INFRACŢIUNILE CONTRA PERS I. OMUCIDEREA OMORUL(art.174 C.pen): 1.

Conţinutul legal:“Uciderea unei persoane, se pede cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte. » 2.Condiţii preexistente : 2A.Obiectul infracţiunii : -generic-este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -special-este format din relaţiile sociale care apǎrǎ viaţa tuturor persoanelor ; -material-copul persoanei aflat în viaţǎ. Acesta nu trebuie sǎ se confunde cu subiectul pasiv care este persoana în viaţǎ, căreia i s-a suprimat, sau s-a încercat să i se suprime viaţa. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ-orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv-este persoana ucisǎ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : elementul material se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune de : sugrumare,lovire,tǎiere,otrǎvire,împuşcare,înţepare,electrocutare,neadministrarea de hranǎ sau medicamente, neacordarea primului ajutor, asmuţirea unui cǎine, folosirea unei reptine, etc. Se poate observa cǎ omorul se poate sǎvârşii direct sau indirect. De asemenea fǎptuitorul poate folosi şi anumite instrumente : cuţit, topor, lamǎ, substamţe otrǎvitoare, etc. -urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ aceasta nu se produce va fi tentativǎ. -legǎtura de cauzalitate-ea trebuie sǎ se stabileascǎ între acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţie directǎ sau indirectǎ. Ea se va stabili în funcţie de modul cum a acţionat fǎptuitorul şi de instrumentele pe care le-a folosit. -mobilul- ura, gelozia. Interesul material schimbǎ încadrarea juridicǎ (art.175C.pen). Lipsa acestuia poate releva inexistenţa discernǎmântului. El aratǎ totodatǎ periculozitatea infractorului. -scopul - suprimarea vieţii persoanei. Acesta ajutǎ de cele mai multe ori la individualizarea pedepsei. 4.Forme.Sancţiuni : FORME : 1.actele preparatorii-deşi posibile nu se pedepsesc(procurarea unui cuţit); 2.tentativa-se pedepseşte(îndreptarea cuţitului înspre inima unei persoane); 3.fapt consumat-în momentul producerii morţi. SANCŢIUNI : -închisoarea de la 10 la 20 de ani şi -interzicerea unor drepturi. OMORUL CALIFICAT(art.175 C.pen) 1.Conţinutul legal: “Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri: a. cu premeditare; b. din interes material; c. asupra soţului sau unei rude apropiate; d. profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra ; e. prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane ; f. în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei ; g. pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse ; h. pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni ; i. în public ;

2

se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte. » Omorul calificat implicǎ aceleaşi caracteristici ca şi omorul simplu, cu deosebirea cǎ primul prezintǎ unele circumstanţe care îi sporesc periculozitatea. Pentru explicaţiile privind obiectul, subiecţii, latura obiectivǎ şi subiectivǎ trimitem la infracţiunea de omor. În continuare vom analiza numai cazurile în care omorul poate fi calificat. a.cu premeditare : Premeditarea presupune o gândire anticipatǎ asupra unei activitǎţi viitoare. În accepţiunea legii penale, premeditarea presupune ceva mai mult decât o gândire anticipatǎ. Ea constǎ în trecerea unui interval de timp din momentul luǎrii hotǎrârii de a sǎvârşii omorul şi pânǎ în momentul executǎrii infracţiunii. Acest interval de timp nu este expres prevǎzut de lege, fiind lǎsat la aprecierea instanţei. Premeditarea mai presupune şi sǎvârşirea unor acte de pregǎtire, de naturǎ sǎ întǎreascǎ hotǎrârea de a sǎvârşi infracţiunea şi totodatǎ sǎ-i faciliteze executarea acesteia (procurarea unui cuţit sau a unei cantitǎţi de otravǎ, urmǎrirea victimei). Aceasa implicǎ aşadar o chibzuinţǎ, sânge rece, stǎpânire de sine. În cazul în care o persoanǎ procurǎ instrumente autorului în vederea sǎvârşirii omorului, acesta va rǎspunde pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat. b.din interes material: Acesta constituie un mobil de facturǎ egoistǎ, care îi conferǎ faptei un pericol mai mare. Interesul material se poate înfǎţişa ca un avantaj sau beneficiu de naturǎ materialǎ cum ar fi : bani, bunuri, titluri de valoare, dobândirea unei moşteniri, stingerea unor datorii sau obţinerea altor avantaje. Nu intereseazǎ valoarea avantajelor sau bunurulor care pot fi obţinute. Este important ca aceste avantaje sǎ fi constituit mobilul crimei. Sǎvârşirea omorului din interes material, este o circumstanţǎ personalǎ, deoarece priveşte latura subiectivǎ a infracţiunii, nefiind transmisibilǎ şi celorlalţi participanţi. c. asupra soţului sau unei rude apropiate : Omorul sǎvârşit în astfel de cazuri este mai grav deoarece victima mizând pe afectivitatea dintre el şi autor nu-şi ia mǎsuri de apǎrare, ceea ce poate sǎ înlesneascǎ sǎvârşirea infracţiunii. În acest caz subiectul pasiv este calificat. Calitatea de soţ rezultǎ numai dintr-o cǎsǎtorie legal îngheiatǎ ; fiind scos din aceastǎ sferǎ concubinajul. Despǎrţirea în fapt a soţilor nu are relevanţǎ. Prin rude apropiate se înţeleg ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie potrivit legii, astfel de rude. Nu intereseazǎ gradul de rudenie în linie ascendentǎ şi descendentǎ. Copiii adoptaţi au calitatea de rude apropiate faţǎ de adoptator. Adopţia cu efecte depline nu permite sǎ opereze agravanta între înfiat şi ascendentul sǎu natural sau fratele sǎu de sânge. d. profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra : Agravanta se justificǎ prin aceea cǎ, omorul astfel sǎvârşit este mai uşor de consumat. Sunt în neputinţǎ de a se apǎra persoanele care suferǎ o infirmitate fizicǎ sau psihicǎ, cele de vârstǎ fragetǎ sau cele de vârstǎ înaintatǎ. Starea de neputinţǎ trebuie sǎ fie anterioarǎ sǎvârşirii faptei şi nu sǎ fie provocatǎ de autor. A profita de starea de neputinţǎ a victimei, presupune cunoaşterea de cǎtre fǎptuitor a condiţiei precare a victimei şi hotǎrârea acestuia de a se folosi de aceastǎ stare pentru a o ucide. Fapta prezintǎ un grad de pericol social mai grav din punct de vedere obiectiv(neputinţa victimei), cât şi din punct de vedere subiectiv(perversitatea fǎptuitorului) care a ucis profitând de aceastǎ împrejurare. e.prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane : Omorul sǎvârşit în astfel de situaţii este mai grav, deoarece cu cât sunt mai multe victime cu atât fapta este mai periculoasǎ. Se îndeplineşte aceastǎ agravantǎ când autorul foloseşte pentru sǎvârşirea infracţiunii metode ca : bombe, gaze, incendii, armament. Aceastǎ agravantǎ poate sǎ reiasǎ din mijloacele folosite de autor, dar şi din împrejurǎrile în care se comite fapta(într-o salǎ de curs). f.în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei : Aceastǎ circumstanţǎ are în vedere, de regulǎ, omorul care se comite dintr-un sentiment de nemulţumire sau de rǎzbunare pentru modul în care victima, în cadrul îndatoririlor de serviciu, a satisfǎcut interesele ori pretenţiile autorului. Existǎ aceastǎ circumstanţǎ şi atunci când autorul ucide pentru a împiedica victima sǎ-şi exercite atribuţiile de serviciu. În cazul în care victima îndeplineşte o funcţie importantǎ pe linie de stat sau politicǎ, fapta se încadreazǎ în art.160 C.pen. dacǎ îndeplineşte şi celelalte condiţii. g.pentru a se sustrege ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire, arestare ori de la executarea unei pedepse :
2

3

Pericolul sporit al omorului sǎvârşit în astfel de situaţii decurge din scopul urmǎrit de fǎptuitor. De ex.autorul comite un omor pentru a nu fi tras la rǎspundere penalǎ. Nu se aplicǎ aceastǎ agavantǎ în cazul în care urmǎrirea nu a început. h.pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni : Pentru existenţa acestei agravante este necesarǎ şi suficientǎ dovada scopului urmǎrit, indiferent dacǎ acest scop s-a realizat sau nu. De ex. fapta autorului care, urmǎrind sǎ aibǎ raport sexual cu victima, nu a oprit maşina la insistenţele acesteia, determinând-o astfel sǎ sarǎ din maşinǎ, accidentându-se mortal. În speţǎ nu este relevant cǎ inculpatul n-a reuşit sǎ consume violul, hotǎrâtor fiind scopul urmǎrit, şi anume, împiedicarea victimei de a se salva. Acest text de lege se referǎ şi la tentativǎ, nu numai la infracţiunile consumate. În cazul în care scopul s-a realizat, va exista un concurs de infracţiuni. I-în public : Omorul sǎvârşit într-o asemenea împrejurare evidenţiazǎ o periculozitate sporitǎ a fǎptuitorului, iar fapta are un mare ecou social, determinând o nesiguranţǎ publicǎ. Prin loc public se înţeleg situaţiile prevǎzute în art.152 C.pen. OMORUL DEOSEBIT DE GRAV (art.176C.pen) 1.Conţinutul legal: “Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri: a. prin cruzimi; b. asupra a douǎ sau mai multor persoane ; c. de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor ; d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii ; e. asupra unei femei gravide ; f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte » a.prin cruzimi; Este o circumstanţǎ foarte des întâlnitǎ în practicǎ. Astfel, Dicţionarul Juridic defineşte cruzimea ca « o manifestere de ferocitate în comiterea unei infracţiuni de naturǎ sǎ provoace suferinţe prelungite victimei. » Actele de cruzime comise de fǎptuitor provoacǎ implicit şi un sentiment de oroare celor din jur, ori de groazǎ. Ex. în acest sens pot fi : stropirea victimei cu benzinǎ, dupǎ care i s-a dat foc, aplicarea de lovituri care zdrobesc globii oculari, tǎierea victimei cu o lamǎ în zone nevitale, dar totuşi pentru a-i provoca moartea. Omorul sǎvârşit în asemenea situaţii este deosebit de grav, deoarece infractorul urmǎreşte un rezultat dublu : provocarea de suferinţe fizice şi moartea victimei. b.asupra a douǎ sau mai multor persoane ; Aceastǎ circumstanţǎ are ca element specific nu o pluralitate de victime, ci voinţa infractorului de a ucide mai multe persoane în aceeaşi împrejurare. Agravanta se aplicǎ numai dacǎ se produce efectiv moartea a cel puţim douǎ persoane. Pentru incidenţa agravantei, autorul trebuie sǎ aibǎ reprezentarea consecinţelor constând în uciderea a cel puţin douǎ persoane. Ex.aruncarea unei bombe care a ucis mai multe persoane, otrǎvirea unor fântâni. Dacǎ fǎptuitorul demonstreazǎ intenţia de a ucide o singurǎ persoanǎ prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane, atunci el va rǎspunde cfm.art 175 lit.e. c.de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor ; Aceasta are la bazǎ antecedenţa penalǎ a infractorului, care demonstreazǎ cǎ acesta nu s-a îndreptat. Pentru aplicarea acesteia nu se vor lua în calcul faptele de omor sǎvârşite într-o stare care înlǎturǎ caracrerul penal al fapteilegitimǎ apǎrare. Aceastǎ antecedenţǎ penalǎ va exista chiar dacǎ pentru omorul sǎvârşit a intervenit amnistia, graţierea ori prescripţia sau dacǎ acesta a fost reabilitat. La stabilirea sancţiuni, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni sau ale recidivei. Aceastǎ agravantǎ esre personalǎ, deci ea nu se rǎfrânge şi asupra altor participanti. d.pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii
3

4

Împrejurarea care atribuie acestui omor un caracter mai grav constǎ în scopul special urmǎrit de fǎptuitor. Se va aplica art.176 lit.d când se stabileşte cǎ fǎptuitorul a suprimat cu intenţie viaţa unui om, pentru a crea condiţiile favorabile sǎvârşirii sau ascunderii unei tâlhǎrii sau piraterii. Aceastǎ condiţie trebuie sǎ fi existat în momentul sǎvârşirii omorului. Ea este o circumstanţǎ personalǎ şi deci nu este opozabilǎ şi celorlalţi participanţi, afarǎ de cazul în care aceştia au acţionat şi ei cu acelaşi scop. Omorul sǎvârşit în aceastǎ împrejurare se deosebeşte de tâlhǎria care a avut ca urmare moartea vintimei, deoarece în acest caz fǎptuitorul nu acţioneazǎ cu intenţia de a ucide victima ci de a o deposeda de un bun, forma de vinovǎţie cu care se comite fapta fiind praeterintenţia. e.asupra unei femei gravide ; O asemenea faptǎ produce moartea a douǎ fiinţe, lezând respectul faţǎ de produsul concepţiei. Nu are semnificaţie stadiul sarcinii, legea neprecizând acest lucru. Starea de graviditate trebuie sǎ fie realǎ. Dacǎ fǎptuitorul sǎvârşeşte omorul ştiind cǎ victima este gravidǎ, ea nefiind, agravanta nu va opera. În momentul sǎvâşirii faptei, autorul trebuie sǎ cunoascǎ starea victimei, în caz contrar operând eroarea de fapt. Cu toate cǎ, legea nu precizeazǎ ar mai fi de menţionat cǎ, starea de graviditate a victimei ar trebui sǎ fie vizibilǎ. f.asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Raţiunea acestei agravante decurge din calitatea subiectului pasiv, de purtǎtor al autotitǎţii de stat, fie ca procuror, judecǎtor, poliţist sau jandarm. Aceste persoane intrǎ în categoria persoanelor care se ocupǎ cu reprimarea fenomenului infracţional. Subiectul pasiv trebuie sǎ se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau fapta sǎ se comitǎ în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei. PRUNCUCIDEREA (art.177 C.pen.) 1.Conţinutul legal: “Uciderea copilului nou-nǎscut, sǎvârşitǎ imediat dupǎ naştere de cǎtre mama aflatǎ într-o stare de tulburare pricinuitǎ de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.” 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special-este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ oricǎrui nou-nǎscut Dupǎ cum se ştie dreptul la viaţǎ apare în momentul expulzǎrii. Nu are relevanţǎ dacǎ copilul este sǎnǎtos sau nu, important este ca el sǎ fie în viaţǎ. -obiectul material-este corpul nou-nǎscutului. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- este calificat în persoana mamei nou-nǎscutului, imediat dupǎ naştere. Cel care ajutǎ la sǎvârşirea infracţiunii poate fi, dupǎ caz complice sau instigator. Pruncuciderea reprezintǎ o formǎ mai uşoarǎ de omucidere. Totodatǎ, mama trebuie sǎ se fi aflat într-o puternicǎ tulburare pricinuitǎ de actul naşterii şi nu de un conflict exterior. Aceste douǎ condiţii trebuie îndeplinite cumulativ. Dacǎ lipseşte aceastǎ stare, mama va rǎspunde pentru omor calificat. -subiectul pasiv-este calificat în persoana nou-nǎscutului, indiferent dacǎ este nǎscut din cǎsǎtorie sau din afara acesteia. Durata maximǎ a stǎrii de nou-nǎscut este de 10-14 zile-atât timp cât dureazǎ urmele naşterii. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material-se poate sǎvârşii printr-o acţiue sau inacţiune de ucidere (aplicarea de lovituri, lǎsarea acestuia în frig, înfometarea copilului). Toate acestea trebuie fǎcute « imediat dupǎ naştere » şi datoritǎ tulburǎrilor în care se gǎsea mama dupǎ naştere.

4

5

-urmarea imediatǎ-moartea copilului nou-nǎscut. Dacǎ se produce un alt rezultat -o vǎtǎmare gravǎ- nu va cǎdea în sfera penalului, deoarece tentativa nu se mai pedepseşte. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie - intenţia, fiind în acest caz incompatibilǎ cu premeditarea, deoarece pruncuciderea este o infracţiune spontanǎ. 4.Forme.Sancţiuni. FORME : 1.actele preparatorii-deşii posibile, nu se pedepsesc ; 2.tentativa-nu se pedepseşte ; 3.fapt consumat-se consumǎ atunci când se produce moartea nou-nǎscutului. SANCŢIUNI : -închisoare de la 2 la 7 ani. UCIDEREA DIN CULPǍ (art.178 c.pen) 1.Conţinutul legal: “Uciderea din culpǎ a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Uciderea din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei funcţi sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitǎţi, se pedepseşte cu închisoare da la 2 la 7 ani. Când uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un conducǎtor de vehicul cu tracţiune mecanicǎ, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ sau care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice altǎ persoanǎ în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de ebrietate. Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevǎzute în alin. precedente se poate adǎuga un spor de pânǎ la 3 ani. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ, chiar şi în cazul faptelor sǎvârşite din culpǎ, cu toate cǎ suprimarea vieţii unei persoane în asemenea condiţii este mai puţin gravǎ raportatǎ la celelalte infracţiuni de omor. -obiectul material-este corpul persoanei ucise . 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- poate fi orice persoanǎ. Dar, uneori legea cere o anumitǎ calitate- conducǎtor auto. Cât priveşte coautoratul, în doctrinǎ sunt mai multe opinii care confirmǎ sau infirmǎ posibilitatea acestuia. -subiectul pasiv- este persoana ucisǎ. Aceeaşi persoanǎ poate fi de cele mai multe ori atât subiect activ cât şi subiect pasiv al infracţiunii. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se poate sǎvârşii printr-o acţiune sau inacţiune de ucidere din culpǎ. În acest caz nu avem o infracţiune violentǎ, premeditatǎ sau prin cruzimi ci o conduitǎ greşitǎ a autorului într-o situaţie periculoasǎ(conducerea unui autovehicul, mânuirea unui agregat). Dacǎ fǎptuitorul s-a folosit însǎ de aceste instrumente pentru a produce moartea persoanei, nu va mai opera incidenţa acestui articol. -urmarea imediatǎ- moartea persoanei. Dacǎ nu se produce aceastǎ urmare, încadrarea juridicǎ a faptei va fi de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ. -legǎtura de cauzalitate- ea trebuie întotdeauna stabilitǎ,astfel încât sǎ se cunoascǎ în concret fapta care a dus la acest rezultat. Nu va exista leg. de cauzalitate dacǎ între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediatǎ s-au interpus factori

5

6

externi. Totodatǎ nu va exista leg. de cauzalitate dacǎ fǎptuitorul, în momentul sǎvârşirii faptei, nu-şi putea reprezenta urmǎrile faptelor sale(caz fortuit). 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie-culpa simplǎ sau cu prevedere. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1.actele preparatorii- nu sunt posibile; 2.tentativa-nu este posibilǎ ; 3.fapt consumat-se consumǎ atunci când se produce moartea persoanei. MODALITǍŢI : Uciderea din culpǎ cunoaşte 3 forme agravate : a. Uciderea din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei funcţi sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitǎţi, se pedepseşte cu închisoare da la 2 la 7 ani. În aceastǎ agravantǎ se includ de obicei accidentele de circulaţie. Aici intervine culpa profesionalǎ, când şoferii sunt obligaţi sǎ reducǎ viteza până la evitarea oricǎrui pericol. În activitatea medicalǎ se poate reţine culpa profesionalâ în cazul unei consultaţii superficiale a bolnavului. Astfel, de ex. există rǎspunderea penalǎ a chirurgului care, dupǎ efectuarea operaţiei a uitat o compresǎ în corpul victimei şi aceasta a decedat. b. Când uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un conducǎtor de vehicul cu tracţiune mecanicǎ, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ sau care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice altǎ persoanǎ în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de ebrietate. În acest caz, subiectul activ este calificat în sensul cǎ este un conducǎto auto. De menţionat cǎ, starea de ebrietate nu este sinonimǎ cu starea în care şoferul are în corp o anumitǎ îmbibaţie alcoolicǎ. Aceastǎ agravantǎ îşi are raţionamentul în aceea cǎ între alcoolism şi infracţionalitate existǎ o strânsǎ legǎturǎ. Dupǎ unii autori aceastǎ agavantǎ ar îndeplini condiţiile concursului de infracţiui, iar dupǎ alţii aceasta ar fi o infracţiune comlpexǎ. Însǎ cei mai mulţi tind cǎtre prima opinie. c. Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevǎzute în alin. precedente se poate adǎuga un spor de pânǎ la 3 ani. » Aceastǎ agravantǎ are în vedere situaţia în care printr-o singură faptǎ se cauzeazǎ moartea a 2 sau mai multor persoane. SANCŢIUNI : -închisoare de la 1 la 5 ani în forma tip şi -închisoare de la 2 la 7 ani sau de la 5 la 15 ani în forma agravatǎ, care poate fi sporitǎ cu 3 ani.

II. LOVIREA ŞI VǍTǍMAREA INTRGRITǍŢII CORPORALE SAU A SǍNǍTǍŢII LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE (art.180C.pen); 1.Conţinutul legal: “Lovirea sau orice acte de violenţǎ cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la trei luni sau cu amendǎ. Faptele prevǎzute la alin 1 sǎvârşite asupra membrilor de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendǎ. Lovirea sau actele de violenţǎ care au pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ. Faptele prevǎzute în alin. precedent sǎvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendǎ. Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. În cazul alin 1.1 şi 2.1 acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din oficiu.

6

7

Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penalǎ a fost pusǎ în mişcare din oficiu. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie. -obiectul material-este corpul persoanei. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. Dacǎ loviturile sunt exercitate de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu, atunci vom avea infracţiunea de purtare abuzivǎ. În forma agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ. -subiectul pasiv- orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat-membru de familie. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se poate sǎvârşi printr-o acţiune de lovire sau acte de violemţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal. -urmarea imediatǎ-vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe fizice. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie-intenţia directǎ sau indirectǎ. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii- deşii posibile, nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe fizice. MODALITǍŢI :Fapta este mai gravǎ atunci când : a.când fapta se sǎvârşeşte asupra membrilor de familie ; b. când fapta produce leziuni ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. Nu intrǎ în acest termen durata concediului medical. SANCŢIUNI : - închisoare de la o lunǎ la 3 ani-în forma tip şi - închisoare de la 6 luni la 1 an, de la 3 luni la 2 ani, de la 1 la 2 ani-în forma agravatǎ. VǍTǍMAREA CORPORALǍ (art.181 C.pen.) 1.Conţinutul legal: « Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o vǎtǎmare care necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Faptele prevǎzute la alin 1 sǎvârşite asupra membrilor de familie se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendǎ. Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate .În cazul alin 1.1 acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din oficiu. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penalǎ a fost pusǎ în mişcare din oficiu. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtǎţii fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie.
7

8

-obiectul material- este corpul persoanei. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. Dacǎ loviturule sunt exercitate de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciU, atunci vom avea infracţiunea de purtare abuzivǎ. În forma agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ. -subiectul pasiv- orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat-membru de familie. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau acte de violemţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata îngrijirilor medicale nu depǎşeşte 60 de zile. -urmarea imediatǎ- vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe fizice. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri poate îmbrǎca şi forma praeterintenţiei. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii- deşi posibile, nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe fizice a cǎror vindecare nu depǎşesc 60 de zile. MODALITǍŢI :Fapta este mai gravǎ atunci când : a. când fapta se sǎvârşeşte asupra membrilor de familie ; SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 5 ani-în forma tip şi - închisoare de la 1 la 5 ani-în forma agravatǎ. VǍTǍMAREA CORPORALǍ GRAVǍ (art.182 C. pen.): 1.Conţinutul legal: « Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o vǎtǎmare care necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacǎ fapta a produs vreuna din urmǎtoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionǎrii acestuia, o infirmitate permanentǎ fizicǎ sau psihicǎ, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani. Când fapta a fost sǎvârşitǎ în scopul producerii consecinţelor prevǎzute la alin 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani. Tentativa faptei prevǎzutǎ în alin. 3 se pedepseşte.” 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtǎţii fiecǎrei persoane, indiferent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie. -obiectul material- este corpul persoanei. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. -subiectul pasiv- orice persoanǎ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau acte de violemţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata îngrijirilor medicale depǎşeşte 60 de zile sau produce una din urmǎtoarele consecinţe :
8

9

- pierderea unul simţ sau organ ori încetarea funcţionǎrii acestuia(scoaterea unui ochi, tǎierea unei urechi) ; - producerea unei infirmitǎţi fizice sau psihice permanente ; - sluţirea, care poate consta în schimbarea înfǎţişǎrii(şi ea trebuie sǎ fie permanentǎ) ; - avortul- cu condiţia ca fǎptuitorul sǎ cunoascǎ aceastǎ stare ; punerea în primejdie a vieţii persoanei. Totuşi fǎptuitorul nu urmǎreşte sǎ omoare victima. -urmarea imediatǎ- vǎtǎmarea persoanei, provocarea de suferinţe fizice sau punerea în primejdie a vieţii persoanei. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri poate îmbrǎca şi forma praeterintenţiei. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii- deşi posibile, nu se pedepsesc ; 2. tentativa- se pedepseşte numai în cazul alin. 3 ; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe fizice a cǎror vindecare depǎşesc 60 de zile. MODALITǍŢI :Fapta este mai gravǎ atunci când faptuitorul acţioneazǎ în scopul producerii consecinţelor prevǎzute în alin. 1 şi 2. SANCŢIUNI : -închisoare de la 2 la 7 ani-în forma tip şi -închisoare de la 2 la 10 ani şi de la 3 la 12 ani-în forma agravatǎ. LOVIRILE SAU VǍTǍMǍRILE CAUZATOARE DE MOARTE(art.183 C.pen) 1.Conţinutul legal : “Dacǎ vreuna din faptele prevǎzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.” 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic - este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane. Aceastǎ infracţiune este de fapt o formǎ agravatǎ a infracţiunilor prevǎzute în art.180-182C.pen. -obiectul material-este corpul persoanei. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. -subiectul pasiv-orice persoanǎ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau îmbrâncire. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ, moartea victimei se produce din culpǎ. -urmarea imediatǎ- moartea persoanei. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- praeterintenţia. Lovirea victimei se produce cu intenţie, însǎ moartea se produce din culpǎ. Dacǎ se constatǎ intenţia autorului de a produce moartea victimei atunci se va reţine infracţiunea de omor. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii - nu sunt posibile; 2. tentativa- nu este posibilǎ ; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce moartea victimei. Dacǎ aceasta nu se produce, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de lovire sau vǎtǎmare corporalǎ. MODALITǍŢI :Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agaravate analizate la infracţiunile prevǎzute la art.180-182. SANCŢIUNI :
9

10

- închisoare de la 5 la 15 ani. Sancţiunea este mai micǎ în comparaţie cu cea de la omor, deoarece în acest caz moartea se produce din culpa autorului. VǍTǍMAREA CORPORALǍ DIN CULPǍ(art.184 C.pen): 1.Conţinutul legal: “Fapta prevǎzutǎ la art. 180 alin 2 şi 2.1, care a pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevǎzutǎ în art.181, sǎvârşite din culpǎ, se pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ. Dacǎ fapta a avut vreuna din urmǎrile prevǎzute la art.182 alin 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Când sǎvârşirea faptei prevǎzute în alin. 1 este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor legale sau a mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitǎţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Fapta prevǎzutǎ în alin. 2 dacǎ este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor legale sau mǎsurilor de prevedere arǎtate în alin. precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 3 şi 4 sunt sǎvârşite de cǎtre o persoanǎ care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la 1 la 5 ani în cazul alin. 4. Pentru faptele prevǎzute în alin. 1 şi 3, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane. -obiectul material- este corpul persoanei. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. -subiectul pasiv- orice persoanǎ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau orice acte de violenţǎ. Ne vom gǎsi în prezenţa acestei infracţiuni numai dacǎ durata îngrijirilor medicale este cuprinsǎ între 10 şi 60 de zile. Dacǎ acestea nu depǎşesc 10 zile fapta nu se încadreazǎ în acest capitol. -urmarea imediatǎ- este reprezenratǎ de producerea vreuneia din urmǎrile menţionate în art.180,181 şi 182. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- culpa simplǎ sau cu prevedere. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii - nu sunt posibile; 2. tentativa- nu este posibilǎ ; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare. MODALITǍŢI :Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate : a -când îngrijirile medicale depǎşesc 60 de zile ; b -când aceasta este urmarea nerespectǎrii unor dispoziţii legale sau de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii ; c -când autorul se aflǎ în stare de ebrietate ; SANCŢIUNI : -închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau amendǎ –în forma tip şi -închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ, închisoare de la 6 luni la 3 ani, închisoare de la 1 la 5 ani – în forma agravatǎ.

10

11

III.

INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTǍŢII PERSOANEI

LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL (art.189 C.pen) : 1. Conţinutul legal: “Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. În cazul în care fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale, prin rǎpire, de o persoanǎ înarmatǎ, de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ sau dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avantaj, prcum şi în cazul în care victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea sau viaţa îi este pusǎ în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţioneazǎ şi lipsirea de libertate a unei persoane sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei. Dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanǎ juridicǎ, o organizaţie internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un grup de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin.1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin.4. Dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. Tentativa faptelor prevǎzute în alin.1-4 se pedepseşte. Constituie tentativǎ şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de mǎsuri în vederea comiterii faptei prevǎzute în alin.4. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei, adicǎ posibilitatea acesteia de a se mişca liber şi de a acţiona dupǎ propria sa voinţǎ. -obiectul material-este corpul persoanei. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ-orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv- orice persoanǎ. Dacǎ acesta este minor, fapta va fi mai gravǎ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- constǎ într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce lipsirea de libertate a persoanei. Acest lucru se poate realiza chiar în locuinţa subiectului pasiv. În mod obligatoriu lipsirea de libertate trebuie sǎ aibǎ un caracter ilegal, în caz contrar, fapta nu va fi infracţiune. Nu are relevanţǎ penalǎ nici restrângerea libertǎţii impusǎ de activitatea desfǎşuratǎ de subiect- militarii în termen, sportivii din cantonamente. -urmarea imediatǎ- constǎ în imposibilitatea victimei de a se mişca liber conform voinţei sale. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fapta a avut ca urnare moartea victimei, forma de vinovǎţie este în acest caz praeterintenţia. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii –sunt posibile şi se pedepsesc numai în cazul formelor agravate ; 2. tentativa- se pedepseşte ; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume imposibilitatea victimei de a se mişca liber. MODALITǍŢI :Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate : a.când fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale ;
11

12

b. prin rǎpire ; c. de o persoanǎ înarmatǎ ; d. de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ ; e. dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avantaj ; f. victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea sau viaţa îi este pusǎ în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. g. lipsirea de libertate a unei persoane sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei- închisorea de la 7 la 15 ani ; h. dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanǎ juridicǎ, o organizaţie internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un grup de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani. I. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin.1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin.4. i. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. SANCŢIUNI : -închisoare de la 3 la 10 ani– în forma tip şi -închisoare de la 7 la 15 ani, închisoare de la 7 la 18 ani, închisoare de la 10 la 20 de ani, închisoare de la 15 la 25 de ani- în forma agravatǎ. VIOLAREA DE DOMOCILIU (art.192.C.pen.) : 1.Conţinutul legal: « Pǎtrunderea fǎrǎ drept, în orice mod, într-o locuinţǎ, încǎpere, dependinţǎ sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fǎrǎ consimţǎmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pǎrǎsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani. În cazul în care fapta se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ, de 2 sau mai multe persoane împreunǎ, în timpul nopţii sau prin folosire de calitǎţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Pentru fapta prevǎzutǎ în alin.1 acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea oricǎrei persoane sub aspectul vieţii domestice. Cfm. art.27 din Constituţie domiciliul şi reşedinţa persoanei sunt inviolabile. -obiectul material- este reprezentat de încǎperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi proprietarul care pǎtrunde în locuinţǎ fǎrǎ consimţǎmântul chiriaşului. -subiectul pasiv- este cel care foloseşte locuinţa, încǎperea, dependinţa în mod legal. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- constǎ într-o acţiune sau inacţiune- pǎtrunderea fǎrǎ drept sau refuzul de a pǎrǎsi încǎperea. Nu va intra sub incidenţa legii penale situaţia în care se pǎtrunde într-o încǎpere cu forţa, dar cu mandat sau în orice alt mod legal. -urmarea imediatǎ- constǎ în încǎlcarea libertǎţii persoanei prin vreuna din modalitǎţile de mai sus. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ sau indirectǎ. 4.Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii –sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte ;
12

13

3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume pǎtrunderea fǎrǎ drept într-o încǎpere fǎrǎ consimţǎmântul victimei. MODALITǍŢI :Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate : a.când fapta se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ ; b. de 2 sau mai multe persoane împreunǎ ; c. în timpul nopţii sau ; d.prin folosire de calitǎţi mincinoase. SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 4 ani- în forma tip şi - închisoare de 3 la 10 ani- în forma agravatǎ. AMENINŢAREA (art.193 C.pen.) : 1.Conţinutul legal: “Fapta de a ameninţa o persoanǎ cu sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pǎgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacǎ este de naturǎ sǎ alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţǎrii. Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate.Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penelǎ. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea psihicǎ oricǎrei persoane. Faptele de ameninţare creeazǎ o stare de temere, de nelinişte a persoanei ameninţate. -obiectul material- nu existǎ. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv- este pers.ameninţatǎ. În doctrina juridicǎ s-a apreciat cǎ noul-nǎscut, bolnavul în stare de comǎ, ori alienatul mintal sau cel aflat în stare de beţie completǎ nu pot fi sub. pasivi ai infracţiunii de ameninţare deoarece nu au capacitatea de a conştientiza acest luctru. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- constǎ într-o acţiune de ameninţare a unei persoane, de insuflare a temerii cǎ victima va fi supusǎ unui pericol sau cǎ soţul ori rudǎ apropiatǎ vor suferii un rǎu. Aceastǎ acţiune poate fi sǎvârşitǎ direct, prin orice mijloace de comunicare : cuvinte, gesturi, fapte sau indirect, adicǎ printr-o terţǎ persoanǎ. În orice caz aceastea trebuie sǎ aibǎ o relevanţǎ penalǎ, sǎ aibǎ ca obiect sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pǎgubitoare indiferent de gravitate. Dacǎ din atitudinea fǎptuitorului rezultǎ cǎ nu va trece la sǎvârşirea faptei , nu va fi incident acest articol. Dacǎ ameninţarea se referǎ la sǎvârşirea unei infracţiunu şi apoi se trece la sǎvârşirea acesteia, atunci infracţiunea de ameninţare este absorbitǎ în infracţiunea la care s-a referit. În cazul în care fǎptuitorul amenintǎ victima cu moartea, arǎtându-i un cuţit şi spunându-i cǎ o va omorî, fǎrǎ a tece însǎ la executarea acestei fapte - fapta se încadreazǎ în acest art. În situaţia în care, acesta trece la sǎvârşirea faptei, fǎrǎ a se produce moartea persoanei, fapta va constitui tentativǎ de omor. -urmarea imediatǎ- constǎ în crearea unei stǎri de alarmare a victimei. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ sau indirectǎ. Exprimarea unor cuvinte din culpǎ susceptibile de a fi interpretate de o persoanǎ ca alarmante pentru ea nu constituie infracţiune. 4.Forme. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii –sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte ;

13

14

3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume insuflarea unei temeri persoanei ameninţate SANCŢIUNI : -închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi sacţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţǎrii. ŞANTAJUL (art.194C.pen) : 1.Conţinutul legal: “Constrângerea unei persoane, prin violenţǎ sau ameninţare, sǎ dea, sǎ facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva, dacǎ fapta este comisǎ spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau penrtu altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ, pentru soţul acesteia sau pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea psihicǎ oricǎrei persoane împtriva faptelor susceptibile sǎ îngrǎdeascǎ posibilitatea celui şanajat de a voi şi de a dispune de acţiunile sale. -obiectul material- de regulǎ nu existǎ. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv- orice persoanǎ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- constǎ într-o acţiune de constrângere, în sensul cǎ se impune unei persoane sǎ dea, sǎ facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva împotriva voinţei sale. Constrângerea se poate realiza prin violenţǎ sau ameninţare. Violenţa trebuie sǎ se exercite în limitele prevǎzute în art.180 C.pen. Dacǎ prin folosirea violenţei se produce o vǎtǎmare corporalǎ, va exista un concurs de infracţiuni. Ameninţarea presupune efectuarea de cǎtre fǎptuitor a unui act care sǎ inspire victimei temerea cǎ în viitor va suporta un rǎu, constând în sǎvârşirea unei fapte pǎgubitoare. Violenţa şi ameninţarea trebuie sǎ constituie mijloace de a exercita o constrângere asupra victimei. A da ceva înseamnǎ un act de deposedare prin remiterea unui bun sau prin a suporta un prejudiciu. Şantajul este o infracţiune îndreptatǎ în principal, nu împotriva patrimoniului ci împotriva libertǎţii psihice. Infracţiunea de şantaj absoarbe infracţiunea de aneninţare. Atenţie - a nu se confunda cu infracţiunea de tâlhǎrie ! Când deposedarea de un bun se face prin acte de violenţǎ concomitente , va fi tâlhǎrie. -urmarea imediatǎ- constǎ în îngrǎdirea libertǎţii psihice a persoanei, creându-i o stare de temere. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ calificatǎ prin scop. 4.Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii –sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume insuflarea unei temeri persoanei şantajate. MODALITǍŢI :Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate : Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ, pentru soţul acesteia sau pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. SANCŢIUNI :
14

15

-închisoare de la 6 luni la 5 ani – în forma tip şi -închisoare de la 2 la 7 ani – în forma agravatǎ. IV. INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALǍ VIOLUL(art.197 C.pen) : 1.Conţinutul constitutiv: “Actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibiliratea ei de a se apǎra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacǎ : a. fapta a fost sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreunǎ ; b. victima se aflǎ în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fǎptuitorului ; b1. victima este membru al familiei ; c. s-a cauzat victimei o vǎtǎmare gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii. Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacǎ victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Acţiunea penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ în alin.1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii sexuale a oricǎrei persoane şi de a întreţine relaţii sexuale dupǎ propria sa voinţǎ. -obiectul material-corpul prersoanei. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv- orice persoanǎ. Acesta poate fi chiar şi soţul autorului. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material-constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex. Nu existǎ viol dacǎ nu a avut loc un act sexual, ci numai un simplu contact al organelor sexuale. În acest caz, dacǎ sub.pasiv este o minorǎ, va fi infracţiunea de corupţie sexualǎ. Violul presupune un act sexual fǎrǎ a exista consimţǎmântul persoanei cu care se doreşte a avea relaţia sexualǎ, realizându-se prin constrângere fizicǎ sau moralǎ sau prin profitarea de starea victimei care se aflǎ în neputinţa de a-şi exprima voinţa. Constrângerea trebuie exercitatǎ pentru a determina victima la o relaţie sexualǎ, iar nu pentru a-i provoca alte suferinţe fizice sau psihice. Imposibilitatea victimei de a se apǎra poate fi temporarǎ sau permanentǎ. -urmarea imediatǎ- constǎ în încǎlcarea libertǎţii şi inviolabilitǎţii sexuale a persoanei. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- se pedepseşte cfm.art.204 C.pen. 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual forţat MODALITǍŢI :Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate : a. când fapta a fost sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreunǎ ; b. victima se aflǎ în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fǎptuitorului ; c. victima este membru al familiei ; d. s-a cauzat victimei o vǎtǎmare gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii ;
15

16

e. dacǎ victima nu a împlinit vârsta de 15 ani; f. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sunuciderea victimei. SANCŢIUNI : - închisoare de la 3 la10 ani şi interzicerea unor drepturi – în forma tip şi - nchisoare de la 5 la18 ani, de la 10 la 25 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în formǎ agravatǎ. ACTUL SEXUAL CU UN MINOR(art.198 C.pen.) : 1.Conţinutul legal: « Actul sexual, de orice naturǎ, cu o presoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepdeşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţiuneazǎ actul esxual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator, ori de cǎtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa , ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia. Dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect, victimei pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea unor drepturi. Când fapta prevǎzutǎ în alin.1 a fost sǎvârşitǎ în împrejurǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit.b ori dacǎ faptele prevǎzute în alin.1 şi 4 au avut urmǎrile prevǎzute în art. 197 alin.2 lit.c, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ; -obiectul juridic special- este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii sexuale, indifrrent de sex, în perioada minoritǎţii. -obiectul material- corpul prersoanei. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale. În cazul actului sexual cu o persoanǎ având vârsta între 15 şi 18 ani, sub. activ trebuie sǎ fie calificat- tutore sau curator, îngrijitor, profesor, educator. -subiectul pasiv- orice persoanǎ minorǎ. Dacǎ victima din cauza vârstei fragede nu avea posibilitatea de a-şi exprima voinţa, fapta va constitui viol. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material-constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex cu consimţǎmântul persoanei. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi în concurs cu infracţiunea de seducţie. -urmarea imediatǎ-constǎ în realizarea actului sexual. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ. Dacǎ victima, având o conformaţie robustǎ, un corp dezvoltat şi prezentându-se celor din jur ca având o vârstǎ mai mare, a creeat convingerea fǎptuitorului cǎ are o vǎrstǎ mai mare, vor opera prevederile art.51 alin.1 C.pen. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc ;
16

17

2. tentativa- se pedepseşte cfm.art.204 C.pen. 3. fapt consumat- fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual. MODALITǍŢI : Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate : a. dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect, victimei pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi ; b. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea unor drepturi ; c. când fapta prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în împrejurǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit.b ori dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 4 au avut urmǎrile prevǎzute în art. 197 alin.2 lit.c, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi ; d. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. SANCŢIUNI : - închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi –în forma tip şi - închisoare de la 3 la 12 ani, de la 5 la 15 de ani şi de la 5 la 18 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în formǎ agravatǎ. la data când promisiunile de cǎsǎtorie s-au dovedit a fi mincinoase. SANCŢIUNI : -închisoare de la 1 la 5 ani. INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMINIULUI : FURTUL(art.208 C.pen.) : 1.Conţinutul legal: “Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fǎrǎ consimţǎmântul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani. Se considerǎ bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economicǎ, precum şi înscrisurile. Fapta constituie furt chiar dacǎ bunul aparţine în întregime sau în parte fǎptuitorului, dar în momentul sǎvârşirii acel bun se gǎsea în posesia sau deţinerea legitimǎ a altei persoane. De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept. « 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- îl constituie valoarea socialǎ, relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror existenţǎ, evoluţie sau dezvoltare este condiţionatǎ de pǎstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de împiedicarea luǎrii pe nedrept a acestor bunuri din patrimoniul privat sau public. -obiect material- este un bum mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane. Acest bun trebuie sǎ aibǎ o valoare pentru cel care îl deţine şi nu o valoare în general. Noţiunea de bun corespunde aceleia din dr. civil, în sensul cǎ el poate fi deplasat, transportat, transferat dintr-un loc într-altul. Imobilele nu pot face obiectul unei infracţiuni de furt ci pǎrţi dintr-un imobil. Sunt considerate bunuri mobile şi acele energii susceptibile de a fi sustrase şi care au o

17

18

anumitǎ valoare economicǎ(energia electricǎ, termicǎ, hidraulicǎ). Omul nu poate reprezenta obiectul material al infracţiunii de furt. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- este orice persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în toate formele sale. Totuşi, coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând fapta în furt calificat. -subiectul pasiv- orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ printr-o acţiune de deposedare sau printr-o apropriere, furtul caracterizându-se şi printr-o acţiune de sustragere a bunului mobil. În doctrinǎ şi jurisprudenţǎ se apreciazǎ cǎ acţiunea de luare poate fi sǎvârşitǎ prin diferite moduri: apucare, ascundere, înhǎţare, desprindere, deviere, prin racordǎri la surse de energie. În mod excepţional, luarea se poate înfǎptui şi prin inacţiune, cum ar fi cazul celui care predǎ o masǎ de bunuri şi omite în mod intenţionat sǎ predea anumite bunuri, pe care le reţine pentru el. Elementul material prezintǎ unele cerinţe esenţiale: a-sǎ fie vorba de un bun mobil; b-acesta sǎ se gǎseascǎ în posesia sau detenţia altei persoane ; c-luarea sǎ se fi fǎcut fǎrǎ consimţǎmântul acesteia. -urmarea imediatǎ- constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. Urmarea imediatǎ se realizeazǎ şi atunci când bunul luat fǎrǎ drept a fost ascuns de fǎptuitor chiar în locul de unde l-a sustras, fǎcând imposibilǎ utilizarea lui de cǎtre posesor sau detentor. Urmarea imediatǎ nu trebuie confundatǎ cu paguba produsǎ prin aceastǎ urmare. De ceea când se realizeazǎ o restituire a bunului, urmarea imediatǎ nu este înlǎturatǎ. -raportul de cauzalitate-trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ în cele mai multe cazuri, dar şi cea indirectǎ atunci când bunul sustras mai conţine în el alt bun. 4.Forme.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii –sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- se pedepseşte cfm. art. 222 C.pen.; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpânire a persoanei pǎgubite. Simpla deposedare a subiectului pasiv duce automat la realizarea infracţiunii de furt, şi deci la consumarea ei ; 4. fapt epuizat- acesta este considerat a fi momentul în care a încatat activitatea infracţionalǎ(furtul de energie electricǎ). SANCŢIUNI : -închisoare de la 1 la 12 ani. FURTUL CALIFICAT(art.209 C.pen.): 1.Conţinutul legal: “Furtul sǎvârşit în urmǎtoarele împrejurǎri: a. de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ; b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcoticǎ ; c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ ; d.asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apǎra ; e. într-un loc public ; f. într-un mijloc de transport în comun ; g. în timpul nopţii ;
18

19

h. în timpul unei calamitǎţi ; i. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi furul privind : a. un bun care face parte din patrimoniul cultural ; b. un act care serveşte pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare. Furtul privind urmǎtoarele categorii de bunuri : a. ţiţei, gazolinǎ, condensat, etan lichid, benzinǎ, motorinǎ, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternǎ ; b. componente ale sistemelor de irigaţii ; c. componente ale reţelelor electrice ; d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarme ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţǎ publicǎ ; e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale feratǎ, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru ; f. instalaţii de siguranţǎ şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente ; g. bunuri prin însuşirea cǎrora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice ; h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani. Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor dreoturi. În cazul prevǎzut la alin. 3 lit. a sunt considerate tentativǎ şi efectuarea de sǎpǎturi pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid şi benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternǎ, a ştuţurilor, instalaţiilor sau oricǎror altor dispozitive de prindere ori perforare. » de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ – Aceastǎ agravantǎ presupune cel puţin doi autori, instigatori şi complici. Periculozitatea rezultǎ din conlucrarea acestora la sǎvârşirea faptei cu mai multǎ uşurinţǎ. Existǎ aceastǎ agravantǎ şi în situaţia în care fapta se sǎvârşeşte de un major împreunǎ cu un minor, chiar dacǎ cel din urmǎ nu rǎspunde penal. b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcoticǎ – Pericolul social al faptei creşte, în aceastǎ situaţie deoarece fǎptuitorul care este înarmat sau are asupra sa o substanţǎ narcoticǎ se simte mai în siguranţǎ, este mai dezinvolt, ştiind cǎ prin folosirea cestor mijloace poate mobiliza sau intimida victima. Pentru realizarea agravantei este deci necesar ca fǎptuitorul sǎ aibǎ asupra sa aceste instrumente şi nu în mod obligatoriu sǎ le foloseascǎ. În cazul în care fǎptuitorul are o armǎ asupra sa şi nu are permis de port armǎ, infracţiunea de furt calificat intrǎ în concurs real cu cea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor(art.279C.pen.) c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ – Aceastǎ împrejurare conferǎ furtului un caracter mai grav datoritǎ pericolului pe care îl prezintǎ fǎptuitorul. Acesta opereazǎ astfel încât sǎ intimideze şi sǎ înfricoşeze victima, ştiind totodatǎ cǎ va fi mai greu de recunoscut. d. asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apǎra – Aceastǎ agravanta are la bazǎ situaţia în care se aflǎ subiectul pasiv, care este o persoanǎ incapabilǎ de a-şi exprima voinţa. Starea respectivǎ, cunoscutǎ şi valorificatǎ de fǎptuitor, îl face sǎ acţioneze cu mai mult curaj, cu mai multǎ dezinvolturǎ. Incapacitatea constǎ într-o stare psiho-fizicǎ ce pune persoana în imposibilitatea de a realiza ce se petrece în jurul sǎu. Incapacitatea victimei de a se apǎra nu trebuie sǎ fie consecinţa unei fapte a autorului, deoarece în acest caz vom fi în prezenţa infracţiunii de tâlhǎrie. e. într-un loc public – Aceastǎ agravantǎ se justificǎ prin aceea cǎ într-un loc public sunt prezente de obicei mai multe persoane, iar fǎptuitorul îşi realizeazǎ acţiunea cu mai multǎ uşurinţǎ. Prin loc public trebuie sǎ înţelegem situaţia prevǎzutǎ în art.152 C.pen.
a.

19

20

într-un mijloc de transport în comun - Se are în vedere în acest caz, condiţiile de deplasare în aglomereţie şi fluxul mare de cǎlǎtori, starea de obosealǎ a acestora şi imposibilitatea de supraveghere a bagajelor. Aceste aspecte constituie împrejurǎri de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. Aceastǎ agravantǎ nu se reţine în cazul furturilor sǎvârşite în taxiuri, deoarece acestea nu sunt considerate mijloace de transport în comun, fiind destinate unui numǎr restrâns de persoane. g. în timpul nopţii – Aceastǎ împrejurare este consideratǎ agravantǎ, deoarece furtul sǎvârşit în astfel de situaţii este mai uşor de executat decât în timpul zilei când vizibilitatea este sporit mai bunǎ. La adǎpostul întunericului, fǎptuitorul are posibilitatea sǎ transporte şi sǎ ascundǎ bunurile furate. h. în timpul unei calamitǎţi – Prin calamitate se înţelege situaţia imediat urmǎtoare creeatǎ de un cutremur, inundaţie, epidemie gravǎ, accidente aeriene, navale sau feroviare având consecinţe deosebite. Aceste situaţii prezintǎ un grad de pericol social sporit, deoarece în timpul unor astfel de evenimente, grija este îndreptatǎ cǎtre salvarea altor valori decât cele patrimoniale. Aceste situaţii creeazǎ pentru infractori posibilitǎţi mai mari de sustragere a unor bunuri. i. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase – Aceastǎ agravantǎ se referǎ la anumite mijloace pe care le foloseşte fǎptuitorul în vederea sǎvârşirii furtului, ce îi imprimǎ faptei un careacer mai grav. Prin efracţie înţelegem înlǎturarea violentǎ a oricǎrul obiect sau dispozitiv de siguranţǎ. j. un bun care face parte din patrimoniul cultural – Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ natura bunului care formeazǎ elementul material al furtului, în sensul cǎ acesta face parte din patrimoniul cultural al ţǎrii noastre. Fac parte din aceastǎ categorie bunurile cu valoare istoricǎ, artisticǎ,etc. Necesitatea acestei agravante este reliefatǎ şi de cazul unui cetǎţean român care, dupǎ ce a sustras o icoanǎ dintr-o bisericǎ datând din sec. XIV a încercat sǎ pǎrǎseascǎ ţara pentru a o valorifica. k. un act care serveşte pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare. Introducerea acestei agravante este justificatǎ prin aceea cǎ, odatǎ sustrase de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca prin falsuri sǎ-şi atribuie o stare civilǎ care nu le aparţinǎ şi sǎ se punǎ în siguranţǎ contra unui risc de identificare. Din aceastǎ categorie fac parte : buletinul, paşaportul, legitimaţia. În situaţia în care fǎptuitorul sustrage un portofel care conţine şi astfel de acte, el va rǎspunde pentru furt calificat, deoarece autorul trebuia sǎ prevadǎ cǎ în portofel se pot gǎsi astfel de acte ; l. furtul sǎvârşit în condiţiile art.209 alin. 3 C.pen. - Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ calitatea obiectului material al infracţiunii. Sustragerea acestora poate provoca urmǎri deosebite activitǎţilor umane şi pot pune în pericol viaţa mai multor persoane. Totodatǎ, sustragerea şi valorificarea acestor bunuri pot aduce mari pierderi proprietarului sau posesorului şi în acelaşi timp mari avantaje ilegale fǎptuitorului; m.când furtul a produs consecinţe deosebit de grave – Aceastǎ agravantǎ are în vedere urmarea produsǎ de sǎvârşirea faptei. Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ ce depǎşeşte 2.000.000.000.de lei sau o perturbare gravǎ a activitǎţii cauzatǎ unei autoritǎţi publice sau unei unitǎţi la care se referǎ art. 145 C.pen., ori altei persoane fizice sau juridice(art.146 C.pen.).
f.

TǍLHǍRIA(art.211 C.pen.): 1.Conţinutul legal: “Furtul sǎvârşit prin întebuinţare de violenţe sau ameninţǎri ori prin punerea victimei în stare de inconştienţǎ sau neputinţǎ de a se apǎra , precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru pǎstrarea bunului furat sau pentru înlǎturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca fǎptuitorul sǎ-şi asigure scǎparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani. Tâlhǎria sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri: a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ; b. în timpul nopţii ; c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani. Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacǎ tâlhǎria a fost sǎvârşitǎ : a. de doua sau mai multe persoane împreunǎ ;
20

21

b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ ; c. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia ; d. în timpul unei calamitǎţi ; e. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art.182. Tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi inrerzicerea unor drepturi. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- este complex, fiind reprezentat de releţiile sociale patrimoniale, ca obiect juridic principal, precum şi de relaţiile sociale privind viaţa, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei, ca obiect juridic secundar. Aşadar, tâlhǎria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ valori sociale(patrimoniul şi persoana) ; -obiect material- este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane cât şi corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ-este orice persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în forma instigǎrii şi complicitǎţii. Coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând fapta într-o variantǎ agravantǎ. -subiectul pasiv- orice persoanǎ fizicǎ nu şi juridicǎ ca în cazul furtului. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ prin douǎ acţiuni corelate şi anume : acţiunea de furt, în principal, şi printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva victimei. Dacǎ acestea îmbracǎ forma distrugerii, va exista un concurs de infracţiuni. Totodatǎ când bunul se ia prin smulgere va exista întotdeauna infracţiunea de tâlhǎrie. Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ cu şantajul, deaorece în cazul şantajului fǎptuitorul urmǎreşte obţinerea de foloase materiale de la victimǎ într-un moment viitor şi nu exact în momentul sǎvârşirii faptei. Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ nici cu furtul calificat când fǎptuitorul acţioneazǎ profitând de starea victimei de a se apǎra sau de starea de inconştienţǎ a cesteia, deoarece în cazul tâlhǎriei fǎptuitorul îi provoacǎ intenţionat aceste stǎri pentru a putea mai uşor sǎ sustragǎ bunurile. Tâlhǎria poate intra în concurs cu infracţiunea de ultraj când fapta se sǎvârşaşte asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat. -urmarea imediatǎ- constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se poate produce şi moartea victimei. -raportul de cauzalitate- trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ în ceea ce priveşte acţiunea principalǎ dar şi cea secundarǎ. Când fapta are ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie este praeterintenţia 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- se pedepseşte cfm. art. 222 C.pen.; 3. fapt consumat- fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpânire a bunului concomitent cu sǎvârşirea acţiunilor de ameninţare sau violenţǎ. În cazul modalitǎţii agravate, tâlhǎria se consumǎ dacǎ s-a produs vǎtǎmarea corporalǎ sau moartea victimei ; 4. fapt epuizat- acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit. MODALITǍŢI : Fapta este mai gravǎ când este sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:
21

22

a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ; b. în timpul nopţii ; c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport ; d. de doua sau mai multe persoane împreunǎ ; e. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ ; f. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia ; g. în timpul unei calamitǎţi ; î. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182; m. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei. SANCŢIUNI : - închisoare de la 3 la 18 de ani – în forma tip şi - închisoare de la 5 la 20 de ani , de la 7 la 20 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi– în forma agravatǎ. ABUZUL DE ÎNCREDERE(art.213 C. pen.): 1.Conţinutul legal: “Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendǎ. Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este în întrgime sau în parte al statului, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ o anumitǎ încredere pe care participanţii trebuie sǎ şi-o acodre unii altora. -obiect material- este un bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu de cǎtre fǎptuitor şi pe care şi l-a însuşit pe nedrept. Pot fi astfel de bunuri : recolte, un vehicul, banii obţinuţi din vǎnzarea unor bunuri, etc. Acest bun trebuie sǎ fie deţinut cu orice titlu de cǎtre fǎpruitor(un depozit) ; deci esenţa acestei infracţiuni o reprezintǎ existenţa unui raport juridic între pǎrţi. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- este persoana care deţine bunul cu orice titlu ;bun ce aparţine altuia. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv- orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la care autorul a primit, cu un anumit titlu, un bun mobil pe care l-a însuşit. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ prin una din urmǎtoarele acţiuni sau inacţiuni : însuşirea bunului, dispunerea pe nedrept, refuzul de a-l restitui –acest refuz trebuie sǎ fie nejustificat şi nu presupune efectuarea vreunui act de dispoziţie. -urmarea imediatǎ- constǎ în modificarea situaţiei bunului şi creerea unei situaţii contrare celei care ar fi trebuit sǎ existe. -raportul de cauzalitate- trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ şi indirectǎ. Mobilul sau scopul nu au relevanţǎ în realizarea laturii subiective, de ele ţinându-se seama la individualizarea pedepsei. 4.Forme.Sancţiuni. FORME :
22

23

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat- aceastǎ infracţiune este instantanee, consumarea ei are loc odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii. Dacǎ pǎrţile au convenit o anumitǎ datǎ de restituire, infracţiunea se va consuma la acea datǎ. 4. fapt epuizat- acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit. SANCŢIUNI : -închisoare de la 3 luni la 4 ani GESTIUNEA FRAUDULOASǍ(art.214 C.pen.): 1.Conţinutul legal: “Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţǎ, cu ocazia administrǎrii ori conservǎrii bunurilor acesteia, de cǎtre cel care are ori trebuie sǎ aibǎ grija administrǎrii sau conservǎrii acelor bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în scopul de a dobândi un folos material se pedepsaşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infracţiune mai gravǎ. Dacǎ bunul este proprieatea privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte în proprietatea statului, acţiunea penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ o anumitǎ încredere în persoana care a primit în administrare sau conservare bunurile altuia şi cǎ nu va pricinui cu rea-credintǎ pagube proprietarului bunurilor respective. -obiect material- este un bun mobil sau imobil ce aparţine altuia şi care a fost dat fǎptuitorului pentru a-l administra sau conserva. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- este persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile. Aceastǎ calitate poate reieşi dintr-un contract sau cvasicontract. Astfel de persoane pot fi : tutorele, curatorul, intendentul, executorul testamemtar, judecǎtorul sindic, custodele, depozitarul. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv- orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la care fǎptuitorul a primit anumite bunuri în vederea conservǎrii lor. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ prin acţiuni sau inacţiuni pǎgubitoare pentru proprietarul bunurilor, sǎvârşitǎ de fǎptitutor cu prilejul administrǎrii lor. Pentru existenţa elementului material se cer îndeplinite urmǎtoarele condiţii : a. existenţa unui raport juridic ; b. bunurile sau valorile sǎ se afle în posesia sau detenţia fǎptuitorului ; c. fǎptuitorul sǎ aibǎ de drept ori de fapt gestionarea sau administrarea bunurilor respective. Astfel, sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune cel care foloseşte bunurile în interesul sǎu personal, având drept urmare diminuarea valorii acestora. -urmarea imediatǎ- constǎ în crearea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru bunurile încredinţate, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului. -raportul de cauzalitate- trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ şi indirectǎ.
23

24

4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat- aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii. 4. fapt epuizat- acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit. MODALITǍŢI : a. gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infracţiune mai gravǎ. SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 5 ani – în forma tip şi - închisoare dela 3 la 10 ani – în forma agravatǎ. ÎNŞELǍCIUNEA(art.215 C.pen.) : 1.Conţinutul legal: “Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material înjust şi dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ, se pedeoseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. Înşelǎciunea sǎvârşitǎ prin folosire de nume sau calitǎţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacǎ mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicǎ regulile privind concursul de infracţiuni. Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executǎrii unui contract, sǎvârşitǎ în aşa fel încât fǎrǎ aceastǎ eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. precedente, dupǎ distincţiie acolo arǎtate. Emitarea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cǎ pentru valorificarea lui nu existǎ provizia sau acoperirea necesarǎ, precum şi fapta de a retrage, dupǎ emitere, provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plǎti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arǎtat în alin. 1 dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ posesorului cecului, se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2 Înşelǎciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ încredere între subiecţii acestor raporturi. -obiect material- poate fi un bun mobil sau imobil, înscrisuri cu valoare patrimonialǎ. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- orice persoanǎ care îndeplineşte condiţiile pentru a rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv- orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ al cǎrei patrimoniu a fost lezat prin înşelǎciune. Uneori poate exista un sub.pasiv principal şi unul secundar. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ prin acţiuni sau inacţiuni frauduloase de amǎgire ori inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate. Inducerea în eroare se face mai uşor în funcţie de gradul de culturǎ a victimei, precum şi de starea psihicǎ a acesteia.
24

25

-urmarea imediatǎ- constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului. -raportul de cauzalitate- trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ calificatǎ prin scop. Escrocul este acel tip de infractor care profitǎ de încrederea pe care i-o acordǎ victima. El trişeazǎ, speculeazǎ, înşealǎ, rezultând cǎ este abil, fǎrǎ scrupule, cunoscǎtor al legilor pe care le încalcǎ în mod deliberat. Escrocul este imoral, fǎrǎ afi neapǎrat bolnav psihic şi nu manifestǎ violenţǎ pentru realizarea scopului propus. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- se pedepseşte cfm. art. 222 C.pen.; 3. fapt consumat- aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii şi când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ paguba efectivǎ în patrimuniul celui înşelat. 4. fapt epuizat- acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit. MODALITǍŢI : 1. înşelǎciunea prezintǎ o variantǎ simplǎ(alin.1) ; 2. douǎ variante speciale(alin.3 şi 4) ; 3. şi douǎ variante agravate(alin.2 şi 5). SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma tip şi - închisoare dela 3 la 15 ani, de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ. DELAPIDAREA(art.215.1 C.pen.) : 1.Conţinutul legal: “Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cǎtre un funcţionar în interesul sǎu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazǎ sau le administreazǎ, se pedepsesc cu închisoare la 1 la 15 ani. În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de menţinerea condiţiei de fapt a bunurilor ce aparţin sau intereseazǎ o persoanǎ juridicǎ privatǎ sau publicǎ împotriva actelor gestionarilor sau administratorilor, de însuşire sau folosire în scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activitǎţii de gestionare sau administrare. -obiect material- pot fi : bani, valori sau alte bunuri din patrimoniul public sau privat pe care fǎptuitorul le gestioneazǎ sau administreazǎ. Aşadar obiectul material al acestei infracţiuni în reprezintǎ numai bunurile corporale mobile, care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ şi o anomitǎ situaţie juridicǎ, adicǎ sǎ aparţinǎ unei persoane juridice. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- este dublu calificat în sensul cǎ, acesta este un funcţionar şi gestionar sau administrator. Aceste douǎ calitǎţi trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistenţa delapidǎrii. Întotdeauna funcţionarul trebuie sǎ se afle într-un raport de muncǎ, pe baza unui contract individual de muncǎ cu o altǎ persoanǎ juridicǎ, alta decât cele arǎtate în art.145 C.pen. Prin calitatea de gestionar se înţelege acea persoanǎ care are ca atribuţii principale primirea, pǎstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosirea sau deţinerea unei

25

26

unitǎţi publice. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşii şi în coautorat cu condiţia ca toţi participanţii sǎ albǎ calitatea cerutǎ de lege. -subiectul pasiv- este organul, instituţia publicǎ sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ în cadrul cǎrora autorul îşi exercitǎ activitatea. Deci, la infracţiunea de delapidare, subiectul pasiv poate fi numai o persoanǎ juridicǎ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ prin acţiuni de sustragere definitivǎ sau temporarǎ a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice de cǎtre un gestionar sau administrator, în urmǎtoarele modalitǎţi : însuşire, folosire sau traficare, de naturǎ a produce o pagubǎ. -urmarea imediatǎ- constǎ în crearea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului. -raportul de cauzalitate- trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ sau indirectǎ. Mobilul faptei nu are importanţǎ în realizarea laturii subiective, el va ajuta însǎ la determinarea pericolului concret al infracţiunii şi la individualizarea rǎspunderii penale. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- se pedepseşte cfm. art. 222 C.pen.; 3. fapt consumat- aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii(însuşire, traficare, folosire) şi când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ o paguba efectivǎ . 4. fapt epuizat- acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ, deoarece delapidarea în cele mai multe cazuri are un aspect continuat. MODALITǍŢI : a. în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicearea unor drepturi. SANCŢIUNI : - închisoare de la 1 la 15 ani – în forma tip şi - închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.

DISTRUGEREA(art.217 C.pen.) : 1.Conţinutul legal: “Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a unui astfet de bun, precum şi înlǎturarea mǎsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ. În cazul în care bunul are dosebitǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 10 ani. Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea progamelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare cu apǎ, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 10 ani. Dacǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se sǎvârşeşte prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani. Dispoziţiile prevǎzute în alin. 2 ,3 şi 4 se aplicǎ chiar dacǎ bunul aparţine fǎptuitorului.Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este în întrgime sau în parte al statului, acţiunea penalǎ pentru faptǎ prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
26

27

2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere, existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a bunurilor şi potenţialul de utilizare a acestora. -obiect material- poate fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui obiect material al infracţiunii de distrugere. Dacǎ bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ. Distrugerea poate avea obiect material şi un înscris, dacǎ în aceste sunt consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta va fi încadratǎ în art 242 C.pen.sustragere sau distrugere de înscrisuri. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal, dar nu şi proprietarul bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub.activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului. Participaţia penelǎ este posibilǎ în toate formele sale. -subiectul pasiv- este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului distrus. Se poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului distrus, vor fi sub.pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ prin urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate de conservare ori de salvare. Fapta este mai gravǎ când toate aceste fapte seǎ sǎvârşesc prin incendiere, explozie şi care au avut un pericol public. -urmarea imediatǎ- constǎ în crearea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a capaciţǎţii de utilizare a acestuia. -raportul de cauzalitate- trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte din culpǎ, va fi altǎ infracţiune şi anume aceea de distrugere din culpǎ(art.219C.pen.). 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc ; 2. tentativa- se pedepseşte cfm. art. 222 C.pen.; 3.fapt consumat- aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de distrugere a fost dusǎ pânǎ la sfârşit şi s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului ; 4. fapt epuizat- acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ. MODALITǍŢI :Fapta este mai gravǎ când : a. bunul are dosebitǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare ; b. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea progamelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare cu apǎ ; c. dacǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se sǎvârşeşte prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public ; SANCŢIUNI : - închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ- în forma tip şi - închisoare de la 1 la 10 ani, de la 3 la 15 ani - în forma agravatǎ.

27

28

TULBURAREA DE POSESIE(art.220 C.pen.) : 1.Conţinutul legal: « Ocuparea, în întregime sau în parte fǎrǎ drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ. Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7 ani. Dacǎ imobilui se aflǎ în posesia unei persoane private, cu excepţia cazului când aceste este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. » 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial referitoare la securitatea imobilelor, la starea lor paşnicǎ de posesie, bunuri care aparţin de drept unor persoane fizice sau juridice. În cazul formei agravate, întâlnim şi un obiect juridic secundar format din relaţiile sociale privind sǎnǎtatea şi integritatea fizicǎ a persoanei. -obiect material- poate fi un imobil care aparţine altuia, dar şi corpul persoanei în forma agravatǎ. 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Subiectul activ poate fi chiar şi proprietarul bunului , dacǎ în momentul sǎvârşirii faptei imobilul se afla în posesia legalǎ a altei persoane(chiriaş). Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale numai în alin.1. -subiectul pasiv- este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a imobilului. 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ printr-o acţiune de ocupare care presupune pǎtrunderea în imobil şi rǎmânerea în acel imobil cu intenţia de a-l poseda. Ocuparea presupune o acţiune instantanee. Simpla intrare într-o locuinţǎ, fǎrǎ consimţǎmântul proprietarului, constituie o violare de domiciliu. Prin urmare ceea ce incrimineazǎ art 220 este ocuparea imibilului, în sensul de rǎmânere mai deperte fǎrǎ voia proprietarului. Toate acestea trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept. -urmarea imediatǎ- constǎ în schimbarea situaţiei de fapt pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului. -raportul de cauzalitate- trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţie directǎ şi indirectǎ. 4.Forme.Modalitǎţi.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte; 3. fapt consumat- aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de ocupare a avut loc şi fǎptuitorul îşi ia în stǎpânire imobilul. 4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea de ocupare sau când se pronunţǎ o hotǎrâre în cauzǎ. MODALITǍŢI :Fapta este mai gravǎ când : a. fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia ; b. dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ. SANCŢIUNI :
28

29

- închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ-în forma tip şi - închisoare de la 6 luni la 5 ani, de la 1 la 7 ani -în forma agravatǎ. TǍINUIREA(art.221 C.pen.) : 1.Conţinutul legal: “Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificǎrii acestuia, cunoscând cǎ bunul provine din sǎvârşirea unei fapte prevǎzute de legea penalǎ dacǎ prin aceasta s-a urmǎrit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fǎrǎ ca sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tǎinuit.Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte.” 2.Condiţii preexistente: 2A.Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. -obiectul juridic special- este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial referitoare la apǎrarea patrimoniului persoanelor împotriva faptei de tǎinuire. Aceasta are şi un obiect juridic secundar format din relaţiile sociale privind înfǎptuirea justiţiei. -obiect material- este bunul care provine din sǎvârşirea unei infracţiuni şi asupra cǎruia are loc acţiunea specificǎ tǎinuirii(lucruri, animale, vehicule, acte). 2B.Subiecţii infracţiunii : -subiectul activ- este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Subiectul activ poate fi chiar şi proprietarul bunului , dacǎ în momentul sǎvârşirii faptei bunul se afla în posesia legalǎ a altei persoane. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale. Nu poate comite infracţiunea de tǎinuire complicele la o infracţiune, atunci când complicitatea s-a realizat prin promisiunea de favorizare sau tǎinuire, chiar dacǎ complicele a şi realizat în concret una din acţiunile alternative ale infracţiunii de tǎinuire. Tǎinuitorul nu participǎ efectiv la sǎvârşirea faptei de sustragere a bunurilor pe care acesta le primeşte sau valorificǎ, situaţie în care se deosebeşte de complice. -subiectul pasiv- este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a imobilului. Poate exista şi o pluralitate de subiecţi pasivi 3. Conţinutul constitutiv : 3A.Latura obiectivǎ : -elementul material- se realizeazǎ printr-o acţiune alternativǎ de : primire, dobândire, transformare ori de înlesnire a valorificǎrii bunului. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea incriminatǎ sǎ poarte întotdeauna asupra unui bun provenit din sǎvârşirea unei infracţiuni. -urmarea imediatǎ- constǎ în schimbarea situaţiei de fapt a bunului prin trecerea lui într-o altǎ sferǎ patrimonialǎ. -raportul de cauzalitate- trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material. 3B.Latura subiectivǎ : -forma de vinovǎţie- intenţie directǎ calificatǎ prin scop, şi anume, obţinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul. Dacǎ nu se urmǎreşte obţinerea acestui folos material, fapta va fi încadratǎ în art. 264 C. pen.- favorizarea infractorului. Totodatǎ fǎptuitorul trebuie sǎ ştie cǎ bunul provine din sǎvârşirea unei fapte prevǎzute de legea penalǎ În cazul în care subiectul nu cunoaşte sursa realǎ de provenienţǎ a bunului, vor opera prevederile art. 51 C.pen.eroarea de fapt. 4.Forme.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu se pedepsesc ; 2. tentativa- nu se pedepseşte; 3. fapt consumat- aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care se executǎ în întrgime cu intenţie vreuna din acţiunile ce formeazǎ elemenrul material. Tǎinuirea se poate sǎvârşi şi în formǎ continuatǎ în situaţia în care bunurile dobândite provin din infracţiuni diferite. 4. fapt epuizat– se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea infracţionalǎ.
29

30

SANCŢIUNI : -închisoare de la 3 luni la 7 ani fǎrǎ ca sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tǎinuit. Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte. Aceastǎ exonerare de rǎspundere se bazeazǎ pe legǎtura de afectivitate ce se realizeazǎ în mod natural între rude apropiate sau soţi.

INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITǍŢII : ULTRAJUL (art. 239 C. pen.) 1. Conţinutul legal: “Insulta sau calomnia sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directǎ contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori penrtu fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepeşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Ameninţarea sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directǎ contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani. Lovirea sau orice acte de violenţǎ, precum şi vǎtǎmarea corporalǎ sǎvârşitǎ împotriva persoanei prevǎzute în alin. 1, aflatǎ în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepeşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, iar dacǎ s-a produs vǎtǎmarea corporalǎ gravǎ, pedeapsa este închiaoarea de la 3 la 12 ani. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special se majoreazǎ cu 3 ani. CAZURI SPECIALE DE PEDEPSIRE(art. 239.1 C. pen.) “În cazul infracţiunilor de pedepsire prevǎzute în art. 180-182, 189 şi 193 sǎvârşite împotriva soţului, copiilor sau pǎrinţilor persoanelor prevǎzute în art. 239 alin. 4 în scop de intimidare sau de rǎzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majoreazǎ cu o treime. » 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ. - obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind autoritatea de stat, a cǎror dezvoltare este asiguratǎ prin apǎrarea prestigiului şi siguranţei funcţionarilor care exercitǎ aceastǎ autoritate. Obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale care se referǎ la onoarea, libertatea sau integritatea corporalǎ a persoanei, purtǎtoare a autoritǎţii publice. - obiect material – Infracţiunea nu are ob. material când se sǎvârşeşte prin insultǎ, calomnie, ameninţare, dar dacǎ se comite pein lovire sau alte violenţe, ob. material este corpul persoanei. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. - subiectul pasiv – este, în principal, organul care exercitǎ autoritatea publicǎ, iar în secundar este persoana care îndeplineşte o functie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat şi împotriva cǎreia s-a exercitat insulta, calomnia, ameninţarea sau lovirea. Aceastǎ persoanǎ îşi poate exercita funcţia în cadrul puterii legislative, executoreşti sau judecǎtoreşti. Asemenea funcţii sunt : membru al Parlamentului, al Guvernului, al Curţii Cinstituţionale, al Curţii de
30

31

Conturi. Nu pot fi subiecţi pasivi ai acestei infracţiuni persoanele care efectueazǎ acte sau operaţii tehnicoadministrative (arhivari, şoferi). 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material - se realizeazǎ prin acţiunile specifice ce caracterizeazǎ infracţiunile de : insultǎ, calomnie ori ameninţare. Pentru întregirea elementului material este necesar ca : a. fapta sǎ fie sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de conunicare directǎ ; b. sǎ fie sǎvârşitǎ contra unui funcţiunar aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. - urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea cu care este investit organul din care face parte funcţionarul ultragiat iar, ca o urmare adiacentǎ, o atingere adusǎ demnitǎţii, libertǎţii sau intrgritǎţii corporale a persoanei. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. 4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu se pedepsesc ; 2. tentativa - nu se pedepseşte; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea incriminatǎ a fost sǎvârşitǎ şi s-a produs urmarea imediatǎ a infracţiunii. MODALITǍŢI : Ultrajul cunoaşte urmǎtoarele forme agravate : a. Ameninţarea sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directǎ contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani. b. Lovirea sau orice acte de violenţǎ, precum şi vǎtǎmarea corporalǎ sǎvârşitǎ împotriva persoanei prevǎzute în alin. 1, aflatǎ în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepeşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, iar dacǎ s-a produs vǎtǎmarea corporalǎ gravǎ, pedeapsa este închiaoarea de la 3 la 12 ani. c. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special se majoreazǎ cu 3 ani. d. în cazul infracţiunilor de pedepsire prevǎzute în art. 180-182, 189 şi 193 sǎvârşite împotriva soţului, copiilor sau pǎrinţilor persoanelor prevǎzute în art. 239 alin. 4 în scop de intimidare sau de rǎzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majoreazǎ cu o treime. SANCŢIUNI : - închisoare de la 3 luni la 3 ani – în forma tip şi - închisoare de la 3 luni la 4 ani, de la 3 la 12 ani – în forma agravatǎ.

SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI (art. 242 C.pen.) 1. Conţinutul legal: « Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau alt înscris care se aflǎ în pǎstrarea ori în deţinerea unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei unitǎţi din cele la care se referǎ art.145 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. Distrugerea din culpǎ a vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin. precedent, care prezintǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevǎzute în aceste alineate se majoreazǎ cu un an. Tentativa infracţiunii prevǎzute în alin. 1 se pedepseşte. » 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii:

31

32

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ. - obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la secutatatea înscrisurilor sau documentelor aflate în deţinerea unui organ sau instituţie de stat ori a unei alte unitǎţi din cale prezǎxute în art. 145 C.pen. şi asigurarea prin aceasta a autoritǎţii acestora. - obiect material – îl formeazǎ dosarul, înscrisul, registrul, documenrul aflat în pǎstrarea ori deţinerea unei organizaţii prevǎzute în art. 145 C.pen. Nu intrǎ în categoria acestor înscrisuri cele care cuprind o valoare materialǎ certǎ, sustragerea ori distrugerea lor constând infracţiuni contra patrimoniului şi nici cale emise de un organ de urmǎrire penalǎ, de o instanţǎ de judecatǎ sau de un alt organ de jurisdicţie, sustragerea ori distrugerea lor constând în infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri prevǎzutǎ în art. 257 C.pen. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de un funcţionar sau alt salariat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fapta este mai gravǎ - subiectul pasiv – este organ sau instituţie de stat care desfǎşoarǎ o activitate utilǎ din punct de vedere social şi care funcţioneazǎ potrivit legii. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de sustragere ori distrugere a obiectului material. Prin aceastǎ infracţiune legiuitorul a incriminat faptele de distrugere a acelor înscrisuri ce sunt purtǎtoare ale autoritǎţii orgenizaţiilor publice. - urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea organului de stat şi lezarea materialǎ a pbiectului însuşi. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Legea pedepseşte şi distrugerea din culpǎ numai atunci când înscrisul prezintǎ o valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ valoare socialǎ. 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu se pedepsesc ; 2. tentativa - se pedepseşte numai în cazul alin. 1 ; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc executarea faptei şi s-a produs urmarea sau rezultatul vǎtǎmǎtor. MODALITǍŢI : Pedeapsa este mai blândǎ când : a. distrugerea s-a sǎvârşit din culpǎ asupra vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin. precedent, care prezintǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ. Pedeapsa este mai asprǎ când : a. faptele prevǎzute în alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevǎzute în aceste alineate se majoreazǎ cu un an. SANCŢIUNI : - închisoare de la 3 luni la 5 ani – în forma tip şi. - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma atenuatǎ. - închisoare de la 3 luni la 6 ani sau amendǎ sau de la 3 luni la 3 ani - în forma agravatǎ. SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU(art. 244 C. pen.) 1. Conţinutul legal: « Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ. Dacǎ fapta a fost sǎvârşitǎ de custude, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda. » 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii:
32

33

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ. - obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la existenţa şi integritatea mǎsurii sechestrului legal aplicat în numele autoritǎţii publice şi a altor organe. - obiect material – îl formeazǎ bunul sechestrat. Este sechestrat acel bun inventariat şi indisponibilizat de organul în drept. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de un custode , fapta este mai gravǎ. Custodele este persoana cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea temporarǎ a bunurilor indisponibilizate prin sechestru. - subiectul pasiv – este un organ sau instituţie de stat care a dispus aplicarea sechestrului. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material - se realizeazǎ prin orice acţiune prin care se poate realiza sustragerea bunului legal sechestrat ; trebuie ca acel sechestru sǎ fi fost legal aplicat. Sustragerea se poate realiza prin înstrǎinarea sau consumarea bunurilor sechestrate. În cazul în care o persoanǎ are bunurile legal sechestrate date în custodie altei persoane, şi acesta le sustrage, el va sǎvârşi un concurs ideal de infracţiuni şi anume: sustragere de sub sechestru şi furt. - urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea organului de stat care a aplicat sechestrul. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fǎptuitorul nu ştia cǎ bunul se aflǎ sub sechestru, el va rǎspunde pentru furt. 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu se pedepsesc ; 2. tentativa – nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc sustragerea de sub sechestru. Dacǎ fǎptuitorul este proprieterul bunului sechestrat şi acesta este în acelaşi timp şi custode, el va sǎvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru în concurs ideal cu abuzul de încredere. MODALITǍŢI : Pedeapsa este mai asprǎ când : a. fapta a fost sǎvârşitǎ de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. SANCŢIUNI : - închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi. - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ.

INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITǍŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITǍŢI REGLEMENTATE DE LEGE I. INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGǍTURǍ CU SERVICIUL

ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art. 246 C. pen.): 1. Conţinutul legal: “Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţǎ, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazǎ o vǎtǎmare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.” 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii:

33

34

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la asigurarea bunului mers al unitǎţilor prevǎzute în art. 145 ori a altor persoane juridice, la buna desfǎşurare şi realizare a activitǎţii de srviciu, care implicǎ executatrea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit şi corect. - obiect material – de regulǎ nu existǎ; însǎ când interesele legale se referǎ la un bun, la un înscris, obiectul material va fi reprezentat de acel bun sau înscris. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Pentru a cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de funcţionar în sensul art. 147 alin. 2, trebuie sǎ existe un contract individual de muncǎ între acea persoanǎ fizicǎ şi persoana juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. Pot comite aceastǎ infracţiune în coautorat membrii unei comisii de examen pentru ocuparea unui post într-o anumitǎ instituţie, care în mod abuziv priveazǎ o persoanǎ de dreptul de a ocupa acel post, cu toate cǎ din punct de vedere legal şi al cunoştinţelor îndeplinea toate condiţiile. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii. - subiectul pasiv – general - este reprezentat de stat ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitǎţii organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public. - secundar – este persoana fizicǎ cǎreia i s-a adus o vǎtǎmare intereselor legale prin fapta abuzivǎ a subiectului activ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune dar şi printr-o inacţiune, respectiv îndeplinirea unui act defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea act. - urmarea imediatǎ - constǎ într-o vǎtǎmare a intereselor legale ale unei persoane. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Mobilul şi scopul nu reprezintǎ importanţǎ, dar ele trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei. 4. Forme. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu se pedepsesc ; 2. tentativa – nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs urmarea prevǎzutǎ de lege. SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 3 ani.

ABUZUL ÎN SERVICIU PRIN ÎNGRǍDIREA UNOR DREPTURI (art. 247 C. pen.) 1. Conţinutul legal: “Îngrǎdirea, de cǎtre un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului drepturilor vreunui cetǎţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasǎ, sex sau religie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. » 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la apǎrarea şi garantarea intereselor legale ale cetǎţenilor, în ceea ce priveşte egalitatea în drepturi fǎrǎ nici o discriminare împotriva faptelor abuzive ale funcţionarilor publici sau altor funcţionari. - obiect material – de regulǎ nu existǎ; însǎ când interesele legale se referǎ la modificarea unui act de stare civilǎ sau a altui act public, obiectul material va fi reprezentat de acel act. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ.
34

35

Pentru a cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de funcţionar în sensul art. 147 alin. 2, trebuie sǎ existe un contract individual de muncǎ între acea persoanǎ fizicǎ şi persoana juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii. - subiectul pasiv – principal - este reprezentat de stat ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitǎţii organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public. - secundar – este cetǎţeanul cǎruia i s-a îngrǎdit folosirea sau exerciţiul drepturilor pe temei de naţionalitate, religie, rasǎ sau sex. De ex. i se refuzǎ dreptul unei persoane de sex feminin sǎ ocupe o funcţie de conducere cu toate cǎ îndeplinea toate condiţiile impuse de lege. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material - se realizeazǎ în douǎ modalitǎţi; a. prin îngrǎdirea folosinţei sau exerciţiunui drepturilor vreunui cetǎţean. Aceasta se poate realiza prin acte comisive dar şi omisive – concedierea unei persoane pe motiv de religie b. prin crearea pentru o persoanǎ a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasǎ, sex sau religie. Fapta, în ambele modalitǎţi, trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ de un funcţionar în cadrul atribuţiilor de serviciu. - urmarea imediatǎ - constǎ în lezarea drepturilor unui cetǎţean prin sǎvârşirea elementului material al infracţiunii. - legǎtura de cauzalitate – trebuie sǎ se demonstreze cǎ fapta abuzivǎ a unui funcţionar public a avut drept urnare punerea unei persoane în imposibilitatea de a-şi exercita sau folosi un drept sau a creat pentru aceasta o situaţie de inferioritate. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. La baza sǎvârşirii acestei fapte poate sta un anumit mobil : ( ura de rasǎ, sex sau religie). Stabirirea mobilului reprezintǎ şi o cerinţǎ esenţialǎ pentru existenţa laturii subiective. 4. Forme. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu se pedepsesc ; 2. tentativa – nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs urmarea prevǎzutǎ de lege. SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 5 ani.

ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE (art. 248 C. pen.) 1. Conţinutul legal: “ Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţǎ, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazǎ o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori a unei alte unitǎţi din cele la care se referǎ art. 145 sau o pagubǎ patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.” 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale a cǎror naştere, normalǎ desfǎşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fǎrǎ îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor de serviciu de cǎtre funcţionarii publici sau alţi funcţionari. Obiectul juridic specific mai este reprezentat şi de relaţiile sociale referitoare la patrimoniul public. - obiect material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii neîndeplinirea cu ştiinţǎ sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu vizeazǎ în mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect material al infracţiunii de ex. subiectul activ nu predǎ bemeficiarilui anumite bunuri, deşi era obligat sǎ facǎ acest lucru în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. 2B. Subiecţii infracţiunii :
35

36

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. De ex. sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune conducǎtorul auto angajat al unei societǎţi de stat care face transporturi clandestine cu maşina unitǎţii. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii. - subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C. pen. care a fost prejudiciatǎ prin comitarea infracţiunii, adicǎ i-a fost cauzatǎ o tulburare însemnatǎ a activitǎţii sau i-a fost produsǎ o pagubǎ patrimoniului. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material - se realizeazǎ atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune: îndeplinirea unui act defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea act. De ex. fapta unui angajat, vǎnzǎtor la o unitate de stat, care a vândut mǎrfuri pe credit, acest lucru nefiind permis sau fapta unui tractorist care a folosit tractorul unitǎţii ptr. efectuarea unor transporturi în folosul unor cetǎţeni în schimbul unor sume de bani. - urmarea imediatǎ – constǎ într-o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau instituţii de stat sau o pagubǎ patrimoniului acesteia. Cfm. art. 248 nu orice tulburare realizeazǎ conţinulul infracţiunii, ci aceasta trebuie sǎ fie una însemnatǎ, adicǎ o tulburare de o anumitǎ proporţie şi gravitate. Acest caracter se apreciazǎ de cǎtre instanţa de judecatǎ. A doua urmare constǎ în producerea unei pagube unui organ sau instituţii de stat. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ dar şi indirectǎ. 4. Forme. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu se pedepsesc ; 2. tentativa – nu se pedepseşte ; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care ca urmare a faptei abuzive a funcţionarului public, se produce una din urmǎrile prevǎzute de lage. Fapta se poate comite şi în formǎ continuatǎ. SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 5 ani.

NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU (art. 249 C. pen.) 1. Conţinutul legal: “Încǎlcarea din culpǎ, de cǎtre un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasǎ, dacǎ s-a cauzat o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori a unei alte unitǎţi din cele la care se referǎ art. 145 sau o pagubǎ patrimoniului acesteia ori o vǎtǎmare importantǎ intereselor legale ale unei persoane, de pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ. Fapta prevǎzutǎ în alin. 1, dacǎ a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.” 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la asigurarea respectǎrii de cǎtre funcţionarii publici sau funcţionari a obligaţie de a îndeplini în mod corect atribuţiile ce le revin pentru a nu vǎtǎma interesele publice ori interesele legale ale persoanelor fizice. - obiect material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii s-a exercitat asupra unui lucru, în astfel de situaţii va exista un obiect material ; de ex. redactatrea defectuoasǎ a unui
36

37

înscris. Obiectul material al infracţiunii poate fi şi corpul unei persoane în situaţia în care, ca urmare a încǎlcǎrii din culpǎ a îndatoririlor de serviciu de cǎtre un funcţionar public sunt vǎtǎmate interesele legale ale unei persoane, în sensul cǎ i se produce efectiv o vǎtǎmare acestei persoane ; de ex. fapta medicului care nu a luat toate mǎsurile pentru desfǎşurarea în bune condiţii a unei operaţii de vaccinare, din care cauzǎ s-a produs uciderea din culpǎ a unei persoane de cǎtre agentul sanitar. În acest caz madicul va rǎspunde pentru neglijenţǎ în serviciu, iar agentul sanitar pentru ucidere din culpǎ. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. Fiind o infracţiune din culpǎ, nu este posibilǎ participatia. Totuşi s-ar putea concepe şi coautoratul, atunci când îndeplinirea unei obligaţiiincumbǎ unui grup de persoane (unei comisii care executǎ un control). - subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. cǎreia prin fapta funcţionarului public sau funcţionarului i s-a cauzat o tulburare bunului mers ori o pagubǎ patrimoniului acesteia. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material - se realizeazǎ prin încǎlcarea unei îndatoriri de serviciu de cǎtre sub. activ al infracţiunii, încǎlcare ce se poare sǎvârşii prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei în mod defectuos. Neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu înseamnǎ omiterea, neefectuarea unui act care trebuia sǎ fie îndeplinit ori rǎmânerea fǎptuitorului în stare de oasivitate. Neîndeplinirea poate sǎ fie totalǎ sau parţialǎ, poate viza o singurǎ îndatorire sau chiar mai multe asemenea îndatoriri. Toate acestea trebuie sǎ se facǎ de cǎtre funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de servici. - urmarea imediatǎ – constǎ într-o tulburare însemnatǎ a bunului mers al unui organ sau a unei instituţii de stat ori al unei alte unitǎţi din cele prevǎzute în art. 145 sau printr-o pagubǎ adusǎ patrimoniului acesteia ori printr-o vǎtǎmare importantǎ a intereselor legale ale unei persoane.În cazul variantei agravate, urmarea imediatǎ constǎ în producerea unor consecinţe deosebit de grave. Potrivit art. 146 C.pen. prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ mai mare de 2.000.000.000 de lei sau o perturbare deosebit de gravǎ cauzatǎ unei autoritǎţi publice sau oricǎreia dintra unitǎţile la care se referǎ art. 145 C.pen. Perturbarea deosebit de gravǎ se mai referǎ la însǎşi existenţa persoanelor juridice, care poate fi ameninţatǎ prin producerea unor asemene urmǎri. Întrucât în cazul variantei tip, cât şi în cazul calei agravate legiuitorul prevede urmǎri alternative, ori de câte ori prin sǎvârşirea infracţiunii s-au produs ambele consecinţe nu vom fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni ci a unei infracţiuni unice cu pluralitate de urmǎri, situaţie care va fi avutǎ în vedere de cǎtre instanţa ce judecatǎ la individualizarea pedepsei. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie – culpa cu cele douǎ modalitǎţi ale sale : uşurinţa şi neglijenţa. 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu sunt posibile ; 2. tentativa – nu este posibilǎ ; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care a fost realizat în întregime elementul material şi s-au produs urmǎrile cerute de lege. Ex – fapta inculpatului gestionar care nu a ţinut cu regularitate evidenţa bunurilor din magazie şi prin aceasta s-a produs un prejudiciu. MODALITǍŢI :Fapta este mai gravǎ când a avut consecinţe deosebit de grave şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. SANCŢIUNI : - închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ – în forma tip şi - închisoare de la 2 la 10 ani – în forma agravatǎ. PURTAREA ABUZIVǍ (art. 250 C. pen.) 1. Conţinutul legal:
37

38

“Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţǎ de o persoanǎ, de cǎtre un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendǎ. Lovirea sau alte acte de violenţǎ sǎvârşite în condiţiile alin. 1 se pedepseşc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. » 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la comportarea corectǎ şi cuviincioasǎ a funcţionarului public sau funcţionarul faţǎ de orice persoanǎ, cu excluderea folosirii unor expresii jignitoare ori a actelor de violenţǎ. Prin incriminarea acestei infracţiuni se asigurǎ apǎrarea persoanelor care vin în contact cu anumiţi a funcţionari publici sau funcţionari. - obiect material – acesta existǎ numai în forma agravatǎ a infracţiunii şi constǎ în corpul persoanei asupra cǎreia se sǎvârşesc actele de violenţǎ. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. Participaţia este posibilǎ. Pentru instigatori şi complici nu este necesarǎ vreo calitate anume. - subiectul pasiv - poate fi orice personǎ fizicǎ cǎreia i s-au adresat expresiile jignitoare sau care a suferit o lovire. Când elementul material se sǎvârşeşte tot asupra unui funcţionar public sau funcţionar care se afla în exerciţiul funcţiunii actele de purtare abuzivǎ constituie infracţiunea de ultraj. Pluralitatea de subiecţi pasivi va reprezenta un concurs ideal sau real de infracţiuni. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material – constǎ în întrebuinţarea de expresii jifnitoare faţǎ de o persoanǎ – în forma tip ; În acest caz fǎptuitorul utilizeazǎ insulte în sensul art. 205 C.pen., iar în al doilea rând, folosirea de cuvinte care fǎrǎ a cunstitui insultǎ, exprimǎ o desconsidereare şi sunt de naturǎ sǎ aducǎ atingerea demnitǎţii persoanei. Acestea pot îmbrǎca o formǎ scrisǎ, oralǎ sau prin gesturi. În cadrul formei agravate elementul material constǎ într-o faptǎ de lovire sau alte violenţe sǎvârşite asupra sub. pasiv. Dacǎ prin acestea se cauzeazǎ persoanei vǎtǎmate leziuni ce necesitǎ pentru îngrijiri mai mult de 20 de zile, dar care nu depǎşesc 60, existǎ concurs de infracţiuni între purtarea abuzivǎ şi vǎtǎmare corporalǎ. Toate acestea trebuie sǎvârşite de sub. activ în cadrrul atribuţiilor de servici. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ. 4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – nu sunt pedepsite ; 2. tentativa – nu este pedepsitǎ ; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au întrebuinţat expresiile jignitoare ori s-a recurs la loviri. MODALITǍŢI : Fapta este mai gravǎ când s-a realizat prin loviri sau alte acte de violenţǎ sǎvârşite în condiţiile alin. 1 şi se pedepseşc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. SANCŢIUNI : - închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendǎ – în forma tip şi - închisoare de la 6 luni la 5 ani – în forma agravatǎ. LUAREA DE MITǍ (art. 254 C. pen.) 1. Conţinutul legal: “Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptǎ promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
38

39

Fapta prevǎzutǎ în alin. 1, dacǎ a fost sǎvârşitǎ de un funcţiunar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul luǎrii de mitǎ se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. » 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie. - obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material, deoarece activitatea funcţionarului nu se rǎsfrânge asupra unor bunuri, lucruri sau persoane. Banii, valorile sau alte foloase reprezintǎ obiecte ale mitei. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar în înţelesul art. 147 C.pen. Calitatea de funcţionar trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. În practica judiciarǎ s-a decis cǎ pot comite aceastǎ infracţiune, profesorul care primeşte o anumitǎ sumǎ de bani pentru a favoriza un elev la examen, ofiţerul de poliţie care primeşte bani pentru a nu face acte de cercetare în vederea descoperiri unei infracţiuni. În practicǎ s-a mai pus problema avocaţilor şi medicilor dacǎ pot avea sau nu calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni. Avocatul fiind plǎtit de cǎtre justiţiabil, el nu poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune, de aceea ei nu pot fi asimilaţi cu alţi salariaţi. În privinţa medicilor, C. S. de Justiţie susţine cǎ ei pot fi asimilaţi funcţionarilor publici sau altor salariaţi. Dupǎ adoptatrea L. 74/1995 care a înfiinţat Colegiul Medicilor din România, s-a statutat cǎ medicul nu este funcţionar public. Totuşi, aceastǎ lege neavând caracter penal ci unul administrativ, termenul de funcţionar îşi pǎstreazǎ înţelesul din art. 147 C. pen. – aceştia fiind aşadar subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mitǎ. - subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material – se poate realiza atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune. Acţiunea poate îmbrǎca urmǎtoarele forme : pretinderea, primirea, acceptarea. Inacţiunea incriminatǎ se poate realiza prin nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii : a. pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sǎ aibǎ ca obiect bani sau alte foloase de ordin patrimonial sau nepatrimonial. Micile « atenţii » sau cadouri cu ocazia zilei de naştere sau onomastice nu pot fi considereate drept mitǎ. Dacǎ valoarea lor este foarte mare putem avea o mitǎ deghizatǎ; b. ce cere ca banii sau foloasele sǎ nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea; c. acţiunea de pretindere,acceptare, primire sau inacţiunea de nerespingere sǎ aibǎ loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii efectuǎrii unui act ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu; d. se mai cere ca actul vizat de acţiunea de corupere sǎ facǎ parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului. Dacǎ în momentul sǎvârşirii acţiunii specifice elementului material al infracţiunii de luare de mitǎ, fǎptuitorul nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar lasǎ sǎ se creadǎ acest lucru, atunci fapta va fi calificatǎ ca înşelǎciune. - urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie – intenţia directǎ. 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (acceptarea, nerespingerea) ; 2. tentativa – ar fi posibilǎ numai în varianta « primirii », dar la acest moment infracţiunea ar puta fi deja consumatǎ sub forma acceptǎrii sau nerespinferii acesteia. De aceeea este greşit a spune cǎ tentativa este posibilǎ , dar legea nu o pedepseşte; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul pretinderii, chiar dacǎ nu s-au primit foloasele, acceptǎrii, primirii sau nerespingerii primirii acestor bunuri sau foloase.
39

40

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ dacǎ a fost sǎvârşitǎ de un funcţiunar cu atribuţii de control. SANCŢIUNI : -închisoare de la 3 la 12 ani – în forma tip şi interzicerea unor drepturi. -închisoare de la 3 la 15 ani – în forma agravatǎ şi interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul luǎrii de mitǎ se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. DAREA DE MITǍ (art. 255 C. pen.) 1. Conţinutul legal: “Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arǎtate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta prevǎzutǎ în alin. precedent nu constituie infracţiune atuni când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cǎtre cel care a luat mitǎ. Mituitorul nu se pedepseşte dacǎ denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca organul de urmǎrire sǎ fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplicǎ în mod corespunzǎtor, chiar dacǎ oferta nu a fost urmatǎ de acceptare. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arǎtate în alin. 2 şi 3. « 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie. - obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material. Totuşi, în doctrimǎ se admite cǎ existǎ obiect material în situaţia ofertei de mitǎ respinsǎ de cǎtre funcţiunar, bunurile oferite devenind obiecte materaiale ale infracţiunii. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ – acesta este necalificat , fiind orice persoanǎ. Infracţiunea poate fi comisǎ şi de un funcţionar în scopurile arǎtate în art. 254, în acest caz primul funcţionar comportându-se ca un simplu particular în raport cu cel deal doilea. Având în vedere cǎ luarea şi darea de mitǎ sunt infracţiuni corelative, întotdeauna mituitorul va fi subiect activ la darea de mitǎ, iar cel care a luat mitǎ va fi subiect activ la luare de mitǎ. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de complice la darea de mitǎ. În cazul în care chiar intermediarul l-a determinat pe mituitor sǎ comitǎ fapta, el va dobândi calitatea de instigator la darea de mitǎ care o absoarbe pe cea de complice. - subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ. Subiectul pasiv poate fi şi funcţionarul în cazul în care el respinge promisiunea, oferirea sau darea de bani, fiind atins şi prestigiul acestuia. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material – se poate realiza printr-o acţiune care poate îmbrǎca urmǎtoarele forme : promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase. Darea de mitǎ se poate efectua şi prin intermediar. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii : a. promisiunea, oferirea sau darea trebuie sǎ aibǎ ca obiect bani sau alte foloase de ordin patrimonial sau nepatrimonial. b. ce cere ca banii sau foloasele sǎ nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea; Promisiunea, oferirea sau darea sǎ aibǎ loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii efectuǎrii unui act ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu; c. se mai cere ca actul în vederea cǎruia se dǎ mitǎ sǎ fie unul licit sau ilicit. Nu va exista infracţiune cǎnd funcţionarul cǎruia i s-a oferit suma de bani nu avea competenţa de a efectua actul în vederea cǎruia participantul a comis fapta. - urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ. 3B. Latura subiectivǎ :
40

41

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ. În lipsa conştiinţei şi dorinţei de a efectua un act de corupere asupra unui funcţionar, acţiunea fǎptuitorului nu va constitui infracţiune.(acţiunea fǎptuitorului fǎcutǎ în stare de beţie). Latura subiectivǎ mai cuprinde şi un scop şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndepliniriiunui act privitor la atribiţiile sale de serviciu. Alteori, pe lǎngǎ scopul specific dǎrii de mitǎ mai apare şi un alt scop : (o persoanǎ oferǎ o sumǎ de bani unui funcţionar pentru a-l determina sǎ întocmeascǎ un act fals). Cauze care exclud existenţa infracţiunii : Fapta prevǎzutǎ în alin. 1 nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cǎtre cel care a luat mitǎ. Este vorba despre o constrângere psihicǎ. 4. Forme.Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (promisiunea, oferirerea) ; 2. tentativa –tentativa nu este posibilǎ , darea de mitǎ fiind o infracţiune cu consumare anticipatǎ; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul promite, oferǎ sau dǎ funcţionarului public bani sau alte foloase. Ea poate avea şi o formǎ continuatǎ. SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul dǎrii de mitǎ se confiscǎ. Cauzǎ de nepedepsire : Mituitorul nu se pedepseşte dacǎ denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca organul de urmǎrire sǎ fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Acesta trebuie sǎ se facǎ în faţa unei autoritǎţi, chiar şi în faţa unei autoritǎţi necompetente a efectua urmǎrirea penalǎ în aceastǎ materie. PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE (art. 256 C. pen.) 1. Conţinutul legal: “Primirea de cǎtre un funcţionar direct sau indirect, de bani ori alte foloase, dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, sa pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. » 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie. Între aceastǎ infracţiune şi luarea de mitǎ existǎ multe asemǎnǎri, de aceea unii autori considerǎ cǎ infracţiunea prevǎzutǎ în art. 256 C.pen. este o variantǎ de specie a luǎrii de mitǎ. - obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material. Banii sau foloasele primite constituie bunuri dobândite prin sǎvârşirea infracţiunii în sensul art. 118 C. pen. şi vor fi supuse confiscǎrii. În acest caz se poate vorbi de un obiect material al infracţiunii. 2B. Subiecţii infracţiunii : - subiectul activ – acesta este calificat , fiind un funcţionar sau funcţionar public. Participaţia este posibilǎ în situaţia în care actul de care a beneficiat persoana fizicǎ a fost îndeplinit de mai multe persoane, iar foloasele au fost date întregului colectiv, simultan sau succesiv. Persoana care coopereazǎ în mod nemijlocit la sǎvârşirea infracţiunii, neavând calitatea cerutǎ de lege va rǎspunde pentru complicitate la infracţiunea de primire de foloase necuvenite. Autor al acestei infracţiuni este acela care primeşte foloasele atât direct cât şi prin intermediar. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de complice la aceastǎ infracţiune. Persoana care a dat foloasele necuvenite cât şi cel care a cumpǎrat influenţa, nu se pedepseşte, deoarece fapta nu este incriminatǎ ca infracţiune. - subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ. 3. Conţinutul constitutiv :
41

42

3A. Latura obiectivǎ : - elementul material – se poate realiza printr-o acţiune de primire a unor bani sau foloase de cǎtre un funcţionar public sau funcţionar, dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia. În cazul acestei infracţiuni legiuitorul a avut în vedere întotdeauna îndeplinirea unui act licit şi obligaroriu de îndeplinit pentru respectivul funcţionar. Dacǎ un funcţionar public sau funcţionar şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu nu în mod corect, iar dupǎ aceasta primeşte bani sau bunuri de la o persoanǎ favorizatǎ prin îndeplinirea acelui act, fapta va fi consideratǎ abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacǎ sunt îndeplinite şi celelalte condiţii cerute de lege. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii : a. ce cere ca banii sau foloasele sǎ fie necuvenite funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea; b. banii sau foloasele sǎ fi fost remise funcţionarului dupǎ îndeplinirea actului ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu, cu condiţia sǎ nu fi existat anterior între ei vreo astfel de înţelegere şi nici în timpul efectuǎrii actului ; în caz contrar fapta va fi luare de mitǎ. Dacǎ dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiri sale şi la care era obligat, funcţionarul obligǎ pe beneficiarul actului sǎ-i remitǎ bani sau alte foloase, considerǎm cǎ suntem în prezenţa unui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. - urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie – intenţia directǎ dar şi indirectǎ. 4. Forme.Sancţiuni. FORME : 1. tentativa –tentativa este posibilǎ în forma întreruptǎ, dar nu se pedepseşte; 2. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care, dupǎ îndeplinirea actului, fǎptuitorul primeşte bani sau alte foloase în mod direct sau indirect. Ea poate avea şi o formǎ continuatǎ, când funcţionarul în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dupǎ ce a îndeplinit mai multe acte, primeşte de la mai multe persoane, beneficiare ale actelor respective, diferite bunuri, foloase sau bani la intervale diferite de timp. SANCŢIUNI : - închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de fǎptuitor se confiscǎ. Dacǎ persoana care a dat foloasele necuvenite denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca fapta sǎ fi fost descoporitǎ, acestea se vor restitui persoanei care lea dat.

TRAFICUL DE INFLUENŢǍ (art. 257 C. pen.) 1. Conţinutul legal: « Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, sǎvârşitǎ de cǎtre o persoanǎ care are influenţǎ sau lasǎ sǎ se creadǎ cǎ are influenţǎ asupra unui funcţionar pentru a-l determina sǎ facǎ ori sǎ nu facǎ un act ce intrǎ în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Dinpoziţiile art. 256 alin. 2 se aplicǎ în mod corespunzǎtor.” 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la desfǎşurarea activitǎţilor publice sau private în condiţii care sǎ asigure încrederea şi prestigiul de care trebuie sǎ se bucure personalul acestora. Comiterea acestei infracţiuni discrediteazǎ activitatea de serviciu şi îi aduce grave prejudicii. - obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material, banii sau foloasele pretinse sau primite constituie bunuri date pentru sǎvârşirea infracţiunii şi vor fi supuse confiscǎrii. 2B. Subiecţii infracţiunii :

42

43

- subiectul activ – acesta este necalificat, putând fi orice persoanǎ care are influenţǎ sau lasǎ sǎ se creadǎ cǎ are influenţǎ asupra unui funcţionar public sau funcţionar, aceste aspecte nefiind condiţii ale subiectului activ ci mijloace prin care se sǎvârşeşte infracţiunea. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. De cele mai multe ori fapta este sǎvârşitǎ de rude, prieteni, cunoştinţe sau alte persoane care nici mǎcar nu cunosc funcţionarul respectiv. În doctrimǎ sa pus problema cǎ ar trebui pedepsiţi şi cei care cumpǎrǎ influenţa nefiind cu nimic mai prejos de cel care dǎ mitǎ. În situaţia în care cel care a conceput infracţiunea şi l-a determinat pe autor sǎ o comitǎ este chiar intermediarul atunci el va cumula calitatea de instigator cât şi pe cea de complice, fiind în final pedepsit doar pentru instigare la trafic de influenţǎ. - subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C. pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ. În secundar sub. pasiv este chiar funcţionarul public a cǎrui imagine este denaturatǎ prin sǎvârşirea faptei. 3. Conţinutul constitutiv : 3A. Latura obiectivǎ : - elementul material – se poate realiza prin trei acţiuni distincte : primirea, pretinderea sau acceptarea de promosiuni de daruri direct sau indirect în vederea determinǎrii unui funcţionar sǎ facǎ ori sǎ nu facǎ un act ce intrǎ în atribuţiile sale de serviciu. Iniţiativa comiterii traficului de influenţǎ poate porni de la subiectul activ sau de la cumpǎrǎtorul de influenţǎ. Dacǎ iniţiativa comiterii infracţiunii o are cumpǎrǎtorul de influenţǎ, pentru existenţa infracţiunii se care ca subiectul activ sǎ fi primit efectiv banii sau bunurile sau sǎ fi acceptat promisiunule fǎcute. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii : a. ce cere ca fǎptuitorul sǎ aibǎ influenţǎ sau sǎ lase sǎ se creadǎ acest lucru. În aceastǎ variantǎ infracţiunea se aseamǎnǎ cu înşelǎciunea; b. fǎptuitorul sǎ promitǎ intervenţia sa pe lǎngǎ un funcţionar public sau funcţionar ; c. acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii sǎ fie realizatǎ mai înainte ca funcţionarul pe lângǎ care se intervine sǎ fi îndeplinit actul care îl intereseazǎ pe cumpǎrǎtorul de influenţǎ, sau cel târziu în timpul îndeplinirii acestuia. Dacǎ traficantul de influenţǎ nu remite funcţionarului bani sau alte foloase, ci doar îl determinǎ sǎ facǎ acel act, atunci se va reţine un concurs de infracţiuni între trafic de influenţǎ şi instigare la abuz în serviciu sǎvârşita de funcţionar. Traficul de influenţǎ trebuie sancţionat în concurs cu înşelǎciunea dacǎ traficarea reprezintǎ un mijloc de amǎgire pentru o inducere în eroare. - urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ. 3B. Latura subiectivǎ : - forma de vinovǎţie – intenţia directǎ. 4. Forme. Sancţiuni. FORME : 1. actele preparatorii şi tentativa de regulǎ nu se pedepsesc, numai atunci când sunt asimilate infracţiunii consumate (pretinderea sau acceptarea) Tentativa este posibilǎ numai în cazul primirii de bani sau alte foloase, or în acest moment fapta este deja consumatǎ în forma pretinderii sau acceptǎrii de promisiuni de daruri; 2. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul acceptǎrii de promisiuni de daruri, în momentul primirii de bani sau alte foloase. Pentru consumarea infracţiunii nu are relevanţǎ dacǎ intervenţia promisǎ a şi fost efectuatǎ. SANCŢIUNI : - închisoare de la 2 la 10 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de fǎptuitor se confiscǎ. Dacǎ acestea nu se gǎsesc, fǎpruitorul va face plata echivalentului lor în bani.

43

44

II.

INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICǍ ÎNFǍPTUIREA JUSTIŢIEI

MĂRTURIA MINCINOASĂ (ART. 260) 1. Conţinutul legal : “Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ceea ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cazurile mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ce urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia. Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cazurile după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art.76. Dispoziţiile alin. 1-3 se aplică în mod corespunzător şi expertului sau interpretului.” 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic specific - este reprezentat de acele relaţii sociale privind înfăptuirea justiţiei care presupun comportarea cu onestitate a celor care participă la activitatea judiciară în calitate de martori, experţi sau interpreţi. - obiectul material – nu existǎ ; 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este calificat putând fi un martor, expert sau interpret. Participaţia este posibilă în forma: instigării şi complicităţii. Coautoratul este posibil doar atunci când o expertiză este efectuată de o echipă de mai mulţi experţi. - subiectul pasiv - principal este reprezentat de stat - subiectul pasiv - secundar este o persoană fizică sau juridică, parte în proces, ale cărei drepturi sau interese sunt lezate ori vătămate prin săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - este reprezentat atât de o acţiune (face afirmaţii mincinoase) cât şi de o inacţiune (nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat). - urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează la adresa înfăptuirii justiţiei precum şi în atingerea care poate fia dusă intereselor legale ale unei persoane fizice sau juridice. - raportul de cauzalitate - rezultă însăşi din săvârşirea infracţiunii. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovatie - intenţia directǎ sau indirectă. 4. Forme. Sancţiuni FORME: 1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile dar nu se pedepsesc; 2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte; 3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ dupǎ ce audierea s-a terminat, în momentul semnǎrii declaraţiei de cǎtre acesta, iar în cazul expertului în momentul în care raportul de expertizǎ a fost predat organului judiciar. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 1-5 ani (art. 260 alin. 1) - art. 260 alin. 2 prevede o cauză de nepedepsire ; - în alin. 3 este prevăzută o circumstanţă atenuantă legală specială atunci când retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase. În acest caz pedeapsa se reduce potrivit art.76 C. pen.

44

45

FAVORIZAREA INFRACTORULUI(ART. 264) 1. Conţinutul legal : “Ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicatǎ favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru autor. Favorizarea fǎcutǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte. 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic specific - este reprezentat de relaţiile sociale care se referă la înfăptuirea justiţiei penale sub aspectul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiunea sau al executării pedepselor definitive pronunţate prin hotărâri judecătoreşti în condiţiile legale. - obiectul material - nu-l întâlnim, de cele mai multe ori. Atunci când ajutorul dat unui infractor priveşte în mod direct un bun, acel bun va fi obiect material al infracţiunii. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ- poate fi orice persoană care răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate cele trei forme: coautorat, instigare şi complicitate. - subiectul pasiv - este reprezentat de stat. - subiectul pasiv- secundar - este orice persoană ale cărei interese au fost prejudiciate prin săvârşirea infracţiunii de către subiectul activ. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - este reprezentat de o acţiune de ajutor dată unui infractor. Ajutorul poate fi dat prin acte omisive sau comisive, personal sau prin intermediar. Nu se considerǎ ajutor declaraţiile mincinoase date de o persoanǎ, vom reţine eventual infracţiunea de mǎrturie mincinoasǎ. Dacǎ ajutorul dat constituie o infracţiune se vor aplica regulile concursului de infracţiuni. Întotdeauna ajutorul trebuie dat unui infractor, indiferent de calitatea lui – autor, instigator, complice. - urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru înfăptuirea justiţiei - raportul de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovatie - poate fi intenţia directă sau indirectă. 4. Forme. Sancţiuni. FORME: 1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc; 2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte; 3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul când favorizatorul dǎ ajutor autorului infracţiunii iar acest ajutor este apt sǎ realizeze scopurile prevǎzute în art. 264 C.pen. 4. Modalităţi faptice: o modalitate normativă se referă la ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei. Cealaltă modalitate se referă la ajutorul dat unui infractor pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 3 luni - la 3 ani. - conform art. 264 alin. 2 - pedeapsa aplicată de instanţă nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru ajutor. SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE (Art. 267.) 1.Conţinutul legal: Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei mãsuri de sigurantã sau educative se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. 2.Condiţii preexistente: 2. A. Obiectul infracţiunii
45

46

-ob juridic specific- este reprezentat de acele relaţii sociale privind înfăptuirea justiţiei -ob material-în principiu nu există, însă când relele tratamente privesc sănătatea fizică a persoanei, corpul acesteia devine ob material 2.B. Subieţii infracţiunii: -subiectul activ- este calificat, fiind o persoană care are atribuţii pe linia organizării, tratamentului şi supravegherii pers aflate în stare de reţinere sau deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative. -subiectul pasiv- principal este statul – secundar este pers care este supusă efectiv la rele tratamente 3. Conţinutul constitutiv: 3.A. Latura obiectivă: -elementul material-constă într-o acţiune de supunere la rele tratamente care se poate realiza prin acte comisive sau omisive. Prin rele tratamente se înţelege Asigurarea unor cd de trai ori de existenţă fizică sau psihică mult mai grele decât cele prevăzute de normele legale. -urmarea imediată- constă în starea de pericol ce se creează pt înfăptuirea justiţiei, cât şi în producerea unei vătămări a demnităţii, integrităţii fizice sau sănătăţii persoanei. 3B. Latura subiectivă: -forma de vinovăţie-intenţia directă sau indirectă -scop-să se producă o starede pericol pt înfăptuirea justiţiei 4.Forme -acte preparatorii- nu se pedepsesc -tentativa- nu se pedepsesc -fapt consumat-când se aduce o vătămare a sănătăţii subiectului pasiv -fapt epuizat- când fapta este descoperită sau încetează activitatea infracţională Modalităţi- o sg modalitate normativă, dar mai multe modalităţi faptice Sancţiuni- închisoare de la 1-5 ani ARESTAREA NELEGALĂ ŞI CERCETAREA ABUZIVĂ (Art. 266). 1.Conţinutul legal: Retinerea sau arestarea nelegalã, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, mãsuri de sigurantã sau educative, în alt mod decât cel prevãzut prin dispozitiile legale, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Întrebuintarea de promisiuni, amenintãri sau violente împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetã penalã ori de judecatã, pentru obtinerea de declaratii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si întrebuintarea de promisiuni, amenintãri sau violente, fatã de un martor, expert sau interpret. 2.Condiţii preexistente: 2. A. Obiectul infracţiunii -ob juridic specific- este reprezentat de acele relaţii sociale privind înfăptuirea justiţiei -ob material- există când activitatea infracţională se răsfrânge în mod direct asupra corpului unei pers 2.B. Subieţii infracţiunii: -subiectul activ- este calificat, fiind un funcţionar public careare ca atribuţii de serviciu luarea, punerea în executare sau executarea reţinerii ori a arestării preventive sau în legătură cu punerea în executare sau executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative -subiectul pasiv- principal este statul- secundar este o pers reţinută sau arestată preventiv pe nedrept sau o pers care se află în curs de cercetare penală, anchetă penală sau judecată. 3. Conţinutul constitutiv: 3.A. Latura obiectivă: -elementul material- reprezentat de o acţiune de reţinere, arestare sau supunere a unei pers la executarea unei măsuri de siguranţă sau educative - reprezentat de o acţiune de întrebuinţare a unor promisiuni, ameninţări sau violenţe. -urmarea imediată- constă în producerea unei stări de pericol pt înfăptuirea justiţiei 3B. Latura subiectivă: -forma de vinovăţie- intenţia directă sau indirectă -scop- este acela de a-l determina pe învinuit, inculpat, martor, expert sau interpret să spună adevărul
46

47

4.Forme -acte preparatorii- nu se pedepsesc -tentativa- nu se pedepsesc Modalităţi-arestarea nelegală- arestarea nelegală şi reţinerea nelegală / supunerea unei pers la executarea unei măsuri de siguranţă sau educative pedepse -cercetare abuzivă-de întrebuinţare a unor promisiuni, ameninţări sau violenţe faţă de o pers care se află în curs de cercetare penală, anchetă penală sau judecată. Sancţiuni- închisoare de la 6 luni la 3 ani - închisoare de la 1 an la 5 ani EVADAREA (Art. 269). 1.Conţinutul legal: - Evadarea din starea legalã de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. *Dacã fapta este sãvârsitã prin folosire de violente, de arme sau de alte instrumente ori de cãtre douã sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani. Pedeapsa aplicatã pentru infractiunea de evadare se adaugã la pedeapsa ce se executã, fãrã a se putea depãsi maximul general al închisorii. Tentativa se pedepseste. 2.Condiţii preexistente: 2. A. Obiectul infracţiunii -ob juridic specific- este reprezentat de acele relaţii sociale privind înfăptuirea justiţiei -ob material- nu există / * dc e comisă în forma agravantă -corpul pers vătămate, sau bunul distrus cu ocazia evadării 2.B. Subieţii infracţiunii: -subiectul activ- autorul, o pers care se află în stare de reţinere -subiectul pasiv- principal- statul / secundar-pers împotriva căreia s-au îndreptat violenţe sau unitatea unde a fost reţinut sau deţinut legal făptuitorul 3. Conţinutul constitutiv: 3.A. Latura obiectivă: -elementul material- constă în acţiunile de părăsire, fără încuviinţarea obţinută în cd legii, a locului în care făptuitorul este legal reţinut sau deţinut -urmarea imediată-crearea unei stări de pericol, de periclitare şi chiar de împiedicare a înfăptuirii justiţiei 3B. Latura subiectivă: -forma de vinovăţie-intenţie directă -scop- acela de a scăpa din starea de reţinere sau deţinere 4.Forme -acte preparatorii-nu sunt incriminate -tentativa-incriminată şi pedepsită de lg -fapt consumat-părăsirea stării legale de reţinere sau deţinere Modalităţi-simple-săvârşirea faptei de o pers reţinută sau arestată preventiv / părăsirea locului de deţinere precedată de emiterea unui mandat de executare a pedepsei ca urmare a condamnării definitive -agravante-săvârşită prin folosirea de violenţe / săvârşită de 2 sau mai multe pers Sancţiuni- simple-închisoare 6 luni-2 ani -agravante-închisoare 2-8 ani NERESPECTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI(ART. 271) 1. Conţinutul legal : “Împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti, prin ameninţare faţă de organul de executare, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este de unu la 7 ani. Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
47

48

Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte prin ameninţare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c) şi d), se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.” 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic specific – este complex - reprezentat de relaţiile sociale privind buna înfăptuire a justiţiei şi din relaţiile sociale privind respectarea drepturilor persoanelor, care se realizeazǎ prin intermediul hotǎrârilor judecǎtoreşti. - obiectul material - poate exista în cadrul acestei infracţiuni numai în cazul în care se aduce o vătămare a integrităţii fizice a unei persoane, obiectul material constă în corpul persoanei. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este necalificat. Conform art. 271 alin. 4 autorul nu poate fi decât acea persoană împotriva căreia s-a dispus măsura de siguranţă respectivă. Participaţia este posibilă în toate formele sale. În cazul art 271 alin. 4 coautoratul nu este posibil. - subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat. - subiectul pasiv secundar - persoana al cărui drept se valorifică prin executarea hotărârii judecătoreşti, precum şi de persoana asupra căreia se exercită violenţa sau ameninţarea. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - o acţiune care constă în împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti. Acţiunea de împotrivire se poate realiza prin ameninţare faţă de organul de executare sau acte de violenţă faţă de acelaşi organ. Conform art. 271 alin. 2 obiectul material constă şi în împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă sau o parte dintr-o locuinţă ori imobil. În cazul în care actul de împotrivire se manifestǎ violent sau prin ameninţare îndreptate împotriva unor persoane învestite cu autoritatea de a pune în executare hotǎrârile judecǎtoreşti, nu vom fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni(art. 271 şi 239) deoarece aceste acte se sǎvârşesc cu ocazia executǎrii unei hotǎrâri şi astfel fapta se încadreazǎ numai în dispoziţiile art. 271 C.pen. Va exista infracţiunea de ultraj dacǎ ulterior executǎrii hotǎrârii, dar în legǎturǎ cu aceastǎ executare, fǎptuitorul sǎvârşeşte acte de violenţǎ sau ameninţare faţǎ de organul de executare. - urmarea imediatǎ - este reprezentată de o stare de pericol pentru desfăşurarea normală a justiţiei, iar uneori împiedicarea efectivă a unui act de justiţie. Poate consta, în secundar, într-o vătămare a libertăţii psihice şi a integrităţii fizice a persoanei sau a altor drepturi ale acesteia recunoscute printr-o hotărâre judecătorească. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovatie - poate fi intenţia directă sau indirectă. 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni FORME: 1. Acte pregǎtitoare: nu sunt incriminate de legea penală. 2. Tentativa: nu este incriminată. 3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul când acţiunile sau inacţiunile incriminate au fost efectiv realizate. Aceastǎ infracţiune poate fi simplǎ sau continuatǎ, cunoscând aşadar şi un moment al epuizǎrii. MODALITǍŢI: Fapta prezintǎ 3 modalitǎţi de specie: a. împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. b. dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte prin ameninţare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. c. nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c) şi d), se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.” SANCŢIUNI: - conform alin.1 închisoarea de la 6 luni la 3 ani, când fapta se realizează prin ameninţare, şi de la 1 la 7 ani, când fapta se realizează prin acte de violenţă.

48

49

- conform alin. 2 închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar pentru forma agravată la această modalitate, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, când fapta se săvârşeşte prin ameninţare, şi cu închisoarea de la 1 la 5 ani, când se săvârşeşte prin acte de violenţă - conform alin. 4 pedeapsa cu închisoarea este de la 1 lună la 3 luni sau amenda. INFRACŢIUNI DE FALS FALSIFICAREA DE MONEDE TIBRE SAU ALTE VALORI(ART. 282) 1. Conţinutul legal : “Falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor , emise de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie. Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putu cauza o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.” 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals. - obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale care se formează şi se desfăşoară în legătură cu valoarea socială pe care o denumim în mod generic „încredere publică” şi care priveşte, în egală măsură, monedele, precum şi operaţiunile legale efectuate în cadrul circulaţiei monetare sau a instrumentelor de credit şi plată. - obiectul material - atunci când falsificarea a fost realizată prin contrafacere obiectul material va fi reprezentat de materialele din care au fost confecţionate monedele sau titlurile de valoare contrafăcute; dacă falsul s-a înfăptuit prin alterare, moneda sau titlul de valoare veritabile care au fost supuse operaţiunii de falsificare vor constitui concomitent şi produs şi obiect material al infracţiunii. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale. Participaţia este posibilă sub toate formele sale. - subiectul pasiv - este instituţia care a emis moneda sau titlul de valoare supus falsificării, ale cărei interese, autoritate şi încredere publică sunt puternic afectate în urma săvârşirii respectivei activităţi infracţionale. Poate fi subiect al infracţiunii şi persoana fizică sau juridică indusă în eroare prin înmânarea monedei sau valorii falsificate şi care, în felul acesta este prejudiciată din punct de vedere material. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - constă în cadrul infracţiunii principale printr-o acţiune de falsificare care presupune fie o operaţie de contrafacere, fie una de alterare; în cazul infracţiunilor derivate elementul material constă fie într-o acţiune de „punere în circulaţie”, fie în acţiunea de „deţinere a lor în vederea punerii în circulaţie”. Cerinţe esenţiale - prima cerinţă este ca moneda sau valoarea falsificată trebuie să corespundă uneia dintre monedele sau titlurile de valoare enumerate de lege; a doua cerinţă cere ca aceste valori să se găsească, în momentul falsificării, în circuitul legal monetar sau financiar. - urmarea imediatǎ - pe lângă crearea unei stări de pericol, este şi aceea a obţinerii unei monede sau a unui titlu de valoare aparent asemănător cu moneda sau titlul a cărui falsificare s-a urmărit. - legătura de cauzalitate - trebuie să se stabilească între acţiune şi rezultat. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovatie - este intenţia directă sau indirectă. 4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni
49

50

FORME: 1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile şi în unele cazuri se pedepsesc; 2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte; 3. Infracţiunea consumată: consumarea intervine dupǎ executarea acţiunilor de falsificare, de punere în circulaţie sau de deţinere de valori falsificate în vederea punerii lor în circulaţie. Infracţiunea poate avea şi o formǎ continuǎ sau continuatǎ, apǎrând şi un moment al epuizǎrii. MODALITǍŢI: una simplă şi două agravate. Circumstanţele agravate au în vedere capacitatea potenţială a actelor infracţionale, în forma simplă, de a cauza o pagubă importantă sistemului financiar sau o vătămare efectivă a sistemului financiar şi într-o măsură considerabilă. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, în toate cele trei variante simple. - tentativa se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani. - închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul primei variante agravate, iar în cazul când s-a cauzat efectiv o pagubă importantă sistemului financiar, închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. FALSIFICREA DE TIMBRE, MĂRCI SAU BILETE DE TRANSPORT (ART. 283) 1. Conţinutul legal : “Falsificarea de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional, ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseşte.” 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals. - obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale privitoare la încrederea publică acordată timbrelor, mărcilor şi biletelor de transport, precum şi operaţiunilor care se efectuează cu acestea, astfel încât ele să-şi îndeplinească misiunea lor specifică. - obiectul material - atunci când falsificarea a fost realizată prin contrafacere obiectul material va fi reprezentat de materialele folosite (hârtie, coloranţi şi alte substanţe) la multiplicarea prin plăsmuire a timbrelor, mărcilor sau biletelor; dacă falsul s-a înfăptuit prin alterare, obiectul material al infracţiunii va fi constituit din: timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional falsificate. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este orice persoană. Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate. - subiectul pasiv - este instituţia abilitată prin lege să emită şi să pună în circulaţie timbrele, mărcile sau biletele de transport. Poate fi subiect al infracţiunii şi persoana fizică sau juridică care suferă un prejudiciu material prin achiziţionarea timbrelor, mărcilor sau biletelor de transport falsificate. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - constă în cadrul infracţiunii principale printr-o acţiune de falsificare de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional; în cazul infracţiunilor derivate elementul material constă în acţiunea de „punere în circulaţie” a timbrelor, mărcilor sau biletelor de transport falsificate. - urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol. - legătura de cauzalitate - trebuie să se stabilească între acţiune şi rezultat. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovatie - este intenţia directă sau indirectă. Fapta săvârşită din culpă nu constituie infracţiune. 4. Forme. Sancţiuni FORME:
50

51

1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile şi se pedepsesc în anumite cazuri; 2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte; 3. Infracţiunea consumată - epuizată : infracţiunea se consumǎ în momentul când s-a realizat falsificarea valorilor enumerate de lege sau atunci când cu ştiinţǎ ele sunt puse în circulaţie. Modalităţi faptice: două modalităţi - falsificarea ori punerea în circulaţie. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 6 luni la 5 ani. II. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI

FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE (ART. 288) 1. Conţinutul legal : “Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alternarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârşit de un funcţionar în timpul atribuţiilor sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice. Tentativa se pedepseşte.” 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals. - obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a căror formare şi dezvoltare sunt condiţionate de ocrotirea încrederii publice care se acordă înscrisurilor oficiale, autenticităţii sau veridicităţii înscrisurilor producătoare de consecinţe juridice. - obiectul material - este reprezentat de înscrisul oficial care este supus acţiunii de falsificare. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este orice persoană în varianta tip; în varianta agravată subiectul activ trebuie să aibă calitatea de „ funcţionar” care săvârşeşte falsul „ în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu”. Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate. - subiectul pasiv - este organul, instituţia publică, regia autonomă sau societatea comercială cu capital de stat sau majoritar de stat sau orice altă persoană juridică căreia i se atribuie în mod mincinos înscrisul oficial falsificat. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - presupune săvârşirea unei acţiuni de falsificare prin contrafacere sau alterare; - urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol. - legătura de cauzalitate - trebuie să se stabilească între acţiune şi rezultat. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovǎţie - este intenţia directă sau indirectă. 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni FORME: 1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc; 2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte; 3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care executarea acţiunii de falsificare a fost încheiatǎ şi sa produs urmarea imediatǎ; 4. Modalităţi faptice: două modalităţi normative distincte - cea simplă diferă de forma agravată prin subiectul activ. Infracţiunea poate fi săvârşită în una din următoarele modalităţi normative: contrafacerea scrierii, contrafacerea subscrierii şi alterarea unui înscris oficial. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 3 luni la 3 ani conform variantei simple. - închisoarea de la 6 luni la 5 ani conform variantei agravate.
51

52

FALSUL INTELECTUAL (ART. 289) 1. Conţinutul legal : “Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseşte.” 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals. - obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a căror formare şi dezvoltare sunt condiţionate de ocrotirea încrederii publice care se acordă înscrisurilor oficiale şi activităţii realizate de funcţionarii publici sau de alte categorii de funcţionari pentru întocmirea acestora. - obiectul material - este reprezentat de înscrisul oficial în accepţiunea art. 150 alin. 2 C. pen. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană care are calitatea de funcţionar. Participaţia este posibilă cu menţiunea că instigatorii sau complicii pot fi şi alte persoane decât cele care au calitatea ce rută de art. 289 C pen., dar coautoratul este posibil este posibil doar atunci când întocmirea înscrisului este de competenţa mai multor persoane care au calitatea de funcţionar şi acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie (intenţia) pentru falsificarea înscrisului oficial. - subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat. - subiectul pasiv secundar - este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost prejudiciate în urma executării falsului intelectual. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - constă în falsificarea unui înscris oficial care poate fi realizată prin două modalităţi alternative: fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea, cu ştiinţă, de a insera unele date sau împrejurări. - urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol. - legătura de cauzalitate - trebuie să se stabilească între acţiune (inacţiune) şi rezultat. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovǎţie - este intenţia directă sau indirectă. 4. Forme. Sancţiuni. FORME: 1. Acte pregǎtitoare: deşi posibile, nu sunt incriminate. 2. Tentativa: se pedepseşte; 3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care este finalizatǎ întocmirea înscrisului oficial 4. Modalităţi faptice: două modalităţi normative distincte: modalitatea atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi omisiunii de a insera unele date sau împrejurări. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 6 luni la 5 ani. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ (ART. 290) 1. Conţinutul legal : “Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Tentativa se pedepseşte.” 2. Condiţii preexistente :
52

53

2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals. - obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a căror formare şi dezvoltare sunt condiţionate de ocrotirea încrederii publice care se acordă puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată. - obiectul material - este reprezentat de înscrisul sub semnătură privată. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale. Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate. - subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat. - subiectul pasiv secundar - este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost prejudiciate în urma folosirii înscrisului sub semnătură privată care a fost falsificat. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - constă în falsificarea unui înscris oficial care poate fi realizată prin două modalităţi alternative: în primul rând, falsificarea înscrisului sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, urmată, în al doilea rând, de folosirea înscrisului falsificat ori încredinţarea sa spre folosire, altei persoane. - urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol. - legătura de cauzalitate - trebuie să se stabilească deoarece conţinutul infracţiunii presupune un rezultat distinct de acţiunile care sunt incriminate. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovatie - este intenţia directă. 4. Forme. Sancţiuni FORME: 1. Acte pregǎtitoare: este posibilă, dar nu se pedepseşte; 2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte; 3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care ambele acţiuni constitutive ale elementului material au fost realizate în întregime şi s-a produs urmarea imediatǎ; 4. Modalităţi faptice: două modalităţi normative distincte: modalitatea contrafacerii scrierii, modalitatea contrafacerii subscrierii şi modalitatea alterării, iar în completarea acestora, succesiv, modalitatea folosirii înscrisului fals de către făptuitor şi modalitatea înscrisului unei alte persoane pentru a-l folosi. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 3 luni la 2 ani. UZUL DE FALS (ART. 291) 1. Conţinutul legal : “Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.” 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals. - obiectul juridic special - diferă de la caz la caz, după cum înscrisul falsificat este oficial sau sub semnătură privată, obiectul ocrotirii penale fiind, în această situaţie identic cu cel al infracţiunii din care provine înscrisul: fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual sau fals în înscrisuri sub semnătură privată. - obiectul material - este reprezentat de înscrisul oficial, înscrisul sub semnătură privată, în raport cu natura înscrisului falsificat care este folosit. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale. Participaţia este posibilă sub toate formele sale.

53

54

- subiectul pasiv - este persoana fizică sau juridică care a fost prejudiciată sau care ar fi putut fi lezată prin folosirea înscrisului falsificat. 3.Conţinutul constitutiv: 3A.Latura obiectivǎ: - elementul material - constă în folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată care este fals. Cerinţa esenţială este ca folosirea să fie executată în vederea producerii unei consecinţe juridice. Nu constituie folosire în aceastǎ situaţie, simpla arǎtare a înscrisului fals unei persoane pentru a-l examina sau a-şi spune pǎrerea despre el; - urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol. - legătura de cauzalitate - va decurge din însăşi săvârşirea faptei. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovǎţie - este intenţia directă. 4. Forme. Sancţiuni FORME: 1. Acte pregǎtitoare: este posibilă, dar nu se pedepseşte; 2. Tentativa: este posibilă şi nu se pedepseşte. 3. Infracţiunea consumată: fapta se consumǎ atunci când executarea acţiunii de folosire, prezentare, depunere sau invocare a înscrisului falsificat a fost dusǎ pânǎ la capǎt şi s-a produs urmarea imediatǎ. De regulǎ aceasta este o infracţiune instantanee, dar poate îmbrǎca şi o formǎ continuatǎ. 4. Modalităţi: două modalităţi normative distincte: folosirea unui înscris oficial fals şi folosirea unui înscris sub semnătură privată fals. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial. - închisoarea de la 3 luni la 2 ani când înscrisul este sub semnătură privată. FALSUL ÎN DECLARAŢII (ART. 292) 1. Conţinutul legal : “Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.” 2. Condiţii preexistente : 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals. - obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a căror formare şi dezvoltare sunt condiţionate de existenţa încrederii în declaraţiile susceptibile a produce consecinţe juridice. - obiectul material - nu are obiect material, el ar putea exista în cazul declaraţiilor făcute în scris de făptuitor. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale. Participaţia este posibilă sub toate formele sale. - subiectul pasiv - este persoana fizică sau juridică care a fost prejudiciată în drepturile sau interesele sale prin consecinţe juridice care au intervenit în urma declaraţiei false. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ: - elementul material - constă în acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa unui organ sau instituţii de stat ori a unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. care sunt competente, din punct de vedere legal, să i-a act de declaraţia respectivă. Cerinţa esenţială acţiunea de declarare necorespunzătoare a adevărului va constitui element material al laturii obiective a acestei infracţiuni, numai în măsura în care ea a fost făcută unui organ sau instituţii de stat, ori a unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., competentă să primească o astfel de declaraţie, iar, în al doilea rând, numai declaraţia era aptă, potrivit legii ori împrejurărilor, să servească pentru producerea consecinţei juridice preconizate de făptuitor.
54

55

- urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol. - legătura de cauzalitate - care trebuie să existe între acţiunea incriminată şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei. 3B. Latura subiectivǎ: - forma de vinovǎţie - este intenţia directă. 4. Forme. Sancţiuni FORME: 1. Acte pregǎtitoare: deşi posibile, nu se pedepsesc; 2. Tentativa: nu se pedepseşte; 3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care declaraţia neconformǎ adevǎrului, fǎcutǎ în scris, este prezentatǎ şi înregistratǎ la organul sau instituţia competentǎ sǎ-i acorde eficienţǎ sau când declaraţia verbalǎ este consemnatǎ de funcţionarul îndrituit. 4. Modalităţi faptice: pe de o parte, modalitatea declarării necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru altul, iar pe de altă parte modalitatea declaraţiei false făcută pentru producerea unei consecinţe juridice potrivit legii şi modalitatea declaraţiei false făcută pentru producerea unei consecinţe juridice în raport cu existenţa unor împrejurări. SANCŢIUNI: - închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. IFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGEREA UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI ABANDONUL DE FAMILIE ( Art.305 ) 1.Conţinutul legal: Sãvârsirea de cãtre persoana care are obligatia legalã de a întretine, fatã de cel îndreptãtit la întretinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte: a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale; b) neîndeplinirea cu rea-credintã a obligatiei de întretinere prevãzute de lege; c) neplata cu rea-credintã, timp de 2 luni, a pensiei de întretinere stabilitã pe cale judecãtoreascã, *se pedepseste, în cazurile prevãzute la lit. a) si b) cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã, iar în cazul prevãzut la lit. c), cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã. Dacã pãrtile nu s-au împãcat, dar în cursul judecãtii inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta, în cazul când stabileste vinovãtia pronuntã împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei, chiar dacã nu sunt îndeplinite conditiile prevãzute în art. 81. Revocarea suspendãrii conditionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul sãvârseste din nou infractiunea de abandon de familie. 2.Condiţii preexistente: 2. A. Obiectul infracţiunii -ob juridic specific- relaţiile sociale referitoare la familie şi a căror existenţă şi dezvoltare este condiţionată de respectarea obligaţiei de solidaritate şi de sprijin moral şi material. -ob material-bunul de care a fost lezată persoana îndreptăţită la ajutor şi întreţinere 2.B. Subieţii infracţiunii: -subiectul activ-este pers care are obligaţia de întreţinere -subiectul pasiv-este pers îndrituită la întreţinere 3. Conţinutul constitutiv: 3.A. Latura obiectivă: -elementul material-constă în diferite acţ sau inacţ alternative, şi anume: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere; mai este necesar ca pers îndrituită la întreţinere să fi fost expusă la suferinţe fizice sau morale

55

56

-constă într-o inacţiune, o omisiune, adică, neîndeplinirea cu rea credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege -constă într-o inacţiune, neplata timp de 2 luni a pensiei stabilite pe cale judecătorească. -urmarea imediată-lipsirea de întreţinere la care are dreptul o persoană faţă de care există obligaţia de întreţinere şi, deci, păgubirea sub acest raport a acestei persoane şi producerea unei suferinţe fizice şi morale. -legătura de cauzalitate-tb să existe între acţ sau inacţ incriminată şi producerea stării de suferinţă 3B. Latura subiectivă: -forma de vinovăţie-intenţie directă şi intenţie indirectă 4.Forme -tentativa- există doar în cazul în care infracţiunea constă în diferite acţ sau inacţ alternative, şi anume: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere -fapt consumat-când cel îndreptăţit la întreţinere este părăsit, alungat sau lăsat fără ajutor -ia sfârşit odată cu încetarea activităţii delictuoase -în momentul în care nu s-a respectat termenul de plată Modalităţi- părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere -neîndeplinirea oblig de întreţinere -neplata pensiei de întreţinere Sancţiuni-închisoare 6 luni-2 ani sau amendă -închisoare 1an-3 ani RELE TRATAMENTE APLICABILE MINORILOR ( Art 306) 1.Conţinutul legal: Punerea în primejdie gravã, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinti sau de orice persoanã cãreia minorul i-a fost încredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 12 ani. 2.Condiţii preexistente: 2. A. Obiectul infracţiunii -ob juridic specific- relaţiile sociale referitoare la familie şi a căror existenţă şi dezvoltare este condiţionată de comportarea umană din partea părinţilor sau a educatorilor faţă de minor -ob material-constituie corpul minorului cu toate atributele sale fizice, intelectuale sau morale. 2.B. Subieţii infracţiunii: -subiectul activ-pers care este părinte al unui minor sau aceea căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare. Infr se poate săvârşi în oricare formă de participaţie -subiectul pasiv-minorul( sub 18) supus relelor tratamente 3. Conţinutul constitutiv: 3.A. Latura obiectivă: -elementul material-se carac prin măsuri sau tratamente de orice fel, care pot consta fie în acte comisive fie în acte omisive -urmarea imediată-constă în punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului 3B. Latura subiectivă: -forma de vinovăţie-intenţia directă sau indirectă -scop4.Forme -acte preparatorii-nu se pedepsesc -tentativa- nu se pedepsesc -fapt consumat-are loc în momentul când dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului este primejdiuită grav Modalităţi-doar modalitatea simplă Sancţiuni-închisoare de la 3 la 12 ani

56

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful