You are on page 1of 42

Volumul 13, nr.

8, august 2009

Starea laodiceană
Manuscript Releases, vol.10, p.176 „Vor asculta bisericile solia laodiceană? Se vor pocăi ele, sau vor continua în păcat, în ciuda faptului că solia cea mai solemnă a adevărului – solia îngerului al treilea – este predicată lumii? Aceasta este ultima solie a milei, ultima solie pentru o lume căzută. Dacă ajunge să fie căldicică, biserica lui Dumnezeu nu este privită de Dumnezeu mai favorabil, decât bisericile care sunt reprezentate ca fiind căzute şi ajungând un locaş al dracilor şi al oricărui duh necurat şi o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte. Cei care au avut ocazii de a auzi şi de a primi adevărul şi s-au alăturat Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, numindu-se poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, şi totuşi nu au mai multă putere şi consacrare faţă de Dumnezeu, decât bisericile oficiale, vor primi plăgile lui Dumnezeu întocmai asemenea bisericilor care se împotrivesc Legii lui Dumnezeu. Numai cei ce sunt sfinţiţi prin adevăr vor alcătui familia regală din locaşurile cereşti pe care Hristos a mers să le pregătească pentru aceia care Îl iubesc şi păzesc poruncile Sale. „‘Cine zice: Îl cunosc, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el’ (1 Ioan 2,4). Acest pasaj îi cuprinde pe toţi cei ce pretind că au o cunoaştere a lui Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale, dar nu dau pe faţă lucrul acesta prin fapte bune. Ei vor primi răsplata în conformitate cu faptele lor. ‘Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut’ (1 Ioan 3,6). Aceste cuvinte le sunt adresate membrilor tuturor bisericilor, inclusiv membrilor bisericilor adventiste de ziua a şaptea. ‘Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său’ (1 Ioan 3,7-10)”. – Manuscris Releases, vol.10, p.176. [3] Page 1 of 42

Am început să explicăm cartea Apocalipsa şi, în ultimele câteva numere ale revistei noastre, am identificat ce este „cărticica”, sau mesajul profetic special pentru adventismul modern. Am identificat că „Leul din seminţia lui Iuda” ne oferă acum înţelegerea principiului care spune că toate evenimentele istoriei sfinte sunt aduse laolaltă în succesiunea evenimentelor ilustrate în ultimele şase versete din Daniel 11 şi că acele şase versete constituie „cărticica”. În articolul din luna aceasta, vom demonstra că această descoperire aflată în curs de desfăşurare este, de fapt, solia îngerului al treilea. În adventismul din zilele noastre, unii susţin cu hotărâre că ultimele şase versete din Daniel 11 nu sunt solia îngerului al treilea. Asemenea fariseilor din vechime, ei au stabilit care este definiţia ortodoxă a soliei îngerului al treilea, iar orice descoperire cu privire la acea solie, care se află în afara înţelegerii lor preconcepute, este considerată de ei ca fiind o idee falsă, ori fanatism. Ce cred ei cu privire la solia îngerului al treilea nu este în mod obligatoriu o idee falsă, ci faptul că, în esenţă, ei limitează definiţia soliei îngerului al treilea la Apocalipsa 14,6-12, ca şi când solia cea mai importantă din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu ar putea, sau ar trebui să fie restrânsă la acele şapte versete din Apocalipsa 14. „Multe părţi din Scriptură, pe care oamenii învăţaţi le declară a fi o taină, sau pe lângă care trec ca fiind lipsite de importanţă sunt pline de mângâiere şi de îndrumare pentru acela care a învăţat în şcoala lui Hristos. Un motiv pentru care mulţi teologi nu au o înţelegere mai lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu este acela că îşi închid ochii în faţa adevărurilor pe care nu doresc să le practice .

Înţelegerea adevărului biblic depinde nu atât de mult de puterea intelectului celui care studiază, cât de sinceritatea scopului, de dorinţa stăruitoare după neprihănire”. –Tragedia veacurilor, p.599.
Teologii moderni au ajuns la concluzia că solia îngerului al treilea este

„îndreptăţirea prin credinţă” „în esenţa ei” şi au investit mult efort pentru a
prezenta corect adevărata definiţie a îndreptăţirii şi sfinţirii biblice, precum şi a naturii lui Hristos şi a omului. Ei au rămas neclintiţi la declaraţiile de susţinere a soliei lui Jones şi Waggoner, în ciuda felului în care a fost calificată solia aceea. Ni s-a spus că solia lui Jones şi Waggoner a fost „începutul” luminii îngerului al treilea, dar ei şi-au stabilit cumva în minte că solia lui Jones şi Waggoner este „lumina deplină” a îngerului al treilea.

Page 2 of 42

„Fiecare dintre cei ce declară a crede că Domnul vine curând să cerceteze

Scripturile ca niciodată mai înainte, deoarece Satana este hotărât să încerce
orice mijloc posibil pentru a ţine sufletele în întuneric şi pentru a orbi mintea în faţa pericolelor din vremurile în care trăim. Fiecare credincios să-şi ia Biblia cu rugăciune stăruitoare, cerând să fie iluminat de Duhul Sfânt cu privire la adevăr, ca să-L poată cunoaşte mai bine pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos pe care L-a trimis El.

Cercetaţi adevărul ca pe o comoară ascunsă şi dezamăgiţi-l pe vrăjmaş .
Timpul încercării se află chiar în faţa noastră, deoarece solia strigătului cu glas

tare a îngerului al treilea a început să fie vestită deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul , pentru
că aceasta este lucrarea fiecărei persoane care a auzit solia de avertizare, şi anume lucrarea de a-L înălţa pe Isus, de a-L prezenta lumii aşa cum a fost descoperit în

tipurile din vechime, aşa cum a fost prevestit prin simboluri, aşa cum a fost manifestat în descoperirile profeţilor şi aşa cum a fost prezentat în
învăţăturile date ucenicilor Săi şi în minunile uimitoare pe care le-a săvârşit pentru fiii oamenilor. Cercetaţi Scripturile, pentru că ele mărturisesc despre El. – Selected Messages, cartea 1, p.362. [4] Dacă în legătură cu solia îngerului al treilea nu ar fi fost o lumină mai mare, atunci de ce, tocmai în această declaraţie de susţinere a soliei lui Jones şi Waggoner, Dumnezeu ne îndrumă să-l „dezamăgim” pe „Satana”, cercetând „adevărul ca pe o comoară

ascunsă”? De ce ni s-ar spune să „cercetăm scripturile ca niciodată mai înainte”? Mai mult, când este scoasă în evidenţă lucrarea noastră de a vesti solia „cu glas tare” a îngerului al treilea ca fiind „descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele”, suntem chemaţi să facem acest lucru,
prezentându-L aşa cum a fost descoperit în „tipurile din vechime, aşa cum a fost

prevestit prin simboluri şi aşa cum a fost manifestat în descoperirile profeţilor”. Dacă solia strigătului cu glas tare a fost pur şi simplu identificarea teologică a
îndreptăţirii, a sfinţirii şi a naturii lui Hristos, atunci de ce este scoasă în evidenţă prezentarea Cuvântului profetic al lui Dumnezeu?

Page 3 of 42

Solia îngerului al treilea este descoperirea lui Hristos, iar el este descoperit în Cuvântul Său profetic. Cuvântul Său profetic este înţeles prin aplicarea regulilor şi principiilor pe care El le identifică şi le scoate în evidenţă, nu prin tehnicile teologice moderne. Teologia modernă înalţă capacitatea oamenilor de a analiza limbile greacă şi ebraică şi pune accentul pe analiza omenească a acelor limbi în legătură cu contextul istoric al felului în care au fost folosite în timpul profeţilor.
„Însă istoria, aşa cum este studiată de obicei, se ocupă cu realizările omului,

cu victoriile sale în bătălii, cu succesul dobândirii puterii şi măreţiei. Partea lui Dumnezeu în treburile oamenilor este pierdută din vedere. Puţini studiază împlinirea scopurilor Sale în ridicarea şi căderea naţiunilor. „Într-o mare măsură, teologia, aşa cum este studiată şi predată, nu este altceva decât un raport al speculaţiilor omeneşti, care slujeşte doar pentru a ‘întuneca sfatul prin cuvinte fără pricepere’. Prea adesea, motivul pentru care sunt acumulate aceste multe cărţi nu este atât de mult dorinţa de a obţine hrană pentru minte şi suflet, cât ambiţia de familiarizare cu filozofii şi teologii, dorinţa de a le

prezenta oamenilor creştinismul în termeni şi formulări elevate”. – Divina
vindecare, p.442. Teologii moderni îşi folosesc expertiza pentru a analiza limbile ebraică şi greacă în contextul lor istoric şi pentru a ajunge la concluziile omeneşti, sugerând că, de exemplu, un termen ebraic folosit în Isaia, va trebui să fie înţeles diferit, dacă este folosit de Moise. (În conformitate cu raţionamentul lor, cuvintele şi semnificaţia lor se schimbă, pe măsură ce istoria progresează). În felul acesta, se lasă impresia că singurele persoane calificate să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu sunt cele care au învăţat limbile şi istoria biblică, dar, desigur, în realitate, Biblia poate să fie înţeleasă de nişte simpli copii. „… Profetul spune: „O, pământule, pământule, pământule, ascultă Cuvântul Domnului’. Sunt bucuroasă că acest Cuvânt al Domnului este rostit într-o

limbă care poate fi înţeleasă. Adevărul Scripturii ne este dat spre a-l studia.
Aici se află un volum bogat de inspiraţie pentru vârstnici şi tineri. Aici sunt scrieri ce parcurg dispensaţiuni diferite, iar pentru a înţelege semnificaţia lor trebuie să ajungem nişte cercetători ai Bibliei şi să căutăm cu rugăciune şi atenţie lumina asupra Cuvântului descoperit. Există râuri de lumină inepuizabilă care vor răsplăti cercetarea celor mai mari minţi. Biblia este o reprezentare a lui Dumnezeu Page 4 of 42

pentru om, într-un limbaj simplu şi uşor de înţeles. Omului i-au fost date
şase zile de muncă, dar Dumnezeu a pus ziua a şaptea deoparte pentru El Însuşi.

Dacă oamenii vor crede ce spune Biblia, întocmai cum este scrisă, nu vor
face nicio greşeală cu privire la adevăratul Sabat al lui Iehova. Întrebarea tuturor ar trebui să fie: ‘Ce este adevărul?’” – Review and Herald, 25 mai, 1876. [5] Teologii moderni au dezvoltat un sistem omenesc de interpretare, care este înălţat, lăudat şi susţinut de alte făpturi omeneşti. Acelaşi fenomen a existat când Hristos a venit pe pământ, deoarece la data aceea Sinedriul era condus de ideile filozofice pe care le primise de la sistemul de educaţie grecesc. „Vrem să înţelegem timpul în care trăim. Noi nu îl înţelegem nici pe jumătate şi nu îl folosim nici pe jumătate. Inima îmi tremură în mine, când mă gândesc ce vrăjmaş avem de întâmpinat şi cât de slab pregătiţi suntem pentru a-l înfrunta .

Încercările copiilor lui Israel şi atitudinea lor chiar înainte de prima venire a lui
Hristos mi-au fost prezentate din nou şi din nou spre a ilustra situaţia

poporului lui Dumnezeu în experienţa lui de dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos – cum a căutat vrăjmaşul fiecare ocazie pentru a pune
stăpânire pe mintea iudeilor, iar astăzi el caută să orbească mintea slujitorilor lui Dumnezeu, aşa încât să nu fie în stare să discearnă adevărul cel preţios”. – Selected Messages, cartea 1, p.406. Întocmai cum iudeii au respins şcolile profeţilor şi le-au înlocuit cu sistemul de educaţie grecesc din zilele şi din veacul lor, în anii 1930, adventismul a renunţat la modelul de educaţie adevărată oferit de Spiritul Profetic şi a plasat instituţiile noastre de învăţământ şi medicale în mâinile lumii, fiind călăuzit de sistemul de acreditare. „În Cuvântul Său, Domnul a declarat ce va face pentru cei din poporul Israel, dacă vor asculta vocea Sa. Totuşi, conducătorii poporului au cedat ispitelor lui Satana, iar Dumnezeu nu a putut să le dea binecuvântările pe care a plănuit să le dea, deoarece ei nu au ascultat vocea Sa, ci au ascultat vocea şi strategiile lui Lucifer. Experienţa aceasta se va repeta în anii din urmă ai istoriei poporului lui Dumnezeu, care a fost adus la existenţă prin harul şi puterea Sa. În timpul evenimentelor finale ale istoriei acestui pământ, oamenii pe care El i-a onorat întro mare măsură vor urma modelul Israelului din vechime.

