You are on page 1of 21

CAPITOLUL X EMPATIA – IMPLICATII ÎN VIAŢA SOCIALĂ

CAPITOLUL X......................................................................................................................240 EMPATIA – IMPLICATII ÎN VIAŢA SOCIALĂ...............................................................240 1. Perspectivă istorico-teoretică asupra empatiei................................................................240 2. Conceptul de empatie......................................................................................................241 3. Empatia: structură şi funcţii............................................................................................242 4. Stilul apreciativ empatic..................................................................................................244 5. Empatie şi atribuire........................................................................................................245 6. Empatie şi creativitate - paralelă comparativă................................................................246 7. Orientări actuale în studiul empatiei...............................................................................249 8. Empatia – o competenţă socială......................................................................................251 9. Dezvoltarea competenţei empatice la cadrele didactice debutante.................................252 9.1. Program de antrenament..........................................................................................252 9.2. Protocol al unui antrenament în empatie..................................................................254 Întrebări şi sugestii pentru pregătirea individuală şi/sau seminar.......................................256 BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................258

239

CAPITOLUL X EMPATIA – IMPLICATII ÎN VIAŢA SOCIALĂ 1. Perspectivă istorico-teoretică asupra empatiei
Existenţa omului este o permanentă adaptare şi integrare în mediul fizic şi social. Interacţiunile dintre oameni presupun disponibilitatea fiecărui individ de a înţelege şi interpreta perspectiva, punctul de vedere al celuilalt, starea sufletească şi chiar mentală a celuilalt. Aşa cum, pentru adaptarea la mediu în general omul posedă inteligenţă şi creativitate, pentru adaptarea la mediul social el posedă, în plus, capacitatea empatică. Este acesta un argument pentru a acorda empatiei mai mult spaţiu într-un curs de psihologie socială alături de care mai prezentăm următoarele raţiuni: a) puţine domenii de activitate şi profesii nu solicită empatia dezvoltată la nivel de abilitate dacă nu competenţă; b) profesioniştii în domeniul psihologiei şi asistenţei sociale, domeniu în care se pregătesc studenţii noştri trebuie să posede în repertoarul de abilităţi şi competenţe empatia dezvoltată la nivel supramediu; c) toate procesele de grup: de comunicare, motivaţionale, afectiv-apreciative, de influenţă, de conducere şi exercitare a puterii se bazează într-o măsură destul de mare pe abilităţi şi competenţe ce presupun în manifestarea lor empatie emoţională, motivaţională sau predictivă; d) relaţiile între empatie şi alte abilităţi, capacităţi şi procese psihice ce se manifestă în domeniul psihosocial au fost mai puţin puse în evidenţă în manualele de psihologie socială; e) la noi există puţine preocupări de dezvoltare structurată şi antrenare a capacităţii empatice în sistemul competenţelor sociale. Aceste raţiuni ne-au orientat spre abordarea empatiei ca o capacitate cu largi şi profunde implicaţii în viaţa socială, ca o competenţă socială. Termenul de empatie are o lungă istorie şi multe definiţii ce dau atenţie aspectelor emoţionale şi perspectivelor sociale în înţelegerea acţiunilor şi stărilor sufleteşti ale altora, această capacitate fiind pusă în legătură cu inteligenţa socială a individului (Snow R.S.; Corno L; Jackson D, 1996, p 279). Fenomenul empatiei a fost abordat teoretic şi experimental din mai multe perspective: estetice, filozofice, psihologice, sociologice şi în ultimele decenii din perspectiva interdisciplinară a psihoesteticii experimentale, a psihologiei clinice, a psihologiei sociale şi chiar a psihologiei pedagogice. Într-o enciclopedie a psihologiei sociale Manstead A şi M. Miles (1995) apreciau că empatia a primit în ultimele două decenii o atenţie deosebită din partea psihologilor sociali probabil datorită legăturilor puternice dintre empatie, comportamentul prosocial şi competenţa socială. O privire retrospectivă ne arată că preocuparea de înţelegere a acestui fenomen psihic o întâlnim la filozoful german Th. Lipps, care la începutul acestui secol utilizează termenul de Einfühlung în accepţia: “a se simţi pe sine în ceva” cu referire în special la procesul imitaţiei motorii, concept pe care îl aplică în domeniul esteticii şi în înţelegerea persoanelor (G. Allport, 1981, p. 529). Traducerea termenului ca empatie a fost propusă de Titchener (cf. S. Marcus, 1971, p. 9). Cu trecerea anilor sensul original al conceptului de empatie a devenit iremediabil confuz, sublinia G. Allport, s-a modificat reflectând rezultatele oferite de cercetările în problemă, apreciem noi. Aşa cum constata V. Pavelcu termenul de Einfühlung a fost tradus printr-o serie de termeni ca: • proiecţie simpatetică a eu-lui; • intuiţie proiectivă • fuziune afectivă • fuziune afectivă simbolică • intuiţie simpatică • întrepătrundere afectivă • comprehensiune prin întrepătrundere • introecţiune • tranzitivism

240

2. Kinget. dar mai analitică. 1966. p. cu program ereditar. 106). ci o trăire cu o considerabilă doză de obiectivitate. În prima sa monografie asupra empatiei S. Asupra complexităţii mecanismului de producere a empatiei atrage atenţia şi J. că procesele psihice implicate în manifestarea empatiei se contopesc într-un fenomen aparte. p. gândurile. sau. ci ea corespunde funcţiei însăşi a comunicării şi a înţelegerii umane. 1959). Rogers. Conceptul de empatie Empatia apare ca o capacitate. După 25 de ani de cercetări şi reflecţii . Dacă Th. opiniile. G.M. arăta autorul citat. Guilford.P. reactivitatea emoţională. Cu toată diversitatea terminologică definiţiile date empatiei converg spre înţelegerea ei ca: • “abilitate de prezicere. conţinutul apreciativ ca premisă a comunicării şi interacţiunii individuale optime. Ca urmare el elaborează următoarea definiţie: “empatia este acel fenomen psihic de retrăire a stărilor. Considerând cele două definiţii constatăm că prima este operaţională. Maxwell.358). aspectul funcţionării şi motivaţiei interpersonale etc (Davis. 241 . (1982. a prezice conduitele sale (J. gândurilor şi acţiunilor celuilalt . şi mai concret. creatorul Şcolii de empatie de la Bucureşti afirmă că doreşte să ofere o nouă variantă de definire a empatiei. de a vedea lumea aşa cum el o vede” (C. aparentă sau inaparentă a unei persoane cu un model de comportament uman perceput sau evocat. 1983. produs) utilă în realizarea unor noi cercetări. precum şi o anumită contagiune afectivă ” (S. percepţiile sale. 1972. Maisonneuve. dobândit prin transpunere psihologică a eu-lui într-un model obiectiv de comportament uman. 359) când apreciază că empatia nu se confundă nici cu identificarea nici cu proiecţia nici cu simpla imitaţie. facilitatoare a interacţiunii sociale şi performanţei. M. 33).. “este deconcertantă şi a întunecat cu desăvârşire sensul conceptului iniţial” (V. spune V. dorinţele. 1971. permiţând înţelegerea modului în care celălalt interpretează lumea” (S.• • • • • • • • intropatie simpatie transpunere identificare transfer însimţire proiecţie simpatetică empatie Această bogăţie lingvistică. Afirmaţia preconizează. T. Maisonneuve (1966. 31). p. Marcus. o trăsătură de personalitate ce poate atinge valenţe aptitudinale prin intermediul căreia omul poate înţelege. favorizând un act de înţelegere şi comunicare implicită. conştientă sau inconştientă. • ca aptitudine de a sesiza mentalitatea altuia. 38). p. care apare în anumite condiţii. Pavelcu. proces. starea finală. Marcus o defineşte în mod funcţional : “empatia este un fenomen psihic manifestat în cadrul conduitei omului în relaţiile cu semenii săi …. Parsons). peste care se clădeşte viitorul comportament empatic. Această empatie nu reprezintă o simplă proiectare a sentimentelor noastre. p. 1971. de recunoaştere a dispoziţiilor psihologice ale unei persoane. p. Ambele definiţii sunt operaţionale şi oferă o imagine precisă şi completă a fenomenului empatic (ca potenţialitate. • un construct multidimensional în care se coroborează aspectul cognitiv predictiv de percepere a perspectivei altuia. cunoaşte şi prezice conduitele altuia . Marcus. p. p. autorul realizând o descriere cuprinzătoare a empatiei ca proces şi produs. 99-103). sentimentele sale. • “capacitatea de a te pune cu adevărat în locul altuia. de cuprindere a unor aspecte care să ateste diferenţele specifice ale fenomenului psihic cercetat în contextul altor fenomene psihice aflate în proximitate.este acel fenomen psihic de identificare parţială sau totală. 1997. Pavelcu. ultima este o definiţie sintetică asupra empatiei ca fenomen psihic delimitând mecanismul general de producere al ei. sentimentele şi atitudinile ca trăsături proprii ”. (J. 113) care argumentează pentru o abolire multidimensională a empatiei. luând în considerare caracterul sintetic. Lipps considera imitaţia ca mecanism de producere a empatiei studiile ulterioare au subliniat rolul identificării şi proiecţiei (sub influenţa freudismului) şi a modelării (G. în fond.

un contact viu cu propria viaţă emoţională care înseamnă un proces intensiv de autocunoaştere . 1991. imaginative şi afective.O imagine clară. Această ultimă fază vizează efectul producerii fenomenului empatic. M. imaginative. deoarece predicţiile sunt continuu raportate la vârsta subiectului şi se verifică în interacţiune şi comunicare. Aceasta se explică prin faptul că în comportamentul empatic persoana se transpune în “pielea” altuia fără a-şi pierde propria identitate de sine. cit. prin introecţie. 1969. Erza Stotland şi L. Această luare în sine a modelului. Pavelcu afirma: “cheia înţelegerii altora se află în propriile noastre vibraţii afective. p. 1964. fondată pe complexe studii experimentale asupra mecanismului psihologic al empatiei oferă S. favorizează apariţia unor trăiri emoţionale însoţite şi de o reactivitate organică şi de modelarea mintală a comportamentului observat sau evocat. efect (sau produs psihic) care se poate obiectiva în activitate. În această fază se realizează o raportare a datelor oferite de model la propria experienţă. c) o condiţie numită de autor credinţa în convenţia transpunerii. Roşca. gândurile şi acţiunile partenerului. o viaţă afectivă bogată. S. 1963. pe baza celor intuite. afirmă S. 242 . Acest mecanism pune în evidenţă aspectul de proces al empatiei ce poate fi prezentat şi secvenţial în câteva faze: 1) primul contact cu modelul obiectiv care presupune un act de cunoaştere şi apropiere a modelului. Procesul empatic. I.1969). Totodată el pledează pentru înţelegerea empatiei ca un construct multidimensional. este un produs psihic (S. Desigur valoarea cunoaşterii empatice nu este una ştiinţifică. 3) a treia fază în care. V. Roşca. identificarea. 22-26). fiind încărcată de subiectivitate. E. Marcus (op. 1954. 1997. Rezultatele cercetărilor pledează pentru înţelegerea structurii empatiei ca formată din următoarele componente: a) componenta fiziologică – ce vizează caracteristicile reactivităţii fiziologice din timpul producerii fenomenului empatic (G. posibilităţi evocatoare şi imaginative care asigură o mare posibilitate de integrare a stărilor altora. cu o identificare emoţională cu celălalt. modelarea şi proiectarea antrenează procese fiziologice (kinestezice şi vegetative) cognitive. Walsh. 3. Empatia: structură şi funcţii Empatia ca fenomen psihic extrem de complex se manifestă în forme comportamentale variate ce constituie direcţii de investigare experimentală. fie că îl evocă. fără această condiţie empatia nu are “obiect” . simţite şi gândite “ca şi cum ai fi tu altul” subiectul trece la formularea predicţiei cu privire la comportamentul altuia şi proiectarea propriului comportament în raport cu altul. care evidenţiază componentele de structură ale fenomenului. Mecanismul propriu-zis de producere a fenomenului empatic având la bază imitaţia. p. Edith Stein consideră că empatia este o sursă legitimă de cunoaştere a stărilor afective ale altora (apud. K. Marcus (1987. Ciofu şi S. experienţă emoţională. acea stare prin care “Eul” se simte relativ identificat “cu celălalt” putând retrăi emoţiile. Aronson. Williams. Psihologul român arată că pentru declanşarea empatiei trebuie îndeplinite câteva condiţii: a) o condiţie externă – existenţa unor împrejurări externe. p. Ph. dar este suficient de exactă pentru a facilita fiecărui individ realizarea unei strategii în comportamentul faţă de alţii. p. b) o condiţie internă – reprezentată de predispoziţii psihice ale individului cum ar fi: o mare sensibilitate pentru trăiri emoţionale. Vasilescu. cunoaştere care se realizează prin procese asociative. Jerome. dorinţa de a stabili un contact emoţional şi de a comunica. Marcus este singurul cercetător care concepe empatia în ipostazele de însuşire comună de personalitate. S. 2) pe baza modelării cognitiv-afective ce implică deducţie şi analogie se produce un proces invers de proiecţie şi de mulare pe psihologia celuilalt. Principalul efect care decurge din cunoaşterea şi trăirea empatică este un anumit mod de înţelegere a psihologiei celorlalţi . b) componenta afectivă – (emoţională). adică raportarea celui ce empatizează la un model extern de comportament pe care fie că îl percepe nemijlocit. Al. Lindzey. fie şi-l imaginează. ca proces psihic şi produs psihic. Toate cercetările demonstrează existenţa unor nivele ale manifestării empatice în planul reactivităţii de tip fiziologic . 53) iar V. 30) se încheie cu dobândirea stării de empatie. Marcus. 24-29). Marcus. Marcus.

p. p. 81) decelat din cercetările asupra empatiei în profesiile didactice. Unii cercetători au încercat să măsoare cu ajutorul testelor această componentă numită şi empatie emoţională. Marcus au argumentat pentru existenţa unui stil apreciativ empatic (1980. 25). Ab. În psihologia românească Ana Catina şi S. decelate din studiul comportamentului empatic manifest. de exemplu necesitatea manifestării componentei predictive şi afective pentru apariţia celei motivaţionale. În concordanţă cu componentele de structură ale capacităţii empatice cercetările moderne în domeniu surprind o serie de funcţii ale empatiei cu rol în adaptarea psihologică a personalităţii umane: a) funcţia cognitivă – implicată în transpunerea psihologică în sistemul de referinţă al altuia prin care se realizează un act de cunoaştere empirică a partenerului (cât de prietenos. evident supramediu. 109). d) funcţia de contagiune afectivă – rezultată din aproprierea şi identificarea propriului eu cu Eu-l celuilalt situaţie ce atrage fenomenul de contaminare temporară. latura motivaţională îl duce pe subiect la acţiune. Majoritatea cercetătorilor consideră componenta afectivă ca cea mai apropriată de esenţa fenomenului empatic. Marcus.Adâncimea unui suflet străin o măsurăm cu propriile noastre sentimente” (1982. o anticipare a strategiei de interrelaţionare a celuilalt. (S. optimist. Marcus. op. spune autorul. agresiv sau anxios etc. (1974) au elaborat o scară de măsurare a empatiei emoţionale aplicată de S. c) componenta predictivă – se referă la modul în care subiectul percepe şi anticipează cadrul intern de referinţă al altuia. Mehrebian şi Kichzky S.D. p. Marcus a realizat o formă adaptată a acestei probe şi noi experimentăm o altă formă adaptată la creativitate . artistice. 1991). de surprinderea unui anume fel de manifestare empatică. Stilul apreciativ empatic apare ca o componentă a personalităţii cu caracteristici de aptitudine. 1997. Marcus vorbeşte şi de o componentă aptitudinală a comportamentului empatic. c) funcţia anticipativă – rezultând din funcţia cognitivă şi de comunicare. cit. 1997. 33). e) S. p. Rosalind Dymond defineşte empatia ca pe un transport în gândirea. 1990. d) a patra componentă a empatiei relevată mai târziu decât celelalte este componenta motivaţională – În timp ce componenta afectivă permite evaluarea măsurii în care un subiect simte acelaşi lucru cu o altă persoană. Este vorba în esenţă. S. Aceasta este considerată componenta preponderent cognitivă. trăirea şi modul de a acţiona al altuia. Subliniem că prin cunoaşterea empatică se poate dobândi o înţelegere a motivaţiei celuilalt dar şi o stimulare a motivaţiei propriului comportament . stil ce emerge din dezvoltarea peste medie a componentelor empatiei. Ca urmare empatia poate fi privită ca un vector al personalităţii deoarece ea susţine atât latura relaţional valorică cât şi pe cea instrumental apreciativă a personalităţii. este o condiţie a unei comunicări interpersonale eficiente. S. este o persoană) o cunoaştere tacită şi scurtcircuitată (cf. focalizată pe procese cognitive de percepere şi reprezentare apoi a perspectivei celuilalt. Această componentă este studiată în ultimul timp de psihiatri şi psihologi care o văd ca pe un factor implicat în conduita altruist-autentică şi comportamentul prosocial (I. Marcus şi de noi . modul în care acesta gândeşte. 27) e) funcţia performanţială -în anumite profesiuni empatia devine abilitatea de a favoriza realizarea cu succes la nivel supramediu a unei activităţi ce implică relaţii interpersonale. de stare a celuilalt. Studiul empatiei din perspectiva componentelor motivaţională şi aptitudinală este abia la început. b) funcţia de comunicare – răspunde trebuinţei de dialog şi schimbare temporară a propriei perspective cu perspectiva celuilalt. presupune efectuarea unei predicţii asupra comportamentului partenerului. indică o interdependenţă a lor. fără de care nu apare posibilă realizarea performanţelor corespunzătoare în anumite profesii (S. În consecinţă blocarea manifestării ei prin diferite mecanisme sau manipularea funcţiilor ei cum ar fi stimularea funcţiei 243 . interesat. Prin funcţiile sale empatia facilitează adaptarea socială a personalităţii. autoarea elaborează un test standard de empatie predictivă prin care se surprinde adâncimea reacţiei empatice şi lărgimea reacţiei empatice. Ea este furnizată de posibilitatea subiectului de a se mişca pe axa identificare detaşare şi condiţionată de condiţiile de viaţă. Trestieni. Cele cinci componente ale structurii fenomenului empatic. Marcus. p.

Astfel se poate contura un stil cognitiv „ce desemnează anumite modalităţi specifice de recepţionare şi prelucrare a informaţiei” (P. un stil de autoprezentare (Arkim. Neveanu. 1980. la punctele de referire generale aflate în afara modelului extern. omul trebuie să posede şi să-şi dezvolte capacitatea de intercunoastere. pp. Reprezentanţii acestui stil tind sa judece fenomenele realităţii şi pe semenii săi fără criterii afective şi fără transpunere în situaţia altora. Marcus. Psihologii au prezentat diferite forme ale stilului începând cu A. Ana Catina. rigide şi o modalitate analitică în abordarea celorlalţi. 1980). • Stilul detaşat este un stil apreciativ neproiectiv şi neafectiv. • Stilul analogic este un stil apreciativ proiectiv neafectiv care reuşeşte înţelegerea psihologiei altora prin mijlocirea raţionamentelor analogice ce-l pun în postura 244 .P. un stil perceptiv definit de F.78-79). omul depune un efort continuu de a-l cunoaşte. asocieri de imagini şi sunete sinistre în război etc. Ana Catina. pentru a se putea raporta adecvat trebuie sa-i înţeleagă. Ei tind să utilizeze criterii apreciative tranşante. Raportarea judecăţii cu privire la ceilalţi. sa-i cunoască. pentru a putea întreţine relaţii el trebuie sa se raporteze adecvat la aceştia. Marcus. Pentru a exista. p. caută dezimplicarea expresa a acelor calităţi ce pun subiectul în relaţie cu obiectul-a acelor determinări ce conferă semnificaţii în funcţie de ce aşteaptă şi ce poate primi subiectul în registrul emoţional. dar şi a propriei persoane ii acorda detaşatului posibilitatea folosirii diferitelor strategii de cunoaştere (analitica şi impresiv . p. Noţiunea de stil se referă la maniera proprie individuală proprie sau comună (tipologică) de a realiza variate activităţi. Stilul apreciativ se referă la acea formă de înţelegere care se desfăşoară în registrul afectiv. 1980) Pe parcursul existentei. În modul de percepere a celor din jur indivizii se diferenţiază nu numai după felul în care ii percep sau evaluează pe ceilalţi ci şi în modul în care îi abordează şi-i interpretează în raport cu propria lor personalitate. Prezentăm în continuare cele patru stiluri apreciative după descrierea realizată de autorii citaţi (S. Există două stiluri neproiective: stilul apreciativ reflexiv şi stilul apreciativ detaşat şi două stiluri proiective: stilul apreciativ analogic şi stilul apreciativ empatic. Fiecare individ are un "stil" al sau de a-i percepe pe ceilalţi din jur.11).638). Ana Catina.empatia. Stilul apreciativ în cunoaşterea celorlalţi este acea maniera de apropiere de obiectul cunoaşterii care se caracterizează prin ponderea specifica a elementelor afective şi cognitive şi a posibilităţii de transpunere în psihologia celuilalt (Stroe Marcus şi Ana Catina. 1980) au delimitat patru stiluri apreciative dintre care două sunt stiluri apreciative proiective şi două stiluri apreciative neproiective.anticipative pe diferite căi pentru a crea panică/zvonuri la examenele de admitere. Aspectele teoretice evidenţiate anterior cu privire la empatie le-am considerat necesare pentru înţelegerea perspectivei de abordare a capacităţii empatice – ca vector al personalităţii în cercetările noastre. Stilul apreciativ empatic Pentru a-şi regla raporturile cu mediul fizic. • Stilul reflexiv este un stil apreciativ preponderent afectiv fără ca trăirea sa depăşească propriile graniţe intime fără proiecţia acestei trăiri în modele externe. omul trebuie sa se afle în relaţie cu ceilalţi oameni. Ana Catina.globala) cu aceleaşi rezultate. problema mecanismelor stilurilor apreciative şi a eficienţei lor în cunoaşterea interpersonală (S. poate crea efecte malefice. stilul apreciativ se formează în relaţii interpersonale prin procesul percepţiei interpersonale şi prin activarea unui potenţial pe care omul il poseda pentru adaptarea la mediul social . Reprezentanţii acestui stil raportează modelul extern la sine. Că urmare pentru a se integra în viaţa socială. Marcus. 1981). de a-l categoriza. 4. În cercetările având ca obiect delimitarea stilurilor apreciative. Adler care scria despre stilul de viaţă. El nu este aşa de eficient în cunoaşterea interpersoanlă comparativ cu stilurile proiective. evaluare şi interpretare a evenimentelor realităţii care prezintă aspecte divergente” (S. Detaşatul se comportă ca un judecător imparţial intr-un context care solicita un comportament participativ. Marcus. de a-l ordona şi sistematiza pentru a putea stabili concordante între stimulare şi reacţie (S. 1978. Heider (1958) drept „ce anume informaţie selectează individul în vederea cunoaşterii”. un stil apreciativ definit ca „maniera personala de abordare. 1980.

clasificării conduitelor celuilalt prin optica acestuia. Empatie şi atribuire Studiul literaturii de specialitate cu privire la empatie şi atribuire a condus "la constatarea ca empatia şi atribuirea sunt doua concepte care au evoluat în universuri diferite şi care rareori s-au regăsit în acelaşi discurs cu toate că realităţile pe care le acoperă sunt strâns relaţionate"(Ruxandra Gherghinescu.(neinfluentate afectiv) dar mai puţin acurate deoarece rationamentul analogic nu este întotdeauna exact. caracterizează individul sau grupul de indivizi sub raportul manierei de abordare a celor din jur în scopul cunoaşterii lor şi în vederea fixării relaţiilor adaptate cu aceştia. În empatie accentul cade asupra identificării care trimite către o retrăire prin transpunere cu scopul interpretării realităţii. Stilul empatic contribuie la manifestarea comportamentului empatic cerut şi implicat în multe activităţi sociale. 5. 245 . în cadrul definiţiilor formale ale empatiei. Pentru a explica de ce aceste concepte se regăsesc în discursuri diferite autoarea a realizat o analiză paralelă a definiţiilor lor. observându-se prezenţa constantă a ideilor de identificare a unui subiect. anumite caracteristici şi stări proprii care-i permit în acest fel o structurare mai bună şi o organizare subiectivă a obiectelor sociale percepute. ca potenţial. a căilor prin care au fost abordate. mecanismul de producere este proiecţia care va duce la clasificarea conduitelor celuilalt potrivit unghiului nostru propriu de vedere. ceea ce înseamnă plasarea în cadrul intern de referinţă al acestuia. Fiecare dintre aceste definiţii presupune: .” Din analiza definiţiilor celor doua concepte se observa că acestea au la baza mecanisme psihice diferite.1996). În atribuire. Heider (1958) ca " un proces prin care subiectul proiectează asupra obiectului percepţiei sale sociale-persoane. Atribuirea este definită de F. Este vorba despre faptul că Eul se simte în celalalt în timpul momentelor empatice pentru a-i retrăi sentimentele. Se face o trimitere către psihologia persoanei şi prin considerarea empatiei ca trăsătura de personalitate. personologiei. Empaticul percepe lumea "ca şi cum" ar fi modelul extern. acţiuni. Daca teoriile atribuirii au fost elaborate şi studiate în câmpul psihologiei relaţiilor interpersonale. Obiectivitatea în cunoaşterea celorlalţi se datorează îmbinării dintre utilizarea propriei experienţe afective şi transpunerea în psihologia modelului extern numita proiecţie atitudinala-afectiva. ca şi un succint istoric al evoluţiei cercetărilor în care au fost implicate. • Stilul empatic este un stil apreciativ proiectiv şi afectiv ce se caracterizează printr-o capacitate de transpunere în cadrul intern de referinţa al altora folosind ca mijloc de înţelegere a trăirilor şi înţelegere a celuilalt propria sa experienţă afectiva. Aceste analize teoretice au condus la concluzia că diferenţele intre empatie şi atribuire sunt evidente la nivelul mecanismelor psihologice. psihologiei relaţiilor umane. Ea a constatat că în ciuda diferenţierilor care pot apărea. Judecăţile despre alţii ale analogicului sunt mai obiective.identificării cu modelul extern. Tendinţa de identificare cu alţii a analogicului permite o oarecare flexibilitate a structurii cognitive ca şi posibilitatea folosirii diferitelor strategii cognitive. studiindu-se mai ales atribuiri unilaterale literatura asupra atribuirilor reciproce fiind saraca în aceasta perioada. situaţii psihosociale. Stilul apreciativ constituie o caracteristica de personalitate care în anumite limite ale variabilităţii. gândurile. în prezent se încearcă întemeierea unei teorii sociale a atribuirilor. artei. identificare în sens de transpunere în psihologia altuia. stările psihologice dar fără pierderea identităţii de sine. ideile care le susţin nu sunt atât de divergente cum par la prima vedere. Reprezentanţii acestui stil se identifica cu alţii pe baza unei asemănări de principii intre ei şi un model extern. În cazul empatiei este vorba despre o transpunere care facilitează preluarea perspectivei celuilalt. Din punct de vedere istoric s-a putut conchide că domeniile predilecte de studiu ale abilităţii empatice au fost în sfera psihologiei.sensibilitatea la experienţele afective ale celorlalţi şi un element de împărtăşire şi de câştig al înţelegerii printr-o relaţie strânsă intre participanţi.

2. S-a constatat că ambele concepte sunt utilizate în sfera cunoaşterii sociale care este evaluativă şi apreciativă. imaginaţie. Ruxandra Gherghinescu. În cazul empatiei primează caracteristicile În cazul creativităţii primează proceselor afective şi apoi cognitive (deci o caracteristicile proceselor cunoaştere prin afectivitate. Combinatorica imaginativă cuprinde un aspect al empatiei: imaginaţia substitutivă. Marcus. Însuşire. Empatie şi creativitate . dar şi faptul că relaţia dintre actorul social şi observator poate fi impregnată cu empatie. aproximare care poate duce la fel de bine la înţelegere sau la eroare printr-o echilibrare a propriului eu în relaţia cu lumea (Ruxandra Gherghinescu. Şi în cadrul creativităţii comportamentul se bazează pe un fundament de caracteristici şi predispoziţii ale sistemului nervos central. T. distribuit de la un distribuie de la niveluri înalt empatice la număr redus de foarte înalt niveluri slab empatice şi neempatice. el proiectându-şi propriile stări asupra celuilalt. Aspecte teoretico-practice TABELUL I EMPATIE CREATIVITATE 1. 1.În atribuire avem de a face cu proiecţii care au ca rezultat preluarea propriei perspective cu privire la celalalt. În manifestarea celor două însuşiri psihice raportul afectiv-cognitiv este diferit. Doina Săucan. empatie creativitate literară (S. Ni s-a părut interesant şi eficient să sintetizăm o parte din informaţiile cu privire la cele două capacităţi psihice discutate şi să realizăm o paralelă între empatie şi creativitate luând în considerare câteva aspecte teoretico-practice care le apropie. ceea ce înseamnă că subiectul nu părăseşte propriul cadru de referinţă. 1994). Am realizat aceasta paralelă între empatie şi atribuire deoarece dorim să evidenţiem rolul lor în viaţa socială şi interdependenţa dintre stilul apreciativ şi stilul atribuţional. Poate creativi (beionders – cel fără ajunge şi la nivelul de aptitudine. transpunere şi substituire. Marcus (1997). de seamăn) la slab creativi şi 246 . S. vorbim de o componentă fiziologică. deşi am putea considera concepţia asupra empatiei a Şcolii de la Bucureşti ca un model explicativ complex românesc posibil de îmbunătăţit prin rezultatele cercetărilor ulterioare. şi Totten Giudit (1975). din care s-ar putea deduce intercondiţionarea lor la nivelul personalităţii şi în plan comportamental. Regan D. 6. Această paralelă este cuprinsă în tabelul nr. În cazul empatiei imaginaţie) şi apoi afective.despre atribuire se poate afirma că este o cale de apreciere. trăsătură a personalităţii umane Empatia este o însuşire comună a indivizilor. cognitive superioare (gândire.Cele două fenomene psihice au fiecare un potenţial de predispoziţii care se constituie ca un fundament necesar (cu program ereditar) peste care se clădeşte viitorul comportament empatic sau creativ. Tema relaţiilor dintre empatie şi creativitate a fost mai puţin studiată. prin retrăirea de către Eu a stărilor celuilalt ca şi cum ar fi acea persoana conducând la înţelegere . daca demersul empatic devine o cale de cunoaştere adecvata tocmai prin preluarea perspectivei celuilalt. Creativitatea este potenţial normal repartizată în masa populaţiei ce se normal. (1996) apreciază rolul empatiei în creşterea acurateţei atribuirilor. 1996).paralelă comparativă Cercetările ce abordează diferite aspecte ale empatiei nu au condus încă la elaborarea unor modele explicative ale fenomenului ca în cazul motivaţiei sau creativităţii. în ultimul timp constatându-se o reorientare a interesului specialiştilor către raportul empatie creaţie plastică. La nivelul efectului psihologic.

Practica dă verdictul dacă este utilă. aceleaşi caracteristici.cunoaşterea modelului. fericire. caracteristici afective.descoperirea noului Şi în cazul empatiei ca şi în cazul creativităţii putem întâlni fenomenul de iluminare. Etapa I .de transpunere în situaţia modelului şi trăirea evenimentului cum îl trăieşte modelul (identificare. În cazul creativităţii momentul Evrika presupune intuiţie.Etapa II: . în cazul empatiei descoperi un suflet (şi încă nu am descoperit mecanismele. Etapa I: . În ambele cazuri mecanismul de producere a celor două fenomene presupune cogniţie. Spre deosebire de empatie se dicută despre creativitate generală şi specifică.invenţia Descoperirea / invenţia . de eficienţa socială a subiectului.EMPATIE CREATIVITATE necreativi între care un număr mare de oameni cu potenţial mediu. originală. acumularea de informaţii pentru a putea înţelege modelul şi al opiniilor pentru a putea emite soluţii. dorinţa . de găsire a soluţiei cu deosebirile necesare între ele. verifică valoarea produsului. comunicare. 3. proiecţie) fără o concentrare a atenţiei exterioare ci a atenţiei interioare. .incubaţia. intuiţie. contagiune.Culegerea de informaţii pentru a înţelege problema . contagiune şi fuziune afectivă) acea stare de bucurie. descoperi soluţia. 247 . În cazul creativităţii produsul creativ este verificat în practică (soluţie delimitată). un fond interdisciplinar. încărcătură afectivă.problema aşa cum este dată. Etapa IV – verificarea în practică În cazul empatiei cunoaşterea încărcată de subiectivism se verifică prin comportamentul manifestat de subiect şi autenticitatea lui este dată de nivelul adaptării individului la relaţiile sociale. dar se bazează pe intuiţie. .). dar cu predominarea gândirii logice.Etapa II . Ambele fenomene se manifestă ca proces În cazul empatiei procesul decurge în câteva etape care presupun cele trei precondiţii: model. Procesul creativ are mai multe etape dar pentru a avea loc sunt necesare precondiţii : potenţial. Activitatea inconştientă sau conştientă de amestecare a informaţiilor de structurare şi restructurare supusă combinatoricii imaginative şi tehnicilor de creativitate. “ca un cutremur psihic” (predomină intuiţia şi afectivitatea. dispoziţii şi credinţa în convenţia transpunerii. Etapa III: . motivaţia. anticipare. În ambele situaţii practica este cea care evaluează. afectivitate.

orientează. CREATIVITATE Un obiect. originalitate şi utilitate este necesar un nivel supramediu al inteligenţei. 1979).În creativitate QI primează în raport cu QE în anumite domenii tehnice.există o componentă motivaţională a empatiei dată de trebuinţa de altul. energizează. idee.Pe primul loc se află inteligenţa.Relaţia empatiei cu inteligenţa este o relaţie pozitivă (G. de nevoia de afinităţi sociale. Eugene A. Ambele procese se finalizează cu un produs diferit Produsul este dobândirea stării de empatie: acea stare prin care “eu-l” se simte identificat cu celălalt. - motivaţia este un vector al creativităţii. Toate se pot obiectiva într-un comportament original ce poartă amprenta celui care empatizează. 1981. - . administrative. 1981). Empatia presupune ca subiectul (actorul) să aprecieze cu acurateţe modul celuilalt de a defini o situaţie. M. Allport. susţinătoare în realizarea noului. gândurile şi acţiunile partenerului. Relaţia a constituit obiectul multor cercetări în domeniul creatologiei (vezi Al. Şi în cazul empatiei putem constata blocaje emoţionale determinate de lipsa dorinţei de a empatiza fapt ce conduce de multe ori la ineficienţă în relaţiile sociale. 7. . 5. Roşca. .susţine. concept. . Weinstein (1973) – autorul are în vedere unele capacităţi constituţionale care intră în interacţiune cu experienţele de socializare şi care contribuie la apariţia empatiei. 6. . . .poate fi şi blocaj al manifestării creativităţii (lipsa curiozităţii. iubire. în depăşirea greutăţilor. Relaţia cu afectivitatea: componenta emoţională este considerată inima empatiei aici se impune delimitarea locului QE (coeficient de emoţionalitate) în manifestarea empatiei (noi credem că în manifestarea fenomenului empatic QE primează în raport cu QI). Relaţia cu agresivitatea 248 .nici empatia nici creativitatea nu pot fi gândite a se manifesta fără afectivitate şi inteligenţă 8. putând retrăii emoţiile. originalului. .EMPATIE 4. abilitate considerată de mulţi autori ca apanaj al inteligenţei. de dragoste. Relaţia cu inteligenţa este mai puţin studiată în cazul empatiei. etc.de la un nivel supramediu se manifestă independent.blocaj al creativităţii (anxietate). Roco. a dorinţei de a crea ceva). Ca şi motivaţia empatie este un vector al personalităţii creative. Abilitatea de a surprinde semnificaţii cere la rândul ei abilităţi simbolice care să-i permită “actorului” să aibă în vedere mai multe perspective în mod simultan. Relaţia cu motivaţia: . construcţie teoretică – caracterizate prin noutate.

Tendinţa actuală este de a studia fenomenul empatic ca factor al manifestării comportamentului altruist autentic (genuine altruism) şi a comportamentului de întrajutorare (helping behavior). Începând cu programul lui K. 7. având însă valori medii . 1988) 9. Personologia . Agresivitatea limitează posibilitatea de a pătrunde şi simţi pe celălalt.agresivitatea determină o reacţie de răspuns agresiv sau retragerea subiectului din relaţia empatică. Aşa cum arătam la început. Empatia este pentru creativitate unul din vectorii creativi şi prin participarea la combinatorica imaginativă operaţie generativă (după modelul Neveanu ). în special în domeniile psihologiei sociale.EMPATIE .agresivitatea ca o caracteristică a personalităţii inventatorului este uneori necesară în depăşirea obstacolelor. social şi cultural. Grigore Nicola sau a Şcolii ieşene de inventică în promovarea antrenamentului în creativitate. iar creativitatea susţinând manifestarea abilităţii empatiei la nivel de aptitudine. 1986) iar mamele slab empatice sunt mai agresive şi manifestă comportament abuziv faţă de copii lor (Miller şi Einseberg.inventatorii apar uneori agresivi în susţinerea ideilor lor. aceste subiecte au fost investigate şi există informaţie bogată. Alături de contribuţiile Şcolii americane de creativitate se remarcă contribuţiile creatologilor români Mihaela Roco. Rolul antrenamentului Posibilitatea dezvoltării empatiei prin antrenament a fost mai puţin studiată. D.G. 1985. Ana Stoica. În creativitate este recunoscută şi apreciată posibilitatea dezvoltării prin antrenament individual şi de grup a potenţialului creativ. Din studiile cu privire la empatie ca însuşire de personalitate implicată în comportamentul prosocial se desprinde ideea că oamenii care au 249 . Bulmar şi dezvoltarea profesiei de consilier şi asistent social apar contribuţii la stimularea empatiei prin antrenament (D. p. 250. 1982) CREATIVITATE . Marcus (1997. Corey M.aprecia S. Myess. în ceea ce priveşte creativitatea. Privirea comparativă asupra creativităţii şi empatiei ne-a reliefat că este vorba de două fenomene complexe şi bine delimitate cu rol în adaptarea performantă la mediul biologic. Studiile au arătat că profesorii neempatici sunt mai duri şi manifestă comportament agresiv (S. empatia contribuind la performanţa creativă în multe domenii de activitate. 65) rămâne domeniul modern de cercetare al fenomenului empatic. psihoterapiei şi personologiei. Agresivitatea ca factor motivaţional poate constitui un obstacol în calea manifestării creativităţii când se proiectează la nivel înalt. Orientări actuale în studiul empatiei Complexitatea fenomenului empatic devenit subiect al analizei ştiinţifice a condus la deschiderea mai multor arii de cercetare în ultimul timp.. Marcus. p. . (Feldman R. 446). Cercetările noastre asupra grupului creativ de formare au evidenţiat posibilitatea dezvoltării şi antrenării corelate a empatiei şi creativităţii (Mariana Caluschi. 2001-b).Relaţia dintre empatie şi agresivitate este negativă. în cazul empatiei multe aspecte sunt încă insuficient cercetate. . 1987. În schimb.. Paralela dintre empatie şi creativitate s-ar putea extinde şi cu alte subiecte cum sunt relaţia lor cu vârsta sau diferenţele pe sexe sau formele şi stilurile de manifestare în cazul celor două capacităţi discutate.1984. În sistemul personalităţii cele două însuşiri interacţionează. p. Larson.

G. 4) recunoaşterea sensurilor ascunse. pp. 3) recunoaşterea emoţiilor. dar şi faptul că aceste diferenţe. a grupurilor de sensibilizare. simpatie şi comportamentul prosocial (comportament prin care se intenţionează a se aduce beneficii unei alte persoane) rămâne un subiect intens studiat încă.. practic. Bullmer pentru antrenament individual denumit “Arta empatiei”. interpretare ce trebuie căutată. 1982. 1990. 1997). Citându-i pe Batson. psiholog. Experimentarea s-a realizat la Iaşi şi la Bălţi pe alte grupe de studenţi decât cele cuprinse în cercetarea de faţă (M. În domeniul psihologiei sociale o arie foarte nouă de cercetare au conturat-o studiile Ruxandra Gherghinescu cu privire la relaţia dintre empatie şi atribuire (1996) cercetări aflate la început chiar pe plan mondial. Datele de observaţie strânse din activitatea unor astfel de grupuri relevă necesitatea ca abilitatea empatică să fie cultivată deoarece creşte eficienţa membrilor în interacţiunea de grup cu efecte pozitive în dezvoltarea personalităţii (B. p. Marcus studiind rolul empatiei în comunicare şi în diferitele profesii (actor. p. Rogers şi G. Noi am iniţiat un studiu de adaptare a programului lui K. 1985. Marcus şi colaboratorii (1992. ce se utilizează în străinătate. Caluschi. Tot S. Eisenberg şi Fabes. destul de reduse. • şi a doua de tip explicativ vizând interpretarea eficienţei comunicării într-un grup ce manifestă aptitudini preferenţiale reciproce. afectivitate. În paleta cercetărilor dedicate empatiei. ca orice altă calitate empatia este susceptibilă să fie dezvoltată. Marian Corey.un nivel înalt al empatiei sunt mai apţi să dea ajutor decât cei cu nivel scăzut (Feldman R. p. Acest program este organizat în 6 etape şi se aplică pe baza unui antrenament zilnic de maximum o oră. 99 . experimentarea unor programe de antrenare a comportamentului empatic. Dintre subiectele de psihologie diferenţială abordate îl amintim pe cel cu privire la deosebirile pe sexe ale empatiei. depind de metoda de evaluare şi de context. 107) afirmau că. Marcus prezintă câteva programe pentru cultivarea empatiei la adolescenţi.. Manstead A. Kassin S. 1986. 1991.. Cele şase etape se intitulează: 1) percepţia interpersonală. Dintre acestea amintim programul lui K. 2. O altă arie de investigaţie a fenomenului empatic este oferită de activitatea grupurilor terapeutice. 179.. O altă preocupare actuală legată de fenomenul empatiei este aceea privind dezvoltarea capacităţii empatice. Caluschi. consilieri psihologi. p. C. de antrenare a capacităţii empatice de la nivel individual la nivel de grup pentru studenţi. alături de studii din domeniul psihologiei sociale. Concluzia autorilor Eisenberg şi Fabes (1992) citaţi de Manstead şi Miles (1995) este că pattern-ul global al rezultatelor sugerează faptul că există o posibilitate mai ridicată ca femeile să manifeste mai evident decât bărbaţii empatie. S. Manstead şi Miles 1995 subliniază ideea că investigaţiile indică faptul că empatia şi simpatia sunt asociate pozitiv cu comportamentul prosocial în timp ce relaţiile de discomfort personal tind să nu fie asociate sau să coreleze negativ cu comportamentul prosocial. Milles M. Stog şi colab. plecând de la cultivarea acelor capacităţi specific umane care contribuie la producerea fenomenului empatic (imaginaţie. 250-251. M. p. 5) cadrul perceptual pentru înţelegerea altora. al psihopedagogiei şi psihoterapiei se înscriu şi cele de psihologie diferenţială şi personologie. 302-306). Kinget (1971. 1984. în potenţarea nivelului comportamental de tip empatic ca premisă a comunicării interpersonale. Marcus. Brehm S. În aceiaşi arie de cercetare în studiul “Empatia predictivă şi preferinţele interpersonale” realizat de S. dar că dezvoltarea sa pare să ceară o anumită modificare a întregii personalităţi deoarece “comportamentul empatic nu se lasă adoptat după cerinţele momentului”.107). profesor. 2) surse de eroare în cadrul percepţiei interpersonale. Direcţiile de acţiune ar fi. 1997. L. 215). 250 . 6) etapă cu caracter recapitulativ. 1990. Corey G.. 296) se fac două precizări: • una de tip teoretic-conceptual urmărind demonstrarea delimitărilor de fond dintre empatie aparţinând de latura instrumental-operaţională a personalităţii şi simpatie ca ţinând de latura relaţional valorică. Bullmer. p. părinţi. (1995) apreciau că tema relaţiei dintre empatie. două: 1. după autorul citat. negociator) argumentează necesitatea dezvoltării acestei capacităţi umane pe care o găsim la toţi oamenii (S. raţionament deductiv şi analogie). utilizând grupul creativ pentru derularea experimentului.. Guerny. spun autorii. formare şi creştere uman.

(Veron P. 188).. Considerăm că grupul creativ constituie un domeniu încă puţin investigat din perspectiva implicaţiilor fenomenului empatic în activitatea formativă a grupului. prin conturarea rolului empatiei în creaţia plastică şi literară (S. 1987). înţelegerea din interior a problemei abordate cu condiţia păstrării convenţiei de “ca şi cum”. pentru înţelegerea fenomenului empatiei sunt necesare încă studii şi cercetări care să îl abordeze dintr-o perspectivă interdisciplinară. David. prin funcţiile îndeplinite de empatie la nivelul sistemului de personalitate poate fi considerat un vector multidimensional al acestuia. relaţiile dintre empatie şi creativitate au fost mai puţin reliefate prin studii interdisciplinare deşi sunt două fenomene psihice complexe şi care interacţionează la nivelul personalităţii. empatia este o însuşire comună tuturor oamenilor având la bază predispoziţii ereditare. p.O temă privind evoluţia pe vârste şi socializarea empatiei. aşa cum au dovedit-o studiile noastre. A. Ca expresie a acestei capacităţi se formează în timpul existenţei individuale un stil apreciativ empatic şi un comportament empatic. M. • facilitarea comunicării interpersonale. Doina Săucan. Cu o înţelegere mai largă sau mai redusă la termenul de identificare. 29-31) deşi nu utilizează termenul de empatie. 1997). • atingerea performanţei în profesie şi a eficienţei sociale. o reducere a procesului empatiei la aspectul de identificare. 1971. Alex Osborn (1971. Marcus. sunt destul de frecvente ele nu abordează problema empatiei decât în trecere. Predescu. T. empatie şi temperament. • facilitarea adaptării sociale prin elaborarea unei strategii proprii de comportament a individului prin adaptarea propriilor aspiraţii şi aşteptări la aşteptările şi comportamentul celorlalţi. Marcus. 1994) sau în activitatea didactică (S. 4. Această formă a imaginaţiei noi o considerăm cea mai profund implicată în empatie. conceptul de empatie a intrat şi în atenţia inventologilor. în general. empatie şi motivaţie. Stein în “Stimulating Creativity” utilizează termenii de “identificare empatică cu un obiect viu” şi “identificare empatică cu un obiect fără viaţă” (vol II. 1983. În lucrările de creativitate şi inventică a început să se acorde atenţie studiului fenomenului empatic fie din perspectiva însuşirilor ce caracterizează persoana înalt creatoare fie din perspectiva strategiilor şi metodelor de stimulare a creativităţii care cer identificare şi transpunere. Empatia – o competenţă socială Analiza empatiei şi a relaţiilor ei cu alte procese şi însuşiri psihice realizată anterior a reliefat următoarele: 1. Între capacitatea empatică şi comportamentul empatic ca modalitate constantă de manifestare a acestuia. 1992. 251 . arată că ea apare de timpuriu. Capacitatea empatică prin manifestare la nivel individual contribuie la: • cunoaşterea psihologică a altuia. dar manifestarea şi dezvoltarea ei este influenţată atât de factorii biologici cât şi de factorii de mediu între care modelele parentale au un rol deosebit. subliniază rolul imaginaţiei substitutive în creativitate. 271) Deşi în literatura de specialitate cercetările cu privire la grupele de creaţie sau la grupurile creative. 2. 3. Noi considerăm empatia ca o competenţă socială esenţială pentru comportamentul social şi am elaborat şi experimentat programe de dezvoltare a empatiei prin antrenament în grup creativ. ca însuşire a personalităţii creatoare. În domeniul personologiei studiile româneşti realizate cu privire la empatie constituie o contribuţie originală în special prin conceperea empatiei ca însuşire aptitudinală (S. empatie şi aptitudini constituie teme din domeniul psihologiei personalităţii investigate de psihologi în prezent. din primele zile de viaţă ale copilului. Este aici o înţelegere limitată a empatiei. Aşa cum am prezentat anterior există preocupări pentru elaborarea şi experimentarea unor programe de antrenare a empatiei. Prin dezvoltarea lor corelată încă de la vârstele tinere apreciem că sar creşte posibilitatea realizării de sine cât şi capacitatea de performanţă a individului. Belous V.. Relaţia dintre empatie şi agresivitate. există relaţii congruente. p. p. 8. • înţelegerea şi predicţia comportamentului altuia. Marcus.

. (80% din timpul acordat) b) variabila antrenare şi transfer. c) variabila fond informaţional (structurare şi îmbogăţire -20% din timpul acordat. relaţii publice.cadre didactice debutante Metodologie În susţinerea programului vom utiliza antrenamentul intensiv. manifestând empatie predictivă. V or realiza aprecieri. Formarea abilităţii de a utiliza competenţa empatică în evaluarea şcolară. grup Focus. 3. confruntare selectivă. Ei înşişi. confruntare metaforică.Vor utiliza competenţa empatică în controlul şi echilibrarea balanţei succes . Derularea antrenamentului 252 .2. 2.1. îşi vor forma un stil apreciativ complex. Participanţii vor şti să delimiteze stilurile apreciative. 3. 2.2. ). utilizând metode de creativitate. Scopul Stimularea.exersare.3 . modelul euremelor aplicat în evaluare. Dezvoltarea principalelor componente ale empatiei: componenta afectivă şi componenta predictivă. funcţiilor. trebui formaţi prin antrenamente intensive pentru a-şi dezvolta competenţele sociale. 3.1. Vor putea orienta elevii spre conturarea unor abilităţi sociale şi a unor standarde valorice pozitive în comportamentul lor social. V or şti care sunt funcţiile empatiei.3. manifestând empatie emoţională. 3. evitând erorile fundamentale de atribuire. V or fi capabili să se transpună în situaţia altora. evaluare creativă prin joc de rol în situaţii sociale proiectate de formator (conflicte.eşec. 1. 2.9. Obiective 1. Dezvoltarea competenţei empatice la cadrele didactice debutante 9. Trei variabile sunt corelate în antrenament: a) variabila demonstrare . 2.1. Iniţial şi final se va aplica chestionarul formatorului. V or utiliza capacitatea empatică în controlul pedagogice şi în rezolvarea lor . Vor Înţelege care sunt factorii inhibitori şi facilitatori ai manifestării empatice şi cum pot fi prevenite sau reduse obstacolele în comunicarea empatică. Participanţii vor cunoaşte care sunt cele cinci componente ale capacităţii empatice şi cum pot fi ele delimitate. 1. dezvoltate. Antrenarea competenţei empatice se va realiza prin triangulaţie metodologică. Evaluarea antrenamentului Pentru evaluare se vor folosi: exerciţii interactive de probare a abilităţilor formate. V or putea să facă predicţia asupra comportamentului celorlalţi. Cunoaşterea structurii. recunoaştere a sentimentelor etc.3. element indispensabil (a1ături de competenţele profesionale ) în realizarea obiectivelor educaţiei în mileniul III. Program de antrenament Argument Formatorii tinerei generaţii sunt chemaţi să-şi dezvolte potenţialul de aptitudini Ia nivel de competenţe pentru a pregăti comunitatea să rezolve cu succes problemele cu care se confruntă şi să proiecteze creativ o nouă civilizaţie. 2. 20% din timp îmbogăţirii şi structurării fondului informaţional interdisciplinar individual.5. testate. 1.2.3. cum pot fi stimulate şi evaluate.4. scală de autoapreciere a abilităţilor sociale formate. tehnici şi procedee specifice psihologiei sociale aplicate: joc de rol. 1. rolul empatiei şi a locului ei În repertoarul de competenţe sociale a cadrului didactic. formatorii. Vor fi capabili să stimuleze dezvoltarea şi manifestarea abilităţii empatice Ia elevi.4. tehnici şi metode ale Şcolii Mirabilis de educaţie şi formare prin creativitate. 2. 3. care se va derula după formula: -80% din timp dedicat formării abilităţilor . 3. Grup ţintă . în întărirea stimei lor de sine. antrenarea şi dezvoltarea empatiei Ia nivel de competenţă.4.1. empatic şi creativ .V or acţiona pentru prevenirea şi/sau reducerea blocajelor empatiei în relaţionare. Participanţii îşi vor structura o imagine cât mai completă asupra rolului empatiei în comportamentul social şi profesional.

3. 1. Exerciţii de identificare.1.4. Topul profesorului creativ. Aplicarea primelor teste de empatie emoţională şi predictivă şi a chestionarului formatorului.5.1. analogii personale 3. 3. Demonstrarea comportamentului empatic . Aplicarea chestionarului formatorului pentru prima zi.3.2. Chestionarul formatorului pentru a treia zi. Prezentarea topului profesorului creativ.2. Discuţii pentru delimitarea impactului antrenamentului.Aplicarea chestionarului formatorului pentru a V-a zi.2. Ziua a treia (6 ore) Componenta afectivă şi componenta predictivă a empatiei 3. Topul creativilor. Exerciţii interactive de probare a abilităţilor formate 5.3.exerciţiu de empatie cu model prezentat 2. clasa de elevi . predictivă) posibil de utilizat în predarea /învăţarea obiectului de activitate. Joc de rol sau utilizarea unor metode de creativitate care induc şi cer manifestarea competenţei empatice (sinectică.Exerciţii de relaţionare 4. Antrenament în recunoaşterea şi definirea capacităţii empatice. Discuţii privind empatia predictivă . 2. ascultare activă. Prima zi (6 ore) 1. Capacitatea empatică -nucleul competenţelor sociale 1. Ziua a cincea (6 ore) Demonstrarea abilităţii formate în antrenament 5. Prezentarea rezultatelor topu-ului profesorului creativ din ziua a patra 5. Cum transferăm cele însuşite în relaţiile cu colegii. Delimitarea principalelor obstacole în manifestarea capacităţii empatice . Topul profesorului creativ.3. 1.3. bătălia metaforelor etc. Exerciţii de autodezvăluire 2.2. motivaţionaJă. Exerciţii de identificare. Topul profesorului creativ .1.exerciţii 2. Constituirea grupului de lucru şi realizarea climatului stimulativ. Ziua a şasea (6 ore) Evaluare finală 6.4. Rezultatul topului 3. Discutarea posibilităţilor de dezvoltare a componentei afective exerciţii de recunoaştere a sentimentelor. comunicare empatică 3.4. Topul profesorului creativ 6. Atribuire şi stil apreciativ .exerciţii de dezvoltare a empatiei predictive 3.4. atribuire şi stil apreciativ 4.5.2. 6.7. Ziua a doua (6 ore) Comunicare şi comportament empatic 2.2. 1.discuţie Panel 2. ) pentru întărirea şi transferul abilităţilor formate 5. Prezentarea topului profesorului creativ . 1. transpunere. după prima zi.4. 5. Aplicarea chestionarului formatorului pentru a doua zi. Cum transferăm cele însuşite la clasă? (activitate realizată prin Philips 6-6 sau metoda 6-35) 4.5.1. Prezentarea obiectivelor.Aplicarea chestionarului formatorului pentru a patra zi.1.5.2.exerciţii de evitare a erorilor fundamentale de atribuire în relaţia profesor-elev 4. Exerciţii de relaţionare şi pluralitatea perspectivelor. Ziua a patra a ( 6 ore) Empatie. Fiecare participant va propune o activitate care solicită manifestarea empatiei şi va fi lider în realizarea activităţii respective • Elaborarea de către fiecare participant a unor exerciţii de empatie (afectivă. Exerciţii de relaţionare şi autoprezentare.6. 4. exerciţii de empatie cu model evocat.exerciţii de comunicare empatică 2. Demonstrarea stilurilor apreciative prin teste şi exerciţii -discutarea caracteristicilor fiecărui stil 4. Topul profesorului creativ . 253 .1. roll-storming. Evaluarea rezultatelor antrenamentului prin: • Evaluarea la nivel individual a abilităţilor formate. Funcţiile empatiei .

IV . 6.vor fi competenţi în utilizarea abilităţii empatice în rezolvarea sau controlarea conflictelor pedagogice Metode şi tehnici utilizate: . Reamintirea normelor şi axiomelor grupului creativ. 6.3. Se evidenţiază şi expectanţele participanţilor (din predicţiile făcute asupra întrebărilor ce Ii se vor pune).7.2.vor elabora exerciţii pentru stimularea şi dezvoltarea empatiei emoţionale şi predictive la clasă .exerciţii de identificare după imagine Structura activităţii I. Aprecierea rezultatelor şi materialelor elaborate în reuniunea anterioară.părinte?" 254 . Se observă reacţiile participanţilor. Fiecare participant desenează. Protocol al unui antrenament în empatie Data: 18. esenţial este Să evidenţieze relaţia dintre predicţie şi confirmare.strategiile creativităţii (învăluirea.Exerciţiu de alloempatie. schematic ): Participanţii se grupează în diadă.6.12. Topul topurilor pentru întreg antrenamentul Alcătuirea mapei cu materiale elaborate de participanţi în cursul antrenamentului Stabilirea unor modalităţi de comunicare între participanţi şi formator pentru susţinerea efortului de dezvoltare continuă a competenţei empatice 9.4. exemplificare cu teme din activitatea didactică.joc de rol .elev sau profesor . Liderul intervine numai când o diadă prelungeşte exerciţiul prin explicaţii suplimentare sau când diferenţa între predicţie şi confirmare este foarte mare. Faza III Se citesc întrebările şi predicţiile făcute (faza predicţie . simbolizează starea în care se află la momentul respectiv (desen în culori. De exemplu: 1.vor putea să utilizeze modelul evocat sau perceput pentru a se transpune în situaţia sau în rolul altuia . Faza-II Fiecare participant pune în scris 3 întrebări partenerului. motivaţionale. 2. Aplicarea scalei de autoapreciere a efectelor antrenamentului Aplicarea chestionarului formatorului Topul profesorului creativ.exerciţiul empatic . Mariana Caluschi Obiective: . în funcţie de desenul acestuia. VI. provocarea) -exerciţii de empatie emoţională .1999 Tema: Componentele empatiei Grup ţintă: Profesori debutanţi Formator: dr.5. 6.6. III.Prezentarea succintă a componentelor empatiei. Prezentarea topului profesorului creativ şi empatic.confirmare). 6. predictive . Rolul empatiei afective şi predictive în verificarea elevilor. II.exerciţiul cu model evocat .vor cunoaşte cele 5 componente ale capacităţii empatice .vor fi capabili să utilizeze exerciţiul empatic în procesul de învăţare/predare la obiectul de specialitate . apoi încearcă să facă predicţia asupra întrebărilor care i s-au pus de către partener . Exerciţiul de autoprezentare metaforică. Prevenirea conflictelor elev-cunoaştere sau elev-cadru didactic prin predicţie empatică V . Brainstorming cu roluri de pe tema "Cum optimizăm relaţia profesor .vor şti ce probe se pot utiliza pentru testarea empatiei afective. Exerciţiul poate fi desfăşurat şi în alte forme (un singur subiect şi grupul întreg). Faza I Fiecare priveşte desenul partenerului şi încearcă să descrie în câteva cuvinte starea prin care trece acesta.

4nul trecut. discuţii cu modelul • Questioning. cunoştinţe luarea în posesie a subiectului pe plan mental. identificare. După 10-15 minute participanţii sunt puşi să citească ceea ce au scris. motivaţional ca în iubire. Maica Tereza.. un bunic. părintele unui copil neastâmpărat cu rezultate şcolare medii. dar nu erai pe listă! " Şi a Închis telefonul. după ce a obţinut locul I Ia faza judeţeană a olimpiadei de . Se împarte grupul în două grupuri de câte şase persoane. experienţe. VII.. deci. non-agresivă şi non-violentă în manifestarea abilităţii empatice. Fazele exerciţiului empatic 1.. Faza ultimă se realizează la nivelul grupului mare. . medicul şcolii.un profesor. liderul grupului citeşte continuarea povestirii.Roluri: profesor. fiind apreciat între olimpicii şcolii. Fiecare grup primeşte câte o povestire în care un subiect (personaj) descrie ce i s-a întâmplat şi dă câteva relaţii despre cum reacţionează el în mod obişnuit. Se susţin discuţii asupra exerciţiului lucrat. Apoi fiecare participant citeşte monologul realizat prin identificare (imaginaţie de substituire ) cu calul (calul poate fi elev şi cei care joacă şah . brainstorming de întrebări • utilizarea unor tehnici de apropiere cognitivă şi emoţională de model (demersul de la altul-la sine) 2. un inspector . a comunicării de suport. Se lucrează individual "monologul calului" după imagine. Transpunerea. copilul. 3.. un părinte. Revenirea şi interpretarea experienţei trăite cu formularea predicţiei asupra liniilor de comportament. Se evidenţiază temerile. testul Mahrebian Epstein pentru componenta afectivă a empatiei). Atunci Marius a simţit. a experienţei afective a celui ce empatizează. aştepta să se precizeze trenul cu care vor pleca spre Bucureşti. sau alte scale. cu mulţi prieteni între colegi şi chiar între profesori. Se realizează o aplicare de probă pentru diagnosticarea nivelului empatiei afective şi predictive (testul Dyamond adaptat la creativitate pentru empatie predictivă.. proiecţia în (cu) situaţia celuilalt "ca şi cum" ar fi el (demersul de la sine-la altul). dar dacă nu vrea "calul" să facă mişcarea potrivită. Cunoaşterea modelului prezentat sau evocat • a face străinul cunoscut • perceperea. EI este un adolescent sociabil şi comunicativ. a făcut. a expectanţelor celuilalt (demersul de la altul-la sine). Era foarte bucuros şi cu bagajele la uşă. Se face. Povestirea se opreşte în momentul producerii întâmplării. ce a gândit personajul. nerăbdător a dat telefon ca să i se comunice ora de întâlnire la gară. Condiţii pentru producerea empatiei Se prezintă cele trei condiţii: existenţa modelului de empatizat. identificarea..fizică. inspectorul şcolar. 4. dorinţele şi expectanţele calului.. doi profesori. afectiv . 5. Exerciţiul empatic Se prezintă exerciţiul empatic. Un glas mirat i-a spus: "S-a plecat de ieri! Cum te cheamă? A. În final se evidenţiază manifestarea empatiei afective şi predictive prin sublinierea expectanţelor celor doi parteneri: părinţi. profesori. a credinţei în convenţia transpunerii. Pe noi ne-a legat Ia bot şi ne-a pus să zâmbim. Degeaba vrea domnul profesor să-l impresioneze pe inspector. De exemplu: Marius este un elev cu rezultate şcolare foarte bune. După ce liderul fiecărui microgrup a citit povestirea. Integrarea cunoştinţelor despre model în sistemul propriu de valori. doi părinţi etc. dar şi rolul lucrului în echipă în generarea soluţiilor. În ziua în care trebuia să plece. Se trece Ia schiţarea rolului ascultării active. mularea pe psihologia subiectului (demersul de la altul-la sine). cu încredere în forţele Iui. vizualizarea.un profesor. predicţie şi confirmare . Proiectarea propriului comportament corelat cu scopul urmărit (demersul de la sine-la altul) 255 . psihologul şcolii. s-a dus de râpă toată reputaţia şcolii.. EI este pasionat de fizică şi a obţinut în clasa a X-a rezultate care i-au permis să ajungă până la faza pe ţară inclusiv..) Exp. Marius s-a pregătit de plecare. fiecare participant încearcă să se transpună în rolul personajului şi apoi să scrie ce a simţit. s-au acordat ca premii pentru ocupanţii locurilor I şi 2 o excursie în Franţa. a spus..

noi introducem în obiectul estetic cerea din sufletul nostru. etc.e ceea ce numeşte ll Einfiihlung natural (Natureinfuhlung). • • • • • • Întrebări definiţi empatia şi delimitaţi condiţiile declanşării ei. În cazul acesta există o "transpunere a mea în altul". se produce empatie dispoziţională. dacă noi considerăm aceste sentimente ca inerente oarecum culorilor şi tonurilor. Se dă ca exemplu conflictul elev-cunoaştere . a cărui predicţie a fost confirmată de el. Liderul antrenează participanţii în activitate urmărind paşii (fazele) exerciţiului. în introducerea vieţii noastre în sufletul altor oameni. 256 . ce funcţii îndeplineşte empatia? Exemplificaţi. Se realizează topul profesorului creativ şi empatic. durerea. Se discută rezultatele exerciţiului. După parcurgerea tuturor fazelor fiecare participant citeşte ce a scris după identificarea cu modelul. Interpretaţi următoarele texte: "Teoria empatiei sau Einfiihlung-ul a fost formulată de Th. În sfârşit al patrulea fel de empatie e aceea care se poate numi socială şi care constă în pătrunderea. cum a acţionat el în acea situaţie ( este bine ca "personajul”. modelul reliefând pe care dintre participanţi l-a simţit că a empatizat cu el. Se pun întrebări modelului prezent (cel care povesteşte întâmplarea) prin îndepărtarea de întâmplare şi cunoaşterea mai adecvată a modelului. Se trec în revistă principalele obiective atinse în reuniunea de antrenament. Această introducere a sufletului nostru în obiecte e ceea ce numeşte Lipps Einfiihlung general aperceptive.) şi un conţinut. le atribuim acelor factori. puteri. atunci se naşte empatia estetică . trezite cu ocazia unor factori străini. caracterizaţi comparativ stilul apreciativ empatic şi stilul detaşat. jalea. Un participant (sau liderul. Conţinutul estetic e de natură psihică. Aceasta este baza psihologică a vechiului antropomorfism. Se evidenţiază rolul profesorului diriginte în rezolvarea conflictului şi drumul de la identificarea conflictului până la rezolvarea lui. Se discută modul în care este implicată abilitatea empatică în rezolvarea unor conflicte pedagogice VIIl. co-liderul) povesteşte o întâmplare şi se opreşte la producerea evenimentului. Fiecare participant trebuie să delimiteze cum poate utiliza exerciţiile empatice Ia obiectul Iui şi să dea un exemplu. Se lucrează un exerciţiu de empatie cu model prezentat . Lipps deosebeşte la obiectul estetic o formă (ton. culoare. înseamnă că am introdus dispoziţiile noastre afective chiar în acele senzaţii vizuale sau auditive. Întrebări şi sugestii pentru pregătirea individuală şi/sau seminar 1. Se lucrează un exerciţiu de empatizare (după imagine) cu j personajele din imaginea „plimbare în trei”. B) Când atribuim naturii şi sentimentele ce ne ajută sufletul nostru: mândria. Se citesc în grup . c) Când dispoziţiile noastre sufleteşti. El deosebeşte însă patru feluri de Einfiihlung. activitate. În acest caz noi atribuim naturii tendinţe. X. Se fixează tematica pentru acasă.Exerciţiul empatic elaborat de noi a fost experimentat şi utilizat în dezvoltarea conştientă a capacităţii empatice la nivel individual (140 de subiecţi) şi la nivel colectiv (în 1 0 grupuri creative aproximativ 150 subiecţi). De exemplu: culorile şi tonurile muzicale trezesc în sufletul nostru diferite sentimente. IX. Iniţial se face un exerciţiu de "denumire pentru tablou".. empirică . În sesizarea şi în gustarea unei opere de artă noi suntem în activitate internă. avem o empatie naturală. modului său obişnuit de reacţie.să fi pregătit anterior exerciţiul). Sarcina este transpunerea în situaţia fiecărui personaj. şi anume: a) Când însufleţim natura şi spaţiul.discuţiile imaginate de fiecare. trebuinţele şi aşteptările celor trei. În final modelul citeşte ce a simţit. gândit. ce ste atribuirea şi ce relaţii există între atribuire şi empatie? cum se implică afectivitatea în procesele empatiei şi creativităţii? care credeţi că sunt implicaţiile stilurilor apreciative în rezolvarea conflictelor? 2. psihică. elaborarea unei discuţii în trei care să evidenţieze temerile.

Filosofia valorii.) 3. după Lipps. Valoarea estetică se produce astfel prin afirmarea vieţii (nu în sensul de afirmare utilitară a vieţii). • Realizaţi un exerciţiu de empatie cu model evocat şi un exerciţiu cu model prezentat.224 ..Prin urmare. prin empatie înţelegem o obiectivare a Eului nostru.. • Realizaţi un exerciţiu de exprimare metaforică: empatia este pentru psiholog precum. urâtul. 257 . p. Editura Polirom. (1997) . Sugestii pentru seminar: • Realizaţi un Focus – grup pe tema „empatia – o competenţă necesară profesiei de psiholog.Valorile estetice şi teoria empatie din vol. o oglindire a lui în lumea externă. (Andrei P. Negarea vieţii într-un obiect constituie.225.

S. Editura Albatros. Anderson Harper New York:. Andrei P. Pavelcu.The Psychology of Interpersonal Relations.1982.W. 8. Arkin R. .. Guilford. V. General Practitioners Observed: a study of personality intelectual factors and group behavior. . Bucureşti. (ed. Vol 2. London 29. în Creativity and its Cultivation. Bucureşti 258 . . S. Brooks/Cole Publishing Company. S. Editura “Augusta” . S..Self presentation styles.. . Sharon şi Kassin.. . Ralea” Bucureşti.. A. Social Psychology. .A. Ed. Motivaţia creaţiei ştiinţifice.. Gherghinescu. (1958). Academiei Romane. British Journal of Medical Education. Caluschi Mariana.P. Editura P. 18. New York. 2. Measuring Individual Differences în Empathy: Evidence for a Multidimensional Approach. Pavelcu. 15.1994 Incursiuni în creatologie. 22. Addison – Wesley. . 27.R. Teaching Psychological Skills. J. Larson.P. Empatia şi relatia profesor elev.Graw-Hill Bock Company.. Editura Academiei. Psihologia consonantistă. Houghton Mifflin Company Boston. Marcus. nr. Mehrabian. – 1976. S. în Revista de Psihologie nr.1986. Comisky. .113126.G.1996. Ksicnzky. . Marianne Corey. New York 17. Bucureşti. Marcus. Structura şi dezvoltarea personalităţii (trad.U. H. P. 25. Caluschi Mariana (2001 a) . Empatia şi literatura. EDP. (1981) . M. – 1982. 14. Experimente-programe-proiecte – Ed Cantis. Models for Giving Psychology Away.1972.Investigarea electrofiziologică în transpunerea scenică. Iaşi 3. Ed. New York 7. 20. Ed. Journal of Personality and Social Psychology.1983. S. Ed. 31. – 1970.1959. Lexington Book&Heathand. Bucureşti. de Psihologie nr. Empatia şi eroarea de atribuire (teză de doctorat). 23. S. Marcus. V. (1969). N0. Doina Săucan .1980. Maisonneuve. Marcus. S. SUA 19. L.. Social Psychology. California Monterey. Bucureşti 11. Iaşi. 24. Empatie şi personalitate.. Empatia. Heider F. .1981.).The Art of Empathy. Editura Atos Bucureşti. Munteanu. Institutul de Psihologie ”M. Bucureşti.H. Vol.1994.R. Note definitorii ale tipului empatic de personalitate . .1979. Psycho-Sociologie des Affinites.1971.1995. 13. Allport. Stiluri apreciative. Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii. . Impression management theory and social psychological research. Groups:Process and Practice. Rev. J. Iaşi 10. Preocupari privind dezvoltarea capacitatii empatice . Human Science Press. P. 16. Freeman. G. (2001-b) – Grupul creativ de formare. . 9. Bucureşti. Brooks/Cole Publishing Company .The Blacwell Encyclopedia of Social Psychology. Junimea. 30. Feldman R. Londra. Paris. BIBLIOGRAFIE 5.California. în Revista de Psihologie. Marcus S. A. Aronson E.1978. New York: Academic Press.F. Bucureşti.Timişoara.S. S. 3.). 28. Mc.. New York. Metamorfozele lumii interioare. J. Anca. în Revista de Psihologie nr. Marcus. .1/2. Tedeschi (Ed. 12. Pavelcu. Bullmer K. . Brehm. S. Traits of Creativity. Manstead A. Company.44. Iaşi 34. EDP.1966. V. 21. (1997) – Personalitatea ca valoare socială – în vol Filozofia valorii – Editura Polirom. Publishing Company. .. Neveanu. Ruxandra .. În J. Academiei. .1984.1982. Ciofu I.1987. Lindzey G. 4. 32. Marcus.1985 . .P.S.1997. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică .BIBLIOGRAFIE 1.. Odobleja.1991. Ed. 3.H. . Şt.M. Dicţionar de psihologie. Catina. Byrne. Cantes. John Wiley and Sohns Inc. . D. Davis.The Handbuch of Social Psychology. Marcus. (1969). 2 33. Ed. .. Academiei R. Corey. .).S. A Theory of Affiliation. . .T. (1975).1990. 6. . 26. Academiei R.Grupul mic şi creativitatea. G. Miles M.

Roco. Bucureşti 42. Louvain. 1981 . 40.D. Kinget . Pubblications Universitares. Les groupes des rencontre. vol.Creativitatea generală şi specifică.35. New York 38. The Development of Interpersonal Competence .. C. Pubblications Universitares. – 1975. Harper. I.1971. Eugene – 1973. Rogers. I şi II. Chicago 43. Weinstein. Dunod Paris. Militară. Louvain. H. 36. Al. Psihologia cooperării şi întrajutorării umane. în Vol. New York 259 . Altruismul ca tip de comportament prosocial. 41. C. et C. vol. 39. . M. I şi II. C. Bucureşti.1973. D.. Psychoterapie et relations humaines. – 1959. Creativitatea individuală şi de grup. I.1979. Anderson Ed. et C.S. Rogers. Rogers. Kinget . The Theorie and Practice of Group Psychotherapy. în Handbook of Socialisation.1971.Bucureşti. Trestieni. 37. Towards a Teorie of Creativity. C. Psychoterapie et relations humaines. M. – 1990. Basic Books. Ed. Yalom.R. Editura Academiei . Editura Academiei R. Mihaela . Theorie and Research. în Creativity and its Cultivation. Roşca. Goslin. Rond McNely.A. Rogers.