Introducere în Faust

Andrei Mateescu

și a ajuns ca finalul (Faust: a doua parte a tragediei) să îl scrie cu doar câteva luni înainte de moartea sa. Faust este pentru numeroși critici și teoreticieni cea mai importantă lucrare a ilustrului gânditor german. proză. era inegalat în acea perioadă. și de ce Faust la rândul ei este deseori recunoscută ca fiind cea mai importantă lucrare a sa. Având în vedere ca Goethe a început să scrie tragedia încă din tinerețe. la vârsta de douăzeci și șase de ani (vârstă la care se afirmase deja prin lucrări ca romanul Suferințele tânărului Werther sau piesa de teatru Götz von Berlichingen) a terminat așa numitul Urfaust. o variantă timpurie a lui Faust. filosofie și chiar știință. spun criticii. dar și în dramaturgie. Nu numai datorită forței și complexității evidente în text oricărui cititor – dar și datorită statutului său ca cea mai reprezentativă pentru însăși evoluția literara și intelectuală a autorului. din motive evidente. cu atât mai putin are pretenția de a încerca) să realizeze un studiu exhaustiv al faimosului poem (se poate spune fără vreun dubiu că în momentul scrierii acestor rânduri nu există încă nici un studiu convingător în acest sens). Ca dovadă a geniului său. iar asta în mare parte datorită versatilității de care a reușit să dea dovadă în viața și munca sa . Talentul prezent in această schiță (dacă o putem numi așa). Goethe este un personaj cu totul aparte al culturii germane.Abstract E lesne de înțeles de ce Johann Wolfgang von Goethe (1749 – 1832) este deseori recunoscut ca fiind cel mai de seamă reprezentant al literaturii germane moderne.autorul manifestându-și de nenumărate ori geniul nu numai în poezie. Ea va . Lucrarea de față nu își propune (și. la optzeci și doi de ani.

O altă sursă de inspirație deosebit de importantă este fără nici o îndoială Cartea lui Iov. este fără nici un dubiu însuși Johann Georg Faust (1480 – 1540) – notoriu magician.. astrolog și ghicitor german. Mulți artiști s-au arâtat a fi interesați așadar de tema lui Faust. pe compozitorul francez Hector Berlioz cu a sa piesă Damnatiunea lui Faust. Legendele de obicei îl portretizează ca fiind malefic . ar fi extrem de folositoare o enumerare a principalelor surse de inspirație pe care Goethe le-a folosit.. nu numai până să se ajungă la Goethe..încerca în schimb să ofere o imagine de ansamblu asupra faimoasei opere literare. și poate și cea mai ușor de reperat. unde el își dăruiește sufletul diavolului în schimbul cunoașterii și a douăzeci și patru de ani de plăcere. din Primul testament. având simplul rol de a stârni interesul pentru citirea ei (care este. Prima dintre acestea. Diavolul (căruia Goethe îi va da numele de Mefisto) îl provoacă pe Dumnezeu. Pot fi menționați aici Christopher Marlowe (care și-a bazat piesa Istoria tragica a dr. de altfel. Influențe Probabil că înainte de toate. dar și poate chiar mai mulți de atunci. și mult mai satisfăcătoare). pentru o mai bună înțelegere a poemului. având în vedere că de-a lungul timpului a făcut mai mult subiectul a numeroase legende decât relatări istorice. Faust este o figura istorică ce. aparent. În acest sens va fi realizat un sumar numai pentru prima parte. a reușit întotdeauna sa incite și să stârnească imaginația. spunând ca il poate face pe .un exemplu putând fi găsit în Faustbuch (publicat circa 1587).. Faustus pe aceste legende).

Gabriel și Mihail îl înalță pe Domnezeu și creația sa. În ciuda tuturor osândirilor aduse însă. și omenirea în special. iar diavolului îi este permis să se amestece în viața omului. Iliada și Odiseea ale lui Homer nu folosesc doar ca modele de scriere pentru Goethe. un demon însă. Domnul admite că Faust e frământat de încercările sale de a înțelege cele mai profunde mistere ale lumii. Luând această afirmație ca pe o provocare. arhanghelii Rafael. Consecințele se arată a fi devastatoare . a cărui sârguință și fapte bune ca profesor și ca medic i-au câștigat mantuirea . Sumar Prologul are loc în Rai. Faust este un erudit.să îl respingă pe Acesta.este privit ca o dovadă a bunătăți și demnității omului. finalizată în cunoaștere și experiență. finalizată în mântuire. Dar Mefisto ia în batjocură dedicația lui Faust. Provocarea este acceptată.om cinstit. pe nume Mefisto. Dar Domnul îl dă ca exemplu pe Faust. el îi rămâne credincios Domnului. Cea mai influentă însă în acest sens este fără îndoială aventura lui Odiseu (sau Ulise în limba romană). pios. ci și ca veritabile surse de informație pentru figurile mitologice (prezente predominant în a doua parte). a cărui călătorie. discreditează această creație. și prosper . și ulterior ajunge să fie răsplatit înzecit pentru aceasta. și sugerează ca setea sa necontenită de cunoaștere este o slăbiciune ce ar putea să-l coste chiar și propriul suflet.Iov .Iov își pierde toate bunurile. și un adept al ocultimsului. Mefisto susține că îl poate îndepărta pe Faust de Dumnezeu dăruindu-i cunoașterea mult râvnită. este izbitor de asemănătoare cu cea a lui Faust. și câștigându-i . dar că negreșit îl va conduce într-o zi către lumina cerească. îi pieresc fiii și ajunge să fie grav bolnav.

pentru eternintate. Cei doi ajung în scurt timp să discute filosofie. În camera de lucru a lui Faust. de rău augur. Cei doi pornesc. dreptul și teologia nu e cu nimic mai aproape de a descoperi misterele universului. Provocarea este acceptată. contemplează chiar și cu ideea de sinucidere. dar și cele mai profunde plăceri lumești. Iar Faust. îl invită pe Mefisto și a doua zi. unde patru bărbați cântă și petrec. cand va pieri. o perioadă a speranței și reînnoiri. Faust. Împreună cu asistentul său – Wagner. forțând prezența supernaturală să se arate . afirmând că chiar și în cele mai negre momente ale sale va recunoaște calea dreaptă. iar în consecință consideră că nu are nimic de pierdut. Însă este dimineața primei zile de Paști. medicina. dar atunci când vinul se revarsă izbucnește în flăcări. simțind că ceva e în neregulă. Deși reușesc să scape printr-o vrajă. recită cuvinte magice. Faust. iar Domnul îi permite lui Mefisto să intervină în viața lui Faust. iar cei doi sunt atacați și acuzați de vrăjitorie. prima vizită o fac unei taverne din Leipzig. ce ajunge să îi urmărească până acasă.este Mefisto. se hotărăște să faca o plimbare în aerul revigorant de primăvară. . zboara prin văzduh. susținând că deși a studiat filosofia. însetat fiind să afle mai multe. Deznădăjduit. Mefisto se oferă să îi arate lui Faust nu numai secretele lumii. Aici Mefisto crează patru găuri în masa petrecăreților.trucurile pe seama unor bețivi nu i se par a fi o activitate innobilatoare. Petrecăreții sunt inițial încântați. Faust nu crede în eternitatea sufletelor. Faust acceptă cu o singură condiție: va muri doar atunci când va simți cea mai profundă plîcere cunoscută omului. A doua zi. Pactul este făcut. va trebui să renunțe la propriul suflet pentru a il oferi lui Mefisto. Li se alătură însă în această plimbare și un pudel negru. În schimb. acesta se tânguiește. iar Faust este distras.sufletul pentru eternitate. experiența îl dezgustă pe Faust . din care va curge vin nesfârșit în pahare. iar când întâlnirea se apropie de final.

le donează Bisericii. Cei doi se materializează în bucătăria unei vrăjitoare. încă dornic să dobândească cunoaștere și experiență. Acesta ajunge la un moment dat să se îndrăgostească de o mică croitoreasă . Însă în urma unei viziuni în care Gretchen îi apare întemnițată este cuprins de sentimentul de vinovăție. îi confruntă. Cu toate acestea Faust se face dispărut. Astfel Gretchen și Faust ajung să iși consume iubirea. deși tanjește după acesta. iar Margareta. iar Faust. fratele acesteia. iar lui Faust îi este oferită o poțiune ce îl întinerește cu 30 de ani. Gretchen este fermecată de ele. își coboară standardele morale încă o dată atunci când participă la o reuniune anuală de vrăjitori și spirite rele . iar . Valentin.Noaptea Walpurgis. Trece un an. Dar când el și Mefisto ajung la Gretchen acasă. Acesta reușește să se furișeze în camera Margaretei (in timp ce aceasta își vizita o prietenă) pentru a-i lăsa o casetă de bijuterii (oferite de Mefisto). Iar în urma uneltirilor lui Faust cei doi reușesc să intre în celule lui Agitația atrage vecinii. În cele din urmă Faust tâjește din nou corpul Margaretei. își regretă comportamentul păcătos. iar ea ajunge însărcintă. Acesta este prins între iubire și lascivitate.Margareta (alintată deseori Gretchen) și își jură în consecință că o va cuceri. Mefisto și Faust sunt nevoiți să fugă. și reușește să îl convingă pe Mefisto să îl ajute să o salveze.Mefisto se hotărăște atunci că e timpul să îl șocheze pe Faust cu o experiență cu adevărat extraoridnară: recâștigarea tinereții. Faust reușește ulterior să se întâlnească cu Gretchen și să îi facă curte. Faust solicită însă mai multe bijuterii. și se roagă pentru iertare Sf. Prin mașinațiile lui Mefisto. Fecioare Maria. și ajunge să fie rănit mortal de spada lui Faust. dar mama sa. dar Mefisto are însă grija ca lascivitatea să înfrângă. Când le descoperă. considerându-le suspicioase. iar Mefisto i le va oferi.

Interesant aici este că A doua parte a tragediei nu s-a bucurat probabil nici de a zecea parte din acest succes E lesne de înțeles de ce. rigizi și emfatici. Gretchen îl percepe ca pe un duh rău. poemul epic discutat în cazul de față. Faust: prima parte a tragediei a fost practic idolatrizată încă din anul publicării sale .1790. este varietatea formelor de expresie ale originalului german. La auzul vocii lui Faust însă își recapătă miraculos sănătatea. renunță la orice fel de solemnitate și abundă în poezie burlescă. care trece de la tragic la burlesc și de la ironic la patetic. Din cer se aude o voce: “Este mântuită”. reușește să îi ofere cititorului o satisfacție rară. În versurile sale. Într-un pat de paie. și în Faust în special. în timp ce . argou și putem spune chiar și “caraghioslâcuri”. Goethe este probabil cel mai bun contraexemplu al popularului clișeu conform căruia germanii sunt lipsiți de simțul umorului. Gretchen își așteaptă execuția pentru înecarea copilului lui Faust. iar ca exemplu. el este orice numai rigid nu. dat fiind că este aproape în întregime ermetică și dificilă. La vederea lui Mefisto. în mare parte datorită traducerilor găunoase.Gretchen. Expresia goetheana. Mefisto și Faust fug și dispar. Faust o îndeamnă să fugă cu el. dorind să își ispășească pedeapsa. și se aruncă la mila lui Dumnezeu. rugând îngerii să coboare din cer să o protejeze. într-un colț. fără de care lectura ar deveni insipidă. Se face simțită o atitudine ireverențioasă față de orice etichetă și orice canon poetic. iar atunci când se ridică lanțurile îi cad miraculos. un act ce a împins-o la nebunie. dar aceasta refuză. Relevanță Un detaliu deseori omis.

cum ar fi Oedip sau Orestes. Walter Kaufman. Nietzsche. dar trece totuși repede peste ele. “ideea Faust. Anchor Books. O măruntă croitoreasă este sedusă și făcută nefericită. poemul sfărșește pe un surprinzător ton conciliator . printr-o festă jucată diavolului. Cu siguranță așa ceva nu s-ar fi putut întâmpla fără intervenția unor puteri supernaturale? Nu. era însă mai mult decât conștient de aceste mici discrepanțe. cum e în cazul nostru) este cel care suferă tragedia. Drama este epică. Poate tocmai aici poate fi gasit și unul dintre punctele forte ale operei. așa cum însuși Mefisto (și deci Goethe) se referă la Grethen într-un pasaj: “Nu este prima. În Faust nu eroul (sau omul de geniu. sunt simple episoade (pentru el și pentru poem) și nimic mai mult.prima parte este accesibilă. normal că nu! Fără ajutorul diavolului încarnat marețul erudit nu ar fi putut niciodată realiza așa ceva.” Goethe. și ea criticii săi. în al său Călătorul și umbra sa ridiculizează.nu numai purul suflet al lui Gretchen este salvat. iar efectul cumulativ. 1 Johann Wolfgang von Goethe. dar. “Tragedia” lui Goethe nu a primit însă de-a lungul timpului numai cuvinte de laudă. Filemon și Baucis. 1961 . Aceasta să fie oare cea mai stimată idee tragică germană?.. O altă obiecție adusă de Nietzsche este lipsa de gravitate a faptelor protagonistului în comparație cu cele ale personajelor marilor tragedii grecești. chiar și lui Faust îi este oferit un loc printre îngeri. așa cum probabil nici Divina Comedie a lui Dante Alighieri nu ar putea fi numită astăzi o comedie. Goethe’s Faust.moartea lor este surpinzătoare și oribilă pentru el. oamenii de zi cu zi: Gretchen. Toate aceste pieiri nu par să aibă ca rezultat vreun conflict tragic puternic în interiorul lui Faust . un erudit este responsabilul.. într-un final (în a doua parte). avându-și desigur. desigur. ci reprezentanți ai ineroicului. De fapt. Pentru o tragedie.”1 Faust cu siguranță nu este o tragedie în sensul predominant al cuvântului de astăzi.

Goethe însă. Putem spune că Goethe a conștientizat limitările și caracterul discutabil al romantismului încă dinainte ca acesta să devină curentul unei epoci. care a inspirat numeroși poeți romantici. Personajul lui Faust. care în ciuda sentimentelor sale nobile ajunge să fie implicat în fapte oribile – este permanenta țintă a sarcasmului lui Mefisto. deși evident necinstit atunci când îi este util. și. fiind tentant să îi evidențiezi și neajunsurile lipsa simțului umorului. fiind capabil să râdă și de sine atunci când e nevoie. mai cu seamă cel al protagonistului și antagonistului.Geniul lui Goethe se face fără îndoială cel mai bine simțit la nivelul personajelor. și care a ajuns să fie asimilat și adoptat de către poporul german ca ideal – acest titan. consideră această străduință ca fiind nu doar simplă esență a omului. . prin mișcarea Sturm und Drang. este un ager psiholog. Se prea poate ca Mefisto să fie cea mai de preț creație a lui Goethe. Cu toate acestea personajul lui Faust nu este însă fără cusur. să fie și unul dintre criticii săi timpurii. ci a cosmosului. prin poziția antitetică oferită de Mefisto. Milioane de tineri au decis că i se aseamănă lui Faust. filosofia și interpretarea de sine germană. Faust a fost aproape imediat adoptat ca fiind reprezentarea caracterului german ideal. e capabil de o surprinzătoare candoare în unele momente. s-a folosit de romanticismul incurabil al lui Faust spre o caracterizare mai eficientă a lui Mefisto. și și-au dedicat viața “străduirii faustiene”. abil. Freud si Shaw. ea putând fi adecvat apreciată abia în secolul douazeci – după ce Heine și Kierkegaard. Spre deosebire de Faust. Schopenhauer. filosofi și compozitori. dar. în Lumea ca voință și reprezentare (1819). Mefisto dă dovadă de simțul al umorului. capabil să citească printre conventii și false pretenții. Mann și Sartre ne-au schimbat sensibilitatea. și a influențat istoriografia. Goethe a reușit astfel nu numai să fie unul dintre precursorii romantismului. Dostoevsky și Nietzsche. pretențiozitatea sau chiar lipsa sincerității cu sine.

Concluzii După cum am spus mai sus. iar statutul său ca una dintre cele mai apreciate opere ale literaturii germane este bine meritat.. un studiu exhaustiv al său fiind aproape imposibil. într-un spațiu relativ mic. de ce nu. . geniul său.impresiile. stările. stilurile sale. poemul reușește nu numai să facă trecerea de la mișcarea Sturm und Drang. preocupările.. dar să și reflecte întreaga carieră și. la romanticism și la modernitate. Probabil că lucrul cel mai uimitor este că. lucrarea de față are simplul rost de a stârni interesul pentru lectura importantului poem. Faust este rodul a mai mult de cinci decenii. viată a lui Goethe .

The Cambridge Companion to Goethe. Walter Kaufman. Faust. Goethe’s Faust. Anchor Books. 2005 Johann Wolgang von Goethe. 1961 Lesley Sharpe. 2002 . Cambridge University Press.Bibliografie Johann Wolfgang von Goethe. Paralela 45.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful