You are on page 1of 1

Gândăcelul de Emil Gârleanu (rezumat

)
Parcă s-a trezit dintr-un somn şi parcă era de când lumea pe pământ.Se tot gândea,el,gândăcelul,de unde apăruse şi al cui era.Era mic,firav,cu picioruşe fragede,adăpostit sub o frunzişoară umbroasă şi răcoroasă.Într-o zi ieşi afară,la lumină,şi fusese orbit de atâta strălucire.Când s-a văzut în mijlocul naturii,încălzită de un bulgăre de aur,adică de soarele strălucitor,parcă se simţea şi mai mic.Aici,la soare,îi plăcea mai mult decât în întunericul de sub frunzişoara ce-l adăpostise.Chiar credea că e o fărâmiţă de lumină rătăcită pe pământ.Aşa că,în căpuşorul lui îşi făcuse un plan,cum să ajungă acolo sus,la bulgărele de aur.Prin urmare se suie pe tulpina unui crin,şi merge,şi merge,apoi mai face un popas pe prima frunză întălnită,din nou porneşte la drum,astfel că,îi trebui o jumătate de zi să ajungă la floarea crinului,de unde crezuse el,că dintr-un salt ajunge la soare.Dezamăgit,privea în sus şi,abia acum realizează cât de mult mai are de suit!