I Confesiunile unei iuMrete

H U/ MA NI T A S

yictwu

___ ^

Ce-ar trebui să facă o fată când (a) iubitul se dovedeşte a fi un ticălos, (b) mama încearcă s-o convingă să renunţe la independenţă şi să se mute înapoi acasă, (c) un tip misterios îi suceşte capul ? Sigur că-1 iubesc pe Jonathan. Sau, cel puţin, aşa cred. Şi atunci, de ce sunt atât de tentată să fug în lume cu primul venit, fie el un doctor superb care a apărut de nicăieri şi m-a luat - literalmente! - pe sus ? La urma urmei, Jonathan e OK. Şi dacă mi-a cumpărat o pereche superbă de pantofi Jimmy Choo cu două numere mai mici n-a făcut-o înadins. Şi nici n-avea de unde să ştie că şeful lui îmi face avansuri. Dar faptul că nu mi-a luat apărarea la petrecerea de Crăciun, când sus-numitul şef nu şi-a putut ţine mâinile acasă, m-a scos din sărite. Rău de tot. Şi, uite aşa, căutarea prinţului a reînceput. Până într-o zi când, la nunta celei mai bune prietene, mi-am dat seama că am ieşit cu absolut toţi bărbaţii de la masă. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva ? Mă cheamă Roşie şi asta e povestea mea... „Cărţile lui Michelle Cunnah sunt absolut fermecătoare, ca să nu mai spun că au un umor nebun!“ Meg Cabot, autoarea seriei Regina gafelor „O s-o adoraţi pe Rosie. E frumoasă, deşteaptă şi haioasă, iar când inima intră în ecuaţie, e de neoprit." Romantic Times Book Review

Scriitoare recompensată cu Romantic Times Book Club’s Award, Michelle Cunnah face valuri cu romanele sale scrise într-un stil alert şi foarte amuzant. Deşi s-a născut în Sheffield, Marea Britanie, şi-a petrecut copilăria în fascinanta Africă de Sud. începe să scrie încă din ado­ lescenţă, transformând basme cunoscute în scenarii. După ce schimbă mai multe joburi şi călătoreşte în jurul lumii împreună cu soţul ei, Michelle îşi face debutul în literatură în 2003 cu romanul J2AA, care câştigă Ro­ mantic Times Book Reviews Award, fiind desemnat cel mai bun roman chick lit al anului. Continuarea lui, Call Waiting (2004), se numără printre finalistele aceluiaşi premiu, ca şi C onfesiunile unei iu b ă reţe (Confessions o f a Serial Dater, 2005), care se bucură de un uriaş succes, în 2006 Michelle Cunnah îşi surprinde cititorii prin publicarea în antologia, celebră de-acum, W elcome to Wisteria Lane a povestirii D esperately Seeking Susan, despre eroina faimosului serial TV N eveste disperate. în afară de romanele chick lit, autoarea scrie şi romane pentru y o u n g adults {Almost Fabulous, 2008, şi Totally Fabulous, 2009).

M icM e Cramah
Confesiunile unei iufâreţe
Traducere din engleză de DANA ZĂMOSTEANU

hu/m anitas

yictlru _____^

Coperta de AN GELA ROTARU Redactor N ICOLETA DRĂG HICEAN U

M IC H E L L E C U N N A H

C O NFESSIO NS OF A SERIAL DATER
C o p y rig h t © 2005 by Michelle Cunnah

© H U M A N IT A S FICT IO N , 2009, E DITURA HUMANITAS FICTION Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 73, fax 021/408 83 74 wvrw.humanitas.ro C om enzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E . - CP 14, Bucureşti e-m ail: cpp@humanitas.ro ww-w.libhumani tas.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii^aţionale a României CITNNAH, MICHELLE Confesiunile unei iubăreţe / M ichelle Cunnah; trad.: Dana Zinnosteanu. - Bucureşti: Humanitas Fiction, 2009 ISB N 978-973-689-295-0 I. Z-ămosteanu, Dana (trad.) 821 .1 11-31= 135.1

P entru K evin, R hiannon şi G areth

ceea ce n u-i grozav deloc. dar după două minute în prezenţa acestui om simt nevoia imperioasă de a-mi schimba obiceiurile de-o viaţă. Ar fi un experiment interesant să văd dacă tocul meu ascuţit ar dezumfla ceva din bigotismul lui încrezut şi făţarnic. care mă strâng şi-mi sporesc serios starea mizerabilă. cu mutra lui fălcoasă roşie de indig­ nare şi de prea mult brandy. Organizată. Raţională. mai ales în caz de pericol de moarte prin asfixiere. aş vrea să fiu o broască-ţestoasă.Problema profiterolului Confesiunea lui Roşie: Uneori. vă puteţi imagina mizeria pe care Oribilul Şef ar face-o dacă chiar ar exploda ? Tentant. Credeţi-mă... De obicei. dar gândiţi-vă la curăţenia şi munca suplimentară pe care . de încredere.. Dar cel puţin n-ar trebui să stau până la sfârşitul cinei cu bles­ tematul de şef al lui Jonathan. — Ţara asta afurisită se duce dracului. Partea proastă ar fi că aş fi vânată sau ucisă accidental până la dispariţia speciei. Cumpătată. Sunt teribil de tentată să-l împung cu tocul unuia din pantofi. nu am tendinţe maniacale homicide..... tună Ori­ bilul Şef la masă.. ţestoasele po t respira cu fundul. eu sunt Roşie cea Calmă. ceea ce ar fi o abilitate destul de nimerită şi sigură. dar dezumflarea cu ajutorul tocului e o fantezie fru­ moasă . Printre m ulte alte calităţi minunate.

. Am avut sen­ timentul ăsta toată seara. Imediat ce-şi dă seama că l-am surprins. mă simt deja de un milion de ori mai bine. îmi strânge prietenos mâna liberă şi-mi zâmbeşte fermecător. şi mă trece un mic fior. în timp ce-mi duc paharul la gură. Şi. măcar Merlot-ul cu aromă de lemn afu­ mat are multă personalitate. îşi mută privirea îna­ poi la însoţitoarea lui.ar trebui să o facă personalul hotelului. pentru că vinerea rămâne în­ totdeauna la mine peste noapte. iar acum. Sângele îmi circulă din nou prin degete. foarte bune . Aşa că mă hotărăsc să mai beau un pic. îi strâng şi eu mâna drept răspuns. Sunt sigură că nu-i doar în imaginaţia mea. Inima-mi tresare. iar asta îmi aminteşte de ce sunt aici. când privirea aproape mi se încruci­ şează cu cea a unui bărbat de la masa alăturată.. am sentimen­ tul foarte ciudat că cineva mă priveşte. splendidă. Jonathan. în speranţa creării unei imagini „po­ trivite". Schiţez un zâmbet fără noimă şi mă întind după paharul cu vin. ceea ce e întotdeauna un lucru bun. Zâmbetul lui Jonathan se lărgeşte într-un fel care înseamnă „mai târziu". Nu le-aş face niciodată una ca asta. că picioarele-mi sunt eli­ berate. Mă uit pe furiş prin încăpere. îmi scot pantofii strâmţi sub masă în timp ce iubi­ tul meu. Acel „mai târziu" al lui Jonathan e din categoria celor foarte. dar să spunem doar că tăblia patului trepidează. La urma urmei. nu-şi face un obicei din a mă tortura cu Oribilul Şef. deşi comesenii nu sunt o companie toc­ mai plăcută. transmit vibraţii de genul „soţia-companie perfectă". Şi îngheţ la jumă­ tatea sorbiturii.nu chiar ca un cutremur. . Ca să pozez în imaginea companiei „potrivite" pentru Jonathan. însoţitoarea lui blondă.

tună din nou Oribilul Şef. în schimb. gândesc. dar nu-i tocmai lucrul pe care să-l poţi face la o strângere de fonduri de Crăciun. Dacă aş fi acasă. Ştiu că nu semăn cu spatele unui autobuz. Şi cu toate că nu sunt imună la un pic de flatare masculină. nu pri­ cep de ce se holbează la mine. îl chea­ mă Sidney Smythe-Lawrence şi este director executiv la firma la care lucrează Jonathan. Să nu mă înţelegeţi greşit. separ delicat un profiterol din grămadă şi încerc să-l tai cu latul furculiţei de desert. Dar aşa îi spun eu în particular.. Dar sunt aşa de greu de mâncat.. Toată crema aceea adorabilă încapsulată în aluat delicios şi mustind de ciocolată. grozav . genul ăla foarte periculos şi încântător. „Vai. te rog. Nu-i un profiterol de cea mai bună calitate. sunt mai mult decât mulţumită de felul în care arăt. plin de oameni şic. dar nu spun. exact aşa aş proceda. Nu că aş fi cât de cât interesată de e l: e doar un mod de a face timpul să treacă şi de a mă detaşa de Oribilul Şef. n-aş face niciodată aşa ceva. dar n-aş putea fi niciodată confundată cu un supermodel. Genul ăla de frumuseţe pentru care feme­ ile stau la coadă ca să le frângă inima. n-o face“. Bine­ înţeles. un profiterol e prea mare ca să-l îndesi în gură pe tot odată. care le-ar strica seara lui Jonathan şi comesenilor mei. Vreau să spun.. Oribilul Şef nu se numeşte aşa. Ador profiterolul.. aşa încât rezistă la . închid gura şi-mi concentrez atenţia asupra deser­ tului înainte să pot spune ceva grosolan. nu-i aşa ? — Am să vă spun eu ce-i în neregulă cu ţara asta. Desigur. în sala de bal a unui hotel şic.E frumos de pică. Ah. pentru că e unul dintre cei mai nesuferiţi oameni pe care i-am cunoscut vreodată.profiterol.

Mestec şi mă uit pe furiş la comesenii mei. plin de înţelepciune. al lui Dumnezeu şi al universului. pardon. Ăsta e secretul succesului meu. încu­ viinţează din cap înţelepţeşte. Tot ce am de făcut e să zâmbesc şi să dau din cap pentru vreo două ore. şi-apoi. Prima oară..Jonathan şi cu mine am început să ne întâlnim. La urma urmei. Crema ţâşneşte din el. la puţin timp după cc. dar gogoaşa dezumflată se încăpăţânează să rămână întreagă. străpung în schimb coca dezumflată şi-o bag în gură. Jonathan se întoarce spre mine şi-mi zâmbeşte din nou. E scandalos! Să refuzi să mun­ ceşti pentru că dintr-o slujbă câştigi mai puţin decât din ajutorul de şomaj nu e.. atât de drăguţ şi de atent .. angelic mă face să mă simt dintr-odată mai bine.mai ales în ultima vreme. susţine el cu înflăcărare.de fiecare dată când Sidney spune ceva groaznic şi pretinde să fie aprobat. o scuză după părerea mea. agăţându-se de orice declaraţie a lui de parcă le-ar fi revelat sensul vieţii.eforturile mele. Jonathan e aşa un scump. să nu anticipez. Anotimpul bunăvoinţei. Inex­ plicabil. îmi umplu pur şi simplu gura. Nu cu zâmbetul ăla fermecător. e perioada sărbăto rilor. fir-ar a naibii. ci cu zâmbetul ăla de mulţumesc-că-îl-suporţi-pe-dobitocul-ăsta. Asta e marele plan pentru a răzbate până la sfâr­ şitul serii . Rezistând dorinţei stranii de a-1 înjunghia pe Sid­ ney cu furculiţa de desert. Cât de greu poate să fie ? Ba. — Numărul mare de şomeri! ne spune Sidney. înlăturând astfel nevoia de a vorbi. Bine­ înţeles că îl suport. profiterolul îmi aminteşte de Oribilul Şef picurându-şi perlele infatuate de bigotism peste lumea întreagă. . Inclusiv Jonathan. Zâmbetul lui adorabil. Pe şeful lui Jonathan l-am mai întâlnit doar de două ori până acum..

nu ? Dar înainte de a apuca să-l opresc pe chelnerul sârguincios să-mi umple iarăşi paharul.. apropiindu-se şi mai mult de mine. dacă ochiul lui era aşa de aproape de nasul meu. ori cotul lui neglijent se freca din nou de pieptul meu. nu ? Bleah! Dar în felul ăsta i-am pus o frână la mâna care hălăduia cu mult prea aproape de fundul meu decât ar fi fost politicos. şi nu mi-a tihnit deloc. Pilită şi încă şi mai nesigură pe picioare. la Sărbătoarea Verii organizată de com­ panie. inspir adânc. Să fim rezonabili. coate. . când mi-am vărsat „din greşeală" cocktailul Bucks Fizz pe costumul lui alb de cricket.. expunând problema mamelor la locul de muncă . — Loveşte-i unde-i doare. în­ seamnă că era prea aproape ca să fie în regulă.. în primul rând. ghionturi.şi-aşa abia pot merge cu pantofii ăştia strâmţi...ştiam eu cât cheltuieşte ţara cu ajutoarele de maternitate şi cu concediile părinţilor pentru copiii bolnavi ? Şi nu-i aşa că eram o fată adorabilă. şi ce norocos era Jona­ than. Şi-mi umplu repede gura cu Merlot... tot trăncănea el.acum şase luni. am din nou senzaţia aceea stranie că mă priveşte cineva. Şi a doua oară. Sidney şi mâinile lui rătăcitoare mă încolţiseră lângă cortul cu răcoritoare. De fapt. Era tot numai fălci mari şi dinţi galbeni drept în faţa mea. chiar am vrut să-l împung în ochi cu nasul meu fals de vrăjitoare.. când a insis­ tat să mă învârtă o tură pe ringul de dans. clipiri din ochi. îmi arunc privirea spre masa de-alături. Nu-i un plan chiar aşa de bun să beau mai mult vin ca să-mi ţin gura . cu greu aş putea oferi ima­ ginea „corectă". Cum Sidney îşi continuă tirada. Aveam de ales: ori vărsăm Bucks Fizz-ul. la Balul de Halloween.

De exem­ plu. Personal. era puţin cam neplăcut când Jonathan comenta întruna. Filme cu Jonathan. îm i place să fiu organizată. dar una micuţă. el încerca să înveţe limba lor afurisită.. şi la urma urmei. nu mă pot întâlni cu tine duminică seara.. aşa că puteau fi un pic mai înţelegători cu el. nu-i aşa ? Uitaţi-^ă la mine . Am să-i ţin la distanţă pe Oribilul Şef şi pe străinii periculoşi cu priviri ucigătoare şi sprâncene sarcastice. Cred că pe Jonathan îl enervează uneori când spun „Nu. îm i place să ştiu ce fac şi când fac..am o tendinţă. intime cu Jonathan. când brunetul mişto îmi aruncă un zâmbet înţelegător şi-şi ridică o sprânceană mai degrabă sarcastică. la plimbări plăcute în Holland Park cu Jonathan. nu cred că-i ceva greşit în asta. . cred că atitudinea lui era cea care-i deranja mai degrabă decât franceza lui de începător. îm i place previzibilul. în public. că de fapt francezii vor­ besc engleza.Şi mai să cad de pe scaun. Dar ăsta-i doar un defect minor. Am să mă gândesc numai la lucruri plăcute.. că Jonathan îmi apucă din nou mâna liberă într-o strângere încura­ jatoare. ca un fel de pedeapsă pentru că i-am bătut la Water­ loo . Toţi erau drăguţi cu m ine. dar pretind că n-o vorbesc anume. Toată lumea le are.. Cine plăcute. Şi-mi face cu ochiul! Ce ? Ce e ? Mi-a alunecat rochia prea jos ? Mi-a rămas mâncare între dinţi ? Sau îi face cu ochiul cuiva din spatele meu ? N-apuc să mă întorc să verific masa din spate pen­ tru a testa teoria identităţii greşite.. personal. a la Sean Connery. Minivacanţa aceea adorabilă pe care am petrecut-o împreună la Paris în septembrie. Şi. De acord. să exagerez cu planificările.

şuieră din nou Jonathan. Da. — Ce faci ? şuieră Jonathan cu voce şoptită.. Nu despre rugat . Dar. Bag capul sub masă cu nonşalanţă. în definitiv. la fel cum mă enervează şi pe mine defectele lui. pardon. strâng şi presează. încât putem trece peste celelalte.. Şi. avem atât de multe în comun. şi-mi dau seama că la masă s-a lăsat tăcerea. Sunt atât de multe lucruri care ne plac amân­ durora. Cum au ajuns chestiile astea blestemate aşa departe de picioarele mele ? Mă întind şi mă chinui să apuc pantofii nesuferiţi. Mă gândesc repede şi-mi scap din greşeală pe jos furculiţa de desert. Unde naiba-mi sunt pantofii? Intru în panică în timp ce bâjbâi după ei cu degetele de la pi­ cioare. La început. Sid­ ney e în centrul atenţiei şi toţi sunt căzuţi în extaz. Acum. Repede. Apoi mă bag cu totul. iar asta-i bine. . —Roşie. în bâjbâiala mea precipitată. Aşa zice bunica Elsie. vedeţi.. bineînţeles. murmur către cei de la masă. îmi ia o veşnicie să mi-i pun la loc în picioare. Dar eficace. un truc vechi. şi ce mai rămâne atunci ? Afecţiune. dar nimeni nu bagă de seamă pentru că. — Să ne rugăm să meargă n aibii. O relaţie bună.. interese împărtăşite şi o confortabilă. Repede. solidă e ca o pereche de pan­ tofi comozi. nu ? Interesele împărtăşite sunt vitale pentru a face să meargă o relaţie. previzibilă rutină. Rahat. Trebuie doar să ai răbdare şi să-i forţezi. că ştiu că nu mi s-au necro­ zat degetele.. Of. să-mi fac ordine în hârtii şi alte chestii administrative".. pentru că picioarele trebuie să ţi se obişnuiască cu ei. mai bine m-aş încălţa uşurel înapoi înainte să mi se umfle picioarele.. pantofi. sexul nu ţine o veşnicie.mă refer la relaţii. — Au..pentru că trebuie să mă ocup de facturi.

şi ştiu că faţa îmi arde de jenă.. Ridic furculiţa de desert. Aclică. sunt minu­ nate.... tună Oribilul Şef.nici o femeie nu vrea să admită că are picioarele cât şalupele (cum atât de fermecător spune bunica Elsie despre picioarele mele). îm i doresc să se deschidă pământul şi să mă înghită. spune Sidney cu subîn­ ţeles. — Aşa spun toate. — Am găsit-o. D ar nu puteam s-o termin cu el după asta. —Am auzit totul despre ce fac domnişoarele atunci când se bagă sub masă la cină. Nu m-am gândit că poate fi ceva rău în asta . Ah. nu? Aş a cum spune buna mea prietenă Jess. de ce am minţit când Jonathan m-a întrebat într-o doară ce număr port la pantofi ? Pur şi simplu nu puteam recunoaşte că port acelaşi număr ca şi el. şi toată masa râde cu el. Ce Dumnezeu faci acolo sub masă. dar a fost o surpriză.. Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că Jona­ than îmi va aduce din călătoria lui de afaceri în Man­ hattan pantofii ăştia Jiţnmy Choo adorabili. din satin negru. Oribilul Şef râde cu râsul lui oribil. mărimea 40. Chiar mă gândeam să mă despart de e l. ajutat de coniacul pe care l-a consumat. înşfac furculiţa de desert. Aşa că i-am spus o mărime cu două numere mai mică. dar din fericire Sidney. sunt splendide. Roşie ? —Ă ă .. pentru că lucrurile se cam răceau între noi. Toţi ochii sunt pe mine. poftim. trebuie să-i . trece la altă diatribă. nu-i aşa? Mai ales că eu am num ai un metru cincizeci şi şapte. iar eu roşesc şi mai tare când chelnerul îmi ia furculiţa murdară şi-mi dă alta.— Ei.

superbe decât cu femei ca mine. Din nefericire. E aşa un scump. fiindcă n-au fost croiţi pe un calapod lat. începe să râdă. — C h erie ? mă înghionteşte Jonathan.slabă. în haosul total care a fost ziua mea de azi. — Qa v a b ien. pantofii aproape potriviţi au de obicei nevoie de vizite la cizmar. mulţumită miracolului care se numeşte World Wide Web. nu pot să nu-1 zăresc din nou pe frumosul străin. Nu-i pu­ team returna. ceva de genul Hugh-Jackman-în-rolul-lui-James-Bond. Arată ca un tip care se întâlneşte mai degrabă cu femei fascinante. Nu te poţi descotorosi de el după numai câteva întâlniri pentru că n-ai dat relaţiei timp suficient să evolueze. exact ca-n filmele cu James Bond. Pantofii erau totuşi o mică problemă. dar cel puţin îi pot purta fără teama că am să mă schilodesc pe viaţă. Tot sunt un pic strâmţi. Jonathan şi cu mine am devenit mult mai apropiaţi de atunci. flecurile trebuiau schimbate şi.. chiar e mişto.dai omului o şansă. mărimea mea adevărată. blondă. Dar. Iar Jonathan m-a rugat să-i port în seara asta. am ajuns prea târziu ca să-i mai pot recupera... pentru că ar fi însemnat să-i cer lui Jonathan chitanţa. Partenera lui îţi taie pur şi simplu respiraţia .. Ei bine. . ch erie ? murmură Jonathan doar pentru urechile mele. Uitându-mă în treacăt primprejurul lui Jonathan. şi încerc să uit de frumosul străin şi să mă concentrez asupra mea şi a foarte frumosului meu iubit. anoste şi care arată doar OK. special. am comandat online exact aceeaşi pereche. Şi mă bucur că n-am făcut-o. iar în stomacul meu se contractă ceva. în timp ce-şi înclină capul ca să-şi asculte însoţitoarea. Mai ales după un asemenea gest încântător. într-un fel periculos.

Capetele se înclină a încuviinţare. cum îi numeşte el. — Dacă pretind ajutor de la stat. iar eu mă foiesc pe scaun. care inspiră încredere. dând şi el din cap. —E. zău că-mi place. mint eu. Şi dacă n-ar fi fost interesul comun pen­ tru franceză. Jonathan ? întreabă Oribilul Şef. . Şi-apoi să le umple la loc. nu-i aşa ? Eu eram acolo pentru că mi se păruse un plan bun să-mi lărgesc orizonturile. fiindcă mă bătea gândul să mă duc în concediu în Franţa. cam nepoliticos de altfel. principalul concurent al lui Jona­ than.Jonathan e frumos într-un fel bun. De asemenea. îmi amintesc de căţeii şi pisicuţele alea pe care ţi le cumperi ca să le pui în spatele maşinii. nu ? Jonathan se înscrisese la curs pentru că firma lui are afaceri în Europa şi pentru că vrea să poată dis­ cuta în limba lor cu „afurisiţii ăia de francezi aroganţi“. — Absolut. E bine să te străduieşti un pic. nu ne-am fi cunoscut niciodată. îm i place că vorbeşte cu mine în franceză. aşteptând să fie aprobat de comeseni. dau din cap într-o sin­ cronizare perfectă. Graham Hurst. cu siguranţă. Ne-am îndrăgostit unul de celălalt făcând exerciţii de conver­ saţie la un curs seral. Adică. —N-am nimic. încrucişându-mi degetele la spate. răspunde Jonathan mie­ ros. ceea ce e romantic. şi nevastă-sa. tună Sidney. j e vais bien. şi e frumos să fii în stare să spui măcar chestiile elemen­ tare în limba ţării pe care o vizitezi. — Tu ce crezi. Qynthia. mai puţin al meu. Asta i-ar învăţa minte pe nătărăii leneşi. un concept interesant de abor­ dare a problemei şomajului. atunci ar trebui puşi să sape gropi pentru stat. Toate. şi sunt foarte norocoasă că-1 am.

Se râde zgomotos. ori voi avea nevoie de manevra Heimlich. arătând spre gura mea. mica ta firmă de angajări. înşfac un profiterol nemutilat şi mi-1 îndes în gură. fără succes. Iar când ochişorii ageri ai lui Sidney se întorc spre mine. să înghit ceva din profiterol.mai ales că nimeni .Jonathan îmi strânge din nou mâna liberă pe sub masă. cred că ideea de a înfuleca profiterolul întreg s-ar putea să fi fost o greşeală. probabil că vezi tot timpul aşa ceva la. Lui Sidney i se pare foarte dis­ tractiv că eu le găsesc oamenilor slujbele potrivite. dar nici n-am de gând să concurez cu o asemenea infatuare. fac eu. — Pariez că ţi-e greu să găseşti oameni pentru slujbele prost plătite. Mi se pare foarte enervant că îmi desconsideră cu atâta brutalitate mica agenţie. Ce pot face ? Nu vreau să provoc nici un fel de agitaţie inutilă. în vreme ce mie îmi arde faţa şi mă înec încercând. în timp ce cantitatea uriaşă de aluat şi cremă din gură ameninţă să mă sufoce. Cred că mi se face greaţă. nu-i aşa ? Cu toţi ticăloşii ăia leneşi fugind de truda cinstită ? —Hmmff.. Arată un pic îngri­ jorat. fiindcă ştiu că n-o să fiu în stare să spun ceva cât de cât agreabil. ăă. observ. Roşie. Frumosul străin îşi ridică o sprânceană sarcastică în semn de ai-nevoie-de-ajutor şi pare că nu ştie dacă să stea pe loc sau să se apropie. intru în panică. Repede. Dar şi eu mă îngrijorez . care . fac din nou.trebuie să spun .. ori asta. Graham şi Cynthia hohotesc cel mai tare... Serios. aşa că îmi muşc limba.e destul de prosperă. —Şi tu. De fapt. cred că o să vo­ m it. — Hmmff. spune Jonathan foarte loial. —Agenţia lui Roşie se descurcă foarte bine.

Şi de enervare un pic. în ciuda zgomotului de la celelalte vreo treizeci de mese din sala de bal. Liniştea subită care învăluie masa e dureroasă. „James Bond să-mi sară în ajutor". sunt distrusă şi-mi doresc să fiu oriunde. în acel moment. numai aici nu. Exact la timp ca să tuşesc şi să împroşc afară toată pasta aceea amorfă şi ciocolatie. rânjeşte Sidney. — Da. Şi chiar atunci. . dar e numai un venit temporar. când el se ridică în picioare. continuă Jonathan. fru­ mosul necunoscut îmi zâmbeşte iarăşi compătimitor. şontâcăind în pantofii prea strâmţi. iar eu. îmbucătura prea mare de profiterol mă doboară definitiv şi mă gân­ desc cu disperare la broaştele-ţestoase. când trecem pe lângă masa învecinată. apuc disperată şervetul şi-l ţin în dreptul feţei. Cred că Rosie are nevoie de puţin aer curat. ha.de la masa mea nu-şi dă seama că s-ar putea să fiu în pericol de a-mi da duhul pe loc. în timp ce se feli­ cită în gând pentru că ei au nişte partenere ori neveste aşa de manierate. Şi. Cum încep să icnesc şi mai tare. —Aă. scuze tuturor. iar mie încep să mi se bulbuce ochii. îi spun mereu să nu muşte mai mult decât poate mesteca. Comesenii noştri îi aruncă lui Jona­ than zâmbete fals-compătimitoare. Nu pot să cred că tocmai am scuipat ce-aveam în gură în faţa acestor oameni... iar mie-mi ţâşneşte sângele în obraji de ruşine. Jonathan mă ia grăbit de la masă. Sunt umilită. Jonathan sare în picioare. ha. Am spus întotdeauna că mamele care muncesc nu fac decât să secătuiască resursele societăţii. mă gândesc. Jonathan mă apucă de cot. ha. Şi uşurată că trăiesc. Ai să renunţi când o să apară ăia micii.

aş putea să-i zic mult mai urât de-atât. Amabilă intenţia. — Roşie. .De data asta.. spun. Cel puţin. —Ei. prăbuşindu-mă pe una dintre canapelele ma­ sive. bine îndesate. Oribilul Şef are efectul ăsta asupra mea. Eşti. — Dar ce-a fost în mintea ta. bine. Ochii lui Jonathan se măresc de uimire. nu cu el. —Stai liniştit. Şi mă dor picioarele. cam grosolană. dar acum stânjeneala mea este totală. încercând să-mi mişc un pic degetele de la picioare. Şi crede-mă. ştiu că uneori e un tip dificil.. —Nu-i mai spune aşa în public.. Mă zbârlesc şi mai tare. spun fără să mă gândesc. îi spun. ridică discret degetul mare în semn de încurajare. şuieră Jonathan în timp ce verifică împrejurimile să nu mă fi auzit careva. Deloc bine alese. continui. Pe tine nu te enervează niciodată ? Slavă Domnului că-mi pot relaxa şi eu picioarele! —Uite. pentru că eu sunt partea vătămată şi am o nevoie teribilă de un pic de com­ pasiune şi înţelegere.. rezemându-mi capul de cana­ peaua confortabilă. pentru că de obicei eu nu sunt aşa directă. Sunt cu toţii prea ocupaţi să se gudure pe lângă el ca să se mai obosească să ne spio­ neze. în loc să-mi facă din ochi. să-ţi îndesi chestia aia întreagă în gură ? sunt primele cuvinte pe care le spune Jonathan odată ajunşi în holul hotelului. zice Jona­ than aşezându-se lângă mine şi luându-mă de mână. —A fost singurul lucru la care m-am putut gândi ca să mă abţin să nu-i zic şefului tău ce sculă respin­ gătoare e.

Bietul Jonathan. — Şi în mintea ta ce-a fost de ţi-ai cerut scuze pentru mine în felul ăla ? Muşc mai mult decât pot mesteca ? M-ai făcut să par complet idioată. îşi pierdea foarte repede răbdarea cu mine. —Ai văzut expresia de pe faţa lui Graham Hurst ? Ştii cât de mult am muncit pentru promovarea asta. a trebuit să muncesc chiar mai mult decât acum ca să o pun pe picioare şi să funcţioneze. dacă promovarea este pentru el mai importantă decât mine. Dar e numai pentru ce soir. Nici măcar nu trebuie să socializezi cu Sidney atât de s o u v e n t . la urma urmei. Ivan. fostul meu iubit de acum doi ani. Doar c ă . Sunt cam în aceeaşi situaţie cu agenţia mea de angajări. înţeleg şi cât de important e să ai un partener înţelegător.dar nu crede nici măcar jumătate din ce spune. dându-mi un sărut grăbit în creş­ tetul capului. draga mea. Obosită şi deprimată de o zi aşa lungă şi dezas­ truoasă.. n a tu rellem en t. N-am vrut să te supăr. uneori. Mă întreb. adaugă Jonathan. glasul îmi tremură şi brusc mă îneacă plânsul. îngrijorată.. La început. O face doar un pic pe grozavul. şi cât de disperat e să mi-o fure. inhalând mirosul familiar al pielii şi al coloniei lui. îmi ridic capul de la pieptul lui şi mă uit la faţa lui dulce. ştii cât de tres importantă e promovarea asta pentru mine. — îmi pare rău. Nu sunt aşa uşor de înmuiat. înţeleg foarte bine cât de impor­ tant este să avansezi îţi cariera pe care ţi-ai ales-o... . încruntându-se. spune Jonathan. Braţul lui Jonathan mă cuprinde într-o clipă şi mă cuibăresc în căldura lui liniştitoare. —Nu mai importantă decât tine. Aici are dreptate.

Dar asta nu-i deloc adevărat. —Facem în felul următor. ştampilându-mi încă un sărut în palmă. Am să-ţi aduc nişte bitter şi-o să te simţi mult mai bine.. ai avut o jo u r terrible. — OK. întinzând o mână spre faţa lui. — Tu nu bei ? . Mai precis. îmi zice Jonathan. Prietenii îmi spuneau că petrec prea mult timp la ser­ viciu tocmai ca să nu-mi caut Alesul. iar el întoarce obrazul şi mă sărută drept în palmă. — Voila. înainte de Jonathan. îi spun.— Şi mie-mi pare rău.. uneori mă tem că nu sun­ tem foarte potriviţi unul pentru celălalt. după episodul cu mama. nu ? Vedeţi. Doar că. Cel puţin. Tu rămâi aici. Jonathan ştie ce simt şi încearcă să-mi facă pe plac. doi ani de zile n-am avut nici un iubit. Vedeţi. şi cu prăjitorul care arde pâinea şi toate celelalte. Şi atunci observ că e doar un singur pahar de coniac. Eşti aşa un înger. Ce-am făcut ca să te merit ? Adorabil. relaxează-te şi încearcă să-ţi revii. Să fie oare doar din cauza fobiei mele faţă de angajamente ? Nu că eu cred că aş avea o fobie faţă de angajamente. ei cred şi că i-am făcut vânt lui Ivan pentru că devenea prea serios. spun. fericită să mă refugiez în hol pen­ tru o vreme. De fapt. — Acum. —Pui mic. îmi spune punându-mi coniacul pe măsuţa de cafea. Jonathan se întoarce şi zâmbesc. Şi ca să nu-i simt lipsa lui Ivan. Ştiam că mă pot baza pe el. îmi spune Jonathan. nu cred. de când m-am despărţit de Ivan. am deve­ nit un pic irascibilă.

Va trebui să se descurce fără mine o seară. Nu ştiu de ce fac asta. Rapid. Am să verific când ajung acasă. Pornirile şefeşti trebuie să fie o trăsătură de fam ilie. dar. şi-apoi.— Ăă. Dar pur şi simplu nu sunt în stare în momentul ăsta să mai fac faţă la vreunul dintre dezastrele fami­ liei Mayford. să recunoaştem.nu ştii niciodată pe cine întâlneşti.. Salvarea mea ar fi să sun un prieten. mă gândesc să-mi verific mesajele de pe telefonul mobil. fie ele reale sau imaginare. Sau mâine. chiar şi atunci când îi spun cu mult înainte că îmi va fi imposibil să vorbesc. ea a aranjat totul. dar Carmen zice că e doar o formă de . Nu te superi dacă mă duc să socializez un pic. creând ast­ fel impresia că nu sunt o persoană singură şi tristă. nu-i aşa ? Sunt tentată să stau cu coniacul medicinal în faţă cât mai mult posibil numai ca să nu mă întorc la strângerea de fonduri. în mod ciudat. mă simt abandonată stând aici de una singură. Sora lui Sidney e un fel de guru al strângerilor de fonduri. Dar Carmen şi Paul vor fi prinşi în obişnuita lor ceartă de vineri seara şi nu vor fi încântaţi să fie întrerupţi din spartul farfuriilor şi din urlat. nu ? Ai să fii în regulă aici câteva minute singură. ci una care tocmai a evadat de la petrecere ca să dea nişte telefoane importante. înţeleg cât de importantă este socia­ lizarea în astfel de ocazii .... Dar strângerea de bani pentru acte caritabile în folosul copiilor e o cauză atât de bună. nu chiar acum. Desigur. biletele au fost foarte scumpe. L-am închis când am ajuns aici pentru că maică-mea are obiceiul să mă sune la orice oră din zi.

Misiunea mea: trebuie să-l evit. Jess trebuie să fie la cursul de tricotat de vineri seara. Şi chiar dacă picioarele mă dor. indiferent ce s-ar mai putea întâmpla. . e un dezastru. în mod normal. In schimb.chiar dacă ar vrea să vorbească despre au p a ir -ul ei şi al lui Graham sau despre noua casă superluxoasă de vacanţă. cică nu-i deloc ca o întâlnire de babe aşezate în cerc. din punctul de vedere al străchinilor. iar Sidney se îndreaptă spre masă din direcţia toaletei. Cynthia e disponibilă. Cu gândul ăsta în minte ajung la masa noastră. E un om cu o misiune. acum mă simt în stare să fac faţă restului serii. De data asta însă. ar trebui să fie bine . Orice . lumea dansează lent pe H ave Yourself a M erry Little Christmas. Ea zice că-i la mare căutare acum. ceea ce înseamnă că măcar n-o să stau singură. apuc braţul bărbatului care trece pe lângă mine. Dar pur şi simplu nu pot face faţă. E practic goală. pentru că privirile mijite îi sunt fixate pe mine.exprimare.orice numai să-l evit pe Oribilul Şef. e plin de modele cu dragoni şi cranii şi oase încrucişate . Va fi greu să-l refuz. Costisitor însă. Ştiu că m-a reperat şi că un dans cu mine e următorul lucru în agenda lui. După cât se pare.noua petrecere ra ve. Iar sexul de după e fenomenal. A început să cânte muzica. înainte de a apuca să reflectez la consecinţele acţiu­ nilor mele. mai ales că ar părea o moji­ cie din partea mea să nu dansez de Crăciun cu el. nu vreau nici să-i stric ploile lui Jonathan spunând ceva stupid. zău că da. în afară de faptul că nu-i vreau mâinile nicăieri prin preajma mea. Mă ridic şi-mi nete­ zesc rochia. Coniacul a ajutat. iar pe Jonathan nu-1 văd nicăieri.

întâmplător. spun un pic isterizată. răspunde o voce baritonală plăcută şi amuzată. îşi ridică o sprânceană sardonică spre mine. dar situaţiile extreme cer măsuri extreme. Salvarea domnişoarelor în primejdie e una dintre spe­ cialităţile mele. nu în viaţa reală. Vai. Ştiu că nu ne cunoaştem şi că pro­ babil nu ne vom mai întâlni niciodată. şi ştiu că ăsta e genul de lucru pe care-1 fac oamenii în filme. aveţi noroc. dar aţi accepta să salvaţi o persoană com­ plet necunoscută de la un dezastru sigur şi de nişte mâini rătăcitoare şi diabolice ? N-ar dura decât vreo două minute.— Scuzaţi-mă. — E o ofertă destul de dramatică. în timp ce Sidney se apropie. Vi-1 dau pe primul meu născut. Şi când îmi ridic privirea spre faţa salvatorului meu ad-hoc. .

. Trebuie să-mi amintesc cum se vorbeşte... n-o s-o luaţi razna la bătrâneţe? Aş vrea să nu-i fi dat lui Jonathan articolul ăla. o spoială. amuzante .. E doar un bărbat şi-atâta tot. şi mă întreb cum poate un bărbat să fie atât de mortal de atrăgător. pentru că studiul se referea la oameni care vorbesc ambele limbi fluent. Un seamăn.Dancing Queen Confesiunea lui Rosie: Ştiaţi că. Şi ştiu că stau aici cu gura căscată într-un mod deloc atrăgător. sărind imediat în poziţie de drepţi. Aş vrea ca Jonathan să nu vorbească franţuzeşte cu mine în public. Până şi degetele de la picioare îşi găsesc loc să se mişte. Ovarele mele trădătoare jubilează. dacă vorbiţi fluent cel pu ţin două limbi străine.. nu una fluent şi pe cealaltă doar aşa. De fapt. Ştiu că nu vrea să pară snob. E aşa nedrept pentru sexul slab. Şi să respir ar fi bine. dar mă face să mă crispez un p ic.. Sunt o mulţime de lucruri pline de duh. E atât de lipsit de demnitate să-ţi curgă balele. urmate îndeaproape de celelalte organe trădătoare. de toate celelalte părţi trădătoare ale corpului. Să scap de Sidney este ultima mea grijă acum. când sirene de avertizare îmi urlă în creier. îmi dreg glasul ca să-mi testez corzile vocale slă­ bite.

. nu crezi ? — Eu. Da.. A. eu. Are dinţii uşor încălecaţi.. Nu că vreau să-l vrăjesc. spun.. Orice idee. dar promit să nu-mi las mâinile să cutreiere prea departe. —Da. înclinându-şi uşor capul în direcţia lui Sid­ ney cel de neoprit ca un tanc Sherman. bâlbâindu-mă ca o idioată desăvârşită.. tu eşti. aşa că nu va presupune prea multă mişcare.pe care le-aş putea spune acum ca să-l farmec cu per­ sonalitatea mea scânteietoare. N u ! Uită de asta. Ar trebui să ne ocupăm de salvarea ta acum. Bing Crosby -'întotdeauna o alegere înţeleaptă pentru orice petrecere de Crăciun. —Ah. care-mi iese pe gură. cât de mică. dar zâmbeşte adorabil. ăă. dar cred că sursa necazurilor tale este pe cale să se năspustească asupra noastră.. Crezi că ai putea să dansezi în pantofii ăştia ? E o melodie lentă. zice el. zâmbindu-mi de la o înălţime de cel puţin un metru optzeci. ceea ce e foarte drăguţ. — Dans. şi aproape uit să mai respir când îmi ia mâna într-a lui şi şi-o petrece ps.. nu e unul din­ tre acele lucruri. — îm i cer scuze că trebuie să-mi pun braţul în jurul tău într-un mod atât de familiar. Bun plan. bâigui. într-adevăr. . De ce mi-ar păsa ce crede despre mine ? Bineînţeles că nu-mi pasă. spune el. spune el. periculos. căutând cu disperare o idee. să te cunosc un pic mai bine înainte de a-mi permite să pun mâi­ nile mele pe persoana ta. bineînţeles. —Mi-ar plăcea să stăm şi să vorbim. Părul negru şi ondulat îi vine pe frunte şi vreau să mă întind să-l ating. cealaltă în jurul taliei mele. bun. Ah. Strânge din ochi aşa frumos şi clipeşte aşa. cred că putem fi siguri că sunt.. Nu e o idee bună.

Alt gând nepo­ trivit. Zâmbeşte şi mai larg. —Crede-mă. ce bine e. asta îmi năruie metodologia secretă. dar mai şi salvează vieţi! —Sau ar putea fi din cauza felului în care şontâcăiam după experienţa vecină cu moartea. Noi. Ai obiceiul să te uiţi la pantofii femeilor ? Ar tre­ bui să sesizăm Colegiul Regal al Medicilor ? — Nu.—Ştii. râde el. adaug. râde el. Ar fi cara­ ghios să spun că nu m-am putut abţine să te privesc pentru că eşti de departe cea mai interesantă şi mai . Ah. De ce porţi pantofi care-ţi sunt prea mici ? M-a fascinat toată seara. Apropo de pantofi. — Doamne. —Cum ţi-ai dat seama ? trântesc. — Ei. ei bine. de starea sănătăţii degetelor tale de la picioare. nu ele erau grija mea principală. iar inima îmi stă o clipă în loc. Am fost întotdeauna de părere că modul ăsta liber de a-ţi ţine mâinile în timpul unui dans e cam neangaj ant. s-ar putea să fie din pricina pregătirii mele medicale. avem metodele noastre secrete de a distinge pantofii prea strâmţi. ţi-ai putea pune şi tu mâna pe talia mea. mă face să mă simt minionă. povestea pantofilor nu e interesantă. punându-mi de probă braţul în jurul lui. — A. Şchiopătatul a fost un indiciu important. pe când începem să ne legănăm în ritmul cântecului I ’m D ream in g o f a W hite C hristm as. pentru că. doar un pic cinică. Prea bine. îi spun eu. Oricât de interesat aş fi. doctorii. şi trebuie să-mi muşc buza ca să nu oftez de cât de bine mă face să mă simt râsul lui. spun eu. e şi mai rău decât am crezut. Nu numai că e adorabil şi periculos şi zâmbeşte încântător şi miroase grozav. din punct de vedere strict profesional.

Dar sub nici o formă. M ai a les în com pa ra ţie cu p rop ria lu i p a r ten eră d e cină. dar un bărbat care râde de el însuşi e atât de. nu vreau absolut de­ loc. îşi ridică sprânceana şi râde. tactilă" e cu totul altceva decât „cea mai interesantă şi mai frumoasă femeie de aici“. Love. pun pariu. frumoşi. —îmi pare rău. Văd că nu eşti impresionată. şi mă sperii de propria-mi dezamăgire. aproape negru şi-mi ajunge exact până sub urechi. îmi spune Dr. —Ei bine. tactilă. zic întorcându-mă pe pământ cu un bufnet. Mi se pune un nod în gât. Părul mi-e drept. Love. Tipul ăsta. drăgălaş. Sunt potrivit de atrăgătoare. Nu vreau să flirteze cu mine.. Sunt de înălţime medie. Doamne. îmi curm repede gândul. Am un ten sănătos şi ochi albaştri. dar „faţă expresivă. —Caraghios e prea puţin spus. mint eu.frumoasă femeie de aici şi că mă întrebam cum aş putea scăpa de plictiseala serii şi să te dau pe spate ? Vorbele lui au efectul unui duş exact atât de rece cât am nevoie. Vreau să . Prefer oricând unul care dă din urechi. Am să ţin minte să evit întotdeauna complimentele ieftine. Pariez că ai exer­ sat ani de zile în faţa oglinzii ca s-o perfecţionezi. are replici grozave şi maniere fermecătoare la căpătâiul bolnavilor. Nu vreau ca tipul ăsta să fie fermecător sau drăgălaş. Dţar sprâncenele sarcastice şi sedu­ cătoare nu au efect asupra mea. în nici un caz nu poate să creadă că sunt frumoasă. — Ce-i chestia aia cu sprânceana sarcastică ă la James Bond ? întreb.. iar el îşi dă capul pe spate şi râde şi mai tare. Ai o faţă foarte expresivă. asta m-am gândit şi eu. pe care-1 botez imediat Dr. —Ce pot să spun ? E foarte greu să obţii exact doza potrivită de sarcasm. uşor enervată.

Love. dar cea cu sprânceana e un talent înnăscut.. Nu-mi pasă dacă-i însurat.fie obsedat de sine. Ce fac ? îl cunosc pe omul ăsta de cinci minute. Pe maică-mea o scoate din minţi . îi spun. Măcar aşa ar putea să-mi displacă.nu că ar fi prea multă când ne-adunăm cu toţii. —Şi aşa e ? — întotdeauna. Şi nu ştiu dacă-i doar imaginaţia mea. cu un ego cât Londra. — Ah. Mă întreb dacă e însurat. Love. —Rătăcitorul se întoarce. Bine măcar că Sidney nu se vede pe nicăieri. Cred că ar trebui să mă întorc la el. — Treaba cu urechile nu pot s-o fac. mă gândeam eu. La urma urmei.zice că o folosesc atunci când îi dau drep­ tate. comentează Dr. dă el din cap. — Seamănă cu a mea. —Ceea ce e păcat. în ritmul dansului. Cum am putut să fac aşa ceva ? Mă uit spre masa noastră în timp ce ne mişcăm din nou încoace şi-ncolo. Vai. am uitat cu totul de Jona­ than. Jonathan e acolo şi se uită încrun­ tat la mine. pentru că R udolph the Red-N osed R ein d eer e una dintre piesele mele preferate. Vreau să ştiu mai mult despre familia lui şi armo­ nia din ea. Să înţeleg că ăla e iubitul tău ? -D a . fără să mai zâmbească. înainte să le pot opri.. pe ultimele acorduri ale melodiei lui Bing Crosby. pe de altă parte. îi spun. eu sunt practic logodită. Nu simt nici un inel. urmărindu-mi privirea. privirile-mi poposesc pe mâinile noastre îm­ preunate. dar pare niţeluş dezamăgit. spune . Orbită de Dr. Sunt categoric pentru armonia în familie . — Chiar ar trebui să mă întorc la masă. nu asta e mâna pe care se poartă verigheta. dar de fapt nu sunt de acord cu ea. Ceea ce e ridicol.

— Nu-ţi face griji. Din nu ştiu ce motiv. pentru că trebuie să fie o glumă. Mai bine s-o termin acum cu el. nij vreau să i-1 prezint lui Jonathan. pentru . uitându-mă în jos la pantofii mei prea strâmţi.. — Părea să fie cea mai bună soluţie. — O. N-am vrut să fiu nepoliticoasă. retrăgându-şi braţul din jurul meu. cu gura încreţindu-i-se într-o jumătate de zâmbet. iar picioa­ rele încep să-mi zvâcnească din nou . ridicând o mână. —Ei bine. Doamne. spune el. La asta nu mă aşteptam. -C e ? —Ori de câte ori suntem în aceeaşi încăpere. — Din nefericire. — Suntem rude. Nu ne putem alege rudele. făcându-mi cu ochiul. luând-o ca pe-o glumă. toc­ mai de-aia am abordat exact ca tine cina asta. Nu că ar fi ceva de ter­ minat. Cel puţin vei fi la adăpost de Sidney şi de mâinile lui hoinare. mulţumesc pentru că m-ai salvat. zice.. spun. îmi spune el. — încearcă şi tu să nu mai fii aşa siropos. Şi nici nu vreau să fnă gândesc la suflete-pereche. Dar nu din cauza pantofilor. Sidney e un tip insuportabil. —Ştiu . într-o altă realitate suntem probabil suflete-pereche. şi aproape că mă împiedic în timp ce mă conduce înapoi prin sală. bineînţeles. nu ? Suntem acum la marginea ringului de dans.el. râd eu.ciudat. spune el. îmi umplu gura cu orice îmi vine la îndemână ca să nu fiu nevoit să vorbesc cu el. — îl cunoşti ? Aoleu. Mă cam trec fiori şi încerc să mă conving că e bine fără braţe în jurul meu.geniile gândesc la fel.

spune el. Şi ai muri dacă ai dansa o dată cu şeful meu ? E Crăciunul. încearcă să nu-ţi dai duhul la brânzeturi. mă opresc. —Nici măcar nu ştiu cum îl cheamă. înăbuş gândul ăsta. —A. la revedere atunci. . Norocoasa de Cynthia. — Bine. — Nu-mi place figura lui. Şi îţi mulţumesc că n-ai murit înecată cu profi­ terolul. încă un pic bosumflat.câteva minute uitasem că mă dor. sperând că nu sunt atât de îmbujorată pe cât simt. Nu vreau să fiu cauza vreunui scandal.. spun eu. zice. —înţeleg. în afară de dansul pe muzica lui Bing. arătând cu capul înspre Jonathan. Cum puteam să-i lipsesc ? Era prea ocupat să socia­ lizeze ca să mai poată sta măcar un pic cu mine în hol. S-a întâmplat să fie pe-aproape când aveam nevoie să fiu salvată de la un dans cu Sidney. întinzând mâna. schiţând un zâmbet. A fost cel mai bun lucru din seara asta. Nu vreau să se termine conversaţia asta. un tip. Credeam că ai rămas în hol. spun cu voce egală. înseamnă că-i pasă. — Te-am căutat peste tot. strângându-mi scurt mâna. — Cine era ăla ? întreabă Jonathan în loc de bun venit când mă strecor la locul meu. spun eu. Cynthia a dansat cu el. Plăcerea a fost de partea mea. —Mi-a făcut plăcere. pentru că azi am avut belele cât pentru un an întreg. Cred că ar fi mai bine dacă. la urma urmei.. Şi mulţumesc. Mes­ tecă bine. Pentru că-i totuşi cât se poate de plăcut că e gelos. spune Jonathan. ceea ce e ridicol. Mi-ai lipsit.

adaugă. poftim. pentru că Jonathan ar putea fi ceva mai înţelegător. Sau. pe mine încă mă ustură remar­ cile lui Jonathan şi mă scuz. iar Jonathan. sau ceva la fel de fascinant.. exact când mă întorc să plec de la masă.aproape că i-ai scos ochiul lui Sidney cu nasul ăla fals. da. luându-mă de mână şi zâm­ bind. O clipă am crezut că are de gând să-i ia apărarea lui Sidney. Ei. Ştiu că trebuie să se concen­ treze la promovarea lui. până să putem pleca de a ic i. Mă simt puţin jignită.—Nu-ţi aminteşti Balul de Halloween şi inciden­ tul cu nasul fals ? întreb. Graham şi contabilul firmei îşi încep obişnuita sporovăială lăudăroasă despre cât de bine se descurcă departamentul fiecăruia. Love ca să văd dacă e acolo. Mă întreb cât mai trebuie să stăm. de dragul bunului-simţ. dar cum poate suporta gân­ dul mâinilor şefului lui plimbându-se pe trupul propriei iubite ? — Da. mai exact. zbiară în spatele meu o voce familiară. Graham şi Cynthia se întorc de pe ringul de dans şi-şi reiau locurile la masă. Iar când Cynthia începe o conversaţie cu soţia contabilului despre noul lor iaht sau vilă la ţară. Un exer­ ciţiu de genul eu-sunt-ăl-mai-tare pentru a-şi demon­ stra superioritatea faţă de ceilalţi. Ai gândit tres rapid. şi nu mai vrem accidente. ca să văd dacă se uită la mine. Dar înainte de a apuca să spun ceva. — Uite-o. optând pentru un drum la toaletă. poţi fi un p eu neîn­ demânatică . iar eu mă . — Trebuie să recunoaştem.. Nu e tocmai răspunsul pe care-1 aşteptam. spune el. Mă ridic şi nu ma uit înspre masa lui Dr.

N-am apucat să stau de vorbă cu tine în seara asta. — Lasă-mă să te ajut să te ridici. zice el. cu buzele ţuguiate. Am vrut doar să-l opresc să mă sărute. întorc capul şi mi-1 feresc de el. împleticindu-se spre mine. Muzica a trecut de la ritmurile lente la unele mai vesele.fac mică. pentru că nu am cine ştie ce dispoziţie de Crăciun în momentul ăsta. spun eu. altul căruia nu-i scapă nimic. . nu spun nimic. este prea îngrozitoare ca să încapă în cuvinte. Well H ere It Is. bietul de tine. sărind de la locul ei şi îngenunchind cât ai zice peşte lângă el. Scuze. —Sidney. îi întinde o mână. M erry Christmas. —Aaaah. „Pentru că te-am evitat". Exact când în faţă mă izbeşte un damf de coniac. cât pe ce să se prăbuşească peste o femeie de la masa vecină. gândesc dar nu spun. Şi-l calc din greşeală pe Sidney pe picior. atâta tot. spulberarea şansei de promovare a lui Jonathan e ultimul lucru la care mă gândesc. îngrozită. îmi spune Sidney. în drumul lui spre podea. Se uită în sus la mine şi clatină din cap. iar melodia celor de la Slade. legănându-se. Roşie. Ăă. fluturând o crenguţă de vâsc. urlă Sidney. Iar când faţa i se apropie de a mea şi mâna lui îmi cuprinde umărul ca o menghină. E un pic iro­ nic. Ţinteşte fix spre buzele mele. zău. scăpând vâscul şi rostogolindu-se pe spate. ştiu că trebuie să fac ceva ca să scap. se agită Cynthia. Sunt prinsă în capcană. De fapt. N-am vrut să-l fac să zboare. — Oops. Graham. Pentru că vederea unui Sid­ ney cherchelit. se mai întâmplă. bubuie acum în fundal. —Vino şi dă-i unchiului Sidney un pupic de Cră­ ciun. exact înainte ca buzele lui Sidney să mă atingă.

Nu putem să plecăm în linişte şi să uităm totul ? . — Vino. Să ajungem înainte ca C yn­ thia şi Graham să primească toate laudele.— Vai. Zău aşa! — Dar asta ar demonstra că a fost doar un acci­ dent.şi l-am călcat pe deget. ia vâscul . protestez eu. pentru că nu mă distrez deloc. spune el. Nu ştiu ăă. Cum s-a întâmplat ? — A încercat să mă sărute . — Dar n-am vrut să-i provoc lui Sidney nici un rău fizic. E într-o situaţie delicată. Cred că mi-am rupt un deget. din fericire. Uite.. Sper că nu i-am rupt degetul.. Sidney. — Ce-ai făcut ? sare Jonathan în picioare. iar eu sufăr pen­ tru Jonathan. vreau să spun . fiindcă-1 îngrijorează în mod evident viitorul lui în firmă. îi scoţi pantoful şi-i verifici degetul sau ceva de genul ăsta. îi spun. nu-1 pot auzi.de-adevăratelea. iar eu oftez. Noddy Holder se dezlănţuie. Jona­ than trebuie să înţeleagă.ai putea. spune Jonathan. înclinându-mă în aşa fel încât numai Jonathan să mă audă. e ajutat să se aşeze pe scaun de excesiv de grijuliii Graham şi Cynthia. să i-1 săruţi. zbiară Sidney în timp ce e sprijinit să se aşeze. „Toată lumea se distrează". acum în picioare. — Ce ? Nici nu iţă gândesc să-i sărut degetul sau orice altă parte a corpului. trebuie să ieşim din încurcătură. înfigându-şi o mână în păr în timp ce Noddy cântă despre cum e să priveşti spre viitor. o stângăcie .sunt sigur că o să te ierte. luându-mă de mână. —Dar poate nu-1 iert eu pe el. pentru că muzica e practic asurzitoare. — Dumnezeule! E îngrozitor. încă mai zbiară. mai bine. dar. Nu că ar fi vreo primejdie.

Poate n-ar fi trebuit să porţi o rochie aşa . nu pot înţelege cum de n-a fost încă dat în judecată pentru hărţuire sexuală. Graham şi Cynthia au nişte expresii mulţumite precum motanul care-a ajuns la smântână.aşa de strâmtă. pentru că văd real­ mente roşu în faţa ochilor. şi toţi cei din imediata apropiere mi-au auzit ultima remarcă. îmi dau seama că muzica s-a oprit. Asta e ultima picătură. cred că ar trebui să te calmezi un pic. —Să mă calmez ? ridic tonul.. clo­ cotind de furie. E un măgar libi­ dinos şi arogant şi. fiindcă pe scenă a urcat maestrul de ceremonii. Şi toţi se uită la mine. în timp ce rostesc ultima frază. Cum poate Jonathan să-şi facă mai multe griji pentru şeful lui decât pentru mine ? — Gata. sincer. —Nu rochia mea. — Nu crezi că exagerezi ? —Nu crezi că tu nu rea cţion ez i suficient ? — Ce vrei să spui ? —De nu ştiu câte ori s-a purtat urât cu mine. Şeful tău e problema. Dar asta-i pur şi simplu prea mult. în vreme ce Sidney seamănă cu un nor de furtună. . —Dar sunt de partea ta. Ar trebui să mă alarmez. Graham şi Cynthia. Şi nu-i vorba de un pupic nevinovat pe obraz. iar eu am trecut peste toate de dragul tău. îi spun. Cum adică nu-1 ierţi tu pe el ? — A încercat să mă sărute. este problema.. adaugă. Şi nu sunt nebună . Iar tu ar trebui să fii de partea mea. rostesc răspicat fiecare cuvânt. Gra­ ham l-ar umple de venin împotriva mea dacă facem asta.— Eşti nebună ? Bineînţeles că nu pot să plec. nu să mă calmez. Roşie. şi-mi vine să urlu.sunt furioasă. zice Jonathan calm. Inclusiv Sidney.

Ştiu că n-ar trebui să mă bucur că-1 văd. ceea ce e o surpriză. E doar pentru că-i prietenos. mă şi simt un pic mai bine. E timpul pentru Cenuşăreasa să părăsească balul fără prinţ. schiţând un zâmbet. îi spun eu. pentru că mă aşteptam ca ea să mi-o dea. —Lasă-mă să te ajut. atâta tot şi în momentul ăsta am mare nevoie de cineva de genul ăsta. în plus. nu mă aşteptam ca Dr. îmi şopteşte Jonathan în timp ce maestrul de ceremonii anunţă câştigătorul tombolei. cred că ai dreptate. Ceva care să-mi încu­ nuneze ziua mizerabilă. pentru că în momentul ăsta nu-mi pasă dacă poate repara lucrurile sau nu. m-am gândit să fie ceva memorabil. —Păi. mă opresc şi-mi extrag picioarele din pantofi. im­ provizează Jonathan pentru audienţă.. De fapt. spune el. nu-mi pasă nici dacă Jonathan vine acasă cu mine. îmi spune la ureche Dr. Dar nu mă pot abţine. Love luându-mi haina de la garderobieră. Vin şi eu cât de repede pot. da.. Nu-ţi face griji. spun. foarte sprin­ ten pe frontul de recuperare. şontâcăind oropsită prin sală. Love să mă ur­ mărească. De ce eşti aici ? N-ar trebui să ai grijă de degetul rupt al lui Sidney ? . Cred că ar trebui să-i spui verişoarei tale să-l dea în judecată. Rezolv cumva. —Nu te obosi. Şi. Cred că ar fi mai bine să ieşi tiptil şi să te duci acasă înainte să mai faci vreo boacănă. Roşie. încercând să nu plâng în timp ce-mi ţine haina şi-mi strecor o mână în mânecă.— Ăă. Repar eu toată treaba asta. Imediat ce îi aud vocea. —Magnifică ieşire.

şi nu mă pot abţine să nu râd şi eu. Ar trebui să te întorci la partenera ta. In plus. pentru că nu-mi pot imagina pe cineva care să nu-i simtă teribil lipsa. imaginându-mi ce altceva mai sunt .—Degetul e bine. mi-ai promis primul tău născut. unde fără îndoială voi retrăi în întregime seara asta dezastruoasă. ştergându-mi ochii. gândindu-mă la Jonathan. îmi spune el. ele­ gante. sună foarte tentant. îmi încheie nasturii mantoului cu degete agile. apoi să te duci acasă şi să te gândeşti la sinucidere. spun morocănoasă. Sidney o să uite totul până mâine. Cafea cu un necunoscut prietenos şi primejdios de atrăgător. —După dansul nostru şi dragostea comună pen­ tru Bing ? Mă răneşti de moarte. spune el. spune. Tremur. Love atâta. Sunt bine acum. —S-ar putea să ai mult de aşteptat pentru asta. —Crede-mă când spun că n-o să mi se simtă prea tare lipsa. în loc să mă furişez singură şi într-o dispoziţie nasoală acasă. aşa că-ţi cer să-mi plăteşti datoria. oprindu-se să caute în buzunar un şerveţel. punându-şi teatral mâna pe inimă. — Prin urmare. e cu mult mai bine să bei o cafea cu mine. îi spun mutându-mi pantofii dintr-o mână în alta. spun. —Mulţumesc. Hai să bem o cafea. nu sunt sigură nici măcar dacă mai am un iubit. După cum stau lucrurile acum. şi poţi să râzi de sprânceana mea sarcastică şi să-mi povesteşti despre ziua ta mizerabilă. Pare că ţi-ar prinde bine nişte cafea. iar şi iar. — De ce faci asta? Nici măcar nu mă cunoşti. Poftim. ceea ce e foarte interesant. dar nu înţeleg nici în ruptul capului de ce se stresează Dr. iar el mă ajută să-mi trag şi cealaltă mânecă.

. Observ şi că nu poartă verighetă. — Sunt mult prea raţională. mă gândesc şi-i răspund cu un zâmbet larg. adaugă el. mai-mai să spun.capabile să facă degetele alea.„că nu e o idee bună“. convenabil şi înţesat de oameni... Alegerea lui e surpinzătoare. — Zilele mizerabile încep de multe ori aşa . —Nu mi-aş ierta-o niciodată dacă ţi-ai tăia venele. spune el. vino. Măcar o dată. în caz că te temi că aş avea gânduri necurate. ziua ta ţiizerabilă a început. spun cu un pic de amărăciune. dar e aproape. Cred că McDonald’s-ul de la Piccadilly Circus e cea mai bună opţiune la ora asta. dar cel puţin dove­ deşte că nu-i snob.. de asemenea. Nu-i foarte sus pe scara sofisti­ cării. Şi dacă m-aş duce ? Chiar vreau să plec acasă. . . dar urăsc zaia­ feturile astea. luând o mină seri­ oasă şi ridicând o mână. dă-o-ncolo de raţiune. adaugă el cu o grimasă.. să stau lângă telefon şi să aştept să sune Jonathan ? „La naiba cu raţiunea"... îi spun în timp ce-mi trece mîna pe sub braţul lui şi ne îndreptăm spre uşă. mă vei salva de la implozie prin plictiseală. înainte de a mă trezi. — Nu te mai gândi. ducă-se naibii luci­ ditatea şi simţul practic. Zău că n-ar trebui să fac asta. —Dimineaţă. —Mă gândesc. mult prea raţională ca să beau cafea cu necunoscuţi frum oşi.ale mele implică de obicei un pager care ţipă strident dis-de-dimineaţă. — Bine. De altfel. luându-şi haina pe umeri. — Deci.. Strângerea de bani pentru cauze nobile e un rău necesar. ca să-mi solicite prezenţa la spital. Şi. atunci.

Ceasul meu cu radio care în mod misterios nu funcţionează devine neînsemnat în comparaţie cu salvarea de vieţi. spune el. Portarul ne ţine uşa deschisă. Scutur din cap. Aşadar.—Nu pot concura cu asta. Chiar e amuzant. mă ia în braţe. imitându-i cu uşurinţă tonul.. dar atunci caloriferul din sufragerie s-a hotărât să intre cu forţa în acţiune. Love îmi scoate mâna de sub braţul lui. — Deloc. iar Dr. zice. râd eu. Presupun că până în momentul ăla fusese un calorifer foarte bine-crescut ? — Culmea perfecţiunii caloriferelor. zâmbind trist.. şi înainte să apuc să-l întreb de ce. . Sunt total fas­ cinat de radiouri misterioase. A început să curgă brusc şi violent. deşi n-ar trebui să mă amuz într-un moment ca ăsta. — Cu o oră. înţeleg că din cauza asta te-ai trezit mai târziu ? sugerează el. —Ţine-te bine. —Aha. îi spun.

dar bine tuns. ca şi când toate planetele din m etaforicul meu sistem solar intern s-ar fi aşezat pentru un popas. foarte bine. deloc banal pen­ tru Venus) fiindcă exact în m om entul în care Dr. Ceea ce e ridicol. Love m-a ridicat în braţe. nu te scap. pentru că eu nu cred în dragoste la prima vedere. Dar cincizeci şi şapte de kilograme de femeie sunt mult mai greu de cărat decât.Sindromul Cenuşăresei Confesiunea lui Roşie: Venus. este singura planetă din sistemul nostru solar care se roteşte în sensul acelor de ceasornic. în afară de faptul că întruchipează zeiţa romană a iubirii şi a frumuseţii. am avut o senzaţie de ameţeală. Menţionez acest fapt banal (deşi. evident. protejată ş i. Niciodată în viaţa mea n-am mai fost purtată în braţe de un bărbat . chiar mă simt în siguranţă. E prea drăguţ cu mine.. paispre­ zece kilograme de ţânc. si nimic n-avea să mai fie vreodată ca înainte. spune el. cînd eram mică. Dacă mă scap ăD acă sunt prea grea? — Stai liniştită. spre exemplu. De fapt. Prea bine.cu excepţia tatei. . Asta nu e o invitaţie să mă cuibăresc mai bine la pieptul lui şi să-mi trec degetele prin părul lui adorabil de ciu­ fulit. iar apoi au început să se rotească în sens opus.. de cădere.

—întotdeauna un plan bun. îi spune şoferului. logic". cântă fiecare nerv din corpul meu. îmi doresc să mă fi dus mai mult în braţe. —Nici un dar. încât aş putea să-l sărut.. îmi reaminteşte. Şi ? revine el. Cum pot să mă gândesc să sărut un alt bărbat ? —Deci. E vorba doar de o cafea. —Piccadilly Circus. Hmmm. cu faţa atât de aproape de a mea. pentru echilibru.. îmi spun eu...ultimul lucru de care au nevoie e să meargă pe străzile Londrei doar în dresuri. începe să picure. vă rog. iar când se urcă şi el pe partea cealaltă..— Iar faci figura cu braţele libere. Nu pot să nu zâmbesc. Asta ar însemna şi mai mult contact intim cu această persoană. şi nu-mi pot aminti.. A. da. Mă aşază în taxi. gândeşte limpede.. îmi zic.... — D ar.. îmi spune la ureche. caloriferul obraznic. Cred că asta a presupus o lungă aşteptare a instalatorului. şi trebuie să mă forţez să nu mă înfior de căl­ dura respiraţiei lui. Alung imediat gândul ăsta... „Da“. — D ar. „N u.. Gândeşte-te la cafea. —Şi mutând o mulţime de mobile ca să pot salva covorul de la dezastru. în afară de asta. E atât de fermecător. spune el... . —Sărmanele tale picioare au avut parte de destulă tortură . Ceea ce e total ridicol. Ai putea să-ţi pui unul pe după gâtul meu. îmi strecor braţul pe după gâtul lui. pentru că braţele lui sunt atât de adorabile şi puternice şi calde. unde rămăseserăm ? întreabă el când ajun­ gem la şirul de taxiuri din faţa hotelului. Ce bine miroase. Gândeşte-te la Jonathan. (Unde rămăsesem ?) în aşteptarea instalato­ rului. îi spun eu.

foarte derutant. Scutură din cap. — Pe care ţi-ai plănuit să-l sari ca să recuperezi ce n-ai lucrat de dimineaţă. spune. spun eu. nu-ştiu-ce degresat.. spun eu. Şi apoi. clătinând din cap ca şi cum arderea pâinii în prăjitoare ar fi cel mai normal lucru din lume. . pălăvrăgind întruna. —Cel puţin ştiu că alarma mea de incendiu func­ ţionează bine.—Da. — Cafeaua normală e grozavă. normale. nu-ştiu-care mocca .. — Şi presupun că maică-ta e la fel ca a mea. când ajungem la McDonald’s şi el mă extrage din taxi. aşa că asta a însemnat şi să rezolvi tu problema. spune el.. îi spun când ajungem la intrare şi mă lasă jos. pâinea mi-a luat foc în prăjitor. Probabil par complet idioată. Suntem abia la început. amestecându-şi zahărul în cafea.. Două cafele mari. la prânz..li s-a oprit gazul. Ora prânzului. — OK. îi spune vânzătorului. spre mine: E bine aşa? Nu reuşesc să mă des­ curc cu toate invenţiile astea noi în materie de cafea nu-ştiu-cum cu lapte. Asta a implicat o descriere deta­ liată a ultimei ei crize . Apoi. Cred că-mi citeşte gândurile. Cele noi sunt prea sofisticate şi al naibii de eficiente în a arde pâinea. — Pompierii au fost foarte înţelegători având în vedere că a fost o alarmă falsă. Aşadar. —A sunat mama. Aproape că uit să respir încercând să mă concen­ trez asupra conversaţiei. — Nu se mai fac prăjitoare ca altădată. dar în timp ce salvam covorul de la dezas­ tru. — Mai bine o alarmă falsă decât o urgenţă reală. aşezându-ne la o masă în colţ: Trebuie să fie foarte banal în comparaţie cu zilele tale.. —Nu-i deloc banal.

Un alt motiv pentru care Dr. Sau. obiceiurile proaste mor greu. — Deşteaptă mişcare. cu toate că le iubeşti. îi spun eu sec. adaugă el. — Un drum lung până la compania de gaz ca să plătesc factura restantă şi să ameninţ. —Maică-mea e opusul. L-aş scoate din sărite. (De fapt. Nu i-am menţionat reprezentantului companiei planul alternativ . —Bunica Elsie a fost asul din mânecă.Cu siguranţă e medium! Şi e bun cu maică-sa. ar plăti o femeie să se ocupe de asta. m-ar scoate din minţi în mai puţin de o oră . figura cu sprânceana e foarte drăguţă.ame­ ninţarea voalată a mamei că ea şi bunica Elsie s-ar putea muta la mine până se rezolvă problema. oricât de mult o ador şi-i sunt recunoscător că m-a purtat în pântec nouă luni şi. Maică-mea. oftez eu. nu era o alternativă tentantă ? —N-o cunoşti pe maică-mea. dă el din cap. aşa m-am gândit şi eu. bineînţeles. —Te înţeleg.. — Şi. să linguşesc şi să insist până când au acceptat să facă rebranşarea în după-amiaza asta.) Locuieşte cu mama. pentru că a avut grijă să cresc fără să mă sinucid pe motociclete sau altele asemenea.e mult prea ordonată. —Doamne. îşi ridică din nou sprânceana sarcastică. fără să adaug că eu sunt o maniacă a curăţeniei. netezindu-şi sprânceana. —Da. crede-mă. . în general. mai degrabă.. Love şi cu mine n-am fi compatibili. Nu că aş face o listă acum. Din păcate. De obicei le trebuie cel puţin o săptămână. eşti tare. —A mea ar fi în stare să-mi calce şosetele şi să frece rosturile din baie cu o periuţă de dinţi cât ai clipi. şi n-am făcut decât să subliniez că n-ar fi o reclamă bună pentru ei dacă ar îngădui ca o bunică de optzeci şi şase de ani să-şi petreacă weekendul într-o casă îngheţată.

N u-i nevoie să subliniez că iubitul meu a preferat să rămână cu şeful lui în loc să plece cu mine. E o rochie foarte frumoasă.Roşesc. iar părul îi cade pe frunte. — Ă ă . —Sidney ar trebui să-şi controleze singur mâinile. se şi spune că omul curat şi lui Dumnezeu i-e drag. Ai lui au servitoare ? Ai mei abia îşi permit să plă­ tească factura pentru gaz.n-am vrut să te jignesc. pe care îl iubesc . Deşi nu poate să vadă rochia. — Ei bine. Doamne .. unul. cu ochii în ceaşca de cafea. N-am vrut să încurajez mâinile rătăcitoare ale lui Sidney. din cati­ fea neagră. spun eu. spune el mijind ochii. Eu calc şosete şi curăţ rosturile cu o peri­ uţă de dinţi veche. îi spun pe un ton neutru.. —Ba este. în locul ei. Crede-mă .cel puţin. De ce n-a putut şi Jonathan să spună aşa ceva ? Gândul la Jonathan îmi strică dispoziţia. Nu-i nimic rău în a fi curat şi ordonat .de altfel. pentru că o acoperă mantoul. iar ai lui au angajaţi. —Mulţumesc. —Eu. Să ne întoar­ cem la ziua ta. Cât de jalnică trebuie să par! Şi încă nu-mi vine să cred că prietenul meu. spune. sunt aproape sigură că-1 . — O. atunfi când iubitul tău speră la o pro­ movare. Dar nu e rochia pe care o alesesem pentru seara asta.. ceea ce înseamnă că n-am putut să-mi recuperez rochia de seară cea discretă. Mă întreb ce-o face şi la ce s-o gândi. bineînţeles că am ajuns la curăţătorie cu cinci minute după ora închiderii. Şi mai înseamnă că. în orice împrejurare.nu rochia e problema.. iar inima îmi bate un pic mai tare la felul în care mă priveşte. pentru că întârziasem atât de mult. dar pulsul mi-o ia razna. mă bucur. dându-şi părul de pe frunte. iar tu nu 'vrei să-i înfurii şeful. port acum o rochie care lasă să se vadă mult mai mult.

fiindcă a depăşit termenul cu o săptămână.. Sunt sigur că iubitul tău o să îşi facă griji pentru tine. — în dimineţile când ceasul nu-ţi sună. Dr. Ah. căci pagerul începe să-i sune. — Da. ceea ce ar fi o uşurare pentru doamna Woodbridge. spune el. Şi totuşi iubitul tău se va dezmetici. Ar trebui să mă duc acasă. iar până mâine totul se va dovedi o furtună într-un pahar cu apă. după ziua ta nasoală şi plină de stres. — Dar n u . —N-aş fi bănuit nici o clipă. nu-i aşa ? —Deci. Din câte îl cunosc. . Ce ciudat! Dar poate că înţelege pentru că nu e el implicat. Bineînţeles. — Asta-i cam complicat. sunt sigur.n-a putut să vadă situaţia aşa cum era în realitate. iar eu sunt mult prea raţională ca să citesc printre rânduri. —E târziu. Se spune că lucrurile par mult mai bune dimineaţa. unul. spune el. care-şi face griji pentru şansele mele de promovare. spun în cele din urmă. Arăţi ado­ rabil. sfârşeşte el iarăşi fraza în locul meu. iar dacă aş fi iubitul tău aş fi cât se poate de mândru că am o prietenă atât de minunată.iubesc . aş fi îngrijorat. — Am avut doar cincisprezece minute la dispo­ ziţie să mă pregătesc pentru seara asta nasoală şi plină de stres. îmi iau ochii de la el şi mă concentrez din nou asupra cafelei.. şi totuşi mă simt de parcă l-aş cunoaşte. Jonathan s-ar putea să încerce chiar acum să mă sune ca să se explice şi să-şi ceară scuze. Love e un străin. scuză-mă un moment... Eu. Uneori e greu să vezi ceva dacă eşti prea aproape. E doar amabil. Bănuiesc că micuţul Woodbridge s-a hotă­ rât să-şi facă apariţia. cu obrajii încă arzând după ultimul lui comentariu.

spune el.mai încântat şi freamătă.. —Ceea ce nu e trist pentru doamna Woodbridge. Zece ore de contracţii şi dilataţia tot nu-i mai mare de doi centimetri. M-aş putea obişnui cu asta . protestez eu <loar un pic. —Ei. — Zău. Trebuie să revin cu picioarele pe pământ. trebuie să plec şi eu. Chiar dacă tipii ca el nu le cer niciodată numiărul de telefon fetelor ca mine. nu-i nevoie .poate vrea să-mi ceară numărul de tele­ fon.cu el. Mă opresc când ajungem la uşă. Şi zâmbetul chiar îi e trist. Corpul meu e şi. când l-am înşfăcat de braţ la strângerea de fonduri. îmi spune el. spun eu.Şi în vreme ce sună la spital de pe telefonul mobil. iar inima-mi sare în gât . am ajuns. dar în sinea mea sunt încântată de apro­ pierea fizică. în timp ce sângele din creier îmi bubuie în urechi. tânjind s ă se apropie şi mai mult. — Să te ducem în siguranţă într-un taxi.pot să merg. <xact când un taxi negru trage pe dreapta. mă gândesc. totuşi. — Nu aşa de repede. Bine. Ţine-te bine. săltându-mă din nou în braţe. ca şi când chiar o să-i lipsesc. — Se pare că o aşteaptă o noapte lungă. — Ce trist. uitându-se în ochii mei. —Sunt convinsă că e pe cele mai bune mâini. Chiar şi numai pentru câteva secunde. adaugă. ridicându-mă şi luându-mi pantofii de jos. . Chiar are obiceiul să salveze domniţe la ananghie. îţi mulţumesc foarte mult pentru cafea şi pentru umărul pe care-am putut plânge.. nu pot să nu-mi amintesc comentariul lui de mai devreme. Iar eu încremenesc. Ia ceştile noastre şi le aruncă la gunoi.

Nu simt umezeala când picioarele mele ating pă­ mântul jilav. îmi iau inima-n dinţi şi-l sărut. Dar când el se trage înapoi. murmur iar. —Da. şi nu-mi mai aud decât bubuitul inimii şi susurul sugestiei în urechi. braţele mi se strâng în jurul gâtului lui. înghiţind în sec când se apleacă să mă aşeze în taxi. de parcă n-ar mai vrea să mă lase din braţe. trăgându-1 mai aproape. Impulsiv. iar faţa i se apropie de a mea. şi euforizant. vreau să fiu nesăbuită. Nu bag de seamă răcoarea din aer. murmur cu inima bubuind. şi umed. Şi în acel moment. — Mai bine te las jos. pentru că se uită la mine de parcă ar fi lihnit. Iar eu. el fiind doar drăguţ cu biata fată. Şi mai vreau. nici zgomotul din trafic. Iraţional. sărutul nu-i deloc unul moale. şi are gust de cafea. E fierbinte.— Da. ai lui sunt intenşi şi strălucitori. Uit că sunt Miss Raţiune şi ştiu că sunt pe cale să fac ceva palpitant. şi dulce. şi exploziv. De data asta. din cauza artificiilor care îmi explo­ dează în cap. Dar când îi deschid. . Roşie Mayford. Fiece nerv din corpul meu ţipă de plăcere. strecurându-mă în braţele lui ca să mă lipesc mai tare de el. Nu-mi dau seama când îmi scap pantofii şi-mi încolăcesc şi celălalt braţ în jurul lui. şi blând. îndrăz­ nesc cu greu să deschid ochii. nici luminile strălucitoare ale neoanelor din Piccadilly Circus. probabil şocat până-n străfunduri de faptul că o tipă complet necunoscută l-a sărutat. iar eu aş fi un prânz delicios. zice el. E moale. Instinctiv.

îmi zic. dându-mi seama de ironia din numele străzii mele în timp ce îl văd pe Dr. scumpo ? mă întreabă taximetristul. Dar nu el e prinţul meu. vine şi el. îi spun. cu răsuflarea tăiată. iar eu mă trag înapoi. Şi atunci îmi dau seama şi de altceva.) . Iar pantofii nici măcar nu se potrivesc. Oare ce crede despre mine ? — Am spus. Trag portiera. Dr. încotro. cu care sunt împreună de şase luni ? Ce fel de femeie sunt? — Aă. 1 Vâlceaua Prinţului. n-are nimic de spus. nu rezist să nu întorc capul ca să-l mai zăresc o dată. scumpo. dar nebunaticele care te sărută pasional în mijlocul unei străzi aglomerate din Londra pot avea efectul ăsta asupra ta. Dr. Love. (N. Love se uită la mine năucit.Claxonul nerăbdător al taxiului mă trezeşte însă la realitate. E şocat. M-a sărutat şi el. sărind în taxi. mă bâlbâi. Ce naiba fac. Mai bine pleci. Mai bine plec. Cum pot săruta atât de pătimaş un alt bărbat. când mai devreme cu numai o oră sau două mă gân­ deam la partida de sex de vineri seara cu iubitul meu. Dar probabil nu din aceleaşi motive. sau nu ? răcneşte şoferul pe geam. de data asta. tr. Princedale Road1. mă joc cu focul în halul ăsta ? —Hai. iar când taxiul porneşte. Love culegându-mi pantofii uitaţi pe trotuar. — Notting Hill.

cu toate micile lui defecte. ceea ce îi face fideli. Ştiţi. asta-i to t. — Ai făcut c e ? mă întreabă Carmen rezemându-se de scaun. Se pare că oamenii de ştiinţă au descoperit o metodă prin care introduc o celulă de la un şoarece de câmp monogam în creierul unor şoareci promiscui. sunt laşă. mă ascund într-o cafenea de pe Portobello Road cu buna mea prietenă Carmen. cred că-l iubesc.. Dar încep să-mi doresc să nu-i fi spus lui Carmen despre noap­ tea trecută. pe care. Am un iubit. OK. şi poate de la Jona­ than. Oare funcţionează şi la femei? Da. nu mă ascund deloc. cu ochii ei superbi de ţigancă mărindu-se cât farfuriile. în loc să stau acasă în dimineaţa asta ca să răspund la mesajele telefonice de la mama. să recapăt cât de cât un sentiment de normalitate. Tre­ buie să-mi limpezesc un pic gândurile. Şi-atunci. De fapt. . recunosc. Faptul că mi-am lăsat şi celularul acasă a fost doar o neatenţie a mea. cum de m-am lăsat sedusă de Dr. Love la prim ul semn de bucluc? Siour că sunt o paraşută.Raţiune şi simţire Confesiunea lui Roşie: Cred că s-ar putea să fiu o paraşută.. l-am lăsat acasă intenţionat. pentru că în fiecare sâmbătă mă întâlnesc cu Carmen şi Jess (care întârzie mereu) la cafea pe Por­ tobello Road.

Nu ştiu ce m-a apu­ cat. în ciuda faptului că se plânge non-stop de Paul încă din momentul în care s-au cunoscut. —Ştiu. Pe de altă parte. apoi îi povestesc despre ultima dramă a maică-mii. care-şi spune întotdeauna părerea. e îndrăgostită lulea şi nu l-ar înşela sărutând un tip complet necunoscut. spune ea. că las în urmă tot ce-mi e apropiat şi drag şi emigrez în Australia ca să studiez mai bine subiectul. spun cu ochii în masă. spun eu exagerat de voioasă.Mă priveşte de parcă tocmai aş fi anunţat-o că am devenit brusc pasionată de arahnidele otrăvitoare. să ştii. încruntându-se şi răsucindu-şi o şuviţă groasă din cârlionţii ei lungi şi roşii. e neo­ bişnuit de tăcută. bănuiesc. şi despre ce-ar trebui să facă ea. nu înseamnă că ne certăm tot timpul. cu mâncare indiană şi o sticlă de vin. de vreme ce n-am pus zahăr. am petrecut o seară plăcută şi liniştită. iar ea îmi dă sfaturi pe care încerc să le urmez dar nu prea reuşesc. De obicei însă drama nu se învârte în jurul meu. iar eu îi dau sfaturi pe care de obicei le ignoră. . ca nişte adulţi. Urăsc nechibzuinţa. e din cauză că de obicei ne petrecem dimineţile de sâmbătă discutând iar şi iar despre ultima ei ceartă cu Paul din seara precedentă. de nechibzuit ce-ai făcut. dar faţa îm i arde şi-aş prefera să nu-mi împărtăşesc stânje­ neala cu toată cafeneaua. —Aşaaaa. Iau o linguriţă şi amestec foarte concentrată în cafea . doar pentru că mie şi lui Paul ne place să ne exprimăm opiniile şi să ne discutăm deschis pro­ blemele. spune ea. Şocul ăsta. cu optsprezece luni în urmă. De fapt. personal.inutil. încercând să schimb subiectul. Tu şi Paul aţi spart nişte farfurii bune aseară ? — Dragă.. —E atât d e.. Carmen.

Nu e tocmai răspunsul pe care îl speram. — Şi nu schimba subiectul. Dar. romantic. dar devin brusc suspicioasă. mă întreb dacă totul e în regulă între ei. E fabulos. E grozav. treaba asta cu răsucitul părului înseamnă ori (a) că e îngrijorată în legătură cu ceva. A fost obosit. Chiar dacă s-ar putea să am nevoie de ani întregi de terapie ca să-mi revin din şoc. chiar nu te-am crezut în stare de aşa ceva. Şi. bine ? Aşa că nu încerca să interpretezi nimic din asta. Total şi-al dracului de incredibil de fantastic. cel puţin. Nu văd ce-i aşa fabulos în asta şi sunt pe cale s-o spun. —Paul a avut ieri o şedinţă de paisprezece ore de pozat pentru revista Free Your Food. . —Nu încercam. Miss Raţiune. ăă.— Sună foarte. Clatină din cap a mirare. ori (b) că se gândeşte profund şi serios la ceva. Doamne. — Mersi pentru sinceritatea brutală. Cum Carmen îşi răsuceşte părul cu şi mai multă furie. cred că arăt rela­ tiv bine. atunci când spune lucruri precum „Arăţi ca dracu’". spun eu. spune ea. — Dragă. Şi apoi mă zăpăceşte complet. Noroc că suntem prietene încă de pe vremea şcolii şi ştiu că. mi-am aranjat în ordine alfabetică colecţia de CD-uri şi DVD-uri. ce nevoie am de cofeina asta. puţin surprinsă de tonul ei vehement. tratându-mă cu Clarins şi picături de ochi. spune ea. nu e scorpie . Normal că arăţi ca dracu’. după noaptea pe care am petre­ cut-o zvârcolindu-mă în loc să dorm. spun sorbindu-mi cafeaua. îi spun.încearcă doar să fie empatică. când Jess năvăleşte la masa noastră. luându-şi mâna din păr. rânjind ca o pisică de Cheshire. Vedeţi. Să mă fi văzut dimineaţă.

sunt pentru ma­ nii. Rosie a noastră . îmbujoraţi de frig şi de agitaţie. Lady ZEtherington. bună. <Hred că merg perfect. spune Carmen. dar uitaţi-vă la astea. iar ceaiul ei de ierburi se revarsă în farfurie. Ziua de azi e plină de nebunie şi de surprize. Jess îşi scotoceşte într-una din sacoşe. scuze c-am întârziat. Masa se zguduie. E greu să ţi-o imaginezi pe mama lui Jess. flu­ turând o pereche de căscuţe pufoase. purtând orice altceva în afară de haine <le la Burberry. pentru scurt timp. Uite. cu ochii încă la mine.—Bună.a avut o seară foarte surprinzătoare şi nebună. Dar Carmen şi cu mine suntem convinse că a fost o halucinaţie provocată de apetitul colegelor ei de cameră pentru joint-uri. vă spun. cu obrajii rozalii. —Dragă. Portobello Road sâmbăta. ştiu. de un portocaliu aprins. e nebunie afară. spune Carmen. aruncându-mi o privire şireată. când era studentă. —Căscuţe portocaliu aprins păr roz aprins şi hano­ rac purpuriu aprins. Jess chiar crede că a fost răpită de extraterestri odată. în decembrie! La ce altceva mă pot aştepta ? Ştiu. care nu s-a prins încă de subiectul con-versaţiei. —A. ciripeşte Jess. adaugă ea. pentru că . iar Carmen şi cu mine ne ridicăm ceştile înainte să şi-o aşeze pe-a ei pe masă. şi o cortină de păr roz îi cade în jurul feţei drăgălaşe. —Dumnezeule. Interesantă combinaţie vestimen­ tară. spune ea. spune Jess. Nebunie. scutură djn cap. Ca să se asorteze la pulo'verul portocaliu pe care i l-am făcut pentru Crăciun. dar nu-i spun asta lui Jess. începuserăm să ne gândim c-ai fost răpită iarăşi de extraterestri. dar nu sunt pentru mine .

Toate cumpărate din fondul tute­ lar al lui Jess. —Sunt. adică stea. iubitul lui Jess. —Nu mai schimba subiectul. mint eu. îi spun. —Nu eşti neîndemânatică. deşi e un artist sărac care abia trăieşte din aju­ torul social. —Lui îi fac pentru Crăciun un pulover negru cu o stea albă în faţă. exact la timp să nu ni le dărâme. spune Jess cu amărăciune. îmm. sigură că da. Doar grăbită tot tim­ pul. amintindu-mi că şi Jonathan m-a făcut pe mine neîndemânatică. strângând din buze. sună altfel când eşti un star pop în deve­ nire. fiindcă aşa şi este. a căpătat gusturi fine în materie de haine g r u n g e de firmă. dar Aster. —Părul roz e adorabil. în vreme ce eu şi Carmen ne înşfăcăm din nou ceştile. — O să-l adore. spun eu. Nici eu nu mă prea omor după el. —Ce ? Ce ? Am pierdut ceva ? întreabă Jess şi îşi trage scaunul. ci fiindcă Aster. spune Carmen loială. Numele lui ade­ vărat e Glen.e una dintre cele mai bine intenţionate persoane pe care le cunosc. la un pas de faimă. Credeţi c-o să-i placă ? întreabă Jess. Aster îmi spune mereu că-s groaznic de neîndemânatică. îmi spune Carmen. spune Carmen într-un fel care înseamnă „îl strâng de gât dacă nu“. ce-ai vrut să zici despre seara lui Roşie ? Nu cumva iar necazuri cu Oribilul Şef ? Oribil. Nu mulţi oameni pot umbla aşa cu atâta siguranţă. prescurtare de la Asterisc. mestecându-şi buza. nu neîndemânatică. totuşi. oribil om. Jess ridică mâinile şi încă un val de ceai de plante îi sare din ceaşcă. scuze. Scuze. Nu fiindcă puloverul nu va fi grozav. —Nu. Cum a . Lui Carmen nu-i prea place Aster. —Dar totuşi.

—Dragă. — Bine. încât nu se pot abţine. nu. De ase­ menea. —Nu. Ce-am să-i spun? —A fost doar un sărut. oftez eu. Ce-ai zice.fost ? Se apleacă peste masă ca să mă bată compăti­ mitor pe braţ. nu te lăsa dusă de-un pic de salivă.. i-a rupt un deget de la picior. zice Carmen. lasă-mă pe mine.în spe­ cial pe-a ei. —Nu. —Vreau să spun. Nu se poate! Jess îşi pune o mână la gură. Petrece o grămadă de timp imaginându-şi-le . şi-a făcut o grandioasă ieşire fără Jonathan. subliniez eu. dacă ţi-aş spune că Roşie l-a trântit violent pe Sidney la pământ când a încercat s-o pupe. se rea­ zemă ea de Jess. rânjind. respir eu adânc. a fost agăţată de un doctor mişto şi şi-au împletit cu pasiune limbile în Piccadilly Cir­ cus ? Iar apoi a uitat să-l întrebe cum îl cheamă. foindu-mă pe scaun. De ce să-i spui? —Franţuzesc. Carmen începe iar să-şi răsucească părul. spune Carmen. şi cred că-i pe cale să emită ceva serios şi plin de sens. Am făcut schimb de salivă. Sunt atât de copleşite când îl văd pe scenă. Aster tfebuie să sărute o mulţime de fete în meseria lui.. —Trebuie ? spune Carmen. Car­ men se lasă pe spate în scaun. —Ştiu. spun eu. Mă văd cu el diseară. —Ştii. De fapt. nu l-am împins pe Sidney. râzând. fetele îl sărută pe el. n-a fost chiar aşa. — Dar bietul Jonathan ? Jess e foarte implicată în relaţia mea cu Jonathan. îl simpatizează şi crede că e perfect pentru mine. destul de ameninţător. Te rog. nimic nu-i place mai mult ca o nuntă frumoasă. m-ar face fericită pe tot anul. . — Păi.

—Ei. Are totuşi. —Exact. Laşi un băr­ bat să se apropie de tine.. adaugă Carmen. —Jonathan nu e plictisitor. Poate că trebuie doar să f ii.— Asta-i. Jonathan chiar nu vede cum te tratează şeful lui. nu despre asta-i vorba. pe de altă parte. —Nu. Şi chiar dacă Jonathan e genul ăla grozav de tip bun la toate. — Eu cred că scurta ta întâlnire cu Dr. . ce-i drept. e slab până aproape de emaciere. Eu. lucru care mă scoate şi pe mine din sărite. Aster şi cu mine suntem îm ­ preună de şapte luni. dar. să ştii. rosteşte Carmen rar. bine.. ştii tu . găseşti un motiv s-o termini.. mai îndrăzneaţă în pat.. Te afli în faza aia în care trebuie să te gândeşti la viitor şi eşti gata să treci la următoarea etapă. —Dar. Degeaba are haine de firmă. bănuiesc că ar putea-o face cu mai multă coloană vertebrală. se grăbeşte Jess s-o aprobe.. Love s-a întâmplat într-un moment de criză a relaţiei tale cu Jonathan. ceva din Iggy Pop. — Dar eu urăsc riscul. când vrea mai mult de-atât. să fi căutat o cale de ieşire din relaţia cu Jonathan înainte ca lucrurile să devină prea serioase. adaugă Jess. — Atracţia sexuală nu durează o veşnicie. îmi spune Carmen. una. remarcabil. E foarte posibil. să vă mutaţi împreună sau aşa ceva. meditativă. eu aş numi crucial faptul că Jonathan îşi iubeşte şeful mai mult decât pe mine. Cred că e nevoie să rişti un pic în viaţă. — Vreau să spun. Deşi şase luni nu-i aşa de mult ca lucru­ rile să devină deja plictisitoare.. nu reuşesc să văd farmecul lui Aster. iar viaţa noastră sexuală e foarte dezlănţuită.

tu spui că ar trebui să rămân mai departe cu el ? Cred că vreau ăsta. spune Jess răbdătoare. Nu-i deloc vorba despre sex. Deci ceea ce faci tu este să optezi pentru Dl Tip Cumsecade pentru că e Dl Tip Sigur. dacă stau şi mă gândesc. eşti doar condiţionată să faci de fiecare dată alegerea sigură. — Lasă-mă să termin. — Dar nu e .. . Sau este ? —Cred că ar trebui să discuţi despre asta cu Jona­ than. Iar tu nu urăşti riscul. adevărat. mul­ ţumesc foarte mult.—Viaţa noastră sexuală e destul de savuroasă... E pur şi simplu prea incomod. Carmen ridică o mână în timp ce ia o sorbitură de cafea. iar chestia cu Sidney e doar o problemă minoră în relaţia noastră. Adică. în plus. Jonathan nu-i un molâu la capitolul ăsta. Iar Jess chiar are dreptate ...ar trebui să acord mai mult timp relaţiei..în marea majoritate a timpului. — Ce-i rău în a face sex în pat ? N-am înţeles niciodată ce farmec are sexul pe masa din bucătărie. E vorba de angajarea emoţională. am avut o mulţime de mo­ mente frumoase împreună. Nu-i ca şi cum s-ar uita pe ascuns la poze cu bunicuţe goale pe Internet.. —Dar o planifici. dacă tot ce-i în neregulă cu el e că simte prea mult nevoia să-i facă pe plac şefului lui. atunci nu-i sfârşitul lumii.. Roşesc puţin. —Deci. Şi ar fi mai uşor să merg la petrecerile de Crăciun în cuplu decât de una singură. Poate ceva mai multă spon­ taneitate n-ar strica. iar eu sunt foarte ataşată de Jonathan . Tu ştii până şi în care nopţi din săptămână o să faci sex. dar e adevărat. Jess are dreptate a ici.

după o seară plină pe scenele din West End. îm i dau seama după expresia ei visătoare că mă şi vede într-o rochie albă şi înfoiată. rân­ jeşte Carmen. doar atât cât să-mi ofere sigu­ ranţă financiară. E de datoria ta să vezi încotro se îndreaptă lucru­ rile.. poate că visele mele sunt cam plictisitoare.. Nu-i cel mai fascinant lucru. cu asta mă ocup eu. mai visez să găsesc persoana perfectă pentru jobul perfect. să-i.—încă un pic. eu nu vorbeam despre Jonathan. Du-ţi relaţia în faza următoare.nu o sumă uriaşă. Vedeţi. Imaginaţi-vă asta: o zi rece şi ploioasă de decem­ brie. Sau visul de a avea parte de un weekend în care mama să nu se panicheze în legătură cu nimic. Cred că Dr. îmi spune ea. Telefonul sună şi la capătul celălalt e un actor superb. Mă doare creierul. Vorbeşte cu el. eu nu visez cu ochii deschişi.. iar tonul ei nu-mi place. Dar nici plictisitor nu se poate num i. Da. —Pe naiba... la serviciu.. printre altele. schimbând jură­ minte cu Jonathan. dacă e mâncător de broccoli. mai palpitant lucru care ţi s-a întâm­ plat de ani de zile. gătească broccoli pentru o gustare târzie de noapte. Eu cred că trebuie să mă duc acasă şi să mă întind. Cred că ar trebui să-i dai de urmă şi să te culci cu el. care are nevoie de mine ca să-i găsesc asistentul perfect. Să fiu sinceră. zâmbeşte uşurată Jess.. Asumă-ţi riscul ăsta. Nu prea.. dar pe de altă parte nici eu nu sunt chiar aşa fascinantă şi. o invidiez un pic pe Jess. Asta dacă nu se pune la socoteală visul de a câştiga la lote­ rie . Sau.. Love e cel mai riscant. Aţi fost vreodată miraţi de avertismentele ciudate pe care fabricanţii consideră necesar să le includă pe .. în plus. Se bizuie pe mine să-i găsesc persoana perfectă care.

Sau cu organele genitale. neinformaţi neghiobi. nefericiţilor consumatori ? Ceea ce vreau să spun e că nu avem nevoie să fim avertizaţi că produsele noastre alimentare „vor fi fier­ binţi după încălzire" sau că n-ar trebui să încercăm să ne călcăm hainele când suntem îmbrăcaţi cu ele. hai să recunoaştem. Şi. Cine şi-ar fi imaginat că ar avea aşa mare nevoie să fie avertizaţi ca nu cumva să încerce să oprească lamele fierăstrăului electric cu mâinile. De suedezi îmi pare rău. dar pe care o sus­ pectez că trăieşte într-un univers paralel. care mi-e foarte dragă. te-apucă groaza doar gândindu-te... nu ? Nu glumesc. că piticii de grădină ar trebui lăsaţi în grădină. este exact ceea ce broşura informa­ tivă care mi-a parvenit cu fierul de călcat mă aten­ ţiona să nu fac. După sfatul destul de şocant al lui Carmen (pe care n-am absolut deloc de gând să-l urmez) şi cel mult mai raţional al lui Jess (pe care cred că îl voi urma).. pentru că în fiecare sâmbătă seara ieşim să luăm cina într-un loc drăguţ. dacă firma se simte datoare să ne aducă la cunoştinţă asemenea caraghioslâcuri înseamnă că cel puţin o biată (deşi incredibil de proastă) persoană trebuie să fi încercat aşa ceva. Sărmani.etichetele produselor spre binele nostru.. al sărmani­ lor. ca să le fie cât se poate de clar oamenilor precum mai­ că-mea. şi după ce mi-am croit drum cu coatele prin haosul de fiecare sâmbătă dimineaţă din piaţa Portobello Road (activitate cunoscută şi sub numele de Cumpărături cu tot Mapamondul şi Nevastă-sa) şi am pălăvrăgit despre cina pe care urmează s-o iau cu Jonathan diseară. aoleu! Cred însă cu tărie că maşinile de spălat vase ar tre­ bui să fie însoţite de avertizarea „Nu încercaţi nici­ odată să spălaţi în mine articole de horticultură“. şi ce naiba am .

) Ţi-am spus ieri că trebuie să mă duc la . — îmi pare rău. dar ar fi trebuit să mă suni când te-ai întors acasă. Cu şase ani în urmă. E maestră la capitolul ăsta. dar nu-i spun. Şi în sfârşit îmi verific mesajele telefonice.. dar cu ea nu-i nevoie de prea mult ca să se ambaleze. se panichează toată. telefonul sună. şi e maică-mea. este remarca ei de deschidere. (Pentru că îmi pare cu adevărat rău. Nici măcar unul nu e de la Jonathan. Sunt destul de extaziată ca să nu pot fi şi moartă în acelaşi timp. oftez eu.. după un an de şedere în pompos numitul Royal Bo­ rough of Kensington and Chelsea. Ai fost de negăsit de ieri încoace. şi ce naiba o să-mi spună el. mamă. —Unde-ai fost ? Am fost aşa de îngrijorate.să-i spun. şi te-am tot sunat pe fix şi pe mobil. —Dragă. Toate zece sunt de la maică-mea. îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru programul de locuinţe sociale care m-a adus în frun­ tea listei proprietarilor de locuinţe. slavă Domnului că nu eşti moartă. pentru că nu-mi dă şansa. spune ea. ridicând tonul. şi cu dorinţa ei de a-mi vinde căsuţa drăguţă şi de a mă muta înapoi cu ea şi cu bunica Elsie. Dar înainte să apuc să-mi fac griji din cauza tăcerii lui Jonathan sau să mă întreb în ce încurcătură s-a mai băgat mama. Imaginea asta de apocalipsă şi disperare este direct legată de credinţa ei că unicul loc sigur din Londra este Hampstead. unde locuieşte ea. încă o dată. am reuşit să mă . Chiar nu vreau s-o îngrijorez. ajung în sfârşit în sfântul refugiu al casei mele. Puteai să fii atacată de un traficant de droguri pe Ladbroke Grove sau târâtă în Kensington Gardens de un violator în serie. —Da.

care mi-a per­ mis să vând garsoniera acum doi ani (cu un profit uimitor). îm i spune mama. Era doar o cameră. —Am fost la un pas de a suna la poliţie ca să anunţ dispariţia ta. A auzit ea la C rim e Watch. Iar bunica Elsie. Percy. trebuie să vă spun.înscriu într-o schemă de proprietate comună pentru tineri (şi deci ne-bogaţi) necăsătoriţi. panicată rău. dar era a mea. deşi inexplicabil de înnebunită după piticii ei (spre marea groază a jumătate dintre rezi­ denţii fiţoşi de pe strada mamei. dragă.. —Dar. pentru că începe să mi se zbată într-un mod familiar. Paradisul meu de linişte şi pace.. Bunica Elsie şi-a lipit capul lui Percy de mână cu superglue şi nu-1 putem desprinde. plus o baie mică şi o chicinetă. Sau poate nu . este un exemplar din vasta colecţie de pitici de grădină a bunicii Elsie. —Te rog. . trebuie să vii încoace chiar acum. pentru că mama nu se opreşte decât ca să respire. —Cum s-a întâmplat ? oftez eu. n-are cea mai bună mână când vine vorba de reparat Lucruri cu superglue.. mă gândesc. mulţumită progra­ mului de locuinţe sociale. îi mulţumesc lui Dumnezeu şi pentru moştenirea pe care mi-a lăsat-o bunicul Mayford. pentru că întot­ deauna e o poveste de spus. n-apuc să spun până la capăt.. calmea. din Hampstead). Slavă Cerului că există bunica Elsie. să-mi investesc toţi banii în parteneriatul la Slujbe Speciale şi într-o ipotecă uriaşă pentru dră­ gălaşa mea căsuţă cu terasă. frecându-mi tâmpla. dar bunica Elsie zicea că nu poţi raporta o dispariţie dacă persoana nu e dispărută de cel puţin douăzeci şi patru de ore. Şi nici nu vede prea bine. Şi am luat-o cu o reducere uriaşă.

unde des­ prinde testiculele unei statui de mâna lui Matthew McConaughey. mă trezesc eu purtată de una de-a mea.. amintindu-mi de trucul excelent al lui Jennifer Lopez din Eu cu cin e m ă m ărit ?. zice mama foarte repede. insistă mai­ că-mea. panicându-se din nou. înveţi o mulţime de lucruri din filme. —Are nevoie de tratament la spital. — Ai încercat cu apă şi săpun ? Sau cu acetonă ? întreb eu. N-ar face decât să adauge o armă în plus la arsenalul ei din războiul lui De Ce Ar Trebui Să Mă Mut Acasă. iar tâmpla mi se zbate şi mai tare. Vedeţi. — Pentru că a fost pus în maşina de spălat vase la programul de apă fierbinte. Şi. mie: Singurul lucru important este cum îl dezlipim de bunica. Gândul la Matthew McConaughey îm i aminteşte de doctori. Nu ţi-am spus eu că ar trebui spălat la programul de apă rece ? — Şşşt. ceea ce mă conduce inevitabil înapoi la Dr. înainte să-i spun să nu se lase purtată de fante­ zie. îi spune maică-mea. mamă. ţipă bunica Elsie în fundal. şi ştiu că e într-un fel responsabilă pentru halul în care a ajuns Percy.—Nu contează cum s-a întâmplat. Apoi. Eu ţi-am spus.. era murdar şi doar n-aveam să-l spăl în chiuveta din bucătărie. Sandra. — L-ai pus pe Percy în maşina de spălat vase ? — Păi. nu ? Oricine ştie că maşina de spălat vase e mai igienică. Love. Nu mă obosesc să subliniez că nu intenţiona totuşi să-l mănânce pe Percy şi că un duş rapid cu furtunul de grădină ar fi fost cât se poate de eficient. înainte ca bunul-simţ să-şi poată reveni din surpriza de a fi astfel deturnat şi să . îmi atacă pe neaşteptate creierul şi.

iar în goana de la casa mamei până la spital. mă trezeşte din reverie vocea plină de patos a mamei.strivească brutal zborul imaginaţiei mele. port bluza aia roşie. Love mă ia în braţe şi se pregăteşte să mă sărute. Dr. Bineînţeles. Tocmai am instalat-o pe bunica Elsie în patul ei şi scot fel de fel de sunete ca s-o alin. uluitorul meu vis este însoţit de efecte sonore. bineînţeles. combinată cu grija afectuoasă de nepoată. „Dulce mister al vieţii. sunt deja departe. Arată un pic obosit. dar într-un fel de răvăşeală sexy pentru că. — Dragă. Sunt la spital cu bunica Elsie pentru dezlipirea de urgenţă a lui Percy. . te pricepi mult mai bine la lucrurile astea decât mine. pe care i-am văzut tot în magazinul ei şi nu i-am cumpărat. am găsit timp să mă şi machiez. superbă pe care am văzut-o săptămâna trecută. când draperia despărţitoare se dă deoparte. Luminile stridente ale spitalului se estompează într-o scânteiere romantică. şi pe care. Dr. Love e cucerit pe loc de personalitatea mea sexy şi strălucitoare. Love. tocmai când Dr. Mă opresc din visare. şi-a petrecut noaptea plin de regrete că n-a aflat numele sau numărul meu de telefon. în magazinul lui Carmen de haine vintage. sexy. pentru că. gândindu-se că n-o să mă mai vadă niciodată şi că a pierdut şansa Iubirii Adevărate. se-aude orchestra cântând în fundal. n-am luat-o pentru că mi se părea prea decoltată. deşi mi-am dorit-o cu disperare. te-am găsit în sfârşit". Şi iată-1. pe lângă moşirea micuţului "Woodbridge. Părul mi-e strălucitor şi neted. în lumea fanteziei. dar în care zici că sunt o zeiţă a sexului. Mai port şi nişte blugi prespălaţi sexy şi strâmţi.

Şi. spune mama... se tânguie ea. . Nu că aş vrea să se întâmple ceva. Cedez de data asta şi mă îmbărbătez pentru bătă­ lia cu haosul care e linia de metrou Northern Line. şi-i pot auzi lacrimile înecându-i glasul. Mai bine să-l sun întâi pe Jonathan. bineînţeles că nu vreau. dar dacă i-aş spune asta. încât şansa de a ajunge în cel unde lucrează Dr. pur şi simplu asta nu se poate întâmpla. — Nu ştiu cum ne descurcăm fără tine. pe deasupra. sunt atât de multe spitale în Londra. M-aş bucura atât de mult să te văd.. ar începe altă diatribă despre cum e să fii bătrân şi singur pe lume şi despre sprijinul pe care ar trebui să-l repre­ zinte copiii pentru bietele lor mame văduve.. M-a văzut ieri. Respir adânc şi-i formez numărul.Nu m-aş folosi niciodată într-un asemenea mod de bunica Elsie. nu. Love e . chiar dacă ea are doar cincizeci şi patru de ani şi o are pe bunica Elsie drept companie.

.. l-am lipit înapoi de trunchiul piticului. Inexplicabil.Legăturile care unesc Confesiunea lui Roşie: Dacă te dai cu capul de pereţi se pare că arzi o sută cinci­ zeci de calorii pe oră. Am. ăă. dragă. îţi atrag atenţia pentru ultima oară. Şi am descoperit factura de telefon neplătită. trebuje să menţii lucrurile sub control. gândul de a mă da în mod repetat cu capul de un zid de cărămidă e foarte tentant. Interesant. spun. şi i-am spălat şi pe ei cu furtunul de grădină pentru a evita alte posibile dezastre. dar nu p o t să nu mă întreb (a) de ce s-a gândit cineva că merită să se facă o asemenea măsurătoare (vreau să spun. am uitat. — Mamă. l-am aşezat la locul lui în grădină. — Ştiu. îmi spune mama două ore mai târziu. —Eşti aşa o alinare pentru sărmana ta mamă văduvă.. câţi oameni cunoaşteţi care să se dea sistematic cu capul de pereţi?). scoţând rapid pachetul din bufet şi punându-1 pe masa în dezordine. cu toţi ceilalţi gnomi.. . după ce am reu­ şit să desprind capul lui Percy de mâna bunicii Elsie. Ce zici de o plăcintă bună cu carne ? schimbă cu dibăcie subiec­ tul. uitându-mă peste teancurile de hârtii de pe masa din bucătărie. ştiu. (b) cum au convins totuşi pe cineva să se ofere voluntar pentru asta şi (c) dacă s-a gândit cineva să măsoare câte calorii se ard când ai de-a face cu o mamă cam ruptă de realitate.

. (închid ochii. —Dar am aranjat ca plăţile să se facă direct din con­ tul tău bancar. — Nu aşa se face. dar e destul ca să-i acopere facturile şi impozitele pentru casă şi să-i rămână suficienţi bani de cheltuială. turnând apă clocotită în ceainic.preferatele tale. mai are şi o pensie lunară şi una de stat pentru persoanele văduve. —Decembrie e o lună aşa de plină. După moartea tatei. ştii.că de-aia s-a supărat aşa tare ieri compania de energie. Nu are aceleaşi sentimente faţă de ordinea şi curăţenia din bucătărie. îmi spune mama. Mama şi trebu­ rile financiare nu formează o pereche ideală. am stabilit toate detaliile financiare cu ea. în afară de casa din Hampstead. dar mă tem că o cam ia razna. ca să nu mai trebuiască să-ţi faci griji pentru lucruri din astea. asta-i sigur.. Bănuiesc . Nu-i spun să vândă casa şi să se mute într-un loc mai ieftin şi mai mic. O înţeleg. sunt un pic în urmă cu plăţile la bancă până luna viitoare. în urmă cu un an. Nu-i o sumă uriaşă.. Le-am. Iar bunica Elsie contribuie la plata facturilor. Cum ar fi şi factura la gaze.. iar ea pur şi simplu nu poate suporta să plece din casa în care şi-a trăit toată viaţa de femeie măritată. ca să am nişte bănişori în plus de Crăciun. puţin agitată..) Nu poţi să sari peste o plată într-o lună şi să recuperezi în urmă­ toarea. cu toate cum­ părăturile care trebuie făcute. Am mai discutat despre asta.Curios că se frământă aşa tare pentru curăţenia piticilor de grădină. îmi trece brusc prin minte. —Sunt de la Marks & Spencer .numeşte-o o bâjbâială în întuneric dacă vrei . alegându-se în felul ăsta cu o gră­ madă de bani din care să trăiască. anulat pentru luna asta.

rotundă şi parfumată îmbrăcată în poliester liliachiu. E greu. îmi spune şi ea mie a milioana oară. demi­ solul e aşa de drăguţ şi luminos.sau chiar doi . vărsând lapte pe-alături când toarnă în ceşti. ar putea fi transformat într-un aparta­ ment cu intrare separată prin faţă şi toate alea. în felul ăsta ai mai ieşi şi tu din casă şi-ai mai cunoaşte oameni. . o apariţie mică. dar cred că se referea la soţiile cu copii mici. Sunt sigură că am ceva care ţi-ar conveni. pentru că încă-i simte foarte mult lipsa. Nu-i o idee nouă. şi-ai câştiga şi nişte bani în plus. E drept că tata era cam de modă veche. nu la soţii în general. şi spaţios. trece prin bucătărie şi înşfacă una din pachet. — Ce-ar fi să văd ce slujbe cu jumătate de normă am în fişierele agenţiei ? o întreb pentru a milioana oară. nu mi-ai spus că ai luat plăcinte de la Marks şi Sparks . Cu puţin efort. —Vaai.. spune ea. spune ea cu glas tremurat. — E deja o slujbă cu normă întreagă să mă ocup de casă şi să am grijă de bunica Elsie. Ştiu că e bine intenţionată. Apoi îşi revine repede şi spune voioasă: Ştii.oameni. E aceeaşi idee cu care vine cam o dată pe lună.. Şi eu la fel. gesticulând către talmeş-balmeşul din jur.bunica Elsie. strângând din buze. — Dar sunt sigură că tata ar. dar asta-i o altă şme­ cherie ca să mă facă să mă simt vinovată. E spaţiu berechet pentru unul . caut cuvintele potrivite.—Am vrut doar să-ţi iau un cadou frumos de Cră­ ciun. Mi ste face brusc dor de zâmbetul înţe­ legător al lui Jonathan şi de compania lui relaxată şi fără complicaţii. — Tatăl tău n-a fost niciodată de acord cu ideea ca soţiile să muncească.

El a fost toată viaţa ei. în momentul ăsta. A avut grijă de ea şi au făcut totul împreună. Şi în jos. —Mamă. pentru că următoarea replică a mamei ar fi că demisolul e perfect pentru mine. Sandra. porţi burtiera cea veche ? întreabă mai­ că-mea. Şi chiar dacă nu vreau să-mi petrec viaţa singură. nu pe celular. (Bunicii Elsie. Mama e indignată. Şi pentru mine şi Jonathan după nuntă. Am să-mi scot din minte doctorii mişto şi ispititori şi-am să mă concentrez pe neclaustrofobica mea rela­ ţie cu dragul de Jonathan. — Vechitura asta e o ruşine .) îţi atârnă unele părţi pe-afară.e plină de găuri. Cel puţin. asta-i sigur. dar nu m-a sunat. pe care mama o consideră a fi următorul pas logic. sunt sigură de ceea ce voi face. i se bălăngăne unele părţi ale corpului. al cărui număr ştiu că-1 are. îndesându-şi în gură restul de plăcintă cu carne şi luând încă una. I-am lăsat un mesaj. nu vreau nici să ajung ca maică-mea. Nu era acasă când l-am sunat mai devreme. spune bunica Elsie. . Burtiera cea veche a bunicii Elsie nu e ceva ce vrei să vezi bălăbănindu-se pe frânghia de rufe printre mulţimea de pitici. îmi zdrobeşte intestinele. pentru că i l-am dat eu în mesaj .pentru orice eventualitate.Sunt salvată de octogenara cu păr rozaliu. zău că încerc. — Nu pot s-o port pe aia nouă pe care mi-ai luat-o. Şi nici pe telefonul mamei. Dar măcar a distras-o pe mama de la treaba cu demisolul. Pur şi simplu nu suport un astfel de aran­ jament claustrofobic. încerc s-o înţeleg. şi am nevoie de mult loc acolo jos ca să pot mânca pe săturate la cină. trebuie spus. L-a iubit cu ade­ vărat pe tata. Şi are dreptate. Jonathan nu e genul claustrofobic. mă gân­ desc.

bunica Elsie îşi încreţeşte faţa deja încreţită într-un rânjet lasciv pentru acces. spun eu. dar la vârsta mea nu poţi să mai ai pretenţii.— Cu atât mai bine pentru. şi-apoi. Mi-a dat coşul cu produse . aş tăia-o pentru totdeauna de pe lista felicitărilor de Crăciun. dacă nu mi-ar fi rudă. Cât mă bucur că mi-a împărtăşit asta. —Iau cina cu noul meu prieten. dar atunci a fost doar o întâmplare. La urma urmei. Gândul la sex îmi aminteşte că ar fi mai bine să plec acasă şi să mă pregătesc pentru diseară. desigur. ştii tu . Dar ce sărut. Apropo de sex. Cu excepţia ultimului Crăciun. iar proteza dentară îi alunecă un pic.. nu alta. Viaţa sexu­ ală a bunicii mele este exact imaginea pe care s-o păs­ trez în minte. chicoteşte ea. Dar nu cred că-i nevoie să ştie de sărut. Ţi-a spus maică-ta despre Imaculata Concepţie şi Cum Trebuie să Ne Reunim cu Toţii ca O Familie ca să Celebrăm Minunatele Veşti ? —De ce vorbeşti cu majuscule ? o întreb pe bunica Elsie. pentru că mi se pare c-ar insinua că mama a intrat într-o sectă religioasă. — Verişoară-ta Elaine e gravidă. E niţeluş boţit. Nu mă omor după Elaine şi. — M am ă! clatină maică-mea din cap. O să fie mamă singură. ca să fiu sinceră. Bunica Elsie mă împunge cu cotul în coaste. — Glumeşti. n-a fost decât un sărut. pentru că exact asta îmi face ea mie. aşezându-mă pe un scaun deasupra teancului de rufe spălate şi împăturite. Alf îl cheamă.. nu suntem căsătoriţi încă. iar eu mai am puţin şi leşin. dar abia dacă-mi dau seama de surprinsă ce sunt. pufneşte mai­ că-mea. Chiar am de gând să stau de vorbă cu Jonathan şi să lămurim lucrurile. Sau i-aş dărui înapoi ceva oribil şi folosit care nu-mi trebuie. Te rog.

Totuşi. ridicându-şi dresurile. bănuim noi.îi invită pe toţi pe care-i cunosc. cu toate că nu obişnuiesc să scot oamenii din sărite. Elaine a sunat-o personal pe bunica Elsie ? încerc să mi-o imaginez pe bunica Elsie în casa lui tanti Pat şi-a unchiului Bill de pe Hampstead Heath. încerc şi să mi-o imaginez pe bunica Elsie fiind drăguţă. Şi. Se trage dintr-o foarte veche familie de nobili scăpătaţi (cu toate că s-a înjosit să se mărite cu un­ chiul Bill pentru. fiindcă treaba asta o scosese tare din sărite. adaugă bunica Elsie. tanti-ta Pat şi unchiul Bill sunt fericiţi nevoie mare . cu Elaine fac o excepţie. aşa că m-am bucurat toată seara. sorbindu-şi zgomotos ceaiul ca să alunece mai uşor plăcinta cu carne. cum îi spunem ca s-o necăjim) primeşte vestea asta atât de bine. spune bunica Elsie. De data asta nu vine numai familia .Body Shop pe care i-1 cumpărasem cu un an înainte.ba chiar dau petrecerea de Cră­ ciun de anul ăsta în cinstea ei. —Vară-ta Elaine a sunat şi m-a invitat personal. . de te înspăimânţi numai la gândul că ai putea atinge ceva. Sunt şocată că mătuşa Patricia (sau tanti Pat. pentru că întâmplător eu ador cosmeticele de la Body Shop. dar nu reuşesc deloc. A avut întotdeauna idei pom­ poase despre situarea oamenilor în marea schemă. nu-mi pot imagina cum se împacă tanti Pat cu situaţia asta . Dar gravidă ? Asta va însemna probabil că trebuie să fiu drăguţă cu ea. în special a ei. E ima­ culată şi plină de lucruri scumpe.având în vedere statutul ei în Women’s Institute! — Tanti Pat ce-a zis ? —Din cât se pare. dar nu i-a ieşit figura. averea frumoasă pe care şi-a făcut-o singur).

Roşie.. Şi proteza cea nouă. — Nu ştiu de unde ţi-a venit ideea asta.. ar putea fi din cauza burtierei vechi. Acum trebuie să mă duc să-mi împrospătez machiajul. Sunt doar douăzeci şi cinci de lire. spune ea. Dar. că-i sărbătorească. — D ar. dar mă opresc când văd înştiinţarea de depăşire a plafonului la MasterCard pe podea. sub masă.Unchiul Bill e fratele tatei. Va trebui să-mi cumpăr ceva. Sunt aşteptată la Cafe Rouge în zece minute. Bineînţeles. se întâmplă ceva straniu. —Eu sunt ca şi aranjată. Sunt pe cale să-i amintesc despre bani şi despre faptul că-i prea cheltuitoare. deci bunica Elsie nu-i de fapt înrudită cu latura asta a familiei. —Plus că. Iar tanti Pat îi ignoră de obicei existenţa. înainte să se lanseze într-una din diatribele ei. — Sunt sigură că nici ţie nu ţi-ar strica o rochie nouă. . Mamă. dar trebuie plătite. Ştiu ce crede despre mine. Mă îmbrac cu rochia cu dungi roşii şi verzi şi cu flori negre. şi ochii i se luminează. Tanti Pat o să facă spume. bunica Elsie îmi face cu ochiul din uşa bucătăriei. Şi tu va trebui să-ţi cumperi ceva. Mă umflă râsul. spune mama destul de sec. tare-aş vrea s-o porţi pe cea nouă. Pe faţa mamei apare brusc un zâmbet uriaş. că le stric fasonul. Hai să organizăm o ieşire la cumpărături între fete. fiindcă bunica Elsie în rochia aia e o imagine ce nu trebuie ratată. mamă. adaugă bunica Elsie. — Ştiu că tanti-ta Pat nu mă place. dar n-am nimic de îmbrăcat pentru petre­ cere. special din partea mea. Consider-o un cadou în plus de Crăciun. Bunica Elsie se îndreaptă spre uşă. —Vai. asta are s-o enerveze pe tanti-ta Pat.

aşa cum era când tata. ah. Cel puţin aşa cred. Dar n-am scăpat decât după ce i-am promis maică-mii că vin la masa de prânz în ziua următoare.. spun eu. ce-i asta ? întreb retoric. aminteşte-ţi toate mo­ mentele alea minunate din vremea când eram împre­ ună cu toţii. că voi lua cina cu el. pufnind indignată. şi a trebuit să folosesc o carte de credit pentru că-i mai uşor să comanzi prin telefon cu o carte de credit. dragă. fluturându-i hârtia prin faţă. îşi scoate un şerveţel din buzunar şi-şi şterge ochii. atingându-i braţul. îmi fac griji pentru mama. Trebuie să avem o discuţie despre toate facturile astea neplătite. drept mulţumire pentru că am insistat să plătesc telefonul şi factura pentru MasterCard (cu toate că aproape întotdeauna iau prânzul la ea duminica). Ştii. dragă.. îmi spune. —Nu fi urâcioasă.. îmi spune ea. vreau doar să te simţi minunat. nu ? —Mamă. Nu m-a sunat încă înapoi. în timp ce trenul vâjâie prin măruntaiele Londrei. L-am văzut pe unul din canalele alea de shopping. dragă. să scriu cecuri pentru ambele facturi şi să le expediez la plecare. pentru că maică-mea are idei măreţe în legătură cu mine şi Jonathan şi e de acord să iau cina cu el. — Haide. —Mamă.— Mamă. îi spun cu blândeţe. zice mama. Poţi să rămâi la cină ? Ce-ar fi să-ţi pregătesc ceva bun de mâncare ? Reuşesc să scap. aia ? Mi-o smulge din mână. redevenind vioaie.. E-adevărat că a trăit mereu ... privind-o chiorâş. un pic epuizată. în drum spre metrou. —A. E doar un lucruşor pe care l-am cumpărat pentru tine. dragă.

de Crăciunul ăla a primit un ponei. Totodată. Când aveam zece ani. Şi am fost mai mult decât fericită cu darul . alesesem deja un nume pentru poneiul meu per­ fect) în plimbări lungi pe Hampstead Heath în fiecare zi. Şi am încercat să mă bucur pentru ea. are inimă de Chucky şi întotdeauna vrea ceea ce au alţii (eu.în propria ei lume. Ies din metroul magistralei Northern şi străbat pasajele adânci către linia Central. Deşi promisesem s-o duc pe Candy (da. cea care trecea în ochii tuturor drept incapabilă să facă cel mai mic pas greşit. pentru ca nu pot trăi în apartamentul de la demisolul unei case din Hampstead. delicată. Tânjeam după el din tot sufletul meu de fetiţă îndrăgostită de păpuşile Bar­ bie şi de micii lor ponei. Elaine ştia totul^ despre această dorinţă fierbinte a mea. aşa. dar cred că lucrurile se înrăutăţesc. de parcă n-ar fi niciodată în stare de ceva rău. Elaine e mititică. Cum spuneam. mă gândesc cu răutate. chiar şi înainte ca tata să moară. şi (b) foarte mult spaţiu în care să poată alerga . de exemplu). nu vrea să spună cine-i tatăl. mi-am dorit enorm să pri­ mesc de Crăciun un ponei. zău că am încercat. sunt complet năucită de povestea cu Elaine. pentru că mă ameninţase că-i smulge capul păpuşii mele Barbie.şi nu o grădină mică precum a noastră. mironosiţa de Elaine e însărcinată. are tălpi mici şi înguste (bineînţeles) şi arată ca o păpuşă chinezească. aveam zece ani. iar lumea era un loc minunat. plin de speranţă. dacă nu-i arăt scrisoarea pentru Moş Crăciun. Proba­ bil pentru că nu-şi aminteşte. Şi pe deasupra. aşa cum plănuiam eu. acum ştiu că poneii sunt scumpi şi că necesită (a) un grajd. Da. Din păcate. Inutil să mai spun. Nu-mi vine să cred că mai-sfânta-ca-oricine. Prinţesa Aurora.

iubitul meu de atunci. Da. aşa că mă reped spre el şi ridic receptorul. mă gândesc. Scena în care eu mă duc în dormitorul părin­ ţilor mei ca să-i găsesc pardesiul mătuşii Lizzy şi-o găsesc în schimb pe draga de Elaine demonstrându-i lui Harry. pentru că e probabil Jonathan. Am fost fericită până şi să curăţ grajdul lui Candy (da. N-am să uit niciodată scena umilitoare de la petre­ cerea de ziua mea. Doamne. pe când cobor în staţia Holland Park şi mă îndrept spre casă. Iar când deschid uşa de la intrare. dar Candy n-a fost singura dragoste pe care Elaine mi-a furat-o. abilităţile ei în ale sexului oral.pe care-1 primisem eu. Era aproape ca şi cum aş fi avut propriul meu ponei. pentru Jonathan cel sigur şi de încredere. când m-am dus să-i curăţ grajdul şi Candy dispăruse. Ar fi trebuit să-mi ţin gura şi s-o las pe scorpie să-i rupă capul Prinţesei Aurora. Cel puţin Jonathan n-ar face niciodată una ca asta. Mulţumesc. iar eu sunt derutată. — Alo? —Scumpa mea. când am împlinit douăzeci şi unu de ani.. fiindcă Elaine mă lăsa s-o călăresc o dată pe săptă­ mână. .. telefonul sună. şi nimeni n-avea voie să mă iubească pe mine mai mult decât pe ea. Până într-o zi.. Elaine îi furase şi numele) luni de zile. pentru că ea nu mă sună niciodată. ştiu că e copilăresc să porţi cuiva pică timp de optsprezece ani. un căluţ de jucărie pentru Prin­ ţesa Barbie. Elaine m-a anunţat cu mare bucu­ rie că poneiul fusese vândut pentru că mă iubea pe mine mai mult decât pe ea.. toarce Elaine ca o pisică la celălalt capăt al firului.

am să-ţi povestesc totul. De ce şi-ar bate altminteri capul ? . chiţăie ea cu vocea ei de fetiţă. spun eu. se mâţâie Elaine la telefon. pen­ tru că. Din obligaţie. Şi apoi. pentru că nu mă pot abţine: Sper că şi. subliniază ea. la momentul potrivit. nu-i aşa ? mă ia gura pe dinainte. spun cu prudenţă. gâfâind un pic. bebe. adaugă ea. închipuie-ţi. spun. —A trecut parca o veşnicie de când n-am mai stat de vorbă. aşteptând moti­ vul real pentru car^m-a sunat.—Elaine. imaginându-mi-o pe Elaine într-o ipostază nu tocmai plăcută. îmi pare bine să te aud. Şi neapă­ rat să-l aduci şi pe minunatul tău iubit. desigur. în cazul ăsta. dar lucrurile sunt un pic încurcate pentru el acum şi-am jurat să păstrez secretul. M-am bucurat s-aud despre. care aduce pe lume o nouă viaţă. Elaine nu-i atât de scrupuloasă. Să spunem doar că trebuie să ne gândim la imaginea lui publică. Mi se pare mie sau sună ca o ameninţare ? — Trebuie neapărat să vii la petrecere la mami şi tati joia viitoare. — Vai. în nouă luni. dar am o grămadă de rude care chiar îmi plac şi care vor fi prezente acolo. Ceea ce e ciudat. —E însurat. iar firea mea suspicioasă ajunge imediat la concluzia că încearcă să mi-1 fure. —Abia aştept. sporindu-mi curiozitatea. îmm. dacă eu nu m-aş culca niciodată cu bună ştiinţă cu un bărbat însurat. dragă. — E nemaipomenit. obrăznicătură ce eşti tu. mint eu. e clar că e vorba de un bărbat însurat. Sunt intrigată. cei patru verişori. grasă şi umflată ca o balenă. dar crede-mă. îmm. zice ea. Şi Jonathan. — Sunt aşa de emoţionată. norocosul tătic e la fel de emoţionat. sunt prima dintre noi. pentru că întotdeauna merg la petrecerea de Crăciun a familiei. —Roşie.

în august. Mă întreb dacă aş putea să-mi retrag invitaţia pe care i-am făcut-o lui Jonathan. fiindcă atunci se întâlnea cu un bancher bogat şi frumos. da. Dar în Elaine n-aş avea încredere nici dacă ar fi cu Papa. Iar Jonathan e o scumpete şi nu mi-ar face niciodată una ca asta. (Devine tot mai ciudat.—Sigur.. şi chiar aşa e. chiţăie Elaine din nou.) Sunt aşa de fericită.. Harry şi Episodul cu Sexul Oral. pentru că deja şi-a notat-o în agendă. Mă întreb. —Ăă.. mă informează cu înţelepciune ambalajul de la beculeţele . când a îm­ plinit şaizeci de ani. la urma urmei. „A se folosi numai în interior sau în exterior". ciripeşte Elaine. Aş putea să-l mint că petrecerea s-a anulat din cauza.. Cred că mai mult din cauza zaiafeturilor îmbelşu­ gate pe care le organizează întotdeauna tanti Pat. Elaine abia dacă s-a uitat la el. E unul dintre motivele pen­ tru care sunt atât de îndrăgostită de el. Vreau să cuprind întreaga lume şi s-o îmbrăţişez. ceea ce e absolut ciudat pentru că Elaine n-o poate suferi pe bunica Elsie. E sezonul bunăvoinţei. în timp ce încerc să închei conversaţia şi să scap de ea. am să încerc. spun eu. chiar dacă e gravidă. la petrecerea aniversară a unchiului Bill. în timp ce în minte îmi reapar brusc Elaine. Ce fac ? Singura dată când l-a întâlnit pe Jonathan. e şi ea foarte nerăbdătoare. — Şi simpaticele tale prietene Carmen şi Jess şi Charlie. pentru că ştiu sigur că Elaine nu-mi suportă nici prietenii. —Şi trebuie să-i spui bunicii Elsie că fără ea n-ar mai fi la fel. dacă schimbarea asta miraculoasă a lui Elaine se datorează sarcinii. spun eu. bineînţeles.

aşa că m-am gândit să-mi iau de-o grijă. am hotărât ca tema bradului meu să fie roşu cu argintiu. mai ales în perioada asta.de Crăciun. fac un pas înapoi şi îmi admir munca. După ce am terminat convorbirea cu Elaine. . nu-i aşa ? După ce aşez ultimul glob pe o creangă. gândesc pe moment. fără să-mi dau seama că fraza lui nu include nici un cuvânt în fran­ ceză. spune el. „Ce drăguţ". hahaha. se pare că degetul lui Sidney nu era rupt până la urmă. Iar apoi aruncă bomba. când deschid cutia şi desfăşor firul lung al instalaţiei. dar mă gândesc la asta de ceva timp.ceva cu sânge şi cu maţe scoase . în opoziţie cu ce. lăsându-mă perplexă. Anul ăsta. Iată ce spunea de fapt. doar un pic învineţit. Vreau un Crăciun cât mai fericit posibil. Roşie. Jonathan s-a despărţit de mine adineauri. ceva care să nu includă doctori drăguţi sau eroine superbe care-şi găsesc întotdeauna alesul. mai exact? Cu spaţiul subacvatic sau stelar ? Bradul meu superb a stat în curtea din spate toată săptămâna. Sunt eu. M-am gândit că poate vrei să ştii. mi-am verificat mesajele de pe telefonul fix. aşteptând doar să-l aduc în casă şi să-l împodobesc. Iar acum am să mă uit la un film . bună. Roşie. tu ştii că nu te-aş răni cu intenţie. Crăciunul nu-i la fel fără mirosul de brad. pentru că timpul trecea şi m-am gândit că-i ciudat să n-am veşti de la Jonathan. Aă. ştiu că e cam pe neaşteptate şi nu ştiu cum ar fi mai bine să-ţi spun. —Âă. Dar cred că noi doi ar trebui să luăm o pauză. Jonathan. pentru că se potrivesc foarte bine cu verdele bradului şi cu Crăciunul în general. aşa că vă imaginaţi uşurarea mea când i-am auzit vocea melodioasă vorbindu-mi prin interme­ diul căsuţei vocale. —Aă..

Ar trebui să scriu o scrisoare de mulţumire pentru treaba asta Protecţiei consumatorului. Fiecare merită să aibă cu cine petrece Crăciunul. Bine. Doar pentru câteva săptămâni. . imediat după ce-mi culeg inima împrăştiată pe jos. ăă.. — Ăă. ştiu că şi eu mă gândeam că avem nevoie de o pauză. sunt aici. nu-i pentru că mi-aş fi găsit pe altcineva. Pun pariu că Jonathan va suna mâine. în schimb. ambalajul de la alune conţine următoarea informaţie: „Atenţie: conţine alune“. şi mă simt foarte sin­ gură. mă prăbuşesc pe canapea şi mă uit la bradul meu de Cră­ ciun. eu termin o porţie uriaşă de batiste şi alune americane. nu-i aşa ? Pur şi simplu nu pot să concep una ca asta. pun DVD-ul cu T erm inatoru l I I I şi mă mulţumesc cu un pic de distrugere planetară.. strălucind şi clipind voios. Deloc surprinzător. Asta-i tot ? Asta-i despărţirea mea ? întrucât picioarele mi s-au înmuiat brusc. pun pariu că şi-a găsit pe altcineva. stăm de vorbă despre asta.Adică. Şi în timp ce mă uit la oameni „terminaţi* rând pe rând. ai grijă. Ah. Ţin foarte mult la tine. Doar pentru o vreme. Dacă simţi nevoia să. Vorbim curând. şi nu am deloc de gând să-mi bat capul cu asta acum. că de fapt totul va fi fost o greşeală. M-am gândit că ai vrea să ştii asta. dar cred că avem nevoie să lăsăm lucrurile să se liniştească. dar îmi trecuse.

nu ? Sunt atât de dezagreabilă încât iubitul meu nu poate s-aştepte aici măcar până la Anul Nou ca să scape de mine. şi-a tot crescut. Aseară pur şi sim­ plu n-am fost în stare să sun pe nimeni. s-a dilatat. ţi-a trecut! Bineînţeles. având în vedere că po ţi fi m âncat. încât trebuie să spun ceva cuiva. ci pentru că ele p o t dormi trei ani. mă întreb cum ar fi să fiu un m elc. Jess. ţipă: — Ei ? Ei ? Ce părere aveţi ? Nu-i aşa că Aster e fantastic ? Absolut fantastic ? . Nu pentru că gastropodele alea târâtoare cu cochilia spi­ ralată m i s-ar părea nişte creaturi atrăgătoare. via căsuţa vocală. Jalnic. când lucrurile m erg de-a-ndoaselea. Of. nu-i aşa plăcut să fii un melc franţuzesc. gata.Identitate eronată? Confesiunea lu i Roşie: Uneori.. îmi anunţ. iar când te trezeşti. Zău că n-am vrut să sune aşa melodramatic. Vă daţi seama? Ţi se întâmplă ceva oribil şi to t ce ai de făcut este să tragi un p u i de somn lung. —Jonathan mi-a frânt cu nepăsare inima şi mi-a dat papucii ieri. Părăsită. prietenii în după-amiaza următoare.... care din nefericire şi-a ales exact momentul ăsta să apară la masa noastră cu stele uriaşe de Aster în ochi. altfel plesnesc. un pic teatral. Dar am ţinut atâta în mine informaţia asta de aseară până acum. Cu doar cinci zile înainte de Crăciun.

nu. îmi trecuse prin cap să renunţ şi să mă duc acasă după prânzul de la mama. şi Charlie. zâmbeşte el cu blândeţe. îi spune lui Phil. . Biata de tine. când nu-şi face veacul în cârciumi îmbrăcat în blugi şi pulover. sim­ paticii mei verişori Flora şi Philip. îmi spune el com­ pătimitor. Când spun tuturor. iar la masă se aşterne o tăcere buimacă. ceea ce într-un fel a fost un noroc. mă refer la Carmen. Suntem cu toţii la Duck & Drake. E aşa de ascunsă. —Ar fi putut să aibă măcar bunul-simţ să aştepte până la Anul Nou.. împre­ ună cu care deţin Slujbe Speciale. Philip e primul care-şi recapătă graiul. Phil. Credeam că-i un tip de treabă. inter­ vine iar Carmen. —Tipii de treabă nu-şi părăsesc iubitele cu o săp­ tămână înainte de Crăciun. Car­ men îşi trânteşte halba goală pe masă. îmi pare tare rău. ca orice persoană normală. dar le promisesem tuturor că voi fi prezentă la debutul londonez al lui Aster cu Asteroid Attack.Biata Jess. prăfuită şi dosnică din Camden. afumată. adaugă către mine. purtând veşmânt preoţesc şi guler alb. care. înainte ca Flora să-şi termine fraza. —Credeam că-1 placi. pentru că e preot. —O. în special lui Jess.. sora lui Philip. Roşie. îi spune Flora. Jess. Ticălosul dracului. fiindcă am ajuns atât de târziu. şi-l face într-o biserică anglicană. Ştiu că viitorul pare sumbru şi pustiu. încât am picat numai bine ca să-l aud pe Aster cu trupa lui ucigându-şi brutal a doua piesă. dar ai să treci peste. Iar apoi: Scuze pentru partea cu „ticălosul dracului". — Nu-ţi face griji. că mi-a trebuit jumătate de oră s-o găsesc. o cârciumă mică. ca să zac şi să-mi recapăt un pic echilibrul înainte de a le spune prietenilor mei despre Jonathan. Entuziasmul ei rămâne de neînţeles pen­ tru toţi.

de când a făcut treizeci de ani. când scutur din cap: Aşa mă gândeam şi eu. în timp ce duce la gură următoarea halbă şi ia o înghi­ ţitură zdravănă. Ai fost bună pentru sex. Aşa că nu trebuie să-ţi cumpere cadou de Crăciun. decât ăla căruia i se dau papucii. uitându-se la Philip şi Charlie. M-a lăsat pentru că încearcă să economisească bani. cu ochii îngustaţi ca nişte fante. de vreme ce Paul absentează în mod misterios. —Dar credeam că sunteţi fericiţi împreună. Ghinion. Paul. întotdeauna e mai bine să fii tu ăla care dă papucii. şi sunt pro­ fund derutată. —Dar nu mai departe decât ieri îmi spuneai mie să-i dau papucii lui. pentru care nu merită să-ţi pierzi nici o secundă. —Vrei să-l găsesc şi să-i rup picioarele pentru tine ? se bagă iarăşi Carmen. Phil. îi spun eu. totuşi. decât a lui Jonathan. fată dragă. Pe bune. —Da. spune ea. te-a lăsat. Scuze. —Nu despre asta-i vorba. fă-te că n-ai auzit asta. dar presupun că asta face parte din cerinţele postului. şi mai amărâtă acum. adaugă ea cherchelită rău. Paul s-a boşorogit de-a dreptul în unele pri­ vinţe. Şi după ce ţi-ai făcut treaba. Am ajuns la concluzia că toţi bărbaţii sunt nişte ticăloşi interesaţi şi egpişti.Philip e întotdeauna blând şi încearcă să vadă ce-i mai bun în oameni. Cei de faţă se exclud. Apoi. bineînţeles. —N u-i singurul. — Nu cred că ar fi de vreun ajutor să spun că e voia Domnului şi că misterioase sunt căile Lui. Asta chiar mă face să mă simt mai bine. bineînţeles. spun eu. A dat deja pe gât două halbe de bere Theakston’s Old Peculier de când am sosit eu. aşa-i ? mă întreabă el. (Flo­ ra spune întotdeauna asta când unul dintre noi se . mersi. şi bănuiesc că vehe­ menţa ei e îndreptată mai degrabă împotriva pro­ priului iubit. Şi la îndemână ca să te ia la petrecerea lui de Crăciun. Şi.

îmi spune el. dar bărbaţii tind să vadă în ea mai degrabă o soră sau o bonă decât o soţie. Ştiu prin ce treci. Sărmana Flora.. —Ai să uiţi de el şi-ai să mergi mai departe.. —Trebuie să ieşi din amorţeala asta. clatină din cap şi-şi scoate un şerveţel din buzunarul jachetei de piele. wagnerian. nu-i aşa ? . care n-a scos un cuvânt până acum. E exuberantă şi interesantă şi e unul dintre cei mai drăguţi oameni pe care i-am cunos­ cut vreodată. — Nu v-a plăcut deloc. Sau sunt goniţi de dominaţia ei blândă. (Şi asta spune întotdeauna. spun repede.) Flora. Se pare că toate acele discuţii lungi şi edificatoare cu Flora i-au ajutat să-şi clarifice senti­ mentele şi să-şi revizuiască comportamentul. dar s-a fâsâit totul înainte de-a apuca să devină interesant.desparte de cineva. bătându-mă pe braţ. mă sfă­ tuieşte ea. chiar înainte de Crăciun. modulată.. — Tocmai înainte de Crăciun.. e foarte blondă şi emană un farmec de walkirie.sari înapoi în heleşteul întâlnirilor cât mai repede posibil. E aşa d e. Char­ lie. El nu prea a reuşit să uite totuşi şi pare să fi renun­ ţat la iubire pentru totdeauna. Se opreşte. scumpo. au lăsat-o şi s-au întors la nevestele lor. Charlie a fost părăsit de Marea lui Iubire anul tre­ cut. Tot ce vrea e să găsească pe cineva drăguţ şi prietenos cu care să se înţeleagă. Uitasem complet până în momentul ăsta. amândoi despărţiţi când o cunoscuseră pe Flora..) Păreaţi aşa de potriviţi. Au fost vreo doi tipi de la Marea Iubire. oftează ea. Ultimii ei iubiţi. Şi-şi şterge ochii.. bine intenţionată. Trebuie să urci din nou în şa . dragă. înaltă de un metru optzeci şi având optzeci de kilograme. —N-am vrut să trezesc amintiri triste.

nu prea s-a prins încă de tema conversaţiei. adaugă Flora cu vocea ei puternică. De aseară încoace. ca de obicei. —Ştiu că Aster poate fi un pic. căci masa se clatină. —Sărmana de tine. murmură Carmen numai pentru urechile mele. de pildă pan­ tofii pe care mi i-a cumpărat. Nu le-am pomenit de despărţire mamei şi bunicii Elsie la prânz. Prin căsuţa vocală. apoi amintindu-mi toate lucrurile drăguţe pe care le-a făcut pentru mine. dar asta a fost numai după chestia cu Sidney şi cu Dr. spune Carmen. înainte să apuc să privesc lucrurile din perspectiva corectă. dar are o inimă de aur. faptul că m-a ajutat cu franceza. Scuze. Jess clatină din cap. scuze. Distrusă. —Vai. — Eu n-aş fi. şi-acum am devenit siropoasă rău şi-mi vine să plâng. Sincer. —Nu vorbeam despre Marele Meseriaş aici. —Priveşte partea bună a lucrurilor.Jess. E plină balta de peşte. Ştiu că Jonathan poate fi un idiot uneori. e îngrozitor. adaugă ea şi Charlie îi dă un şerveţel. unde Aster se conversează cu două femei foarte frumoase. am trecut prin toată gama de sentimente posibile. zbătându-mă între a-1 iubi pe Jonathan şi a-1 urî.. Love. care. Dar eu îl vreau pe cel care mi-a scăpat din cârlig. Şi ştiu că mă gândeam să luăm o pauză. smârcâindu-se şi ea compătimitoare. suflet zdrobit.. Nu ştiu ce m-aş face dacă Aster m-ar părăsi. Aş fi distrusă. pentru că Aster devine foarte prietenos cu fetele de la bar şi practic o ignoră pe biata Jess. aruncând o privire spre bar. dificil câteodată. cum s-a mutat . Jonathan i-a dat papucii lui Roşie ieri. Mama a trăncănit tot timpul despre doamna Henderson de la numărul 63. se trânteşte pe taburet. iar noi ne năpustim cu toţii spre pahare.. spune Jess..

Ce zici. şi deloc frumuşel. care e inte­ ligentă. poate că pur şi simplu n-am stofă pentru viaţa în cuplu.fiică-sa înapoi cu ea după ce s-a despărţit de iubitul ei. îi spune Philip solemn. cu care locuia împreună. al cărui vocabular redus e limpede că nu include cuvântul „eclectic". popo. şi cât de bine e pentru doamna Henderson s-o aibă din nou acasă pe Shirley a ei. Vedeţi. Cert e că mă pricep de minune să stric atmosfera. Cel puţin aşa cred eu. şi frumuşică în felul ei ciu­ dat. Nu-mi propun deliberat să-mi sabotez relaţiile.. chicoteşte şi mai abitir. dând din cap şi cufundându-ne într-o tăcere mormântală. care e ignorant. zice Charlie clătinând din cap şi oftăm cu toţii cu nasul în băuturile noastre. am fost trăsnet. chiar dacă sunt devastată de purtarea crudă a lui Jonathan. . da’ nu te văz c-o chitară electrică. Aş fi zis că ţi-s mai pe suflet corurile alea care cântă aleluia. — îmi pare rău. chicotind de parcă ar fi spus o glumă bună. Măi. apropiindu-se fudul de masa noastră.. spune el. Dar cine ştie ce profunzimi ascunse o fi având Aster? Presupun că până la urmă e o chestie de gust. şi bună. şi-o stoarce de bani. — Am tras un rock pe cinste ori ba? întreabă Aster. —Ei bine. Iar eu mă întreb a enşpea oară de ce Jess. şi bogată. Aster. popo . n-aş fi rezistat ca mama să mă intero­ gheze în legătură cu ce-am mai greşit acum. nu că da ? zice el. — Ce chestie. Aşa că după asta. sunt un preot cu gusturi foarte eclectice în materie de muzică. îl fixează îndelung cu o privire complet goală înainte de a răspunde. nu sunt chiar aşa devastată încât să nu înţeleg problemele prietenilor mei. s-a combinat cu Aster.n-aş fi crezut că guşti din astea.

că poţi s-o tai cu cuţitul. pentru că masa se zguduie. îi spune Aster. Am de păstrat o imagine. afişează Flora un zâmbet diplomatic. spune Philip. pentru că au fost zgomotoşi şi nemelodioşi. Şi era cât pe ce să le zbori băuturile. iar noi ne înşfăcăm cu toţii băuturile. îmm. — Vai. desprinzându-se din braţele ei şi aruncând o privire către fan-clubul lui de la bar. scuze. Mă uit nervoasă la prie­ tenii mei şi ştiu că şi ei vor să-l pocnească pe Aster. scuze. am avut întotdeauna impresia că Philip are o slăbiciune pentru Jess.. — Remarcabil. Ostilitatea e aşa densă. păpuşă. e replica lui Charlie. deloc sur­ prinzător. dar se face . — Aţi fost zgomotoşi.. Şi incredibil de nemel.. zice ea. aranjamente. De fapt. şi mă încrunt ameninţător la ea. îmm. Iar Aster nu-i în stare să cânte corect o piesă. şi zâmbetul îi păleşte un pic.. Nu pot să stau dracului tot timpul cu gagica atârnată de mine ca o lipitoare. —Aţi fost. spun eu. Foarte înflăcărată interpretare. dar e atât de important pentru Jess să încercăm să-l agreăm.—Ăă. De nemaipomeniţi. unici. începe Carmen. adaugă şi ochii i se îmblân­ zesc când îşi mută privirile de la Aster la Jess. —Jess nu-i împiedicată. — Interesante. aruncându-mi o căutătură cruntă. într-adevăr. şi-i dau un şut pe sub masă înainte să-i rănească sentimentele lui Jess. Iar eu vreau să-f“ trosnesc pe Aster pentru cât de îngrozitor se poartă cu ea. —Uşurel. fiindcă a băut un pic prea mult şi nu m-ar ierta dacă n-aş opri-o. —Nu-i aşa ? Nu v-am spus eu că-s grozavi ? sare Jess ca o pisicuţă neastâmpărată şi se prinde cu braţele de gâtul sfrijit al lui Aster. începe Carmen. spune Jess. încurcat.

Cum altfel şi-ar fi putut permite să-şi cumpere chi­ tara aia nouă ? —Puţin mai încet. —Are dreptate totuşi. E o sculă respingătoare şi lipsită de persona­ litate. îi zice Philip. —îmm. care arată ca un animăluţ rănit. înroşindu-se toată în timp ce îşi ia geanta de sub masă şi-l urmează pe Aster prin încăpere. Ar fi tare supărată dacă ar şti că noi credem despre Aster că umblă doar după banii ei. cum era de aşteptat. — Corect. pot să-ţi spun o vorbă ? îi zice Aster lui Jess. spune Jess un pic cam prea veselă. Scoate câteva bancnote şi i le dă lui Aster. . îmi ţin răsuflarea în timp ce Aster asimilează cuvin­ tele lui Carmen. Scuze. Zâmbeşte şi adaugă. ştiu că eşti bine intenţionată. Aster îi zâmbeşte nedumerit lui Carmen. nepedepsit. Scuzaţi-mă un moment. îi spune Philip. Da. ne spune Charlie tuturor. —Nici o grijă cu limbajul. frate. dragă. bătrâne. I-ai văzut faţa bietei Jess ? spune Flora de îndată ce Jess se îndepărtează suficient ca să nu poată auzi. bine mersi. Le-am auzit deja pe toate. — Carmen. (Nu cred că a înţeles ceea ce tocmai i-a spus Carmen: că e un vânător de zestre lacom şi ţâfnos. — Dar ce facem totuşi în legătură cu asta ? Nu poate să tot scape. spune Car­ men.) Ăă. Mai în particular. dar zău aşa. luând încă o înghiţitură zdravănă de bere. da. Nu cred că vrei să te audă Jess. Jess scotoceşte în geantă după portofel.că nu mă vede. Uită-te numai. să ştii. Phil. ară­ tând cu capul spre bar. —Dar chiar umblă doar după banii ei. dracului. pe un ton suav: Şi nici nu-i un pirat hrăpăreţ şi irascibil. Şi. Toată lumea de la masă îşi ţine răsu­ flarea. cu excepţia lui Jess.

dacă ţi-am spune cu toţii că Paul e un ratat. Vreau să spun. — Ha. dar n-ar trebui s-o îndepărtăm vorbindu-i de rău iubitul. dacă se lămureşte singură şi se desparte de el. ha. iar eu mă îngrijo­ rez şi mai mult. Poate că Aster intenţionează să-i dea banii înapoi. dar fără tragere de inimă. —Scuze tuturor. o contrazice Flora. Carmen mai ia o duşcă de bere. zâmbeşte Phi­ lip. Trebuie să-i fim alături. S-ar putea să-i fie greu să ne plângă pe umăr mai târziu. . Carmen ne priveşte câteva secunde bune înainte de a răspunde. Carmen. (Nu crede nici ea ce spune.) E limpede că-1 iubeşte ca o nebună. Tu şi Paul vă potriviţi foarte bine. — Are dreptate. —îmm. ce-ai simţi faţă de noi ? —După cum stau lucrurile acum. scârboasă şi dificilă. nu crezi nici tu ce spui. —Poate că am înţeles noi greşit. e totul în regulă între tine şi Paul ? o întreb. Nu cred că ne-ar mulţumi dacă am pomeni despre problema cu banii. nu mă băgaţi în seamă. Haide. Asta-s eu. —Bineînţeles că nu crede. spune ea. dar încearcă mereu să nu fie părtinitoare. cu un pic de amărăciune. pare destul de amorezată. spune Charlie.Faţa lui Carmen se face tot mai roşie pe măsură ce-şi intră în ritm. adaugă Flora. — Da. ceea ce bineînţeles nu e cazul pentru că-i un tip absolut admirabil. Oricine are un neuron îşi poate da seama că se foloseşte de ea. dragă. Philip are dreptate. pentru că nu sunt Sigură că-i vorba de una dintre cer­ turile obişnuite. bună. dar ochii îi sunt trişti. şi că ţi-ai putea găsi unul de un milion de ori mai bun. spune Charlie. probabil aş cum­ păra şampanie şi m-aş oferi să-ţi port copiii.

Hai să-l mai sfâşiem puţin pe Aster. Of. îi cere Flora. —Adu coniacul ăla medicinal pentru Roşie. roşie de stânjeneală. înţelegătoare. dar cred că a uitat. se întoarce ea spre mine.Serios. să ne putem descurca din ce punem deo­ parte. Cât de umilitor e ca iubitul să se descotorosească de tine pen­ tru că e mai dedicat propriei cariere decât ţie ? Şi aşa. te neglijăm. adaugă grăbită. destul despre mine. gentleman ca întot­ deauna. L-am rugat pe Aster să aducă el băuturile. Dar n-a pierdut chiar evenimen­ tul muzical al secolului. Ţi-ar prinde bine. Sunt cople­ şită pe loc de nefericire şi vinovăţie. Nu şi pentru Jess. iar eu. trebuie să începem să ne gândim la bătrâneţe şi la pensii. să-ţi descarci sufletul. Dar numai dacă vrei. Paul a primit un telefon de la unul dintre prietenii lui fotografi. —îmm. încă un rând. spune veselă Jess. cum spune Paul. am reacţionat exagerat. şi-o bate pe umăr. Spune-ne despre despărţirea de Jonathan. De fapt. Tipul era bolnav şi a întrebat dacă Paul l-ar putea înlocui la o nuntă. îmi petrec următoarele zece minute povestindu-le despre oribila strângere de fonduri. şi despre . înainte să mă pot concentra asupra spuselor lui Carmen. amintindu-mi evenimentele dezastruoase de vineri seară. nu-i aşa ? Şi-apoi. Dragă. Nu-i nimic. în mijlocul întâmplărilor dramatice de la masă. îmm. în câteva secunde. cred că-i rândul meu. Stai jos.. asta o să mă-nveselească sigur. uitasem cu totul de Jonathan. cei trei membri ai trupei şi cele două femei. Aster a cumpărat de băut pentru el.. zice Philip. în loc să fiu o iubită rezonabilă. Jess se întoarce la masă. fată dragă. toată lumea ? —în nici un caz. ştii. şi despre cum era cât pe ce să fiu sărutată de Sidney. dar ochii îi sunt suspect de lucioşi. E rândul meu.

degetul lui cât pe ce să fie rupt. Despre întâlnirea mea cu Dr. Love n-apuc să le spun, pentru că, bineînţeles, din punctul ăsta Carmen acaparează plină de entu­ ziasm conversaţia şi înfloreşte teribil povestea. — Eşti plină de surprize. Charlie e impresionat. Nu te credeam în stare. —Dar cum am putut să fac aşa ceva ? mă văicăresc, înseamnă că sunt un om fără inimă, o persoană împie­ trită, o nesimţită ? înseamnă că sunt o târfă ? — Nu, nu, nu târfă, scutură Jess din cap. —Bineînţeles că nu, fată dragă. Philip îmi întinde un pahar de brandy. Oamenii au reacţii neobişnuite în situaţii emoţionale traumatizante. Văd asta tot tim­ pul în parohia mea. — Doamne, cred că-i foarte romantic, zice Flora şi ochii i se umezesc de emoţie. Ceea ce mă şochează, pentru că-i mereu aşa de sensibilă. — Eu tot mai cred că ar fi trebuit să-l iei acasă şi să i-o tragi, completează Carmen, care a trecut de la bere la whisky şi i se-mpleticeşte limba. —Deşi cred că Philip are dreptate, continuă Flora. Te-ai simţit neglijată şi neînţeleasă de Jonathan, aşa că n-ai mai rezistat. Dr. Love era la îndemână, aşa că ţi-ai transferat asupra lui sentimentele pentru Jonathan. — Ştii, e logic ce spui tu. Chiar. Asta mă bucură enorm. în sfârşit, o expli­ caţie logică pentru purtarea mea ciudată. —Trebuie să spiyi totuşi că mie mi-au plăcut întot­ deauna doctorii amabili, oftează Charlie - iar eu, la rându-mi, mă gândesc la Dr. Love şi la sprânceana lui sarcastică şi oftez - din cauza halatului alb şi a stetosco­ pului. Flora, ce norocoasă eşti că lucrezi într-un spital! —Ştiu, zice Flora şi chipul i se luminează într-un zâmbet uriaş, apoi se îmbujorează.

Ceea ce e ciudat, pentru că Flora se plânge mereu că-i e greu să cunoască bărbaţi la Spitalul St. Charles, unde ea e mare şefă la administrativ, pentru că aceştia sunt fie (a) subalternii ei, ceea ce nu e permis, fie (b) însuraţi ori homosexuali. —Ştii, e de admirat doctorul lui Roşie, spune Phi­ lip. N-am avut niciodată curajul să agăţ o necunos­ cută aşa. Cred că trebuie să ies mai des în lume. Nu mi l-am închipuit până acum pe Philip cu o fată. Adică, e simpatic şi atrăgător în felul lui, greoi ca un urs. Şi a avut iubite în trecut, dar dacă stau să mă gândesc, nu pentru multă vreme. Trebuie să se simtă tare singur, să se îngrijească de turma de credincioşi şi să n-aibă pe nimeni care să se îngrijească de el. —Pur şi simplu nu am ocazia să cunosc fete, adaugă Philip. Cred că gulerul preoţesc le ţine la distanţă. Nu-i tocmai sexy, nu ? — Păi, pe mine nu m-ar ţine la distanţă un guler preoţesc dacă mi-ar plăcea omul, îi spune Jess. —Chiar ? Ah, vreau să zic, e foarte frumos din par­ tea ta, fată dragă, îi zâmbeşte Philip radios. —E cel mai nasol, totuşi, să fii singur în perioada asta, spune Charlie, şi mă tem că o să devină iar melan­ colic şi deprimat ca anul trecut de Crăciun. — Nu eşti singur, spun eu. Ne ai pe noi. Adică, pe Philip, Flora şi pe mine, în orice caz. Carmen şi Jess au pe cineva, dar nu-s decât două din şase. Doar treizeci de procente, dacă ne gândim logic. —De fapt, poţi să zici cincizeci de procente, spune Flora, roşind. — Ai cunoscut pe cineva ? Când ? Cine e ? Chiar dacă sunt încântată pentru Flora, care e lim­ pede că a cunoscut pe cineva, nu pot să nu simt un mic junghi în inimă.

—Păi, spune ea, făcând o pauză şi aruncându-ne o privire fugară înainte să înceapă. E doctor. L-am cunoscut la o conferinţă în septembrie. Şi cu toate că rânjeşte ca o idioată, simt încă un mic junghi de invidie. —Şi n-ai spus nimic de-atunci ? Haide. Scuipă tot, îi ordonă Carmen. Numai, te rog, să nu ne spui că-i despărţit. —De fapt, e divorţat. Ştiu, ştiu. Flora ridică mâna înainte să putem spune ceva. Dar de data asta e altfel. Cred că s-ar putea să fie el Alesul. — Dar de ce nu ne-ai spus ? E extraordinar. — N-am vrut să risc. Ş tii... după ce-am păţit cu James şi-apoi cu Lucian. Şi nu prea voiam să vă spun nici azi, mai ales după veştile tale... — Sunt fericită pentru tine, îi spun, şi chiar sunt. Ce oribil ar fi să fiu geloasă pe propria mea verişoară! — Detalii, te rog, o zoreşte Charlie nerăbdător. Şi să nu omiţi nimic. Şi mai ales să ne povesteşti totul despre cum e în pat. — Bine. Flora se opreşte, se uită la noi, apoi ia taurul de coarne. îl aduc la petrecerea mătuşii Pat din ajunul Crăciunului, aşa că trebuia să vă spun de el cât mai curând. Veniţi cu toţii acolo, nu ? — Ce-i cu toată povestea asta ? se încruntă Car­ men. Aproape uitasem, Roşie - pune-o pe seama creierului meu îmbibat de alcool, dacă vrei, dar am avut cea mai ciudată conversaţie telefonică cu Elaine. —Şi eu, dă din cag Jess. Ne-a invitat la petrecerea familiei. Pe mine şi pe Aster, vreau să spun, ceea ce e drăguţ, pentru că ea nici măcar nu l-a cunoscut pe Aster. —Ceea ce-i al dracului de ciudat, vrei să spui, pen­ tru că Elaine nu face niciodată nimic drăguţ, o între­ rupe Carmen. Spuneţi-mi, voi trei o cunoaşteţi mai

bine ca oricine. Carmen se uită la mine, Flora şi Philip. De ce ne-a invitat ? Şi să nu ziceţi că-i fiindcă sărbătoreşte apropiata venire pe lume a ghemotocului de bucurie, pentru că nu cred. — Ă ă... spiritul sărbătorilor ? spune Philip. —Sau ca să bage zâzanie. încă n-am uitat petrece­ rea lui Roşie, când a împlinit douăzeci şi unu de ani. (Mersi, Carmen, că-mi aminteşti asta, mă gândesc.) Scuze, Roşie, n-am vrut să-ţi amintesc de porcăria... —Deci, despre noul flăcău al Florei. (Philip e aşa de sensibil la sentimentele oamenilor. îi zâmbesc recu­ noscătoare.) Ard de nerăbdare să-l cunosc. — Ce veste grozavă, ce veste grozavă, spune Jess împreunându-şi mâinile. Categoric venim la petrecere acum, că murim de curiozitate să-l cunoaştem, nu ? —Absolut. Şi dacă Elaine face dracului vreo tâm­ penie, de pildă să se furişeze cu gagiul tău ca să-i dea o m u... —Deci, cum e ? o întreb eu voioasă, pe de-o parte ca s-o opresc pe Carmen s-o scrântească şi mai tare, şi pe de altă parte pentru că lucrez din greu la entu­ ziasmul meu şi încerc să nu mă gândesc la ginecologul meu înalt, brunet şi mişto. Sau la Jonathan, bine­ înţeles ... —îl cheamă Edward, dar toată lumea îi zice Ned. Are treizeci şi doi de ani... „Cam aceeaşi vârstă cu Dr. Love“, mă gândesc. —Şi ştiu că-i un clişeu, adaugă Flora, dar e înalt, brunet şi m işto... Dr. Love, Dr. Love, Dr. Love... —E fermecător şi nostim... Da. Da. —Şi e ginecolog. La spitalul St. Mary. Dumnezeule!

Spiritul sărbătorilor
Confesiunea lui Roşie: Urăsc Crăciunul. Pe cel de anul ăsta, în orice caz... Pfui, ce prostii!

Ajunul Crăciunului. Patru zile de când Jonathan s-a despărţit de mine prin căsuţa vocală, şi eu tot mai aştept să mă sune... Vreau să spun, dacă v-aţi despărţi de cineva printr-un mesaj lăsat în căsuţa vocală, l-aţi suna apoi, nu ? Pentru orice eventualitate, că poate nu v-a primit mesa­ jul, pentru că ştim cu toţii, căsuţa vocală nu e sută la sută sigură, iar dacă persoana n-a primit mesajul, nici măcar n-ar şti că v-aţi despărţit de ea. Vai, sună telefonul... — Hai să-ţi prezint un scenariu ipotetic, spune Carmen, şi pot ghici doar după stilul ei laconic că-şi răsuceşte o şuviţă de păr - ceea ce, după cum ştim, înseamnă fie că e supărată, fie că se gândeşte profund la ceva. Să presupunem. Doar să presupunem că ţi-ai petrecut luni de zile bătându-i iubitului apropouri zil­ nice şi clare că ceea.'te ţi-ar plăcea la nebunie, ceea ce îţi doreşti din tot sufletul să fie cadoul tău surpriză de Crăciun e un weekend romantic la Paris. Sau ceva asemănător. Adică, nu-i musai să fie la Paris, dar să fie o minivacanţă în orice loc romantic, în orice loc, fiindcă ar fi minunat să petreceţi nişte momente

plăcute împreună, iar presupusul iubit pare să-şi pe­ treacă tot timpul muncind în ultima vreme... Se opreşte în sfârşit ca să respire. Mai eşti acolo ? — Absolut. Aşadar, nervoasă, mă gândesc, dorindu-mi să mai fi avut într-adevăr un iubit. — Şi doar să presupunem. Doar să presupunem că el nu se prinde deloc, absolut deloc şi-ţi cumpără în schimb peşti tropicali. Vreau să spun, ce dracu’ a avut în cap ? Interesant cadou. Apoi altceva îmi trece prin minte. — E limpede că cineva s-a apucat să scotocească după cadoul secret pe care trebuie să-l primească de Crăciun. Carmen, îi spun, exasperată. Toată esenţa cadourilor secrete stă tocmai în partea cu secretul. Credeam că vrei să fie o surpriză. — Vreau, dar nu genul ăsta de surpriză. Şi n-am scotocit, l-am auzit întâmplător pe Paul vorbind cu cei de la magazinul de animale de companie, când s-a furişat jos să dea un telefon secret. în plus, puf­ neşte ea, am bănuit că a făcut-o de oaie, cumva, şi voiam să fiu pregătită. Ştii tu, să mă descarc, să-mi manifest dezamăgirea în faţa altcuiva, ca să-mi pot exersa încântarea pentru momentul când Paul o să-mi dea porcăriile alea de peşti. Da, am vrut să am parte de spontaneitate în viaţă şi uite, acum mă plâng pen­ tru că mi-a cumpărat spontan nişte peşti tropicali. Şi nu vreau să-i rănesc sentimentele... Ăsta e unul dintre lucrurile care-mi plac la Carmen. O fi ea gură-mare, dar chiar îi pasă de prietenii ei şi de sentimentele lor. Totuşi, e frumos să primeşti orice fel de cadou, iar eu am considerat întotdeauna că peştii tropicali sunt foarte liniştitori şi drăgălaşi. —Păi, peştii tropicali sunt foarte liniştitori şi dră­ gălaşi, o consolez eu. Şi eu ...

. nu ? Şi încerc .. Cum putem să plecăm într-o afurisită de minivacanţă. prieteni. Gândeşte-te mai bine la doctori mişto. Ah.. Cred că exage­ rează un pic. e un angajament. îi spun. E o perioadă de obicei liniştită în domeniul agen­ ţiilor de angajări. Tu ce faci ? — A. da. Mersi că m-ai readus cu picioarele pe pământ. Roşie. — Nu te gândi la Jonathan. spre.—Da.. Adică. sare Carmen. nu ?) E simplu. apoi mă rogi să trec pe la voi şi să hrănesc peştii cât sunteţi plecaţi. îmi ordonă Carmen. O lungă tăcere se-aşterne în vreme ce Carmen îmi rumegă cuvintele. Ştiu că pot fi o scorpie egoistă câteodată. mint eu. Am rezolvat problema.. dar a avea grijă de nişte peşti nu-i chiar aşa mare filozofie. când avem.. între două gân­ duri la Jonathan. oftează ea. mintea îmi tot zboară la Picadilly C ircus. — Da.. păstrându-mi tonul blând şi calm. foarte bine. tocmai a intrat un client.. chiar şi pentru o agenţie precum . e esenţa problemei. sau în con­ cediu... îmi pare rău. (Ştiu că îi place să se considere un spirit liber. —Carmen. sunt doar nişte peşti. Asta.zău că încerc. — îm m . obligaţii ? — De-asta aveţi prieteni. Ai dreptate. iar vocea-mi tremură doar un pic. adaug eu. dar nu pricepi ? E primul pas pe panta alunecoasă spre. — Doamne.. tre’ să plec. îţi pro­ gramezi o minivacanţă. viaţa de cuplu stabilă. dar ştii ce înseamnă.. să nu uiţi de mâncarea pentru peşti când faci cumpărăturile săptămânale ? —înseamnă că suntem legaţi de casă. Crăciunul e de vină.

şi toată lumea ştie că nu-i bine să te pui cu karma costumelor. Oamenii normali sunt pur şi simplu prea ocupaţi cu petrecerile ori cumpărăturile sau. ar trebui să fie privilegiat şi a cerut o cabină separată în culisele mititele ale cârciumii din Hammersmith. De asemenea. Charlie a fost ocupat până peste cap cu pregătirile pentru diversele spectacole de travestiţi pentru petrecerile de Crăciun. de vreme ce el e vedeta spectacolului. şi nici nu vrea să presteze I Am Who I Am a lui Kitty Princess Cherrie. Am avut o groază de cereri în ultimul moment de la magazine universale şi diverse alte organizaţii pentru Moşi Crăciuni. Din cât se pare.. elfi şi zâne. sărbătoresc prea bine ca să se gândească să-şi schimbe slujba. iar acum e într-un bar de homosexuali din Hammersmith. plus băutură gratis de la bar. Cu una sau două excepţii. pentru orice eventualitate.cea a lui Charlie şi a mea. Kitty Princess Cherrie din gru­ pul Queen KiKi and the Karmic Kitty Princesses (cunoscută şi ca Nigel din Clapham) e convins că versiunea lui la I Will S urvive este net superioară celei a lui Kitty Princess Jancie şi vrea să le schimbe. care procură personal pen­ tru unele dintre cele mai ciudate slujbe la care vă puteţi gândi. Lui Kitty Princess Jancie (John din Leeds) nu-i prea convine aranjamentul ăsta de ultim moment. Totul se complică şi mai mult deoarece Queen KiKi (Lionel din Brighton) a pretins că.. potolind egourile zburlite ale celor de la Karmic Kitty. pentru că nu are costumul potrivit pentru piesa respectivă. . în general. dar anticipaserăm deja cererea de sezon şi ne-am pregătit din timp.

sau ar trebui să spun onoarea.. O altă excepţie de la liniştea obişnuită este sarcina. de a avea grijă de Maximillion d’Or. Mă reped să răspund. slavă Domnului. Dar să revenim la subiect. lucrurile sunt prea liniştite.. să fii plătit ca să ţipi la oameni ? S-ar putea să-mi ofer şi eu serviciile data viitoare. durerea de cap i se va transforma în migrenă.. bubuie doamna Granville-Seymour de la celă­ lalt capăt al firului. un motan persan cu extremităţile roşii. Vai. sau ceva în genul ăsta.. pentru că e Cră­ ciunul. pen­ tru întâlnirea anuală de Anul Nou cu colegele de şcoală. posibil şi într-o tumoare pe creier. —Domnişoară Mayford. ^ Credeam că totul'era aranjat.vă daţi seama. Ăsta-i domeniul lui Charlie. . pur şi simplu nu e potri­ vită. aparţinându-i doamnei Hermione Granville-Seymour din Kensington Place. El aranjează spectacolele de travestiţi sau alte acţiuni de genul ăsta pentru companii.. astfel că am foarte mult timp să meditez. nu izbutesc să spun.Iar dacă nu primeşte cabina personală şi băutura gratis. s-ar putea să fie Jonathan ş i.. sună iar telefonul. astfel că nu va putea să presteze. — D ar. Preferatele mele sunt din ce în ce mai popularele tabere de pregătire a recruţilor în stil japonez. iar agenţia la care apelează de obicei n-a reuşit s-o mulţumească. Vedeţi. conferinţe şi reuniuni private. Furni­ zăm ţipători profesionişti. Oameni cu voci puternice care să-şi insulte directorii sau studenţi care să încu­ rajeze obţinerea unei performanţe mai bune . Doamna Granville-Seymour şi însoţitoarea ei se duc cu avionul la Aspen.

să se uite la televizor cu el. foarte bine. tună iarăşi doamna G-S. din care doamna Granville-Seymour şi-a putut alege îngrijitorul perfect pentru dragul de Maxie. cu ea şi cu dragul de Maxie (adică. de ce-o fi crezând ea că se va apuca logodnicul lui Claire. iar doamna G-S plăteşte foarte. care se vor gândi şi ei să apeleze la Slujbe Speciale pentru îngrijirea animăluţelor lor.şi lista poate continua). din cât se pare. să se joace cu el. Fiecare candidat a trebuit să petreacă o dimineaţă sau o după-amiază încercând să-l cunoască pe dragul de Maxie şi să înveţe care îi sunt nevoile (să-i vor­ bească. am crezut că doamna G-S s-a decis asupra lui Claire. sau plimbători de câini în sacrosanctele saloane ale bogaţilor din cartierul Royal Borough of Kensington and Chelsea. Claire vrea ca logodnicul ei să-şi petreacă Anul Nou acasă la doam­ na G-S. Iar dacă reuşim s-o satisfacem pe proprietara dragului de Maxie. o foarte drăguţă studentă Ia medi­ cină care are nevoie de nişte bani în plus de sărbă­ tori. Nu cred că e total dedicată dragului de Maxie. iar doamna G-S nu vrea un străin în casa ei. pentru că. să vrea să intre în noul an având drept companie mai mult decât o pisică). mă rog. student şi el la Medicină. pentru că am ales nişte oameni excelenţi. sau strângători de răhăţei. Sunt mai mult decât contrariată de povestea asta. doamna Granville-Seymour le va spune despre noi prietenilor ei bogaţi. ce fată neobrăzată. să asculte muzică cu el . cu experienţă cu pisicile. care să se apuce de. Din nefericire. Să se joace de-a . Din nefericire. — Pur şi simplu nu am un sentiment bun în ceea ce-o priveşte.Asta ar putea fi intrarea noastră în lumea anima­ lelor de companie ale oamenilor bogaţi! N-o să vă vină să credeţi cât de mare e cererea de îngrijitoare de animăluţe.

Dar i-am trimis deja toţi oamenii mei cei mai buni. o potolesc eu. n-am vrut să mă gândesc la doctori.. Şi deşi Claire a asigurat-o în repetate rânduri că e pregătită să-şi continue misiunea fără logodnicul ei. bine­ înţeles. —Lăsaţi-mă să mă uit în dosarele noastre. doamnă Gran­ ville-Seymour. — Personal sunt de părere că ar fi mai potrivit cineva cu un nivel al educaţiei mult mai înalt. pentru că asta. pentru că e a doua zi de Cră­ ciun şi apoi weekend. şi nu mai e timp. bubuie doamna G-S. doamna G-S nu mai are încredere în ea că-1 va ţine la distanţă. şi excluzându-le şi pe următoarele trei. n-am vrut să mă gândesc la operaţii pe cre­ ier.doctorul. ceea ce îşi poate permite. —Sunt perfect conştientă de asta. îmi aminteşte iar de doctori. să dau câteva telefoane şi apoi vă sun. îi spun. . Şi aşa. poate ? Ah.. nu ? Of. ceea ce înseam­ nă că am şase zile să fac rost de un înlocuitor. în ajunul Crăciunului. domnişoară Mayford.. —Dragul de Maxie nu s-a ataşat de nici unul din­ tre ceilalţi candidaţi. Doamna G-S pleacă pe 30 decembrie. şi mă întreb D e ce ? Că doar a purta de grijă unei pisici nu-i chiar operaţie pe creier. inevitabil. că am la dispoziţie doar dupa-amiaza asta şi ziua de luni ca să găsesc pe cineva în loc. efectiv. Ceea ce înseamnă. simţind cum se apropie dezastrul.. când e Crăciunul. deoarece clientul are întotdeauna dreptate. doamna G-S a hotă­ rât să se răzgândească. zău că sunt. exclu­ zând ziua de mâine. ascunzându-mi complet nemulţumirea în timp ce-mi storc creierul să găsesc altă soluţie.

Are nevoie de conversaţie inteligentă. respectiva companie voia să hrănească şi să crească doar femele. în acest punct al conver­ saţiei flutur în minte steagul alb al înfrângerii. îi spun. Puii trebuiau aşezaţi pe o bandă transportoare. Motivul pentru care am refuzat: ca să aibă profi­ turi mari. Rezultatul: puii fie erau striviţi de . Mă dau bătută! Serios.. — Am să văd ce pot face. continuă doamna G-S.. De aceea era nevoie să se deter­ mine sexul puilor de îndată ce ieşeau din ouă. la cineva cu studii supe­ rioare. Nu cred că am respins vreodată pe cineva până acum. când Charlie şi cu mine am renunţat la slujbele noastre acum doi ani şi am înfiin­ ţat Slujbe Speciale.—Dragul de Maxie e foarte inteligent. Soarta mascu­ lilor era să fie aruncaţi în butoaie împreună cu sute de alţi masculi. adaugă imediat doamna G-S. pentru că ar păta reputaţia noastră nepătată. Vedeţi. am adoptat deviza firmei: să găsim exact slujbele potrivite pentru oamenii potriviţi. tre­ buiau să îi caute de testicule mititele. Garanţia noastră: plasare reuşită pentru toţi. Sau oamenii potriviţi pentru cele mai neobişnuite slujbe. gândindu-mă că nu există nici cea mai mică şansă să pot rezolva problema asta. în general. pentru că era pur şi simplu mult prea oribil de conceput aşa ceva. iar determinatorii de sex. cu excepţia companiei care căuta determinatori ai sexului puilor de găină. Şi imoral. de o parte şi de alta. Ce ridicol! Oare femeia asta nu-i cam ţicnită să sugereze că numai o persoană licenţiată ar fi capabilă să-l îngrijească pe Maxie ? —Mă gândeam. Ceea ce ar fi tragic. Preferabil cu o licenţă în literatură. Dar Maxie nu vorbeşte engleza. Sau într-o limbă străină.

Şi i-am scris şi-o scri­ soare dură Ministrului Agriculturii. nu sunt tocmai surprinsă. e foarte interesant când . Indiferenţa lui Colin nu e intenţionată. e cât se poate de inuman. încât acum avem registrele pline de oameni la care putem apela pentru diferite slujbe speciale. când aud ciocănituri la uşa biroului. Azi suntem doar eu. aşa că m-am plâns la Societatea Regală pentru Prevenirea Cruzimii asupra Animalelor. îmi pun capul pe masă în speranţa vreunei brume de inspiraţie. Dar de când am început afacerea. în cele din urmă. El spune că-i o reflectare a personalităţii lui indiferente. mă întreb dacă nu cum­ va Colin a clacat. Vreau să spun. îmi spune Colin indiferent. Se pare că trebuie să găsesc singură un îngrijitor pentru M axie. nici măcar nu părea să fie legal. după cum spuneam. Oricum. — Am o puştoaică sexoasă eşuată în birou. —Zice că vrea altă treabă cu mai puţine responsa­ bilităţi şi fără sex. şi avem şi trei angajaţi ca să facem faţă volumului de muncă. dar.. Bleah! Vreau să spun. Suferă mult din cauza lipsei de încre­ dere în sine. Charlie (când va fi pus în sfârşit lucrurile la punct cu Kitty Princesses) şi Colin. motiv pentru care a şi tot fost dat afară de peste tot până să se angajeze la noi..greutatea fraţilor lor. Atât de multe. Cel puţin de obicei avem trei angajaţi. am avut parte de multe succese. Totuşi. lucrurile sunt neobişnuit de liniştite din cauza sărbătorilor. doar eu şi Char­ lie. Bietul Colin. Dată fiind natura specială a agenţiei noastre. fie erau lăsaţi pur şi simplu să moară sau erau lichidaţi în mod oribil. care se ocupă de administrativ şi de telefoane.

—Nu-i un strigăt de ajutor. Nu mai fac altă depresie până luna viitoare. zic eu. . să încingă actorii înainte de filmarea unei scene porno. Toţi avem tendinţa să uităm că-i acolo. îmi zice Colin impa­ sibil. —Zice că s-a săturat de scene porno şi de excitat atâtea pensiuri. — Intră şi ia loc. dar ea zice că treaba ei este. „Doamne. dacă asta ajută la ceva. Colin. fiindcă nu vreau să-l supăr cumva. Dacă aş avea patruzeci şi şase de ani şi aş locui cu o mamă bătrână. aş fi şi eu retrasă şi deprimată din când în când. Mă simt vinovată pentru asta. Uneori însă. îi spun cu cel mai bun ton al meu de sunt-aici-pentru-tine. N-am mai auzit până acum de erectori. —Vrei nişte cafea ? întreb. adaugă Colin. pentru că nu vreau să creadă că am de gând să-i acord doar cinci minute şi-apoi să-l dau afară fără să mă sinchisesc. ca să-şi compenseze lipsa de intonaţie (şi să ne şocheze un pic). nu ? Ăsta e un stri­ găt evident după ajutor. doar din cauza tonului indiferent şi a hainelor bej. surdă şi pretenţioasă. Chiar am o puştoaică sexoasă eşuată în birou. întrebându-mă în acelaşi timp dacă tipei îi plac pisicile. Pentru că „scene porno" şi „penisuri" sunt cuvinte ce nu pot fi în nici un caz ignorate. îşi presară fra­ zele cu termeni de neignorat. Spune-mi despre ce e vorba. în foarte puţine ocazii. Colin tinde să se piardă în decor. E o erectoare. de ce eu ? De ce azi ?“ mă gândesc. ştii. Şi se pricepe de minune să aleagă omul potrivit pentru slujba potrivită.ajungi să-l cunoşti. — E licenţiată în franceză şi germană. fiindcă nu-i vina lui că e atât de retras şi trebuie să spună lucruri ciu­ date pentru ca oamenii să-l audă cu adevărat.

după ce-o trimit pe Grace (care pare simpatică şi normală) în vizită la dragul de Maxie şi doamna G-S.. pe care să trebuiască s-o rezolv. dar sunt convinsă c-o să fie bine. când a sunat telefonul.O oră mai târziu. De fapt. Aşadar. aşa cum a fost toată săptămâna. mă bucur că o aud. Bine măcar că mama nu şi-a mai găsit nici un motiv de panică săptămâna asta. dar deja simt lipsa unei probleme ca aceea a doamnei Granville-Seymour. Love . pentru că acum e din nou linişte. (b) să visez cu ochii deschişi la Dr. să facă mare caz de Maxie şi să nu men­ ţioneze implicarea ei în industria porno. acum. Sau aşa credeam până acum două minute. bineînţeles. şi totul va fi bine. decizia finală o vom putea lua doar după ce ne sosesc referinţele despre Grace. t Se pare că tema crizei de azi este hoţia. şi era mama. Love. că am descope­ rit cum se face . mă felicit în gând pentru o asemenea sclipire de geniu! Tot ce trebuie să facă Grace este să o încânte pe doamna G-S. Love al meu sunt unul şi acelaşi. Curios. ce se-alege de starea naţiunii când poliţia nu mai e interesată de spargerile de case ? sunt pri­ mele ei cuvinte.e un coşmar şi-aş vrea să înceteze şi (c) să mă obsedeze gândul că doctorul Florei şi Dr.. Am o presimţire. fiindcă nu mă pot opri din visat cu ochii deschişi. asta înseamnă că am o gră­ madă de timp (a) să-mi fie dor de Jonathan. Bineînţeles. pentru că tocmai a între­ rupt o reverie destul de enervantă în care Dr. — Serios.

Şi în vreme ce maşina ne poartă.. într-un fel de răvă­ şeală fermecătoare. Iar când sunt transportată la spital ca să se verifice dacă n-am contractat niscaiva microbi de canal. Dar se pare că nu le pot evita. smucitura din momentul în care hoţul dă drumul genţii mă proiectează în spate. Sunt ţinută sub supraveghere peste noapte. Love mă aşteaptă cu maşina. Dr. în canal. Deschid ochii şi privirile ni se întâlnesc. cântă din nou în fundal (trebuie neapărat să găsesc altă coloană sonoră). Sunt udă şi murdară. ştiu.. spre un trai fericit până la adânci bătrâneţi (pentru . n-am de gând să las un hoţ să scape). Love mă ţine de mână în ambulanţă. şi frumoasă pe deasupra). iar a doua zi. Love. te-am găsit în sfârşit". iar în cădere mă lovesc la cap şi-mi pierd cunoştinţa. Din nefericire. un clişeu. Love trece să mă vadă între două contracţii ale doam­ nei Woodbridge. reuşesc să-l pocnesc în locul dureros şi să-mi recuperez geanta. Un hoţ din soiul loveşte-şi-nhaţă tocmai mi-a smuls poşeta. „Dulce mister al vieţii. când sunt externată. Imaginaţi-vă asta: merg de-a lungul canalului.mă salvează de la o moarte sigură. în Camden. care din întâmplare tocmai trecea pe acolo. pentru că sunt o fată aşa forţoasă şi dârză. sare şi mă salvează eroic din apele întunecate. în apusul soa­ relui. iar Dr. Dr. a văzut totul (şi e acum îndrăgostit de mine. cu un buchet imens de flori şi-o sticlă mare de şampanie. Dr. Tocmai mi-a dat sărutul dătător de viaţă. Da. Intre noi se înfiripă o dragoste eternă. dar aşa. iar în încăierare (reverie sau nu.

dar ceea ce vrea să spună este. Bunicul Smith i-a cumpărat-o când 'au aniversat cincizeci de ani de căsnicie. mamă ? Mai spune o dată. dar ştii. — Nu fi toantă. nu. sunt sigură că vor să fie de ajutor. (Serios. — Păi. Ce s-a întâm­ plat.) —Spuneam că a dispărut Gertrude.n-am auzit bine. —Mamă. ce-am să fac eu ? — în regulă. E o problemă serioasă. dragă. mint eu. iar pe poliţişti nu-i interesează. trebuie să mă opresc din visat atâta.ai văzut-o toată viaţa ta de mai multe ori pe săptămână. . mamă. Vreau să spun că unul care fură un pitic de grădină nu-i nici pe departe la fel de important ca. pregătindu-se de-o panică zdravănă.. Ce facem ? întreabă ea din nou. Aminteşte-mi doar cum arată. —Dar bunica Elsie o are pe Gertrude de zece ani. de exem­ plu.. din punct de vedere sentimental. calmea. nu-i aşa ? —Practic e o antichitate.că reveriile mele tind mai degrabă spre romantic decât spre erotic. N-ai auzit nici un cuvânt din tot ce-am spus ? — Scuze . Ce facem ? —Poftim. mai exact ? Vrei să spui că v-a fost spartă casa ? Ai sunat la poliţie ? — Nu. Distrusă. Casa e în regulă. —Bunica o să fie distrusă.. ceea ce e cam jenant). Gertrude e un alt pitic de grădină din colecţia bunicii Elsie. A fost furată din grădina din faţă. se plânge mama. e bunica ta . au resurse limitate şi aşa mai departe. —E în regulă. — Mă refeream la Gertrude. îi spun. de fapt. mama zice: —Bunica Elsie o să fie devastată dacă află. era ceva pe fir.. un hoţ care intră în casă şi fură toate cadourile micuţilor Jimmy şi Suzie de sub bradul de Crăciun.

Părul mi se leagănă ca un clopoţel în jurul feţei. bineînţeles. am plătit-o şi-am comandat livrarea ei prin curier rapid. Logodnic ? S-au mişcat repede. începe iar să mă obsedeze petre­ cerea de diseară şi alunec în altă reverie legată de doc­ torul Florei. strigă Flora când mă vede. Sunt îmbrăcată cu rochia neagră. detaliu cu detaliu. mulată. Dar măcar în felul ăsta am ceva de făcut tot restul zilei. elegante sunt încălţate cu cei mai sexy pantofi pe care i-aţi văzut vreodată. şi după ce-mi aminteşte că trebuie să fiu la ea la şapte fix pentru că mă aşteaptă amândouă să luăm împre­ ună un taxi ca să mergem la petrecere (fiindcă ele nu se descurcă în taxi fără mine). fără să ştiu că inima mea e pe cale să fie ruptă-n două.E abia unsprezece şi-un sfert şi deja simt că se-apropie o durere de cap. Intru în salonul lui tanti Pat. dar ceva la Ned mi-e foarte familiar. pe care îmi plănuiesc s-o petrec căutând pitici de grădină pe internet. ca de obicei în visele mele. Iar când el se în­ toarce. Mama îmi împrospătează memo­ ria cu privire la Gertrude. Din păcate. inima-mi bubuie şi mă cuprinde brusc o transpiraţie nervoasă. logodnicul meu. provo­ catoare.. Flora şi Ned sunt cu spatele la mine.. şi mă întreb cum de ştie atâtea amănunte despre un pitic de grădină. Picioarele mele mici. cu tot cu undiţă şi fustă roşie. pe la unsprezece şi jumătate deja am găsit o clonă a lui Gertrude. Iar după ce-o sun pe mama să-i dau vestea bună. — Roşie. e impe­ cabil. o adevărată tortură. Machiajul. nu mai am nimic de făcut. Vino să ţi-1 prezint pe Ned. Aşa că. stomacul mi se strânge. Până şi .

rămân mută. Jonathan XXX". Ned m-a sărutat pătimaş în vreme ce era logodit cu Flora. bine că s-a rezolvat dracului. Pe biletul dinăuntru scrie: „Pantofi de pisicuţă pentru pisicuţa mea specială. înroşindu-mă de jenă. E doctorul meu misterios. îi spun.vârfurile degetelor sunt cuprinse de o transpiraţie nervoasă. sau seara de vineri a fost doar o greşeală regretabilă ? —încetează cu obsesiile. Să-i spun şi ei sau să tac ? O va înşela. Probabil că e ceva pentru Slujbe Speciale. dacă i-aş spune Florei că doctorul ei e una şi aceeaşi persoană cu misteriosul meu doctor. Nişte pantofi drăguţi. creşte enervant sonorul în fundal. te-am găsit în sfârşit". încercând să abat subtil atenţia de la persoana mea obsedată şi îmbujorată. îmi spune Charlie. —Nu te ambala. din nou. iarăşi. ambalându-mă eu însămi în timp ce tai banda adezivă cu foarfeca. intrând în birou şi punându-mi pe masă o cutie. zice el. . Iar când izbutesc în sfârşit să deschid cutia. băgându-şi capul pe uşa biroului. fiindcă-i clar un cadou de Crăciun. —Karmice. Dr. cu drag. negri. iar mie nu mi-a trimis nimeni unul. ca să se întrerupă apoi cu un scrâşnet ascuţit când îmi dau seama că. în timp ce eu m-aş alege cu o altă dilemă insu­ portabilă. Şi sunt foarte invidios. Ce fac Prinţesele Kitty ? îl întreb. — Cine. în semn de mulţumire de la un client recunoscător. „Dulce mister al vieţii. i-aş distruge viaţa. pentru că adresa de ramburs de pe pachet este a magazinului Selfridges de pe Oxford Street. eu ? întreb. Tocmai a sosit asta pentru tine. E o pereche de pantofi. cu tocuri mici şi subţiri.

spune Charlie. Izbucnesc în lacrimi. Joia trecută. îmi pune în mână o batistă. scumpete. pentru că data comenzii e de joia trecută. E-o prostie. cel puţin te-ai ales cu o pereche de pantofi trăsnet drept cadou de despărţire. —Ştiu. luându-mă în braţe. Bineînţeles. — Iar dacă privim partea bună a lucrurilor. Nu-s mări­ mea potrivită. iar acum sufăr de transfer de atracţie sexuală şi visez la doctori infideli şi nesuferiţi. N-aş formula-o chiar aşa drastic. vino-ncoa’. Şşşt. —Hei. viaţa mea era aşa de ordonată şi de clară. Dar trebuie să vezi dacă-i poţi schimba. mă smiorcăi eu. gata. . Sinistru. Charlie scoate unul din cutie. sunt cu două numere mai mici..E limpede că i-a comandat înainte să ne despăr­ ţim. dar nu mă aşteptam să primesc nimic de la el după ce ne-am despărţit. E ca şi cum ai primi un cadou de la cineva după ce acel cineva a murit cu câteva zile înainte. —Scuze..

Nu mai durează decât cinci minute.. îmi spune ea. bunica Elsie şi cu mine ajungem la tanti Pat. A m m ari bănuieli că verişoara Elaine petrece zilnic ore În tregi exersându-şi-l. în loc să fie pregătită să iasă imediat din casă. — Aşa e tradiţia.în afară de faptul că taxiul meu a sosit abia după o jumătate de oră atunci când am ajuns la mama ca să le iau pe ea şi pe bunica Elsie. petrecerea e în toi. fiindcă. . mama curăţa legume cât să hrănească tot cartierul. Am întârziat pentru că . Iată ce s-a întâmplat. pentru că în cazul ei limba este o armă m ortală. Când mama. încărcată cu daruri de Crăciun şi cu o geantă de schimburi pentru noapte (fiindcă-i regulă bătută în cuie aceea că Toate Persoanele Necăsătorite Trebuie să Petreacă Crăciunul Acasă la Părinţii Lor). — Dar ne aşteaptă taxiul. 5ragă. bineînţeles.Fantoma fostului iubit Confesiunea lui Roşie: Limba este cel mai puternic muşchi al corpului uman.. adăugând al milionulea cartof într-o cratiţă cu apă şi ştergându-şi mâinile de şorţul pe care şi-l pusese ca să-şi pro­ tejeze rochia cea nouă. am întârziat.

îmi spun.. Ştii doar că întotdeauna mi-a plăcut să petrec Crăciunul cu familia mea. spune ea cu o voce plângăcioasă. — D ar. toată populaţia Londrei se duce să petreacă şi toţi cheamă taxiuri.. ne-apucăm şi de crema caramel. Nu spun nimic din toate astea.. — Dar întotdeauna pregătesc masa de Crăciun încă din ajun. Lui taică-tu i-a plăcut întotdeauna curcanul meu cu umplutura specială. am avut grijă să comand taxiul dinainte.. înseamnă şi „să-l şperţuiesc". Strâng din dinţi. ah... date fiind legile ofertei scăzute (zice el) şi ale cererii mari (ştiu eu câte alte . dac-ai putea să-mi măsori jumătate de litru de lapte. —Sunt sigură că mai poate aştepta câteva minute. Bunica Elsie.. chiar sunt singura din familia asta care crede că punctualitatea e importantă ? Am sunat-o când am plecat.. spune mama scoţând senină o pungă de morcovi din frigider şi începând să cureţe unul. pentru că mama îşi scoate asul din mânecă. Ştiu că ar trebui să încerc să fiu mai răbdătoare cu ea.. oftez. — Nu. — De altfel. „Sunt o insulă de linişte şi pace“. însemnând cu mâna pe clanţa uşii. din ce în ce mai stinsă. bineînţeles. —Acuma. Şi fiindcă ştiam asta.. — OK.Pe bune. începând să se panicheze. E abia al doilea Crăciun al nostru fără el. spune ea. nu se zăreşte. fără să fiu nevoită să mă zbat prea mult în bucătărie. Dar o să mă duc mai întâi să-l implor pe taximetrist să aştepte. n-o să mai fie la fel fără e l. ca să mă asigur că ea şi bunica Elsie sunt gata. pentru că. la urma urmei. în ajunul Crăciunului nu putem. Gata. putem chema oricând alt taxi. bine ? Când spun „să-l implor pe taximetrist să aştepte“. —OK.

Mă opresc. ca şi cum a ţine un taxi în aşteptare ca să umpli curcanul e ceva ce lumea face în fiecare zi. înşfac lichiorul şi-l dau pe gât. Zău! „Linişte şi pace“. Zăy aşa. îmi dau ochii peste cap. adică. Ce-ai zice să-mi mai dai unul ? spun întinzând paha­ rul. dar nimic n-o abate pe maică-mea de la misiunea ei.. buni. —Nu durează mai mult de câteva minute. Pe cuvânt. căci simt că-mi răcesc gura de pomană. întotdeauna iese mai gustos când curcanul are timp să absoarbă aroma de la umplutură. Asta chiar aveam nevoie s-o ştiu. acceptă să aştepte zece minute. trebuie să plecăm. —Ia un lichior. mama a terminat cu morcovii şi e cu mâna în curcan. pufneşte mama în timp ce şoferul claxo­ nează nerăbdător. Alf. dragă. ştii. —Alf m-a scos azi la o cină cu curcan. îmi spune bunica. —Mamă. Ne-am întâlnit deja de trei ori săptămâna asta . Bunica Elsie vine în bucă­ tărie plutind pe-un nor de parfum Youth Dew. mă autosugestionez iarăşi. Poate-ar trebui să bea şi mama un pahar. spune ea din nou. Cred că vrea să mă îndulcească. — Mersi. Curcanul e acum umplut şi în siguranţă. — Voia să vină şi el la petrecere diseară. golind al doilea pahar. dragă.. pentru favoruri sexuale şi de-astea. turnându-mi în pahar din sticla pe care-o mânuieşte cu dibăcie. Dar după ce-i promit o sumă ame­ ţitoare. Iar când mă întorc în bucătărie. adaugă bunica Elsie. mă dau bătută.curse pierde el ?). îmi face ea cu ochiul. O să te liniştească. —Mamă. Dar m-am gândit că-i cam mult. — Mamă. spun eu.

Claxonul taxiului mă îmboldeşte să acţionez. taximetriştii de azi n-au maniere. mă gândesc cu amărăciune.şi vreau să-l ţin pe jar. paltoanele-n spinare. în plus. — Durează doar un minut. „De bună seamă că n-am fost îndeajuns de zgârcită". Toată lumea. superb. arăţi foarte bine. Aco­ păr curcanul cu folie de aluminiu şi-i dau brânci în frigider. „Deci aici am greşit cu Jonathan". — Ş-apoi. pentru că aşa şi e. e din mătase şi pare scumpă. adaugă bunica. acopăr cratiţa şi-o bag şi pe ea în frigider. —Cred c-ar trebui să dau o fugă la toaletă înainte de a pleca. „Mă întreb uneori cum am ajuns eu să fiu atât de normală". Şi ştii vorba aia veche. Bunica Elsie se şi îndreaptă spre scări. ştergându-şi mâinile şi scoţându-şi şorţul.. chicoteşte ea. aş putea primi o ofertă mai bună la petrecere. De fapt. —Aşa-i. Dar înainte să mă dezmeticesc. —Zău. — Mamă. Ei. pufneşte mama. poate foarte bine să aştepte până îmi împrospătez machiajul. zâmbesc voioasă şi preiau iniţiativa. mă gândesc. are şase băi. . îi iau şi morcovii mamei. adaug. nu se ştie niciodată. ignorând-o nevrând să reflec­ tez la ofertele ei mai bune. — Dar nu poţi aştepta ? Tanti Pat. Nu vreau să m-apuce pe drum.. Noua ei rochie gri-deschis îi scoate în evidenţă verdele ochilor. Taximetristul claxo­ nează din nou. dragă. Mama o urmează pe bunica Elsie pe scări. termin de spus către ceafa ei. claxonul ţipă iar. Vorbesc degeaba. „Ţine-1 flămând ca să poftească mai mult“.

pentru că am întârziat atât de mult. Şi eu mă bucur mult să te văd. nu apuc să asimilez primul şoc neplăcut al serii fără ca toţi invitaţii să fie de faţă. spune bunica. — Elsie.. e urarea seacă. Mă bucur că v-aţi hotă­ rât să veniţi. scuze. pen­ tru că şi bunica Elsie e tot din Bethnal Green. a trebuit să . ce rochie interesantă. Pat e cât se poate de iritată că tata s-a însurat cu maică-mea.mersi de invitaţie. Şi pe tata îl agasa chestia asta. —Am ales-o special. făcând-o să sune mai degrabă ca o acuzaţie. . promiţându-i şi mai mulţi bani.Ies afară şi mă ploconesc în faţa taximetristului.. care provine din Bethnal Green. Aşa. tanti Patsy... zice ea. pentru că în faţa condescendenţei lui Pat devine întotdeauna agitată şi confuză. Şi astfel. spun eu cu voioşie prefăcută.. Sandra. —Bună. sărbători fericite. Rosemary.. Acum mă duc să mă amestec un pic prin mulţime şi să cer­ cetez haleala straşnică. — Bună seara. coborându-şi din înălţimi'nasul către bunica Elsie. dezaprobatoare pe care ne-o face tanti Pat când ne întâmpină în uşa salonului. intenţionat neadresându-i apelativul „mătuşă Patri­ cia". de-a dreptul furios acum. Patsy .. —Vai. când ajungem la petrecere. noi. se zăpăceşte maică-mea. Trebuia să-mi închipui că va fi o seară din alea. Elsie. pe care ştim cu toţii că-1 preferă. Tocmai ne-a primit în antreu şi ne-a luat paltoa­ nele unul din mica armată de personal angajată de tanti Pat pentru seara asta.. chicotind. o zonă a Londrei pe care tanti Pat o consideră îngrozitor de trivială şi depravată. adaugă Pat. Mă enervează că Pat simte nevoia s-o pună în situa­ ţii stânjenitoare.

Tanti Lizzy. străbate încăperea îndreptându-se spre bufet. Serios. în ţinuta ei care nu poate trece neobservată.Bunica cea Imperturbabilă. aruncându-i lui tanti Pat un zâmbet fals . —Sandra. pentru că vreau să fie linişte şi pace. sal­ vează situaţia.Roman face adevă­ rate minuni cu părul rebel. Sandra. şi vreau s-o buimăcesc un pic. verzi şi negre. —Ce face viitoarea mămică ? intervin eu. Una nefavorabilă. sunt convinsă că gazda noastră are o mulţime de treburi. — Sandra. Şi nici nu se temea s-o susţină sus şi tare în faţa oricui ar fi ascultat-o. Adu-mi aminte să-ţi dau numărul de tele­ fon al stilistului meu personal . pentru că nu-mi place felul arogant în care Pat tratează oame­ nii. Ştiu că-i odios din partea mea. Am spus întotdeauna că prea mulţi aleg avortul pentru că nu sunt dispuşi să-şi asume responsabilităţile. făcând insultele să sune ca o laudă falsă. schimbându-şi cu 180 de grade vechea politică. spune ea. cât mă bucur să vă văd pe amân­ două. fără prieteni şi-o să trăiască în mizerie. „Vreun indiciu în legătură cu identitatea tatălui ?“ nu întreb. ai o coafură nouă ? o întreabă Pat pe maică-mea. spune Pat. Rosie. şi n-am absolut nimic împotriva mamelor nemăritate. Dar Elaine a mea le înfruntă singură. Mă îndoiesc că Elaine o să fie singură. Dar până acum Pat a avut O Opinie în legătură cu bebeluşii apăruţi în afara sfintei căsătorii. încercând cu disperare să o scoată la capăt. — Draga de Elaine. mama Florei şi a lui Philip. în dungi roşii. ce rochie frumoasă! Ei. Cred că asta ţine de opţiunea personală. E o fată aşa curajoasă. să-şi asume asta de una singură. dar sunt grozav de tentată.

după ziua pe care am avut-o. —Ia-o înainte. e deasupra mătuşii Patricia în ordinea importanţei sociale. Asta e un lucru care ne încântă pe toţi nespus. Iar când Carmeij îmi face cu mâna din celălalt capăt al salonului şi îhcep să îmi fac drum prin sume­ denia de oameni. Sunt sigură că ştii pe toată lumea de aici. celălalt frate al tatei. cu motanul bogat şi pantofii primiţi cadou. care are şi ea un nas foarte aristocratic.în timp ce o ia pe mama de braţ şi o conduce în salo­ nul ticsit de lume. pentru că. Dar în loc să-i răs­ pund la provocare. îmi spune Pat. Sunt aşa bucuroasă că m-am îmbrăcat cu rochiţa neagră „trage-mi-o“. spun eu veselă. Nu mi-e greu să-i reperez. şi mă întreb de ce simte Elaine nevoia să ţină un speech. datorită părului roz al lui Jess. Păşesc în salonul zgomotos şi scrutez încăperea în căutarea prietenilor mei. s-a căsă­ torit cu tanti Lizzy. . Şi-atunci cineva mă bate pe umăr. —Elaine tocmai se pregăteşte să-şi ţină speech-ul de Crăciun. Nu-mi place deloc chestia asta. mă fac că nu observ înţepăturile fine. şi-ar fi fost păcat să-l ratezi. am nevoie să revin la realitate. Asta înseamnă că tanti Lizzy. Haide să bei ceva. zâmbeşte Pat răutăcios. plus pantofii cu tocuri cui. adică mult deasupra condiţiei lui. Tatăl mătuşii Lizzy a fost Lord al Regatului. pentru că. atunci când tanti Pat devine de nesuportat (ceea ce se întâmplă frecvent). Sângele albastru al lui Pat fierbe de ciudă şi pentru că unchiul Gregory. dar unul foarte drăguţ. — Grozav. îm i dau seama că am uitat complet de misteriosul Ned al Florei. tanti Lizzy o pune la punct.

ce bine-mi pare că te văd. Mă bucur. iar acum. dar e exact ce-mi iese pe gură. flirtează el cu mine. părul îi e mai blond. pentru că asta s-a întâmplat sus. ca-ntotdeauna. nu credeţi ? —Bună. Sau poate mai multe. A meritat. Deci.. ce crezi ? —Ah. De fapt. la douăzeci şi opt de ani. ignorându-mi sarcasmul. îmi spune el. pentru că mi-ar prinde bine un pahar. La fel şi el. —Doamne. mi le-am făcut special pentru că ştiam că o să te întâlnesc în seara asta. Ultimii şapte ani au fost foarte bine­ voitori cu el. cel cu Elaine şi sexul oral. —Tu arăţi mai blond ca niciodată. şi-aş vrea să fi avut în mână o băutură tare. E Harry Winterton. în dormitorul maică-mii. zadarnic ca-ntotdeauna. îmi spune la ureche bărbatul înalt şi frumos. Ce naiba caută aici ? . Costisitoare nuanţe.. Gândul la băuturi tari îmi aminteşte inevitabil de ultima dată când l-am văzut pe Harry. tocmai mă gândeam la el deunăzi. mi-am făcut un principiu din a nu mă încrede niciodată într-un bărbat care se ocupă mai mult de părul lui decât o fac eu cu-al meu. Roşie.. e la fel de fermecător şi blond ca-ntotdeauna. Dacă nu chiar mai superb. pentru că-i întotdeauna un plan bun să arăţi cât mai bine când ajungi faţă-n faţă cu un fost iubit infidel. nu e cea mai prietenoasă replică din lume.incomozi. Arăţi superb ca-ntotdeauna. cu aceeaşi privire de puşti obraznic. Grozave nuanţe. Ciudat. Harry. —Păi. Mă bucur şi că mi-am dat toată silinţa cu machiajul şi coafura. dezvelindu-şi dinţii stră­ lucitor de albi într-un zâmbet de puşti obraznic. tot din gama „trage-mi-o“..

mă întrerupe el. De aceeaşi vârstă cu mine. Deşi.. L-a invitat Elaine. Se mulţumesc cu oameni ca Elaine. doar un moment. de băieţel dră­ gălaş. N-am întrebat-o niciodată pe Elaine dacă s-a şi culcat cu el.. nici să mă aflu în situaţia de-a sporovăi cu H arry nu-i un luc}*u obişnuit.. tu. — N-a fost aşa. ştiu şi răs­ punsul. şi un moment. De fapt. Iar drăgălăşenie de băieţel..Imediat ce-mi răsare în creier întrebarea. —îm i pare rău. pentru că omul ăsta mi-a frânt inima la douăzeci şi unu de ani şi nu mai are nici o şansă s-o facă din nou. De obicei nu sunt atât de crudă. Ar putea fi Harry misteriosul tată ? — La fel de neîndurătoare ca-ntotdeauna ? Vorbele lui sunt blânde. Şi sigur ar face-o din nou. n-am mai vorbit cu el din noaptea aceea fatidică. La universitate era cunoscut ca Harry Frânge-Inimi. Ştii.. Frumos din partea lor. bineînţeles. iar pulsul mi se-nteţeşte. îmi amintesc de vremurile bune. N-am vrut nici o clipă să te răn . cu pantalonii jos şi cu seu. Şi-atunci le văd pe Carmen şi Jess croindu-şi drum prin mulţime ca să mă salveze. fiindcă m-ar fi minţit oricum şi mi-ar fi zis că da. dar cu mulţi ani în plus în ale sofisticăriei şi vrăjelii. . dar nu-i nevoie. Mă pot salva singură. pe pat. — E o imagine cam dură ca să mi-o pot scoate din minte. rugătoare. n-am avut nici o şansă când a pus ochii pe mine şi m-a ademenit în patul lui. doar ca să înfigă cuţitul mai adânc în rană.. rămâne un mister de ce. — I-ai tras-o ? Vai. ridicând o mână.. Trebuia să-mi dau seama că băieţii răi şi mişto ca Harry nu se mulţumesc niciodată cu iubite nu-chiar-superbe ca mine. Pe de altă parte..

totuşi ? — Draga mea. — Ei. dar nu ţi-am spus ? se bagă repede Elaine...) Dacă vreodată ai chef să ieşim la un pahar sau la cină. Ne-am despărţit sub un nor aşa de negru. —Doar că sarcina asta m-a făcut să vreau să împac pe toată lumea. ai aici numărul meu de telefon. nu ? spune Elaine veselă. — Şi când m-a invitat la petrecerea de Crăciun. şi că de fapt eu eram cea de care-i păsa cu-adevărat. dar Roşie e practic logodită. Trebuie să fie tare obositor. punându-i o mână pe braţ. dar totul a trecut acum. Iar când m-am ciocnit de Harry la Fortnum & Mason’s. să-l revezi pe Harry după atâta vreme. căutându-se în buzunarul hainei şi dându-mi o carte de vizită. dragă ? Elaine afişează zâmbetul . ce faci tu aici. mă gândesc eu când Elaine zâmbeşte veninos. (Ceea ce.. mai degrabă". mi s-a părut că-i mâna destinului. ceea ce provoacă o cută între sprâncenele lui Elaine. de ce se străduieşte atâta să mă urască şi să mă discrediteze. nu mi-am iertat niciodată faptul că. sper că nu-ţi trezeşte prea multe amintiri urâte. pentru că la fel se poartă şi cu Flora şi Philip. —Ah.E pe cale să-mi spună că n-a fost decât o joacă dusă prea departe. e o dovadă de aroganţă din partea lui. chiţăie ea. Proasta de mine. chiţăie Elaine. dar faţa mi-e roşie. —Practic. De fapt. ştii. probabil am uitat. în momentul ăsta. Şi apoi: Vai. am uitat. mint eu. Roşie.. flirtează H arry iarăşi cu mine. aproape că l-aş pupa pe Harry pentru că flirtează cu mine şi nu cu Elaine. ce bine-mi pare că te văd. Aproape. n-am putut rezista tentaţiei de-a te revedea. „A veninului. — Harry. Şi mă întreb. aşa cum fac de ani de zile. dar nu-i dau şansa. spune Harry. nu numai pe mine. în împrejurările date. nu-i aşa. — Uite.

iar Elaine se încruntă şi mai tare. zice Harry. Nu. fiindcă bănuiesc că principalul scop al acestei confruntări e să mă pună într-o situaţie stânjenitoare în faţa familiei. — Nu te bucura prea tare. îmi amintesc acest aspect al personalităţii tale. chiţăie Elaine. Hai că eşti nostimă. doamnelor. Tot fără bărbat. începe Carmen. nu ţi-a spus Roşie ? Dulceaţa din glasul lui Carmen e înşelătoare. spune Harry. lucrurile începeau să fie mult prea serioase. apoi râde cu râsul ei de clopoţel. Bună. Elaine“. — Da. — Crezi că glumesc ? Haideţi. unul. spune Carmen.ei de pisicuţă satisfăcută. şi-o să mai văd după Anul Nou. unde-i adorabilul tău bărbat ? —A. cu siguranţă nu-i. a-ntâia. îi răspunde nepăsătoare Carmen. a prie­ tenilor mei şi a lui Jonathan. — Cavaleria salvatoare. petrecându-şi braţele în jurul meu şi-al . Carmen ? —Ah. Asta nu înseamnă că sunt câtuşi de puţin interesată s-o luăm de la capăt de unde-am rămas. — Nu. mă gândesc. Anunţă-mă dacă vrei să-ţi dau numărul lui de telefon. plină de nonşalanţă. M-am hotărât s-o las un pic mai moale. Ce mai faceţi ? —Fain. surori întru Safo. Ştii. dacă eşti interesată. — Nu. luăm o pauză. ţi-1 pasez bucuroasă. dar merită încercarea doar ca să-i văd mutra. Şi nu te obosi cu vrăjeala. — Dar păreaţi aşa de fericiţi împreună. Vreau să spun. — Eu. suntem imune. Elaine e în impas. Ne-am hotărât să ne desco­ torosim de bărbaţii hoştri şi să formăm un triunghi amoros lesbian. H arry îşi înclină capul. mă bucur. adaugă ea. Apropo. îi spun eu. — Păi. n-am de gând să i-1 dau. îl avertizez eu. e un om atât de drăguţ. ajunsă în sfârşit împreună cu Jess în misiunea lor de salvare. „Ia de-aici.

adaugă ea încet. Ah. Mă întreb uneori cum se poate să fim rude cu Elaine. distraţi-vă. Dragule. Cel puţin. Pfiu. mijindu-şi ochii. Nici o sprânceană ridicată sarcastic. A fost doar un mic şoc. Voi doi. stomacul începe să-mi tremure mai tare. când Jess. Aş vrea să-ţi prezint pe cineva. bine că eşti aici. zice ea. înecându-mă de râs. uitându-se la ea ca şi când ar fi realmente sin­ gura femeie de pe faţa pământului. E perfect pentru Flora. cu toate că încă-mi mai tremură un pic stomacul. făcându-le din ochi lui Harry şi Elaine. e ca o versiune mas­ culină a ei.lui Jess. — Nu l-am observat până acum câteva minute. Mă bucur mult să te cunosc. te-am găsit în sfârşit" cântând în fundal. . mize­ rabil din partea ei să-ţi facă asta. — Chiar îmi place Ned. pentru că nu-i văd decât ceafa. Ce mizerabil. îmi ţin respiraţia când se întoarce cu faţa. De fapt. spun eu două ore mai târziu. uitasem. pe cuvânt. —Tu trebuie să fii Roşie. Philip şi cu mine îl urmă­ rim cum îi farmecă pe tanti Lizzy şi unchiul Gregory. —Eşti bine ? mă întreabă Jess. îmi imaginez brusc „Dulce mister al vieţii. — Îhî. îmi închipui că-i frumos. unde Philip e adâncit în conversaţie cu Flora şi cu un bărbat înalt. spune Carmen. Carmen. strigă Flora. Iar când ajungem în colţ. îngrozitoare chestie. Flora mi-a povestit totul despre tine. doar pentru mine. îi spun. spun eu. Iar când îşi îndreaptă privirea adoratoare spre Flora. spune el cu o voce tună­ toare. Cred că de data asta chiar a nimerit bine. Oricum. —Obrăznicătură. dar a meritat să le văd mutrele. —Uite-o. nu mă pot abţine. îi atinge braţul doctorului ei înalt şi bru­ net. —Mă simt bine. Aţi făcut-o deja. frumos. să-l văd după atâţia ani.

dac-aş fi bogată. Mai ales felul în care o priveşte. a fost cât se poate de amuzant. Dar fără Jess. l-aş mi tui să rămână în Amsterdam şi departe de Jess pentru totdeauna. apoi într-un scurt. — Da. H arry a plecat la puţin timp după scurta noastră între­ vedere. amintindu-mi sa nu uit să-l sun. Elaine chiar încerca să-l vrăjească. dar a meritat să-i văd pri­ virea lui Elaine. sejur la Amsterdam cu prietenii. Elaine n-a fost încântată când i-am răspuns avansurilor. spune Carmen cu un pic de amărăciune. străduindu-se să pară veselă. dar s-ar părea că Ned e im un. spun eu. însă neaşteptat. am destulă minte. dar nu pentru toată lumea. — Prevăd clopote de nuntă în viitorul nu prea îndepărtat. vreau să-i rup picioarele pentru că o lasă cu buza umflată. adaugă ea. Ceea ce e grozav pentru ei. Nu prea are noroc la bărbaţi în seara asta. Partea cea mai tare a fost când Elaine a încercat să-l momească să facă turul casei. Jess a fost tare dezamăgită. uitându-mă cum mâna lui Ned mi e niciodată prea departe de braţul Florei. Ai văzut ce faţă a făcut ? într-adevăr. Se vede clar că o iubeşte. Pare că nu se poate abţine să n-o atingă. Aster n-a putut veni pentru că Asteroid Attack a fost. pentru că n-o să-l mai vadă pe Aster până în ajunul Anului Nou. zicându-i că e foarte posibil s-o fac.— E perfect pentru ea. aşa că vreau să-l şi încurajez activ. spune Jess zâm­ bind. perfect. iar el a insistat să vină şi Flora. Nu că am de gând să-l sun. . se pare. El se duce de Crăciun la părinţii lui. adaugă ea uşor nostalgică. Personal. solicitată în ultimul moment pentru o petrecere ra ve privată în Chemsford. în plus. dar e primul angajament plătit al trupei.

iar acum se cam împleticeşte. să mă pregătesc de slujba de la miezul nopţii. nu ? Paul n-a putut ajunge la petrecere pentru că a avut o altă şedinţă foto urgentă. . trebuie să trăieşti cu speranţa. una. Presupun că voi trei nu vreţi să veniţi. Nu mă aştept să vină multă lume. Se pare că amicul lui fotograf e tot bolnav. eu trebuie să plec. Da. dar nu-i foarte încântată că trebuie să-şi petreacă ajunul Crăciunului fără iubit. — Ce poate fi mai stabil decât traiul împreună ? ne întreabă Carmen retoric.îşi face prea multe griji în legătură cu peştii tropi­ cali şi dorinţa de stabilitate a lui Paul. adaug. linişte şi colinde de Crăciun ar fi foarte bine-venite după săptămâna pe care-am avut-o. va pune stăpânire pe pianul mătuşii Pat şi ne va desfăta pe toţi cu nişte cântece de music-hall de altădată. Dacă mai stăm mult. sunt destul de supărată că n-am deloc iubit. ceea ce e o surpriză. Un pic de pace. Şi apoi: Ei. pentru că nu-i genul de persoană bisericoasă. Carmen spune că-i vorba de o grămadă de bani. Trebuie să le duc pe mama şi pe bunica acasă. — O să se rezolve totul de Ia sine. Dumnezeule. doar îi cresc peştii. Mai ales pe bunica. — Contează pe mine. nu s-a putut duce la o petrecere fiţoasă de directori şi l-a rugat pe Paul să meargă în locul lui. pentru că aşa şi e. Dar nu pot. că vrea mai mult angajament? Nu-i nimeni mai angajat ca mine. Eu. spune Carmen. în ajunul Crăciunului. îi spune Philip. dar cântecele ei sunt cam deocheate. Ce vrea să spună. să fiţi congre­ gaţia mea ? — Sună grozav. pentru că bunica s-a înfrup­ tat pe cinste din mâncarea mătuşii Pat şi din punciul fierbinte. îi spun eu. dar. ai să vezi. şi cântă şi din gură şi cu mult entuziasm. E o pianistă destul de bună.

spune Elaine senină.Ăsta-i probabil cel mai prost Crăciun al meu de până acum. fir-ar a dracului. tanti Pat cere să se facă linişte pentru urarea de Crăciun a lui Elaine. Iar apoi: Haideţi să facem ceva deosebit de Anul Nou. zice ea. Slavă Domnului. Ţi-a mers ca naiba în ultima vreme. dacă n-are vreun angajament. —N-am de gând să ţin un speech lung. —Doamne. Abandonaţi corabia pe cale să se scufunde. dar se pare că trebuie să fim torturaţi. în vreme ce capul blond îi străluceşte ca un halou în lumina becurilor. Ar fi minunat. — Chiar ? —Hai. duceţi-vă. —Mi-ar plăcea tare mult. nu ? — Aă. îmi şopteşte Carmen la ureche. vorbeşte de parc-ar fi Madona.n-ai de mers la slujbă. Philip . Şi tu. Dar iubiţii sunt incluşi. Credeam c-au uitat. iar Philip radiază. desigur. spune el. pentru a sărbători naşterea Domnului şi. — Voiam doar să vă urez tuturor un Crăciun foarte fericit. Gata ? Nu-mi vine să cred că tanti Pat a făcut atâta tam-tam cu speech-ul lui Elaine şi asta-i tot. Doar noi. îi spune Flora. —Dragii mei prieteni şi familie. . nu. spune Jess. mă îmbrăţişează Carmen. şi cred că mi-ar prinde bine puţină hrană spirituală. şi înainte ca Jess să-i vadă zâmbetul lui Philip pălind. nu ? înainte să apuce Carmen să spună ceva scârbos despre Aster. — Vin şi eu. le spun eu posacă. vestea mea specială. iar Philip îi zâmbeşte încântat. Sper că n-o să dureze mult. gaşca vreau să-l petrec numai cu oamenii cu-adevărat dragi mie. — Biata de tine. Vă mulţumesc pentru că aţi venit să petreceţi această seară cu noi. Şi cu Charlie.

continuă ea. mă gân­ desc eu când îi văd faţa mamei. şi sunt sigură că ea îşi va găsi pacea lăuntrică dacă-şi pune credinţa în Dumnezeu. în timp ce toţi absorb cuvintele la care toţi se gândiseră. Cred că umblă să-ţi ia slujba. aşa că sper să nu mă consideraţi prea încrezut dacă vă rog să-mi împărtăşiţi bucuria. Elaine. —Mulţumesc.. dar ar trebui să îndreptăm un gând şi spre cei mai puţin norocoşi decât n o i. Şi mai voiam doar să adaug. spune Carmen în şoaptă în timp ce toate privirile se aţintesc asupra mea. Scuze. acceptând să se mărite cu mine. Eu. Flora tocmai m-a făcut cel mai fericit om din lume. fericire şi o reconciliere cu tatăl copilului ei . N-am apucat încă să-i spun despre Jonathan. Eu ştiu cum e să fii singur. sparge Ned tăcerea. bolnavi şi singuri. zice mai departe Elaine. vă simt ca pe nişte prieteni după primirea călduroasă pe care mi-aţi făcut-o cu toţii astă-seară. pentru verişoara mea Roşie.oricine-o fi el. Se lasă brusc o tăcere stânjenitoare. „Nu şi dacă pun eu prima mâna pe ea“. că viaţa merge mai departe.. dar nu îndrăz­ niseră să le rostească. cel puţin. — Prieteni. Phil .dar cred că am s-o omor pe vară-ta. şi a naşterii. —Spre cei flămânzi. . — Păzea. — Futu-i mama mă-sii. şi a recunoştinţei. spun.. spune Carmen în şoaptă. al cărei iubit a părăsit-o în mod tragic chiar înainte de sărbători. aproape tragic. Aşa că vă rog pe toţi să ridicaţi paharele şi să-i dorim lui Elaine pace. dar şi îngrozitor de enervată .— Crăciunul e vremea bucuriei. ridicându-mă la înălţi­ mea situaţiei în timp ce-mi ridic şi paharul de punci am băut o grămadă din punciul ăsta foarte alcoolizat şi mă simt destul de curajoasă. Phil. e foarte drăguţ din partea ta să-ţi faci griji pentru mine.

caviar de lux.. care chefuiesc cu toţii undeva prin Trafalgar Square. Mai am şi o selecţie de filme complet nepreten­ ţioase. Pariez că şl lui de mine... drept cadou de Anul Nou. Ex-erectoarea Grace are un guturai foarte uşor şi.. îi ofer o mostră de cultură mai degrabă populară decât clasică. trebuie spus. căpşuni şi o selecţie de cărţi scrise de nişte autori minunaţi precum J. pilită cum sunt. Mi-e aşa dor de el.E ajunul Anului Nou. Pariez că-i prea stânjenit ca să mă sune şi că se simte şi el singur şi trist... . pe doamna Granville-Seymour n-a lăsat-o inima să-i rişte sănătatea. nu-i chiar întâl­ nirea la care speram. Mă întind după telefon şi formez numărul lui Jona­ than. îmi vine o Idee Genială. Şi închid în momentul în care intră pe căsuţa vocală. Am şi o întâlnire.K. îl am drept com­ panie pe Maximillion d’Or. ciocolată belgiană de lux. premia­ tul motan persan cu extremităţile roşii. dar ceva îmi spune că n-o să mă pârască doamnei G-S. dar. precum Mica sirenă şi R egele leu. adoratul. în întregime la dispoziţia mea prin simpla atingere a telecomenzii. Iau o înghiţitură prelungă din al treilea pahar de şampanie excelenta. când Big Ben m ai are două minute până să bată miezul nopţii. Şi. iubitul. Rowling şi Stephen King. cu toate că se simţea destul de bine încât să facă faţă sarcinii extrem de nesolicitante de a-i purta de grijă dragului de Maxie. în locul dragilor mei prieteni... Dragul de Jonathan. Deşi nu ştiam că pisicile se pot molipsi de guturai de la oameni. Am o sticlă de şampanie.

una trăsnet şi cu picioare mici.. stând şi cugetând la relaţia noastră eşuată. îmi urez tristă. conducându-i în acelaşi timp BMW-ul.. apoi se prăbuşeşte iar în somn.E clar că nu-i acasă. asta e. Roşie. ceea ce e o ruşine. Of. Eticheta de pe sticla de şampanie mă avertizează să nu manevrez utilaje grele sau să conduc vehicule cât timp sunt sub influenţa alcoolului. . o să mai beau un păhărel. A ieşit probabil cu altă femeie. pentru că tocmai stăteam şi mă gândeam că aş putea să-i ferchezuiesc tufele doamnei Granville-Sey­ mour cu una din drujbele alea suedeze. uitându-mă la mulţimea forfotitoare de oameni din Trafalgar Square. Maxie deschide un ochi. Atunci. — La mulţi ani. care râd şi se bucură şi se sărută când Big Ben bate miezul nopţii.

.. pentru că eu cred că-i destul de bună. I-o smulg din mână. Nu-i de mirare că bunica Elsie are o viaţă sexuală mai bună decât m ine.Dezastrul de Ziua îndrăgostiţilor Confesiunea lui Roşie: Există dovezi medicale că o viaţă sexuală bună îi ajută pe vârstnici să-şi menţină sănătatea. . Ea diminuează stresul. — Cred că-i cea mai jalnică listă cu hotărâri pentru Anul Nou. sporeşte stima de sine şi-i face să se simtă m ai tineri. îmi spune Carmen şase săptămâni mai târziu. în după-amiaza zilei de Sfântul Valentin. în timp ce ne sorbim cafelele în camera din spate a maga­ zinului ei de haine v in ta g e de pe Pembridge Road.

dar toată ideea. Deşi Greta. de la Unul pe Faţă. Sau. a fost cu ciocolată. Vă întreb..Deşi n-am primit încă nici un răspuns de la e l. dar n-ar trebui. — Da. Unul pe Dos. ce fel de vis e ăsta ? Nu era sex deloc în el. Mă gândesc să-i cer sfatul în legătură cu problema mea cu insta­ latorul. L ove nu-i ceva despre care-aş vrea să ştie ea. c că trebuie să ieşi din casă şi să te distrezi. unele pe care le-am atins deja. să cunoşti oameni.. De asemenea. Ceea ce nu-i spun este că grupul cu care călăresc eu de obicei e format exclusiv din femei. toată ideea mea. a fost ideea ta. în plus. Să nu m ai visez la Dr. pe care intenţionat n-am notat-o pe listă. azi-dimineaţă. şi după aproape două luni ar fi trebuit să-mi treacă pasiunea asta atât de copilărească. Ultimul vis. — Şi dacă tot e să am o listă. —Da. Şi pitici de grădină aranjaţi în formă de inimă. Bărbaţi. Nu-i spun lui Carmen despre a şaptea chestiune. poate la fel de bine să fie o listă de ţeluri realizabile.. subliniez eu. E frumos din partea ei că-şi face griji pentru mine.. —Păi.. eu nu mi-am bătut capul nici măcar cu întreg noul an. dar Carmen zice că trebuie să am ţeluri. Trebuie să . tran­ dafiri roşii şi cine romantice. spun eu. de fapt. e instalatoare şi cu siguranţă nu-i bărbat. o mulţime de bărbaţi călăresc. dar eu nu mă gândeam la a-1 lua tare pe instalator. la muzica din fundal mai trebuie lucrat. încep să-mi doresc să nu-mi fi bătut capul cu lista. Nu vreau să ştie nimeni asta.. De fapt. pentru că-i ai dra­ cului de jalnic. mai precis. — Instalatorii sunt în general bărbaţi. Mă simt cât se poate de fericită aşa cum sunt.

Că nimeni nu mă poate iubi pe mine mai mult decât pe ea. Elaine mi-a plătit. în noiembrie. Oricare ar fi fost motivul. n-a plătit nimic. sunt atât de ocupată .. E aşa o uşurare să pot fi eu însămi fără să trebu­ iască să mă port frumos de dragul cuiva. uneori. pentru că eram pre­ zentă la petrecere şi stăteam chiar lângă ea când a deschis plicul. un curs de zece lecţii de echitaţie. poneiul pierdut. în ultimele săptămâni am început să mă obiş­ nuiesc cu viaţa fără bărbaţi. mă simt destul de uşurată. Ştiţi. Şi nu mă simt singură. aş putea-o chiar lua ca pe o ameninţare voalată. iar dacă aş fi paranoică.recunosc însă că-mi plac trapurile pe care le fac de două ori pe săptămână la antrenamente. am verificat). Dar ar fi prea de tot. în loc să fiu dărâmată după dezastrul cu Jonathan (care n-ă dat nici cel mai mic semn). De fapt. pentru că mă distrez de minune în fiecare marţi şi joi cu fetele şi cu o iapă blândă pe nume Tansy. Şi jalnic. Deşi a fost un cadou scump (trei sute patruzeci de lire. Mă gândesc serios să continui lecţiile după terminarea cursului. Pe de altă parte. Aceea că amintindu-mi de Candy trebuia să-mi amintesc şi ce mi-a spus în ziua respectivă. bănuiesc că a făcut-o ca să sufăr şi mai mult după Candy. căci cine s-ar simţi singur cu atâtea lucruri de făcut ? De fapt. s-ar putea să nu fi luat ea orele de echitaţie pentru că e gravidă.. s-a întors împotriva ei. îmi amintesc că au fost un cadou pe care l-a primit de ziua ei anul trecut. şi mi-e un pic ruşine să recunosc că. ceea ce nu e cazul. în curând vom fi pregătite să ieşim la trap prin Hyde Park. ca dar de Crăciun. Mă agit prea tare. nu prea.

Seara iau masa cu prietenii mei. încât a devenit Lucrul Musai de Făcut Sâmbăta. pentru că e bine să faci o probă. pentru că bunica dispare Ia o întâlnire. vreau să exersez puţin înainte de a-i invita.zilele astea. Săptămâna viitoare facem sos pentru spaghete. . iar du­ pă-amiaza o petrec doar cu mama. vreau să le întorc invitaţia şi să-mi surprind în curând toţi prietenii gătindu-le o masă la mine acasă. de ce mi-aş întrerupe eu lecţiile de franceză doar pentru că el mi-a dat papu­ cii ? Dacă am de gând să fiu bilingvă şi să întârzii astfel instalarea demenţei. apoi îmi petrec seara cu treburi administrative şi. vreau să zic. nu ? Marţea. dar apoi mi-am spus că-i problema lui. Pe-acolo. ca o femeie de douăzeci şi opt de ani să nu ştie să gătească ? în plus. două ca să-ţi iasă bine. E o nouă tradiţie pe care au început-o Flora şi Ned ne-au invitat pe toţi la cină acasă la Ned (Flora s-a mutat la el imediat după Crăciun). Lunea mă duc la cursul de gătit. Miercurea iau lecţii de franceză. El a avut măcar bunul-simţ să nu dea. Duminica iau prânzul cu mama şi bunica. mă uit la un film. După-amiaza recuperez la capitolul shopping şi curăţenie. E jalnic. după care sunt prea obosită ca să mai fac altceva decât un duş şi să vegetez în faţa televizorului.unde să-i mai fac loc în programul meu ? în fiecare sâmbătă dimineaţa îmi beau cafeaua cu Carmen şi Jess. încât n-am timp pentru un bărbat . eventual. nu-i aşa. şi ne-am simţit atât de bine. După ce ajungem la spuma de ciocolată. după ce iau ceaiul la mama mă duc la echi­ taţie. Adică. trebuie să dau dovadă de perseverenţă. La început m-am temut un pic că o să apară şi Jonathan.

De fapt. viaţa bunică-mii e destul de interesantă în momentul de faţă: un triunghi amoros. îmi lipseşte sexul. Arată foarte franţuzesc. a inventat vibratoarele.chestia asta cu tricotatul. exact asta. Vedeţi. îmi place şi i deea de a adopta felul lui Amelie de a vedea viaţa.. Cine-ar fi bănuit că Jess e aşa de talentată ? Al meu e din angora. Uită-te la puloverul ăsta şi spune-mi că tricotatul e plictisitor. Roşie. adică exact cum intenţionase Jess. în înţelepciunea Ei. Fo arte Audrey Tautou în filmul A m elie. Destul despre asta. pitici de grădină şi cowboy. după părerea mea. Un mit absolut tâm­ pit. întruchiparea inocenţei. —Şi asta . Vinerea e seara de Unul pe Faţă. De fapt. pentru că ea spâne că arăt ca o franţuzoaică. în nici un caz plictisitoare sau băbeşti. mitul potrivit căruia toate femeile singure au nevoie de un bărbat ca să se simtă împlinite este. încât nu-i spun nimic lui Carmen. dar de aceea divi­ nitatea. de un roşu sângeriu. semimulat şi scurt până sub bust. şi trebuie să spun că-s absolut fabuloase. Ne-a făcut tuturo r câte unul pentru Crăciun. parcă ai fi bunica. Port puloverul tricotat de Jess. îmi place ideea de a adopta un look a la Amelie. Mhmm.. eu chiar cred că drumul către fericire în­ seamnă să le fac viaţa mai bună celor din jurul meu.Joia se repetă activităţile de marţi. Bineînţeles. Aşadar. Unul pe Dos cu Jess şi noile mele colege de tricotat. cu mâneci trei-sferturi. Trebuie să trăieşti. cu excepţia fap­ tului că după echitaţie mă duc la cârciumă şi beau câteva pahare cu noile mele tovarăşe de călărie. Dar până şi gândul la asta e atât de obositor şi-mi dă dureri de cap. Zău. —Nu-ţi place puloverul meu ? o întreb în schimb. .

Jess ne-a surprins persona­ lităţile în puloverele astea. în nuanţe de turcoaz. —Am primit o felicitare. —Nu schimba subiectul. deşi. Carmen clatină din cap. Mă rog.exact ca Amelie. să ţi-o tragi. sinceră să fiu. E foarte tren dy. spun eu. — Bineînţeles că-mi plac puloverele. Puloverul lui Carmen e un superb model mar­ morat. —Nu-i deloc aşa. Eu n-am îndemânarea lui Jess. în locul vibra­ torului. în secret. în general. fon­ datoarea grupului. Toate vorbim despre sex. Doar că nu pricep ce-o fi aşa fascinant în a-ţi petrece serile de vineri bârfind între andrele şi cafele. pentru că n-ai parte. celelalte vorbesc despre sex. cel mai important. Kitty. Cam jalnic din . Nu-i tocmai sănătos. Ceea ce m-a mirat şi pe mine la început. albastru şi verde. îi spun eu. cu guler rulat. mi-e dor să fac sex cu un bărbat adevărat. pentru că până şi pe Carmen ar trebui s-o încânte aşa ceva. pe lângă agenda foarte încărcată. schimbând rapid discuţia de la viaţa mea fără sex. dar e distractiv să stai la taclale la Unul pe Faţă. mulat pe curbele ei apetisante. Unul pe Dos. — Iar tu. într-un fel medieval. cu o cafea în faţă şi cu Pearl Jam cântând în fundal. în loc să mai ieşi şi tu şi. Ăsta e secretul fericirii mele. e moartă după Pearl Jam. A luat naştere după modelul unui grup de tricotat înfiinţat de o feministă din Manhattan. şi e foarte sexy. —Deci. ce ţi-a luat Paul de Ziua îndrăgostiţilor ? întreb eu. am fost tulburată şi surprinsă să primesc orice felicitare. Anonimă. E incredibil. Sunt numai femei tinere şi foarte moderne. trăieşti din expe­ rienţele altora. Trebuie să fi trecut şapte săptămâni de când n-ai mai făcut-o.

pe care îl botezaserăm . dar nu vreau să-i povestesc despre asta lui Carmen.. după cât se pare. fiindcă unul dintre ei. dar am fost foarte fericită când plicul roşu a alunecat prin fanta poştală pe duşumeaua holului. bomboane de ciocolată şi-o întâlnire cu un avocat. — O ! îmm. unic. Ceea ce-şi doreşte de fapt. să cam inhibe. Paul. Zice c-aşa-i normal. Bănuiesc că-i de la Harry. Chestia cu sexul în locuri neobiş­ nuite e una dintre hotărârile luate de Carmen de Anul Nou . uitându-se la acvariul cu peşti din colţ. sunt de partea lui în privinţa asta. acum că se hodorogeşte. având în vedere că ne apropiem de bătrâneţe. A fost foarte dezamăgit <le peşti.partea mea.. care e minunat şi perfect pentru Carmen. Carmen plănuieşte să-l ducă diseară pe scara de incendiu a hotelului fiţos. e mai puţin sex în locuri ciudate. spune Carmen aprobatoare. adaugă Carmen. —Dar măcar e o idee mai bună decât peştii tropi­ cali. Trebuie spus că experimentul cu peştii n-a ieşit p»rea bine. Apoi: Paul mi-a oferit trandafiri roşii. ceea ce nu contează. îi place con­ fortul. vrea mai multă stabilitate. Dar lui Paul. pe lângă mai puţine farfurii sparte. neîncătuşat şi spontan. din cauză că Paul munceşte atât de mult şi economiseşte bani pentru planul lor de pensii. — Vrea să ne facem amândoi testamentul. ei bine. întâlnirea cu avocatul e un cadou. Carmen scutură din cap.o încercare de a rămâne tânăr. Cu minivacanţa nu s-a rezolvat încă. Trebuie să recunosc. — -E un început bun. Ideea lui Carmen de a face sex în locuri neobiş­ nuite poate uneori. Ca o alternativă de compromis.

— Oricum. pentru că-mi face asta mereu. spun eu.. — încearc-o doar.Răutate. —Ştiu. Dar mă înmoi. care-i marele mister ? o întreb repede. pentru că aşa e. inevitabil se va lua de Aster. e un peşte cu o uitătură demonică.. O să fie o petrecere superelegantă. fiindcă pur şi simplu nu-s de mine. Intenţionam să mă îmbrac cu rochia cuminţică de catifea neagră. iar eu nu cumpăr nici una dintre rochiţele sexy. Dumnezeule. . zicea ea. îmi spune ea. Avem timp suficient pentru asta diseară. încep să vorbesc ca Jess. orice dar primit de Ziua îndrăgostiţilor e fru­ mos.. în seara asta e logodna Florei cu Ned. E o rochie din catifea şi mătase de culoarea vinului roşu. manifesta tendinţe canibalice şi i-a mâncat pe toţi ceilalţi. pentru că. Carmen l-a mutat din magazin pentru că. şi cred că ar trebui s-o porţi diseară. clătinând din cap. fiindcă nu vreau să atrag mai mult decât e necesar atenţia bărbaţilor. îi spun eu. în afară de plăcerea companiei mele.. când ies din cabina de probă şi mă uit în oglindă. spune ea.. zic eu fermă. cu aproape trei sute de oa­ meni. Asta a ţipat la mine „Rosie“... era aşa impor­ tant să las imediat totul baltă şi să vin în fuga mare la magazinul tău nemaipomenit ? —Am primit marfă. cotrobăind prin rastelul de haine. apoi râde. — Dar mi-am ales deja ţinuta. —Dum-ne-zeule. Pentru mine. dacă vorbeşte despre Jess. actuală. —Ei. de vreme ce ne-am văzut deja la cafea dimineaţă. N-arată prea. Răutate îi deochea clienţii. Aşa că-i fac pe plac. De ce. insistă Carmen. arată foarte Amelie .. ştiu. Cred că are dreptate. îm i arunc privirea spre acvariul din colţ.

— E o rochiţă foarte periculoasă. Şi tocmai de aceea n-am s-o iau. încât îmi face talia mai subţire şi şoldurile mai rotunde şi mai feminine.. nu-m i răspund la telefoane. instalatorii mei. Din păcate. Ce rău poate face ? E o simplă rochiţă. Acum câteva zile am vorbit cu avocatul meu. Pot să arăt sexy doar pentru mine. scurgerea se agravează. în acelaşi timp. acum două luni. Nu m-am simţit în viaţa mea aşa de sexy. mă descoperă total. pentru că instalaţia era veche şi avea nevoie disperată de aşa ceva. Ridică o mână.Decolteul în en co eu r îmi accentuează despicătura dintre sâni. îmi ordonă Carmen. Love a ridicat o mână şi mi-a spus să nu mă gândesc. efect la care contribuie şi materialul. Rochia e croită atât de ingenios. E placată în întregime cu faianţă sidefie. Zâmbesc reflexiei lui Carmen în oglindă. iar podeaua bucătăriei e jplînă de apă. care te liniştesc. . Ador rochia asta. îm i place noua mea baie. Mă acoperă complet şi totuşi. amintindu-mi în mod straniu de felul în care Dr. —Nu te gândi. cu accesoriile de un verde pal. Buna mea dispoziţie durează până ajung acasă şi intru în bucătărie. O iau. Peştele mă priveşte lung şi mă cutremur. chiar foarte dură. în timp ce jupa de mătase face vălurele în jurul genunchilor. care se mulează pe corp... La dracu’. ca o sirenă. — Mă gândesc că n u . vizibilă de obicei doar atât cât trebuie.. Ceea ce nucmi place însă e că duşul s-a stri­ cat şi curge. iar Brian'Hirston şi Fiii. iar eL le-a trimis o scrisoare dură. Baia. care e exact deasupra. a sufe­ rit o renovare completă în urmă cu şase luni. —Trebuie să-ţi iei rochia asta.

cu altă poveste cu bunica şi pitici de grădină. înjurând în barbă meseriaşii şi treaba lor de mântuială.O strâng cu prosoape de bucătărie. Teoria bunicii Elsie despre cum să-i ţii flămânzi ca să poftească mai mult pare să funcţioneze cu Harry. Vocea lui dulce îmi alunecă pe piele ca mătasea şi fără să vreau mă trece un fior. Nu că aş vrea să-i întreţin pofta. Nu pot fi însă răutăcioasă cu un mesaj vocal. mă gândesc". fiindcă-i pro­ babil mama. Cred că-şi închipuie că toată abureala asta cald-rece e sexy şi tentantă. schimbând complet tonul de la sexy la amuzat. In plus. dar nu le-am spus nici lui Carmen. sunt şi mai supărată. Iar când îm i verific mesajele. dar în . H arry m-a sunat de câteva ori de la Crăciun în­ coace. N-am spus nimănui. şi oricum o să aflu diseară totul. şi micuţ. poate doar foarte puţin . dar. —Am sunat să văd cum eşti. încă mai am de strâns apă. şi tot ce au de făcut e să ofere un serviciu decent.mă rog. e foarte bine şi recon­ fortant să ai pe cineva cu care să fii răutăcios. şi mătăsos. Oricum. „E din cauza lipsei de sex. Suma pe care le-am plătit-o lui Brian Horston şi Fiii e de ajuns ca să-şi ţină cel puţin un nepot la colegiu. îmi imaginez ceva negru. adaugă el. chiar dacă nu mă interesează absolut deloc să mă întâlnesc cu el . după zece minute. voiam doar să văd dacă eşti liberă să cinăm împreună mâine-seară. şi mă-nfior mai tare. nici lui Jess. — Salut. Nu-mi pot imagina de ce se oboseşte. şi că-mi plimb mâna pe corpul tău. face o pauză. Roşie.. pentru că mereu sunt răutăcioasă cu el. iar asta mă enervează. bineînţeles. Ignor telefonul care începe să sune. spune el. E un mesaj de la Harry. îmbră­ cată.

Alţi opt pitici de grădină au dispărut de la Crăciun încoace. Lincoln­ shire. A doua teorie . şaptezeci şi patru de gnomi au apărut într-o dimineaţă aliniaţi în faţa cate­ dralei din Saint-Die. el continuă să insiste. teoria actuală este că au fost fie (a) răpiţi de vreun rezident din Hampstead înfumurat şi urâtor de gnomi. lasă-mă în pace şi nu mă mai suna niciodată'1.este o imitaţie. sau cel puţin aşa bănuiesc localnicii. S-a mai întâmplat. Frontul de Eliberare a Piticilor de Grădină îşi ia misiunea destul de în serios în Franţa. Se pare că astfel de pitici se ivesc peste tot prin păduricile franceze. ca un fel de răzbunare pentru condescendenţa lor faţă de piticii de grădină. Toată povestea asta e cât se poate de supărătoare.aceea că i-a răpit un vecin fiţos . fie (b) răpiţi de francezi. iar eu . la şase dimi­ neaţa. Gândul la bunica Elsie mă face să oftez. când m-a sunat mama. Şi cu toate că poliţia e agitată şi ia problema în serios. Imaginaţi-vă cum e să te repezi până la biserică pentru o spovedanie scurtă şi să dai peste o asemenea privelişte. iar odată. trebuie să-i spui bunicii că face cea mai m are greşeală din viaţa ei. nişte locuitori din jumătatea selectă a satului s-au trezit într-o dimineaţă că grădinile le fuseseră invadate de paisprezece gnomi. — Dragă. începe maică-mea.ciuda faptului că-i tot spun „Nu.nu-i nici ea o glumă. Iată ce s-a întâmplat. Scopul lo r: să scape de ridicol gnomii reinstalându-i în mediul lor natural.că au fost răpiţi de francezi . In Brattleby. dar azi miş­ te rul s-a lămurit. Prima teorie . Cazul e încă deschis. Nu glumesc. nuai ales că trebuie să-i tot comand şi să-i înlocuiesc în_ainte ca bunica Elsie să-şi dea seama.

ceea ce a fost un şoc. Dar dacă-şi închipuie că mă duc la ceremonie. vreau să vii încoace imediat şi să-i spui că se pripeşte. — Mamă. —Ce s-a-ntâmplat ? mormăi eu. pentru că toată lumea o credea moartă. nu încă. N-ar fi trebuit să ne agităm să-i înlocuim. i-am pus mâncare pe masă. şi totuşi minunat. . —Din cauza piticilor de grădină se petrece toată harababura asta. ci eu. Dar. ar fi bine să-şi ia gândul. bineîn­ ţeles. pentru că nu m-am trezit încă de tot. —După tot ce-am făcut pentru ea de când a murit bunicul! Am luat-o la mine. i-am oferit un acoperiş deasupra capului. dacă mă gândesc bine. Credeam că încă se vede cu un Alf. şi n-a pomenit nimic despre planuri de nuntă. Dar înainte să pot spune ceva. Bunica Elsie s-a măritat şi s-a mutat ? Când s-a întâmplat asta ? —Nu. Nu poate să se lase dusă de fanteziile romantice ale lui Sid.cu nepăsare măritându-se cu Sid şi mutându-se. sunt foarte derutată. ca oame­ nii normali. Habar n-aveam că bunica se întâlneşte cu un Sid. Ce ciudat. Nu „noi“ i-am înlocuit. să întâlnească din nou iubirea la vârsta ei. ia-o mai încet şi povesteşte-mi de la început. bine ? îi spun căscând şi frecându-mă la ochi cu dosul mâinii libere. când am trecut pe-acolo după lecţia de echitaţie. şi-acum mă răsplăteşte cu . Mai ales că doar ce-am văzut-o pe bunica joi. —O. mama se panichează din nou. — Roşie.mă întreb de ce nu doarme la şase dimineaţa. Doamne. se văicăreşte ea. Aşa că. Trebuia să-i lăsăm în plata Domnului. actriţa Carol Channing s-a recăsătorit la optzeci şi doi de ani.

Capul începe să-mi zvâcnească îndată ce-mi dau seama că asta. Bunica e destul de bătrână ca să decidă singură. Iar asta. Mama s-a comportat destul de bine de la Crăciun încoace. aşa că ţin receptorul cât mai departe de ureche. bineînţeles. spune ea. Tonul ridi­ cat al mamei ameninţă să-mi spargă timpanele. aşa că trebuie să fi avut o surpriză când.) Şi cel puţin nu se însoară cu ea pentru bani. prieteni. mi-a urmat sfatul şi s-a înscris în Women’s Institute. că n-are prea mulţi. După ce am ajutat-o cu banii şi am adus-o pe linia de plutire. şi am angajat câţiva oameni de la Slujbe Speciale să-i facă o curăţenie rapidă în casă. ca să iasă şi să se mişte mai mult. puţin după ora şapte dimi­ neaţa. şi am avut o discuţie serioasă cu ea despre faptul că abia a trecut de cincizeci de ani şi trebuie să iasă şi să se mişte mai mult. Când ajung la mama. încerc s-o conving. e de fapt adevărata problemă.. — Dar. —Te rog să vii acum. . Credeam că-i ecu adevărat mai bine. nu crezi? (Deşi mă întreb uneori dacă nu cumva bunica îşi trăieşte a doua copilărie. văd imediat ce-a vrut să spună cu piticii de grădină.Iubitul din copilărie cu care s-a măritat o crezuse şi el moartă. Nu putem îngădui una ca asta. într-o zi. Dar o să rămân complet singură. izbucnind în lacrimi. mai ales că nu se văzuseră din liceu. o va face pe mama să-mi ţină o nouă predică pe marginea lui De Ce Ar Trebui Să Mă Mut Acasă. a răspuns la telefon şi la capătul celălalt al firului era Carol.. —Trebuie să vii încoace şi să/aci ceva. — Mamă.

cizme de cowboy. două Delilah. căptuşită cu mătase.. s-ar părea. Credeam că ţi-o fi spus Sandra. pentru că-i cea mai simplă şi mai puţin neruşinată întrebare pe care-aş . străino. mă întâmpină ea. blugi. E destul de rău că mai­ că-ta o ia razna ca să mai pui şi tu gaz pe foc. doi Munchkin şi două Gladys ? mă întreabă bunica. — Poate au făcut copii ? spun eu. O urmez în bucătărie. care fuseseră furaţi. aranjaţi sub forma unei inimi uriaşe pe peluza din faţă. Interesante haine pentru o persoană de optzeci şi şase de ani cu părul bleu. Apoi. doi Frodo şi două Anne. Bleu. iar pe cap are o pălărie Stetson de cowboy.Sunt toţi. iar ea pune ceainicul pe foc. — Unde-i m am a ? întreb eu. îmbrăcată cu o cămaşă în pătrăţele roşii şi albe. Deşi am crezut mereu că Anne e un nume neobişnuit pentru un gnom. inclusiv cei vechi. spune ea. e noul roz. în mijlocul uriaşei inimi de pitici e o altă inimă uriaşă. — Salut.. dacă se uită foarte bine. Noul meu gigolo. Ce romantic! —Cine-i Sid ? o întreb pe bunica Elsie treizeci de secunde mai târziu. vrei să te măriţi cu mine ? Al tău pentru totdeauna. o să descopere şi doi Puck. cerce­ tând cu o expresie foarte satisfăcută inima piticească. decorată cu cuvintele „Scumpa mea Elsie. doi Fred. când îmi deschide uşa. — Nu începe. fără să menţio­ nez faptul că. Vorbeşte femeia cu iubitul tinerel şi părul bleu. Sid XXX“. înainte să apuc s-o întreb despre tânărul ei iubit sau despre noua ei imagine. schimbă cu dibăcie subiectul. — Mi se pare mie sau am două Gertrude.

să se mişte mai mult. Mai ales că Alf i-o luase înainte. mă gândesc. Maică-ta are nevoie doar să iasă. Tu eşti fată bună. chicoteşte bunica. să se mai calmeze. Roşie. clatină bunica din capul bleu purtător de Stetson. brusc vinovată. rânjind. — Ei. nu mai bine. Şi-apoi l-am . şi ea deja a luat-o razna. bineînţeles. spune ea. — Eu am fost aia care l-a făcut să-şi depăşească temerile. dar crezi că tre­ buie să ne porţi de grijă tuturor. Deci. să ne întoarcem la Sid. de când m-am înscris la cercul de dansuri country în grup. Nu adevăratul John Wayne. L-am întrebat dacă nu i-ar plăcea o ceapă murată la petrecerea cu brânză şi vin de luna trecută. Nu s-a mai simţit bine de când s-a dus bietul taică-tu. cred că-i e din ce în ce mai rău. un pic sarcastică. —Se vede treaba că a reuşit să-şi depăşească teme­ rile dacă acum te cere de nevastă. — S-a dus să se întindă un pic. Doar că n-a avut curaj să mă invite să ieşim împreună. < * . dar am s-o rezolv eu. „Eu am nevoie să mă întind ca să mă calmez". Mă ocup eu de-acum. mă bucur că am lămurit asta. —S-a îndrăgostit de mine de mult. Doar pentru că Sid vrea să mergem în Las Vegas şi să ne cunune John Wayne. spun eu. înainte de Crăciun. că ăla-i mort. Ar fi trebuit să mă pricep mai bine să observ semnele. spun eu. — Sincer.putea-o pune când mă năpădeşte o hoardă de între­ bări despre pistolăriţe bătrâne şi ibovnici tineri. nici măcar nu i-am spus încă „da“ lui Sid. nu-i aşa ? — Nu. —Şi nu te mai învinovăţi acuma. Vorbeşte femeia care se crede reîncarnarea pistolăriţei Annie Oakley ? — Adică. Te cunosc. îmi spune bunica. îmi spune bunica.

adaugă ea. o preocupare. Ştii vorba aia bătrânească . — în ce sens ? o întreb eu... la petrecerea de logodnă. Cam proastă şi exage­ rată. Nu problemă. spune ea. — Şi nici nu-s sigură în legătură cu un bărbat care-mi fură piticii de grădină. — Sunt puţin îngrijorată din cauza lui Aster. să-ţi descarci sufle­ tul. atentă să-mi păstrez tonul neutru. îmm. îmi place să fiu independentă. care s-a tuns scurt şi s-a oxigenat. Mă întreb dacă ar trebui să-i spun că Sid e un cleptoman cu o fixaţie pe gnomi. nimic. Şi eu sunt puţin îngrijorată din cauza lui Aster. —Dar te-ar putea ajuta. . Dar nu mă mărit cu el. fiindcă pe lângă toate celelalte lipsuri de care dă dovadă. pentru că Aster preferă blondele. pentru că bărbaţii n-aduc decât necazuri.. —Ah. pe lângă ceapa murată. nimic. aşa că trebuie să am grijă ce-i spun. Probabil sunt eu cam proastă. „Ştiu ce simte apropo de chestia cu independenţa". de exemplu. n-aş numi-o chiar problemă. Mai degrabă o . făcându-mi din ochi.întrebat dacă nu i-aş plăcea şi eu. iar acum face conversaţie cu o frumoasă blondă oxi­ genată. îi spun eu. E pentru prima oară când zice ceva de rău despre Aster. zâmbindu-mi trist. Mă bucur atât de mult că am decis să renunţ la bărbaţi pentru totdeauna. n-a stat mai deloc cu Jess de când au sosit. —Ei. Necazul lui Jess.. mi se destăinuie la masă Jess. mă gândesc mai târziu. Dar nu-i spun nimic din toate astea lui Jess. atâta tot. la masa cu băuturi.o pro­ blemă împărtăşită e pe jumătate rezolvată.

Dar dacă spun da. punându-mi mâna pe braţul ei. iar cuvintele se rostogolesc grăbite. pentru că celălalt costum pe care i l-am luat nu era tocmai potrivit pen­ tru o petrecere de logodnă aşa selectă. trebuie să împru­ mute bani de la mine ca să-şi plătească partea lui. Jess. OK.. care . Şi tot ce mi-a luat de Ziua îndrăgostiţilor a fost un baton Snickers. ce poţi lua pentru o fată care dispune de un fond tutelar. —Mă gândesc uneori că nu-1 interesează decât banii mei. spune ea. eu plătesc toată mâncarea şi absolut tot.P ă i. cu mine trăieşte gratis. sigur că nu. măcar un Pic . să te preocupe unele lucruri în legătură cu o relaţie. zicea. Costă o mie de lire.. Crezi că Aster e un dobi­ toc arogant care se foloseşte fără scrupule de mine doar pentru bani ? nu-i tocmai cum mă aşteptam să-şi formuleze fraza. spune Jess. pentru că eu cred că într-adevăr Aster umblă doar după banii ei. De pildă. şi nu m-ai crezut proastă.. şi el a zis că nu vrea să mă facă de râs în faţa prietenilor mei. nu ? —Nu. aş putea provoca o fisură în prietenia noastră. Uită-te la mine şi Jonathan . OK.. — Şi ori de câte ori ieşim în oraş. costumul pe care-1 poartă acum. — Păi.—Draga mea.. Şi încerc disperată să fiu ca Amelie. dar nu mi-i dă niciodată îhapoi. şi mă întreb dacă i-o fi zis Carmen . n-ar fi corect. iar uneori mă tem că de fapt persoana mea nu-1 intere­ sează deloc. şi nicidecum o prostie. în plus. L-am cumpărat azi. fiindcă.mi-am exprimat întot­ deauna preocupările apropo de relaţia mea cu el. Ce naiba să spun ? Dacă spun nu. apoi trage aer în piept şi închide ochii. îi spun eu. E perfect normal.

Philip. -D a ? —Şi o să mă mai gândesc la asta. strecurându-se pe locul liber de lângă mine. vrei să dansezi ? —Aş fi încântat. Dar înainte să mai găsesc nişte cuvinte potrivite.. Mult mai bine. Superbă tunsoare. să-l încu­ rajezi să trăiască pe propriile-i picioare. şi vreau să-l fac şi eu pe Aster ghemotoc şi să-l azvârl la gunoi. Grozavă culoare. — Eram convins că o să sune până acum. Ai avut dreptate. strigă ea peste masă. făcut ghemotoc. Ce-ar spune Amelie ? Eu cred că e bine să ajuţi pe cineva la nevoie. spun eu. Jess se porneşte din nou: —Şi nici nu mai facem sex. se fră­ mântă Charlie. îi zâmbeşte el cu gura până la urechi. cum face de obicei. dar e bine şi să . îmi spune ea. fată dragă. — Eu cred.mai ales dacă se întâmplă să fii un muzician lefter. Mi-e foarte drag Charlie.. pentru că bâjbâi după cuvinte.. ridicându-se în picioare. rostesc rar. zâmbind cu toată gura. —Ca să vezi. — Charlie. aşa că nişte daruri scumpe de Ziua îndrăgostiţilor ar fi o risipă . Şi cred că nu i-a plăcut deloc puloverul pe care i l-am făcut pentru Crăciun.. Chiar mă simt mult mai bine acum. Nu cred că am auzit-o vreodată pe Jess legând atâtea fraze fără să se repete. Şi sunt foarte încântată că în sfârşit a întâlnit pe cineva despre care simte că . fiindcă l-am găsit vârât sub pat. l-ai cunoscut abia aseară. Charlie şi ultimul lui gagiu sunt un alt exemplu de cât de bine e să fii independent. exasperată.are adică bani să-şi cumpere orice pofteşte.

nesăbuit. —Poate că nu m-am arătat destul de interesat. Doar că. —Carmen. A refuzat să facă sex cu mine pe scara de incendiu. la urma urmei.. Şi m-a lăsat baltă. dar de când a venit la petrecerea lui Ned şi-a Florei n-a făcut alt­ ceva decât să se gândească la Lewis. — Când ar mai găsi timp şi pentru o aventură ? Sunt din nou complet exasperată. spun eu precaută. Paul te iubeşte. —Mă duc să văd dacă n-am vreun mesaj. Pe când Charlie se îndreaptă spre holul hotelului. Parcă e un alcoolic care bea prima înghiţitură de gin tonic după un an de zile. zău că da..e Ziua îndrăgostiţilor.merită mai mult decât câteva întâlniri. imitând-o pe Amelie. dacă ea e unul dintre acei oameni cărora le sunt sufi­ ciente patru ore de somn pe noapte. Zicea că-i prea obosit. —Paul trece sigur printr-o criză a vârstei de mij­ loc. Pentru că nu vreau să-i tai elanul lui Charlie. îmi spune Charlie. ştii. se frământă Charlie în continuare. -D a ? — Cred că are o ayentură. restul rasei umane are nevoie de mai multe. Dar după un an de indiferenţă totală. Până şi un creier de amibă îşi poate da seama. anunţă Carmen instalându-se în scaunul gol al lui Charlie. O iubesc pe Carmen. să-l sun . Crezi că ar trebui să-l sun ? — Păi. dar pare să nu priceapă defel că. iar acum se-aruncă din nou cu capul înainte. mă gândesc cu teamă că o să se ardă din nou. nu cred că vrei să pari prea nerăbdător. Poate ar fi trebuit. Vin într-o secundă. situaţia asta de totulsau-nimic mă cam îngrijorează... . — Serios ? Se uită la mine. îi spun eu calmă.

— Ştii ce ? Ai dreptate. Şi sunt şi epuizată. oh. Ai muri dacă ai lăsa-o mai moale un pic ? — Da. pentru că nu mai e aşa interesat de sex cum era odată. ca să-ţi dau numai un exemplu. O aventură. Uite. îi spun eu. e uimitor. încă m ă bucur de inde­ pendenţa mea. — Ce-am spus ? — Prima parte a planului începe acum. zâmbind cu subînţeles în timp ce-şi răsuceşte o şuviţă de păr. Jumătate de oră mai târziu. .trebuie să ai mai multă grijă de tine. spune Carmen. —Carmen. luându-i paharul de brandy. care cască. eşti o prie­ tenă de nădejde. — Munceşte paisprezece ore pe zi ca să aibă o afacere de succes şi să adune bani pentru bătrâneţe. E bine pentru evitarea cancerului de prostată. apucă să se furişeze la întâlniri secrete cu altă femeie ? De fapt. spune ea. Roşie. făcând sex de cinci ori pe săptămână cu tine. Ştiu exact ce trebuie să fac. Are. Carmen se strecoară înapoi pe scaunul ei. să faci sex de cinci ori pe săptămână trebuie să fie epuizant. Chiar ? Doamne. bea mai bine apa asta. e nebună. Nu. Dumnezeule. Arată epuizat. Petrecerea asta are loc doar pentru ca Ned şi Flora să-şi sărbătorească iminenta nuntă împreună cu. dar e un fapt medical stabilit că bărbaţii ar trebui să facă sex de cel puţin douăzeci şi una de ori pe lună. Mersi. lângă Paul. când. Bău­ tura asta o să-ţi omoare neuronii şi-o să-ţi distrugă ficatul . Paul. mai exact.—Păi. între muncă şi timpul pe care-1 petrece cu tine. îi spun cu hotă­ râre şi-mi arunc privirea spre Paul. iubitule.

şi e obositor să fii tot timpul seducătoare. Şi nu mă pot stăpâni. — Roşie. Ar trebui să jelesc. Imaginaţi-vă cât de şocată am fost să descopăr că printre prietenii apropiaţi ai lui Ned se numără şi Jonathan. Sau mai degrabă. amuzantă şi să bagi în seamă pe toată lumea. în plus. ea e Samantha. scăpându-mă astfel de obli­ gaţia de a sta cu mama toată seara. deloc surprin­ zător. şi fac eforturi să-i zâmbesc blondei înalte şi elegante. cu pătrăţele albe şi albastre. când el şi noua lui iubită se opresc în faţa mea. şi care n-are nevoie de nici o scuză ca să petreacă de minune. Gâtlejul mi se îngustează şi. . o apariţie într-o rochie lungă. Mary şi l-a invitat pe Jonathan în calitate de partener al ei. îmi spune el. I-a spus mamei mai devreme că „Tinerii trebuie să se distreze între ei“. se preocupă îndeaproape de soarta ei.trei sute dintre rudele şi prietenii lor apropiaţi. Jonathan arată minu­ nat. să-i dea Dumnezeu sănătate. mă dor îngrozitor picioarele. Tanti Lizzy. Bunica. spune Jonathan înroşindu-se. Descopăr acest fapt surprinzător când mă duc să caut o Cola dietetică. şi mă întreb de ce pare aşa surprins că arăt minunat. —Ăă. se amestecă în mulţime şi sporovăieşte cu oricine e dispus să-i răspundă. coborâtă parcă direct dintr-un wes­ tern. noua iubită a lui Jona­ than e prietenă cu Ned. să-mi pun cenuşă în cap ? îi mulţumesc în gând lyi Carmen pentru că m-a forţat să îmbrac rochia asta'. pentru că mi-e cald şi mi-e sete şi am nevoie de o doză de cafeină. Ce surpriză! Arăţi minunat. mai spune el. Dar mama pare în regulă. aproape că-mi dau lacrimile când îmi amintesc de toate momentele bune pe care le-am trăit împreună. E asistentă la Spitalul St. De fapt.

mă doare să constat că sunt atât de uşor de uitat. întinzând mâna. Imaginaţi-vă groaza mea când o zăresc pe Elaine la masa cu băuturi. Trebuie să. Jona­ than are amabilitatea de-a se arăta jenat. Samantha e o colegă a lui. N-a menţionat că o să fie aici când mi-a lăsat mesajul ăla sexy mai devreme... Mă bucur să te cunosc. adaug.. pentru că trebuie să plec de aici imediat. Trebuie s-o-ntind. într-o rochie lungă. graţioase. Eu niciodată. pantofi. — Ce mică-i lumea. — Aă. nici dacă ar fi ultimul om de pe pământ. mi-a făcut plăcere să te văd.. spune ea drăguţ. spun eu. Mary. curgătoare care-i eviden­ ţiază delicat umflătura mititică. ştii. — Bună. mi-a făcut plăcere să te văd. spun grăbită şi mă îndrept spre masa cu băuturi în căutarea unui gin tonic mare. ăă. ştii. încă o dată. Şobolanul trădător. încerc şi eu să fiu drăguţă. îmm. însărcinată în douăzeci de săptămâni. sunt mai mult decât . uluită şi foarte dezamăgită că m-a uitat atât de repede şi-şi vede mai departe de viaţă.. Minunaţi. mici. în schimb. Cu Harry. niciodată n-aş f i. albă. Ned. şi nu mi-aş dori să mai fac vreodată ceva cu el.. înguste. Şi cu toate că am crezut că şi eu l-am uitat definitiv şi că-mi văd mai departe de viaţa mea. E asistentă la Spitalul St. —Bună. Elaine n-a avut nici măcar bunul-simţ să se umfle şi să ia exagerat în greutate. bolborosesc eu.Nu pot să nu mă uit pe furiş la picioarele ei. hahahaha. —Ei. arată ca Madona aureolată. Nu mi-am dat seama că Flora ta e cea cu care se logodeşte Ned. Şi cu toate că nu-1 vreau pe H arry ca partener.

îi spun barmanului. De fapt. căci în momentul ăsta mă întreb cum de nu şi-a făcut apariţia şi Ivan. — Se poate spune şi aşa.* * Iar Dr. Picioarele mi se simt instantaneu mai bine. mă răzgân­ desc eu. Love ridică înspre mine o sprânceană sarcastică. să bei de unul singur e primul pas pe dru­ mul alunecos şi întunecat spre ruină. în sfârşit. îmi spune la ureche o voce seducătoare de bariton. Linişte şi pace. în sfâr­ şit te-am găsit“. Te superi dacă stau cu tine ? Şi când mă întorc să-l văd pe posesorul seducă­ toarei voci baritonale. o să mă ajute să uit de cuplurile şi fantomele foştilor iubiţi. —Un gin tonic dublu. mă gândesc în timp ce schimb direcţia şi mă îndrept spre holul hotelului. Poate ceva de băut din barul hotelului. . zâmbind. „Da. începe să cânte. — Una din zilele acelea ? întreabă el. —Ştii. mai bine triplu. „Dulce mister al vieţii. cocoţându-mă pe unul dintre scaunele de bar. apoi mă răzgândesc. s-ar putea să mă înmoi şi să cedez.enervată că încearcă să mă curteze în acelaşi timp în care e limpede că se întâlneşte cu vară-mea. destul de inexplicabil. după întâl­ nirea cu Jonathan. Cred cu con­ vingere că ai nevoie să fii salvată de la asta. e un lucru foarte bun că nu mă interesează bărbaţii". în capul meu. Pur şi simplu nu pot face faţă vreuneia dintre răutăţile lui Elaine sau flirtului făţarnic al lui Harry. mă gândesc când iau o înghiţitură lungă de băutură şi ginul îmi loveşte imediat sistemul nervos. în linişte şi pace. pentru că. . „Hmmm“.

mă gândesc oarecum isteric în timp ce între­ gul corp îmi intră imediat în alertă. —Tu eşti. zâmbind cu zâm­ betul lui fermecător în vreme ce se bate pe piept.10 0 seară magică.. Confesiunea lui Roşie: Femeile clipesc aproape de două ori m ai m ult decât bărbaţii. Nu-mi vine în minte absolut nimic. Love. şi mi-am pierdut puterea de a vorbi coerent. bineînţeles. îmi spune el. trebuia să intre în ăsta". — Poftim ? . Dr.. Şi. pentru că iureşul adrenalinei mi-a neghiobit creierul.. eu. pe lângă coloana sonoră. pentru că Nu-mi. spun eu ca o tâmpită. „Dulce mister al vieţii. acum „prind" şi Casablanca. într-adevăr. „Cântă. Love“. Pot. Ochilor. Apoi se uită iar la mine. Din nou.. hipnotizându-mă cu ochii lui căprui şi gura încreţită în zâmbet. cred că putem spune cu certitudine că sunt. întinzând mâna. nu-mi vine în minte nimic nostim sau inteligent de spus. ca să înrăutăţească şi mai mult situaţia. mă gândesc. nesemănând nici pe departe cu Ingrid Bergman. spune Dr. Crede. în sfârşit te-am găsit“ care-mi cântă în cap. Luke Benton. fiindcă.. Menţionez asta pentru că eu clipesc ca o dementă. —Da. „Dintre toate barurile din Londra.

am sacrificat confortul în numele pantofilor „trage-mi-o“. şi mi se usucă gura aşteptând să spună „sărut". încă o dată. oho. roşind. scormonindu-mi mintea după ceva inteligent. iar el arată chiar mai bine. şi-mi simt inima în gât. „Luke Benton".. dar tocurile cui se potrivesc aşa de bine cu rochia. cum merge treaba cu medicina ? (Doam­ ne. îmm. Pare destul de supranatural să-i strâng mâna. Ce-ar spuhe Ingrid într-o situaţie ca asta ?) Ce mai face. şi pro­ babil mă crede idioată. dar mâi­ nile lui sunt atât de calde şi puternice. până când s-a hotărât bebeluşul . Roşie. doamna Woodbridge ? întreb eu. nu ? Şi întotdeauna am grijă să aflu numele femeilor pe care le . cu mult mai bine. încheie el. spune el. dată fiind tulbu­ rătoarea noastră. poveste. N-om fi avut noi timp să facem schimb de nume. de sexy. mă gândesc. Doam­ ne... îi dau drumul mâinii. îmi vine să-mi trag şuturi pentru prostiile care-mi ies pe gură.— N-am avut încă ocazia să ne prezentăm. Face o pauză. —Mă bucur să te văd din nou. Cu părere de rău. ţinându-mi mâna într-a lui. deşi. Neaşteptat. pentru că i-am ţinut-o mai mult decât ar fi trebuit. de ce nu pot fi inteligentă ? — Mama şi băieţelul de patru kilograme şi jumă­ tate fac foarte bine. Uitasem cât de convingător. de periculos. chiar dacă scurtă întru câtva. în viaţa reală decât în visele mele. dar minunat. Doamne. Salvez. savurându-i numele.. dar ştiu că pentru schimbat salivă ani avut. îmm. —Deci. scârţâi eu. pentru că se potrivesc cu rochia ? E adevărat. — Roşie Mayford. De ce-ţi torturezi iar picioarele cu pantofii ăştia strâmţi ? — Asemenea. Luke Benton.

O. desigur. Tăcere apăsătoare din partea mea.. după aceea. Ceea ce e un noroc pentru rasa umană. îmi spune el. amuzament sardonic din partea lui şi. Sau o să mor de ruşine. pentru că mai am puţin şi explodez . mai iau o duşcă de gin tonic şi studiez barul. —Păi. vreau să zic Dr. mă bâlbâi eu. nu mă refeream la tine. Voiam să spun. spune el. e surprinzător cum se şterge amintirea suferinţei. Love. Şi pentru bărbaţi. Cu atât mai mult cu cât majoritatea revin la o viaţă sexuală com­ plet normală. Şi jurând că era prima şi ultima oară când se supune unei asemenea torturi. —A u! Patru kilograme şi jumătate ? Cred că-i sufi­ cient ca să te ţină departe de sex pentru tot restul vieţii. păi... da. singurul lucru la care mă pot gândi acum e cum m-am sărutat cu Dr. Oh. e dovedit medical. .cred că tipul flirtează cu mine.. Luke. în disperare de cauză. Ce îmi iese din gură ? Dintr-un moment în altul o să iau foc. —Da. Dracu’. Marele meu respect pentru femei şi pentru capacitatea lor de a îndura a crescut nemăsurat de când am intrat în domeniu. De ce a trebuit să aduc vorba despre sex ? Pentru că. nu ? Of.Woodbridge să-şi facă apariţia. biata doamnă Wood­ bridge a trecut de la a-1 face pe domnul Woodbridge în toate felurile posibile la o mulţime de alte cuvinte pe care nu le auzisem în viaţa mea. Doamne. bine­ înţeles. Lua-m-ar. Are un finisaj minunat. şi răsuflu uşurată că gafa mea cu sexul a trecut. nu voiam să pomenesc de sex. bolborosesc eu. Mai cu seamă că bărbaţii trebuie să facă sex de douăzeci şi una de ori pe lună ca să evite cancerul de prostată adică. în Piccadilly Circus.

Iar când rânjeşte şi el la mine. Deci. Scuze. spune el. masa ta. iar. care e legătura ta cu fericitul cuplu ? întreabă el. Vreau să zic. şi încrederea mi se prăbuşeşte. pentru că altminteri nu l-aş fi revăzut.. salvându-mă din nou. Dar tu ? — Eu lucrez cu Ned. nu le vine greu să-şi găsească o par­ teneră pentru nici un fel de ocazie. Doctorii mişto şitpericuloşi ca Luke n-au pro­ bleme să-şi găsească partenere pentru genul ăsta de petreceri. e-un lucru bun că lumea e mică.. mă întreb dacă am ruj pe dinţi. Sau mâncare între ei. . ştii. Dau repede înapoi ca să-i arăt că nu flirtez deloc cu el. mă loveşte brusc amin­ tirea frumoasei blonde de la strângerea de fonduri de Crăciun. — Bineînţeles.. Şi cu toate că ştiu că azi arăt cât se poate de bine. altfel nu ne-am fi ciocnit iarăşi unul de altul. hahaha.. n u . bineînţeles că trebuie să te întorci la. e cât se poate de înţeles ca tu să. Cred că e medium. — Bineînţeles că nu vrei. bolboro­ sesc eu. Şi mai cred că sigur flirtează cu m ine! Doamne.—Şi sunt sigur că bărbaţii de pretutindeni se bucură de asta.. să-l ştii. adaugă el. rânjeşte el la mine. Trebuie să încerc să nu mă bâlbâi. nu vrei să bei ceva ? încerc eu să fiu co­ chetă. ce mă fac ? — îmm. —Sunt verişoara Florei. — Da. Drace. ar fi trebuit să bănuiesc. el e ginecolog. —Doamne. în timp ce eu mă gândesc ce mică-i lumea petrecerilor şi cât de fericită sunt că este aşa de mică. înhaţ uşurată noul subiect de conversaţie. dar sunt sigură că rânjesc ca o proastă. tu eşti ginecolog. e ciudat de mică lumea moşirii copiilor.. Ce naiba fac ? De ce ar vrea să bea ceva cu mine ? — Păi. îmm.

Mă stresează nişte foşti. —Scuzele mele. acum ochii îm i sunt atraşi de gura lui Luke şi vreau să-l sărut din nou.. iar eu nu mai pot de râs. — Am de ales ? — Din doi. — La care iubit te referi ? îl întreb eu. toţi atomii din corpul meu aproape că dau în clocot. Dacă eşti sigură că iubitul se poate lipsi de tine câteva minute. bineînţeles. pentru că. pentru că sunt complet vrăjită. Jonathan. Jonathan ? Cel de la Crăciun. Mi-e teamă că are propria ei viaţă. mi-ar plăcea să beau Cola aia. „ce m-am aruncat din senin la tine în plin Piccadilly Circus"... —A. bucur că v-aţi împă­ cat.. Ne-am despărţit a doua zi după.. spun eu.. nu m-ar surprinde dacă Jack Cooper. —Aş vrea eu. Aşaaa. oricum. spun eu. în seara asta. adaugă el.. — Iar faci chestia aia. îi spun eu repede. M ă. — Doamne. pentru că sunt de gardă. spune Luke. Nu-ţi scrie niciodată. L-am văzut la toaletă mai devreme şi am presupus că eşti aici cu e l. Ridică o sprânceană sarcastică. Şi.. să se dove­ dească a fi o rudă îndepărtată a lui Ned. în momentul ăsta. E la fel ca toate celelalte mese. —Norocosul de Jack.. nu cred că o să mi se simtă lipsa la masă. iar obrajii mi se încing. De fapt. pe care l-am pupat în dosul magaziei de biciclete în clasa a zecea. îşi îmblânzeşte sprânceana. Iar eu sunt confuză... nu mai e iubitul meu.. vrăjită. dar o Cola ar fi bună. spune el. Nu. glumeşti. . —Tipul ăla. Nu trebuia să pomenesc nici de pupat. Amândoi se cunosc cu Flora şi Ned. nu te sună niciodată.—Voiam să spun nimic alcoolic.

N-a vrut. vreau să spun. spun eu. Foarte nepoliticos din partea lui. Dar nu arată deloc ca şi când i-ar părea rău. —Dar e pentru mine să mă ciocnesc de tine iarăşi. —Pentru că a avut neruşinarea să-şi facă apariţia la petrecerea verişoarei tale. mă gândesc că Luke. a fost un mic şoc. — Fără intenţie. iar expresia din ochii lui mă face să tremur. poate. sfârşeşte el fraza în locul meu. spun eu. Probabil o cunoşti. Strângerea de fonduri. Da. cu toate că-mi va frânge probabil inima. Doamne. spune el. şi mă întreb dacă nu cumva sondează terenul ca să afle dacă aş vrea să mă împac cu Jonathan. spune el. dar şi îngrozită la gândul că nici el nu vor­ beşte serios. nu e vreo cunoştinţă îndepărtată a lui Ned. îmi spune el. dar n-o fac. bineînţeles. apoi adaugă: Vorbesc serios. Probabil că nu vrei să ştii asta. . —Ei. Dar.Samantha. Doar dacă. e colegă cu Ned . doctore. — într-un fel. Noua lui iubită l-a adus. Ei. — Comentariile ieftine nu sunt admise. ar putea fi excepţia care să mă facă să-mi încalc regula. la început. Să-şi facă apariţia aşa. Exce­ lentă moaşă. fiindcă în secret sunt încântată.. o ştiu . dar nu vorbesc serios. —Nu-ţi face probleme. şi un mod de a-ţi aminti ce pierzi şi de a-ţi insufla astfel o dorinţă arzătoare de a fi din nou cu el. —O. n-a fost tocmai partea cea mai remarcabilă a serii să mă ciocnesc de el.. Scuze că am adus vorba.drăguţă femeie.sunt cât pe ce să spun. Şi în ciuda faptului că am jurat să renunţ la băr­ baţi. îmi pare rău. Doamne. —O. spune el.

„Ce prietenă groaznică sunt". Charlie. Aşa că sunt un pic dezamăgită când Charlie vine grăbit spre bar cu celularul în mână. de eşti-oare-destul-de-bun-pentru-Rosie-a-noastră. minunat . şi (b) să mă lămuresc doar dacă are o parteneră. apoi îmi şterpeleşte paharul şi dă peste cap dintr-o înghiţitură restul de gin tonic. Trebuie să-mi amintesc de con­ vingerea mea de mai devreme. încercând (a) să destind atmosfera. Ce crezi ? E prea curând să-l sun înapoi ? Par o pradă prea uşoară dacă spun da pentru mâine-seară ? Deşi sunt încântată să văd că Charlie şi-a revenit sentimental vorbind suficient încât să încerce cu dege­ tul marea întâlnirilor şi să rişte să se aleagă din nou cu inima zdrobită. — Deci. sau o soţie.. povesteşte-mi despre masa ta. Cunosc tonul ăsta. — Dragă. bu-nă. pentru că toc­ mai sunt pe cale să mă arunc eu însămi cu capul înainte şi să risc. pe de o parte. ce bărbat mişto eşti". sunt o laşă. de care n-a pomenit. inimă. . el ştie mult mai multe despre mine decât ştiu eu despre el. Are şi nişte nuanţe de „Doamne. înainte ca Luke să apuce să-mi răspundă. Şi câte griji mi-am făcut. —Ehei. încep eu. spune Charlie observându-1 pe Luke. spun eu. Lucrurile se mişcă prea repede. înăbuşindu-mi frustrarea. ceea ce ar fi o tragedie. sunt puţin supărată. sau o iubită. — Păi. mă înşfacă şi mă pupă pe gură.. a sunat. că trebuie să-ţi ajuţi prietenii ca să fii fericit. — Mi-a lăsat un mesaj lung. mă gândesc.. agitat nevoie mare. El a sunat. De fapt. E tonul lui de frate mai mare. linişteşte-te! Se impune o schimbare de subiect.deja îi e dor de mine şi vrea să ştie dacă ne putem întâlni mâine-seară. — C harlie. pentru că recu­ nosc.Oh..

mi-au plăcut întotdeauna bărbaţii în halat alb şi cu stetoscopul la gât. Unul dintre cei mai dragi prieteni ai încântătoarei Roşie. Sau aproape. mă ia gura pe dinainte. Iar tu eşti ? In afară de domnul Absolut Superb. doctore. Dr. sar eu înainte ca Charlie să dea cu bâta-n baltă. — Să revenim la întrebarea ta. care-i de obicei calm şi cumpătat tocmai a luat o doză mare de gin tonic amoros după o lungă perioadă de stat pe uscat. spune Luke.— Charlie Blake. E Dr. Tremur toată când citesc în ochii lui „mai târziu". —E de-ajuns să mă gândesc la el ca să mi se îndrepte foarte tare. —Se pare că nu sunt singurul.. am deja domnul meu Absolut Superb. —E o încântare să te cunosc. Luke. întinzând mâna. atunci de ce să inventezi nu ştiu ce scuză? De ce să joci jocuri? Fii sincer şi drept. spun eu cu înţelep­ ciune.l-ai cunoscut abia aseară.. adaugă Charlie. încercând să repar gafa. — Nu e domnul Absolut Superb. vreau să zic. rânjeşte Charlie diabolic. Intere­ sant că eşti doctor. fără grabă . bineînţeles. rânjeşte Charlie. mă corectez eu. cum ar mai trebui să-mi ascult şi eu sfatul. Scuze. —Ah. Absolut Superb. apoi. căci după cum mă simt acum. pentru că Rosie a noastră a avut o mică obsesie cu . —Mersi. îi spun eu. Dacă vsei să ieşi cu Lewis mâine-seară. zice el. fără jocuri. precum şi coproprietar la Slujbe Speciale. Luke Benton. ridicându-şi sprânceana în timp ce-mi aruncă o privire scurtă. şi-i arunc o privire cruntă. . va trebui să-l ierţi pe prietenul meu. spune Charlie. aş putea face ceva foarte pripit cu Luke. Ah. adaug eu sfătoasă. Nu că aş fi interesat. Eu zic aşa: categoric. Charlie. e probabil mai mult decât voiai să ştii despre o persoană complet necunoscută. în orice caz. Dar tot categoric. către Luke: Scuze.

Ne-a . cu ce vă ocupaţi voi de fapt ? ne chestio­ nează el pe amândoi. părând sincer interesat şi impresionat. atât cât mă pot relaxa cu toată fierbinţeala şi frustrarea sexuală prin care trec. —Două ginuri tonice mari. Dar Slujbe Speciale. Şi atunci. îi spune Luke. —Mie mi se pare fermecătoare. dacă ai nevoie de o fostă vedetă porno care să aibă grijă de pisoiaşul tău bogat. pentru că toţi iubiţii mei anteriori credeau că-i o idee complet nebunească şi refuzau s-o ia în serios. spune el. sau o să fie vreodată. —Mulţumesc. noi îţi facem rost. bineînţeles. ia Charlie cuvântul. spune Luke. îi spune Charlie. spune Charlie serios. pentru că am nevoie de alcool ca să-mi scadă tensiu­ nea sexuală. —în barul ligii studenţilor. şi mă întreb dacă o face dinadins ca să ne pună pe jar. când conversaţia se încinge mai tare. Şi tocmai când mă relaxez. la colegiu. îi spun eu barmanului. Sună fascinant. rânjind şi el. iubitul meu. —Slujbe Speciale. iar eu roşesc până-n vârful degetelor. Trebuie să-mi impun să nu mă mai uit în jos ca să verific cât de „drept" ar putea să fie. —Ştiu ce vrei să zici cu îndreptatul. în stilul lui extrem de fermecător. Şi o Cola pentru sprânceana sarcastică. Unde v-aţi întâlnit voi doi ? Cum v-a venit aşa o idee originală ? întreabă Luke. Nu că Luke ar fi. —Deci. pentru că nu poţi şti niciodată cum poate reacţiona un bărbat hetero­ sexual vizavi de prietenul tău homo. sau de un spectacol cu traves­ tiţi. De exemplu. sau de un vopsitor de poduri. — Scuze. Căci funcţionează de minune.— Nici o grijă. el îmi sporeşte şi mai mult anxietatea. că Luke îl acceptă pe Charlie. simultan cu o înghiţitură de gin tonic. mă aţâţă „schimbând complet subiectul". Ceea ce e o schimbare.

Aşa am făcut cunoştinţă cu adunările de travestiţi. zâmbindu-mi. Nu orice bărbat hetero se simte în largul lui vorbind despre travestiţi. . Ai cumva o înclinaţie secretă pe care vrei s-o mărturiseşti ? — Nu. —Nu-i aşa ? clatină Luke din cap. şi s-au gândit că. Dacă am interpretat greşit tot flirtul lui. dacă perechile hetero pot să aibă petreceri de logodnă şi nunţi. îi spune Charlie serios. şi la cum v-aţi cunoscut. con­ tinuă Charlie. şi sărutul lui. Unul dintre inter­ nii mei şi partenerul lui au decis să-şi jure credinţă pe viaţă. —Asta-i o crimă pentru comunitatea gay. deloc. — Bineînţeles. foarte serios. va trebui să mă sinucid ca să scap de ruşine. spune Luke. —O. şi-i arunc o privire ucigătoare. —E ceva ce nu ne spui ? întreabă Charlie. şi mă întreb dacă e ceva ce nu ne spune. iar apoi face chestia aia a lui. dar m-am îndrăgostit nebuneşte de spectacolele travesti după ce i-am văzut pentru prima oară pe Roxanne şi Rockettes. Ceea ce ne aduce înapoi la tine şi la Roşie. şi mă conving că interesul lui este autentic. — Sper. Exact când genunchii încep să mi se înmoaie. schimbă total subiectul. Spune-mi. După Donny şi Simon nu m-am omorât niciodată. ăsta da grup talentat. îi reaminteşte Luke lui Charlie. Deşi una ca de la soră la soră. Charlie e impresionat. râde Luke. atunci pot şi ei. Nu poate fi homosexual. le-ai văzut vreodată pe Sisters Wedge cu It's R aining M en ? Sunt destul de impresionată şi eu. Şi apoi: Dar nu şi pentru Roşie. şi-am înţeles fix pe dos.legat dragostea comună pentru Donny Osmond. spune Luke. Dragoste la prima vedere. Simon le Bon şi spectacolele cu travestiţi.

— Roşie. dar nici nu era nevoie. —Eu eram coordonatorul de evenimente. — Mai ales de imbecilul ăla de şef al tău. Roşie s-a gândit c-ar trebui să fim raţionali şi să ne luăm nişte slujbe adecvate pentru o vreme. —Eram în ultimul an la Comunicare Media. —Şi aşa v-aţi decis s-o faceţi pe bune ? zice el. în plus.n-aveam bani. deja începusem să sondez lumea travestirilor. nu i-a plăcut ideea ca femeile să-şi poată depăşi condiţia în viaţă. spune Charlie. Ştii. şi nu mint. îi spune Charlie.Doar dacă nu cumva încearcă să evite întrebările personale. —Ba nu. Nu mi-a plăcut deloc. Avea nevoie de un imbold. Iar Rosie a lucrat la Resurse Umane pentru o companie la fel de impersonală. spun eu. fata noastră de nădejde. într-un mare trust de PR. Ciudat pentru un director de Resurse Umane. E un pic nedrept. şi în seara aia am pus la cale un spectacol cu o trupă de travestiţi nou apărută şi foarte promiţătoare. spune Charlie. spun eu. Luke îmi aruncă o privire intensă. îi spun eu. era studentă la Economie. se cutremură Charlie. N-a spus-o niciodată explicit. Eu. Ştiu să-mi asum un risc atunci când împrejurările o cer.. —Nu de la început . şi mă întreb dacă ar trebui să risc cu el. . nu doar în reve­ riile mele. iar eu mă întreb dacă se referă la mine şi la ideea de a-mi încerca norocul cu el în viaţa reală. —Nici mie nu mi-a plăcut deloc. —Sunt convinsă şi azi că misiunea lui în viaţă era să-mi facă mie viaţa cât mai insuportabilă cu putinţă.. voiam să fac ceva mai captivant cu viaţa mea decât să lucrez pentru un trust uriaş şi impersonal.

era să-i ceară să întocmească rapoarte absolut inutile pentru care Roşie trebuia să piardă o grămadă de timp. oftează Charlie şi clatină din cap. Pentru că nu-i poţi dicta omului ce să mănânce. Mă întorc la studiatul tejghelei de mahon. după cum spuneam. pentru că. înfierbântându-mă iar când citesc pe faţa lui întrebarea aia. —Ceea ce a făcut-o pe Roşie să renunţe la slujbă. —Ceea ce. După cum spuneam. nu strică să fii raţional. —Hei. sunt şocat că n-ai auzit de noi . — Şi aşa.furnizăm personal de curăţenie de primă mână spitalelor bune din oraşul ăsta. Şi faima noastră se răspândeşte ca focul prin sub­ urbiile Londrei. lui Rosie a noastră îi plac lucrurile sigure. Charlie îi face cu ochiul lui Luke. n-ar funcţiona niciodată. iar conducerea ar respinge ideea. — Da. spun eu. — Dar numai în vestul Londrei. —Nu te pricepi la PR. Sincer. bineînţeles. iar eu am urmat-o. iar eu am făcut vreo două comisioane mortale. Ne-a fost totuşi de ajutor faptul că Rosie a căpătat nişte bănişori de la bunicul ei. Ceea ce nu s-a întâmplat. spune Luke. îl întrerup eu. dacă-mi-aş-încerca-norocul-cu-el. Credea că angajaţii noştri trebuie să fie instruiţi şi supravegheaţi să respecte cerinţele de consum alimentar impuse de firmă. îi spune Charlie lui Luke. spune Charlie. oricum. era doar un exerciţiu de pierdere de vreme. s-a născut Slujbe Speciale.—Metoda lui supremă de-a o tortura pe Roşie. şi picătura care-a umplut paharul a fost când a insistat să cercetez şi să fac un raport despre ce mănâncă angajaţii companiei şi despre cum le afecta asta performanţele. De câte ori ţi-am spus despre cosmetizarea imaginii ? . —Dacă ar fi ajuns măcar până la conducere. inter­ vin eu. De cele mai multe ori. spune Char­ lie.

Ea a fost inspiraţia noastră .a identificat o nişă pe piaţă. nu-i rău. Dar cel mai neobişnuit lucru pe care l-am făcut vreodată a fost să aşez marfa pe rafturi la supermarketul local. unde treaba mea era în principal să car cu lopata bălegar de cal. explică Luke. soarbe Char­ lie cu nesaţ informaţia. am şters praful de pe dinozaurii de la Muzeul de Istorie Naturală şi am mirosit subsuori pentru nişte studii de eficienţă a deodorantelor. Carmen o să te placă la nebunie. e adorabil. „De asta e aşa de drăguţ. Absolut superb. Deşi. bogat. salvează vieţi. — Fără să am nici o vină.—Dar de unde v-a venit ideea slujbelor speciale ? întreabă Luke. Am avut şi eu câteva slujbe de vacanţă şi cu jumătate de normă ca să mai acopăr din cos­ turile facultăţii. Ne fascinează motivul pentru care ai muncit ca să te între­ ţii în facultate. ceea ce e o surpriză. — Dar familia ta are servitoare. de priceput şi deloc snob“. având în vedere faptul că familia lui îşi poate permite servitoare. — Cine e Carmen ? întreabă Luke. — Charlie. Am avut slujbe foarte plictisitoare. mă gândesc eu. —Devine din ce în ce mai interesant. cel puţin. cu slujbele ciudate pe care le-a avut în facultate. —Nimic fascinant. spune el. spune Charlie. Las-o pe Carmen. Pe mine. Maică-mea credea că trebuie să câştig prin muncă o parte din sumele uriaşe pe care le investea în educaţia mea. îl avertizez eu." — Nu-i rău. spun eu. mă ia gura pe dinainte. într-o vară am lucrat la un grajd. „Doamne. — Nu contează. — Chiar fac oamenii aşa ceva ? . Dar n-o întreci pe Roşie.

îi spun eu lui Luke.—întreabă unul care aduce pe lume copii ? zic eu. într-o noapte de nesomn. şi cu a mea în plasarea oame­ nilor în slujbele potrivite. Inclusiv perioada în care ne-am ocupat amândoi de linia de consiliere a companiei de hrană pentru bebeluşi. Nu-i nimic rău în a-ţi plăcea pro­ pria slujbă. E el. liniştitoare la orele târ­ zii din noapte. plus licenţa în afaceri. —Oamenii fac o grămadă de lucruri neobişnuite. ce-ar fi să lansăm o agenţie care să includă toate slujbele astea neobişnuite ? Cu experienţa lui Charlie în PR şi eve­ nimente cu travestiţi. E ceva la care m-am mai gândit şi înainte. — Vai de mine. zice Charlie. Tocmai asta-i ideea. ne salvează celularul lui Charlie. Ce să-i spun ? Ah. chiar trăieşte numai ca să mă pună pe mine în situaţii jenante ? înainte să-i răspundă Luke. spune Charlie după ce verifică identitatea apelantului. Pe bune. Ne . mirositul subsuorilor e o chestie unică. E Lewis. Nu te scârbeşte de sex să te uiţi la vagine toată ziua ? — Charlie. Şi-atunci ne-am gândit. voi unde-aţi aflat de ele ? Trebuie să recu­ nosc.vedeam un anunţ în băcănia din cartier sau un prieten îmi pasa informaţia. — Toţi părinţii ăia nedormiţi. spune el. Mă opresc când îmi dau seama că m-a luat valul. mă gândesc eu la ceva. —în cazul meu. adaugă Charlie. nu contează. nevrotici care au nevoie de o voce prietenoasă. — Spune-mi. a fost de obicei norocul . ar fi fost soluţia perfectă. Ideea mi-a venit brusc. E bine să-ţi placă ceva cu care-ţi ocupi o bună parte din viaţa de zi cu zi. Cine ştia că există slujbe atât de neobişnuite? Şi cum aflau oamenii despre ele ? — Păi. nu ? — Deloc.

— Da. creşte tensiunea (de parcă aş avea nevoie de mai multă ten­ siune în momentul ăsta) şi schimbă vitezele. nu. —Şi. pentru că-mi sună cunoscut. — Asta-i bine.vedem mai târziu. am grijă să-mi fac rost numai de prieteni agreabili. Vrea să-mi cunoască intenţiile ? Sau tocmai mi se pregăteşte discursul cu hai-să-ne-distrăm-fără-obligaţii. tocmai mă pregăteam să te sun. doar ca să se ştie: întâmplător.. râd evitându-i întrebarea. — Şi mă întrebam . ezită. Mă tachinează. încep eu.. — îm i place tipul. Să mă uit la vagine. Nu mă pot decide dacă să râd sau să roşesc. — Care e părerea ta despre căsătorie ? Ei bine. la asta nu mă aşteptam. -D a ? Sunt convinsă că o să-mi ceară măcar numărul de telefon. Şi apoi. îmi spune Luke. Luke strânge din ochi. —Mă bucur că drumurile ni s-au încrucişat din nou. îndepărtându-se: Scum­ pete. Aoleu. Ai mai spus. — Mă bucur că mi-ai împărtăşit chestia asta. O să mă invite să ieşim în oraş. dar înainte să mă gândesc la ce anume o să scot pe gură. . Charlie se întoarce grăbit la bar. — Poftim ? — Nu mă plictisesc.. Şi atunci îmi face iar figura. Dar eu ? Eu sunt agreabil ? — Nu m-am hotărât încă dacă eşti agreabil sau internabil. aşa că râd ca să nu se vadă că roşesc. pentru că îl plac prea mult.. — îm m . — Da.

(Nu mi-o fi Elaine cine ştie ce dragă. . — O. şi noi după el. — Mă duc să-mi iau geanta de la recepţie. Doamne.—Ştiu că o să sune răsuflat şi stupid. —Verişoara lui Rosie. au nevoie de un doctor în sala de bal. Elaine. îndreptându-se cu paşi mari spre ieşire. spune Charlie. Să cheme careva ambulanţa. Crede că intră în travaliu prematur. dar nu i-aş dori niciodată vreun rău.) E însăr­ cinată abia în douăzeci de săptămâni. spune Luke. deşi nu vreau să sune aşa. dar ştiţi chestia aia cu „E vreun doctor pe-aici ?“ Ei bine. — Ce s-a întâmplat ? întreabă Luke îngrijorat.

au rămas liniştiţi pe scaunele lor. Arată foarte mică şi foarte vulnerabilă. spun eu. îmi spune Charlie când ajungem în sala de bal. precum şi Harry. Oamenii —din fericire. dar acum pare şi mai mititică decât în realitate. Veşti bune. Când mă apropii. Nu rezist la sânge şi cheaguri. Este ea mică.Planuri perfecte Confesiunea lui Roşie: Se pare că în fiecare an aproximativ o sută de oameni m or sufocaţi cu pixuri. să sperăm. tanti Pat şi unchiul Bill. toţi trei sute . Biata Elaine! — Bun plan. îngrijoraţi. şi nu pot să nu mă întreb dacă . oricum. cu o jachetă pusă sub cap. pentru că nici eu nu-s mai brează. Nu cred că au nevoie de nişte gură-cască în plus care să consume tot aerul. dar sper să nu fie totuşi o situaţie cu sânge şi cheaguri. Cum reuşesc? M enţionez asta pentru că e destul de deprimant să mă gândesc că am m ai multe şanse să-mi dau duhul în urma întrebuinţării greşite a unui pix decât să fac sex cu cineva. o văd pe Elaine întinsă pe covo­ rul pluşat din faţa sălii. se cutremură el demonstra­ tiv. Lângă Elaine se află... —Eu mă duc înapoi la masa noastră şi aştept acolo... îngrijorate înseamnă că ştiu cu toţii ce se întâmplă. Vin să te anunţ imediat ce am veşti. iar murmurul vocilor scăzute. şi mă cutremur la rându-mi.

dar arată bine. Dar pe Ned îl cunosc. aş prefera s-o primesc de la cineva cunoscut. cu trusa medicală în mână. . spune Ned jovial.. —Puţin îngrijorată. Ce bine că ai fost pe-aproape. Gine­ cologul meu. Mai ales într-un spital alb. puţin speriată. —Eşti pe cele mai bune mâini. Deşi Elaine e în continuare foarte secretoasă în privinţa asta. —Totul va fi bine. în calitatea lui de doctor. pentru binele copilului. şi Flora. Sper din tot sufletul că nu-i el. Ambu­ lanţa ajunge aici într-un minut şi foarte curând o să fii în siguranţă la spital. Prin­ cipalul e să nu te panichezi. o aud pe Elaine spunându-i cu vocea stinsă. Şi apoi: Mersi pentru ajutor. nu ? Sunt acolo şi Ned.. Dar e absolut normal. nu ? Vreau să spun. care e o stâncă de calm şi stabilitate. cineva care e cu adevărat preocupat de sănătatea mea. îi spune Flora. mulţumesc. Flora. Şi bine măcar că mai e pe-aici un ginecolog.el e tatăl copilului. de stăpânit. — Cum se simte? întreabă Luke când ajunge şi îngenunchează lângă Elaine. —Nici o problemă^ o linişteşte Flora. îi spune Ned lui Elaine.. ca să-l poată înlocui pe bietul Ned. spune Elaine în timp ce Ned îi palpează stomacul prin rochia subţire. dar e atât de temperat. Luke. imper­ sonal. — Sper să nu te superi că-ţi răpesc mirele. Mă simt mai bine când sunt în grija cuiva pe care-1 cunosc şi în care am încredere. pentru că orice copil merită un tată fidel şi care să nu încerce s-o agaţe pe verişoara mamei propriului copil. O. Responsa­ bilitatea lui Ned sunt înainte de orice pacienţii lui. dacă eu aş avea nevoie de asistenţă medicală imediată.. Ned. spune ea cu glas tot mai stins. Slavă Domnului că-i aici. ce norocoasă eşti că te măriţi cu un doctor. —Vai. Urăsc spitalele. de calm.

îi spune Elaine. —Semne bune. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne facem griji. — Nu simt nici o contracţie. dar dacă te simţi mai confortabil să se ocupe Ned de tot. Elaine. Şi de greţuri matinale. amândouă. Nu că n-ar fi meritat-o uneori. cu feţişoara ei de fetiţă apăsată de griji. îi spune Ned lui Luke. oferindu-i lui Elaine un zâmbet mortal. dar Luke chiar e un erou!) Şi ţie. dar faptul că ar putea pierde copilul e înspăimântător. spune tanti Pat. spune Luke.) Şi ameţeala parcă a mai trecut un pic. foarte bine.prietene. Nu-ţi voi uita niciodată . zâm­ bind cu zâmbetul lui fermecător. Luke. uitându-se la Luke. Presiunea sanguină şi temperatura sunt perfect normale. —Suferă de arsuri teribile la stomac. Ned. (Biata Elaine e de toată mila. Ned şi cu mine lucrăm împreună. Sunt sigur că nu-i nimic. punându-şi mâna pe braţul lui şi strângându-1. îi spune Luke. —Şi toată veselia petrecerii. (O. Mă numesc Luke Benton. spune Luke. —Nu pot să-ţi spun cât de recunoscătoare sunt. spune Elaine. —Mulţumesc. — înţeleg perfect. E în regulă. Mă simt groaznic pentru toate lucrurile rele pe care le-am spus vreodată despre ea. —Probabil e doar un caz foarte grav de indigestie. dar Elaine a avut un şoc şi vrea să mă ocup eu de ea. dar liniştitor. păstrându-şi tonul vesel în timp ce strânge ste­ toscopul şi-i desface bandajul tensiometrului de pe braţ. şi eu sunt obstretician. totuşi nu strică să ne asigurăm făcând o excursie la spital. iar eu îmi trag în gând şuturi pen­ tru că am fost aşa o scorpie cu ea în trecut.

Ştiu că Elaine ţi-e rudă . H arry e doar un . — Vrei să vin şi eu ? întreb. împreună cu Ned şi Luke. Ned. fată dragă. . Foarte drăguţ din partea ei că. adaugă ea cu un zâmbet cuceritor. H arry nu e tatăl. Ai doar grijă să te simţi mai bine. se poate gândi la alţii! —Da. dar şi profesionalism. Simt că sunt datoare să ajut cumva.. spune şi Luke. Vine şi mami cu tine. Ai să mă ierţi vreodată ? — Nu te mai gândi la asta. dar trebuie să fie o perspectivă înfricoşătoare . Tatăl copilului nici nu vrea să ştie. Şi atunci soseşte ambulanţa cu o targă. spune Ned vesel. —Bun. Cred că Luke se poate des­ curca şi singur.amabilitatea. şi ochii i se umplu de lacrimi. — Vai. dragă. Doamne.sau îţi va fi în curând. îi spune Luke. iar tati ne poate urma cu maşina. Când i-am dat vestea. Vocea lui Elaine e plină de patos. care mă sprijină la nevoie. Flora. ne-a părăsit pe amândoi. —îmi pare rău. ştiu că nu m-am avut bine cu ea în tre­ cut şi ştiu că n-are de ce să-şi facă griji pentru bani şi altele asemenea. o ajută pe Elaine să se urce pe ea. iar paramedicii. să-i dăm drumul.un vechi prieten. spune ea. trebuie să rămâi. Tatăl copilului ? — Ah. Partene­ rul tău merge ? o întreabă pe Elaine.să trebuiască să porţi sarcina singură. dar nu-i nevoie s-o ştergem amândoi cu ambulanţa.. îi spune tanti Pat. Şi în momentul ăsta chiar sunt convinsă că sarcina a înmuiat-o. — Să nu-ţi faci nici o grijă. Să te descurci singură cu un copil. într-un moment ca ăsta. cu faţa lui frumoasă exprimând compasiune. spune Flora voioasă. nu te pot lua de la propria ta petrecere. Mă simt atât de prost că v-am stricat petrecerea. declară dramatic Elaine.

Foarte frumos din partea e i! Să-mi dorească binele în momente dificile pentru ea. şi ştiu că-i un pic egoist din partea mea. De mine o să se îngrijească Luke. a văzut totul (evident. iar eu cad la pământ. Dar pen­ tru că nu vreau să fac rău copilului îl las s-o ia. îmi spun eu. în lumina tuturor celor întâmplate. spune Elaine. Dar.. se instalează şocul şi odată cu el travaliul. Faza cu Harry şi grija lui pentru mine a fost cam nelalocul ei. totuşi. Totala lui concentrare asupra pacientului e atât de dedicată şi de profesională. încerc să stabilesc un contact vizual cu Luke. care conţine numai cârduri de credit goale şi nu-i va fi de nici un folos. Se pare că sar­ cina o schimbă. îmi spune Elaine cu glasul ei de fetiţă. un hoţ toc­ mai mi-a înşfăcat geanta. Mergând de-a lungul ecluzei Camden. Nu mă pot abţine.—Eşti aşa o scumpete. Love.. numai că. Alunec imediat în visare. speram să mai schimb măcar o vorbă cu Luke.. ştergându-şi o lacrimă. fra­ gilă. dar numai la asta nu-i stă ei mintea acum.. care tocmai se întâmplă să treacă pe acolo. dar încă nu ştie că partenerul meu m-a părăsit şi-şi dă cu pumnii în cap că nu m-a descoperit cu . într-adevăr. ceea ce înseam­ nă că ochii lui Luke sunt aţintiţi asupra ei. adaugă ea cu un zâmbet. Iar când pleacă. H arry o să aibă grijă de tine. Dar cel mai bun lucru pe care-1 poţi face pentru mine e să rămâi aici şi să te distrezi. mi-e cam rău. Ceea ce e exact cum trebuie să fie. în durerile facerii. Dr. mă urmărea cu privirea pentru că sarcina mi-a adus o înflorire delicată. din nefericire. Sau mai m ulte. —Vai. Eu nici măcar nu mai apar pe radarul lui. Imaginaţi-vă asta: sunt însărcinată. abandonată. singură.

. o sticlă mare de şampanie şi-un scăunel pentru copil. în timp ce-mi ia tensiunea (extrem de ridicată. Luke e al naibii de atrăgător). să bem un pahar ? Sau să luăm o sticlă de ceva sexy care să alu­ nece pe gât ? Am putea. Luke mă aşteaptă cu maşina. iar el e impresionat de tăria mea de caracter. având în vedere situaţia neplăcută a lui Elaine ? . cu trusa medicală în mână. Dr. Love mă ţine de mână în ambulanţă. care se îndepărtează. spun eu. mă priveşte drept în ochi. cu un buchet imens de flori. să vedem cum evoluează lucrurile apoi. Luke . Cum poate fi H arry atât de insensibil. din cauză că inima-mi bate nebuneşte după episodul cu hoţul şi pentru că Dr. Harry spune: — O adevărată dramă. —Mulţumesc. Love . La externare. de hotărârea mea de a-i oferi copilului meu o viaţă cât mai normală cu putinţă. — O.. spre un trai fericit până la adânci bătrâneţi. în apusul soa­ relui.. —Nu pot să cred că ai atâta tupeu. dar ce rafina^ eşti. „ Dulce mister al vieţii. radiază el. ce mai.. îi spun povestea mea tristă.pardon. Dr. Iar în vreme ce maşina ne poartă. urmă­ rind cu privirea ceafa lui Luke. oricum. Dr. cântă din nou în fundal.nouă luni mai devreme) şi aleargă să mă salveze. luând-o drept un com­ pliment. Dr. Iar în timp ce sunt transportată la spital. Era o porcărie de vis. Ce-ar fi să ne strecurăm de-aici într-un bar liniştit şi plăcut. în sfârşit te-am găsit“.şi cu mine ne îndrăgostim unul de altul între contracţii.

. sunt tentată să fac ceva nesăbuit. şi cu plecarea îngrijorătoare a lui Elaine de la petrecere. Serios. Roşie ? . în H arry n-am încredere câtuşi de puţin. Haide . sunt sigură că eşti sincer până la ultimul cuvinţel. să am măcar încredere în el. să fac sex sălbatic cu el şi-apoi să-i dau fără milă papucii. — Au trecut şapte ani. mersi. spune el. isteţ şi adorabil. —Doar un pahar. cu piticii de gră­ dină şi cu şansa ratată de a fi cu un alt bărbat ispititor. de când nu înseamnă poate ? — E totul în regulă. spune el insistent. poate că ar trebui să-i accept oferta. Am încercat. spun eu. n-am fost niciodată de acord cu sexul de dragul sexului. şi tot ce-ţi cer e o a doua şansă. —Harry. Şi drăguţ. Nu crezi că e timpul să lăsăm trecutul în trecut ? Mă uit la faţa lui frumoasă. în plus. e aşa de atrăgător şi trist. De două ori. şi scump. spune el diplomat. arătându-şi dinţii într-un zâmbet fermecător. Iar după ziua pe care-am avut-o. să-l iau cu mine acasă. Ştiu că-i o prostie în zilele astea şi la vârsta mea. Fricoşii n-au succes la femei frumoase. Şi. E foarte ispititor. gândindu-mă că probabil nu-i deloc aşa. nu mă simt în cea mai bună formă.. şi asta-i o problemă a mea personală. Roşie. nu cred că o să scap vreodată de ima­ ginea cu el şi Elaine la a douăzeci şi una aniversare a mea.ştii că vrei. înainte de a sări în pat cu respectivul. Şi e Ziua îndrăgostiţilor. Şi m-a lăsat rece. dar am nevoie să simt că investesc într-o relaţie cu un tip.—Nu poţi acuza omul că încearcă. Şi doar pentru o clipă. Dar. Dar nu.

O jumătate de oră mai târziu. Aveţi multe în comun. — Totul este sub control. Elaine. făcând conversaţie politicoasă cu e l! — Harry. sunt încă îngrijorată de starea lui Elaine. Sunt prea exasperată ca să-mi mai bat capul. adaugă. Fiica mea. — Da. nu prea e în apele ei. dar o familie trebuie să fie unită în momentele grele. mamă. el e Jonathan. părăsind scena. mamă. Mai bine m-aş duce să văd ce face mama. după cum ştii. ca de obicei. spune el adunării. Trebuie să te fi speriat zdravăn. totu-i în regulă. Nu sunt singura. — Ai să suni ? îmi cere mama. Vă rog să ridicaţi paharele în cinstea viitorilor miri. şi m-aş bucura să vă simţiţi cu toţii bine în continuare. adaug peste umăr. — Ştiu. când eu şi tanti Lizzy le instalăm pe mama şi pe bunica în limuzina pe care tanti Lizzy a insistat să o cheme pentru ele. —Elaine n-a fost niciodată una dintre rudele mele preferate. De ce nu pot să mă lase amândoi în pace ? —Voiam doar să mă asigur că eşti bine. Dar ştiu că n-ar fi vrut să vă strice distracţia. proclamă ea dramatic.E Jonathan. Nu pot face un pas azi fără să mă ciocnesc de foşti iubiţi frumoşi. Ai să vorbeşti la spital să te anunţe de cum apar veşti ? — Da. şi tare-aş vrea să nu fiu aici. spun din nou. Iese la rampă unchiul Bill. iar vocea îi bubuie în microfon. Pe mine. — Şi ai să suni şi când ajungi acasă ? Doar ca să ştiu că eşti în siguranţă ? . pen­ tru că mama. se îngrijorează cât pentru întreaga Londră. şi pentru că e însărci­ nată. ne-am gândit că-i mai bine să i se facă un control la spital.

s-ar putea s-o omor pentru că-i face asta Florei. ştiind că biata Elaine e în spi­ tal ? Dar. Mă întorc la masă. fără prea mare chef de veselie. aşa că-i un semn bun. Cum ne putem distra. aşa că se cuvine să încercăm măcar să-i îndeplinim dorinţa. nu ? .. adaugă bunica. Şi Elaine crede că-i indiges­ tie. Cel puţin. — Singurul lucru îngrozitor aici. ceea ce nu-i de nici un ajutor. Şi pentru nervii zdrun­ cinaţi. spune Jess. Aşa că repet succesiunea evenimentelor. Elaine n-a vrut ca petrecerea să se spargă. Sper să mă înşel. Poate are noroc şi găseşte un vlăjgan cu care să se ducă acasă. eu s-ar putea să-l sun pe Sid când ajungem acasă. este dorinţa ciudată a lui Elaine de a fi tot timpul în cen­ trul atenţiei. nici măcar Elaine n-ar face una ca asta. Roşie nu-i ca. De fapt. punându-şi mâna la gură. bineînţeles. chicoteşte bunica în timp ce închid portiera. Ar trebui să încerci şi tu cândva. Mama n-ar trebui să-şi facă griji în legătură cu norocul meu. Nu. dar cu siguranţă nu şi-ar propune să strice deliberat petrecerea. —Sexul e bun pentru suflet. —Oh. dar dacă-i adevărat ce cred eu. cu o voce dură şi lipsită de compasiune.nu mă pot hotărî.. spun eu. cred eu. doctorul cre­ dea că-i doar o indigestie. dar omit partea cu Luke şi cu mine în bar. îi spune bunica. Şi a lui Elaine. Are suficiente motive de îngrijorare din cauza bunicii Elsie. nu ? —Se simte bine ? mă întreabă Jess neliniştită când mă aşez pe scaun.. — Mamă. e îngrozitor. care ne reduce brusc la tăcere. nu ? încerc eu să fiu optimistă. —E bine. O fi fost ea o pacoste în trecut. serios. Sandra. de dragul lui Ned şi al Florei. Sau poate pe Alf . îngrozitor. Sigur.— Dă-i pace fetei. spune Carmen..

spune Jess. în vreme ce noi. dar nici măcar ea n-ar face ceva atât de perfid ş i. Aster ar trebui să te ducă într-o minivacanţă. Uitaţi ce-am spus. —Voi două sunteţi aşa drăguţe uneori. Tu n-o cunoşti aşa de bine. mă îngri­ joraţi. arată ea înspre cei de la masă. şi ştiu că dis­ cuţia asta nu-i tocmai despre Elaine. Ai cunoscut-o abia în seara asta. Dumnezeu însuşi i-ar acorda prezumţia de nevino­ văţie. ştiu că Elaine a făcut nişte lucruri oribile în trecut. Nu. dacă te-ai putea duce într-o miniva­ canţă frumoasă. —Tu n-o cunoşti pe Elaine. adaugă ea către Jess. Carmen îi aruncă o privire ucigătoare. spun eu. îi spune Carmen. —Şi tu eşti prea drăguţ uneori. şi nu-i prima oară când strică cheful altora. bătându-1 pe mână. Phil. remarcă Philip. —Dar are dreptate.. Dar. dragă. ce loc ai alege ? —Nu crezi că te grăbeşti să tragi o concluzie exa­ gerată ? întreabă Paul. E clar că-i place să trăiască periculos. — Nu. zâmbind şi devenind fermecătoare. iar noi n-o credem. îi spune Carmen cu o sclipire periculoasă în ochi. scuzaţi-mă. am fi fără inimă. căruia apropoul cu minivacanţa îi scapă total.— Nu crezi că o iei un pic prea personal ? o în­ treabă Paul. o ştim de ani de zile. ne spune Carmen. Apoi face o schimbare de o sută optzeci de grade. Pentru că ai tendinţa de a reacţiona exa­ gerat înainte de a cunoaşte toate faptele. —Dar poate e adevărat. ar trebui să o considerăm pe Elaine nevinovată. Dar presupun că face parte din meserie. .. în momentul ăsta. —îmm. Şi dacă a pier­ dut copilul. iubitule. liniştită. Fără inimă.. Deşi aş vedea-o în stare să . cum poţi judeca pe cineva după o conversaţie de trei secunde ? întreabă ea..

să vedem. —Care superb prieten doctor ? vine imediat replica deloc surprinzătoare a lui Carmen. Şi eu cred că ia lucrurile un pic prea personal. Mulţumită absolut superbului doctor prieten al lui Roşie. încercând să schimb subiectul. au început contracţiile lui Elaine. intervine Charlie. şi slavă Domnului că Ned n-a trebuit să se ducă la spital cu ea. şi cât de norocos e el că a acceptat să-i fie soţie. — Cred că eşti cam dură cu ea. Ceea ce a provocat panică. dar nu i-a ieşit.. — Păi. aşa că voi da în schimb impresia. Evit să dau un răspuns direct. în momentul în care în încăpere s-a lăsat tăcerea pentru că Ned se pregătea să-şi ţină speech-ul despre cât de adorabilă şi minunată e Flora. Mă bucur totuşi că s-a dus el. . spune Carmen. E ace­ laşi dinainte ? Cel cu care te-ai pupat de Crăciun ? —Superbul doctor nu e prietenul meu. Care găseşte o metodă să devină personajul principal atunci când nu e. mirele e aici. Dar întâm­ plarea face ca. încheie ea cu o înfloritură retorică. începe Jess. Ar fi fost o petrecere nasoală fără mire. — Trebuie să recunoşti că sună destul de necon­ vingător.şi nu spun că este . îi spun lui Carmen. lucru pe care l-a vrut probabil Elaine. n-a funcţionat. Nu prea pot să-i mint.—Da. dar ce s-a întâmplat ? întreabă Charlie nerăb­ dător. apoi se opreşte când îşi dă seama despre ce vorbim. alegându-mi cu grijă cuvintele. — Chiar dacă-i adevărat . Nu că aş crede că verişoara voastră este o vacă mincinoasă şi intri­ gantă care nu suportă să nu fie în centrul atenţiei tuturor. spune ea. adaug eu. A trebuit să amân un telefon foarte important pentru asta. distrându-se cu viitoarea lui mireasă. Aş fi vrut ca Charlie să nu aducă vorba despre Luke.

e specializat în picioare.n-ar lăsa pe nimeni altcineva să se apropie de bătăturile ei. frate. — P ăi. —Uau.ceea ce e bine. Grozav. cred că mă împac foarte bine cu viaţa mea organizată. Cre’ c-o să scriu un cântec despre vară-ta. nu ? Aster s-a hotă­ rât în sfârşit să ne onoreze.şi total absorbit de Rosie a noastră. pe scara plusurilor. care urăşte să-i scape ceva. toate laolaltă ? —Mami crede că-i un înger . — Şi îi plac picioarele . mi se confesează Jess în timp ce Charlie descrie ochii lui Lewis. ce se întâmplă cu minunatul Lewis ? îl întreb pe Charlie. Charlie îmi calcă în picioare tentativa. Superb. . E tot ce-mi trebuie ca să-mi complic viaţa. Să fiu al dracului. Mai puţin cu lipsa sexului. atâta tot. pe noi şi pe Jess. n-ar trebui să mai fii niciodată jenată de măsura ta la pantofi. Dar e frumos din partea ei că s-a gândit. Aşa că. Perfect. dar nu cred. Trebuia să fii acolo. Cred că ar fi perfect pentru tine... adaug. fără bărbaţi. — M ersi. Deci.. apoi schimb iarăşi subiectul.. De fapt. aproape că m-am aprins de la fierbinţeala şi privirile încinse care zburau prin bar. că dramatic a fost. mami îl cunoaşte. Cel puţin. la doctori şi la picioare.— Vă înţelegeau de minune pentru doi oameni care abia s-au cunoscut. —Cunosc un doctor drăguţ.. — Pasiunea lui Charlie pentru gin tonic loveşte din nou. le spun prietenilor mei. bogat .. Pune mâna în foc pentru el şi zice că-i mare păcat că un tânăr ca el nu are o prietenă drăguţă. cu pre­ zenţa lui. adaugă el către Car­ men. care muşcă imediat momeala şi se lansează într-o relatare cuvânt cu cuvânt a con­ versaţiei lor. Nu-1 voi mai vedea probabil nici­ odată . fascinant. De ce s-^a gândit Jess la mine... A fost o simplă spo­ rovăială.

dar asta-i doar fiindcă e Ziua îndrăgostiţilor şi toţi ceilalţi par foarte bine cuplaţi.Ce zici ? Dă-te mai încolo. îmi scot pantofii şi mă simt dintr-odată mai bine. Vreau să mă duc acasă. să mă îmbrac în trening. O oră mai târziu. îi spune el lui Philip. —Cred că-i minunat. Mult mai bine. spune Philip. dar în acelaşi timp speriată de moarte. când din taxiul care opreşte coboară Luke Benton. Cel puţin a distras-o de la doctorul de picioare. . cred că ai să descoperi că l-a folosit deja cineva îna­ intea ta. un pic numai. privindu-1 lung în ochi. —Îhî. popo. evadez. Iar în timp ce aştept în faţa hotelului să oprească următorul taxi negru. Bun titlu ? — De fapt. după ce i-am evitat cu imparţialitate şi succes pe Jonathan şi H arry şi am evitat să mă oblig la o întâl­ nire cu doctorul de picioare. de îndată ce se cade. Mă dor picioarele de la pantofii strâmţi. să mă uit la programele de noapte de la TV şi să mănânc mâncare simplă şi uşoară. bătrâne. O să-l intitulez O nly W immin B leed. să sun la spital. Mă doare capul de la toate evenimentele de azi. Mă simt dintr-odată şi mai bine câteva secunde mai târziu. care îi face pe plac. spune ea. deşi cam fără tragere de inimă.. Mă doare inima. destul de rece. Aster se aşază pe scaunul de lângă Jess şi-şi pune braţele în jurul ei.. după ce am petrecut suficient timp făcându-mi rondul cuve­ nit şi prefăcându-mă fericită şi nepreocupată de nimic. Cu excepţia bietei Elaine.

vreau mai mult decât să le netezesc. — E bine. Şi creţi că şi pe Luke îl face să se gân­ dească la patul meu. judecând după felul foarte suges­ tiv în care i s-au ridicat sprâncenele sarcastice. spun cu glas din ce în ce mai scăzut.12 Un măr pe zi. a fost doar o alarmă falsă. Pentru că gândul la pat mă face să mă gândesc la Luke în patul meu. ţine doctorul departe. şi lucrurile se mai domolesc aici.. Mai mult decât gura.. S-ar putea să fiu nevoită să renunţ d efinitiv la m ere. somn. îmm. — Să nu-mi spui că pleci deja ? adaugă el. şi vreau să netezesc cutele de oboseală de pe faţa lui. iar ini­ ma-mi sare în gât.. Vreau de fapt să-i spun cât de bucuroasă sunt să-l văd. după. şi mă simt imediat vinovată că pentru o clipă am uitat de Elaine. vreau să le sărut. Vreau să-i sărut gura. Răvăşit şi sexy. De fapt.. Sau cel puţin aşa se spune. cât de recunoscătoare . să recuperez ceva. —Ştii. şi-mi doresc să nu mă fi gândit la pat. încerc să salvez situaţia. Confesiunea lui Roşie: . — Păi. arată aproape dezamăgit. asta-i o veste bună. ziua plină pe care am avut-o. — îmm..... sunt primele lui cuvinte. mă gândeam să mă culc devreme.. îmm.. sănătoasă... ştii. Pericu­ loase gânduri.

Iar eu îmi doresc cu şi mai mare disperare să-l sărut. îmm. spune el încet. Mă pricep destul de bine să mânuiesc o cheie şi un sifon de scurgere. (Nu l-am avut deloc. îmm. —Deci. dar îl vreau. — Ah. nu. că el s-a întors.nu c-aş fi o bucătăreasă gro­ zavă. lucrurile se mişcă prea repede. dorindu-mi să fi avut un text pregătit. sunt o bucătăreasă groaznică în ciuda tuturor eforturilor mele. spune el. în plus. subţiri. trebuie să văd ce-i cu scurgerea din baie. —Păi. şi nu pot gândi limpede. mă mai bâlbâi eu niţel. . îm i doresc cu disperare să aflu totul. mă dor picioarele. Elaine chiar e bine ? chiţăi eu pros­ teşte în timp ce el se apropie şi mai mult. Şi o limbă neîmpleticită. şi oriunde mă-ntorc dau peste foşti iubiţi şi probleme cu piticii de gră­ dină şi mi-e foame . — Nu pentru stomacul meu. fiindcă-mi vine să-l mănânc. reparatul ţevilor şi moşitul copiilor sunt foarte asemănătoare. încă o zi din alea ? întreabă şi face un pas spre mine şi abia mai pot respira.. dar mă descurc să pun nişte fasole pe pâine prăjită. în timp ce el se mai apropie cu un pas. E totuşi pentru tavanul bucătăriei. şi am poftă de fasole pe pâine prăjită.îi sunt că s-a ocupat de Elaine şi cât de tare m-am răzgândit în legătură cu plecarea acum. dar pariez că se pricepe la toate. Sunt sigură că mi se citeşte pe faţă. pentru că.. Cu degetele astea adorabile. — E tragic. deşi vreau să ştiu la ce altceva mai e priceput. clătinând din cap. sunt o laşă că schimb subiectul. şi mă cutremur. spun eu. O. Da. — M-ai avut cu piticii de grădină.) Ştii.

Vreau să-l iau acasă şi să-l hrănesc. Dar acolo n-au deo­ camdată nevoie de mine.. Cuvântul „sex“ îmi răsare brusc în minte. ceea ce-mi zgândăre nervii deja zgândăriţi. mă gândeam să prind sfârşitul zaiafetului. Te-ai întors.) Pentru ca am picioare uriaşe. N-are rost să mint. pentru că stă drept în faţa mea. Acum se odihneşte liniştită. fiindcă e Ziua îndrăgostiţilor. devotată. Ori asta... (Doamne. Alarmă total falsă. con­ ving să-şi lase fiica în pace noaptea asta. spune el. Ne cufundăm în tăcere. N-aveam nici un chef să mă întorc într-o casă goală şi să iau de unul singur o cină gătită la microunde. —Da. Interesantă informaţie.. spune Luke încet. -D a ? — Că aş putea măcar să am parte de. ori să fi rămas la spital. îm i găsesc greu pantofi potriviţi. apoi zâmbeşte un pic trist. — Spune-mi ceva. — Mâncare. îmm. toate că mătuşa ta pare să fie foarte. —Aşadar.... Cu. A trebuit s-o. dar cred că mai este prăjitură cu brânză. Mă gândeam doar. Mă uit în sus la el. pentru că nu mă pot gândi decât la ultima dată când am stat împreună lângă un taxi în aşteptare. —Păi. — Ce ? îm i ţin răsuflarea.. ai noroc. . Vreau să-l iau acasă şi să fac mai nvjilt decât să-l hrănesc. iată-ne din nou aici. — Dacă vrei desert. Şi late. — E un mod foarte diplomatic de-a o spune.—Absolut. — De ce porţi pantofi prea mici ? —De-aia. Bufetul s-a închis. şi nu-mi vine în minte nimic de spus. Pleoapele i se încreţesc într-un zâmbet.

ajuns acum atât de aproape de mine. Conştientă de lucrurile pe care le spu­ nem şi nu le spunem. Tot corpul se simte mai bine când eşti sătul. -D a ? Imagini instantanee cu Luke sugându-mi degetele de la picioare îmi apar în minte. spune el. Hotărâţi-vă. —N-am toată noaptea la dispoziţie. -C e ? Ce le trebuie ? „Spune odată“. am scornit-o acum pentru că mă gândeam că am putea să mergem să mâncăm ceva. încordată şi incredibil de con­ ştientă de el. bine ? Iar Luke e acum atât de aproape. hipnotizată.. pentru că ţipatul necesită energie suplimen­ tară. Au costiţă.—Nu mi se par uriaşe. Fasole pe pâine prăjită. — E o cafenea grozavă în Victoria Station. —Spune-le asta băşicilor mele. adaugă el. uitându-se în jos la picioarele mele.. .. spune taximetristul. nu mă pot stăpâni. Nu că aş fi genul cu picioare sensibile. Am putea merge acolo întâi ş i. Sunt nerăbdătoare.. Picioare simţitoare. sunt. că-i pot simţi căl­ dura trupului. dar n-o fac. fasole pe pâine prăjită. Cred că le trebuie. iar eu abia mai mişc. dar e un râs nervos.. iar eu râd. — Cred că băşicile tale au nevoie de îngrijire medicală. Am picioare foarte gâdilicioase. Ba. —Da. — Chiar ? întreb eu. —Mâncare. —Nu. ouă. spune el... Gâfâi. Fapt dovedit medical. apoi din nou în ochii mei. vreau să ţip. de fapt. îi piere glasul. încât toate celulele corpului îmi sunt în stare de alertă maximă. scoţând capul pe geam. şi vreau să-l ating..

E la fel de emo­ ţionat ca şi mine. Doamne. îi spun eu. La desert ce e ? îm i apropii faţa de-a lui.E i. Dar în mod ciudat. în timp ce frec printre ele cu o periuţă de dinţi veche... Şi ar avea dreptate. sigură. ca pentru a cere permisiunea. coborând glasul şi făcând o pauză. spun. Cel puţin aşa cred.Şi atunci îmi dau seama de ceva. „Dragostea-i un lucru minunat“. —Urcă şi el în taxi. străduindu-mă să nu-mi tremure vocea şi eşuând lamentabil. O. îmm. . spune el. Apoi mă hlizesc ca o nebună când îmi văd faţa în oglindă.. fac o pâine prăjită cu fasole excelentă. Gândul ăsta mă întăreşte enorm. pentru că eu am căpătat precis o strălucire. Şi nu-mi vine să cred că tocmai am spus asta. — Sună. sigure. că au acea strălucire. Trebuie să fie ade­ vărat ce se spune despre femeile îndrăgostite. Oare ce crede ? Probabil se gândeşte că tocmai l-am invitat să-şi facă mendrele cu mine. ochii sclipitori. Şi-atunci mă sărută. spun eu. delicios. Ar trebui să fug. N-ar trebui să fac asta. ţipând. dar abia îl aud. . La viaţa mea plăcută. — Da. sau nu ? întreabă taximetristul. am încre­ dere în el. — Sau am putea merge la mine. în refugiul căsuţei mele plăcute. abia cunoscându-1. le cânt a doua zi plăcuţelor de faianţă din baie. organizate.. Obrajii îmi sunt îmbujoraţi. organizată. iar părul strălucitor şi plin de volum.

(c) am spălat podeaua imaculată din bucătărie şi (d) am rememorat de un catralion de ori noaptea trecută.. Doamne. Noaptea trecută. Sau că poate l-am dezamăgit eu. Şi când m-am trezit dimineaţă. .. De un Băr­ bat Minunat. până acum (a) am aspirat covoarele deja impecabile. Oh.. dar când m-am trezit singură în pat m-am gândit că poate a regretat. Cât de siropoasă pot fi ? Şi mai mult. ştiu că par răsuflată şi banală. Baia mea e de fapt imaculată. dar a trecut o săptămână de când am făcut asta ultima oară. roşesc numai gândindu-mă la lucrurile pe care le-am făcut... De dimineaţă. aşa că nu strică s-o fac din nou.. (b) am şters de praf suprafeţele pe care nu era nici o urmă de praf. toate alea.. Avea dreptate cu sexul.. şi tandru. vreau să mă învârt în cercuri. Noaptea trecută. şi vulnerabil. şi sexy. am tras imediat concluzia că a fost doar pentru o noapte. vreau să strig în gura mare despre Seara mea Vrăjită de pe Colinele înalte până la Narcisele Aurii. nu mi-a făcut nici un fel de promi­ siuni.. nu pot sta locului. Dumnezeule. sunt îndrăgostită. pentru că m-a convins să mă uit la toate muzicalurile astea cu ea.Sunt îndrăgostită. Pulverizez mai mult spray de curăţat între plă­ cuţe şi încerc să mă concentrez. dar Luke a fost atât de adorabil. Bunică-mea e de vină... se pare.. totuşi. da. iar el plecase.. dulceagă precum Kansasul în aprilie. iar în plus. dar nu-mi pot scoate din cap toate melodiile astea vechi şi romantice. Vreau să spun.. Nu după noaptea trecută. Acum sunt ca Mitzi Gaynor în fil­ mul S outh P acific. vreau să alerg în sus şi-n jos pe scări. şi pasional ş i.

îşi aminteşte de conversaţia noastră din decembrie. p en tru că îm i fă cu sem p lanu ri p en tru m icu l d eju n în p a t (d eşi gră ta ru l tău s-ar p u tea să f i e p rea sofistica t p en tru abilităţile m ele în a le p ră jitu lu i pâinii). d ar via ţa m ea e cam com plicată. Orice detaliu neînsemnat. . dar comentariul ăsta despre prăjitorul de pâine mă face să zâmbesc.Nu că aş fi lipsită de experienţă la capitolul sex. Da. O traged ie. Probabil că dormeam fo a rte adânc de nu i-am auzit pagerul.m. Sunt lib er diseară. Vai. Tu decizi. nu m ă r e fe r d o a r la c e crez i tu. Luke P. Iată ce scrie: B eb elu şu l Jack son a h otă râ t că p atru d im inea ţa e o oră fo a r te p o triv ită ca să v in ă p e lum e. dar nu mă pot opri să nu-1 citesc iar şi iar. Doamne. D ar sp er să accepţi. am şi avut o noapte foarte încinsă. Ar f i treb uit să stăm d e v o rb ă astă-noapte. p en tru că m ă în d ep ărtez m -a m sim ţit b in e a zi-noapte. L-am citit de un milion de ori deja. Dar apoi am găsit biletul lui. dar pariez că genul de femei care îl atrag de obicei sunt mult mai inventive. îm i d o resc fo a r te m ult să te revă d . d eşi a fo s t m inunat. aşa că n-am dormit deloc până pe la 2 a. ar fi trebuit să împrumut cartea aia despre sex de care tot vorbea Jess.S. Şi nu. sunt jalnică. Mi se înfierbântă faţa numai când mă gândesc. Pe de altă parte. exact ca m ine! Ca să rev in la subiect.

Carmen are o strategie. înainte să-l cunoască pe Paul. iar acum mă comport exact ca el. bineînţeles. gândindu-mă că îl moşea încă pe bebeluşul Jackson. Ridic receptorul şi mă opresc. trei zile înainte să-ţi suni iubitul.. seamănă cu sfatul bunicii apropo de ţinutul pe jar. S-o fi năs­ cut oare bebeluşul Jackson ? Aş părea prea nerăb­ dătoare. Am fost aşa ticăloasă ieri cu bietul Charlie.să nu joace jocuri. punându-1 la loc în furcă. prea nesăţioasă dacă l-aş suna acum ? Oare ce-o fi vrut să spună cu faptul că viaţa lui e complicată ? Dumnezeule. Ce-o fi însemnând asta ? O fi vorba de munca lui ? Probabil că are un program încărcat. Complicaţii. Trebuie să recunosc că sunt un pic îngrijorată în legătură cu viaţa lui complicată. O să mai aştept un p ic . nu vreau s-o apuc pe panta alunecoasă a certurilor şi minciunilor. dacă mă gândesc bine. pe vremuri. mă duc.Vrea să ne revedem! Diseară! Aşa că. fără ore fixe. Şi apoi îmi amintesc de sfatul pe care i l-am dat eu lui Charlie . cu obsesiile lui legate de Lewis. Sau avea.. Mă întreb cât timp ar trebui să mai las să treacă până să-l sun. Ştiu că îmi place să mă ţin de programul meu zilnic şi că trebuie să mă ocup de facturi şi de treburile administrative. oricât de mare ar fi tentaţia. dar n-am făcut-o. Ştiu. şi sunt sigură că am citit undeva că doc­ torii sunt pe primele locuri în clasamentul ratei .. De fapt. Categoric. De fapt.. la şase dimineaţa. E abia unsprezece dimineaţa. dar nu-mi pasă. am vrut să-l sun de îndată ce am găsit biletul. Se pare că trebuie să aştepţi vreo două.

Nemaiputând aştepta nici o clipă în plus. albă. — Te paşte cumva o răceală ? Vorbeşti de parcă te-ar paşte o răceală. ce complicaţii ar putea fi în viaţa lui şi pe care să nu le putem depăşi împreună ? Şi nu mă pot abţine.. în camera de hotel. pentru că degetele îi tremură aşa de rău încât nu-mi poate descheia năstureii de perle de la spate. nu. superbă şi sfioasă (dar într-un fel sexy) într-o rochie lungă. Luke îşi strecoară mâinile pe sub fusta mea şi-o ridică până la talie. De data asta am să gândesc pozitiv. respirând pro­ fund ca să-mi domolesc bătăile inimii. Apar eu. — Alo. Am sărit peste toată nunta şi-acum am ajuns în luna de miere. Poate e divorţat ? Sau poate suferă de vreo boală foarte gravă ? Sau. n-am să-mi mai fac griji de-aiurea. spune mama. — Nu. nu-mi imaginez nunta. tremurând din tot corpul. Şi-apoi sună telefonul.. convinsă că maică-mea va fi în stare să spună ce mă pregăteam să fac . încercând să fiu sexy. şi Luke.. încât nu mai aud fondul muzical. în costum. înainte să ajungem în pat. Frustrat. Ştiam eu că-i ceva în neregulă de n-ai sunat. spun eu.. „Vai. Ştiţi ce ? Cred că mă frământ prea mult. ne repezim nerăbdători unul la celălalt. ne smul­ gem unul altuia hainele de pe noi în secunda în care Luke mă trece pragul şi închide uşa cu piciorul. dacă e Luke ?“ mă gândesc. Alunec instantaneu în lumea visului. Adică. Nu. înalt şi la fel de sexy răvăşit. hahaha. Ah. dar în loc de asta vocea îmi sună ca un orăcăit bicisnic.divorţurilor. mai exact. şi-apoi. uneori. Măcar o dată. spun. Pulsul îmi bubuie atât de tare în urechi. Ridic recepto­ rul cu degetele tremurând.

Dar nu-i spun mamei nimic din toate astea. nu te-am auzit clar. Deci nu eşti deloc bolnavă ? „Doar o doză masivă de îndrăgostirită nebunească". nu vreau să crezi că-s una din mamele alea care nu se pot descurca singure. Să fie Iubirea mea Secretă. mă gândesc. —Ah. mint eu. pentru că-i adevărat. — Roşie ? Eşti acolo ? —Scuze. să-mi asum riscul şi să mă arunc înainte cu ochii închişi. spune ea. Voiam să te sun mai devreme. pufneşte ea. doar până mă obişnuiesc cu ideea că Luke şi cu mine suntem împreună. mamă.. —Bunica Elsie se gândea că poate-ai avut parte de ceva acţiune. de fapt. Vreau s-o mai ţin doar pentru mine o vreme. . şi-apoi am s-o strig de pe Colinele înalte. dar ştii că nu-mi place să mă ames­ tec în viaţa ta. are ceva reţeaua. Nici vorbă. Mai bine ca niciodată..doar după tonul vocii mele. —Aş. spun eu. Dar eu ştiu că nu eşti genul de fată care agaţă bărbaţi la întâmplare doar pentru o noapte. dar nu-i spun. îi spun. —Eram obosită. pregătindu-se de o panică. Mă întrebam doar de ce nu m-ai sunat ca să ştiu că ai ajuns acasă cu bine. e adevărat.. M-am culcat ime­ diat ce-am ajuns acasă. o întrerup eu. Dar atunci nu l-aş fi întâlnit pe Luke. Nu trebuia decât să am încre­ dere în mine. de aceea am bătut întot­ deauna în retragere când lucrurile deveneau prea serioase. — Aha. mamă. ceea ce.. Doar că nu m-am culcat singură. Mai ales că ai promis. Toate celelalte întâlniri au fost doar exerciţii pre­ gătitoare pentru cea cu Luke. Mă simt foarte bine. Nu pot să cred că am ratat aşa ceva toţi anii ăştia.

spun eu. dacă stăm în casă. Ştiu că ar fi drăguţ din partea noastră să-i facem o vizită. spun eu. —Aşa. la urma urmei.. Tocmai am sunat-o pe tanti Pat.. să-i facem o vizită. Şi nişte bomboane de ciocolată Godiva. pentru că mama are dreptate. ar trebui să ştiu mai multe despre el. şi complicaţiile vieţii lui. Poate ar trebui să-l invit aici şi să comand nişte mâncare ? Dar iar mă gândesc. —Sigur spun eu. hobby-uri. şi m-am gândit că ar trebui să luăm ceva. —Am promis că o să trecem pe-acolo. pentru că în fericirea mea am uitat complet de Elaine. Nişte flori. Cu ceva sexy. Mă întreb cu ce-ar trebui să mă îmbrac. poate. trecut. dar lejer. iar în fericirea-mi.. — Mă gândeam că poate vrei să ştii că Elaine se simte bine. Mă întreb unde o să luăm cina. îmm. zice că a avut o noapte liniştită .. dintr-una în alta. de nesimţitoare ? —Aha. pentru că nu se găsesc bomboane Godiva la magazinul din colţ. am vorbit cu unul dintre doctori. pot fi generoasă.Pentru că mă întâlnesc cu el mai târziu. ceea ce e adevărat. deci nu-i o relaţie de-o noapte. Să înţeleg că ai sunat-o deja? —Nu. — Ştiu. oricare ar fi ele. cel puţin. încrucişându-mi degetele. pentru că face parte din familie şi trebuie să facem un efort. Nu-mi vine să cred că se întâm­ plă asta. Deşi rămâne un mister de unde. . simţindu-mă dintr-odată vino­ vată. eu. Care e filmul lui preferat. Şi dacă e să avem o relaţie cum se cuvine. Ar trebui s-o vizităm. că astea-s preferatele lui Elaine. n-o să prea apucăm să stăm de vorbă. Ce vrea să spună mama de fapt e că eu ar trebui s i le procur. îi spun. Familie. Cum am putut fi atât de împietrită.au adus-o acum acasă.

Arată cu mâna de jur împrejurul sufrageriei. în înflă­ cărarea mea euforică actuală. trebuie să încerc să las în urmă ce-a fost. spune ea. chiar nu trebuia. Cred că am să-l sun pe Luke după prânz. Sunt foarte frumoase. îi spun.. în felul ăsta. —Sigur. — Ce drăguţ din partea ta. ajungi aici într-o oră ? Mă gândeam că ne-am putea întoarce acasă pe jos. Doamne. se entuziasmează Elaine o oră şi jumătate mai târziu. Narcisele au fost tot ce-am putut găsi. Mă gândesc că doar (a) mintea mea suspicioasă şi (b) experienţele ante­ rioare cu Elaine m-au făcut să devin cinică. —Mă fac să mă gândesc la primăvară şi la renaş­ tere. Inutil să-i mai spun şi asta . abia aştept să-l văd. ca să luăm împre­ ună prânzul duminical.—Sigur. E plină de flori scumpe. . După cum vezi. Am să văd ce pot face.am să iau ce găsesc. cu trompetele lor mari şi grase iţindu-se din centrul petalelor. şi narcisele sunt atât de vesele şi fecunde. O oră înseamnă cam în grabă. într-adevăr. atât de fericită sunt. când acceptă buchetul de narcise pe care i l-am cum­ părat de la magazinul din colţ. dar e aproa­ pe primăvară. Sunt sigură că le putem găsi un loc în bucă­ tărie. — Deci. încât nici măcar insultele ei nu-mi pot străpunge înflăcărarea euforică. Dacă. va fi avut timp să termine cu moşitul bebeluşului Jackson.. îi spun eu sincer. mă insultă. dar cel puţin o să-mi petrec timpul foarte plăcut şi aşa mai trece şi vremea până diseară. oamenii sunt foarte amabili.

Nu se ştie niciodată ce poate merge rău cu o sarcină. părul şi machiajul îi sunt impe­ cabile.în definitiv. — Vai. se fâstâceşte mama. mi-ai adus D airy Box. Sandra. presupun că ţi-au spus s-o iei mai uşurel câteva zile. De fapt. — Ah. —Deci. Ne-ai cam speriat pe toţi ieri. situaţia a fost foarte incertă. te simţi mai bine ? o întreb eu. Am la mine numărul lui de telefon.Elaine. Mă gândesc că. Inclusiv gusturile. cam sfâşietor. dacă mai amân. nu ? mă străduiesc din răsputeri să fac conversaţie politicoasă. să fii mamă singură e un lucru înspăimântător. pentru scurtă vreme. adaug. Şi cred că mă descurc destul de bine. ce atentă eşti! îmi zâmbeşte ea afectat. că a fost doar o alarmă falsă. aşa că un pic de melodramă e de aşteptat. îmm. scuze. spune tanti Pat. punând bomboanele de la mine pe măsuţa de cafea. încă vreo douăzeci de minute şi ar trebui să putem scăpa. Luke n-a spus aşa ceva. îmbrăcată în alb. pentru că în fericirea mea. mă gândesc eu . —I-au spus s-o lase mai moale mai multă vreme. aş putea să mă strecor sus şi să-l sun pe Luke de pe celular. .. te rog să nu-ţi pui ceaşca pe masa aceea .. palidă şi elegantă. — Doctorii au spus că totul va fi bine. Dar dacă ea vrea să joace rolul unei eroine dintr-o dramă victoriană.o să rămână urme. iubesc toată planeta. în ciuda indispoziţiei. n-are decât. — Şi. Eu. El a spus că Elaine e bine. spune ea. stă întinsă în şezlong cu o cuvertură de mătase peste picioare. ar plutea crede că nu sunt interesată sau că joc jocuri. lângă numeroasele cutii de Godiva primite deja în dar. Deşi. Şi scrisoarea. să ne întoarcem la mama.

— Sunt convinsă. pentru că asta-i total neadevărat. pentru că. Apoi lumea se năruie în jurul meu. Exclus pentru Elaine să apeleze la serviciile medi­ cale de stat. primăvara trecută. şi stomacul mi se zgâlţâie violent. —Da. foarte capabil. . spune Elaine. tanti Pat ? întreb eu suav. privindu-mă cu atenţie. spune ea. ceea ce e cam necuviincios din partea mea. iar inima începe să-mi ticăie. spune Elaine. Nici măcar tanti Pat nu-mi poate strica azi buna dispoziţie. zâmbind binevoitoare. A avut grijă să vină dimineaţă să mă vadă înainte să plec. Un om tare. spune tanti Pat. la următoarea frază a lui Elaine. M ary e foarte dră­ guţă. fiindcă mă gândesc mai mult la capacitatea lui în pat decât în salon. nu înseamnă că o las pe tanti Pat să scape aşa ieftin. Elaine a lucrat cu ea la strângerea de fon­ duri pentru cei fără adăpost. Zâmbesc şi mai tare. Soţia ? Soţia ? Nunununununu! —Da. — Părea. — Tot ce-i mai bun pentru fata noastră. îmm. deşi mă simt îndră­ gostită de toată rasa umană. tare scump. Cum să nu. absolut încântătoare. căci unde naiba ar trebui să-şi pună mama ceaşca ? Şi apoi: Spitalele de azi au cele mai noi echipamente electronice şi cei mai buni doctori. Şi Luke e un bărbat aşa adorabil. spune ea. spun eu. adaugă tanti Pat. —Aripa Lindo a spitalului St. să aduci un suport de pahar. mă luminez doar la auzul numelui lui. —Şi soţia lui e încântătoare. te rog. Şi fără să vreau.— Poţi. ascunzându-mi bine secretul.

Strângerea de fonduri la care l-am cunoscut pe Luke. spune Elaine. toate moarte după el. Provine dintr-o familie foarte bună. mi-ar plăcea să-mi încerc şi eu norocul cu el. abia auzind-o.Trebuie să fie o greşeală. pentru că în ciuda faptului că podeaua se înde­ părtează de lumea mea cu o viteză ameţitoare. vomi­ tivă. căci i-aş fi spus că o cunosc. făcând-o pe mironosiţa. dar pe el nu-1 interesează. Păcat. furându-i soţul. pentru că Jonathan mi-a spus că sora lui Sidney a organizat fatala strângere de fonduri la care am fost Crăciunul trecut. să ţină o prezentare la Parlamentul European sau ceva de genul ăsta. —Da. iar cuvintele ei îmi strivesc fericirea euforică. Rowan Smythe-Lawrence este sora Oribilului Şef. îm i amintesc asta. Se pare că n-are ochi decât pentru Rowan. din cât se pare. — Un bărbat devastator de atrăgător totuşi. nu-mi amintesc. Totul se prăbuşeşte. A. Cu siguranţă vorbeşte despre un alt doctor... bineînţeles. Asistentele. nu crezi. elegantă. N-a putut veni ieri la petre­ cerea lui Ned şi a Florei fiindcă e plecată la Haga. Roşie ? — Ce ? fac eu. e uluitoare. nu pot lăsa pe nimeni să afle ce s-a întâmplat. bogată. Care stătea alături de o blondă frumoasă şi elegantă. Vaideminevaideminevaidemine! O soţie poate fi categoric considerată o com­ plicaţie . Dar bineînţeles că n-aş trăda niciodată o altă femeie. adaugă Elaine. —Nu mi-am dat seama că Rowan Smythe-Lawrence e măritată cu el decât după ce a plecat. . Am aflat de la asistente. mint.

Nu numai că am tră­ dat. Şi când îmi dau seama în sfârşit că m-am culcat cu un bărbat însurat. ducându-mi o mână la gură. Ladraculadraculadracu. —Haide. E prea oribil ca să fie adevărat. chiar şi fără să ştiu. — Te simţi bine. orăcăi eu. —Mi s-a părut mie că eşti cam moale dimineaţă. Rosemary ? întreabă tanti Pat. Parcă-ţi vine să vomiţi. o altă femeie. . dar pe deasupra mai e şi-o sfântă. —Cred c-am luat microbul de stomac de la Elaine. nu mă pot stăpâni.Vai. spune Elaine. îmi revărs greaţa peste tot covorul crem şi scump al mătuşii Pat. când te-am sunat. —Da. haide. pufneşte mama. arăţi cam verde. Tanti Pat mă îmbrânceşte practic de pe scaunul crem. ducându-se mai încolo. că m-am îndrăgostit nebuneşte de un bărbat însurat şi că m-am lăsat înşelată de un porc şi-un escroc şi-un mincinos de fante însurat.

pentru că mi-ar fi fost imposibil să-mi explic lacrimile. Mama a deviat toate ape­ lurile. în timp ce mă chinui să mă pregătesc de mers la muncă. pentru că asta a decis ea că e în neregulă cu mine. Am să uit cu desăvârşire de Luke Benton şi am să mă con­ centrez doar să-mi ajut prietenii la nevoie. pentru că a-ţi plânge de milă e o pierdere inutilă de timp şi de energie. a preluat toate mesajele de însănătoşire grabnică şi.Oaltă hotărâre de Inul Nou Confesiunea lui Roşie: Da. o mint pe mama miercuri dimineaţă. Şi-n tot timpul ăsta eu ţinându-mă tare în dis­ perarea mea. dar. de duminică încoace. a încercat să mă îndoape cu supă de pui. astfel că hotărârea asta vine ori prea devreme. vorba aia: nici un tim p nu-i ca prezentul. şi neputând să plâng. ori prea târziu. încât abia dacă-mi amintesc cum ne-a adus unchiul Bill cu maşina până la mama acasă şi cum mi-a făcut mama vânt în pat. . Da. Mă ascund de prieteni şi de toată lumea acasă la mama. ^ Dar duminică mi-a fost atât de rău. dar e timpul să nu-mi mai plâng singură de milă şi să-mi revin. sunt o laşă. le-a spus tuturor că am gripă. ştiu că nu e A n ul Nou. în general. — Mă simt foarte bine.

îmi simt membrele grele iar încheieturile mă dor şi ele.Mă doare capul. bătându-mă pe umăr. ca să mă mai cocoloşească şi să-mi facă viaţa şi mai grea. Şi în plus. având în vedere că n-avem amintiri legate de serviciul m eu. munca o să-i prindă bine . S-ar putea să nu-mi mai fie bine niciodată. care mai înseamnă şi că n-o să-i duc dorul multă vreme. ceea ce e un lucru bun. Luke n-a făcut niciodată parte din programul meu normal. pe care-i împlinesc duminică. . dar nu pot să las dezastrul cu Luke să-mi distrugă viaţa. — Eu cred c-ar trebui să stai acasă toată săptă­ mâna. —Nu te frăsui atâta. Asta-i tot ce-mi trebuie să mă întorc la programul meu normal. mă doare stomacul.îi ţine mintea ocupată. —Măcar până de ziua ta. Nici măcar o singură lacrimă. adaugă mama. —Mie mi se pare că arată bine. Uitasem de iminenta mea aniversare a douăzeci şi nouă de ani. Şi dacă mă duc la serviciu. stârnindu-mi şi mai tare durerea de cap când mă strâng de nas ca să-mi forţez lacrimile să se întoarcă în glandele lacrimale. mă doare inima.. A fost doar o noapte. de parcă ar fi îmbătrânit cu treizeci de ani peste noapte. se agită mama frângându-şi mâinile. pentru că o lacrimă va aduce după ea o mulţime de alte lacrimi. spune bunica. la urma urmei. Sandra. vrând de fapt să spună că ar trebui să mai stau acasă la ea câteva zile. Până şi pielea mi-e dureroasă la atin­ gere. o să am mai puţin timp şi mai puţini neuroni disponi­ bili ca să mă gândesc la el. Mă voi simţi mai bine. spune bunica Elsie. Ar fi minu­ nat să fim împreună de ziua ta.. Nu pot să plâng. îmi amin­ tesc mie însămi. şi refuz să permit aşa ceva.

Nu pot să-mi împărtăşesc secretul nici măcar cu minunaţii mei prieteni. Cu toate că n-am pomenit un cuvânt despre dezastrul meu cu Luke.Bunica Elsie poate fi foarte perspicace uneori. mă tot bate încurajator pe umăr. şi a venit la petrecerea <le logodnă. aşa încât toată lumea să ştie despre cine-i vorba. şi pe care mi l-ar dedica apoi mie. are o faţă foarte expresivă şi-i spune totul lui Aster. Şi. o să scrie probabil un cântec intitulat In im ă fr â n tă sau Nu p o t să n u -m i iu b esc bărbatul. Pur şi simplu nu se poate abţine. Iar Carmen e foarte pornită împotriva bărbaţilor infideli . Vedeţi. dar mereu face ce face şi scapă câte ceva pe gură. atunci sunt şanse foarte mari ca el şi Rowan să fi fost invitaţi şi la nuntă. a aflat şi jumătate din populaţia Londrei. dar nu suport gândul că i-aş putea provoca suferinţă lui Rowan Smythe-Lawrence.fără să vrea. nu şi-ar putea ascunde senti­ mentele sau părerile dure de faţă cu Rowan SmytheLawrence. Oricât de dragi mi-ar fi. Trebuie să accept şi faptul că s-ar putea s-o întâlnesc eu însămi. Charlie e un mare amator de bârfe. ar putea-o întâlni. în care ar fi vorba despre o femeie înşelată de un iubit însu­ rat. sin­ gura modalitate de a păstra un secret e să nu-1 spui absolut nimănui. dacă Luke e unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Ned. Sau cu Luke. să recunoaştem. în ciuda nenorocirii mele. şi înainte să te dezmeticeşti. E plin de cele mai bune intenţii. fată dragă. Jess. Oi fi eu zbârcită pe dinăuntru ca o prună uscată. în mod curios. foarte probabil. m-am gândit cu mare grijă la asta. Ceea ce înseamnă că nu . E cât se poate de logic că. dacă Aster află. Trebuie să accept faptul că toţi prietenii mei.

am trecut de la durere. — E mai bine. La furie rece. —Aş putea să-l sun din nou pe Charlie şi să-i spun că-ţi mai iei o zi liberă. cu pălăria roşie legănându-i-se în ritmul a ceea ce consideră ea că e stilul de mers al unui cowboy ade­ vărat. întorcându-mi zâmbetul. zâmbesc eu. pe cuvânt. adaugă ea îndreptându-se spre scări. arătându-mi o pălărie Stetson roşie. După două zile de în care am fost cocoloşită peste măsură. Sunt sigură că se descurcă. pentru că priveliştea e atât de caraghioasă. pentru că-s sexy. — Nu vreau să par prea disperată. dar mai ales a mea. Alf crede că roşul mă reprezintă cu adevărat. Nu arată slăbită. — Ce s-a întâmplat cu Sid ? întreb eu. spune bunica. neîncredere şi suferinţă atroce la mânie. încă nu m-am hotărât care . mamă ? o întreabă pe bunica Elsie. Trebuie să mă pregătesc de dans cu Alf . Cât despre faptul că va trebui să-l văd din nou pe Luke. problema asta am s-o înfrunt când va veni tim pul. Dar mă simt mult mai puternică. îmi face cu ochiul şi-şi aşază născoceala roşie peste părul bleu. Ce zici de asta ? mă întreabă ea cu blândeţe.. spune mama plină de speranţă. Să ai o zi bună la serviciu . pentru că aş mâhni-o şi i-aş umbri ziua nunţii.dăm un spectacol săptămâna viitoare şi vreau să fiu perfectă. Arăţi tare slăbită. neagră înfiptă într-o parte. dacă vrei. îndreptată împotriva lui Luke. îmi spune bunica..nu-ţi face griji pentru ce nu trebuie.pot să-i suflu un cuvinţel nici Florei. Nu se va mai întâmpla niciodată. strigă bunica în timp ce urcă scările. pentru că am făcut ceva atât de stupid şi contrar firii mele. — O gură de aer curat n-o s-o omoare. — E superbă. cu o pană mare.

. Episodul ăla cu Sid i-a sucit minţile. Distruşi. iar căciula nu va face decât să distragă atenţia oamenilor de la faţa mea spălăcită şi de la bascheţii rechi. Se crede o sirenă sexy. spune mama. Arăt groaznic. bunică-ta vrea cu tot dinadinsul să se dea în spectacol. şi mi-o trag pe cap. —Mersi pentru tot. fiindcă erau plini de vomă. bine căptuşite. mă gândesc pe drum. Şi cu toată cocoloşeala ei. dar nu-mi pasă nici de asta. Dar în momentul ăsta nu-mi pasă.din ei e cel mai potrivit.. să ştii. mamă. dar bascheţii buni nu-i mai puteam lua. îi spun eu. A trebuit să-i aru nc. zău. dându-mi o căciulă de lână.. negri şi comozi. Cea mai mare parte a temperaturii corpului se pierde prin cap. a fost bine să fiu acasă cu ea câteva zile. pe care în mod normal n-aş purta-o nici moartă.. aşa că mă văd cu amândoi. „Ce proastă am fost să-mi asum aşa un risc". pentru că-i cea mai groasă haină pe care o am acasă la mama. înţeleaptă femeie. — Serios. rid^cându-mi gulerul jachetei matlasate. —M ăcar. bunică-mea. spune ea.. sărutând-o pe obraz. Faptele dovedite medical îmi amintesc inevitabil de Luke. Şi pune-ţi asta pe cap. Sunt deschisă oricăror opţi­ uni. aşa că iau căciula de lână galben cu oranj. oricum. Jacheta mă împovărează cu zece kilo­ grame şi douăzeci de ani în plus. măcar vino aici diseară ca să nu-mi fac griji că te-ntoarce boala. Lipsa simţului estetic apropo de pălării şi alte chestii de pus pe cap trebuie să fie ereditară. A fost grozavă. S-a dovedit medical. Am nevoie să simt din nou căldură. pentru că aerul rece de februarie îşi uneşte forţele cu îngheţul care mi-a luat în stăpâ­ nire corpul. îm i fac picioarele să arate ca nişte bărci.

Ilicit pentru că nu s-a învrednicit încă să-mi spună despre certifi­ catul de căsătorie şi despre progeniturile lui. cred. Dumnezeule. ce neobrăzare din partea lui Luke Benton. M-am aruncat practic singură în braţele lui. şi-mi vine în minte un alt cântec preferat al bunicii din musicalurile vechi. mă gândesc.„Ce idioată am fost. în timp ce introduc biletul ca să trec de turnichet şi mă îndrept spre ascensorul ticsit.. vorba cânte­ cului.. l-am rupt bucăţi şi am tras apa după el în toaletă. sigur! Are o viaţă compli­ cată despre care vrea să vorbim. mincinos. mi-am spălat mintea de bărbatul ăsta. mincinos nu poate fi liber să se însoare cu iubita lui. şi stomacul meu odată cu el. mă gândesc. Am fost o pradă atât de uşoară. o scuză foarte la îndemână. Da. iar eu alunec în coşmar. pentru că episodul ăsta din viaţa mea m-a vindecat de vise. unde-i este locul. Trenul se zgâlţâie. amăgitor. cum mi-ar fi spus că-i însurat. acela în care un băr­ bat infidel. purtată de valul de oameni într-un vagon şi mai ticsit. „Toată prefă­ cătoria aceea de drăgălăşenie şi emoţie. „Stăm împreună doar de dragul copiilor" e. fermecător. Serios. încruntându-mă la bietul angajat nevi­ novat de la metrou. pentru că nevasta nu vrea să-l lase.Da. Scuza pentru nevastă: trebuie să fie prezent la o conferinţă . Mă întreb. Inchipuiţi-vă asta: Luke şi cu mine petrecem un ilicit weekend pasional la mine acasă. Cum trebuie să mai fi râs de uşurinţa cu care m-a adus în pat“. textul pre­ ferat. de asemenea. Ce farsă!" Cât despre biletul lui afurisit. „Soţia mea nu mă înţelege" este. în timp ce bag monede în aparatul de tichete. Nu mi-a trecut prin cap până în mo­ mentul ăsta că s-ar putea să aibă copii. Vrea să mă revadă . „Foarte bun text". să fiu trasă pe sfoară de un manipulator rafinat.

şi preţ de câteva secunde sunt mişcată de compasiunea lui. şi pentru că vreau să mă simt şi mai rău decât mă simt deja. din uşă Rowan şi trei feţişoare dulci de îngeri mă privesc cu ochi dis­ peraţi. sună cineva la uşă. — Dragă. Golindu-i buzunarele costumelor ca să le ducă la curăţătorie. spune Charlie în momen­ tul în care dă cu ochii de mine când împing uşa de la intrare şi intru în holul de primire de la Slujbe Speciale. Ce Dumnezeu ai pus pe . Holly. Blonzi. în bilet e trecută şi adresa mea. Aşadar. şase ani. în bilet scrie „Dragă Luke. Sam. arăţi groaznic. gata cu inimile frânte... Pun pe mine halatul de baie şi deschid. şi vârstă. patru ani. doi ani. în timp ce ea stă acasă să îngrijească trei copii blonzi. Dar în loc de pizza pepperoni. pentru că în coşmarul meu ei seamănă mai mult cu angelica lor mamă decât cu demonicul tată. Le-am dat fiecăruia şi nume. până când îmi dau seama că se referă la ţinuta mea şi nu la faţă. în timp ce urc scările metro­ ului şi ajung la Notting Hill Gate. sau ceva la fel de evident. şi Luke junior. Nu uita să iei o cutie uriaşă de prezervative". fiindcă îmi sporeşte nenorocirea şi mânia dacă-i pot umaniza. pentru că e genul de femeie care se ocupă de detaliile astea. Rowan găseşte un bilet de-al meu pentru Luke. că am să fiu o zonă de maximă siguranţă. sunt fierbinte şi aştept cu nerăbdare weekendul nostru pasional. jur.medicală la Geneva. Gata cu riscurile. De-acum înainte. acuzatori. Şi exact după ce eu şi Luke am făcut sex sălbatic pe covorul din sufragerie. gândindu-mă că a sosit mâncarea pe care o comandasem.

Gloria. care încearcă în permanenţă să slă­ bească zece kilograme. recepţionista noastră. dar ea n-are de gând să ne destăinuie vârsta. secretara noastră. fiindcă. le-am trăit şi noi pe toate odată cu tine. dar mă doare un pic. care crede cu toată convingerea în mâncatul zdravăn. atâta tot. apropo. care are patruzeci şi nouă de ani. —Mă bucur şi eu să vă văd pe toţi. Shirley. Asta e una dintre dramele care fac viaţa de birou atât de interesantă.. îmi amintesc eu înainte să m-apuce gemutul. deşi e o persoană remarcabil de organizată. spun sec. Toate problemele ei medicale sunt mai grave decât ale tuturor celorlalţi. N-am băgat de seamă cât de trasă la faţă eşti din cauza căciulii năucitoare. spune destul de aspru Shirley. Shirley. iar a mânca mai mult nu intră în planurile ei. — D a. Bun truc. Ar trebui să mănânci cum trebuie şi nu te-ai mai îmbolnăvi aşa des.tine ? E cumva vreo nouă tendinţă a modei de care n-am aflat eu ? — Sper că nu mai eşti contagioasă. Gloria are cel puţin şaizeci de ani. — Nu trebuie decât să bage în ea câteva mese zdravene. spune Charlie. bănuim noi. are dreptate. Shirley poate fi uneori cam ipohondră. îi spune Gloria. ca să distragi atenţia de la faţa suptă. Ştii cât de greu mă refac după chestii din astea. deloc surprinzător. iţindu-se de după monitor.. spune iarăşi. a testat toate dietele cu putinţă. Ştiu că aşa-i ea. Are . adaugă ea. Răcelile lui Shirley sunt întotdeauna mai rele decât ale tuturor celorlalţi. — Abia am scăpat de o răceală şi nu vreau să mă molipsesc de gripă. bazându-ne pe faptul că are doi copii de peste patru­ zeci. se chinuie cu bolile ei. — Doamne.

i-aş fi dat cel mult cincizeci şi cinci de ani. In plus. . Bună dimineaţa. spune impasibil Colin. la telefon Glo­ ria. Dacă n-aş fi ştiut nimic despre ea. — Fii pe pace. mă bucur să vorbesc despre lucruri pămân­ teşti. glasul raţiunii. ceea ce nu e bine pentru că-mi aminteşte de Luke. cu probatorii dcyjrezervative. Mă bucur că te-ai întors. spun eu. spune-i mamei tale că o să am grijă s-o ţii tot aşa. gândindu-mă la prezervative. Sunt gata de o provocare provocatoare . apropo. în loc să fiu interogată despre ce-am făcut în timpul liber. îmi spune ea înainte să ridice recep­ torul. Dar mă simt foarte bine. apoi din nou către Charlie: Nu şi dacă vrei să rezolvăm cu Brutus al doamnei Hamilcon. — Trebuie să-ţi fac cunoştinţă cu maică-mea. Cu ce vă pot ajuta ? turuie ea.cam un metru cincizeci şi patruzeci şi cinci de kilo­ grame şi ne uimeşte zilnic cu mesele ei zdravene. pentru că şi mama face mâncare bună şi multă.. Nu arăţi deloc grozav. încep să-mi deschei nasturii de la jachetă. spun eu un pic răguşit. iar eu sunt aproape distrusă.aduceţi-le încoace. cu mirositorul halenei la căţeluşi şi cu Cxtrăgă torul de numere la bingo. încă mă tem că o să-mi dau drumul la gură dacă mă stârneşte careva. adaugă el către mine. pe cuvânt. bun. N-am văzut niciodată o persoană aşa mititică şi care să mănânce atât de mult. spune Charlie. —Mersi pentru grijă.. cercetându-mă cu reală îngrijorare. — Nu. îi spun eu. Slujbe Speciale. O îmbrâncesc hotărâtă afară din minte. — Eşti sigură c-ar trebui să fii aici ? Ne putem des­ curca fără tine încă vreo două zile dacă ai nevoie. Sau care să se păstreze atât de bine. nu ne descurcăm fără ea. — A.

doar un vierme din ăia cu care te mai procopseşti din când în când. până şi vocea îmi sună vinovată. în timp ce încerc să-mi amintesc când i-am spus eu să renunţe la sume uriaşe de bani şi să rămână săracă lipită. spune ea. o să mă scap şi-o să-i spun totul despre el. bolborosesc eu. Ai ceva care mi s-ar potrivi ? — Ia-o mai încet un pic. Jess se lansează în altă cuvântare. îmi spune Gloria. Şi am nevoie de o slujbă ca să pot. dar nu-i bine. important este că. îi spun eu. spun din nou.) Mai spune-mi o dată. apoi mă opresc. important este că ţi-am ascul­ tat sfatul şi mi-am donat fondul tutelar în scopuri caritabile. Nu pentru că n-aş vrea să vorbesc cu Jess. şi răsuflu uşu­ rată. să plătesc facturile. hahaha.. „cum ai să supravieţuieşti ?“ este între­ barea care-mi vine imediat în minte. Cum te simţi ? Eşti mai bine ? Ne-am făcut griji pentru tine. în felul ei caracteristic. bun. eu sunt. Apoi adaugă: Doar pentru jumătatea asta de an. ci fiindcă mă tem că în prima noastră conversaţie post-Luke.. Doamne. dar Aster nu ştie.—La telefon e prietena ta Jess. Ai renunţat la tot fondul ? —Nu. —A. Nici un alt motiv pentru care n-am fost de găsit. dar înainte s-o întreb. —D ar.. —Eu sunt. (Simt deja că mă doare capul mai tare. să mănânc şi aşa mai departe. . ciripeşte voioasă Jess. — Aşa mă gândeam şi eu. A fost doar un început de gastroenterită. Zice că-i urgent. şi mă îndrept spre biroul meu. spune Jess după ce închid uşa biroului şi ridic receptorul. nu-s aşa proastă. Şi apoi mă lasă mută.. — Sunt bine. aşa încât să mă pot convinge dacă Aster mă iubeşte pe mine sau banii mei. O să primesc cealaltă jumătate la sfârşitul lui iunie. ştii. In orice caz.

îmi spune Jess după prânz. Jess îşi scutură ţepii oxigenaţi. E în Portobello Road. s-ar putea ca asta să fie soluţia de a scăpa de Aster. tot ce trebuia. Jess n-a avut nici­ odată o slujbă adevărată. Supermarketul e perfect. sau participă voluntar la tot felul de acţiuni caritabile. Ce-ai zice să vin acum ? —Ce-ai zice să vii după-amiază. mă gândesc la una plătită. Sunt liberă acum. sau tricotează. — De ce nu vii aici.— Nu-ţi face griji. — îm i surâde ideea unei slujbe la supermarket. Excelent. ceea ce . şi am păstrat trei sute de lire. Când spun slujbă adevărată. treaba asta necesită un pic de gândire. Vedeţi. totuşi. dar zău. dar cel puţin ar admira zilnic nişte picturi frumoase. —Nu. pentru că n-o vedeam aranjând marfa pe rafturi sau casieră. pentru că încă din colegiu şi după ce şi-a luat licenţa în artă a fost mereu extrem de ocupată. Iar eu intru în panică. Nu că ar fi leneşă. —Excelent. să vorbim despre ce-ai putea să faci. şi mi-am burduşit frigiderul şi congelatorul. spun eu cu grijă. —Ce zici de administrator la muzeu ? o întreb eu. Privind partea plină a paharului. E înscrisă în per­ manenţă la cursuri interesante. ceea ce mă surprinde. Ei bine. Nu. eu mi-am dorit provocări. Slujba nu necesită experienţă şi presupune îndosarierea unor hârtii şi făcutul ceaiului şi cafelei. pentru că m-am gândit că ar fi perfectă pentru ea. să am până încep să câştig o leafă. să apuc să mă uit peste ce avem şi ţi s-ar potrivi ? Nu vreau să-i domolesc entuziasmul. Mi-am plătit toate facturile curente. Dar nu e propriu-zis calificată în nimic.

Crezi că o să reziste până la capăt. bătând-o încurajator pe mână. Ba da. Despre ce lucru delicat ar putea Philip să vrea să discute cu mine ? — Când ai avea chef ? întreb eu cu grijă. spune Jess. —Am să stabilesc interviul. ai dreptate. oftez eu. eu sunt. îmm. —Salută-1 pe Philip din partea mea. —Oh. speram să vii tu la mine. luându-mă prin surprindere. şi atunci îmi sună telefonul. — Oamenii ne surprind uneori. Ai vreun pic de timp liber săptămâna asta? — Absolut.. spune Philip. dar nu vreau să o supăr pe Jess. iar eu încerc să fiu optimistă. Ei bine. îi spun eu. Eu. am ceva cam. ştiu. De fapt. mă întrerupe Jess. delicat de discutat cu tine. spun. Philip. încep eu. mulţumesc. N-o să fie foarte încântat. întrebându-mă de ce mă sună la serviciu. —Jess te salută. Cred că Aster o să-şi ia tălpăşiţa repejor când o să-şi dea seama că asta înseamnă să-şi ia adio de la haine de firmă şi echipamente scumpe pentru trupa lui. E acolo cu tine ? Pare uşor panicat. cu o faţă schimonosită şi tristă. Cum te simţi ? —Mult mai bine.. nu vreau să fiu . de ase­ menea. zice Jess. Cred că pe Aster o să-l sature până-n gât lipsa banilor. neştiind ce cred. —Te întrebi probabil de ce te sun la serviciu. Mintea mi-o ia la goană. —Ai dreptate. — Roşie. că aş interacţiona cu oameni interesanţi. spun eu. de dragul meu ? — C red. nu-i aşa ? Scutură din cap. Şi apoi :I-ai spus lui Aster ? —Am vrut să-l pun în faţa faptului împlinit. pentru că trebuie să fiu discretă având în vedere că (a) Jess ştie cu cine vorbesc şi (b) Philip a spus că-i o situaţie delicată. îm m .înseamnă că mă scuteşte de drumuri lungi şi.

—Ce se-ntâmplă ? Tocmai am sunat-o pe maică-ta şi mi-a spus că te-ai întors la muncă ? e modul lui Car­ men de a mă saluta de îndată ce spun „alo“. — Nici o grijă. — Păi. nimeni. Vii la ceai după-amiază ? Şi. îi spun lui Jess. ridicându-se în pi­ cioare. Sună-mă dacă ai nevoie de mine. am fost îngrijorată. Credeam că eşti c-un picior în groapă după cum se comporta maică-ta. apoi o ştergi la slujbă fără un cuvânt. — Mulţumesc. pentru că Charlie va pune întrebări şi . dau eu din cap. Ridic receptorul. Anunţă-mă doar când e interviul. — Perfect. telefonul începe să sune din nou. ne vedem vineri seara la Unul pe Faţă. Nu prea am chef de tricotat. dar măcar mai ies din casă şi intru în vechea rutină. spune ea. Jess ? Se opreşte la uşa biroului. ştii tu.văzut la Slujbe Speciale. spun eu. De asemenea. Şi. Curând ? —Trimit CV-ul tău prin fax în după-amiaza asta. Carmen.. Să n-am timp să mă gândesc la nimic. Iar când pun receptorul în furcă. ăă. aşa încât n-o să am timp să-mi rumeg gândurile. îi spun eu uitându-mă la Jess. —Nici o problemă. — Scuze. spun eu. cu faţa tristă şi palidă. Sau la nimeni. — Mersi. . mai târziu ? Ziua de azi se anunţă destul de plină. în plus.. mă simt mult mai bine. Stai două zile ascunsă. Eşti ocupată. e un lucru delicat. Roşie.. ajutându-i pe alţii mai uit de necazurile mele. Am plecat. Ai grijă. — Ce zici să ne vedem azi..cum îţi spuneam. te rog să nu. afle. dar mi-a stârnit curiozitatea. e bine să fiu ocupată. Unul pe Dos ? — Absolut.

dar slavă Domnului că nu ştie despre Luke.. dar îmi dau seama din râsul ei că nu-i adevărat. Paul ce face ? întreb. dacă eşti sigură. —E întruchiparea vieţii casnice. Trebuie să aibă un motiv ascuns. virulent. spune ea sarcas­ tică. — Exact. de fapt. n-are nimic de-a face cu Jonathan. trebuie spus. necredincioaso. Doamne. A fost din cauza întâlnirii cu Jonathan de sâmbătă seară ? Mă gândeam că poate a răscolit nişte amintiri triste. Unul urât. fă-ţi-i aliaţi ? spun eu. Am început să fac compromisuri. —Nu-i genul tău să stai la maică-ta. —Nu. nu-i drept să mă aştepte pe mine să fac nouăzeci la sută din curăţenie. Care-i motivul ascuns ? —Ah. nu-i cea mai tare gospodină când vine vorba de treburile casei. Cu nici un bărbat.. Vezi ţi-am urmat sfatul. aş vrea să-mi amintesc toate sfaturile astea bune pe care le dau în stânga şi-n dreapta. gândindu-mă la Luke. schimbând cu dibăcie subiectul înainte să mai poată săpa şi ea. spune ea. nepărând sigură. — Ai prelungit programul magazinului ? Carmen. ţi-ai fi dat seama că încă-1 mai iubeşti şi suferi de inimă rea. săpându-mi groapa. —Absolut. îi spun eu repede. S-a apucat serios de treburi gospodăreşti ca să mai scape de stres. spun eu.—A fost doar un microb. un pic amărâtă. hahaha. Şi-ar trebui să-mi amintesc să le urmez şi eu ! — A -ha. spune. —Bine. Carmen e uneori cam prea isteaţă ca să nu fie inco­ modă. dacă nu-i poţi înfrânge. spun eu. îi spun eu veselă. Doar un microb. Mă jigneşti. Face parte din campania mea de a câştiga mai mulţi bani şi de a contribui mai mult la fondul de economii. Şi pentru că eu lucrez până mai târziu la magazin. . hahaha.

Nu menţionez faptul că am avut surprize cât pentru tot anul.. —Nu-i aşa ? râde ea. Sunt impresionată. . infideli. de-aia o facem duminică în loc de sâmbătă. De fapt. dar. fiindcă ştiu că urăşti surprizele. Micul Meu Ponei şi alţi ponei. el se ocupă de gătit duminică seara pentru că eu ţin magazinul deschis până la şapte. şi n-aveau loc în ea bărbaţi mincinoşi. Aşa că ţine minte să pari şocată când intri pe uşă şi răcnim cu toţii „Surpriză". când inimioara mi-era plină de Barbie. ce n-aş da să am din nou unsprezece ani. îţi spun acum.. Ah. Vii. nu ? Plănuim s-o transformăm într-o petrecere-surpriză pentru ziua ta.— Bună şmecherie.

Aşa că... Roşie. bunico. dacă spun mai întâi la mulţi ani. pentru că nu mai am unspre­ zece ani şi acum ştiu că (a) costă o avere să ţii un cal. E superbă. ştiu imediat că e maică-mea. nici banii . Ăla care-i în grădina din spate. cu mama. — La mulţi ani..Pentru că am dovada absolută că poate ieşi cum nu te-aştepţi.Ai grijă ce-ţi doreşti. în loc să înfrunt metroul.. ziua mea e abia mâine. Confesiunea lui Roşie: . pentru că nimeni altcineva nu mă sună la şase dimineaţa. —îmm. şi (b) n-am nici timpul. bineînţeles. Tânjesc cu tot sufletul după ea. îi răspund pe jumătate adormită. E un cal în grădina din spate. Mai bine-ai veni încoace şi i-ai băga minţile în cap maică-tii. Aşa că sunt puţin sur­ prinsă când îi aud vocea bunicii Elsie. bunica Elsie şi Candy. dar m-am gândit că. cu grajd şi hrană. iapa roaibă. Candy e perfectă. Dar n-o pot păstra. iau un taxi până în Hampstead şi pe la şapte fără un sfert sunt în grădina din spate a mamei. — Ştiu. sunt primele ei cuvinte. o să mai atenueze şocul cu calul. Când telefonul sună sâmbătă la şase dimineaţa.

. Are nevoie de un grajd. — M-am ocupat eu de tot. Dar bunica are dreptate. spune bunica. draga mea. Sunt sigură că există reglementări legate de cine poate trăi într-o casă. — M amă. pufneşte mama şi se îndreaptă spre uşile care dau în apartamentul de la demisol.. îi spun eu cu blândeţe. soco­ team eu. —Da. — Dar am aranjat totul. sau unsprezece. Credeam că asta-i dorinţa ta cea mai mare. — Plănuiesc asta de săptămâni bune. îmi spune ea. Asta da surpriză. o ladă pentru taiâncare şi-o covată pentru apă. la fel de ulu­ ită ca mine. Sandra. Candy trebuie dusă înapoi. spune mama. Ce-a fost în capul tău ? — Mamă.necesari ca să mă ocup cum se cuvine de ea. nici mama. încerc să cumpănesc. —Şi apreciez sincer gândul.. Să recunoaştem: dacă veci­ nii nu-s prea ahtiaţi după piticii bunicii din grădina din faţă. spune bunica Elsie. Le deschide dintr-o mişcare. e superbă. e tare drăguţ din partea ta. —Dumnezeule mare. . spun eu. Poate să mai spună o dată. da. Şi. îmi spune mama. Nu cred că sunt şi caii pe listă.. E acoperită cu paie. Am rămas mută. — Era. nu poate trăi în grădina din spate. dar nu poate rămâne aici. —La mulţi ani. Mai e şi-un balot de fân. bătând încântată din palme. pregătindu-se de o panică. buimăcită. Surpriză! Poţi s-o mai spui o dată. cu atât mai puţin vor aprecia un cal în gră­ dina din spate. nu-i aşa ? Şi ar costa o avere să-i con­ struim un grajd. când aveam zece ani. lăsând la vedere mica sufragerie.

el a reprezentat o mare parte din viaţa ta . încep eu. . —Şi credeam că în familia asta eu sunt cea impulsivă. că ar trebui să aibă o discuţie cu Dr. bătându-se cu un deget în tâmplă. mama sare. îmm. înainte să pot sugera. Şi dacă o păstrăm. Mă duc să pun ceainicul pe foc. N-o să pot dormi noaptea de grijă. Am toate doagele la locul lor. îmm.—Eu. pentru a milioana oară. asta ar însemna să-mi vând căsuţa mea dragă. Şi e de înţeles. doar. pentru că ai putea să călăreşti în Heath.. Morris despre dure­ rea ei. Ceea ce nu adaugă este că asta ar mai însemna să mă mut practic la ea ca să pot avea grijă de Candy. am vrut doar să-ţi fac un cadou deosebit de ziua ta. clătinând din cap.. dar mamă. o să fiu în continuare moartă de grija banilor pe care a trebuit să-i scoţi din buzunar pentru ea.. nu este. Şi te-aş ajuta cu tot ce-aş putea. încheie ea bombastic. — Pentru că nu-s nebună. într-un crescendo ameninţător. îi spun încet mamei după ce bunica a plecat. presupunând că ar fi OK să ţii un cal în demisolul casei. evident. ceea ce. şi cum eu am spaţiul de la demisol. n-ar trebui să plăteşti ca să călăreşti calul altcuiva prin Hyde Park de două ori pe săptămână. Dar mă îngrijo­ rează foarte tare cât o să te coste. şi mă blestem în gând că nu tratez bine problema. iar parcul Heath e aşa de aproape şi bun pentru echitaţie. Nu-i absolut nimic în neregulă cu mine.. —Vrei să spui că o iau razna ? mă întreabă şi ea pen­ tru a milioana oară. — Nu. ştiu că eşti tristă de când a murit tata. care face totul de capul ei. — îm i place foarte mult Candy. O ceaşcă bună de ceai ajută întotdeauna. îşi reia diatriba. spune bunica. Iar o picătură de coniac în el o să ne ajute pe toate să vedem lucrurile mai clar.

protes­ tează mama. am vrut să. Bea asta. —Nici să iei.. Făcând un calcul rapid. spune bunica. a fost o prostie ce-am făcut. izbucnind în lacrimi. dacă renunţ la şedinţele de echitaţie. cu faţa descompusă. de unde ai avut bani s-o plăteşti ? —Am făcut un împrumut şi am girat cu casa. spune ea. Preţ de câteva secunde ne bem cu toate coniacul infuzat cu ceai. dar e în regulă.să aranjez s-o returnăm pe Candy vânzătorului. ceea ce nu prea-i de ajutor. Âsta-i mottoul meu în viaţă. aş putea acoperi ce mai rămâne din împru­ mut. . spun eu. Ce-a fost în capul meu ? spune mama deodată. Mi s-ar rupe inima dacă ar trebui s-o vând. Coniacul a ajutat. — Nu. — Ai dreptate.pe care o iubesc mai mult decât îmi doresc un cal. dar trebuie să înţe­ leagă că nu-mi doresc să mă mut înapoi acasă. nici să dai cu împrumut. — Dar am vrut să-ţi dau ceva minunat. în timp ce eu mă gândesc cum s-o fac să înţeleagă. Ar trebui s-o pot scoate la capăt. Am vrut doar să. Bunica îi pune în faţă o ceaşcă de coniac cu o picătură de ceai în el. —Uite ce-o să facem. —Poftim. ai făcut un gest foarte fru­ mos. O înconjur cu braţul şi-o conduc în bucătăria caldă. dar şapte dimineaţa nu-i o oră bună să te faci pulbere. spune mama. Tu eşti tot ce mi-a rămas pe lume. punând jos ceaşca. ştergându-şi ochii cu un şerveţel. Nu vreau să fiu odioasă cu ea. Am vrut doar să te fac fericită. Va trebui probabil să acceptăm o sumă mai mică în schimb. Cl. Dar mamă. scumpo.. pot să te ajut eu cu diferenţa. nu-i o prostie. unde o împing uşurel pe un scaun. adaug eu.

. la bătrâneţe.) Şi poate am putea. spune mama destul de dramatic. să-i facem o vizită doctorului Morris îm preu. aş putea să stau mai mult cu tine. ştii.— Vai.. a fost o uşurare să mă întorc la căsuţa mea. Cc zici ? — Ah. măcar atât pot face. înăuntru sunt pantofii mei strâmţi dăruiţi de Jona­ than. aşa că i-o tai scurt. ar fi minunat. Bunica clatină din cap şi mai soarbe un pic de coniac. Nu vreau să fiu una din mamele alea care nu-şi lasă copiii să fie liberi. sunt aşa o povară pentru tine acum. — Şi-apoi. Până când ajung acasă şi descopăr că poştaşul mi-a lăsat un pachet. zâmbindu-mi. cei pe care i-am uitat pe trotuar de Crăciun. (Poate aş reuşi să-i trezesc interesul pen­ tru nişte hobby-uri.plus că a trebuit să accept o reducere conside­ rabilă la suma restituită . —Bineînţeles că vreau. Şi mai e şi-un bilet: Nu eram sigu r d acă m ai v r e i să v ez i p antofii ăştia. Am putea să facem mai multe împre­ ună. luni dimineaţă la prima oră.să rezol­ văm chestia asta. până îţi mai revii. Să vin acasă în weekenduri.. mergem la bancă şi discutăm cu ofiţerul de credit . dacă vrei. spune ea. care m-a enervat rău de tot . dragă ? întreabă ea. după mai multe ore de haos total cu orga­ nizarea grajdului temporar al lui Candy şi a întoar­ cerii ei la vechiul proprietar. şi-i sticlesc ochii. îi spun. E de la Luke. Asta este.. Să mai ieşim. — Pentru ce. dar m -a m gâ n d it să las asta la latitu d inea ta. Astfel. s-o ajut să cunoască mai mulţi oameni. Mă simt perfect. Dar numai dacă vrei cu adevărat. După aia. E mama mea.

îmi mai dai un pic. dacă nU te superi ? — Şi mie. fiindcă. După care.S perasem să-i livrez persona l. Cu foarte mare grijă arunc pantofii şi biletul la gunoi. —O fi un efect întârziat al gripei. adevărul e că am tras un plâns zdra­ văn ieri. Adică. deloc grijulie. mă gân­ desc în timp ce stau la masă la Carmen şi Paul. —Da. N-ar trebui să plâng niciodată. a fost o săptămână memorabilă. — Sigur te simţi bine ? mă întreabă Carmen pen­ tru a enşpea oară. Lewis. izbuc­ nesc în lacrimi. ar fi putut fi naşpa şi gură-mare şi agresiv. dar el s-a integrat per­ fect în grupul nostru. Luke Şi am grijă. Ai grijă . noul partener al lui Charlie. mi se alătură şi Philip. Schimb subiectul luând încă o îmbu­ cătură din tonul la tavă pregătit de Paul. cum era Marea Iubire a lui Charlie. pentru că mereu mi se umflă ochii cât cepele. dar nici p e m in e nu era m sigu r d a că m ai v r e i să m ă vezi. P^ul. Trebuie să fie dragoste la . dar e mai bun decât aş fi eu în stare să gătesc. la cina de duminică seara în cinstea aniversării mele. mint eu. după cum ştim. bravo. „Una peste alta. e adorabil. Ai ochii roşii. —E delicios. De fapt e groaznic. Una pe care am s-o dau la spate cu bucurie şi-am să merg mai departe". aşa că nu mă plâng. dintr-un motiv sau altul.

dar apreciez că v-aţi pus cu toţii pe clefăit. prieteni. Philip clatină din cap. — Vă veţi bucura să aflaţi că desertul şi brânzeturile le-am luat de la supermarket. fiindcă n-am de gând să învăţ să repar ţevi sau insta­ laţii electrice . un pic mâhnită. îi spun lui Jess. a lucrat acolo doar două zile. îmi spune ea serioasă. şi mulţumesc pentru cartea despre cum să-ţi meştereşti singur prin casă. râde Paul. nu vă chinuiţi pentru mine. —E bleu-lila. — îmm. îmi dau seama c-a fost o alegere mult mai bună decât acel frivol bon pentru un peeling chimic la care mă gândisem eu. mulţumită glosarului de la sfârşitul cărţii. Carmen ne umple paharele de vin. E nasol rău. nu adaug. dar măcar am să pot încerca să înţeleg despre ce vorbesc instalatorul sau electricianul. apăsând cu palma jerseul moale. în acelaşi timp. Vezi. — N-ai gustat mâncarea gătită de mine. Suntem la o petrecere.) Foarte mult. vă rog. dacă e dispus să îndure mai multă tortură cu ton la tavă. îm i place foarte mult slujba de la supermarket. spune Paul.mijloc. — Vă mulţumesc amândurora pentru minciună.îmi cunosc limitele. O să-mi fie foarte utilă. (Totuşi. Car­ men. Ce uşurare. — Iar ăsta e superb. ţi-am zis eu c-o să-i placă. beţi. le spun eu lui Car­ men şi lui Paul. —Da. adaugă ea. Dar. Haide. E un cadou de aniversare şi de mulţumire. . —Aşa m-am gândit şi eu. Pentru atunci când o să chem instalatorul sau electricianul. Nici n-am cuvinte. de angora bleu pe care l-a făcut pentru sufletul meu. M-am gândit c-o să se potrivească splendid cu ochii tăi şi cu figura ta de franţuzoaică.

pentru că treaba cu Luke e încă proaspătă. şi la multe aniversări. spune el. dar i-am spus Florei că nu mă supăr absolut deloc dacă se duce cu el. doar pentru urechile lu i: Cum a mers cu Grace ? — E.Lui Aster nu-i place deloc. foarte drăguţă. Şi total uşurat că Lewis s-a inte­ grat atât de bine.. aşa că n-a putut da înapoi. aşa că asta pare să fie cea mai sigură opţiune.. —Perfect. pentru că Ned tre­ buia să fie prezent la o acţiune caritabilă. Cred că se descurcă foarte bine. Mersi că mi-ai prezen­ tat-o. spun eu. Şi apoi. E total îndrăgostit. Fusese organizată cu mult timp înainte. Tuturor le cumpără. Mai ales după ziua de ie ri. pentru că întotdeauna îmi cumpără un tichet-cadou. —Nu ştiu niciodată ce să cumpăr. dar cu toţii sperăm în secret că ăsta-i sfârşitul relaţiei cu el. Flora şi Ned n-au putut veni. sunt un pic uşurată. —Pentru frumoasa sărbătorită. — Mulţumesc. scumpule. poţi să-ţi iei ceva ec-ţi doreşti cu adevărat. ăă. Am uitat dej a .el şi Asteroid Attack au nişte angajamente în Sheffield. Şi despre lipsa fon­ dului tutelar. — Pentru Roşie. ca parte a turneului lor nordic. îi spun lui Philip când deschid tichetul-cadou pe care mi l-a cumpărat. Nu pentru totdeauna .. în felul ăsta. . întotdeauna spune asta. spune Charlie. Şi vă mulţumesc tuturor pentru că m-aţi făcut să mă simt atât de bine-venit. Sinceră să fiu. Nici unul dintre noi nu vrea s-o vadă pe Jess suferind. şi dacă l-aş vedea pe cel mai bun prieten al lui m-ar putea da rău peste cap. Lewis ridică şi el paharul şi zâmbeşte dulce. ridicând paharul de şampanie.. N-am să mă gândesc la cadoul de ieri. A plecat valvârtej ieri după ce Jess i-a spus despre slujbă.

nu ? I-am spus despre asta lui Philip. cu dorinţa ei de a presta o slujbă care să nu implice sex. Ce idee genială! Grace. neavând iubită. Fan­ tastic. Să vedem . — Ai grijă ce-ţi doreşti. Are nevoie de o parteneră care să-l înso­ ţească la un eveniment bisericesc foarte important şi. iar eu să mă reîntorc la viaţa mea plăcută şi organizată. mai spune-mi despre doctorul de picioare. ştiu că e o laşitate din partea mea. Când sting şi ultima lumânare aniversară. filmele porno se socotesc la experienţa în actorie. S-ar putea să ţi se îndeplinească. în timp ce prietenii mei aclamă şi bat din palme. în afară de cazul în care cineva ar ţine neapărat să le spună ? Ştiţi ceva ? E perfect normal să-ţi angajezi parte­ nerul perfect.temporar. şi are un apartament drăguţ în Grossvenor Square. Şi apoi îmi trece altceva prin minte. îmi spune Jess. s-a hotărât să angajeze iubita perfectă. . destul de sec. dar nu l-a deranjat deloc. îmi pun o dorinţă. şi da.are un cabinet în Harley Street.Vedeţi. Vreau să spun. şi cum ar putea afla înaltele feţe bisericeşti. Iar când prietenii îmi cântă „Mulţi ani trăiască" şi suflu în lumânări. Nu-i spun că am bifat-o deja pe cea legată de Candy. — Vai. Vai. îmi doresc ca mama să se simtă mai bine. —Jess. mă avertizează Carmen. dar nu vreau să dau ochii cu Luke de una singură. Asta îmi aminteşte că mă voi duce la nunta Florei singură. şi le repară picioarele unor oameni faimoşi sau bogaţi. ca să nu apar ca o fată bătrână demnă de toată mila. ceea ce nu-mi prea surâde. era soluţia perfectă. Philip vrea să facă o impresie bună mai-marilor bisericii. Am unsprezece săptămâni să găsesc pe cineva . te interesează ? Asta-i fantastic.

ce nu-i în regulă cu el ? Pentru că trebuie să fie ceva în neregulă cu el.. Pentru zidar.Iar eu am un sentiment neplăcut că sunt pe cale să fac o greşeală imensă. Nu vreau să se îndră­ gostească de mine într-un moment de slăbiciune. cu inima frântă. — Deci.. iar apoi să fiu nevoită să-i frâng eu inima din nou. . pentru că ar fi o mare cruzime din partea mea. după cum am descoperit eu. mai exact. nu ? — îmm. — Şi-atunci. Ah. ceea ce a cam fost o lovitură. — Nevasta l-a părăsit pentru altul. şi oricum nu mă gândesc să-i port primul născut. spune Jess. sărmanul om. Dar ăia mişto sunt superficiali. lasă-mă să mă mai gândesc puţin. clătinând din cap. Vreau doar pe cineva drăguţ şi cumsecade pe care să-l pot invita la nunta Florei. nu-i aşa. de vreme ce are un CV atât de impresionant. să aranjez ceva ? Dar mă gândesc la pericole. dar n-are iubită ? Sau poate că nu-i mişto.

am decis. dar mi-1 voi aminti mereu ca Dr. în ignoranţa mea. Sugestia lui... lux. cu numai trei săp­ tămâni înainte de nunta Florei. ci ascund omul? Aş vrea să am un spray care să mă ascundă pentru to t­ deauna de ochii sexului masculin. splen­ doare.. pentru că renunţ la bărbaţi definitiv. Fetiş Picior nu e numele lui real... Iată ce s-a întâmplat. Da. . Evident..Masă pentru opt persoane Confesiunea lui Roşie: Ştiaţi că de fapt substanţele împotriva ţânţarilor nu resping ţânţarii. pentru că la Ritz au o listă de aşteptare de vreo şase săptămâni. E un restaurant şic. Şi părea cât se poate de fermecător (deşi un pic copleşitor) la telefon. Sunt foarte fericită să iau ceaiul de după-amiază la Ritz. cinci stele. mă-nţelegi. sunt peste măsură de încântată de idee. Fetiş Picior. de fapt îl cheamă Giles Lockwood. Şi sunt total impresionată. să-i dau o şansă dom­ nului Dr. în caz că n-am fost suficient de clară. pentru că n-am mai servit niciodată ceaiul la Ritz. Să spunem doar că a fost o greşeală. Fetiş Picior. Asta înseamnă opulenţă.

desigur.. mişcă. —Ce-aştepţi. şi standardele au scăzut. dar eleganţi. — Roşie. Şi incomozi. zâmbesc eu şi-i strâng mâna.în timp ce chelnerul mă conduce la masă. Apoi. îţi spun. chiar dacă nu-i tocmai frumos. ridicându-se şi luându-mi mâna. — Cred că asta afre nişte şampanie. Sunt. către chelner: Două pahare de şam­ panie şi meniu complet pentru două persoane. spune el.. plus un candelabru uriaş şi un harpist care cântă încetişor în fundal. zâmbeşte vesel către mine Dr. sexy. blond şi. mişcă. Port o rochiţică neagră discretă (de fapt e marca Bill Blass. nu ? întreabă el jovial. Şi înainte să mă dezmeticesc din şocul provocat de ieşirea lui de Mr. dar am luat-o second-hand de la magazinul lui Carmen) şi o pereche de pantofi cu tocuri înalte.eşti frumoasă întocmai cum m-a asigurat Lady Etherington. Ajut-o pe doamna să se aşeze. pentru că n-apuc. Şi miş­ că-te repede. Ce se-ntâmplă cu lumea asta ? Nu se mai găsesc chelneri buni. mai-mai să spun. Şi chiar mă bucur că m-am dat peste cap să arăt bine. Ce start promiţător! E înalt. Serios. încântată şi eu să te cunosc.. omule ? zbiară deodată Giles la chel­ ner. Iar eu mă gândesc că ăsta-i abia începutul. Ceea ce se reflectă în bacşişul pe care nu-1 . sunt şi com­ plet şocată. îmi zâmbeşte el. Hyde. dar n-o fac. pentru că ştim cu toţii despre problema mea în a-mi găsi nişte pantofi sexy care să fie pe măsura tălpoaicelor mele. Jekyll. Hai. arată bine. De cum îl văd pe Giles Lockwood. admir măreţia salonului Palm Court şi sunt copleşită. draga mea. E aşa cum mi-am imaginat şi mai mult decât atât. vin aici de ani de zile.. cât mă bucur să te întâlnesc în persoa­ nă . — Bună.

draga mea. — îm m . îmi spune el serios când chelnerul ne aduce gustarea şi şampania. clatină din cap dr. — E u.. absolut totul.. Cei de la Ritz ar trebui să apeleze la tine ca să-şi facă rost de personal mai bun. Roşie. pentru că.. ha. —Spune-mi. Fetiş Picior dă din gură ca o moară stricată. Fetiş Picior la bietul om... eu cred.. îi spun bietului chelner când îi dau meniul meu. . înainte să mai pot scoate vreo vorbă. Şi probabil te întrebi de ce mă specializez în picioare.. —Şi ăsta-i doar începutul... să ştii. ha. eu sunt cadru medical.. Dar n-am ocazia să spun nici asta. —Nu poţi să le faci una ca asta bietelor picioare. —Sunt sigur că fermecătoarea fiică a dragei Lady Etherington ţi-a spus că. Draga mea Roşie. vreau să-mi poves­ teşti totul despre asta.. Era şi timpul. Fetiş Picior. pentru că n-am putut să nu remarc că porţi nişte pantofi care-ţi sunt cam mici. uitându-se iarăşi cu dispreţ la chelner. cu un zâmbet stânjenit. Suntem aici abia de cinci minute. îmi spune Giles. . adaugă el.n-am ştiut asta. —Mulţumesc. Giles începe din nou. se răsteşte Dr. înţeleg că deţii şi conduci o agenţie de angajări. E complet fascinant. bineînţeles. per­ sonalului de aici i-ar prinde bine o scuturătură zdra­ vănă.că a fost incredibil de rapid. Dr. îţi spun... —Totuşi. . — P ăi. —Deci.. nu-ţi dai seama că te expui riscului de a face bătături şi băşici ? Iar bătăturile pot duce la ulceraţii urâte. să purtaţi pantofi prea mici ? — îm m . De ce insistaţi voi.mai las în ultima vreme. fetele.

. omului nu i-a tăcut gura deloc. — . —Mulţumesc.Nu cred că merge prea bine. n-o să pot vorbi. . Un coşmar. N-ai crede.. în timp ce eu îmi îndes în gură somon afumat. — . cu un zâmbet înţelegător. îmi spune el zece minute mai târziu. Dacă am grijă să-mi fie tot timpul gura plină. folosesc din nou vechiul truc.. căci cine poate să mănânce cu toată vorbăria asta despre ciuperci şi călcâie crăpate şi sângerânde ? — Cu plăcere... încercând să nu-1 bag în seamă pe Dr. pur şi simplu n-ai crede în ce hal erau picioarele ei.fisuri ale călcâielor .. Şi n-ai crede câţi dintre ei nu-şi fac o pedichiură săptămânală. de când am venit. îi zâmbesc rugător chelnerului când îmi aduce încă un pahar de şampanie. Am renunţat la mâncare.. Fetiş Picior. — Dar îţi dai seama cât de frecventă e infecţia unghiilor de la picioare ? Scârboasă treabă. — Paharul meu de şampanie unde-i? întreabă Giles. Da. se întâmplă până şi la oameni titraţi şi faimoşi.. a trebuit să-i operăm bătăturile. toate numai crăpături şi sângerări. . pentru că. ăsta a fost unul dintre cazurile cele mai urâte de unghie încarnată pe care l-am văzut vreodată.. — Chelner! Chelner! Mai adu şampanie pentru doamna. tot trăncăne el. toate unghiile alea galbene sau maronii. draga mea. Nu că Giles s-ar aştepta să vorbesc. doamnă...aoleo. —Da. pentru că abia a băut jumătate din primul. Ceea ce e ciudat. îm i umplu gura cu delicioasa prăjitură merengue cu lămâie şi mă uit discret la ceas.. îm i beau restul de şampanie. înşfac un sendviş cu cremă de brânză şi arpagic.. îmi răspunde el politicos.

cel mai bun remediu pentru bursita. Luke Benton e la o masă în capătul celălalt al încă­ perii.. bolborosesc eu. de o întâlnire importantă.. — .. Şi cu toate că n-am făcut nimic rău. se pare că mă bâlbâi întot­ deauna în prezenţa lui Luke Benton. Trebuie să plec de aici.. sărind în picioare în timp ce caut o scuză.oamenii nu-şi taie unghiile cum trebuie. Cu el sunt frumoasa blondă de la strângerea de fonduri de Crăciun şi o femeie mai în vârstă... — . Splendid să te cunosc. — îm i pare rău. Dintr-o clipă în alta va întoarce capul şi mă va vedea.. Imediat.. Giles. elegantă. mă bâlbâi eu. pentru că n-am ştiut că e însurat când m-am culcat cu el. — .. trebuie să plec de aici“. Mi-e rău.— Scuze. trebuie să plec. Şi atunci devine şi mai groaznică. încât simt nevoia să mă aşez.. ar fi trebuit să-mi dau seama de la început că-i o idee groaznică. îmm.. mă gândesc în timp ce-mi beau şampania. E doar fiindcă nu mă aşteptam să-l văd. Picioarele îmi tremură aşa de tare. — Tocmai mi-am amintit. minunat ceai.. — Dar abia ne-am întâlnit. Pentru că.. — Când te mai pot vedea ? — La revedere. Mersi încă o dată.. C u . ..atleţilor.. bineînţeles... sunt copleşită de vinovăţie. domnule. mulţumesc tare mult. spun ridicându-mă brusc în picioare.. înainte să mă vadă. cu instalatorul meu. A fost o idee groaznică.. — Ce mai aştepţi. omule ? „Doamne.

adaugă ea către unchiul Greg. Ia o duşcă din coniacul ăsta. îi spun uşurată şi-i dau o bancnotă de douăzeci de lire. îmi spun când o văd coborând din maşină. Jess şi cu mine coborâm treptele bisericii ca s-o întâmpinăm. Vă pot fi de ajutor ? Aveţi nevoie de un taxi ? —Da. Pentru urgenţe. — N u-i nevoie. oftează Jess. pentru că sunt şi eu un pachet de nervi. Dar nu din aceleaşi motive ca Flora. — Insist. ajutată de tatăl ei. domnule Mayford. — L-am făcut special ca să pot aduce sticluţa fără să mă obosesc s-o car. Flora. Ce ? face ea spre mine când ridic ironic din sprâncene. —Adorabilă. ca să spun aşa. care arată şi el cam palid. în timp ce Carmen.— Doamnă. . şi ştim că se gândeşte la propriile-i speranţe destrămate de-a se mărita. totul e în regulă ? mă întreabă chel­ nerul nostru când ajung la uşă. în timp ce Car­ men îşi ridică discret fusta rochiei şi scoate o sticluţă plată de argint dintr-un fel de buzunar elastic pe care şi l-a prins în jurul unei coapse. vă rog. —Nu te-am văzut niciodată mai frumoasă. —Sigur arăt bine ? se agită Flora. pentru că ăsta-i adevărul. Scuze pentru limbaj. îi spune Carmen Flo­ rei. îi spun eu recunoscătoare. —Eşti a dracului de mişto. — Pot să beau şi eu nişte coniac pentru urgenţe ? întreb. pe de alta tristă. eşti absolut adorabilă. O să te liniştească. pe de-o parte încântată. Iar apoi lui Car­ men : Straşnică idee. „Flora este mireasa perfectă". îi spun Florei.

Astea nu-s poze de pus în albumele de nuntă. pro­ testează el. dar scrâşneşte din dinţi. dragule. domnule Mayford ? — Spune-mi Greg. —Vreau nişte instantanee rupte din realitate. îi spune unchiul Greg. iar eu n-o să-ţi spun cum s-o faci pe-a ta. s-a vindecat de Jess cu mult mai repede decât Jess de el. iar Carmen îl priveşte crunt. Aster. Apoi. Eşti . să prinzi curaj. doar ca s-o oftice pe Jess. Maureen. îi dă sticluţa lui Jess. —Uite. Carmen. — Gândeşte-te la filmul pe care-1 strici. te rog să nu mai faci poze cu mireasa.Câştigurile mult mai slabe ale lui Jess ca probatoare de prezervative (da. nu-mi spune cum să-mi fac treaba. îi spune Carmen sarcastic. Flora. Apoi: Vreţi şi dumnea­ voastră. are dreptate aici. —Paul. De fapt. cu voi toţi adunându-vă curajul să mergeţi spre altar cu Flora. nu-i aşa ? —Mă duc înăuntru să mă pregătesc pentru pozele importante. vreau. pentru că slujba de la supermarket n-a mers) n-au avut mare succes. Nu vrem să risipim bani.. spune el. la supermarketul unde lucra Jess. spune el drăgăstos. Eu cred că-i un moment duios. după ce ia o înghi­ ţitură. E dulce.. N u-i ca şi când am da fiecare câte-o sticlă pe gât. din partea mea. testare de prezervative. Ducă-se învârtindu-se. ordonă Carmen. acceptând recunoscător sticluţa de la Jess. fată dragă. tatăl miresei şi domnişoarele de onoare dând pe gât coniace. Florei: Noroc. Şi da. Uite. se pare. Ştim asta pentru că şi-a adus noua iubită. Paul o fotografiază pe Car­ men încruntându-se la el şi intră în pronaos.

iar eu. Paul. citindu-mi gândurile. dezgustătoare. Mare ţi-e grădina. aşa că n-ai de ce să fii stresată. în dorinţa lui de a avea o viaţă domestică mai aşezată. şi ea merge la altar la braţul unchiului Greg. Paul şi Carmen. Jess şi Carmen o urmăm. Nu ştiu de ce. Cinci minute mai târziu. Vedeţi. i-am netezit rochia şi voalul Florei şi ne-am îndreptat buchetele noastre. şi mă întreb dacă ea îl întărâtă intenţionat. — Bine. cred că e încântată. îmi spune ea.superbă. este întruchiparea eleganţei. Ned e un bărbat foarte norocos. Sex în locuri ciudate şi farfurii sparte. suntem gata cu toţii ? întreabă unchiul Greg. Nici un fel de zorzoane inutile. a cerut-o pe Carmen de soţie. stropită cu perle micuţe. Ea a acceptat. E croită pe corp şi-i scoate în evidenţă for­ mele frumoase. iar toţi ochii se aţintesc asupra noastră. pentru că-i nebună după el. Doamne. dar vrea o logodnă lungă. după ce am mai luat cu toţii vreo două înghiţituri de brandy ca să ne încălzim stomacele. menite . presimt. în sinea ei. de statuie. îi mulţumesc lui Dum­ nezeu că Flora e atât de mărinimoasă şi nu ne-a obli­ gat să purtăm nişte rochii oribile. Flora. a bunului-gust şi-a frumuseţii strălucitoare. până se hotărăşte dacă să meargă până la capăt şi să facă nuntă. presupun. pun de-o sesiune de spart farfurii mai târziu. alaiul foarte uşor cherchelit al miresei se îndreaptă spre altar. —Spontaneitate. N-ar trebui să-l facem pe bietul băiat să aştepte prea mult. Când orga bubuie. îi cedează şi lui nervii dacă mireasa nu apare. dar îl ţine în aşteptare cu fixarea datei. Rochia Florei e din mătase ivorie. Vreau înapoi un pic din vechea noastră spontaneitate.

s-a vopsit blond-mieriu şi şi-a făcut ţepi. o rochie dezgustătoare de domnişoară de onoare e unul dintre lucrurile cele mai nedrepte şi mai urâte pe care să-l vâri pe gât cuiva pe care-1 numeşti prieten.că poate n-a intenţionat s-o pună în umbră . dar fără s-o pună în umbră. prea bătrânesc şi de prost-gust după ea. nesemnificative pe lângă ea.să ne facă să arătăm palide. ştiu că e ziua în care mireasa trebuie să fie per­ sonajul principal şi că ea ar trebui să aibă rochia cea mai frumoasă şi să arate cel mai bine. bleu-pal. noi purtăm nişte rochii ado­ rabile. cât şi cu tenurile noastre. bine­ înţeles. care imită. s-o eclipsezi pe mireasă e un lucru atât de răutăcios! Dar n-am făcut-o. Dar Elaine a refu­ zat din cauza cuvântului „matroană". post-Aster. elegante. croită într-un stil mai elaborat. totuşi foarte asemănătoare cu rochia Florei. încerc să-i acord lui Elaine prezumţia de nevi­ novăţie . rochia miresei. Elaine stă în primul şir de bănci în partea destinată invitaţilor miresei. pentru că e ziua specială a Florei şi totul trebuie să decurgă cât mai lin cu putinţă. pentru că. dar zău. iar când am dat cu ochii de ea mai devreme am fost tentată să spun ceva foarte grosolan. Prin urmare. O culoare şi-un model care ne-au plăcut tuturor pentru că se potriveau atât cu părul. Adică. Flora nu i-a cerut lui Elaine să-i fie domnişoară de onoare. I-a explicat că nu i se părea potrivit pentru o femeie gravidă în treizeci şi una de săptămâni s-o facă pe domnişoara de onoare şi că s-ar bucura să-i fie în schimb matroană de onoare. în plus. ponosite. Nu ştiu de ce unele mirese simt nevoia să facă asta. nu-i aşa ? în loc de aşa ceva. Jess. E îmbrăcată tot într-o rochie de mătase ivorie.

doar dacă nu cumva s-a îndrăgostit de el. nu ? Stilul care-i dă Florei o frumuseţe elegantă şi stră­ lucitoare o face pe Elaine să arate ca o zeiţă fecundă. Elaine l-a invitat şi pe Harry. Flora a întrebat dacă mă supăr dacă vine şi el. cu Samantha. n-am putut obţine decât două din trei. dar mă bucur să spun că H arry nu înseamnă nimic pentru mine. pentru că. De alţi invitaţi îmi fac griji. stă în partea bisericii desti­ nată invitaţilor mirelui. Iar Florei îi plac pan­ tofii ăştia. care-ţi taie respiraţia. dar e ziua ei specială. pentru că mă străduiesc să evit total invitaţii mirelui. ca de obicei. m-a mai sunat de câteva ori. mai port şi pantofi strâmţi. cum a acordat . Trei bărbaţi pe care i-am cunoscut în sens biblic. pentru că seamănă cu ai ei şi. pe lângă mai multele Înghiţituri de coniac luate la bord. glorioasă. să-i fie partener la eveniment. dar am spus că nu mă deranjează absolut deloc. fiindcă îşi face griji pentru lucruri de genul ăsta. îm i înăbuş toate gândurile despre sex şi mă con­ centrez din nou să-mi pun câte un picior în faţa celuilalt. Jonathan.pe Flora. Vreau să spun. bineînţeles. moaşa. La drept vorbind. aşa că de obicei îi spun doar să dispară şi închid telefonul. Dar. De la logodna Florei şi-a lui Ned. e destul de nasol să mă gândesc că în biserică se află probabil trei bărbaţi cu care m-am culcat. Aşa că. Nu ştiu de ce s-a obosit. nu-s prea încântată. una peste alta. Doi invitaţi anume. Nu m-am uitat după capul lui blond. sofisticat şi confortabil. E doar enervant. Elaine nu poate să nu fie fru­ moasă.‘bineînţeles. dar nu pot nici măcar să-mi adun ener­ gia să mă mai înfurii pe el. Zău că am încercat să-mi iau ceva care să fie ele­ gant.

aşa că-i un semn bun. sunt fascinată de legătura asta de dragoste totală dintre ei. Deşi o ex-erectoare şi un preot sunt o combinaţie destul de ciudată. văd pe faţa ei acelaşi zâmbet. — Iubiţi credincioşi.. puternic luminată. nu ? Mai ales că foştii mei iubiţi sunt toţi prezenţi la eveniment.atâta atenţie detaliilor (şi a plătit pantofii). mă gândesc. Dar tot chinul ăsta merită numai ca să-i văd faţa lui Ned când se întoarce şi-o vede pe Flora.. continuă el solemn. cred că s-a transformat într-una de dragoste. n-am vrut să-i spun că mă strâng. Doar n-aveam să-mi fac apariţia singură şi să sufăr în tăcere sub toate privirile compătimitoare. îmi zâmbeşte încurajator când arunc o privire către el. (Bineînţeles că Philip oficiază slujba. total îndrăgostit de ea. undeva între invitaţii din partea miresei. iar când Flora se întoarce să-mi dea buchetul. iar eu mă pierd în frumuseţea tihnită a cuvintelor familiare. se poartă foarte frumos cu mama. şi gâtlejul mi se strânge de emoţie. „Emoţie în mişcare".) Ne-am adunat astăzi aici. In plus. Clarke e adorabil. Pentru o clipă. Apropo de însoţitori plătiţi. propriul meu înso­ ţitor plătit. săraca Roşie. care . E com­ plet vrăjit. iar vocea îi reverberează în biserica minunată. începe Philip. Clarke. A părut cât se poate de nimerit să facă el onorurile. Grace e şi ea aici. mulţumindu-i în gând lui Iris Murdoch că a creat o atât de minunată şi potrivită înlănţuire de cuvinte. Sper să fie ea şi Philip par atât de potriviţi. E un bărbat foarte drăguţ şi atent. Desigur că n-a angajat-o prin Slujbe Speciale pen­ tru nunta asta. mama şi bunica. doar pentru o clipă. Cu toate că relaţia ei cu Philip a început ca una profesională.

dar asta a dedus ea. Mi-am abătut iAtenţionat gândurile de la Luke.. Când Philip se opreşte ca să îngăduie oricui ar avea ceva împotrivă să vorbească acum sau să tacă pentru totdeauna. Nu reuşesc totuşi s-o conving să meargă la un doctor. am mers mai departe şi mi l-am scos din minte şi din inimă. nu-i genul meu. e încântată de el. Nu-i chiar o minciună . Asta au dedus şi toţi ceilalţi. e avocat şi studiază ca să intre în barou.de la surpriza cu poneiul de ziua mea pare să se mai fi liniştit. Apoi respir din nou când Philip continuă. Deşi l-a întâlnit pe Clarke doar de două ori până acum. din punctul meu de vedere. în lumina minunată a soarelui. în săptămânile de după nefasta noastră noapte de pasiune. brunet şi frumos.. omul să nu-i despartă. şi după ce am intrat în micuţa anticameră să fim martore la semnarea certificatului de căsătorie. în principiu. dar mă simt cam prost faţă de ea prezentându-i-1 drept prietenul meu. îmi ţin răsuflarea. dar cel puţin nu mai am . Prin urmare. cu toate că e înalt.n-am spus că-i iubitul meu . N u ştiu nici măcar dacă e aici. Din fericire. în realitate. Şi după ce Philip spune că pe aceia pe care Dumnezeu i-a unit. De fapt. nu-mi pasă. dar se simte mai bine de când am început să stau la ea în weekenduri şi s-o mai scot din casă. pentru că insistă că se simte perfect. dar are nevoie să-şi suplimenteze câştigurile şi lucrează seara ca însoţitor. zău că nu-mi pasă. ieşim afară. nu-i nici un pericol să se întâmple ceva neprofesional între noi. ceea ce e bine.. fiindcă n-am ştiut cum s-o întreb pe Flora fără să bată la ochi. Eu tot bănuiesc că suferă de depresie întâr­ ziată sau ceva de genul ăsta. Ceea ce e absolut admirabil şi în regulă.

ori e complicată. —Nici un dar. ca de obicei. inima-mi bubuie în piept şi toate organele-mi intră în alertă. Şi atunci. e Luke. foarte frumos în costumul lui. Doamne. dar fixându-mi un zâmbet politicos pe figură. Şi nu poate fi şi-aşa.. —îm i. iar el e la fel de scump ca-ntotdeauna. Luke ? îl întreb eu rece. Şi doar pentru o clipă.. prima persoană de care mă cioc­ nesc în faţa bisericii. şi nu pot să nu-mi amintesc de ultima dată când l-am văzut. unde Paul începe să aranjeze grupuri de oameni pentru pozele de album. pare rău că ai aflat aşa despre asta. Părul tot ciufulit îi e.. coborând vocea de teama urechilor indiscrete. şi totuşi foarte sim­ plă de fapt. Ridic o mână. Era g o l. în aşa fel încât să nu bănuiască nimeni că suntem altceva decât nişte simple cunoştinţe. adâncindu-şi mâinile în buzunare. Dă din cap. Dacă-mi spune că nevastă-sa . evident. tot ca de obicei. explica. zâmbetul îmi dispare. începe el.. dar. —Roşie. —întotdeauna există. Şi. sunt tentată să ascult orice-ar avea de spus...nu-1 înţelege.vise sexy. —Există o foarte complicată. drept în faţa mea.. dar ce bine arată în ţinută formală. A apărut dintr-odată. dar până . fără să zâmbească. şi-aşa. Sau imagini sumbre de răzbunare şi pedeapsă în care el e prăjit încet pe cărbuni încinşi.. îm i revin repede. M-am tot între­ bat dacă din cauza asta nu m-ai sunat. la Ritz .. — Ce-ţi mai face soţia. Ori e simplă.pe care am obser­ vat-o stând de vorbă cu Elaine şi care-i la fel de fru­ moasă ca prima oară când am văzut-o la strângerea de fonduri de Crăciun şi a doua oară.. am să urlu. dar numai pentru o clipă.

simt că-mi iau foc obrajii. am auzit totul despre tine.. De data asta însă. el e Luke Benton. Luke. îmi spune Luke. ca şi cum n-a însem­ nat nimic pentru mine. E doctor. O minciunică nevinovată în numele m ândriei. Uită tot. ştie. cum i le mai spun! —Şi. îi spune ea. piezişa. da. Ce părere ai despre cafeaua de la McDonald’s ? Dumnezeule. misteriosul doctor care-a oblăduit-o pe Elaine. Arăţi colosal ca-ntotdeauna. Carmen. sunt foarte mândră de mine că am fost aşa clară şi fermă. spune Carmen. nu-i aşa..la urmă. bine. Se mai întâmplă. — Luke a fost un înger la logodna Florei cu Ned. Eu sunt Carmen. care-i suspicioasă în legătură cu orice. Roşie ? spune el. ca să pot alege dacă accept sau nu s-o înşeli cu mine. el e Lewis. ciripeşte Charlie. aruncându-mi o privire şireată.. adaugă el când Carmen şi Jess ajung lângă mine. când ajung la o astfel de confruntare. — Ah. ceea ce nu se întâmplă prea des în viaţa mea. oricum. cu ochii în pământ. O aventură de-o noapte după o petrecere. — A-ha. Charlie alege exact momentul ăsta să se ivească pe neaşteptate. nebăgând în seamă vor­ bele noastre şoptite. Şi când se întoarce să plece. Uau. Doar că n-am găsit nici o soluţie să evit nunta fără să-l rănesc pe N ed. ridic eu din umeri. Lewis. cumva. De obicei. M ă bucur să te cunosc. că îi ascund ceva. cercetându-1 curi­ oasă. ce naiba mai faci ? îi înşfacă Charlie mâna. continui eu. — înţeleg. şi nu m-am poticnit deloc. n-o să se mai întâmple.. — Luke. Bine. ar fi trebuit să ai decenţa să-mi spui despre ea. parcă-mi înghit limba şi uit ce vreau să spun. Eu am uitat. . scuturându-i-o zdravăn. spune Luke. înţeleg. a fost ceva fără însem­ nătate. iartă-mă că te-am deranjat.

îi spune el. îmi simte cumva stânjeneala. Rosie a noastră are o înclinaţie pentru doctori frumoşi şi pentru Piccadilly Circus. Şi nici nu sunt sigură că vreau să-mi vrăjească prietenii. îi spune ea pe şleau. îi spune Jess. O beau ori de câte ori am ocazia. —Cred că o să-mi placă de tine.) Unde-i omul tău ? mă întreabă. De fapt. n-aş bea nimic alt­ ceva. şi-mi dau seama că a vrăjit-o instan­ taneu cu felul lui degajat de-a fi. dar o iubim pentru asta vezi tu. Sper ca tu şi soţia ta să vă distraţi de minune.e o glumă pen­ tru avizaţi. Oh. Vorbim cumva despre doctorul lui Roşie ? îi plac doctorii. spun eu. Cu excepţia lui Fetiş Picior. (Lewis. şi intervine. Să spunem doar că trebuia să fii acolo . probabil pentru că faţa mea e mai roşie decât papionul lui. Mai bine mă duc să văd ce face frumosul meu iubit. dar evident că nu erai tu ăla.—Va trebui să scuzi întrebările idiosincrazice ale lui Carmen. ca de obicei cu câţiva paşi în urma conversaţiei. care-i o persoană extrem de sensibilă. îi spune Charlie. strângându-mă încurajator de braţ. absolut de neuitat. Obişnuieşte să fie suspi­ cioasă şi excentrică uneori. hahaha. şi mă întreb dacă nu există în curtea bisericii ăsteia vreun mormânt gol în care să mă îngrop imediat. după părerea mea. — Tu eşti doctorul care a salvat petrecerea de logodnă a Florei. iar faţa îmi arde şi mai tare. de nici un ajutor. —Cafeaua de la McDonald’s e. adaugă Jess. —Dar totul s-a schimbat de când l-a cunoscut pe frumosul avocat. Eu sunt Jess. şi mă întreb dacă n-ar trebui să-mi tai venele acum. adaug . ce tot bălmăjesc aici ? râde el. Dar eu nu pot să nu mă întreb dacă el vrea să spună că eu sunt de neuitat. întinzându-i mâna. sfârşeşte Charlie. îi spune Luke lui Carmen. —Are grijă de mama şi bunica.

mai-mai să intre în panică. şi eu am fost prinsă până peste cap la serviciu-. înşfăcând un pahar de şampanie de pe tava unui chelner în trecere. ceea ce nu-i stă deloc în fire minunatei şi niciodată panicatei Flora. iar mami era aşa de ocupată. uitându-mă pe furiş la Carmen când subliniez cuvântul „soţie“. — Draga mea. spun eu repede. Respiră adânc. — Uite. E doar pentru dineu. bea asta. Asta e ziua ta. undeva. înşfac un pahar şi pentru mine şi-l beau dintr-o înghiţitură. . dar a insistat atât de mult să ajute. — N-ar fi trebuit s-o las pe Elaine să aibă de-a face câtuşi de puţin cu aranjamentele. spun eu.eu către Luke. Ar fi trebuit să verific. de trei ori la dracu’. Am să-i explic mai târziu cum devine treaba cu gafele ei. mult mai calmă şi mai liniştită decât mă simt în realitate. fiindcă ea nu merită nici un fel de motive de anxietate de ultim moment. La dracu’. spune ea. spune Flora peste umărul meu când rămân uitându-mă îngrozită la planul diabolic de aşezare la mese. După întâlnirea cu Luke şi agonia faptului că am nişte prieteni minunaţi. E cu adevărat planul dracului de aşezare la mese. O să fie bine. Nu-mi vine să cred. Flora. la dracu’. şi după stresul cu mama. asta-i tot ce-mi mai lipsea. spun eu. — E în regulă. are ceva cu mine. încep să cred de-a binelea că cineva. dar penibili. îmi pare atât de rău. La dracu’. mint eu şi închid o clipă ochii. şi n-ai să ţi-o strici pentru un flecuşteţscum e planul de aşezare la mese.

iar ea se duce spre masa de onoare. Grace. — Sper că stăm împreună. spun eu. Mai înşfac un pahar de şampanie. ceea ce e o uşurare. Staţi cu Paul. —Ce faci ? o întreb. —Eşti sigură. — Grace pare foarte drăguţă. în mod clar pe altă lungime de undă. izbucneşte Carmen. —Pentru că merită să-şi găsească o iubită drăguţă. cavalerul de onoare şi părinţii miresei se pregătesc să se aşeze. fată dragă ? Sunt sigură că putem face o schimbare pe ultima sută de metri dacă trebuie. Dacă n-ar fi gravidă. mirele. terminând şi al doilea pahar. Mulţumesc. nu-i aşa ? —Absolut. jur c-aş pocni-o. Nu şi faptul că va trebui să sporovăiesc cu nevastă-sa. bineînţeles. evitând astfel să vorbesc.. — ’Tu-i mama mă-sii. Ea şi Philip sunt.. Luke şi Rowan.. adaug eu. — Voi două.. . Hai. ştii tu. decid că există o singură cale să ies cu bine din asta. De fiecare dată când cineva o să-mi spună ceva în timpul mesei. spune Carmen când vine cu Jess să verifice aranjamentele. aş pocni-o. da. un cuplu ? — Nu sunt sigură. încetează. evident. A făcut-o din nou. îmi voi umple gura cu orice mi-o pica la îndemână. întoarce-te şi găseşte-ţi încântătorul mire. —Huş de-aici. Din păcate. spune ea şi mă sărută pe obraz. spune Jess. îi spun eu. spun eu. şi cu Philip. îţi ordon să te distrezi. Jona­ than şi Samantha şi. — Mulţumesc.Clarke şi cu mine stăm cu Elaine şi Harry. în vreme ce bulele îmi pun sângele în mişcare. Dar măcar nu ştie nimeni că m-am culcat cu Luke. A făcut Elaine asta dinadins ? Eu chiar credeam că s-a potolit. furi­ oasă foc. eu nu-s aşa norocoasă. unde mireasa. Charlie şi Lewis.

—Da. Strângeri de fonduri de Crăciun şi alte alea. ce coincidenţă. Pentru că. spune Carmen. am putea. mai devre­ me. să dăm uitării întâmplarea aia de la McDonald’s-ul din Piccadilly Circus ? Serios. aşa-i. Eu am tras de el —îţi aminteşti ce ţi-am spus ? zic eu. revenind asupra poveştii şi întreru- . a fost aşa nepotrivit din partea ta să mă pui într-o asemenea situaţie delicată. Şi pentru că tot veni vorba de coincidenţe. Doamne. îmi spune Carmen.. Dar măcar poţi să stai de vorbă cu Luke şi Rowan. De fapt. iar eu roşesc. nu ? Sunt prietenii mei. nu -i aşa ? — Cine ? întreabă Jess. zic eu cu tupeu. ea a organizat petrecerea la care ai fost de Crăciun.— O. nu. — Ei. jegosul. — Dumnezeul^* Carmen îşi duce o mână la gură. Cred că domniţa protestează prea mult.. — Trişorul. Par nişte oameni foarte drăguţi. Te tachinam doar. — Nu. Nu vreau să se bată pe burtă cu duşmanul. ce naiba! — Ei bine. te rog.. oftează Jess când se prinde. Şi ştiu acum că şi Carmen ştie. — Scuză-mă că respir. spun eu. spune Carmen. N-ar fi priceput-o. Mereu a fost prea deşteaptă pentru binele ei. îmi pare rău. scrutându-mă curi­ oasă. în sfârşit. —Da. o. n-a fost amuzant. Şi apoi le-a făcut cunoş­ tinţă cu nevastă-sa.se pare că-i implicată într-o groază de evenimente caritabile.. cercetându-mă bănuitoare. El era. — Zău ? întreb eu plină de nonşalanţă. Nu că ei ar avea habar că Luke este duşmanul. Rowan e grozavă . după ce i-am lăsat cu Luke. Se presupunea că-i o glumă doar pentru cei avizaţi. E al naibii de nedrept. am observat că purtau cu toţii o conversaţie foarte plăcută şi intimă cu el. oricum.

şi vorbesc serios. N-are importanţă. iar ei îl vor uita.. m-am dus la o agenţie de însoţitori. N-ar trebui să-l numesc aşa. Mă simt îngrozitor. spune ea. hotărâtă să schimb subiectul. N-aş face nimic care să te facă să te simţi prost sau să strice nunta Florei. n-am dat un anunţ. Pe nimeni. îi spun eu. — Pe cuvânt. El a făcut chestia aia amabilă cu salvarea-mea-de-Oribilul-Şef. în căutarea unui partener. —Da.. nici măcar în gând. da. nu mai vorbesc niciodată cu tine.. Promite-mi. Cum a fost. zic şi plec să-mi găsesc bărbatul de închiriat. sunt impresio­ nată că ai avut curajul. aminteşte-mi ? — Eu mă duc să-l caut pe Clarke. —Bineînţeles. Şi dacă spui sau faci ceva. rânjind aparent fără nici un motiv. spun eu voioasă. Apoi pe aia de după şocul-de-a-fi-fost-înşfăcat-şi-sărutat-de-o-necunoscută. şi ochii i se măresc. dar ar fi şi mai penibil să recunosc că. Mă simt un pic vinovată că amăgesc pe toată lumea. Doar nu pe Dr. Nu. pentru că ar fi aflat Charlie. . Ce-ar spune dacă ar şti că m-am culcat cu el ? — Dar pe cine-ai sărutat ? întreabă Jess. Şi nici nu m-a sărutat nimeni. iar gura lui e câteodată mai mare ca Atlanticul. Eu am fost instigatoarea. (Bine­ înţeles că n-ar face aşa ceva. şi mă simt imediat vinovată că n-am încredere în ea.pându-i peroraţia înainte să-şi intre în mână. da. Şi la drept vor­ bind. căci toată lumea crede că e noul meu super-iubit. spune Carmen..) De fapt. în vreo două săptămâni. Măcar ai gusturi bune. va dispărea din viaţa mea. Clarke şi cu mine vom deveni pur şi simplu incom­ patibili. tu n-ai ştiut că-i însurat. Fetiş Picior ? — Pe nimeni. da ? spun eu. Şi nici n-aţi făcut schimb de numere de telefon sau alte alea.

La Savoy se face o mâncare minunată . Cu toţi oamenii ăştia străini în jur. — Păi. spune mama. nu-i aşa. intervine imediat bunica Elsie. spun eu voioasă când ajung lângă ei. — Sper că eu stau cu tine. — Pariez că o să vă distraţi de minune. bun. pentru că nu ştiu pe nimeni dintre cei cu care va sta la masă. Philip le salvează sufletele nemuritoare.—Te ocupi probabil de tot felul de cazuri. — Tu stai cu bunica la masa trei. Doar tu şi cu mine. indignată. —Dragă.. Nu-s copil. chicoteşte bunica Elsie. scumpo ? îi spune ea mamei. îi spun eu.o să fie grozav. O să ne simţim bine împreună. stră­ lucitoare în rochia de poliester fucsia şi cu pălăria asor­ tată. Iar după ce le instalăm pe ele şi ne îndreptăm spre masa noastră. să ştiţi. pentru că e ziua Florei şi nu vreau să i-o tulbure vreo panică de-a maică-mii. mă trataţi cu toţii de parcă aş fi invalidă. Roşie ? — Pentru Dumnezeu. îi spune Philip. îi spun eu. încruntându-se. Ne cheamă la masă. — Doar cât luăm masa. le spune el amândurora. . îi arată Clarke zâmbetul lui binevoitor. Roşie. —Nu m-am gândit deloc la asta. aici erai. vreau să stau cu cineva cunoscut. seamănă cu munca lui Philip. — O. Imediat ce se termină. în vreme ce Grace îi zâmbeşte şi mai veselă lui Clarke. spune mama. o consolez eu. o să vă conducem acolo înainte să mergem la locurile noastre. îi spune Grace când mă apropii de ei. spe­ rând să fie totul în regulă. şi-atunci am să pot veni să stau cu tine. Nu-i nimic în neregulă cu mine. De fapt. lumea o să se ridice şi-o să se mişte de colo-colo. doamnă M. iar eu le salvez pielea muritoare. mă simt precum Daniel intrând în groa­ pa cu lei. — Minunat. nu-i aşa.

vai mie dacă Elaine ar des­ coperi că eu şi Clarke avem un aranjament financiar. E prea riscant. trăn­ căneşte ea. Aşază-te aici. Notă pentru mine: n-o să-mi mai angajez niciodată un par­ tener. — Eu sunt verişoara lui Rosie. nicidecum unul romantic.. în caz că verişoara Elaine mă înjunghie în spatele meu metaforic. Sunt moartă de groază. . — Tu trebuie să fii Clarke. mă gândesc eu. zâmbindu-i plină de sfială când sosim la masă. Şi bate cu palma în scaunul de lângă ea. ciripeşte Elaine cu vocea ei de fetiţă. zâmbind cinică la tentativele ei de flirt. Clarke. „Cel puţin. nu-i nici un pericol ca Elaine să mi-1 fure pe Clarke“. şi n-am ce face. Elaine. Fiindcă ştiu că ei trebuie să-i mulţumesc pentru planul ăsta diabolic de aşezare la mese. In momentul ăsta. nu-mi imaginez de ce Roşie te ascunde de noi. Nu-mi pot imagina de ce am crezut că sarcina a schimbat cu ceva răutatea lui Elaine. —Am auzit atâtea despre tine de la tanti Sandra..16 Verişoare la cuţite Confesiunea lu i Roşie: Ştiaţi că laptele din nucile de cocos tinere poate fi folosit ca înlocuitor pentru plasma sanguină? Menţionez asta pentru că mi-ar prinde bine să am la înde­ mână câteva metaforice nuci de cocos tinere. şi m-ar da în vileag.

e foarte amuzant. la care încerc din răsputeri să nu mă uit. menţinându-se în centrul atenţiei. —Cu excepţia mea. apoi se . H arry mă priveşte cam acru de la locul lui. Şi apoi: Bineînţeles. mă bucur să fiu azi în com­ pania voastră. tu stai lângă Jonathan. între Rowan şi Elaine. aşa cum ştim. cred. fericită că (a) am un însoţitor frumos şi (b) l-am ignorat. Am auzit lucruri minunate despre tine.care. băiat/fată. Sunt Rowan Smythe-Lawrence. spune Elaine. iar restul mesenilor se prezintă pe rând. zâmbesc eu şovăitor. le spune Elaine . —De fapt. nu poate să nu iasă la rampă . deşi prezenţa lui are un efect foarte neplăcut asupra respiraţiei mele. —Roşie Mayford. îmi spune ea cu sinceritate. nu-i aşa. dragă ? adaugă ea. lăsându-mă perplexă. Roşie cunoaşte practic pe toată lumea de aici. —Roşie.şi râde cu râsul ei cristalin. Ceea ce e bine. dar nu-1 găsesc. —Salut la toată lumea. zâmbeşte Rowan şi-mi întinde mâna peste masă. în ce mă priveşte. şi ştiu că într-un fel sau altul o să mă pună într-o situaţie jenantă. De asemenea. şi-i strâng mâna. dar H arry şi Jona­ than sunt amândoi foşti iubiţi ai lui Roşie. iar eu îi zâmbesc dulce. pentru că Jonathan e cel mai mic dintre cele trei rele.Masa e aranjată băiat/fată. îi cercetez trăsăturile în căutarea unui semn pen­ tru un ulterior motiv de căţea-ce-eşti-te-ai-culcat-cusoţul-meu. neîndrăz­ nind să mă uit la Luke. Dar totul e de domeniul trecutului acum. trebuie să stau lângă Jonathan. pe el şi telefoanele lui. fiindcă am de gând să pretind că nu-i acolo. Iar el este Clarke Bradley. de fiecare dată. iar eu stau faţă în faţă cu Luke. spune Clarke foarte drăguţ. nu ? continuă ea. adaugă ea prietenoasă.

ci o foarte restrânsă versiune a adevărului. pentru că altfel n-aş fi fost aici cu ea. şi se simte lăsată pe dinafară. nu ? Nu-mi e totuşi foarte milă de ea. de fapt. înşfac în schimb o chiflă şi muşc din ea. de pildă „Da. din cauza planului perfid de aşezare la masă. adaugă Clarke loial. —Nu m-ai făcut. „Dar dacă ar fi atentă cu oamenii. mă gândesc eu. Ceea nu-i tocmai o minciună. Flora şi Philip ne înţelegem aşa de bine unul cu altul. Şi nu suportă nici că eu. Ba. n-am vrut să te fac să te simţi prost în faţa noului tău prie­ ten. De ce Dumnezeu simte femeia asta nevoia să-şi înjosească familia.. Elaine. Dar sunt foarte norocos că sunteţi foştii şi nu actualii. dar nu şi cu ea. . Spun asta la modul cel mai politicos. Doamne. după cum ştim cu toţii. Cum am putut să cred că s-a schimbat ? Şi mai cred că nu suportă faptul că eu am un cerc atât de larg de prieteni vechi şi noi care mă iubesc. nu-i aşa. Nu că mi-ar p ăsa. — Pe mine şi pe Roşie nu ne preocupă trecutul celuilalt. târfă ordinară. zâmbind dulce. e o sucită scârboasă care are puţini prieteni pentru că toţi află la un moment dat că e o sucită scârboasă şi-o lasă baltă. îndesându-mi dumicaţii în gură. căci mi l-ai furat de ziua m ea?“ Dar nu spun nimic. e mai presus de înţelegerea mea. Lăsând la o parte faptul că-1 ignor total. dă el din cap către Jonathan şi Harry. ducându-şi o mână la gât. Roşie. Acum aş putea spune ceva foarte nasol. O. sunt foarte conştientă de faptul că Luke trebuie să se gândească acum că m-am culcat cu toţi bărbaţii de la masa asta. dar pe Harry l-am avut amândouă. i-ar fi mult mai bine“. dar clo­ cotesc de furie. plângându-i de milă. spun eu.opreşte.. fiindcă trebuie să fie tare însingurată. înţeleg.

Nu că mi-ar plăcea ideea de-a o înşela. Cum? — Da.. iar eu mă simt ca un gunoi. îmi spune el mie. adaugă ea. De ce se poartă aşa frumos cu mine ? —întotdeauna m-am gândit că şi eu m-aş pricepe să le găsesc oamenilor slujbele potrivite. Pe sub masă. Şi Luke. E foarte încurajator să vezi o femeie reuşind în afaceri. îi spune Rowan. iar eu mă simt şi mai rău fiindcă mă laudă. — Ned şi Flora mi-au povestit totul despre cum ai descoperit o nişă neexploatată pe piaţă. Rosie are un mare talent în a plasa per­ fect oamenii în slujbele potrivite. măcar picioarele să mi se simtă confortabil. îi suflaseră sectorul nişte . mereu dornică să iasă în faţă.. sper că nu i-a spus. Doamne. Sunt o persoană foarte empatică. cum îmi doresc să fiu lăsată în pace. da. dacă tot o să am parte de-o seară groaz­ nică. îmi scot pantofii strâmţi. spune Elaine. încur­ cată de atenţia ei. spun eu. încântător om. n-aş zice. spun eu cu glas pierit. —Păi. spune ea.—Foarte înţelept. înţeleg că administrezi un gen alternativ de agenţie de angajări în Notting Hill. îmi amintesc de jonglerul ăla falit de la Covent Garden. să mă mai îndop cu nişte pâine. — Ei. căci. Oh. —De fapt. apoi celor de la masă. aruncându-i un zâmbet cald. fireşte. am un partener de afaceri. şi inima-mi bate cu viteză dublă în timp ce aştept îngrozită şi urmarea. spun eu. sper că nu i-a mărturisit totul. spune Jonathan. şi-mi zâmbeşte. De unde ştie asta ? De la Luke ? Sigur nu merit încă o umilire publică ? Dumnezeule. — Charlie. Şi apoi: Roşie. Zice că tu eşti sufletul firmei. luându-mă prin surprindere. Am stat de vorbă cu el la biserică. dar.

. Sper că nu. Serviabil. Nu i se mai aud ultimele cuvinte. şi mă uit în altă parte. îmi pari foarte cunoscut. — Da. Am sentimentul că ne-am mai întâlnit. îmi spune Rowan. iar eu îmi amintesc foarte bine când am vorbit noi doi ultima dată despre jongler. . Cristoase. trebuie să recunosc. — Ştii. Charlie. ca şi cum m-ar întreba dacă mi-e bine.. iar nervii mei intră imediat în alertă. Cu siguranţă aş fi ţinut minte o femeie aşa frumoasă. spun eu repede ca să-i acopăr stinghereala. spun eu. Ştiu că ar trebui să fie pentru toasturi. Luke mă priveşte. chel­ nerul îmi umple din nou paharul. zâmbeşte Clarke galant. şi mă întreb dacă n-ai fi intere­ sată ? Caut femei de afaceri de succes care să parti­ cipe la acţiunea asta. în ce priveşte munca mea. — Ştiu că suntem la o nuntă. Clarke. fără să zâmbească. deci la o petrecere. Sunt cam derutată că Jonathan mă susţine. asociatul meu. —Nu cred. dar momentele disperate cer măsuri disperate. iar stomacul mi se strânge şi mai tare de emoţie. da.gimnaşti înghiţitori de flăcări. îi mergea fantastic ultima oară când am auzit. nu ? îmi iau paharul de şampanie şi-l dau pe gât. înainte să pot rumega ce-a spus. Mai rău de-atât nu-mi poate merge la nunta asta. Cu toate că. m-a sprijinit întotdeauna foarte mult. Ce crezi ? —îmm. iar tu ai fi perfectă. are o mulţime de cunoştinţe în industria de divertisment. Elaine schimbă subiectul. dar eu organizez o strângere de fonduri pentru sensibilizarea opiniei publice privind violenţa domestică. iar Rosie a venit cu ideea perfectă ca el să se ocupe cu divertismentul la petrecerile pentru copii. Iar când pun jos paharul gol. Expresia lui e curios de tandră cu sprânceana ridicată sarcastic. Eram în pat. Jonathan roşeşte.

. — Totul e-n regulă ? îmi spune Clarke la ureche. sunt rezultatul aban­ donului domestic. eu însămi sunt foarte implicată în acţiuni cari­ tabile. Mă urăsc şi mai mult pentru că am înşelat-o. ne spune ea cu atâta altruism. Şi. da ? Trebuie să-mi recapăt controlul asupra corzilor vocale. nu mai vorbesc despre muncă. Se bate uşor pe burtică. Bineînţeles că Luke s-ar însura cu una ca ea. . privirea îmi alunecă spre Luke. e soţia lui Luke. pentru că e foarte convingătoare. încât mă loveşte o dorinţă stranie să-i scriu Papei. Numai că eu ştiu acum că bunătatea ei e o faţadă. Şi în timp ce Elaine trăncăneşte în continuare. După cum ştiţi. chiar dacă nu-i catolică. aşa că pot să văd dincolo de aşa-zisa since­ ritate şi să aud toate minciunile. dar sunt ameţită de toate întorsăturile de situaţie. Te rog să mă suni. Deşi n-am ştiut că o înşel. —Aş putea fi şi eu de ajutor. ca să putem discuta despre detalii. să-l implor să facă o excepţie de la regula sanctificării persoanelor în viaţă şi s-o canonizeze imediat pe Elaine. în jurul mesei toţi dau din cap. Şi gata. mă gândesc la altceva. Mai puţin în ultima vreme. Cum a putut să înşele o persoană atât de drăguţă ? — Ai aici datele mele de contact. le spune ea zâmbind tutu­ ror de la masă. Nu că am de gând să-i accept oferta. din cauza stării mele delicate. desigur. Pot să înţe­ leg ce simt multe «dintre aceste femei.. Şi fără să vreau. Iar în momentul ăsta îl urăsc şi mai mult pe Luke. se bagă Elaine.îmm. fiindcă ea pare să fie foarte onestă. — Grozav. pen­ tru că n-a fost în centrul atenţiei cel puţin treizeci de secunde şi suferă probabil de sevraj. se bucură ea şi-mi întinde o carte de vizită peste masă. Vreau să spun. iar eu mă minunez încă o dată de diferenţa dintre noi două.

toată atenţia mea se îndreaptă asupra lui Clarke. Şi flir­ tez şi mai mult cu Clarke. încep să mă simt ca o desfrânată. ca şi cum i-aş şopti dulci nimicuri. rânjeşte el. beau tot mai multă şampanie ca să-mi fac curaj. îi răspund şi eu la ureche. deşi nu vreau asta. dar cum pot să fiu prietenoasă . dar eficace". la primul interviu pe care l-am avut cu Clarke în calitatea lui de posibil însoţitor al meu (ca să procedez meticulos şi eficient). odată cu eforturile lui Rowan de a sta de vorbă cu mine din când în când. sunt conştientă de privirile constante pe care mi le-aruncă Luke. şi zâmbim privindu-ne în ochi. Acum relaxează-te şi lasă-mă pe mine să mă ocup de probleme. mă gândesc văzând cu coada ochiului că Luke ne priveşte. De-asta mă plăteşti. „Strategie simplă. adaug. Şi tot timpul cât mă pre­ fac că flirtez cu Clarke. oferindu-i cel mai cochet zâmbet al meu. —Sunt destul de sigur. Spune-mi că n-ai mai întâlnit-o pe Elaine până acum. în restul timpului fiind monopolizată de Elaine. Cred că eşti în siguranţă. Sunt la fel de conştientă şi de privirile piezişe pe care mi le-aruncă Jonathan.—Absolut. El trebuie să mă trateze ca şi când aş fi singura femeie de pe faţa pământului. Şi în vreme ce ascultăm şi aplaudăm discursurile. iar a lui asupra mea. Nu-mi pot imagina de ce mi se acordă atâta atenţie masculină nedorită. i-am pomenit de faptul că s-ar putea să apară o situaţie de confruntare cu foşti şi ne-am exersat oarecum strategia. Ar fi un dezastru. crede-mă. Şi aşa. Dar şi sentimentul meu de vinovăţie creşte. Şi de încruntăturile ocazionale ale lui Harry. şoptesc eu. spune el încet. Sunt monosilabică până aproape de groso­ lănie. Vedeţi. Dumnezeule.

tre­ buie să întreb.. Ce pot să spun ? Sunt bărbat. îm i pare tare rău că nu te-am sus­ ţinut cât ar fi trebuit. M-am gândit că ar fi mai puţin complicat să-ţi las un mesaj în căsuţa vocală. — E în regulă. spune el. Şţrnn eu. Deşi mesajului tău de despărţire i-ar fi prins bine nişte îmbunătăţiri. — Şi. A fost înlocuit. Şi ce uşor era să fiu cu el. nu ? —Da . —Ştiu. bătându-1 pe braţ. Nu mă pricep deloc la . ce fericită o să fiu când o să se termine totul. Am fost cam prins în toată povestea asta. Dacă ar şti adevărul.. Ştii că Rowan e sora lui. Ocupat. Vinul de cea mai bună calitate care le acompaniază nu-mi spune nimic. şi nu pot să nu-mi amintesc iar strângerea de fonduri de Crăciun. iar Elaine îl ignoră pe H arry şi încearcă să mi-1 sufle pe Clarke. Dar tu? — Oh.. dau eu din cap. —Bine. spune el. ce-ai mai făcut? mă întreabă Jonathan în vreme ce Samantha. Doamne. familia a decis că avea nevoie de o lungă vacanţă la dezintoxicare după ce a fost ameninţat că va fi în dat în judecată de directoarea unei firme cu care facem afaceri. — Chiar ? — Da. —Sidney e tot aşa dificil ? Nu mă pot abţine.. Minunatele feluri de mâncare pentru care tanti Lizzy şi unchiul Greg au plătit o groază de bani au gust de cenuşă în gura mea. Şi vor­ besc serios. gândindu-mă ce amabil e Jonathan.şi a fost de mare ajutor în rezolvarea pro­ blemei cu Sidney. Ştii tu. Luke şi Rowan sunt adânciţi într-o conversaţie despre o nouă secţie de nou-născuţi. uitându-se în jos către masă. foarte bine. M ai uşor pentru amândoi.cu ea ? Ar fi atât de ipocrit. bine.

A trebuit să-şi angajeze un însoţitor ca să nu fie nevoită să vină singură. îmi pare rău Elaine. nu-i aşa ? — Nu. dar soră-sa. care nu-şi poate stăpâni bucuria. Nu şi pen­ tru biata Mitzy. — Deh. alege Elaine exact momentul ăsta ca să ţipe încân­ tată. Tot ce-aş avea nevoie acum ar fi ca ţevile proaspăt drese din baie să explodeze şi tavanul proas­ păt tencuit al bucătăriei să cadă pe mine. Agnes. amuţesc. Dar când mă gândesc . cu excepţia lui Elaine. —Te iert. evident. N-ar fi trebuit să ştim. îmi pare rău. nu eram chiar în cel mai plăcut moment al vieţii. Ce mai face mama ta ? —Ah.Dumnezeule! Dar ştii cum se spune. nu ne-am cunoscut. trebuie să fie o gre­ şea . dar tu erai la logodna Hamiltonilor luna trecută cu biata Mitzy Stanford.am probabil o sosie care bântuie prin Lon­ dra ..suntem la o nuntă. Mă fac mică de groază. Elaine continuă.ce îngrozitor din partea soră-sii să-i facă un lucru atât de odios. dar înainte să apuce să mintă vitejeşte ca să-mi salveze mândria.treburi de genul ăsta. adaugă Jonathan. . cu toţii avem un dublu. Clarke. cu toată sinceritatea. în timp ce toţi cei de la masă. hai să uităm de asta. ce nostim. —Aoleu. De fapt. desigur . — Ce milă ne-a fost tuturor de Mitzy. — Nu. Dar chiar am vrut să sun. intervine Clarke. s-a certat cu ea înainte de petrecere şi a avut grijă să spună la toată lumea. sare Clarke. să văd cum te simţi. mi-am amintit unde ne-am cunos­ cut. Elaine se prăbuşeşte de râs. undeva în lume.. bănuiesc că nu. Dar nici tu nu m-ai sunat. Ştii. Ştiam eu că n-ar fi trebuit să mă dau jos din pat azi-dimineaţă. spun eu. Doamne. vrei ? Putem vorbi despre ceva vesel .

—Şi ştim cu toţii că Roşie n-ar apela niciodată la un însoţitor plătit. Jonathan sare şi el în apărarea mea. E o fată încântătoare, cohorte de bărbaţi stau la coadă pentru ea. Mă strânge de mână pe sub masă şi-i sunt recu­ noscătoare pentru fărâma de alinare. —De fapt, eu pot să înţeleg de ce multe femei aleg să facă asta, spune Rowan. E greu, uneori, să găsim partenerii potriviţi pentru toate evenimentele la care trebuie să participăm. Când se întâmplă să merg sin­ gură la diverse recepţii, şi s-a întâmplat de multe ori, aţi fi surprinşi de numărul de rechini care mă cred o pradă uşoară. „Vai, dacă ar şti cu ce se ocupă infidelul ei soţ când e plecată", mă gândesc eu. —Suntem în secolul XXI, în definitiv, spune soţul infidel, uitându-se spre mine, n-ar trebui să fie un lucru de condamnat. Aşa cum spune Rowan, uneori e o decizie deşteaptă. Aproape cum e să angajezi un body­ guard. Sincer, îmi pare rău pentru biata Mitzy că are o soră aşa groaznică. O, Doamne, şi ochii îi sunt atât de plini de înţele­ gere. în momentul ăsta, ştiu că ştie... —A, păi, da, bineînţeles, o răsuceşte imediat Elaine. Tuturor ne-a părut rău pentru ea. Agnes e aşa o scor­ pie câteodată. Dar ştiţi cum se spune - uneori trebuie să râzi, ca să nu plângi. Şi, adaugă ea, bătându-1 pe braţ pe Harry, eu şi’Harry suntem doar buni prieteni. Şi eu sunt o femeie vulnerabilă care a simţit nevoia să aibă un partener la petrecerea asta, oftează ea. Şi înainte să mă pot minuna de tupeul şi făţărnicia ei fără margini, bunica Elsie apare la masa noastră ca o furtună, tulburată şi grăbită.

—Rosie, scumpo, cred că ar fi mai bine s-o ducem pe maică-ta acasă, spune ea cu răsuflarea tăiată. Nu se simte bine. —Ce s-a întâmplat ? înainte să-mi iasă cuvintele din gură, sar în picioa­ re. Desculţă. —Cred că are, ştii tu, o criză, îmi spune bunica. E cu tanti Lizzy la toaletă. —Sărmana tanti Sandra nu şi-a mai revenit după moartea unchiului John, anunţă Elaine la masă. Sun­ tem toţi foarte îngrijoraţi pentru ea. Credem că ar trebui să consulte un psihiatru, de fapt, mami îi spune mereu că are nevoie de ajutor medical, minte ea. Dar e atât de încăpăţânată. —Doliul poate fi o problemă serioasă, spune Luke, ridicându-se în picioare. Vin şi eu, aş putea fi de aju­ tor, îmi spune el grav. — E în regulă. Scutur din cap. Mă descurc. Cel puţin aşa cred. Şi ultima persoană de la care am nevoie de ajutor e Luke. —Dar tu eşti ginecolog, nu psihiatru, se amestecă repede Elaine, îmbufnată că-şi pierde din publicul fidel. Sunt sigură că o să se simtă perfect odată ajunsă acasă cu Roşie. —Insist, spune Luke. Depresia se poate manifesta deseori ca o boală fizică. Să mergem. —Sunt aşa o povară pentru tine, spune mama som­ noroasă când o bag în pat. Nu vreau să fiu. — Nu eşti câtuşi de puţin, îi spun eu, aplecându-mă s-o sărut pe frunte. Acum ai să dormi bine, aşa cum a recomandat doctorul. Şi nu-ţi face nici o grijă, adaug eu, îngrijorându-mă pentru ea. —Ce tânăr drăguţ, îmi spune ea, adormită de sedativul pe care i l-a dat Luke.

„în multe privinţe este“, mă gândesc în timp ce sting lumina şi închid uşa dormitorului. Fără îndo­ ială, cu mama a fost cumsecade. Mama începuse să plângă. De fapt, plângea în hohote şi nu se putea opri. Din cauza nunţii şi fiindcă-i vedea pe Flora şi Ned împreună. I-a amintit de nunta ei cu tata. Şi de faptul că tata nu mai e cu ea. Durerea a copleşit-o şi zăgazurile s-au rupt. Luke a fost foarte calm şi sigur pe el. A aşezat-o într-un taxi şi a insistat să vină acasă cu mama, bunica şi cu mine. A consultat-o, apoi i-a dat un sedativ ca să poată dormi. Clarke a fost băiat de treabă şi şi-a jucat rolul de iubit devotat până la capăt, aş vrea să-l fi lăsat să vină cu noi, pentru că acum trebuie să vorbesc cu Luke şi mi-ar prinde bine un amortizor. Respir adânc şi intru în bucătărie, unde bunica Elsie îl tratează cu infuzie de brandy cu ceai. — Aveţi grijă, le spun eu. Două înghiţituri din chestia aia şi-o să cădeţi laţi. —Bun, spune Luke, bând cu spor. S-ar putea să-mi prindă bine după ziua pe care-am avut-o. — încă una din zilele alea ? mă ia gura pe dinainte, iar el mă priveşte ridicând o sprânceană sarcastică şi mai ia o înghiţitură. —Nu ştiu cum sunteţi voi, tinereilor, dar eu sunt stoarsă, spune bunica destul de apăsat. îmi duc conia­ cul la culcare. Mă feucur că te-am cunoscut, Luke, spune ea. Ai fost fantastic cu Sandra. Iar eu intru în panică, pentru că nu vreau să plece şi să mă lase singură cu el. — Şi mie mi-a făcut plăcere să vă cunosc. Zâmbeşte cu zâmbetul lui minunat, fermecător, şi inima mi-o ia la goană.

—Ţi-am făcut şi ţie unul, scumpo. Dă-1 peste cap şi-apoi poţi să faci la fel, îmi spune bunica, făcându-mi din ochi cu subînţeles şi urnindu-se spre scări. Una care ştie să profite de orice ocazie - ştiu ce înseamnă clipitul din ochi al bunicii. înseamnă „culcă-te cu el“. Serios, femeia asta n-are pic de ruşine! — Noapte bună, bunico. — Să nu faceţi nimic din ce n-aş face eu, adaugă, şi mă încrunt la ea. —Vin şi eu în două minute, spun apăsat, apoi roşesc de asprimea tonului meu. Sună ca şi cum aş încerca să scap de Luke, şi la urma urmei a făcut-o pentru mama, nu-i frumos din partea mea. Pe de altă parte, nu se întâmplă în fiecare sâmbătă noapte ca o fată să fie singură în bucătăria maică-sii cu însuratul ei amant de-o noapte, nu ? Ce naiba o să-i spun ? Dar înainte să spun vreun cuvânt, de-afară se-aude un claxon. — Ar trebui să te las în pace, spune Luke, terminându-şi ceaiul şi ridicându-se în picioare. E taxiul, mă duc şi eu acasă. îşi ia geanta. — OK, spun eu sec. Te conduc. Şi când ajungem la uşă, se opreşte şi-mi dă o carte de vizită. — Stephen Miller e un bun prieten al meu. Am fost colegi la Medicină o vreme, spune el, iar eu sunt derutată, lucru deloc neobişnuit în ultima vreme. E un om a-ntâia. Mare psihiatru. Mama ta ar trebui să-l consulte. O fi Stephen Miller un mare psihiatru, dar are şi adresă scumpă, pe Harley Street. Ceea ce înseamnă facturi medicale scumpe, de Harley Street.

—Mulţumesc, spun, concentrându-mă asupra cărţii de vizită, fiindcă nu vreau să mă concentrez asupra lui Luke. — Primeşte şi pacienţi cu asigurare medicală de stat, aşa că nu-ţi face griji că o să fie prea, îmm, scump. Bunătatea lui îmi pune un nod în gât, şi fac marea greşeală să-l privesc în ochi. Imensă greşeală, fiindcă ceea ce văd mă umple de dorinţa de-a mă arunca în braţele lui. Ceea ce e ridicol. — Roşie ? spune el blând. -D a ? — în legătură cu acea... noapte... — Nu, spun eu, ridicând o mână. (Pentru că nu vreau să mă gândesc la noaptea aia, pentru că, dacă mă gândesc la noaptea aia s-ar putea să fac ceva pripit. Să-l sărut, de pildă.) Mersi pentru tot, dar e mai bine să pleci, spun grăbită, făcând un pas înapoi. La revedere. — Bine, atunci. La revedere. închid uşa înainte să-i treacă bine pragul.

17
M începuturi
Confesiunea lui Rosie: Bine. Recunosc. Viaţa de unul singur poate fi cam pustie după o vreme. Dar numai un pic. Şi numai uneori...

—Domnişoară Mayford, pur şi simplu nu e potri­ vită, bubuie doamna Granville-Seymour de la celă­ lalt capăt al firului. Mă cam supără treaba asta fiindcă, la fel ca şi pen­ tru Anul Nou, am făcut o selecţie de oameni irepro­ şabili, care au experienţă cu pisicile, din care doamna G-S să poată alege companionul perfect pentru dra­ gul de Maxie, pentru cele câteva zile în care ea şi com­ panioana ei se duc la Paris. Pleacă luni. Asta înseamnă că am la dispoziţie zilele de azi, joi şi vineri ca să fac o vrajă şi să scot din joben un înlocuitor. — Care ar fi problema, mai exact ? o întreb eu, ascunzându-mi complet mirarea în timp ce-mi storc creierul să găsesc o alternativă. La urma urmei, datorită doamnei G-S avem o mulţime de cereri de îngrijitori-de-animăluţe-bogate. Dar Karen, o foarte drăguţă studentă în ultimul an la literatură engleză, era deja gata să-şi înceapă treaba. —Am spus cât se poate de clar că dragul de Maxie are nevoie de companie non-stop. Nu poate să-mi iasă ori de câte ori are ea chef şi să-l lase singur. O

N-au arătat-o la nuntă. fireşte.să las provizii suficiente. de vreme ce-1 plătisem. spun eu. Şi. Sincer.. cum e Karen. nu ? Doamne. Nu-i nevoie să tragă o fugă până la magazinul din colţ ca să-şi ia pliculeţe de ceai când eu am o cutie plină de ceai Earl Grey foarte bun. iar Grace. Casa va fi plină de chiştoace de ţigări şi cutii de bere goale lăsate de pisicile cheflii. Nu sunt disponibili mulţi oameni cu facultatea ter­ minată. după . ex-erectoarea. e abia zece dimineaţa şi deja am o durere de cap cruntă. E o pisică. sau aproape terminată. căci locuiau foarte aproape unul de altul. pentru că muzica hip-hop o să se-audă prea tare. iar el cu mine. De-a binelea. Nu e de neconceput ca biata fată să trebuiască să iasă ca să-şi cumpere. Şi lămâi în frigider. articole de lux cum ar fi laptele şi pâinea. Se pare că ea şi Clarke s-au simpatizat reciproc la nunta lui Ned cu'Flora. cealaltă candidată perfectă. care să aibă grijă contra cost de-o pisică în luna iunie.. nu ştiu. luna trecută. abia acum înţeleg. e deja ocupată. când au dat nas în nas într-un supermarket din Islington. nu înţeleg de ce Maxie are nevoie de supra­ veghere douăşpatru din douăşpatru. Poliţia va trebui să spargă petrecerea. S-a întâmplat la scurtă vreme după nuntă. Dumne­ zeule. fără să menţionez faptul că gustul de ulei de bergamote din Earl Grey e prea tare pentru papilele gustative ale unora dintre noi. Dar doamna G-S plăteşte foarte bine. şi-ar fi fost urât din partea ei şi neprofesional din partea lui Clarke. nu ? Doar n-o să se apuce Maxie să trântească în lipsa ei o petrecere secretă şi să invite toate felinele din car­ tier la un festin cu şoareci. — Fireşte. pentru că ea era cu Philip.

surprinzându-mă. pentru că asta înseamnă probabil că fabrica de prezervative a dat-o afară. domnişoară Mayford. Cred că i se-aprinseseră tare călcâiele după Grace. zâmbind. îmi pare cunoscută. fiindcă nu vrea să le pară prea frivol apropiaţilor bisericii.s-au hotărât să se căsătorească aproape imediat. care mi-a povestit totul pentru că voia să se asigure că nu mă calcă pe bătătură. dar în sinea mea oftez. Aţi făcut treabă excelentă cu el de Anul Nou. — Bună. spune doamna G-S. în timp ce au schimbat informaţii despre ofertele speciale. N-apuc să pun bine în furcă telefonul. că sună din nou.. — Vă mulţumesc. pentru că de obicei e foarte prudentă cu laudele. şi sunt mai mult decât surprinsă când o necunoscută brunetă cu ochelari îşi bagă capul în birou. De-aia nu poate Grace să stea cu dragul de Maxie. au făcut schimb şi de numere de telefon. Bietul Philip. nu mai am nici o idee. îmi zic să ţin minte să-mi iau cu mine pliculeţe de ceai. Partea bună e că mai sunt doar trei săptămâni până când se reiau plăţile . totul s-a întâmplat fulgerător . Nu ştiu ce altceva i-aş mai putea găsi care să-i con­ vină. Acum sunt în luna de miere în Brighton. iar când răspund. De fapt. cineva bate la uşă. S-a ataşat de dumneavoastră. pot să intru ? întreabă Jess. —Să mă uit prin dosarele mele şi-apoi vă sun eu. Philip mi-a spus să nu-mi bat capul să-i găsesc altă „iubită" pentru petrecerea în aer liber pe care o dă în iulie la casa parohială. Dacă nu găsesc pe altcineva. Serios. iar eu dau din cap.spusele lui Grace.. văzându-mă deja petrecând cinci zile în vila ei. cu mare bucurie o să vin chiar eu. bună. în orice caz. îi spun doamnei G-S.

din depozitul ei bancar, aşadar, numai trei săptămâni până când viaţa ei va putea reveni la normal. Şi schimbarea de imagine mă pune pe gânduri, când o văd pe Jess defilând prin birou îmbrăcată în nişte pantaloni negri largi, casual, şi o cămaşă neagră largă, casual. — Dr. Miller crede că ar fi o idee bună să-mi iau o slujbă, e primul comentariu al mamei. Cu jumătate de normă. Doar două, trei ore după-amiaza, mă gân­ deam eu. în felul ăsta voi avea o grămadă de timp să mă pregătesc şi-aşa mai departe. Undeva unde să se poată ajunge şi pe jos, fiindcă ştii cât de mult urăsc să merg cu metroul, şi n-ar fi rentabil să iau taxiul până acolo şi înapoi în fiecare zi. — Bine... E grozav că face progrese. Luke a avut dreptate în legătură cu prietenul lui doctor. De o lună încoace, de când mama a început să-l vadă de două ori pe săp­ tămână, starea ei s-a îmbunătăţit vizibil. Iar medica­ mentul pe care i l-a prescris, şi care nu dă dependenţă, a început să-şi facă efectul şi-i este de mare ajutor. —Şi poate nu în fiecare după-amiază, îşi reia mama monologul. înainte să-i pot spune că cerşetorii de slujbe nu pot face mofturi şi că uneori trebuie să te adaptezi la condiţiile impuse de angajator, se porneşte din nou. — Trei sau patru după-amiezi ar fi bine. Dar nu vinerea, că m-am înscris într-un grup de sprijin al văduvilor şi trebuite să-mi aranjez părul înainte de-a mă duce. Dr. Miller zice că-i bine să-mi fac un pro­ gram, aşa că pentru după-amiezile de vineri mi-am programat un spălat şi-un fohnat. — Bun, spun eu. Am reţinut. — Deci, ce-ai pentru mine ? — O să verific şi te sun eu mai târziu, bine ?

— Păi, n-ar trebui să-mi aranjezi un interviu? — Dar încă n-am verificat ce avem disponibil, îi explic eu răbdătoare. —Nu, cu tine. Ar trebui să vin la un interviu cu tine, nu ? Să vin acum ? Dar o cunosc, pentru ce Dumnezeu aş avea nevoie s-o intervievez ? —Ce-ai zice să vii mâine-dimineaţă ? oftez eu, pen­ tru că o să fie una din zilele alea. Presimt. — Sau mai bine mâine după-amiază ? — în regulă. Şi după ce închid telefonul, mă întorc spre Jess, care s-a instalat comod pe scaunul din faţa mea. —Jess. Mă bucur să te văd, spun eu voioasă. Ceea ce nu spun e „De ce nu eşti la serviciu ?“ —Te întrebi probabil de ce sunt aici şi nu la servi­ ciu, spune ea, şi zâmbetul îi piere. Am fost concediată. Nu-s bună de nimic. Nici măcar să testez prezervative. Sunt neangaj abilă. Complet neangaj abilă, adaugă ea, clătinând din capul devenit mai nou brunet. — Ţi-ai schimbat lookul, spun eu, încercând un ton optimist. — Mă străduiesc s-arăt gânditoare şi inteligentă, îmi spune ea din spatele lentilelor fără dioptrii. Ce crezi ? întreabă ea, ridicându-se în picioare şi rotindu-se cu 360 de grade, cu braţele întinse. - P ă i... Arată cam ponosit, dar e aşa serioasă, că nu mă lasă inima să-i spun. —E cam ponosit, dar m-am gândit c-ar fi o schim­ bare drăguţă. Ca să mă ia toată lumea în serios, înţelegi ? —Dar noi... „chiar te luăm în serios", încep eu, dar nu mă lasă să termin.

— Grace e foarte atrăgătoare, nu-i aşa ? mă deru­ tează Jess schimbând subiectul. — îmm, da, da, este. „Grace e brunetă şi poartă ochelari", mă gândesc eu, încercând să înţeleg modul de a gândi al lui Jess. —Nu i-am mai văzut nici pe ea, nici pe Philip de la nuntă. Probabil că au fost prea ocupaţi ca să vină la cinele noastre de sâmbătă seara. Pare să fie exact genul de femeie potrivită pentru Philip. O să fie o nevastă de preot grozavă. Jess se încruntă şi se aşază înapoi pe scaun. Şi-mi vine o Idee Grozavă. — I-a dat papucii lui Philip chiar după nuntă şi s-a măritat cu Clarke. Ţi-1 aminteşti pe Clarke ? — Chiar ? întreabă Jess, luminându-se. Şi apoi: înseamnă că Philip e dărâmat, de-aia n-a mai venit la mesele de sâmbătă seara. Treaba devine fooarte interesantă. — De fapt, Philip nu-i supărat - a fost doar foarte ocupat, îi spun eu, imitând-o pe Amelie în încercarea mea de a-i ajuta pe Philip şi Jess. Iar el şi Grace erau, şi cred că încă mai sunt, doar buni prieteni. Ceea ce nu-i întru totul adevărat, dar uneori e bine să fii un pic judicios cu adevărul - nu-i nevoie să afle şi Jess despre aranjamentul financiar. — Ah. Serios ? — De fapt, cred că se simte singur, spun eu, mer­ gând un pic mai departe cu planul meu, pentru că am avut dintotdeaufma impresia că Philip are o slăbi­ ciune pentru Jess. Ce păcat, clatin eu din cap. Cred c -a r fi fericit să-şi găsească femeia potrivită şi să se aşeze la casa lui. —Ce bine, spune Jess veselă. Şi apoi: îi împletesc un pulover pentru ziua lui. Vii sâmbătă seară, nu ? —Absolut.

Categoric, nu pot rata seara de sâmbătă - pe de o parte pentru că e aniversarea lui Philip, iar pe de alta, pentru că, dacă Jess o să se dea la Philip, n-aş vrea să ratez chestia asta pentru nimic în lume. —Oricum, ce-ai pentru mine ? Doar pentru câteva săptămâni, îmi reaminteşte Jess. Oftez, şi Jess oftează cu mine. Dar la Slujbe Spe­ ciale înfrângerea nu se acceptă. Şi-mi vine altă Idee Grozavă. — Ce-ai zice să ai grijă de-un motan ? După ce Jess pleacă să-i cunoască pe dragul de Maxie şi pe doamna G-S (care e încântată de ideea ca fiica lui Lady Etherington să-i ţină companie lui Maxie şi, în plus, e încântată şi de faptul că Jess are o licenţă în artă), şi după ce mă felicit în sinea mea pentru triumful (a) de a fi scăpat de cinci zile de stat în compania exclusivă a lui Maxie şi (b) de a fi aţâţat flacăra unei noi iubiri, rezolvând poate astfel pro­ blema lui Philip din mai multe puncte de vedere, nu mă aştept la veştile lui Colins. —Ai cinci minute ? mă întreabă cu tonul lui impa­ sibil. Maică-mea s-a mutat într-un sanatoriu şi casa e pe numele ei. Trebuie vândută ca să plătim sanatoriul. —Bineînţeles, spun eu, fiindcă a trecut ceva vreme de la ultima lui depresie, iar acum pare deprimat. —Nu sunt deprimat, dacă la asta te gândeşti. Mai­ că-mea chiar s-a mutat într-un sanatoriu, iar casa chiar trebuie vândută. De fapt, schimbul de contracte se face lunea viitoare. —Vai, îmi pare rău, Colin, îi spun cu toată since­ ritatea. Ce cumplit! — E vina guvernului ăstuia afurisit, îmi spune el, dar nu spune şi de ce. îţi spun doar pentru că am nevoie de nişte zile libere, să-mi caut o cameră ca vai de lume

prin vreo zonă groaznică, fiindcă asta-i tot ce-o să-mi pot permite. — Bineînţeles, Colin. Ia-ţi câte zile libere vrei, îi spun, ignorând telefonul care sună. Şi dacă te pot ajuta cu ceva, anunţă-mă, îmi ofer eu sprijinul. — Nu mă supăr dacă mă ignori câteva minute şi răspunzi la telefonul ăla, îmi spune Colin pe acelaşi ton placid. Aşa că răspund. — Roşie, eu sunt. (E Jonathan.) Ce mai faci ? Ei bine, am rămas trăsnită. Dar sunt neaşteptat de fericită să-i aud vocea. — Grozav, îi spun eu. Dar tu ? — Oh, bine. Mama ta ce mai face ? — Mult mai bine. Tot mai bine pe zi ce trece. Sunt cam perplexă totuşi că m-a sunat să mă întrebe de mama. — Uite, adaugă el, fără nici un preambul. Ţi-am spus că nu sunt bun la chestii din astea, aşa că ţi-o spun direct. Eu şi Samantha ne-am despărţit. Când te-am văzut luna trecută, mi-am dat seama cât de mult îm i lipseşte compania ta şi mi-ar plăcea să te scot la cină. Ce zici ? Fără nici un fel de alte obligaţii. —Ai un dormitor liber, nu-i aşa ? se opreşte Colin la uşa biroului meu. Ce-ai zice de-un chiriaş ? Te-ai oferit să mă ajuţi şi mă cam aflu la strâmtoare, spune el, şi abia dacă-1 ascult. E greu să te concentrezi la două conversaţii îf» acelaşi timp. — Da, mi-ar plăcea, mă trezesc spunând, pentru că, ei bine, chiar mi-ar plăcea. Nici nu-mi amintesc de când nu m-a mai scos la cină un bărbat mişto. De fapt, ultima oară am fost tot cu Jonathan. —Grozav, îmi spune Colin. îţi sunt recunoscător, Roşie. N-o să dureze mult. Sper. Când mă pot muta ?

— Grozav, îmi spune Jonathan. în ce seară eşti liberă ? —îmm, ce zici de duminică ? —Nu era seara ta de treburi administrative ? —Pot să fiu flexibilă. Vedeţi, asta sunt eu cea nouă. Pot să mă abat puţin de la program. — OK. Trec să te iau pe la şapte şi jumătate ? — O să am nevoie de o cheie de rezervă, spune Colin. Vin pe la şase, dacă nu te superi. — Perfect, spun eu. — Ne vedem atunci, spune Jonathan şi închide. Şi atunci mă dezmeticesc. O, Doamne. Nu-mi vine să cred că tocmai am acceptat să se mute Colin la mine, deşi nu intenţio­ nam. Dar în buna dispoziţie care mă încearcă acum, îmi pot permite să-mi ajut colegii. Ziua de azi se dovedeşte până la urmă una destul de bună. Cel puţin până la şase şi jumătate seara. Când ies din Paddington Station şi pătrund în forfota de pe Praed Street, întrebându-mă în ce parte a grupului de clădiri care alcătuiesc spitalul St. Mary o fi Aripa Lindo, îngrijorându-mă şi de faptul că găsirea Aripii Lindo ar putea însemna şi să dau nas în nas cu Luke, sunt mai mult decât surprinsă să-i văd pe Charlie şi Lewis ieşind pe una din uşi. —Hei, voi doi. Mă reped spre ei, cu buchetul de flori în mână. Slavă Domnului. Mă vedeam deja bân­ tuind pe-aici o veşnicie. Aţi găsit-o ? —A, Roşie, salut, spune Lewis, cu o figură încur­ cată şi îngrozită. —Nu mă aşteptam să te văd aici, spune Charlie, la fel de încurcat şi de îngrozit.

adorabile creaturi. şi iată-ne! spune el. Copilaşii .. .. Vauxhall nu e în nici un caz aproape de Paddington. fiindcă diseară se face spumă de ciocolată. — Elaine a născut cu trei săptămâni şi jumătate mai devreme. şi chiar dacă aş prefera să fiu la cursul de gătit. ah. Aşadar. Prin urmare. trebuia să se ducă la Vauxhall să discute cu un artist travestit despre un angajament.. cum spuneam. îmm. ne-am gândit să trecem s-o salutăm. vizitam o prietenă bolnavă. două kilograme trei sute. Lewis ? — O. dar e verişoara mea. Charlie şi Lewis trebuie să fi venit în vizită la altcineva. — îmm. m-am gândit că ar trebui să-i fac o vizită de curtoazie.—Bineînţeles că sunt aici. —Noi tocmai. Pentru că tocmai mi-am amintit ceva. iar zâmbetul îi dispare. se simt amândouă foarte bine. zâmbind exagerat de vesel. s-a născut chiar înainte de prânz. fiindcă. dar de ce să nu-mi fi spus Charlie ? Sau poate că unul din ei e bolnav . ştii. bolborosesc eu veselă. spun eu. A plecat devreme în după-amiaza asta. spune Charlie grăbit. a m primit un mesaj de la. încerc să nu mă mai gândesc. o mai ţii minte pe June. Nu-i aşa că-i minunat. dar s-ar putea s-o mai ţină în spital o vreme. nevrând să stârnesc vreo neplăcere. Da. l^ahahaha. după ce m-am întors din Vauxhall. Nu mi-o fi plăcând ea.. spunea el.alung repede gândul ăsta. Dar. Mă opresc. da. Bebeluşul şi mama se simt bine. totul e în regulă ? întreb eu. Are o fetiţă. Charlie nu ştie că Elaine a intrat în travaliu de dimineaţă. — E minunat. prietena noastră de la Calul şi Penele ? Ei bine. Charlie nu era în birou când m-a sunat mama. ceea ce-i o uşurare. fluturând buche­ tul.

. dar se întrerupe.. la fel de grăbită precum Charlie adineauri. Pe de altă parte. apoi îmi zâmbeşte. uite. Ce-ar fi să treci pe la mine după aia ? Gătesc super. —în regulă. corect ? Doamne. apoi zâmbeşte. —îmm. din păcate. spun eu. spun eu.Şi-mi dau seama că minte. — Ne vedem îndată. mă aplec spre el şi-l sărut pe obraz. . impulsiv. —Dar am crezut că vrei ca nimeni să nu. Dacă nu. începe Charlie.şi nu te mai îngri­ jora. tocmai când cre­ deam că sunt pe cale să aflu ce anume crede Charlie că nu vrea Lewis să ştiu. —Mai bine viziteaz-o pe Elaine întâi. ce laşă sunt! Oricum. — Nu ştii deloc să minţi. Cred că n-ar strica să discutăm asta într-un loc mai intim. bine. sunt sigură că-i de rău. sărutându-1 şi pe Charlie pe obraz. Ştiu că mi se citeşte pe faţă o mare îngrijorare. pen­ tru că exact asta şi simt. Şi putem vorbi atunci. dacă n-o să-mi spună. ce nu ştiu nu mă poate răni. —Roşie . zâmbeşte blând Lewis. strângându-i braţul. — Mulţumesc. — Roşie. dar Roşie e o bună prietenă. Nu ştie deloc să mintă. orice-ar fi. nu ? Căci cred că ei au exact genul ăsta de veste. îi spune Lewis. începe Lewis.nu te mai încrunta . dacă vreţi să-mi spuneţi. Lewis mă strânge prietenos de braţ şi. îmi spune Charlie. o să mă roadă teama că-i vorba de ceva îngrozitor. Vai. Mijlocul unei străzi aglomerate nu-i un loc bun ca să primeşti veşti rele. Şi ăsta-i unul dintre motivele pentru care te iubesc. o să-mi văd de treaba mea şi n-o să mai pome­ nesc niciodată despre asta.

. —N-am spus sex plicticos.. cu destulă băgare de seamă. Dar nu trebuia să mai ştie nimeni. pentru că sună foarte ro mantie. — Oh. a conspirat cu asistenta lui Carmen ca s-o poată duce într-o excitant de spontană minivacanţă în Norfolk. ne spune Carmen. De fapt. îmi lipseşte sexul. Ce-i rău în asta ? —Nimic .. plicticos sau nu. iar eu i-am sugerat o minivacanţă-surpriză. s-a aşezat şi el. în culmea pasiunii. — Ce s-a întâmplat ? o întreabă Flora. . a fost palpitant. s-au întors abia în după-amiaza asta.ca atunci când o faci în pat. îi spun eu. Deşi nu m-ar deranja câtuşi de puţin nici un fel de sex. —Sună foarte romantic. Paul şi cu mine am avut o mică discuţie despre lipsa de spontaneitate şi despre cât de îngrijorat era că el n-are deloc. să spunem aşa.— Cred că ai avut dreptate cu sexul plicticos. fiindcă n-am mai avut parte de multă vreme. care se ocupă acum de cotletele de porc. făcându-mă un pic invidioasă. delicatese minunate şi-apoi se&în aer liber. Florei şi lui Jess sâmbătă seara.. M-a scos la -un picnic-surpriză la prânz . nimic de spus. Oricum. ne spune Carmen mie. în plus.şampanie.doar că. în încercarea de a fi mai excitant şi mai spontan. dacă mă gândesc bine. ne-am rosto golit zdravăn în nişte tufe de urzici. Nu îmi pune cuvintele în gură. spun eu. asta-i o altă reuşită de-a mea în stil Amelie. Mă refeream la confort . adâncindu-se cu băgare de seamă într-un şezlong din curtea interioară a casei lui Ned şi-a Florei. N-a fost minivacanţa aşa cum ţi-ai dorit-o ? Paul. aşa că n-am apucat să vorbim.

Nu l-a mai dat jos de când a deschis pachetul ambalat ţipător. Mai ales că stă aşa de aproape de grătar. şi atingerile. şi râde şi Jess. iar pe piept scrie „Dumnezeu e super“. poate ar trebui să încerc şi eu. cu o licărire caldă în ochi când îşi priveşte soţul de-o lună. —Trădătoarelor. —Nici o grijă. nu trebuie să ţineţi numai pentru voi. . —Intrebaţi-1 pe Paul despre picnic. e cam cald pentru pulover. Apropo. Vai. Puloverul lui e negru. E absolut minunat să-i văd împreună în seara asta. le spune Flora. Hmm. spune ea. aruncând o privire spre Philip. Dar fără partea cu urzicile. Sper doar ca Philip să se prindă de toate privirile de căprioară. —Dum-ne-zeule. — Da. spune Flora şi izbucneşte în hohote inter­ minabile de râs. îmi place puloverul pe care l-ai făcut pentru Philip. şi flirtul lui Jess.—Au. n-am vrut să spun nimic cu asta. ne spune Charlie. Absolut nimic. — Preoţii au voie să facă sex în afara căsătoriei ? întreabă Jess. şi s-o invite în oraş. Gândul la oameni afectuoşi îm i aduce aminte de Charlie şi Lewis. fată dragă. apoi schim­ bă subiectul. dar râde şi ea. fiindcă se pricepe de minune să-i facă pe oameni să se simtă mai bine. cu guler alb. Flora. — Ce-i aşa de amuzant? strigă Ned de lângă hamburgeri. Sunt amândoi nişte oameni atât de afectuoşi ar fi perfecţi unul pentru celălalt. spun eu. şi trebuie să-mi muşc buzele ca să nu râd. cu toate că. ne spune Carmen. şi nu mă pot abţine râd şi eu. sincer vorbind. E tocmai ce-i trebuie. — Mulţumesc. se luminează Jess. râde Flora. Urăsc să ratez o glumă bună. care-i ajută pe bărbaţi cu grătarul.

inofensivă într-un loc foarte intim. E uşor. şi fiindcă Charlie era extrem de agitat din cauza asta. foarte intim. îmm. când m-am grăbit să trag cele mai groaznice concluzii în legătură cu motivul pentru care veniseră la spital. Am jurat să păstrez secretul.. Roşie ? mă întreabă Lewis.. Charlie.. spune Philip. dar fiindcă îl iubeşte pe Charlie. Lewis a acceptat să-şi extirpe respectiva aluniţă. că-mi fac prea multe griji. spune Lewis. nu-i aşa. —Şi încă două.. IMu-i prea mare cârnatul ? mă tachinează el. iar când Lewis îmi face «din ochi. iar eu muşc urgent dintr-un cârnat. Doamne. — Totul e în regulă. Jess. Cred. înainte să se ducă la spital săptămâna trecută. — Mmmm. dându-ne mie şi lui Carmen farfurii cu mâncare. Charlie mă surprinde privindu-1 şi-mi zâmbeşte întrebător. uneori. poate n-o să mă apuce o criză de râs. dându-i o farfurie Tlorei şi una lui Jess. —Gata. care avusese aluniţa cu pricina toată viaţa. Ceea ce e cât se poate de jenant şi e tocmai motivul pentru care Lewis n-a vrut să afle nimeni despre ea. Dacă mă concentrez la mâncare. să tragi cele mai groaznice concluzii ? Mai ales în vremurile astea. ce-mi place puloverul ăsta. Rezultatul: o aluniţă benignă. .Mă gândesc la ziua de miercuri. pentru că-i aşa de afec­ tuos (şi pentru că uneori e prăpăstios şi grijuliu ca o cloşcă). Ah. Se pare că Lewis are o aluniţă mare într-un loc. Sau cel puţin avea o aluniţă mare într-un loc foarte intim. îi spune el a milioana oară. a spus că nu se schimbase deloc. iar Lewis. mormăi eu. a jurat că aluniţa se mărea. îmi îndes şi mai mult cârnat în gură. ce idioată sunt! Nu trebuia să mă îngrijorez deloc. îi zâmbesc şi eu şi tuşesc ca să-mi ascund râsul.

îi spun lui Carmen. bătând din gene. bătând din palme. a spus în sfârşit da. spune Paul. ridicaţi paharele şi însemnaţi-vă în calen­ dare ziua de azi într-o lună. îi spune Carmen. Mă mărit cu el. — Hei. intervine Paul. îmi strici prim-planul. dar ne dăm seama că nu vorbeşte serios. obiectează Carmen. „Haide Jess. —Hei. spune Charlie printre ovaţii. nu semnez un contract de prăsire. că sunteţi cu toţii la curent cu cele mai mici detalii ale vieţii noastre sexuale. — Ce-mi place. simt că eu trebuie să fiu cel care vă spune că minunata mea iubită. nu-i da idei lui Paul. —După neînfricata mea luptă cu urzicile. .— L-am făcut special pentru tine. după care ne vom împărtăşi dintr-un curry delicios la Tigrul Bengalez. pentru că râde şi ea. Dar dragă. —Felicitări lui Paul pentru că a convins-o în sfâr­ şit pe Carmen. ce-mi place! spune Jess. îi spune şi ea a milioana oară în seara asta. ne veţi fi alături. —Aşadar. Deci. dragi prieteni. Carmen. acum.“ îi spun în gând. felicitări şi clinchet de pahare de Pimm’s. spune Paul ridicând paharul de Pimm’s şi făcându-ne pe toţi să râdem. —Mă grăbesc. simt că merit un moment de glorie mai memorabil. urări. — E taman stilul vostru. Numai Carmen şi Paul ar face o rasoleală de nuntă urmată de un curry. amice. Un eveniment la care sper că voi. pentru că vreau să-i pun verigheta pe deget până nu se răzgândeşte. la oficiul de stare civilă din Marylebone. dragii noştri prieteni. ce atâta grabă ? E ceva ce nu ne spuneţi ? e reacţia ime­ diată a lui Charlie după o privire fugară la abdome­ nul ei.

ca să sărbătorim cumpă­ rarea casei noastre. Se uită la mine şi zâmbeşte şi mai tare. şi mi-ar plăcea să-ţi fiu parteneră.—Scuzaţi-mă. trebuia să se maturizeze mai devreme sau mai târziu. clatină din cap Lewis. Pe mine nu m-ai întrebat. dar n-are bani să între. — Deci. în ultima vreme ? N-am să le pot scoate niciodată din cap povestea . — Et tu . Vreun doctor nou la orizont 3n Piccadilly Circus. Cât de curând o să fim un cuplu de moşnegi căsătoriţi şi fără speranţă. —Nu. scutură Philip din cap. mă simt cam în plus. le spun. mutări împreună. încă vreo nuntă. mai sunt doritori ? întreabă Ned. pentru că n-a arătat niciodată mai fericit.asta. — Păi. Parcă aş fi copiliţa aia care-şi turteşte nasul de vitrina cofetăriei. apoi îmi face iar din ochi. dacă tot suntem la capitolul veşti bune. ceva. Roşie!? spune Charlie. Eu nici măcar nu-mi pot face rost de-o parteneră pentru petrecerea de luna viitoare. Dar mâine-seară iau cina cu Jonathan. —Dar tu. poveşti cu urzici ? — Eu nu. In sfârşit. spune el. înfierbântat bine <le căldură şi de Pimm’s. bate Charlie cu furculiţa în pahar. Lewis şi cu mine am vrea să vă invităm în viitorul foarte apropiat pe toţi la o cină delicioasă. De fapt. Charlie ? îşi dă Carmen capul pe spate. nu se zăreşte nici un doctor. dar dacă-i vorba de împărtăşit veşti bune. cu toate cuplurile şi fericirea asta din jurul meu. —De mine ce zici ? întreabă Jess. . încă un suflet rătăcit intră în clubul chib­ zuiţilor proprietari de case. — Chiar? — Absolut. dar ne dăm seama că nu vorbeşte serios.

dar n-a apărut. M ai ales când vine vorba să-mi vâr capul în nisip. —Mersi de informaţie. tocmai azi. . m-am trezit la nouă şi jumătate. mai exact.. Sau. Nu-s destul de largi. aşa că. nu l-am setat corect. îmi spun în timp ce-mi îndes picioarele în singurii pan­ tofi pe care i-am găsit şi care să se potrivească la rochia roz-închis. pentru că mă suspectez serios de tendinţe struţeşti. în loc să mă trezesc la opt şi jumătate şi să am la dispoziţie o oră şi jumătate ca să mă pregătesc şi să ies din casă. fireşte.18 Menage â trots Confesiunea lui Rosie: Ochiul unui stru ţ este mai mare decât creierul lui. fiindcă azi-noapte m-am culcat târziu. —Ai să întârzii. Am comandat un taxi pentru ora zece fix. Sunt în întârziere. unde-i afurisitul de taxi ? De ce toate conspiră împotriva mea ? îm i înşfac geanta şi cobor în viteză scările. îi spun sarcastică şi formez numărul companiei de taximetre. mă anunţă Colin pe tonul lui impa­ sibil. dar interesant. şi pre­ simt încă o zi de tortură pentru picioarele mele.. Menţionez acest fapt ciudat. Nu mi-a sunat ceasul. în timp ce mănâncă pâine prăjită şi citeşte ziarele de duminică la masa mea din bucătărie. Urăsc să fiu în aşa mare întârziere. E zece şi trei minute.

îmi spune Colin în timp ce bărbatul de la telefon mă asigură că taxiul meu e pe drum. să stau cu Colin e aproape ca şi cum aş sta cu maică-mea. — Dacă te-ai fi culcat mai devreme. Nimic deosebit pe la rubricile de închirieri ? Colin nu dă nici un semn că s-ar muta. Aş fi vrut să rămân la Jonathan azi-noapte. !* — Ceva noroc cu vânătoarea de apartamente? întreb eu. —Sau să-l fi rugat pe Jonathan să rămână aici peste noapte. sunt mai îndră­ gostită de el ca niciodată. — Nu că ar fi treaba mea. nu te-ai mai fi grăbit acum. nu eram gata la zece fix. încă o întâlnire cu Jonathan. pentru că suntem din nou împreună. Doamne. ca să nu urlu. un pic răutăcioasă.Bine. pentru că nici unul dintre apartamentele pe care le-a văzut nu pare să fie destul de bun. dar m-am gândit că o să-mi vină mai uşor să mă pregătesc acasă la mine. adaugă Colin fără nici un rost. dar nu asta-i ideea. şi respir adânc. fiindcă pereţii mei sunt prea subţiri. spune Colin. Da. . evident. a cărui prezenţă este tocmai motivul pentru care nu-i cer lui Jonathan să rămână la mine peste noapte. Puteţi să mă consideraţi de modă veche. Am avut iarăşi întâlnire cu Jonathan aseară. fiindcă. ceea ce nu e cazul. dar dacă Jonathan ar rămâne aici atâta timp cât Colin e şi el în casă ar fi ca şi cum aş sta cu iubitul acasă la părinţii mei. dar poate ar fi trebuit să rămâi la Jonathan azi-noapte. minus partea cu Sidney. Cred că perioada cât am fost despărţiţi m-a ajutat să-mi dau seama cât de drag îmi este şi cât de bine ne potrivim. în ultimele unsprezece săptămâni ne-am reluat vechea relaţie. orice s-ar zice. Chiar dacă ar exista o cât de mică şansă să facem sex.

Ştiu că-i cam dificil. a fost mai degrabă o reuşită a mea. pentru că tu şi Jonathan sunteţi împreună. Sunt femeie matură. mi-a spus. Nu ştiu de ce am întrebat. fie (b) să-mi comenteze pe parcurs despre ceea ce crede el că se poate întâmpla. Sau cu Jonathan. dar eu nu-s un puritan. de una singură. pentru că niciodată nu-i linişte şi pace. „Slavă Domnului că nu trebuie să trec să le iau pe mama şi pe bunica Elsie". „Nu. când am sunat să văd ce face. mă gândesc. şi n-ar fi frumos dacă aş . şi sunt perfect capabilă să mă descurc cu un taxi. pentru că nu l-a mai văzut. eu sunt“. E pasăre de casă. adaugă el. Subliniază partea cu „munci­ toare" de fiecare dată când vorbesc cu ea. mint eu. De fapt. în sfârşit. A. simte nevoia fie (a) să mi-1 comen­ teze pe parcurs. şi din întâmplare mi-a spus. dragă. muncitoare. când taxiul claxonează. —Nu fi ridicolă. Uneori. nu e zgomotos. acasă la mine. mi-a spus mama la telefon ieri. dar e foarte incomod. Doamna G-S are o mătuşă în vârstă care trăieşte într-o vilă pe Hampstead Heath. îmi doresc să am parte de o seară liniştită acasă. îndreptându-mă spre uşă. îmi spun când sar în taxi şi-i dau şoferului adresa bisericii. Chiar şi dacă ne uităm la un film. doar că vorbeşte cu mine tot timpul. şi mă simt vinovată. Spu­ ne-mi dacă te încurc. pentru că el nu iese nică­ ieri. Sau mai exact a doamnei Granville-Seymour. oftează Colin. —Bineînţeles că nu mă încurci. că biata bătrână are probleme cu vederea.— Nu sunt destul de bune. uneori. când m-a sunat s-o ridice în slăvi pe Jess pentru cum s-a îngrijit de dragul de Maxie. pentru că l-a mai văzut. Ai să fii acasă mai târziu ? -D a .

atunci când ajung la uşa bisericii şi dau de Luke. sar din taxi şi-o iau la goană pe treptele bisericii. Am întârziat doar câteva minute. Sunt atât de agitată. pentru mătuşa ei nu se pune problema. Şi pentru că sunt atât de stresată să nu întârzii. Cred că putem spune cu certitudine că sunt. De fapt. eu. nu cu mine. adaugă el. „Doamne. Iar mamei îi place la nebunie pentru că (a) e aproape de casă şi (b) are un ascultător fidel căruia să-i vorbească. e din nou primul lucru care-mi iese din gură. de când Colin s-a mutat la mine. tu eşti. Vai. astfel că. pe care nu l-am mai văzut din noaptea nun­ ţii lui Ned şi-a Florei. Luke. într-adevăr. şi nu un soţ mincinos şi adulter. câteva după-amiezi pe săptămână ? Curios lucru. Ar trebui să-mi lipesc buzele una de alta şi să mă scutesc de penibil. dar de ce trebuie să arate aşa fantastic în haine festive ? —Ah. mama s-a ataşat destul de mult de el. am un şoc. — Da. dacă Maxie are nevoie de o persoană licenţiată care să converseze cu el.putea găsi pe cineva care să stea cu ea două ore pe zi. în timp ce sprânceana sarcastică îşi execută mişcarea. e primul meu gând şi brusc mi se face foarte cald. că-i împing un teanc de bancnote şoferului. în sfârşit. Aşa că i-am propus-o pe mama. . De multe ori sună ca să stea la o şuetă cu el. când practic i-am închis uşa îna­ inte să iasă bine din casa mamei. nu sunt foarte atentă în jur. mă gân­ desc în timp ce taximetristul trage pe dreapta în faţa bisericii. care ajunge exact în acelaşi timp. mă descurc cu căldura. arată superb". şi inima îmi tresaltă la amintirea primelor două dăţi când ne-am întâlnit. „Bine c-am ajuns dracului". spune el cu un zâmbet pierit. când Luke era un risc necunoscut şi incitant. Dar suntem în august. e-n regulă dacă-i cald.

aşa că îmi ţin gura. — Arăţi superb ca-ntotdeauna. toată un pachet de nervi. spun eu. Miller e grozav. Mulţumesc c-ai trimis-o pe mama la el. uitându-mă la pantofii mei strâmţi. spune el. de modă veche. pentru că are tupeul să mi-o spună. Acum înţeleg. Doamne. Şi sunt pe cale să-i spun că iarăşi am căzut pradă pantofilor prea strâmţi. — Doamne. dr. spune el. strân­ gând un pic din pleoape. — Una din dimineţile acelea. Ce-ţi fac ţevile ? întreabă el. spun eu şi amuţesc. nu ? — Radioul cu alarmă. —A-ha. şi înainte să apuc (a) să mă înfior. — Mulţumesc. iar eu aproape că uit să respir. E în biserică. sper. şi preţ de-o clipă sunt complet dezamăgită că nu vrea să mai piardă timp vorbind cu mine. Cu adevărat grozav. — Cu plăcere. pentru că balerinii ăştia roz sunt singurii pe care i-am găsit să se potrivească la rochia de in roz-pal. apoi îmi amintesc că nu suntem tocmai prieteni. Cum se simte mama ta ? întreabă el. —Cred c-ar fi mai bine să intrăm. nu mă pot stăpâni. Pentru că (a) nu pricep de ce ar veni el la botezul micuţei Becky şi (b) sunt recunoscătoare pentru felul în care a ajutat-o pe mama la nunta Florei şi-a lui Ned. punând mâna pe clanţa grea. schiţând un zâmbet. spun fără să mă gândesc. — Strâmţi ? întreabă el. îmm. Apoi îmi amintesc că suntem în întârziere. pentru că vrăjitorul ăsta mincinos are încă puterea să-mi înmoaie genun­ chii. urăsc să întârzii.j | j j j —Păi. face ce face de obicei şi schimbă subiec­ tul. Frumoşi pantofi. bolborosesc. sau (b) să mă înfurii. Şi. Simpla menţionare a ţevilor mele mă duce cu gândul înapoi la . — Mai bine. îmi spune el.

Din nou. —N-a putut veni. — Aici erai. mă înfier­ bânt şi mai tare. întinzând mâna. — Luke. îl iau de braţ pe Jonathan şi intrăm în biserică. Ceea ce e minunat. zice Luke. —Ar fi trebuit să rămâi la mine azi-noapte. aplecându-se să mă sărute pe obraz. Din nou. înainte să deschidă uşa şi înainte să pot spune ceva. că micuţa Becky a fost binecuvântată cu a p ă sfinţită în biserică. Şi-atunci Jonathan îl observă pe Luke. începusem să-mi fac griji. privindu-mă de parcă soarele ar răsări din mine. dacă aşa ceva e cu putinţă. — îmm. con­ ştientă că Luke ne priveşte. adaugă el. spun eu. bine c-ai ajuns. zâm­ beşte Jonathan. vechiul şi familiarul sentiment de vinovăţie pentru a fi trădat-o pe Rowan mă umple de ruşine. — Am avut probleme cu taxiul. ch erie. —Cred că totuna mers destul de bine. spune el. mulţumesc. Mă bucur să te revăd. o binecuvântăm cu toţii în salonul lui tanti Pat şi-al unchiului Bill. Arăţi minunat. îmi spune el. Pur şi simplu n-am putut.noaptea aceea şi. nu-i aşa ? mă întreabă Philip. Ah. bună. şi mă face să mă simt dorită. Nu-i nimic. . şi drăguţ. Frumoasa ta soţie nu te însoţeşte azi ? Din nou mi se aminteşte de ce Luke e un element periculos. Vechea poveste. mă simt groaznic pentru că n-am sunat-o în legătură cu strângerea de fonduri după nunta lui Ned şi-a Florei. zice el. Acum. având în vedere aranjamentele de ultim moment. cu bufetul savuros şi vinurile lor fine. uşa se deschide dinăuntru şi Jonathan e în faţa mea.

Elaine pare să-l placă foarte m ult. nu m-aş mira deloc dacă pe Elaine ar fi răpit-o extraterestrii şi ar fi supus-o unor expe­ rimente de schimbare a personalităţii. spune Philip. Dacă mă gândesc bine.. (Iau şi ultima înghiţitură din primul pahar de Chardonnay. de data asta pe bune. Poate din cauză că a născut-o pe Becky cu trei săptămâni şi jumătate înainte de termen. clătinând din cap. îl bat pe Philip pe braţ. — Nici eu. spune Jess.) Asta ar explica scena emoţionantă din biserică. se pare că s-a mai înmuiat. e destul de uşor. Dar azi a fost o zi plină de surprize. spune el. Se pare că onoarea trebuia să-i revină prietenei sale Pookie. —Sunt încă un pic şocat că m-a rugat pe mine să fac onorurile. iar Becky a trebuit să rămână în secţia de nou-născuţi până când a mai luat în greutate. Iau două pahare de Chardonnay de pe tava chelnerului şi-i dau unul lui Philip. din cauza unui accident neprevăzut în care au fost implicate o pereche de schiuri şi o pojghiţă de gheaţă. unde m-a rugat să fiu a doua naşă. clătinând din cap. una. De fapt..—Ai fost minunat. şi mă concentrez din nou la conversaţie. dar. n-a putut veni. în afară de surpriza cu Luke. Abso­ lut perfect. —Ştii. Şi cum Elaine pare să-l mono­ polizeze. Primul dintre multele pe ziua de azi. De când s-a născut Becky acum zece săptămâni. Şi nu prea puteam . Mă ţin cât mai departe de el cu putinţă. Elaine s-a ciocnit probabil de Luke destul de des. exact la asta mă gândeam şi eu. Nu m-am numărat niciodată printre preferaţii ei. Gata cu Luke. presimt. — Interesantă teorie. —Eu.

\ —E vorba de tipul de la nunta lui Ned şi-a Florei. . dar asta ar însemna să fiu complet paranoică. Iar faptul că Elaine ne-a invitat pe toţi la botez e foarte ciudat. Pe de altă parte însă. — Credeam că te înţelegi bine cu ea. Mai precis. în faţa întregii familii. Nu ţi-a povestit Roşie ce s-a-ntâmplat când a împlinit două­ zeci şi unu de ani ? — Oh. Naşă vrea să însem­ ne babysitter gratis. —Fostul iubit al lui Roşie. nu-i aşa ? intervine Carmen. —Nu te bucura prea tare. spune Jonathan. nu ? se încruntă Jonathan. — Partea asta o ştiam. Mai beau un pic de Chardonnay. Bănuiesc că ospitalitatea generoasă a lui tanti Pat şi-a unchiului Bill are cumva de-a face cu prezenţa lor. într-un dormitor. —Păi mi-a trecut şi mie prin minte că s-ar putea să aibă de făcut vreun anunţ senzaţional care să ne umilească într-un fel sau altul pe mine. după-am iez ile de duminică tind să fie cam plictisitoare. sau pe Philip. Cel puţin Harry nu-i aici astăzi. După cum a spus-o pe şleau C arm en. sau pe Flora în ochii celorlalţi. în orice caz. îmi spune Carmen fără menajamente când ni se alătură. aşa că ar putea foarte bine să profite şi ei de mâncarea şi bău­ tura delicioase. spun şi eu fără menajamente. îl lămureşte Carmen. ceea ce e o uşurare. mă întreb dacă asta-i din cauză că Elaine chiar pare să n-aibă nici un prieten. adaugă Carmen. —Glumeşti.refuza. iar Jonathan icneşte şi mai-mai să-şi verse băutura. având în vedere felul neaşteptat în care Elaine mi-a făcut propunerea. Prietenii mei au decis cu toţii să vină. —Roşie l-a prins cu Elaine. să nu dezgropăm trecutul.

dar foarte importantă. Cred că Elaine trebuie să se simtă tare singură. a început să meargă la toate predicile lui Philip. adevărat? Ochii lui Philip se măresc. iarăşi în afara subiectului. ca să se pregătească. —Despre ce vorbim ? întreabă Flora.. la Ambasada Franceză. îl ajută până şi cu aranjamen­ tele florale pentru biserică. ţi-am povestit vreodată despre experienţa mea cu răpirea de către extrate­ restri. —Apropo de extraterestri. —Vară-ta e incredibilă. Philip e condamnat. prietenii ei ar fi trebuit să-i fie alături. îl strâng de mână. amuzaţi. Dar a conti­ nuat şi după petrecere. Jonathan se face palid.— Nu. îi spune. Se pare că dragul de Justin şi draga de Portia a trebuit să fie prezenţi la o petrecere extrem de plicti­ coasă. Jess lui Philip. că e incredibilă. spune Charlie când ni se alătură împreună cu Lewis. aşa că n-au putut nici ei să vină. Mai ales Justin şi Portia Landsdowne. —Ştiţi ce ? Eu cred că se simte singură. — Despre Elaine. ca să-şi intre în rol. —E OK. Era să leşin când ne-a pupat pe mine şi pe Lewis şi ne-a urat toată fericirea din lume. dar mi-a trecut. ne spune Flora pe tonul ei de „asta-i realitatea". Foarte urât din partea lor să nu-şi facă apariţia când i-a rugat să-i fie naşi fetiţei. când eram în colegiu ? — Nu. Gândiţi-vă astăzi.. dragule. când soseşte cu Ned. mai mult ca oricând. dar într-un sens foarte bun. Petrecerea în aer liber de la parohie a fost un succes. A sta-i. s-a-ntâmplat cu ani în urmă. îţi mulţumesc că te superi în numele meu. . Jess.

Cuvintele îi ies din gură lui Charlie înainte să poată inventa vreo scuză. vino sus cu mine şi ajută-mă s-o liniştesc p e Becky. să găsim un loc unde să ne aşezăm şi poţi să-mi povesteşti totul cu lux de amănunte. se poate totuşi să fi fost din cauza ţigărilor ălora ciudate de ierburi pe care le fuma colega mea de cameră. îmi doresc să fie un mai bun mincinos. noi am zugrăvit. —Ştii. entuziasmată. spune Luke. spune Jess. Luke. am reparat. n-ar fi o blasfe­ mie la adresa lui Dumnezeu.—Vrei să auzi povestea ? Adică. am şlefuit. —Şi acum suntem pregătiţi pentru petrecere. îi spune Charlie. oftează Char­ lie. în orice caz. mai exact. au şlefuit şi au reparat. nu ? se încruntă Jess. destul de sur­ prinzător. Şi tu. E un pui aşa dulce. ce frumos. Ştiu că-i luat. Pentru că ştiu ce urmează. — Trebuie să vii. Uneori. şi odată cu el oftăm cu toţii. — Petrecerea noastră de casă nouă. fată dragă. ciripeşte Elaine. zâm­ b ind . Casa e perfectă. şi inima-mi tresare. meseriaşii au zugrăvit. râde Lewis. Cred că a avut parte de suficientă agitaţie pentru o zi. apropiindu-se de noi împreună cu Luke şi micuţa Becky. — Absolut deloc. Haide. spune Charlie. Felicitări pentru casă. îi zâmbeşte Philip. —Sau. gângureşte Elaine la mine. şi ştiu că-1 . pentru că are drep­ tate. —Dragă. dacă tot vorbim de perfecţiune. Luke ? —La fel de dulce ca mama ei. Ce ziceţi de sâmbăta viitoare ? — Ce petrecere ? întreabă Elaine. A du-ţi şi frumoasa nevastă cu tine. nu-i aşa. în timp ce ies amândoi pe uşile salonului şi se duc pe peluză. —Sunt perfecţi unul pentru celălalt. —Vai.

întotdeauna am fost de părere că el e perfect pentru tine. nu-i aşa ? Vocea îi e şi mai copilărească decât de obicei. îmi spune Elaine. iarăşi. sper ? Elaine. ca întotdeauna. e prea devreme să. dar e normal la vârsta ei. nu ? în plus. Te lasă să te odihneşti destul. spun eu. dar nu mă pot abţine. —Sunt aşa de fericită să vă văd pe tine şi pe Jona­ than din nou împreună.e o adevărată mană cerească. — Te prinde foarte bine. . pentru că aşa e.am din nou în viaţa mea pe dragul de Jonathan. Noi. schimbă ea subiectul. o am pe infirmiera Hodges care stă aici în permanenţă. Roşie. Aş fi cu nervii la pământ dacă n-ar fi doamna Hodges . într-adevăr. încerc din răsputeri să fiu ama­ bilă. adaugă ea. nu-i aşa. fiindcă e una din întrebările pe care toată lumea le pune proaspetelor mămici. arată impecabil. pentru că îi place să fie hrănită câte puţin şi des. rămânând cu privirea pierdută la pătuţul lui Becky. Şi-a recăpătat până şi silueta perfectă. Ca naşă a ei. Apoi se întoarce la mine. trebuie să ne facem somnul de frumuseţe. şi n-am înco­ tro. Şi suntem un bebe aşa de agitat. trebuie să fie de mare ajutor să ai non-stop la dispoziţie o bonă-doică. Mă gândesc. —îmm. punând-o pe micuţa Becky în pătuţ. că maternitatea chiar a înmuiat-o pe Elaine. cum doarme ? întreb eu. —Trebuie să fie tare bine că te mai ajută şi ea.. —Haide. Da. — Ei. spune Elaine.. Are instrucţiuni stricte să mă trezească doar dacă e vreo problemă. —Păi. — Becky se trezeşte de multe ori. trebuie s-o urmez pe scări. se cuvine s-o cunoşti un pic mai bine. Da? N-a spus-o niciodată. proaspe­ tele mame. mititico ? spune ea.

iar dacă ar fi fost vreo problemă. am avut timp să reevaluez ce e important pentru mine.. în schimb. sunt sigură c ă tanti Pat n-ar fi întârziat să pună pe toată lumea în itemă. — Nu. Fiindcă să dai naştere unui copil poate fi pericuLos . ce-i drept. nu ştiu ce-aş fi făcut dacă i se întâmpla ceva micuţei mele scumpe. noi n-am fost atât de apropiate în trecut pe cât am fi putut fi. totul era pe muchie de cuţit. cam mică. adaugă ea. — Mulţumesc. — Ştii. o las cu mărinimie 3>e Elaine să-şi facă numărul melodramatic. ştetgându-şi o lacrimă. şi la Philip şi Jess. şi la Carmen şi Paul. îmi spune ea. Roşie. şi-i cercetez expresia în căutarea unui motiv ascuns. De fapt.. Nu ştiam că e aşa preocupată de fericirea mea. . nu-i aşa ? întreabă ea cu vocea-i de fetiţă. îm i pot da seama de lucru­ rile astea. spun eu. spune e a cu glas pierit. cu ochii plini de-o stăruinţă înduioşătoare. ştii. cu Becky născându-se aşa de mică. dar n-am ştiut să fi fost în vreun pericol. clătinând din cap şi mai empatic. clătinând din cap. pentru că sunt o persoană foarte empatică. mă întristează. îşi împreunează mâinile. Ştiu că. Se pare că ei şi-au prins ocaziile şi au profitat la maximum de ele. Merită o a doua şansă. — Viaţa e prea scurtă. îndreptându-se spre fereas­ tră. mă întrerupe Elaine. Dar nu-i spun asta. e prima oară când aud aşa ceva. Becky era. Trebuie să prinzi ocaziile şi să profiţi la maximum de ele. vai. dacă ai putea să-ţi deschizi inima în faţa lui. la Ned şi Flora. Se vede clar din felul în care te priveşte. Şi atunci..ce spun eu. e aproape ca o experienţă vecină cu moartea. — Şi asta mă întristează. înmuindu-mă şi mai tare. aţi fi foarte fericiţi împreună. Mă gândesc la Charlie şi Lewis.— Te adoră. spune ea. De când am născut..

Luke? — îmm. nu-i aşa ? Feţişoara ei scumpă îmi aminteşte uneori de tatăl e i. —Dar e . Dar acum arată minunat şi sănă­ toasă. îi spun. nu ? întreb eu veselă. pare foarte drăguţ. uitându-se cu o privire tragică jos. Cel puţin deocamdată. nu pot să nu mă minunez c-a ales o canapea crem . Trebuie să spun cuiva.. spune Elaine cu glas sfârşit. bineînţeles. simţitoare şi prietenoasă. altfel o să explo­ dez. nonşalantă cât încape. Roşie. Elaine nu ne-a spus niciodată cine e tatăl. apoi schimbă brusc registrul. Dar totul s-a schimbat de când Luke a intrat în viaţa noastră. nu poţi să spui nimănui. Intre noi s-a înfiripat o relaţie.—Trebuie să fi fost tare îngrijorată. cu inima în gât. n-ar trebui să spun nimănui. făcând nişte ochi mari şi nevinovaţi şi punându-şi mâna la gură. dacă Elaine poate veni cu ramura de măslin. Elaine se cocoaţă pe cana­ peaua crem ultraîndesată şi bate cu mâna în perna de lângă ea. Pe... Minci­ nosul. în grădină. Şi în timp ce mă duc şi mă aşez. N-ar trebui să-ţi spun. —Vai. Să mă ia. mă întreb dacă noua Elaine. e însurat. Nu-mi vine să cred. ar trebui s-o accept. spun eu.. îmi ţin răsuflarea. Dracu’. infidelul. Bineînţeles. cu un biet copilaş fără tată. stai aici cu mine. — Nu-i chiar aşa. Ce vrea să spună cu „nu-i chiar aşa?“ —Vino.. dar sunt atât de fericită. plesnesc. spune Elaine dra­ matic. —Nici nu-ţi poţi imagina cât de greu e să fii sin­ gură. spune ea. Ah. izbucneşte Elaine. nu mai pot ţine în mine. va dori să mi se confeseze. Pen­ tru că. de când am stat în maternitate.. —Da. — îmm. trişorul.

D ar nici unul din ei nu se vedea căsătorindu-se cu altcineva. Divorţează. dar vezi tu. Luke mi-a povestit totul. şi toate rotiţele din c&pul meu ţăcăne şi zbârnâie. gândindu-mă. . E incredibil. Ştiu că n-ar trebui să mă bucure. Vreau să zic. care până în momen­ tul de faţă a fost Verişoara Scorpia Dracului. mi se pare un motiv bun să te căsă­ toreşti. da. —E vorba de Luke şi Rowan. — Serios ? — O. — Ştiu. vrea să-i fiu cea mai bună prietenă. nu ? Verişoara mea. n-aş fi fost mai surprinsă. iar ea e o persoană minunată. clătinând din cap. — Oh.pentru o cameră de bebeluş. a suferit brusc o schimbare de caracter. şi s-au lăsat cumva duşi de val. spune ea. Dacă mi-ar fi spus că o navă extraterestră a aterizat în faţa Casei Parlamentului şi că prim-ministrul împreună cu tot guvernul au fost înlocuiţi de un grup de Urgi de pe planeta Zoon. —E cam devreme să te logodeşti la vârsta asta. pen­ tru că aşa li s-a părut normal familiilor lor. erau prieteni dintotdeauna. spune ea. îmi spune Elaine. Sunt foarte buni prieteni.. Credeam că sugarii au tendinţa să vomite şi alte alea. spun e u absentă. Totul.. —Prea devreme ca să ştii ce vrei. gândindu-mă tot timpul. una. Dar se pare că s-au căsă­ torit imediat după ce Luke a terminat Medicina. E ciudat. Luke şi Rowan divorţează ? Un strat rece de gheaţă îm i cuprinde inima şi mă întreb îngrijorată dacă asta are ceva de-a face cu faptul că m-am culcat cu el. pasiunea nu durează o veşnicie. Mie. nu-i aşa ? râde Elaine. insistă să-mi destăinuie ceva ce sunt sigură că nu vreau să ştiu. căsnicia lor rtu mai e de ani de zile una adevărată. Erau logodiţi de la douăzeci şi unu de ani. şi singurul lucru la care mă pot gândi eu sunt canapelele crem.

nu ştiu ce să mai cred. Semnale de avertizare îmi sună în cap când încep să înţeleg totul. în biletul pe care mi l-a lăsat în dimineaţa aia Luke spunea că viaţa lui e complicată. încă de la început. şi. îmi zic eu..Noaptea mea de pasiune cu Luke îmi răsare ins­ tantaneu în minte. şi că trebuia să-mi explice ceva. Şi prietenia ce începea să se lege între noi la strângerea de fonduri de Crăciun. Dar vezi tu. Au fost amici atâta vreme. la dracu’. apoi în bar. de ce nu l-am lăsat să-mi explice atunci. Elaine râde cu râsul ei cristalin. Elaine este bine-cunoscută pentru obiceiul ei de a da adevărului câte-o mână de ajutor. până acum. adaugă ea.. Oh.. de ce să te complici dacă n-ai motive ? Nici unul din ei nu întâlnise pe altci­ neva . la drept vorbind. căsătorit sau nu. Pe de altă parte.. fiindcă aproape pot să ghicesc ce urmează. de câţi ani sunt împreună ? scârţâi eu. şi mă întreb cât din ceea ce-mi spune e doar invenţie. dar îmi pot da seama din privirea lui.... îmi spune Elaine. — Şi-apoi. Of. Dar de ce-au rămas căsătoriţi atâta timp ? Adică. Dar poate că nu inventează. în februarie ? Dar. că am sărit pe el din momentul în care am intrat pe uşă. nici eu nu prea i-am dat şansa. la logodna Florei şi-a lui N ed. le-a convenit aşa. — Pur şi simplu n-a existat nici un fel de pasiune între ei. nu mi-a spus Luke asta. trebuia să-mi fi spus despre Rowan înainte să se bage în patul meu. mai sunt şi toate donaţiile şi acţiunile caritabile pe care le face familia ei. — Dar. iar gheaţa care-mi înfăşoară inima se întăreşte. Dar. încercând să-mi recapăt controlul asupra corzilor vocale.. Pentru că. Sigur. — Cinci. aşa că. Sunt tin grup foarte .

eu şi Luke ne vom putea declara dragostea în faţa lumii. Nu pot gândi clar. mă gândeam doar la. —Ai fost foarte tăcută în seara asta. spun eu. în subconştient. la lucrurj-din astea. uriaş. Un singur gând. —A. nu acceptă divorţurile. adunându-mă. C eea ce înseamnă că. Sper să poţi găsi în inimă puterea de-a te bucura pentru noi. pentru că nu prea-i pot spune adevărul. mint eu. îmi lumi­ nează ca un far în creierul înceţoşat. încheie Elaine. sunt veşti absolut minunate. făcând-o pe vesela. sunt aşa de emoţionată. luându-mi mâinile într-ale ei. în ultimul timp m-am gândit m u lt la viitor. îmi spune Elaine. imposibil de ratat. nu ? Totul se potriveşte. la Elaine că a deve­ n it mamă. ştii. nu voi sufla o vorbă.conservator. spune Jona­ than când opreşte în faţa casei mele. — La timpul potrivit. —Bine. fără să înţeleg prea bine de ce. Iar când micuţa Becky începe să plângă. eşti o prietenă atât de bună. l-aş fi ascultat. Inclusiv o sumă zdravănă pentru cercetare neonatală. — Ah. Ah. Sunt năucită. Unul care-mi spune că am făcut poate cea mai mare greşeală din viaţa mea nedându-i lui Luke şansa de a-mi explica lucrurile în februarie. —Bineînţeles. dacă l-aş fi vrut cu adevărat pe Luke. ciripeşte Elaine. — Şi eu. adaug. — Dragă. bineînţeles. confuză. privindu-mă cu atenţie. totul se leagă. deşi îl credeam un ticălos trişor şi mincinos. îl respingeam. ăă. Iar tu şi Luke puteţi sta liniştiţi. Abdica. mă bâlbâi eu. . iar Luke şi Rowan au trebuit să se asigure că nu distrug agenda donaţiilor planificate de familia ei pentru anul ăsta. nimă­ nui. De fapt. îm m . sunt tentată să fac la fel.

. Mă gândesc la Flora şi Ned. cu o expresie drăgălaşă pe faţă. Ne cunoaştem atât de bine unul pe celălalt. dar în vreme ce toate gândurile mi se învârt de-a valma în creier. şi că asta ar trebui să implice de obicei mâncăruri fine. Franceza. Ţinem unul la altul şi avem o mulţime de pasiuni comune. —Nu trebuie să-mi răspunzi acum. şi la cât de fericiţi sunt ca proaspăt căsătoriţi. Şi mă gândesc la Charlie şi Lewis. E ultimul lucru la care mă aşteptam. — Da. Vrei. şi la cât de potriviţi sunt. adaugă Jona­ than. cât şi pentru spontaneitate.. Gândeşte-te cât vrei. şi la compromi­ surile pe care le-au făcut atât pentru o viaţă liniştită. dar cred că le-am depăşit şi am redevenit ca la început. Mă gândesc la Carmen şi Paul. —Şi eu. vrei să te măriţi cu mine ? Sunt şocată. Nu ştiu dacă sunt în stare să-l ascult în seara asta. -C e ? — Ştiu că nu e cel mai romantic decor din lume. începe Jonathan. de exemplu. Mă gândesc la Philip şi Jess. mai firească întrebare din lume. devine cea mai logică.Colin trebuie să fie încă treaz. Toate luminile de jos sunt aprinse. şi la cum a acceptat Lewis să-şi extirpe aluniţa pentru că Char­ lie era îngrijorat. apoi se opreşte. şi viori. A făcut un compromis. — Roşie. Şi ştiu că am avut dificultăţile noastre. Jonathan.. Mă mărit cu tine. Şi-apoi mă gândesc la Elaine şi Luke. şi inele scumpe. gândindu-mă la viitorul lui Colin. îi spun. sun­ tem ca o pereche confortabilă de pantofi vechi. spun eu.

— Eşti sigură că n-ai nevoie de ajutor ? mormăie retoric impasibilul Colin două săptămâni mai târziu. Du-te îna­ poi şi distrează-te.Cină pentru nouăsprezece persoane Confesiunea lui Roşie: Se spune că prea m ulţi bucătari strică ciorba.. d o ar ca să-l fac să-şi caute altă locuinţă. am început să las vasele nespălate şi să storc pasta de dinţi de la vârful tubului. cdar sper să-şi găsească un loc altundeva cât mai curând. Ştiu că încearcă doar să fie de ajutor. Cu toate că sunt C tmaniacă în ale curăţeniei. mersi. care e fanatic Ia capitolul ăsta. v ai. Nu cred că am vocaţie pentru gătitul industrial. —Lasă-mă măcar să strâng pe-aici. mint eu senină. în cale când încerc să învârt în altă cratiţă cu spaghete bolognese. . chinuindu-se să treacă de mine ca să dea drumul la apa fierbinte în chiuveta din bucătărie. unsprezece săptămâni. D e când s-a mutat la mine „temporar" în urmă cu. —Mă descurc. aşa că-mi muşc buza când trebuie să mă dau la o parte ca să mai adune nişte vase murdare şi să cureţe peretele stropit d e sos.. stându-mi. Mi-e drag. pălesc m comparaţie cu Colin. practic. spune el ignorându-mă şi începe să facă ordine în haosul total în care s-a transformat mica mea bucătărie.

fiindcă doar printr-o minune o să pot face nouăsprezece porţii de paste fierbinţi şi nouăsprezece porţii de sos fier­ binte pentru paste fără să fac o depresie nervoasă. . — Putem face asta mai târziu. — Totul e sub control. în seara asta trebuia să aibă loc triumful meu culi­ nar. O ocazie unică de a le răsplăti ospitalitatea tuturor şi cinele pre­ cedente pregătite de ei. deşi vrea cu adevărat să mă ajute. aş putea câştiga până la urmă lupta cu spaghetele. vreau doar să fiu singură. Mai ales în seara asta. doar nu speli toate vasele alea sin­ gur ? Mama se agită încolo şi-ncoace în bucătărie. mint eu din nou. Colin. Dacă m-ar lăsa în pace. servindu-le astfel bunătăţi. Vorbeşte femeia căreia termenul de zeiţă în ale gospodăriei nu i se prea potriveşte. O cină intimă pentru cei mai apropiaţi şi mai dragi prieteni ai mei. E un război al naibii de dur. eu le spăl şi tu le ştergi. Ştiu că sunt bine intenţionaţi. în celelalte două ocazii când a fost rândul meu să-mi hrănesc prietenii sâmbătă seara. când am nevoie să mă concentrez la treaba pe care o am de făcut. îi spun eu răbdătoare. pentru că. fiindcă ştiau cu toţii că nu mă pricep să gătesc şi-mi iertau şmecheria. dar. Dar asta a fost înainte să termin cursul seral de gătit. —Vai. am avut grijă să comand (a) mâncare chinezească gata preparată şi (b) mâncare indiană gata preparată. îmi mestec şi mai abitir sărmana-mi buză când abia mă mai pot mişca în spaţiul îngust. mai mult mă împiedică. — E totul în regulă aici? întreabă mama de la intrare. Colin. în număr de nouă. O să facem totul lună cât ai clipi.Mă scoate din minţi. Uite. şi trebuie să-mi plănuiesc atacul. vorba Marlenei Dietrich.

vase şi tacâmuri de la Jess sau Carmen. Cu lista în mână. plănuisem şi cum să aşez zece oameni în jurul unei mese. Primele două încercări au fost un dezastru. Iată . am rămas mască. O şansă pentru mine să-mi demonstrez cunoş­ tinţele şi îndemânarea proaspăt dobândite. iar rezultatele sunt acum îngheţate în porţii individuale în congelatorul meu. am gătit de probă de mai multe ori. seara asta a fost planificată în cele mai mici detalii. în starea mea de euforie organizată. Plănuisem până şi să împrumut patru scaune. Rezolvasem totul la marele fix şi. Şi totodată un fel de celebrare discretă a logodnei. pentru că eu şi Jonathan am hotărât să facem o nuntă discretă. dar a treia oară am făcut o treabă destul de bună. le-am gătit şi le-am împărţit în zece porţii. da. acoperite amândouă cu feţe de masă mari. îmi luasem o pauză prelungită de prânz ca să pot face o cercetare temeinică prin supermarket şi să cum­ p ăr tot ce aveam nevoie pentru petrecere. deschizând uşile despărţitoare care separă camera de zi de sufragerie şi prelungind inge­ nios masa din sufragerie cu masa pliantă a lui Carmen. atunci când m-am întors la birou puţin după ora două şi am găsit-o acolo pe Elaine. cu toate i ngredientele găbjite. şi de ce să azvârlim atâţia bani pe un eveniment care ţine doar o zi. Aşa că. Am calculat ingredientele. aduse acasă şi puse deoparte. A început ieri la prânz. când ar trebui să investim în viitorul nostru ? Oricum. ar fi trebuit să ştiu că ceva o să iasă prost. am purtat o campanie de succes. ca să fiu sigură că nu greşesc. gata de următoarea etapă a asaltului.Da. care sosise c u câteva minute mai devreme. O plătim noi singuri. O.

îi spune Shirley lui Elaine în timp ce strănută într-un Kleenex. —Nu.. scumpo. Doar o să fie şi casa ei. Nu că m-ar interesa câtuşi de puţin. O să te ţină ocupată până se întoarce Roşie. nu ? Luke şi Rowan s-au despărţit oficial. — Uite. către Shirley: Tu mănânci destule verdeţuri ? Dacă ai mânca mai multă vitamina C.ştii cum sunt bărbaţii când e vorba de lucruri din astea. ţi-am pregătit o ceaşcă de ceai bun şi-o felie din prăjitura mea de casă cu ciocolată. Luke şi-a luat o casă? Presupun că-i normal ca Elaine să se asigure că-i place decorul. —Nu cred că mai întârzie mult. Au făcut anun­ ţul la scurt timp după botez. mulţumesc. Nu că ar avea ceva de-a face cu mine. Colin mă pune fără să vrea într-O Situaţie. . Apoi. iată-te în sfârşit. se poate ? E prima oară când Elaine catadicseşte să vină în vizită la Slujbe Speciale şi. întinzându-i o ceaşcă şi o farfurie lui Elaine. Eram în trecere spre noua casă a lui Luke. înainte să-mi pot reveni din şoc şi surpriză. Ai luat tot ce-ţi trebuie pentru petrecerea de logodnă de mâine-seară ? — Dragă. se piţigăiază Elaine la mine. râzând cu râsul ei de clopoţel. adaugă ea. n-ai mai răci aşa des. ba chiar s-a pomenit despre asta şi în ziare. spune Gloria. Am să aştept în biroul ei. ciripeşte Elaine..ce s-a întâmplat din momentul în care am deschis uşa de la intrare şi am intrat în holul principal. îl ajut cu decoratul . îmi pare că trebuieşti hrănită. articulează el monoton când mă vede. dându-se îna­ poi îngrozită din faţa lui Shirley cea infestată de ger­ meni şi a prăjiturii infestate de calorii. — Uite-o.

îmm. a început să mă sune ca să mă ţină la curent cu ce mai plănuiesc ei doi. Colin. doar. fiind chiriaşul lui Roşie. Nu c-aş .. dar. Apoi. că mă simt imediat vinovată că o exclud. grozav. sper să vă distraţi excelent cu toţii. spun eu cu un zâmbet luminos pe faţă. Deşi nu ştiam că ştii să găteşti. Mulţumesc. nu ? îl întreabă Gloria pe Colin. Doica Hodges a luat-o la o plimbare în parc. aşteptând şi vestea proastă. Asta face parte din caracterul ei proaspăt refor­ mat. şi mă simt ca ultimul om. Cre­ deam că vreţi o nuntă discretă.—Aşa că m-am gândit. Elaine vorbeşte cu atâta patos. Nimic elegant. — Presupun că tu te duci. adaugă ea aspru. de ce să nu trec s-o salut pe Roşie ? continuă Elaine. — A luat lecţii. —Vai. Adică. Mie şi lui Luke ne-ar face plăcere să venim la mica ta petrecere cu spaghete. noi nu suntem snobi.aşa de spontan. ştiu că nu se referă la ea şi la micuţa Becky. E foarte important pentru copilaşi. când asimilează spusele Colin: O. sare Elaine. bine­ înţeles. accentuez eu. paste şi vin de supermarket. —Nu e o petrecere de logodnă. dacă n-ai altceva mai bun de făcut. sim­ ţind cum mă apucă disperarea. Şi distrac­ tiv. ce face Becky ? —Splendid. eşti mai mult decât bine-venită să ni te alături.. I-o fi scăpat ? Şi. fiindcă. O să fie doar câţiva prieteni şi nişte spaghete bolognese. —Dragă. Bine. îi spune Shirley. — îmm. M-am gândit că nu e genul tău. spun eu cu prefă­ cută însufleţire. De când a venit la petrecerea de casă nouă a lui Charlie şi Lewis împreună cu Luke. Oh. dar sună aşa . şi mă fac mică la auzul cuvântului „noi“. daţi o petrecere de logodnă ? Credeam că n-o să vă bateţi capul. hahaha. — Păi.

Am să fiu fericită să rămân în umbră şi doar . Şi scaune. Cum naiba am să gătesc pentru cincisprezece oameni ? Unde vor sta ? Pot s-o fac.să ajut. îm i aduc masa pliantă a lui Jess şi vase şi tacâmuri în plus.aştepta vreo invitaţie. Roşie ? întreabă Colin. Mă pot descurca. La dracu’. N-am vrut să-l supăr pe Colin. la dracu’. cu-atât va fi mai vesel. Am presupus doar că n-ar vrea să fie cu noi. la dracu’. taman când torn sosul pentru spaghete din patru cratiţe (dintre care două sunt noi. Cristoase. — Nu mi-am făcut nici un fel de planuri. N-am altă soluţie. aşa că nu l-am mai întrebat. Le-am sunat mai devreme pe Carmen şi Jess. —Mă laşi s-ajung la sertarul ăla. iar eu nici n-am fiert apa pentru paste! Mai bine să m-apuc de treabă. Pentru că. o să fie toţi aici într-un minut. cu toate că i-am spus că e bine-venit să stea cu noi. Am presupus că mâine s-ar întâmpla la fel. Dar dacă vreţi să veniţi cu toţii. Cu cât vom fi mai mulţi. adaug. o să fie grozav. îi răs­ punde Colin monoton. pentru că aveam nevoie de cratiţe în plus ca să gătesc mâncare . Dar dacă e nevoie de ajutor la gătit.sună-mă. în celelalte două dăţi când mi-au venit prietenii în vizită. Mă gândeam să-mi petrec seara verificând şi ştergându-mi de praf colecţia de trenuleţe. adaugă Gloria cu un zâmbet uriaş pe faţă. e vorba doar de câţiva prie­ teni şi-o masă neprotocolară cu spaghete. Colin a dispărut sus. un pic de tot isterică. Cum am devenit dintr-odată cea mai lipsită de inimă persoană de pe faţa pământului ? Respir adânc. spun eu. îmi ştii numărul de telefon . —După cum am spus.

dar ştii cât de nepriceput sunt în bucătărie. las jos polonicul şi mă dau din calea lui Colin. Oftez.în plus) în patru terine (dintre care două sunt noi. Şi pe Sid şi Alf. dar lumea începe să sosească. bineînţeles. fără să observe câtuşi de puţin expresia disperată. Pune polonicul pe farfurie şi mai curăţă aici o dată. îmi spune Colin cu înţelepciune. Văd însă că sunteţi un echipaj complet aici . Au devenit foarte buni amici în ultima vreme. spune el. spune ea. . —Va trebui să pui sosul în terine şi în cuptor ca să ai destule cratiţe să fierbi pastele. şi mă abţin din răsputeri să nu urlu de frustrare. Ne distrăm de minune aici. —Totul e sub control ? întreabă Jonathan din uşă. ca să-l păstrez fierbinte în cup­ tor cât timp spăl cele patru cratiţe. Nici mama nu fusese iniţial pe lista invitaţilor din seara asta. zâmbindu-le vesel mamei şi lui Colin. dându-mi o farfuriuţă şi un şervet. pentru că-i încă prinsă în triunghiul ei amoros şi nu voiam să fiu părtinitoare. — Roşie. Voiam numai să văd dacă ai nevoie de-o mână de ajutor. dar totul s-a schimbat când a sunat dimi­ neaţă ca să-l invite pe Colin să meargă cu ea la bingo. uite ce frumos.eu mă duc să aranjez băuturile. bineînţeles. Uite. Nu vreau să te panichez că întârziem cu cina. şi-mi vine să-l zgâlţâi. a trebuit s-o invit şi pe bunica Elsie. Colin abia a curăţat bucătăria şi tu ai murdărit-o iar. i-a spus că dau o petrecere de logodnă. Colin. pentru că aveam nevoie de terine în plus în care să ţin mâncarea în plus). se enervează mama. fierb apă în ele şi-apoi fac pastele. Ce altceva puteam să fac ca să menţin pacea mon­ dială dacă nu s-o invit ? Prin urmare. iar eu îmi ţin res­ piraţia şi număr până la zece. şi dis­ pare înapoi în camera de zi. înnebunită de pe faţa mea.

îndreptându-se spre uşă. Serios. —Pot să ajut cu ceva ? întreabă Luke vesel din uşă. Flora şi Ned au sosit cu masa şi avem nevoie de dumneavoastră să. spune mama. Roşie. îi spune ma­ mei. ai pus vasele la cald în cuptor ? De ce nu mă laşi pe m ine. Dacă ai vrea să aduci tu scaunul de la masa de toaletă din camera lui Roşie şi taburetul din baia mare. şi mă panichez şi mai rău. amintindu-mi şi de ce sunt capabile mâinile astea.—Nu mai ai un polonic ? întreabă mama.. încheie el. o aşezaţi. . Aşadar.. recunoaşte expresia disperată. totul e în ordine. mai avem nevoie de două scaune.. „încă o pereche de mâini de ajutor". — Nu. fiindcă Luke n-ar fi putut avea informaţiile astea decât dacă ar fi fost în dormitorul şi în baia mea. Luke. spun şi eu veselă.. Rămân eu să mă ocup aici. mă gândesc eu isterică. Faţa îmi ia foc. te văd... Vai. —Ah. Ridică la mine sprânceana sarcastică şi-mi oferă un zâmbet blând şi înţelegător. înnebunită de pe faţa mea şi face ceva destul de neaşteptat şi bun. păi aţi deschis uşile dinspre curte ? Trebuie să ne extindem în curte dacă vrem să încăpem toţi. nu-ţi stă în fire să fii aşa dezorganizată şi să laşi lucru­ rile până în ultimul minut. a venit. Te ajut şi eu. hahaha. nu. Şi ce s-a întâmplat ultima oară când a venit. — Avem mare nevoie de ajutor aici. — Colin. tocmai când Carmen apare în bucătărie şi aude tot. după cum ştim. Şi apoi mă salvează.. s-ar rezolva problema cu locurile. Şi a fost. mă bucur să. îmm.. Totul e bine. mereu un bun observator.

când a trecut să lase nişte tacâmuri şi vase. pune lucrurile cap la cap şi se prinde. îmi dai fiecare cratiţă când ter­ mini. —Voiam să te întreb dacă ai nevoie de ajutor.. Dar am să mă străduiesc s-o conving. în timp ce-şi şterge mâinile cu şervetul de vase. — Bine. eu le spăl şi pun apă pentru paste. — Cu plăcere. Şi apoi: Scuze pentru chestia aia. Nu m-am gândit. pus pe treabă. îmi spune Luke. îmi zâmbeşte zeflemitor şi ne lasă într-o tăcere apăsătoare. înseamnă că se gândeşte. Dar expresia lui e întotdeauna imobilă. —Aşa .tu termini de transferat sosul. ceea ce sună total nebunesc. Dar văd că tu şi Luke aveţi totul sub control. îi spune Colin fără să i se clintească un muşchi. observat scaunele adineauri. când la Luke cu o licărire curioasă în ochi. Carmen se uită la mine cu o expresie care spune că n-a crezut nici un cuvânt din scuza lui Luke şi în care citesc „Las’ că spui tu totul acuşi". mă descurc. am . pen­ tru că am văzut-o mai devreme. uitându-se când la mine. bine. îi spun. îmi spune el blând. îmi spune ea. . mulţumesc. nu. îi spun eu ruşinată.—Da..semn rău. aşa că cine ştie ce gândeşte ? Dacă Roşie e sigură că nu mai are nevoie de mine în bucătărie ? — Nu. Colin. Ce mă bucur să te văd. adaug un pic disperată. concentrându-mă cu furie asupra„sosului. Carmen. îmm. când am folosit baia mare. scârţâi eu. — Sigur. Crezi că a înghi­ ţit scuza ? — Nu. înfierbântându-mă tot mai tare. Ce zici ? — Mulţumesc. adaugă Luke când îşi dă seama ce-a spus. îşi răsuceşte o şuviţă din părul ei roşcat .

continuă el.. o nălucă în mătase bleu-pal. Lipsa de comunicare. am experienţă de pe vremea stu­ denţiei. intrând în bucătărie. pare rău pen­ tru ce s-a întâmplat. dar nu vrem să-ţi distrugi rochia asta frumoasă cu sos de spaghete. ştiu cât de înspăimântător e să găteşti pen­ tru atâţia oameni. mă întrebam unde-ai fugit. ajuţi la gătit ? Credeam c-ai luat lecţii. îmm. îm i. —Ar fi grozav. presupun. adaugă el încet. Eu n-ar fi trebuit să . . Sunt sigură că Roşie se poate descurca.. întinzându-mi două farfurii ca să torn sosul. îţi sunt. Se opreşte şi respiră adânc. iar până acum ţi-ai petrecut-o spetindu-te toată ziua în bucătărie. De ce mă ajuţi ? trântesc eu. dacă vrei. şi cum să-i explic situaţia lui Carmen. Ai fi în schimb un înger dacă ai vrea să le spui tuturor să se aşeze la masă. îi zâmbeşte el afectuos. tu torni sosul deasupra şi o fac şi pe ospătarul. spune ea râzând. în plus.. Şi îmi amintesc că Luke şi Elaine sunt împreună. Luke. Ceea ce e bine. Roşie. Ba. — Foarte bine. la fel cum şi eu şi Jonathan suntem împreună. am să ajut şi eu. Ce zici ? — Grozav.Următoarele câteva minute lucrăm cot la cot într-o tăcere totală. reuşind cumva să mă facă să par ineptă. dator. când stăteam în cameră cu un australian foarte sociabil care invita în fiecare sâmbătă seara vreo doi­ sprezece colegi să mănânce paste. cu groaza întipărită pe faţă la gândul că s-ar putea întâmpla una ca asta. tu ar trebui să fii musafir.. Şi la urma urmei. —Dragă. Mâncarea e gata. îi spune Luke. iar Elaine face un pas înapoi. Ah. eu întrebându-mă ameţită şi confuză de ce mă ajută. îi spune lui Luke Elaine. e logodna ta. Eu pun pastele. —Păi. Grozav. ce-ai zice să servim de-aici ? mă întreabă el în timp ce scurge pastele iar eu scot terinele cu sos din cuptor.

—Noi n-ar fi trebuit să. Aş fugi în clipa asta cu dumnea­ voastră. dar mă tem qă Sid şi Alf mi-ar da de urmă şi mi-ar trage o bătaie soră cu moartea.. E mai bine aşa. —N-am vrut să spun chiar. Sau te-aş invita să-mi vezi piticii de grădină. şi eu regret. beau şi ridică paharele în cinstea bucătăresei şi a feri­ citului cuplu. cu mine. gras. oftează şi se uită la mine. dar fizic. Sid şi Alf sunt (a) de optzeci şi patru de ani. Spaghetele sunt un succes. Apoi închide gura. Că regretă că s-a culcat cu mine. fiindcă nu sunt sigură că vreau să aud ce are Luke de spus. cel mult un metru şaptezeci. chiar şi pentru scurt timp. costeliv. chicoteşte bunica Elsie către Luke. Şi în timp ce prietenii şi familia mea mănâncă. când Jonathan intră grăbit în bucătărie. cel mult un metru şaptezeci. şi (b) un gigolo de şap­ tezeci şi cinci de ani. L-ar provoca probabil pe Luke la o partidă de remi şi i-ar lua toţi banii pentru bunica. încerc să par veselă şi nepăsătoare. — De ce să lăsăm două decenii să stea între noi ? o vrăjeşte Luke. Bineînţeles.. Că regretă că s-a încurcat. nu-s perfecte. dar măcar sunt cu desăvârşire comestibile. Mă rog. Consideră capitolul înche­ iat. —Mai avem vin roşu ? întreabă Jonathan. şi vraja s-a rupt. bătând din gene şi clămpănind din proteză. Ca şi spuma de ciocolată pe care am făcut-o dimineaţă şi-am pus-o cu linguriţa în nouăsprezece boluri mititele. Bineînţeles. dar vocea-mi sună ca un chiţăit de şoarece fugărit. ţi-aş da de furcă. eu sunt neaşteptat de tristă din cauza ultimelor cuvinte ale lui Luke. Se opreşte. . — Dacă aş fi cu vreo treizeci de ani mai tânără.

Bineînţeles. încă. îşi fâlfâie bunica genele de sub părul lila. De fapt. şi pulsul mi se accelerează când se întoarce cu paşi şovăitori în bucătărie. e o minciună. la Alf şi Sid. Luke şi cu mine suntem singuri în hol.nu-s în stare. Luke se uită la mine cu o privire ciudată. bunicii i-a căzut cu tronc Luke şi crede că ar trebui să scap de Jonathan şi să mă culc cu el. Din păcate. hahaha. Cu Elaine. nu poţi să condamni o fată că în­ cearcă. încă nu poate să aleagă între ei. despre iarba care pare mai verde la vecini. dar cred că e ca-n vorba aceea veche. . se pare că n-am putut face nici o mişcare fără să dau peste Luke. care o iau îndată la dans. Şi nu e măritată. Spun altă tăcere incomodă pentru că de-a lungul ultimelor patru săptămâni trecute de la cina cu spaghete. care a devenit abonată la cinele noas­ tre de sâmbătă seara. se pare. De fiecare dată când mă duc la petrecerea de sâm­ bătă seara sau când stau cu micuţa Becky. e noul bleu. nu în sensul ăla. Nu că m-ar deranja. bine. Va trebui să mă mul­ ţumesc cu triunghiul meu amoros. Doamne. apare şi el. hahaha. Are nişte idei ciudate. ar trebui să tac naibii din gură. adaugă ea fără rost. Dar cred că la vârsta ei poate foarte bine să facă ce-i place. —N-o băga în seamă pe bunică-mea. blestemându-mă pentru că par o idioată. evident. iar ei par să fie mulţumiţi s-o împartă. Liliachiul. bol­ borosesc eu. încerc să-mi alung gândurile. îmi alung imediat toate gândurile despre viaţa sexuală a bunicii. Roşie a noastră seamănă leit cu mine când eram de vârsta ei. Bine. şi obrajii mi se încing când altă tăcere incomodă se instalează între noi. — Ah. uneori.

schimbă subiec­ tul. şi nu că mi-ar păsa. pentru că ar însemna să-mi pară şi mai rău pentru ce s-a întâmplat între noi. dar la naiba. spune el. a început să-l invite la prânzul de duminică. fiindcă peste opt săp­ tămâni mă mărit cu Jonathan. Ştiţi ce sentimente îmi stârneşte Luke în ţinută p rotocolară. Bine. Cum merge cu planurile de nuntă ? întotdeauna mă întreabă despre planurile de nuntă când intervin tăcerile astea stânjenitoare.. E prea. în apartamentul de la demisol. Iar apoi. cărând împre­ ună cu Lewis ceea ce cred că e monitorul calculato­ rului lui Colin. spune Charlie. bineînţeles. prea al naibii de sexy. jos pe scări.un alt moment Amelie. Charlie şi Lewis intră clătinându-se pe uşă. E unică. pentru că nu voia să se simtă lăsat pe dinafară. bine. după petrecerea cu spaghete. — îmm. aş vrea să nu Sacă asta. ca de obicei. —Asta-i ultima cutie. Dar a vrut să spună că sunt unică în sensul bun sau în sensul rău ? înainte să mă pot gândi la asta. fără să zâmbească. Cine-ar fi crezut că un om poate avea atâtea trenuleţe ? Oh.. mi s-a părut o idee bună să le bag asta în cap. —Slavă Domnului că s-a terminat cu lucrurile lui Colin. dar nu mă deranjează că-şi arogă meritul. Mama. Mama crede că a fost ideea ei. . Nu c ă m-ar interesa. împreună cu Jonathan şi cu mine. Sprânceana sarcastică a lui Luke îşi execută mişcarea. şi inima îmi bate mai repede. Da. îmi spune Luke. eu am fost cea care a reuşit să-l facă pe Colin s i se mute în demisolul mamei . în timp ce el îşi dă părul de pe frunte.—E adorabilă. iar când am văzut cât de bine se înţeleg. să-l văd într-o pereche de b lugi vechi şi un tricou strâmt mă înnebuneşte. întocmai ca nepoata.

sau al coşmarurilor cu prăjire şi cărbuni încinşi. ar trebui să-l ajutăm măcar să se familiarizeze cu crâş­ mele locale. în locul viselor în care Luke mă salvează şi evadăm în lumina apusului. Ştim că stai bine la capitolul ăsta. —Cred că asta cere o gustare lichidă.. protestează Colin. —Eu nu-s mare băutor. Şi m-a luat în braţe şi-apoi am zbu­ rat spre Piccadilly Circus. trăieşte şi tu un pic. —Nici o problemă. când apare din demisol cu Charlie şi Lewis. Col. într-o călătorie de afaceri. îl tachinează Charlie. îi spune Lewis. Mulţumesc tare mult pentru ajutor. frecându-şi mâinile. Inclusiv sexul. el va fi singurul bărbat cu care o să mai fac sex.Aş vrea ca Jonathan să fi fost aici. Charlie îl bate pe spate. deloc surprinzător. bătrâne.. Nu-1 putem lăsa pe Colin la necaz. nu ? . E-un gând cam înspăi­ mântător. —Dragă. dă Luke din cap. După ce mă mărit cu Jonathan. Vedeţi. — Nici un dar. făcându-mi din ochi. — Ce ziceţi. căci îmi amintesc când mi-a spus acelaşi lucru mie. nu în Manhattan. — Eu sunt tare pe poziţie. dar cred că-i doar un semn al emoţiilor dinainte de nuntă. Luke ridică mâna. am început acum să retrăiesc fiecare secundă pe care am petrecut-o cu el. atâta tot. flăcăi ? rânjeşte Charlie. spune Lewis. spune Colin cu vocea lui inex­ presivă. — D ar. Nu-i bine deloc. iar pe mine începe să mă doară capul. şi inima-mi bubuie în urechi. E vorba doar de un transfer de dorinţă. Trebuie neapărat să încetez cu asta. —Haide. am mai avut discuţia asta. iar dacă o să locuiască aici. — Am terminat.

. pentru că tu eşti îndră­ gostită de Jonathan. — Tentant. A motivat că îşi vrea înapoi vechea viaţă.—Cred că pot să mă descurc cu o halbă sau două.. Trebuie să încetez. Dau din cap. îl iubesc pe Jonathan. Doamne. pentru că e confortabil ca o pereche de pantofi vechi. cu doica Hodges şi micuţa Becky. v — Bineînţeles. sunt aşa fericită. Luke e perfect. pentru că tanti Pat se agita prea mult. Rosie ? Luke e aşa ispititor. „Ah. mă gândesc eu sarcastică. Nu trebuie să mă gândesc la cuvintele „sex“ şi „Luke“ în acelaşi timp. — Da. Evident că nu pentru tine. Aşa ispititor. Am de făcut planuri de nuntă. în rest. Nu trebuie să mă înmoi. înc-o tăcere stânjenitoare şi-o fan­ tezie erotică". Fiindcă aşa e. cred că-mi va pune întrebarea foarte curând. la scurt timp după botez. cu un stetoscop la gât. ceea ce e ciudat. O. cu care mă mărit peste două săptămâni. atunci. imaginaţia mea fecundă evocă o ima­ gine a lui Luke în bluza lui albă de doctor. e gol. mormăie Colin. ciripeşte ea. îmi spune Elaine în şoaptă. ca să poată face sex cu Luke. nu crezi ? — îmm. — Luke e deja aici. . Instantaneu. —Şi tu. Elaine s-a mutat înapoi în casa ei. îmi spune Elaine când deschide uşa casei ei din Hampstead.. pentru că nu l-am văzut niciodată în mediul lui profesional. dar eu bănuiesc că s-a mutat pentru că îşi voia înapoi intimitatea. — Ştii. grozav. păi. luându-mă de braţ. întreb pe cine nu trebuie.. Vai. dar nu.

ciripeşte iar Elaine. îmi spune Elaine încet când intrăm în camera de zi. dragă. ca să se potrivească la rochia de mireasă. în toamnă. mint eu. De fapt. I-a cumpărat lui Roşie pantofi . dar îmi simt muşchii feţei încordaţi. e go l. asta a însemnat să comand alţii pe mări­ mea mea. Aşa că-i o ruşine. nu-i aşa ? Evident. evoc o imagine a lui Luke îmbrăcat în smoching şi cu papion la gât.Cu răbdare şi perseverenţă. Roşie. s-a mulat perfect pe picio­ rul meu metaforic. —Grozav.. Desigur. trebuie să aşteptăm să se ter­ mine cu divorţul lui. Jonathan a făcut lucrul cel mai roman­ tic. dragă. va trebui să pun capăt poveştii ăsteia după nuntă.. în rest. fiindcă nu-i nici o bucurie să-l văd iar în ţinută protocolară. şi sper să ajungă înainte de ziua nunţii. ceea ce e foarte drăguţ. Mami va avea timp berechet să se ocupe de aranjamentele necesare. dar a vrut să am ceva deosebit. zău. Uite cine-a venit. Deja m-am înfierbântat pe sub puloverul de angora roşu. de pe website. că pantofii pe care mi i-a adus din călătoria în Manhattan sunt prea mici. de culoarea fildeşului. Instantaneu. —în orice caz. mama decide. zâmbesc eu. Mă gândeam să facem nunta la anul. —Nu cred că va mai dura mult până să vă urmăm şi noi la altar. la preţ redus. îi ciripeşte ea lui Luke. —La fel. — Mă bucur să te văd. De data asta. Viitoarea noastră mireasă. Rowan a organizat strângerea de fonduri la care mergem diseară. E aşa civilizat să rămâi prieten cu persoana de care te des­ parţi. Tot Jimmy Choo. — Cum merg planurile de nuntă ? —Vai. nu crezi ? Bineînţeles. Un gest extra­ vagant pentru nunta noastră discretă.

A fost cam urât din partea mea. „Pericol la orizont'*. Şi pleacă. Roşie ? —Da ? îm i ridic ochii spre el. ceea ce e o uşurare.. mint eu. Respiră adânc. zâmbeşte Luke zeflemitor. . surprinzându-mă. atunci. stricând momentul. deloc pe gus­ tul meu. — Mă duc să-mi iau mantoul. îţi doresc toată fericirea din lume. spune Elaine. înainte să plece. Bine. dragă ? ciripeşte Elaine din uşă.. — Gata. —îţi vin ? mă întreabă Luke după ce Elaine pleacă să-şi caute mantoul. — Bineînţeles. şi plecăm. Noapte bună.. adaugă el.de nuntă Jim my Choo. Doica Hodges a hrănit-o acum vreo jumătate de oră. Mă lasă nervii. Mă doare gâtul de lacrimile pe care le înăbuş. — Scuză-mă. Am vrut mereu să lămu­ rim . Becky ar trebui să doarmă dusă până la unspre­ zece. — Absolut. N u-i aşa că-i foarte frumos din partea lui ? —Foarte.. ţipă vocea aia din creier. — Eu.

zâmbind radioasă.. cred că zâmbetul meu e radios. înţelegeţi.. Ceva nou.. el e perechea mea de pantofi comozi. în timp ce-mi pun cerceii cu perle ai străbunicii Mayford. Mă tem doar că nu-i destul de sexy pentru tine.. Ziua de ieri a adus o surpriză de proporţii. îi spun eu. Sunt doar un pic derutată de ceva ce-am descoperit ieri.. Prin urmare.20 Viitoare mireasă Confesiunea lui Roşie: Am auzit undeva că femeile singure trăiesc mai m ult decât cele m ăritate.. Cel puţin. Am . îi spun eu. în timp ce-mi trag pe picior jartiera de dantelă.. E ciudat să mă întrebe aşa ceva când mă îmbrac cu rochia de mireasă. în ziua nunţii mele. —Bineînţeles. — Bunico. nu ? Bine­ înţeles că n-am îndoieli. Ceva vechi.. şi încerc să mă gândesc bine. nu-i aşa? — Eşti sigură că asta vrei ? mă întreabă bunica Elsie.. vechi. Sunt derutată. — De ce mă tot întrebi ? —Jonathan e un tip drăguţ.. purtaţi. Nu-s decât emoţiile dinaintea nunţii. m i se pare cât se poate de normal ca o m i­ reasă să aibă ezitări în ziua nunţii.

Să spunem că nu se uită la Elaine în felul ăla. adaugă bunica Elsie. — Ce zici de-un pahar de lichior? schimb eu su­ biectul. ăla da. doctorul Miller. Va trebui să vorbesc cu el despre asta. şi mi-a cerut scuze pentru neplă­ cerea pricinuită.. ştiu că ar trebui să fie cea mai fericită zi din viaţa mea. secretara mi-a spus că da. dar ştiţi ce stresant e ? — Uite. îi spun eu. să plătească pentru tratamentul mamei. explicându-i noii secretare că de asta se ocupă doctorul Benton. Ai nevoie de ochelari de soare ca să te uiţi la ei. Nu ştiu ce-am să-i spun. iar când am sunat la cabinetul lui. dar pantofi vechi şi comozi nu înseamnă pantofi vechi şi plictisitori. dar are dreptate . pantofii mei sunt vechi. — Da. a intervenit altă femeie care mi-a spus că s-a produs o greşeală imensă. Ah. E aceeaşi teorie pe care mi-o expune de când Luke a devenit lumina ochilor ei. bărbat sexy. Dar cât de amabil. . Dar când am rugat-o să verifice. ceea ce nu mă ajută deloc. Of. — Dar nu-s logodiţi încă. şi totuşi ciudat. în timp ce-mi pun la gât perlele mamei. suma era corectă. Sunt ca şi logodiţi. Adică.primit o factură de la terapeutul mamei. —E iubitul lui Elaine. chicoteşte ea.. se pare. ce înseamnă iţoate astea ? — Sunt pe planeta asta de aproape optzeci şi şapte de ani şi ştiu ce înseamnă când un bărbat se uită la o fenneie într-un anume fel. exasperată. spune ea. Luke. Nu-i prea târziu să te răzgândeşti. Era de mai multe sute de lire. dând din capul lila». plăteşte terapia mamei..în nici un caz nu-s plictisitori. uitându-se în jos la papucii ei verzi cu tocuri mici şi funde galbene.. Luke. dar categoric tre buie să-i dau înapoi până la ultimul bănuţ. sunt terminată. spune bunica.

arăţi extraordinar. ar fi aşteptat Jess o veşnicie până se hotăra el să întrebe. splendidă. spune ea. intrând împreună cu Jess în cameră. dar a spus da. insist eu. Bunica se îndreaptă şovăitoare spre uşă. dar uit uneori cât de practică şi organizată eşti. mă dojeneşte ea. Vai. — Bine-atunci. . Mă duc să aduc lichiorul. să-i dau de treabă ca să nu vină aici.. —Bunico. Ba i-a cumpărat lui Philip şi-un inel. A fost uimit. dă ea din cap. e aşa molipsitoare. iar eu încerc din nou. fetelor. — Vă las. I-a pus întrebarea cea mare lui Philip. da ? —Cine are nevoie de lichior când avem şampanie ? îşi bagă Carmen capul pe uşa dormitorului. făcând o piruetă în rochia de culoarea şampaniei aleasă de ea şi Jess. dacă este cineva care cunoaşte un motiv pentru care tu şi Jonathan n-ar trebui să vă căsătoriţi. — Te rog.Ceva îm prumutat. —Nici tu nu te uiţi la Jonathan în felul ăla. când Philip spune partea aia. eşti splendidă. Jess flutură paharele de şampa­ nie. —Nu mai scot un cuvânt despre asta. bunico. îmi face ea din ochi. dar zâmbeşte. Ta daaa! Domnişoarele tale de onoare au sosit. Dar nu uita. îşi împreunează mâinile şi mă face să zâmbesc. Păi. strălucind toată în poliester verde şi galben aprins. care zăngăne periculos când le pune pe masa mea de toaletă. Credeam că noi ar fi trebuit să te îmbrăcăm. anunţă ea tea­ tral. încă nu-i prea târziu să te răzgândeşti. adaugă ea. Vocea îmi sună ca a unui şoarece gâtuit. las-o-ncolo. Doamne. Abia aştept să-mi vină şi mie rândul. Eu am s-o ţin pe mamă-ta ocupată. —Nuntă fericită. Bine că nu ne-ai pus să ne îmbrăcăm cu nişte urâţenii..

ca să animi atmosfera. şi zâmbesc. îţi curge sânge. . Presiunea va opri sângele imediat. Oare fac ceea ce trebuie să fac ? — Nu uita să spargi câteva farfurii. Carmen tresare când dopul pocneşte şi şampania se revarsă peste gâtul sticlei. ce-o fi o fi. nu-i decât o tăietură mică. ţine apăsată batista asta acolo. O să sune la urgenţe dacă-i spui. Carmen îmi ia repede paharul spart din mână.— Bun.. glu­ meşte ea. spune ea ime­ diat ce Jess a ieşit din cameră. îşi ciocneşte paharul puţin cam prea tare de al meu şi-l sparge. — Dar cioburile. Jess. N-am vrut să-l ciocnesc aşa tare. Huş. că sper să fii la fel de fericită cu Jonathan cum sunt eu cu Paul. Vai. şi nk-i spune doamnei Mayford ce s-a întâmplat. ceea ce nu e cazul. — Mă ocup eu de ele. îi spune Carmen. — Dă-1 încoace. spune Carmen cu un rânjet obraznic. o dă Carmen afară. spune ea. din nou pe dinafară. du-te şi mai adu nişte pahare. De fapt. aş lua-o drept un semn rău. din când în când. îţi curge sânge. Apoi îmi înşfacă mâna şi mi-o ţine departe de rochie. se panichează Jess. râde ea în timp ce umple paharele şi ne dă fiecăreia câte unul.. mie: Uite. uneori mă aprind cam mult. îm i sunt tare dragi fetele astea. Dacă aş fi superstiţioasă. — Vai. ca una dintre cele mai vechi prietene ale tale. —Şi la fel de fericită cum voi fi eu cu Philip. —E în ordine. Dar dă-mi voie să spun. scuze. scuze. fiindcă pe-un deget mi-a apărut o pată mică de-un roşu aprins. Jess. înveselindu-mă un pic. Nu că aş vrea să ţin speech-uri sentimentale şi siropoase. Şi în momentul acela. nodul din gât mi se măreşte şi ochii mi se umplu de lacrimi de emoţie. asta-i o întâmplare fericită. Apoi.

uneori. Vrea să schimbe o vorbă cu tine. — N-am să mai aduc vorba niciodată despre asta. Ţine mâna aici. e mult prea deşteaptă pentru mine. Trag de timp. A. Nu începe. zice Luke din uşa dormitorului. — Cioc. spune ea în timp ce eu şi Carmen încă ne uitam una la alta. bunica ta mi-a dat astea. să intri şi tu în panică. Dumnezeule. A. — Charlie şi Lewis sunt jos. tu ştii că eu ştiu că e ceva ce nu-mi spui în legătură cu acel doctor băutor-de-cafea-de-la-McDonald’s. . Face o pauză. Jess apare brusc în cameră cu nişte pahare de plastic. Voiam doar să te întreb dacă eşti sigură de pasul ăsta. Ridică o mână. şi-acum ne-ntoarcem amândouă şi ne uităm la ea. De altfel. Carmen ? oftez eu. Dar vreau să mă asigur că te măriţi cu Jonathan din motivele corecte. —Dumnezeule. spune ea desfăcând un plasture şi lipindu-mi-1 pe deget. extrasă din slujba de cununie pe care o voi asculta peste o oră. — Et tu. mă lasă fără cuvinte. Ultima ei replică. Crezi că e de rău augur. asta ne-ar mai lipsi. I-am spus s-aştepte să văd dacă eşti îmbrăcată. unul sexy şi primejdios. în loc să vrei s-o faci. a fost un discurs lung. Apoi adaugă blând: Vorbeşte acum sau taci pentru totdeauna.—Ce ? Nervii mei sunt deja întinşi la maximum. — Trebuia să mă descarc. crezi că eu şi Jonathan sun­ tem condamnaţi ? —Nu. a venit şi Luke. Că nu nutreşti ceva mai mult decât atracţie fizică pentru un anume doctor misterios. Că nu eşti doar prinsă de toată febra cuplărilor care a izbucnit printre noi în ultimele luni şi crezi că se cade să faci la fel. adaugă Jess. cioc. Bunica ta a spus că pot urca.

. fiindcă e ultima persoană pe care mă aştept s-o văd.. bună. Când Carmen închide uşa în urma lor. ştiu că e cam neobişnuit. şi cum nu mă reţine nimic aici. Şi-abia atunci observ că e îmbrăcat în pantaloni de stradă. — Pleci ? Inima-mi sare în gât. dar nu mai apucă să spună nimic. Nu vii la nunta mea ? — îm i pare rău. Aşteptăm jos. ce surpriză. pentru că mă mărit Cu Jonathan în aproximativ cinci­ zeci şi cinci de minute. A apărut o ocazie pe ultima sută de metri. Având în vedere că ţi-ai dat oste­ neala să mă inviţi la nuntă. şi mă întreb ce se întâmplă. îmi spune el într-un târziu.— îmm. doar că nu sunt sigură ce vrea să însemne. O împinge pe Jess afară din cameră. m-am gândit. spun eu. nu în ţinută formală. imediat intrată în priză. Doamne. — N-am vrut să plec fără să-mi iau rămas-bun. Vino. De ce mi-ar păsa dacă Luke o să fie prezent sau nu ? —Da. fiindcă aşa şi e. —Absolut. . îmi aruncă o privire plină de înţeles. Când intră în dormitor.. Am simţit că trebuie să-mi iau la revedere personal. Intră. dar arată minunat. Jess. începe Jess. C e .. Ceea ce e ridicol. de ce nu ? Fac schimb cu un coleg american. — D ar. Voi petrece urmă­ toarele şase luni în New York.. o altă tăcere stânjenitoare se instalează între noi. dar aş putea să vorbesc între patru ochi cu viitoarea mireasă ? le zâm­ beşte el lui Carmen şi Jess. Mă opresc. — Tu n u .. înfundându-şi mâinile în buzunarele pantalonilor. inima îmi bate mai repede ca de obicei şi vreau să-i netezesc părul ciufulit. — îmm. Carmen.

De ce altceva ţi-ai dis­ truge căsnicia ? Oh. Cre­ deam că vă căsătoriţi. Nu. — Nu-i cam riscant ? N-ar trebui să-mi pese dacă Luke vine la nunta mea sau pleacă din ţară dintr-o clipă în alta. după ce se termină divorţul tău.... intenţia să mă căsătoresc cu ea. spune el fără să zâmbească. O iubeşti pe Elaine. —Ah. Nu se poate să plece. şi despre actele caritabile ale familiei şi toate celelalte. dar a fo st nevoit să renunţe în ultima clipă. Aseară. e . Trebuia să plece un alt coleg. iar divorţul lui Luke nu are absolut nimic de-a face cu mine. îmi reamintesc. Ştii. trântesc eu. ceea ce e ciudat. şi n-am avut niciodată. — Dar Elaine? Doar divorţează de nevastă-sa pentru Elaine. să iei o decizie bruscă în legătură cu ceva în viaţă. Voi fi doamna Jonathan Leicester. înţeleg.nu. apoi mă opresc. încheie el. se pare. bolborosesc iarăşi. ştiu că tu şi Rowan sunteţi doar prieteni. ei şi tuturor celorlalţi. Ştii. înţe­ leg. o impresie greşită. Dar New York. bolborosesc eu. dar nu am. pentru că localizarea lui Luke pe planetă n-ar trebui să aibă un asemenea impact asupra mea. şi vorbesc aiurea. îmi pare rău dacă i-am dat. N-am avut nici o şansă să-ţi explic .. dar la ce bun să dai totul peste cap dacă nu. Şi chiar dacă o faci o dată şi nu-ţi iese.. Elaine ţi-a povestit asta.—Nu-i cam pe neaşteptate ? mă panichez eu. E aşa departe. nu ? —Uneori trebuie să-ţi asumi nişe riscuri. înţeleg. pentru că par idioată. Credeam că suntem simpli prieteni. îmi spune el descumpănit. uitându-se la mine în felul ăla al lui ado­ rabil. — Nu sunt îndrăgostit de Elaine. — O decizie de ultim moment. —Dar divorţezi pentru ea.. asta n-ar trebui să te oprească să rişti din nou. Se opreşte şi nu mai spune nimic. Nu mă mai ţine nimic aici. de fapt.

privindu-mă în ochi. Da. Şi. ei bine. !» — Ei ? mă întreabă Carmen treizeci de secunde îmai târziu. ridicând o sprânceană sarcastică. trebuie să plec. înţelegi. Roşie. — Deci ea nu ştia că o iubeşti ? —N-am găsit niciodată momentul potrivit să i-o spun. — Ce e prea târziu ? întreb eu. nu uita să mesteci bine. spune el şi începe să se plimbe prin cameră. îmi vine să mă arunc la picioarele lui şi să-l imp lor să rămână. spun eu. n-am vrut. oprindu-se în faţa mea. plimbându-mă încolo şi-ncoace . spune el. să-mi asum riscul de a presupune că eu sunt cea pe care o iubeşte. Jess. fiindcă nu sunt sigură că vreau să ştiu răspunsul.. îmi vine să-l iau în braţe. spune el. când se apleacă şi mă sărută uşor pe frunte. —Am întâlnit pe altcineva. iar eu am nimerit într-un mo­ ment dificil şi. — Ce s-a întâmplat ? întreb. dar. mă gândesc eu şi încep să râd isteric. —A venit să-şi ia rămas-bun. trebuie s-ajung la aeroportul Heathrow să prind cursa Virgin Atlantic.. şi mă gândesc. îmi spune Luke. stând în faţa mea. Da.. —Ea avea viaţa ei. Şi atunci. Charlie şi Lewis năvălesc p e uşa dormitorului. abia îndrăznind să respir. Iar când se opreşte şi se întoarce spre mine. „Şi mireasa e cam tristă". Iar acum e mult prea târziu. Să zgâlţâi barca. tremurând toată.. Când închide uşa în urma lui. Am vrut doar să trec şi să-ţi urez toată fericirea din lume. îmi dau seama că ilu voi mai vedea niciodată sprânceana aceea sarcastică.prea târziu. Oricum. spune el. bineînţeles. când ea. şi mă gân<flesc. n-o fac. — Să fii fericită. îmi spune el îndreptându-se spre uşă.

în siguranţă. Şi de sentimentul puternic că sunt pe cale să fac ceva ce nu mi-am imaginat că pot face. Iar eu nu pot să gândesc limpede. cocoţându-se în patul meu. la vremea tunsului. dar nici măcar mie nu mi-a scăpat tensiunea sexuală. lâna lui netunsă creştea tot mai lungă şi mai grea. faimosul berbec din Noua Zeelandă. —Eu cred c-a fost foarte cavaleresc din partea lui. până când. nu mai vedeai berbecul din cauza lânii. nu ? —Doar nu sunteţi prieteni aşa apropiaţi. dacă a venit să ţi-o spună personal. lângă Charlie şi Lewis. îmi spune Jess. Şi apoi: Apropo. dragă. Cu fiecare an. Şi mă întreb dacă nu cumva n-am fost în stare să văd pădurea din cauza copacilor.prin cameră. Că doar nu ne face vizite la domiciliu tuturor. — Da. ţinându-şi poalele rochiei ca să se aşeze şi ea pe patul meu. nu ? . Ai putea să pui privirile alea într-o sticlă şi să le vinzi ca antidot pentru impotenţă. dar pentru asta există telefonul. Mă întreb dacă n-am pierdut-o din vedere pe adevărata Roşie din cauză că trebuia să fiu organizată. Se pare că Shrek se temea să fie tuns. felul în care voi doi vă uitaţi uneori unul la altul ne exaspe­ rează pe toţi. nu ? în­ treabă Lewis. Şi brusc îmi amintesc o poveste pe care am citit-o în ziare despre Shrek. Şi de confuzie. spune Charlie răbdător. spune Jess. se ascundea într-o grotă.. după şase ani de zile. ştiu că nu sunt cea mai ageră persoană.. Trebuie să fi fost mult. Cum aş putea să-l las pe Jonathan cu buza umflată în biserică.. cocoţându-se şi el pe pat. Deşi. bazându-mă doar pe rodul imaginaţiei mele ? Aşa ceva nu se întâmplă în viaţa reală.. în fiecare an. mult mai mult decât un simplu rămas-bun. de nădejde. Isteria a fost înlocuită de o spaimă abso­ lută.

— Ştiu. -O h . — Tu eşti o fată bună. Ar fi bine să mergem.. anunţă Colin din capătul scă­ rilor. La naiba. se află unul dintre cele importante motive pentru care trebuie să duc până la capăt ce-am început. nimeni nu ţi-ar hia-o în nume de rău dacă te-ai răzgândi. îşi bagă mama capul pe uşă. strângându-mi mâinile. Eşti aşa frumoasă. Un alt punct de adăugat la marea dilem ă. ca şi când aş încerca să alerg pe sub apă. şi dacă simţi că nu-i pefcfect . îmi amintesc dintr-odată. Pornim spre biserică. în faţa mea.. şi lacrimile mi se înţepenesc în gât. —Roşie.Lâna de treizeci de kilograme a lui Shrek mă apasă greu pe conştiinţă. îi spun eu. Aici. încât nu pot face altceva decât să stau cu gura deschisă. Tata ar fi aşa mândru de tine azi. închizând uşa camerei în care rămân prietenii mei năuciţi. uitasem. — Maşina a sosit.ei. Sunt atât de uimită. ca un peşte fără aer. Fetiţa noastră a crescut mare şi se pregăteşte să se mărite. luându-mi mâinile într-ale ei. îmi pun pe faţă un zâmbet fericit şi mă îndrept spre palier. Dar vreau să mă asigur că asta e ceea ce-ţi doreşti. Că Jonathan este exact persoana cu care vrei s-ă-ţi petreci restul vieţii. atunci. pentru că în vâltoarea tuturor celor întâmplate. Căsătoria e un pas uriaş. spune ea. . Mama ar fi distrusă dacă i-aş face una ca asta. dacă ar fi aici. şi grea. spune ea. Tratamentul pe care l-a plătit Luke. —Dragă. Aş putea să vorbesc cu tine între patru ochi înainte de-a pleca ? — îmm. da. şi mă simt bătrână. Asta ar putea-o arunca înapoi în spirala depresiei şi-a tratamentului. abia începe să-şi revină după moartea tatei şi să-şi continue viaţa. zâmbind stins.

Şi vorbesc. la National New Zeeland TV. Prietenii mei dau cu toţii din cap. Ce naiba fac ? —Uite ce-i. — Eu ştiu că Domnişoara Secretoasă ne ascunde mult mai multe. fiindcă dacă ne înşelam. să fii fericită. —Fiindcă nu puteam să ne amestecăm prea mult. sare şi Lewis. dragă. Roşie. —Te tot întrebăm dacă eşti sigură în legătură cu Jonathan. — Dar de ce n-aţi spus nimic ? — Am spus. Pentru că n-am de gând să înghit o poveste cusută cu aţă albă despre nu ştiu ce rămas-bun. încep cu sărutul din Piccadilly Circus şi mă simt mai uşoară. cu foarfeci buni şi cu băgare de seamă. mă simt precum Shrek. şi-a trebuit să te lăsăm să-ţi dai seama singură. Apoi coboară scările. Le povestesc despre noaptea noastră de pasiune. Ne vedem în biserică. draga mea. iar Philip a fost în tot timpul ăsta sub nasul meu. Şi pe măsură ce o fac. apoi mă sărută pe obraz. Colin. intervine Jess.— Vin. Exact aşa cum m-aţi lăsat şi voi pe mine să-mi dau seama că Aster nu era pentru mine. şi mă simt şi mai uşoară. frizerii l-au scăpat de povara purtată ani de zile. Orice-ai face. şi despre cum am aflat că Luke era însurat. prins în sfârşit şi tuns în direct. îmi ordonă Carmen. fiindcă-i lim­ pede pentru oricine care se uită la el că-i îndrăgostit de tine rău de tot. ţi-ar fi venit greu să mai ai încredere în noi. zice Charlie. foarte pe fază de data asta. Vorbeşte. poţi să nu ne mai ţii pe jar şi să ne spui ce s-a întâmplat cu Luke ? ies grăbite cuvintele din gura lui Carmen imediat ce mă întorc în dormitor. Puţin câte puţin. . îmi spune ea.

Chiar dacă n-a ştiut că e însurat. Bănuiam eu ceva. Nu-mi vine să cred c-ai luat de bune toate comen­ tariile lui Elaine. —Uneori trebuie să te încrezi în cineva. Doar ştii cât îi place să înflorească adevărul. când le poves­ tesc ce mi-a spus Luke acum câteva minute.Le povestesc despre confidenţele lui Elaine la botez. mă îmboldeşte Charlie. chiar dacă asta poate însemna şi‘dureri de inimă. dar credea că s-a culcat cu un bărbat însu­ rat. totul se condensează. scum­ pe te. A fost cam urât din partea lui Luke. fiecare moment pe care l-am petrecut cu el şi la sfârşit. vorbim aici despre viitorul tău. asta a şi făcut. când toată viaţa îmi trece pe dina­ intea ochilor. Şi momente stânjenitoare cu aluniţe. într-un singur lucru. se uită toţi la mine tăcuţi. — Deci. rânjind. Ştiu exact ce-am să fac. S-a îndrăgostit de tine. ce-ai de gând să faci ? Pentru că. —Eşti plină de surprize. dar nu pot să cred că nu ne-ai spus nimic atâta vreme câte luni ? —Da. da. Am să risc totul. Car­ men îşi recapătă prima glasul. spun eu. când toate gândurile îmi vuiesc în cre­ ier. dar ce mai facem noi aici ? spune Car­ men. în momentul ăla. Parcurg din nou tot drumul. —Păi. . totuşi. E clar. apoi tu te-ai dus şi te-ai logodit cu Jona­ than. adaugă Charlie. — Ştiu. accentuează Jess. i-a cerut lui Rowan divorţul. — Nu prea i-am dat şansa. adaugă Lewis. Ar fi trebuit să-ţi spună înainte să sară în pat cu tine. şi că toc­ mai am descoperit că el îi plătea tratamentul mamei. cu ochii mari. — Da. roşind. Deloc surprinzător.

spun eu. Pentru că mergem toţi cu tine. Dar trebuie să mă duc la biserică şi să-i spun eu însămi. îmi spune Jess. Carmen ridică un pumn triumfător spre tavan. — Dar ce fac cu Jonathan ? Na. —Păi.. Dacă am de gând să-i distrug viaţa şi să-i frâng inima. am spus-o..—Vreau să merg la aeroportul Heathrow şi să-l găsesc pe Luke. Indiferent dacă spune da sau spune nu şi-o să mă fac de tot râsul. cu inima grea pen­ tru ce sunt pe cale să fac. dar trebuie s-o fac. tu şi Lewis aflaţi ce linii aeriene au zbo­ ruri spre New York azi. merită s-o audă chiar din gura mea. aşa de cumsecade şi minunat. — Eu încerc să văd dacă-i pot prinde pe Flora şi Ned la celularul Florei înainte să plece la biserică. Şi în timp ce încerc să prind curaj pentru ce ur­ mează să fac. îi spun eu. Indiferent dacă aveţi sau nu dreptate. şi se pricepe la lucruri din astea.e un semn clar că vrea să te duci după el. spune Carmen. . —Apreciez oferta. O să-l pună el la curent pe Jonathan. —îl sun pe Philip şi-i spun ce se întâmplă. E cumse­ cade. vezi . — Da. mă întind după pantofii strâmţi Jimmy Choo pe care mi i-a cumpărat Jonathan pentru nuntă. în două sau trei ore. Charlie. Mai am încă un strat de lână care trebuie tunsă. Ned are o furgonetă în care am încăpea toţi. Merit să sufăr. — Zboară cu Virgin Atlantic. spune Jess.

Iau cu mâinile tremurânde sticluţa şi sorb o înghi­ ţitură zdravănă din spirtul tare.Plecarea unul avion cu reacţie Confesiunea lui Roşie: Ştiaţi că inima umană pompează cu o presiune suficientă ca să împroaşte sângele la nouă metri? M enţionez acest fa pt interesant. Valurile vieţii pot fi şi mai rele. îmi spune Jess. fiindcă i-a sunat Carmen şi i-a pus la curent. Bea nişte coniac. iar noi ieşim de-a valma în aerul rece de noiembrie. pentru că sângele meu pompează cel puţin dublu.%iu-ţi face griji. Ned. —Să fiu a dracului.. . Flora şi Paul aşteaptă în faţa bisericii. din cauza anti­ cipării nervoase a ceea ce sunt pe cale să fac. când limuzina închi­ riată pentru nuntă opreşte în faţa bisericii. — Nu-ţi face griji. Cred că putem afirma fără nici un dubiu că avem o astfel de situaţie. ridicându-şi fusta şi scoţând sticluţa de coniac din şmecheria elastică prinsă de coapsă. deşi cam crud. Cum aud de valuri. cum mă apucă răul de mare. uite ce faţă ai. Am adus asta cu mine pentru cazuri de urgenţă. care-mi ajunge vâjâind în stomac. aşa că mai iau o înghiţitură de coniac înainte de a i-1 pasa lui Charlie. spune Carmen. Douăzeci de minute mai târziu. îmi vine să vomit..

îm m . —Ştiu. frumos tărăboi. e bine că ţi-ai dat seama înainte de slujbă. spun eu cu toată sinceritatea. . Mai bine să vă despărţiţi acum. îmi spune Charlie. Oh. care joacă azi şi rolul de fotograf. scutură din cap Flora. îmi spune Ned binevoitor. clătinând din cap. îmi zice Carmen. —Decât să-l laşi să-şi facă speranţe deşarte. cât de rănit şi de umilit o să se simtă. îmi spune Flora cu glas tunător. spun eu cu amărăciune. —Noroc. îm i ascund faţa în mâini. o să-l trimită pe Jona­ than în pronaos ca să poţi. Sunt o idioată. strângându-mă încurajator de braţ. încheie Lewis în locul lui.. tremurând de emoţii şi de groază şi de frig. pentru că nu prea e un mo­ ment Kodak. deşi ştiam că îl frământă ceva. îl şi salvezi de la o nefericire sigură. — Nici eu nu ştiu. —Nu. le spun eu. şi zâmbesc descurajată văzându-i cum par să se completeze unul pe altul zilele astea. dar ochii îi sunt calzi şi înţelegători. nu ? —Fată dragă. —Mai bine s-o rupi repede şi definitiv.. Dar Luke ? Zău că n-am habar. ştii tu.Paul. Mai bine m-aş duce să termin odată cu asta. — Probabil că numai noi trei nu ne-am prins. nu face de astă dată nici un fel de instantanee duioase cu nun­ taşii dând pe gât coniace. spune Flora. —Să-i frâng cu nepăsare inima şi să-i distrug viaţa. Philip e instruit. — N-aş spune chiar aşa. De îndată ce-1 vede pe Ned deschizând uşa. Nu e genul să se confeseze. —Dar dacă aş fi făcut-o înainte de-a se ajunge la nuntă. îmi pare rău. fată dragă. Mă simt îngrozitor pentru ceea ce mă pre­ gătesc să fac. mă bocesc eu.

te rog. în ciuda coniacului băut. şi aşa cumsecade. ăă. Jonathan. îmm. Condamnata care-şi aşteaptă călăul. şi nu mă pot mărita cu tine. Foarte răw. spun eu încet. fiindcă te-aş face nefericit şi ne-aş distruge vieţile amândurora. ştiu că ar fi trebuit să-ţi fi spus mai de mult. îmm. în regulă ? întreabă el albindu-se la faţă ca varul. şi stomacul mi-e greu. dar n-am ştiut până acum cam o oră. Jonathan. onorurile ? mă întreabă Ned. înghe­ ţată toată. Iar după ce-mi face pe plac. iar eu îmi fac curaj să vorbesc. îi spun. E aşa elegant şi mişto. ne vedem după aia. voi rămâ­ neţi aici şi. —Nu. Şi. şi cât de amărât va fi. Şi mă gândesc la toate momentele frumoase pe care le-am trăit îm ­ preună. Philip a spus că e o pro­ blemă ? O. Ned. dar arăţi grozav. oprindu-se cu mâna pe clanţa uşii. — Rosie ? E Jonathan. nu suntem la show-ul lu i Jerry Springer. Jonathan merită mai mult.— Eşti sigură că nu vrei să fac eu. încep să mă plimb încoace şi-ncolo. —Jonathan. spun eu. m-am îndrăg oştit nebuneşte de altcineva. încep eu domol. — Nu. secundele trec greu. Şi în timp ce-1 aştept pe Jonathan în pronaosul întunecos. îngrozitoare. . Dar nu există nifei un mod delicat de-a o spune. să închizi uşa aia ? arăt eu spre uşa care va separa pronaosul de naosul bisericii. cu vocea ca un dangăt de înmormântare. — îmi pare rău. încât mă urăsc şi mai mult. Dar în cele din urmă. întrebându-mă cum să i-o spun cât mai delicat. La urma urmei. E în regulă. îmm. şi cât de mult ţin la Jonathan. îmm. să ţii la cineva nu-i de-ajuns. Cum pot să-i fac asta ? Sunt o persoană oribilă. Poţi. —Totul e. Cuvintele ies îmbulzindu-se. fă ce trebuie să faci.

mă gân­ desc. întreaga adunare e la fel de buimăcită. „S-a dus şi despărţirea noastră intimă". —Să discutăm ce. Cum. atât de puternic îi rever­ bera vocea. nu m-am putut abţine. înainte ca bietul Jonathan să poată pricepe ceea ce tocmai i-am spus. toată adunarea s-a întors spre noi şi ascultă fiecare cuvânt. Destul de tare pentru ca toată adunarea să audă. şi el a fost atât de bun şi înţelegător. pentru că. iar în dreptul ei stă Elaine. bineînţeles. şi au intrat să afle ce se întâmplă. —Am fost atât de supărată după ce Mungo şi cu mine ne-am despărţit.mai bine să ne ocupăm de asta după. De fapt. complet buimăcită. prietenii mei au auzit-o pe Elaine de-afară. se tânguieşte Elaine. dar se pare că avem parte de informaţii noi. — Ce ? Carmen se repede spre Elaine îngustându-şi ochii. —îmm. ăă. Trebuia să-ţi fi spus înainte ca lucrurile să ajungă până aici. ziua asta tensionată. Ceea ce e un şoc. mai exact. Asta aş vrea să ştiu şi eu. se văicăreşte ea din nou. . Am căzut pradă avansurilor lui. pentru că n-a invi­ tat-o nimeni la petrecerea asta de despărţire. destul de teatral. Elaine. se vaită Elaine şi lacrimile-i ţâşnesc din ochi. — Vai. mai târziu ? întreb eu. dar n-am ştiut cum. şi-apoi. tare.Şi atunci. e numai vina mea. întrebându-mă în acelaşi timp despre ce naiba vorbeşte Elaine. Cum poate să fie despărţirea mea de Jonathan vina ei ? Şi cum a aflat ea ? —Ajunge. când m-am întâlnit întâmplător cu Jonathan anul trecut în august. uşa pe care abia a închis-o se deschide brusc. Credeam că ne-am înţeles să discutăm mai târziu . Jonathan ridică o mână. —Nu-mi voi ierta niciodată că ţi-am distrus total viaţa. mi-ai distrus viaţa ? Cre­ deam că eu sunt cea care distruge vieţi.

se tânguie ea din nou. Mai e ceva. Prietenii mei şi toată adunarea se întoarce spre Jonathan. Ce-ar mai putea fi ? Ah. De fapt. rupe tăcerea Jees.. E adevărat.... îmi pare atât de rău. a rămas cu gura căscată de uimire. concentrându-mi atenţia la Elaine. . înseamnă că m-a înşelat. m-am culcat cu Jonathan chiar pe la începuturile relaţiei voastre.. începe iar Elaine. ridicând mâna. ca el sa nege asta. la dracu’. apoi se lasă o tăcere asurzitoare.— Stai aşa. mă întorc spre Jonathan. pentru că aşteaptă. —Şi. pentru că adevărul i se citeşte p e faţă.. Pe când liniştea asurzitoare se adânceşte într-un calm şi «nai mare. Surprinsă. spun eu. din cauză că eram cu mora­ lul la pământ pe atunci. să discutăm asta între patru ochi ? murmur eu. în mod . Ce um ilitor! —îmm. de data asta.Tatăl lui Becky. dar Elaine e de neoprit. Jonathan s-a culcat cu Elaine ? Creierul meu refuză să priceapă. întreaga adunare pufneşte zgomotos. ca şi mine. —Vai. apoi se opreşte teatral. sunt sigură că expresia infa­ tuată. întreaga adunare e cu ochii pe Elaine. Fir-ar a dracului. pentru că. Nu-i nevoie să înftreb. iar acum ştie toată biserica. întâmplător. cu obra­ jii arzând. dacă spune ceea ce cred eu că spune despre Jonathan. —Jonathan e tatăl lui Becky. Ceea ce e rău. am putea să ieşim afară un minut şi. aşadar. triumfătoare de pe faţa lui Elaine nu-i doar ima­ ginaţia mea.. îmm. In ciuda lacrimilor. Jonathan este. încărcat de spaimă. — N-ar trebui s-o spui cu expresia asta infatu­ ată.. în timp ce toţi încearcă să asimileze declaraţia ei senzaţională. Până şi Car­ men. în gura mare. triumfătoare pe faţă.

. n-am ştiut cum. aşa c-ai profitat de ocazie. n-ai spus nimic până acum ? De ce ai aşteptat să deschizi gura tocmai azi şi nu în altă zi ? Ştiu răspunsul. dar tot nu-mi vine să cred că mi-a făcut una ca asta. Că am crezut cu adevărat că s-a schimbat. iar în tot timpul ăsta ea îşi păstra informaţia preţioasă ca s-o împărtăşească între­ gii lumi. încă o dată. ar trebui să-ţi fie ruşine obra­ zului.. Ai vrut să mă faci să sufăr cât mai mult cu putinţă. Dar de ce ? — De ce-aş face ceva atât de îngrozitor ? Elaine face un pas înapoi când înaintez spre ea. — De c e . Şi mă întreb. —Aveai de gând să aştepţi până la slujbă. Nu eşti mai brează decât o târâturi ordinară. —Păi. ca o leoaică în apărarea puiului. Să-i distrugi ziua nunţii bie­ tei Roşie. Lui Elaine i-a plăcut întot­ deauna să facă declaraţii în momente în care acestea îi puteau stânjeni şi umili la maximum victima. spune Elaine. „E şocant şi pentru că Jess nu e de obicei atât de bătăioasă. ai ştiut că se întâmplă ceva. Dar când eu n-am apărut la altar şi l-am chemat pe Jonathan aici. aşa cum m-am întrebat de multe ori în viaţa mea. încep eu şi mă opresc să-mi dreg gla­ sul. — Elaine Mayford. Şi totul capătă sens. pentru că sunt furioasă că. De ce. fiindcă pot citi răspunsul pe faţa ei îngâmfată. încep din nou. de ce simte nevoia să le facă asta celor mai apro­ piaţi şi mai dragi. Nu eşti o femeie de treabă." Mai ales în casa Domnului. nu-i aşa ? întreb eu retoric.surprinzător. până când Philip ar fi întrebat dacă există vreun motiv pentru care Jonathan şi cu mine n-ar trebui să ne căsătorim.. m-am lăsat adormită într-un fals sentiment de siguranţă. îi spune mama venind furioasă din naos. Mă temeam c-ai să te superi. nu eşti deloc o femeie de treabă.

e cu un pas în urma ei. A fost o greşeală. ar trebui să încetezi să sfidezi pe toată lumea de la înălţimea nasului tău snob. Pat. iar acum eşti o femeie obraznică şi răutăcioasă. eu mă întorc spre Jonathan. S-a întâmplat o singură dată. — William. Elsie şi Rosie. —Vorbeşte o damă ordinară din Bethnal Green. Ne-ai surzit ani de zile cu gura ta de mironosiţă. se repede tanti . — Târfuliţă ticăloasă. de fapt. se întoarce mama spre ea. cu ambiţiile tale de mărire. —Zău. — Taci din gură. —Ba nu. mereu pe fază. — îm i. ai fost întotdeauna o târfuliţă ticăloasă. Nu c-ai fi avut vreun motiv. care o urmase pe tanti Pat. Scuze. Nu scapi nici o ocazie să mi le aminteşti... — Ascultă. sunt de acord. Şi în timp ce unchiul Bill pune piciorul în prag pentru prima dată în treizeci de ani. pare rău. Trebuia să pun piciorul în prag cu ani în urmă. îl întrerupe Elaine. o avertizează unchiul Bill. îi spune ea bie­ tului unchi Bill. Să-ţi fie ruşine. îi spune bunica Elsie. Mereu ai vrut ce era al altuia. Elaine.. ceea*fce nu-i deloc de ajutor. draga mea.. Patsy. — De cinci ori. şi nu te-ai schimbat. cu cine crezi că vorbeşti ? Tanti Pat. Aminteşte-ţi responsabilităţile pe care le ai. Patsy. întotdeauna le-ai tratat de sus pe Sandra. — De ce ? îl întreb. Cum îndrăzneşti să-i vorbeşti aşa lui Elaine. fiinţă vul­ gară ce eşti ? —Mai taci din gură.. Ori­ cum. gură spurcată. vine comentariul surprin­ zător al unchiului Bill. ba şi pe dragul de Edward când trăia. Bill..întotdeauna ai fost o fetiţă obraznică şi răutăcioasă. mi le tot amintesc de treizeci de ani. spune tanti Pat.. dar asta-i prea mult. — Ah. se întoarce tanti Pat spre el.

—Şi cu Becky cum rămâne ? sare Elaine. Cred că ţi-am stricat spectacolul. —Dar. — Am aflat că e a mea abia azi-dimineaţă. Pe tine te iubesc. Nu i-aş întoarce niciodată spatele unui copil al cărui tată sunt. fiindcă ştiu că spune ade­ vărul. . în momentul ăsta mă izbeşte turnura ridicolă pe care a luat-o situaţia noastră neplăcută. Şi tu. — Exact. Doamne.Lizzy să le protejeze pe mama şi bunica. în vreme ce tanti Pat păleşte. Nu pot să cred că e atât de nesimţit. Şi îmi pare rău pentru el. spun eu rar. Cu tine vreau să mă însor. Dar chiar nu era nevoie să te oboseşti. Noi sun­ tem de neglijat ? Eşti tatăl ei. Jonathan. ne spune Jonathan mie şi întregii adunări. —O. Ai o obligaţie faţă de ea şi faţă de mine. dar chiar n-au nevoie. Mai ales acum. putem să trecem peste asta şi să ne vedem de viitorul nostru împreună. Elaine. când a venit Elaine să mă vadă. —Dar ai uitat în mod convenabil să-mi spui despre fiica ta ? întreb eu. continuă el. — Dar am rupt-o cu Elaine pentru că te iubeam pe tine. Ai păstrat ştirea asta de senzaţie ca să-mi distrugi nunta. Jonathan îmi strânge iar mâinile şi mi le smulg din strânsoare. Elaine. adaugă unchiul Bill. sânge din sângele tău. strângându-mi mâinile. insistă Jonathan. pentru că toţi clatină din cap şi murmură între ei. îmi dau seama că şi ceilalţi îl cred. —Mai ales că se trage din fiica nelegitimă a unui semi-pair. Jur că n-am ştiut. luându-mă de mâini. că toate speranţele pe care şi le pusese în Luke i s-au spulberat. Nu ştiu cum ai putut să-i faci una ca asta propriei tale rude. Numai Elaine ar face o chestie de genul ăsta. făcându-ne să gâfâim de surprindere.

şi cele treizeci de kilograme de lână îm i cad complet de pe umeri. Sunt cu adevărat îndrăgostită de Luke Benton. sunt singurii care-şi dau seama de ironia situaţiei. —îm i pare rău.. eşti sigură că asta vrei ? mă întreabă mama blând. fiindcă-i m ai bine decât să plâng. Jess. Ned. Mă simt şi mai îngrozitor. deloc surprinzător.t. — Bineînţeles. spun eu rar. Lewis şi Paul încep să râdă cu mine. Jonathan. Charlie. a ştiut că îi e datoare lui Jonathan să-i spună personal.. mai spun o dată.—Fiindcă singurul motiv pentru care am venit la biserică a fost ca să anulez nunta. (b) ex-amanta mirelui vrea să strice ceremonia. —Dar a vrut să facă ce se cuvenea. nu ? Şi apoi Carmen. E îndrăgostită de altcineva. mă gândesc eu când îmi dau seama de ironia desăvârşită a situaţiei. Sunt îndrăgostită de Luke Benton. N-am auzit niciodată de o nuntă unde (a) mireasa vrea să anuleze ceremonia pentru că iubeşte alt bărba. încep să râd isteric. (c) mirele este tatăl copilului verişoarei miresei şi (d) mireasa poartă pantofi care o strâng ca să se pedepsească pen­ tru că nu vrea să se **nărite cu mirele. Roşie. intervine bunica Elsie. îi spun blând. Flora. care nu se poate abţine. fiindcă ei. dintr-un motiv infam ştiut numai de ea. . fiindcă aşa e ea. îmi pare sincer rău. Nu mă pot mărita cu tine. bineînţeles.se pare că e ziua pufnelilor. — Aşa e. „Ce melodramă". Carmen. Mă simt atât de. —Roşie. Scuze tuturor. Sună atât de ridicol. nu-i aşa ? Şi nu mă pot abţine. eliberată. şi-a recăpătat glasul şi se adresează la rândul ei adunării. întreaga adunare pufneşte din nou. dragă. Adunarea pufneşte iarăşi de surprindere . Jonathan.

Roşie ? —Fiindcă. spune Carmen. Mă duc acasă şi-mi conti­ nui viaţa plăcută şi sigură. Nu-i aşa. cu un zâmbet larg.Curând. Pe treptele bisericii. încercând să se oprească din râs. — Mergem. înainte de a ne repezi pe scări spre maşina lui Ned. spun eu. — Da. care-şi păstrează figura serioasă. — Şi nu-ţi face griji nici pentru bufetul pregătit pentru recepţie. nu vreau să întrerup şedinţa asta de spovedanii. N-am să mai port niciodată pantofi care mă strâng.una restrânsă. e marea ta şansă să-ţi găseşti dra­ gostea. N-o să se risipească-n vânt. sau îmi asum cel mai mare risc din viaţa mea ? —Nu-ţi face nici o grijă. Roşie ? E momentul deciziei. slavă Domnului. evident. îmi spune mama. fiindcă presupun că n-ar fi corect din partea unui preot să râdă de o situaţie atât de absurdă.. mă opresc şi-mi scot pantofii strâmţi. insistă Jess. îi urez peste umăr. scoţându-mi de pe deget inelul de două sute de lire cumpărat de Jonathan şi dându-i-1 lui Elaine.se prinde şi râd cu toţii. care nu şi-a recăpătat graiul de când am pus-o la punct. întreaga adunare . — Ei bine.. Nu şi cei din partea lui Jonathan. constând doar din familie şi prieteni apropiaţi . Să ai o viaţă bună. mai ales în casa Domnului. îmi face cu ochiul bunica Elsie. Şi nici Philip. Dar timpul trece şi avem de prins un avion. cu toată sinceritatea. . Roşie. Du-te şi ia-ţi perechea aia de pantofi provocatori. fata mea.

iar maşina căreia îi taie faţa barbar îl claxonează. îl bate Flora pe braţ. —Dar dacă nu e la zborul de ora două ? Dacă a avut unul mai devreme. Hyde ? — E şi douăsprezece minute. Concentrează-te la drum. Dacă ajungem prea târziu ? — Dacă ajungem prea târziu ? —O să ajungem la timp. — Sunt două minute de când ai întrebat ultima oară. Nu te mai agita. —Nici o şansă. îmi spune Charlie. ajungem topi în aceeaşi parte a maşinii. clatină Lewis din cap. Sau mai târziu. — Aşa că trebuie să fie la cursa de la două. iar stomacul începe să mi se strângă de panică. aţi văzut cum mi-a tăiat faţa ? Vrea să-l aprobăm. nu e cel mai bun şofer din lume. rânjeşte şi ea. încheie Lewis în locul lui. dobitocul dracului. . să fiu a dracului. E fantastic. —Jigodie. dragă. spune Carmen. Trebuie să fie acolo cu cel puţin două ore înainte de îmbarcare. Când schimbă benzile. arătându-i degetul celuilalt şofer. Ned. iar acum e la câteva mile dea­ supra Atlanticului şfe«n-am să-l mai văd niciodată? m ă perpelesc eu. Pe cuvânt. Şi apoi: Jigodia dracului. Ba nu. rân­ jeşte el. agită-te în continuare. pentru nici un motiv.. nu te-am mai văzut niciodată aşa de nerăbdătoare şi de agitată. Cine-ar fi crezut că la volan Ned devine Mr.— Cât e ceasul? întreb pentru a milioana oară.. urlă Ned. când Ned virează brusc de pe autostrada M25 pe M4. — E bine să te vedem şi pe tine agitată o dată-n viaţă. —Dar dacă. trebuie spus. —Calmează-te. mă asigură Ned.

—Trebuie să crezi, îmi spune Jess din spate, unde ea, Philip şi Paul stau înghesuiţi ca sardelele. Da, Phi­ lip, pentru că n-a vrut să fie lăsat pe dinafară. — O să dea Domnul, îmi spune Philip. Scuze, a sunat cam pretenţios, nu-i aşa ? adaugă el. Am vrut doar să te fac să te simţi mai bine. —Sigur e la terminalul trei ? strigă Ned de pe locul şoferului în timp ce virează brusc ca să se înscrie pe banda corectă. — O, Doamne, dacă mergem la un terminal gre­ şit ? mă perpelesc iarăşi. Mai ai coniacul ăla, Carmen ? Cred că mai am nevoie de-un pic. — Nu. N-ai nevoie să-ţi faci curaj ca să faci asta, îmi spune ea categorică. De altfel, l-am terminat la biserică. —Dar suntem pe-aproape ? întreb eu, ca un puşti pe bancheta din spate a maşinii, într-o călătorie lungă. —Ned are situaţia sub control, spune Paul. Nu-i aşa, Ned ? —încetaţi. Flora comandă de pe scaunul din faţă. încetaţi cu toţii. Vom ajunge la timp, Roşie, acolo unde trebuie, întregi, şi-l vom găsi pe Luke. Acum, trage adânc aer în piept. Trag atâta aer în piept, că în momentul în care Ned opreşte în faţa terminalului, aproape că intru în hiperventilaţie. — Duceţi-vă, ne spune Flora când coborâm din furgonetă. Parcăm maşina şi venim după voi. In timp ce mă îndrept spre intrarea principală a terminalului, în fruntea tuturor, îmi dau seama dintr-odată că nu ştiu unde merg, şi fac stânga-mprejur. Prietenii mei se opresc cu toţii. —Ghişeul de înregistrare al liniei Virginia Atlan­ tic ar fi un loc bun de unde să începem, spune Carmen înainte să pun vreo întrebare.

Şi-o luăm iar la fugă. Şi cum ne zorim spre aeroport, o mulţime de oa­ meni se opresc să se holbeze la noi. „O mireasă des­ culţă, cu domnişoare de onoare, un preot şi trei bărbaţi îmbrăcaţi formal vor avea cu siguranţă acelaşi efect pe un aeroport aglomerat", mă gândesc fără să-mi pese, gonind spre ghişeul Virginia Atlantic. Unde e o coadă foarte lungă. —Dumnezeule, n-o să ajungem la timp, spun eu, aşezându-mă la rând. Nici o speranţă. — Cine nu îndrăzneşte, nu cucereşte doctorul, spune Charlie, apucându-mă de braţ. Uită de poli­ teţe măcar o dată, Roşie. —Vă cerem mii de scuze, le spune Carmen pasa­ gerilor care stau la coadă, apucându-mă de celălalt braţ, şi mă târăsc amândoi în faţă. —Următorul, vă rog, anunţă o funcţionară de la Virgin Atlantic. — îmi pare tare rău, le spun eu pasagerilor uluiţi. Dar e o problemă urgentă de dragoste. Vă rog, îi spun funcţionarei la fel de uluite. Ştiu că e foarte neobiş­ nuit, dar şi eu sunt într-o situaţie foarte neobişnuită şi am nevoie disperată să aflu dacă un anume pasager s-a înregistrat d eja... —Ştim că nu puteţi divulga informaţii precise... intervine Carmen. —Dar e un caz de dragoste întru totul împărtă­ şită ... adaugă Jess. îjjtru totul împărtăşită. Oh, sper să aibă dreptate. —Se numeşte Luke Benton... Paul. — E un doctor absolut superb... Charlie, bineîiLţeles. — Şi crede că iubita lui - adică Rosie a noastră, ai'ci de faţă —se mărită cu altul... Lewis.

—Pentru că nu i-am spus că-1 iubesc azi-dimineaţă când a venit să mă vadă înainte de ne-nunta mea, mă tânguiesc eu. Am fost o idioată, care n-a fost în stare să recunoască realitatea deşi îi sărea în ochi, aşa că el nici măcar nu ştie... —Că ea nu s-a măritat cu bărbatul nepotrivit, inter­ vine Carmen. — Iar el pleacă în America şi n-am să-l mai văd niciodată. — E foarte neregulamentar ce-mi cereţi, începe încurcată funcţionara de la Virgin Atlantic - Amanda, după ecuson. — Stimată doamnă, pot garanta pentru ei toţi, o anunţă Philip, înveşmântat în straiele sacerdotale de ceremonie. Sunt preot. — Ei bine, spune ea, clătinând din cap. Aşa ceva n-am mai auzit până acum. Apoi ne zâmbeşte cu toţi dinţii. Va trebui să vorbesc cu şeful meu, să vadă cum se procedează într-un astfel de caz. —Totul e în regulă ? Doi gardieni vânjoşi apar lângă noi într-o clipită. —Oamenii aceştia tulbură liniştea ? Mai apar doi gardieni, iar eu mă panichez că o să ne scoată afară din terminal. — E o problemă de dragoste, le spune Amanda, noua noastră prietenă de la VA, şi le face rapid un rezumat al problemei. —în esenţă, tânăra aici de faţă trebuia să se mărite. Adevărata ei iubire este într-un avion cu destinaţia New York, iar ea tocmai şi-a dat seama că pe el îl vrea, nu pe mire. Am spus bine ? —Da. Dăm cu toţii din cap ca nişte căţei ori pisoi de jucărie la geamul din spate al unei maşini. — Mă întorc imediat, vreţi să aşteptaţi aici ?

De parcă ne ducem altundeva! Dar, Doamne, e deja ora unu. Probabil că deja se urcă în avion! — Daţi-i o şansă bietei fete, strigă o femeie de la coadă. —E iubire adevărată, mai spune cineva, iar ceilalţi pasageri aprobă în cor. —Oh. Păi, şi mie îmi place o poveste bună de dra­ goste, dă din cap unul dintre gardieni. — Mai ales cu final fericit, spune altul. —Ai văzut filmul Pur şi sim plu dra go ste ? Foarte tandru, foarte emoţionant. — A, e unul dintre preferatele mele. — îmi pare rău, spune Amanda când se întoarce la ghişeu, şi ne ţinem cu toţii răsuflarea. Nu pot divulga nici o informaţie legată de pasageri. Asta e. M-am trezit prea târziu. — Dar trebuie să se poată face ceva... insistă Carmen. —Aveţi milă, strigă aceeaşi femeie de la coadă în asentimentul celorlalţi. —Mă lăsaţi să termin ? spune Amanda zâmbind. Ne consultăm cu conducerea aeroportului, dar dacă aţi vrea să ne spuneţi numele dumneavoastră com­ plet, şi pe cel al persoanei iubite, o să vedem dacă ni se permite să facem un anunţ la difuzoare. îi spun numele şi, zece minute mai târziu, aştep­ tăm la poarta de control. — îl rugăm pe doctorul Luke Benton să se pre­ zinte unui reprezentant al liniei aeriene, bubuie difu­ zoarele. Domnişoara Roşie Mayford trebuie să-i spună urgent că îl iubeşte şi îl aşteaptă la poarta de control. Repet. Domnule doctor Luke Benton, domnişoara Rosie Mayford este, spre deosebire de Elvis, în clădire şi aşteaptă nerăbdătoare răspuns la declaraţia dânsei

de dragoste. Vă rugăm să vă prezentaţi unui repre­ zentant al aeroportului sau al liniei aeriene. — Dumnezeule, e oficial, spun eu, rânjind către prietenii mei. Tot aeroportul ştie că-1 iubesc. La dracu’. Tot aeroportul... Sunt atât de agitată, încât abia mă pot gândi la ce-am să spun dacă apare. — Hei, scumpo, dacă nu apare, mă însor eu cu tine, îmi spune unul dintre gardieni. — Eileen a ta n-o să fie prea încântată, îi spune colegul. O să vină, scumpo. Cum să reziste la un gest aşa romantic ? Eu n-aş rezista la un gest aşa roman­ tic, tu ai putea, Bert ? Cinci minute mai târziu, mesajul este repetat în megafoane, iar în jurul nostru s-a adunat o mulţime de spectatori şi simpatizanţi. — Domnule doctor Benton, potrivit cântecului lui Phil Colins, „Nu poţi grăbi dragostea", dar nu e momentul să urmaţi acest sfat. Vă rugăm să vă faceţi apariţia. Toată lumea râde încurajator când până şi craini­ cul anunţurilor intră în atmosferă. Dar eu încep să fiu îngrijorată, pentru că e unu treizeci, iar avionul trebuie să se fi aglomerat serios. —N-are nici un rost, spun eu, dezamăgită. Pro­ babil că nici nu poate auzi anunţul din avion. — Ba nu, îmi spune o funcţionară îmbrăcată în sacoul roşu al liniei Virgin Atlantic. N-am voie să vă spun, dar au transmis anunţul dumneavoastră şi la difuzoarele din avion. Nu pot să vă spun care avion şi nici să vă confirm că este sau nu în el, dar nu vă pierdeţi speranţa, îmi spune ea, făcându-mi cu ochiul. —Dacă am ajuns până aici, putem foarte bine să aşteptăm, îmi spune Philip. Ai un pic de credinţă. La unu şi treizeci şi cinci anunţul e difuzat din nou, şi tot nici un semn din partea lui Luke, iar avionul

se pregăteşte probabil de decolare, aşa că trebuie să accept realitatea. Nu vine. — Ce se-ntâmplă ? Flora şi Ned ne ajung în sfârşit din urmă. în timp ce toată lumea îi pune la curent, eu oftez şi mă uit în jos, la picioarele mele. Am făcut-o. Mi-am asumat un risc. Ştiam că s-ar putea să iasă şi aşa, dar pentru câ­ teva ore am crezut că poate avem o şansă, că poate mă iubeşte. — Nu vine. Asta e. Asta e, spun eu. E unu şi patruzeci şi cinci. Mult prea târziu. E tim­ pul să plec acasă. Mă concentrez din toate puterile la degetele mele de la picioare, îmbrăcate în ciorapii străvezii, ca să evit toate privirile compătimitoare. — Presupun că şi-a pus căştile - ştii - şi asculta muzică sau mai ştiu eu ce, şi n-a putut auzi anunţul, îmi spune Flora, încercând să mă înveselească şi eşuând. — Roşie, îmi spune Carmen la ureche şi mă în­ ghionteşte. — Uită-te, mă îndeamnă Paul. — Vai, vai, spune Jess. — A dat Domnul... Philip. Vai, scuze tuturor, a sunat cam ciudat, nu ? — Rosie, vine. Charlie mă înghionteşte şi el. — Uite-1, adaugă Lewis. Ia x mulţimea urlă. Şi-atunci îmi ridiţ privirea. D incolo de poarta de control, mulţimea s-a dat de-o parte şi de alta, formând un coridor ad-hoc. La distanţă, pe lângă magazinele duty-free, văd un băr­ bat alergând. Mulţimea ovaţionează când trece prin dreptul ei. E Luke.

veţi fi încântaţi . aşteptând finalul reveriei. Mă duc să-l întâmpin. îmi doresc să fac asta de-o veşnicie. rupând tăcerea. emoţionată. privindu-mă cu ochii mijiţi şi zâmbind. Mulţimea se potoleşte. ochii îi sunt aţintiţi asupra mea. mă tachinează el. cu inima bătându-mi atât de tare în piept. eu.te iubesc. şi râd. —Tu eşti. şi când eu îmi încolăcesc braţele de gâtul lui. şi eu te iubesc. iar gardienii îl bat încurajator pe spate şi-l lasă să treacă. Iar eu sunt agitată. înainte să mă sărute. Şi apoi: în caz că ar exista o cât de mică posibilitate să-ţi fi scăpat. — N-am crezut cu adevărat până nu te-am auzit spunând-o. Ce s-a întâmplat cu pantofii tăi ? mă întreabă. Iar eu am încremenit în muţenie. zâmbesc la rându-mi. cred că ar trebui să ştii că eu . şi gâfâie. iar vocea îmi tremură la fel de tare ca picioarele.eu . Apoi. îmi vede picioarele şi se opreşte. aplecându-şi capul. întinzându-mă să-i netezesc părul ciufulit.Când ajunge la poarta de control. Apropo. mă gândesc. un alt anunţ bubuie din difuzoare. spune el înceti­ şor. Şi când mă sărută. E înfierbântat şi răvăşit. Şi în timp ce mă sărută. — Trebuie neapărat să facem ceva în legătură cu încălţămintea ta. spune el. — Cred că putem spune cu certitudine că sunt. mulţimea scoate un urlet de aprobare. aplaudă şi ovaţionează. — Nu mi se potriveau. ridicând o sprânceană sarcastică â la James Bond. „Şi nu l-am văzut niciodată arătând atât de superb". nerăbdătoare. că sigur se zgâlţâie tot aeroportul. într-adevăr. — Pentru puţinii dintre dumneavoastră care nu se îmbulzesc în zona porţii de control.

în fundal. Vremea este foarte bună pentru o aterizare fericită. si-apoi.. în costum. Dorim să profităm de ocazie pentru a le ura. înalt şi la fel de sexy răvăşit. — „Dulce mister al vieţii. Frustrat. slavă Domnului. fiindcă pulsul îmi bubuie atât de tare în urechi.. albă. Zece luni mai târziu. încât nu mai aud nimic.. înainte să ajungem în pat. Luke şi cu mine ne-am căsătorit azi-dimineaţă. iar Luke. Eu sunt superbă şi sfioasă (dar într-un fel sexy) într-o rochie lungă.. E de speriat ce poate face omul ăsta cu mâinile lu i. ne smul­ gem unul altuia hainele de pe noi. — Slavă Domnului. un viitor fericit. murmură Luke aproape de gura mea în timp ce mă trece pragul apartamentului nupţial şi închide uşa cu piciorul.. Luke îşi strecoară mâinile pe sub fusta mea si-o riHică până la talie. Nemaiputând aştepta nici o clipă în plus. care-mi vin ca turnaţi. Ah. iar el şi-a ţinut promisiunea legată de situaţia încăl­ ţămintei mele. făcuţi la comandă. te-am găsit în sfârşit" nu cântă. pentru că degetele îi tremură aşa de rău încât nu-mi poate descheia năstureii de perle de pe spatele rochiei. ne repezim nerăbdători unul la celălalt.să aflaţi că domnişoara Roşie Mayford l-a găsit pe domnul doctor Luke Benton. Mi-a făcut cadou de nuntă o pereche superbă de pantofi italieneşti de mătase. în numele liniei aeriene Virgin Adantic şi al întregului personal al aeroportului Heath­ row. ..

în sfârşit. şi editoarei mele. pentru că sunt nemaipome­ nite aşa zăpăcite cum sunt.com /group/C hickL it/ Le mulţumesc de asemenea tuturor membrilor Chick Lit Writer s of the World pentru generozitatea cu care m-au sprijinit şi pentru ajutorul pe care mi l-au dat în descrierile a tot felul de slujbe trăsnite. com Sunteţi cei mai buni! . pentru sfa­ turile editoriale excelente. w w w . w w w . chick litw riters. toată dragostea pentru Lani Diane Rich şi Alesia Holliday. Paige Wheeler.yahoo.Mulţumirile autoarei Le mulţumesc din inimă tuturor membrilor site-ului Deannei Carlyle pentru generozitatea cu care m-au sprijinit şi pentru ajutorul pe care mi l-au dat în descrierile a tot felul de slujbe trăsnite.. literarychick s. Kelly Harms. corn Le mulţumesc din tot sufletul agentei mele.. http://groups.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful