MAPĂ LOGOPEDICĂ

CUPRINS

A. FORMAREA SUNETULUI:
I. Introducere; II. Generalitaţi; III. Tehnica pronunţiei; IV. Metode şi procedee pentru emiterea sunetului; V. Defecte de articulaţie şi corectarea lor.

B. ETAPELE DE CORECTARE:
I. Etapa de emitere II. Etapa de consolidare III. Etapa de diferentiere IV. Etapa de automatizare

C. BIBLIOGRAFIE

2

A. FORMAREA SUNETULUI

3

Însuşirea şi dezvoltarea limbajului sunt activităţi care presupun un efort îndelungat din partea individului, în decursul dezvoltării ontogenetice. Activităţile respective se realizează spontan, în relaţiile cu cei din jur, dat fiind tendinţa copilului de a verbaliza acţiunile desfăşurate, dar şi organizat, prin determinarea copilului să participe la activităţi cu un anumit scop educativ. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziţiilor în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice este în funcţie de o serie de factori: mediul de viaţă şi activitate al copilului, preocuparea adulţilor pentru stimularea vorbirii sale, eficienţa procesului, afectivitatea, motivaţia pentru activitate şi personalitatea acestuia. La început, copilul învaţă pronunţarea sunetelor prin imitaţie şi prin joc; apoi realizează cuvinte, propoziţii şi fraze. Diferenţele marcate de structura psiho-fizică a copilului, influenţele educative, existenţa unor modele deficitare pe care le imită, ca şi acţiunea unor factori nocivi pot duce la tulburări de vorbire, care se prelungesc şi după perioada antepreşcolară, iar în alte situaţii, asemenea dificultăţi ale limbajului pot apărea la vârstele următoare şi adeseori cu un debut violent. La copil apar relativ frecvent tulburări de pronunţie, constând în deformarea, substituirea, omiterea şi inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană şi în cea reprodusă. Aceste manifestări sunt cuprinse sub denumirea de dislalie şi când ea se manifestă sub o formă uşoară, îmbracă forma de dislalie simplă sau monomorfă şi avem de-a face cu tulburări care se manifestă numai la nivelul unor sunete izolate sau la familia unor sunete. Frecvenţa dislaliilor este în funcţie de vârstă, de sex, de nivelul de dezvoltare psihică, de anturaj, de condiţiile de educaţie, de condiţiile economice, de particularităţile de limbaj. Datele statistice, privind extinderea dislaliilor sunt în funcţie de factori subiectivi, adică în raport de exigenţa mai mare sau mai mică a celui care stabileşte diagnosticul.

4

Fenomenul fricativ h este interpretat de specialişti în diferite moduri:  unii consideră că articularea lui se realizează printr-o strâmtarea faringelui, determinată de apropierea reciprocă dintre rădăcina limbii şi muşchiul constrictor inferior al laringelui;  alţii îl consideră laringual, adică realizat în glotă, datorită unei poziţii speciale a coardei vocale. Aspectul general al feţei în pronunţia fonemului h, are aceeaşi înfăţişare cu cea a fonemelor c şi g, fiind din această cauză uşor confundată cu acestea. După modul de formare, sunetul h este o consoană fricativă surdă, iar după organul care ia parte activă la pronunţarea sa, este o consoană postero - linguală - faringială. Frecvenţa în rândul populaţiei este mică, de cca. 0,18%.

