie greşită este evidentă în utilizarea termenilor psihodinamici de "id". sociabilitatea şi stabilitatea emoţională sunt trăsături de personalitate. sau cu alte cuvinte este consistent sau general. Un anumit tipar de comportament poate fi foarte stabil. Modul substantival de descriere a unei persoane implică aceleaşi riscuri şi pericole ea cel adjectival.

Aşadar. astfel încâl o colecţie comprehensivă de planuri care să acopere acel domeniu poate ti dezvoltată relativ uşor.6.16. . punând la un loc expertiza şi experienţa fiecăruia. Intr-o strategie de evaluare la a cărei dezvoltare colaborează mai mulţi specialişti. Majoritatea evaluatorilor activează în domenii specifice destul de restrânse. Este bine ca mai mulţi evaluatori să lucreze împreună la dezvoltarea unui plan de evaluare. Construirea unor planuri de evaluare documentate Matele avantaj al planurilor de evaluare documentate este acela că pot fi utilizate de mai multe ori. Pentru evaluatorii începători ar fi foarte util să poată avea acces la asemenea planuri de evaluare. Insă pe lângă aceasta. fiind metode consacrate. noua strategie ar trebui să fie superioară celei anterioare în termeni de beneficii efective. planurile de evaluare documentate pot fi evaluate atât în faza de generare cât şi ulterior. există posibilitatea de a investiga serios utilitatea fiecărei strategii noi de evaluare. Pentru a fi utilă. testele şi chestionarele au un loc bine determinat.

6.4. Tipuri de observaţii comportamentale — 142 17. Rezultatele interviului: prezentare — 146 17.1. Interviuri orientate către decizie: analiză — 146 17. Prezentarea rezultatelor din interviu in limbaj indirect — 148 .3. Scorarea testelor — 143 17.2. Prezentarea rezultatelor la teste — 144 17.5.Capitolul 17 Evaluarea observaţiilor comportamentale 17.

pot fi evitate. deoarece observatorul se ghidează după un plan. Din experienţa noastră am constatat că mulţi psihologi refuză aceasta. 2. o planificare atentă reduce probabilitatea de apariţie a unei asemenea situaţii. psihologia a dezvoltat de timpuriu şi alte metode standardizate care permit observarea comportamentului individual. Evaluarea psihologică este adesea interpretata greşit ca fiind legată exclusiv de aplicarea unor teste. In capitolele anterioare am menţionat faptul că atunci când apar noi cunoştinţe ştiinţifice. mai specific în evaluarea comportamentelor de ataşament ale copiilor mici (Ainsworth. . Utilizarea unei observaţii semi-standardizate are marele avantaj că toate observaţiile eronate care ar rezulta dintr-o insuficientă planificare sau pregătire a demersului. Tipuri de observaţii comportamentale Observaţiile comportamentale pot fi: 1. care modifică ipotezele sau postulatele care stau la baza unui test. 1997). sau în FIT-KIT-ui lui Slurzbecher şi Freytag (2000). Solomon & George. Dacă realizăm observaţii în mediul natural. autorii de teste descriu în manualele lor modul în care ar trebui aplicate şi scoratc respectivele teste. Un test permite observarea standardizata a comportamentului individual. Denumim aceste observaţii realizate în mediul natural observaţii semi-standardizate. în general nu au acces la alte tipare comportamentale. In plus. atunci când sunt observaţi. vom aduna informaţii relevante prin observaţii indirecte. Blehar. 1978. Waters & Wall. 2007. oamenii nu se pot comporta complet diferit faţă de modul în care se comportă de obicei (aspecte calitative) deoarece. pentru proceduri individuale şi de grup. în timp ce persoana observată poate (şi ar fi bine) să se comporte ca de obicei. în mediul natural şi mai mult sau mai puţin planificate. 3. un instrument bazat pe reguli de joacă. dar care pot prezenta relevanţă pentru procesul de evaluare. Este util să se ţină cont din acest punct de vedere de faptul că oamenii manifestă. probele de muncă pot fi standardizate într-o oarecare măsură. Observaţiile indirecte sunt cele realizate de către alte persoane şi nu de către specialistul evaluator.1. Pentru majoritatea întrebărilor clientului cu care ne confruntăm în practică. Am descris deja care sunt caracteristicile importante ale surselor de informaţii care trebuie luate în considerare în evaluarea psihologică. directe şi într-un mediu standardizat. în mediul natural pot fi observate anumite comportamente care nu au fost prevăzute în planul de observare. fără a avea un motiv cu adevărat justificat. util pentru intervievarea copiilor cu privire la modul în care resimt calitatea interacţiunii cu familia. instrucţiunile iniţiale ale autorilor respectivului test nu ar mai trebui urmate. ceea ce înseamnă că are un comportament predeterminat (de plan). adică să utilizăm un plan de observaţie. Observarea comportamentului individual într-un mediu standardizat şi cu sarcini standardizate s-a dovedit a fi de mare utilitate şi în alte arii ale psihologiei. Cu toate acestea. Asemenea exemple pot fi întâlnite în evaluarea familială. indirecte si mai mult sau mai puţin standardizate. Cu toate acestea. Pe lângă utilizarea testelor. Wollawa & Hossiep. utile pentru sarcini de selecţie sau evaluare a necesităţilor de formare (Fisseni & Prcusscr. Sarcinile sau întrebările la care trebuie să răspundă o persoană sunt expuse într-o ordine prestabilită şi având categorii sau clase de răspunsuri prestabilite. Bineînţeles. Pentru multe întrebări ale clientului este necesar ca subiectul să fie observat în mediul său natural. trebuie de asemenea să facem o planificare cât mai detaliată. Metodologia centrelor de evaluare a dezvoltat astfel de probe standardizate.142 Capitolul 17 Evaluarea observaţiilor comportamentale 17. anumite comportamente într-un grad diferit faţă de cel manifestat de obicei (aspecte cantitative). Pentru aceşti evaluatori există temerea că nu vor fi capabili să facă observaţii utile în acel mediu. directe. 1999). De exemplu.

Scorarea testelor Testele sunt scorate în conformitate cu: 1. Criteriile pentru alegerea testelor în cazuri specifice au fost descrise anterior. Hagebock (1991) a implementat sugestiile oferite de Huber (1973) cu privire la evaluările individuale. 1973. nu vom cita direct scorurile obţinute de subiect în secţiunea de date . iar acestea pot fi considerate de asemenea observaţii indirecte. 1994) deoarece în scorarea şi interpretarea testelor pot fi facute erori grave.2. Majoritatea modalităţilor electronice de scorare a iestelor. Impresia vizuală pe care o creează un anumit profil sau magnitudinea diferenţelor între anumite valori obţinute la scale nu pot reprezenta un criteriu obiectiv. iar această ipoteză ar trebui testată psihometric. 17. Testele ne ajută să acceptăm sau să respingem o anumită ipoteză.2. discutate anterior. sau supra-medii. cu ajutorul tehnicii de calcul. Oamenii fac frecvent afirmaţii despre comportamentele observate la ei înşişi sau la alte persoane. Aspectele cheie ale observaţiilor indirecte constau în faptul că sunt descrise comportamente concrete. Lienart & Raatz. deoarece observatorii folosesc de cele mai multe adjective într-un mod inadecvat pentru evaluarea psihologică şi nu putem fi siguri că o descriere astfel oferită de un observator nespecializat urmează toate rigorile descrierilor de personalitate. In etapa de planificare. utilizând modul verbal sau cel adverbial. In scorarea şi interpretarea unui test ar fi dezirabil să fie consultată literatura de specialitate din acest domeniu. ipotezele (=întrebările psihologice). Aşadar. medii. care pot avea la rândul lor consecinţe serioase. Aceeaşi afirmaţie este valabilă şi pentru compararea unui profil cu un alt profil. specifice anumitor categorii. existente la acest moment. Această situaţie poate fi întâlnită atunci când utilizăm certificate. iar utilitatea lor depinde de ceea ce îşi propune persoana care le foloseşte. Testele reprezintă un instrument. Cu toate acestea. se pot datora erorilor de măsurare. făcând astfel ca aceste metode statistice să fie mai accesibile utilizatorilor. cu privire la cât de eficient este testul în a răspunde unor ipoteze specifice. Diferenţele dintre rezultatele obţinute la diverse teste. preluate de un observator. Caracterizările oferite pentru subiect nu reprezintă descrieri ale comportamentului său concret. De asemenea. Ne alegem instrumentele de evaluare în conformitate cu întrebările po care le pune un anumit client. programul CASEI 23 al lui Willmes şi Guillot (1990) a integrat inovaţii recente din domeniul statisticii testelor. observaţiile indirecte trebuie să fie considerate descrieri adecvate doar dacă observatorul relatează comportamentul concret.17. datorită diferenţelor existente în precizia diverselor teste. Scorarea testelor 143 Observaţiile indirecte pot fi disponibile sub Forma notiţelor scrise. 2. oferă şi astfel de comparaţii. întrebările clientului. Scorurile obţinute de subiect pot fi clasificate ca fiind sub-medii. Pentru a putea clasifica în mod adecvat rezultatele la un anumit test este necesar să avem la dispoziţie intervalul de încredere în care se poate plasa scorul real al subiectului. La acest moment ni se pare a fi esenţială detalierea anumitor aspecte legate de evaluarea psihometrica individuală (Huber. Aceste comparaţii pot fi făcute şi automat. ar fi bine să verificăm recomandările pe care le face autorul unui anumit test în manualul testului. In funcţie de client şi de întrebările sale vor fi formulate ipotezele. indiferent de faptul că se realizează la nivel individual sau pe baza unor profiluri modale. în programul său PSYMEDIA. referinţe sau rapoarte mai vechi despre subiect. sau cele dintre subscale în cadrul aceluiaşi test. Afirmaţiile făcute în modul adjectival sau substantival trebuie să fie specificate mai în detaliu. 3. Pe lângă procedurile descrise de Huber. inovaţiile ştiinţifice recente. iar pe baza lor se construiesc întrebările psihologice.

Le vom prezenta aici din nou. 17. toate celelalte categorii verbale de clasificare pot crea dificultăţi în înţelegerea rezultatelor. Informaţiile legate de fidelitatea unui test au o importanţă foarte ridicată.2). observaţia comportamentală. Adesea. în ciuda faptului că această parte nu va putea fi urmărită de decidentul nespecializat în domeniul psihologiei. din moment ce explicaţiile suplimentare pentru nespecialişti ar depăşi aria şi posibilitatea raportului psihologic.1. însă fără a face eforturi pentru a face aceste date inteligibile nespecialislului. 10. Astfel. Preferăm de aceea să utilizăm pentru fiecare test această modalitate de clasificare. Din experienţa noastră. raportarea la eşantionul normativ. în anexa raportului psihologic.5. ci analizăm modalitatea în care au fost obţinuţi aceşti coeficienţi şi reţinem coeficientul care ar fi cel mai potrivit pentru constructul măsurat sau pentru situaţia în care constructul este măsurat (cf. împreună cu calculele psihometriec aferente. (4) mediu spre supra-mediu. includerea acestei secţiuni permite analizarea datelor din punct de vedere psihometric de către un alt specialist. ci şi în literatura de specialitate sau în teoriile pe baza cărora a fost construit un anumit test. Există posibilitatea de a construi anumite limite ale clasificării.3.144 Capitolul 17 Evaluarea observaţii lor comportamentale din cadrul raportului interpretativ. 3. în ajutorul cititorului: Distribuţia valorilor unui test are trei intervale: — "sub-medie'': valori mai mici decât media minus o abatere standard. 2. 10. dacă acest lucru va fi necesar. 4. Dacă intervalul de încredere pentru un anumit scor este situat între sub-medie minus o abatere . atunci testul nu a furnizat nici o informaţie utilă. indicaţiile pentru clasificare care urmează. utilizăm cinci categorii pentru a desemna aria în care se află scorul adevărat al subiectului cu o probabilitate de 90%: (1) sub-medie. Pentru a clasifica valorile obţinute la un test va trebui să identificăm limitele superioare şi inferioare ale intervalului de încredere (CI. Totuşi.5. Aceste informaţii trebuie prezentate într-un mod care să poată fi urmărit cu uşurinţă de un alt psiholog calificat. în mod particular pentru nespecialişti. ci dimpotrivă. — "medie": valori cuprinse între media minus o abatere standard şi media plus o abatere standard (de exemplu pentru scorurile IQ intervalul 85-115 reprezintă intervalul mediu): — "peste medie'": valori plasate cu o abatere standard peste medie. pentru că fiecare scor se află în zona cuprinsă între "sub-mediu" şi "supramediu". în asemenea situaţii nu preluăm pur şi simplu coeficientul cu valoarea cea mai mare. Vom prezenta scorurile obţinute din măsurare. Informaţiile necesare pentru analiza scorurilor pot fi consultate nu doar în manualul testului. facilitând astfel înţelegerea raportului de către nespecialişti. Limita inferioara Limita superioara a CI a CI Sub medie Sub medie Medie Medie Supramedie Sub medie Medie Medie Supramedie Supramedie Clasificarea valorii obtinute la test ca Sub medii Sub medii spre medii Medii Medii spre supramedii Supramedii standard şi peste medie plus o abatere standard. autorii de teste redau mai mulţi coeficienţi de fidelitate. confidence interval) în care poale fi încadrat scorul real. referinţa la testul utilizat. în Capitolul 10. (5) supra-mediu. raportarea la momentul în care a fost realizată testarea. Preferăm să calculăm intervalul în care este plasat scorul la un prag de încredere de 90%. 10.5. ea nu este abandonată. Prezentarea rezultatelor la teste Prezentarea rezultatelor la teste implică: 1. (2) sub-mediu spre mediu (3) mediu. Am prezentat anterior.

Ca atare. In studiul de caz redat anterior. Se poate întâmpla ca diferitele informaţii disparate să fie contradictorii sau aparent contradictorii. Rezultatele observaţiilor comportamentale pot duce la concluzia că anumite circumstanţe speciale au influenţat rezultatul obţinut de doamna H la test. în contextul întrebării clientului. astfel încât . vom folosi timpul prezent. putem accentua faptul că acest rezultat poate fi înţeles în mod adecvat doar prin compararea cu alte persoane. Pentru a ne asigura că persoanele care citesc raportul psihologic nu devin confuze. informaţiile despre nivelul său de inteligenţă generală. Utilizarea acestui timp îi sugerează cititorului că acesta este răspunsul final la întrebările psihologice formulate. cu foarte puţine excepţii.17. în secţiunea de date a raportului (care o precede pe cea de rezultate). nu vom afirma în secţiunea de date a raportului că: "Doamna H are o inteligenţă submedie spre medie". In această etapă este recomandabil să menţionăm rezultatele obţinute la fiecare test şi să clasificăm aceste rezultate prin compararea cu un eşantion căruia subiectul îi aparţine. In secţiunea de rezultate a raportului psihologic adunăm la un loc toată informaţia care ar putea contribui la generarea răspunsurilor la întrebările psihologice. (2) sub-mediu spre mediu (3) mediu. Dacă respectivele contradicţii persistă. vom menţiona rezultatele procedurilor individuale. grupate în funcţie de tipul de procedură. iar acestea vor fi utilizate întotdeauna prin raportarea la eşantionul normativ. Vom spune în schimb că: "La testul de inteligenţă MAB-2.3. care au fost preluate din alte surse. Pentru a evita interpretările greşite nu trebuie să facem în secţiunea de date afirmaţii absolute cu privire la persoana evaluată. In plus. Mai presus de toate. vom explica în cadrul secţiunii de rezultate a raportului modul în care le evaluăm şi le interpretăm. întrebarea psihologică la care trebuie să se răspundă este dacă nivelul intelectual al doamnei H este suficient de mare pentm a-i permite recalificarea profesională în meseria de asistentă de geriatrie. din toate sursele aflate la dispoziţia noastră. trebuie să avem în vedere faptul că scopul evaluării orientate către decizie nu este acela de a construi o "imagine" a unei persoane. (4) mediu spre supramediu. Atunci când raportăm la un anumit eşantion scorul obţinut de un individ. Prin folosirea timpului trecut în prezentarea rezultatelor subliniem faptul că acestea au fost obţinute la un anumit moment temporal şi că nu reprezintă o afirmaţie finală. trebuie să prezentăm mai întâi comportamentul observat pe durata de timp în care subiectul a completat respectivul test. Nu putem răspunde la această întrebare decât atunci când avem la dispoziţie toate informaţiile despre inteligenţa generală a doamnei H şi când putem analiza comparativ diferitele informaţii. pot indica faptul că rezultatele la test reprezintă o subestimare a inteligenţei sale generale. dacă acest comportament este relevant pentru întrebarea clientului." Acest exemplu arată în mod clar faptul că nu facem încă afirmaţii absolute referitoare la inteligenţa generală a doamnei H. In schimb. atunci când este comparat cu persoane de aceeaşi vârstă. Observaţiile comportamentale care au fost facute atunci când subiectul nu a fost ocupat cu procedurile de evaluare (teste sau interviuri) sunt de asemenea raportate în secţiunea de date a raportului psihologic. Prezentarea rezultatelor la teste 145 Înainte de a reda rezultatele testelor sau a altor proceduri în secţiunea de date a raportului psihologic. Cele cinci clasificări pe care le vom utiliza sunt: (1) sub-mediu. dacă ele sunt relevante pentru întrebarea clientului. Aceste contradicţii trebuie discutate şi explicate într-o manieră ştiinţifică în secţiunea de rezultate. doamna H a obţinut un scor pentru inteligenţa generală care poate fi descris ca submediu spre mediu. Atunci când formulăm răspunsurile finale la întrebările psihologice în secţiunea de rezultate. scopul nostru este acela de a lua decizia cea mai bună într-o caz clar delimitat de întrebarea clientului. (5) supramediu. din eşantionul normativ. Analiza şi discutarea acestor contradicţii este posibilă în general.

Ulterior această înregistrare va fi procesată în acelaşi fel ca şi înregistrările interviului propriu-zis. devine evidentă importanţa planificării şi analizării interviurilor. cum ar fi interviul. ca metode de observaţie comportamentală indirecte. Ne vom întreba care sunt întrebările psihologice (derivate din întrebarea clientului) pentru care aceasta afirmaţie oferă informaţii. vom încerca să obţinem permisiunea persoanei intervievate pentru a înregistra interviul. respectivele afirmaţii ar trebui să fie reţinute şi procesate ulterior. Observaţiile comportamentale directe sunt analizate într-un mod similar cu cele indirecte. 2. Acest fapt ne permite ca atunci când prezentăm rezultatele să descriem comportamentele concrete şi situaţiile particulare în care acestea se manifestă. cât şi pe cele preluate din alte surse. să fie corectă din punct de vedere faptic.4. vom face o înregistrare imediat după finalizarea interviului. 17. analiză Important Analiza rezultatelor la interviu 1. câtă vreme nu au fost observate sau descrise suficient de detaliat. deşi se întâmplă destul de rar. să fie corectă din punct de vedere lingvistic. Pentru a putea fi cât mai obiectivi cu putinţă. Vom utiliza această abordare pentru a analiza atât datele din interviu. Adesea se întâmplă ca aceste informaţii să aibă o utilitate redusă pentru evaluarea psihologică. întrebarea clientului. Anterior am descris modul în care trebuie planificate şi derulate interviurile orientate către decizie. în formă scrisă sau verbală. să ţină cont de persoana care citeşte raportul. Pentru fiecare afirmaţie a subiectului ar trebui să ne întrebăm dacă există o legătură între acestea şi întrebarea clientului. 2.146 Capitolul 17 Evaluarea observaţiilor comportamentale cititorii să înţeleagă fiecare pas al procedurii pe care o folosim. o vom nota sub fiecare întrebare pentru care este relevantă. Dacă acest lucru nu este posibil. In acelaşi timp. unde am luat notiţe. Vom utiliza un reportofon pentru a înregistra informaţiile pe care ni Ie amintim sau pe cele pe care le citim de pe ghidul de interviu. acest . Apoi vom nota această afirmaţie sub întrebarea psihologică corespunzătoare. Interviuri orientate către decizie. Lucrând în acest mod. contribuie la formularea răspunsurilor la întrebările despre client. Mai mult. Va trebui de asemenea să precizăm condiţiile specifice în care partenerul de interviu a realizat anumite observaţii. Rezultatele interviului: prezentare Important Prezentarea rezultatelor la interviu în raportul psihologic trebuie 1. 3. Utilizarea stilului adverbial de descriere comportamentala ajută cititorul să înţeleagă modul de analiză al interviului.5. Prin urmare. vom evita luarea în considerare a informaţiilor care nu au nimic de-a face cu întrebarea clientului şi cu întrebările psihologice deduse din acestea. ne asigurăm de faptul că selectăm toate informaţiile din interviu care ne-ar putea fi de folos pentru a răspunde la 17. Prima cerinţă a oricărei prezentări de rezultate constă în relatarea corectă a rezultatelor obţinute. Dacă da. ar trebui să fie orientată către întrebările psihologice. Va trebui să precizăm foarte clar cine a spus ce şi în care context. Dacă o afirmaţie conţine informaţii despre mai multe întrebări psihologice.

In general citaţiile extinse conţin şi informaţii care nu prezintă relevanţă pentru evaluarea respectivă. Mai mult. ar trebui să folosim cuvinte din limbajul comun. Unii psihologi încearcă să evite anumite dificultăţi specifice prezentării în acest fel a datelor prin folosirea extensivă a citaţiilor. Rezultatele interviului: prezentare 147 mod creează la nivelul intervievatului sentimentul că afirmaţiile lor au Ibsl corect înţelese şi redate. 1979). rezultatele la interviu sunt prezentate folosind timpul trecut. de aceea este recomandabil să nu folosim foarte multe citaţii. Schuschke. Se ajunge la o prezentare corectă a informaţiilor din interviuri doar printr-o relatare cât mai obiectivă. Trebuiesc prezentate doar acele informaţii care sunt importante pentru a răspunde la întrebările clientului. Rezultatul unei asemenea proceduri este că în text nu exista specificată foarte clar identitatea celui care întreprinde acţiunea. din punct de vedere legal este interzisă furnizarea unor informaţii care nu sunt necesare pentru a răspunde la întrebările clientului. Pentru a evalua gradul de corectitudine al afirmaţiilor ne putem întreba: Cum ne-am simţi dacă am vedea comportamentul nostru sau al . cel care redactează raportul transformă verbele în substantive şi construieşte propoziţiile prin intermediul unor verbe auxiliare cum ar fi "a avea" sau "a fi". Adesea atunci când în redactarea raportului se foloseşte modul substantival. Dar. Din acest motiv vom menţiona modul în care ar trebui sâ fie prezentate informaţiile obţinute din interviu. De obicei se recomandă să notăm la începutul fiecărei secţiuni a raportului sursa de provenienţă a informaţiei. Este dezirabil să folosim cât mai frecvent modul verbal sau cel adverbial. care să nu fie prea neobişnuite. In privinţa tuturor acestor informaţii psihologii intră sub incidenţa legii secretului profesional (cf. precis delimitat. aceste citaţii sunt de multe ori şi ilegale. încercând în acelaşi timp sa-l evităm pe cel substantival. In toate formulările pe care le construim ar trebui să ţinem cont de persoana care va citi raportul psihologic. căci pentru evaluator este important să nu creeze confuzie în rândul persoanelor care citesc raportul psihologic. şi faptul că acestea nu sunt afirmaţii definitive. Vom reuşi aceasta dacă vom formula afirmaţii specifice legate de circumstanţele efective relevante pentru întrebările clientului şi dacă vom evita formularea de afirmaţii generale. Cuvintele împrumutate din alte limbi sau termenii tehnici ar trebui în general să fie evitaţi. se foloseşte de asemenea şi diateza pasivă. Aceasta nu înseamnă că ar trebui sâ nu vorbim despre adevărurile mai dure. Din acest motiv nimănui nu i-ar plăcea să-şi vadă expresiile spontane transpuse în alb şi negru într-un mod dihotomizant. Ca şi în cazul celorlalte secţiuni ale raportului psihologic. ne referim nu numai la felul în care cititorul va înţelege ceea ce scriem. Iar acest lucru poate induce adesea neînţelegeri sau confuzii. Mai precis. Modurile abstracte focalizate pe adjective şi substantive pot conduce cu uşurinţă la o înţelegere greşită a informaţiilor din partea cititorului raportului. Atunci când prezentăm rezultatele la interviu este foarte important să precizăm sursele acestor informaţii. deci dincolo de capacitatea lor de a genera confuzie. Din experienţa noastră folosirea corectă a limbajului indirect poate ridica anumite probleme pentru o parte dintre psihologi. Insă ar trebui să încercăm întotdeauna sâ prezentăm informaţiile într-un mod cât mai corect. dar şi la felul în care va resimţi la nivel emoţional lucrurile pe care le va citi. Pentru a prezenta rezultatele vom folosi limbajul indirect. Prin urmare. Atunci când prezentăm rezultatele la interviu ar trebui să ne întrebăm cum va fi recepţionată fiecare afirmaţie pe care o prezentăm. modul nostru de a vorbi este semnificativ diferit de modul în care scriem. In cadrul stilului substantival. ar trebui sâ folosim citaţiile doar atunci când ele vizează un aspect specific şi când pot fi utilizate într-un mod concis şi ţintit către un anumit obiectiv. după cum bine ştim.5. In acest fel accentuăm faptul că observaţiile au fost făcute la un anumit moment în timp. Ca o regulă. De aceea ele ar trebui evitate.17. prin relatarea unor informaţii irelcvante.

să fie întotdeauna clar cine a făcut afirmaţia. să fie folosite în mod corect timpurile în cadrul vorbirii indirecte. In rapoartele psihologice este extrem de important ca fiecare cititor să poată face distincţia între o afirmaţie făcută de evaluator şi una făcută de persoana evaluată.148 Capitolul 17 Evaluarea observaţiilor comportamentale persoanelor apropiate de noi relatat în asemenea manieră? Vom încerca de asemenea să evităm afirmaţiile excesiv de pozitive. nu pot fi schimbate şi prin urmare vor rămâne identice. cum ar fi mai-mult-ca-perfectul. Cu toate acestea unele forme de conjugare. Putem face aceasta folosind un procedeu numit "'translaţie" ("backshifting"): de la prezent se trece la trecut (perfect compus. dacă doamna H ar fi spus:"Gasesc un loc de muncă" atunci urmă- . Din acest motiv. Atunci când vorbim despre anumite acţiuni sau comportamente care s-au derulat în trecut va trebui să subliniem în mod clar timpul sau momentul derulării acţiunii prin modul pe care îl utilizăm. întrebându-ne dacă nu cumva creăm aşteptări prea mari la nivelul cititorului. 17.6. Afirmaţia corectă ar fi: "Doamna H a spus că găsise un loc de muncă". De exemplu. toarele două afirmaţii nu ar fi corecte: (1) "Am găsit un loc de muncă" sau (2) "Doamna H spune că a găsit un loc de muncă". O descriere detaliată în această privinţă poate fi consultată în Alexander (1988). perfect simplu sau imperfect) la mai-mult-ca-perfect. De exemplu. iar sursa afirmaţiilor trebuie sa fie precizată cu claritate de fiecare dată. perfect simplu sau imperfect) şi de la trecut (perfect compus. "poate" va fi schimbat cu "a putut" şi "trebuie" cu " a fost necesar să". 2. "va" va fi schimbat cu "a". Prezentarea rezultatelor din interviu în limbaj indirect Când prezentăm rezultatele Interviurilor este important: 1. In cazul vorbirii indirecte nu vor fi menţionate exact cuvintele vorbitorului. rezultatele la interviu trebuie prezentate în limbaj indirect.

Capitolul 18 Secţiunea de date a exemplului de raport psihologic .

în comparaţie cu persoanele de vârsta sa. Testul de Inteligenţă Wilde (Wilde intelligence Test.1. La începutul evaluării doamna H a spus că i se păruse o idee bună să participe la un test de inteligenţă. 18. ţinând cont de . In continuare. După ce a terminat aplicarea. Doamna H a completat subtestele WIT-2. Valoarea medie a acestor scoruri poate fi descrisă ca o măsură a inteligenţei generale.150 Capitolul 18 Secţiunea de date a exemplului de raport psihologic In acest capitol vom reveni la exemplul de evaluare a aptitudinilor. anume înţelegerea verbală. ci doar vom ilustra modul în care datele trebuiesc să fie redate. ca a relatat că regreta că nu a avut suficient timp să abordeze fiecare sarcină şi că tot procesul i se păruse "foarte interesant". prezentate rezultatele procedurilor de evaluare standardizate. nu vor fi prezentate informaţii noi. în conformitate cu principiile şi regulile evaluării orientate către decizie. abilitatea numerică şi raţionamentul.1. secţiunea intitulată "Analiza din perspectivă psihologică a documentelor" va fi omisă. precum şi. vom face referire la studiul de caz discutat şi anterior. Vom folosi acum acest exemplu pentru a arăta cum ar trebui să fie. pentru că nu mai participase niciodată la o astfel de testare şi nu ştia nimic despre asta. In acest caz specific nu a mai fost necesară evaluarea cu chestionarul NEO-FFI.toate regulile descrise mai sus cu privire la prezentarea informaţiilor în secţiunea date a raportului psihologic. între orele 8 şi 12 dimineaţa. Secţiunea de date Pe data xx-yy-zzzz. inteligenţei. care evaluează trei factori de inteligenţă. Rezultatele la interviu au permis o estimare suficientă a nivelului de conştiinciozitate şi de stabilitate emoţională al doamnei H. pentru a exemplifica modul de redare a datelor pe care îl considerăm potrivit. pentru care am ilustrat planul de evaluare în Capitolele 11 si 13.toate informaţiile care sunt folosite pentru a răspunde la întrebările clientului în secţiunea rezultate. Scorul loial obţinut de doamna H la WIT-2 poate fi considerat ca fiind mediu prin comparaţie cu grupul său de vârstă. Anterior am indicat şi explicat regulile pe care le urmărim în acest proces. analiza cost-beneficiu a indicat că o procedură suplimentară de evaluare nu este necesară. prin însumarea scorurilor obţinute la cele trei zone mai sus menţionate. inteligenţa generală. ca simţea că ar fi avut posibilitatea de a vedea dacă făcuse estimări corecte despre propria persoană în privinţa. Diverse cunoştinţe ale sale îi spuseseră că aceste teste sunt foarte solicitante. prezentat anterior în Capitolul 6. La cei trei factori de inteligenţă evaluaţi cu WIT-2 doamna H a obţinut un scor care poate fi descris ca fiind mediu. semi-standardizate şi nestandardizate. autorul acestui raport psihologic a testat-o pe doamna H cu testele specificate şi a realizat cu aceasta un interviu orientat către decizie. Pe durată completării testutui doamna H a ascultat cu atenţie şi a înţeles cu uşurinţă instructajul. WIT-2) în secţiunea de date a raportului psihologic vom prezenta: . 4. Prin urmare. Datorită faptului că pentru acest caz specific nu am avut la dispoziţie documente care să conţină informaţii relevante din punct de vedere psihologic. H a mai spus faptul că era îngrijorată că ar putea obţine rezultate slabe. Studiu de caz pentru evaluarea aptitudinilor: 4. Prin urmare. In acest fel.pentru fiecare sursă de informaţie . .

precum şi de bunicii săi. deoarece îi face să se simtă "acasă". dorinţe Ca răspuns la întrebarea despre cum a ajuns la decizia de a se recalifica profesional ca asistentă de geriatrie şi de a lucra în această profesie. Persoana evaluată a spus că se gândise mult timp cum ar putea câştiga propriile venituri. Doamna H a vorbii o limba română corectă. aşteptările legate de recalificare şi profesie doamna H a precizat că această decizie îi fusese sugerată de către cercul său de cunoscuţi. privind recalificarea sa profesională. 4. A răspuns fară a ezita şi a discutat toate temele propuse de călre evaluator. în special pentru bătrâni. Doamnei H i s-a părut o idee bună să continue interviul în această formă. deoarece o vorbise cu bunicii săi. înregistrarea interviului cu un reportofon i s-a părul o idee bună. Doamna H a răspuns la întrebările care i s-au pus înlr-un mod deschis şi spontan.151 Rezultate 4. Activitatea de îngrijire a bunicilor săi a fost foarte obositoare. Doamna H a declarat că era important să aibă propriul loc de muncă şi să câştige bani pe cont propriu. dar ea a privit munca aceasta ca fiind plină de sens. Pe durata interviului. Cei din cercul său de cunoscuţi care fuseseră evaluaţi în trecut de psihologi nu îi povestiseră despre această practică. Bunicii săi au fost foarte recunoscători pentru tot ceea ce a făcut doamna H pentru ei. Cu toate acestea. la cinci case distanţă. La sfârşitul interviului. până în acel moment nu putuse face nimic pentru că trebuise sa aibă grijă de cei trei copii ai săi. In ultimii doi ani ea avusese grijă de bunicii din partea mamei. care a durat aproximativ o oră.2. InterviuI orientat către decizie cu doamna H Doamna H a fost surprinsă de faptul că evaluatorul a pregătii un ghid de interviu "special" pentru acest interviu.1.2.3. Comportament decizional. A ajuns să aprecieze cât de important este acest aspect lingvistic. Testul de ortografie RT La testul de ortografie doamna II a scris cuvinte care puteau fi integrale în text într-un mod fluent şi care puteau fi citite cu uşurinţă. ea a declarat nu a mai discutase cu nimeni atât de mult pe această temă. Doamna H ştie acum mult mai precis ceea ce este important pentru ea în acest domeniu. şi lucrase ca asistentă medicală de atunci încolo. Datorită acestor conversaţii. Ideea de a avea grijă de persoane bătrâne a fost singurul lucru la care sa gândit. Bunicii ei locuiseră pe aceeaşi stradă cu ea. cu uşoare accente maghiare. prin comparaţie cu alte persoane din grupa sa de vârstă. Persoana evaluată ştia deja de la această cunoştinţă ce presupunea o recalificare în această profesie şi ce se va aştepta de la ea pe această perioadă. La testul RT doamna H a obţinut un scor care poale fi descris ca mediu. Ea a declarat de asemenea că era . Cunoştinţa doamnei H terminase reconversia în această profesie cu aproximativ cinci ani în urmă. Doamna H a vorbit adesea cu o cunoscută a ei despre munca acelei persoane ca asistentă de geriatrie într-un cămin de bătrâni susţinut de biserică. 4. de care avusese grija în ultimii ani. doamna H credea că ştia cu precizie ceea ce urma să o aştepte în această profesie.3. Pe toată durata interviului s-a exprimat clar şi pronunţia ei a fost uşor de înţeles. obiective.3. Dar se simţise adesea plictisită atunci când lucrase ca vânzătoare. 4. pe lângă aceasta clienţii fuseseră deseori nepoliticoşi. ea a declarat cii ştia foarte bine limba maghiară. Aceasta a spus că nu s-a gândit deocamdată la alte profesii în care ar putea interacţiona cu alt fel de oameni. fuseseră imobilizaţi la pat de peste un an. Doamna H a spus că îi plăcuse sa lucreze cu oameni şi de aceea începuse la finalizarea studiilor pregătirea pentru a deveni vânzătoare. Interese.

dar ideea de a avea o familie i s-a părul mult mai tentantă la acel moment. Din momentul în care au murii bunicii ei. a realizat cât de important era să înveţe ceva şi înveţe acel lucru bine. înainte. era foarte supărată atunci când nu avea destule treburi de făcut. ulterioară. din moment ce era nevoie de mai multe asistente de geriatrie. Doamna H s-a bucurat de faptul ca a fost însărcinată şi că a renunţat astfel la pregătirea profesională pentru meseria de vânzătoare. care învăţau foarte bine şi prin urmare nu mai trebuia să aibă şi grija lor. Ea a vrut să recupereze aceste carenţe în anul trei. Invăţare Doamna H a menţionat faptul că învăţatul nu i s-a părut întotdeauna uşor. dar că a mai candidat şi pentru o altă poziţie. cât timp urma pregătirea profesională. pentru că numărul bătrânilor era din ce în ce mai mare.3. Dacă un anumit subiect nu a interesat-o. în special prin creşterea propriilor copii. şi mai târziu. când nu vedea nici un scop în a depune eforturi pe această direcţie. Ei s-au căsătorit devreme. deoarece cunoştinţele sale terminaseră acest curs la un alt centru faţa de cel în care avea sa se pregătească ea. deoarece ea era deja însărcinată cu copilul lor cel mare. I s-a spus imediat ca nu va fi nici o problemă.3. după cum făcuseră majoritatea colegilor ei. Doamna H a fost sigură că recalificarea sa pentru meseria de asistentă de geriatrie va fi finanţată de către stat. In ultimii ani. La liceu şi la şcoala de arte şi meserii a încercat să înveţe doar ceea ce era absolut necesar. Mai mult. Până atunci reuşise sa se ocupe cu succes atât de casă. La începutul pregătirii ei pentru profesia de vânzătoare. Din acest motiv a şi întrerupt pregătirea profesională ca vânzătoare. cu toate acestea obţinea adesea note satisfăcătoare sau suficiente la marea majoritate a materiilor. Ea a mai spus că aşteaptă o scrisoare de confirmare de pe o zi pe alta. Acest lucru a fost cu siguranţă valabil în trecut. atunci a încercat să amâne munca pentru acea materie cât mai mult posibil. nu s-a arătat foarte interesată de şcoală de arte şi meserii pe care o urma şi a preferat să meargă la dansat decât să înveţe. la momentul în care a început să urmeze şcoala de arte şi meserii. la anumite femei pe care le cunoştea şi cărora le-a fost dificil să se întoarcă la muncă. A mai spus că cel mai mic copil al său era la grădiniţă şi că ea se plictisea în prima parte a zilei. Ea observase consecinţele părăsirii locului de muncă şi a reînceperii muncii după o anumită perioadă de întrerupere.4. La sfârşitul anilor de şcolarizare avea un singur scop: "Să scap de şcoală!". doamna H avea carenţe semnificative la nivelul cunoştinţelor necesare. Acest fapt a încurajat-o şi pe ea să vadă pregătirea pentru profesia de asistent de geriatrie ca pe un lucru serios. . 4. a relatat că există un autobuz care parcurge direct distanţa până la şcoală într-un interval de timp de douăzeci de minute. Ea a spus că va fi nevoie să se informeze mai în detaliu. doamna H s-a simţit adesea plictisită având grijă doar de casă şi de copii. Ulterior a spus că a avut probleme cu profesorii la aceste materii.3. Stil de lucru Doamna H a relatat faptul că nu o deranja să trebuiască să muncească din greu. In această perioadă şi-a cunoscut actualul soţ. Doamna H a spus că era mândră de cei doi copii mari ai săi. Doamna H a mai spus ca nu ştia exact ce va implica recalificarea profesională. cât şi de familie. doamna H a spus că a fost admisă pentru o perioadă de practică. Pe lângă acestea. atunci când copiii ei vor fi plecat de acasă. Doamna H a afirmat din proprie iniţiativă că modul în care s-a comportat anterior a indicat că de fapt învăţatul "nu-i plăcea deloc". In perioadele când era nevoie să muncească susţinut simţea cel mai bine faptul că era nevoie de ea. 4.152 Capitolul 18 Secţiunea de date a exemplului de raport psihologic important pentru ea să înceapă aceasta cât mai repede. In continuare.

In fiecare din aceste situaţii a declarat că putea anticipa cu uşurinţă cât va mai dura boala. deoarece nu îi plăcea să trebuiască să reorganizeze o activitate din mers doar pentru că cineva nu se gândise din timp la posibilele evoluţii. A mai spus că ar enerva-o foarte mult dacă alţii s-ar plânge lot timpul în privinţa lucrurilor pe care ar trebui să le facă. Ea a spus şi că unele din prietenele ei preluaseră anumite idei. Ulterior a menţionat că toţi copiii avuseseră deja bolile copilăriei. Ea a explicat deja cum obişnuia să sistematizeze treburile casnice şi alte activităţi solicitate de diferiţi cunoscuţi. doamna H s-a asigurat întotdeauna că la sfârşitul săptămânii se stabilea în familie un plan pentru săptămâna care va urma. şi împărţea sarcinile tot în echipă. De asemenea. Stabilitate emoţională şi gestionarea suprasolicitării emoţionale Doamna H a afirmat că până la acest moment a avut de-a face cu tot felul de situaţii dificile. ca a spus că a avut această experienţă doar în familie. Aceasta se întâmpla de obicei după un interval de una sau două ore. dar că ei i se părea în continuare că respectivele persoane preferau un stil de lucru mai complicat şi că nu doreau cu adevărat să fie mai rapide. Cu toate acestea. dar şi că soţul ei avusese de doua ori concediu medical din cauza accidentelor de muncă. ca obişnuia să-şi ia o pauză de cinci până la zece minute şi să se bucure de rezultatele obţinute. In asemenea situaţii membrii familiei se apropiau foarte mult unul de celălalt şi fiecare făcea tot ce îi stătea în putinţă.Rezultate 153 In cazul proiectelor mari. Apoi amâna toate celelalte activităţi. doamna H a spus că urma un plan "în mod sistematic". Cu toate acestea. Doamna H a spus că obişnuia ca atunci când se află sub presiunea timpului să se gândească la ceea ce ar fi trebuit să facă mai întâi. Persoana evaluată a mai spus că s-a înţeles întotdeauna bine cu oamenii şi în special cu bătrânii. cum ar fi să aibă grijă de bunici. Toată familia a fost surprinsă de cât de bine s-a descurcat ea cu toate treburile. Cu privire la munca în echipă. în familie. Normal că i se părea ceva special dacă cineva din familie era bolnav.5. Cu toate acestea. ea a precizat faptul câ nu putea înţelege acest punct de vedere. Doamna H a concluzionat că nu avea aproape deloc experienţă cu persoanele bătrâne şi bolnave care nu făceau parte din familie. Doamna H a dat câteva exemple în care a demonstrat că şi-a păstrat calmul în situaţii dificile. Doamna H a menţionat faptul că a realizat întotdeauna de bunăvoie activităţile care i s-au cerut. A fost evident pentru toată familia ca ea a fost cea care a avut grijă de bunicii ei bolnavi. precum şi cu suprasolicitarea emoţională. nu i s-a părut ceva ieşit din comun.3. deşi nu prea îi plăcea să nu poată termina la timp ceea ce deja începuse. După aceea. 4. dar cineva trebuia să facă această muncă. soacra şi sora ei ajutând-o să aibă grijă de părinţii săi. avea capacitatea de a-si corecta munca pe parcurs. întotdeauna a preferat să muncească până atingea un scop predclinit. Ea a spus că acest plan se stabilea în echipă. astfel încât cineva să poată avea grijă întotdeauna de bunicii săi. Dacă i se părea ca munca ei nu decurgea aşa cum trebuie era capabilă să privească acest lucru într-un mod relaxat. Doamna H a recunoscut că munca pe care trebuia să o facă pentru bătrânii aflaţi la pat nu era întotdeauna uşoară sau plăcută. A mai spus că experienţa mai sus relatată nu se putea compara nici pe departe eu munca în echipă într-un context profesional. cum ar fi boala prelungită sau moartea bunicii sale. A mai spus că i se părea inacceptabil ca cei care aveau nevoie de îngrijire să sufere un disconfort inutil. In ceea ce o privea pe ea. în pofida faptului că uneori bătrânii puteau să fie foarte enervanţi. Din fericire însă nu au avut aşa de multe cazuri de persoane bolnave în familie. Din poveştile cunoscuţilor aflase că acest lucru nu . atunci când era vorba de un lucru important. care s-au întins pe o durată de câteva luni.

Dar s-a gândit ca va fi capabilă să le facă faţă. Doamna H a explicat că propria sa familie şi rudele ei erau foarte importante pentru ea. Această problemă nu mai era atât de presantă din moment ce copilul cel mic se ducea la grădiniţă. obişnuia sa bea trei sau patru pahare mici de bere pe seară. Nu îşi putea imagina ca ar fi putut avea mai multă muncă decât atunci când a trebuit să aibă grijă de ambii bunici bolnavi. Doamna H a spus că sotul ei o susţinea in acest demers. Relaţiile interpersonale Doamna H a afirmat că se înţelege bine cu celelalte persoane. deşi bunicul său era un om înalt şi eu o greutate destul de mare. în timp. Doamna H era de asemenea familiarizată doar cu persoanele muribunde din propria sa familie.3. Avea dificultăţi în a se relaţiona cu oamenii care o tratau condescendent sau care o priveau de sus. Doamna H a declarat ca nu a avut nevoie de medicamente. dar a realizat că aceste lucruri trebuiau făcute şi că ea nu avea timp să le facă. Persoana evaluată a declarat că o enervează situaţiile în care oamenii nu au curajul să spună deschis ceea ce cred. Atunci când a discutat în mod concret despre o zi de lucru sau o zi de weekend. In anul precedent soţul ei a trebuit să preia unele sarcini precum cumpărăturile sau munca în jurul casei.6. lucru care i sa părut importanl şi doamnei H. Toţi prietenii şi cunoştinţele ei au spus că este o idee bună. Ulterior analiza care dintre aceste critici sunt justificate. A mai spus că este capabilă să asculte criticile adresate propriului său comportament.3. dar realiza ca pentru mulţi oameni putea reprezenta o catastrofă. In câţiva ani copiii vor fi plecat oricum de acasă. La petreceri sau la barul din zonă.7. Grădiniţa avea şi un centru în care copiii erau îngrijiţi întreaga zi. Doamna H a presupus că soacra sa va continua să o ajute având grijă de copii. atunci ea încerca să aibă o discuţie deschisă. Prefera să evite astfel de persoane. De asemenea. în special în perspectiva viitorului ei. Câteodată nu i-a convenit acest lucru. de 90 de kilograme. Cu toate acestea. Toţi au considerat ca planurile ei sunt bune şi prin urmare era normal ca în familia sa să existe susţinere reciprocă. In familie se simţea acceptată şi susţinută atunci când era nevoie. chiar şi atunci când muncea foarte intens. la care mergea o dată pe săptămână eu soţul său. Atunci când avea grijă de bunicii ei nu avea probleme fizice. pe durata . Planurile doamnei H au fost susţinute de familie. Copiii cei mari se puteau descurca şi singuri. a învăţat că sinceritatea nu poate fi impusă. a acceptat unele critici şi şi-a schimbat în consecinţă comportamentul. Mulţi oameni i-au spus că în acest fel va putea beneficia şi de o pensie. familiei şi a cunoscuţilor i-a confirmat planurile. Dacă un conflict nu putea fi evitat. iar ea era prea activa pentru a sta acasă. Nu era fumătoare. iar munca aceea a putut să o facă fără dificultăţi majore. Acest sprijin venit din partea prietenilor. Stabilitatea emoţională Doamna H a declarat că nu a fost niciodată grav bolnavă. A fost internată în spital doar atunci când a născut. 4. Ea mai spus şi că în general gestionarea emoţiilor în astfel de cazuri depinde şi de atitudinile pe care cineva le are faţă de moartea celor bătrâni. Doamna H a admis faptul ca solicitările asupra ei se vor dubla în urma recalificării profesionale: pe lângă muncă va trebui să aibă grijă şi de familie. faţă de situaţiile în care sunt într-un context privat. a mai spus că nu a avut dureri fizice. In ultimii ani a devenit mai atentă în aceasta privinţă şi a realizat faptul că oamenii se comportă diferit atunci când sunt în public. Ea considera acesta ca un lucru normal şi natural. din moment ce ar fi adus o sumă de bani suplimentară în bugetul familiei. 4. dar şi că erau siguri ca va reuşi să se descurce. Prietenii şi cunoscuţii cu care a discutat doamna H despre planurile ei au spus că va avea mult de lucru.154 Capitolul 18 Secţiunea de date a exemplului de raport psihologic era întotdeauna uşor. iar doamna H a declarat că a verificat acest lucru.

tia a fost capabilă să ia în considerare toate aspectele importante şi să precizeze cum intenţiona să acopere necesităţile familiale pe perioada recalificării sau a serviciului.Rezultate recalificării sau din momentul în care va începe să lucreze. cum ar fi îmbolnăvirea unui membru al familiei. . A mai avut în vedere şi situaţiile excepţionale. 4. Observaţii comportamentale generale Doamna H a ajuns la timp la întâlnirea de evaluare. Majoritatea notelor erau de "satisfăcător". 4. iar la unele materii obţinuse "suficient".4. A înţeles instrucţiunile imediat şi le-a urmat.73 metri înălţime şi a avut un aspect îngrijit.5. Pe durata discuţiei introductive a ascultat eu atenţie şi a pus întrebări referitoare la aspectele importante ale evaluării. aproximativ 1. A părut uşor atletică şi mişcările sale erau calme şi încrezătoare. Certificate Doamna H a adus documentele originale din ultimii doi ani de şcoală şi de la şcoala de meserii. era foarte evident că doamna H avea o imagine realistă şi clară despre cum va arăta o zi obişnuită după ce se va fi angajat. Doamna H are 28 de ani.

Formulările din secţiunea de rezultate — 161 .4. Procedura urmată de evaluator.2.Capitolul 19 Secţiune de rezultate 19. in secţiunea de rezultate — 158 19.3.1. Recomandări si sugestii în raportul psihologic — 160 19. Scopurile evaluatorului în secţiunea de rezultate — 158 19.

Din acest motiv. ca cele la care se referă formularea. în secţiunea de rezultate Important In secţiunea de rezultate: 1. 2. menţionăm toate informaţiile (adică observaţiile comportamentale directe şi . Scopurile evaluatorului în secţiunea de rezultate Important In secţiunea de rezultate. să nu fie conduse spre erori de judecată. este cazul să le înscriem în poziţia corespunzătoare în secţiunea de date a raportului psihologic. Pentru a ne asigura că raportul psihologic îşi îndeplineşte scopul cât mai complet posibil. 3. Generalizările inutile despre subiecţi devin adesea etichete. măsura în care se poate modifica si posibilitatea de a fi compensată. In acest fel. prezentăm pas cu pas felul in care am ajuns la decizia noastră. Trebuie să ne amintim întotdeauna că rapoartele psihologice îi însoţesc adesea pe oameni o perioadă mai lungă din viaţa lor decât doar perioada actuală. după analiza diverselor surse de informaţii şi după prezentarea informaţiilor în secţiunea de date. Facem formulări subsecvente şi concluziv numai după ce am descris comportamente concrete. sâ răspundă la întrebările psihologice şi deci la întrebarea / le clientului care au rezultat din întrebările psihologice. mai târziu. In secţiunea de rezultate răspundem întrebărilor clientului. 4. In principiu. folosim informaţiile care au fost prezentate în secţiunea de date a raportului psihologic. să ia în considerare interesele tuturor celor implicaţi. luăm în calcul stabilitatea fiecărei variabile. care s-a constituit în motiv al evaluării. să ţină cont de raportul psihologic. scriem întotdeauna secţiunea de rezultate dintr-un raport psihologic în aşa mod încât persoanele care vor utiliza din nou acest raport psihologie. In secţiunea de rezultate vom răspunde la aceste întrebări psihologice utilizând toate informaţiile prezentate în secţiunea care prezintă datele. 3. Am descris aceste erori şi tendinţe de distorsiune mai sus. Dacă nu putem răspunde de principiu unor părţi din întrebare. Aceasta pentru că asemenea formulări generale sunt adesea utilizate în alte contexte pentru a se lua decizii legate de subiect. 2. La începutul etapei de planificare a evaluării. Dacă deciziile ulterioare despre subiect se bazează pe asemenea etichete. care sunt greu de şters.158 Capitalul 19 Secţiune de rezultate 19. Din aceste motive. în forma cea mai adecvată. adunăm toate informaţiile cu privire le fiecare întrebare psihologică şi le combinăm într-un răspuns. Evităm generalizările care nu sunt necesare în a răspunde la întrebările clientului. am transformat întrebările clientului într-o serie de întrebări psihologice. se deschide calea către o multitudine de erori şi distorsiuni în procesul de decizie care urmează evaluarea. 19. astfel încât ar puica fi utilizate în viilor din nou ca surse de informare. limităm întotdeauna formularea răspunsurilor la întrebările clientului şi utilizăm informaţii numai despre comportamente concrete. atunci când ne formulăm propoziţiile ar trebui să luăm întotdeauna în considerare care sunt persoanele care ar putea să citească raportul.2. ne asigurăm că toate informaţiile utilizate sunt prezentate în secţiunea de date. explicăm şi argumentăm ştiinţific care este motivul.1. Dacă am adunat şi alte informaţii suplimentare relevante. Pentru aceasta. In secţiunea de rezultate adunăm la un loc toate informaţiile referitoare la fiecare întrebare psihologică ce a derivat iniţial din întrebările clientului. Procedura urmată de evaluator. discutăm contradicţiile dintre diferitele informaţii. evaluatorul are următoarele scopuri: 1.

avem de asemenea în vedere în această ponderare „calitatea" datelor disponibile. Discutăm asemenea posibilităţi şi şansele lor de succes. Aşadar. sumarizam informaţiile esenţiale din interviuri. In experienţa noastră. Secţiunea de rezultate este locul în care trebuie discutate asemenea presupuse sau reale contradicţii. ca de exemplu lecţii. în asemenea cazuri. un nivel scăzut al talentului într-un anumit domeniu poate fi compensat parţial prin muncă dedicată. trebuie hotărâtă de evaluator. este mereu necesar să luăm în considerare dacă asemenea posibile compensaţii sunt suficiente pentru a îndeplini cerinţele necesare. Mult din ceea la primă vedere pare a fi contradictoriu în raportul psihologic se dovedeşte mai târziu a fi o rezultantă a unei insuficiente diferenţieri a condiţiilor în care un anumit comportament a fost observat. poate fi necesar ca în secţiunea de rezultate să fie prezentată situaţia în care . Procedura urmata de evaluator. adunate pe parcursul evaluării cu ajutorul unui test de inteligenţă specific. Pentru a evita aceasta. cel puţin la prima vedere. când procedăm aşa. prezentăm informaţiile psihologice necesare astfel încât cititorul raportului psihologic să fie în poziţia de a distinge şi condiţiile în care respectiva informaţie a fost culeasă. în aşa fel încât toate persoanele care vor citi raportul psihologic sâ poată înţelege raţionamentul folosit de noi la ponderare. De obicei. se va ajunge la o secţiunea de rezultate care va fi prea lungă şi prea greu de înţeles. Insa. Aceasta poate însemna că diferitele informaţii nu au toate aceeaşi greutate. Pentru a răspunde unei întrebări specifice puse de client. informaţii despre inteligenţa generală. Se poate întâmpla ca pentru o întrebare psihologică particulara. care asigură şi ele informaţii despre inteligenţa generală a subiectului. luăm mereu în considerare stabilitatea lor. contradicţii reale între informaţii apar foarte rar. Depinzând de întrebările clientului. Desigur. Pentru a răspunde întrebărilor clientului într-un mod satisfăcător. discutăm importanţa acestor informaţii contradictorii pentru întrebările psihologice specifice şi apoi importanţa situaţiei pentru întrebările clientului. stabilim durata în care o anumită variabilă s-a plasat la un anumit nivel şi eât de mult este probabil să rămână la acel nivel. In plus. cântărim mai întâi informaţia în funcţie de importanţa ei pentru întrebările clientului. vom avea informaţii clin câteva surse diferite pentru fiecare întrebare psihologică. trebuie luată în calcul posibilitatea ca un nivel extrem (prea ridicat sau prea scăzut) al variabilei să poată fi compensat prin nivelul unei alte variabile. daca acest lucru este necesar pentru a răspunde întrebări lor clientului. Oportunitatea combinării şi ponderării mai multor informaţii cu scopul de a răspunde întrebărilor psihologice şi a evaluării variabilelor în concordanţă cu stabilitatea. posibilitatea de modificare şi posibilitatea de compensare. în afirmaţiile noastre despre aceste variabile. In asemenea cazuri. Trebuie să ne asigurăm că persoanele care citesc raportul psihologic vor fi capabile să urmeze felul în care s-a ajuns la toate aceste decizii. inibrmaţii obţinute din diferite surse să se contrazică între ele. Unele variabile se pot schimba sau modifica datorită unor măsuri particulare.2. De regulă facem acest lucru prin citarea informaţiilor în secţiunea de rezultate în exact acelaşi fel cum au fost ele prezentate în secţiunea de date a raportului psihologic. specificăm întotdeauna între paranteze pagina la care poate fi găsită descrierea detaliată a acestei părţi din interviu. sunt evaluate la un nivel mai ridicat decât observaţiile nestandardizate. ales pentru că se potriveşte perfect întrebărilor clientului şi caracteristicilor subiectului. De exemplu. în secţiunea de rezultate 159 indirecte) în secţiunea de rezultate şi menţionăm întotdeauna sursa informaţiilor şi momentul la care acestea au fost culese.19. De exemplu. pas cu pas. gradul în care ele se pot modifica şi posibilitatea de a fi compensate. Fiecare întrebare psihologică se referă la cel puţin o variabilă. dacă au avut loc câteva interviuri lungi. astfel încât să aibă posibilitatea de a utiliza raportul psihologic pentru a ajunge la propriile decizii. Oricum. consiliere sau terapie. dacă acesta este cazul.

4. In funcţie de întrebarea specifică pusă de client. Aceasta este sarcina noastră într-un raport psihologic. comportamente posibile. care de fapt ar trebui hotărâtă doar de judecător sau de întregul proces. un evaluator nu trebuie să facă într-un raport psihologic legal afirmaţii legate de probleme asupra cărora doar un judecător poate decide. ca urmare a informaţiilor descoperite pe parcursul evaluării. (2) condiţiile necesare pentru realizarea lor. evaluatorul îşi depăşeşte mandatul. ci să ceară de asemenea recomandări sau sugestii despre felul în care ar trebui procedat pe viitor. fi parte din întrebările clientului. astfel încât cei care iau hotărârile să fie capabili să ajungă la cele mai satisfăcătoare decizii posibile. Un asemenea comportament al evaluatorului ar putea conduce la situaţia în care părţi din raport sau chiar întregul raport să fie considerat ca fiind inadmisibil ca bază de decizie în instanţă (Jcssnitzer. pentru a înlesni cititorului raportului verificarea explicaţiilor noastre. Această informaţie poate ti prezentată printr-o rezumare concisa şi în general uşor de înţeles. In acelaşi timp. Bender & Nack. Se întâmplă mereu să derivăm astfel de recomandări din răspunsurile date la întrebările psihologice. Unele întrebări puse de client este posibil să necesite nu numai o evaluare. 3. Psihologii se pot proteja împotriva unor asemenea probleme în primul rând stabilind exact de unde până unde merge mandatul lor în realizarea raportului psihologic. 2. nimeni.1995. Ce putem face este să facem recomandări celui care ia decizia. obiectivele care pot fi realizate în acest fel. cu implicarea întregii noastre abilităţi profesionale. In acest sens.3. aceste discuţii pot fi purtate şi pe durata evaluării. In raportul psihologic. deveni necesare. un raport psihologic este un ajutor pentru procesul independent de decizie. Se poate întâmpla de asemenea ca oferirea unor recomandări sau sugestii de către un evaluator să nu fie indicată. cităm referinţele pe care le-am utilizat. care se bazează pe cunoştinţe psihologice vaste. 4.1993. nici chiar un evaluator specializat. de exemplu. condiţiile pentru realizarea lor. necesitatea anumitor examinări medicale. Discuţiile deschise sau confidenţiale cu clientul pot ajuta. de exemplu. când apar dubii. (3) scopurile sau obiectivele care ar putea fi atinse sau realizate în acest fel şi (4) consecinţele posibile ale fiecărui comportament descris. Este permisă şi îndreptăţită în acest caz sugestia privind. Descriem (1) care sunt posibilităţile existente din punct de vedere comportamental. Eisenbcrg.1992). ca clientului să i se sublinieze în raportul psihologic că există posibile probleme ce trebuiesc rezolvate pe viitor. nu are dreptul de a lua o decizie în locul unui adult responsabil. în respectivul domeniu. recomandările si sugestiile pot: 1. 2. dacă sunt purtate înaintea preluării responsabilităţii de realizare a raportului psihologic. In acord cu principiile fundamentale ale evaluării orientate spre decizie. ar putea fi nimeriti ca recomandările şi . Salyberg. fi amplasate în secţiunea de rezultate sau pot avea propria lor secţiune. 3. Recomandări şi sugestii în raportul psihologic Important Pentru recomandări şi sugestii descriem: 1. pregătim baza pentru decizii cât se poate de bine din punct de vedere psihologic. S-ar putea dovedi a fi necesar. fi neindicate.1992. consecinţe posibile ale fiecărui posibil comportament descris. Prin enunţarea în raportul psihologic a unei afirmaţii prin care s-ar putea sugera sau chiar stabili existenţa unei anume stări de fapt. In concordanţă cu principiile de drept constituţional din mai multe ţări europene.160 Capitolul 19 Secţiune de rezultate se află cunoaşterea ştiinţifică şi psihologia. 19. aşa cum este cazul în oricare document ştiinţific.

este formulată la timpul potrivit. 3. precum şi jargonul profesional. 4. este uşor de înţetes. este formulată pe cât se poate de neutru din punct de vedere al valorilor. dar. Aceasta înseamnă că menţinem referinţele facute către sursa informaţiei. este exprimată potrivit din punctul de vedere al coloritului modal. către eşantionul normativ utilizat. Pentru fiecare întrebare psihologică. Când termenii tehnici sunt imposibil de evitat. Decidem aceasta de la caz la caz. precum „bănuiesc" şi „îmi imaginez". Din acest motiv preferăm în raportul psihologic propoziţiile construite simplu. Structurile gramaticale complicate lasă mai mult loc pentru neînţelegeri. Ei sunt mereu recunoscători atunci când psihologii se exprimă într-un mod uşor de înţeles. prezentăm întâi toate informaţiile. Formulăm această parte a raportului la fel ca şi secţiunea de date a raportului psihologic. prezentăm rezumate. Dacă acesta nu este cazul. Asemenea accentuări sau declaraţii sunt de obicei utilizate atunci când lipsesc dovezile clare pentru o afirmaţie sau concluzie. Evităm cuvintele de origine străină. Formulările clare şi lipsite de ambiguitate îi uşurează cititorului înţelegerea secţiunii de rezultate. acestea nu sunt acceptabile în exprimarea raţionamentelor. concluziilor sau deciziilor evaluatorului. 19. Utilizarea prezentului arată mai clar că evaluatorul formulează opinii acum şi că urmează să ajungă la concluziile finale. din toate sursele informaţionale. concluziile şi deciziile la limpul prezent. îi explicăm. către momentul de timp la care informaţia a fost obţinută sau. Este permisă doar forma indicativă. Orice a fost expus într-o anumită formă gramaticală este repetat tot în aceeaşi formă gramaticală. Mulţi psihologi privesc jargonul profesional şi stilul complex şi sforăitor ea pe o dovadă a competenţei lor profesionale. preferăm afirmaţiile scurte. In ceea ce priveşte utilizarea formelor gramaticale care ar putea colora modal exprimarea. Exprimăm toate opiniile.19. sau ca acestea sa se facă într-o secţiune de sine stătătoare. (2) fraze modale precum „în opinia mea" şi „din punctul meu de vedere" şi (3) anumite verbe care pot fi incluse în afirmaţiile principale. Pentru că afirmaţiile lungi sunt mai greu de înţeles decât afirmaţiile scurte. Din punctul nostru de vedere. cu excepţia interviurilor sau a observaţiilor comportamentale foarte lungi. 2. asemenea nuanţări . Utilizăm întrebările psihologice pentru a structura secţiunea de rezultate. Formulările din secţiunea de rezultate 161 sugestiile să fie facute în secţiunea de rezultate a raportului. Pentru astfel de părţi voluminoase. Trebuie în acest caz ca evaluatorul să se asigure că toate informaţiile importante pentru înţelegerea respectivei sugestii sau recomandări au fost deja expuse în raport.4. dacă este necesar. Din experienţa noastră. înţelegerea raportului psihologic este periclitată prin prezentarea informaţiilor esenţiale numai după prezentarea sugestiei sau recomandării care rezultă din ele. dovada competenţei profesionale reiese din conţinut şi nu dintr-un stil inutil de complicat. pentru fiecare enunţ rezumativ expus astfel.4. cei care nu sunt psihologi au un punct de vedere foarte diferit asupra acestei situaţii. Un argument bun pentru inserarea recomandărilor în punctele adecvate de pe parcursul secţiunii de rezultate este faptul că în acest caz cititorii înţeleg mai uşor care este motivul pentru care este făcută fiecare sugestie. Prin urmare. Formulările din secţiunea de rezultate Important Cititorul este avantajat dacă secţiunea de rezultate: 1. Nuanţarea modală a enunţurilor din secţiunea de rezultate ar fi posibilă prin: (I) adverbe precum „desigur" şi „rară îndoială". specificăm între paranteze pagina la care se poate regăsi analiza detaliată.

. în acest proces.162 Capitolul 19 Secţiune de rezultate sunt nepotrivite şi inacceptabile în secţiunea de rezultate a unui raport psihologic. In schimb evaluatorul trebuie să ofere într-un mod ştiinţific recomandări pentru luarea unor decizii importante. toate comentariile facute de noi anterior cu privire la analiza interviurilor se aplică şi pentru formularea secţiunii de rezultate a raportului. In schimb. ci trebuie sa prezinte într-un mod inteligibil acele informaţii profesionale care sunt utile pentru deciziile care trebuiesc luate. In plus. In raportul psihologic. evaluatorul nu trebuie să dea frâu liber imaginaţiei sau să se dedea către speculaţii. O secţiune de rezultate formulată în cuvinte care sunt cât mai obiective cu putinţă din punctul de vedere al valorilor implicate ajută persoana care citeşte raportul psihologic să interacţioneze într-un mod obiectiv cu informaţiile prezentate. evaluatorul nu trebuie sa îşi exprime opinia personală. toate afirmaţiile făcute ar trebui să fie susţinute de un număr suficient de informaţii.

Capitolul 20 Secţiunea de rezultate din raportulexemplu .

pentru a exemplifica cum poate fi prezentată secţiunea de rezultate informa sa completă. d-na. ea nu s-a informat încă în legătură cu alte profesii în care ar putea avea grijă de diverse persoane. Intrebările psihologice referitoare la condiţiile motivaţionale In secţiunea de rezultate: 1. Aşteptările d-nei H spun că ea este potrivită pentru reconversie ca asistentă de geriatrie. Ştia de asemenea de la această cunoştinţă ce presupunea reconversia şi la ce sar putea aştepta. de aceea şi începuse formarea ca vânzătoare după terminarea şcolii. răspundem întrebărilor psihologice (=ipoteze) derivate din întrebările clientului. Aceste informaţii au fost grupate în secţiunea de date a raportului psihologic în funcţie de sursele de informare. Se discută fiecare entitate de informaţie şi se răspunde fiecărei întrebări psihologice. Totuşi. 5. In secţiunea de rezultate reluăm toate informaţiile din secţiunea de date şi nu prezentăm în plus nici un alt fel de informaţii. Ea a spus că se gândise de mult timp la modalităţi de a câştiga proprii bani. le grupăm în funcţie de o structură care să aibă logică pentru cititor. In secţiunea de rezultate utilizăm ca structură întrebările psihologice formulate iniţial. In secţiunea de rezultate prezentăm toate informaţiile. In . însă a resimţit această activitate ca fiind plină de sens. In acest capitol folosim ca întrebările clientuluiexemplu. A spus că a stat de vorbă adesea cu o cunoştinţa despre munca acesteia ca asistentă geriatrica într-un azil de bătrâni aflat sub patronajul bisericii. H.1. 5. 3. a semnalat faptul că posibilitatea de a se respecializa ca infirmieră de geriatrie îi fusese sugerată în anumite conversaţii cu diverşi cunoscuţi. Pentru a face acest lucru. Secţiunea de rezultate In secţiunea de rezultate răspundem întrebărilor clientului.164 Capitolul 20 Secţiunea de rezultate din raportul-exemplu Important 5. D-na. până atunci nimic nu fusese posibil. In plus. Aşteptările şi comportamentul decizional 2. care aveau toţi nevoie de grijă. din toate sursele de informare. Insă apoi s-a simţit deseori plictisită atunci când a lucrat ca vânzătoare. adunăm la un loc toate informaţiile relevante. pentru care am prezentat planul de evaluare în Capitolele 11 şi 13 şi secţiunea de date in Capitolul 18. H nu a luat în considerare alte profesii în care ar putea interacţiona cu alţi oameni. H a mărturisit că nu s-a gândit încă la alte profesii în care ar putea avea contact şi interacţiuni cu alţi oameni. în secţiunea de dale informaţiile sunt grupate în funcţie de proceduri. Până acum. facem recomandări şi sugestii. D-na. răspundem întrebărilor clientului. pentru fiecare întrebare psihologică. Facem acest lucru deoarece secţiunea de date conţine toate informaţiile care sunt relevante pentru a răspunde întrebărilor clientului. Totuşi. pentru fiecare întrebare psihologică.1. legate de evaluarea aptitudinală din Capitolul 6. In ultimii doi ani a avut grijă de bunicii ei din partea mamei. dacă este necesar. pentru că avusese atât de mult de lucru cu cei trei copii şi cu bunicii ei. A mărturisit că îngrijirea bunicilor ei fusese foarte obositoare. Dacă sunt mai mult de 5 întrebări psihologice în total. Ar putea face acest lucru înainte de a lua decizia finală. A spus că îi place contactul cu alţi oameni. Simte că munca unei asistente de geriatrie are mult sens şi semnificaţie şi ca datorită experienţei dobândite în îngrijirea bunicilor săi şi a informaţiilor primite de la cunoştinţa care lucrează ca asistentă de geriatrie. ea este îndreptăţită să evalueze o asemenea poziţie ca fiind potrivită pentru sine.1. clienţii erau adesea nepoliticoşi.

A recunoscut că va trebui să culeagă singură mai multe informaţii. a mărturisit că s-a descurcat întotdeauna bine în interacţiunea cu ceilalţi oameni. 5. şi comportamentul său decident indică faptul că va fi capabilă să realizeze ceea ce şi-a propus în cazul reconversiei ca asistentă de geriatrie. A recunoscut că nu e sigură de ceea va trebui să înveţe la diferitele materii. In afara familiei sale nu a avut astfel de experienţe de îngrijire până în prezent. dar că evident cineva trebuie să aibă grijă de cei bătrâni. A candidat cu succes pentru acceptarea în perioada preliminară de practică. precum şi să înceapă pe acest drum imediat. în special cu cei bătrâni. Mai mult de atât. A declarat că are spre şcoală o linie directă de autobuz. nu cunoaşte încă toate detaliile programului de reconversie. . ca urmare a faptului că există tot mai mulţi oameni bătrâni. întreaga familie a fost în continuu uimită de cât de bine a gestionat întreaga muncă şi surmenajul emoţional din aceste situaţii. A fost evident pentru întreaga familie că ea a avut grijă de bunicii ei bolnavi. putem totuşi presupune că profesia de asistentă de geriatrie corespunde intereselor d-nei H. dar că e sigură că va fi capabilă să se descurce cu tot. chiar dacă uneori asta devine foarte agasant. mai degrabă decât să aştepte până când copiii sunt destul de mari pentru a pleca de acasă. datorită entuziasmului său pentru această profesie.1. pe parcursul unei perioade de muncă practică. A presupus că reconversia ei ca asistentă de geriatrie va fi finanţată de stat de vreme ce este nevoie de din ce în ce mai multe asistente de geriatrie. a descris o serie se exemple care arătau că a rămas mereu calmă în situaţii dificile. ci şi de a absolvi programul de reconversie. Interesele sale personale converg spre reconversia ei ca asistentă de geriatrie. scopuri şi dorinţe Despre profesie ea este capabilă să îşi îndeplinească dorinţe importante şi să urmărească scopuri personale importante. să câştige bani ea însăşi. H. ce trebuie parcursă înaintea perioadei de reconversie ca asistentă de geriatrie. D-na.2. nu este interesată numai de a lucra în viitor ca asistentă de geriatrie. S-a informat însă singură într-o oarecare măsură. Văzuse efectul unei aşteptări prea îndelungate la alte femei pe care le cunoştea. necesară procesului de reconversie. nu a putut acumula nici un fel de experienţă în îngrijirea bătrânilor. H. D-na. Chiar dacă d-na. Despre reconversie D-na. H. a declarat că nu are încă o idee clară despre ce ar însemna concret pentru ea programul de rcconversie. D-na. a arătat că a fost acceptată pentru perioada preliminară de formare practică şi că şi-a depus candidatura şi pentru alt post. D-na. a declarat că a crezut că e important să aibă propria profesie. Prin această profesie. aşa că nu ar avea nevoie decât de 20 de minute pentru călătorie. în afara propriei sale familii. Datorită discuţiilor purtate cu o asistentă de geriatrie era sigură că are o idee corectă despre ce îi va aduce această profesie. H. A spus însă că îşi doreşte să facă asta cât mai repede.Secţiunea de rezultate din raportul-exemplu general. cum ar fi boli sau afecţiuni îndelungate sau moartea bunicii ei. De aceea d-na. de vreme ce cunoştinţa ei a absolvit formarea la o şcoală diferită de cea pe care ar putea ea să o urmeze. H. A spus că speră să fie împreună cu alţi oameni pe parcursul reconversiei şi să aibă oportunitatea de a învăţa lucruri care o interesează. astfel încât are o imagine suficient de clară asupra reconversiei. H. Ea a recunoscut că munca ce trebuie făcută în îngrijirea bătrânilor şi în special a celor imobilizaţi la pat nu este întotdeauna plăcută sau uşoară. care apoi au văzut că este toarte dificil să te întorci la muncă. H. aşteptările d-nei H. I s-a spus că nu este nici o problemă şi ea se aşteaptă să primească în curând scrisoarea de acceptare. I nterese.

H. de „suficient". din acest motiv avea probleme cu profesorii. După astfel de situaţii are sentimentul că a fost într-adevăr de folos. ea a explicat principiile propriului sistem pentru organizarea căminului şi a altor munci câtorva cunoştinţe. ea a realizat cât de important este să înveţi ceva şi că trebuie să înveţi acel lucru. H. a fost testată cu Wilde Inteligence Test 2 (WIT-2). „înţelegere verbală". d-na. Ar amâna apoi toate celelalte lucruri. „abilităţi numerice" şi „raţionament". De cele mai multe ori obţinuse note de „satisfăcător" şi uneori. A spus că a fost oarecum îngrijorată că testul ar putea avea un rezultat mai puţin pozitiv decât sa aşteptat. diplomele şi descrierile propriului comportament în diferite situaţii şi la diferite cursuri. Valoarea medie a acestui scor poate fi utilizată ca măsură a inteligenţei generale. H. In ultimii ani. 5. Până în prezent a fost capabilă să acopere toată munca de întreţinerea a casei şi a familiei .2. rezultatele testului de inteligenţă. la unele materii. D-na. a spus că atunci când este presată de timp se gândeşte întotdeauna la ce anume ar fi trebuit să fie terminat mai întâi. După moartea bunicilor s-a simţit adesea plictisită pentru că menajul casei şi îngrijirea copiilor nu îi ofereau suficiente lucruri de făcut. d-na. cât mai bine cu putinţă.2. A vrut ca apoi să afle dacă oferise o evaluare realistă despre sine în această privinţă. de vreme ce simte că este supărător să aranjeze sau rearanjeze lucrurile din mers doar peniru că nu s-a gândit de la bun început la evoluţia lor. conduc spre aceeaşi direcţie: dna. Dacă un subiect nu o interesa. Cunoscuţii ei îi spuseseră ca aceste teste sunt foarte solicitante. Accsle cunoştinţe au preluat mai apoi câteva dintre ideile ei.2. Evident. După testare a spus că regretă că nu a avut suficient timp pentru a trece prin toate sarcinile şi de aceea a simţit ca totul fusese „foarte interesant". H. se distanţa de acel subiect pentru o perioadă mai lungă. este suficient de inteligentă pentru a se recalifica pe postul de asistentă de geriatrie şi pentru a lucra mai târziu în această profesie. d-na. Această concluzie a încurajat-o să ia cât se poate de în serios reconversia ei ca asistentă de geriatrie. uneori. a obţinut un scor care poate fi descris ca fiind plasat la o valoare medie în comparaţie cu indivizi din grupul ei de vârstă. a declarat ca nu o deranjează când are mult de lucru. In WIT-2 d-na. a ascultat atent şi a pus întrebări despre aspectele importante ale evaluării. făcuse întotdeauna ceea ce era necesar să facă şi nu obţinuse niciodată o notă mai mică de „satisfăcător" sau. De exemplu. chiar dacă neterminarea unui lucru început o deranjează. a declarat ca învăţatul nu a fost mereu uşor pentru ea. H.2. H a mărturisit spontan că s-a gândit că evaluarea cu un test de inteligenţă ar fi o idee bună. în special prin creşterea propriilor copii. a obţinut un scor total care poate fi descris ca fiind chiar mediu. Inteligenţa generală Pe parcursul discuţiei pregătitoare pentru evaluare. H. D-na. H. In liceu şi la şcoala de arte şi meserii.1. A înţeles imediat toate instrucţiunile şi le-a dus la bun sfârşii în mod corect. H. In ceea ce priveşte proiectele pe termen lung. La acea vreme mai mulţi profesori îi spuseseră că ar putea face mai mult dacă ar munci mai mult pentru şcoală. H. D-na.166 Capitolul 20 Secţiunea de rezuItate din raportul-exemplu 5. ca nu mai făcuse niciodată ceva asemănător şi că nu cunoştea aşadar prea multe amănunte despre implicaţii. In factorii de inteligenţă eva- luaţi. „suficient". De la începutul evaluării. a adus originalele diplomelor si din ultimii doi ani de liceu şi de la colegiu. Toate observaţiile privind comportamentul d-nei H. în comparaţie cu alţi indivizi din grupul ei de vârstă. oricare ar fi el. Stilul de lucru D-na. A declarat că cel mai mic copil este acum la grădiniţă aşa că din acest motiv are o foarte mult timp liber dimineaţa. ea a spus că a procedat mereu „pe baza unui sistem". D-na. în situaţia de evaluare. Intrebări psihologice asociate cu condiţiile intelectuale 5.

precum şi scorul obţinut de ea la testul de performanţă arată că d-na. ar fi corectat posibilele scăpări. Dna. Toate aceste descrieri arată că d-na. a muncit mereu până a realizat scopul propus. H. a scris cuvintele necesare în mod fluent iar scrisul ei de mână a fost uşor de citit. D-na. Abilităţi de scris si aritmetică In testul de gramatică. Pe parcursul discuţiei de pregătire a evaluării a ascultai cu atenţie şi a pus întrebări despre aspecte importante ale evaluării. La limba maternă şi la matematică a obţinut în general „satisfacator" şi. In ceea ce priveşte lucrul împreună cu ceilalţi. declarase aceste lucruri şi la interviul privind comportamentul ei de decizie. ocazional. posedă suficiente abilităţi verbale pentru a parcurge reconversia ca asistentă de geriatrie şi pentru a practica mai târziu această profesie. Intrebări psihologice referitoare la aspecte sociale 5. A spus de asemenea că ideea de muncă în echipă nu îi surâde din toate punctele de vedere. ar fi totuşi capabilă să privească această situaţie cu relaxare. la unele materii. Dna. totuşi. H. a prezentat certificatele originale din ultimii doi ani de la liceu şi de la şcoala de arie şi meserii. „suficient". ea a spus că a procedat mereu „pe baza unui sistem". In testul de gramatică RT. 5. Aceste note. a spus că atunci când este presată de timp se gândeşte întotdeauna la ce anume ar fi trebuit să fie terminat mai întâi. Toate aceste informaţii indică faptul că d-na. H. Insă s-a asigurat întotdeauna ca planul pentru parcursul întregii săptămâni viitoare să fie acceptat de toată lumea în weekend. comparativ cu alte persoane din grupul ei de vârstă. In ceea ce priveşte proiectele pe termen lung. era întotdeauna foarte supărată atunci când nu avea suficiente lucruri de făcut. a spus ca avut experienţe de muncă în cooperare doar în interiorul familiei şi că singurele care au putut să o ajute în îngrijirea bunicilor imobilizaţi la pat au fost soacra şi sora ei. Din punctul ei de vedere. D-na. La factorul de inteligenţă „abilitate numerică" din testul WIT-2 a obţinut un scor care poate fi descris ca având o valoare medie în comparaţie cu persoanele din grupul ei de vârstă. H. a obţinut un scor care poate fi descris ca având valoare medie. a fost punctuală la întâlnirea pentru evaluare. a declarat şi a confirmat prin diplomele ei că performanţele ei la matematică în şcoală au fost cel mai adesea „satisfăcătoare". A răspuns fără ezitare la întrebările puse de evaluator şi a dezvoltat . d-na. H. a spus că până la acel moment a dus întotdeauna de bună voie la sfârşit munca pe care a avut-o de făcut. a răspuns în mod deschis şi normal întrebărilor care i-au fost puse. H.3. chiar dacă neterminarea unui lucru început o deranjează. Stilul ei de lucru corespunde în toate aspectele importante cerinţelor pe care le poate avea reconversia ca asistentă de geriatrie şi mai târziu munca în această profesie. A spus că nu s-ar putea obişnui cu o astfel de atitudine. posedă suficiente abilităţi matematice pentru reconversia ca asistentă de geriatrie şi pentru a practica mai târziu această profesie. Işi poate imagina că ar deranja-o foarte mult dacă ceilalţi s-ar plânge în legătură cu munca pe care ea ar trebui să o facă. în timp ce urma cursurile şcolii. după această perioadă de obicei ia o pauză de cinci sau zece minute şi se bucură de ceea ce a realizat. H. Dacă ar avea impresia că munca nu s-a dovedit a fi extraordinară.3.3. cum ar fi bunicii de care avea grijă. D-na. H. Acest lucru a durat de obicei una sau două ore. Ar amâna apoi toate celelalte lucruri. D-na.2. dacă ar fi fost vorba de ceva important. H. H. H. Contactul cu ceilalţi şi sprijinul din partea celorlalţi D-na.1. astfel încât să existe mereu cineva care să-i supravegheze pe bunici. înainte. de vreme ce simte că este supărător să aranjeze sau rearanjeze lucrurile din mers doar pentru că nu s-a gândit de la bun început la evoluţia lor. d-na. este caracterizată de o modalitate normală de abordare a muncii. 5.Secţiunea de rezultate din raportul-exemplu 167 spre satisfacţia tuturor. H.

dar toţi au fost de acord că se va putea descurca cu ele. a spus că le-a explicat câtorva cunoştinţe sistemul ei de organizare. a spus că până la acel moment a dus întotdeauna de bună voie la sfârşit munca pe care a avut-o de făcut. Ea prefera sa evite asemenea oameni. H. a declarat că se înţelege bine cu toată lumea. H. soacra şi restul familiei intenţionau să o susţină în planurile ei şi asta i-a dat siguranţă privind faptul că va fi capabilă să facă faţă greutăţilor care o aşteptau. cum ar fi boala prelungită a bunicilor sau moartea bunicii ei. A presupus ca soacra ei va continua să o ajute. Toţii prietenii şi cunoştinţele au spus de asemenea că ideea este foarte bună şi că trebuie să se gândească la viitor. Când conflictul nu putea fi evitat. D-na. A spus ca nu s-ar putea obişnui cu o astfel de atitudine. ea încerca mai degrabă să aibă un dialog deschis. ştia că nu e mereu uşor să ai de-a face cu asemenea oameni. Grădiniţa avea şi un centru „alter-school". s-a gândit întotdeauna ce comportamente sau elemente în interacţiune fuseseră justifica le. Şi-a însuşit unele critici şi chiar şi-a schimbat comportamentul în aceste puncte. A spus că s-a descurcat întotdeauna bine cu ceilalţi oameni. a spus ca avut experienţe doar în interiorul familiei. Din punctul ei de vedere. Era obişnuită cu moartea cuiva numai în interiorul propriei familii. In ceea ce priveşte lucrul împreună cu ceilalţi. a muncit mereu până a realizat scopul propus. A declarat că o irită foarte tare oamenii care nu au curajul să îşi spună propria opinie. în mod special de vreme ce în felul acesta va câştiga mai mulţi bani pentru casă. Uneori acest lucru nu i-a picat bine. dar şi-a dat seama că pentru mulţi alţi oameni a fost o adevărată catastrofa. D-na. Credea că această situaţie depinde foarte mult de atitudinea pe care cineva o are în legătură cu decesul unei persoane în vârstă. a putut verifica asta destul de recent. D-na. Prietenii şi cunoştinţele cu care ea a vorbit despre planurile ei au considerat de asemenea că şi-a asumat multe sarcini. H. H. S-a exprimat întotdeauna clar şi pronunţia sa a fost foarte uşor de înţeles. Pentru ca a fost ceva firesc. H. Pe parcursul anului anterior el fusese forţat să facă unele cumpărături şi sa aibă grijă de casă la anumite momente. descrie o scrie de exemple care au arătat că rămâne mereu calmă în situaţii dificile. D-na. Cei doi copii mai mari erau capabili să-şi poarte de grijă destul de bine. Aceste cunoştinţe au preluat apoi unele dintre ideile ei de organizare. dar până la urmă a realizat că era necesar. a vorbit o limbă foarte corectă. H. Ulterior. Avea dificultăţi cu cei care o tratau cu condescendenţă sau cu superioritate. a arătat că a avut uneori probleme în şcoală cu profesorii pentru că lăsa deoparte materiile care nu o interesau. In afara familiei. a devenit mai atentă cu aceste aspecte. la cererea acestora. d-na. Din discuţiile cu diverse cunoştinţe ale ei. . în special cu cei bătrâni. A declarat că este nerăbdătoare să interacţioneze cu alţi oameni pe parcursul cursurilor de reconversie. de vreme ce singurele care ar fi putut să o ajute în îngrijirea bunicilor imobilizaţi la pat erau soacra şi sora ei. realizând că oamenii se comportă diferit în public decât în viaţa particulară. Soţul ei. Această problemă sa diminuat oricum.168 Capitolul 20 Secţiunea de rezultate din raportul-exemplu răspunsurile acolo unde i s-a cerut. A spus că în astfel de cazuri putea privi în mod critic propriul ei comportament. nu a avut experienţe în îngrijirea oamenilor în vârstă. D-na. H. H. Işi poate imagina că ar deranja-o foarte mult dacă ceilalţi s-ar plânge în legătură cu munca pe care ea ar trebui să o facă. D-na. unde fiica ei putea fi supravegheată pe parcursul întregii zile. a explicat că propria familie este foarte importanta pentru ea. D-na. Familia a apreciat planurile ei ca fiind bune. A arătat că soţul ei a susţinut-o în planurile ei. având grijă de copii. A învăţat ca nimeni nu poate fi forţat să fie sincer. In ultimii ani. pentru că cel mic urma să meargă la grădiniţă. A spus că nu rezonează din toate punctele de vedere cu ideea de muncă în echipă.

S-a informat . La factorul de inteligenţă „înţelegerea verbală" din WIT-2. dar nu avea experienţă în îngrijirea bătrânilor pe care nu îi cunoaşte. Experienţa practică în îngrijirea persoanelor în vârstă Pe parcursul întregii evaluări psihologice. Datorită conversaţiilor cu asistenta de geriatrie pe care o cunoştea. H.3. A fost foarte obositor. o sprijină în planurile ei. cineva trebuie să aibă grijă de bătrâni. Bunicii ei au fost mereu foarte recunoscători pentru tot ce a făcut pentru ei. H. conform propriilor ei spuse. 11. De la această cunoştinţă cunoştea faptul că îngrijirea persoanelor în vârstă nu este întotdeauna plăcut sau usor. A răspuns fără ezitare şi a discutat lucrurile cerute de evaluator. nu are încă experienţă în a îngriji persoane străine de familia ei. vor fi relativ uşoare pentru d-na. d-na. H. D-na. toate informaţiile prezente indică faptul că ea se simte recunoscută şi preţuită în interacţiunile sale cu alţi oameni. D-na. H. Din discuţiile purtate cu unii cunoscuţi ai ei. ea ştia că nu este mereu uşor să aibă de-a face cu asemenea oameni. dar. D-na. H. Aceşti oameni. Credea că depinde de atitudinea pe care cineva o are în legătură eu moartea oamenilor bătrâni. A fost evident pentru întreaga familie că ea a avut grijă de bunicii ei bolnavi. H. descrie o serie de exemple care arată că a rămas mereu calmă în situaţii dificile. era sigură că are o idee corectă despre ceea ce îi va aduce această profesie.3. D-na. D-na. chiar dacă uneori sunt pisălogi sau enervanţi. Insă nu există nici informaţii care ar putea indica posibile dificultăţi viitoare. a înţeles imediat toate instrucţiunile şi le-a dus la bun sfârşit în mod corect. In afara familiei. a răspuns deschis şi normal. nu putem spune nimic despre modul în care este capabilă să se comporte cu superiorii ierarhici sau cu autorităţile administrative. Pentru ca a fost ceva firesc. din cercul propriei familii.3. Prin aceasta îndeplineşte o cerinţă importantă pentru succesul reconversiei ca asistentă de geriatrie.2. H. H. H. dar şi-a dat seama că pentru mulţi oameni a fost o adevărată catastrofă. iar aceasta contribuie semnificativ la realizările ei. Comportamentul d-nei H. pe parcursul evaluării psihologice. de vreme ce. este capabilă să se exprime clar. A discutat adesea cu o cunoştinţă despre munca acesteia ca asistentă de geriatrie în cadrul unui azil de bătrâni patronat de biserică. nu a avut experienţe în îngrijirea oamenilor în vârstă. S-a exprimat întotdeauna clar şi pronunţia sa a fost foarte uşor de înţeles. dar a atribuit multe semnificaţii acestei munci. H.. In interviul privind comportamentul ei decizional. Interacţiunile cu persoanele în vârstă. a fost mereu capabilă să reacţioneze corect la situaţia de evaluare. care a fost o cerinţă pentru începerea recalificării ca asistentă de geriatrie. D-na. care sunt importanţi pentru ca. al prietenilor şi cunoştinţelor. a arătat că a avut grijă de bunicii ei pe o perioadă de doi ani. d-na. Din informaţiile existente. a arătat că s-a descurcat întotdeauna bine cu ceilalţi oameni.Secţiunea de rezultate din raportul-exemplu 169 Chiar dacă d-na. a obţinut un scor care poate fi descris ca având o valoare medie în comparaţie cu persoanele din grupul ei de vârstă. rezultatele testelor şi relatarea ei indică faptul că d-na. II. în relaţiile ci ceilalţi. în special cu cei bătrâni. care au nevoie de îngrijire. d-na. în ceea ce priveşte comportamentul d-nei H. 5. H. D-na. avea o experienţă vastă în îngrijirea oamenilor în vârstă din interiorul propriei familii. cum ar fi boala îndelungată sau moartea bunicii ei. Inţelegerea si utilizarea limbajului 5. De asemenea era obişnuită cu moartea cuiva numai în interiorul propriei familii. d-na. a declarat că doreşte să câştige experienţă pe parcursul perioadei preliminare de formare practică. H. nu doar că îi place să interacţioneze cu bătrânii. ci are de asemenea deprinderi bune în această activitate. a vorbit o limbă foarte corectă.

acceptat că va avea de gestionat în viitor o dublă tensiune.1. Dacă totuşi era vorba de ceva important. H are deja experienţă în îngrijirea oamenilor bătrâni şi de vreme ce ea s-a informat deja în detaliu despre ceea ce se aşteaptă de la ea ca asistentă de geriatrie. cum ar fi moartea bunicii ei sau boala acesteia. Işi poate imagina că ar deranja-o foarte mult dacă alţii s-ar plânge în legătură cu munca pe care ar trebui să o facă. a arătat că până nu demult ea s-a descurcat bine în toate situaţiile dificile. Normal. a fost capabilă să gestioneze întreaga muncă de îngrijire a casei şi a familiei spre satisfacţia tuturor. întreaga familie a fost de repetate ori uimită de cât de bine gestionează munca şi stresul emoţional. era întotdeauna o situaţie specială dacă se îmbolnăvea cineva din familie. chiar dacă nu îi place să lase neterminată o muncă pe care a început-o. Dacă avea impresia că munca ei nu s-a dovedit a avea cele mai bune rezultate. Aşa cum a declarat. In toate aceste cazuri. Stabilitate emoţională şi mecanismele D-na. D-na. După astfel de situaţii are sentimentul că a fost cu adevărat de folos. Pentru ea a fost ceva normal. d-na. după un accident de muncă. dar a realizat ca pentru mulţi oameni a fost o adevărată catastrofă. Din fericire nu au avut prea multe cazuri de boală în familie. chiar dacă uneori pot fi enervanţi. H. familia se aduna în mod special şi toată lumea făcea tot ce putea pentru a ajuta. era capabilă să privească această situaţie în mod relaxat. H a arătat că nu o deranjează când are mult de muncă. Apoi amână toate celelalte lucruri. In asemenea situaţii. pe de o parte din cauza procesului de recalificare şi mai târziu a muncii profesionale. ea ştia că reilaţionarea cu asemenea oameni nu este mereu uşoară. A spus că nu s-ar putea obişnui cu o astfel de atitudine. este probabil ca ideile şi aşteptările d-nei H. H. D-na. Până la acest moment. A spus că munca nu este cu siguranţă întotdeauna plăcută sau uşoară când ai grijă de cei bătrâni. pe care a fost capabilă să o facă asta fără nici o dificultate specială. a spus că în momentele în care lucrează sub presiunea timpului obişnuieşte să se gândească le lucrurile care trebuiesc finalizate prima dată.4. care s-a prelungit pe o perioadă îndelungată. a considerat că nu e nimic neobişnuit. în special de cei imobilizaţi la pat. Intrebări psihologice legate de abilitatea de a rezista la tensiune emoţională şi psihică de gestionare a tensiunii emoţionate 5. D-na. pe de altă din cauza familiei. A fost întotdeauna posibil să anticipeze când se va termina perioada dificilă. dat o serie de exemple care au arătat că ea rămâne mereu calmă în situaţii dificile. H. a recunoscut că nu a avut nici o experienţă cu persoane bătrâne şi bolnave care erau străine de familia ei. Ea a spus de asemenea ca toţi copiii trecuseră prin perioada de boli ale copilăriei şi că a avut şi un caz în care soţul ci nu s-a dus ia muncă timp de câteva săptămâni. până la terminarea celor urgente. Dar ca credea că va fi capabilă să se descurce bine cu această situaţie. a spus ca a dus întotdeauna cu bucurie la bun sfârşit munca pe care a avut-o de facut. şi-a corectat întotdeauna scăpările. când nu avea atâta de muncă. cum ar fi îngrijirea bunicilor. H. H. era foarte supărată dacă nu avea suficiente de făcut. . H. Credea că depinde de atitudinea pe care o ai în legătură cu decesul unui bătrân. Mai demult.170 Capitolul 20 Secţiu nea de rezultate din raportul-exempl u singură.4. De vreme ce d-na. 5. Nu îşi putea imagina că ar putea avea mai multă muncă decât cea presupusă de îngrijirea bunicilor ei imobilizaţi. D-na. despre profesia de asistentă de geriatrie să nu se schimbe în perioada de formare preliminară într-o asemenea măsură încât să nu îşi mai dorească să activeze în această profesie. dar este evident că cineva trebuie să aibă grijă de oamenii în vârstă. D-na. prin discuţiile cu o cunoştinţă care lucrează ca asistentă de geriatrie într-un cămin de bătrâni. A trecut doar prin decesul unor persoane din interiorul familiei. a candidat cu succes pentru admiterea în perioada iniţială de formare practică. Din multele descrieri ale cunoştinţelor. H. D-na.

arată că ea poate duce la bun sfârşit reconversia ca asistentă de geriatrie. H a declarat că nu a fost niciodată serios bolnavă. H. s-a gândit ce elemente din aceste critici sunt justificate. anume reconversie şi. 5. H. H îndeplineşte toate cerinţele fizice pentru absolvirea cu succes a programului de reconversie şi . va fi capabilă gestioneze tensiunea emoţională în ambele situaţii. putem presupune că d-na. La petreceri sau atunci când mai mergea cu soţul ei într-un bar sau restaurant. Încă mai este timp pentru acest lucru. mai târziu. ortografia şi abilităţile matematice corespund toate cerinţelor existente pentru o asistentă de gerialrie. stilul ei de muncă. Ulterior. Toate acestea indică faptul că d-na. putem presupune că ea va termina procesul de reconversia şi că va lucra ulterior cu succes ca asistentă de geriatrie. H. are 28 de ani şi are o imagine îngrijită.Secţiunea de rezultate din raportul-exemplu 171 A avut dificultăţi cu cei care o tratau cu condescendentă sau cu superioritate. ea a preferat să deschidă o conversaţie. H. D-na. Din toate aceste informaţii. A învăţat că nimeni nu poate fi forţat să facă asta. H nu le-a luat în considerare. D-na. D-na. a devenit mai atentă cu aceste aspecte. se va comporta corespunzător în relaţia ei cu superiorii şi cu autorităţile administrative. Inteligenţa ei generală. rceonversie şi slujba ca asistentă de geriatrie. Este capabilă să termine această reconversie şi apoi să lucreze eu succes ca asistentă de geriatrie. Reconversia ca asistentă de geriatrie şi munca în această profesie sunt potrivite cu interesele ei profesionale. Aşa cum arată aceste informaţii. Nu fuma.. îl primeşte de la cei din jur. d-na. slujba ca asistentă de geriatrie. In ceea ce priveşte sprijinul social pe care d-na. nu s-a informat despre alte profesii în care ar putea să aibă grijă de diferite persoane. D-na.5. A putut să se bazeze întotdeauna pe ajutorul efectiv al acestor oameni în momente dificile. A spus că a putut să asculte în mod constructiv critici le faţă de propriul ei comportament. H. Totuşi. A avut o înfăţişare îngrijită. Concluzie finală cu privire la întrebările clientului Aşteptările d-nei H. Luând în considerare comportamentul avut de d-na. Ea a preferat să evite astfel de persoane. In timp ce avea grijă de bunicii ei. H. se poate concluziona că reconversia ca asistentă de geriatrie este posibilă pentru d-na. nici chiar în perioadele de muncă intensă şi obositoare. caracterizată de mişcări calme şi sigure. Nu s-a plâns de afecţiuni sau maladii fizice şi nu a avut nici un simptom de acest tip. H. nu a avut nici o problemă fizică. Am sugera totuşi să evalueze dacă nu cumva există şi alte profesii pe care până acum d-na. D-na. A fost în spital numai pe perioada naşterii. Abilitatea de a rezista tensiunii fizice pentru activitatea ei de mai târziu ca asistentă de geriatrie.4. A acceptat unele critici şi şi-a schimbat comportamentul în acele puncte de vedere. în timpul procesului de evaluare şi de vreme ce nu există informaţii contradictorii din acest punct de vedere. H. dar care să i se potrivească şi care poate să aducă cu sine şi alte avantajele.2. a mărturisit că nu lua nici un medicament. Atunci când conflictele nu au putut fi totuşi evitate. precum şi felul ci de a se comporta cu ceilalţi. H. realizând că oamenii se comportă diferit în public decât în viaţa particulară. este potrivită din punct de vedere fizic şi este de asemenea capabilă să gestioneze tensiunea emoţională în ambele situaţii. are suficiente abilităţi practice în îngrijirea persoanelor în vârstă. înainte de a lua decizia finală. 5. In ultimii ani. A spus că o irită foarte tare oamenii care nu au curajul să îşi spună propria opinie. se descrie ca fiind capabilă să reziste tensiunii emoţionale şi este convinsă că şi familia şi prietenii ei sunt de aceeaşi părere. consuma pe seară doar câteva pahare mici de bere.

.21 Capitolul 21 Fundamente pentru o teorie a evaluării psihologice orientate spre decizie 21.4. Despre dezvoltarea strategiilor de evaluate — 179 21........o tehnologie utilă — 182 176 21.3.5.GAP) — 181 21...5...5.3...6...1. Interviul orientat spre decizie în evaluarea psihologica — 180 21..o necesitate în evaluarea psihologică — 182 21.1.........Formarea în evaluarea psihologica — 181 21.Tehnologia .. Despre posibilitatea de testare a teoriei — 178 21.. Recomandati pentru procesul de evaluare (Guidelines for the Assessment Process. Postulate ale teoriei — 174 21..3.. Primele rezultate ale testelor empirice asupra teoriei evaluării psihologice orientate spre decizie — 179 21....... Expectaţiile sunt cogniţii care direcţioneză acţiunea — 21... Utilitatea ca cel mai înalt criteriu al tehnologiei — 182 21....5......5.. Evaluarea orientata spre decizie ..4......1 Evaluarea Conform legii familiei: cum este şi cum ar putea fi — 179 21.6...2.... Optimizarea strategiilor de evaluare — 182 ...2.5..2...........5.6.. Convingerile sunt cogniţii care direcţioneză acţiunea — 175 21....6.......

3. experienţa profesională joacă un rol la fel de important. In plus faţă de acestea. p sihologia ştiinţifică. de vreme ce experienţa specifica într-o zonă anume poate înlocui o căutare laborioasă de informaţii. sau în domeniul sănătăţii. dar care descriu sau prezic comportamentul uman.174 Capitolul 21 Fundamente pentru o teorie a evaluării psihologice orientate spre decizie 21. De exemplu. din perspectivă teoretica şi metodologică. La psihologi. Totuşi. Când judecăm. dar bazându-ne şi pe observaţiile noastre asupra unui mare număr de evaluatori.cunoştinţe psihologice profesionale. explicarea şi predicţia comportamentului individual şi vastitatea domeniilor în care psihologia este utilă. de exemplu. Aceleaşi principii sunt valabile şi în cazul persoanelor care nu suni psihologi.1. Pe baza acestei teorii. experienţa profesională. existenţa unor bune cunoştinţe fundamentale şi a unei instruiri teoretice comprehensive sunt condiţii necesare dar nu şi suficiente pentru practicarea cu succes a evaluării psihologice. Astăzi. e xperienţa profesională. In capitolele anterioare. In conformitate cu teoria orientării cognitive a lui Kreiller şi Kreitler (1976). cum este cazul. astfel încât psihologii în devenire trebuie mai întâi să înveţe şi să practice implementarea sistematică a acestor cunoştinţe fundamentale în aplicaţiile practice. postu- . Postulate ale teoriei Important Postulate ale teoriei evaluării psihologice orientate spre decizie 1. Experienţa profesională şi contactul avut în timp cu ceilalţi poate fi foarte util în explicarea şi predicţia comportamentului individual legat de această experienţă. Din acest motiv. cum sa minimizeze erorile de judecată şi tendinţe personale de distorsiune. de exemplu. Aceasta teorie s-a dovedit a fi foarte utilă în predicţia comportamentului individual în multe contexte. chestionare şi interviuri. care informaţie este importantă în descrierea comportamentului celorlalţi. profesorii experimentaţi cunosc ce tip de lecţie este benefică pentru copiii cu dificultăţi de învăţare şi care tip de lecţie le este mai puţin benefică. am arătat care sunt zonele unde psihologii pot şi trebuie să ia decizii atunci când acţionează cu responsabilitate în planificarea evaluării. primul postulat al teoriei noastre stabileşte că înaintea evaluării trebuiesc luate deciziile despre cum se va desfăşura evaluarea. ei activează convingeri care determină acţiunea specifică ce trebuie urmată. în educaţie sau formare profesională. Convingerile şi aşteptările direcţionează practica evaluării. Evaluarea psihologică necesită o serie de decizii 2. Cunoştinţele psihologice sunt adesea disponibile numai în formă abstractă. Informaţiile necesare în luarea acestor decizii provin din: . cunoştinţele necesare provin din: e xperienţa de viaţă. evaluatorii trebuie să înveţe: cum să implementeze cunoştinţele disponibile în psihologie dar şi propriile lor cunoştinţe pentru a răspunde unei întrebări specifice a clientului: cum sa utilizeze corect instrumente cum ar fi teste. . la tribunal. această experienţă profesională nu poate înlocui dovezile şi concluziile prezentate în literatura ştiinţifică. psihologii oferă informaţii extensive pentru descrierea. In experienţa noastră de formare a psihologilor în domeniu evaluării psihologice. Pentru aceste decizii.experienţa de viaţă. atât psihologii cât şi specialiştii care nu sunt psihologi pot utiliza propria lor experienţă de viaţă. care este parte a unei culturi sau subculturi. atunci când indivizii se văd nevoiţi să acţioneze. precum şi numărul mare de informaţii specializate din fiecare domeniu fac în aşa fel încât cunoştinţele ce pot fi adunate de-a lungul experienţei profesionale sau de viaţă să nu poată fi suficiente.

Asemenea strategii pot fi utile şi pentru evaluator. postulăm că acest mecanism funcţionează şi în cazul deciziilor din practica psihologică. Totuşi. instituţii. Insă în primul rând.. pentru a realiza o evaluare cu adevărat profesionistă este esenţial ca evaluatorul să separe problema profesională de interesele sale personale. de exemplu. sau la ceea ce ar putea să facă sau nu. privind importanţa expectaţii lor pentru comportamentul decizional individual. care este necesară întotdeauna. In viziunea noastră. urmarea normelor şi regulilor nu poate înlocui examinarea ştiinţifică sofisticată. căci ele permit realizarea activităţii de evaluare pe baza unui tipic care minimizează eşecul şi face mult mai probabilă realizarea evaluării spre satisfacţia tuturor celor implicaţi. în relaţie eu decizia-ţinta. Pe baza multiplelor evidenţe adunate de Westhoff (1985) din literatura de specialitate.. putem spune că prin dezvoltarea experienţei de viaţă şi a celei profesionale a evaluatorului.. „Obiecte" diferite sunt afectate de fiecare acţiune evaluaţi vă. ca. atunci când evaluatorul îşi exprimă gândurile cu voce tare. situaţii sau obiecte fizice pot fi şi ele astfel de obiecte referitor la care evaluatorul poate exprima opinii sau convingeri pe parcursul procesului de evaluare. precum şi a cunoştinţelor sale de . Kaminski (1970. Această conştiinţă poate li recunoscută cu uşurinţă în convingerile invocate de evaluator în legătură cu normele şi regulile care guvernează evaluarea. se face apel la astfel de norme şi reguli. Atunci când sunt făcute trimiteri la ceea ce ar trebui să facă sau nu. Aceasta înseamnă că pe parcursul întregului proces de evaluare evaluatorii trebuie să se întrebe dacă anumite convingeri au cu adevărat legătură cu deciziile viitoare sau dacă. obiectul pe care se concentrează evaluarea. Un evaluator competent va ţine desigur cont de recomandările etice şi legale care ţin de munca lui. 21. de exemplu clientul. o altă categorie de cogniţii care direcţionează acţiunea psihologului sunt aşteptările.". Cu toate acestea. aceste tipuri pot fi observate.2. norme si reguli. care s-au demonstrat a fi foarte utile pentru explicarea şi prezicerea comportamentului decizional individual. evaluatorii vor să atingă scopuri precise. Aceasta implică formularea explicită a scopurilor ce trebuie avute în vedere. Westhoff (1985) extinde această definiţie prin enumerarea a 12 faţete sau caracteristici ale expectaţiei. de exemplu ". 1976) menţionează explicit „conştiinţa" evaluatorului ca fiind un determinant important al acţiunilor din timpul procesului de evaluare.. Prin acţiunile lor din timpul procesului de evaluare. persoanele care iau deciziile în mediul social al subiectului. sine. Pe parcursul evaluării practice. Convingerile sunt cogniţii care direcţioneză acţiunea Important Planificarea evaluării psihologice este direcţionată de convingeri despre: scopuri. subiectul.este foarte interesant" sau "asta ma asigură că. De asemenea. precum şi pe baza observaţii lor noastre. Kreitler şi Kreitler (1976) disting patru tipuri de convingeri. Cercetările psihologice din domeniul teoriilor deciziei au scos la iveală metode eficiente de generare a recomandărilor sau reperelor ajutătoare în cazul deciziilor complexe.175 21.2. ele contribuie doar la satisfacerea curiozităţii lor personale. sau chiar evaluatorul însuşi. precum şi în definiţia dată de Berka şi Westlioff (1981). expectaţia este înţeleasă a fi o concepţie pe care un individ o are despre un posibil eveniment viitor. Convingerile sunt cogniţii care direcţionează acţiunea lăm că practica evaluării este direcţionată de convingeri. In general. Observaţiile noastre au arătat că pe parcursul activităţii de evaluare sunt exprimate deseori convingeri care au legătură cu chiar persoana evaluatorului. In viaţa cotidiană.

a unui variabile particulare. creşterea cunoştinţelor lor despre evaluarea psihologică duce la o modificare a expeetaţiilor evaluatorilor. cum ar fi de exemplu formularea unei întrebări particulare în cazul interviului orientat spre decizie. frecvenţa apariţiei. 7 gradul in care se poate modifica - . 4 generalizarea. . . Ei evaluează evenimentele posibile din ce în ce mai mult ca evaluatori experimentaţi. 2 .176 Capitolul 21 Fundamente pentru o teorie a evaluării psihologice orientate spre decizie bază. observaţiile noastre sugerează că nu există practic nici o diferenţă între un evaluator mai experimentat şi unul mai puţin experimentat. 4.a formula cu claritate obiectivele lor în procesul de evaluare. Aşa cum am menţionat deja în repetate rânduri. In ceea ce priveşte aceste două faţete ale expectaţiilor. In procesul de evaluare psihologică. evaluatorii vor putea fi mai buni în: . Expectaţiile sunt cogniţii care direcţioneză acţiunea Definitie Expectaţiile direcţionează evaluarea psihologică. . cum ar fi de exemplu includerea în evaluare. condiţia pentru ca acest fenomen să se manifeste este ca ei să fie ataşaţi de principiile psihologiei empirice. individului In despre posibilul eveniment viitor. 21. evaluarea psihologică se bazează pe o serie de decizii. 5 importanţa . de la „foarte apropiat" la „foarte îndepărtat". există cinci faţete care sunt importante pentru fiecare expectaţie: 1 valoarea. Din experienţa noastră. în faza de formulare a ipotezelor. . iar probabilitatea subiectiva percepută de ei pentru apariţia acestor evenimente devine din ce în ce mai realistă. pe baza unui număr mic de alternative. 5 diferenţierea. Pentru a lua o decizie importantă la nivel personal. . durata temporală. probabilitatea subiectivă. există şapte faţete care sunt fmportartteperţtru expectaţie: 1 intensitatea emoţiei. 2 . atâta timp cât evaluatorii desfăşoară evaluarea într-un mod sistematic. a cunoştinţelor sale teoretice şi a pregătirii speciale în domeniul evaluării. . . . Aşteptările care ţin de aceste evenimente sunt evaluate de către evaluator la nivel mental pe o scala de la „foarte pozitiv" sau „foarte negativ". ele pot fi şi foarte specifice. Un posibil eveniment imaginat poate fi calificat temporal ca fiind plasat pe o scală.a lua în considerare contextul etic şi legal al acţiunilor efectuate de ei în procesul de evaluare. . 3 validitatea. Totuşi.3. iar durata sa poate fi percepută ca fiind "foarte scurtă" sau "foarte lungă". iar nu o pregătire deosebită sau experienţă profesională. In ceea ce priveşte posibilul eveniment viitor. Probabilitatea subiectivă pentru apariţia unui asemenea eveniment este estimată pe o scală de la „foarte scăzută" la „foarte ridicată".a recunoaşte "'obiectele" afectate de acţiunile întreprinse de ci în cadrul procesului de evaluare şi a înţelege efectele acţiunilor lor asupra acestor obiecte.3 proximitatea temporală. aceste „evenimente" posibile pot fi foarte generale. Pe de altă parte. ceea ce priveşte concepţia. Atribuim aceasta faptului că pentru estimarea acestor două faţete este suficientă de regulă experienţa de viaţă a unui adult tânăr. indivizii umani îşi imaginează de regulă evenimentele viitoare care li se par a fi consecinţe ale alternativelor disponibile. 6 stabilitatea. O expectaţie este concepţia pe care un individ o are asupra unui posibil eveniment viitor.a separa interesele profesionale de cele personale: . .

21. înfricoşător. Adevărul este că întregul nostru comportament este acompaniat şi controlat continuu de emoţii.3. Expectaţiile sunt cogniţii care direcţionează acţiunea 177 Evenimente posibile sunt evaluate ca fiind de importanţă diferită. drăguţ. Evaluatori care diferă din punctul de vedere al educaţiei teoretice pot avea o părere diferită cu privire la această dimensiune. . ori apar şi reapar eu o marc frecvenţă. In conformitate cu cele discutate mai sus. adică unor caracteristici ale evenimentului imaginat. sau celor cinci faţete ale expectaţiei. in acest fel evaluatorii pot să înţeleagă mai clar care sunt propriile scopurile şi propriile valori. Dacă luăm în mod sistematic în considerare intensitatea emoţiei legate de o idee. o dată cu creşterea cunoştinţelor profesionale şi a experienţei profesionale. Ne întrebăm apoi ce simţim că este plăcut. evaluatorii ajung să includă mai puţine aşteptări inadecvate şi mai multe aşteptări adecvate în deciziile lor legate de evaluare. intensitatea emoţiilor este legată de idei semnificative pentru evaluator. Datorita formării sistematice a psihologilor şi a altor specialişti în evaluarea orientată spre decizie. O caracteristică a prejudecăţii sau a gândirii stereotipe a altor persoane este utilizarea nechibzuită şi nejustificată a expectaţiilor puternic generalizate. O emoţie mai intensă indică întotdeauna faptul că ideea de care este legată are de-a face cu noi înşine. ci va şi formula mai multe expectaţii faţă de fiecare obiect. Rezultatul va fi că evaluatori diferiţi îşi vor forma aceeaşi părere referitor la frecvenţa aceloraşi evenimente. la o idee. evaluatorul nu numai că va lua în considerare mai multe obiecte. mai mult sau mai puţin adecvat. In orice demers psihologic. Din acest motiv. vor avea o mai mică influenţă asupra raţionamentelor evaluatorului. de exemplu reducând probabilitatea ca emoţiile noastre să ne conducă spre o distorsionare inconştientă a formulării întrebărilor sau a notării răspunsurilor. Această evaluare se poale asocia evenimentului imaginat. etc. ideile care declanşează emoţii puternice sunt ori reprimate. expectaţiilor nu se vor manifesta în conştiinţa noastră cu aceeaşi frecvenţă. evaluatorii sunt ajutaţi să îşi recunoască propriile prejudecăţi şi să încerce să le elimine. Astfel. iar această diferenţă poate fi semnificativă. Un individ poate evalua apariţia unui fenomen aşteptat de la „foarte rar" la „foarte des". In funcţie de tipul reacţiei. Formarea în evaluarea orientată spre decizie ne asigură astfel prejudecăţile şi stereotipurile. de exemplu de la „foarte neimportant" la „foarte important". Emoţiile sunt adesea văzute ca fiind în întregime disruptive pentru obiectivitatea cu care indivizii umani raţionează şi asta a încetăţenit opinia conform căreia ele nu ar trebui luate în considerare. care pot influenţa evaluatorul atunci când se concentrează pe o întrebare a clientului. ca aşteptări generalizate. dezgustător. putem fi siguri că am apreciat corect toate aşteptările relevante pentru respectiva decizie. aşteptările pot fi evaluate. de vreme ce o anumită expectaţie poate primi prea multă sau prea puţină atenţie. Formarea în evaluarea orientată spre decizie se adresează în mod tentaţiei de aplicare a unor asemenea prejudecăţi şi stereotipii. atât subiectiv cât şi obiectiv. Din acest motiv. în formarea evaluatorilor. noi încercăm să utilizăm intensitatea emoţiilor legale de un anumit eveniment pentru a clarifica propria abordare cu privire la evaluarea psihologică. această faţetă a expectaţiilor trebuie luată în considerare în mod sistematic. In deciziile importante. adică depinde de sistemul de valori personal al evaluatorului. Intensitatea emoţiilor poate fi evaluată de la „foarte scăzut" la „foarte înalt". aparţinând unor arii foarte variate. Ambele aceste tipuri de manifestare ne pot conduce la o decizie inadecvată. Un rezultat important al formării sistematice în psihologie este transformarea aşteptărilor globale în aşteptări specifice sau diferenţiate. Numai când am înţeles ce anume caracterizează propriul sistem decizional avem şansa de a fi corecţi cu subiectul. Divergenţele în evaluarea dimensiunii "importanţă" scad doar o dată cu formarea sistematică în aplicarea principiilor evaluării orientate spre decizie. Rezultatul acestui fenomen este că.

pe când la un evaluator cu o pregătire mai slabă acest lucru nu se va întâmpla. chiar şi atunci când este mai adecvat să le modifice. . Chiar dacă evaluatorii mai puţin pregătiţi vor exprima aceleaşi expeclaţii ca şi prima dată. de vreme ce nu există motive pentru a le modifica. modificând rapid expectaţiile corespunzătore.studenţi la psihologie cu o educaţie practică sistematică şi cu o oarecare experienţă în aplicarea practică a cunoştinţelor teoretice. Cu toate acestea.manageri cu o specializare alta decât psihologia. cu cel puţin doi ani de experienţă profesională. acestea pot rămâne stabile pe parcursul unei perioade mai lungi de timp. respectiv după terminarea maşterului.absolvenţi de liceu sau studenţi la psihologie in primul semestru. Gradul în care expectaţiile se pot modifica ţine exclusiv de modificarea lor prin efort sistematic. .studenţi la psihologie aflaţi în al doilea semestru sau al doilea an de studii. acestea sunt de obicei expeclaţii globale şi invalide. Dacă evaluatorii au expectaţii mai valide şi mai diferenţiate.studenţi ale altor specializări decât psihologia. o testare cvasi-experimentală a teoriei uşurează de fapt transferul rezultatelor în practică. S-a putut demonstra astfel care sunt condiţiile în care psihologii obţin o performanţă mai slabă în Testarea teoriei prin compararea sistematică a performanţei cu care este realizată evaluarea psihologică de grupuri de non-psihologi. In formarea aliniată acestei teorii pot fi luate în considerare următoarele categorii de populaţie. este bazată pe aplicarea practică a unor cunoştinţe confirmate de psihologia ştiinţifică. în formarea tinerilor psihologi şi în formarea suplimentară a psihologilor practicieni.4. cum ar fi de exemplu dobândirea de cunoştinţe noi. . Ei îşi menţin aşteptările invalide când planifică evaluarea. adică după parcurgerea unor studii preliminare. de exemplu aflaţi la sfârşitul studiilor. el va formula aceeaşi expectaţie validă şi diferenţiată ca şi prima data. atunci când un evaluator bine pregătit se confruntă cu aceeaşi întrebare a clientului după o lungă perioadă de timp. datorită cărora diverse stereotipii se manifestă inconştient ca bază pentru formularea planului de evaluare.178 Capitolul 21 Fundamente pentru o teorie a evaluării psihologice orientate spre decizie Stabilitatea expectaţiilor este gradul in care acestea se schimbă ca rezultat al unor influenţe non-sistematice. cu nivele diferite de cunoştinţe în evaluarea psihologică: . sau tineri absolvenţi de psihologie. De vreme ce nu putem avea o distribuire aleatorie a participanţilor în aceste grupuri.studenţi la psihologie care au absolvit educaţia teorelică cu privire la evaluarea psihologică şi la metodologie. fiecare grup având experienţă de viaţă şi profesională diferită . aflaţi la terminarea studiilor. în evaluarea orientată spre decizie. Despre posibilitatea de testare a teoriei Teoria evaluării psihologice orientate spre decizie. de psihologi şi de studenţi la psihologie aflaţi în diferite etape ale procesului educaţional. fapt care se întâmplă de obicei în a doua parte a studiilor . ale cărei postulate au fost descrise mai sus. aflaţi direct după absolvirea cu diplomă.psihologi cu pregătire formală în evaluarea psihologică şi cu cel puţin doi ani de experienţă profesională centrată pe evaluarea psihologică. Evaluatorii mai puţin pregătiţi sunt mai puţin deschişi către rezultate noi. teoria nu poate fi testată experimental ci doar cvasi-experimental. De asemenea a fost confirmată în ani lungi de experienţă practică în evaluare. . . O calitate tipică pentru munca de evaluare competentă este faptul că rezultatele ştiinţifice noi sunt luate în considerare şi sunt înglobate în decizie şi planificare imediat. In experienţa noastră. 21. ca urmare a apariţiei unor noi rezultate în cercetarea ştiinţifică.

21.5. Primele rezultate ale testelor empirice privind teoria evaluării psihologice

179

realizarea unei evaluări psihologice, adică în planificarea unei descrieri, explicări şi anticipări a comportamentului individual, decât grupurile de non-psihologi cu o experienţă de viaţă similară. Metoda sugerată ne permite sa testăm nu numai efectul studiului sistematic al psihologici asupra performanţei evaluatorului, ci şi afirmaţia deseori întâlnită, conform căreia activitatea psihologică profesională ar putea fi realizată cu succes de o persoana fara calificare formală în psihologie, doar în baza aşa numitului fler sau spirit practic.

21.5. Primele rezultate ale testelor empirice asupra teoriei evaluării psihologice orientate spre decizie
21.5.1. Evaluarea conform legii familiei: cum este şi cum ar putea fi

Intr-o analiză de conţinut, Kluber (1998) şi Terlinden-Arzt (1998) examinează un eşantion reprezentativ de 245 de rapoarte psihologice prezentate în 1991 în procese realizate în landul german Nordrhein/Westphalia în probleme legate de dreptul familiei. Cu ajutorul unui sistem de categorizare dezvoltat de cercetătorii amintiţi, aceştia au analizat punctele puternice şi lipsurile acestor rapoarte psihologice. Au clasificat rapoartele în 220 de categorii legate de stil şi 571 de categorii legate de conţinut. In acest mod, ei au reuşit să descrie deciziile făcute de evaluatori pe parcursul realizării raportului psihologic. Aceste decizii pot fi desprinse atât din felul în care a fost structurat planul, cât şi din cursul luat de investigaţie şi din concluziile trase la sfarşit. O proporţie considerabilă a rapoartelor psihologice analizate sunt aliniate la standardul ştiinţific, demonstrând că este posibil ca asemenea rapoarte profesioniste să fie produse în practică în mod sistematic. Totuşi, numărul rapoartelor psihologice cu deficienţe mai mult sau mai puţin serioase arată că în

plus fată de o pregătire temeinică în evaluare psihologică, psihologii care oferă rapoarte de acest tip, bazate pe chestiuni de drept familial, au nevoie şi de o pregătire formală în această sferă specifică. Rezultatele lui Kluber (1998) şi TerlindenArzt (1998) au fost mai târziu dezvoltate de Weslhoir. Terlinden-Arzt şi Kluber (2000) şi publicate într-o formă foarte inteligibilă într-o carte: „Raportul psihologic orientat spre decizie pentru Curtea Dreptului Familiei" ("Enlscheidungsorientierte psychologische Gutachten fur das Familiengericht"). In acest manual, autorii descriu evaluarea psihologică orientată spre decizie, aşa cum este aceasta necesară şi cerută formal în Germania, în procese care ţin de drept familial. Metoda care trebuie urmată de evaluatorul psihologic este descrisă într-o asemenea manieră încât părinţii, judecătorii, Curtea şi orice alte persoane implicate, ca de exemplu specialişti în asistenţă socială sau lucrători sociali care reprezintă copilul, să fie capabili să înţeleagă ce anume ar trebui să conţină o evaluare psihologică profesională. Manualul descrie pas cu pas felul în care se face planul evaluării psihologice, pregătirea, finalizarea şi scrierea raportului psihologic pentru aceste cazuri specifice. In completarea disputei asupra custodiei copilului, cazurile care ţin de legea familiei trebuie să ia deseori în considerare dorinţa unuia dintre partenerii separaţi de a i se plăti pensie alimentară, precum şi eventualele argumente ale acestei părţi de incapacitate de muncă, în acest context, WestholT (1999) descrie o strategie pentru evaluarea de către psiholog a incapacităţii de a lucra ("Begutachtung der Erwerbsunfahigkeit im Familienrecht durch den Psychologen)". 21.5.2. Despre dezvoltarea strategiilor de evaluare Atunci când se confruntă cu un caz de evaluare în practică, psihologii pot utiliza regulile evaluării orientate spre decizie pentru a dezvolta o strategie de evaluare care va produce cea mai

180

Capitolul 21 Fundamente pentru o teorie a evaluării psihologice orientate spre decizie

mare cantitate de informaţii utile cu cel mai mic efort posibil. Primul pas este constituit întotdeauna de studiul întrebărilor clientului. Psihologul stabileşte dacă întrebările clientului sunt formulate ambiguu, dacă el/ea este expertul potrivit pentru acele întrebări, dacă în principiu se poate răspunde întrebărilor clientului şi dacă există obiecţii etice sau legale în interacţiunea cu respectivul client sau cu respectivele întrebări. Westhoff şi Hagemeistcr (2002) au examinat 61 de studenţi la două cursuri paralele în „strategii de evaluare", utilizând teste ai căror itemi erau întrebări puse de clienţi, formulate atât corect cât şi incorect. Studenţii au fost testaţi eu două teste diferite dar asemănătoare, înainte şi după încheierea capitolului care trata „întrebările clientului". Pretestul din primul grup a fost posttestul pentru al doilea grup şi invers. între pretest şi posttest, itemii din primul test au fost discutaţi cu studenţii la sfârşitul unei sesiuni, iar întrebările incorecte ale clientului au fost reformulate în întrebări corecte atunci când a fost posibil. Performanţa totală a studenţilor creşte semnificativ de la 61% de soluţii corecte în pretest până la 70% în posttest. S-a stabilit o creştere semnificativă în recunoaşterea întrebărilor formulate corect şi în recunoaşterea întrebărilor considerate a fi neetice sau ilegale. Toţi studenţii implicaţi în acest studiu aveau deja studii preliminare în acest domeniu şi toţi parcurseseră lecturile obligatorii incluse în curs, despre evaluarea psihologică despre regulile care ţin de formularea precisă a întrebărilor clientului, în ciuda acestei calificări considerabile în rândul studenţilor, au mai fost observate lacune evidente. S-a demonstrat că aceste lacune pot fi rezolvate prin doar două ore de sarcini pentru acasă şi de două ore ulterioare de discuţii pe marginea acestor sarcini. Este în consecinţă clar că nu este posibil să transmitem competenţa în evaluare psihologică doar prin transmitere de cunoştinţe. In plus, este absolut necesar ca studenţii să treacă prin pregătire practică, însoţită de un feedback personal. In sfera evaluării educaţionale, tulburările de concentrare ale şcolarilor sunt printre cele

mai des întâlnite probleme. Westhoff, Rutten şi Borggrefe (1990) au descris mijloace auxiliare de evaluare pentru uzul părinţilor şi al profesorilor, dar şi strategii de evaluare de sine stătătoare pentru profesori (Westhoff, 1992a) şi pentru psihologii şcolari (Westhoff, 1992b) (cf. Westhoff, 1993 şi 1998a). Westhoff şi Hagemeister (2005) prezintă aceste recomandări, precum şi cercetări şi dezvoltări ulterioare aplicabile în evaluările de psihologic şcolară. 21.5.3. Interviul orientat spre decizie în evaluarea psihologică Cercetările realizate cu privire la interviul de evaluare psihologică au demonstrat în toate domeniile psihologiei că atunci când acesta este planificat şi executat în mod profesional, generează rezultate coerente. Westhoff (2000) şi Schuler (2002) au publicat analize comprehensive ale cercetărilor făcute asupra interviului ca metodă de evaluare în selecţia de personal. Interviul orientat spre decizie (DOI) este caracterizat printr-un set de reguli explicite, care pot fi reprezentate clar în liste de verificare. Pe baza unei cercetări care s-a bazat pe interviuri şi pe consultări scrise cu experţi în problematica interviului, Kici şi Westhoff (2000) au stabilit o astfel de listă completă de condiţii la care interviul orientat spre decizie (decision-oriented interview, DOI) trebuie să adere. Pe baza acestei liste este generat şi DOI prezentat în acest manual. Regulile DOI reprezintă un ajutor important pentru specialist în construcţia unui ghid de interviu oriental spre decizie. Kici şi Westhoff (în tipar) au demonstrat de asemenea ca aceste reguli pot fi aplicate cu uşurinţă de studenţi pentru a evalua un ghid de interviu. Strobel şi Westhoff (2002) au descris teoria generativ şi munca de creare a Instrumentului pentru Descrierea Competenţei Intervievatorului în Evaluarea Performanţei (Instrument for the Description of Interviewer Competence in Proficiency Assessment, DIPA). Strobel (2004) a publicat forma completă a DIPA, care, cu cele 147 de observaţii conţinute, poate fi utili-

21.5. Primele rezultate ale testelor empirice privind teoria evaluării psihologice

181

zat pentru a realiza o evaluare mai detaliată a comportamentului unui intervievator sau a unui alt evaluator, atât într-un interviu singular, cât şi într-o serie de interviuri. Utilizarea acestei metode facilitează feedback-ul continuu asupra performanţei intervievatorului şi poate astfel asigura un management al calităţii în interviurile de evaluare. Atunci când sunt realizate adecvat, examinările orale pot fi văzute ca fiind o aplicaţie a interviului orienlat spre decizie (DOI). Westhoff, Hagemeister şi Eckert (2002) au investigat obiectivitatea acestor interviuri şi au stabilit că sunt caracterizate de un acord interevaluator foarte ridicat, precum şi de o corelaţie ridicată între autoevaluare şi heteroevaluare. Comparaţia între două grupuri de studenţi, făcută în studiul citat, a produs de asemenea indicii clare privind validitatea examenului oral realizat în concordanţă cu principiile DOI. O cercetare realizată pe un eşantion reprezentativ de firme mijlocii din Germania, cu privire la modalitatea de realizare a interviurilor de angajare pentru personalul managerial de nivel înalt şi mediu a demonstrat existenţa unei discrepanţe mari între felul în care este practicat interviul şi principiile DOI. Stephan şi Wcsthoff (2002) au demonstrat pe baza unui model matematic de estimare a costurilor că o firmă de mărime medie cu 1400 de angajaţi poate economisi cel puţin 1500006 anual dacă interviurile de selecţie sunt realizate în conformitate cu principiile psihologici. Cu alte cuvinte, dacă ar fi implementat know-how-ul psihologic, nu s-ar putea salva doar o mulţime de bani, ci s-ar putea evita de asemenea frustrarea şi alte consecinţe indezirabile rezultate ca urmare a unei angajări sau repartizări mai puţin optime. 21.5.4. Formarea în evaluarea psihologică Eckert şi Westhoff (2000) au descris modalitatea de organizare a educaţiei superioare în psihologie, aşa cum se desfăşoară aceasta în cadrul Universităţii Tehnice din Dresda, Germania, cu accent asupra evaluării psihologice. Această

formare se bazează pe evaluări sistematice ale performanţei pe care studenţii o au în aplicarea principiilor evaluării centrate pe decizie, atunci când realizează un raport psihologic. Prin compararea performanţelor studenţilor din cadrul a cinci grupe de vârste secvenţiale, Eckert şi Westhoff (2000) au putut demonstra efectele unor abordări integrative în transmiterea competenţelor practice de scriere a rapoartelor psihologice. Printre procedurile eficiente, care au demonstrat că se susţin reciproc atunci când suni folosite împreună, se numără introducerile teoretice, exerciţiile practice, feedbackul individual sau de grup şi listele de verificare pentru aplicarea metodelor şi pentru evaluarea erorilor obişnuite. Evaluarea a arătat că este necesar un efort cu două treimi mai mic pentru producerea raportului psihologic final dacă studenţii au completat eu succes toate exerciţiile practice dinainte. 21.5.5. Recomandări pentru procesul de evaluare (Guidelines for the Assessment Process, GAP) Un grup de lucru format din nouă evaluatori ai Asociaţiei Europene de Evaluare Psihologică (European Associalion of Psychological Assessment, (ZAPA) a realizat un document intitulat Recomandări pentru procesul de evaluare (Guidelines for the Assessment Process, GAP), care a fost distribuit unui număr de 30 de experţi, în forma finală provizorie. După modificări minore, acest ghid a fost publicat (Fernandez-Ballesteros, et al., 2001). Regulile evaluării orientate spre decizie au fost integrate în acest ghid într-o formă comprimată. Ele au fost aşadar probate indirect de procedura Delphi prin care GAP a fost testat. Acest ghid a fost publicat în Germania de Westhoff, Hornke şi Westmeyer (2003) sub denumirea „Richtlinen fur den diagnostischen Prozess". Conţinutul şi recomandările din acest manual coincid cu aceste recomandări naţionale şi internaţionale.

182

Capitolul 21 Fundamente pentru o teorie a evaluării psihologice orientate spre decizie

21.6. Evaluarea orientată spre decizie o tehnologie utilă 21.6.1. Tehnologia - o necesitate în
evaluarea psihologică

21.6.2. Utilitatea ca cel mai înalt criteriu al tehnologiei

Mulţi profesori de la nivel de universitate sau chiar liceu se aşteaptă ca psihologii să poată transforma cunoştinţele teoretice în acţiuni practice bine fundamentate, fără a poseda în vreun fel un cunoştinţe tehnologice sau procedurale deosebite. Dacă vom compara această situaţie cu situaţia din ştiinţele naturale, vom observa rapid că ar fi absurd să ne aşteptăm ca un fizician să fie capabil să construiască avioane fărâ sprijin tehnologic. Sunt necesare mult mai multe lucruri decât simplele cunoştinţe teoretice pentru înţelegerea legilor fundamentale ale naturii. In mod clar, dacă vrem ca tranziţia de la teoria fundamentală spre aplicaţia practică să reuşească, avem nevoie în formarea studenţilor şi în formarea continuă a psihologilor de un pas supli meii Iar, de o tehnologie. Evaluarea orientată spre decizie este în primul rând o asemenea tehnologie. Cu alte cuvinte, prin principiile acestui tip de evaluare se stabilesc, se testează şi se raportează reguli care permit descrierea, explicarea şi predicţia validă a comportamentului uman într-o anume arie (Westhoff. 1998b). Ca orice tehnologie, evaluarea orientală spre decizie combină, în conformitate cu un sistem de reguli, cunoştinţele metodologice şi contextuale relevante cu tehnicile rezultate. Scopul acestei tehnologii este acela de a genera informaţii valide pentru decidenţi, astfel încât aceştia să ajungă la decizii care să nu fie regretate mai târziu; sunt eliminate aşadar erorile, omisiunile, distorsiunile şi orice alte ameninţări la adresa validităţii.

Este clar că utilitatea, adică beneficiul net (beneficii minus costuri), este recunoscută ca fiind cel mai înalt criteriu în toate domeniile de aplicabilitate ale evaluării psihologice. Dacă acest principiu este acceptat ca fiind corect, rezultă că orice strategie nouă de evaluare trebuie să demonstreze că aduce beneficii mai mari decât strategiile utilizate anterior (=strategiile a priori). Aşadar, in toate domeniile de aplicabilitate, evaluarea psihologică este măsurată după utilitatea sa.

Pentru a putea determina utilitatea unei strategii de evaluare, trebuie nu doar ca obiectivul strategiei să fie stabilit în mod explicit între client şi psiholog, ci este nevoie să se clarifice de asemenea instrumentele care vor fi utilizate. Numai după aceea este posibilă evaluarea utilităţii nete a acelei strategii particulare de evaluare.
21.6.3. Optimizarea strategiilor de evaluare

Evaluarea psihologică orientată spre decizie, pe care o recomandăm aici, este un sistem ajutător la nivel decizional, concentrat asupra procesului evaluării şi deschis către noi descoperiri ale ştiinţei. Nu este un sistem normativ. Ceea ce face, însă, este să asigure evaluatorului un ajutor un numărul mare de decizii pe care acesta este forţat să le facă pe parcursul procesului de evaluare. Atunci când evaluatorul doreşte să ia toate deciziile implicate în evaluare în aşa manieră încât sa nu regrete mai târziu faptul că a omis să se concentreze asupra vreunui aspect important, lista de verificare generată în conformitate cu principiile evaluării orientate spre decizie este un instrument indicat pentru optimizarea procesului (Westhoff, 2002). Evaluatorii umani sunt foarte susceptibili a face greşeli atunci când este necesar să ia în

lor puternice şi a celor slabe.o tehnologie utilă 183 credibilităţii: Steller & Volbert.21. realizată asupra titudinilor în selecţia de personal.6. . . 2007). Dahle. în condiţiile unei similarităţi relativ mari în tipul de întrebări ce suni puse de client într-un anumit domeniu. Exemple ale unor rapoarte psihologice scrise de evaluatori relaţiilor dintre oameni care pot li evaluate se diferiţi. In cazurile individuale care apar doar cu Exemple pentru prima categorie de întrebări ar raritate există alte posibilităţi pentru îmbunătăfi un diagnostic clinic. în termenii unei evaluări critice a metodei care a stat la baza generării lor. In evaluarea psihologică.evaluarea condiţiilor pentru un anumit comportament într-o anumită situaţie. Evaluarea situaţională este acea eva. Astfel de sisteme de reguli sunt disponibile şi sunt utilizate în evaluarea orientată spre decizie. din pentru procedurile de evaluare şi pentru pre. care ar putea fi luare în care se decelează care sunt condiţiile apoi oferite evaluatorilor ca repere. denţii şi practicienii. O analiză a punctetulburărilor psihologice. Este evident. 2003. să se realizeze o examinare a rapoartelor psihologice. care trebuie parcursă conform regulilor explicite ale evaluării orientate spre decizie şi care poate fi slandardizală. 2007). 1999. pentru răspunderea infractorului: Scholz & Schmidt. că există mulţi profesori în Pentru aceste tipuri de întrebări puse de universităţi care pretind ca viitorii evaluatori să client au fost elaborate standarde metodologice aibă la dispoziţie toate cunoştinţele posibile. sau evaluarea ap. Atunci când unui evaluator i se cere să ia în considerare în repetate rânduri cazuri asemănătoare. . Rezultatele unei astfel de evaluări a strategiei sau metodei pot fi utilizate pentru îmbunătăţirea pas cu pas a strategiei de evaluare. însă având la bază regăsesc în evaluarea şi consilierea de cuplu. Boetticher et al.evaluarea relaţiilor între persoane. fâcându-l pe acesta să se refugieze în strategii euristice care de cele mai multe ori conduc la concluzii eronate.toate studiile empirice efectuate vreodată. Terlinden-Arzt şi Kluber (2000). există trei clase de întrebări ale clientului: . ar putea sau în întrebările care se ridică atunci când se duce la combinarea sistematică a abordărilor face evaluarea psiho-judiciară pe linia dreptului deosebite utilizate şi ar putea rezulta în cunoşfamiliei.alocarea subiectului într-o categorie specială. întrebări similare din partea clientului. Un exemplu pentru ea un anume comportament sâ se mani. în situaţii diferite. Evaluarea orientată spre decizie .. a psihologiei judiciare. Exemple pentru evaluarea condiţiilor unui anumit comportament într-o anumită situaţie pot fi găsite şi în rapoartele psihologice legale care ţintesc aşa numita prognoză de infracţionalitate (criminal prognosis for offenders. întrebări care ţin de psihologia organizaţională. penzentarea rezultatelor evaluării (pentru evaluarea tru toate variabilele psihologice care ar putea fi considerare şi să analizeze o mare varietate de informaţii. dacă analizăm modalitatea în sau întrebări care privesc credibilitatea declara. cu care fiecare problemă să poată fi rezolvată pas cu pas. In asemenea situaţii evaluatorul are nevoie de un sistem de reguli clar structurale. cu atât este mai mare probabilitatea ea sistemul cognitiv al evaluatorului sâ nu mai poată funcţiona coerent. Cu cât sunt mai multe informaţii care trebuiesc combinate. bazat pe clasificări ale ţirea strategiei de evaluare.pentru o asemenea procedură poate fi găsit în feste într-o anume situaţie şi pune de exemplu Westhoff.tinţe importante pentru practică. există multe posibilităţi pentru dezvoltarea unei strategii de evaluare standardizate şi pentru evaluarea acesteia. Greuel (2004) a argumentat convingător pentru principiul conform căruia orice examinare critică a metodei prin care este generat un raport psihologic ar trebui să corespundă aceloraşi standarde ştiinţifice ca şi realizarea raportului. Din acest motiv este posibil ca şi în această zonă.care sunt formaţi în evaluare psihologică stuţiei unui martor. 2005. Procesarea informaţiilor legate de evaluare este aşadar mai puţin o "artă" şi mai mult o procedură.

Westhoff. Această structurare s-a făcut într-un sistem de categorii discrete şi clar organizate. In fapt. De mare utilitate practică ar fi şi o compilare şi structurare a informaţiilor existente despre cum anume sunt definite şi operaţionalizate variabilele. care se constituie în contribuţii utile pentru clarificarea multor probleme foarte disputate. poate fi compilarea sistematică a cunoştinţelor rezultate din aceste publicaţii şi oferirea acestor texte rezumative pentru uzul practicienilor. se publică un număr din ce în ce mai mare de metaanalize. iar evaluatorul este pus în situaţia de a putea utiliza aceste variabile şi faţetele lor eu o mai mare uşurinţă şi acurateţe de-a lungul procesului de evaluare. pentru a uşura psihologii activi în sfera evaluării psihologice de sarcina căutării unor informaţii împrăştiate într-un spaţiu mult prea difuz. Asemenea sisteme de categorii ar trebui dezvoltate pentru fiecare variabilă psihologică. căci căutarea unor informaţii exhaustive nu mai este necesară. O posibilă ieşire din această dilemă. „gestionarea stresului emoţional". care sa poată pretinde ca într-adevăr cunoaşte toate studiile publicate vreodată. Probabil că este foarte dificil să găsim un profesor în vreo universitate. despre toate variabilele relevante pentru o întrebare psihologică specifică. Această cerinţă este complet nerealistă.184 Capitolul 21 Fundamente pentru o teorie a evaluării psihologice orientate spre decizie legate de o întrebare anume. accentuată în mod continuu de publicarea unui număr din ce în ce mai mare de cercetări ştiinţifice relevante. „stabilitatea emoţională". . Kuhnert şi Liebert (2007) au elaborat o astfel de dare de seamă despre stadiul actual al cunoaşterii ştiinţifice şi al cercetărilor pentru variabile precum „conştiinciozitatea". Aceste sisteme de categorii pot îmbunătăţi substanţial şi cu mare uşurinţă procesul de evaluare.

Structura raportului psihologic — 186 22. Formulări în raportul psihologic — 188 22.7.8.6.10.3. Transparenţa raportului psihologic — 187 22. Intrebările clientului — 188 22. Scorarea şi analiza testelor şi chestionarelor în secţiunea de date a raportului psihologic — 190 22. Descrierea şi analiza interviului şi a informaţiilor scrise nestandardizate din secţiunea de date a raportului psihologic — 191 22. pentru persoanele care nu au studii în domeniul psihologiei 22.Capitolul 22 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice.9. Descrierea planului de evaluare din raportul psihologic — 189 22. Secţiunea de rezultate a raportului psihologic — 192 22. Recomandări şi sugestii în raportul psihologic — 194 .5.1. Formularea întrebărilor psihologice — 189 22.4.2.

Numele clientului şi specificaţiile întrebărilor clientului 2. pentru credibilitatea evaluării afirmaţiilor martorului: Greuel et al.1. Mai presus de orice. Terlinden . Doar faptul că o firmă lucrează conform unui standard precum ISO 9000 nu înseamnă că automat aceasta produce bunuri sau servicii de calitate. De exemplu în domeniul rapoartelor psihologice întocmite pentru uzul justiţiei. . Secţiunea de rezultate 6. care prezintă informaţii detaliate despre construirea raportului psihologic. In acestea este discută în detaliu cunoştinţele teoretice. Pentru psihologi. . acesta este un indiciu valoros asupra calităţii muncii depuse de evaluator. semnate de Steller & Volbert (1999) şi Fiedler & Schmid (1999). în discuţiile expuse sau chiar în exemplul de raport psihologic prezentat în capitolele anterioare.186 Capitolul 22 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice. ajungem la situaţia în care raportul psihologic este compus din afirmaţii justificabile şi verificabile. aşa cum nu se referă nici la întrebări specifice sau la un tip specific de client. ca urmare a unei decizii a unei curţi civile (BGHSt. Planul de evaluare 4. transcrieri ale interviurilor etc. structura unui raport psihologic conţine următoarele nouă puncte: 1. contextuale si metodologice legate de acea variabilă (de exemplu. acesta va fi mai degrabă un rezumat al capitolelor anterioare. 22. 9. Prin urmare. Anexe (scorurile la teste. Westhoff. luate pe baza unor dări de seamă asupra procesului evaluării psihologice în general. 1989: Westhoff et al. Secţiunea dedate 5. Pentru a ne asigura că cei care nu sunt psihologi sunt capabili să evalueze un raport psihologic. pentru non-psihologi Următoarea prezentare vine în ajutorul persoanelor care nu au studii de psihologie. Referinţe 8.). 2002. In acelaşi fel. In funcţie de întrebările clientului: răspunsul ta întrebarea clientului şi/sau recomandări sau sugestii 7. Dar dacă un raport psihologic poate fi înţeles şi poate fi verificat în toate aspectele expuse. Mai mult. 2000. In anumite cazuri individuale. Structura raportului psihologic Raportul psihologic este un rezultat al muncii ştiinţifice şi este ca atare tributar standardelor ştiinţifice clasice. 164). Semnătura psihologului responsabil . vom descrie sistematic toate aspectele raportului psihologic care sunt deschise evaluării. sau de cunoştinţele contextuale şi metodologice din psihologie. Particularităţile legate de întrebări specifice sunt menţionate mai sus. un raport psihologic care corespunde standardelor expuse aici poate avea totuşi diverse puncte slabe din punct de vedere teoretic. Pe baza acestor standarde internaţionale. pentru a le ajuta în evaluarea gradului în care un raport psihologic corespunde unor cerinţe ştiinţifice minime. contextual sau metodologic. există cărţi şi alte lucrări ştiinţifice pentru fiecare tip de întrebare a clientului. ghidul care urmează nu are legătură directă cu vreun raport psihologic întocmit pe o temă specifică. 2005). există opţiunea de a cere o auditare calificată pentru examinarea unui raport psihologic şi pentru generarea unei "evaluări critice a metodei" urmate. pentru întrebări diferite privind evaluarea psihologică în cazurile de crimă: Krober & Steller. Intrebările psihologice 3.Arzt & Kluber. pentru raportul psihologic al dreptului familiei: Salzberg. cu scopul de a stabili dacă un raport psihologic îndeplineşte standardele metodologice fundamentale necesare pentru un raport psihologic în general. asemenea standarde referitoare la credibilitatea afirmaţiilor sunt obligatorii încă din 1999. 45. Structura pe care trebuie să o aibă raportarea rezultatelor unei investigaţii ştiinţifice empirice este definită cu claritate în psihologie şi este valabilă în întreaga lume. 2001. precum şi standardele de calitate spe- cifice pentru aspectele individuale circumscrise întrebărilor clientului. Aceste standarde sunt stabilite de societăţile sau asociaţiile ştiinţifice naţională şi sunt agreate în întreaga lume. In mod firesc vom sări peste tot ceea ce ţine de sfera teoriei. sau dacă acesta conţine erori metodologice serioase. atunci când ţinem cont de aceste standarde.

Pe întreg parcursul procesului de evaluare. şi prin generarea pas cu pas a unor răspunsuri verificabile. In raportul psihologic. . evaluatorul formulează toate enunţurile în raportul psihologic astfel încât să poată fi verificate. In orice lucrare ştiinţifică există o secţiune de metode. evaluatorul le derivă pe acestea din concluziile sale într-un mod care poate fi înţeles şi verificat de fiecare cititor. Aceasta înseamnă. munca ştiinţifică este caracterizată prin faptul că toţi paşii ei sunt verificabili. doar dacă toate afirmaţiile din raportul psihologic pot fi înţelese şi urmate de oricine. prima dată se notează numele clientului. în consecinţă. Postulatele teoretice şi rezultatele cercetărilor. In orice lucrare ştiinţifica se testează ipoteze. când. Semnătura psihologului responsabil încheie raportul psihologic. evaluatorul adună sistematic informaţii despre aceste întrebări psihologice şi utilizează aceste informaţii pentru a răspunde acestor întrebări psihologice în secţiunea de rezultate a raportului psihologic. aceasta este constituită din planul de evaluare. astfel încât prezentarea evaluatorului să poată fi verificată dacă este necesar. Prin întrebările clientului se fixează obiectivul evaluării. că toate concluziile şi raţionamentele trebuie să fie bazate pe date corespunzătoare. în acelaşi fel în care autorii unei lucrări ştiinţifice o semnează propria lucrare. adică de explicarea felului în care s-a făcut evaluarea: cine. cu ajutorul unei structuri sau relaţii clare. expuse în secţiunea de date a raportului. în luarea unei decizii independente. Aşadar. Transparenţa raportului psihologic 1. 2.care au fost citate direct în raportul psihologic. de exemplu analize ale testelor administrate. pentru fiecare întrebare psihologică. La fel ca în orice altă lucrare ştiinţifică. aceasta procedură este cuprinsă în secţiunea de discutare a rezultatelor. De vreme ce întreaga evaluare se bazează pe aceste obiective. cum. de exemplu numele judecătorului sau completului de judecată care a cerut realizarea raportului psihologic. In secţiunea de rezultate evaluatorul răspunde întrebărilor psihologice prin colectarea la un loc a tuturor informaţiilor. In prima parte a unei întrebări psihologice. Transparenţa raportului psihologic 187 Pentru a fi siguri că raportul psihologic poate fi înţeles şi verificat. Pot fi verificate toate afirmaţiile din raportul psihologic? Printre altele. de exemplu.2.şi numai aceste lucrări ştiinţifice . In secţiunea de referinţe. ele trebuie descrise în introducere sau în propria lor secţiune. Pot fi înţelese şi urmate toate enunţurile din raportul psihologic? Un raport psihologic ştiinţific poate fi de ajutor clientului şi altor părţi implicate. este mai adecvat ca acestea să fie formulate ca înlrebâri psihologice.2. Dacă întrebările clientului necesită recomandări şi sugestii. Secţiunea de rezultate conţine astfel răspunsul la întrebarea clientului. Semnificaţia acestei caracteristici (verificabililatea) va fi explicată în detaliu mai jos. Anexa cuprinde analize. pe care evaluatorul şi-a bazat concluziile şi raţionamentele trebuie să fie verificabile prin detaliile bibliografice ale literaturii de specialitate corespunzătoare. sunt listate lucrările ştiinţifice . în secţiunea de date a raportului psihologic este prezentată informaţia care a fost culeasă din sursele individuale de informare.22. evaluatorul repetă întrebarea clientului cuvânt cu cuvânt la începutul raportului psihologic. ce şi cu ce a fost evaluat. Din moment ce analiza şi interpretarea adecvată a testelor psihologice nu este posibilă fără o diplomă în psihologie. în articolele publicate în reviste ştiinţifice. 22. informaţia din anexă este prezentată în aşa fel încât psihologii să o poată înţelege şi verifica (nefiind aşadar necesar să fie prezentată şi explicat pentru publicul larg). evaluatorul explică relaţia dintre întrebarea clientului şi caracteristicile selectate. De vreme ce formularea formală şi ştiinţifică a ipotezelor ar putea să genereze confuzie pentru cililor.

evaluatorul trebuie sa utilizeze cât mai puţine cuvinte de origine străină şi cât mai puţini termeni tehnici. la tel cum trebuie explicaţi termenii tehnici şi profesio- nali în orice altă disciplină. Este scrisă fiecare propoziţie într-un limbaj simplu. Este repetată întrebarea clientului cuvânt cu cuvânt în raportul psihologic? Pentru a ne asigura că raportul psihologic poate fi înţeles şi verificat. Această citare needitată. Acolo unde asemenea cuvinte nu pot fi evitate. Din contra. In orice caz. trebuie explicat înţelesul tehnic al fiecărui termen utilizat în raportul psihologie. evaluatorul trebuie să le explice semnificaţia cât mai clar.188 Capitolul 22 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice. clar şi corect. în raportul psihologic. Raţionamentele necesare despre persoana evaluată sunt mai uşor de acceptai atunci când ele se bazează pe descrieri obiective şi sunt formulate într-un mod corect faţă de subiect 2. termenii psihologici tehnici trebuie explicaţi. Din acest motiv. însă la fel de bine se poate întâmpla ca psihologul sa nu fie expertul cel mai adecvat. evaluatorul trebuie să citeze întreaga întrebare a clientului. Este psihologul expertul cel mai adecvat? Pentru multe întrebări de natură legală. Intrebările clientului 1. 3. profesorul sau medicul. 4. De aceea. iritare şi poate chiar neîncredere. La fel se întâmplă şi în alte arii. Sunt explicaţi toţi termenii tehnici? Pentru a fi sigur că cititorii care nu sunt psihologi pot înţelege raportul. 4. despre comportamentul unei persoane sănătoase psihic. pentru a putea fi înţelese şi verificate.3. adică acelor cerinţe care spun că afirmaţiile trebuie să fie cât mai obiective posibil. nealterată şi completă este esenţială pentru a permite verificarea faptului că raportul psihologic este orientat cu precizie către întrebarea clientului. De exemplu. 3. evaluatorul trebuie să specifice numele clientului. sau întrebări care privesc evaluarea sau credibilitatea martorului. In consecinţă. Este denumit clientul? Pentru a ne asigura că fiecare persoană care citeşte raportul înţelege cine a cerul efectuarea raportului psihologic. Din acest motiv. ele duc la iritare şi la o înţelegere greşită şi contravin cerinţelor de bază ale transparenţei. clar şi corect? Afirmaţiile neinteligibile sau neclare nu sunt de ajutor celui care ar vrea să înţeleagă raportul psihologic.4. dar al căror înţeles este diferii de semnificaţia care însoţeşte acelaşi cuvânt în utilizarea lui zilnică. ei pot duce la o înţelegere greşită. Sunt conţinute cât mai puţine cuvinte de origine străină şi termeni tehnici? Inţelesul cuvintelor de origină străină şi a termenilor tehnici pot să nu fie cunoscut de toţi cei care vor citi raportul psihologic. Formulări în raportul psihologic 1. Este denumit cel care a contractat evaluarea? . Exemple ale acestui caz includ întrebări legate de custodie şi de dreptul de acces la copil după divorţ. ce înţelege evaluatorul prin termenii "inteligenţă" şi "ataşament"? 22. Este fiecare enunţ care descrie sau evalu ează un comportament pe cat se poate de obiectiv? Descrierea ne-obiectivă a comportamentului sau a altor realităţi poate provoca sentimente puternice şi poate astfel genera o situaţie în care înţelegerea şi acceptarea raportului psihologic să fie foarte dificilă pentru persoana descrisă. cuvânt cu cuvânt. psihologul este expertul adecvat să realizeze evaluarea şi nu de exemplu educatorul. astfel de termeni fac ca raportul să fie greu de înţeles. Limbajul tehnic psihologic utilizează mulţi termeni care sunt bine cunoscuţi din limbajul cotidian. pentru non-psihologi 22. evaluatorul trebuie să formuleze fiecare frază într-un limbaj simplu. 2.

Este descrisă individual în planul de evaluare fiecare sursă de informare utilizată? Pentru a ne asigura că este posibil să înţelegem şi. în aşa fel încât subiectul să o poată recunoaşte din nou în raportul psihologic? Pentru a ne asigura că subiectul evaluării poate verifica sursa unei informaţii utilizate. Este indicat numele caracteristicii? Pentru a se putea verifica ce caracteristică este utilizată pentru explicare sau predicţie. evaluatorul trebuie să facă o legătură clară între comportamentul tipic pentru acea caracteristică şi comportamentul la care se referă întrebarea clientului. 3. Referinţele bibliografice complele ale fiecărei proceduri utilizate în raportul psihologic trebuie să se regăsească în secţiunea de referinţe. în consecinţă. să şi verificăm de unde provine fiecare informaţie utilizată. 2. în consecinţă. descrierea trebuie să conţină numele sursei de informare. evaluatorul nu doar interpretează caracteris tica ci o şi numeşte. pe baza unei reguli sau a unui pattern de comportament. evaluatorul trebuie să specifice în mod explicit numele său. 4. . Cu alte cuvinte. Este justificată selecţia caracteristicilor care urmează a fi evaluate. în aşa fel încât subiectul să o poată recunoaşte din nou atunci când o citeşte în raportul psihologic. Descrierea planului de evaluare in raportul psihologic 189 Responsabilitatea pentru realizarea raportului psihologic. 22. este indicat şi numele autorului şi anul publicării? Pentru a ne asigura că o sursă de informare poale fi clar identificată. Este legată justificarea în mod clar de între barea clientului? O justificare poate fi mai mult sau mai puţin clară. este a evaluatorului care a contractat evaluarea. Este indicat în paranteză numele sursei de informare. iar. Descrierea planului de evaluare din raportul psihologic 1. evaluatorul descrie procedura în câteva fraze scurte. Poate înţelege clientul din descrierea procedurii care caracteristică sau caracteristici sunt măsurate cu această procedură şi în ce fel? Pentru a ne asigura că clientul şi orice alte persoane care citesc raportul psihologic pot înţelege care anume procedură a fost utilizată pentru adunarea informaţiilor despre fiecare caracteristică. evaluatorul trebuie să descrie pe rând fiecare sursă de informaţie în planul de evaluare din raportul psihologic.6. dacă este necesar. pentru fiecare întrebare psihologică evaluatorul trebuie să explice cum se relaţionează caracteristica evaluată cu un comportament specific. 22. 2.6. orice simplă parafrază a caracteristicii poate fi ambiguă şi poate periclita verificabilitatea raportului psihologic. evaluatorul trebuie să justifice pe scurt şi într-un mod uşor de înţeles selectarea unei caracteristici. Este descrisă procedura în câteva fraze scurte.5. în cazul procedurilor psihologice. cititorului i se comunică obiectivul ascuns în spatele testării unei ipoteze. 3. Formularea întrebărilor psihologice 1. iar în cazul procedurilor psihologice trebuie de asemenea să indice numele autorului şi anul publicării (date corespunzătoare ediţiei utilizate). pe baza unei reguli sau a unui pattern de comportament? In orice tip de muncă ştiinţifică. adică i se explică de ce acea ipoteză este justificată. evaluatorul explică ce caracteristică sau caracteristici sunt măsurate cu fiecare procedură utilizată în raportul psihologic. atunci când justifică acele caracteristici care au fost selectate. cu toate punctele sale puternice sau slabe. Din acest motiv. pe scurt mod scurt şi uşor de înţeles.22.

7. pentru non-psihologi 5. evaluatorul trebuie să descrie comportamentul observat al subiectului în timpul administrării testului sau chestionarului. Acesta este cazul şi atunci când scorăm şi analizăm testele şi chestionarele utilizate. Numele caracteristicilor corespund cu cele utilizate în întrebările psihologice? Pentru a ne asigura că persoanele care citesc raportul psihologic nu sunt încurcate. este făcută şi o descriere a acelor comportamente manifestate de subiect în timpul administrării şi observate de evaluator. mai ales atunci când respectivul comportament este relevant pentru întrebarea clientului. Este clar indicat cine a efectuat evaluarea. Procedurile care au fost publicate pentru prima dată în urmă cu zeci de ani este posibil sa fie învechite sau este posibil să nu ia în considerare rezultatele unor cercetări mai recente (deşi. ori prin munca de cercetare din spatele lor. în evaluare pol fi implicaţi în mod sistematic şi alţi specialişti. Evaluatorul poate delega efectuarea anumitor paşi sau evaluări punctuale către alte persoane specializate sau. evaluatorul trebuie să explice în planul de evaluare cine efectuează o anume evaluare şi când şi unde va fi a realizată. 7. atunci când scorăm şi analizăm testele şi chestionarele folosite? Ca orice alt produs al muncii ştiinţifice. Această descriere a comportamentului observat trebuie facută împreună cu rezultatele procedurii. atunci ea este orientată şi spre întrebarea clientului. 6. publicate cu zeci de ani în urmă. 4. care sunt relevante pentru întrebarea clientului? Din moment ce rezultatele testului sau ale chestionarului pot însemna ceva diferit atunci când. contribui la răspunsul clientului ? Din moment ce în cadrul unui raport se face apel la multe surse de informare. In discutarea rezultatelor unei procedurii. dar revizuite constant). 22. 3. care pot asigura informaţii despre mai multe caracteristici. din moment ce întrebarea clientului a fost descompusă în întrebări psihologice.190 Capitolul 22 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice. Este luată în calcul situaţia curentă a cunoştinţelor ştiinţifice. Este scorarea şi analiza orientată spre între barea clientului? 2. Este scorarea şi analiza utilă pentru a răs punde întrebărilor psihologice formulate iniţial? Dacă scorarea şi analiza testelor şi a ches- tionarelor administrate este utilă pentru a răspunde întrebărilor psihologice formulate iniţial. de exemplu. cu permisiunea subiectului. Scorarea şi analiza testelor şi chestionarelor în secţiunea de date a raportului psihologic 1. Trebuie aşadar să fie clar. că au fost luate în considerare cunoştinţe ştiinţifice recente. subiectul nu tratează testul cu atitudinea corectă. Ambele cazuri pot avea efecte asupra rezultatelor evaluării. trebuie spus. evaluatorul trebuie sa inventarieze pentru fiecare sursă de informare caracteristicile pentru care a oferit informaţii. există multe teste şi chestionare celebre. 5. Sunt listate în cazul fiecărei surse de infor maţii toate caracteristicile care pot. ori prin noutatea testelor. un raport psihologic trebuie scris în concordanţă cu stadiul actual al cunoaşterii ştiinţifice. când şi unde a fost realizată şi cine a mai contribuit cu ajutor? Pentru a ne asigura că generarea raportului psihologic poate fi pe deplin înţeleasă. evaluatorul trebuie sâ utilizeze în planul de evaluare numele caracteristicilor aşa cum sunt ele folosite şi în întrebările psihologice. De aceea evaluatorul trebuie să specifice numele persoanelor care au ajutat la realizarea fiecărui pas din evaluare. Atunci când se face descrierea fiecărui rezultat este indicat (a) testul (b) momentul în care s-a realizat testarea şi (c) etalonul utilizat? Rezultatele testării psihologice şi ale chesti- .

In consecinţă. Descrierea şi analiza interviului şi a informaţiilor scrise nestandardizate din secţiunea de date a raportului psihologic 1. In cazul anumitor întrebări ale clientului. 22. Pentru a face posibilă verificarea muncii evaluatorului. Prin urmare. interviul este înregistrat. atunci când sunt prezentate rezultatele. rezultatele sunt prezentate separat pentru fiecare surse de informaţie. însă mai depind deopotrivă şi de test. evaluatorul trebuie să prezinte şi el rezultatele separat pentru fiecare sursă de informaţii. 6. 7. descriind participanţii. Acest obicei previne de asemenea orice posibilă tendinţă spre un raţionament general prematur (vezi itemul următor din această listă). înregistrări. din documente. Evaluatorul se abţine de la orice discuţii despre relaţiile dintre rezultate. atunci când se poate obţine acordul subiectului în acest sens. relaţiile dintre diversele rezultate nu trebuiesc discutate în secţiunea de date. pentru a stabili (a) dacă informaţiile au legătură cu întrebarea clientului şi (b) care sunt întrebările psihologice cărora li se adresează. Din acest motiv. rapoarte medicale etc). în secţiunea de date a raportului psihologic? Pentru a structura un raport ştiinţific într-un mod verificabil şi uşor de înţeles. 2.8. evaluatorul trebuie să prezinte rezultatele interviului în limbaj indirect. Este utilizată forma lingvistică corectă. certificate. printr-o abordare pas cu pas. 3. evaluatorul trebuie să stabilească clar de unde provine fiecare informaţie colectată. evaluatorul trebuie să se refere (a) la un test (b) la momentul testării şi (c) la etalonul utilizat. Este menţionată fiecare informaţie şi la secţiunea care tratează întrebarea psihologică la a cărei rezolvare contribuie? Anumite informaţii disparate pot fi adesea importante pentru diverse întrebări psihologice.8. de momentul testării şi de etalonul aplicat pentru raportarea scorurilor. Scopul acestei cutume este acela de a face clar că enunţurile respective au fost făcute de subiect în cadrul unui interviu de evaluare psihologică. acelaşi interviu pe care evaluatorul la menţionat în secţiune de metode. de exemplu pentru o evaluare psihologică pri- . Sunt prezentate datele din secţiunea de date a raportului psihologie separat pentru fiecare sursă de informare? In orice rezultat al unei munci ştiinţifice empirice. durata şi locaţia de desfăşurare. de rezultate. Descrierea şi analiza interviului şi a informaţiilor scrise nestandardizate 191 onarelor depind de subiectul însuşi. adică vorbirea indirectă? Cu excepţia relativ rarelor citări obiective. în funcţie de (a) relaţia ei cu întrebarea clientului şi (b) întrebarea psihologică căreia i se adresează? Chiar şi în cazul interviurilor foarte bine planificate. 4. evaluatorul trebuie să menţioneze o informaţie colectată în secţiunea fiecărei întrebări psihologice la a cărei rezolvare contribuie respectiva informaţie. Este clar de unde provine fiecare parte a informaţiei? Pentru că un raport psihologic trebuie să fie inteligibil şi verificabil. Este analizată fiecare informaţie obiectivă colectată. data. astfel încât să fie clar de unde provine fiecare informaţie. Din acest motiv. evaluatorul trebuie să analizeze toate informaţiile obiective colectate. s-ar putea ca citări exacte ale înregistrării să fi utile sau chiar esenţiale. subiecţii vor oferi şi informaţii care nu au nimic în comun cu întrebarea clientului sau cu întrebările psihologice care au derivat din aceasta. Din acest motiv.22. de exemplu din interviul realizat de evaluator. Acestea îşi au locul în secţiunea următoare. evaluatorul trebuie să adere la această regulă generală ale muncii ştiinţifice şi să nu discute la momentul prezentării datelor în nici un fel relaţiile dintre diversele informaţii colectate.

sunt utilizate toate informaţiile relevante prezentate în secţiunea de date? Pentru a se asigura că cititorul poate înţelege cum a ajuns evaluatorul la răspunsul specific pe care îl dă la o întrebare psihologică. Ele fac posibilă înţelegerea problemelor discutate şi a distincţiilor psihologice fundamentale operate. De aceea. chiar dacă este indicată de fiecare dată sursa de informaţie. un raport psihologie este adesea atât de lung încât cititorul nu se poate aştepta să reţină tot ceea ce a citit. chiar dacă el/ea nu a citit părţile anterioare ale raportului psihologic ? Datorită complexităţii sale. Informaţiile sunt cântărite ţinând seama de importanţa lor pentru întrebarea clientului? In funcţie de calitatea sursei de informare. 5. toate informaţiile relevante. 2. Evaluatorul trebuie sa discute ştiinţific potenţiala semnificaţie a acestor contradicţii. De aceea evaluatorul formulează raportul psihologic în aşa manieră încât toţi posibilii cititori ai raportului să fie luaţi în considerare. Sunt explicate sau discutate contradicţiile dintre diverse informaţii? Cele mai multe contradicţii dintre informaţiile colectate şi prezentate în raportul psihologic pot fi rezolvate atunci când sunt abordate competent şi nu sunt de fapt contradicţii reale. unde se pot regăsi pe larg respectivele discuţii din interviu. evaluatorul numeşte numărul paginii din raportului psihologic. de către cei care nu au studii de psihologie. Este secţiunea de rezultate a raportului psihologic structurată în conformitate cu întrebările psihologice? Intrebările psihologice constituie structura de bază din spatele întrebărilor clientului. Din acest motiv. Din acest motiv. 5. evaluatorul trebuie să cântărească informaţia din raport . din toate sursele de informare utilizate şi le prezintă în acest fel secţiunea de rezultate a raportului psihologic. 164). care trebuie urmate şi rezolvate. Secţiunea de rezultate a raportului psihologic 1. de extinderea informaţiei sau de direcţia din care aceasta vine. contradicţiile care există între anumite informaţii trebuie explicate şi rezolvate sau cel puţin discutate în secţiunea de rezultate. In acest sens. In secţiunea de rezultate. 6. Acesta este de exemplu cazul contradicţiilor dintre informaţiile obţinute din surse diferite de informare. chiar dacă acesta nu a citit părţile anterioare ale raportului psihologic. în acest caz. 22. evaluatorul notează rezultatele în secţiunea de rezultate a raportului psihologic în aşa fel încât fiecărui cititor să îi fie clar de unde provine fiecare informaţie utilizată. S-a răspuns la întrebările psihologice derivate din întrebările clientului? Intrebările psihologice derivate din întrebările clientului se referă la aspecte psihologice importante.9. pentru o instanţă de tribunal. 3. informaţia poate avea un grad diferit de importanţă pentru întrebarea clientului. Pentru fiecare întrebare psihologică. acesta adună pentru fiecare întrebare psihologică pe care o tratează. informaţiile extrase dintr-un interviu foarte extins pot ti rezumate. pentru non-psihologi vind credibilitatea declaraţiilor unui martor (vezi de asemeni BGH St 45. pentru claritatea raportului psihologic este util ca evaluatorul să îşi structureze expunerea rezultatelor. evaluatorul trebuie sâ răspundă acestor întrebări psihologice.192 Capitolul 22 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice. de exemplu. va fi citit de mulţi oameni diferiţi. Esle clar pentru fiecare cititor de unde provine fiecare informaţie. pentru a se asigura că raportul psihologic poate fi totuşi urmărit în fiecare punct. în conformitate cu întrebările psihologice. în secţiunea de rezultate. 4. Modul în care a fost formulat raportul psihologic indică faptul că au fost luaţi în considerare toţi posibilii cititori? Un raport psihologic întocmit.

Este prezentată importanţa fiecărei informa ţii în aşa fel încât fiecare cititor să o poată urmări? Raţionamentul urmat de evaluator în generarea raportului psihologic poale fi urmat de cililor numai dacă importanţa informaţiei este prezentată explicit în secţiunea de rezultate. 11. p. Sunt redactate toate raţionamentele. De aceea. propria lui expertiză este insuficientă. evaluatorul trebuie să se abţină de la includerea în raportul psihologic a unor afirmaţii referitoare la domenii altele decât cele relevante pentru întrebarea clientului. Este citată literatura ştiinţifică? Dacă un evaluator prezintă la un moment dat situaţia actuală a cunoaşterii psihologice într-un domeniu relevant pentru întrebările clientului. 9. raportul psihologic trebuie să răspundă întrebărilor clientului. aşadar. Se răspunde întrebării clientului? Clientul care a comandat raportul psihologic doreşte să primească un răspuns. evaluatorul nu trebuie să facă afirmaţii generale inutile în raportul psihologic. căci pot avea ca urmare generarea unor probleme de acceptare a raportului psihologic. De exemplu. în aşa fel încât evoluţia să poată fi urmărită de toti cititorii raportului psihologic? Raţionamentul urmat de evaluator în secţiunea de rezultate a raportului psihologic poate fi urmat de cititor numai dacă informaţia despre diversele caracteristici este combinată pas cu pas pentru a genera astfel răspunsul la întrebarea clientului. Enunţurile despre caracteristici sunt combinate pentru a răspunde la întrebarea clientului pas cu pas. Aceasta trebuie făcut într-un stil concis şi uşor de înţeles pentru toţi cititorii raportului. Raportul se abţine de la afirmaţii care trec dincolo de răspunsul la întrebarea clientu lui? Afirmaţiile despre persoane sau relaţiile dintre persoane care exced întrebarea clientului depăşesc obiectivul raportului psihologic şi violează drepturile persoanei afectate. O asemenea procedură poate fi cea mai indicată în anumite condiţii (vezi Westhoff. ele pot duce la agravarea şi nu la calmarea conflictelor. (c) pe cât se poate de obiectiv? Pentru a face cât mai probabilă înţelegerea şi verificarea concluziilor din raportul psihologic. se sugerează că toate informaţiile au valoare egală. Sunt prezentate explicaţiile despre situaţia curentă a cunoaşterii psihologice din domeniul respectiv într-un mod uşor de înţeles? O caracteristică a raportului psihologic ştiinţific este că. 13. acolo unde este necesar pentru a răspunde la întrebarea clientului. Din acest motiv. In mod logic. 14. afirmaţiile sale pot fi verificate numai dacă este citată literalura la care se referă. este prezentat stadiul actual al cunoaşterii psihologice din acel domeniu. Secţiunea de rezultate din raportul psihologic 193 în funcţie de importanţa ei pentru întrebarea clientului. la fel ca în secţiunea de date. evaluatorul continuă prezentarea datelor la timpul trecut.22. adică un ajutor profesionist în luarea unei decizii pentru care. 7. în aşa fel încât să poată fi urmată de toţi cititorii raportului psihologic. 68-71). con cluziile şi deciziile expuse în secţiunea de rezultate (a) la timpul prezent. 12. (b) fără conotaţii modale. într-o situaţie de mediere juridică. evaluatorul trebuie să prezinte ponderarea făcută în aşa fel încât această să poată fi urmărită de fiecare cititor. conform estimării sale.9. Dacă nu este indicată nici o valoare sau importanţă deosebită pentru o anumită informaţie. Afirmaţiile cu un grad de generalitate mare sunt de aceea inutile şi periculoase. Se evită expunerea de afirmaţii generalizate nejustificat? Cu cât o afirmaţie din raportul psihologic este mai generală. 1985. 8. cu atât este mai probabil ca persoanele descrise să o conteste. 10. Pentru fiecare combinaţie de informaţii. însă formulează propriile raţiona- .

194

Capitolul 22 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice, pentru non-psihologi

mente, concluzii şi judecăţi de valoare (a) la timpul prezent, (b) fară conotaţii modale (ca de exemplu „evident", „în opinia mea") şi (c) pe cât se poate de obiectiv.

22.10. Recomandări şi sugestii în raportul psihologic 1. Intrebările clientului necesită recomandări şi sugestii? Nu toate întrebările clientului au ca obiectiv generarea de recomandări şi sugestii. Se întâmplă frecvent ca întrebarea clientului să necesite doar un răspuns justificat ştiinţilie. De exemplu aşa se întâmplă în rapoartele psihologice realizate pentru investigarea credibilităţii unui martor, a responsabilităţii unui acuzat, sau a aptitudinilor necesare pentru un anume parcurs profesional. 2. Rezultatele procesului de evaluare necesită emiterea unor recomandări sau sugestii către client? In raportul psihologic, evaluatorul sugerează anumite măsuri doar dacă acest lucru i se cere prin întrebarea clientului, sau dacă se simte obligat din motive legale, izvorâte din informaţiile sau concluziile reieşite în cursul procesului de evaluare. 3. In recomandările sau sugestiile făcute, sunt descrise concret (a) toate potenţialele posibilităţi de acţiune, (b) condiţiile pentru realizarea tuturor posibilităţilor de acţiune descrise, (c) obiectivele care pot fi atinse prin fiecare direcţie de acţiune descrisă şi (d) consecinţele care pot urma din fiecare direcţie de acţiune descrisă? Pentru ca recomandările şi sugestiile făcute în raport să fie de un real ajutor pentru client şi pentru a-i permite acestuia să ajungă la o decizie independentă, este necesar ca evaluatorul (a) să descrie opţiunile aflate la dispoziţia clientului, (b) să prezinte condiţiile pentru exercitarea fiecăreia in aceste opţiuni, (c) să enunţe scopurile ataşate fiecăreia

din aceste opţiuni şi (d) să descrie posibilele consecinţe ale acţiunii conforme cu fiecare din aceste opţiuni. 4. Sunt făcute recomandările şi sugestiile la sfârşitul raportului psihologic? Recomandările şi sugestiile se pot face doar după ce în secţiunea de rezultate a raportului psihologie au fost combinate toate informaţiile şi au fost oferite toate răspunsurile pentru fiecare întrebare psihologică. De aceea recomandările şi sugestiile pot fi plasate numai la sfârşitul raportului psihologic. 5. Sunt prezentate toate informaţiile necesare înainte ca recomandările şi sugestiile să fie facute? Dacă recomandările şi sugestiile sunt făcute în secţiunea de rezultate a raportului psihologic şi nu în propria lor secţiune, evaluatorul trebuie să prezinte în primul rând toate informaţiile necesare pentru înţelegerea recomandărilor şi a sugestiilor, înainte de a trece la enunţarea acestora.

23

Capitolul 23 Punctaj de idei pentru sprijinul evaluatorului psihologic pe parcursul procesului de evaluare şi redactare a raportului psihologic
23.1. Checklist: întrebarea clientului — 197 23.2. Checklist: Profilul cerinţelor — 197 23.3. Checklist: Cunoştinţe — 197 23.4. Checklist: Selecţia grupelor de variabile — 197 23.5. Checklist: Selecţia variabilelor de mediu — 198 23.6. Checklist: Selecţia variabilelor organice — 198 23.7. Checklist: Selecţia variabilelor cognitive — 198 23.8. Checklist: Selecţia variabilelor emoţionala — 198 23.9. Checklist: Selecţia variabilelor motivaţionale — 199 23.10. Checklist: Selecţia variabilelor sociale — 199 23.11. Checklist: Criterii pentru selectarea variabilelor — 199 23.12. Checklist: Formularea întrebărilor psihologice (=ipoteze) — 199 23.13. Checklist: Selectarea surselor de informaţie — 199 23.14. Checklist: Planul detaflat al evaluării — 200 23.15. Checklist:Costurile si beneficiile fiecărei surse de Informaţie — 200

23.16. Checklist: Evaluarea unui observator — 23.17. Checklist: Conţinutul observaţiilor — 200

200

23.18. Checklist: Caracteristici ale observaţiilor ştiinţifice referitoare la comportament — 200 23.19. Checklist: Criterii pentru selecţia procedurilor standardizate — 201 23.20. Checklist: Obiectivitatea execuţiei procedurilor de evaluare psihologică — 201 — 201

23.21. Checklist: Criterii pentru scorarea şi analiza procedurilor de evaluare psihologică 23.22. Checklist: Condiţii pentru atingerea celui mai înalt grad posibil de obiectivitate în interpretarea procedurilor standardizate de evaluare psihologică — 201 23.23. Checklist: Fidelitatea procedurilor standardizate de evaluare psihologică — 23.24. Checklist: Validitatea procedurilor standardizate de evaluare psihologică 23.25. Checklist: Planificarea interviului orientat spre decizie (DOI) 23.26. Checklist: Structura amplă a ghidului de interviu — 203 — 202 — 202

202

23.27. Checklist: Structura detaliată a ghidului de interviu — 203 23.28. Checklist: Formularea întrebărilor "bune" — 23.29. Checklist: Intrebări distorsionante — 204 23.30. Checklist: Condiţii pentru interviul orientat spre decizie — 204 204 203

23.31. Checklist: Prezentarea planului de evaluare în raportul psihologic —

23.32. Checklist: Scorarea testelor şi a chestionarelor şi prezentarea datelor în raportul psihologic — 205 23.33. Checklist: Analiza şi prezentarea informaţiei provenite din interviuri şi din surse scrise nestandardizate în secţiunea de date a raportului psihologic — 205 23.34. Checklist: Secţiunea de rezultate a raportului psihologic — 23.35. Checklist: Recomandări şi sugestii în raportul psihologic 206

— 206

23.36. Checklist: Formulări în secţiunea de rezultate a raportului psihologic — 207 23.37. Checklist: Structura raportului psihologic — 207

197
23.4. Checklist Selecţia grupelor de variabile

Următoarele liste (checklist) conţin într-o prezentare clara, explicită, sintetică şi direct utilizabilă regulile evaluării orientate spre decizie. Cu ajutorul lor, psihologul poate proiecta şi executa fiecare pas al procesul deui evaluare conform regulilor şi procedurilor discutate anterior. In acest fel, raportul psihologic devine nu doar un enunţ al unui rezultat, ci şi o modalitate de a-i prezenta şi explica clientului şi altor eventuali cititori ai raportului procesul prin care s-a ajuns la respectivele rezultate. Prin intermediul acestor liste, evaluatorul poate verifica dacă o regulă specifică este relevantă pentru întrebarea clientului, din moment ce nu toate regulile vor fi relevante pentru fiecare întrebare pusă de client. Evaluatorii pot verifica ei înşişi dacă au fost luate în considerare toate regulile relevante.

2. Este posibil ca pentru fiecare cerinţă să se ofere: - justificare? - evaluare (la momentul prezent)? - o formulare în sens comportament al? - o evaluare cu un grad suficient de obiectivitate? - o evaluare cu un grad suficient de fidelitate? - o evaluare cu un grad suficient de validitate? - argumente privind stabilitatea? - o modalitate de compensare? Dacă da, prin ce altă cerinţă?

23.3. Checklist: Cunoştinţe 1. Este evaluatorul la curent cu toate cunoştinţele ştiinţifice necesare pentru a putea lucra cu întrebările puse de client? 2. Are evaluatorul suficientă experienţă profesională pentru a lucra cu întrebările puse de client? 3. Are evaluatorul suficientă experienţă de viaţă pentru a lucra cu întrebările puse de client? 4. Sunt cunoştinţele relevante suficient de concrete? 5. Pot fi verificate cunoştinţele relevante? 6. Sunt valide toate aspectele relevante ale cunoştinţelor?

23.1. Checklist: întrebarea clientului 1. Este formulată întrebarea clientului fară ambiguitate? 2. Este psihologul un expert relevant? 3. Există cunoştinţe suficiente în psihologie pentru a lucra cu întrebarea clientului? 4. Este legal să se lucreze pe tematica formulată de întrebarea clientului? 5. Este etic să se lucreze pe tematica formulată de întrebarea clientului? 6. Întrebarea clientului îl constrânge în mod nejustificat pe evaluator? 7. Se sugerează o anumită intervenţie, care necesită un anumit rezultat al evaluării? 8. Este întrebarea clientului primul punct în raportul psihologic? 9. Este întrebarea clientului citată complet şi cuvânt cu cuvânt în raportul psihologic? 10. Este numit clientul? 11. Este numit contractorul?

23.4. Checklist: Selecţia grupelor de variabile Sunt următoarele grupe de variabile relevante pentru întrebarea clientului? 1. Variabile de mediu 2. Variabile organice 3. Variabile cognitive 4. Variabile emoţionale 5. Variabile motivaţionale 6. Variabile sociale

23.2. Checklist: Profilul cerinţelor 1. Este completă lista cerinţelor relevante?

3.8.neurologice? . Checklist: Selecţia variabilelor cognitive 1.altele? 6.hormonale? . Deteriorarea sănătăţii? 5.osoase? .senzoriale? . Modalităţi de gestionare a emoţiilor? 5. Alte caracteristici fizice importante? 23. Dependenţa de droguri? 8. Checklist: Selecţia variabilelor organice 1.gelozie? . 4. Anomalii: Structura inteligenţei? Concentrare? Memorie? Creativitate? Talent artistic? Stilul de lucru? Abilităţi în: — scris? — citit? — matematica de bază? 9. Intăriri (reinforcement) pozitive ale comportamentului? 13. Alte aspecte ale gândirii? anatomice? fiziologice? . inclusiv cele care nu s-au vindecat în mod adecvat? 7. Stabilitatea emoţională sau abilitatea de a rezista încărcării emoţionale? 2. 7. 3. Abilitatea generala de a rezista stresului psihic? 2. Contingenţe? 12. Situaţia financiară? Situaţia rezidenţială? Conexiunile de transport? Condiţiile de comunicare? Timpul disponibil? 6.7. Alte aspecte ale învăţării? 17.dragoste? . Cunoştinţe de: — limbi străine? interacţiune cu computerul? — tastare? stenogralierc? — alte domenii importante? 10.6. Probleme emoţionale? . Dizabilităţi? 6.inferioritate . Checklist: Selecţia variabilelor de mediu 1. 2. 8.musculare? . Checklist: Selecţia variabilelor emoţionale 1. 5. Alte condiţii de viaţă (externe) importante? 23.cardio-vasculare? . Interacţiuni între variabile 8. Modalităţi de gestionare a stresului? 3. Pedepse? 15. 5. 2. Vârsta (diferenţe)? 4. Durata sentimentelor de: .5. Inteligenţă generala? - 23. Informaţii din psihologia învăţării 23. Boală şi afecţiuni. Alte aspecte ale percepţiei? 16. Caracteristici de personalitate 9.anxietate? . Ataşamente emoţionale? 7. Caracteristici situationale 10. Intăriri (reinforcement) negative ale comportamentului? 14.198 Capitolul 23 Punctaj de idei pentru sprijinul evaluatorului 7. Nutriţia? 3. Modalităţi de gestionare a frustrării? 4. Condiţii situationale? 11. 6.dermatologice? 9.vinovăţie? . 4.

Dacă variabila este de tip calitativ. Checklist: Selecţia variabilelor sociale 1. 6.12. Întrebările psihologice sunt grupate cu sens? 9. în cercetări cu grad înalt de validitate internă? 2.chestionare? . Checklist: Selectarea surselor de informaţie 199 8. 6. similare. Motive precum: . 4. Asociaţia dintre variabila selectată şi comportamentul care trebuie explicat sau prezis este reproduclibilă. Comportament în situaţii de decizie? 9.teste? .norme şi reguli? .13.23.orientarea spre putere? .9. în diverse cercetări cu grad înalt de validitate internă? 23.11. Puterea asocierii dintre cele două s-a dovedit a fi similară.13. Este explicată selecţia unei variabile într-un mod simplu. Aşteptări? 8.10. Este enunţat un număr de întrebări psihologice care nu depăşeşte 20? 8. Partea a doua a întrebării psihologice se referă în mod clar la variabila din prima parte a întrebării psihologice? 5. 4.propria persoană? .exemple practice? . adică în studiul acestei relaţii au fost stabilite rezultate coerente. Inteligenţă socială? Competenţă socială? Atitudini? Prejudecăţi şi stereotipii? Norme? Datorii. Checklist: Selecţia variabilelor motivaţionale 1.alte motive? şi comportamentul care trebuie explicat sau prezis este de importanţă practică (proporţia variantei explicate)? 3. se referă întrebarea la caracteristici cantitative care ţin de variabilă? 7. 2.anumite situaţii? 7. obligaţii? Influenţa unor persoane importante pentru subiect? 8.orientarea spre realizare? . se referă întrebarea la caracteristici calitative care ţin de variabilă? 6. Scopuri? Dorinţe? Valori? Interese? Atitudini? Convingeri referitoare la: . Există o legătură clară între variabila selectată şi comportamentul specificat în întrebarea pusă de client? 3. uşor de înţeles şi bine fundamentat pe legi empirice sau pe regularităţi comportamentale? 2. 5.scopuri? . este indicat numele ei? 4. Checklist: Selectarea surselor de informaţie 1. Checklist: Formularea întrebărilor psihologice (=ipoteze) 1. Dacă variabila este cantitativă. 3. 3. Puterea asocierii dintre variabila selectată 23. Checklist: Criterii pentru selectarea variabilelor 1. Proceduri standardizate: . 2. Dispoziţii şi schimbări de dispoziţie? 23. Alte variabile sociale? 23. 7. Sunt întrebările psihologice grupate în aşa fel încât să nu existe mai mult de (circa) 5 întrebări în fiecare grup? 23. 5. Dacă variabila este un construct psihologie.

interpretare? . persoane indirect implicate? 8. clienţi? 3.privat? . de exemplu cine este evaluat şi când.17. Checklist: Planul detaliat al evaluării 1.organice? .execuţie? . Checklist: Costurile şi beneficiile fiecărei surse de informaţie Au fost evaluate costurile materiale şi nemateriale.observaţii comportamentale? . cât timp va dura şi cine va face evaluarea? 2. Nivelul de intimitate al comportamentului: . Proceduri parţial standardizate: .18.interviuri orientate spre decizie? 3. Checklist: Conţinutul observaţiilor 1. Checklist: Caracteristici ale observaţiilor ştiinţifice referitoare la comportament 1. instituţii direct implicate? 6. 2. Checklist: Evaluarea unui observator 1. 6. Alte caracteristici importante? 23.15.intim? 9. 7. subiecţi? 2.cognitive? . 3.motivaţionale? . organizaţii direct implicate? 7.14. Propriul comportament? Comportamentul altei persoane? Frecvenţa comportamentului? Durata comportamentului? Regularitatea comportamentului? Variabilitatea comportamentului? Posibilitatea de evitare a comportamentului? 8.observaţii comportamentale? 2. organizaţii indirect implicate? 23.de mediu? .succesiunea tuturor procedurilor din evaluare.interviuri orientale spre decizie (ghiduri de interviu)? . precum şi beneficiile fiecărei surse potenţiale de informaţie. Experienţa observatorului? Pregătirea observatorului? Monitorizarea observatorului? Condiţiile în care se face observarea de către observator: .observaţii ale comportamentului? .16. psihologi? 4. 2.emoţionale? .public? .200 Capitolul 23 Punctaj de idei pentru sprijinul evaluatorului . Există un plan valid pentru: . Costurile şi beneficiile sunt luate suficient de mult în considerare în planificare? 23. Proceduri nestandardizate: interviuri? certificate? dosare? rezultate? rapoarte medicale? altele? 23. pentru: 1. 3. alte persoane direct implicate? 5. 5.analiză? .sociale? 23. Interacţiuni necesare cu parteneri? l0. 4.aplicarea procedurilor standardizate? . 4. Dezirabilitate socială? 11. Există planuri pentru: . instituţii indirect implicate? 9.

Observaţiile sunt analizate pe baza unui plan valid? 4.20. Checklist: Obiectivitatea execuţiei procedurilor de evaluare psihologică 1. precum şi succesiunea lor? 4. . Observaţiile sunt interpretate pe baza unui plan valid? 23.22.subiectul? .alte persoane posibil implicate în evaluare? 2.23. Subiectului i-au fost explicate rolurile următoarelor persoane: . Scorarea şi analiza au sens din punct de vedere psihometric? 4. sunt raportate rezultatele procedurilor standardizate la: 23. Checklist: Condiţii pentru atingerea celui mai înalt grad posibil de obiectivitate 201 2. Scorarea şi analiza simt justificate logic? 23. Scorarea şi analiza sunt realizate la cel mai înalt nivel în ceea ce priveşte: dezvoltarea teoriei? metodele? rezultate relevante provenite din cercetare? 2.psihologul? .21. Există un acord în ceea ce priveşte cooperarea dintre subiect şi psiholog? 23. Subiectul a fost întrebat care sunt aşteptările sale în ceea ce priveşte evaluarea psihologică? 2. Checklist: Condiţii pentru atingerea celui mai înalt grad posibil de obiectivitate în interpretarea procedurilor standardizate de evaluare psihologică 1. Observaţiile comportamentale sunt executate: . analizei şi interpretării? fidelitatea? validitatea? norme? 3. fidelă şi validă cu putinţă? 3. Subiectului i-au fost explicate toate etapele evaluării. I-au fost indicate subiectului posibilele dificultăţi care ar putea fi întâmpinate pe parcursul evaluării? 7. Checklist: Criterii pentru scorarea şi analiza procedurilor de evaluare psihologică 1.cu o modalitate de înregistrare cât mai obiectivă. Checklist: Criterii pentru selecţia procedurilor standardizate 1. Bazele teoretice? 2. Subiectului i s-a explicat scopul fiecărei proceduri individuale? 9. Scorarea şi analiza sunt realizate în conformitate eu teoria? 3. Au fost corectate aşteptările eronate ale subiectului? 6. Caracteristici determinate empiric: obiectivitatea execuţiei. pentru întrebările clientului? 5.22.de observatori calilicaţi? . scorării. Subiectul a fost informat asupra modului în care ar putea gestiona aceste dificultăţi? 8.19. Raportul cost-beneficiu în aplicarea procedurilor standardizate selectate. Sunt prezentate observaţiile comportamentale privind o procedură de evaluare psihologică la timpul trecut în secţiunea de date a raportului psihologic şi înaintea prezentării rezultatelor respectivei proceduri? In secţiunea de date a raportului psihologic.pe baza unui plan valid? . Subiectului i-au fost explicate obiectivele evaluării? 3.

Checklist: Fidelitatea procedurilor standardizate de evaluare psihologică 1.25. Este DOI: .momentul evaluării (timpul trecut?) . Ce tip de fidelitate este necesară în contextul teoriei care stă la baza respectivei proceduri standardizate? 4. Cât de utilă este procedura în comparaţie cu o strategie a priori'? 23. Tipul de eşantionare utilizat pentru determinarea fidelităţii este expus în literatură? 10. ca plan pentru DOI. Ghidul de interviu este bazat pe cerinţe clare? 3. Checklist: Planificarea interviului orientat spre decizie (DOI) 1. Tipul de fidelitate necesar este expus în literatură? 6. Evaluarea parametrului de fidelitate este „practic invariantă"? 11. Ce tip de fidelitatea este necesară în contextul întrebării psihologice? 3. Evaluarea fidelităţii este încă validă? 23. Checklist: Validitatea procedurilor standardizate de evaluare psihologică 1. Modalitatea specifică de măsurare a fidelităţii este expusă în literatură? 7. Câte de bine esle demonstrată validitatea discriminantă? 5.analizat în conformitate cu cele mai înalte standarde? 2. Volumul eşantionului pe baza căruia a fost măsurată fidelitatea este expus în literatură sub formă numerică? 9. comparativ cu ceea ce poate fi aşteptat în domeniul respectiv? 8. Ghidul de interviu. de întrebarea psihologică şi de teoria care stă la baza procedurii de evaluare psihologică utilizate? .executat . Ghidul de interviu este structurat în conformitate cu întrebările psihologice derivate din întrebarea clientului? 4. Ce alte dovezi există.23. cu privire la validitatea de construct? 6.planificat .este necesară stabilitatea de-a lungul unei perioade de timp? 5. Care este magnitudinea coeficienţilor de validitate.24. Ghidul de interviu permite ca informaţia relevantă pentru întrebarea clientului să fie colectată: . Există un acord în ceea ce priveşte fidelitatea cerută de întrebarea clientului. este formulat complet şi în fiecare detaliu? 5. Cât de bine este demonstrată validitatea predictivă? 3.complet? . Nivelul de fidelitate necesar este expus în literatură sub formă numerica? 8. Sunt explicaţi toţi termenii tehnici într-un mod uşor de înţeles? 4. Care este magnitudinea coeficienţilor de validitate? 7. Cât de bine este demonstrată validitatea criteriului? 2. Ce tip de fidelitate este necesară în contextul întrebării clientului? 2. Cât de bine este demonstrată validitatea convergentă? 4.202 Capitolul 23 Punctaj de idei pentru sprijinul evaluatorului .procedură? .este necesara stabilitatea cu privire la diferitele părţi ale procedurii? .eşantionul normativ? 3. Au fost înlocuite toate cuvintele cu un sens puternic evaluativ cu alternative cât mai neutre posibil? 23.

Are fiecare întrebare un cadru de referinţă lipsit de ambiguitate? 3. Ghidul de interviu are un design practic? 23. Ghidul de interviu ajută subiectul să ia în mod independent decizia de cooperare cu evaluatorul? 10. obiective şi proceduri? 3. Toate explicaţiile necesare sunt: . Este fiecare întrebare pe cât se poate de scurtă şi de precisă? 5. Poate subiectul utiliza ghidul de interviu ca bază pentru propriile observaţii? 9. Fiecare întrebare întreabă despre un singur aspect? 4. Checklist: Formularea întrebărilor "bune" 1. Se referă fiecare întrebare la un comportament individual concret? 2. Checklist: Structura amplă a ghidului de interviu Ghidul de interviu aminteşte intervievatorului să urmeze următoarele puncte: 1. Este fiecare întrebare pe cât se poate de neutră din punctul de vedere al evaluării comportamentului care urmează a fi raportat? . Consimţământul subiectului pentru înregistrarea video sau audio? 4.adecvate? . Checklist: Formularea întrebărilor "bune" 203 4. raţionamentelor sau comportamentelor? 8. Sunt formulate toate întrebările sub o formă atât de deschisă precum este necesar? 10. în conformitate cu incidentele critice? 23. Explicarea întrebării puse de client.27. Intâmpinarea şi introducerea? 2. Se referă fiecare întrebare la modalităţi concrete de manifestare a emoţiilor.28.uşor de înţeles? 5. Ghidul de interviu permite subiectului să prezinte observaţii în mod spontan? 8.26. ca parte a unui dialog şi nu ca prelegeri? 6.23. Sunt toate întrebările lipsite de distorsiune. Ghidul de interviu facilitează subiectului prezentarea unor comportamente şi experienţe concrete? 7. Rezumatul informaţiilor importante la sfârşitul fiecărei secţiuni? 6. Sunt ordonate toate întrebările şi toate punctele dintr-o secţiune într-un mod logic şi corect? 7.Există tendinţa ca întrebările indirecte să fie puse la sfârşit? .fidel? . Este minimizată utilizarea cuvintelor de origine străină si a termenilor tehnici? 3. Sunt utilizate doar întrebări "bune"? 9. Structurarea ghidului de interviu. după secţiunea de introducere. Ghidul de interviu este orientat în funcţie de raportul cost-beneficii? 11.28. Sunt formulate toate întrebările sub o formă atât de directă precum este necesar? . Sunt explicaţi termenii tehnici necesari? . Checklist: Structura detaliată a ghidului de interviu 1.Este fiecare întrebare adaptată pentru tipul de reprezentare cognitivă pe care subiectul o are referitor la conţinutul care urmează a fi raportat? 23. Sunt formulate toate întrebările simplu. adică lipsite de sugestii sau frazări care să influenţeze un anumit răspuns? 6.Gradul de directivitate a unei întrebări este adaptat conţinutului care urmează a fi raportat? . Explicarea scopului la începutul fiecărei noi secţiuni? 5.scurte? . clar şi precis? 2.obiectiv? . Se realizează transmiterea tututor explicaţiilor care în mod necesar sunt mai lungi.valid? 6.

31.masă mică? . Informaţiile date prin întrebare sugerează răspunsul dorit. Cum intenţionez să gestionez dificultăţile anticipate? 6. 5. cu: . întrebarea conţine cuvinte cum ar fi "cu siguranţă" sau "poate".?" 11. sau .un ceas vizibil cu uşurinţă pentru toţi participanţii la interviu? . dacă c posibil? 9. Timpul întrevederii este optim pentru ambii parteneri? 10. 2. una dintre alternative este mai evidentă pentru subiect.29. Este formularea fiecărei întrebări pe cât se poate de neutră din punct de vedere afectiv? 8. Aria alternativelor de răspuns care sunt propuse este incompletă. convingerile sau planurile referitoare la situaţii viitoare care pot fi imaginate complet şi uşor.?' prin întrebări care încep cu "Ce găseşti pozitiv în. Au fost înlocuite toate întrebările care încep cu "De ce?" sau "Care este motivul.204 Capitolul 23 Punctaj de idei pentru sprijinul evaluatorului 7. prin telefoane sau prin alte persoane ? 23. 3. 23. Am un ghid de interviu complet.30. raţionamentele sau comportamentele din situaţii cunoscute. sau a răspunsurilor dihotomice („Da/ Nu").locuri confortabile? .ecusoane cu numele? . In cazul unor alternative de răspuns complete. Am pregătit corect mediul pentru interviu? ..garanţii pentru lipsa de întreruperi pe durata interviului.. Ce îmi place mai puţin la subiectul? 4.întrebări despre aşteptările. aranjat cu claritate şi formulat corect? 9. Checklist: Prezentarea planului de evaluare în raportul psihologic I. Checklist: Întrebări distorsionante Intrebările din interviu sunt considerate a distorsiona dacă răspunsul „dorit" de evaluator este evident. Am planuri concrete despre cum să interacţionez cu subiectul? 5. astfel încât anticiparea situaţiei interviului să fie lipsită de emoţii? 8. 4. Am stabilit timp suficient pentru interviu? 11. Intrebările care pot fi stânjenitoare şi pentru psiholog sunt formulate corect? 10. pentru că există posibilitatea ca respectivul lucru să fie aşa sau să fie diferit.întrebări despre emoţiile. Au fost înlocuite toate întrebările care se referă la comportamente în situaţii ipotetice.. Ce îmi place la subiect? 3. Checklist: Condiţii pentru interviul orientat spre decizie 1. Utilizează fiecare întrebare contextul ca ajutor pentru memorie. Am admis în mod deschis care sunt toate aşteptările mele în ceea ce priveşte subiectul. 6.?" sau „Ce găseşti mai puţin pozitiv în.. care duc spre răspunsul dorit. în timp ce am pregătit evaluarea? 2. Intrebarea conţine deja o "evaluare"' a comportamentului despre care se pune întrebarea. pentru că cel puţin una din următoarele condiţii este îndeplinită: 1. 23..răcoritoare? . In întrebare se presupune ca dat ceva ce nu poate fi presupus ca dat. sau la comportamente posibile în situaţii necunoscute.. Trăirile mele emoţionale şi raţionamentele melc sunt adecvate interviului. Este descrisă fiecare sursă de informare utilizată în planul de evaluare prezentat în raportul psihologie? . Planurile mele pentru interacţiunea cu subiectul sunt bune? 7.

pentru fiecare indicator al fiecărui test? 5.test? . Este fiecare informaţie prezentată corect? 4.sub-mediu spre mediu (below average to average)? . Inaintea prezentării datelor fiecărui test. Scorarea se face la cel mai înalt nivel de profesionalism în ceea ce priveşte: . Numele utilizate pentru variabile sunt identice cu cele utilizate în întrebările psihologice? 23.33. A fost stabilit intervalul de încredere de 90% pentru scorul real al subiectului. este indicat autorul şi anul publicării. Comportamentul observat este descris întrun mod adverbial? 7.23.eşantionul normativ? 9.supra-mediu (above average)? 23.întrebarea psihologică pentru care sunt relevante? 2.dezvoltarea metodelor? . în paranteză. A fost clasificat corect intervalul de încredere pentru fiecare scor real? 6.timpul testării (timpul trecut)? . Clientul poate să înţeleagă pentru care caracteristică sau caracteristici se face evaluarea printr-o procedură şi în ce fel? 5. Este dat numele fiecarei surse de informare. Este prezentată sursa pentru fiecare informaţie? 5. Scorarea se face pentru a răspunde întrebărilor psihologice derivate din întrebarea clientului? 3. Checklist: Scorarea testelor şi a chestionarelor şi prezentarea datelor în raportul psihologic 1. Checklist: Analiza şi prezentarea informaţiei provenite din interviuri 205 7. Comportamentul este descris la timpul trecut? 8. Checklist: Analiza şi prezentarea informaţiei provenite din interviuri şi din surse scrise nestandardizate în secţiunea de date a raportului psihologic 1. Prezentarea fiecărui rezultat este legată de: .mediu spre supra-mediu (average to above average)? . Sunt prezentate datele separat pentru fiecare sursă de informaţie în secţiunea de date a raportului psihologic? 10. care au fost observate pe parcursul procedurii? 8. iar în cazul unei proceduri psihologice.gradul în care sunt relevante pentru întrebarea clientului? .cerinţele psihometrice care ţin de teste? 4. a fost oferită o descriere a tuturor comportamentelor relevante pentru întrebarea clientului.mediu (average)? . Numărul citărilor relatate cuvânt cu cuvânt (si cu ghilimele) este restricţionat la doar câteva pe pagină? .33. Contextul original al fiecărei informaţii este luat în considerare în mod corect? 6. imediat după numele procedurii? 3. Toate informaţiile colectate în mod obiectiv sunt analizate pas cu pas în funcţie de: . Secţiunea de date a raportului psihologic se abţine de la discuţii privind relaţiile dintre diferitele informaţii? 2. Scorarea se face în conformitate cu întrebarea clientului? 2. Este prezentată fiecare informaţie care ajută la răspunderea unei întrebări psihologice împreună cu întrebarea respectivă? 3. care îi permit subiectului să o recunoască din nou? 4. Procedura este descrisă în câteva fraze concise.32.dezvoltarea teoriei? . Sunt utilizate numai următoarele cinci clasificări pentru descrierea intervalelor în care se plasează un scor real? .sub-mediu (below average)? . Descrierea fiecărei surse de informare conţine toate variabilele despre care s-au strâns informaţii? 6.

au fost luate în considerare: . Pentru fiecare afirmaţie. în formularea fiecărei afirmaţii? 17.stabilitatea? . O citare relatată cuvânt cu cuvânt îmbunătăţeşte în mod real enunţul formulat? 11. Este prezentată fiecare informaţie în vorbire indirectă? 15. Este utilizat stilul verbal? 13. Checklist: Recomandări şi sugestii în raportul psihologic 1. Au fost eliminate toate afirmaţiile care generalizează inutil? 5. Impreună cu fiecare întrebare psihologică sunt prezentate şi toate informaţiile relevante. Recomandările şi sugestiile sunt făcute la sfârşitul raportului psihologic? 1. Este utilizată o formulare activă? 14. a fost identificata sursa ei şi a fost adaptat stilul de redactare (forma verbală utilizată) la tipul sursei? 16. Sunt utilizate doar cuvinte normale. pe baza semnificaţiei sale pentru întrebarea clientului? 10. Sunt toate formulările pe cât se poate de neevaluative? 23. Secţiunea de rezultate a raportului psihologic a fost structurată în conformitate cu întrebările psihologice? 6. Pentru fiecare variabilă în parte. Este clar pentru fiecare cititor al raportului de unde provine fiecare informaţie. Referinţele bibliografice au fost făcute corect (autor. Au fost luaţi în considerare toţi potenţialii cititori ai raportului. anul publicării)? 23.35. S-a răspuns tuturor întrebărilor psihologice derivate din întrebarea clientului? 3. Sunt discutate sau explicate eventualele contradicţii apărute între informaţii provenite din surse diferite? . fără a o excede? (păstrarea secretului profesional!) 4. S-a răspuns întrebării clientului? 2.34. Ponderarea este explicată în aşa fel încât fiecare cititor al raportului psihologie să o poate înţelege în totalitate? 11. în domeniul respectiv. simple? 12.abilitatea de a fi compensată? 12. din toate sursele de informaţie? 7. Citările relatate cuvânt cu cuvânt transmit un amănunt important pentru întrebarea clientului? 10. chiar dacă nu a citit părţile anterioare ale raportului psihologic? 8. Explicaţiile necesare. sunt enunţate într-un mod uşor de înţeles? 14.206 Capitolul 23 Punctaj de idei pentru sprijinul evaluatorului 9. Checklist: Secţiunea de rezultate a raportului psihologic 9. Toate răspunsurile şi afirmaţiile se rezumă la întrebarea clientului. sunt combinate pas cu pas ţoale afirmaţiile care privesc o anume variabilă? 13. Pentru a răspunde întrebării clientului. Este cântărită sau ponderată fiecare informaţie.gradul în care se poate modifica? . Există rezultate care necesită oferirea de recomandări şi sugestii pentru client? (Menţinerea secretului profesional!) 3. cu privire la starea cunoştinţelor din psihologic. Intrebarea clientului necesită recomandări şi sugestii? 2. In recomandări şi sugestii: sunt descrise concret toate posibilele alternative de acţiune? sunt descrise concret toate condiţiile pentru realizarea fiecărei posibile alternative de acţiune? sunt descrise obiectivele care pot fi atinse prin realizarea fiecărei posibile alternative de acţiune din cele descrise? sunt descrise consecinţele care ar putea rezulta in realizarea fiecărei posibile alternative de acţiune din cele descrise? 4.

Semnătura (psihologului responsabil). In secţiunea de rezultate sunt prezentate toate consideraţiile. durata şi locul întâlnirilor) 4. Referinţe 8. interviuri şi din alte surse de informaţie în aceeaşi formă gramaticală ca în secţiunea de date a raportului psihologie? 2. Planul şi succesiunea evaluării (inclusiv numele tuturor evaluatorilor. înainte să fie făcute sugestiile şi recomandările? 23. Checklist: Formulări în secţiunea de rezultate a raportului psihologic 1.pe cât se poate de obiectiv? 23.într-o formulare indicativă.36. Dacă sunt utilizate rezumate ale datelor extrase dintr-un interviu mai lung. Secţiunea de date 5. data de completare a raportului psihologic.37. tuturor întrevederilor. Checklist: Structura raportului psihologic 5. Checklist: Structura raportului psihologic 1. Intrebarea clientului (şi clientul) 2. de exemplu rezultatele la teste. sunt indicate paginile în care cititorul poate găsi forma completa a respectivului interviu? 3. Sunt prezentate toate informaţiile necesare. Intrebările psihologice 3. răspunsul la întrebarea clientului 6. Secţiunea de rezultate. modal? .23.la timpul prezent? . Este prezentat fiecare fragment de informaţie extras din teste. .37. Anexe (opţional. fără colorit. chestionare. deducţiile şi deciziile: . inclusiv calcule psihometrice) 9. Recomandări şi sugestii (dacă sunt cerute de întrebarea clientului) 7.

9. Formularea întrebărilor psihologice — 210 24.8.1.2.10. Analiza şi prezentarea informaţiilor din interviuri şi din surse nestandardizate de informaţii scrise. Descrierea planului de evaluare.7.6. Secţiunea de rezultate a raportului psihologic — 211 24. in raportul psihologic — 212 . Transparenţa raportului psihologic — 210 24.3. in raportul psihologic — 210 24. Recomandări şi sugestii. Structura raportului psihologic — 210 24. Intrebarea clientului — 210 24.5.24 Capitolul 24 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice de către specialişti fără studii în domeniu psihologiei 24.4. în secţiunea de date a raportului psihologic — 211 24. în secţiunea de date a raportului psihologic — 211 24. Formulările cuprinse în raportul psihologic — 210 24. Scorarea si analiza testelor şi a chestionarelor.

2. 2. Semnătura (psihologului responsabil) 24. Anexe (inclusiv evaluări ale testelor.3. clar şi corect? 3.210 Capitolul 24 • Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice de către specialişti fără studii tn domeniu psihologiei Următoarea listă conţine repere pentru verificarea unui raport psihologic şi ti. Explicaţiile necesare pentru această lista de verificare pot fi regăsite în Capitolul 22. 6. Pot fi verificate toate afirmaţiile din raportul psihologic? 24. Formulările cuprinse în raportul psihologic 1. Este redactată fiecare frază într-un limbaj simplu. Structura raportului psihologic 1.1. 24. stenograme sau transcrieri ale interviurilor) 9. Este făcută fiecare formulare referitoare la descrierea sau evaluarea unui comportament pe cât se poate de obiectiv? 2. Intrebarea clientului (şi clientul) Intrebările psihologice Planul şi succesiunea evaluării Secţiunea de date Secţiunea de rezultate Răspunsul la întrebarea clientului şi/sau (în funcţie de întrebarea clientului) sugestii sau recomandări 7. 5. A fost minimizată utilizarea cuvintelor de origine străină şi a termenilor tehnici? 4. Referinţe 8. Transparenţa raportului psihologic 1. Pot fi înţelese şi urmările toate afirmaţiile din raportul psihologic? 2. ajută pe specialiştii care nu au studii de psihologie să evalueze măsura în care raportul psihologic corespunde unei minime cerinţe ştiinţifice. 3. Termenii tehnici sunt explicaţi? . 4.

Este descrisă individual fiecare sursă de informare. Secţiunea de rezultate a raportului psihologic 211 24. In descrierea fiecărui rezultat. Este clar de unde provine fiecare informa- . iar în cazul procedurilor psihologice este facut acest lucru împreună (în paranteză) cu autorul şi anul publicării? 3. Secţiunea de date a raportului psihologic se abţine de la orice discuţii despre relaţiile dintre diverse informaţii? 24. Justificarea este legată clar de întrebarea clientului? 3. Este menţionată fiecare informaţie în cadrul secţiunii privind întrebarea psihologică la a cărei rezolvare contribuie? 3. pas cu pas.6. pentru fiecare sursă de informaţie. este descris şi orice comportament relevant pentru întrebarea clientului. în funcţie de (a) relaţia cu întrebarea clientului. în secţiunea de date a raportului psihologic 1. in secţiunea de date a raportului psihologic 1. Este numit cel care a contractat evaluarea? 24. Atunci când sunt expuse rezultatele unei proceduri. (b) momentul testării şi (c) eşantionul normativ la care s-au raportat scorurile? 6. Este psihologul cel mai adecvat expert? 2. pe baza unei reguli sau a unei regularităţi în comportament? 2. care anume caracteristică sau caracteristici se măsoară cu această procedură şi în ce fel? 5.7. se indică (a) testul. Poate clientul să spună. Scorarea şi analiza testelor şi a chestionarelor. Rezultatele din secţiunea de date a raportului psihologic sunt prezentate separat pentru fiecare sursă de informaţie? 7.4. Sunt analizate toate informaţiile colectate obiectiv. Este dat numele caracteristicii? 24.8. toate caracteristicile care contribuie la elaborarea răspunsului la întrebarea clientului? 6. observat în timpul realizării ei? 5. în raportul psihologic 1. Este justificată selecţia caracteristicilor pe scurt şi uşor de înţeles. Descrierea planului de evaluare. Este descrisă procedura în câteva fraze scurte. Sunt listate. în planul de evaluare din raportul psihologic? 2. (b) întrebarea psihologică de care se leagă? 2. atunci când sunt scorate şi analizate testele şi chestionarele? 4. Formularea întrebărilor psihologice 1. pe baza descrierii procedurii. Clientul este numit? 3. In descriere este indicat numele sursei de informaţie.9. Analiza şi prezentarea informaţiilor din interviuri şi din surse nestandardizate de informaţii scrise. Întrebarea clientului este repetată cuvânt cu cuvânt în raportul psihologic? 4. Sunt urmate cele mai avansate cunoştinţe ştiinţifice. Analiza şi scorarea sunt orientate spre întrebarea clientului? 2.5. Este clar cine realizează ce evaluări.24. când şi unde au fost realizate şi cine a ajutat la realizarea lor? 24. astfel încât subiectul sa o recunoască din nou în raportul psihologic ? 4. Scorarea şi analiza sunt utile pentru elaborarea răspunsului la întrebările psihologice formulate iniţial? 3. Intrebarea clientului 1. Numele acestor caracteristici corespund cu cele utilizate în întrebările psihologice? 7.

ţie? 4. Este utilizată forma lingvistică corectă (vorbirea indirectă)? .

Sunt explicate eventualele contradicţii dintre diferitele surse de informaţie? 6. Explicaţiile necesare despre stadiul cunoaşterii ştiinţifice în domeniu sunt prezentate într-un mod uşor de înţeles? 10. Recomandări şi sugestii. Este clar pentru fiecare cititor de unde provine fiecare parte de informaţie.10. Recomandările şi sugestiile sunt facute la sfârşitul raportului psihologie? 5. Impreună cu fiecare întrebare psihologică. deducţiile şi deciziile: a) la timpul prezent? b) într-o formulare indicativă. In formularea fiecărei afirmaţii. înainte să fie facute sugestiile şi recomandările? 24.9.212 Capitolul 24 Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice de către specialişti fără studii în domeniul psihologiei 5.In secţiunea de rezultate. în funcţie de importanţa sa în raport cu întrebarea clientului? 7. Este cântărită sau ponderată fiecare informaţie.Literatura de specialitate utilizată este citată? 14. Există rezultate care necesită realizarea de recomandări şi sugestii pentru client? 3. în raportul psihologic 1. sunt prezentate toate consideraţiile. Intrebarea clientului necesită recomandări şi sugestii? 2.S-au făcut afirmaţii exclusiv despre întrebarea clientului (şi nimic care să o exceadă)? 12.Au fost excluse afirmaţiile generale? 13. au fost luaţi în considerare toţi posibilii cititori? 24. chiar dacă nu a citit părţile anterioare ale raportului psihologic? 5. sunt prezentate şi informaţiile relevante. Importanţa informaţiei este prezentată în aşa fel încât fiecare cititor să o poată înţelege? 8. Secţiunea de rezultate a raportului psihologic este structurată în funcţie de întrebările psihologice? 2.Se răspunde la întrebarea clientului? 11. S-a răspuns tuturor întrebărilor psihologice derivate din întrebările clientului? 3. astfel încât acest proces să poată fi urmării de toţi cititorii raportului psihologic? 9. din toate sursele de informaţie? 4. Secţiunea de rezultate a raportului psihologic 1. In recomandări şi sugestii: sunt descrise concret toate posibilele alternative de acţiune? sunt descrise concret toate condiţiile pentru realizarea fiecărei posibile alternative de acţiune? sunt descrise obiectivele care pot fi atinse prin realizarea fiecărei posibile alternative de acţiune din cele descrise? sunt descrise consecinţele care ar putea rezulta in realizarea fiecărei posibile alternative de acţiune din cele descrise? 4. Sunt prezentate toate informaţiile necesare. Afirmaţiile despre caracteristici sunt combinate pas cu pas în elaborarea unui răspuns la întrebările clientului. fără colorit modal? c) cât mai obiectiv posibil? .

BIBLIOGRAFIE .

Kerst-ing. (1981).C. Holling. Berufsordnung fur Psychologen [The Psychologist's professional code of Psychologen-Verlag. Familie. 12... Melchers & K. In: CM. Recht (FPR). Blehar. Borkenau.1-23.S. 1 and 2]. Peter-mann. & Schmidt-Denter. Pluck. (2000). Balloff. 56. S.) (1986). Der Sachverstandige im Umgangsverfahren [Psychological experts proceedings in family trials conceming visitation]. Einfiihrung und Anleitung zur Handauswertung. (Hrsg. NJ. Munchen: Reinhardt Verlag. F. London: Routledge. (1991). J.M. 3rd. 13. Introduction and manual edited by ] M.V. E. A. (1991). In D. Munchen: Beck. B. (2007. [NEO FiveFactor Inventory (NEO-FFI) by Costa and McCrae]. U. E. Parkes. R. J.): Management-Diagnostik. 59. Eid. Heft 1. Dopfner. Brăhler. Die aufcergerichtliche Fami-lienmediation in strittigen Umgangs. M. [Management assessment]. (2003). Bartussek. (1994). Balloff. Gottingen: Hogrefe. conduct]. Bonn: Deutscher BGB Biirgerliches Gesetzbuch [German Civil Code]. F. Zeitschrift fur Sozial psychologie. (2002). Bând 1 und 2/ [The Brickenkamp Handbook of psychological and educaţional tests. J. J. StevensonHinde & P.] Praxis der Rechtspsychologie.288-291. Leutner. M. S. Munchen: Kindler. [On psychological assessment and intervention by the psychological expert in fam-ily trials at the family and guardianship courts]. D. Berka. Forensische Psychiatrie. 2. Recht (FPR). Bredenkamp.1998 in Abgrenzung zur Beratung und Psychotherapie [Extrajudicial family medlation in litigious cases of visitation and child custody after the entry into force of the reformed family law on 1bl July 1998 . Attachment and other af-fectional bonds across life cycle. 2. Sturzbecher (Hrsg. Bosinski. Waters. Brickenkamp Handbuch psychologischer und pâdagogischer Tests.und Sorgerechtsfăllen nach Inkrafttreten der Kind-schaftsrechtsreform am 1. Koln: Arbeitsgruppe Kinder-. Heim. Familie und Recht.). R. Elternfragebo-gen Liber das Verhalten von Kindern und Jugendlichen. Hrllsdale. D.. Attachment across the life cycle. Boite. (1998). S. 271-290. Berufsverband Oeutscher Psychologen e. (2007).. Methodische Grundlagen der gerichtsgebundenen Sachverstăndigentătigkeit in Familiensachen [Methodical basics of expert's activity at the family court]. P. S. A. Wall. (1975). Psychologie. Psychologie der Zeugenaussage [The Psychology of witnesses' testimony] (3. E. 218-224. Egloff. Balloff. P. Nedopil. [The significance test in Frankfurt/M: Akademische .S. pp. & Westhoff. (2000). (Hrsg. 81. R. [Parents' Questionnaire for measuring child and adolescent behaviour. H. Gottingen: Hogrefe.7.. H. H.. 353-365. (1978).: Erlbaum. J. R. & SaS. & Ostendorf. German adaptation of the Child Behav-iour Checklist (CBCL 4-18). Balloff. Partnerschaft. K.C. M.). PlOck.differences to therapy and consultation. NEO-Funf-Faktoren Inventar (NEO-FFI) nach Costa und McCrae. Neubauer. 74-90. Marris (eds. R. P. 33-51. Boite. Boetticher. (1993).. N. Gottingen: Hogrefe. Konzeptionelle Gedanken zurTrennungs. Dopfner. Zur psychologischen Diagnostik und Intervention des psychologischen Sachverstândi-gen in Familiensachen bei den Vormundschafrs-und Familiengerichten. Extraversion Introversion. Gottingen: Hogrefe. Aufl. 10. 207-213. Familie. Hennig. P. R.N. Mindestanforderungen fur keitsgutachten [Minimum requirements Schuldfăhigfor expert's reports on criminal responsibility]. Verlagsgesellschaft. com-pletely revised and exlended edition. Sarges (Hrsg. Texlausgabe. Auflage mit deutschen Normen). bearbeitet von M. Lehrererwartungen und Schu Ier verhalten [Expectations of teachers and pupils' behavior]. Bestandsaufnahme und Perspektiven. Balloff. Patterns of attachment: A psychological study of the Strânge Situation. 63-69. Partnerschaft. Heim. und F.A. 3. (1972).-H. Balloff. H. Borkenau. (2004).D. Spielbasierte Befragung-stechniken/ [Interviewing techniques based on playingl. (2005) Personlichkeitspsychologie: Stand und Perspektiven [The Psychology of Personality: Current status und perspectives]. Beelmann.. (2001). 4. Munchen: Beck-Texte im dtv..und Scheidungsintervention [Some thoughts about concepts of intervention in separa-tion an divorce]. & Spinath. Zentralblatt fur Jugendrecht.G.214 Bibliografie Ainsworth.48-60. Melchers & K. vollslandig uberarbeitete und erweiterte Auflage. deutsche Bearbeitung der Child behavior Checklist (CBCL/4-18). Kriminologie. [Extraversion -Introversion) In: W. F. Arbeitsgruppe Deutsche Child Behavior Checklist (1998.). Ainsworth. Der Signifikanztest in der psychologischen Forschung psychological research]. 3-9. J..). voi. M. Bindung [Attachment]. (2007).D. Neuere Forschungen mit dem Family-Relations-Test (FRT) [New research with the Family-Relations-Test (FRT)]. Jugend-und Familiendiagnostik. & Walter. 1. W. Arntzen. F. M. Psychologische Rundschau. Aufl). Kinder vor dem Familiengericht [Childrenat the family court]. Bowlby.

(1965). Fisseni.). H. Cârmei I. K. R. Psychologiedidaktik und Evaluation II — Neue Medien. (2001) Rechtschreibtest . K. Psychological Bulletin.& Schmid. Mlinchen: Reinhardt. K. (Hrsg. H. Ehlers. (1954). E.. Mass: AddisonWesley. (1999). Psychologische Kriterien bei der Sorgerechtsregelung und die Diagnostik der emotionalen Beziehungen [Psychological criteria for custody regulations and the assessment of emoţional relations]. Reading. Makus. Eckert. Effects of Systematic Training in Psychological Assessment on Competence in Writing Reports. Guidelines for the Assessment Process (GAP): A Proposal for Discussion.Sorembe. 1431S8. (1965). Hornke. Gottingen: Hogrefe.C. Thomae (Hrsg. Ehlers. Godoy. didactics in psychology and evaluation in major and minor training of psychologyj. Aronson (eds.5 .. 2nd ed. Zayer (Hrsg. C. Konflikt und Entscheidung [Conflict and decision]. (Hrsg. Horn. Annual Review of Psychology. Bonn: Deutscher Psychologen Verlag. Deutsche Gesellschaft fur Psychologie (2007). 6GH. Psychologiedidaktik und Evaluation in der psychologischen Haupt. I. (2007). Gottingen. R. Fernandez-Ballesteros. Bulheller. R. (2002).). (1997).-J.E. Huss.1999 • 1 StR 618/98 (LG Ansbach) BGHSt 45.). Fragebogen zur Erfassung praktischer und sozialer Selbstăndigkeit 4. Westmeyer. H. Eine Einfiihrung in Theorie und Praxis [Assessment-Center. BGH. Interviewing. Die Marburger Verhaltensliste (MVL). 2.. Brickenkamp. T. FamilienrechUpsychologie [Psychology in family trials]. I.S. Hogrefe. & Walter.F. Gutachten uber Methodik fur Psychologische Glaubwiirdigkeitsgutachten. & Hăcker. A.bis 6jâhriger Kinder [Questionnaire of practicai and social independence of 4 to 6 years old children]. H. In: G. 164 [Scientific requirements for credibility assessment. Gottingen: Hogrefe. Gottingen: Hogrefe. Bd. (1990). (2000). H. Theorien und Formen der Motivation [Theories and forms of motivation]. L. De Bruyn. E. II. Schăfer. Rechtschreibtest (RST8+). Gottingen: Hogrefe. Beweisrecht der StPO [Law of evidence according to the code of criminal procedure]. C. & Ceci. Praxis der Rechtspsychologie.Bibliografie 215 Brickenkamp. Cronbach. 30. Gottingen. K. BGHSt 45. J.L (1968). An introduction to theory and practice]. (1982).the new media. Munchen: Beck. Eisenberg. Zeitschrift fur Differentielle und Diagnostische Psychologie. H.). Bruck. (2002. H. Gottingen: Hogrefe.407-416. V.7. (1974).J. & Preusser. Weinheim: Beltz. Kahn. E. J. IThe Marburg Behavior List (MVL)l. 23. (Gutachten fur den BGH) [Expert's reports on the methodology of psychologie credibility assessment (on behalf of the Federal High Court of Justice)]. Handbuch psychologischer und pădagogischer Tests [Handbook of psychological and educaţional tests].45. & Gleser.187-200. K. . 1 der Serie Motivation und Emotion der Enzyklopădie der Psychologie. Voi. (Hrsg. U.F. Psychological tests and personnel decisions. E. Brickenkamp. Handbuch psychologischer und pădagogischer Tests. Aufl. Psychologiedidaktik und Evaluation am Beispiel der universităren Ausbildung im Fach „Diagnostik und Intervention" [Didactics in psychology and evaluation illustrated by the academic training in „Assessment and Intervention"].. Eckert. H. Bundesgerichtshof (SGH) [The Federal High Court of Justice] (1999). RichtlinIen zur Manuskriptgestaltung [Publication Manual of the German Psychological Society]. H.164|. 4.. Fiedler. D. EH. 419-439. K. The handbook of social psychology. Eggert. Wissenschaftliche Anforderungen an aussagepsychologische Begutachtungen (Glaubhaftigkeitsgutachten).. ft. The criticai incident technique. In: H. European Journal of Psychological Assessment. Duhm.) (1994). Weinheim: Beltz. (1999). J. (1978). Damm. 2nd edition. Hogrefe. Neubearbeitung: H... C. R.. 17. Flanagan. Erster Ergânzungsband zum Handbuch psychologischerund pădagogischer Tests [First supplementary volume of the handbook of psychological and educaţional tests].. B. Hylla. Westhoff. Feger. Auflage). 327-358 F6deration Deutscher Psychologenvereinigungen (Hrsg. In: G.L (2001).) (1983). 2nd ed.. Eysenck-Personlichkeits-Inventar (EPI) lEysenck Personality Inventory (EPI)]. Gottingen: Hogrefe. Ter Laak. Vizcarro.AssessmentCenter. v. (2002). & Westhoff. 9.) (1975). decree at 30th July 1999-1 StR 618/98 (LG Ansbach). Gottingen: Hogrefe.und Nebenfachausbildung [Didactics in psychology and evaluation II . M. 50. Urt. J. University of Illinois Press: Urbana. Lindzey & E. Qetlenborn. H. E. Braunschweig: Westermann. The Suggestibility of Children's Memory. 51.Neue Rechtschreibregelung (RST) [Spelling test -The new german spelling rules (RST)]. (1979)..J. & Westhoff. SJ. 2. Bonn: Deutscher Psychologen Verlag. Zaccagnini. Auflage [Handbook of psychological and educaţional tests]. Krampen & H. Richtlinien fiir die Erstellung Psychologischer Gutachten [Guidelines for writing psychological expertises]. G.

Bd. 87-154. (1996). Gottingen: Hogrefe. Hossiep. ITraits as a problem in personaity research). C & Westhoff. 97-104.115.. Valid ity and Utility of Alternative Predictors of Job Performance. W. (1981).E.-R. Zeitschrift fiir Differentielle und Diagnostische Psychologie. Gottingen: Vandenhoeck & Ruprecht. H. Vergleich kriteriumsbezogener Valid itaten verschiedener Intelligenztests zur Vorhersage von Ausbildungserfolg in Deutschland Ergebnisse einer Metaanalyse [Comparison of criterion-oriented validities of different intel-figent tests for prediction of training success in Germany. Offe.F. Psychologische Rundschau. H. 12. Die Scheidungswaisen [The orphans of divorce]. 71-112. Zald. 21-35. Handbuch der Psychologie /. J. [Evidence from psychological assessmentl. (1960). Mitarbeiter auswăhlen und fordern.. A. and commitment. 11. [Psymedia: A program system for psychometric single case analysis]. Personlichkeitsforschung und Personlichkeitstheorie. W.results of a meta-analysis]. Decision making — A psychological analysis of conflict. Psychological Bulletin. T. Kunze. Offe. New York: The Free Press. R. Glaubhaftigkeit der Zeugenaussage — Theorie und Praxis der forensisch-psychologischen Begutachtung. Thomae (Hrsg. Weinheim: Beltz.. Psychologische Diagnostik [Psychological Assessment]. (1998). Mehrmodale Klassifikation von Intelligenzleistungen: Experimentell kontrollierte Weiterentwicklung eines deskriptiven Intelligenzstrukturmodells. Psychological Assessment..195-225. 145-162. Fabian. 96. W.).theory and practice of forensic-psychological expert examination]. (1982). (1977). In: O. Althoff. Huber. Gottingen: Vandenhoeck & Ruprecht. Lebow. 4.O. Jager. 18. Graumann. 85 .. [Psychometric single case analysis]. B. Aussagemoglichkeiten psychologischer Diagnostik. 28. R. Hagemeister.. Gottingen: Hogrefe.. Greuel. S. Eltern-KindBindung als Aspekt des Kindeswohls. S. neue Entwicklungen. Hossiep. (1984). & Muhlhaus. M. R. Michigan: Mathesis Press. G. M.E. Diagnostische Strategien lehren und lernen: Beurteilung diagnostischer Fragestellungen durch Studierende [Learning and teaching assessment strategies: Evaluation of clients' questions by students]. (1991). (2000). [Intelligence in Tests .. Borg (Hrsg. (1964a). W. Stadler. R. [Multimodal classification of intellectual performance: Experimentally controlled refinement of a descriptive model of intelligence structure].). Eigenschaften als Problem der Personlichkeit5forschung. T. U.. European Journal of Psychological Assessment. H. E. Psychometrische Einzelfalldiagnostik. Fthenakis. Hunter. perspectives]. DFGT). Paschen. [Credibil ity of witness' statement . 6. [Personality research and personality theoryJ. R. (1998).. Guthke. In: R.252-258. (1981).Ways of psychological assessment of intelligence]. Jăger. Stumpp. K.O. Bd.216 Bibliografie Fthenakis. new developments. M. Personlichkeitstests im Personal management [Personality tests in human resource management]. Bielefeld: Gieseking. & Grossmann. konkurrierende Modelle. A.). (1993). Gottingen: Verlag fiir Angewandte Psychologie. Paper presented to the 8th annual meeting of the Israel Sociological Association. Assessment-Center Verfahren. Gottingen: Hogrefe.L. Grove. Ann Arbor.. (1984). Grossmann. 24. [Decisions in aptitude assessment]. Psymedia: Programmsystem fur die psychometrische Einzelfalldiagnostik. [Theoretical basis of projective tests]. Kindliche Reaktionen auf Trennung und Scheidung [Childrens' reactions on parental separation and divorce). Multidimensional data representations: When and why. 72-98. Theoretische Grundlagen der projektiven Tests. Berufseignungsdiagnostische Entscheidungen. Munchen: Urban & Schwarzenberg. L. & Westhoff. (1964). (1982). Fabian. What is not what in theory construction. C. [Parent-ChildAttachment as an aspect of the best interest of the child]. (2000). Ehescheidung: Konsequenzen fur Eltern und Kinder [Parents' Divorce: Consequences for parents and childrenj. Hunter..F. Zeitschrift fiir Personalpsychologie. 76-89. concurrent models. 19-30.E. C. Wetzels. Gottingen: Hogrefe. Zeitschrift fiir experimentelle und angewandte Psychologie. Lersch & H. L. Bruh Ier Schriften zum Familienrecht (12. Handbuch der Weiterbildung fiir die Praxis in Wirtschaft und .O. Clinical versus Mechanical Prediction: A Meta-Analysis. Intelligenzstrukturforschung. P. Perspektiven. Niesel. [The WILDE-Intelligence-Test (WIT)]. K. choice. Hormann.Handbuch der Psychologie.. Hiilsheger. Jeserich. [Research on intelligence structure.P.). Intelligenz im Test — Wege der psychologischen Intelligenzdiagnostik. Maier. A. In: I. (2003). (1995). Hagemeister. pp.. S. B. Snilz.E. W. fi. 5. I. (2002). (1983).. S. O. In: P. A. H. J. K. J. Hagebock. (1973). Mann. Heiss (Hrsg. K. S. Kraus (Hrsg. Weinheim: Psychologie-Verlags-Union. Guttman. Gottingen: Hogrefe. Diagnostica. Der WILDE-Intelligenz-Test (WIT). H. K. 35. Hormann. M. Janis. 353-390. C. & Nelson. L. & Muck. D. (2006). Jager. H.. Teaching and Learning Psychological Assessment: Aspects of the Client's Question. 47-64.

The theory of cognitive orientation: widening the scope of behavior prediction. Gottingen: Hogrefe.) (1993). H. M. Klauer. Darmstadt: Steinkopff. 3. Lengerich: Pabst. Maher (eds. Handbuch Kognitives Training. (1982). & Holling.155-160. Gottingen: Hogrefe. Psychologische Gutachten fur das Familiengericht. (Eds. Judgement under uncertainty: Heuristics and biases. 101169. (2003). Partnerschaft.). (1973). Eine empirische Untersuchung Ober Nachvollziehbarkeit und Verstăndlichkeit des diagnostischen Prozesses sowie ausgewăhlte Aspekte des Kindeswohls. Die Scheidungswaisen [The orphans of divorcej. M. (1995). 13. Cambridge: Cambridge University Press. neubearb. 2. [The child in the legal dispute of the adults]. Bonn: Deutscher Psychologen Verlag. Assessment-Center procedures. (Hrsg. [Problems of psychological assessment in expertises on parental custody and visitation rights]. & Westhoff. M. A. Pawlik (Hrsg. Kanning. M. G. Tversky.) (2001). vollstândig uberarbeitete und neu normierte Auflage. (1998). Stuttgart: Klett.. M.-L. K. G. 83-98. U. K.Ausblick auf eine wehrtechnische Zukunft". Bonn. Kersting. & Althoff. 317-322. Althoff. (2004). In: A. C. (2002).). (2000). A. Umgangskontakte: Wohl und Wille des Kindes [Visitation contacts: the child's weal and will]. & Reinhold. In: K. S. On the psychology of prediction.-L. The Theory of Cognitive Orientation and Behavior. D. (1976). Miinchen: Hanser.). / [Theoretical thoughts about a taxonomic frame for psychological assessment processes. Kici. and Frames. Konzeption einer Technologie zur Analyse wechselnder Anforderungen an Menschen/ Vortrag zum 3. H. 2.. Kraus. 2008. Kliiber. (eds. K. Kersting. S. Psychologische Begutachtung im Strafverfahren [Reports of psychological experts in criminal proceedings]. (1970).-L. Familie. (Hrsg. Partnerschaft. 237-251. European Journal of Psychological Assessment. & Steller. & Westhoff. R. Recht. Schorr (Hrsg. 1985. Values. (Hrsg. Recht. K. & Tversky. Kreitler. & Jâger. Aufl. Die Psychologie der Personenbeurteilung [The Psychology of evaluaţi ng personsl.P. Kahneman. (2007). (2004).. Kluck. FernandezBallesteros (ed. Lecture at the3rd Workshop „New technologies . U. Kanning. D. & Westhoff. M. S.W. Handbook of professional training in business und administrat ion practice]. Diagnose der Diagnostik. Kreitler. H. New York: Springer. G. Maher & W.291-293. [Psychological expertises for the family court. London: Routledge. Encyclopedia of Psychological Assessment. Kluck. [A Concept of a technology for the analysis of shifting demands on persons.O.-L. 2. 25. S. Gottingen: Hogrefe. Anforderungen an psychologisch-diagnostische Interviews in der Praxis. Koch. Klulîmann. Kline.). [Theory and modification of behaviour). & Kreitler. Kluck. Miinchen: Reinhardt. (2002). Voi. D. Entscheidungsorientierte Begutachtung im Familienrecht [Decision-oriented assessment in expert's reports in family trials]. O. (1996). Choices.428-436. H. [Diagnosis of assessment]. & Westhoff.J. erw. Kahneman. Kindler. pp. Bonn. II. A. Workshop/ „Neue Technologien .). Psychological Review. Applied Fields in Psychological Assessment: Forensic. The Handbook of Psychological Testing. (1993). [Handbook of cognitve training]. Evaluation of Requirements for the Assessment and Construction of Interview Guides in Psychological Assessment. Stuttgart: Klett. Krdber. 59-62. Kaminski.-L (1986). A. Kici. Bd. Familie. New York: Academic Press. [Requirements on assessment interviews in practice].P. B. Partnerschaft. 80. M. H. Slovic. 20.). [Fathers and children]. (Hrsg. Der WILDE Intelligenztest 2 (WIT-2) [WILDE Intelligence Test 2 (WIT-2)]. Progress in Experimental Personality Research. Thousand Oakes: Sages. A. Bonn]. & Stotzel. Weinheim: Juventa. H. und uberarbeitete Aufl.Rechtschreibungstest [RT . RT . Rahmentheoretische Oberlegungen zur Taxonomie psychodiagnostischer Prozesse.. Recht (FPR). Gottingen Hogrefe Kaminski.Spelling test]. Kluck. & Tversky. Văter und Kinder. (2000). K. & Kreitler. Cam bridge: Cambridge University Press. 11. Bericht Ober den 13.). p. 45-70. (1999). Probleme des psychologischen Diagnostizierens bei Gutachten zur elterlichen Sorge und zum Umgangsrecht.). (2005. K. Heft 10/03. Das Kind im Rechtsstreit der Erwachsenen. (The psychological expertise on parental custody in the family court trial]. G. Report Psychologie. Kahneman. Verhaltenstheorie und Verhaltensmodifikation. Gottingen: Hogrefe. Gottingen: Vandenhoeck & Ruprecht. In: B.Bibliografie 217 Verwaltung [Selecting and promoting employees. Familie. Das Psychologische Gutachten im familienrechtlkhen Verfahren zur Regelung der elterlichen Sorge. KongreB fiir Angewandte Psychologie.B. 535-540. R. pp. An empirical investigation about the traceability and the clarity of the assessment process and selected aspects of the best interest of the child]. Kindler.a view towards the future of defence technology.) (1982). (2003). (1976). (200S). Handbuch personaldiagnostischer Instrumente [Handbook of assessment instrurnents in human ressource management].. A. In: R. . K.

).).D. Familienpsychologie im Aufwind [Family psychology on the way up]. A. S. In: H. R. Hell. [Measuring and testing. S.A Review of Evidence and Issues. New York:Wiley. P. [Developments of expert knowledge as a guideline for family trials (Part 1)]. & Reed.. Finn. [The application of the new law on parental custody]. 1: Research methods of psychology. [The role of the psychological expert afterthe commencement of the new parents and child law]. Weinheim: Deutscher Studienverlag. W. R. Rohmann. (1998). (1998). (2000). (1984).A. KognitiveTăuschungen [Cognitive delusions]. & Raatz.von der Auftragsklărung bis zur Qualitătssicherung. SE. Recht (FPR). 13. Schade. Messen und Testen. [Expert reporting in family psychology . Wege und Irrwege bei der Definition von Anforderungen [Strategies and errors in defining requirements]. & Friedrich. [Diagnostic judgment]. 128-165. F. Entwicklungstests fur das Săuglings-. S.. P. A handbook by practitioners for practitioners]. Sonderheft 1. Bredenkamp & H. 56. S.A. U. Niehaus. L. Auswirkungen des Kindschaftsrechtsreformgesetzes a uf die Tatigkeit des psychologischen Sachverstăndigen im Familienrechtsverfahren. Die Rol le des psychologischen Gutachters nach Inkrafttreten des neuen Kindschaftsrechts. In J. [Effects of the reformed parents and child law on the practice of the expert in family trials]. (2001).J. Feger (Hrsg. Gottingen: Hogrefe.from assignment specification to qual-ity management.W. Bern: Huber.)] Miinchen: Beck. Kubiszyn. Familie. Mischel. Aufl. (2000). ( 2005). Kindschaftsrechtliche Praxis. 8. M. S. Sunderhauf.. In: K. Enzyklopâ'dieder Psychologie. Familienpsychologische Begutachtung . J. Salzgeber. T. Weinheim: Beltz.). 2003. 71-76.L. (1998). & Kluck.-L. G.. Zum Spannungsfeld von Diagnostikund Modifikation beim familienpsychologischen Gutachten. 727-798. Stumpf & S. . Psychological Testing and Psychological Assessment .R. Ein Handbuch von Praktikern fur Praktiker [Assessment Center . In K. revised edition (NEO-PI-R)]. Salzgeber. Das Recht zur Neuregelung der elterlichen Sorge in der Rechtsanwendung. Testa uf bau und Testanalyse. Enzyclopedia of psychology]. Psychologie des Familien.und Vorschulalter. 2000. J.). 107-112. Januar 2003. G. Frankfurt: Peter Lang. 89-106. 218-232. Stuttgart: Enke.legal demands and expert procedures (3rd ed. (1987). Lengerich: Pabst. (1994). (1996).Rechtliche Vorgaben und sach verstă ndiges Vorgehen (3. J. Tagungsbericht: Das Kind bei Trennung und Scheidung [Conference proceedings: Children at parental breakup and divorce). [On the applicability of content credibility criteria in witness' statements of different validity]. Oswald. Eyde. American Psychologist. Meyer. Entwicklungen des psychologischen Sachverstandes als Leiţiinie der Sach verstă ndigentătigkeit bei familiengerichtlichen Verfahren (Teii 1). Entwicklungen des psychologischen Sach versta nds als Leiţii nie der Sachverstăndigentătigkeit bei familiengerichtlichen Verfahren (Teii 2). B. 3 der Serie 1: Forschungsmethoden der Psychologie. Kay. Personwahrnehmung und Beurteilung. (1979). Rohmann. [On the tension between assessment and modification in expertises for the fam ily court]. Personality and Assessment. S. Hypothesentesten: Suche und Verarbeitung hypothesenkonformer und hypothesenkontrarer Informationen [Hypothesis testing: Search for and processing of hypothesis-conform and hypothesis-contrary information]. Praxis der Rechtspsychologie. 18-27.). Gottingen: Hogrefe. Psychologie Verlags Union. Bd.. Diagnostische Urteilsbildung. Schneewind (Hrsg. 189-211. Lehrbuch Testtheorie Testkonstruktion. & Angleitner. [Test development and test analysis]. Gottingen: Hogrefe.218 Bibliografie Kiihne. (1993). Kinderpsychiatrie und Familienrecht. (2004) NEO Personlichkeitsinventar nach Costa und McCrae.. (2001). Partnerschaft. [Textbook theory and development of psychological tests]. E. Kleinkind. Voi 3 of series No. G. J. (2001).): Assessment Center . and preschoolers]. Fiedler & G. Gigerenzer (Hrsg. 8. Rost. Neuba'uer. Dies. G. (1968). Heidelberg: Spektrom Akademischer Verlag. (1983). infarîts. J. A. [Developmental tests for sibblings.142-156. Revidierte Fassung (NEO-PI-R) [NEO Personality Inventory by Costa and McCrae. A. J..G. Remschmidt (Hrsg. 237-241. 3. Praxis der Rechtspsychologie..und Paarstresses: Forschungsentwicklungen [Psychology of stress in fam ily and partnership: Developments in research]. S. 4. 4. Eisman. Praxis der Rechtspsychologie. Zur Anwendbarkeit inhaltlicher Glaubhaftigkeitsmerkmale bei Zeugenaussagen unterschied lichen Wahrheitsgehaltes. & Allhoff. B. [Developments of expert knowledge as a guideline for family trials (Part 2)]. Perrez.J. In W. Luer. Darmstadt: WissenschaftlicheBuchgeselIschaft. K. Ostendorf. M. G. Preiser. M. Puls. Rennen-Allhoff. Lienert. M. Rohmann. Kindschaftsrechtliche Praxis. J. (1988). Psychologie im Rechtswesen [Psychology and judiciaryl. Berlin: Springer. Moreland. Bonn: dpv. [Person perception and evaluationl.A.A. Hoft (Hrsg.

W. The Psychoanalytic Study of the Child. (2003). Spitz. (199S). P. R. (Hrsg. Spielbasierte Befragungstechniken. U.). Auflage). Schwabe-Hollein. 351-360 [Attachment theory . (1999). Lambertus. K. [Personnel selection in research and development . The measurement of attachment security in infancy and childhood. Bd. empirische Prufungen und Akzeptanz in der Praxis IThe Descriptive Instrument for measuring Interviewer Competence in personnel assessment . [AssessmentCenter as a method for personnel developmentl. Schuschke. Wirtschaftspsychologie.R. Forschung und Anwendung [Attachment theory — basics. Die Bedeutung der Bindung bei der Begutachtung in familienrechtlichen Angelegenheiten [The importance of attachment for the expert examination at the family court]. Vătem und Kindern. & Volbert. Liebig (Hrsg. Bungard. (Gutachten fur den BGH) [Forensic assessment of eye witness testimony (expertise on behalf of the Federal High Court of Justice)]. W.. The selection interview. Aktuelle Themen der Wirtschaftspsychologie in Forschung und Praxis [Living psychology and economy. 11. Rechtsfragen in Beratungsdiensten (2. Schmidt-Denter.) (2001). A. (2004). W.. C. (1989). Stuttgart: Verlag fiir Angewandte Psychologie. Strobel. Personalauswahl in Forschung und Entwicklung — Eignung und Leistung von Wissenschaftlern und Ingenieuren. (Hrsg.occupational aptitude and achievement of scientists and engineersj. Kdln: Universităt. Schuler. Relevanz der Bindungen im neuen Kindschaftsrecht [The importance of attachment in the new family law]. H. 9/2. Das Einstellungsinterview. I. Stephan. research and clinical applications. Familiare Beziehungen nachTrennung und Scheidung:Verănderungsprozesse bei Miittern. 147-158. & Stehle. & August-Frenzel. .Entwicklung. & Beelmann. Das Diagnoseinstrument zur Erfassung der Interviewerkompetenz in der Personalauswahl (DIPA) . Bielefeld: Gieseking. 2 Bande [Family relations after breakup and divorce: Transformation processes of mothers. G. M. research. & Borg. and application].264. & Westhoff. (2001). Diagnostica. Forensisch-aussagepsychologische Begutachtung (Glaubwiirdigkeitsbegutachtung). Wirtschaftspsychologie. Schwab. Psychologie und Wirtschaft leben. Schuler. Prâdiktion von Ausbildungserfolg: Allgemeine Intelligenz (g) oder spezifische kognitive Făhigkeiten? [Prediction of trai ning success: General intelligence (g) or specific cognitive abilities?! Zeitschrift fur Personalpsychologie. Aufl.. U.)].198-201. Shaver (Eds. 26-42. D. Die Bindungstheorie — Grundlagen. & Westhoff. Die Bindungstheorie — Grundlagen. fathers and children. (1997). Deter. Handbook of attachment: Theory. In W. Beitrăge zur Organisationspsychologie.de/urn:nbn:de:swb:14-111389 7309086-89129 Strobel. Kindler. T. Familienrechtliche Gesetze (3. J. Gottingen: Hogrefe. R. Online verfugbar unter: http://nbn-resolving. P. D.) (2004.46-112. P. Spangler. Steller. Koop & C. K. (1999). U. 5. 53-74. H. (1987). ZurValiditât von WerteInventaren. Plath. B.eine differentielle und lăngsschnittliche Betrachtung [Symptom străin of children after parental divorcefrom a differential and longitudinal perspective]. Hogrefe. [Family law (3rd ed. Kîndliche Symptombelastungen in der Zeit nach einer ehelichen Trennung . 4.)]. empirical tests and acceptance in practice]. 41-63. New York: Guilford Press. Gottingen. Sturzbecher. & George. 1. Strobel. Miinchen: Hamp. and application). (1995). M. U. H. August-Frenzel. (2002). Assessment-Center als Methode der Personalentwicklung. 3. 29. K.. W. (1979). [Saving costs by structured selection interviews with managers]. Aufl. S.). In: G. Hospitalism: an inquiry into the genesis of psychiatric conditions in early childhood. 3. In J.development. research. Freiburg. & Westhoff. Schuler. 35. & Zimmermann. T. Moser. [Interviewer competence in personnel selection and trai ning: A comparision of materials for the development of trai ning documents]. Solomon. Interviewerkompetenz in Personalauswahl und -entwicklung: Ein Materialvergleich zur Erstellung von Ausbildungsunterlagen/). Zimmermann (Hrsg.). (1999). Gottingen: Hogrefe. & Silvia JaeckeI (2004). 3-17. Stuttgart: Klett-Cotta. C. 2 volumes]. 243 . [On the validity of inventories of social values]. Forschung und Anwendung. Diagnose von Interviewerkompetenz in der Personalauswahl: Ein Instrument fiir die Praxis [Description of interviewer competence in personnel assessment: An instrument for expert practice. Kosteneinsparung durch strukturierte Personalauswahlgesprăche mit Fuhrungskrăften. Current issues in research and practice of economic psychology] (S. Donat. Schwabe-Hollein. (2002). H„ Funke. & Wagenitz. [Legal questions in Consulting services (2nd ed. Stuttgart: Klett-Cotta. M. Zeitschrift fur Entwicklungspsychologie und Pădagogische Psychologie. [Play-based interview techniques). A. Praxis der Rechtspsychologie. Staufenbiel. Psychologisches Institut Schmidt-Denter. Forschungsbericht. & Beelmann. 172-176).109-121.. (2004). (1995). M.4. A. S. K.). Cassidy & P. (1945).). B.basics. pp. Spangler & P.Schmidt-Atzett L. Research report. Praxis der Rechtspsychologie.

(2007. Berlin: Verlag Gesundheit. Pfeifer. 1. No. S. G. LL (1938). J. Pawlik (Hrsg. Der gerichtiiche Sachverstândige [The expert at court].. Psychologische Gutachten fCir das Familiengericht. Thurstone. Langzeit-wirkungen der elterlichen Ehescheidung aut Kinder eine Lăngsschnittuntersuchung iiber 25 Jahre [Long-term effects of parental divorce on children . Davies. (1993). iiberarbeitete und erweiterte Au-flage). K. Lengerich: Pabst.L. (Hrsg. Standards der psychologischen Glaubhaftigkeitsdiagnostik [Standards of psychological credibil-ity assessment]. Psychologische Begutachtung im Strafverfahren [Psychological assessment in criminal proceedings]. Theorie der Gewalt. 136-145. Diagnostik als Entscheidungshilfe. 45-48. A. 171203. men. A. Kruglanski (Eds. & Blakeslee.. Darmstadt: Steinkopff. Tack. J. 13. Was wird aus den Kindern? Chancen und Risiken fur die Entwicklung von Kindern aus Trennungs.a iongitudial study for 15 years]. (Hrsg. Westhoff.eine Langzeitstudie. [Children's attachment as a criterion in parental custody decisions]. Scheuerer. Primary mental abilities. Psycho-metric Monographs. Bindungstheorie und Famiiiendynamik. Volbert. F. A. 23. S. Beurteilung von Aussagen iiber Trau-mata [Assessing testimonies about trau mata]. (1996). Thomae. Taylor. Das Individuum und seine Welt. S. Y. R. An empirica I investigation about diagnostic strateg ies and selected aspects of the best interest of the child]. Gottingen: Hogrefe. P. Bad Boli]. Kinze.). R. (2005. 83-132. New York: Wiley. D.A. A compendium for epidemiological clinical research on chronical desease]. Terlinden-Arzt.H.P. Erziehungspsychologie [Educaţional psychology].a longitudinal study]. Weinheim: Juventa. 2. Diagnose der Diagnostik. Gottingen: Hogrefe. Tausch. G. & Freytag. R. (2002. B.-L.H.220 Bibliografie Sturzbecher. Suess. K.-K. (1939). Berlin: Springer. H. (2003). 565-578. (1992a). Scheuerer-Englisch.. K. Walper. R. J. H. C. A. Wallerstein. Barchmann. Sonder-heft1. and children after divorce . Erwartungen und Entscheidungen. In E.. (1971). 2. Frauen.M. W. Volbert. Women. & Tausch. Familien. [Psychological exper-tises for the family court. Diagnostische Strategie bei Konzentrationsproblemen am Beispiel der Klassen 5 bis 10. 2004. Children's Testimony — A Handbook of Psychological Research and Forensic Practice. Die Bindungen des Kindes als sorgerechtsrelevantes Kriterium. Suess. Schwabe-Hollein. Untersuchungen des Psychologischen Dienstes der Bundeswehr. Ulrich. 2. (2000).T. (1986). [Winners and loosers. H. G. Handbuch psychosozialer MefJinstrumente. J. (1991). GieGen: Psychosozial-Verlag. [Assessment strategy dea ling with concentration problems. 103-130. Entwicklung eines Diagnoseinstruments zur Erfassung von Interviewerkompetenz in der Personalauswahl (DlPA): Grundlagen und Konstruktion. Praxis der Rechtspsychologie. K. (1974). Westhoff. Walper. R.J. (1989).C. Wallerstein. Ein Kompendrum fur epidemiologische und klinische Forschung zu chronischer Krankheit. FamRZ. (1985).).). revised edition). [Theory of vio-lence].) (2001). 239-270). [Attachment theory and family dynamics]. Mănner und Kinder nach der Scheidung . Koln: Heymanns. J. H. In: K. Werbik. Bull. & Liberman. S. [Expectations and decisions]. S. Gottingen: Hogrefe.). Krober & M. Auflage). Bând 3613. Westcott.12th.. [A .). Miinchen: Droemer-Knaur. Entwicklungsrisiken und Entwicklungschancen von Scheidungskindern [Developmental risks and chances of children of divorce]. Strobel.91 -113. Higgins & W. The relationship of validity coefficients to the practicai effective-ness of tests in selection: Discussion and tables.und Stieffamilien [What about the children? Chances and risks for the development of children from separated and step families]. (1998). W. 2. (2002). Social hypothesis testing: Cognitive and motivational mechanisms. EdJGottingen: Hogrefe. & Russell. New York: Guilford Press. Eine empirische Untersuchung Ober diagnostische Strategien sowie ausgewăhlte Aspekte des Kindeswohls. & Gerhard. W. & Westhoff. [Attention and concentration in childhood]. Bem: Huber. Miinchen: Fink. G. 1986. H. Stuttgart: Klett. (1988). exemplified for the classes 5 to 10.. & Schwarz. [Handbook of psycho-social assessment tools. Trape. (2002). Gewinner und Verlierer. In: H. Social psychology: Handbook of basic principies (pp. 65-72. Steller (Hrsg. Vortrag bei derTagung: Neuorientierung der Aufgaben des psychologischen Sachverstăndigen. Aufmerksam-keit und Konzentration im Kindesalter. Eine entscheidungsorientierte diagnostische Strategie fur Lehrerlnnen bei Konzentrationsproblemen in den Klassen 5 bis 10.-K. N. M. (2001). & Lewis. Westhoff. 1986. ILecture given at the meeting on: New horizons for psychological experts.und Kindergarten-Interaktions-Test (FIT-KIT) [The Fam-ilyand Kindergarten-Interaction-Test]. (1976). Aufl. S. S. In H. Roth (Hrsg. Bad Boli. [Developmenî of a tool for assessing interviewer assessment (DIPA): competence in per-sonnel Basics and construction]. 2. Journal of Applied Psychology. [Assessment as a decision aid]. Westhoff. [The individual and it's world.

(1998a). Westhoff. Encydopedia of Psychological Assessment. Scheuerer-Englisch. & Zaccagnini. & Grossmann. Work and Organizational Psychology: Interview.. K. R. Lengerich: Pabst. Hilfen bei Konzentrationsproblemen in den Klassen 5 bis 10. J. [CASE .Ein Uberblick uber die Forschung fiir die Praxis. CASE .149-157. Westhoff. 5. C. Gdttingen: Hogrefe. Das psychologisch-diagnostische Interview .Ein PC-Programm fiir die psychometrische Einzelfalldiagnostik. Lengerich: Pabst. Heilpădagogische Forschung. E. (2001).Zur Diskussion gestellt. Bereiche/Dimensionen individueller Differenzen. Westmeyer. (1997).L. (1992b). K. K. In F. De Bruyn. L.Thousand Oakes: Sages. K. Michalik. Bonn: Deutscher Psychologen Verlag. Entscheidungsorientierte Psychologische Gutachten fiir das Familiengericht.. R. Godoy. R.Guidelines for the Assessment Process (GAP): A Proposal for Discussion. Westhoff. Westhoff.. K. [Expert examination of occupational disability by the psychologist in family trial]. K.assessment tools for optimizing working behavior]. Bedeutende Fortschritte im diagnostischen Entscheidungsprozess. In: K. C. Recht. Willmes. (1979). Westhoff. Zimmermann. Westhoff. 504-517. S. 25. K. Klauer 6 H. Niebank & H. 23. pp. Hornke. 28. (2003). Westhoff. H. Partnerschaft. Bonn: Deutscher Psychologen Verlag.[ Deutsche Adaptation von [German adaptation of]: Fernandez-Ballesteros. Arbeitsbedingungen und Organisation. Diagnostica. Ter Laak.. K.. H. G.171-183. C. Westhoff (Hrsg. 17. H. P.). [Assessment and intervention for difficulties in concentration]. Der Einfluss der Ellern-Kind-Bindung auf die Entwicklung psychischer Gesundheit [The Influence of parentchild-attachment on the development of mental health]. [The assessment interview .a review on research for practice]. Terlinden-Arzt.. Bd. 22 (2/3). In: R. G. (1998b). p. (1995). C. 375-402. K. Risiken in der fruh-kindlichen Entwicklung ]Risks in early childhood development]. Wottawa. Petermann. (2005). Hagemeister. Bayerische Schu le. K. Die Begutachtung der Erwerbsunfăhigkeit im Familienrecht durch den Psychologen. 49-56].314-26. Kliiber. Cognitive orientation and the prediction of decisions in a medical examination context. S. (2002). John. K. Psychologie in Osterreich. (2003). & Sorembe. Westhoff. & Halbach-Suarez. Borggrefe. Westhoff. [Attention and concentration].Bibliografie 221 decision-oriented assessment strategy for teachers dealing with concentration problems in the classes 5 to 10. A. Entscheidungsorientierte Diagnostik. & Hagemeister. Westhoff. Entscheidungsorientierte Diagnostik Hei ne niitzIicheTechnologie.F.). Westhoff. & Hossiep.. Westmeyer. 49-56 [Decisionoriented assessment.. In: M. [Decision-oriented assessment. Terlinden-Arzt.. K. Richtlinien fur den diagnostischen Prozess . [Assessment and intervention for difficulties in concentration].J. H. K. K. Diagnostik und Intervention bei Konzentrationsstorungen. (2000).. [Working more effectively . Zeitschrift fiir Differentielle und Diagnostische Psychologie. Aufmerksamkeit und Konzentration.). Gottingen: Hogrefe. Familie. 45-481. K. European Journal of Personality. Eckert. (1999). (2000).] Report Psychologie.PC . H.18-24. C (1989). Rutten. B. [A decision-oriented assessment strategy for psychologists dealing with concentration problems in the classes 5 to lO. R. Springer: Berlin.). [Domains/dimensions of individual differences]. Gdttingen: Hogrefe.ln: K. |On the utility of the Eysenck Personality Inventory (Form A)]. Psychologische Methoden und soziale Prozesse [Psychological methods and social processes].). Vizcarro. European Journal of Psychological Assessment. S. Westmeyer (Hrsg. (1990). 5. Effektiver arbeiten — Diagnoseinstru mente zur Optimierung von Arbeitsverhalten. Westhoff. 3. H. Ei ne entscheidungsorientierte diagnostische Strategie fur Psychologlnnen bei Konzentrationsproblemen in den Klassen 5 bis 10. Westhoff. [Aiding children with concentration problems in the classes 5 to 10] Broadstairs (UK): Borgmann. Amelang (Hrsg. (2000). Suess. [Decision-oriented assessment . 9-10. K. p. & Guillot. Hornke. 2S. 314-326. K. V. C. On the objectivity of oral examinations in psychology.. A.): Entscheidungsorientierte Diagnostik. Westhoff. J. 301-327. Heidelberg: Asanger.an usefiul technology.19-22. [Domains of applied psychological assessment]. . Fernandez-Ballesteros (ed.. L. Report Psychologie. K. (1993). Konzentrationsdiagnostik [Assessment of concentration]. K. Westhoff. Westhoff (Hrsg. [Significant advances in the assessment decisional process]. Zur Brauchbarkeit des Eysenck-Personlichkeitsinventars (Form A) als Individualdiagnostikum. (1990). (1995). Westhoff.E.. Westhoff. 2 des Bereichs Differentielle Psychologie der Enzyklopâdie der Psychologie. Anwendungsfelder psychologischer Diagnostik. 19. K.153-163.C. [Decision-oriented psychological expertises for the family court]. Diagnostik und Intervention bei Konzentrationsstorungen. (2002). E. K. J.. In: K. 187-200. Westhoff.. 51.F. Scheithauer (Hrsg.Software for psychometric single case analysis] Aachen: Abteilung Neurologie des Klinikums der Rheinisch-Westfălischen Technischen Hochschule Aachen.85-89. 495497.