Page 5 of 42

„‘De aceea, cum zice Duhul Sfânt: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi

inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea! Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: Astăzi, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului’ (Evrei 3,7-13). „Ţineţi minte. Istoria se repetă. Pericolele pe care le-au înfruntat cei din poporul lui Dumnezeu în veacurile trecute vor fi înfruntate din nou, dar vor fi mai mari. Satana a câştigat influenţa asupra oamenilor pe care Dumnezeu i-a onorat mai presus de orice înţelegere omenească, aşa cum L-a onorat pe Solomon”. – Manuscript Releases, vol.13, p.379-380. Dacă ne punem încrederea în sistemul teologic omenesc, ne aşezăm într-o poziţie în care nu suntem în stare să înţelegem limbajul profetic folosit de Biblie. În timpul când a fost printre oameni, Hristos i-a provocat pe cei ce se declarau urmaşii Săi să mănânce trupul Său şi să bea sângele Său. Majoritatea urmaşilor Săi din timpul acela nu au putut să primească aceste cuvinte, deoarece El le vorbea într-un limbaj profetic. Ei au ştiut pe deplin ce însemnau literal cuvintele „trup” şi „sânge” şi L-au respins pe Mesia, ţinându-se de acea semnificaţie literală. Ideile lor preconcepute cu privire la felul în care va veni Mesia i-a împiedicat să accepte mesajul profetic pe care l-a prezentat El. Ei s-au legat de definiţia literală a cuvintelor Sale şi au respins semnificaţia lor spirituală. [6] „… ‘Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el’. Apoi, pentru ca ei să nu discearnă semnificaţia

spirituală a cuvintelor Sale, el declară categoric: ‘Duhul este acela care dă
viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă’. „Lipsa capacităţii de înţelegere a ucenicilor L-a împiedicat să vorbească liber. El nu a putut să le descopere, aşa cum a dorit, adevărurile spirituale legate de Page 6 of 42

lucrarea mântuirii. Cuvintele Domnului au o adâncime, o lărgime şi o înălţime a semnificaţiei, pe care numai cei care mănâncă trupul Său şi beau sângele Său le pot înţelege. Declaraţiile Sale

erau

pentru

ucenici

asemenea

unei

descoperiri noi, dar ele nu erau noi. El nu făcea decât să descoperire adevărurile vechi, ascunse vreme îndelungată. Învăţăturile Sale aveau scopul de
a simplifica adevărul, de a ilumina înţelegerea, de a deschide ochii orbi pentru lucrările minunate ale mântuirii, descoperirea divină cu privire la învăţăturile harului. Hristos a întruchipat fiecare învăţătură prin practica proprie. El a făcut apel la Scripturile Vechiului Testament, rezentând deschis şi într-o lumină limpede influenţa spirituală a adevărurilor care fuseseră întunecate prin tradiţie şi interpretare greşită. „Domnul cere de la toţi slujitorii Săi să urmeze aceeaşi modalitate de a prezenta învăţăturile…”. – Signs of the Times, 29 februarie, 1892. Nu ar trebui să fie pierdut din vedere faptul că primirea cuvintelor lui Isus şi a interpretărilor Sale cu privire la profeţiile Vechiului Testament, ca fiind fie simple şi literale, fie simbolice şi profetice, a fost plănuită spre a pune la încercare oamenii. „Când le-a interzis oamenilor să-L declare împărat, Domnul Hristos a ştiut că sa ajuns la un punct de cotitură în istoria vieţii Sale…. Învăţătura spirituală profundă din minunea înmulţirii pâinilor nu fusese înţeleasă. Faptul acesta urma să fie prezentat cu claritate. Iar această descoperire nouă urma să aducă o

încercare mai puternică….
„După un timp, El a mers la sinagogă. Pe jumătate batjocorind, un rabin a întrebat: ‘Ce semn faci Tu, deci, ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer’…. Isus a zis: ‘Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa’…. Unii dintre ascultătorii Săi au crezut că Isus S-a referit

la mâncarea trecătoare şi au exclamat: ‘Doamne, dă-ne totdeauna această
pâine’. Atunci, Domnul Isus le-a spus deschis: ‘Eu sunt Pâinea vieţii’. Dacă ar fi înţeles Scripturile, ei ar fi înţeles cuvintele Sale…. Dar conducătorii poporului s-au simţit jigniţi şi au zis: ‘Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: Eu M-am pogorât din cer?’… Mântuitorul a zis: ‘Eu sunt Pâinea vieţii’…. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă Page 7 of 42

mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii’…. Ca urmare, rabinii au exclamat furioşi: ‘Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?’ Ei au

înţeles cuvintele Sale în acelaşi sens literal, în acelaşi fel ca Nicodim ,
când a întrebat: ‘Cum se poate naşte un om bătrân?’ (Ioan 3,4). Ei au înţeles semnificaţia cuvintelor lui Isus într-o anumită măsură, dar nu au fost dispuşi să o recunoască. Prin răstălmăcirea cuvintelor Sale, ei au sperat să le stârnească oamenilor prejudecăţi împotriva Sa. „Domnul Hristos nu a micşorat reprezentarea Sa simbolică. El a repetat adevărul într-un limbaj mai puternic: ‘Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă’…. Iudeii necredincioşi au refuzat să înţeleagă orice altceva, cu

excepţia semnificaţiei strict literale a cuvintelor Mântuitorului. Legea lor
ceremonială [7] le interzicea să mănânce sânge, iar ei au răstălmăcit cuvintele lui Hristos ca fiind blasfematoare şi s-au certat cu privire la ele între ei. Mulţi, chiar dintre ucenici, au zis: ‘Vorbirea aceasta este prea de tot. Cine poate s-o sufere?’…

Încercarea era prea mare…. Ei au declarat că această cuvântare din sinagogă
le-a deschisese ochii. Acum, erau lămuriţi”. – Hristos Lumina lumii, p.383-391. În zilele noastre, aceeaşi înţelegere greşită are loc în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Nu este aceeaşi greşeală pe care au săvârşit-o iudeii, în sensul că noi avem vreo înţelegere greşită cu privire la felul în care a venit Hristos, când a trăit printre oameni, sau cu privire la felul în care va veni, când Se va întoarce. Nu, ci greşeala noastră se bazează pe o înţelegere greşită a adevărurilor cu privire la venirea Duhului Sfânt în timpul ploii târzii.

„În biserici trebuie să aibă loc o manifestare minunată a puterii lui Dumnezeu, dar aceasta nu va lucra asupra acelora care nu s-au umilit înaintea
Domnului şi nu au deschis uşa inimii lor prin mărturisire şi pocăinţă. În

manifestarea acelei puteri care luminează pământul cu slava lui Dumnezeu, ei vor vedea doar o lucrare pe care, în orbirea lor, o vor considera periculoasă, o lucrare care le va stârni temerile şi îi va face să i se opună. Pentru că Domnul nu lucrează în conformitate cu aşteptările şi idealul lor, ei se vor împotrivi lucrării Sale. Ei vor spune: ‘De
Page 8 of 42

ce nu cunoaştem noi Duhul lui Dumnezeu, după ce am fost în lucrare atât de mulţi ani?’ Pentru că nu au răspuns la avertizările, la îndemnurile şi la soliile lui Dumnezeu, ci au declarat cu insistenţă: ‘Sunt bogat, şi nu duc lipsă de nimic”. – Maranatha, p.219. Ultimele şase versete din Daniel 11 constituie solia îngerului al treilea, iar faptul acesta poate să fie demonstrat într-o varietate de modalităţi. Vom începe aici, prin a identifica unele ‘direcţii’ ale adevărului aflat în legătură cu solia îngerului al treilea, deşi teologii moderni ar putea să contrazică faptul că solia îngerului al treilea conţine atâtea direcţii diferite ale adevărului. „Punând Biblia în mâna lor, el a continuat: ‘Voi aveţi puţină cunoştinţă din cartea aceasta. Voi nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu şi nici nu înţelegeţi profunda importanţă a soliei ce trebuie să-i fie vestită unei lumi care piere’. Trecutul a arătat că atât profesorii, cât şi elevii ştiu prea puţin cu privire la adevărurile îngrozitoare care sunt probleme vii, reale, pentru aceste vremuri. Dacă solia îngerului al treilea ar fi proclamată în multiple feluri, mulţi din cei care ocupă poziţia de educatori nu ar înţelege-o. Dacă aţi fi avut ştiinţa aceea care vine de la Dumnezeu, întreaga voastră făptură ar fi vestit adevărul viului Dumnezeu către o lume moartă în nelegiuire şi păcat. Dar cărţile şi revistele care conţin puţin din adevărul prezent sunt înălţate, iar oamenii devin prea înţelepţi pentru a se ţine de un ‘Aşa zice Domnul’. „Fiecare profesor din şcolile noastre trebuie să-L înalţe pe singurul Dumnezeu adevărat, dar mulţi din străjeri dorm. Ei sunt ca orbii care îi conduc pe alţi orbi. Şi, cu toate acestea, Ziua Domnului este chiar în faţa noastră. Ea vine ca un hoţ, pe furiş, şi îi va lua pe neaşteptate pe toţi aceia care nu veghează. Cine dintre profesorii noştri sunt trezi, ca nişte ispravnici credincioşi ai harului lui Dumnezeu, spre a vesti un sunet clar din trâmbiţă? Cine proclamă solia îngerului al treilea, invitând lumea să se pregătească pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu? Solia pe care o vestim poartă sigiliul viului Dumnezeu". – Mărturii, vol.6, p.165. Vom începe prin a identifica faptul că soliile primului şi celui de-al doilea înger urmează să se repete. [8] „Acest pasaj din Scriptură arată înainte, către o vreme când vestirea căderii Babilonului, adusă de cel de al doilea înger din Apocalipsa capitolul 14,8 trebuie să fie repetată, cu adăugarea menţiunii referitoare la stricăciunile care au intrat în Page 9 of 42

diferite organizaţii ce constituie Babilonul, de când a fost vestită pentru prima oară solia, în vara anului 1844”. – Tragedia veacurilor, p.603 Pentru a fi repetată, solia îngerului al doilea trebuie să fie precedată de solia primului înger. „Prima şi a doua solie au fost vestite în 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul propovăduirii celei de a treia, dar încă trebuie să fie propovăduite toate cele trei. Acum este la fel de important cum a fost oricând înainte ca ele să le fie repetate acelora care caută adevărul. Noi trebuie să vestim proclamaţia lor prin cuvântări şi scrieri, prezentându-le în ordinea lor, precum şi aplicaţia profeţiilor care ne aduc la solia îngerului al treilea. Fără prima şi a doua solie nu poate să fie a treia. Aceste solii trebuie să-i fie vestite lumii în publicaţii, în cuvântări, arătând în linia istoriei profetice lucrurile care au fost şi lucrurile care vor fi”. – Selected Messages, cartea 2, p.104. Fără mesajul primei solii, solia a doua ar fi ea însăşi prima solie, iar solia a treia ar fi cea de a doua; aceasta este o matematică simplă. Fiecare solie a venit la un anumit punct în istorie, dar faptul acesta este greu de înţeles de către aceia care au prestabilit faptul că soliile prezintă doar un conţinut teologic. Succesiunea lor istorică este subliniată adesea în Inspiraţie, împreună cu avertizarea că trebuie să păzim şi să păstrăm înţelegerea corectă a timpului când au sosit aceste solii. „Marile semne de hotar ale adevărului , care ne arată direcţia înaintării noastre în istoria profetică, trebuie să fie păzite cu atenţie , ca nu cumva să fie doborâte şi înlocuite cu teorii care ar aduce mai degrabă confuzie, decât o lumină adevărată. Am fost citată tocmai în favoarea teoriilor false care au fost prezentate din nou şi din nou”. – Selected Messages, cartea 2, p.101. Sosirea în istorie a soliilor celor trei îngeri constituie „marile semne de hotar ale

adevărului”, care trebuie să „fie păzite cu atenţie”. Cei ce refuză să acorde vreo
importanţă timpului şi succesiunii soliilor îşi prejudiciază abilitatea de a înţelege „ lucrurile

care vor fi” – deoarece sunt incapabili să dovedească „ lucrurile care au fost”. A
desconsidera, sau a micşora importanţa succesiunii şi a timpului soliilor constituie o „teorie” falsă, care produce „mai

degrabă

confuzie,

decât

o

lumină

adevărată”.
Page 10 of 42

Suntem îndemnaţi „să-i prezentăm lumii” cele trei „solii”, „arătând ordinea

lor”, iar când procedăm astfel, vom demonstra din istoria profetică a soliilor primului şi celui
de-al doilea înger „lucrurile care au fost şi lucrurile care vor fi ”. Pasajul acesta scoate în evidenţă timpul şi succesiunea soliilor care au venit în istorie. Toate cele trei solii urmează să fie repetate. „Soliile primului şi celui de-al doilea înger sunt unite şi completate

în solia celui de-al treilea. Ioan spune: ‘Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a
zis cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului’. „În timpul propovăduirii acestor trei solii, s-a auzit strigătul: ‘Iată, Mirele vine’. Cei care au crezut în cele trei solii au fost constrânşi să iasă din biserici, deoarece au predicat venirea lui Hristos pe norii cerului. Întreaga lume urma să audă solia: ‘Iată, Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare’. Mulţi care au auzit soliile acestea au crezut că vor trăi spre a-L vedea pe Hristos venind, dar venirea Mirelui a fost întârziată, pentru ca toţi să aibă ocazia de a auzi ultima solie a harului adresată unei lumi căzute. „Dacă aceia care au declarat a crede adevărul şi-ar fi făcut partea asemenea fecioarelor înţelepte, solia ar fi fost deja vestită în fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. Totuşi, cinci au fost fecioare neînţelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie proclamat de zece fecioare, dar numai cinci au făcut pregătirea esenţială spre a se alătura grupului care a umblat în lumina ce îi fusese dată. „Soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger urmează a fi

repetate. Bisericii urmează să-i fie adresată chemarea: ‘A căzut, a căzut,
Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’…. ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’. Page 11 of 42

„Mulţi care au ieşit să-L întâmpine pe Mire în timpul soliilor primului şi celui de-al doilea înger au respins solia îngerului al treilea, ultima solie crucială ce urma să-i fie vestită lumii. O poziţie asemănătoare va fi luată, când va fi adresată ultima chemare”. – Review and Herald, 31 octombrie, 1899. Ellen White identifică faptul că toate cele trei solii se repetă în Apocalipsa 18. „Mulţi care au auzit soliile primului şi celui de-al doilea înger au crezut că vor trăi spre a-L vedea pe Hristos venind pe norii cerului. Dacă aceia care au declarat a crede adevărul şi-ar fi făcut partea asemenea fecioarelor înţelepte, solia ar fi fost deja vestită în fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. Totuşi, cinci fecioare au fost neînţelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie proclamat de zece fecioare, dar numai cinci au făcut pregătirea esenţială spre a se alătura grupului care a umblat în lumina ce îi fusese dată. Solia îngerului al treilea a fost necesară. Ea trebuia să fie propovăduită. Mulţi care au ieşit să-L întâmpine pe Mire în timpul soliilor primului şi celui de-al doilea înger au respins solia îngerului al treilea, ultima solie crucială ce urma să-i fie vestită lumii. „O lucrare asemănătoare va fi îndeplinită, când celălalt înger, din

Apocalipsa 18, îşi va vesti solia. Soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger vor trebui să fie repetate . Bisericii îi va fi adresată chemarea:
‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei’. ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’…. ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’ [Apocalipsa 18,2-5]. „Luaţi fiecare verset din capitolul acesta şi citiţi-l cu atenţie, îndeosebi ultimele două: ‘Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui [10] şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pământ’”. – Manuscript Releases, vol.16, p.269-270.

Page 12 of 42

Este clar că succesiunea soliilor urmează a fi repetată, iar conţinutul teologic ale celor trei solii, de asemenea, urmează a fi repetat, deoarece solia îngerului al treilea este proclamată prin combinarea tuturor celor trei solii.

„Am avut o solie foarte solemnă de vestit cu privire la solia îngerului al treilea – pe care noi trebuie să o proclamăm acum în lume. Solia aceasta combină prima şi a doua solie şi le leagă de cea de a treia”. – Manuscript Releases, vol.2, p.263.
„‘Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor! Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!’ (Apocalipsa 14,6-8). „’Apoi a urmat un alt înger, al treilea’. Soliile primului şi celui de-al doilea

înger sunt foarte importante şi sunt urmate de solia îngerului al treilea. Toate cele trei trebuie să fie înţelese şi combinate . Avertizarea conţinută în
aceste solii înseamnă mult mai mult pentru întreaga lume, decât înţeleg

majoritatea celor din poporul lui Dumnezeu. Noi suntem în marea zi a
pregătirii Domnului”. – Manuscript Releases, vol.17, p.236. Succesiunea soliilor şi conţinutul lor teologic trebuie să fie înţelese şi prezentate de aceia care proclamă solia îngerului al treilea. „… Cei care au ajuns să fie încurcaţi în înţelegerea Cuvântului , care dau greş

în a înţelege semnificaţia antihristului se vor aşeza în mod sigur de partea lui. Nu este timp acum să ne asemănăm cu lumea. Daniel stă în locul lui. Profeţiile lui Daniel şi Ioan trebuie să fie înţelese. Ele se interpretează una pe cealaltă. Ele îi oferă lumii adevăruri pe care fiecare trebuie să le
înţeleagă. Profeţiile acestea trebuie să fie o mărturie în lume . Prin împlinirea lor

în aceste zile din urmă, ele se vor explica singure.
Page 13 of 42

„Domnul este pe punctul de a pedepsi lumea pentru nelegiuirea ei. El este pe punctul de a pedepsi organizaţiile religioase pentru respingerea luminii şi a adevărului care le-au fost date. Marea solie care combină prima, a doua şi a

treia solie îngerească trebuie să-i fie vestită lumii. Aceasta trebuie să fie partea cea mai importantă parte a lucrării noastre… ”. – The Kress Collection,
p.105. Când începem să luăm în considerare soliile celor trei îngeri, este extrem de important să fim clarificaţi cu privire la ce anume reprezintă îngerii înşişi, din punct de vedere profetic. „‘Un alt înger’ urmează să vină din cer. Îngerul acesta reprezintă solia

strigătului cu glas tare, care urmează să fie vestită de cei ce se pregătesc să
strige cu putere şi cu o voce tare: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’”. – Selected Messages, cartea 3, p.412. Îngerul care coboară în Apocalipsa 18 reprezintă vestirea soliei cu glas tare, iar pământul urmează să fie luminat de slava acestuia. [11] „Ioan a văzut ‘pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui’ (Apocalipsa 18,1).

Lucrarea aceasta

constituie vocea poporului lui Dumnezeu, care îi proclamă lumii o solie de avertizare”. – The 1888 Materials, p.926.
Lucrarea de proclamare a soliei strigătului cu glas tare este reprezentată de un înger, iar lucrarea aceasta va fi mondială şi plină de slavă. Îngerii din Apocalipsa 10, 14 şi 18 reprezintă lucrarea îndeplinită de poporul lui Dumnezeu. „Am avut ocazii preţioase de a câştiga experienţă. Am trecut prin perioadele soliilor celor trei îngeri. Ei sunt reprezentaţi zburând prin mijlocul cerului, proclamând o solie de avertizare pentru lume şi având o misiune specială pentru oamenii care trăiesc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Nimeni nu aude

glasul acestor îngeri, deoarece ei sunt un simbol al poporului lui Dumnezeu, care lucrează în armonie cu cerul. Bărbaţi şi femei, iluminaţi de Duhul
Page 14 of 42

lui Dumnezeu, sunt sfinţiţi prin adevăr şi proclamă cele trei solii în ordinea

lor. – Schiţe din viaţă, p.429.
Îngerul din solia a treia reprezintă „ poporul lui Dumnezeu” care proclamă solia aceasta ce este o combinaţie a soliilor primului, celui de-al doilea şi al treilea înger.

„Îngerul

al

treilea

este

prezentat

zburând

prin

mijlocul

cerului,

simbolizând lucrarea celor ce proclamă soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger; toate fiind legate laolaltă ”. – Selected Messages,
cartea 3, p.405. Soliile sunt legate între ele. Nu numai că trebuie să înţelegem pur şi simplu că succesiunea şi conţinutul teologic al tuturor soliilor se vor repeta în istoria celor 144000, la sfârşitul lumii, ci şi că între solii există o relaţie specifică. Alături de aceste direcţii ale adevărului aflat în legătură cu soliile, trebuie să recunoaştem şi că puterea transformatoare a Duhului Sfânt a însoţit soliile, atunci când au fost vestite pentru prima dată. „Tot ce a precizat Dumnezeu în istoria profetică, spunând că se va împlini, s-a împlinit în trecut şi tot ce urmează să vină se va împlini în ordinea potrivită . Daniel, profetul lui Dumnezeu, se află în locul lui de odihnă. Ioan se află în locul lui de odihnă. În Apocalipsa, Leul din seminţia lui Iuda a deschis profeţia din cartea lui Dumnezeu pentru aceia care o cercetează, şi astfel, Daniel stă în locul său de odihnă. El îşi vesteşte mărturia despre lucrurile pe care Domnul i le-a descoperit în

viziunea cu privire la evenimentele mari şi solemne, pe care noi trebuie să le cunoaştem, deoarece stăm chiar în pragul împlinirii lor.
„În istorie şi în profeţie, Cuvântul lui Dumnezeu descrie conflictul îndelungat şi continuu dintre adevăr şi ideile false. Conflictul acesta se desfăşoară încă.

Lucrurile care au fost în trecut se vor repeta . Vechile controverse vor învia
din nou şi teorii noi vor apărea continuu. Totuşi, cei din poporul lui Dumnezeu, care, în credinţa lor şi ca împlinire a profeţiei au luat parte la propovăduirea primei, celei de a doua şi a treia solii îngereşti ştiu unde se află. Ei au o experienţă mai preţioasă decât aurul curat. Ei trebuie să fie neclintiţi ca o stâncă, păstrând cu statornicie până la sfârşit încrederea de la început. Page 15 of 42

„O putere transformatoare a însoţit propovăduirea primei şi a celei de a doua solii îngereşti, la fel cum însoţeşte solia îngerului al treilea .
În mintea oamenilor au fost stabilite convingeri durabile. Puterea Duhului Sfânt s-a manifestat. A avut loc un studiu atent al Scripturilor, punct cu punct. Aproape nopţi întregi au fost dedicate unei cercetări stăruitoare a Cuvântului. Noi am cercetat adevărul [12] ca pe o comoară ascunsă . Domnul ni S-a descoperit. Lumina a

venit asupra profeţiilor, iar noi am ştiut că primeam învăţătura divină. –
Selected Messages, cartea 2, p.109. În timpul celor 144000, în timpul sfârşitului, când va avea loc repetarea celor trei solii îngereşti, aceasta va fi însoţită încă odată de puterea transformatoare a Duhului Sfânt, aşa cum a fost în istoria millerită. În ambele perioade istorice, manifestarea puterii Duhului Sfânt este demonstrată prin faptul că „Leul din seminţia lui Iuda” oferă „lumină

asupra profeţiilor”. Această „lumină” din cuvântul profetic produce o încredere sfântă
în mijlocul cercetătorilor profeţiei lui Dumnezeu, când vor recunoaşte că primesc

„îndrumarea divină”.
Când îngerul din Apocalipsa 18 coboară, toate cele trei solii urmează să fie combinate şi repetate. „Dacă Domnul lucrează asupra minţii lor, experienţa celor nou veniţi la credinţă va fi în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu lucrările pe care le-a săvârşit în trecut pentru poporul Său şi cu învăţătura pe care le-a dat-o El.

Domnul nu Se contrazice pe Sine Însuşi.
„Dumnezeu le-a dat soliilor din Apocalipsa 14 locul lor în linia profeţiei, iar lucrarea lor nu va înceta până la încheierea istoriei acestui pământ. Soliile primului şi celui de-al doilea înger încă sunt un adevăr pentru timpul acesta şi trebuie să

continue în paralel cu aceea care urmează . Îngerul al treilea îşi proclamă
avertizarea cu glas tare. Ioan spune: ‘După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui’. În

iluminarea aceasta este combinată lumina tuturor celor trei solii” . – The
1888 Materials, p.804. Fie că studiem soliile în istoria millerită, fie că studiem repetarea lor de la sfârşitul lumii, îngerii reprezintă lucrarea îndeplinită de cei din poporul lui Dumnezeu în perioadele istorice Page 16 of 42

corespunzătoare. Istoria milleriţilor este istoria soliilor primului şi celui de al doilea înger. Istoria aceea s-a încheiat cu venirea îngerului al treilea în 22 octombrie, 1844. Acesta este motivul pentru care Ellen White a declarat în citatul anterior: „ Soliile primului şi celui

de-al doilea înger încă sunt un adevăr pentru timpul acesta şi trebuie să continue în paralel cu aceea care urmează”. Lucrarea îngerului al treilea
urmează după lucrarea primului şi a celui de-al doilea înger, iar când vine, aceasta va continua în paralel cu lucrarea celor doi îngeri precedenţi. Primul înger a sosit în 1798 şi a primit putere în 11 august, 1840. Atât primul înger din Apocalipsa 14, cât şi îngerul din Apocalipsa 10 sunt unul şi acelaşi înger, deoarece el reprezintă aspecte diferite ale aceleiaşi lucrări. Faptul acesta a fost înţeles şi predicat de pionieri. „Cronologia evenimentelor din Apocalipsa 10 este stabilită de faptul că îngerul acesta este identic primului înger din Apocalipsa 14. Elementele de identitate dintre ei sunt uşor de văzut: 1) 2) 3) Ambii au o solie specială; Ambii îşi vestesc solia cu glas tare; Ambii folosesc un limbaj similar, referindu-se la Marele Creator şi Făcător al

cerurilor, pământului, mării şi al lucrurilor care se află în ele; 4) Ambii proclamă timpul, unul declarând ca nu va mai fi zăbavă, iar celălalt că a sosit

ceasul judecăţii lui Dumnezeu. „Totuşi, solia din Apocalipsa 14,6 are loc la începutul [13] timpului sfârşitului. Ea este o proclamare a venirii ceasului judecăţii lui Dumnezeu şi, de aceea, trebuie să îşi aibă aplicaţia în ultima generaţie. Apostolul Pavel nu a predicat despre sosirea ceasului judecăţii. Luther şi colaboratorii lui nu au predicat despre acest fapt. Pavel a vorbit despre o judecată care va veni într-un viitor nedefinit, iar Luther a plasat-o la cel puţin trei sute de ani în viitor faţă de timpul lui. Mai mult, apostolul Pavel avertizează biserica să nu predice faptul că judecata lui Dumnezeu a venit, până la un anumit timp. În 2 Tesaloniceni 2,1-3, el spune: ‘Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, Page 17 of 42

ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării’. Aici, Pavel ni-l prezintă pe omul fărădelegii, cornul cel mic, papalitatea şi, în avertizarea lui, cuprinde întreaga perioadă a supremaţiei papalităţii care, aşa cum am observat deja, a continuat 1260 de ani şi s-a încheiat în 1798. Prin urmare, în 1798, restricţia cu privire la proclamarea venirii zilei judecăţii a încetat. În 1798 a început timpul sfârşitului, iar sigiliul de pe cărticică a fost rupt. Aşadar, odată cu perioada aceea, îngerul din Apocalipsa 14 a început să proclame faptul că a sosit ceasul judecăţii şi, tot de la data aceea, îngerul din cap 10 şi-a ocupat poziţia pe mare şi pe uscat şi a declarat că nu va mai fi zăbavă. Nu poate fi nicio îndoială cu privire la identitatea lor, iar toate argumentele pentru localizarea unuia sunt la fel de valabile în cazul celuilalt. Nu trebuie să intrăm în nicio controversă aici pentru a arăta că generaţia actuală este martora împlinirii acestor două profeţii. Prin predicarea Celei de a Doua Veniri, îndeosebi în perioada 1840-1844, ele şi-au început împlinirea deplină. Poziţia acestui înger, cu un picior pe mare şi unul pe uscat, arată extinderea vastă a propovăduirii lui. Dacă soliile lui ar fi fost destinate doar unei ţări, ar fi fost suficient ca îngerul să se aşeze numai pe uscat. Totuşi, el are un picior pe mare şi unul pe uscat, fapt din care putem să înţelegem că solia lui va traversa oceanul şi va ajunge la diferitele naţiuni şi zone ale globului, iar înţelegerea aceasta este întărită de faptul că propovăduirea Celei de a Doua Veniri, la care am făcut referire, a ajuns la fiecare centru misionar din lume”. – Uriah Smith, Thoughts on Daniel and the Revelation, p.521-523. Pionierii au marcat sosirea îngerului din Apocalipsa 10 în 11 august, 1840, când au crezut că s-a încheiat trâmbiţa a şasea. Prin urmare, noi suntem în acord cu pionierii, când spunem că primul înger din Apocalipsa 14 şi îngerul din Apocalipsa 10 constituie unul şi acelaşi înger, dar pentru că amândoi reprezintă lucrarea îndeplinită de poporul lui Dumnezeu, îngerul din Apocalipsa 14 ne arată când a fost vestită solia pentru prima dată în istorie, şi anume, în timpul sfârşitului, în 1798, iar îngerul din Apocalipsa 10 ne arată că aceeaşi solie a primit putere şi a fost vestită în lume în 1840. „Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima solie îngerească a fost vestită în toate centrele Page 18 of 42

misionare din lume, iar în câteva ţări s-a arătat cel mai mare interes religios care sa văzut în vreo ţară de la Reforma secolului al XVI-lea; dar acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea”. – Tragedia veacurilor, p.611. [14] Îngerul al doilea a sosit în iunie, 1842, când bisericile protestante au început să îşi închidă uşile împotriva soliei primului înger, iar după aceea a primit putere în august, 1844, când a fost vestită solia strigătului de la miezul nopţii. Ambele solii sosesc în istorie şi, mai târziu, primesc putere. Solia îngerului al doilea a ajuns la încheiere în 22 octombrie, 1844, când a sosit solia îngerului al treilea. Toate cele trei solii au două caracteristici identice. Niciuna dintre solii nu a fost recunoscută şi înţeleasă pe deplin de cei din poporul lui Dumnezeu la data când au sosit prima dată în istorie şi ambele solii au primit putere doar după ce au sosit în istorie. Solia îngerului al treilea trebuie să fie vestită în paralel cu primele două solii îngereşti, iar trăsătura istorică a celor două solii este că prima începe „în timpul sfârşitului” şi este întărită după aceea, când coboară un înger. Cea de a doua solie soseşte, când protestanţii din Statele Unite îşi închid uşile împotriva primei solii şi, după aceea, solia a doua este întărită, când este vestită solia strigătului cu glas tare. Îngerul al treilea a sosit în istorie în 22 octombrie, 1844, dar odată cu căderea Uniunii Sovietice, ca împlinire a versetului 40 din Daniel 11, în 1989, solia îngerului al treilea a devenit adevărul prezent pentru generaţia aceasta, când a venit „timpul sfârşitului” modern. După aceea, solia a primit putere, când îngerul cel puternic a coborât în 11 septembrie, 2001. Îngerii la care ne referim reprezintă lucrarea poporului lui Dumnezeu, iar când a sosit „ timpul sfârşitului” modern, în 1989, cercetătorilor profeţiei din adventism li s-a dat lucrarea de a cerceta „încoace şi încolo” în Cuvântul profetic al lui Dumnezeu, în scopul de a stabili „ creşterea

cunoştinţei” pentru generaţia aceasta.
Când au înţeles semnificaţia ultimelor şase versete din Daniel 11, ei au ajuns să recunoască faptul că seriozitatea mesajului conţinut în acele versete se bazează pe înţelegerea ideii că istoria millerită se repetă în istoria celor 144000. În 11 septembrie, 2001, islamul s-a întors în istoria profetică, iar Statele Unite au acţionat rapid spre a impune o restricţie asupra islamului. Restricţia impusă islamului ca împlinire a profeţiei cu privire la timp a trâmbiţei a şasea din Apocalipsa 9,14-15 a marcat data când îngerul cel puternic din Apocalipsa 10 a coborât şi a confirmat principiile profetice adoptate de milleriţi. Imediat după 11 septembrie, 2001, când a fost impusă restricţia asupra islamului, îngerul cel puternic din Page 19 of 42

Apocalipsa 18 a coborât. Prin faptul acesta, principiul care identifică „repetarea istoriei millerite” a fost confirmat, fiind o paralelă a confirmării „ principiului an/zi” din istoria millerită. Prima şi a doua solie îngerească reprezintă o lucrare desfăşurată în două etape, iar Apocalipsa 18 de asemenea identifică un proces desfăşurat în două etape, deoarece în pasaj se află doi îngeri. În versetul unu, îngerul cel puternic coboară şi strigă cu glas tare, iar apoi, în versetul patru, se află o altă voce. Astfel, cei doi îngeri reprezintă o lucrare desfăşurată în două etape. „După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger , care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare , şi a zis: ,,A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei. Apoi

am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca
să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’” (Apocalipsa 18,1-5). [15] Solia care urmează după primele două solii îngereşti trebuie să fie vestită în paralel cu acestea: - Solia primului înger a sosit în 1798, în „timpul sfârşitului”, şi a primit putere prin coborârea îngerului din Apocalipsa 10, în 1840. - Solia îngerului al treilea a sosit în 1989, în „ timpul sfârşitului”, şi a primit putere prin coborârea îngerului din Apocalipsa 10, în 2001. - Solia îngerului al doilea a sosit în 1842, când protestanţii din Statele Unite au închis uşile bisericilor lor. - Solia îngerului al doilea din Apocalipsa 18 soseşte la promulgarea legii duminicale, când protestanţii din Statele Unite vor închide încă odată uşile bisericilor lor. - După ce protestanţii şi-au închis uşile, în iunie, 1842 , solia îngerului al doilea a primit putere odată cu vestirea soliei strigătului de la miezul nopţii, în 1844.

Page 20 of 42

-

Când

protestanţii

îşi vor închide uşile, la promulgarea legii

duminicale, întărirea mesajului este reprezentată de solia strigătului cu glas tare.
- Solia îngerului al doilea din istoria millerită s-a încheiat odată cu începerea judecăţii, în punctul culminant al vestirii soliei strigătului de la miezul nopţii. - Solia strigătului cu glas tare îşi atinge punctul culminant odată cu încheierea judecăţii, când Mihail se ridică în picioare. „Prima şi a doua solie au fost vestite în 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul propovăduirii celei de a treia, dar încă trebuie să fie propovăduite toate cele trei. Acum este la fel de important cum a fost oricând înainte ca ele să le fie repetate acelora care caută adevărul. Noi trebuie să vestim proclamaţia lor prin cuvântări şi scrieri, prezentându-le în ordinea lor, precum şi aplicaţia profeţiilor care ne aduc la solia îngerului al treilea. Fără prima şi a doua solie nu poate să fie a treia. Aceste solii trebuie să-i fie vestite lumii în publicaţii, în cuvântări,

arătând în linia istoriei profetice lucrurile care au fost şi lucrurile care vor fi”. – Selected Messages, cartea 2, p.102.
Înţelegerea faptului că împlinirea istorică a Apocalipsa 14 şi 10 se repetă în istoria celor 144000 constituie unul dintre adevărurile valoroase ale soliei îngerului al treilea! Se poate demonstra că ultimele şase versete din Daniel 11 constituie solia îngerului al treilea, deoarece solia îngerului al treilea va repeta trăsăturile profetice ale soliei primului înger, pentru că este vestită în paralel cu aceasta. „Soliile primului şi celui de-al doilea îngerul sunt încă un adevăr pentru timpul acesta şi trebuie să fie vestite în paralel cu aceea care urmează”. Aşa cum am observat anterior, istoria soliilor primului şi celui de-al doilea înger constituie o istorie în care s-a manifestat puterea transformatoare a Duhului Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt este întreită. „Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat” (Ioan 16,7-11). Page 21 of 42

Lucrarea întreită a Duhului Sfânt este aceea de a convinge de păcat, neprihănire şi judecată, iar solia primului înger conţine toate aceste trei etape: 1) Prima solie i-a convins [16] pe cei păcătoşi că erau nepregătiţi pentru

evenimentele legate de încheierea timpului de probă şi pentru a sta în picioare în timpul mâniei lui Dumnezeu. 2) Celor păcătoşi, care au acceptat solia aceea, li s-a dat ocazia de a alerga la piciorul

crucii şi de a primi puterea transformatoare a Duhului Sfânt, iar apoi, prin puterea Duhului Sfânt, au putut să-I dea slavă lui Dumnezeu. 3) Acele acţiuni sfinţite i-au pregătit să intre prin credinţă la judecata din 22

octombrie, 1844. Evanghelia veşnică este împlinită în viaţa unui credincios, prin intermediul acestei lucrări întreite a Duhului Sfânt şi tocmai această lucrare întreită constituie solia primului înger. „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. El zicea cu glas tare: ‘ Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!’” (Apocalipsa 14,6-7). Când Duhul Sfânt ne convinge de păcat: 1) 2) 3) Ne temem de Dumnezeu. Dacă am primit corect solia înspăimântătoare, Îi vom da slavă lui Dumnezeu. Iar apoi suntem pregătiţi să intrăm la judecată.

Exact aceeaşi lucrare întreită a Duhului Sfânt, care este cuprinsă în prima solie îngerească, este reprezentată şi în lucrarea de la sanctuar, unde: 1) Mai întâi, ne mărturisim păcatele, punându-le asupra Mielului de jertfă, în curtea

sanctuarului. În acest punct, primim îndreptăţirea care reprezintă faptul că am acceptat solia înspăimântătoare ce ne-a convins de păcat şi de nevoia noastră de a avea un Răscumpărător. 2) Apoi, prin credinţă, însoţim sângele Mielului în sfânta, unde Îi dăm slavă lui

Dumnezeu, trăind o viaţă sfântă. Page 22 of 42

3)

De acolo, intrăm în slava din sfânta sfintelor, în timpul judecăţii.

Procesul întreit al îndreptăţirii, sfinţirii şi proslăvirii din lucrarea de la sanctuar constituie lucrarea întreită a Duhului Sfânt şi solia primului înger. Totuşi, această lucrare întreită este identificată şi în întreita solie a îngerilor din Apocalipsa 14: 1) 2) Solia primului înger a convins cu privire la păcat. În timpul propovăduirii strigătului de la miezul nopţii din solia îngerului al doilea,

milleriţii I-au dat slavă lui Dumnezeu. 3) 1) 2) 3) În 22 octombrie, 1844, când a sosit solia îngerului al treilea, a început judecata. Primul înger a convins cu privire la păcat. În timpul îngerului al doilea a fost arătată neprihănirea şi… Îngerul al treilea a identificat judecata.

Soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14 reprezintă lucrarea întreită a Duhului Sfânt şi exact aceeaşi lucrare întreită este cuprinsă şi în solia primului înger. Ultimele şase versete din Daniel 11 constituie solia îngerului al treilea, dar înainte de a folosi istoria millerită spre a demonstra faptul acesta, trebuie să identificăm mai întâi încă o trăsătură a soliilor primului şi celui de-al doilea înger. Milleriţii nu au propovăduit solia primului înger din Apocalipsa 14,6-7, ci solia din Daniel 8,14 şi, prin aceasta, au împlinit solia primului înger. William Miller nu a preluat interpretarea pasajului din Apocalipsa 14,6-7 spre a o predica lumii. [17] De fapt, pe harta din 1843 nu veţi găsi solia primului înger. Milleriţii au proclamat cei 2300 din Daniel 8,14 şi, prin lucrarea aceasta, au împlinit solia primului înger, care anunţă ceasul judecăţii lui Dumnezeu. De fapt, milleriţii nu au înţeles ceasul judecăţii lui Dumnezeu ca fiind judecata de cercetare, deoarece ei au crezut că era judecata Sa executivă. Milleriţii au împlinit solia primului înger, ceea ce înseamnă că ei au îndeplinit lucrarea reprezentată de îngerul acela, dar nu au predicat specific conţinutul teologic al pasajului din Apocalipsa 14,6-7. În legătură cu faptul acesta se află şi faptul că solia îngerului al doilea s-a împlinit, când solia primului înger a fost respinsă – iar solia aceea respinsă nu a fost constituită de Page 23 of 42

cuvintele, sau de semnificaţia pasajului din Apocalipsa 14,6-7, ci a fost mesajul din Daniel 8,14. Solia îngerului al doilea se referă la respingerea mesajului profetic din Daniel. Când mesajul acela a fost respins, Babilonul a căzut. Trăsătura principală a soliei primului înger este aceea că ea constituie un adevăr profetic din cartea lui Daniel şi că respingerea adevărului şi a mesajului din cartea lui Daniel, marchează căderea Babilonului. Babilonul cade întotdeauna, din cauza respingerii unei solii de avertizare. Oamenii de după Potop au fost avertizaţi, dar unii au continuat să se adune şi să construiască un turn şi o cetate. „Dar ce pierdere au suferit aceia care se ridicaseră împotriva lui Dumnezeu! A fost scopul lui Dumnezeu acela ca, atunci când oamenii ar fi pornit să întemeieze naţiuni în diferite părţi ale pământului, să ducă cu ei cunoaşterea voii Lui, astfel ca lumina adevărului să strălucească cu putere înaintea generaţiilor care aveau să vină. Noe, predicatorul cel credincios al neprihănirii, a trăit cincizeci de ani după potop. Sem a mai trăit cinci sute de ani, iar urmaşii lor au avut astfel ocazia

cunoască poruncile lui Dumnezeu şi istoria felului în care El S-a purtat cu părinţii lor. Totuşi, ei n-au fost binevoitori să asculte aceste adevăruri care nu le plăceau. Ei nu doreau să ştie ceva despre Dumnezeu şi, prin încurcarea limbilor, ei au fost izolaţi în mare măsură de aceia
care puteau să le dea lumină”. – Patriarhi şi profeţi, p.120. Cei de după Potop fuseseră avertizaţi, dau au respins avertizarea, iar apoi a fost făcută declaraţia care a marcat căderea lor. „Domnul S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: ‘Iată, ei sunt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu iar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem să Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului” (Geneza 11,5-9). În istoria Babilonului lui Belşaţar, profetul Daniel îi adresase un mesaj de avertizare lui Nebucadneţar, dar Belşaţar respinsese acel mesaj de avertizare. Apoi, Daniel a rostit sentinţa, iar Babilonul a căzut. Page 24 of 42

„Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate

aceste lucruri. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui
au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fer, de lemn şi de piatră, cari nici nu văd, nici n-aud, şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale! De aceea a trimis [18] El acest cap de mână, care a scris scrierea aceasta. Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit, şi împărţit!’ Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt. Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor! Îndată, Belşatar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât, şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei. Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât”
(Daniel 5,22-30).

Căderea Babilonului în 1842 a marcat respingerea soliei de avertizare din cartea lui Daniel, întocmai cum a fost situaţia căderii atât a Babilonului lui Belşaţar, cât şi a turnului Babel. Odată ce căderea Babilonului avusese loc, în iunie 1842, faptul acesta a fost declarat în vara anului 1844. „În iunie 1842, domnul Miller a ţinut a doua serie de conferinţe în Portland. Am simţit că este un mare privilegiu să pot participa la aceste prelegeri, deoarece căzusem în descurajare şi nu mă simţeam pregătită să mă întâlnesc cu Mântuitorul meu. Această serie de conferinţe a produs mai multă vâlvă în oraş decât prima.

Diferitele denominaţiuni, cu câteva excepţii, au închis uşile bisericilor lor domnului Miller”. – Mărturii, vol.1, p.21.
„A doua solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14 a fost predicată mai întâi în vara anului 1844, cu această ocazie a avut loc o aplicaţie directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită mai mult, dar respinsă în general, şi unde decăderea în biserici fusese mai rapidă. Totuşi, solia celui de-al doilea înger nu şi-a atins împlinirea totală în anul 1844. Bisericile au ajuns atunci la decădere morală ca urmare a respingerii luminii soliei advente, dar aceasta nu era totală. Atunci când au continuat să respingă adevărurile deosebite pentru vremea aceea, ele au decăzut din ce în ce mai mult. Totuşi, încă nu se putea Page 25 of 42

spune ‘a căzut Babilonul..., pentru că a făcut ca toate popoarele să bea din vinul mâniei curviei ei’. El încă nu reuşise să facă lucrul acesta cu toate popoarele. Spiritul asemănării cu lumea şi al nepăsării faţă de adevărurile cruciale pentru timpul nostru există şi a câştigat teren în bisericile protestante din toate ţările creştine, iar aceste biserici sunt cuprinse în acuzaţia solemnă şi teribilă a celui deal doilea înger. Totuşi, lucrarea apostaziei încă nu a atins punctul culminant. „Biblia declară că, înainte de venirea Domnului, Satana va lucra ‘cu toată puterea, cu semne şi minuni mincinoase şi cu toată amăgirea nelegiuirii’, iar aceia care ‘n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiţi’ vor fi lăsaţi să primească ‘o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună’ (2 Tesaloniceni 2,9-11). Până când această stare nu va fi atinsă, iar unirea bisericii cu lumea nu va fi realizată pe deplin în toată creştinătatea, căderea Babilonului nu va fi totală. Schimbarea este progresivă, iar împlinirea desăvârşită a profeţiei din Apocalipsa 14,8 este încă în viitor”. – Tragedia veacurilor, p.389. Când istoria primului şi celui de-al doilea înger se repetă, ar trebui să ne aşteptăm să vedem un mesaj profetic de avertizare din cartea lui Daniel, care, când este proclamat, împlineşte lucrarea reprezentată de îngerul al treilea din Apocalipsa 14. Când acel mesaj de avertizare din cartea lui Daniel este respins, căderea Babilonului va fi marcată încă odată în istorie, iar atunci se va repeta solia îngerului al doilea. Ultimele şase versete din Daniel 11 sunt mesajul profetic de avertizare din cartea lui Daniel, care constituie atât o paralelă, cât şi o repetare a soliei primului înger. În pasajul precedent a fost menţionat că „împlinirea desăvârşită a profeţiei

din Apocalipsa 14,8 este încă în viitor” . [19] Înţelegem că îngerul al doilea a
sosit în istoria milleriţilor, dar numai într-o modalitate nedesăvârşită. Soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14 pot să fie aplicate la istoria millerită, dar numai într-o modalitate nedesăvârşită. Modalitatea desăvârşită de a aplica soliile celor trei îngeri din Apocalipsa este o ilustraţie a istoriei adventismului din timpul milleriţilor, până în timpul celor 144000. Când au prezentat Daniel 8,14, milleriţii au împlinit solia primului înger. Solia primului înger descrie istoria milleriţilor. „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. El zicea cu glas tare: ‘Temeţi-vă de Page 26 of 42

Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!’ ” (Apocalipsa 14,6-7). Milleriţii au predicat Evanghelia veşnică. Evanghelia este menţionată pentru prima dată în Geneza şi este descrisă ca fiind lucrarea lui Hristos de a pune vrăjmăşie între urmaşii lui Satana şi urmaşii lui Hristos. „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul” Geneza 3,15. Milleriţii au predicat Evanghelia veşnică, dar în acelaşi timp au şi avut experienţa Evangheliei veşnice, deoarece, până în 22 octombrie, 1844, mişcarea dusese la dezvoltarea a două clase: o clasă a intrat în sfânta sfintelor împreună cu Hristos, iar cealaltă a continuat să îşi înalţe rugăciunile spre sfânta, iar Satana a început să răspundă la acele rugăciuni. Milleriţii au predicat Evanghelia veşnică. Ei au prezentat o solie de avertizare înspăimântătoare din cartea lui Daniel, I-au dat slavă lui Dumnezeu în timpul strigătului de la miezul nopţii, în vara anului 1844, şi au ajuns la ceasul judecăţii, în 22 octombrie, 1844. Apoi, au fost confruntaţi cu Creatorul, care este identificat prin porunca Sabatului, care putea fi recunoscută, odată ce au ajuns la o înţelegere corectă a sanctuarului ceresc şi a mijlocirii lui Hristos, în timpul judecăţii de cercetare. Aceea a fost istoria milleriţilor şi o împlinire desăvârşită a soliei primului înger. Împlinirea desăvârşită a istoriei millerite este reprezentată de primul înger din Apocalipsa 14, deoarece împlinirea desăvârşită a îngerului al doilea este „încă în viitor”. Împlinirea desăvârşită a declaraţiei că „Babilonul a căzut”, din Apocalipsa 14,8, are loc la sfârşitul lumii, nu în timpul milleriţilor. Prin urmare, aceasta precede îngerul al treilea din Apocalipsa 14, care marchează timpul de încercare al legii duminicale şi impunerea semnului fiarei. Împlinirea desăvârşită a Apocalipsa 14 se asociază cu Apocalipsa 18, deoarece în Apocalipsa 18 găsim celălalt glas din versetul 4, care vorbeşte despre promulgarea legii duminicale, când ceilalţi copii ai lui Dumnezeu sunt chemaţi să iasă din Babilon. Înainte de versetul 4, îngerul cel puternic coboară în versetul unu, iar apoi, în versetul doi, găsim declaraţia că Babilonul a căzut. Căderea Babilonului din Apocalipsa 18,2 este o paralelă a aplicaţiei desăvârşite a soliei îngerului al doilea din Apocalipsa 14,8 şi, în ambele pasaje, are loc înainte de legea duminicală, venind în istorie aşa cum vine întotdeauna căderea Babilonului – când mesajul de avertizare este respins. În zilele noastre, acel mesaj de Page 27 of 42

avertizare este constituit de ultimele şase versete din Daniel 11. Acele versete sunt solia îngerului al treilea, care constituie o paralelă a soliei primului înger. Înţelegerea corectă a acelor versete, împreună cu propovăduirea mesajului conţinut în ele şi cu [20] respingerea finală a acestuia, împlineşte nu numai lucrarea reprezentată de îngerul din Apocalipsa 14, ci şi lucrarea reprezentată de cei doi îngeri din Apocalipsa 18 versetele 1-3 şi 4. Acum, vom folosi istoria milleriţilor pentru a dovedi acest fapt. Fiecare reformă sfântă este o paralelă a celorlalte şi toate indică spre reforma principală a celor 144000. „Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în orice reformă mare, sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt întotdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru”. – Tragedia veacurilor, p.343. Fiecare reformă începe cu un „ timp al sfârşitului”, când o profeţie este împlinită, iar împlinirea acelei profeţi aduce lumină pentru generaţia următoare. Odată cu încheierea celor 1260 de ani de stăpânire papală, în 1798, s-a împlinit o profeţie care, printre altele, a indicat că istoria ajunsese la un timp, când judecăţile lui Dumnezeu puteau fi aşteptate să vină. Am citat anterior comentariile lui Uriah Smith cu privire la faptul că primul înger din Apocalipsa 14 şi îngerul din Apocalipsa 10 sunt unul şi acelaşi înger. De asemenea, în citatul acesta, el oferă argumente biblice prin care arată de ce judecata nu putea să vină înainte ca papalitatea să primească rana de moarte, în 1798. Odată cu împlinirea acelei profeţii, „timpul sfârşitului” a sosit pentru milleriţi, iar apoi a avut loc o creştere a cunoştinţei cu privire la subiectul judecăţii din cartea lui Daniel, ca o împlinire a mărturiei profetice din Daniel 12, unde este arătat că acea carte a lui Daniel urma să fie pecetluită până la „vremea sfârşitului”. În 1989, odată cu căderea Uniunii Sovietice şi ca împlinire a profeţiei din Daniel 11,40, a fost împlinită o profeţie care a adus lumină pentru generaţia aceea. Acea generaţie a fost generaţia care urma să proclame solia îngerului al treilea, care indică timpul de încercare al legii duminicale şi toate celelalte ramificaţii asociate cu semnul fiarei şi cu sigiliul lui Dumnezeu. Odată cu împlinirea versetului patruzeci, cercetătorii profeţiei din perioada aceea

Page 28 of 42

au putut să înţeleagă faptul că papalitatea era pe cale să se întoarcă pe tronul lumii, poziţie pe care o pierduse în 1798, când a fost „timpul sfârşitului” pentru milleriţi. În timpul primei solii îngereşti, creşterea cunoştinţei a avut loc cu privire la profeţiile din cartea lui Daniel. Pentru cei 144000, creşterea cunoştinţei a fost identificată cu claritate de Inspiraţie. Prin această creştere a cunoştinţei, urma să fie pregătit un popor care să reziste în zilele din urmă…. „În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi la închinarea faţă de Dumnezeu, Creatorul nostru, care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea. Ei au adus omagiu unei instituţii a papalităţii, anulând Legea lui Iehova, dar trebuie să aibă loc o

creştere a cunoştinţei cu privire la subiectul acesta”. – Selected Messages,
cartea 2, p.105,106. Pentru cei 144000, creşterea cunoştinţei are loc tocmai cu privire la ultimele şase versete din Daniel 11, deoarece versetele acestea – în acord cu pasajul inspirat – oferă lumină asupra papalităţii şi a apropiatei veniri a legii duminicale. Solia primului înger a fost un mesaj înfiorător, care a scos în evidenţă evenimentele legate de încheierea timpului de probă. [21] “Mi-a fost arătat interesul pe care tot cerul îl avusese faţă de lucrarea care se desfăşura pe pământ. Domnul Isus a trimis un înger puternic [primul înger] să coboare şi să-i avertizeze pe locuitorii pământului să se pregătească pentru cea de a doua venire a Sa. Când îngerul a părăsit prezenţa lui Isus din cer, o lumină nespus de strălucitoare a mers înaintea lui. Mi s-a spus că misiunea lui era

aceea de a lumina pământul cu slava lui şi de a-i avertiza pe oameni cu privire la mânia viitoare a lui Dumnezeu . Mulţimile au primit lumina Unii
păreau să aibă o atitudine foarte solemnă, în timp ce alţii erau plini de bucurie şi exaltare. Toţi cei ce au primit lumina şi-au întors faţa spre cer şi I-au dat slavă lui Dumnezeu. Deşi lumina era asupra lor, unii au venit doar sub influenţa ei, dar nu au primit-o din toată inima. Mulţi erau plini de o mare mânie. Pastorii şi oamenii sau unit cu cel rău şi s-au împotrivit cu îndârjire luminii răspândite de îngerul cel puternic. Totuşi, cei ce au primit-o s-au retras din lume şi au fost foarte uniţi.

Page 29 of 42

„Satana şi îngerii lui erau foarte ocupaţi în încercarea de a abate atenţia câtor mai mulţi cu putinţă de la lumină. Cei din grupul celor care au respins-o au fost lăsaţi în întuneric. Am văzut îngerul lui Dumnezeu veghind cu interesul cel mai profund asupra celor din poporul lui Dumnezeu spre a raporta caracterul pe care şi l-au dezvoltat, când le-a fost prezentat mesajul de origine cerească. Atunci când foarte mulţi dintre cei ce mărturiseau că Îl iubesc pe Isus au întors spatele mesajului cu dispreţ, batjocură şi ură, un înger cu un pergament în mână a scris acest raport ruşinos. Tot cerul era plin de indignare, pentru că Isus era desconsiderat în felul acesta de către cei ce se declarau a fi urmaşii Săi. „Am văzut dezamăgirea pe care au simţit-o cei credincioşi, când nu L-au văzut pe Domnul lor la data aşteptată. Scopul lui Dumnezeu fusese acela de a ascunde viitorul şi de a-i duce pe cei din poporul Său la un moment de decizie. Fără predicarea unui timp stabilit pentru venirea lui Hristos, lucrarea plănuită de Dumnezeu nu ar fi fost îndeplinită. Satana îi determina pe foarte mulţi să

aştepte într-un viitor îndepărtat evenimentele cele mari legate de judecată şi de sfârşitul timpului de probă. A fost necesar ca oamenii să fie
făcuţi să caute stăruitor o pregătire imediată”. – Early Writings, p.245-246. Ellen White foloseşte aici descrierea caracteristică a îngerului care coboară în Apocalipsa 18, luminând pământul cu slava lui, spre a identifica lucrarea soliei primului înger. Ea susţine cu claritate că primul înger îndeplineşte o lucrare identică aceleia îndeplinite de îngerul al treilea. Cu privire la mesajul proclamat ca împlinire a soliei primului înger, ea evidenţiază faptul că „Satana îi determina pe foarte mulţi să aştepte într-un viitor îndepărtat evenimentele cele mari legate de judecată şi de sfârşitul timpului de probă. A fost necesar ca oamenii să fie făcuţi să caute stăruitor o pregătire imediată ”. Solia primului înger sublinia evenimentele legate de încheierea timpului de probă. În ciuda faptului că milleriţii au greşit în înţelegerea lor cu privire la încheierea timpului de probă, acesta a fost totuşi elementul principal al mesajului lor. Când vorbeşte despre solia primului înger şi despre lucrarea milleriţilor, Ellen White declară cu claritate: „A fost necesar ca oamenii să fie treziţi în faţa pericolului spre a se pregăti pentru evenimentele solemne legate de închiderea timpului de probă”. – Tragedia veacurilor, p.310. Ultimele şase versete din Daniel 11 prezintă evenimentele legate de încheierea timpului de probă, iar acelaşi lucru îl prezintă şi solia îngerului al treilea: Page 30 of 42

„Evenimentele legate de încheierea timpului de probă şi de lucrarea de pregătire pentru timpul de necaz sunt prezentate cu claritate . Totuşi
mulţimile nu înţeleg aceste adevăruri importante mai bine, decât dacă nu ar fi fost descoperite niciodată. Satana veghează spre a prinde orice impresie

care ar putea să-i facă înţelepţi [22] în vederea mântuirii, iar timpul de probă îi va găsi nepregătiţi.
„Când le trimite oamenilor avertizări atât de importante, reprezentate ca fiind vestite de îngeri sfinţi ce zboară prin mijlocul cerului, Dumnezeu îi cere fiecărui suflet înzestrat cu puterile raţiunii să ia aminte la solie. Judecăţile înfricoşătoare, pronunţate împotriva închinătorilor fiarei şi chipului ei (Apocalipsa 14,9-11), trebuie să-i conducă la un studiu atent al profeţiilor, să-i înveţe ce înseamnă semnul fiarei şi cum să se ferească de a-l primi. Dar majoritatea oamenilor nu doresc să audă adevărul şi se îndreaptă către închipuiri. Apostolul Pavel declara, privind către zilele din urmă: ‘Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă’ (2 Timotei 4,3). Acel timp a venit. Mulţimile nu

doresc adevărul Bibliei, pentru că el vine în conflict cu dorinţa inimii păcătoase şi iubitoare de lume, iar Satana le oferă amăgirile pe care ei le iubesc”. – Tragedia veacurilor, p.594.
Solia primului înger a fost un mesaj înfricoşător. „Venirea lui Hristos, aşa cum a fost vestită de prima solie îngerească, a fost înţeleasă ca fiind reprezentată prin venirea Mirelui. Reforma larg răspândită, care avusese loc prin vestirea apropiatei Sale veniri, corespundea cu ieşirea fecioarelor. În această parabolă, la fel ca în aceea din Matei capitolul 24, sunt reprezentate două clase. Toţi şi-au luat candelele, adică Biblia şi, prin lumina ei, au ieşit să-L întâmpine pe Mire. Dar, atunci când şi-au luat candelele, cele neînţelepte n-au luat cu ele untdelemn, aşa cum au făcut cele înţelepte. Cei reprezentaţi de fecioarele înţelepte primiseră harul lui Dumnezeu, puterea transformatoare şi iluminatoare a Duhului Sfânt care face din Cuvântul Său o candelă pentru picioare şi o lumină pe cărare. În temere de Dumnezeu, ei studiaseră Scripturile pentru a cunoaşte adevărul şi căutaseră cu stăruinţă curăţia inimii şi a vieţii. Aceştia avuseseră o experienţă personală, o credinţă în Dumnezeu şi în Cuvântul Său care nu putea fi distrusă prin dezamăgire sau întârziere. Ceilalţi şi-au luat candelele, dar n-au luat Page 31 of 42

untdelemn. Ei acţionaseră dintr-o pornire momentană. Temerile le fuseseră trezite de solia solemnă, dar se sprijiniseră doar pe credinţa fraţilor, fiind mulţumiţi cu lumina slabă a bunelor emoţii, fără o înţelegere profundă a adevărului, sau o lucrare reală a harului în inimă. Aceştia au mers în întâmpinarea Domnului plini de nădejdea unei răsplătiri imediate, dar nu erau pregătiţi pentru întârziere şi dezamăgire. Când au venit încercările, credinţa lor i-a părăsit, iar lumina

s-a stins”. – Tragedia veacurilor, p.393.
Solia primului înger a fost o „ avertizare de a fugi de mânia viitoare ”, conducându-i pe oameni la pocăinţă şi oferindu-le o schimbare a caracterului, dacă vor îndeplini condiţiile Evangheliei. Elementul de teamă din solie era bazat pe adevărul că timpul de probă se încheia, iar Dumnezeu era pe punctul de a-i pedepsi pe locuitorii pământului pentru răzvrătirea lor. Tot aşa sunt conţinutul şi concluzia soliei îngerului al treilea şi ale soliei prezentate în ultimele şase versete din Daniel 11. „Cea mai înfricoşată ameninţare adresată vreodată muritorilor este

cuprinsă în a treia solie îngerească . Este un păcat groaznic acela care atrage
mânia lui Dumnezeu neamestecată cu milă. Oamenii nu trebuie să fie lăsaţi în întuneric cu privire la această problemă importantă. Avertizarea împotriva acestui păcat trebuie să-i fie vestită lumii înainte de venirea judecăţilor lui Dumnezeu, pentru ca toţi să cunoască ce îi aşteaptă şi să aibă posibilitatea de scăpare. Profetul declară că primul înger îşi face cunoscută solia ‘oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod’. Avertizarea [23] îngerului al treilea, care face parte din aceeaşi întreită solie îngerească, trebuie să fie larg răspândită. În profeţie este prezentată ca fiind vestită cu glas tare de un înger zburând prin mijlocul cerului, care va atrage atenţia lumii”. – Tragedia veacurilor, p.450. Solia primului înger a fost o „avertizare de a fugi de mânia viitoare”. „Mii de oameni au fost determinaţi să adopte adevărul predicat de William Miller, iar slujitorii lui Dumnezeu au fost chemaţi să proclame solia în duhul şi puterea lui Ilie. Asemenea lui Ioan, înainte mergătorul lui Isus, cei care au predicat acest mesaj solemn s-au simţit obligaţi să înfigă securea la rădăcina pomului şi să-i cheme pe oameni să aducă roade vrednice de pocăinţă. Mărturia lor a avut rolul de a trezi şi de influenţa cu putere bisericile, arătându-le adevăratul lor caracter .

Când a fost vestită avertizarea solemnă de a fugi de mânia viitoare ,
Page 32 of 42

mulţi care se aflau în biserici au primit solia vindecătoare. Ei şi-au văzut alunecările şi, cu lacrimi amare de pocăinţă şi o agonie adâncă, s-au umilit înaintea lui Dumnezeu. Când Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor, ei au contribuit la vestirea strigătului: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui”. – Early Writings, p.223. Solia primului înger a fost proclamată în duhul şi puterea lui Ilie, aşa cum va fi proclamată solia îngerului al treilea. „Ioan a venit în duhul şi puterea lui Ilie spre a vesti prima venire a Domnului Isus. Atenţia mi-a fost îndreptată spre zilele din urmă şi am văzut că Ioan i-a reprezentat pe aceia care vor merge în duhul şi puterea lui Ilie spre a vesti ziua mâniei şi a doua venire a lui Isus”. – Early Writings, p.155. Solia primului înger „a avut rolul de a trezi şi de a influenţa cu putere bisericile ”. Solia îngerului al treilea îi va trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu, deoarece solia îngerului al treilea este reprezentată, de asemenea, ca fiind solia pentru biserica laodiceană, care va trezi poporul lui Dumnezeu. „Mi-a fost arătat că solia către Laodicea se aplică poporului lui Dumnezeu din acest timp, iar motivul pentru care acesta nu a împlinit o lucrare mai mare este împietrirea inimii. Totuşi, Dumnezeu i-a dat soliei suficient timp pentru a-şi face lucrarea. Inima trebuie să fie curăţită de păcatele care L-au îndepărtat atât de mult timp pe Isus. Această solie înfricoşătoare îşi va face lucrarea . Când a fost prezentată pentru prima dată, ea a condus la o cercetare profundă a inimii. Păcatele au fost mărturisite, iar poporul lui Dumnezeu de pretutindeni a fost mişcat. Aproape toţi credeau că această solie se va încheia cu marea strigare a celui de-al treilea înger. Pentru că nu au văzut această lucrare plină de putere îndeplinindu-se în timp scurt, mulţi au pierdut efectul soliei. Am văzut că această solie nu avea să-şi împlinească lucrarea doar în câteva luni. Scopul ei este de a-i

trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu, de a le arăta cât sunt de decăzuţi şi de a-i conduce la o pocăinţă profundă spre a se putea bucura de prezenţa lui Isus şi a fi potriviţi pentru strigarea cea mare a celui de-al treilea înger. Pe măsură ce atingea inima, această solie conducea la o umilinţă
profundă înaintea lui Dumnezeu. Îngerii erau trimişi în toate direcţiile spre a pregăti inimile necredincioase pentru adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu a început să Page 33 of 42

ia amploare, iar poporul Său a început să se familiarizeze cu poziţia desemnată. Dacă s-ar fi acordat deplină atenţie sfatului Martorului credincios, Dumnezeu ar fi lucrat cu o putere mai mare pentru poporul Său. Totuşi, eforturile care au fost făcute de la data când a fost vestită solia au fost binecuvântate de Dumnezeu şi multe suflete au fost aduse din întuneric şi rătăcire spre a se bucura de adevăr”. – Mărturii, vol.1, p.186. Ellen White vorbea aici despre prima dată când solia laodiceană i-a fost vestită poporului lui Dumnezeu, dar ilustraţia este raportată pentru binele nostru. Solia laodiceană constituie o solie înfricoşătoare „al cărui scop este de a-i trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu” . [24] Dacă ar fi înţeles din Cuvântul profetic faptul că, atunci când Uniunea Sovietică a căzut, în 1989, ca împlinire a versetului 40, Domnul a arătat că la împlinirea versetului următor va veni legea duminicală din Statele Unite şi timpul de probă pentru adventiştii de ziua a şaptea se va încheia, cei din poporul lui Dumnezeu L-ar fi căutat pe Domnul în sac şi cenuşă. Ultimele şase versete din Daniel 11 sunt solia laodiceană, deoarece solia laodiceană este solia îngerului al treilea. „… Mesajele

care ne-au fost prezentate de A.T. Jones şi E.J.

Waggoner constituie solia lui Dumnezeu pentru biserica Laodicea, şi vai
de oricine mărturiseşte a crede adevărul, dar nu reflectă asupra altora razele divine date de Dumnezeu…”. – The 1888 Materials, p.1053. „În marea Sa milă, Domnul Hristos a trimis solia cea mai preţioasă prin fraţii Waggoner şi Jones. Această solie a avut scopul de a-L aduce în atenţia oamenilor pe Mântuitorul înălţat ca jertfă pentru păcatele întregii lumi. Ea a prezentat îndreptăţirea prin credinţa în Garantul divin, a invitat oamenii să primească neprihănirea lui Hristos, care se manifestă prin ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu. Mulţi L-au pierdut din vedere pe Domnul Isus. Ei aveau nevoie să li se îndrepte privirile spre Persoana Sa divină, spre meritele Sale şi spre iubirea Sa neschimbătoare faţă de familia omenească. Toată puterea este dată în mâinile Sale, ca să le poată împărţi oamenilor daruri bogate, împărtăşindu-i omului neajutorat darul nepreţuit al neprihănirii Sale. Aceasta este solia pe care Dumnezeu ne-a poruncit s-o vestim lumii. Este solia îngerului al treilea , care trebuie să fie proclamată cu glas tare şi să fie însoţită de revărsarea Duhului Său într-o mare măsură”. – Testimonies to Ministers, p.91. Page 34 of 42

Mesajul lui Jones şi Waggoner a fost: Solia îngerului al treilea. Solia laodiceană. Solia strigătului cu glas tare. Soliile ploii târzii.

Totuşi, mesajul lor a fost doar începutul soliei îngerului al treilea. „… Timpul de încercare este chiar asupra noastră, deoarece strigătul cu glas tare al îngerului al treilea a început deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos,

Răscumpărătorul care iartă păcatul. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul”. – Selected Messages, cartea 1, p.362.
„Începutul”, sau primul pas al soliei îngerului al treilea este acelaşi ca „începutul” soliei primului înger – este convingerea cu privire la păcat, identificarea nevoii noastre de a avea un „Răscumpărător care iartă păcatul ”. Solia îngerului al treilea începe acolo unde începe orice lucrare a Duhului Sfânt – prin convingerea cu privire la păcat. În istoria din 1888, solia îngerului al treilea nu a făcut niciun pas mai departe, deoarece fraţii s-au împotrivit Duhului Sfânt, influenţei lui şi soliei pentru timpul acela. „La temelia împotrivirii manifestate la Minneapolis faţă de solia vestită de Domnul prin fraţii [E.J.] Waggoner şi [A.T.] Jones se află, într-o mare măsură, o

lipsă a dispoziţiei de a renunţa la părerile preconcepute. Prin exercitarea
acelei împotriviri, Satana a reuşit să îndepărteze de poporul nostru

puterea deosebită a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu a dorit mult să io împărtăşească. Vrăjmaşul i-a împiedicat să obţină succesul pe care ar fi putut
să-l aibă în vestirea adevărului pentru lume, aşa cum l-au predicat apostolii după Ziua Cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze lumea [25] cu slava ei

a fost respinsă, iar prin decizia fraţilor noştri ea a fost ţinută într-o mare măsură departe de lume”. – Selected Messages, cartea 1, p.234.
„Succesul” care trebuia să fie obţinut era sfinţirea Duhului Sfânt, care îi este împărtăşită sufletului, când acesta este convins de păcat şi vine la piciorul crucii, îndeplinind Page 35 of 42

condiţiile Evangheliei. Fraţii din 1888 au refuzat să ia parte la începutul lucrării îngerului al treilea şi au respins succesul unei vieţi sfinţite. „În loc de a încuraja îndoiala, voi trebuie să întăriţi credinţa, prin fiecare cuvânt, atitudine şi practică. Arătaţi că avem un Mântuitor viu, o viaţă spirituală reală pe care putem să o primim şi să o împărtăşim. Îndrumaţi-i pe cei aflaţi acum pe nisip mişcător să îşi pună picioarele pe o stâncă solidă. Sufletele trebuie să fie

redeşteptate şi mulţi trebuie să primească bucuria mântuirii în sufletul lor. Ei au
greşit, ei nu şi-au clădit un caracter corect, dar Dumnezeu are bucuria de a-i

reface, aceasta este bucuria Unsului Său. Faptul acesta va da succes, fericire, o siguranţă sfântă şi o mărturie vie. Spuneţi-le sărmanilor
descurajaţi, care s-au rătăcit de la calea cea dreaptă, că nu trebuie să dispere. Există vindecare, există curăţire pentru fiecare suflet care va veni la Hristos. Există un balsam în Galaad. Există acolo un medic”. – Testimonies to Southern Africa, p.71. În ultimele şase versete din Daniel 11, convingerea pentru păcat este recunoscută, atunci când înţelegem, prin influenţa Duhului Sfânt, implicaţiile înspăimântătoare pe care le are faptul că versetul 40 s-a împlinit în 1898. Dacă ne aducem viaţa în armonie cu faptul acesta, ni se va îngădui să fim printre cei ce Îi dau slavă lui Dumnezeu, când solia strigătului cu glas tare este vestită, la începutul legii duminicale din versetul 41, şi vom putea avea chiar şi privilegiul de a rezista pe parcursul tuturor celor şase versete, până când Mihail Se ridică şi începe judecata. Ultimele şase versete din Daniel 11 oferă structura pentru repetarea soliilor primului şi celui de-al doilea înger, iar repetarea aceasta începe cu „descoperirea lui Hristos, Răscumpărătorul care iartă păcatul”. Creşterea cunoştinţei care le îngăduie celor ce vestesc solia îngerului al treilea să reziste în zilele din urmă este o creştere a cunoştinţei cu privire la Legea lui Dumnezeu, Sabat şi impunerea unei zile de odihnă false de către papalitate. Pentru cei 144000, creşterea cunoştinţei este comparată cu solia primului înger, dar este o creştere a cunoştinţei cu privire la papalitate şi la legea duminicală (nu cu privire la principiul an/zi), deoarece este solia îngerului al treilea, şi nu solia primului înger. Conţinutul soliei îngerului al treilea se bazează pe ultimele şase versete din Daniel 11, întocmai cum solia primului înger s-a bazat pe o profeţie din Daniel. Ultimele şase versete din Daniel 11 sunt evenimentele aflate în legătură cu încheierea timpului de probă şi, ca urmare, sunt ultimele evenimente din profeţie. Page 36 of 42

„Unii dintre cei care se află încă în viaţă acum au primit o mare lumină de

la Dumnezeu, când au cercetat profeţiile lui Daniel şi Ioan şi au păşit pe terenul
unde profeţiile speciale erau în curs de împlinire în ordinea lor. Ei le-au vestit

oamenilor solia despre timp. Adevărul a strălucit la fel de clar ca soarele de la
miezul zilei. Evenimentele istorice care arată împlinirea directă a profeţiei le-au fost prezentate oamenilor, iar profeţia a fost înţeleasă ca o schiţă figurativă a evenimentelor care conduc până la încheierea istoriei acestui pământ.

Evenimentele care au legătură cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele aspecte descoperite cu claritate în istoria acestui pământ. Oamenii au acum o solie deosebită de vestit lumii, [26] solia îngerului al treilea. Aceia care au
păşit pe terenul acesta în experienţa lor şi au luat parte la propovăduirea

primei, celei de a doua şi a treia solii îngereşti, nu sunt aşa de predispuşi să fie conduşi pe căi false, precum sunt aceia care nu au avut o cunoaştere din experienţă a poporului lui Dumnezeu”. – Selected Messages, cartea 2, p.102.
Încă odată, solia îngerului al treilea este comparată cu solia primului înger, dar aici ni se spune că ultimele aspecte descoperite cu claritate sunt cu privire la omul fărădelegii, care este „împăratul de la miazănoapte” din ultimele şase versete din Daniel 11. Evenimentele cu privire la omul fărădelegii din aceste şase versete constituie „ solia specială”, adică „solia îngerului al treilea”. Înţelegerea corectă a acestor versete, şi anume a faptului că ele sunt solia îngerului al treilea, ne îngăduie să ajungem la concluzia că ele constituie avertizarea cea mai înfricoşătoare ce i-a fost adresată vreodată omenirii, deoarece ele identifică faptul că timpul de probă se încheie acum! Suntem noi pregătiţi? Concluzia aceasta are o trăsătură identică soliei primului înger. Solia îngerului al treilea din Apocalipsa 14 este împlinită prin prezentarea ultimelor şase versete din Daniel 11. Deja am observat că solia de la 1888, aşa cum a fost prezentată de Jones şi Waggoner, a fost identificată ca fiind începutul soliei îngerului al treilea şi că începutul lucrării Duhului Sfânt constă în convingerea cu privire la păcat. Începutul luminii din solia îngerului al treilea, care a avut rolul de a lumina întregul pământ, a fost tratat cu împotrivire şi a fost ţinut departe de lume. Nu este un accident că lumina care trebuia să lumineze întreaga lume – solia îngerului al treilea – a sosit în 1888, deoarece tocmai în anul acela Legea Blair a fost prezentată în Congresul Statele Unite. Legea Page 37 of 42

Blair era legea duminicală. Mesajul lui Jones şi Waggoner a avut o legătură directă cu apropiata venire a legii duminicale. Mesajul lor a fost începutul soliei îngerului al treilea şi a primit putere prin înţelegerea faptului că mişcarea legii duminicale se desfăşura în vremea aceea. Împlinirea versetului 40 arată că mişcarea pentru legea duminicală, aşa cum este identificată în versetul 41, este pe cale să vină. Probabil că argumentul cel mai puternic pentru a susţine că ultimele şase versete din Daniel 11 este solia îngerului al treilea se află în versetul 44. Ne vom ocupa de acest argument în numărul următor al revistei noastre. Dragă frate Jeff, Sper că sunteţi bine. Pastorul JR mi-a pus următoarea întrebare şi aş dori să ştiu dacă aveţi vreo informaţie care să confirme că Uriah Smith a interpretat corect primele patru trâmbiţe. Iată întrebarea: „I-am trimis pastorului SB notele lui Jamal Sankey, într-o scrisoare lungă. El a răspuns prin email şi a spus că se va uita peste ele. Actualmente, el prezintă o serie cu privire la trâmbiţe, dar într-o modalitate diferită de aceea în care Uriah Smith le prezintă în cartea lui. Ştiu că pot să-i dovedesc că trâmbiţele a cincia şi a şasea sunt susţinute de Ellen White, dar nu am nicio idee unde şi cum pot să-i dovedesc că primele patru trâmbiţe sunt într-o modalitate sigură atacurile goţilor, vandalilor, hunilor şi ostrogoţilor asupra Romei Occidentale. Puteţi să dovediţi lucrul acesta? „Acum, WF din AD prezintă aceste patru idei împreună cu alte păreri diferite, pe care le preferă. Atât WF, cât şi pastorul SB încep prima trâmbiţă odată cu nimicirea Ierusalimului, în anul 70 d.Hr. Modelul acesta urmează succesiunea cronologică a celor 7 biserici şi 7 peceţi. Eu rămân la explicaţia lui Jeff, care este în acord cu aceea a lui Uriah Smith, dar aţi putea săi cereţi lui Jeff, dacă vorbiţi cu el, să prezinte vreun citat care confirmă explicaţia lui Smith cu privire la primele patru trâmbiţe”. – Toate cele bune, PV- Canada. [27] Pastor JR şi soră PV: Argumentul fundamental se referă mai degrabă la interpretarea pionierilor în general, şi nu la trâmbiţe în special. Pionierii au considerat că trâmbiţele sunt puterile militare care au adus căderea Romei în istorie. Aceasta este interpretarea lor fundamentală cu privire la trâmbiţe. Ei indicau Ierihonul ca exemplu al faptului că o trâmbiţă reprezintă căderea unei împărăţii, iar apoi Page 38 of 42

scoteau în evidenţă faptul că trâmbiţele din Apocalipsa au avut legătură cu Imperiul Roman. Ideea aici este că nu putem să acceptăm concluziile pionierilor cu privire la trâmbiţa a cincia şi a şasea, dacă nu acceptăm şi concluziile lor cu privire la celelalte patru precedente. Ei au considerat că trâmbiţele sunt progresive şi au legătură cu judecăţile aduse asupra Romei. Pionierii au înţeles că bisericile, peceţile şi trâmbiţele au funcţionat pe baza principiului repetării şi dezvoltării, dar au făcut o deosebire între semnificaţia fiecăruia dintre cele trei simboluri: Bisericile reprezentau istoria internă a bisericii, pe care peceţile le-au repetat şi le-

au dezvoltat. Peceţile au identificat istoria din afara bisericii. Problemele care au fost aduse

asupra bisericii din exterior, din partea Romei, fie că au fost cele aduse de Roma păgână, în perioada Smirnei şi a Pergamului, fie că au fost aduse de Roma papală, în perioada Tiatirei. Ei au considerat trâmbiţele ca fiind intervenţia istorică providenţială a lui

Dumnezeu, care a judecat Roma pentru împotrivirea ei faţă de adevăr şi faţă de poporul Său în acea perioadă. Prin urmare, ei marchează începutul primelor patru trâmbiţe imediat după prima lege duminicală din 321 – apostazia naţională este urmată de ruina naţională. În 538, când a preluat controlul, papalitatea de asemenea a promulgat o lege duminicală, iar atunci trâmbiţele a cincia şi a şasea au răspuns la acea apostazie. Pionierii au identificat islamul din trâmbiţa a cincia şi a şasea ca fiind judecata providenţială a lui Dumnezeu împotriva bisericii apostate. Dacă prima trâmbiţă este mutată înapoi, în istoria Efesului, iar primul principiu al interpretării pionierilor cu privire la trâmbiţe este nimicit, atunci este nimicită şi aplicaţia ulterioară a acelei istorii. Ce vreau să spun este că acele două legi duminicale, prima emisă de Roma păgână în 321 şi a doua de Roma papală în 538, marchează punctul în care Dumnezeu răspunde la apostazia lor prin judecăţile Sale, reprezentate de trâmbiţe. Acele două legi duminicale prefigurează şi cele două legi duminicale de la sfârşitul istoriei, adică legea duminicală din Statele Unite şi legea duminicală din întreaga lume. Legea duminicală din Statele Unite a fost prefigurată de cea emisă de Constantin în 321, iar Constantin reprezintă puterea (Roma păgână) care pune papalitatea pe tronul lumii. Prin urmare, în ilustraţia aceasta, Constantin, sau Roma păgână, reprezintă Statele Unite. Page 39 of 42

Evenimentul prin care papalitatea a primit putere în 538 prefigurează readucerea la putere a papalităţii, când cei zece împăraţi îi dau împărăţiile lor, iar lumea este obligată să urmeze exemplul Statelor Unite prin emiterea legii duminicale. Apostazia naţională, fie că este locală (SUA), fie că este mondială, este urmată de ruina naţională. Există un pasaj în care Ellen White numeşte ruina naţională – „Judecăţile distrugătoare ale lui Dumnezeu”. Acele judecăţi distrugătoare [28] au fost prefigurate de judecăţile aduse asupra Romei de puterile reprezentate de trâmbiţe. În conformitate cu aplicaţia corectă a pionierilor, acele judecăţi au urmat după apostazia legilor duminicale (321 şi 538), iar a stabili începutul trâmbiţelor înainte de punctul pe care l-au stabilit pionierii nu înseamnă doar a respinge interpretarea pionierilor, ci şi a nimici aplicaţia istorică prin care sunt prefigurate judecăţile lui Dumnezeu de la sfârşitul lumii. Când susţine lucrarea lui Josiah Litch, în Tragedia veacurilor, Ellen White susţine întreaga interpretare a pionierilor cu privire la trâmbiţe, deoarece ei au avut o înţelegere foarte precisă a semnificaţiei trâmbiţelor, nu numai cu privire la ce anume a reprezentat fiecare trâmbiţă în parte, ci şi cu privire la simbolul legat de perioada istorică în care judecăţile lui Dumnezeu sunt reprezentate specific. Dacă respingem interpretarea pionierilor cu privire la o trâmbiţă, înseamnă că respingem interpretarea cu privire la toate. Cei care caută să alinieze trâmbiţele în paralel cu bisericile şi peceţile ar trebui să ştie mai bine. Ei nu vor îngădui niciodată cuiva să accepte interpretarea pionierilor cu privire la ultimele trei biserici, insistând în acelaşi timp că primele patru biserici trebuie să înceapă în istorie înainte de timpul ucenicilor. Ei pretind că aliniază aceste perioade istorice în armonie cu interpretarea pionierilor cu privire la biserici şi peceţi, dar dacă ar fi pur şi simplu consecvenţi, ar trebui să recunoască faptul că, dacă poţi să schimbi datele trâmbiţelor, atunci poţi să schimbi şi datele bisericilor şi peceţilor. Sper că răspunsul este de folos. Jeff. „Mulţi oameni sunt învăţaţi să privească la oameni şi să depindă de oameni. În virtutea poziţiei lui, un om îşi exercită autoritatea asupra celorlalţi, ca şi când aceştia ar trebui să fie conduşi încoace şi încolo cu beţe, aşa cum sunt conduse animalele necuvântătoare. Dumnezeu nu a îndrumat în felul acesta. Dumnezeu este conducătorul nostru. El este învăţătorul nostru şi El este cel spre care trebuie să privim. Să cerem călăuzirea Duhului Sfânt şi să ne aşteptăm să fim conduşi şi stăpâniţi de el. Organizaţia bisericii trebuie să fie respectată, dar nu trebuie să fie Page 40 of 42

făcută

în

niciun

fel

un

jug

supărător.

Oamenii

nu

trebuie

să-şi

atribuie

prerogativele lui Dumnezeu, gândindu-se să stăpânească, să constrângă şi să asuprească sufletele care sunt proprietatea răscumpărată a lui Dumnezeu. Tot cerul este indignat de lucrurile pe care oamenii le vor face semenilor lor pentru propria satisfacţie, pretinzând în acelaşi timp că sunt reprezentanţii lui Isus Hristos. Prea adesea, ei reprezintă spiritul şi caracterul lui Satana. „Hristos a găsit mărgăritarul Său de mare preţ în sufletele pierdute, care pier. El a vândut tot ce a avut spre a intra în posesia lui, chiar angajându-Se să facă lucrarea şi să rişte pierderea propriei vieţi în această luptă. Prin urmare, cum ar trebui să-i privească oamenii pe semenii lor? Hristos a arătat calea. El spune: ‘Vă dau o poruncă nouă. Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi’. Când cuvintele acestea sunt ascultate şi respectate în spirit şi literă, noi vom fi împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători. Când cuvintele acestea sunt vor fi puse în practică de aceia care pretind că au înţelepciunea de a călăuzi turma păşunii Domnului, va fi mult mai puţin egoism, mult mai puţină laudă de sine, mult mai puţină arătare cu degetul şi vorbire deşartă. Domnul Isus este cel ce conduce toate evenimentele prezente şi viitoare ale bisericii Sale. Ioan a fost îndrumat să scrie lucrurile pe care le văzuse, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele. Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici”. – The Paulson Collection of E.G. White Letters , p.400.

Page 41 of 42

sandor_szekelyhidi

0733.773.030

0261.754.321

Page 42 of 42