5

Explozia însă nu este perceptibilă. suflul de aer este presat spre canalul bucal. ci doar îngustează canalul bucal.Pentru producerea fiecărui sunet. îngustat prin încordarea rădăcinii limbii şi ridicarea ei spre faringe şi partea posterioară a palatului dur. de altfel) în emisia sunetelor. închizând calea rinofaringială. Faptul poate fi uşor intuit de către elevi. Pentru diferenţierea sunetului h de sunetul c sau g. deoarece ea nu este suficient de dezvoltată. Aceste exerciţii trebuie asociate cu cele de respiraţie. specifică sunetelor c şi g. pentru a facilita mişcările complexe ale grupelor de muşchi care iau parte în actul de respiraţie şi la activitatea fono-articulatorie în emisia verbală. 6 . care nu barează aerul. poate fi percepută pe dosul mâinii. Curentul de aer se simte atât pe palatul dur cât şi pe partea posterioară a limbii. Astfel. Pentru emiterea acestui fonem este necesară realizarea următoarei poziţii organice: gura deschisă ca pentru pronunţia lui c. necesar emisiei şi ritmului vorbirii normale. Un rol hotărâtor îl joacă şi controlul nervos în reglarea echilibrului dintre inspir şi expir. Musculatura implicată în actul respiraţiei trebuie exersată mai cu seama la copil.sub forma unei presiuni de aer călduţ. Importantă este deasemeni şi motricitatea generală şi mişcările fonoarticulatorii. deoarece în emiterea sunetului h nu se simte acea coborâre a laringelui. partea posterioară a limbii ridicată spre faringe. în proporţie diferită. Pentru acestea sunt necesare exerciţii generale care fortifică organismul. Momentul pronunţiei sunetului h are un caracter exploziv. şi îşi modifică presiunea (ca şi inspirul. se demonstreză prin explicarea poziţiei limbii. Acestea vibrează în timpul expirului. este necesar să vibreze coardele vocale. Vălul palatin este ridicat. Explozia aerului în expiraţie. în timp ce vârful ei se retrage puţin şi se sprijină pe partea anterioară a coroanei alveolare a incisivilor inferiori.

hambar. âhâ. se articulează cu poziţia organică specifică pronunţiei vocalei î.Metodele şi procedeele specifice logopediei. urmat de vocala a (han. hartă. ahu.  horă. pahar. etc. dihor.). ăh.  ah. etc. se pronunţă cu poziţia cerută de vocala care-i urmează. halat. Altfel. sunt complexe şi presupun o specializare aparte. În poziţie finală. În cuvintele în care consoana h este urmată de o. Exerciţiile folosite sunt cele de vorbire ritmată. ih. oho. ahi.  aha. Când sunetul h este urmat de vocalele u. Când fonemul h este precedat de o vocală şi urmat de o consoană. hi. eh. ahâ. sunetul h se pronunţă cu poziţia gurii specifică pronunţării vocalei o. etc. e. duh.). Când sunetul h este precedat de o consoană şi urmat de o vocală sau încadrat de vocale. ahă. se pronunţă cu poziţia gurii specifică vocalei ce-i urmează (arhivă. uh. halva. hu. etc. hă. se pronunţă cu poziţia gurii specifică vocalei ce-l precedează (odihnă. ehe. deficienţii de auz intercalează între sunetul h şi vocala care urmează sunetul î. exerciţii de imitare a unor modele cu vorbire corectă.). Consoana h. 7 . ăhă. înhămat. uhu. iaht. h. zahăr. meteahnă. he.  ha. ihi. etc. Pentru pronunţarea corectă a cuvintelor care încep cu sunetul h. ho.  aho. hâ. Se vor face exerciţii pentru mecanizarea pronunţiei sunetului h izolat. oh. în care recitarea unor poezii imprimă fluenţă vorbirii. âh. imitarea poziţiei corecte a aparatului bucal în timpul emisiei. poziţia gurii pentru pronunţarea consoanei h trebuie să aibă poziţia specifică pronunţiei vocalei a care-l urmează. ahe. haină.. i. h. h. în silabe şi în cuvinte:  h.

. . La reuşita acestora se adaugă tactul pedagogic al educatorului.am.Defectele de articulaţie au frecvenţa cea mai mare. Prin existenţa tulburărilor respective se creează dificultăţi în emiterea cuvintelor. propoziţiilor şi în înţelegerea celor enunţate.orn. Adesea. horn. afirmarea unui climat efectiv tonifiant în colectivitae. care nu asigură îngustarea canalului bucal. Cauzele rezidă în inerţia părţii posterioare a limbii. Sa ara. precum şi în lipsa exploziei în timpul actului articulator.alat. . De exemplu. sunetul h este omis. han. în special la copiii preşcolari şi şcolari mici. în loc de halat. 8 . din care să nu lipsească încurajarea pentru fiecare proces obţinut de copil. Sahara etc. etc. manifestarea înţelegerii faţă de copilul handicapat.elevii pronunţă:.

ETAPELE DE CORECTARE 9 .B.

h H ℎ ℋ 10 .

HAM  Cum face calul ? 11 . Cum face câinele? HAM .

HA  Cum face porcul ? 12 . I .HA .I .

GROH .GROH 13 .

 Scriem sunetul „h”: h H ℎ ℋ  Cum se pronunţă sunetul „h”: 14 .

15 .

 Rostim cu ajutorul modelului: H .postero .fricativă .linguală .surdă .velară 16 .consoană .

17 .

18 . const-constantă.în serie.Ho Hu Hâ Hă Ha He Hi V+c cconst v-se Oho Uhu Îhâ Ăhă Aha Ehe Ihi V+c+ v cconst vdubl Oh Uh Îh ĂH Ah Eh Ih V+c Hoh Huh Hâh Hăh Hah Heh Hih Hoho Huhu Hâhâ Hăhă Haha Hehe Hihi Hoho Hohu Hohâ Hohă Hoha Hohe Heho Hoho Huho Hâho Hăho Haho Heho Hiho Hoha Huhâ Hâhă Hăhu Hahi Heho Hihe Hro Hru Hrâ Hră Hra Hre Hri Ohro Uhru Îhrâ Ăhră Ahra Ehre Ihri C+v+ c ccconst dubl v-se v-se C+v+c C+v+c C+v+c +v +v +v c-dubl c-dubl c-dubl vl vl v-dubl const sch v2v2-se const C+v+c C+c+v V+c+c +v +v c-dubl cl. cl.opus. se. v-vocală.dublă. dubl. op. 2-cons 2-cons v1-se v-se v-dubl v2-op NOTA: c-consoană.

horn. handbal. ham. orhidee. har. hăţ. văzduh. hol. hotar.  Şah. zahăr.  Pahar. mohorât.mohair. haz. almanah. halat. puhoi. Ţine minte în câte cuvinte se aude sunetul „h”:             hală haină hoţ han harnic horă hamac matahală pahar dihor văzduh duh 19 . dihor. duh. Han.

PAHAR 20 .

HALATE 21 .

HARPĂ 22 .

HAMSTERI 23 .

PAROHIE 24 .

HARTĂ 25 .

hilar.  pahar. hăţ. har. arhitect. husă. monarh.  văzduh. haos. harpă. hoinar. haşurat. rahat. zahăr. hapsân. şah. hotel. horticultură.CITEŞTE-LE:  holdă. tâlhar. duh. prohod. horn. 26 . halva. haltere. puhoi. herpes. halat. harnic. paroh. tarhon. hol. haios.

HANDBAL 27 .

ŞAH 28 .

HAINĂ 29 .

HAMAC 30 .

ORHIDEE 31 .

IAHT 32 .

hotărât. înhămat. văzduh. tehnician. hectar. hartă. hamster.    33 . hazliu. paroh.        haltere. arhitect.

În care poziţie auzi sunetul „h” ? Notează cu x în căsuţa potrivită. locul sunetului în cuvânt: HOMAR 34 .

PAHAR ŞAH 35 .

36 .

paroh. prohod. hrană. şah. arhitect. hamac. harnică. Văzduh. horticultură. pahar. 37 . monarh.Hram. Iaht. mohorât.

HRANĂ 38 .

HRISTU 39 .

HREAN 40 .

 ÎN .  MA .OL.  IA .ĂMAT.  .IVĂ.  .RAM.  .AELA.  ZA .HĂR.MUR.OROSCOP.  .OI.ITECTURĂ.  TE .  PU .  AR .NICIAN. PA .  AR.ORIA.  MI .AR.  PARO .  .NIE.OTAR.. 41 .

.. Pe ...... în ceai...Lui Mihnea îi place ...... Mihaelei....... casei iese mult fum... Alcătuieşte şi alte propoziţii........ 42 . Fratele lui Horia ştie să joace bine ..................... În cuier este ....

Ighi Ic .Gheg Cheghe Cagi Caga Caga Coga Cugu Oc .Eghe Ec .Ghig Chighi Che .Gog Uc . Spune când auzi sunetele „c” şi „g”: Chi .Ag Chec .Aga Oco .Ug Cuc .Ga Ca .Ogo Ucu .Go Cu .Eg Ci .Ig Ac .Gi Ca .Ghi Ihi .Ag Ac .Og Coc .Ig Chic .Aga Aca .Gu Ica .Ugu Ic .Ghe Eche .Ga Co .Gug 43 . şi anume literele „c” şi „g”.Igi Aca .Această etapă constă în distingerea deosebirilor dintre litera „h” şi literele cu care se confundă.

44 .

Mâine este horă în sat.HĂRNICIE Haiduc este un cal voinic. Horia îl înhamă la car. 45 . El este hotărât să termine repede. Trebuie să care porumbul de pe holdă în hambar. Băiatul este harnic şi inimos.

Cu cadavre se hrăneşte.Parcă-i câina urâcios. strâmbi. Când Cândîl îlguşti.la lafel felca cael. Şi Şiîndat îndat-l -lşi şighiceşti! ghiceşti! (Hrean) (Hrean) 46 . tuşeşti. pătrunjel. Fiindca-i alb. Umblă mult cu capu-n jos.te testrâmbi. Orişiunde le găseşte! (Hiena) Pare Pareca-i ca-iun unpătrunjel. Fiindca-i alb. tuşeşti. el. guşti.

47 . Să se mişte sfântul soare. Să facem o horă bună. Horă mare rotitoare.Hai să dăm mână cu mână.

Mai aproape este cămaşa Horia. Ei au hotărât să lupte împotriva stăpânirii haine.   decât haina. dând o pildă de eroism tuturor românilor. Lăcomia strică omenia. Nu haina face pe om. Au condus răscoala românilor. Ei au murit. Cloşca şi Crişan sunt trei români din Transilvania. 48 .

în secolul al XIV-lea. unde s-a ridicat un vestit castel. Ursul păcălit de vulpe. 49 .aşa se numea sora lui Mihai Eminescu. Amintim câteva dintre poveşti sale: Harap-Alb.HUMULEŞTI . unde s-a născut povestitorul Ion Creangă. HERCULANE .oraş situat pe râul Cerna. HARICLEEA DARCLÈ . încă din timpul romanilor. HENRIETA . Soacra cu trei nurori. HUNEDOARA .oraş situat în Banat renumit pentru băile sale.sat situat în Moldova.a fost o mare interpretă vocală. de către voievodul Iancu de Hunedoara.

Aşa am aflat la ce te gândeai.Eu sunt. zise Neghiniţă. Ea îşi dorea mult un copil. . Bătrâna simţi apoi o picătură caldă pe mână.Neghiniţă. 50 . . . Neghiniţă era frumos şi mic cât o neghină. Bătrâna era fericită.Trăia odată un moş şi o babă. gândul oamenilor. Le pătrund în urechi şi le ascult gândurile. Nu văzu nimic şi se închină. Putea fi mic cât un bob de mazăre.Dacă ar fi cât o neghină ? Bătrâna se uită. Biata femeie făcu ochii mari.

1997. Editura Didactică şi Pedagogică. 2003. Editura Didactică şi Pedagogică. 1976. ILIE MIREA . Bucureşti.pentru cunoaşterea mediului înconjurător. 1994. Bucureşti. 2. 4.Tratat de logopedie. 1974. EMIL VERZA . Bucureşti. Bucureşti. VASILE ŢÎRDEA .Psihopedagogie specială. 3. Editura Didactică şi Pedagogică. 3. EMIL VERZA .BIBLIOGRAFIE 1.Terapia tulburărilor de limbaj.Metodica predării pronunţiei în şcolile speciale la surzi. Bucureşti. CORNELIA STĂNICĂ ŞI ECATERINA VRĂSMAŞ . Editura Fundaţia Humanitas.Ghicitori. 51 .

h H Horia şi Mihaela joacă şah. 52 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful