You are on page 1of 82

TITLUL I INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI MEDIULUI CAPITOLUL I. DEFINIREA DREPTULUI MEDIULUI 1.

NOŢIUNEA DE MEDIU O dată cu apariţia şi amplificarea problemelor ecologice, mai ales în a doua jumătate a secolului trecut, se afirmă o concepţie holistică privind mediul ca obiect de interes şi de acţiune publică, care s-a reflectat cu pregnanţă în termenii actelor normative adoptate în unele ţări la sfârşitul anilor 1960.1 S-a afirmat 2 că orice poate intra în conceptul de mediu, că se poate include învăţământul, petrecerea timpului liber, sporturile, problema transporturilor, sistemul de comunicaţii în ansamblul său, artele, medicina, criminologia, etc. Noţiunea de mediu, noţiune cameleon, cum este caracterizată de Michel Prieur3, cunoaşte nenumărate valenţe şi este folosită cu înţelesuri mai mult sau mai puţin diferite în numeroasele medii ale societăţii umane. Convenţia privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de activităţi periculoase pentru mediu, redactată de Consiliul Europei şi deschisă spre semnare la Lugano la 21 iunie 1993 şi care, în cadrul definiţiilor cuprinse de art.2 la punctul 10 menţionează: “Mediul cuprinde:

1

National environmental policz act. SUA, 1969, precum şi în documentele primei conferinţe a naţiunilor unite de la Stockholm, iunie 1972 privind mediul 2 J.Lamarque, Presses Universitaires de France, Paris, 1995, op.cit.p.21 şi următoarele 3 Michel Prieur, Droit de l'environnement, Dalloz, Paris, 1991
1

- resursele naturale abiotice şi biotice, cum sunt aerul, apa, solul, fauna şi flora, precum şi interacţiunile între aceşti factori; - bunurile care compun moştenirea culturală; - aspectele caracteristice ale peisajului”. Această definiţie, care se impune cu forţă juridică părţilor semnatare ale Convenţiei este, fiind rezultatul dezbaterilor dintre filosofi, economişti, ecologişti şi jurişti, una dintre cele mai elaborate şi complete.

2.Definirea dreptului mediului. În loc de definiţie am putea spune că evoluţia dreptului mediului ne îndreptăţeşte astăzi să afirmăm că el reprezintă o ramură de drept nouă dar viguroasă şi cu mari perspective de dezvoltare, datorate dimensiunii preocupărilor la nivel mondial şi naţional din ultimele decenii, conştiinţei sociale crescute în materie de mediu şi aplicării unor concepte, principii şi reguli juridice specifice. Dreptul mediului şi-a conturat propriile principii4, propriile instituţii (cum ar fi, de pildă, studiul de impact, evaluarea impactului, bilanţul de mediu, programul pentru conformare, nerecunoaşterea drepturilor câştigate, legitimarea procesuală activă a persoanei şi a asociaţiilor de protecţie a mediului, dreptul fundamental la mediu etc.) şi unele amenajări speciale ale unor instituţii clasice (răspunderea civilă pentru prejudiciul ecologic.

Dreptul mediului este constituit din ansamblul complex al normelor juridice care reglementează relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă de
4

Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura ALL Beck, 2003;p.62

2

mediu, ca element vital şi suport al vieţii, în procesul folosirii în scopuri economice, sociale şi culturale a componentelor sale – naturale şi artificiale – precum şi relaţiile legate de protecţia, conservarea şi dezvoltarea lor durabilă.

3

CAPITOLUL II. PRINCIPIILE ŞI FUNCŢIILE DREPTULUI MEDIULUI 1.NOŢIUNEA DE PRINCIPIU AL DREPTULUI MEDIULUI Profesorul Mircea Djuvara remarca următoarele: "Suntem foarte uşor inclinaţi a comite eroarea de a crede că un principiu de drept este un produs al unei pure speculaţii şi că ar apărea în mintea noastra înaintea unei experienţe… De aceea, nu pot exista principii de drept indiscutabile, care să valoreze pentru orice timp şi orice loc". Aşadar, potrivit autorului citat, toate principiile de drept reprezintă rezultatul unor observaţii continue şi necesare ale nevoilor societăţ ii. Principiile dreptului mediului au un rol important în interpretarea normelor tehnice care uneori ridică dificultăţi pentru practicienii dreptului. Legea română a mediului 5 - art.3 din această lege enumeră “principiile şi elementele strategice” ce stau la baza legii, în scopul unei dezvoltări durabile. Cea mai mare parte a acestora reprezintă, fără îndoială, principii juridice, principii ale dreptului mediului; există, însă - cum de altfel rezultă şi din enunţul enumerării din art.3 , alături de principii, referirea la elemente de strategie, cum ar fi, de pildă, crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a mediului6.

5

„Dreptul mediului înconjurător. Probleme noi în reglementarea Legii pentru protecţia mediului nr 137/1995” –Bucureşti, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, 1998, pag 24 Legea protectiei mediului, Lege nr. 137 din 29/12/1995 Publică în Monitorul Oficial, Partea I nr. 304 din 30/12/199, 6 Prin Ordonanţa 91/2000 pentru modificarea şi completarea Legii 137/1995, aprobată prin Legea 294/2003, art.3, a fost modificat şi completat: după lit.a s-a introdus la lit.a1 “principiul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile care pot produce poluări semnificative“ lit.g – acelaşi articol s-a completat şi anume “utilizarea durabilă a resurselor naturale” iar litera i prin modificarea textului menţionează “participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul”
4

195/2005. principiul “poluatorul plăteşte” care. publicata in Monitorul Oficial. nr. de pildă. Principiul precauţiei. 7 Art. ca un principiu al răspunderii civile. pentru reducerea globală a emisiilor şi a impactului asupra mediului în întregul său”. dacă este examinat dintr-un unghi exclusiv juridic. iar la baza reglementării sale a pus „principiile şi elementele strategice care duc la dezvoltarea durabilă a societăţii”. 2. 8 Modificată prin OUG nr. Partea I. care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţe pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii.2008. Principiul precauţiei în luarea deciziilor de către autorităţile pentru protecţia mediului şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care desfăşoară activitate în legătură cu protecţia mediului este formulat în art. exprimă o constatare axiomatică. 137/1995 modificată ulterior prin Legea nr. căci este evident că acela care provoacă o pagubă trebuie să fie obligat să o repare. ca fiind „stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modului de exploatare.3 lit.12.1. 5 . 3 lit.Principiile dreptului mediului 2. 137/19958 a consacrat protecţia mediului drept „obiectiv de interes public major”. a din Legea nr. Legea nr. chiar în cazul unor reguli acceptate unanim printre principiile dreptului mediului există numeroase consacrări ale unor norme tehnice 7 ori cu caracter strategic-metodologic. 195/2005. Iată.a1 din OUG 91/2002 aprobată prin Legea 294/2003 pentru modificarea şi completarea Legii 137/1995 pentru protecţia mediului şi anume „prin utilizarea celei mai bune tehnici disponibile” care sunt definite în anexa actului normativ la care ne referim. iar în cazul în care acest lucru nu este posibil. 808 din 3.De altfel.

c din Legea nr. Principiul prevenirii riscurilor ecologice şi al producerii daunelor .2. 3 lit. dând raţiune acestei activităţi. Precauţia. include prevenirea unui pericol posibil în legătură cu mediul şi îndeamnă la acţiune cu băgare de seamă pentru a preveni. El mai este formulat direct sau indirect în toate actele normative (naţionale şi internaţionale) referitoare la protecţia mediului. limitarea sau eliminarea efectelor dăunătoare care s-ar putea produce după ce poluarea a avut loc.215/2005. esenţa protecţiei mediului. Prudenţa ce trebuie să caracterizeze luarea oricăror decizii în domeniul protecţiei mediului poate duce la adoptarea de măsuri cu excluderea oricărui risc de poluare. 137/1995 modificata prin Legea nr. Prevenirea poate fi privită sub două aspecte: prevenirea producerii consecinţelor dăunătoare ale poluării. Este consacrat în art. Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural apare formulat în diverse norme ale dreptului mediului în conformitate cu cerinţa formulată la lit. Biodiversitatea exprimă diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre. poluarea fiind astfel înrudită cu principiul prevenirii poluării. 3 din Legea nr.3. 2. ca măsură de prudenţă. 2. 137/1995. c a art. indiferent de stadiul elaborării acordului sau autorizaţiei de mediu. Prevenirea riscurilor constituie scopul principal.Respectarea acestui principiu se cere şi de către alte persoane juridice şi de către persoane fizice care desfăşoară activitate economico-socială cu impact asupra mediului. precum şi dintre complexele ecologice din care 6 .

Această activitate deosebit de complexă se desfăşoară după o concepţie unitară la nivel local şi naţional şi constituie o prioritate în cadrul activităţii de restructurare şi redimensionare a 7 . Principiul potrivit căruia protecţia mediului înconjurător constituie un obiectiv de interes public major. 2.5. 2. dintre specii şi între ecosisteme. inclusiv prin mijloacele juridice prevăzute de normele dreptului mediului. dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor. uman. Biodiversitatea şi ecosistemele sunt specifice unui anumit cadru biogeografic natural care trebuie conservată prin toate mijloacele ştiinţifice şi tehnice existente la dispoziţie. animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viaţă care interacţionează într -o unitate funcţională.4. Iniţial recomandat de Consiliul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) în mai 1972. Protecţia mediului înconjurător are efecte directe şi indirecte pe termen lung în toate compartimentele sistemului social. Principiul „poluatorul plăteşte” Acest principiu exprimă ideea că agentul poluant . principiul poluatorul plăteşte a cunoscut o creştere a acceptării ca principiu internaţional pentru protecţia mediului.„poluatorul” – adică persoana care cauzează mediului un prejudiciu va răspunde indiferent dacă fapta este culpabilă sau nu. Ecosistemul este un complex dinamic de comunităţi de plante.acestea fac parte şi cuprinde diversitatea din interiorul speciilor.

economiei după principiile economiei de piaţă şi coloana vertebrală a strategiei de dezvoltare durabilă a societăţii în viitor. 2.6. Principiul nediscriminării între state Reprezintă o variaţie mai îngustă a obligaţiei cu caracter general de a împiedica prejudicierea mediului, care constă în obligaţia de a nu lua măsuri care să deplaseze poluarea de pe teritoriul unui stat către teritoriul altui stat . Principiul nediscriminării asigură ca poluatorii care provoacă poluare transfrontalieră să fie supuşi unor prevedri legale obligatorii cel puţin la fel de severe ca cele aplicabile oricărei poluări echivalente produse în propria ţară. Aceasta înseamnă că regulamentele şi regulile naţionale din domeniul protecţiei mediului, cum ar fi cele care stabilesc niveluri admisibile de poluare, care prevăd răspunderea juridică, accesul la justiţie sau alte prevederi de fond similare sau regulamente procedurale, trebuie să fie în mod egal aplicate, indiferent dacă poluarea afectează resursele naţionale sau pe ale altui stat. 3.Funcţiile dreptului mediului. Funcţiile dreptului mediului nu s-ar putea realiza dacă scopul său nu ar fi în mod direct protejarea naturii, a resurselor, fără lupta împotriva poluării de orice natură, împotriva degradării mediului şi ameliorarea calităţii vieţii.

Desigur, punerea în aplicare a normelor dreptului mediului nu a ajuns în mod direct şi nemijlocit la realizarea scopului său. Normele din acest domeniu vin în conflict cu normele dreptului de proprietate, dreptului comercial, dreptului întreprinderilor, ce ascund fără îndoială interese economice adeseori contrare. Pentru R. Savy, dreptul mediului reglementează funcţionarea “instalaţiilor şi activităţile pentru a preveni atingerile pe care ar putea să le aducă acestea
8

calităţii mediului în care se inserează”, iar pentru R. Herzog acest drept “ar e ca funcţie realizarea unei politici de prezervare şi de gestionare colectivă a mediului, a fiinţelor vii şi a resurselor”. Cât priveşte elementele mediului şi calificarea acestora, în opinia datorată lui C. de Klemm, G. Martin, M. Prieur şi J. Untermeier9, aceasta depinde de luarea în consideraţie a unor factori având în vedere criterii distincte. Spre exemplu, un bun poate fi calificat, în acelaşi timp, referindu -ne la natura sa, la modurile de utilizare sau la titularul său. Apare, însă, "o confruntare" între elementele mediului şi categoriile juridice. În acest sens, elementele individuale ale mediului, biotice sau abiotice, nu există aproape niciodată izolate, deoarece ele se întrepătrund unele cu altele .

9

C. de Klemm, G. Martin, M. Prieur, J. Untermeier, "Les qualifications des éléments de l'environnement"

9

Capitolul III. Dreptul omului la un mediu sănătos.

1. Dezvoltarea dreptului mediului ca fundament al dreptului omului la un mediu sănătos. Dreptul la mediu, iniţial, era strâns legat de dreptul la sănătate şi de dreptul la viaţă; acesta s-a tradus mai târziu prin afirmarea unui drept cu privire la condiţiile de viaţă şi de muncă mai bune (igiena şi securitatea muncii) şi prin dezvoltarea dreptului la odihnă şi recreere. Dreptul constituie masa unor îndatoriri atât pentru stat şi autorităţile publice cât şi pentru individ. Este evident că protecţia mediului poate fi raţiunea participării crescute a cetăţenilor la viaţa publică şi la democratizarea tuturor procedurilor. Constituţia României, adoptată în anul 1991, cu toate că a fost o constituţie modernă, care a avut şi exemplul altor reglementări la nivel constituţional în diferite ţări, nu a “îndrăznit” să enumere dreptul la mediu printre celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale. Nimic însă din dispoziţiile constituţionale nu se opunea unei astfel de recunoaşteri. Am spune chiar dimpotrivă, căci consacrarea unor drepturi ca: dreptul la informaţie (art.31), dreptul la ocrotirea sănătăţii (art.33), dreptul la asociere (art.37), dreptul de petiţionare (art.37), sau chiar restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (art.53) pentru “… apărarea sănătăţii, prevenirea consecinţelor unor calamităţi naturale şi ale unui sinistru deosebit de grav…” reprezintă, de fapt, unele aspecte ale conţinutului dreptului la mediu.

10

După mai bine de un deceniu, Constituţia revizuită prin referendum consacră, la art. 35, dreptul oricărei persoane la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic. În acest sens, arătăm că art. 5 din Legea cadru pentru protecţia mediului nr.137/1995 prevedea, încă de la adoptarea sa, în mod expres că “statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos,” prevăzând şi o serie de garanţii: accesul la informaţii referitoare la calitatea mediului, este „accesul la informarea privind mediul cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare”; dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului; dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislaţiei şi normelor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism10; dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociaţii autorităţilor administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect; dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit. În opinia profesorului Vlad Constantinesco nu este necesar ca un drept să fie propriu şi special al celui ce se plânge, fiind suficient să aparţină unei categorii de persoane, cu excepţia unei simple apartenenţe la o colectivitate naţională. Nu putem să nu relevăm dispoziţiile alin. (3) art. 35 din Constituţia României care reglementează expres îndatorirea tuturor persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediul înconjurător. Aceste dispoziţii constituţionale se regăsesc şi în art. 6 al legii cadru, care, prin modificările aduse de O.U.G. nr. 195/2005 menţionează: „Protecţia

10

Textul lit.c altfel cum a fost redat aici este cel în vigoare după modificarea prin O.U.G. nr.

91/2000.
11

2005. 2004. Ed.104 Ştefan Ţarcă.Ed. p. Bucureşti. nedegradat de ativităţi care pot afecta mediul. dreptul la un mediu de muncă sănătos. Editura Lumina lex. potrivit acestui document. 2. 11 Daniela Marinescu – Tratat de dreptul mediului. cu excepţia cazurilor justificate şi dreptul celor expropriaţi. de a obţine reparaţii adecvate. dreptul la asistenţă în caz de catastrofe naturale şi produse de om. dreptul de a beneficia de folosinţa durabilă a naturii şi a resurselor acesteia. p. în codiţii legale. Constanţa.mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice”. 46 12 12 13 . Astfel. administrative şi orice alte măsuri necesare pentru garantarea dreptului la un mediu sănătos13. dreptul la mediu presupune în principiu11: dreptul de a trăi într-un mediu nepoluat. de folosire a terenurilor şi la codiţii de viaţă într-un mediu sănătos. accesul la resursele de apă şi hrană adecvate. p. adoptat la Geneva în 1994. Dreptul mediului. dreptul la cel mai ridicat nivel de sănătate. sănătatea şi bunăstarea oamenilor şi dezvoltarea durabilă. 2003. statele au obligaţia generală de a lua măsurile legale. Titularii acestui drept În stabilirea conţinutului dreptului fundamental la mediu un rol important l-a avut Proiectul de Declaraţie internaţională a drepturilor omului şi medi ului.109 Anghel Ion – Dreptul mediului înconjurător. Europolis. neafectat de degradarea mediului. Lumina Lex. dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale naturii ş. dreptul la condiţii de locuit. Bucureşti. dreptul de a nu fi expropriaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de mediu. Conţinut. Dreptul la un mediu sănătos 12 presupune în acelaşi timp şi îndeplinirea unor obligaţii referitoare la protecţia mediului înconjurător.a.

O 18 . Trebuie remarcat faptul că în conţinutul acestui drept se poate identifica o dimensiune individuală 15 – care implică dreptul fiecărui individ la prevenirea poluării 16 . 17 Corneliu Bîrsan . 6 paragraful 1.p. Bucureşti. a ajuns la garantarea protecţiei mediului ca un drept individual sub trei aspecte principale : apartenenţa sa la conţinutul dreptului garantat de art. All Beck. Bucureşti. Aarhus. 8 paragraful 1. Drepturile Fundamentale şi Protecţia Mediului. Jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului. 2001 14 15 13 . Astfel. 602 18 Berger Vincent. prin „atracţie” de către şi sub acoperirea semnificaţiilor art. încetarea activităţii care produce o poluare şi repararea pagubei suferite prin această poluare şi o dimensiune colectivă – care implică obligaţia statelor de a coopera în vederea prevenirii şi combaterii poluării. Dumitru Mazilu. participarea la luarea deciziei şi accesul la justiţie.1998. la nivel regional şi internaţional. 2005. jurisprudenţa C. Ed. Drept comunitar al mediului. 2005. Bucureşti.D.86 16 Convenţia Internaţională privind accesul la informaţie. 8 paragr. Gheorghe Iancu. Având în vedere importanţa acestui drept şi necesitatea acoperirii lipsurilor determinate de faptul că el nu se bucură de o consacrare expresă în Convenţie. a domiciliului său şi a corespondenţei şi ale art. 1998. Editura Lumina Lex. 1 din Convenţie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recurs la tehnica „protecţiei prin ricoşeu” 17 care a permis extinderea protecţiei unor drepturi garantate de Convenţie la drepturi care nu sunt expres prevăzute de aceasta. stabilirea remediilor necesare şi reglementarea folosirii durabile a resurselor naturale14.“Convenţia europeană a drepturilor omului”. a protejării mediului natural.Aceste măsuri trebuie să aibă scop prevenirea degradării mediului. Institutul român pentru drepturile omului.E. care recunoaşte dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private şi de familie. care garantează dreptul la un proces echitabil. p. editura Regia Autonumă Monitorul Oficial.

8. în sensul că după ce s -a stabilit în cauza Lopez-Ostra contra Spaniei că statul are obligaţia pozitivă de a lua măsuri pentru a face să înceteze ori să reducă poluările. 20 Corneliu-Liviu Popescu – Jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului. statuând obligaţia statului de a furniza informaţii despre riscurile grave de poluare21. Importanţa acestei cauze rezidă în faptul că deşi s-a invocat încălcarea art. p. 10 din Convenţie. dăunând vieţii sale private şi de familie. 2003. Dreptul la informare – ca o garanţie a dreptul la mediu – a fost invocat pentru prima dată în cauza Anna Maria Guerra şi alţii contra Italiei20.602 14 . cit. p. 19 Berger Vincent. existenţa unui drept la un proces echitabil în această privinţă.. Curtea a ales să examineze cauza sub aspectul art. Institutul român pentru drepturile omului.392. 177 21 Corneliu Bîrsan – op. All Beck. fără ca prin aceasta să-i fie pusă în pericol sănătatea şi că în toate cazurile trebuie avut în vedere echilibrul just care trebuie menţinut între interesele concurente ale persoanei şi ale societăţii în ansamblul său. Jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului. Curtea a mers mai departe.8 paragr.1 în câmpul de acţiune şi de aplicare al Convenţiei a fost López-Ostra contra Spanie 19 în care Curtea a statuat că atingerile grave aduse mediului pot afecta bunăstarea unei persoane şi pot lipsi de bucuria folosirii domiciliului său. Prin această hotărâre s-a înregistrat o evoluţie a jurisprudenţei CEDO în ceea ce priveşte dreptul la mediu. Cauza care a făcut ca dreptul la un mediu sănătos să pătrundă pe calea interpretării art.existenţa unui drept la informare privind calitatea şi pericolele pentru mediu . Bucureşti. Ed. p.

Folosindu-se pe scară largă ştiinţa şi tehnologia în scopul dezvoltării industriale. p. 36 şi urm. PROTECŢIA INSTITUŢIONALĂ A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR CAPITOLUL I. 15 . „Probleme ale protecţiei mediului înconjurător pe plan naţional şi internaţional”. nr.. Virgil Ivanovici. 2/1976. Dumitru Popescu. în condiţii normale de echilibru si dezvoltare a vieţii. Tocmai datorită nerespectării acestor legi s-a adus atingere armoniei şi echilibrului mediului înconjurător şi împreună cu consumul prea rapid a resurselor naturale faţă de forţa lor de regenerare s-a ajuns la actuala “criză ecologică”22. 7/1972. care avea legi aspre ce trebuiau respectate pentru a supravieţui. 95 şi urm. Junimea.TITLUL II. Ed.Scurtă introducere privind necesitatea protecţiei mediului înconjurător. p. Laura Boriaud. în Revista Română de Drept nr. Protecţia mediului înconjurător 1. Dreptul Mediului. decât foarte târziu. Omul nu şi-a pus problema de a proceda raţional. Actuala criză a mediului se datorează în primul rând fiinţei umane care prin acţiunile sale necontrolate a periclitat mediul natural care s -a definitivat în mii şi mii de ani. în Revista „Ocrotirea Naturii şi a mediului înconjurător”. 2004. s-a ignorat necesitatea păstrării unui echilibru între satisfacerea nevoilor materiale proprii în continua creştere si protecţia tuturor factorilor mediului înconjurător23. 22 23 Gheorghe Durac. Iaşi. „Probleme juridice privind protecţia mediului uman şi combaterea poluării”. Prin acţiunile sale omul a încercat întotdeauna să modeleze natura.

. Constanţa. Caracterul universal al problemelor ecologice26 şi interesul comun al umanităţii actuale şi viitoare pentru conservarea mediului fac din reglementarea juridică principalul mijloc de promovare a obiectivelor unui model socio-ecologic viabil. Problema protecţiei mediului a fost mai întâi. cit. în Revista Dreptul nr. Mircea Duţu. „Dreptul la un mediu sănătos şi prosper . în loc să se îngrijească de realizarea unor procese de producţie mai curate25. din ce în ce mai insistent. Realitatea faptului că poluarea nu are frontiere. 34 şi urm. aceasta fiind una dintre preocupările contemporane prioritare. 58 şi urm.Mediul înconjurător a fost privit până nu de mult doar ca o simplă sursă pentru alimentarea proceselor economice specifice societăţii omeneşti şi ca o arie liberă pentru deversarea tuturor deşeurilor şi reziduurilor activităţilor umane. pretutindeni în lume. sub diferite forme. Sub aspect economic şi comercial se constată ca mobilitatea crescândă a capitalului subminează păstrarea standardelor ecologice prin faptul că permite industriilor poluante să ocolească reglementările.Ed. 25 Gheoghe-Iulian Ioniţă. Din aceste cauze. o problemă de drept intern. p. p. neţinându-se seama de faptul că exosfera este supusă unor necontenite transformări în cadrul unor cicluri naturale în care fiecare element îşi are locul şi rolul său în menţinerea echilibrului dinamic al întregului sistem ecosferic24. 9-12/1990. 26 Anghel Ion – Dreptul mediului înconjurător.drept fundamental al omului”. op. se impun acţiuni în sprijinul protecţiei mediului înconjurător. 2004 24 16 . Europolis. a făcut ca lupta de combatere a ei să fie un factor de colaborare între state şi în acelaşi timp un factor al păcii.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. contribuiau cel puţin indirect la realizarea unor asemenea obiective. care. instituţii naţionale de protecţie a mediului înconjurător I. în 1920. însărcinat cu executarea şi întreţinerea plantaţiilor şi pepinierelor din unităţile militare. Casa Pădurilor. În domeniul apelor. chiar dacă nu vizau direct protecţia şi conservarea acestora. şi Consiliul Superior al Apelor. precum şi cu exercitarea poliţiei. Industriei. Comerţului şi Domeniilor. iar evoluţiile în domeniu fac ca. Prin Legea pentru înfiinţarea Ministerului Agriculturii. conform Codului silvic. din 30 martie 1883. Legea regimului apelor din 1924 a creat. s-a creat serviciul exterior al pădurilor. transformată mai târziu în Touring . să se creeze asociaţia Clubul Drumeţilor.CAPITOLUL II. În 1903 a luat fiinţă Societatea Turistică din România. Organisme. Printr-o lege din 30 martie 1910 a fost înfiinţată. La 10 noiembrie 1895 a fost adoptat Regulamentul serviciului silvic al armatei. în cadrul ministerelor apar o serie de servicii. pe lângă o direcţie generală de specialitate în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice.Clubul României. păstrarea şi înmulţirea pădurilor statului. având ca scop administrarea fondurilor instituite prin lege pentru sporirea suprafeţei domeniului silvic al statului. care a început a pregăti terenul pentru ocrotirea şi punerea în valoare a frumuseţilor naturale ale ţării. pe lângă Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. însărcinat cu lucrările privitoare la exploatarea. conservarea.Evoluţia istorică a instituţiilor mediului din România Apariţia şi dezvoltarea instituţiilor având obiective şi atribuţii în materia protecţiei mediului sunt strâns legate de evoluţia concepţiilor şi preocupărilor privind ocrotirea şi conservarea naturii. care îşi 17 . regenerarea şi punerea în valoare a pădurilor existente. consilii specializate în gestionarea anumitor factori de mediu.

nu a fost realizată. 518/1954 împuternicea comitetele executive ale consiliilor populare judeţene ca. note sau lucrări monografice. iar în anul 1938 cea pentru Moldova.M. formarea unor rezervaţii naturale şi împrejmuirea lor. aflate pe teritoriile propuse spre a dobândi calitatea de monument al naturii şi să prevină executarea oricăror lucrări care ar putea prejudicia integritatea acestor obiective. cu rolul de a ţine legătura permanentă între Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi fostele comitete executive ale consiliilor populare şi de a le ajuta pe acestea să-şi desfăşoare activitatea. măsurile de administrare a monumentelor naturii au fost atribuite primăriilor în perimetrul cărora se aflau rezervaţiile naturale. Comisia Regională pentru Ardeal. H. În baza ei a luat fiinţă Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii. în locul fostelor comisii regionale au fost înfiinţate subcomisii pe lângă filialele Academiei. Alături de aceste subcomisii au fost create consiliile regionale de îndrumare pentru ocrotirea naturii şi conservarea genofondului României. idee care. din nefericire. sub tutela Academiei. aceste instituţii au desfăşurat o amplă activitate de cercetare ştiinţifică. în 1933. în anul 1936 Comisia Regională a Olteniei. florei. 18 . la propunerea Comisiei pentru Monumentele Naturii. care au stat la baza declarării unor valoroase obiective ca monumente ale naturii. Legea pentru protecţia monumentelor naturii. cu un program care prevedea. În 1950. În perioada cât au fiinţat (1931-1944). concretizată prin publicarea a numeroase studii. apoi. a stabilit primele instituţii ale mediului din România. din 7 iulie 1930. peşterilor etc. să adopte măsuri provizorii pentru ocrotirea faunei. a luat fiinţă Societatea de Turism pentru Protecţia Naturii. nr. se reorganizează activitatea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii. În 1921. care este considerată drept prima formă organizată de ocrotire a naturii. la Cluj (1955).. Iaşi (1956) şi pe lângă baza de cercetări ştiinţifice din Timişoara (1959). depozitelor fosilifere. La nivel local. Ulterior.C. printre altele.propunea printre altele şi adoptarea unor măsuri care să ducă la realizarea primului parc naţional din România.

guvern. iunie 1972) consacrată mediului. cercetare realizată în cadrul AUPELF-UREF.Parlamentul României Ca organ legislativ al statului Parlamentul este instituţia abilitată să dezbată şi să avizeze proiectele cu privire la mediul înconjurător în colaborare cu celelalte organe ale statului. în vol. Simona Teodoroiu. dar cu un evident caracter sectorial şi ineficient27. 19 . în principal din cauza contradicţiilor ireductibile dintre cerinţele protecţiei mediului şi o dezvoltare economică deformată.zise de protecţie a mediului în România 1. promovată la rangul de politică absolută în stat. Université de Limoges. Dar. II . fără o activitate concretă. „Les obstacles institutionnels à une articulation adequate entre les politiques de protection de l'environnement et developpement”. în fiecare judeţ au fost stabilite comisii speciale. Quelles institutions de l'environnement pour le dcveloppement durable en Europe Centrale et de l'Est?. şi-au încetat practic activitatea. ministere. Mircea Duţu. abilitat cu coordonarea şi urmărirea îndeplinirii măsurilor privind ocrotirea naturii.N. a fost înfiinţat Consiliul Naţional pentru Proiecţia Mediului Înconjurător.Organismele propriu. Parlamentul are obligaţia să adopte acte normative în domeniul mediului înconjurător care să faciliteze protecţia 27 Asupra instituţiilor mediului în România. atât organismul central cât şi filialele sale teritoriale. în anul 1973 a fost adoptată Legea privind protecţia mediului înconjurător. care au culminat cu prima Conferinţă O. (Stockholm. 1996.U. În 1974. compuse din reprezentanţii în plan departamental ai mai multor ministere şi subordonate consiliilor populare judeţene şi municipiului Bucureşti.Ca o reacţie la preocupările tot mai intense din planul internaţio nal pentru problemele protecţiei şi ameliorării factorilor de mediu. Minima activitate în domeniu a fost preluată în concret de către Consiliul Naţional al Apelor. considerată drept legea-cadru în materie. Marilena Uliescu. fiind transformate treptat în structuri pur decorative. la scurt timp. etc. Putere legislativă supremă în statul Român.

Drago considera că absurdă susţinerea tezei existenţei unui drept al mediului ca nouă disciplină de studiu şi ramură de drept de sine stătătoare. şi nu numai. implicit. sistematizate într-un cod care să reglementeze materia respectivă. Mai mult decât atât. pe de alta. iar studiul său s-a generalizat în cadrul facultăţilor de drept. nimeni nu se mai gândeşte măcar la aşa ceva. Droit de l’environnement. mai puţin neutre în raport cu mediul sociopolitic şi cultural: vocaţia universalistă şi. dacă în 1976 un reputat specialist precum R. ordine. dimpotrivă. Presses Universitaires de France. predispoziţia naturală sistematizată şi globalizată a dreptului mediului. Aplicată la un obiect intrinsec bine structurat şi autoreglat precum sistemul natural. Li se pot adăuga altele. solidaristă a 28 Van Lang. dezvoltarea explozivă a textelor normative în domeniu. justiţiabilitatea prevederilor şi asigurarea efectivităţii sale. s-a ajuns până la a considera dreptul mediului ca posibilă ipostază de transformare şi afirmare postmodernă a dreptului în general. ci. care necesită. Adoptarea unui cod reprezintă pentru orice domeniu al dreptului şi cu atât mai mult pentru ramurile mai recente şi mai complexe. se întreabă ce -i de făcut pentru dezvoltarea conţinutului. trei decenii mai târziu. protecţie care se realizează implicit prin legi coerente. depăşind cu mult în abundenţă materii tradiţionale.acestuia. Într-adevăr. 95 20 . (2002). expresia deplinei maturizări şi a impunerii sale definitive. raţionalizare şi eficientizare. astăzi. În favoarea codificării sale pledează cel puţin două argumente fundamentale. deopotrivă în cadrul sistemului de drept şi în cel al teoriei juridice. p. cum este cazul dreptului mediului. A. reacţia juridică este nevoită să se adapteze exigenţelor acestuia spre a se dovedi posibilă şi eficientă28. spre dezvoltare. iar. de ordin cantitativ şi calitativ: pe de o parte.

M. actul normativ respectiv avea meritul de a constitui un cadru legislativ general al activităţii de protecţie a mediului („obiectiv de interes public major”) prin consacrarea principiilor şi elementelor strategice ale acesteia. p. neaplicarea normelor adoptate sunt păcate originare ale legislaţiei româneşti din ultimii 16 ani. implicarea doctrinei drepturilor omului. (1993). Bucureşti. 29 30 Duţu. instabilitatea legislativă şi corolarul lor. până la recunoaşterea şi garantarea constituţională şi internaţională a unui drept fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat din punct de vedere ecologic. rolul opiniei publice şi afirmarea unei conştiinţe ecologice (ecologiste). Editura Economică. concepută ca o reglementare-cadru. (2003). vol. tratat. Editura Gamian. p. Inflaţia de reglementări.137/1995. în baza căreia să se adopte legile speciale subsecvente. privind protecţia mediului. 80 Duţu. adoptate posterior. Dreptul mediului. reconsiderarea dreptului de proprietate privată. 31 21 . Elaborat după legea-model aprobată de Consiliul Europei în 1991. stabilirea instituţiilor juridice definitorii (reglementarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului. După o perioadă de tranziţie în care au coexistat prevederi adoptate anterior lui 1989 cu altele noi.protejării mediului. M.) şi instituirea regulilor fundamentale pentru domeniile specifice de conservare a naturii şi combatere a poluării.a. Expresia general-juridică a acestor cerinţe a constituit-o Legea nr. I. inclusiv ale celei privind protecţia mediului29. Dreptul Mediului. o răspunderea modernă pentru prejudiciu ecologic ş.Bucureşti. instaurarea treptată a regulilor economiei de piaţă şi a democraţiei reprezentative au impus şi o nouă concepţie asupra protecţiei mediului şi a mijloacelor de realizare a sa30.

sub forma unui act normativ cu forţă juridică superioară. înregistrându-se şi semnificative restanţe. cu rezultate pe măsură: un număr foarte mare de texte. Aşa se face că există acum peste 300 de acte normative emise de către Parlament referitoare la mediu (legi. greutăţile specifice unui atare demers şi specificul politicii româneşti au generat un proces greoi de reglementare. Exemplul cel mai semnificativ al instabilităţii în domeniu îl reprezintă chiar situaţia Legii-cadru nr. Un impact major l-a avut declanşarea procesului de armonizare a legislaţiei naţionale cu Acquis-ul comunitar de mediu. la care se adaugă zeci de convenţii internaţionale ratificate. în perma nentă prefacere. fără a se reuşi însă elaborarea tuturor celor 17 acte normative preconizate. în cazul nostru a celor privind protecţia mediului. dezordonat şi ineficient. ordine ministeriale). ordonanţe şi hotărâri guvernamentale. nestructurat. După ce a fost modificată de mai multe ori (practic. multe contradictorii. contradictoriu. în consecinţă. Remediul clasic la fenomenul inflaţiei legislative îl reprezintă codificarea. fără ca o raţiune importantă să fi impus o asemenea soluţie radicală. reunite într-un corpus masiv. care a presupus transpunerea a circa 90 de acte europene. foarte complicate şi. cu suprapuneri evidente.În baza sa au fost adoptate câteva legi sectoriale importante. unele persistând până acum. dispersate. 22 . pe calea a peste 120 de texte interne. fiecare ministru al mediului a ţinut să-şi pună „amprenta” istorică asupra sa) aceasta a sfârşit prin a fi abrogată integral la 30 decembrie 2005 şi înlocuită cu Ordonanţa de urgenţă nr. cât mai cuprinzător în privinţa reglementărilor juridice dintr-un anumit domeniu. 137/1995. Lipsa de experienţă. greu aplicabile şi deci ineficiente. 195/2005 privind protecţia mediului.

Astfel. dacă acesta este de acord cu ele. comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului cod. 23 . potrivit art. reglementările excesiv dispersate nu sunt respectate deoarece nu sunt cunoscute. După definitivare. după caz. însoţit de un raport. Un rol deosebit îl are în acest demers luarea în considerare a dreptului comparat. pentru declanşarea procedurii legislative. eliminarea contradicţiilor şi s-ar asigura o minimă coroborare între prevederile numeroaselor texte oficiale. guvernului. concluziile studiilor. se înaintează pentru exprimarea punctului de vedere ministerelor şi celorlalte autorităţi publice interesate. va fi înaintat parlamentului sau. înainte de definitivarea tezelor. 26-28 din această lege. neuitând adevărul că. Astfel. proiectul. la iniţiativa parlamentului sau a guvernului se poate constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia o comisie de specialitate pentru redactarea proiectului de cod. Elaborarea şi adoptarea codului mediului se vor desfăşura potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (republicată). comisia va întocmi mai întâi tezele prealabile. principiile. menite să reflecte concepţia generală. pe această cale. (care formează secţiunea 3 „Elaborarea de coduri şi a altor legi complexe”). Astfel întocmit. printr-o operaţiune de raţionalizare s-ar suprima paralelismele. noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate. tezele prealabile se supun aprobării guvernului şi.Şi aceasta cu atât mai mult cu cât tehnicitatea dreptului mediului favorizează convergenţa drepturilor naţionale şi uniformizarea sa la nivel mondial. într-un asemenea caz. Pe baza unor studii şi documentări ştiinţifice. adesea.

elaborând strategia şi reglementările speccifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi în cadrul politicii generale guvernamentale. Dreptul mediului înconjurător. cu personalitate juridică. cu o durată în timp semnificativă. M. aprobat prin Hotărâre a Parlamentului. De asemenea. spre a răspunde scopului său de a imprima o stare de stabil itate legislaţiei de mediu. gospodăririi apelor şi dezvoltă rii durabile la nivel naţional. elaborarea proiectului s-a dovedit deosebit de laborioasă şi apoi dezbaterea şi adoptarea destul de anevoioase.2000 p. în subordinea Guvernului. s-a recurs la delegarea legislativă prin ordonanţe (sau alte acte echivalente) ale guvernului pentru adoptarea codurilor mediului. elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi în cadrul politicii generale a Guvernului. de sinteză.(MM) Ministerul Mediului se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale. Ed. 2006. 2.Experienţa celorlalte state31 arată că. codul va trebui să stipuleze expres că modificarea se va face numai prin lege adoptată de parlament. în vederea promovării politicilor în domeniile mediului. Totodată. Universitaria. Ministerul Mediului aplică strategia şi Programul de guvernare.. AJDA. coordonare şi control în acest domeniu32.117 24 . op. precum şi caracterul său de lege organică. 1030 Adrian Ilie. îndeplinind rol de autoritate de stat. Le Code de l’environnement. Craiova. pentru acordarea încrederii Guvernului. mai ales din raţiuni de celeritate şi având în vedere complexitatea şi tehnicitatea domeniului. asigură şi coordonează aplicarea strategiei Guvernului în domeniul mediului. p.cit. Ministerul Mediului. 31 32 Prieur.

în conformitate cu politica Guvernului. în numele statului sau al Guvernului.195/2005. prin care se asigură. în domeniile sale de activitate. în concordanţă cu cerinţele şi standardele europene şi internaţionale33. d) de reprezentare. Strategia naţională de dezvoltare durabilă şi Strategia în domeniul mediului si gospodăririi apelor. Ministerul Mediului coordonează activitatea de integrare a cerinţelor privind protecţia mediului în celelalte politici sectoriale. nr 808 din 3 decembrie 2008 25 . prin care se asigură dezvoltarea cadrului normativ şi a celui instituţional pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate. prin care se asigură aplicarea şi respectarea reglementărilor legale privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea. prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului.Ministerul Mediului asigură coordonarea interministerială a procesului de elaborare a Strategiei naţionale de dezvoltare durabilă. Pentru a îndeplini aceste obiective Ministerul Mediului exercită anumite funcţii34: a) de strategie. 33 Adrian Ilie. 265/2006. în domeniile sale de activitate. si modificata prin OUG. Craiova. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. sub autoritatea şi în coordonarea sa. e) de autoritate de stat. 34 publicata in M. Ed.nr. prin care se elaborează. b) de reglementare. 2006 OUG nr. aprobată prin Legea nr. Dreptul mediului înconjurător.Of. Universitaria. propune adoptarea şi urmăreşte implementarea acesteia. c) de administrare. reprezentarea pe plan intern şi extern.164/2008.

după caz. instrumentele juridice. în condiţiile legii.cit. altele decât cele comunitare. a studiilor şi proiectelor de gospodărire a apelor pentru evaluarea stării de siguranţă a barajelor şi altor lucrări hidrotehnice. Dreptul Mediului Inconjurător. op. avizează proiecte de acte normative elaborate de alte ministere şi autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care privesc sfera sa de competenţă. în domeniile sale de activitate. Ed. -atestă persoanele juridice şi fizice pentru elaborarea studiilor de evaluare a impactului asupra mediului şi a bilanţurilor de mediu. Craiova. Universitaria. precum şi pentru execuţia lucrărilor specifice.118 26 .p. administrative şi economico-financiare pentru stimularea şi accelerarea integrării principiilor şi obiectivelor de mediu î n celelalte politici sectoriale. -emite acorduri. avize şi autorizaţii de mediu precum şi licenţe sau permise speciale prevăzute de actele normative în vigoare pentru activităţile de importexport sau pentru cele supuse unui regim special de autorizare. . g) de gestionare a creditelor externe. 2006. instituţionale. 35 Adrian Ilie. Atribuţiile Ministerului Mediului: În exercitarea funcţiilor sale Ministerul Mediului are următoarele atribuţii 35 principale: -elaborează proiectele de acte normative privind activitatea în domeniul său. hidrologie şi hidrogeologie. pentru întocmirea studiilor de meteorologie.f) de coordonare a utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană în domeniul mediului.propune autorităţilor competente sau. stabileşte.

după caz. potrivit domeniilor sale de responsabilitate.asigura organizarea si dezvoltarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică şi stabileşte conţinutul şi priorităţile programelor de dezvoltare şi cercetare în domeniile sale de activitate36.elaborează proiecte de acte normative şi avizează proiecte de acte normative elaborate de alte ministere şi autorităţi ale administraţiei publice centrale ş i locale. Ed. după caz.propune şi recomandă autorităţilor competente sau. . . Mapamond.. . stabileşte măsuri care să asigure conformarea politicilor şi programelor de dezvoltare regională şi locală cu Strategia naţională de dezvoltare durabilă şi cu obiectivele stabilite prin strategiile pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor. suplimentar faţă de procesul de notificare a măsurilor naţionale care transpun acest acquis. . Târgu Jiu. . 36 Emanoil Popescu – Dreptul mediului. gospodăririi apelor şi dezvoltării durabile.reprezintă Guvernul în relaţiile cu organisme interne şi internaţ ionale din domeniile mediului. 2003 27 . care privesc sfera sa de competenţă.raportează sau. informează Comisia Europeană asupra măsurilor legislative adoptate în domeniile reglementate de acquis-ul comunitar de mediu. în coordonarea sau sub autoritatea sa. elaborarea de studii şi cercetări necesare domeniilor sale de activitate şi acţionează pentru valorificarea rezultatelor acestora. în condiţiile legii. în scopul asigurării dezvoltării durabile.fundamentează şi elaborează programe privind protecţia mediului şi gospodărirea apelor. . .coordonează activitatea de administrare a patrimoniului unităţilor aflate în subordinea.asigură.

sesizează organele de urmărire penală. . versiune actualizata la data de 03. în conformitate cu prevederile legale în domeniu. după caz. tehnologică şi ştiinţifică. hidrologiei şi hidrogeologiei.iniţiază. potrivit prevederilor legale37. .iniţiază. proiecte de parteneriat public-privat. direct sau prin unităţile aflate în coordonarea ori sub autoritatea sa. pentru participarea României la acţiunile de cooperare bilaterală şi multilaterală . gospodăririi apelor şi siguranţei în exploatare a barajelor şi constată contravenţiile pentru nerespectarea acesteia. . mediul şi gospodărirea apelor şi colaborează cu Institutul Naţional de Statistică în scopul adaptării continue a statisticii la cerinţele naţionale şi al corelării cu datele statistice internaţionale. 37 OUG nr. controlul respectării legislaţiei în domeniile protecţiei mediului. în condiţiile legii. prin compartimentele proprii sau unităţile subordonate.identifică şi propune indicatori privind dezvoltarea durabilă. la nivel subregional. regional şi global. potrivit competenţelor stabilite de lege. aplică sancţiunile şi. tehnică. negociază şi asigură punerea în aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale din sfera sa de competenţă. pentru valorificarea oportunităţilor şi facilităţilor de asistenţă financiară..195/2005.12. negociază. meteorologiei. gospodăririi apelor. . reprezintă interesele statului în diferite instituţii şi organisme bilaterale şi internaţionale şi dezvoltă relaţii de cooperare cu instituţii şi organizaţii similare din alte state.organizează şi coordonează elaborarea de studii şi proiecte pentru investiţii î n domeniile mediului. semnează şi realizează contractele de parteneriat public-privat. .asigură.2008 28 .întreprinde acţiuni şi iniţiative.

În exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Mediului colaborează cu celelalte autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale. strategiilor şi deciziilor privind mediul şi dezvoltarea durabilă.exercită şi alte responsabilităţi.programează. . . la elaborarea şi implementarea deciziilor în domeniul său de activitate. coordonează şi monitorizează utilizarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană în domeniile sale de activitate.. precum şi cu mass-media. .asigură cadrul juridic şi instituţional pentru facilitarea şi stimularea dialogului asupra politicilor.iniţiază şi dezvoltă programe de educaţie şi de instruire a specialiştilor în domeniul său de activitate. cu reprezentanţii mijloacelor de informare a publicului. cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale. cu instituţiile de învăţământ. . colaborează cu ministerele. în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi ale actelor juridice internaţionale la care România este parte. ştiinţă şi cultură. . consultarea şi participarea acestuia la luarea deciziilor privind mediul.asigură relaţia cu Parlamentul României. . 29 .asigură accesul publicului la informaţiile de mediu. cu sindicatele şi patronatele din sfera sa de activitate. .coordonează elaborarea formei finale a poziţiei României în promovarea noului acquis de mediu la nivelul Uniunii Europene.dezvoltă cadrul legal pentru accesul publicului la informaţiile privind calitatea factorilor de mediu.

în faţa Parlamentului. cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate şi raspunde de întreaga activitate a ministerului în faţa Guvernului. Universitaria. op.Unităţile care funcţionează în subordinea Ministerului Mediului sunt38: . -8 Agentii Regionale de protecţie a mediului.129 30 . 2006. p. ministrul 38 39 Adrian Ilie. Dreptul Mediului Inconjurător. în calitate de membru al Guvernului. -Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. -34 de Agenţii de protecţia mediului judeţene.dezvoltare Marină Grigore Antipa – INCDM Constanţa . precum şi.Administraţia fondului de Mediu Activitatea Gărzii Naţionale de Mediu se află în coordonarea metodologică a Ministerului Mediului privind aplicarea strategiilor şi politicilor de mediu39. Craiova. În activitatea de conducere a ministerului.Institutul Naţional de cercetare-dezvoltare Delta Dunării – INCCDDD Tulcea .dezvoltare pentru protecţia mediului ICIM Bucureşti -Institutul Naţional de cercetare .Agenţia Naţională pentru protecţia mediului. Conducerea Ministerului Mediului se exercită de către un ministru care reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorităţi publice.p.118 Idem.cit. Ed. Unităţi care funcţionează în coordonarea Ministerului Mediului -Institutul Naţional de cercetare .

G nr.(ANPM) În baza O. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) este instituţia de specialitate a administraţiei publice centrale cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei din domeniul protecţiei mediului. coordonarea şi controlul activităţii de protecţie a mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. 265/2006). ANPM a fost înfiinţată în anul 2004 şi reorganizată în baza Hotărârii de Guvern nr. solului şi apelor.Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului . precum şi altor instituţii abilitate prin această lege. ajutat de un vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat. 31 . prin ordin. Secretarii de stat exercită atribuţiile delegate. 3. Agenţiile Regionale de Protecţia Mediului (ARPM) au trecut din subordinea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului (actualul MM) în subordinea ANPM40.459/2005. Cu această ocazie. Atribuţiile ANPM sunt următoarele: 40 Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat. de ministrul mediului.mediului este ajutat de 2 secretari de stat. Ea se află în subordinea Ministerului Mediului . Misiune ANPM este menită să acţioneze pentru a asigura populaţiei un mediu sănătos în armonie cu dezvoltarea economică şi cu progresul social al României. Misiunea ANPM este de a asigura un mediu mai bun în România pentru generaţiile prezente şi viitoare şi realizarea unor îmbunătăţiri majore şi continue ale calităţii aerului.195/2005( modificată şi aprobată prin Legea nr.U. Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

schimbări climatice.să asigure suportul tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ.să asigure reprezentarea în domeniul protecţiei mediului în relaţiile interne şi externe. . . . . regional şi local. În acest scop ANPM trebuie: .planificarea strategică de mediu.să implementeze legislaţia din domeniul protecţiei mediului.să coordoneze activităţile de implementare a strategiilor şi politicilor de mediu la nivel naţional.să asigure autorizarea activităţile cu impact potenţial asupra mediului şi asigurarea conformării cu prevederile legale. . contaminarea solului.să coordoneze realizarea planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de acţiune pentru protecţia mediului.raportările către Agenţia Europeană de Mediu. . . pe următoarele domenii: calitatea aerului. precum şi pentru radioactivitate. a strategiilor şi politicilor sectoriale de mediu armonizate cu acquis -ul comunitar şi bazate pe conceptul de dezvoltare durabilă. regional şi local.să asigure funcţionarea laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer.monitorizarea factorilor de mediu. arii protejate. . 32 . deşeuri.. zgomot si vibraţii.autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului.implementarea legislaţiei şi politicilor de mediu la nivel naţional. apă. . . conform mandatului acordat de către Ministerul Mediului.

3 directori executivi ai ARPM ( nominalizaţi pe o perioadă de 1 an) . ca agenţii judeţene. Pe lângă preşedintele ANPM se organizează şi funcţionează Colegiul ANPM. în condiţiile legii personalul acesteia. La propunerea Ministrului Mediului este numit Preşedintele ANPM. 33 . ANPM are în subordine opt Agenţii Regionale de Protecţia Mediului (ARPM). structura organizatorică.Organizare Conform art. atribuţiile şi competenţele ANPM se stabilesc prin HG. Preşedintele ANPM numeşte şi eliberează din funcţie. ca organ decizional.un reprezentant al sindicatelor din domeniul protecţiei mediului. numărul de personal. Numirea în funcţiile de director general şi director se face prin Ordin al ministrului mediului. Colegiul ANPM este condus de secretarul de stat care coordonează activitatea de protecţie a mediului din cadrul Ministerului Mediului şi are urmptoarea componenta: . corespunzătoare celor opt regiuni de dezvoltare ale României şi 42 de Agenţii Locale de Protecţia Mediului.Preşedintele şi directorul executiv al ANPM .3 reprezentanţi ai MM . 294/2003. cu rang de sub-secretar de stat. 65 al Legii nr.

Muntenia.Vest.Regiunea 5 – ARPM Vest.Regiunea 6 – ARPM Nord .Agenţiile Regionale de Protecţia Mediului (ARPM) Prin H.Regiunea 2 – ARPM Sud . cu sediul la Bacău .01. nr. cu sediul la Sibiu . cu sediul la Piteşti . organizarea şi funcţionarea Agenţiilor Regionale pentru Protecţia Mediului41.4.Est.Regiunea 7 – ARPM Centru.Ilfov.Vest Oltenia. cu sediul la Bucureşti Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridică finanţate de la bugetul de stat. cu sediul la Cluj-Napoca .1626/2004 s-a dispus înfiinţarea.Regiunea 3 – ARPM Sud . Cele opt Agenţii Regionale de Protecţia Mediului sunt: . de a furniza asistenţă de specialitate şi de a elabora. ARPM se înfiinţează în scopul de a conduce şi sprijini elaborarea şi implementarea politicilor de dezvoltare regională din punctul de vedere al protecţiei mediului.Of. cu sediul la Craiova .Est.Regiunea 1 – ARPM Nord .Regiunea 4 – ARPM Sud .2004 34 .Regiunea 8 – ARPM Bucureşti . aflate în subordinea ANPM.G. revizui şi gestiona proiecte 41 M. cu sediul la Galaţi . cu sediul la Timişoara . de a emite acte de reglementare în domeniul protecţiei mediului. 68/27. de a realiza planificarea de mediu la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare.

colaborează şi furnizează asistenţă tehnică de specialitate agenţii lor de deyvoltare regională.În domeniul elaborării şi implementării politicilor regionale de protecţie a mediului .elaborarea planurilor regionale de acţiune pentru protecţia mediului şi a responsabilităţilor de reglementare.realizează selecţia şi ierarhizarea proiectelor de mediu incluse în Planul Naţional de acţiune pentru protecţia mediului. în colaborare cu Agenţiile de protecţia mediului judeţene. . finanţate din fonduri interne sau externe. ARPM au ca atribuţii principale: . Elaborează propuneri de proiecte şi programe de mediu în cadrul regiunii în carea s -a constituit. inclusiv.În domeniul furnizării de asistenţă tehnică de specialitate şi servicii de laborator 35 . planurile se elaborează pentru o perioadă de 3 ani şi se evaluează şi actualizează anual. .implementarea legislaţiei şi politicilor regionale la nivel regional . pe care le supun aprobării ANPM.elaborează şi implementează planurile regionale de gestionare a deşeurilor.În domeniul planificării de mediu: .şi programe pentru protecţia mediului la nivel regional. . planurile şi programele de gestionare a calităţii aerului împreună cu toţi factorii interesaţi. Garda de Mediu şi alte autorităţi competente. . în vederea atragerii de fonduri interne şi externe.

emiterea acordului integrat de mediu şi autorizaţiei integrate de mediu pentru proiectele şi activităţile care intră în sfera sa de competenţă.asigurarea instruirii şi pregătirii personalului din agenţiile de protecţia mediului judeţene din regiunea respectivă.În domeniul activităţilor de reglementare: .. 36 . în colaborarea cu agenţiile de protecţia mediului judeţene şi Garda Naţională de Mediu.sprijinirea Gărzii Naţionale de Mediu în activităţile de control şi furnizarea de servicii de laborator şi datele necesare desfăşurării acestor activităţi. . . . . .organizarea şi gestionarea accesului agenţiilor de protecţia mediului judeţene din regiunea proprie sau din alte regiuni la date necesare desfăşurării activităţii . . asigurarea de servicii de laborator şi verificarea rezultatelor analizelor efectuate de agenţiile de protecţia mediului judeţene din regiunea în care s-a constituit. -analiza calităţii raportului de mediu elaborat de alte unităţi şi instituţii şi emiterea avizului de mediu.acordarea de asistenţă de specialitate.asigurarea controlului conformării cu condiţiile prevăzute în autorizaţia integrată de mediu.Coordonarea procedurilor de colectare şi raportare a datelor şi furnizarea datelor obţinute către ANPM.participarea în realizarea procedurii de evaluare a mediului pentru planurile şi programele regionale.

sunt instituţii publice finanţate integral din bugetul de stat cu personalitate juridică aflate în subordinea Ministerului Mediului. Conducerea ARPM este asigurată de un director executiv. 2006. Prin înfiinţarea celor 8 agenţii regionale de protecţia mediului.cit. numit prin ordin al Ministrului Mediului la propunerea secretarului de stat pentru protecţia mediului.124 37 . Ed. starea mediului în regiunea respectivă şi transmiterea acestora ANPM în vederea elaborării raportului 42 Adrian Ilie. .. 5. Directorul executiv al ARPM coordonează colaborarea cu agenţiile de protecţia mediului judeţene din cadrul acelei regiuni de dezvoltare. Agenţiile de Protecţia Mediului locale ( APM) APM existente la nivelul fiecărui judeţ şi al Municipiului Bucureşti. agenţiile de protecţia mediului cu sediul în judeţele în care se constitutie ARPM se reorganizează şi trec ăn structura ARPM.furnizarea de informaţii de mediu autorităţilor şi instituţiilor publice. Craiova. conform reglementăriilor legale. Dreptul Mediului Inconjurător.elaborarea de rapoarte anuale privind naţional. Universitaria.În domeniul colaborării cu alte autorităţi şi instituţii publice şi cu societatea civilă: . op. În consecinţă numărul APM s-a redus la 3442.p.

protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice. APM au următoarele atribuţii şi responsabilităţi principale: . protecţia naturii. inclusiv procedurile de stabilire a obligaţiilor de mediu în procesul de privatizare. regimul substanţelor chimice şi periculoase şi al gestionării deşeurilor. a peisajelor şi habitatelor naturale. aprobat prin Ordin ministerial nr. protecţia aşezărilor umane.APM îndeplinesc la nivel teritorial atribuţii şi răspunderile autorităţii centrale pentru protecţia mediului. regimul ariilor naturale protejate şi al monumentelor naturii. În conformitate cu regulamentul de organizare şi funcţionare al APM. -stabilirea condiţiilor specifice amplasamentelor şi luarea măsurilor legale corespunzătoare pentru protecţia.elaborarea şi publicarea de rapoarte periodice privind starea mediului la nivel judeţean. subsolului şi a ecosistemelor terestre. 38 . protecţia solului.organizarea şi aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la autorizarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului. a florei şi faunei sălbatice. . conservarea biodiversităţii biologice.implementarea dispoziţiilor legale privind organizarea şi coordonarea sistemului operativ de monitorizare integrată a factorilor de mediu la nivel teritorial.organizarea şi exercitarea controlului conformării privind modul în care sunt implementate şi se respectă dispoziţiile legale în vigoare referitoare la: protecţia atmosferei. . ameliorarea şi refacerea stării de calitatea a mediului acolo unde a fost deteriorat. . potrivit competenţelor stabilite de aceasta. 104/2004.

participă. precum şi a celor din programele de dezvoltare regională.. cu autorităţile administraţiei publice locale şi în parteneriat cu alte instituţii publice locale şi cu sectorul privat: .elaborează planurile locale de acţiune pentru protecţia mediului .participă la elaborarea şi punerea în practică a p lanurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor de urbanism. a planului regional de acţiune pentru protecţia mediului şi în realizarea atribuţiilor pentru protecţia mediului la nivel regional. . în conformitate cu responsabilităţile stabilite prin legislaţia în vigoare. .asistă ARPM în activitatea de identificare a mijloacelor adecvate şi de susţinere a realizării obiectivelor de dezvoltare a regiunilor defavorizate. în conformitate cu obiectivele şi recomandările agendei 21. potrivit atribuţiilor şi competenţelor legale.cooperarea cu unităţile teritoriale ale Gărzii Naţionale de Mediu.colaborează cu ARPM la elaborarea programelor de reducere a emisiilo r de poluanţi din atmosferă in zone şi aglomerări .colaborarea cu ARPM şi asigurarea sprijinului necesar în elaborarea şi implementarea politicilor regionale de mediu.în cooperarea cu serviciile descentralizate ale celorlalte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale. 39 .elaborează şi pun în aplicare strategii locale pentru mediu şi dezvoltare durabilă. la elaborarea şi punerea în aplicare a programelor şi proiectelor în context transfrontieră. . . .

Garda de Mediu are ca atribuţie principală controlul operativ inopinat al instalaţiilor cu impact major asupra mediului. precum şi la prevenirea poluărilor accidentale.Conducerea APM este asigurată de un Director executiv. organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu.1224 din 10 octombrie 2007 privind înfiinţarea. controlează şi constată încălcările legislaţiei în materie. care funcţionează în cadrul autorităţii centrale pentru protecţia mediului. încadrat pe funcţia de comisar. Garda de Mediu a reprezentat iniţial un corp de control ecologic cu statut specific. comisariatele judeţene şi al municipiului Bucureşti şi comisariatul Administraţiei Biosferei „Delta Dunării”. Personalul gărzii are calitatea de funcţionar public. al inspectoratelor judeţene de protecţie a mediului. al modului de realizare a investiţiilor în domeniu. 6. Director executiv adjunct şi un comitet director cu rol consultativ. Garda Naţională de Mediu Înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. participă la intervenţiile pentru eliminarea şi diminuarea efectelor poluării asupra factorilor de mediu. Garda de Mediu are următoarea structură organizatorică: comisariatul general al Gărzii de Mediu şi al unităţii teritoriale. poartă uniformă şi însemne distinctive şi este dotat cu armament de serviciu. organizat. respectiv al municipiului Bucureşti şi în cadrul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”. în vederea sesizării organelor de urmărire penală. 1167/2001 aceasta a suferit numeroase modificări fiind abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 40 . colaborează cu unităţile de poliţie şi/sau jandarmerie la constatarea faptelor care constituie infracţiuni.

Comisariatul Regional Argeş . nr.Comisariatul Regional Timiş .Comisariatul Regional Galaţi .Comisariatul Regional Sibiu . Garda Naţională de Mediu este o instituţie publică cu personalitate juridică. finanţată de la bugetul de stat. Comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu este numit prin decizie a primului ministru.G.Comisariatul Regional Suceava . 308 din 14 aprilie 2005. cu atribuţii în urmărirea respectării prevederilor legale în domeniul protecţiei mediului.a trecut în subordinea directă a ministrului mediului.Comisariatul Regional Bucureşti .care a primit titulatura de „Garda Naţională de Mediu” . la propunerea ministrului mediului. silviculturii şi cinegetic. şi aplică sancţiuni contravenţionale prevăzute de legislaţia în domeniul protecţ iei mediului.Prin H.Comisariatul Regional Cluj . Garda de Mediu . 41 . Garda Naţionala de mediu este compusă din următoarele Comisariate: .controlează activităţile cu impact asupra mediului înconjurător.Comisariatul Regional Vâlcea Atribuţii si responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului .

. constituie infracţiuni.controlează modul în care sunt respectate prevederile actelor de reglementare privind protecţia mediului. sesizează organele de cercetare penală şi colaborează cu acestea la constatarea faptelor care.constată faptele ce constituie contravenţii şi aplică sancţiunile contravenţionale în domeniul protecţiei mediului. . bunurilor şi altor materiale. cu regim special de comercializare. 42 .exercită controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore ş i/sau impact semnificativ transfrontalier asupra mediului. inclusiv măsurile stabilite prin programele de conformare pentru activităţile economico-sociale şi respectarea procedurilor legale în emiterea actelor de reglementare. . . . în vederea prevenirii şi limitării riscurilor de poluare. .propune organului emitent suspendarea şi/sau anularea actelor de reglementare emise cu nerespectarea prevederilor legale.cooperează cu celelalte autorităţi şi organisme internaţionale de mediu şi participă la proiecte şi programe derulate în domeniul protecţiei mediului. .verifică sesizările cu privire la încălcarea legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei mediului.participă la intervenţiile pentru eliminarea sau diminuarea efectelor majore ale poluărilor asupra factorilor de mediu.exercită controlul cu privire la desfăşurarea acţiunilor de import-export a produselor. . potrivit legislaţiei de mediu.controlează investiţiile în domeniul mediului în toate fazele de execuţie şi are acces la întreaga documentaţie. . şi la stabilirea cauzelor acestora şi aplică sancţiunile prevăzute de lege.

faunei sălbatice şi acvaculturii. .controlează modul de respectare a măsurilor de conservare dispuse.controlează lucrările cu impact asupra zonelor de habitat natural.controlează realizarea exportului şi tranzitului de deşeuri periculoase în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte precum şi importul unor categorii de deş euri permise la import conform legii. cu scopul menţinerii sau refacerii unor habitate naturale. pe anumite suprafeţe terestre şi acvatice cu accent deosebit . conform prevederilor actelor normative privind Fondul de Mediu. a florei..controlează modul de respectare a legislaţiei de mediu privind ariile naturale protejate... a florei.pune la dispoziţia publicului date privind starea mediului în conformitate cu legislaţia privind accesul publicului la informaţia de mediu.. . . conservarea habitatelor naturale.Delta Dunării.verifică la obiectivele controlate stadiul achitării obligaţiilor financiare la Administraţia Fondului de Mediu. .urmăreşte respectarea condiţiilor din autorizaţia de mediu. Atribuţii şi responsabilităţi în domeniul controlului habitatelor naturale. biodiversităţii şi ariilor protejate . . exercită controlul privind activităţile de capturare. de conservare a ecosistemelor. achiziţie şi comercializare pe piaţa internă şi externă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică. 43 . faunei sălbatice şi acvaculturii. recoltare.

ocrotirea florei şi faunei sălbatice. . organizând acţiuni comune împreună cu reprezentanţii acestora . de către administratorii sau custozii care administrează aceste arii. . . După aderarea României. prin Decretul nr. .. 187/1990. în vederea protejării habitatelor naturale.controlează respectarea planurilor de management pentru ariile protejate. cultural şi natural (1972).verifică la punctele de vamă concordanţa între actele vamale şi avizele de export ale agenţilor economici care comercializează resurse naturale din flora spontană şi fauna salbatică. în vederea evitării distrugerii habitatelor naturale din ariile protejate. Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” O importantă experienţă administrativă în direcţia gestionării ariilor protejate o reprezintă Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”. parcurilor şi rezervaţiilor naturale. fără însă să se instituie şi organisme speciale de aplicare a regimului de conservare şi protecţie. a fondului piscicol din apele naturale şi a animalelor sălbatice de interes vânătoresc. de floră şi faună salbatică.controlează modul de valorificare a resurselor biologice.organizează acţiuni de prevenire şi combatere. prin Hotărârea Guvernului nr. 7. Unele zone ale Deltei Dunării au fost declarate rezervaţii ale biosferei încă din anul 1976. la Convenţia UNESCO privind patrimoniul mondial. .controlează respectarea legislaţiei de mediu în cuprinsul ariilor protejate. 983/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului 44 .menţine legătura permanentă cu fundaţiile care au ca obiect de activitate.

.stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi turismului. având ca obiect de activitate: . în subordinea Ministerului Mediului.stabilirea locurilor de vânătoare şi de pescuit. cât şi pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine. finanţată de la bugetul administraţiei de stat. 264/1991 ca instituţie publică cu personalitate juridică.cunoaşterea capacităţii productive şi dimensionarea exploatării resurselor din Delta Dunării în limitele ecologice admisibile. 45 . navelor fluviale şi maritime. Administraţia a fost organizată prin Hotărârea Guvernului nr. .stabilirea modului de circulaţie şi acces în Delta Dunării al bărcilor. . .cercetarea fenomenelor deltaice. . de turism şi de agrement din Deltă şi care era organizată ca instituţie publică cu personalitate juridică.redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea genofondului (biodiversităţii) şi ecofondului. ghioluri şi lacuri. precum şi a condiţiilor de desfăşurare a acestor activităţi. şalupelor.Mediului s-a înfiinţat Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”. .prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalităţi pentru sancţionarea abaterilor de la regulile de desfăşurare a activităţii în Delta Dunării. persoanelor şi grupurilor de cercetători. .coordonarea lucrărilor hidrotehnice atât pentru asigurarea unei mai b une circulaţii a apei pe canale. având ca obiectiv gestionarea activităţii ştiinţifice. Ulterior.

prin acest act normativ. a cărui componenţă se aprobă de către Ministerul Mediului. 8. 1174/2001) abrogata prin Ordonanta de 46 . autorizare a activităţilor cu impact asupra mediului. adoptând hotărâri în problemele fundamentale ale rezervaţiei) şi colegiul executiv (ca organ de aplicare a hotărârilor consiliului ştiinţific). particulare sau mixte .Înfiinţarea unităţilor de orice fel . În componenţa Administraţiei Rezervaţiei funcţionează corpul de inspecţie şi pază. instituţie publică cu personalitate juridică. ambele având ca preşedinte pe guvernator. în subordinea Ministerului Apelor. Administraţia Fondului pentru Mediu Înfiinţată prin Legea nr. informare şi educaţie. Conducerea Administraţiei Rezervaţiei este realizată de către consiliul ştiinţific (cu rol deliberativ. având ca preşedinte pe guvernatorul rezervaţiei.publice. Administraţia rezervaţiei era condusă de către un consiliu ştiinţific. pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naţional al rezervaţiei şi protecţia zonelor acesteia s-a înfiinţat Administraţia Rezervaţiei. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”. Atribuţiile Administraţiei sunt diverse: de gestionare. stabilirea de norme şi reglementări pertinente. Formula definitivă a acestei structuri administrative a fost fixată prin Legea nr. Astfel. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. stabilire şi aplicare a măsurilor de conservare şi refacere a ecosistemelor deltaice.care urma să-şi desfăşoare activitatea în Delta Dunării se făcea numai după obţinerea autorizaţiei prealabile de la guvernatorul rezervaţiei. care realizează supravegherea întregului teritoriu al rezervaţiei şi sancţionează nerespectarea măsurilor de protecţie stabilite în statutul rezervaţiei. 73/2000 (Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. evaluare.

care aprobă bilanţul contabil şi execuţia bugetară. Ca structuri de decizie. 9.41/2005.Comisia Centrală pentru Apărarea împotriva Inundaţiilor. . .Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor şi Altor Lucrări Hidrotehnice. având ca obiect de activitate gestionarea generală a fondului pentru mediu.105 din 25 aprilie 2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentaa Guvernului nr. dispune de comitetul de avizare. 93/2001 (aprobată prin Legea nr. Legea nr. alcătuit din reprezentanţii ministerelor.G. introdusă o completare prin O. Administraţia Fondului pentru Mediu este o instituţie de utilitate publică cu personalitate juridică.G. 47 . de asemenea. nr. 73/2000. nr. 73/2000 a suferit modificări prin O. 233/2004). Organisme consultative Din necesităţi de coordonare internaţională a anumitor activităţi. A fost. Prin Ordonanta de urgenta nr.196 din 22 decembrie 2005 privind Fondul pentru mediu modificata si completata de Legea nr.U. 86/2003 (aprobată prin Legea nr.directorul general al administraţiei . nr. cu atribuţii de avizare a proiectelor ce urmează a fi finanţate) şi de comitetul director constituit din preşedinte .urgenta nr. sub autoritatea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului.196/2005 privind Fondul pentru mediu fost abrogata Legea nr.196 din 22 decembrie 2005 privind Fondul pentru mediu. 293/2002) şi O. Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la Construcţiile Hidrotehnice.U.G.şi directorii direcţiilor de specialitate ale acesteia.U.Comitetul Naţional Român pentru Programul Hidrologic Internaţional. pe lângă Ministerul Mediului funcţionează o serie de organisme consultative: . ai organizaţiilor neguvernamentale de mediu şi directoratul general al Administraţiei Fondului.

asupra tuturor problemelor referitoare la reglementările privind accesul la zonele şi resursele piscicole.2. Autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit şi agricultură asigură secretariatul tehnic şi cheltuielile de funcţionare ale CCNSP. ca organ consultativ al autorităţii publice centrale care răspunde de pescuit şi acvacultură. Comitetul este compus din minimum 17 membri.Consiliul Naţional de Vânătoare (organism de „avizare şi consultare” în domeniul cinegetic). precum şi de stabilirea modului de exercitare a activităţilor de exploatare. pescuitul şi acvacultura. 2004. cu sediul în Bucureşti. Bucureşti. Lumina Lex. În sistemul general integrat al instituţiilor mediului se află şi o serie de institute de cercetare cu o activitate deosebit de utilă pentru fundamentarea strategiilor şi politicilor de mediu. 9. vol 1 48 .1.Institutul de cercetare şi inginerie pentru protecţia mediului (ICIM)43. dintre care vor fi desemnaţi prin vot la şedinţa de constituire un preşedinte şi doi vicepreşedinţi. . Acestea sunt: .Institute de cercetare şi inginerie tehnologică. Tot cu caracter consultativ funcţionează un colegiu al ministerului. 9.Comisia Naţională pentru Evaluarea Trofeelor de Vânat.. care ajută ministerul în activitatea sa. 192/2001 privind fondul piscicol. care este finanţat în cea mai mare parte de la 43 Mircea Duţu – Dreptul internaţional al mediulu. Ed.Comitetul Consultativ Naţional pentru Sectorul Pescăresc (CCNSP) Comitetul Consultativ Naţional pentru Sectorul Pescăresc (CCNSP) a fost înfiinţat prin Legea nr.

şi parţial prin autofinanţare prin contracte economici. ca şi alte institute de cercetare.M. din punct de vedere ştiinţific. hidrogeologiei şi gospodăririi apelor. prin personalul de specialitate. 980/1998 drept companie naţională. ICPDD este sub autoritatea directă a guvernatorului ARBDD. ce prestează servicii de interes public naţional în domeniul meteorologiei. . a cărui răspundere constă în efectuarea de studii.H). sunt şi sub autoritatea ASAS. .N. finanţat tot de la bugetul statului.Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM). cu sucursale teritoriale. ale cărui sarcini sunt legate de studii şi cercetări asupra apelor Mării Negre şi evoluţiei litoralului românesc. cu sediul la Constanţa. care este sponsorul institutului. . hidrologiei.Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Delta Dunării (ICPDD) cu sediul la Tulcea. 49 .buget prin Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor.Administraţia Naţională de Meteorologie şi Hidrologie (A. Programele de cercetare finanţate de la buget sunt dirijate şi urmărite de către autoritatea centrală de mediu. Coordonarea acestor cercetări se face de către personalul de specialitate din Ministerul Mediului şi Dezvoltarii Durabile. cu sediul la Bucureşti. ICIM. activităţi de cercetare şi proiectare pentru proiectele şi programele care privesc conservarea Deltei Dunării şi restaurarea ecologică a acesteia. este organizat prin Hotărârea Guvernului nr. în proporţie de cica 80%. care este obligat să implementeze rezultatele cercetării în activităţile ministerului.

9. 243/1995 şi funcţionează ca un organism interministerial fără personalitate juridică şi promovează măsurile şi acţiunile necesare aplicării pe teritoriul României a prevederilor Convenţiei de la Viena privind protecţia stratului de ozon. precum: Comitetul Naţional pentru Protecţia Stratului de Ozon şi Comisia Naţională pentru Schimbări Climatice. 50 . înlocuirea.Comitetul Naţional pentru Protecţia Stratului de Ozon (CNPSO) Comitetul Naţional pentru Protecţia Stratului de Ozon (CNPSO) a fost înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. propunerea Programului naţional de cercetare ştiinţifică şi tehnologică privind protecţia stratului de ozon şi a Programului naţional de înlocuire a substanţelor care epuizează stratul de ozon ş. interzicerea producţiei şi consumului de substanţe aflate sub incidenţa Protocolului de la Montreal. elaborarea de măsuri vizând reducerea. restul fondurilor fiind asigurate de la buget sau prin contracte economice.. specializate pe anumite probleme. a. Structuri naţionale de cooperare internaţională Ca urmare a unor obligaţii internaţionale asumate de România şi în vederea aplicării la nivel naţional a prevederilor unor tratate internaţionale s-au instituit o serie de organisme cu un pronunţat caracter de coordonare. ratificate de România. adoptată în anul 1985.Institutul de Cercetări pentru Amenajări Silvice (ICAS) este finanţat de către ROMSILVA în proporţie de peste 70%.3. Printre atribuţiile conferite de actul de constituire se numără: formularea de propuneri în vederea de noi ratificări şi aderări la documente internaţionale pertinente. a protocoalelor şi amendamentelor ulterioare la această convenţie.

analiza periodică a stadiului realizării planului de acţiuni. analiza obiectivelor şi prevederilor convenţiei-cadru. conform documentelor ratificate de România. CNSC poate constitui grupe de lucru.Ca organisme permanente de lucru sunt secretariatul tehnic pentru protecţia stratului de ozon şi grupul de experţi tehnici. elaborarea comunicărilor şi studiilor naţionale ce se realizează peri odic. este un organism interministerial fără personalitate juridică. b. ştiinţifici. 1275/1996. a planului de acţiuni pentru programul naţional de dezvoltare. Pentru rezolvarea unor probleme tehnice specifice. în conformitate cu dispoziţiile convenţiei-cadru. a cărui activitate este coordonată de către autoritatea centrală de mediu. economici. promovarea acţiunilor de asistenţă tehnică şi financiară externă. financiari şi jurişti. Atribuţiile principale ale comisiei sunt: a. care are ca obiectiv promovarea măsurilor şi acţiunilor necesare aplicării unitare pe teritoriul României a obiectivelor şi prevederilor Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (ratificată prin Legea nr. 51 . 9. ale protocoalelor şi amendamentelor la aceasta şi elaborarea. înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 24/1994). c.4. d.Comisia Naţională pentru Schimbări Climatice (CNSC) Comisia Naţională pentru Schimbări Climatice (CNSC).

a. De la înfiinţarea sa în 1994. agenţia îşi cantonează activitatea pe domeniile ce privesc calitatea mediului. Informaţiile furnizate de Agenţie sunt folosite la implementarea politicilor de mediu ale Comunităţii. 3. structurile comunitare fundamentale exercită atribuţii semnificative. activităţile şi managementul politicilor ecologice sunt asistate de agenţii de specialitate44. În majoritatea ţărilor. dar nu a putut deveni operaţională până în 1994 când i s -a stabilit Cartierul General la Copenhaga.Instituţii comunitare cu atribuţii în domeniul mediului Privite din perspectiva activităţilor administrativ – instituţionale exercitate în domeniul mediului. calitatea apei. cu sediul la Copenhaga. Crearea unei agenţii comunitare în domeniul mediului a fost stabilită prin Regulamentul Consiliului 1210/90 (modificat prin Regulamentul Consiliului 933/99).III. substanţele chimice şi periculoase pentru mediu. protecţia zonelor de coastă ş. 52 . Agenţia a devenit principala sursă de informare pe care atât Uniunea Europeana cât şi Statele sale Membre o folosesc rolului definitoriu conferit în cadrul mecanismului 44 Probabil cea mai celebră în acest sens este Agenţia SUA pentru Protecţia Mediului. poluanţi şi resursele de apă. conform comunitar. care desfăşurând o activitate de monitorizare a fost dotată cu importante atribuţii şi forţă de acţiune. Agenţia Europeană pentru Mediu Creată în 1990.1. sub aspectul calităţii aerului şi a emisiilor atmosferice.

În unele ţări membre s-a reproşat scopul relativ limitat care i s-a conferit în cadrul Politicii Comunitare. permiţându -i acesteia să adopte măsurile care se impun pentru echilibrele ecologice. şi Norvegia. Pentru a dispune de aparatul necesar îndeplinirii acestui rol.eea. Agenţia dispune de ajutorul oferit de o reţea de informare şi observare a mediului (EIONET) 45 . Extinderea cu încă 13 membri a fost o problema imediată pe care noul Director.pentru dezvoltarea politicilor de mediu. numit din 2002. Agenţia are un rol major în a ajuta Europa să se dezvolte durabil. rolul Agenţiei Europene pentru Mediu este să ofere instituţiilor comunitare şi ţărilor membre informaţii obiective. să monitorizeze rezultatele acţiunilor întreprinse şi să se asigure că publicul larg este prompt şi corect informat despre evoluţiile în domeniul mediului ambiant. încă de la început Agenţia Europeană pentru Mediu a urmărit să stabilească o Reţea de Informaţii şi Observaţii despre Mediu la scara întregii grupări regionale.eu 53 . ca manieră Reţeaua Europeană de Informare şi Observare a stării mediului formată din 600 de centre în Europa. Islanda. Se observă că funcţia prevalentă este de informare şi diseminare a rezultatelor acest lucru însemnând că Agenţia a fost concepută pentru a ajuta la realizarea unora din obiectivele specifice celui de-al 5-lea Program European de Acţiune în Domeniul Mediului. În alte cuvinte.http://www.europa. prin care se colectează şi furnizează informaţii şi date referitoare l a starea mediului înconjurător. propunându-se apropierea. 45 46 Pagina de prezentare a Agenţiei pe Internet . trebuia să o rezolve46. Liechtenstein. În consecinţă. revelatoare şi comparabile despre climatul european. cu departamente în Uniunea Europeană.

constituite din experţi europeni în domenii date şi care ajută Comisia în luarea deciziilor şi coordonate de un comitet ştiinţific director. cuprinde în prezent 32 de ţări membre şi 6 ţări cooperante. care este 54 . prezervarea dreptului generaţiilor la mediu viabil şi asigurarea unei utilizări echitabile a resurselor de mediu comune. securităţii nucleare şi protecţiei civile. ca reacţie la criticile exprimate au fost făcute în 1996 cu ocazia revizuirii unora din elementele sale statutare. Acestea sunt Statele Membre ale UE (27) + Islanda. un număr de comitete ştiinţifice (circa 300). Bosnia-Hertegovina. precum cele vizând agricultura. La acest serviciu comunitar trebuie să adăugăm DG24. deschisă tuturor statelor care îi împărtăşesc obiectivele. "ameliorarea calităţii vieţii. Norvegia.2. energia şi industria. având ca misiune promovarea şi garantarea unui nivel ridicat de protecţie a mediului. Agenţia. Şi alte direcţii generale. Muntenegru şi Serbia. Comisia prepară textele şi controlează aplicarea lor prin intermediul Direcţiei Generale însărcinată cu problemele mediului. politicile regionale. Modificări în ce priveşte rolul Agenţiei. Elvetia şi Turcia. creată în 1999. 3. Cele şase ţări cooperante sunt Albania. Principiul subsidiarităţii face ca rolul unor Directorate să devină relativ neclar. Fosta Republica iugoslava a Macedoniei. Liechtenstein. Agenţia constatând că se îndepărtează de probleme care rămân în continuare de competenţa autorităţilor naţionale. totodată. Comisia Europeană În plan concret. Croatia. Funcţionează. transporturile.organizatorică şi funcţională de cea din SUA. care sunt membre ale Zonei Economice Europene (European Economic Area). au atribuţii care privesc în mod direct ori indirect problemele de mediu.

protejarea lor în calitate de consumatori. Germania. reînnoite şi adesea adoptate la nivel regional (în unele ţări. care se adresează statelor membre. de lucrători sau de cetăţeni pur şi simplu. Italia. precum Austria. întrucât reglementările comunitare datează încă de la mijlocul anilor 1970. Deosebit de importante sunt în acest sens responsabilităţile conferite de diferitele reglementări comunitare care privesc administrarea acquis -ului comunitar de mediu. Dacă prin tratatele fondatoare Parlamentul era doar consultat de Consiliu. Parlamentul european Orice parlament este investit cu putere legislativă. referitoare la activităţi de identificare. evidenţiere şi analiză a actelor normative în materie. că regulamentele şi directivele privind mediul sunt respectate în litera şi spiritul lor. O primă preocupare o constituie cunoaşterea exactă şi sistematizată a legislaţiei naţionale pertinente. introdusă în 55 .3. Spania. Deciziile Parlamentului European afectează viaţa cetăţenilor Uniunii. 3. Prin procedura de codecizie. Belgia.responsabilă cu sănătatea şi protecţia consumatorilor şi care se ocupă în special cu securitatea şi siguranţa alimentară. astăzi poate modifica propuneri legislative în favoarea cetăţenilor pe care îi reprezintă. sănătatea. iar cele interne. acestora le revine sarcina de a le transpune în legislaţiile naţionale şi de a asigura aplicarea lor corespunzătoare. Cum majoritatea reglementărilor comunitare privind mediul este cuprinsă în directive. regiunile au mari răspunderi în legislaţia ecologică). au fost amendate în mod divers. ale statelor membre. mediul în care trăiesc. din perspectivă comunitară. o evaluare precisă a stării legislaţiei de mediu în cadrul Comunităţii este deosebit de dificilă. educaţia pe care o primesc. Comisiei îi revine însă rolul de a se asigura.

cât şi de Consiliul Uniunii Europene. All Beck. care încearcă sa conceapă o formă comună a textului. politica în domeniul concurenţei. Printre domeniile în care Parlamentul este colegislator se număra: interzicerea discriminării pe motive de naţionalitate. Parlamentul European poate invita Comisia Europeană să înainteze o propunere pe care o considera prioritară Consiliului. protecţia consumatorului. 2003. Augustin – Drept comunitar european. Partea Generală. Daca nu ajung la un acord. Politica Agricolă Comună. O propunere legislativă este adoptată după maximum trei lecturi. măsuri de protecţie a mediului în ce priveşte adoptarea şi implementarea programelor de 47 Fuerea. În cazul în care Comitetul de Conciliere nu ajunge la un text comun. după a doua lectură se creează un Comitet de Conciliere. deşi Comisia Europeană are monopolul iniţiativei legislative. conform Tratatului de la Maastricht (intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993). 51 56 . făcându-i recomandări de conţinut Parlamentul are în continuare un rol consultativ când este vorba de domenii "sensibile" cum ar fi politica fiscală. p. sau dacă Parlamentul sau Consiliul nu îl aprobă. politici în domeniul imigrării)47. Fiecare din cele două instituţii are dreptul de a aduce modificări. actul legislativ nu este adoptat. Bucureşti. Mai mult. politica industrială. timp în care proiectul este analizat atât de Parlament.Tratatul de la Maastricht. Ed. majoritatea problemelor legate de crearea unui spaţiu de libertate. anumite aspecte referitoare la politica socială şi la protecţia mediului. format din membri ai Consiliului şi ai Parlamentului. securitate şi justiţie (regimul vizelor. Parlamentul votează legislaţia comunitară împreuna cu Consiliul.

cadmiu) din componenţa acestora începând cu 2003 .2006.creşterea bugetului programului Socrates de la 1400 la 1850 milioane euro pentru perioada 2000 .înăsprirea normelor de protecţie a mediului împotriva poluării provocate de carburanţi şi uleiuri auto prin eliminarea sulfului din formula carburanţilor începând cu 2009. mercur.avertismente grafice pe pachetele de ţigări. Culture 2000 şi Media Plus începând cu 2007. masuri în domeniul fitosanitar şi veterinar.facilitarea reciclării ecologice a caroseriilor de autovehicule prin eliminarea metalelor grele (plumb. Ca rezultate tangibile obţinute de Parlamentul European în beneficiul cetăţ enilor pe care îi reprezintă merită menţionate: .mediu. adoptarea programelor de cercetare. a sângelui şi produselor derivate. Youth. . privind nocivitatea fumatului . Tempus. implementarea şi finanţarea reţelelor transeuropene. Pentru intervalul 2007 -2013 este prevăzută crearea unui program integrat (instrument comunitar unic) de sprijinire a educaţiei şi a formării. protecţia sănătăţii prin garantarea de standarde minime de siguranţă pentru organele umane folosite în transplanturi. program unic divizat în subprograme sectoriale cu un buget total estimat la 13 620 de milioane euro . care înlocuieşte programele Socrates. Leonardo da Vinci.eliminarea derogărilor referitoare la limitarea poluării atmosferice de către operatorii industriali şi reducerea cu 50% a emisiilor de oxid de azot ale centralelor termice începând cu 2016 57 .

cu privire la directiva Comisiei referitoare la securitatea la locul de muncă. fonice la locul de muncă. astm. în decembrie 2 005 a fost adoptat regulamentul 2111 referitor la realizarea unei liste negre a companiilor aeriene care nu respectă normele de siguranţa a zborului 58 . electrice scoase din uz.pentru a stopa poluarea cu obiecte electrocasnice. Din februarie 2005 pasagerii sunt despăgubiţi cu sume de bani şi li se oferă asistenţă în caz de refuz al îmbarcării imputabil companiilor care practică suprarezervarea. disfuncţii reproductive). Tot în domeniul siguranţei traficului aerian. Parlamentul a amendat directiva REACH în sensul informării complete asupra substanţelor cu risc ridicat menţinând în acelaşi timp costuri reduse pentru IMM-urile implicate . inclusiv cele vândute în pachete turistice. Parlamentul a contribuit la trecerea costurilor de recuperare şi reciclare a acestei categorii de deşeuri în sarcina producătorului . Noul regulament se referă atât la zborurile de linie cât şi la zborurile charter.securizarea traficului rutier şi protejarea vieţii pietonilor şi a şoferilor angajaţi în trafic prin limitarea orelor la volan pentru şoferii independenţi şi prin înăsprirea testelor făcute pe prototipuri auto. riscuri chimice. cancer. .despăgubirea pasagerilor victime ale politicii de suprarezervare a companiilor aeriene. biologice. Obiectivul declarat este înjumătăţirea numărului de accidente rutiere până în 2010 . Parlamentul a solicitat în mod expres ca aquis-ul comunitar în domeniu să fie implementat riguros în tarile candidate şi a propus măsuri suplimentare referitoare la ergonomie.. în caz de anulare a zborului sau de întârzieri foarte mari faţă de ora decolării înscrisă pe bilet.într-o Europa care se confruntă cu tot mai multe boli provocate de utilizarea neadecvata a produselor chimice (alergii.

astfel. Parlamentul încurajează constant Comisia şi Consiliul să facă mai mult şi să asigure o mai bună protecţie a mediului decât şi -au propus. de noi iniţiative sau propuneri au fost foarte des asumate de Comisie. are mijloace subtile de presiune la dispoziţia sa. Parlamentul a asigurat cetăţenilor europeni menţinerea celor mai bune standarde în furnizarea serviciilor pe teritoriul oricărui Stat Membru. Punctele de vedere ale Parlamentului privind propunerile pentru directive sau regulamente. pot fi rezumate după cum urmează: în ceea ce priveşte problemele generale ale mediului sau legislaţia orizontală.. se va aplica legislaţia din ţara consumatorului. care este ben eficiarul serviciului furnizat. Parlamentul a obţinut eliminarea prevederilor care ar fi adus atingere dreptului muncii în general şi în special clauzelor contractuale convenite între angajat şi angajator prin acceptarea unei directive cadru în locul mai multor directive sectoriale propuse iniţial de Comisie. un argument fiind şi faptul că autorităţile din statul în care este prestat serviciul în cauză sunt mai bine plasate în a verifica legalitatea şi conformitatea cu standardele garantate consumatorului naţional decât autorităţile competenţe din ţara de origine. environmental deregulations şi altor „tentative" de a reduce acţiunea de protecţie a mediului. deşi. El se opune. evident considerabil influenţate de Comisia privind Mediul. Unul dintre motive este acela că Parlamentul European hotărăşte împreună cu Consiliul European . denumită de presă directiva Bolkestein. de obicei. practicilor de environntental agreements. Prin renunţarea la principiul ţării de origine. Parlamentul European a jucat un rol proeminent în iniţierea şi afirmarea problemelor mediului la nivelul Comunităţii. încă din anii 1970. Astfel.asupra bugetului Comisiei şi. uneori. cu o oarecare întârziere. 59 . propunerile şi sugestiile sale.în ce priveşte directiva serviciilor. pentru structurile instituţionale şi administrative. Sănătatea Publică şi Protecţia Consumatorului.

în această privinţă. Influenţa Parlamentului asupra dezvoltării legislaţiei mediului a crescut constant peste ani. 2 (fostul art. 138b) n-ar avea astfel sens: Parlamentul European a avut întotdeauna posibilitatea de a cere propunerea unei măsuri legale. Parlamentul a reuşit treptat să introducă cerinţele protecţiei mediului în opiniile sale asupra propunerilor pentru actele legislative în problemele agricole şi regionale. viitoarele programe de acţiune asupra mediului vor începe să-şi piardă caracterul îndrumător şi vor deveni obligatorii. viaţa internă sau alte politici şi. 138b parag. întrucât art. interpretarea Consiliului şi Comisiei ar fi înlăturat eficacitatea inserării articolului 192 parag. ci a pledat şi pentru o transparenţă mai mare în privinţa problemelor de mediu. 192 (fostul art. 2). 60 . Articolul 175 parag. întrucât o decizie este „obligatorie în ansamblul său pentru cei cărora le este adresată". 2 în tratat. a dat Parlamentului dreptul de a cere Comisiei să prezinte o propunere pentru o directivă sau o reglementare. Parlamentul European a cerut oficial propunerea unei directive privind protecţia mediului. un acces mai bun la informaţii şi o participare mai mare a organizaţiilor pentru mediu la procesul de luare a deeiziilor. el a avut o poziţie mai avansată decât Comisia sau Consiliul. 3 (fostul art. introdus în Tratatul CE în 1993. Acest lucru pare incorect. în 1994. Astfel. 130 parag. 3) TCE prevedea ca programele de acţiune generală privind mediul să fie adoptate printr-o decizie a Consiliului Europei şi a Parlamentului European. Comisia şi Consiliul sunt de părere că acest drept pune la îndoială înţelepciunea Comisiei de a decide singură dacă prezintă o propunere sau nu.Parlamentul nu a căutat doar o legislaţie progresivă şi mai eficientă a mediului. Articolul 192 parag.

înainte să adopte Consiliul oficial o poziţie comună. a creat o Comisie de anchetă asupra problemelor emisiilor de dioxină la Seveso şi a procedat la audierea experţilor privind ploile acide (aprilie 1983). Parlamentul are. Consiliul este obligat în mod normal nu să adopte părerea Parlamentului. Tratatul de la Amsterdam introduce ca regulă procedura codeciziei în problemele de mediu. In general. înainte ca Parlamentul European să-şi spună părerea. Pe de altă parte. un rol mai ales de cooperare. de exemplu. Parlamentul a dezvoltat o serie de acţiuni concrete.Parlamentul European nu participă la şedinţele Consiliului sau la grupurile de lucru. nu o funcţie de codecizie. apoi este aşteptată doar părerea Parlamentului. a căzut de acord să stabilească o comisie parlamentară însărcinată cu examinarea petiţiilor cetăţenilor. în contextul adoptării unui text legislativ specific. 3. aşa. întrucât există o înţelegere tacită în Consiliu să nu se schimbe poziţia comună dacă este posibil.4. inclusiv cele ecologice. în special din două motive: pe de o parte. Aceste discuţii ale Consiliului sunt purtate până când duc la un consens politic. opiniile Parlamentului au o valoare limitată. In sfârşit. conform logicii de integrare a sistemului Uniunii Europene. deşi 61 . Comitetul Regiunilor Comitetul Economic şi Social este menit să reprezinte diferite interese neguvernamentale în cadrul Comunităţii. acest lucru ar putea duce în cele din urmă la o creştere a influenţei Parlamentului. de asemenea. influenţa sa asupra Consiliului este limitată. Consiliul discută frecvent propunerile de la Comisie. Comitetul Economic şi Social. în problemele de mediu.

5. pe problemele din ordinea de zi întocmită de către preşedinţie. până în prezent. au fost excepţionale şi nu se ocupă de problemele esenţiale. fără să se ia însă nicio hotărâre. 3. Consiliul Transportului. Ministerele responsabile cu problemele mediului au întruniri ale Consiliului la Bruxelles sau Luxemburg. art. La întrunirile neoficiale sunt discutate probleme de politică sau de strategie a mediului. Documentele de poziţie (position papers) provenite de la grupuri de influenţă 62 . 198a) TCE] se compune din autorităţi regionale şi locale. 4 parag.reprezentanţii mediului nu sunt expres menţionaţi în articolul 257 parag. în realitate. Consiliul Mediului). 2 din Tratatul CE prevede că Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor sfătuieşte Consiliul şi Comisia. totuşi. în prezent. doar un membru al acestui Comitet a arătat un interes special faţă de problemele mediului. se întruneşte sub titluri relativ specifice (de exemplu: Consiliul Agricol. Întrunirile Consiliului nu sunt publice. asemenea întruniri publice. funcţia de sfătuitor este exercitată de ambele comitete numai după ce Comisia a prezentat o propunere sau a făcut o comunicare. 2 din Tratatul CE. Consiliul se întruneşte. de trei ori sub fiecare preşedinţie . Consiliul European Consiliul. Comitetul Regiunilor [art. în problemele mediului. normal. cu excepţia cazurilor când acesta hotărăşte altfel. (fostul art. de două ori oficial la Bruxelles şi o dată neoficial într -un loc care este hotărât de fiecare preşedinţie. Consiliul Afacerilor Sociale. introduse după 1993. Părerile ambelor comitete în problemele mediului n-au atins încă punctul de a avea o influenţă semnificativă asupra conţinutulu i directivelor sau reglementărilor Comunităţii în materie. în timp ce este oficial o instituţie. 263 şi urm.care se schimbă din şase în şase luni -.

Consiliul. Această cooperare este totuşi limitată la aspecte organizaţionale. Comisia şi-a declarat propunerea învechită/ieşită din uz. întrunirile sunt prezidate de către un demnitar/oficial al statului membru care deţine preşedinţia. Publicul este astfel informat despre punctul de vedere al statului membru în Consiliu sau în timpul întrunirilor pregătitoare. 63 . Alte exemple sunt propunerea privind eliberarea de crom în apă sau deversarea deşeurilor în mare. Nu există nicio posibilitate de a sili Consiliul să dezbată o propunere de directivă sau reglementare prezentată de Comisie.sau alte organizaţii sunt doar rareori distribuite printre statele membre. Contactele cu mass-media sau reprezentanţi ai cercurilor influente nu sunt organizate de statele membre imediat. N-a discutat propunerea: în cele din urmă. nediscutând propunerea Comisiei. din ataşatul cu mediul al fiecărei reprezentanţe permanen te a statului membru la CE. în special în cazurile în care este necesar sfatul unui expert. întrucât aici Comisia trebuie să explice şi să-şi apere propriile propuneri de reglementare. în general. prin urmare. un asemenea contact are loc în capitala fiecărui stat membru. înainte de sau după o întrunire a Consiliului. la aprecierea sa. ca şi din oficialii Comisiei. când. în mod normal. poate. Grupurile de lucru ale Consiliului sunt compuse. dacă şi cât de des se discută propunerile Comisiei în Consiliu şi în cadrul diferitelor grupuri de lucru ale Consiliului se hotărăşte de fiecare preşedinţie a Consiliului. oficialii din statele membre normal din departamentul mediului -participă la aprecierea fiecărui stat membru. în ceea ce priveşte organizarea activităţii în grupurile de lucru ale Consiliului. În mod normal totuşi. Cooperarea instituţională dintre Consiliu şi Comisie are loc. Un exemplu este propunerea Comisiei de directivă privind responsabilitatea pentru paguba provocată prin răspândirea premisei care a fost prezentată la cererea Consiliului. să lase această propunere să se perimeze.

cu cele două elemente ale sale Tribunalul de Primă Instanţă şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) -. 164) TCE]. Curţile au încercat aproape întotdeauna să interpreteze legislaţia existentă într-un mod care este favorabil protecţiei mediului şi să oficializeze conceptul de drept al mediului. atunci când. CJCE are posibilitatea de a anula actele comunitare ori statutele neconforme tratatelor constitutive. numărul crescând al procedurilor de codecizie va duce probabil la mai multe contacte organizaţionale între cele două instituţii. Am putea spune că CJCE arbitrează între preocupările economice şi cele vizând mediul în cadrul unui drept supranaţional. Tratatul de la Maastricht i-a conferit în plus o putere de sancţiune în caz de nerespectarea directivelor de către state. Ele joacă un rol crescând în privinţa aplicării directivelor europene şi tranşării conflictelor dintre statele membre şi Comisie. la cererea unei jurisdicţii naţionale. Desigur. Totuşi. precum şi să statueze. 64 . au existat şi hotărâri care au fost influenţate puternic de consideraţii politice. asupra interpretării ori valabilităţii dispoziţiilor comunitare. sunt adoptate măsuri naţionale unilaterale discriminatorii. constă în asigurarea faptului că „legea este aplicată" în interpretarea şi aplicarea prevederilor tratatelor constitutive şi ale legislaţiei secundare [articolul 220 (fostul art. în special Parlamentul European.Cooperarea instituţională dintre Consiliu şi alte instituţii. În concret. Jurisdicţiile comunitare (Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Tribunalul de Primă Instanţă) Rolul principal al jurisdicţiei comunitare. nu există practic în problemele mediului.6. 3. de exemplu.

p. 2003. preocupările mondiale în acest domeniu s -au intensificat. Acest document a fost primul care a recunoscut explicit legătura dintre protecţia mediului şi drepturile omului. Prin Declaraţia asupra mediului înconjurător adoptată cu prilejul acestei conferinţe s-au stabilit o serie de principii privind drepturile şi obligaţiile statului în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurător precum şi căile şi mijloacele de dezvoltare a cooperării internaţionale în materie de mediu. După adoptarea Declaraţiei de la Stockholm care a pus bazele dezvoltării dreptului internaţional la mediu. Introducere La nivel global. Târgu Jiu. Este vorba mai degrabă de o recunoaştere indirectă a acestuia 48 . cu prilejul celei de-a doua Conferinţe a Naţiunilor Unite 48 dispoziţiilor în materie de mediu reprezintă o cerinţă pentru asigurarea unor condiţii de viaţă Emanoil Popescu – Dreptul mediului. preocuparea pentru calitatea şi protecţia mediului înconjurător a fost pusă în discuţie pentru prima dată în anul 1972. Astfel.Înstituţii globale de protecţie a mediului înconjurător. trebuie remarcat faptul că el nu recunoaşte în mod direct un drept la mediu ca atare. egalitate şi la condiţii de viaţă satisfăcătoare. El are datoria supremă de a proteja şi ameliora mediul înconjurător pentru generaţiile prezente şi viitoare”. stabilind că „Omul are un drept fundamental de libertate. Mapamond. 68 65 . prin stabilirea legăturii între drepturile omului precum dreptul la viaţă şi libertate şi calitatea mediului înconjurător. Deşi importanţa acestui document nu poate fi contestată.IV. într-un mediu de o calitate care să îi permită să trăiască în demnitate şi bunăstare. organizată la Stockholm. 1. Ed. subliniindu-se faptul că respectarea satisfăcătoare. la prima Conferinţă Mondială a Naţiunilor Unite pe această temă.

Despre necesitatea recunoaşterii şi semnificaţiile dreptului fundamental al 71 50 juridică a mediului. Lumina Lex. Semn E.pentru Mediu şi Dezvoltare organizată în 1992 la Rio de Janeiro a fost adoptată o Declaraţie menită a o completa pe cea de la Stockholm. Nici o dispoziţie din Declaraţia de la Rio nu tratează explicit drepturile omului49. 24 prevede: „Toate 49 Mircea Duţu – Dreptul internaţional al mediulu. Ele au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă în armonie cu natura”. 66 . Mirela Romiţan – Protecţia Mircea Duţu. motiv pentru care o atenţie deosebită a fost acordată „dezvoltării durabile”. 2004. Ed. vol 1. dacă după Conferinţa de la Stockholm mediul nu putea fi conceput fără dezvoltare. care în art. Deşi nici un progres nu a fost realizat prin Declaraţia de la Rio în ceea ce priveşte recunoaşterea dreptului material la un mediu sănătos. Trebuie remarcat faptul că a avut loc o inversare a raportului mediu-dezvoltare. după Conferinţa de la Rio se considera că dezvoltarea durabilă nu are nici o şansă fără existenţa unui mediu de calitate50. Articolul 1 al acestui document stabileşte: „Fiinţele umane sunt în centrul preocupărilor privind dezvoltarea durabilă . Astfel. Bucureşti. acest document este important prin faptul că el consacră dreptul de a avea acces la informaţiile privind mediul. p. este Carta Africană a drepturilor omului şi ale popoarelor. Eleodor Tanislav.9-12/200. 2002. Bucureşti. Romiţan Raul Ciprian. în Dreptul. p. în condiţiile specifice sfârşitului de secol. Victor Voicu. nr.42. 64 51 omului la un mediu sănătos. participarea publicului la procesul decizional şi accesul la justiţie în materie de mediu – ca drepturi ce ar putea fi considerate drepturi procedurale derivate din dreptul material la mediu. p. Ed. Primul document care consacră drepul la mediu 51 în mod explicit.

2003. precum şi obligaţia statelor de a „promova protecţia. 51 52 67 . sociale şi culturale al Convenţiei americane a drepturilor omului este recunoscut expres dreptul la unu mediu sănătos. în general. Fuerea. un loc prioritar preocupărilor ecologice. favorabil dezvoltării lor.popoarele au dreptul la un mediu general satisfăcător. p. Pe aceeaşi linie a accentuării preocupărilor în materie de mediu se înscrie şi dreptul european. Astfel. Augustin – Drept comunitar european. nu acordă. All Beck. prezervarea şi ameliorarea mediului”. Apoi prin Tratatul de la Maastricht din 1992 şi Trat atul de la Amsterdam din 1997 s-au adus amendamente importante în domeniul mediului. făcând din protecţia mediului una din priorităţile sale absolute52. fiind consacrat în trei noi articole. Partea Generală. datorită dificultăţilor economico-sociale. echilibrate şi durabile. În 1986 prin Actul unic european a fost creat un cadru juridic pentru dreptul mediului. Tot într-un document regional – Protocolul adiţional din 14 noiembrie 1998 privind drepturile economice. stipulând că „fiecare are dreptul de a trăi într-un mediu sănătos şi de a beneficia de serviciile publice esenţiale”. Tratatul de la Roma – fundamentul comunităţilor europene – nu făcea nici o referire la protecţia mediului. Ed. protecţia mediului devenind astfel o condiţie şi o componentă a unei dezvoltări armonioase. Tratatul de la Maastricht a introdus conceptul de „creştere durabilă respectând mediul” iar Tratatul de la Amsterdam a ridicat principiul dezvoltării durabile la rangul de scop al Uniunii.” Această consacrare expresă a dreptului la mediu este surprinzătoare prin fapt ul că provine din partea unor structuri de cooperare aparţinând ţărilor lumii a treia care. Bucureşti.

fiecare parte contractantă trebuie să garanteze dreptul de acces la informaţie. de a trăi într -un mediu corespunzător asigurării sănătăţii şi bunăstării. Preambulul Convenţiei de la Aarhus pune în evidenţă două concepte : dreptul la un mediu sănătos.Un rol deosebit de important în materie de mediu l-a avut Convenţia pentru accesul la informaţie. în generaţiile prezente şi viitoare. în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii ”. privit ca un drept fundamental al omului precum şi importanţa accesului la informaţie. dreptul publicului de a participa la procesul decizional şi accesul la justiţie în materie de mediu6.se recunoaşte dreptul la mediu ca atare (în schimb nu i se precizează conţinutul şi este înfăţişat cu titlu de obiectiv care trebuie realizat) . Importanţa acestor dispoziţii rezultă din următoarele aspecte: . a participării publice şi a accesului la justiţie în ocrotirea acestui drept.sunt recunoscute garanţiile procedurale prin care să se realizeze obiectivul dreptul de acces la informaţie. 68 . dreptul publicului de a par ticipa la procesul decizional şi accesul la justiţie în materie de mediu. Principalul dezavantaj al acestor reglementări constă în faptul că dreptul fundamental la un mediu sănătos este redus la simpla sa dimensiune procedurală. adoptată în 1998 şi ratificată de România în anul 2000. Articolul 1 al Convenţiei prevede: „Pentru a contribui la pr otejarea dreptului oricărei persoane. participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la jurisdicţie în probleme de mediu.

până astăzi. cu organismele sale semiautonome şi instituţiile specializate. când a adoptat o serie de rezoluţii prin care a declarat vinovat guvernul irakian pentru pagubele ecologice provocate cu această ocazie (Revoluţia 687/1991). Convenţia privind dreptul utilizării cursurilor internaţionale de apă în alte scopuri decât navigaţia. inclusiv Sesiunea Adunării Generale „Rio 5” (iunie 1997) şi Summit-ul „Rio + 10” de la Johannesburg (septembrie 2002).2. Cooperarea în materie de mediu dintre aceste organisme este organizată de către comitetul administrativ de coordonare. adoptată la 3 decembrie 1968. cu forţă juridică diferită. De asemenea. acest forum mondial al statelor a adoptat numeroase documente (rezoluţii. Dintre structurile ONU. programe de acţiune etc. Menţionăm în acest context Carta mondială a naturii (1985). sub egida organizaţiei mondiale au fost elaborate o serie de tratate şi convenţii internaţionale de bază ale dreptului internaţional al mediului. cea de la Rio de Janeiro (1992). activitatea cea mai prodigioasă în direcţia creării şi dezvoltării dreptului internaţional al mediului a avut -o şi o are şi în prezent Adunarea Generală. Sub auspiciile ONU au fost organizate cele trei conferinţe mondiale asupra problemelor ecologice globale: cea de la Stockholm (1972). care au contribuit la precizarea şi dezvoltarea normelor şi principiilor juridice privind protecţia şi conservarea mediului. Consiliul de Securitate s-a implicat direct în problemele mediului în urma războiului din Golf (1990). declaraţii.). De la prima rezoluţie în materie. 69 . Organizaţii globale Structurile organizaţionale care constituie sistemul Naţiunilor Unite sunt reprezentate de către Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).

organizaţiilor neguvernamentale. precum şi al statelor. printr-o rezoluţie din 15 decembrie 1972. Rolul coordonator în cadrul ONU asupra problemelor protecţiei şi conservării mediului îl joacă PNUE. fondu l pentru mediu şi comitetul de coordonare pentru mediu53 (cu sediul la Nairobi. secretariatul. Consiliul de administraţie este format din reprezentanţii a 58 de state. dacă este necesar. care este trimis apoi Adunării Generale a ONU. aleşi de către Adunarea Generală. Documente şi tratate internaţionale. 2. 70 . Rolul primordial al PNUE este acela de a invita şi alte instituţii de a activa în privinţa protecţiei mediului. 53 Dumitra Popescu. în aprilie 1991. Mircea Popescu. 2002.1. formată din patru elemente: consiliul de administraţie.În scopul indemnizării victimelor s-a creat. Bucureşti. La cea de-a XXVII-a Sesiune a Adunării Generale a ONU. Editura Artprint. o comisie specială.Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE) A fost conceput iniţial ca o strategie de cooperare internaţională în vederea ameliorării mediului de către Conferinţa de la Stockholm din iunie 1972. Este organul însărcinat cu elaborarea politicii în domeniu şi întocmeşte un raport anual asupra activităţii desfăşurate către Consiliul Economic şi Social. în Kenya). s-a stabilit structura organizatorică a PNUE. al organizaţiilor internaţionale regionale. aplicarea este asigurată prin instituţiile specializate ale ONU. Problemele ecologice sunt examinate în acest cadru şi sunt elaborate programe dar. şi se reuneşte în fiecare an. care a primit plângerile pentru prejudiciile cauzate mediului şi distrugerea resurselor naturale. pe ansamblu. cu ajutorul. Dreptul mediului.

bazate cu precădere pe contribuţiile voluntare vărsate de către state la fondul pentru mediu. jucând astfel rolul de „catalizator” în materie. 2997 a Adunării Generale. Acest fond este alimentat prin contribuţia voluntară a statelor.2. are ca obiectiv furnizarea unui ajutor financiar care să permită satisfacerea nevoilor esenţiale ale PNUE. Astfel. Acţiunea PNUE în privinţa promovării cooperării internaţionale şi reglementărilor interstatale este limitată de numeroşi factori. Bangkok. care a fost încredinţat PNUE. 71 . el posedă birouri regionale la Geneva. în acelaşi sens acţionează desigur şi resursele financiare reduse de care dispune PNUE. În afara sediului său.centralizează acţiunea PNUE şi asigură coordonarea între organismele Naţiunilor Unite în materie de mediu. El intervine pentru încurajarea aplicării măsurilor vizând protecţia mediului.Secretariatul . Una dintre principalele preocupări ale programului o constituie aplicarea „Planului Vigie”. de cercetare.condus de către un director executiv . Este vorba despre culegerea de date asupra degradării mediului şi punerea lor la dispoziţia celor care au nevoie şi pot adopta decizii în domeniu. de acţiune asupra diverselor aspecte ale mediului şi mai puţin implicat în pregătirea de tratate ori programe de protecţie a mediului. program de supraveghere a mediului la nivel mondial. 2. ace sta este mai degrabă un centru însărcinat cu coordonarea reţelelor de informare. Rolul său constă în a furniza capitaluri de plecare pentru declanşarea activităţilor corespunzătoare programului ori resurse adiţionale (necesare pentru a susţine în perspectiva mediului activităţile de dezvoltare cu deschidere internaţională). Mexico şi Bahrein şi birouri de legătură la New York şi Washington.Fondul pentru mediu A fost creat prin Rezoluţia nr.

„Planul Vigie” se compune din patru elemente legate între ele: . organizarea de conferinţe internaţionale asupra gestiunii resurselor de apă. Reprezintă un sistem de răspunsuri la problemele mediului. proprietăţilor lor fizice şi chimice. prin intermediul căruia se realizează o observare permanentă a situaţiei oceanelor. vegetaţia şi consecinţele activităţilor umane al mediului. . Această bancă de date urmăreşte promovarea schimbului de informaţii asupra celor circa 500 de substanţe catalogate. Grupuri de supraveghere constituite într-o reţea internaţională supraveghează modificările climatice. concentraţiei în mediu şi efectelor toxicităţii acestora asupra omului şi mediului. aplicat datorită unei reţele mondiale de corespondenţi naţionali.GEMS (sistemul mondial de supraveghere continuă a mediului).RISCPT (Registrul internaţional de substanţe chimice potenţial toxice colectează şi difuzează date asupra influenţei pe care produsele chimice o pot avea asupra mediului (în special problema utilizării şi eliminării deşeurilor). printr-o reţea care leagă circa 111 state.GRID (baza de date asupra resurselor mondiale) reprezintă. deşertificării. cum au fost cele referitoare la stabilirea şi urmărirea programelor de protecţie a mărilor regionale. O direcţie importantă de acţiune a PNUE o constituie stimularea şi organizarea de activităţi internaţionale privind gestiunea mediului. sub formă de hărţi informatizate. modului de utilizare. datele colectate în cadrul GEMS INFO TERRA. . solul. 72 . fauna. climatului. resurselor naturale renovabile şi poluărilor transfrontaliere. O listă oficială grupează informaţiile privind deciziile şi recomandările naţionale şi internaţionale adoptate în materie.

47/191) de către Adunarea Generală a ONU ca un al doilea organ subsidiar şi are drept scop coordonarea şi controlul aplicării hotărârilor adoptate de către Conferinţa mondială de la Rio de Janeiro (1992). accentul a fost pus pe contribuţii şi participarea organizaţiilor neguvernamentale. Comisia a stabilit relaţii cu conferinţele părţilor create prin convenţiile de mediu şi examinează progresele înregistrate în aplicarea acestor instrumente.4. continuă aplicarea Agendei 21.Comisia ONU asupra Dezvoltării Durabile Aceasta a fost creată printr-o rezoluţie din 2 decembrie 1992 (nr. Conform recomandărilor organizaţiei mondiale. 2. comisia examinează informaţiile obţinute din partea guvernelor sub forma comunicărilor periodice ori rapoartelor naţionale privind activităţile întreprinse pentru aplicarea Agendei 21.3. aleşi de către Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) dintre statele membre ale ONU. a jucat rolul de comitet pregătitor al reuniunii „Rio + 10” (Johannesburg.2. în exercitarea mandatului încredinţat (în special urmărirea aplicării Agendei 21). 2002) şi. Concepută după modelul Comisiei Drepturilor Omului a ONU. După 1998 se interesează şi de problemele gestiunii resurselor de apă. Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA) AIEA a fost creată prin Convenţia de la New York din 26 octombrie 1956 (intrată în vigoare în 1957) ca organizaţie autonomă legată de Consiliul de 73 . în baza hotărârilor acesteia. aceasta este formată din reprezentanţii a 57 de state. pentru o perioadă de trei ani.

III. în cooperare cu ONU şi instituţiile sale specializate. la 5 septembrie 1997. iar la 5 septembrie 1997. AIEA stabileşte reguli privind transportul materialelor radioactive şi emite norme de securitate nucleară. Tot în urma demersurilor Agenţiei. începând cu l ianuarie 1983) s-au implicat în problematica protecţiei mediului din perspectiva domeniului lor specific de activitate. În urma accidentului de la Cernobâl (aprilie 1986). sănătatea şi prosperitatea lumii întregi”. trebuie să ţină seama „de existenţa regulilor de securitate adecvate pentru administrarea şi depozitarea produselor şi pentru funcţionarea instalaţiilor”. AIEA are ca obiect esenţial asigurarea şi creşterea „contribuţiei energiei atomice la pacea. „norme de securitate destinate să protejeze sănătatea şi să reducă la minimum pericolele la care sunt expuse persoanele şi bunurile”. Convenţia comună asupra securităţii gestionării combustibilului uzat şi deşeurilor radioactive. Printre funcţiile sale conferite de statutul constitutiv (art. 2. 74 . sub egida AIEA au fost optate două importante documente internaţionale: unul privind notificarea rapidă a unui accident nuclear.5.Securitate al ONU. 6) se numără şi aceea de a stabili ori de a adopta. A. atunci când agenţia ajută la realizarea proiectelor interesând folosirea energiei atomice în scopuri practice. la 20 septembrie 1994 a fost adoptată Convenţia privind securitatea nucleară. marea majoritate a instituţiilor specializate ale ONU (în număr de 15. şi celălalt asupra asistenţei în caz de accident nuclear ori de situaţie de urgenţă radiologică. Conform art.Instituţiile specializate ale ONU După 1972. XI.

informaţii şi puncte de vedere.Instituţiile specializate ale ONU nu sunt autorităţi internaţionale pentru protecţia mediului. Astfel. dar activitatea lor se află în relaţii de conexiune cu obiectivele privind protecţia şi conservarea mediului.5. distrugerea solurilor. sub egida FAO s-a redactat şi s-a proclamat Carta mondială a solurilor (1981). aplicabilă la unele produse chimice şi pesticide periculoase care fac obiectul comerţului internaţional. toate aceste instituţii internaţionale specializate au participat cu date. Astfel. FAO are ca obiectiv principal declarat ridicarea normelor de alimentaţie şi a nivelului de trai al popoarelor. Astfel. conservarea solului. în multe ţări în curs de dezvoltare. precum Convenţia de la Barcelona pentru protecţia Mării Mediterane împotriva poluării ori Convenţia de la Rotterdam din 1998 privind procedura consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză. pădurilor sau vieţii sălbatice. pescuitul. pădurile. 75 . promovarea expansiunii agriculturii poate implica. organizaţia s -a implicat în mod indirect în elaborarea mai multor texte convenţionale internaţionale. în procesul de elaborare a Raportului „Brunthland”. într-o anumită măsură. în acest sens. Dar acţiunea sa semnificativă în materie este legată de conservarea resurselor naturale. acestea fiind consultate pentru soluţionarea problemelor globale de mediu. a legislaţiei privind agricultura.Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) Creată la 16 octombrie 1945.1. şi a stimulat dezvoltarea. 2. Activitatea acestei organizaţii în domeniul mediului are un caracter oarecum contradictoriu.

prevederea şi acordarea de asistenţă în caz de necesitate şi acordarea de asistenţă în caz de necesitate şi aplicarea standardelor stabilite pentru navigaţia internaţională. OMS furnizează asistenţă tehnică şi supraveghează consecinţele poluărilor specifice. OMS a elaborat o strategie globală pentru sănătate şi mediu în plan regional.5. Ca atare.M. care îi atribuie competenţe în lupta împotriva maladiilor epidemice şi altele. în principal cu petrol. rolul său constă în promovarea asp ectelor mediului în navigaţia maritimă şi pescuit. pe baza Convenţiei adoptate de către Conferinţa maritimă a ONU.3. în 1998 a fost adoptată Carta europeană a mediului şi sănătăţii. care recomandă informarea şi participarea indivizilor la luarea deciziilor în materie de mediu şi proclamă principiile 76 . OMS urmăreşte promovarea cooperării internaţionale în vederea ridicării tuturor popoarelor la cel mai înalt nivel de sănătate. a acordat o atenţie deosebită problemelor supravegherii poluărilor specifice vătămătoare pentru sănătatea omului. trei sunt direcţiile prioritare: prevenirea poluării. 1972. OMM are ca scop promovarea cooperării între state pentru realizarea unei navigaţii sigure şi eficiente şi înlăturarea discriminărilor şi a restricţiilor internaţionale impuse. sub egida organizaţiei. 1973 şi 1990). Rolul său în această materie priveşte mai ales poluarea mărilor. 2. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) Creata la New York la 22 iulie 1946. dăunătoare sănătăţii umane. În acest sens.2. în special pe cele vizând apa potabilă.Organizaţia Maritimă Mondială (O.M. cu ocazia Conferinţei internaţionale a sănătăţii.2. 2 din actul constitutiv.5. După Conferinţa de la Rio şi în virtutea Agendei 21. Sub egida acestei organizaţii au fost încheiate o serie de convenţii internaţionale împotriva poluării mărilor (cele de la Londra din 1954.) Creată în 1948. în baza art.

Participă la cercetările privind modificările curenţilor marini (El Nino. După cum se poate observa. fiecare organizaţie internaţională cu atribuţii caracteristice în protecţia şi conservarea mediului acţionează sectorial. bazate pe parteneriat şi cooperare. El Nina) în Oceanul Pacific şi efectele lor asupra schimbărilor climatice. De asemenea. OMM are ca principal scop coordonarea. Nu există. 77 . însă. inter sectorial şi trans-sectorial. evaluării prealabile a impactului proiectelor şi pregătirii de planuri aplicabile în situaţii critice.5.4. aviaţia şi în ultimii ani. Reţeaua de supraveghere a poluării atmosferice de fond (BAPMON) a OMM exercită supravegherea poluanţilor atmosferici care modifică pătura de ozon şi climatul. un organism mondial în forma unei autorităţi internaţionale pentru mediu care să unească forţele şi energiile pentru a pune în aplicare politici de mediu coerente. şi studiază propagarea acestora.Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) Înfiinţată în 1873. cum ar fi agricultura. joacă un rol important în materie de previziune a catastrofelor naturale (secetă. Această organizaţie contribuie la stabilirea unor reţele de observare şi a unor sisteme rapide de informaţii meteorologice. grindină). şi protecţia mediului. 2.prevenirii. furtună. observarea poluărilor. în folosul sprijinirii activităţilor din alte domenii. uniformizarea şi ameliorarea serviciilor meteorologice din toată lumea. OMM a participat activ la crearea sistemului mondial de supraveghere continuă a mediului (GEMS). având o istorie proprie şi activităţi pertinente.

Autoritatea mondială pentru mediu rămâne un deziderat pentru generaţiile viitoare. 78 . prosperă. într-o lume curată. în care pacea şi securitatea internaţională să anime toate popoarele lumii.

care nu este încă ajuns la final. Perfecţionarea continuă a protecţiei dreptului la un mediu sănătos are drept finalitate protecţia omului. Această protecţie a dreptului la mediu poate fi privită şi ca o consecinţă a aderării statului nostru la Uniunea Europeană. 79 . Evoluţia dreptului mediului a fost una înceată.Concluzii Protecţia institutionalizată a dreptului mediului a cunoscut şi cunoaşte încă o dezvoltare accentuată. Legislaţia românească tinde să se perfectioneze în fiecare zi în acest domeniu foarte vast care este cel al dreptului mediului şi să protejeze efectiv acest drept prin instituţii abilitate în acest sens. de la a nega dreptul la un mediu sănătos în perioada industrializării masive şi până la a accepta că exista un drept la mediul recunoscut fiecarei persoane sau unui colectiv de pe rsoane a străbătut un drum foarte lung. aderare care ne-a impus o serie de reglementări atât în alte domenii cât şi în cel al mediului. care acum este pus în centrul preocupărilor tuturor reglementărilor. Instituţiile reprezentative ale dreptului mediului vin în sprijinul dreptului la un mediu înconjurător sănătos şi curat cu programe şi politici care tind să se perfecţioneze şi care concretizează acest drept transformând -ul dintr-un drept vag într-unul cert.

8. 1998. 4. M. în Revista „Ocrotirea Naturii şi a mediului înconjurător”. Anghel Ion – Dreptul mediului înconjurător. Anca Ileana Duşcă . Simona Teodoroiu. 7. 5. Editura Universul Juridic. 3„Dreptul mediului înconjurător. Ed. 2003. 9.Dreptul mediului.drept fundamental al omului”.“Convenţia europeană a drepturilor omului”. 2005. Marilena Uliescu. Adrian Ilie. 2006. 2/1976.Bucureşti. All Beck.. Mircea Duţu. în Revista Dreptul nr. I. 9-12/1990. Bucureşti. 2003. Editura Universitaria. Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”. Bucureşti. Probleme noi în reglementarea Legii pentru protecţia mediului nr 137/1995” –Bucureşti. tratat. 1995. 1996 11. Dreptul Mediului Inconjurător. 2004. Ed. Craiova. 80 . 6. nr. Duţu.Ed. 12.BIBLIOGRAFIE 1. Lumina Lex. Constanţa. Editura Economică. Corneliu Bîrsan . 2009. 2. Virgil Ivanovici. (2003). Mircea Duţu. 10. Bucureşti. All Beck. Mircea Duţu. Ed. les obstacles institutionales a une articulation adequent entre le politiques de protection de l environnement et developpement. „Dreptul la un mediu sănătos şi prosper . Corneliu-Liviu Popescu – Jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului. Daniela Marinescu – Tratat de dreptul mediului. Europolis. cercetare realiyata in cadrul AUPELF-UREF. „Dreptul internaţional şi comunitar al mediului”. Editura Economică. universite de limoges. „Probleme ale protecţiei mediului înconjurător pe plan naţional şi internaţional”. Dreptul mediului. vol.

în Dreptul. A. M. în Revista Română de Drept nr. „Probleme juridice privind protecţia mediului uman şi combaterea poluării”. Droit de l’environnement. Michel Prieur. Mircea Duţu. Untermeier. Ordonanţa 91/2000 pentru modificarea şi completarea Legii 137/1995. Dumitru Popescu. Van Lang. nr. aprobată prin Legea 294/2003 18. 2002. Prieur. Romiţan Raul Ciprian. Emanoil Popescu – Dreptul mediului. 2002. Carta africană a drepturilor omului şi ale popoarelor Nairobi . Ed.1998. Institutul român pentru drepturile omului.G. participarea la luarea deciziei şi accesul la justiţie. 2000 26. J. 24. Dumitra Popescu. Convenţia Internaţională privind accesul la informaţie. Dreptul mediului. 20. 15 – 20 aprilie 2003. Despre necesitatea recunoaşterii şi semnificaţiile dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos. 7/1972 14 . Le Code de l’environnement.28 iunie 1981 17. 28. nr. vol 1 27. Aarhus. Bucureşti. Ankara. Mircea Duţu – Dreptul internaţional al mediulu.13. Târgu Jiu. O. OUG 91/2002 aprobată prin Legea 294/2003 pentru modificarea şi completarea Legii 137/1995 pentru protecţia mediului 19. de Klemm. 21. Berger Vincent. Le droit de l’homme a l’environement – raport naţional a la Reunion de UE. Bucureşti. Bucureşti. Editura Artprint. C. Mapamond. (2002). Martin. 2001 25.U. G. Lumina Lex. Bucureşti. Prieur. Documente şi tratate internaţionale. "Les qualifications des éléments de l'environnement" 22. 2004. Eleodor Tanislav. Semn E.9-12/2000 81 . 2003 16. Ed. Jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului. Victor Voicu. Mirela Romiţan – Protecţia juridică a mediului. Presses Universitaires de France. 15. Mircea Popescu. AJDA. 23. 195/2005. M. Ed.

Daniela Marinescu. Website-uri consultate: . Bucureşti. 2004.ro.pronatura. .www.www.Gheorghe Durac. 2003. All Beck.eea.www.infoeuropa. 82 . Junimea. Iaşi. Editura ALL Beck. Laura Boriaud. 32. Augustin – Drept comunitar european. Editura Lumina lex. Dreptul mediului. 2005.www. Bucureşti. Ed. Ştefan Ţarcă.eu. Tratat de dreptul mediului. 2003.int. p. . Ed. Dreptul Mediului.29. Partea Generală.ier.ro. 31. 51 30.ro . Fuerea.