Relieful României

Caracteristici: Relieful României este:  Variat: pe o suprafaţă relativ mică se întâlnesc: munţi, podişuri, dealuri, câmpii, plaje, deltă.  Proporţional: formele majore de relief (munţii, dealurile, podişurile şi câmpiile) se găsesc în proporţii egale, aproximativ 1/3 fiecare.  Concentric: principalele surse de relief ale ţării noastre sunt dispuse concentric: centrul ţării este ocupat de Depresiunea Colinară a Transilvaniei înconjurată de coroana carpatică. La exteriorul acesteia se găsesc Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici), podişurile (Moldovei, Mehedinţi, Getic) şi Dealurile de Vest. Ultima treaptă o formează câmpiile: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. În sudest se găsesc Podişul Dobrogei şi Delta Dunării.  Complementar: exemplu: Carpaţii Occidentali, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Formarea celor trei unitaţi este în strânsă legătură. În primele faze ale orogenezei alpine s-au format Carpaţii Occidentali. Aceştia au fost erodaţi, iar din aluviunile depuse în faţa lor s-au format Dealurile de Vest şi, ulterior, Câmpia de Vest. Reţeaua hidrografică este comună; din punct de vedere economic, complementaritatea este demonstrată de activităţile specifice (păstoritul şi prelucrarea lemnului la munte, cultura cerealelor la câmpie şi pomivicultura în zonele de deal), rezultatele acestora fiind utilizate în urma comerţului de către toţi locuitorii celor trei regiuni. Evoluţia Teritoriului României: Cel mai vechi uscat de pe teritoriul României se găseşte în fundamentul Podişului Moldvei (în nord) şi face parte din Platforma Est-Europeană care apare la zi în Câmpia Europei de Est. Cel mai vechi uscat la zi al României este Podişul Casimcei şi s-a format în orogeneza baikaliană (caledonică), când s-au cutat şisturile verzi din regiune. Nordul Podişului Dobrogei s-a format odată cu fundamentul sudic al Podişului Moldovei, în orogeneza hercinică, când s-au cutat granitele din Munţii Măcinului. Cea mai mare parte a reliefului României s-a format în orogeneza alpină. În primele faze ale acesteia s-au înălţat Carpaţii (masivele roci cristaline). Această înălţare a dus la scufundarea interiorului coroanei carpatice şi la inundarea acestuia. În acest spaţiu s-au acumulat, treptat, sedimente, în urma numeroaselor regresiuni şi transgresiuni marine, formându-se Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Ulterior formării depresiunii se înalţă în neogen lanţul vulcanic din estul acesteia, ceea ce duce la uşoara ondulare pe margini a stratelor sedimentare care o formează. Tot prin sedimentare s-au format, la exteriorul Carpaţilor: dealurile, podişurile şi câmpiile. În prima parte a cuaternarului a avut loc o răcire a climei care a dus la instaurarea gheţarilor pe cele mai înalte vârfuri ale Carpaţilor. În a doua parte a cuaternarului, clima s-a mai încălzit, gheţarii s-au topit şi s-au format văile, definitivându-se relieful fluvial. Tot acum începe formarea Deltei Dunării.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful