You are on page 1of 59

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA DIN CLUJ-NAPOCA Str. Manastur Nr.3-5, 400372 Cluj-Napoca, România tel.+ 40-264-596.384; fax + 40-264-593.792

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII
DISCIPLINA: Tehnologia Creşterii Cabalinelor şi Echitaţie

Prof. Dr. Ing. Gheorghe Mureşan

Șef lucrări Ing. Zamfir Marchiş

ECHITAŢIE
- CURS -

- 2008 CUPRINS 1. DRESAJUL ŞI ANTRENAMENTUL CALULUI DE SPORT DE PERFORMANŢĂ ŞI DE CURSE ……………………………………………….3 1.1. Tehnica dresajului şi antrenamentului calului de sport …………………..3 1.2. Tehnica dresajului şi antrenamentul calului de galop ……………………5 1.3. Tehnica dresajului şi antrenamentului calului de trap ……………………8 1.4. Tehnica dresajului şi antrenamentului calului pentru probele de obstacole …………………………………………………………10 1.5. Tehnica pregătirii şi a antrenamentului calului de dresaj ……………….13 2. DESCRIEREA HARNAŞAMENTELOR UTILIZATE LA CĂLĂRIE…………15 3. NOŢIUNI ŞI REGULI DE BAZĂ DESPRE ÎNTREBUINŢAREA CORECTĂ A AJUTOARELOR ÎN CONDUCEREA CALULUI…………………………………20 3.1. Ajutoarele naturale………….…………………………………………...21 3.2.Ajutoarele artificiale…………………………….……………………….25 3.3. Pedepsele întrebuinţate în dresajul antrenamentul şi conducerea calului………………………………………………………………………...26 4. PREGĂTIREA CAILOR PENTRU CĂLĂRIE…………………………………27 3.1.Reguli privind ajustarea harnaşamentului…..……………………………27 3.2.Reguli privind punerea harnaşamentului……..……….……………….…28 3.3.Reguli privind scoaterea harnaşamentului….…..………………………...29 5. PREGĂTIREA TEHNICĂ A CĂLĂREŢULUI………..…………………………30 4.1.Călăria la coardă……………………….…….…………………………...31 4.1.1.Exerciţii de pe loc………………………………………………32 4.1.2.Exerciţii din mers…………………………………………….…35 4.1.3. Exerciţii de gimnastică călare (înmlădieri)………………….…39 4.1.4. Exerciţii de voltije……………………………………………...40 4.2. Călăria individuală…………………………………………………….…42 4.3. Călăria în teren…………………………………………………………...55 BIBLIOGRAFIE……………….………………………………………………….…57

2

1. DRESAJUL ŞI ANTRENAMENTUL CALULUI DE SPORT DE PERFORMANŢĂ ŞI DE CURSE Sportul hipic de performanţă, cursele de cai (trap, galop), agrementul populaţiei adulte şi al copiilor, sub toate formele de organizare, câştigă o extraordinară amploare atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră. Ca urmare, şi tehnologia de creştere a cabalinelor trebuie adaptată acestei orientări în care un loc important trebuie să se acorde dresajului şi antrenamentului specific calului pentru sportul hipic. În tratatele elaborate de T. Suciu şi col. (1975), C. Velea şi col. (1980), Gh. Georgescu şi col. (1982), sunt descrise metodele de bază în creşterea şi perfecţionarea raselor pentru curse de trap, de galop, de dresaj, de obstacole şi pentru alte probe sportive. Concursurile hipice cu caracter sportiv şi de agrement sunt foarte numeroase, pentru care atât caii cât şi călăreţii necesită un antrenament adecvat. În capitolele următoare ne vom referi mai pe larg la dresajul şi antrenamentul calului de sport, a calului de galop şi a calului de trap. 1.1. Tehnica dresajului şi antrenamentului calului de sport Principalele discipline ale sportului călare răspândite în egală măsură în majoritatea ţărilor cu tradiţie hipică, se rezumă la dresaj, obstacole şi proba completă de călărie, iar caii care se comportă cel mai bine în activitatea competiţională sunt selectaţi, în general, din rasele uşoare, de talie mare de obicei, deşi nu rareori, în concursuri pot fi remarcaţi şi cai de talie mai mică (Arabi) sau din anumite rase intermediare ca Hanovra, Holstein, etc. Din practica călăriei de sport rezultă că cel mai bine se pretează caii de rasă Pursânge englez, jumătăţile de sânge englez (Hunterul, Anglo – Arab, etc., cu menţiunea că ei trebuie să fie mari, stofaţi, curajoşi şi să aibă temperament corespunzător). Caii se supun dresajului la vârsta de patru ani (caii care dovedesc calităţi şi aptitudini deosebite pentru sport). Dresajul este elementul care condiţionează siguranţa şi precizia în atingerea scopului urmărit, care dezvoltă aptitudinile calului. Calul de sport, prin mijlocirea reflexelor condiţionate formate în timpul

3

antrenamentului, ajunge în situaţia de a “sesiza“, de a înţelege orice intenţie a călăreţului la cea mai uşoară acţiune a “ajutoarelor“. Pregătirea cailor tineri durează în medie 2 ani în raport cu aptitudinile individuale şi cuprinde două faze: deburajul şi dresajul propriu-zis. Faza de deburaj are două scopuri: asigurarea dezvoltării greutăţii corporale şi învăţarea remontului (calului tânăr) de a merge liniştit cu călăreţul, care treptat îl va deprinde cu primele acţiuni ale ajutoarelor (naturale şi artificiale); deci deburajul are ca scop dezvoltarea condiţiei fizice a remontului, cea ce se realizează prin lucru zilnic, prin asigurarea condiţiei de hrănire, cazare şi îngrijire, ca şi printr-o comportare blândă în toate împrejurările. În perioada deburajului va fi folosit iniţial lucrul la coardă, se trece la lucru călare, în timpul căruia calul va fi obişnuit să meargă în toate alurile, să pornească, să se oprească şi să se întoarcă la comanda călăreţului; în această perioadă începe şi fixarea diferitelor reflexe condiţionate prin intermediul folosirii ajutoarelor. Calul tânăr trebuie învăţat la început să cedeze la acţiunea gambelor, pentru aceasta călăreţul ţine gambele lângă flancuri şi apasă repetat lângă chingă, execută porniri de pe loc la pas, trecerea de la pas la trap şi, mai târziu, se fac porniri de pe loc în alură de trap. Se trece apoi la programul de lucru în alură de galop pe pista de nisip, iarbă sau manej. Pornirile la galop se execută din alurile de trap, la început în cerc, din acelaşi punct şi mai târziu se schimbă punctul de pornire. Dresajul propriu – zis. Durează aproximativ un an şi este absolut necesar tuturor genurilor de călărie (dresaj, obstacole sau proba completă de călărie). Dresajul cailor se face individual. Faza de dresaj propriu-zis începe după ce remontul a fost pregătit fizic şi tehnic în perioada debutajului; în timpul acestei faze, pe lângă lecţiile de dresaj care vor câştiga în amploare şi greutate ce va continua pregătirea fizică a calului. În această perioadă va fi continuat lucrul la pas, trap şi galop pentru a se obţine: mersul în ax, contactul corect cu zăbala, cadenţarea la trap şi galop mijlociu, obţinerea treptată a mersurilor alungite în toate alurile şi executarea unor mişcări speciale de dresaj, precum şi pregătirea calului pentru obstacole. Învăţarea mişcărilor de dresaj se execută în manej, ele constau în următoarea progresie: mărirea şi reducerea alurilor în linie dreaptă, întoarceri la stânga, semivoltă, voltă (cerc), schimbarea piciorului în mers, jumătate de oprire şi oprire, mersul înapoi, lucrul pe două urme, etc.

4

În ambele faze ale pregătirii remonţilor şi apoi în continuare, călăreţul va recompensa calul ori de câte ori acesta a deprins şi executat bine o mişcare, iar în timpul dintre antrenamente va organiza plimbarea cailor la mână. Dacă dresajul propriu-zis a fost bine executat, constituind pregătirea de bază necesară, se trece mai departe fie la perfecţionarea dresajului ca ramură sportivă, fie la dezvoltarea progresivă a săriturilor peste obstacole, în raport cu aptitudinile fiecărui cal. Pentru calul de sport, indiferent de genurile de călărie pentru care va fi destinat ulterior, acesta este foarte important să participe cel puţin odată la proba completă de călărie, categorie uşoară. Pentru caii destinaţi probelor de obstacole în proba completă de călărie, perfecţionarea dresajului va consta în executarea mersului la pas, trap şi galop, “îngrămădit“, mijlociu şi alungit, a mişcărilor cerute în probele de dresaj elementar, precum şi a schimbărilor la galop. Pentru caii destinaţi dresajului sa va continua cu progresii mai complicate având ca obiectiv final învăţarea mişcărilor de înaltă şcoală de dresaj (academic). 1.2. Tehnica dresajului şi antrenamentul calului de galop În mod obişnuit, pentru dresajul şi antrenamentul calului de galop se foloseşte sistemul aplicat pentru antrenarea tineretului din rasa Pursânge englez. Antrenamentul începe de la vârsta de 18 luni, când pe baza însuşirilor de dezvoltare a tineretului cabalin se clasează următoarele categorii: apţi pentru alergări la 2 ani şi 2,5 ani. Cele două categorii de tineret se transferă la hipodromul naţional sau la hipodroame centrale din Polonia, Ungaria, etc., cu care colaborare. Pregătirea calului pentru atingerea unor performanţe ridicate la galop, presupune realizarea a două faze: deburajul şi dresajul şi a doua antrenamentul. Deburajul şi dresajul constituie o fază obligatorie, întrucât pregătirea calului până la sosirea pe hipodromul central este diferită, în funcţie de posibilităţile hergheliilor, unde tineretul este întreţinut în sistem mixt. La hipodromul central, întreţinerea cailor se efectuează numai în stabulaţie, sistem legat la iesle şi rareori în boxe individuale. Hrănirea şi îngrijirea se face individual, antrenorii şi îngrijitorii ocupându-se de fiecare animal în parte. În această fază de acomodare cu noile condiţii, o importanţă deosebită o are atât antrenorul, cât şi îngrijitorul care trebuie să 5 avem contracte de

La grajd. energie şi supleţe. a formei atletice şi. în grup (4 – 5). Formarea condiţiei şi formei atletice. dezordonate. În prima etapă a antrenamentului se urmăreşte dezvoltarea aparatului locomotor. Această progresie. Antrenamentul se poate executa în următoarea alternanţă: pas 10’. Un cal de curse trebuie să se afle într-o anumită stare fizică şi fiziologică. apoi cu scăriţă. în mod obişnuit în grup. în alură de pas 4 – 5 km şi cea de trap întins 6 – 7 km. în care predomină pasul trei reprize (40 minute) se urmăreşte cu precădere dezvoltarea musculaturii. În primele zile la sosirea în herghelii caii se ţin legaţi la adăpost. adică până la primăvara anului următor când se organizează probe publice. pas 10’ trap 15’ şi pas 20’. întărirea tendoanelor şi a ligamentelor. mai puţin intens şi cu progresie mai lungă. etc. cu strângerea chingii şi cu călăreţul. în care exerciţiile se execută la pas şi trap. Antrenamentul urmăreşte. În primele 2 – 3 luni se execută un program de antrenament uşor. programul de antrenament trebuie executat sub forma plimbărilor zilnice. respirator. cei prea fricoşi sau nervoşi se introduc în boxe individuale. La început. legatul. pe de altă parte dezvoltarea suflului. cu o durată ce circa o oră.. care este liniştit şi deprins cu lucrul pe pistă. trebuie să se obişnuiască cu căpăstrul. pe de o parte. Exerciţiile de dresaj pe pistă urmăresc să asigure o stare de sănătate normală. 6 . Apoi cai se scot afară în două reprize (dimineaţa şi seara). Dresajul propriu-zis se execută zilnic şi conţine lecţii asemănătoare cu cele din herghelii: obişnuirea calului cu şaua fără scăriţă. care se realizează simultan cu cel locomotor prin progresia de antrenament. pe o distanţă de 10 – 12 km. la iesle. Caii se scot apoi pe pista de antrenament. fiind conduşi de un cal mai în vârstă. Această fază durează 7 – 8 luni. de verificare a rezultatului antrenamentului. Antrenamentul. formarea condiţiei de antrenament. obişnuirea cailor cu pista şi alergarea ordonată efectuată cu plăcere. ordonarea şi ritmicitatea mişcărilor şi a mersului. care se exprimă prin vigoare. în jurul adăpostului. fiind conduşi “la mână“ timp de 1/2 oră pe zi până la o oră pe zi. numită condiţie de antrenament. forma atletică este determinată şi de dezvoltarea celorlalte sisteme (cardio vascular. pansajul şi îngrijirea copitei. excretor şi nervos). pe teren neted şi nealunecos. eliminându-se cele defectuoase. Deburajul şi dresajul sistematic reuşesc ca în circa o lună de zile să pregătească tineretul pentru un efort mai mare.ajute la obişnuirea animalelor cu noul mediu de viaţă. trap 5’. cu alternări mai rare de galop sau canter.

alternând cu trapul şi galopul semitren. în compania unui cal cunoscut. în care este capabil să realizeze cele mai bune performanţe în condiţii de hipodrom. galopul semitren se înlocuieşte cu galopul liber şi apoi cu galopul întins sau iute. Întrucât galopul determină dezvoltarea cu precădere a bipedului propulsor. 1971. Moldovan şi col. iar pe ultima porţiune (circa 150 m) să se practice solicitări de terminare (finiş). 1982). introducându-se în alternanţă exerciţiile zilnice cu canterul. Treptat. pentru a se realiza pregătirea pentru efort (încălzire) şi prevenirea sufocării (Gh. Spre sfârşitul acestei etape se introduce şi galopul semitren pe o distanţă mai mică (până la 700 – 800 m). Cele două perioade ale antrenamentului: de pregătire a formei atletice şi de dezvoltare a suflului. solicitând mai mult organismul. În această zi de odihnă calul se plimbă “la mână“ timp de o oră.. folosindu-se următoarea progresie: pas 15’. cu galop întins. pe măsură ce caii se obişnuiesc cu efortul mai mare. fără a se ajunge la galopul de curse. care se prelungeşte la 1500 m şi peste. Gh. pas 35’. în practică ale se întrepătrund şi se suprapun în continuare. se recomandă să se facă pe distanţe scurte (300 – 400 m) şi o singură dată pe săptămână.În următoarea lună (decembrie) antrenamentul se intensifică treptat. 7 . se fac 1 – 2 galopuri de încercare pe o distanţă de 700 – 800 m. când se fac numai plimbări uşoare 1 – 2 ore. se măreşte gradat distanţa (600 – 1000 m) şi se intensifică frecvenţa (de două ori pe săptămână). în două reprize. Cu 7 – 14 zile înainte de participare la cursă. Programul de antrenament pentru dezvoltarea suflului corespunde de obicei cu anotimpul de primăvară şi constă la început în lucrul la pas. succesiunea lor ca şi gradarea progresivă a eforturilor depinde de modul cum fiecare cal se comportă pe parcurs.. Pe distanţa pe care calul o parcurge în galop întins se recomandă efectuarea a 1 – 2 demaraje de circa 100 m. Georgescu şi col. trap 2’. după care urmează o zi repaus. Ultima alură de galop. Totdeauna galopul iute trebuie să fie precedat de celelalte aluri de galop (canter şi semitren). pe dreapta şi pe stânga. Acest program de lucru se execută timp de 2 – 3 luni (din decembrie până în februarie). nu sunt net separate una de alta. uşor solicitat la sosire. Este perioada de dezvoltare a suflului (intensificarea circulaţiei şi respiraţiei) şi de pregătire a organismului în vederea atingerii condiţiei. se recomandă ca mersul la galop să se execute alternativ. iar apoi să se efectueze de două ori pe săptămână. dimineaţa şi seara. Dezvoltarea suflului. canter 3’. însă calul trebuie să beneficieze de o zi de repaus.

în special în lunile de iarnă şi 8 . Ulterior. introducându-se canterul de 2000 – 3000 m şi apoi galopul iute. 1975. În literatura de specialitate (T. 1976. Dresajul preliminar se face începând cu toamna anului de naştere şi atingerea vârstei de 7 – 8 luni şi constă din învăţarea calului cu căpăstrul. pe distanţa de 1600 – 2000 m. iar la sfârşitul iernii şi începutul primăverii se introduc. se va instala pe “formarea gurii“ animalului şi cadenţarea mersului în alură de pas şi trap. pentru a-şi păstra condiţia fizică formată prin antrenamentul preliminar. în progresie. se execută antrenamente grele pentru dezvoltarea vitezei.Antrenamentul preliminar al calului de galop se încheie cu probele cu public (“criteriul doi – anilor“). care se face de două ori pe săptămână.. Antrenamentul cailor de galop continuă şi după trei ani. pe distanţă mai mare pentru realizarea condiţiei fizice. în lunile de iarnă. în funcţie de performanţele exteriorizate. Astfel. după 2 luni de la executarea probei se supune unui antrenament de întreţinere uşor. însă se face diversificat. 1. C. Tehnica dresajului şi antrenamentului calului de trap Principiile de bază şi desfăşurarea progresivă a antrenamentului pentru calul de trap sunt asemănătoare cu cea a calului de galop. a forţei şi rezistenţei. cu solicitări de demaraj la finiş. cu scopul de a desăvârşi condiţia atletică a suflului cailor. Velea şi col. care se poate aplica şi la vârste mai mari. cu hăţurile şi chiar cu înhămarea şi conducerea la “sulky“. Ca urmare. trap şi canter). Georgescu şi col... pentru a se menţine forma fizică şi suflul. Suciu şi col. cu zăbăluţa. După această perioadă de odihnă activă se primăvară.3. însă într-o progresie mai dificilă. după care calul se supune unui antrenament diversificat. cu hamul. de 3 ani şi de 4 ani. Antrenamentul se execută la început în progresie lentă (pas. În continuare redăm în sinteză programul de dresaj şi antrenament pentru debutul cailor trăpaşi de 2 ani. efectuat în alură de pas şi trap. reia antrenamentul. 1982) se prezintă diverse scheme de antrenament şi programul de lucru zilnic pentru tineretul trăpaş de 2 ani. cu modificări corespunzătoare. GH. galopurile rapide.

când calul se obişnuieşte cu pista. Astfel. în linie dreaptă. cu zăbăluţa şi cu chinga. să răspundă la comenzi. trecând prin aceleaşi etape de pregătire: deburaj şi dresaj. Pe hipodrom. tineretul cabalin întâlneşte alte condiţii de mediu şi chiar de viaţă faţă de cel din herghelie. formarea şi echilibrarea mersului la trap. În această fază se spune accent pe formarea suflului la cal. în afară de “formarea gurii“. care creşte treptat. antrenament. În săptămâna premergătoare curselor se introduce alura cea mai rapidă pe distanţa alergări. când în progresie se introduce şi trapul liber.5 ani tineretul normal dezvoltat. ajungând înaintea vârstei de 2 ani la 2000 – 3000 m. în oadicuri. Deburajul şi dresajul. La vârsta de doi ani participă la primele probe de concurs pe distanţe scurte 800 – 1600 m (de obicei pe distanţa de 1200m). după care se pune hamul simplu (specific). Apoi caii se scot la plimbarea. care trebuie continuată. cu 5 – 6 secunde. În această fază. se introduce trapul întins pe distanţa de 400 – 500 m. pregătindu-l pentru faza următoare. fără a se folosi pofilul. se practică “hituri“ rapide. În faza a II-a – odată cu dezvoltarea musculaturii şi cu evidenţierea stării atletice. se înhamă la “sulky“. pe lângă adăpost. şi durează circa 2 luni. se execută “pansajul“ şi se obişnuieşte cu ridicarea piciorului. Faza I – de formare a condiţiei atletice şi a mersului echilibrat începe după circa 2 luni de la sosirea pe hipodrom (decembrie) şi se realizează prin reprize de lucru zilnice de 60 – 90 minute. Antrenamentul la calul de trap cuprinde două faze: faza I şi faza II. În faza de dresaj se urmăreşte ca animalul să fie supus. antrenament şi calificare. de la ţinerea în libertate de păşune. prin solicitări pe parcurs şi pe ultima sută de metri. tineretul trece la ţinerea legată. La adăpost se obişnuieşte cu căpăstrul.La vârsta de 1. trebuie să se manifeste o atenţie deosebită în obişnuirea acestuia cu noile condiţii. se trimite la Hipodromul Naţional de la Ploieşti pentru dresaj. când se introduce şi trapul “zburător“ (sau de curse) pe distanţa de 400 – 500 m. cu căpăţelul. în stabulaţie permanentă şi ca urmare. 9 . După circa două săptămâni. având grijă ca animalul să fie ţinut sub potenţialul de viteză maximă. În primăvară. care este mai dificilă. este necesar să se realizeze şi un al doilea element esenţial. înaintea deschiderii alergărilor de trap. precum şi câteva demarări. solicitându-se uşor calul spre finiş. După maximum două săptămâni se scot pe pista de antrenament având pus căpăstrul şi căpăţelul şi sunt conduşi în lojă. întoarceri cu startul impetuoase. alternând pasul cu trapul mic şi trapul liber. fiind conduşi la mână 30 minute pe zi.

care joacă un rol activ în cursul eforturilor pentru sărituri.suspensia (zborul).primirea posterioarelor şi pornirea înainte. În timpul săriturii. . se poate ridica bara pe căluşi. va fi pus să sară un mic obstacol ce nu va depăşi 60 cm înălţime. în urma unui refuz. încadrată în ambele părţi. peste o bară aşezată pe pământ.primirea anterioarelor. abordează liniştit obstacolele şi foloseşte corect ancolitura pe timpul săriturii.cabrarea şi trecerea anterioarelor.pregătirea pentru săritură.trecerea posterioarelor. pregătirea pe obstacole în libertate la culoar şi sărirea obstacolelor călare la câmp şi manej. Mecanismul săriturilor peste un obstacol constă în: . Pregătirea remontului pentru sărirea obstacolelor constă în: pregătirea pe obstacole la coardă. se poate începe după ce calul a fost obişnuit să meargă liniştit la coardă în pas. . . după ce calul trece corect peste bara astfel aşezată. la început numai la un capăt.4. 10 . . pentru a face faţă efortului cerut pentru sărirea obstacolelor. . A renunţa de a cere calului executarea unei sărituri. Lucrul pe obstacole la coardă. el se va menţine pe cal lăsând o mare libertate de acţiune gâtului. trap şi galop. După ce calul a fost obişnuit să treacă liniştit bara aşezată pe pământ.1. Tehnica dresajului şi antrenamentului calului pentru probele de obstacole Lucrul pe obstacole se începe după ce remontul este pregătit din punct de vedere fizic şi psihic. constituie o mare greşeală din partea antrenorului. derobări sau căzături. Lucrul la galop pe obstacole la coardă se începe după ce calul tânăr a deprins tehnica săriturii la trap. călăreţul trebuie să fie în acord cu schimbările rapide de viteză şi echilibru ce se produc.

începând cu bara aşezată pe sol. de o parte şi de alta a gâtului. fără obstacole. şi strângându-se uşor degetele. aşa cum s-a procedat când s-a sărit cu calul la coardă. Calul se duce perpendicular pe mijlocul obstacolului. ca şi la coardă. chiar până la 1. calul va fi pus să sară în libertate. La efectuarea săriturilor în libertate calul îşi formează ochiul şi în acelaşi timp ne putem da seama de calităţile şi posibilităţile sale. locul unde trebuie să bată pentru a sări şi efortul pe care trebuie să-l facă pentru a trece obstacolul.5 m lungime. ai cărui dârlogi sunt prinşi sub bărbie. permiţându-se să se întindă. atât în ce priveşte înălţimea obstacolelor. La început calul va fi obişnuit să meargă în toate aliurile (pas. 11 . Săriturile cu calul încălecat se efectuează.Lucrul pe obstacole la culoar este foarte folositor pentru caii remonţi. Dârlogii se ţin întinşi atât cât să nu se piardă contactul cu gura şi să putem oferi calului sprijin prin acţiunea fierului în gură când calul face contactul cu solul pe partea cealaltă a obstacolului. înalte de 20 – 30 cm) se poate face de către călăreţ. să basculeze şi să se echilibreze. fără călăreţ şi fără coardă. încadrat între dârlogii întinşi. În momentul în care calul se ridică nu i se cere nimic. La culoar. fără să-l atingă. şi forma lor. A forma ochiul unui cal de obstacole înseamnă a-l deprinde să aprecieze distanţa până la obstacol. Tot aici calul deprinde folosirea gâtului (ancoliura) ca balansier în executarea săriturii. liniştit. Trecerea primelor obstacole (cavaletti. lungimea şi forma obstacolului. deoarece greutatea călăreţului pe care o poartă în spinare îi modifică în chip simţitor echilibrul. fiind adus pentru aceasta la manej fără şa. sprijinind care calul are mai multă nevoie când este încălecat. cât şi numărul de sărituri. numai cu un frâu cu zăbăluţa. dacă calul se repede. dacă calul se reţine. se va da o deosebită atenţie progresivităţii lucrului. La culoar remontul învaţă să calculeze unde trebuie să execute bătaie pentru a sări un obstacol în raport de înălţimea. Lucrul pe obstacole călare. cu pumnii fermi. ridicând din ce în ce mai mult obstacolul.20 m. Din când în când şi chiar cât de des va fi posibil. împingându-se uşor cu gambele. slăbindu-se doar acţiunea degetelor pentru a elibera dârlogii şi implicit de a da libertate gâtului. În cadrul pregătirii pentru sărirea obstacolelor se vor efectua atât exerciţii de gimnastică cât şi de formare a ochiului şi atenţiei. trap şi galop) în culoar. până la 80 – 90 cm înălţime şi 1 – 1. cu calul la mână. de asemenea.

familiarizarea cu obstacole noi . adaptarea în supleţe la derularea mişcărilor calului 2. schimbări de alură.b – sărituri 3. Familiarizarea cu noile sarcini. Obţinerea unei tactici bune 4.obţinerea unei permeabilităţi perfecte . plan de antrenament. Ameliorarea tehnicilor de săritură peste diferite obstacole şi duble. pasaj metodic de duble cu ecartament normal.sărituri de gimnastică .exerciţii de decontractie . supleţii şi rezistenţei. 3.diversificarea muncii înainte şi după concurs (repaus – păscut – întindere – exerciţii de deplasare uşoare) Repetări .diversificarea greutăţii înainte şi după viraje . Perfecţionarea suspensiei.obstacole de gimnastică .) 5. opriri . Evaluarea justă a capacităţilor calului de obstacol Călăreţul 1. Aprofundarea ajutoarelor indispensabile 3.schimbări de picior la galop .Ameliorarea performanţei printr-un antrenament zilnic de rezistenţă 3.sărituri de gimnastică .muncă de fineţe: schimbarea de cadenţă.a – antrenamentul .parcursuri .obstacole unice .schimbarea cadenţei .muncă metodică de combinări cu variaţii de distanţe . Scop: obţinerea unei capacităţi de performanţă paralel cu o tehnică şi o putere perfecte.antrenament individual la concursuri speciale .exerciţii de decontracţie . apoi restrângându-l şi alungindu-l .sărituri duble .antrenament individual . Conservarea la cal a plăcerii de a lucra Tabelul 2 Tehnici de antrenament şi lecţii (scheme sistematizate) Lecţii noi . săritura peste obstacole (înălţimea. lungimea).Tabelul 1 Pregătirea tehnică a săriturilor Principii de formare a calului de obstacole Coordonarea de la debut până la subtilităţi Condiţie fizică prealabilă Formarea de bază a calului Prima etapă: Calul 1. Câştigarea experienţei şi a reacţiilor în situaţii diferite 4.sărituri la mână .opriri .parcursuri . Consolidarea ascultării.Obţinerea şi menţinerea relaşului în timpul lucrului zilnic 2. Aprofundarea bagajului tehnic personal 9lucrări specializate.combinarea exerciţiilor de dresaj şi de sărituri. de alură – opriri . combinarea obstacolelor cu dimensiuni variabile 2. Principii de formare a unui călăreţ de obstacole Formarea de la debut până la subtilităţi Condiţia fizică prealabilă Antrenamentul da bază efectuat al cavalerului Călăreţul 1.munca în exterior . Scop: obţinerea receptivităţi şi a ascultării Etapa a II-a: Calul 1. etc.exerciţii de decontracţie .reculări . Finisarea şi ameliorarea ajutoarelor .muncă pe cavaletti .muncă de fineţe – schimbarea de fineţe. 2.apropierea de obstacole .sărituri la mână .consolidarea tehnicilor de săritură a 12 .

Probele de dresaj. cu o rază egală cu lungimea calului şi în care partea dinainte descrie un cerc cu centrul în punctul de sprijin al membrelor posterioare. Tehnica pregătirii şi a antrenamentului calului de dresaj Calul care în timpul pregătirii iniţiale a arătat calităţi şi aptitudini deosebite pentru dresaj va fi dirijat spre dresajul de performanţă. care acordă note între 0 şi 10. Probele de dresaj se execută pe un teren perfect plat. Volta reprezintă un cerc cu diametrul de 6 – 8 m. Pirueta se execută la pas şi în galop. sau de înaltă şcoală (academic). Un cal de dresaj talentat trebuie să execute în condiţii optime o serie de mişcări de înaltă şcoală. schimbarea piciorului la un timp. Pirueta este o voltă pe două urme. 13 . În echitaţia academică. sunt apreciate de un juriu constituit de obicei dintr-un preşedinte şi doi membri. ce ar depăşi volumul lucrării noastre. constituie subiect pentru un tratat. El nu mai este un “obiect“. mai mult decât alte aplicaţii ale artei ecvestre. vor trebui să execute anumite mişcări conform regulamentului progresiilor de dresaj. Treapta cea mai înaltă din ierarhia dresajului este reprezentată de echitaţia academică. Dintre mişcările care se execută cităm: primirile la pas. dar subiectul suveran. de înaltă şcoală. pasajul şi piafeul.tuturor obstacolelor 1. cu crupa înăuntru. piruetele la pas. în această carte ne-am propus doar să dăm o scurtă descriere a mişcărilor şi săriturilor practicate în această şcoală. aspectele legate de tehnica dresajului şi antrenamentului calului de echitaţie academică. Deoarece. cu următoarele dimensiuni: 60 m lungime şi 20 m lăţime. serpentina. ci subiectul. în acest cadru cuplul călăreţ – cal. trap şi galop. calul este acela care lucrează.5.

astfel că el se află la un moment dat complet suspendat în aer. o zvâcnire spre înapoi. se execută şi la mână şi călare. foarte cadenţat. aflat în aer. Mişcarea se poate executa atât la mână. în suspensie deoarece există un moment de suspensie între momentul când diagonala se ridică. Balutada este o capriolă în care calul. execută cu membrele posterioare o zvârlitură. mai exact un pasaj executat pe loc. membrele anterioare se află în sprijin. iar celălalt ia contact cu solul. Piafeul este un trap îngrămădit. în care calul nu înaintează. iar cele posterioare ridicate mult. foarte îngrămădit.Pasajul este un trap scurtat. executat pe loc sau. Fig. ca atunci când zvârle. Mişcarea se execută şi la mână şi de asemenea călare. membrele anterioare sunt flexate din articulaţiile carpiene. cât şi călare. Curbeta este o mişcare în care calul sprijinit pe trenul posterior se află ridicat aproape de vertical. Levada este o mişcare în care calul se află cu membrele anterioare mult ridicate în sus – ca în cabrare – fiind sprijinit pe membrele posterioare.1 Săritură peste obstacol (cabrarea şi trecerea membrelor anterioare) Întrebări și exerciții: 14 . Crupada este inversul levadei. lăsat pe jareţi. Capriola este o mişcare în care calul execută deodată cu toate cele patru membre o săritură în sus şi înainte.

pe care se freacă călăreţul şi face corp comun cu ţestul. aşezată întra şa şi cal fereşte spinarea de răniri. pulpanele şi accesoriile şeii. Cât timp durează antrenamentul în cadrul galopului? 4. Ţestul sau scheletul şeii. Trăgătorile sunt reprezentate de către o curea ce asigură fixarea scăriţelor de tălpici. Scăriţele. Pulpanele mari feresc coapsele călăreţului de a se freca de ţest. Câte faze cuprinde antrenamentul la calul de trap? 5. frâul cu zăbăluţa şi frâul complet. Care sunt fazele necesare pregătirii calului pentru atingerea unor performanţe ridicate la galop? 3. Accesoriile şeii sunt: Chinga. Şezuta şeii (perna) se compune din partea umplută. DESCRIEREA HARNAŞAMENTELOR UTILIZATE LA CĂLĂRIE Harnaşamentul de călărie se compune din: şa. ajută la încălecare şi sprijină picioarele călăreţului. iar arcada posterioară apără şalele calului. dă şeii lărgimea şi adâncimea necesară şezutei călăreţului. Cât timp dureaza pregătirea cailor tineri în raport cu aptitudinile individuale şi câte faze cuprinde? 2. braţele şi talpa. Ce se urmărește prin antrenamentul de galop? 4. serveşte la strângerea şi fixarea şeii. încătărămându-se în curele prinse în şa în acest scop. Teltia. iar pulpanele mici u rolul de a proteja corpul animalului de rosăturile cataramelor chingii. Arcada anterioară apără greabănul calului. Constituie harnaşamentul ce se aşează pe spinarea calului în scopul susţinerii şi asigurării confortului călăreţului în timpul călăriei (amortizează şocurile produse în timpul mersului). Şaua. Perna împreună cu pulpanele formează corpul şeii. 15 . O şa se compune din: ţestul cu pernă. se compune din două tălpici împreunate prin două arcade de fier lucrat sau de oţel. La scăriţe se deosebesc: ochiul prin care trece trăgătoarea. pe care-l îmbracă.1. Urmărirea și recunoașterea în teren a principalelor tipuri de antrenement! 2.

Dintre harnaşamentele pentru protecţia capului şi gâtului amintim: Boneta protejează ceafa şi fruntea animalului de insolaţie. Harnaşamente de protecţie Acestea sunt menite să protejeze zone sau corpul animalului în ansamblu contra efectelor negative ale factorilor climatici sau traumatici. dârlogii. Pofilul este o curea care trece în jurul bazei cozii şi are rolul de a împiedica alunecarea şeii spre înainte. care se încătămează la arcada dinainte şi din cureaua mare care. zăbăluţa cu bara. Perelina acoperă şi gâtul în acelaşi scop. Jacul sau japul. Presenul împiedică alunecarea şeii spre crupă. Acesta înveleşte capul până la nivelul comisurii buzelor. acoperind spinarea . a trunchiului sau a membrelor. se prinde de chingă. Capişonul are aceeaşi menire ca şi boneta. care se compune dintr-o singură piesă de fier groasă. este compus din pieptar. Pentru caii sperioşi la zgomote. trecând printre picioarele dinainte ale calului. 16 .Presenul. boneta poate fi prevăzută cu teci pentru urechi (ureche). Frâul cu zăbăluţa se compune din: cefarul cu fălcarul şi gâtarul. este confecţionată din pânză albă şi se fixează pe cefarul şi fruntarul căpăstrului. de fixează sub ham. Struna este formată din inele de metal care formează o zală lată. Aceste harnaşamente pot fi folosite pentru protecţia capului. struna se prinde de două cârlige fixate de ochiurile de sus ale barelor zăbalei. şalele şi jumătatea superioară a coastelor. La prima pereche de fălcele se prinde zăbala. având rolul de a preveni apariţia afecţiunilor pulmonare şi renale. confecţionat din material impermeabil. având o îndointură la mijloc numită “jocul limbii“ şi două bare lungi de 8 – 12 cm. Frâul complet (cu zăbăluţa şi zăbala) are două perechi de fălcele. Cuvertura cu rol de protecţie şi mai ales de paradă. botarul. exceptând zona urechilor şi ochilor pentru care sunt lăsate orificii. În cadrul harnaşamentelor de protecţie a trunchiului amintim: Pătura aplicată sub şa pentru protejarea spinării împotriva rosăturilor sau pentru protejarea trunchiului împotriva frigului la caii obosiţi şi transpiraţi după efort. fruntarul.

3 Părţile componente ale frâului 17 . 2 Şaua şi piesele ei componente Fig. Fig. fixată prin trei curele. Obişnuit se confecţionează din piele. Două curele sunt legate peste regiunea şalelor. Consta dintr-o plasă ce susţine testiculele. cauciuc sau pâslă şi se aplică la nivelul principalelor regiuni ale membrelor expuse la traumatisme sau jenă în mers. Harnaşamentele de protecţie a membrelor au în exclusivitate rol de apărare contra loviturilor sau rosăturilor. a varicocelului şi epididimitei. iar a treia trece peste regiunea perineală şi se leagă de profil sau crupar. contribuind la menţinerea integrităţii acestora şi favorizând utilizarea cailor la întreaga lor capacitate de muncă.Suspensorul folosit la armăsarii de curse pentru prevenirea apariţiei orhitei.

18 .

Poate fi martingală cu inel. folosite ca ataşate la harnaşamentele obişnuite. în vederea combaterii unor ticuri sau năravuri. a.Fig. ● la caii ce se trag înapoi de la iesle se pot folosi căpestre speciale. ● tranzeluţa (cekul) se aplică la caii cu gât rotat şi cu portul capului vertical sau chiar încapişonat. se ataşează la căpăstru o curea ce trece şi comprimă regiunea laringelui. Se poate folosi simultan cu martingala. care înţeapă botul animalului în momentul în care se sprijină pe acesta împiedicând astfel sprijinirea dinţilor de iesle. ● mufa este o perie arcuită care se aplică la botarul căpăstrului. fixă sau zăbăluţă. ● furca. ● la caii care muşcă se aplică botniţa legată de căpăstru sau independentă. conducerea a calului pe parcursul alergării. atât pentru viteză cât şi pentru stăpânire şi conducere. iar posterior pe . ● pentru caii sperioşi şi irascibili se aplică căpăstru ochelari de diferite forme (rotunzi. pătraţi. având rol de a menţine capul în poziţie favorabilă. la cei cu gât de cerb sau aflaţi la începutul antrenamentului. care se scoate numai pe timpul consumului furajelor. b. se foloseşte la caii cu portul în piept al capului. pentru a împiedica vederea apropiată la caii ce ezită în mers pe un teren neregulat. Se mai folosesc în vederea corectării poziţiilor defectuoase ale capului şi gâtului. ● combaterea ticului de sprijin se poate face prin aplicarea de piese metalice adaptate la căpăstru. aplicată la caii cu poziţie orizontală a capului. Combaterea sau corectarea unor năravuri se face cu ajutorul a numeroase dispozitive cum sunt: ● pentru ticul aerofagiei. pentru formarea unei ancoliuri corecte. Pentru corectarea unor defecte de conformaţie sau unele poziţii defectuoase ale gâtului în timpul mersului. ultima fiind cea mai dură. prevăzute cu curele suplimentare ce acţionează asupra mandibulei. se pot folosi singure sau simultan următoarele accesorii: ● martingala. fixată anterior sub 19 bărbie (prin zăbăluţă). 49 Harnaşamente de protecţie Harnaşamente pentru corectarea unor defecte şi ticuri Sunt reprezentate de diferite dispozitive şi piese.) având rolul de a reduce raza vizuală a calului. Este o piesă metalică bifurcată. etc.

Întrebări și exerciții: 1. îndemnul cu vocea. Ajutoarele sunt prea tari când calul suferă sau se sperie din cauza întrebuinţării lor în mod brusc. Enumerați care sunt harnaşamentele pentru protecţia capului şi gâtului. aplicarea pintenilor. în funcţie de sensibilitatea calului. 4. Care sunt elementele componente ale frâului cu zăbăluţă? 3. apăsarea mai tare sau mai uşoară cu gamba şi cu pulpele.marginea inferioară a gâtului (printr-o curea trecută peste gât şi prinsă la gâtar). diferitele poziţii ale părţii de sus a corpului. ameninţarea sau atingerea cu cravaşa (nuiaua). Enumerați care sunt elementele utilizate în cadrul harnaşamentelor de protecţie a trunchiului. aplicarea sau atingerea uşoară cu biciul de manej. ridicarea. 3. 6. Dintre ajutoarele folosite în călărie amintim: diferitele trageri sau scurtături de dârlogi. NOŢIUNI ŞI REGULI DE BAZĂ DESPRE ÎNTREBUINŢAREA CORECTĂ A AJUTOARELOR ÎN CONDUCEREA CALULUI Ajutoarele sunt mijloace de care dispune călăreţul şi pe care le întrebuinţează pentru a conduce calul. Recunoașterea și identificarea principalelor elemente care alcătuiesc principalele harnașamente utilizate la specia cabalină. ele sunt prea slabe când nu au destulă putere de 20 . Toate ajutoarele trebuiesc folosite cu mult discernământ. pot deveni adevărate pedepse pentru un cal cu temperamentul vioi. Din ce elemente se compune harnaşamentul de călărie? 2. În acelaşi timp se are în vedere gradul de dresaj al calului şi de scopul imediat ce se urmăreşte a se realiza.Combaterea sau corectarea unor năravuri se face cu ajutorul a numeroase dispozitive cum sunt? 5. căci ajutoarele care abia sunt înţelese de un cal cu temperamentul limfatic.

nu se opune nici la impulsie şi nici la schimbarea echilibrului calului. Pumnii cu dârlogii pot să acţionează. Mâna activă se numeşte mâna care. Ajutoarele naturale Acţiunea dârlogilor. Se zice că pumnii acţionează când dârlogiii se întind mai mult. pentru a imprima în memorie exerciţiul bine executat. când dârlogii şi pulpele lucrează în deplină concordanţă şi la timp cu o tărie potrivită gradului de sensibilitate a calului. 21 . deplasând centrul de greutate al calului înainte. gambele. în fine. După modul cum acţionează pumnii cu dârlogi.1. până la atingerea scopului urmărit. trunchiul călăreţului şi şezuta sa în şa. se numesc apoi. se numesc bine combinate. La orice mişcare cerută calului.stimulare. Călăreţul poate modifica impulsia (în mersul înainte) calului prin întinderea sau slăbirea dârlogilor. Efectele dârlogilor. dârlogii se întind şi efectul fierului asupra gurii se măreşte. rezistă când pumnii se fixează şi cedează când ei urmează mişcarea ancoliurii. Dârlogii acţionează prin lungirea sau scurtarea lor asupra gurii calului. când începând de la o uşoară tragere de dârlogi sau apăsare cu pulpele.  ajutoare artificiale: îndemnul cu vocea. Dârlogii reglează poziţia părţii dinainte a calului. determinând prin aceasta schimbările de mersuri şi cadenţe sau întoarcerea calului. 3. prin intermediul zăbăluţei (zăbalei). apoi trebuie mângâiat şi lăsat liber timp suficient. înapoi sau lateral. avem următoarele cazuri:  când pumnii se apropie de corp prin întoarcerea lor cu unghiile spre corp şi degetele se închid. să reziste (să se opună) sau să cedeze. crescânde. pumnii cu dârlogii trebuie să cedeze la cel mai mic semn de supunere. cravaşa (biciul de manej). sporesc treptat fără smucire sau lovituri. pintenii. fiind într-un contact uşor cu gura calului. Dârlogii acţionează prin gura calului asupra poziţiei capului şi ancoliurii. Ajutoarele sunt de două feluri:  ajutoare naturale: pumnii cu dârlogii. modificând echilibrul.

După modul cum acţionează şi efectele pe care le produc. dârlogii au următoarele denumiri: Dârlog de deschidere – când călăreţul duce pumnul drept (stâng) cu dârlogul în lături şi puţin înainte spre dreapta (stânga). pasivă. Între dârlogi trebuie să fie o legătură continuă. opune umerii şoldurilor şi se pot executa întoarceri scurte. Efectele acţiunii gambelor. Gambele pot să acţioneze.  când pumnii cu dârlogii se găsesc în poziţia lor normală şi degetele se deschid uşor. atunci dârlogii se slăbesc şi efectul fierului se micşorează. Acţiunea gambelor (pulpelor). Această acţiune a dârlogului are ca efect întoarcerea capului la dreapta (stânga) şi prin accentuarea sa se va determina întoarcerea calului la dreapta (stânga).După gradul de întindere se obţine. spre umărul stâng şi invers.serveşte ca regulator al mişcării la întoarceri şi mersul pe două urme. 22 . pentru ca prin acţiunea lui. Gambele acţionează prin apăsarea lor mai tare sau mai uşor pe chingă sau înapoia chingii. . Acţiunea gambelor are următoarele efecte:  Gamba dinăuntru: . din mers micşorarea cadenţei sau oprirea. forţând astfel şoldurile să se deplaseze în partea opusă. Când un dârlog lucrează într-un scop anumit.dă impulsia necesară mişcării. dinainte-înapoi. Dârlog direct de opoziţie – când călăreţul duce pumnul drept (stâng) spre dreapta (stânga) şi înapoi. să reziste (să se opună) sau să cedeze.împiedică deplasarea crupei în afară. iar de pe loc mersul înapoi. la dreapta sau la stânga. Dârlog contrar – când călăreţul duce pumnul drept la stânga. va avea ca efect întoarcerea calului în acea parte. Dârlogul ia denumirea de direct de opoziţie. Prin această acţiune dârlogul drept (stâng) se scurtează şi provoacă întoarcerea calului la stânga (dreapta).  Gamba dinafară: . iar în ultimul caz. Prin această acţiune dârlogul drept (stâng) trage umerii calului la dreapta (stânga).  când pumnul cu unul din dârlogi se duce lateral. executând o întoarcere largă. În primele două cazuri acţiunea gambelor este activă. dârlogul din partea opusă trebuie să-i sprijine acţiunea.

din afara calului. legătura dintre acţiunile celor doi dârlogi. Apăsarea ambelor gambe pe chingă în acelaşi timp şi cu aceeaşi tărie determină mărirea cadenţei sau trecerea într-un mers superior.. sau din neglijenţă. întoarceri sau lucru pe două urme. la opriri. trecând greutatea corpului pe fese sau pe coapse. călăreţul contribuie la modificarea echilibrului calului provocat de acţiunea dârlogilor şi ajută mişcările calului. În cazul în care calul s-a supus.ajută la primul tip de galop. în direcţia mişcării. legătura dintre acţiunile gambelor şi fiecare din efectele dârlogilor. Aplecând trunchiul înainte sau înapoi. Când calul poartă călăreţul. Dacă din neştiinţă. trebuie avute în vedere următoarele cazuri: • • • • legătura dintre gambe şi dârlogi. În mers. lucrând simultan. gamba din partea opusă trebuie să-i sprijine acţiunea. însă cu intensitate deosebită. Dacă apăsarea gambelor se face simultan. Legăturile între acţiunile ajutătoarelor naturale. la dreapta sau la stânga. el ar stânjeni foarte mult mişcările calului. călăreţul uşurează executarea diferitelor mişcări. Trunchiul călăreţului şi şezuta. către partea opusă gambei care apasă mai mult. a dârlogilor şi a trunchiului. legătura dintre acţiunile celor două gambe. apăsarea trebuie să se micşoreze şi va reîncepe numai dacă va fi necesar. poate să uşureze şi să grăbească supunerea calului. calul merge în acelaşi timp înainte şi spre lateral. echilibrul lui suferă o schimbare prin supraîncărcarea umerilor. la angajarea piciorului dinapoi. călăreţul ar face o împărţire neuniformă a greutăţii sale. ori de câte ori o gambă lucrează într-un scop anume. Trebuie să existe o legătură permanentă între acţiunea gambelor. Apăsarea cu gambele nu trebuie să fie continuă. Printr-o strânsă legătură între acţiunea gambelor. Referitor la aceste legături. 23 . fapt care în funcţie de poziţia trunchiului călăreţului şi a şezutei lui va avea o mare înrâurire asupra reglării echilibrului calului. călăreţul.

Dacă gamba dreaptă. fie ca dârlog direct de opoziţie sau contrar de opoziţie. Înainte de a face legătura între acţiunea unui dârlog şi a celuilalt. Când gambele acţionează. Legătura dintre ecţiunile celor doi dârlogi . apoi ei rezistă. serveşte şi pentru mersul înapoi. dând loc la efecte cu totul contrare. pentru a produce o mărire de viteză. pentru a produce o micşorare de viteză. cea stângă trebuie mai întâi să cedeze. Când acţiunile dârlogilor depăşeşte pe cea a gambelor. dacă este nevoie. pe care gambele trebuie să o regleze. pentru a permite gambei drepte să-şi producă efectul şi apoi să reziste. dacă este necesar. cel stâng trebuie să cedeze la început. gambele codează şi apoi rezistă dacă este nevoie să se limiteze această mişcare. Legăturile dintre acţiunile gambelor şi fiecare din efectele dârlogilor . pentru a nu se anihila. Din cele expuse. dacă este nevoie. dârlogii trebuie să codeze. se obţin jumătăţile de oprire. De asemenea. nu trebuie să se producă în acelaşi timp. întreţinerea sau accelerarea mişcării înainte. pentru a limita mişcarea. Presiunea gambelor are ca rezultat împingerea calului înainte. Când acţiunea gambelor o depăşeşte pe cea a dârlogilor. Dacă dârlogul drept acţionează fie ca dârlog de deschidere. producând mişcarea pe care cei doi dârlogi o reglează. Gambele dau impulsia iar dârlogii reglează această impulsie. pentru a o limita. Scurtarea dârlogilor imprimă o acţiune asupra şoldurilor (partea dinapoi).Legătura dintre gambe şi dârlogi când acestea lucrează simultan. 24 . limitând astfel deplasarea crupei. să ia poziţia indicată şi apoi să reziste. oprirea întreagă şi mersul înapoi. acţionează singură. Acţiunea simultană a dârlogilor are efectul de a limita mişcarea înainte. când pumnii acţionează. Acţiunea simultană a gambelor are ca rezultat producerea. trebuie să luăm măsuri ca efectele lor să nu fie contrare. se obţine mişcarea înainte. pentru a permite capului calului şi ancoliurii. rezultă că aceste două acţiuni. spre exemplu. Legătura dintre acţiunile celor două gambe. gambele intervenind numai atât cât este necesar pentru regularitatea mersurilor. pentru a regla mişcarea.

iar atunci când îl mângâie îi vorbeşte cu blândeţe. În cazuri de împotriviri.Ajutoarele şi efectele laterale şi diagonale. asprimea vocii va determina toate adesea calului să se supună voinţei călăreţului fără a fi nevoie să se recurgă la aplicarea unei pedepse. Pintenii se întrebuinţează ca ajutor. Dacă. În ambele cazuri. înapoi şi de la dreapta la stânga (dârlog contrar opoziţiei). Această întrebuinţare se face prin lovituri scurte şi aplicate cu o tărie potrivită gradului de sensibilitate a calului.  Efectele diagonale – când acţiunea unui dârlog lucrează în acelaşi timp dinainte. Întrebuinţarea cravaşei (nuielei). calul ajunge foarte uşor să înţeleagă tonul vocii şi încurajarea sau dojana încep să aibă o mare influenţă în dresarea lui. cravaşa se întrebuinţează pentru a pregăti calul să se supună la apăsarea pulpelor sau pentru a-i stimula mersul. Aplicarea pintenilor. aplicarea pintenilor.  Ajutoarele directe – când ambii dârlogi acţionează asupra gurii calului deopotrivă. Considerată ca un ajutor în conducerea calului. pentru a sili calul la supunere. fără a-l brusca sau a-l neliniştii. dârlogul drept). călăreţul vorbeşte calului cu asprime. 3. dârlogul drept). mai ales pentru caii cu temperament vioi. Îndemnul cu vocea – are o mare însemnătate în dresajul calului.  Efectele laterale – care se realizează având în vedere direcţia în care acţionează dârlogii. întrebuinţarea cravaşei şi întrebuinţarea biciului de manej. oricare ar fi efectul gambelor. atingerea cu cravaşa nu 25 . constau din:  Ajutoarele laterale – când ajutoarele care se întrebuinţează sunt de aceeaşi parte a calului (gamba dreaptă. când apăsarea gambelor nu este suficientă şi când se simte nevoia unui stimulent mai puternic.2. Ajutoarele artificiale Sunt următoarele: îndemnul cu vocea. pe timpul cât se aplică o pedeapsă.  Ajutoarele diagonale – când acestea acţionează contrariul de ambele părţi ale calului (gamba stângă.

deşteptându-i atenţia şi făcându-l să fie cât mai supus voinţei antrenorului. vor avea efectul dorit. Dacă acesta provine din zburdăcie. numai ridicarea sau lăsarea biciului. Întrebuinţarea biciului de manej. fie pe umeri sau flancuri. Pedepsele întrebuinţate în dresajul antrenamentul şi conducerea calului Pedepsele sunt mijloace mai severe de întrebuinţare de călăreţ în scopul supunerii calului. se face cu scopul de a stimula calul. pentru a se evita accidentele sau nărăvirea cailor. întrebuinţarea pintenilor. dacă se întrebuinţează cravaşa cu pricepere şi la timp. a cravaşei. în semn de atingere. opriri şi porniri repetate. strict în momentul nesupunerii şi încetează de îndată ce calul s-a supus. În mod obligatoriu călăreţul trebuie să analizeze dacă împotrivirea calului provine din răutate sau numai din zburdăcie. folosirea biciului de manej este obligatorie. a biciului de manej. Acestea trebuiesc folosite în mod graduat în funcţie de temperamentul şi vinovăţia calului. calul va fi potolit cu vocea sau cu mijloacele obişnuite de 26 . sau să-i producă vre-o suferinţă. sau din vreun defect fizic.trebuie să neliniştească deloc calul. În timpul lucrului la coardă. Prin atingeri uşoare. se menţin rezultate foarte bune. Pedepsele trebuiesc aplicate la timp. Folosirea fără discernământ a biciului de manej este mai dăunătoare decât nefolosirea lui. Este contraindicată aplicarea pedepselor cu mâinile şi cu nervozitate. fie asupra părţii unde ar trebui să acţioneze pulpa. în acest caz ea nar servi ca un ajutor ci ca o pedeapsă. Acestea constau în: trageri sacadate de dârlogi. În schimb pentru caii limfatici se impune ca din când în când să-i mai atingem cu sfârcul biciului. 3. Pentru caii cu temperament vioi.3. opriri prelungite. Aplicarea corespunzătoare a cravaşei va determina ca după o anumită perioadă numai prin schiţarea gestului să determine stimulentul necesar. având un rol important în conducerea calului.

conducere fără a-l mângâia dar şi fără a-l pedepsi. tot scurtă dar mai violentă. de jos în sus fără a se alerga după el şi ferindu-se de a-l atinge peste cap. pocneşte din bici fără a atinge calul. În acest sens instructorul face câţiva paşi înapoi. Pedeapsa cu cravaşa – se aplică cu aceeaşi energie ca şi pedeapsa cu pintenii. În acest caz instructorul intervine obligând calul la supunere. De câte feluri sunt ajutoarele utilizate? 2. Sunt interzise în mod absolut loviturile la cap. fie pe umeri. astfel ca în toate situaţiile să iasă el învingător. antrenorul se deplasează spre el. fie la flancuri şi se repetă de mai multe ori dacă este nevoie sau se combină cu lovitura pintenilor. făcând calul să înţeleagă că îndărătnicia sa îi aduce o suferinţă imediată. cu biciul la spate şi îi dă încredere vorbindu-i şi mângâindu-l pe gât. Pedeapsa cu pintenii – constă în lovirea cu pintenii. 27 . După oprirea calului. După aplicarea loviturii. Întrebări și exerciții: 1. În cazul împotrivirii din rea voinţă calul se va pedepsi. Această greşeală provoacă de cele mai multe ori o nouă împotrivire. Constituie o mare greşeală continuarea lovirii după ce calul s-a supus. se aplică o nouă lovitură. pintenii se îndepărtează imediat. Care sunt pedepsele întrebuinţate în dresajul antrenamentul şi conducerea calului? 3. se întrerupe pedeapsa şi se mîngâie imediat. Pedeapsa cu biciul de manej – se aplică în mod cu totul excepţional şi numai atunci când mijloacele întrebuinţate de călăreţ nu sunt suficiente. Când acest prim atac nu a învins rezistenţa calului. La fel se procedează şi în cazul unui defect fizic. Aceasta se aplică puternic. după care călăreţul să se apropie şi să oprească. energic. Frica unui cal de antrenor şi ferirea lui de biciul de manej. Observarea și învățarea cu modul de utilizare al ajutoarelor. prin lovituri scurte şi puternice înapoia locului chingii. Când calul se supune. Călăreţul trebuie să acţioneze cu hotărâre. dovedesc o rea întrebuinţare a acestuia. După aplicarea pedepsei trebuie anihilată frica calului de bici. după care se îndepărtează de cal. Lovirea calului se face cu sfârcul biciului.

Reguli privind ajustarea harnaşamentului Potrivirea şeii. Între presen şi pieptul calului trebuie să încapă un pumn. perniţele şeii să fie aşezate pe lat. Când struna a fost bine potrivită. 4. Potrivirea frâului complet (cu zăbăluţă şi zăbală). Pentru ca zăbala să fie bine potrivită în gura calului şi să poată produce efectul necesar. fără ca fierul îmbucăturii să se lase mai jos sau să se ridice împreună cu struna spre încheietura buzelor. Mai întâi se aşează teltia. spre a nu împiedica respiraţia. marginile dinăuntru ale perniţelor fiind teşite. ceea ce ar da ocazie calului să se desfrâneze cu uşurinţă. pentru ca partea de sus a frâului să nu alunece de pe creştetul capului înapoi pe gât. PREGĂTIREA CAILOR PENTRU CĂLĂRIE 4. botarul.4. pentru zăbăluţă. pentru ca zăbăluţa să nu încreţească buzele calului. Struna trebuie aşezată pe lat. Pentru ajustarea frâului complet se vor aplica aceleaşi reguli ca cele arătate mai sus. astfel încât să încapă două degete între ea şi bărbia calului. Presenul este bine potrivit când nu strânge calul şi când inelul vine drept în mijlocul pieptului. se aşează şaua deadreptul pe părul spinării. ramurile zăbalei se mişcă uşor. trebuie să încapă un deget între ele şi corpul calului. iar gâtarul trebuie să fie potrivit de larg. în jocul lor de pârghie. Reguli privind punerea harnaşamentului Înşeuarea calului – se face pe partea stângă a acestuia. când. pentru masculi. Potrivirea frâului cu zăbăluţa. având grijă de a trage de câteva ori 28 . nici prea strâns. Fruntarul trebuie ridicat să nu alunece de pe urechi. nici nu trebuie să fie prea strâns. Întretăierea este bună. ramurile zăbalei vor trebui să facă cu maxilarul inferior un unghi de 45 grade. Fălcelele (fălcarele) vor fi lăsate destul de lungi. spre a nu fi nici prea larg.2. trebuie ca fierul să se reazeme de bare la un deget mai sus de colţi. şi la două degete de mărginaşii de jos la iepe. cel puţin la două lărgimi de deget de la şira spinării. El nu va fi prea larg. bine ajustat din catarama dinapoi. observându-se următoarele: arcadele trebuie să lase o mare libertate greabănului şi şalelor. Pentru a vedea dacă forma şeii se potriveşte cu spinarea calului. întinzând de dârlogi. la întinderea dârlogilor. căci ar răni calul la urechi. contenţionat la iesle sau ţinut de un îngrijitor. în şănţuleţul de sub bărbie.1.

4. descătărămează gâtarul căpăstrului de grajd şi scoate căpăstrul. scoate apoi frâul trecându-l pe braţul stâng şi pune căpăstrul de grajd (dacă este cazul). dă dârlogii zăbăluţei peste capul calului. Scoaterea frâului complet. scoţând urechile între fruntar şi cefar. după care trece dârlogii zăbăluţei pe braţul stâng. Chinga se strânge cât este necesar. Apoi călăreţul ia şaua cu mâna stângă de arcada dinainte.în lungul spinării calului. numai după ce calul a fost scos din adăpost. Pentru a înfrâia calul. Reguli privind scoaterea harnaşamentului Scoaterea frâului simplu. pentru a deschide gura calului şi introduce zăbăluţa. se va asigura. călăreţul descătărămează gâtarul. Lungimea curelelor trăgători se reglează în funcţie de lungimea membrelor călăreţului (obişnuit. cu faţa spre el. Este deosebit de important ca teltia să nu facă cute. se procedează cum s-a arătat pentru înfrâierea cu zăbăluţa. în direcţia părului. aşează frâul cu cefarul să vină spre corpul călăreţului. de asemenea. Se face în adăpost. împreună cu scăriţele trebuie să fie egal cu lungimea braţului cu pumnul închis).3. Se desprinde mai întâi struna din cârligul stâng şi se procedează ca şi la scoaterea frâului simplu. spre a-l netezi. care se agaţă în cârligele zăbalei. Se apropie apoi în dreptul ganaşelor. lungimea acestuia. iar cu mâna dreaptă aşează cefarul frâului pe cap. adică pe cea mai apropiată de greabăn. călăreţul trece ochiul presenului printre membrele calului şi introduce prin el chinga care se va strânge cu încetul şi fără smucituri. ca nici o curea a şeii să nu se afle prinsă între teltie şi şa. Dacă calul se găseşte cu căpăstrul de grajd. cu deosebirea că în loc de un singur fier şi o pereche de dârlogi. Apoi apucă cu mâna dreaptă de cefarul frâului şi cu cea stângă zăbăluţa. pe partea stângă a calului. La urmă. după ce aşează moţul peste fruntar se încătărămează gâtarul. Înfrâierea cu frâul cu zăbăluţa . iar cu cea dreaptă pe arcada dinapoi şi o aşează uşor pe partea cea mai tare a spinării calului. mai cu seamă la greabăn şi de aceea trebuie ridicată cu mâna stângă în golul lăsat de arcada dinainte. pe sub mandibule. După ce calul a fost înfrâiat se pune struna. călăreţul descătărămează mai întâi gâtarul. sunt două fiare şi două perechi de dârlogi. Înfrâierea cu frâul complet. se ajută cu degetul cel mare al acestei mâini. de la grabăn spre crupă. îi trece dârlogii zăbăluţei peste cap. la trei degete de unghiul postero-superior al spetei. 29 .

Care sunt regulile privind punerea harnaşamentului (înşeuarea calului)? 3. 5. depinde rezultatul sportiv. scoate şaua. o poziţie corectă călare şi o completă libertate în mişcări. de calităţile călăreţului şi de calităţile fizice şi psihice ale calului. realizarea unui acord perfect între călăreţ şi cal pe timpul săriturii peste obstacole (tactul ecvestru al unui călăreţ). spre a le zvânta. PREGĂTIREA TEHNICĂ A CĂLĂREŢULUI Pregătirea tehnică a călăreţilor este necesară pentru a obţine o corectă poziţie călare. iar la obstacole. 30 . în orice mers şi în orice direcţie (tact ecvestru). ridicând şi scăriţa din acea parte. apucând-o cu măna stângă de arcada anterioară şi cu cea dreaptă de arcada posterioară. călăria în repriză şi călăria individuală se urmăreşte formarea călăreţului. Menţionăm că în ceea ce priveşte călăreţul. va trebui tot timpul să se controleze. şi a lucrului pe obstacole (mecanismul săriturii). Studentul observă și execută conform regulior învățate modul de utilzare a harnașamentului. Care sunt regulile privind scoaterea harnaşamentului (scoaterea şeii)? 4. o şezută solidă în şa. Care sunt regulile privind ajustarea harnaşamentului (potrivirea şeii) ? 2. trece pe partea dreaptă a calului spre a ridica chinga şi scăriţa pe şa. În capitolele ce vizează călăria la coardă. astfel ca să elimine din activitatea sa cu calul brutalitatea. răutatea. pentru a putea conduce cu uşurinţă calul. poziţie care asigură aplicarea justă a ajutoarelor în conducerea calului. Numai cunoscând bine regulile care stau la baza dresajului. În sportul hipic. călăreţii vor putea să-şi perfecţioneze tehnica şi vor putea să pregătească în mod ştiinţific şi caii lor. acesta trebuie să fie inteligent. impulsivitatea.Scoaterea şeii. acţiunea şi efectul ajutoarelor pentru executarea fiecărei mişcări de dresaj a calului. apoi trece din nou pe partea stângă a calului. frica. numai procedând astfel va reuşi să devină un adevărat călăreţ. După ce călăreţul desface presenul din inelul stâng şi desface chinga. care formează un cuplu cal-călăreţ. Întrebări și exerciții: 1. în sfârşit ia teltia aşezând-o deasupra şeii cu partea care a fost pe cal în sus.

întâlnim aşa-numitul simţ specific. Familiarizarea călăreţului cu caii începe de la primele şedinţe de pregătire. Informaţiile din capitolele următoare au menirea de a forma şi dezvolta tactul ecvestru. • obţinerea unei corecte poziţii călare. în ce punct să fie ele aplicate. modul şi momentul în care să se pregătească intrarea în acţiune a ajutoarelor. Caii vor fi înfrâiaţi cu zăbăluţa cu bare cu două perechi de dârlogi.Sorin Petroniu şi Felix Ţopescu. necesar unui bun călăreţ pentru a se descurca în orice situaţie.1. stabilirea naturii recompensei. în lucrarea “Călăria pentru toţi“. Tactul ecvestru include posibilitatea de a hotărî: • • • • • • • • • care este momentul cel mai potrivit de a aplica ajutoarele. arată că “Sportul călare. Un rând de dârlogi vor fi 31 . La călăria la coardă. • învăţarea primelor noţiuni de conducere. când fiecare dintre ajutoare trebuie să înceapă sau să înceteze să lucreze. cu care dintre ajutoare să se acţioneze. mai ales în cel de performanţă. 5. pentru a evita accidentele. Tactul ecvestru constă în calitatea călăreţului care îi permite a fi în mod instantaneu în cel mai bun acord. 1980. care este modul lor de acţiune. în călărie cunoscut sub numele de tact ecvestru“. stabilirea duratei căderilor cu mâinile şi cu pulpele. Călăria la coardă Călăria la coardă se desfăşoară cu călăreţii începători şi are ca scop: • familiarizarea călăreţului cu calul. atunci când trebuie. iar călăreţii să capete încrederea necesară. ţinuta de antrenament este fără pinteni. cu calul său. • dobândirea unei şezute corecte în şa. La călăria la coardă vor fi folosiţi caii cei mai blânzi şi liniştiţi. cu ce viteză şi amplitudine.

având braţul drept puţin îndoit şi ţinând dârlogii cu mâna dreaptă la un lat de mână de bărbie. astfel ca vârful degetelor să ajungă pe locul unde trăgătoarea se găseşte prinsă de şa. Poziţia călăreţului cu calul la mână. cu mâna dreaptă apuca arcada dinapoi.1. întinde braţul drept cu palma deschisă. care sunt daţi jos de pe gâtul calului. fie pentru a opri calul. iar al doilea rând de dârlogi va fi folosit de călăreţi după indicaţiile antrenorului. trap şi galop. călăreţii trebuie învăţaţi de la început să folosească acţiunile gambelor pentru pornirea calului la pas şi trecerea la trap şi galop. timpul de călărie fără scări la trap şi galop va fi scurt. dacă talpa ei ajunge la două degete de subsuoară. cum s-a descris mai sus. se sprijină de gâtul calului. La călăria la coardă. fie pentru a trece la galop la trap sau din trap la pas. Instructorul va folosi coarda pentru a opri calul numai când călăreţul nu este încă în stare să-şi oprească singur calul. Aducerea călăreţilor şi cailor la manej. cu faţa înainte. Încălecarea prin săritură Această încălecare cere un pic mai multă sportivitate. iar mâna stângă să ţină capătul dârlogilor. Se vor repartiza câte 3-4 călăreţi la un cal. călăreţului i se dau primele noţiuni de cunoaştere a ajutoarelor şi aplicarea lor în conducerea calului. astfel ca degetul arătător să vină între dârlogi. Dobândirea şezutei în şa se obţine îndeosebi prin călăria fără scări la pas. pe lângă coapsă.legaţi de inelele şeii în scopul de a fixa capul calului.1. De asemenea. aduce apoi cu mâna stângă scara spre subsuoara dreaptă întinzând trăgătoarea. Exerciţii de pe loc Ajustarea scărilor. Astfel. călăreţii vor fi învăţaţi cum trebuie să acţioneze cu dârlogii. se păstrează şi la mersul la pas cu calul la mână. 5. După un sprijin pe sol. pe măsură ce călăreţii pot să-şi păstreze echilibrul şi poziţia corectă în şa. el se ridică pe braţele 32 . cu mâna stângă ţinând dârlogii. La început. Poziţia călăreţului cu calul la mână. Calul fiind înfrâiat numai cu zăbăluţa şi aşezat în staţiune de aplomb. Braţul stâng cade în jos. în aşa fel ca să poată încăleca fiecare 15-20 minute în cursul unei şedinţe de o oră. mărindu-se treptat. călăreţul fiind pe jos Călăreţul apucă scara cu mâna stângă. Scara este bine ajustată. Călăreţul se aşează în faţa umărului calului. instructorul intervenind cu biciul numai în cazul când este nevoie de ajutorul lui. călăreţul stă în stânga lui în dreptul umărului calului.

Talpa piciorului se va găsi în sprijin uşor. regiunea lombară degajată. 33 . scăriţele sunt bine ajustate. atât scările lungi. În ambele cazuri. deoarece genunchii călăreţului s-ar ridica în sus iar şezuta nu s-ar mai putea aşeza bine în şa. scările vor fi bine ajustate când vor ajunge la trei degete deasupra părţii de sus a tocului şi când şoldurile călăreţului sunt la aceeaşi înălţime şi picioarele sale cad perpendicular pe lângă cal. călăreţul scăpându-le adesea din picioare. cam de un lat de mână. Vârful picioarelor puţin întors înafară. fără a fi înţepenit. pe lângă inconvenientele semnalate. uşor îndoiţi şi fără a fi înţepeniţi. formând un unghi teşit cu coapsele.întinse şi se apleacă uşor pe partea de sus a corpului către umărul drept al calului şi trece piciorul pe deasupra crupei. fiind introdusă în scară o treime din lungimea ei. având călcâiul ceva mai jos decât vârful. care. asemenea şi la sărirea obstacolelor. neputând apropia gambele de cal. Scăriţa nu trebuie să suporte decât greutatea piciorului. libere. prin apăsarea în scări şi deschiderea unghiului genunchilor. Ele nu permit nici buna executare a trapului săltat. Ajustarea scărilor. Călcâiele trebuie să apese în jos. călăreţul putând fi cu uşurinţă aruncat din şa la fiecare mişcare mai vioaie a calului. călăreţul se ridică în şa. Scăriţele lungi nu dau nici un sprijin călăreţului care. cât şi cele scurte împiedică pe călăreţ să se folosească de ajutorul gambelor. trebuie introdus numai o treime din lungimea tălpii. Scăriţa trebuie luată pe faţă. După aceea îşi introduce picioarele în scăriţe. genunchii pe lat. călăreţul fiind călare. Gambele trebuie să cadă natural pe lângă cal în dreptul chingii. adică ramura ei anterioară să fie înafară. căutându-le cu talpa piciorului îşi pierde poziţia corectă. dacă între şa şi furca picioarelor rămâne un gol. iar şoldurile perpendiculare pe şa. cerând călăreţului să lase scările şi să aşeze calul drept. Pentru a-şi ajusta scăriţele fiind călare. în mod normal. Antrenorul poate controla dacă scările sunt ajustate astfel: va trece prin spatele cuplului cal – călăreţ. fără a înţepeni glezna. Poziţia călăreţului călare Călăreţul trebuie să stea drept în şa. Scăriţele nu trebuie să fie prea scurte. având: şezuta împinsă cât mai înainte posibil. coapsele aşezate pe lat şi bine lipite de şa. iar trăgătoarea pe lat.

fesa şi călcâiul. umerii pe aceeaşi linie. Înmlădierea regiunii lombare şi a şoldurilor este o condiţie esenţială. aceasta obosind călăreţul.  pumnii cu dârlogii. în prelungirea antebraţelor şi puţin întorşi spre corp. iar trunchiul se apleacă prea mult înainte. Şezuta în şa este aşezarea călăreţului pe cal. cu privirea îndreptată înainte. dacă şoldurile cad înainte de verticală. stând pe despicătura ambelor oase ale şezutei. O şezută în şa solidă se pregăteşte prin gimnastica de înmlădiere a articulaţiilor şi se găseşte prin călăria la trap şi galop executată fără scări. astfel încât. genunchii fug înapoi. Dacă şoldurile cad înapoia liniei verticale. coatele lipite de corp fără a le înţepeni. lăsaţi natural în jos şi neânţepeniţi. Şezuta trebuie împinsă cât mai înainte în şa. astfel încât deschizându-i să poată fi văzuţi dârlogii în întregime. Genunchii se vor strânge numai atunci când va fi nevoie a da coapselor o completă legătură cu calul. cu spatele degajat. până la genunchi. permiţând călăreţului să-şi menţină trunchiul drept şi să păstreze legătura continuă cu calul. indiferent de situaţia în care s-ar găsi. cât şi în cea alungită. având un contact cât mai strâns al părţii de mijloc (şolduri până la genunchi) cu şaua. pumnii închişi. formând cu antebraţele un unghi aproape drept. coapsele se ridică şi genunchii fug înainte. Coapsele nu se vor strânge continuu de şa. deoarece micşorează reacţiile mersului calului. poziţia este bună când călăreţul are pe aceeaşi linie verticală partea dinapoi a umărului. 34 .  poziţia trunchiului. Privită din lături. neforţat şi drept. să aibă cât mai multe puncte de contact cu şaua. calul drept în poziţie neforţată. Poziţia este bună când călăreţul a dobândit o şezută sigură în şa.Trunchiul trebuie să fie liber (de la cap la şolduri). atât în cadenţă normală. spatele se încovoaie.  poziţia gambelor. braţele libere. sau partea dinainte a umărului. genunchiul şi vârful piciorului. Factorii principali care influenţează asupra poziţiei călare şi de care trebuie să se ţină seama sunt:  şezuta în şa.

Descălecarea Descălecarea se execută la indicaţia antrenorului: “Călăreţi – pentru descălecare – descălecaţi“! La indicaţia prevestitoare: “Călăreţi – pentru descălecare“. iar ridicarea bărbiei în sus dă călăreţului un aspect neplăcut şi-i limitează vederea. după nevoie. antebraţele nu mai au destulă siguranţă şi contactul cu gura calului este mereu schimbat. 5. Pumnul cu dârlogii. din contră. Ele rămân tot timpul în contact cu corpul calului şi sunt aşezate natural în dreptul chingii. pentru a putea fi întrebuinţate cu precizie şi la timp. Exerciţii din mers 35 . de sus în jos. călăreţul se poate folosi de gambe şi în cazul când calul face mişcări dezordonate. şi-l aduce lângă cel stâng. când trunchiul trebuie să se încline înainte. în orice situaţie sau poziţie s-ar găsi calul. trece piciorul drept cu genunchiul puţin îndoit peste crupa calului. păstrând astfel o legătură cât mai strânsă cu calul. Aplecarea capului atrage după sine şi curbarea spatelui. călăreţul va strânge gambele fără a le înţepeni. La obstacol. trebuie să aibă o poziţie corectă. fără să o atingă. poziţia pe cal devine silită şi conducerea se face cu greutate. Trunchiul trebuie să fie drept şi vertical. trecând dârlogul din mâna dreaptă în palma stângă. Se face excepţie numai la urcări şi coborâri de pante şi trecerea obstacolelor. fără a strânge coatele de trunchi. îl alătură de cel drept. calul fiind pe loc. luând poziţia cu “calul la mână“. umerii se ridică. sprijină mâna stângă pe gât şi o pune pe cea dreaptă pe arcada dinainte. Dacă. având cea mai mare importanţă în conducere.1. apucă o şuviţă de păr din coamă şi pune în palma stângă dârlogii.Gambele trebuie să încadreze calul pentru a-l putea stăpâni şi a-i da impulsia necesară. La indicaţia: “Descălecaţi„! Călăreţul sprijină greutatea corpului pe braţe. călăreţul încrucişează pe lat dârlogii în mâna stângă. În afară de conducere. pune piciorul drept pe pământ şi scoţând piciorul stâng din scară. Braţele trebuie să cadă natural. Supleţea trunchiului este absolut necesară atât la dresaj. ambii genunchi fiind lipiţi de şa. fără a fi ţeapăn. scoate piciorul drept din scară. trunchiul puţin aplecat înainte. se lasă apoi în jos pe lângă cal. Dacă coatele se apropie prea tare de trunchi. cât şi pentru sărirea obstacolelor. ele se îndepărtează de trunchi.2.

cu vârful înapoi şi în jos. Purtătorul de bici. mai ales la călăria fără scări. ia calul de dârlogi şi-l poartă pe cealaltă mână. călăreţul scurtează dârlogii şi împreună cu purtătorul de coardă opreşte calul pe cerc. cu cele patru degete înainte. executându-se pe un cerc. Aşa. când calul merge pe mâna dreaptă şi în cea stângă. când calul merge pe mâna stângă.La indicaţia “Lăsaţi dârlogii”!. Mişcarea se execută numai din mersul la pas. antrenorul dă indicaţia: “Călăreţi – aşezaţi caii pe mâna dreaptă (stângă) – marş“! La indicaţia “Marş“!. Călăria la coardă. Lăsarea şi luarea scăriţelor şi dârlogilor se execută la indicaţia: “Lăsaţi scăriţele (dârlogii)”! şi “Luaţi scăriţele (dârlogii)”!. ori de 36 . se îndepărtează apoi 3-4 paşi spre interior. Această aşezare a mâinilor pe şolduri constituie poziţia normală pe timpul exerciţiilor la coardă. călăreţul. trunchiul călăreţului trebuie să fie puţin înclinat către partea dinăuntru. Nu se va înţelege prin aceasta că trunchiul trebuie să se aplece prea mult către partea dinăuntru. dacă este nevoie. descătărămează coarda de la inelul drept (stâng) al zăbăluţei şi o încătărămează la celălalt inel. îşi va pierde echilibrul. călăreţul lasă dârlogii şi aşează mâinile pe şolduri. umerii şi şoldurile călăreţului urmând direcţia calului. fiecare purtător de bici ia calul şi îl conduce pe cercul pe care trebuie să se mişte. astfel. când călăreţul şi-a pierdut poziţia. Schimbarea mâinii se execută la indicaţia: “Schimbaţi mâna”!. ţine coarda bine întinsă în mâna dreaptă. . rămânând în dreptul flancului calului. Purtătorul de coardă care dirijează darea calului la coardă. se apropie de cal. iar degetul cel mare înapoi. potriveşte dârlogii legaţi de şa. se ţine în cealaltă mână. alunecând către partea dinafară. este de ajuns ca antrenorul să-l cheme pe nume şi ridicând el însuşi capul să-i facă astfel semnul cuvenit. de pildă. ocolind pe la spate purtătorul de coardă. restul coardei. cu atât mai mult cu cât cadenţa mersului va fi mai repede şi cu cât cercul va fi mai mic. Călăreţul va înţelege mai uşor dacă în locul unei lungi observaţii i s-ar face un gest potrivit. îndemnând calul să meargă.Mersul la pas Pentru a pune calul în mişcare. El poartă biciul în mâna dinspre cal. înfăşurată colac. Rămâne apoi trei patru paşi pe flancul calului. purtând biciul. Pentru executare. fără a-l lovi. având capul aplecat în jos. ci numai că greutatea corpului să apese ceava mai mult pe fesa dinăuntru.

iar călăreţul va acţiona cu gambele. 37 . antrenorul indică: “Călăreţi – pas”!. introducând picioarele în scăriţe.La indicaţia “Călăreţi – luaţi scăriţele”!. pentru a-şi corecta poziţia. Mersul la trap se execută după ce călăreţul s-a deprins a avea o poziţie corectă la pas. iar purtătorul de bici lasă biciul în jos. ajungându-se astfel la călăria obişnuită la coardă. . sau de a-şi relua echilibrul. această poziţie contribuind la menţinerea echilibrului pe cal.câte ori dârlogii sunt lăsaţi pe gâtul calului. călăreţii scot picioarele din scăriţe.La indicaţia “Călăreţi – lăsaţi scăriţele”!. călăreţii trebuie să aibă dârlogii în mână. Durata timpului de trap se va mări treptat. fiind cel mai bun mijloc pentru dobândirea şezutei. Pentru a trece din trap la pas. Dacă calul galopează. călăreţul scurtează dârlogii îndoind pumnii către corp. În mersul la trap se vor repeta exerciţiile de lăsare a scărilor.La indicaţia “Călăreţi – luaţi dârlogii”!. . când şezuta călăreţului nu este sigură şi în special când se merge fără scări în mersul la trap. Purtătorul de bici. cu sfârcul biciului pe fese. . Purtătorul de coardă îndeamnă calul cu vocea. rămânând ceva mai înapoi. Trecerea la pas. dârlogilor şi de reluare a lor. Mersul la trap Se execută la indicaţia: “Călăreţi – trap”!. lăsarea scăriţelor şi a dârlogilor se va face în acelaşi timp. mişcându-l sau atingând chiar la nevoie calul uşor. La pornire. se va indica călăreţilor să pună mâna pe arcadă. lăsându-le să cadă natural şi caută să nu-şi piardă poziţia corectă pe cal. va căuta să obţină trecerea calului la pas. călăreţii reiau scăriţele. totuşi se va întrebuinţa şi poziţia cu braţele în lături. După ce s-au exercitat fiecare în parte. îndeamnă calul cu biciul. adică fără scări şi fără dârlogi. în raport cu progresele făcute de călăreţi. repetând prelung cuvântul trap. Purtătorul de coardă va repeta cuvântul pas şi prin uşoare trageri de coardă. schimbarea mâinii sau oprire. În acelaşi timp. La început. purtătorul de coardă îl linişteşte mişcând uşor coarda şi repetând prelung comanda “Trap”!. dacă l-au pierdut. călăreţii reiau dârlogii în poziţia normală. iar purtătorul de bici va înceta stimularea calului.

ceea ce la început nu se poate obţine decât prin galoparea fără scări. Pe timpul săriturii. trebuind ca şezuta să nu se ridice deloc din şa. care se ia indicaţia: “Călăreţi – alungiţi”!. După ce călăreţii începători au dobândit oarecare încredere şi soliditate în şa. După ce călăreţii începători au căpătat obişnuinţa de a merge la trap mijlociu. astfel ca în mersul lui pe cerc. iar cu mâna dinăuntru mângâind calul în lungul ancoliurii. iar purtătorul de bici îndeamnă calul atingându-l cu sfârcul biciului. la nevoie. de regulă după ce au început galopul. fără a-şi mai pierde echilibrul. calul s-o păşească de 2-3 ori. cu deosebirea că putătorul de coardă va repeta cuvântul “galop”. După aceasta se ridică bara de pe pământ la 20-30 cm. Bara va fi sărită 38 . Galopul se va începe când şezuta în şa a călăreţului s-a format suficient în mersul la trap. Antrenorul începe exerciţiul la pas. Se execută la indicaţia: “Călăreţi – galop”!. Trecerea calului la galop se va face întrebuinţându-se aceleaşi mijloace şi ajutoare ca la pornirea la trap. se va trece la trapul alungit. Călăreţul. spre a-l face pe cal s-o treacă prin sărire. calul fiind tot la coardă. După executarea săriturii călăreţul mângâie calul. Purtătorul de bici va stimula calul cu biciul. Pentru a se relua trapul mijlociu.Trapul alungit. Purtătorul de coardă duce calul la coarda bine întinsă perpendicular pe obstacol. la această indicaţie atât călăreţul cât şi purtătorul de bici micşorează acţiunea ajutoarelor. La mersul la galop se va observa foarte deaproape legătura călăreţului cu mişcările calului. călăreţul va apleca trunchiul înainte. vor fi puşi să sară o bară. aşezând bara pe pământ. purtătorul de bici şi cel de coardă se conduc după aceleaşi reguli care s-au indicat la trecerea din trap în pas. Lăsarea scărilor şi a dârlogilor se va face după aceleaşi indicaţii şi norme ca şi la trap. antrenorul dă indicaţia “Călăreţi –micşoraţi”!. Mersul la galop. iar călăreţul va acţiona cu gambele. Săriturile la coardă se vor executa fără scări şi fără dârlogi. Călăreţul va acţiona mai tare cu gambele. Sărirea obstacolelor. Trecerea din galop la trap se face după comanda: “Călăreţi – trap”!. sprijinindu-se cu mâna dinafară pe arcada dinainte.

Exerciţiile se execută la început pe loc. înlăturând rigiditatea ce se manifestă la călăreţii începători. Purtătorul coardei trage calul către el prin scurtarea coardei. La coardă. 5.3. Întocmirea se execută pentru schimbarea călăreţului şi la terminarea şedinţei de călărie pentru descălecarea şi adunarea reprizei.de toţi călăreţii de 2-3 ori. după care instructorul şi călăreţii îşi reiau locurile lor. Exerciţiile de gimnastică călare se vor face în funcţie de cerinţele instruirii călăreţilor. apoi la pas şi trap. De exemplu. Săriturile se vor face apoi cu mersul la trap şi galop. întocmirea nu se face decât din mersul la pas. cu dârlogi. antrenorul îl descalecă şi apoi dă indicaţia: Călăreţul căruia îi revine rândul să încalece. ridicându-se progresiv bara până la 40-50 cm. iar purtătorul de bici conduce calul pe locul de unde a pornit. iar acela care a descălecat. spre a schimba călăreţul. Întocmirea Se execută la indicaţia: “Călăreţi – întocmirea”!. nu mai este necesar să se facă întocmirea. • să se obţină o completă independenţă între mişcarea diferitelor părţi ale corpului călăreţului şi mişcările calului. iar ulterior şi la galop. trece şi îşi ia poziţia lângă cal. Mai târziu. Schimbarea călăreţului Se execută la indicaţia: “Schimbarea călăreţului”! Dacă după întocmire urmează să se schimbe călăreţul. cu faţa spre instructor. Exerciţii de gimnastică călare (înmlădieri) Exerciţiile de gimnastică călare au ca scop: • să se obţină o mai mare mobilitate articulară şi elasticitate musculară.1. îndreptând astfel şi unele defecte de poziţie. când călăreţul stă prea înapoi în şa. când călăreţii au învăţat să încalece şi să descalece corect. Ulterior se va execută sărirea obstacolelor fără scări. având regiunea lombară ţeapănă şi umerii duşi înapoi. ci se opreşte numai calul pe cerc. acest lucru reprezentând o mare însemnătate din punct de vedere al conducerii şi menţinerii echilibrului pe cal. antrenorul îi va indica să facă exerciţii de mobilitate a 39 . pentru a câştiga timp. îi ia locul. în aceeaşi şedinţă.

cu ducerea lor înspre înapoi. călăreţul are umerii ridicaţi şi aduşi înainte. legănarea braţelor prin înainte în sus. cu mângâierea calului cât se poate mai jos de încheietura spetei. se va observa ca pe timpul efectuării lor să nu se mişte decât părţile corpului angajate în exerciţiu. Exerciţii de gimnastică pentru mobilitatea umerilor: rotarea braţelor. antrenorul îl pune să execute exerciţii pentru mobilitatea articulaţiilor genunchilor. pentru corectarea deprinderilor greşit însuşite.regiunii lombare şi coxofemurale. aplecarea către piciorul drept (stâng) dinainte al calului. va ridica şi duce genunchii în lături. Dacă are genunchii prea sus. Când călăreţul are genunchii deschişi înafară şi gambele duse înainte. Pentru aceasta. Exerciţiul se repetă până la indicaţia: “Încetaţi”! La indicaţia: “Călăreţi – exerciţii de gimnastică de voie – începeţi”! fiecare călăreţ va executa exerciţiile care i-au fost recomandate de antrenor. cealaltă mână se sprijină în greabăn. legănări laterale de trunchi – spre stânga şi spre dreapta. După ce s-a căpătat destulă îndemânare în executarea exerciţiilor simple. Dacă călăreţul stă aplecat înainte. îl pune să ridice alternativ genunchii. Exerciţii pentru mobilitatea coloanei vertebrale: 40 . se va putea trece la exerciţii combinate. încrucişarea braţelor în faţă. răsuciri de trunchi spre dreapta şi spre stânga cu mângâierea calului pe crupă. Pentru o eficienţă maximă a acestor exerciţii. Dacă din contră. Este necesar ca exerciţiile de gimnastică călare să fie executate cât mai des şi în tot timpul pregătirii călăreţilor. călăreţul va executa alternativ mişcări de circumducţie cu fiecare picior. ducerea braţelor prin lateral în sus. el va executa exerciţii de gimnastică cu braţele. călăreţul se va trage înainte în şa. după care va executa rotări şi răsuciri de trunchi. de exemplu: se va executa o mişcare cu unul din braţe şi alta cu celălalt braţ. Exerciţiile de gimnastică călare se execută la indicaţia: “Călăreţi – rotarea braţelor – începeţi”!.

sau lateral. se aruncă pe cal prin sprijinul în mâini. La executarea acestor exerciţii. Ele trebuie să fie executate cât mai des. pe măsură ce călăreţii capătă încrederea şi îndemânarea necesară. însă atingând pământul. • Pentru sărirea de pe cal. indiferent de etapa de pregătire în care se găsesc călăreţii. trecându-se progresiv de la cele mai uşoare la cele mai grele şi din mersuri mai încete în mersuri mai repezi. de o parte şi de alta a calului şi reâncălecarea din aceste poziţii. prin sprijinul în mâini. călăreţul apucă din nou inelele şi. prin sprijinul în mâini. calul merge pe mâna stângă şi se vor avea în vedere următoarele: • Pentru sărirea pe cal prin sprijinul în mâini. Exerciţiile de voltije se execută pe calul cu chingă specială de voltije. sare înăuntru cercului.4.  aruncarea picioarelor înapoi. Acestor exerciţii li se va da o atenţie deosebită. Ele se execută de pe loc şi din mers. către picioarele dinainte ale calului. dintr-o parte în alta a calului. alăturându-se.  sărirea prin sprijin pe braţe.  repetarea aceleaşi mişcări.  trecerea pe rând a picioarelor. după care aplecând trunchiul înainte. efectuând o bătaie în pământ cu ambele picioare. La şedinţele de călărie cu chinga specială de voltije se execută următoarele exerciţii:  sărirea de jos pe cal şi de pe cal.1. apoi. călăreţul apucă inelele chingii. Exerciţii de voltije Exerciţiile de voltije au drept scop să dezvolte îndemânarea şi curajul călăreţilor. prin sprijinul în mâini. trecând piciorul dinafară peste crupa calului.  aplecarea călăreţului către unul din picioarele dinainte ale calului. prin sprijinul în braţe. prin sprijinul în mâini. aruncă picioarele înapoi orizontal. face o săritură înăuntru cercului către piciorul dinainte al calului. fără a se atinge pământul. călăreţul apucă cu amândouă mâinile inelele chingii.  aruncarea şi încrucişarea picioarelor înapoi. pe o parte sau pe alta a gâtului calului. în tot timpul cât se face călărie de manej. 41 .5. • Pentru aruncarea picioarelor înapoi.

încalecă pe cal. şi după o bătaie puternică cu ambele picioare în pământ. apoi. după care îl apucă din nou şi. merge pe lângă cal. aplecarea se va face cât mai jos.• Pentru aruncarea şi încrucişarea picioarelor înapoi. în felul cum s-a arătat mai sus. • Pentru trecerea picioarelor de o parte şi de alta a calului şi reâncălecarea din această poziţie. rezemând încheietura genunchiului drept pe mâna stângă şi apucând cu cealaltă mână inelul rămas liber. după care reâncalecă prin sprijinul în braţe. ţinându-se cu amândouă mâinile de inelele chingii. se aruncă în partea cealaltă a calului. apucându-se inelul stâng al chingii. Acest exerciţiu se repetă şi spre cealaltă parte a calului. apleacă trunchiul înspre stânga şi caută fără a-şi pierde echilibrul să mângâie glezna calului. în loc să rămână atârnat. alătură picioarele orizontal deasupra calului. până ce genunchiul drept alunecă în jos. Pentru sărirea prin sprijinul în braţe de pe o parte pe alta a calului. cu piciorul stâng pe partea dreaptă şi cu piciorul drept pe partea stângă a calului. atinge pământul printr-o bătaie scurtă. Reâncălecarea se poate face şi astfel: după ce a dat drumul inelului stâng. călăreţul. trece piciorul drept pe partea stângă a calului. Printr-o nouă mişcare de aruncare a picioarelor în sus şi de răsucire. călăreţul. prin sprijinul în braţe. lăsând ambele picioare să atârne pe pământ. până când se va putea atinge pământul cu mâna. revine încălecat normal. sprijinindu-se în braţe. călăreţul dă drumul pentru un moment inelului stâng. fără a se lăsa jos. călăreţul apucă cu mâna stângă inelul stâng al chingii de voltije şi aplecând uşor trunchiul înapoi. călăreţul cu aceleaşi mişcări menţionate mai sus. • Pentru aplecarea trunchiului către unul din picioarele dinainte ale calului. desfăcând picioarele revine călare pe cal cu faţa înapoi. 42 . printr-un sprijin puternic în braţe. călăreţul apucă cu mâna dreaptă inelul drept al chingii de voltije. printr-o răsucire. Prin exerciţii repetate. Pentru a se reâncăleca din această poziţie.

mai grele decât cele enumerate. Exerciţiile de conducere (diferite mişcări) ce se execută în această perioadă constituie mijloacele principale pentru învăţarea conducerii calului. Numai astfel se poate asigura independenţa întrebuinţării ajutoarelor. simplu şi să aibă o poziţie corectă călare. perfecţionarea conducerii calului şi a tehnicii săriturii obstacolelor. Călăria individuală Călăria individuală este partea cea mai importantă şi de bază în instruirea călăreţilor. ca de exemplu: mersul în picioare pe cal. precum şi tehnica săriturii calului şi a călăreţului. În acest scop. 43 . Înţepenirea călăreţului. Pentru ca un călăreţ să poată aplica corect ajutoarele. De asemenea călăreţii vor putea executa voltije şi câte doi pe acelaşi cal. trebuie să fie mlădios. care este mecanismul aplicării şi efectul lor pentru executarea mişcărilor. din cauza încordării musculaturii. În orice caz. Caracterul pregătirii călare în această etapă este individual cu toate că şedinţele de călărie se fac în manej cu mai mulţi călăreţi deodată. ele vor fi executate mai întâi la manej şi repetate la călăria în teren. pe lângă că nu permite aplicarea justă a ajutoarelor determină şi calului reţineri în alurile sale.După un antrenament mai îndelungat. După explicarea unei mişcări noi. Pentru atingerea acestui scop este necesar ca fiecare călăreţ să cunoască bine care sunt ajutoarele pentru conducerea calului. în funcţie de felul mişcării şi de timpul disponibil. Scopul călăriei individuale este formarea şezutei în şa. călăreţii vot fi deprinşi să facă săriturile de pe o parte pe cealaltă a calului printr-o singură bătaie. antrenorul se va ocupa pe rând de fiecare călăreţ în parte. antrenorul adresându-se călăreţului în cauză.2. În acest scop. în această perioadă se va efectua cât mai des călăria fără scări la trap mijlociu şi alungit şi la galop. 5. fie toţi deodată. ţinându-se sau nu de inelele chingii. etc. fără a merge câtva timp alături de cal. antrenorul pune pe călăreţi să execute mişcarea. În acelaşi timp cu învăţarea şi perfecţionarea conducerii calului se continuă pregătirea pentru întărirea şezutei în şa. Călăreţilor cu aptitudini speciale pentru voltije li se va permite şi alte mişcări. observaţiile pentru corectarea greşelilor de execuţie se vor face numai individual. fie pe rând.

mai ales. Aşezarea calului drept trebuie făcută şi când călăreţul este descălecat şi când este călare. Pregătirea teoretică a călăreţilor se completează cu noţiuni în legătură cu: • conducerea calului – cunoaşterea mecanismului aplicării ajutoarelor şi efectul lor. până la sprijin pe toate picioarele deopotrivă (staţiunea forţată). călăreţul vede umărul calului din acea parte ieşit înainte. cu pinteni. după următoarele observaţii:  dacă picioarele anterioare sunt prea mult sub cal. la schimbări de mersuri şi cadenţe.  dacă numai unul din picioarele anterioare este dat înainte.  când numai unul din picioarele este ţinut în repaus. Mecanismul acestei aşezări constă în a apuca cu fiecare mână câte un dârlog. În primul caz. fiind călare.Ţinuta călăreţilor este cea de antrenament.  dacă picioarele posterioare sunt mai înapoi decât ar trebui să fie şi. reguli pentru executarea unui parcurs de obstacole. şi-l aşează drept. aproape de inelul zăbăluţei. şi prin uşoare trageri sau apăsări să mişte puţin calul înainte sau înapoi. va cunoaşte când calul nu stă drept. călăreţul având calul la mână. sau prea mult înainte. • • tehnica săriturii calului şi călăreţului peste obstacole. întoarceri şi lucru pe două urme. Antrenorul va urmării şi verifica totdeauna şedinţele de pregătire tehnică. călăreţul simte partea dinainte a calului lăsată în jos. călăreţul simte partea dinainte a calului lăsată în jos. În al doilea caz. dacă călăreţii şi-au însuşit şi dacă aplică corect cele învăţate teoretic. cu faţa spre el. sub cal. 44 .  dacă numai unul din picioarele anterioare este dat înainte. după ce a lăsat scările şi a dat dârlogii peste capul calului. trece înaintea lui. dacă în acelaşi timp şi picioarele anterioare sunt prea mult lăsate înainte. Şedinţele de pregătire teoretică vor preceda totodată şedinţele de pregătire tehnică. Aşezarea calului drept. penalizări. călăreţul simte spinarea calului lăsată în jos. călăreţul. călăreţul simte şezuta în acea parte.

pentru ca gâtul şi capul calului să fie uşor pliate în timpul trecerii colţului. Cu trei paşi înainte de trecerea colţului. pe unde trec umerii trebuie să treacă şi şoldurile calului. va fi de-ajuns o uşoară acţiune a dârlogilor sau gambelor. Pentru a-i obişnui pe călăreţi cu mecanismul încălecării şi descălecării. nici înapoi. acţiunea gambelor va fi slăbită. ci se lasă un moment de aşteptare şi numai când caii stau nemişcaţi repriza poate fi pusă în mişcare. calul va fi pregătit ca pentru o întoarcere. înainte de sfârşitul lecţiei de antrenament. ci urmează mişcările calului. călăreţul simte umărul drept (stâng) dus înainte. Înainte de descălecare. antrenorul trece în dreptul fiecărui călăreţ pentru a-i controla poziţia. Călăreţii vor fi instruiţi şi obişnuiţi de la început cu trecerea colţurilor manejului. când crupa calului este abătură spre dreapta (stânga). Mijloacele întrebuinţate: gamba dinafară va acţiona înapoia chingi spre a împiedica darea crupei calului înafară şi îngreunarea umărului dinăuntru. De îndată ce calul a pornit. călăreţul apasă cu gambele ceva mai tare pe chingă. iar pe cai de a sta la încălecat. Pentru a-l aşeza drept. la indicaţia primită. Dârlogul dinăuntru se scurtează atât cât este necesar. Mersul la pas Pornirea din loc la pas se face la indicaţia: “Călăreţi – pas”!. în acest timp. nemişcaţi şi aşezaţi drept. de asemenea. Încălecarea şi descălecarea Călăreţii care formează repriza fiind descălecaţi şi aşezaţi pe una din laturile manejului încalecă după indicaţia primită. când caii sunt obosiţi. 45 . pentru a putea fi condus calul în colţurile manejului. Pentru pornirea calului la pas. în care timp pumnii slăbesc puţin dârlogii. Dârlogul dinafară ajută acţiunea gambei din aceeaşi parte. Trecerea colţurilor. Descălecarea se face. Ca regulă generală. Trunchiul călăreţului nu trebuie să se aplece nici înainte. După încălecare nu se dispune imediat punerea reprizei în mişcare. caii trebuie să fie liniştiţi. este bine să se repete adeseori încălecarea şi descălecarea.

La călăria în teren. sau oprirea se execută la indicaţia: “Călăreţi – pas”! sau “Călăreţi – stai”! Se întrebuinţează aceleaşi ajutoare ca la oprirea din pas.Gamba dinăuntru va acţiona mai puternic pe chingă. Oprirea se execută la indicaţia: “Călăreţi – stai”! Pentru a opri calul. La manej. Când calul măreşte trapul se revine la cadenţa obişnuită printr-o acţiune mai mare cu dârlogii. iar când micşorează mersul. apropiind pumnii spre corp. însă aplicate mai energic. însă acţiunea gambelor este mai mare. păstrând contactul cu gura calului. se va putea indica călăreţilor lăsarea şi luarea dârlogilor şi a scărilor. trapul mijlociu şi cel alungit se execută. Calul nu se opreşte niciodată la colţurile manejului. cu deosebirea că ajutoarele trebuie aplicate cu mai multă energie. dârlogii se slăbesc. Pe timpul mersului reprizei la trap. 46 . Mersul la trap Pornirea se face la indicaţia: “Călăreţi – trap”! Pentru a trece din pas în trap se întrebuinţează aceleaşi ajutoare ca şi la pornirea de pe loc la pas. Odată cu slăbirea dârlogilor încetează şi apăsarea gambelor. printr-o apăsare mai tare cu amândouă gambele. Cadenţa trapului la manej va fi cea a trapului mijlociu. călăreţul lăsându-se mai greu în şa. Trapul săltat Trapul săltat are ca scop să uşureze atât mişcările călăreţului. pentru ca mişcarea să se execute pe piciorul posterior dinăuntru. Trunchiul călăreţului urmează mişcarea de oprire. Repaus nu se va da călăreţilor decât din mersul la pas. Trecerea din trap în pas. dinainte – înapoi. La trecerea colţurilor în trap se întrebuinţează aceleaşi ajutoare ca şi la mersul la pas. precum şi unele mişcări de înmlădieri. în acelaşi timp călăreţul scurtează dârlogii deopotrivă şi din ce în ce mai mult. al calului şi să nu se micşoreze cadenţa mersului. Trapul mijlociu se execută în trap săltat numai la indicaţia antrenorului. călăreţul apasă cu gambele puţin înapoia chingii. dacă antrenorul n-a dat altă indicaţie. această apăsare determină calul să angajeze partea dinapoi sub el. el este folosit la executarea trapului alungit sau la dresarea remonţilor. cât şi ale calului şi să permită mersul la trap o durată mai mare fără a obosi calul sau călăreţul. După oprire. după ce călăreţii au învăţat trapul săltat. de regulă. în trap săltat.

aplecând puţin trunchiul înainte şi apăsând în scări. rezemându-se numai cu talpa în şa. iar sezuta de a fi împinsă inapoi. În acest scop. Călăria fără scări. care ţine şi cadenţa mersului. deoarece genunchii au tendinţa de a se ridica şi a se deschide înafară. se pot executa pe distanţe scurte. va fi mai mică. zilnic o parte din şedinţă va fi consacrată călăriei fără scări. genunchii lipiţi de şa. călăreţul intră mai bine în şa. Antrenorul va căuta ca pe timpul mersului fără scăriţe. Pentru a executa trapul săltat. deci călăreţul este mai solid în şa. La începutul călăriei în repriză. Trapul săltat se execută la indicaţia: “Trap săltat” şi încetează la indicaţia “Trap aşezat”. în mersul la trap şi galop. La executarea trapului săltat se va evita încovoierea spatelui. îi permit să-şi păstreze mai uşor echilibrul şi să execute cu precizie mişcările. antrenorul îi pune să merargă unul după altul. din contră. coapsele şi gambele cad prin propria lor greutate. fiind foarte importantă. la indicaţia antrenorului. durata călăriei fără scări. Călăria fără scări Scările dau călăreţului încredere. pentru a scuti călăreţii începători de orice grijă de conducere. darea în lături sau mişcarea coatelor. călăreţul foloseşte ajutoarele acţionând astfel: 47 . se ridică în aşa fel în şa. ridicarea în sus a călcâielor sau ducerea lor înăuntru. legătura cu calul este mul mai strânsă. La început. ridicarea umerilor. Ridicarea călăreţului în şa se face fără nici o forţare. Mersul la galop Pentru a porni calul la galop. La început. mersul la pas. adică se aşteaptă mişcarea calului. şezuta atingând puţin şaua. încât să se găsească în sus la fiecare a doua bătaie a calului. iar picioarele lejere. trebuie executată în toate mersurile şi pe tot timpul pregătirii călăreţilor. La călăria la câmp. umerii de a se duce înainte. Fără scări. fără a o preveni.La trapul săltat călăreţul va avea întotdeauna picioarele în scări. apoi va fi mărită progresiv. trap şi galop fără scări. călăreţul. o întrebuinţare îndelungată a scărilor are o influenţă negativă asupra poziţiei. Călăria fără scări este folosită normal la şedinţele de călărie la manej. având în capul reprizei un călăreţ vechi. călăreţii să aibă o ţinută liberă şi naturală.

fără ca şezuta să se ridice cât de puţin din şa. trecându-se în trap şi apoi la pas. în pas sau oprirea. În mersul la galop mişcările călăreţului trebuie să fie în completă legătură cu cele ale calului. călăreţii vor fi învăţaţi să pornească calul la galop. care trebuie scos înaintea celui dinafară. În urma aplicării ajutoarelor de mai sus. galopul trebuie executat pe ambele mâini. pentru ca o parte din greutatea corpului şi gâtului calului să treacă pe umărul dinafară. timpii de galop vor fi scăzuţi. Pumnii cu dârlogii sunt duşi înapoi. mărind treptat trapul ce cerc până când calul porneşte la galop. Trecerea din galop în trap. De îndată ce calul se angajează în prima săritură a galopului şi a pornit în acest mers. când piciorul său drept dinainte se aşează pe pământ înaintea celui stâng. În primele şedinţe. gamba dinăuntru apasă pe chingă pentru a da impulsia necesară pornirii la galop. 48 . spre şoldul dinafară al călăreţului. uşurând astfel umărul. Aceasta se obţine prin mersul la galop fără scări. La început. călăreţul slăbeşte puţin acţiunea dârlogilor. Treptat timpii de galop vor fi măriţi. trunchiul menţinut vertical. se execută la indicaţia: “Călăreţipas”! sau “Călăreţi – stai”! Ajutoarele se aplică ca şi la trecerea din trap în pas. Un cal galopează pe piciorul stâng. după care se continuă mersul pe cerc. cât şi la călăria la câmp. se obţine atât pregătirea calului cât şi poziţia necesară pentru a putea porni la galop pe piciorul dinăuntru. Un cal galopează pe piciorul drept. iar piciorul drept dinapoi se aşează înaintea celui stâng dinapoi. greutatea lăsată puţin pe fesa dinafară.• Gamba dinafară apasă înapoi pe chingă pentru a nu permite ducerea crupei înafară. Atât la manej. şoldul şi piciorul anterior dinăuntru. de îndată ce călăreţii nu mai au o poziţie corectă pe cal. pentru a-i înlesni mişcarea înainte. iar galopul de pe cerc va fi continuat pe laturile manejului. când aşezarea picioarelor pe pământ se face invers de cum s-a descris mai sus. Un cal galopează corect. galopează pe piciorul drept sau stâng. Gambele apasă pe chingă cât este necesar pentru a menţine calul în mersul la galop. când la călăria la manej pe mâna dreaptă sau stângă.

repaus mijlociu şi apoi împins din nou în trap alungit. iar calul se dezuneşte. fără a mai depăşi limita. va porni din nou calul la galop. Întoarcerile 49 . La mersurile alungite calul va avea poziţia gâtului mai întinsă decât la mersurile mijlocii. Mărirea cadenţei în acelaşi mers se face la indicaţia: “Călăreţi – alungiţi”!. Când din trap alungit un cal trece la galop. deoarece calul aflându-se pe o întoarcere. Prin mecanismul trecerilor dintr-un mers într-altul şi dintr-o cadenţă în alta se însuşeşte mai bine legătura ce trebuie să existe între gambe şi dârlogi. La început se vor anunţa nominal călăreţii care nu galopează corect. La trapul alungit. Un cal galopează cruciş sau dezunit. calul trebuie mai întâi să ia un reazem mai ferm pe dârlogi. permiţând o angajare mai mare a membrelor posterioare. când cu partea dinainte galopează pe un picior. aplicând ajutoarele. va fi numaidecât repus în trap. colţurile manejului se rotunjesc. la indicaţia: “Călăreţi – micşoraţi”! Mersurile alungite au ca scop să mărească soliditatea în şa şi să dezvolte mersurile calului. încât calul să piardă contactul cu zăbăluţa. iar cu cea dinapoi pe celălalt picior. ţinând dârlogii liniştiţi şi întinşi. de îndată. Pentru a împiedica întinderea prea mare a gâtului şi a capului. neputându-se cere calului o întoarcere scurtă în aceste mersuri. călăreţul va opri calul la trap şi va porni la galop la primul colţ al manejului. poate mai repede să-şi angajeze piciorul posterior dinăuntru sub centrul lui de greutate şi să pornească la galop corect.Un cal galopează fals. decât în mersurile mijlocii. adică merge la galop cu picioarele dinapoi şi la trap cu cele dinainte. Antrenorul va căuta să-i înveţe pe călăreţi să-şi dea seama pe ce picior galopează calul sau atunci când galopează cruciş. când la călăria la manej pe mâna dreaptă galopează pe piciorul stâng sau invers. Dacă repriza se află în mersul la galop pa laturile manejului. în această poziţie. iar micşorarea ei. Călăreţul nu trebuie să lungească dârlogii atât de mult. Călăreţul numit. dacă se află la galop pe cerc. va opri calul la trap intrând înăuntrul cercului după care. centrul de greutate al calului este deplasat ceva mai înainte. atunci înseamnă că va trebui. Corectarea galopului este mai uşoară în timpul trecerii unui colţ al manejului.

Dacă mişcarea se execută pe mâna dreaptă. Dârlogul dinafară limitează acţiunea dârlogului dinăuntru şi ca urmare şi gradul de pliere a capului şi gâtului. Mişcarea de întoarcere la dreapta (stânga) se execută deodată pe ambele laturi mari ale manejului. după care execută întoarcerea. când călăreţii reiau mersul pe latură. în plus semivolta şi volta. iar cea dinăuntru pe chingă. Gamba dinafară acţionează înapoi de chingă. pentru a menţine impulsia necesară mişcării pe timpul întoarcerii. călăreţul va fi în măsură să conducă calul în orice direcţie doreşte. Se vor executa toate întoarcerile prevăzute la călăria în repriză. fără de care calul ar tinde să micşoreze cadenţa sau chiar să se oprească. Semivolta se execută la indicaţia: “Călăreţi – semivolta la dreapta (stânga)”!. prin aceasta. La indicaţia: “Călăreţi – în cerc”!. Cercul. Pentru a executa o întoarcere. Pentru executarea acestei mişcări călăreţul execută o întoarcere de jumătate de cerc cu 50 . scurtând dârlogul dinăuntru. rupe echilibrul şi provoacă întoarcerea. pentru a împiedica darea crupei înafară pe timpul întoarcerii. umărul dinăuntru al calului fiind încărcat. cu diametrul de aproximativ 20 m.Întoarcerile au ca scop să înveţe pe călăreţi să aplice ajutoarele necesare pentru a schimba direcţia de mers. cei de pe laturile mici continuând mersul până când ajung pe laturile mari. La întoarcerea la dreapta (stânga). fiecare călăreţ va avea pe cei cu care se întâlneşte pe partea sa stângă şi invers. Semivoltele şi voltele se execută individual de pe orice punct al manejului şi numai o singură dată. Această scurtare se obţine prin închiderea degetelor pe dârlogi şi rotunjirea şi ducerea pumnului dinăuntru către mijlocul pieptului călăreţului. spre a se evita ciocnirile. călăreţul duce pumnii cu dârlogii uşor în partea întoarcerii. călăreţii care au intrat pe laturile mari întorc caii înăuntru manejului şi merg în cerc. formând două cercuri. Mişcarea continuă până la indicaţia: “Drept înainte”!. urmaţi de călăreţii din spatele lor. mişcarea se va executa numai de către călăreţii de pe laturile mari ale manejului. determinând prin aceasta mărimea întoarcerii. Cunoscând mecanismul întoarcerilor. Scurtarea dârlogilor dinăuntru are ca efect o uşoară pliere a capului şi gâtului calului în partea întoarcerii.

după ce a pregătit calul ca pentru mersul înainte. din ce în ce mai mult spre corp. se execută la indicaţia: “Călăreţi – voltă”! Volta este un cerc. în nici un caz. La volte. mijloacele de conducere sunt aceleaşi ca la cerc. călăreţul poate trece din mersul înapoi direct în mersul la pas – fără oprire. sau pentru a împinge calul înainte când el ar grăbi mersul înapoi şi pentru a înceta acest mers.diametrul de 6-10 m. 51 . Partea de sus a corpului urmează mişcarea calului dinainte spre înapoi. Calul trebuie să păşească înapoi pas cu pas şi în linie dreaptă. când călăreţul doreşte să-l oprească. se cere o mai mare precizie în aplicarea lor. Pentru executarea mersului înapoi călăreţul. nici să grăbească mersul şi nici să-şi dea în lături partea dinapoi. După indicaţiile antrenorului. până ce calul începe să păşească înapoi. După ce a executat 3-6 paşi în mersul înapoi. atunci călăreţul împiedică aceasta cu gamba din partea respectivă. călăreţul opreşte calul pe loc. Călăreţul trebuie să aibă în orice moment putinţa de a opri sau porni înainte. Mersul înapoi Mersul înapoi se execută de pe loc. intrând pe cealaltă mână în acelaşi mers. acţionează cu amândoi dârlogii. diametrul ei nu va fi mai mic de şase paşi şi nici mai mare de 10 m. El nu trebuie să se oprească. pe care călăreţul îl execută individual în ori şi ce punct al manejului şi numai o singură dată. Dacă crupa se abate de pe linia dreaptă. Volta. Gambele rămân strânse de cal. Lucrul pe două urme Lucrul pe două urme are ca scop să facă pe călăreţ să înţeleagă care este legătura ce există între acţiunea dârlogilor şi cea a gambelor. însă întoarcerea fiind mai scurtă. după care îşi continuă mersul înainte pe latură. Mărimea voltei depinde de gradul de dresaj al calului şi de îndemânarea călăreţului. fiindcă numai printr-o combinare şi aplicare justă a acestor ajutoare calul este adus la o perfectă supunere. Mersul înapoi se începe la indicaţia: “Călăreţi – înapoi”!. Semivolta se execută din orice punct al manejului. precum şi a părţii de sus a corpului şi şezutei. după care merge în diagonal spre latură. însă. pentru a-i menţine crupa în ax.

Prin lucrul pe două urme se obţine o completă înmlădiere a calului. Lucrul pe două urme se execută în timpi relativi scurţi şi totdeauna trebuie urmat de o energică mişcare înainte. mărind supleţea şoldurilor şi mobilitatea umerilor. Acestea nu trebuie să fie despărţite una de alta mai mult de un pas. apoi şi pe latura manejului. constituie un exerciţiu în care calul este pliat pe toată lungimea lui în jurul gambei dinăuntru a călăreţului. suplu şi distinct. Cu călăreţii începători se va executa numai umărul înăuntru şi crupa înăuntru la pas. În această mişcare umărul dianfară a calului este plasat înaintea şoldului dinăuntru. Plierea calului este mai mult sau mai puţin accentuată. Umărul înăuntru. Pentru acest exerciţiu se întrebuinţează următoarele ajutoare: .Pentru cal. crupa înafară. calul este pliat egal în axul său longitudinal de la cap la crupă şi merge în travers cu partea dinainte şi partea dinapoi de două urme distincte. Această mişcare se execută mai întâi din mersul în cerc. Lucrul pe două urme cuprinde următoarele mişcări: umărul înăuntru. În mersul pe două urme. Picioarele dinăuntru calcă peste picioarele dinafară. împingând masa calului înainte şi în lături. după gradul de înmlădiere laterală urmărită. crupa înăuntru. piciorul dinapoi dinăuntru merge aproape pa aceeaşi linie cu cel dinainte dinafară mişcarea se execută la indicaţia: “Călăreţi – umărul înăuntru”!. printr-o impulsie continuă. primirea. În mersul pe două urme. când mişcarea se execută pe latura manejului. Poziţia oblică a calului faţă de direcţia de mers nu trebuie să depăşească 45 grade. Când se execută din mersul în cerc. după care se transformă în dârlog contrar de opoziţie înapoia umerilor. lucrul de pe două urme are ca scop să amortizeze echilibrul şi mersurile. Dârlogul 52 . în scopul de a-i învăţa mecanismul aplicării ajutoarelor la lucru pe două urme. în partea opusă în care merge.dârlogul dinăuntru de deschidere aduce partea dinainte a calului înăuntru cercului sau manejului la circa un pas. partea dinainte va preceda totdeauna uşor partea dinapoi. piciorul dinapoi înăuntru şi cel dinainte dinafară merg aproape pe aceeaşi linie de circumferinţă. Executarea umărului înăuntru este un exerciţiu pregătitor pentru celelalte mişcări de lucru pe două urme. Mersul rămâne totdeauna regulat.

Crupa înăuntru este un exerciţiu în care calul este plasat oblic în raport cu latura manejului. La trecerea colţurilor. Crupa înafară este un exerciţiu în care calul are o poziţie inversă ca la crupa înăuntru. iar cea dinafară revine pe chingă. Se execută la indicaţia: “Călăreţi – crupa înăuntru”!. gamba dinăuntru susţine acţiunea acestui dârlog şi împiedică calul de a da crupa înăuntru mai mult decât trebuie. este reţinută să facă paşi mai mici. pentru a ţine pe loc partea mersului în lături. .gamba dinăuntru. partea dinainte a calului trebuie să fie împinsă înainte şi să treacă întâi prin colţ. se dă indicaţia: “Călăreţi – încetaţi”!. provoacă mersul în lături şi determină plierea părţii de mijloc a calului. Pentru a înceta crupa înăuntru. în timp ce partea dinapoi. calul privind în direcţia mersului. Micşorarea acţiunii dârlogului dinăuntru şi a gambei dinafară. Călăreţul îşi asigură mai întâi poziţia capului calului cu dârlogul înăuntru. În acelaşi timp. hotărăşte cât de mult trebuie să se dea înafară partea dinapoi. dârlogul conduce partea dinainte a calului. La trecerea colţurilor. Gamba dinafară rămâne înapoia chingii.dinafară limitează îndoirea ancoliurii spre înăuntru şi prin efectul direct antrenează masa calului în direcţia sa. având şoldurile în interiorul manejului. prin apăsarea cu gamba dinăuntru. iar cea dinafară aşezată înapoi şi aproape de chingă. 53 . umerii fiind înăuntru manejului. iar gamba dinăuntru va apăsa mai tare. Ea rămâne în acelaşi mers şi cadenţă. pe timpul executării acestei mişcări. Pentru încetarea exerciţiului se dă indicaţia: “Călăreţi – încetaţi”!. Călăreţul slăbind dârlogul dinăuntru şi mărind acţiunea cu cel dinafară. când se execută umărul înăuntru. în care scop întinde acest dârlog şi slăbeşte puţin pe cei dinafară. iar crupa înafară. se va opri puţin partea dinainte a calului. micşorează puţin acţiunea gambei dinăuntru. întinderea dârlogului dinafară şi apăsarea gambei dinăuntru fac calul să meargă drept înainte. pentru ca astfel calul să fie îndoit. gamba dinafară provoacă ducerea crupei înăuntru. iar corpul uşor încovoiat în jurul gambei dinăuntru. până ce partea dinainte a trecut colţul. determină calul să revină în poziţia pliată a corpului şi să părăsească mersul în lături. sub un unghi care nu trebuie să depăşească 45 grade. acţionând pe chingă. când trece prin colţ.

primire la dreapta (stânga)”!. Gamba dinăuntru. cele dinafară trecând pe dinaintea şi pe deasupra celor dinăuntru. 54 . Mişcarea se execută astfel: Călăreţul întoarce cu trei paşi înainte de mijlocul laturii mici a manejului. menţine impulsia. călăreţul. Picioarele se încrucişează. călăreţul îşi conduce calul. Odată cu acţiunea gambelor se produce şi acţiunea dârlogilor. acţiunea ei fiindu-i susţinută prin întinderea dârlogului dinafară. fie pe linia diagonală a manejului. Dârlogul dinăuntru are rolul de a susţine acţiunea gambei dinăuntru. acţionând pe chingă. Pe tot timpul primirii. gamba dinafară acţionând pe chingă. Primirea se poate executa fie începând mişcarea de la jumătatea uneia din laturile mici ale manejului către una din laturile mari. dă capul calului o poziţie uşor pliată spre partea primirii. obligă calul să păşească în lături. întrebuinţând mijloacele astfel: dârlogul dinăuntru scurtat.Această mişcare se execută la indicaţia: “Călăreţi – crupa înafară”!. Dârlogul dinăuntru limitează acţiunea dârlogului dinafară şi înlesneşte deplasarea crupei înafară. ancoliura şi umerii precedând uşor şoldurile. acţionând cât trebuie înapoia chingii. iar la nevoie intervine spre a limita deplasarea crupei prea mult. În acelaşi timp. spre partea primirii. Se execută la indicaţia: “Călăreţi. care acţionează puţin înapoia chingii. capul. gamba dinafară. O uşoară pliere permite calului să privească în direcţia în care merge. Dârlogul dinafară se scurtează uşor pentru a întoarce capul calului în direcţia mersului. împinge crupa calului către pista dinafară cu ajutorul gambei dinăuntru. Partea de sus a corpului călăreţului urmează mişcarea în direcţia în care se execută primirea. întreţine mişcarea înainte. Pentru a înceta acţiunea crupei înafară se dă indicaţia: “Călăreţi – încetaţi”! Primirea este un exerciţiu în care calul merge pe două urme. Pe această linie diagonală. pentru a menţine partea dinainte a calului în direcţia mersului. calul trebuie să păstreze aceeaşi cadenţă. merge o lungime de cal înainte şi apoi dă calului direcţia către mijlocul laturii miri de pe care venea. Pentru a executa crupa înafară. Partea de sus a corpului călăreţului urmează mişcarea în direcţia în care se execută crupa înafară. mergând pe pista dinăuntru a manejului. fiind gata de a împinge calul înainte şi de a împiedica ieşirea crupei înaintea umerilor. Partea dinainte a calului trebuie să preceadă uşor partea dinapoi.

pune calul să meargă. se va proceda ca şi la schimbările de mână. de pe voltă şi numai după ce călăreţii au deprins aplicarea corectă a ajutoarelor. Aceste mişcări se execută ca şi la mersul la pas sau trap si deodată de pe ambele laturi ale manejului. schimbări de mersuri. iar a celei dinăuntru. pentru a menţine cadenţa neschimbată. drept înainte pe latură. să treacă cursuri de apă. următoarele:  să conducă calul în direcţia. fără indicaţie. mărindu-se mai mult însă acţiunea ambelor gambe. Pentru a schimba galopul. La călăria individuală se execută porniri din trap la galop de pe cerc. se execută porniri la galop pe linie dreaptă. pentru a împiedica darea crupei înafară. şedinţele de manej trebuie să alterneze cu şedinţele de călărie în teren. de mai sus. etc. apoi pornind la galop pe cealaltă mână. Scopul călărie în teren este de a învăţa călăreţii.Când călăreţul ajunge la latura mare. cadenţe şi direcţii de galop Mişcările ce se execută cu călăreţii începători la galop la călăria individuală sunt următoarele: schimbări de mână. Călăria în teren La călăria în repriză şi călăria individuală. în mersul şi cadenţa stabilită. pe latura mare. după intrarea pe latură.  să sară obstacole naturale întâlnite în teren. La executarea semivoltei. se execută pe cerc şi pe laturile manejului sau largul manejului. apoi porneşte la galop pe cealaltă mână. Trecerile din galop în trap şi la pas. Schimbări de mersuri. Pe diagonală călăreţul începe primirea după ce a mers 6 m. călăreţul trece mai întâi la trap.3. Mişcările de întoarceri din mers vor fi: cercul. La fel se procedează şi cu pornirile la galop din pas. trecând mai întâi calul la trap. a celei dinafară. intrând pe noua latură. 5. care se execută după ce călăreţii au deprins pornirea corectă din trap la galop.  să urce şi să coboare pate. schimbări de cadenţe şi întoarceri de mână. Aceste mişcări se vor executa. 55 . în teren din ce în ce mai variat. după ce a schimbat mâna. ca şi din mersul la pas sau trap. volta şi semivolta.

Studentul execută conform celor învățate călaria la coardă și călăria individuală. Care este scopul călăriei în teren? 6. antrenorul poate fixa diferite exerciţii de lucru pentru călăreţ. antrenorul va pune pe călăreţi să execute individual diferite mişcări de conducere (opriri. şanţuri. După ce călăreţii au ajuns la un stadiu de pregătire mai înaintat. 56 . Pentru executarea acestor exerciţii de conducere.Se va da o importanţă deosebită acestor şedinţe. Întrebări și exerciții: 1. cu cea fără scări.50. Către sfârşitul primului an de pregătire. din trap şi galop. garduri de nuiele.80 m. antrenorul va folosi la început obstacolele naturale: trunchi de copaci. la început antrenorul poate fixa o porţiune de teren sub forma unui manej deschis improvizat. călăreţii să aplice just ajutoarele şi să păstreze o corectă poziţie călare. cât şi pe timpul săririi obstacolelor. iar înălţimea acestora pentru călăreţii începători va fi de 0. la pas. Care este scopul călăriei la coardă și cu cine se desfăşoară? 3.). Cum trebuie să fie poziţia călăreţului călare? 4. garduri împletite. lucru pe două urme). întoarceri. care pot fi completate cu obstacole construite în acest scop şi care trebuie să se apropie ca formă de obstacolele naturale (staţionate din lemn necojit. călăreţii pot fi puşi să execute în teren un parcurs de 4-6 obstacole la galop. mersurile şi viteza.. Pentru sărirea obstacolelor în teren. stabilind mişcările care trebuie executate.etc. în teren se va alterna călăria cu scări. sărirea obstacolelor se va face individual. trap şi galop. etc. Care este scopul călăriei individual? 5. urmărind ca în conducerea calului în teren. atât în mers. Pentru verificarea şi perfecţionarea aplicării ajutoarelor. staţionate pe şanţuri cu şi fără apă. În ce constă tactul ecvestru? 2. ţarcuri. porniri. cu şi fără scări.0. În scopul intrării şezutei în şa.

Bucureşti.. Bucureşti. HAGIU N. Maloine. UJICĂ V. Franţa. 1992 DUMITRESCU I. Bucureşti. CEREOPA. Franţa.. SOLAR.. Ed. Ed. Franţa. Bucureşti 1915 GEORGESCU GH. 1982 FANATEANU E.. Ceres. 1991 BÂRZA N.. Ed.. şi ped. – Calul prietenul meu. BAUDOIN N.. 1993 COMOROVSCHI M. – Zootehnie specială – Caii II.. 1981 BLOMAC N. DAN V.. Bucureşti. Canada 1974 CHESSE PATRICK. – Patologie clinică medical-veterinară. Paris. GLADYS – Faites connaissance avec le cheval Arabe. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed. Cres.Rasa Lipiţană după 50 ani în herghelia de la Sâmbăta de jos. – Bolile aparatului locomotor la animalele de fermă. Imprimeria Statului. – Tehnologia creşterii cabalinelor şi echitaţie. Paris. Ed.BIBLIOGRAFIE CRISTEA I. Casa Agronomului Hălchiu.. MARCU N. – Nouvelle encyclopedie du cheval. 1990 BROWN E. 1971 BANE SUSAN. Ceres. did. Paris. Bucureşti 1982 FILIP N. et col.. Ed. – Le cheval. FORTUNEL ELISABETH et col. DOUGLAS – COOPER HELEN – Le cheval. GHERGARIU S. – Reproducţia la cabaline. Quebec. LUNGULESCU GH. SERBĂNESCU N. techniques d’elevage. 1982 57 .. MAZ I.

.. – Morfostructură şi capacitate productivă la animale. Karger Verlag.. Casa Cărţii de Ştiinţă. 1999 MUREŞAN GH. – Întreţinerea şi folosirea cailor de tracţiune. PENTELESCU O. Ed.- GEORGESCU GH. PENTELESCU O. Bucureşti. Agro-Silvică.H. IOANA LUDU – Creşterea ecvinelor. MAN C. GH. Cluj-Napoca. PETRACHE E. VEB Deutscher Land – wirtschaftsverlag Berlin. Ceres... 1974 MARCENAC L. Ed. NEGRUŢIU E. 1969 PETRE A. – Pferdezucht und Pferdefutterung. Casa Cărţii de Ştiinţă.. 1991 MUREŞAN GH.. CALINESCU E. – Pferde.. 1974 MĂRGINEAN EMIL GH. Ed. 1971 MOLDOVAN GH.. M. Did şi Ped. 1981 RĂDULESCU I. Ed.. BALAN S. Ed. Bucureşti. AUBLET M. 2001 MUREŞAN. Did şi Ped. GH. MARCHIŞ Z. 1980 POPESCU D. Tipo-Agronomia. Cluj-Napoca. – Despre viaţa şi comportamentul animalelor.. Verona. 1975 POPA O. ELENA BUNICELU – Alimentaţia animalelor domestice. 1978 MACHIN GOODALL DAPHE – Cavalli di tuttto il mondo. 1959 MOLDOVEANU GH. Ed. Maloine SA. – Enciclopedie du cheval. Ed. PENTELESCU O. 1975 ROSSDALE P. 1934 KOLB E. Ed. 1990 GRUMBERG R.. Bucureşti. Ed. 2006 MUREŞAN GH. 1957 REDDICK.. KATE – Les chevaux du monde. Milano. – Genetică animală. – Tehnologia creşterii cabalinelor. – Enciclopedie veterinară. Cluj-Napoca. 2005 MUREŞAN.. – Verhalten bei einhufen. Ed.. Did şi Ped.. 1971 HORTOPAN GH. BLAGA L. Ceres. Ed. – Creşterea cailor de sport şi echitaţie. NEGRUŢIU E. Bucureşti 1955 HABENBERG L. Agro-Silvică. MARCHIŞ Z. Casa Cărţii de Ştiinţă. Ed.. Bucureşti.. Ed. – Das Pferd. – Echitaţie. Did şi Ped. – Echitaţie şi organizarea concursurilor hipice. MOLOSOVA LUDMILA – Caiet de lucrări practice: Alimentaţia animalelor domestice... Bucureşti. – Calul utilitate şi sport. Bucureşti.. Ed. Agro-Silvică. – Genetica şi ameliorarea animalelor. Casa cărţii de ştiinţă. CRAINICEANU E. Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă... Ed. MILOS.N. MARCHIŞ Z. ONACIU G. – Tehnologia creşterii cabalinelor. UJICĂV. Ceres. VEU Stuttgart.. Marabout.. Scrisul Românesc. IOANA VLASIN – Îndrumător pentru creşterea cabalinelor. PIPERNEA N. MARCU N. 1978 58 . Cluj-Napoca. Lucrări practice. Bucureşti 1981 LOWE H. PARAIPAN V. P. 2006. Bucureşti. Italia.. Did şi Ped. HALGA. 2974 SĂLĂJAN GH. Ceres. 2007. Ed..D... CraiovaBucureşti. Bucureşti.. SUCIU T.. 1971 MARINESCU I. MUREŞAN GH. – Creşterea cailor. – Calul Huţul în România. Ed. Italia. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. BALAS N. Bucureşti. Bucureşti.. Paris. Tipo Agronomia.. Berlin. Basel-Munchen. MEYER H. – Creşterea ecvinelor şi echitaţie. – Zooigiena şi protecţia mediului înconjurător. Cluj-Napoca SCHWARK J. PETRE A. Ed.

MARCU N.. Bucureşti. BUD. Dacia. Barcelona.. Did. OTEL V. Vigot Freres. GEORGESCU GH. Belgia. Bucureşti. Budapesta. Ed. Ungaria. – Curs de creşterea cabalinelor. Bruxell. MARCU N. MA Sanitar-Veterinară.. BALAS N. Ed. Ed. 1987 www. IV – Cabaline. CUCU I. – Lencyclopedie ilustree des chevaux. Franţa 1991-1992 Le monde equestre magazine. PML. STEF I. TIRNOVEANU I. Paris.fao.- STAVRESCU P. Bucureşti. Cluj-Napoca... MOLDOVEANU GH. 1981 UJICĂ V. .. Lito AMD Inst. Academiei. At.. Paris. – Construcţii zootehnice. Ed.. şi Ped. 1976 Pariul hipic – Jurnalul curselor de cai. – Ştiinţa cunoaşterii cailor în concepţie modernă.. 1990 Instrucţiuni tehnice privind aprecierea şi certificarea materialului de reproducţie la animale.. Ed. 1975 ŞERBĂNESCU A. PLESCA T. Lito AMD Inst. Spania. Libertatea. Poligrafia. 1981 YENNE W. Ed. – Zootehnia României. Bucureşti 1997 Programul acţiunilor sanitar-veterinare de prevenire şi combatere a bolilor la animale. Grafice SOCEC SA. Bucureşti. – L’alimentation du cheval. Cluj-Napoca. 1975 Cheval Magazin.. 1930 SUCIU T. Agronomic Cluj-Napoca. I.. Ed.Curs de tehnologia creşterii cabalinelor. Agronomic Iaşi.J. Vol. 1976 WOLTER R. 1980 VELEA C.org 59 .. 1991 VELEA C. 1991-1992 Lovas magazin..Creşterea cabalinelor.