ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE

Coordonatori: Vasile Marcu Vasile Pâncotan

Autori: Doriana Ciobanu Mirela Dan Isabela Lozincă Vasile Marcu Zoltan Pasztai Vasile Pâncotan Valentin Serac Carmen Şerbescu

ContribuŃie orădeană la realizarea proiectului nr. 2004 R0/04/B/P/PP 17 5006 Centru de pregătire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice şi de recuperare / Training Center for Health Care, Prophylactic and Rehabilitation Services

EDITURA UNIVERSITARIA DIN CRAIOVA, 2007

CUPRINS

1. INTRODUCERE……………………………………………………………pag.3 2. LOCUL ŞI ROLUL EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAłA PERSOANELOR CU CERINłE SPECIALE......................... .......................pag.5 3. ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL GENERAL AL SPORIRII CALITĂłII VIEłII ACTIVE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂłI........................................................ ..pag. 15 4. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞCARE PENTRU COPII…………………………………………………………….. ..pag. 23 4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor…pag. 23 5. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ ……………………………pag.29 5.1. Obiectivele terapiei prin muzică……………………………………..pag.29 5.2.. Efectele muzicii……………………………………………………..pag.29 6. ACTIVITĂłILE FIZICE ADAPTATE IN CONTEXT EUROPEAN... pag.33 7. ÎN LOC DE CONCLUZII O PERSPECTIVĂ INTEGRATOARE..........pag. 51 8.TESTAREA CONłINUTULUI CURSULUI...............................................pag.53 9. BIBLIOGRAFIE............................................................................................pag. 56

1.INTRODUCERE Programul Leonardo da Vinci, iniŃiat şi lansat de Uniunea Europeană în 1994, este un program de cooperare transnaŃională în domeniul formării profesionale a forŃei de muncă, pentru îmbunătăŃirea calităŃii sistemelor de formare profesională şi implementarea unor politici armonizate în statele membre, în contextul realizării EUROPAS. Ca partener, România participă la Proiectul Leonardo da Vinci începând cu 1 septembrie 1997, având ca responsabil naŃional Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin AgenŃia NaŃională pentru Programe Comunitare în Domeniul EducaŃiei şi Formării Profesionale. Proiectul nr. 2004 RO/04/B/P/PP 17 5006, “Centru de pregătire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice şi de recuperare”, având ca promotor Universitatea din Craiova (Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport – persoana de contact fiind Avramescu Taina, conferenŃiar univ.dr., taina_mistico@yahoo.com), iar ca parteneri Prefectura judeŃului Dolj (România), FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie din Oradea (România; Dan Mirela – lector univ. dr. – kineto2004@yahoo.com), Universitatea din Oradea (Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport, Marcu Vasile – profesor univ. dr. - vmarcu@uoradea.ro), Universitatea Profesională West Vlaanderen (Belgia), Entente UK, Oficiul de consultanŃă pentru integrare în Uniunea Europeană (Italia), Universitatea Tehnică din Creta (Grecia). Programul îşi propune creşterea calităŃii, a caracterului novator şi implementarea dimensiunii europene în sistemele şi practicile de formare profesională a kinetoterapeuŃilor prin realizarea în comun a următoarelor obiective: - oferirea unui centru bine echipat în cadrul căruia asistenŃii, studenŃii şi tinerii absolvenŃi de kinetoterapie, îşi pot dezvolta abilităŃi practice pentru procesul de recuperare, prin aplicarea unor proceduri şi standarde specifice, lucrând direct cu bolnavul sub supravegherea şi îndrumarea cadrelor medicale. Acesta va oferi noi forme de învăŃare şi dezvoltare a abilităŃilor de bază necesare în procesul educaŃional şi vocaŃional în kinetoterapie (îmbunătăŃirea calităŃii procesului de pregătire). Prin posibilitatea oferită tinerilor absolvenŃi de a lucra şi câştiga experienŃă în acest centru numărul kinetoterapeuŃilor va creşte, permiŃând şi în România atingerea standardelor europene în domeniile profilaxiei şi recuperării (îmbunătăŃirea aspectelor cantitative ale procesului de pregătire); - accesul şi utilizarea noilor cunoştinŃe, echipamente şi tehnologii ce vor asigura o folosire optimă a componentelor în scopul dezvoltării şi adaptării celor mai eficiente proceduri în prevenirea şi recuperarea unor patologii variate, oferind căi noi în realizarea pregătirii specifice; - oferirea unui centru specializat unde persoanele cu nevoi speciale din regiunea Olteniei vor putea fi tratate şi recuperate gratuit, oferind astfel protecŃia socială;

- creşterea posibilităŃilor de angajare a beneficiarilor prin creşterea experienŃei şi a gradului de pregătire al acestora; - implementarea unor strategii de învăŃare pentru toată durata vieŃii prin elaborarea unei curriculae adaptată la standarde europene şi crearea unui centru virtual; - crearea de material didactic (manuale, CD-uri) cu informaŃii specifice care să contribuie la continuarea pregătirii vocaŃionale şi după terminarea proiectului şi la diseminarea acestuia; - oferirea posibilităŃii de a afla mai multe despre staŃiunile balneo-climaterice pentru partenerii străini, intenŃia noastră fiind aceea de a extinde procesul de învăŃământ prin organizarea de stagii practice în staŃiunile vecine (Herculane, Govora, Călimăneşti). În contextul integrării europene a României în întreg contextul educaŃional apare o efervescenŃă crescută în privinŃa alinierii Ńării noastre la noile finalităŃi europene ale educaŃiei. Preocupările noastre sunt permanente şi prioritare în a forma formatori care să aplice în procesul instructiv-educativ principiul limitării exclusivităŃii. Ca efect al marcării deceniului mondial pentru protecŃia persoanelor cu handicap/dizabilităŃi (80-90), O.N.U. a hotărât ca ziua de 3 decembrie să fie, în fiecare an, dedicată handicapaŃilor. Au fost elaborate şi Regulile standard privind egalizarea şanselor tuturor cetăŃenilor TEREI. Era şi normal ca educaŃia fizică, sportul, activităŃile motrice în general să-şi găsească preocupări pentru aplicabilitate în realizarea acestor măreŃe deziderate. Nu există infirmi, ci doar semeni de-ai nostri care se consideră astfel datorită greşelilor noastre educative.

2.LOCUL ŞI ROLUL EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAłA PERSOANELOR CU CERINłE SPECIALE

Este astăzi unanimă ideea că exerciŃiul fizic este un bun general al tuturor oamenilor indiferent de culoarea pielii, limba vorbită, obiceiuri, valori şi potenŃe, locul naşterii, etc. ExerciŃiul fizic a devenit necesar omului pe toată perioada vieŃii sale, dar şi în fiecare ipostază a acesteia. Există astăzi programe de mişcare pentru fiecare femeie în situaŃii biologice speciale determinate de maternitate, pentru copiii mici, pentru preşcolari şi şcolari, pentru studenŃi pentru adulŃi sănătoşi ori nu, pentru persoane cu vârstă înaintată, pentru întreŃinere ori pentru asistenŃă terapeutică în orice fel de afecŃiune, tulburare, boală ori sindrom, pentru pregătirea generală ori pentru pregătirea sportivă, etc. Programele de influenŃare neuro-mio-artro-kinetică au devenit un „bun” al tuturor: este cel mai simplu, cel mai ieftin şi cel mai eficient mijloc de stimulare a fiinŃei umane. Cu atât mai mult, ca urmare a parcurgerii de către omenire a deceniului protecŃiei persoanelor cu dizabilităŃi (`80-`90), O.N.U. a adoptat la 3 decembrie 1993 Regulile standard pentru egalizarea şanselor (De atunci, în întreaga lume ziua de 3 decembrie este marcată ca zi internaŃională pentru protecŃia persoanelor handicapate). În acest context era şi necesar, mai ales după DeclaraŃia de la Salamanca (1994) ca ştiinŃa practicării exerciŃiilor fizice şi sportului să acorde o atenŃie sporită nu numai „Sportului pentru toŃi şi pentru toată viaŃa” ( DeclaraŃia mondială a sportului) dar şi asigurării bazei ştinŃifico-metodologice pentru „intervenŃia” exerciŃiului fizic în sporirea calităŃii vieŃii celor cu dizabilităŃi. RelaŃia deficienŃă-dizabilitate şi handicap este bine stabilită de către OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, care în 2002 a stabilit, pe baza principiului: 1. dizabilitate = persoane cu cerinŃe speciale 2. limitare de activitate 3. restricŃie de participare că „handicapul” este o problemă socială, un dejavantaj social al celui care se situează în această categorie (fig.1)

concepte

de acŃiune social personal organic

handicap dizabilitate social

Fig.1 RelaŃia deficienŃă-dizabilitate-handicap (după L.Kirby,1998)

O.M.S. a elaborat următoarea scală de gravitate a handicapului: - 0. poate performa orice activitate; - 1. există dificultăŃi în performarea unor activităŃi, poate performa fără ajutor dar ceva mai dificil şi nu se încadrează în 2-9; - 2. performează o activitate ajutat de instrumente şi nu intră în 3-9; - 3. performează o activitate doar ajutat şi are nevoie de o persoană fizică şi nu intră în 4-9; - 4. performarea unei activităŃi total dependent de altă persoană excluzându-se 5-9; - 5. incapacitate crescută, îi trebuie amenajări în mediu, instalaŃii şi nu intră în 6-9; - 6. incapacitate completă total incapabil să facă vreo activitate; - 7. necodificat, categorie omisă; - 8. nu se aplică; - 9. necodificat. OMS a elaborat o scală legată de perspectivele omului, de reîntegrare, de revenire la viaŃa normală. - 0. fără vreo incapacitate; - 1. are potenŃial de revenire; - 2. are potenŃial de ameliorare, fenomenul diminuând pe parcurs; - 3. are potenŃial de a fi asistat, este staŃionar prin aparate , instalaŃii; - 4.incapacitate stabilă, nu are perspective de ameliorare dar nici de agravare; - 5. deşi boala va progresa, incapacitatea lui poate să devină insuportabilă cu ajutorul ortezelor, instalaŃiilor;

- 6. incapacitatea se deteriorează progresiv, neexistând perspective de stabilizare; - 7. necodificat; - 8. perspectivă ne determinabilă; - 9 necodificat. Vom insera în continuare tipurile de handicap stabilite de către O.M.S. (2002) • Handicapul de orientare – pierderea de a se orienta singur faŃă de ambient - 0 individul nu are tulburări de orientare - 1 dacă are unele impedimente sunt performanŃe compensate - 2 prezintă tulburări aleatoare intermitente - 3 doar parŃial compensate între unu şi doi dar care în anumite situaŃii nu pot folosi instrumente ajutătoare - 4 moderate care nu intră în 5-9 la care compensările nu dau rezultate satisfăcătoare - 5 tulburări de orientare severe care nu intră în 6-9 în care nu pot să compenseze decât cu compensări fiziologice pe altă linie (orb, surzi – simŃul tactil foarte bun) - 6 lipsa orientării când deficitul de orientare are mai multe cauze - 7 dezorientare totală necesită instituŃionalizare - 8 inconştient - 9 nespecificat • Handicapul independenŃei fizice reprezintă capacitatea individului de a susŃine o existenŃă – independenŃa obişnuită - 0 complet independent fizic; - 1 independent cu ajutor: cârje, baston; - 2 independenŃă adaptată, amenajări speciale ale mediului de viaŃă; - 3 dependenŃa situaŃională, este în incapacitatea severă pentru unele situaŃii dar posibilă pentru altele fără ajutor; - 4 dependenŃa la intervale mai lungi o dată în zi sau mai rar; - 5 dependenŃa la intervale scurte (la ore) nu se poate îmbrăca nu poate face baie; - 6 dependenŃă doar la intervale critice apar des sau ne clarificat; - 7 dependenŃă de îngrijire specială zi şi noapte continuu (bătrâni, gutoşi, incontinenŃi, afecŃiuni motorii grave); - 8 dependenŃă de îngrijire intensivă; - 9 nespecificat.

• Handicap de mobilitate – deficitul de abilitate de a se mişca în ambientul său se suprapune cu handicapul independenŃei fizice dar devine analitic prin raporturile de mişcare - 0 nimic; - 1 restricŃii variabile ale mobilităŃii în diferite momente (sciatică, reumatism, astm, afecŃiuni cardiace); - 2 deficit de mişcare în afara casei (mijloacele de transport) nu intră în 3 – 9; - 3 mobilitate redusă în afara casei datorat unor stări de boală severe (pulmonari, debili); - 4 restricŃii de vecinătate; - 5 restricŃii în interiorul locuinŃei cu limitări marcate de efort se pot mobiliza în casă greu; - 6 restricŃii în cameră (foarte greu); - 7 restricŃii în scaun (stă în pat mai mult); - 8 restricŃie totală de mobilitate (nu poate părăsi patul); - 9 nespecificat. • Handicapul ocupaŃional – pierderea capacităŃii individului de a-şi ocupa timpul într-o manieră obişnuită în raport cu vârsta , sexul, pregătirea: - 0 desfăşoară ocupaŃii diferite; - 1 intermitent nu poate avea ocupaŃii (migrenă, alergii, traumatisme); - 2 ocupaŃii limitate nu poate avea ocupaŃii permanente; - 3 ocupaŃii adaptate, adaptat locul de muncă, ajutorul altei persoane şi nu intră în categoria 4-9; - 4 ocupaŃii reduse, pot să muncească doar pe durate scurte şi nu pot face apoi faŃă solicitărilor; - 5 ocupaŃii restrictive numai anumite ocupaŃii; - 6 ocupaŃii îngrădite, număr redus şi durată redusă şi adaptate; - 7 fără ocupaŃie; - 8 neocupaŃional, nu se pune problema unei ocupaŃii pentru că nu are un sens ocupaŃional (raŃional); - 9 nespecifică. • Handicapul de integrare socială – determină capacitatea unui individ de a menŃine relaŃii obişnuite - 0 integrat social normal; - 1 participare socială inhibată; - 2 participare restrânsă la social datorită unor incapacităŃi care interferează cu viaŃa socială – căsătoria, sexul, şi nu intră în 3 – 9;

- 3 participare diminuată nu poate să lege cunoştinŃe se limitează la familie şi vecini sunt retardaŃi mintal; - 4 relaŃii „sărace” numai familia lui; - 5 relaŃii reduse, tulburări comportamentale severe (numai cu părinŃii); - 6 relaŃii perturbate severe, nu are relaŃii cu nimeni; - 7 alienat total, categorie care nu poate avea relaŃii cu nimeni; - 8 izolatul social, nu poate să fie testat de ce ar fi în stare să facă; - 9 nespecificat. • Handicapul economic – se referă la aspectele venitului oficial al pacientului la care se adaugă şi ajutoarele sociale - 0 bogat cu resurse în exces; - 1 îndestulat, venit confortabil, poate face amenajări; - 2 îndestulat, nu are nevoie de ajutor; - 3 îndestulare modificată (fără medicamente) poate să se întreŃină în rest; - 4 venit precar nu poate să facă faŃă fără ajutor din afară, nu poate întreŃine familia; - 5 deficit economic, nici ajutoarele nu fac faŃă; - 6 sărac, complet dependent din afara instituŃionalizării; - 7 complet sărac, nimeni nu-l ajută; - 8 inactiv economic (retardat mintal, bătrânii, copilul mic); - 9 nespecificat. Există o altă clasificare a handicapului, clasificare folosită în activităŃile sportive la care pot participa persoanele cu handicap. În acest sens sunt următoarele tipuri de handicap: 1. Handicap motor determinat de: 1.1. Leziuni ale sistemului osteo-articular: a. anchiloze şi reducŃiuni - artroze - spondilite reumatismale - poliartrite reumatoide b. scolioze c. fragilitate osoasă d. arsuri 1.2. Leziuni ale sistemului nervos: - paraplegii - tetraplegii - hemiplegii - I.M.C. - scleroză multiplă

- paralizii periferice - poliomielite - paralizii radiculare - paralizii ale trunchiului 1.3. Maladii cronice: - eredo – degenerescenŃă spino – cerebrală - miopatii 1.4. AmputaŃii - membre inferioare - membre superioare - mixt, membru inferior şi superior 2. Handicap psihic 2.1. DeficienŃă mintală - uşoara - medie - profundă 2.2. Maladii psihice cronice invalidante 2.3. Tulburări psiho - afective grave - autismul 3. Handicap senzorial 3.1. Handicap de văz 3.2. Handicap de auz 3.3. Handicap de limbaj (senzorial) 4. Persoane cu maladii cronice mai puŃin evidente, dar invalidante. 5. PolihandicapaŃi 6. Persoane cu deficienŃe de integrare socială şi profesională Dacă din punct de vedere al practicării exerciŃiilor fizice de către persoane cu restricŃii de practicare părerile sunt împărŃite, unii considerând că practic nu există nici o restricŃie..., alŃii considerând contraindicaŃiile ca fiind foarte importante. (Suntem de părere că nu există om care să nu beneficieze, sub o formă sau alta de efectele binefăcătoare ale practicării organizate şi sub control medical al exerciŃiilor fizice), în privinŃa practicării sportului de către handicapaŃi lucrurile sunt foarte clare: există organizaŃii specializate în lume, inclusiv în Romania (vezi FederaŃia Română a Sportului pentru Persoane cu Handicap) care au preocupări directe cu sportul pentru aceste categorii de persoane*
*

Vasile Marcu, Mirela Dan, Maria Milea (2001) „Sport pentru persoane cu handicap”, Editura Triest, Oradea

A. Pe plan naŃional AGENłIA NAłIONALĂ PENTRU SPORT TINERETULUI ŞI SPORTULUI
MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII FEDERAłIA ROMÂNĂ A SPORTULUI PENTRU PERSOANE CU HANDICAP SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP

ASOCIAłII ŞI CLUBURI SPORTIVE PENTRU PERSOANE CU HANDICAPURI DIFERITE FUNDAłII SPECIALIZATE

B. Pe plan internaŃional I. P. C.
INTERNATIONAL PARALYMPIC COMMITTEE

INAS-FID INTERNATIONAL ASSOCIATION OF SPORT FOR INTELECTUAL DISABLED

ISMWSF INTERNATIONAL STOKE MANDEVILLE WHWWLCHAIR SPORT FEDERATION

I.S.O.D. INTERNATIONAL SPORT ORGANISATION FOR DISABLED

CP-ISRA CEREBRAL PALSY INTERNATIONAL SPORTS AND RECREATION ASSOCIATION

I.B.S.A. INTERNATIONAL BLIND SPORTS ASSOCIATIONS

I.W.B.F. INTERNATIONAL WHEELCHAIR BASKETBALL FEDERATION

I.W.T.F. INTERNATIONAL WHEELCHAIR TENNIS FEDERATION

W.O.V.D. WORLD ORGANISATION VOLLEYBALL FOR DISABLED

Aşadar, pornind de la declaraŃii fiziologice şi politice, activitatea fizică a persoanelor cu restricŃii de participare se desfăşoară normal, conform declaraŃiei de la Salamanca. DeclaraŃia de la Salamanca asupra principiilor, politicilor şi practicilor în domeniul educaŃiei şi a ceriŃelor educaŃionale speciale Reafirmând dreptul la educaŃie al fiecărei persoane, aşa cum aceasta a fost consimŃită în anul 1948, prin DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, şi reînnoind angajamentul solemn al comunităŃii mondiale, asumat cu ocazia ConferinŃei Mondiale asupra EducaŃiei pentru ToŃi din 1990, de a asigura acest drept pentru toŃi, indiferent de diferenŃele existente între indivizi. Reamintind numeroasele declaraŃii ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, culminând cu Regulile Standard asupra Egalizării Şanselor pentru Persoanele cu Handicap din 1993, care îndeamnă Statele să asigure condiŃiile necesare transformării educaŃiei persoanelor cu handicap într-o parte integrantă a sistemului educaŃional. Remarcând cu satisfacŃie crescânda implicare a guvernelor, grupărilor de susŃinere, comunităŃilor şi a grupurilor de părinŃi şi în particular a organizaŃiilor persoanelor cu handicap, în încercarea de îmbunătăŃire a accesului la educaŃie a majorităŃii persoanelor cu handicap, în încercarea de îmbunătăŃire a accesului la educaŃie a majorităŃii persoanelor cu cerinŃe speciale; recunoscând ca o evidenŃă a acestei implicări, participarea activă a reprezentanŃilor de nivel înalt ai numeroaselor guverne, agenŃii specializate şi organizaŃii interguvernamentale la această ConferinŃă Mondială. 1. Noi delegaŃii la ConferinŃa Mondială asupra EducaŃiei Speciale, reprezentând optzeci şi opt de guverne şi douăzeci şi cinci de organizaŃii internaŃionale, întruniŃi aici la Salamanca, Spania de la 7 la 10 iunie 1994, prin prezenta afirmăm ataşamentul nostru la principiile EducaŃiei pentru toŃi, recunoscând necesitatea şi urgenŃa necesităŃii de a asigura educaŃia copiilor, tinerilor şi adulŃilor cu cerinŃe speciale în cadrul sistemului obişnuit de educaŃie şi, mai mult, prin aceasta, ne exprimăm acordul cu Cadrul de Principii pentru Activarea în Domeniul EducaŃiei Speciale, de spiritul prevederilor şi recomandărilor cărora, guvernele şi organizaŃii trebuie să se lase călăuzite. 2. Noi credem şi declarăm că: - fiecare copil are dreptul fundamental la educaŃie şi fiecare copil trebuie să i se ofere şansa de a ajunge la şi de a se putea păstra la un nivel acceptabil de învăŃare; - fiecare copil posedă caracteristici, interese, aptitudini şi necesităŃi de învăŃare proprii; - sistemele educaŃionale ar trebui proiectate şi programele educaŃionale implementate în aşa fel, încât să Ńină seama de marea diversitate a acestor caracteristici şi necesităŃi;

- persoanele cu cerinŃe speciale trebuie să aibă acces în şcolile obişnuite, care trebuie să se adapteze unei pedagogii "centrată asupra copilului", capabilă de a ieşi în întâmpinarea acestor necesităŃi; - şcolile obişnuite, care au adoptat această orientare, sunt cele mai utile mijloace de combatere a atitudinilor discriminatorii, creând comunităŃi primitoare, construind o societate inclusivă şi oferind educaŃie pentru toŃi; mai mult ele furnizează o educaŃie utilă pentru majoritatea copiilor, cresc eficienŃa şi în ultimă instanŃă gradul de utilitate al întregului sistem educaŃional. 3. Facem apel la guverne şi le îndemnăm: - să acorde cea mai mare atenŃie politicii în acest domeniu şi să acorde prioritate bugetului dedicat îmbunătăŃirii sistemelor educaŃionale, pentru a face capabile că cuprindă toŃi copiii, fără să Ńină seama de diferenŃele dintre aceştia sau situaŃiile dificile ale acestora; - să adopte ca subiect de lege sau politică şcolară principiul educaŃiei inclusive, prin înscrierea tuturor copiilor în şcoli obişnuite, dacă nu există cumva motive întemeiate de nu a proceda în acest mod; - să dezvolte proiecte demonstrative şi să încurajeze schimburile de informaŃii cu Ńările care posedă deja experienŃă în domeniul şcolilor inclusive; - să pună în funcŃiune mecanisme descentralizate şi participative pentru planificarea, monitorizarea şi evaluarea resurselor educaŃionale pentru copii şi adulŃi cu cerinŃe speciale; - să încurajeze şi să faciliteze participarea părinŃilor, comunităŃilor şi organizaŃiilor persoanelor cu cerinŃe speciale la planificarea şi procesul de luare a deciziilor în legătură cu resursele necesare educaŃiei speciale; - să depună eforturi în direcŃia identificării timpurii şi intervenŃiei strategice, la fel ca şi aspectele profesionale ale educaŃiei inclusive; - să asigure ca, în contextul unor schimbări de sistem, programele de instruire a profesorilor, cele anterioare începerii carierei didactice, cît şi cele din timpul acesteia, să fie în concordanŃă cu necesitatea de a furniza resurse necesare educaŃiei speciale din şcolile inclusive. 4. Facem deasemenea apel la comunitatea internaŃională, în special facem apel la: - guvernele care participă la programele internaŃionale de cooperare şi agenŃiile internaŃionale cu activităŃi de sponsorizare, în special sponsorii ConfederaŃiei Mondiale asupra EducaŃiei pentru ToŃi, OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO), Fondul NaŃiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) şi Băncii Mondiale: • să sprijine o abordare constructivă a problemei şcolilor inclusive şi să sprijine dezvoltarea educaŃiei speciale ca parte integrantă a oricărei programe şcolare;

- OrganizaŃia NaŃiunilor Unite şi agenŃiile specializate ale acesteia, în particular OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (ILO), OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (WHO), UNESCO şi UNICEF: • să fie receptive la solicitările de cooperare tehnică şi să-şi îmbunătăŃească metodele de cooperare şi reŃelele de servicii pe care le coordonează, pentru a oferi un sprijin mai eficient educaŃiei speciale, în domeniul dezvoltării resurselor inclusive pentru necesităŃile educaŃiei speciale; - OrganizaŃiile neguvernamentale implicate în dezvoltarea de programe naŃionale şi furnizarea de servicii: • să-şi întărească colaborarea cu organismele naŃionale oficiale şi să-şi intensifice implicarea lor în continuă creştere în planificarea, implementarea şi evaluarea unor resurse inclusive pentru cerinŃele educaŃiei speciale; - UNESCO, în calitatea sa de AgenŃie a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru educaŃie: • să asigure ca cerinŃe educaŃiei speciale să se numere (în cele mai variate forme) printre subiectele oricăror tratative pe tema educaŃiei pentru toŃi, • să mobilizeze sprijinul organizaŃiilor profesionale din învăŃământ, domeniul legat de îmbunătăŃirea instruirii profesorilor, în calitatea acesteia de resursă necesară educaŃiei speciale, • să stimuleze comunitatea academică în favoarea întăririi activităŃii de cercetare şi de sprijinire a reŃelelor de institute de cercetare şi de înfiinŃare a unor centre regionale de informare şi documentare, de asemenea, să servească drept agenŃie de informaŃii pentru asemenea activităŃi şi pentru răspândirea informaŃiei în legătură cu rezultatele obŃinute la nivel naŃional, ca urmare a prezentei DeclaraŃii; • să mobilizeze fonduri prin crearea în cadrul următorului Plan pe Termen Mediu (1996-2000) a unui program extins pentru şcoli inclusive şi programe de sprijin la nivel comunitar, care vor permite lansarea unor proiecte pilot, care să reprezinte exemple demne de urmat, şi să definească un set de indicatori utili evaluării necesităŃilor şi resurselor din domeniul educaŃiei speciale. 5. În final, ne exprimăm calda apreciere la adresa Guvernului Spaniol şi UNESCO pentru organizarea prezentei ConferinŃe, şi îi îndemnăm să nu precupeŃească nici un efort pentru a atrage atenŃia întregii comunităŃi internaŃionale a prezentei DeclaraŃii şi a Principiilor-Cadru care le însoŃesc, în special la viitoarele forumuri internaŃionale, cum ar fi Întâlnirea la Vârf pentru Dezvoltare Socială (Copenhaga, 1995) şi ConferinŃa Mondială a Femeilor (Beijing, 1996) Adoptată cu aclamaŃii, în oraşul Salamanca, Spania, în această zi de 10 iunie 1994

3. ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL GENERAL AL SPORIRII CALITĂłII VIEłII ACTIVE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂłI Noua strategie comunitară a UE, privind persoanele cu dizabilităŃi ne determină să considerăm absolut necesară, pe de o parte precizarea conceptului de ActivităŃi Fizice Adaptate, iar pe altă parte realizarea unor proiecte şi programe specifice de practicare a exerciŃiilor fizice pentru această categorie de persoane

Reanimare (revenirea la viaŃă) ViaŃă normală Readaptarea funcŃională

Acceptarea stării de fapt (viaŃa merge înainte)

Plonjarea în noua ipostază funcŃională: - se descoperă handicapul - revolta personală - refuzul tratamentului - tratament pasiv, pasivo-activ, activ - revine încrederea în forŃele proprii

Handicap, boala, accidentul (care întrerupe viaŃa normală)

Fig.2: Necesitatea înŃelegeri sporiri calităŃii vieŃi după accidente (V. Marcu, Mirela Dan, Maria Milea - Sport pentru persoane cu handicap, 2001)

Dar, atunci când apar handicapuri, oare cum şi cât se recomandă practicarea mijloacelor kinetice? dar mai ales cum? Există astăzi programe specializate pentru orice dizabilitate. Aceste programe sunt incluse în conceptul general de activităŃi fizice adaptate Prin anii ’60 se purtau discuŃii intense despre tratamentul prin cultura fizică şi expansiunea activităŃilor de fitness. Jocurile olimpice pentru persoanele cu disabilităŃi (Paralympics) se extind, incluzând 20-30 de Ńări participante (Roma ’60, Tokio ’64,

Tel Aviv ‘68). In Europa în anii ’70 începe nivelul de educaŃie universitară pentru ActivităŃi Fizice Adaptate, în 1970 luând naştere IFAPA (International Federation of Adapted Physical Actyvities), organizaŃie care coordonează la nivel internaŃional activităŃile fizice adaptate, ce organizează congrese anuale. Mişcarea Paralimpică se extinde la peste 40 de Ńări la Jocurile de Vara – Heidelberg 1972, Toronto 1976. Tot în această perioadă se iniŃiază şi jocurile de iarna. În anii ’80 mişcarea paralimpică se extinde cuprinzând peste 60 de Ńări (Arnhem, 80, New York ’84, Seoul ‘88). LegislaŃia se îmbunătăŃeste, creşte atenŃia publică iar în ’87 Consiliul Europei publică Cartea Europeană a Sportului pentru ToŃi. În anii ’90 mişcarea paralimpică se extinde incluzând peste 100 de Ńări pentru jocurile de vara şi 30 pentru jocurile de iarnă. In ’82 la Simpozionul International al Persoanelor cu Disabilitati, UNESCO definea cei 4 piloni operaŃionali centrali pentru ActivităŃile Fizice Adaptate: 1. tradiŃia în recuperare ; 2. tradiŃia în educaŃie fizică; 3. tradiŃia sporturilor competitive; 4. tradiŃia activităŃilor de loisir. Conform acestora statele europene s-au orientat dând o atenŃie mărită aspectelor legate de activităŃile fizice adaptate prin următoarele măsuri : - creşterea numărului kinetoterapeuŃilor implicaŃi în activităŃi fizice recuperatorii în cadrul sistemelor de sănătate; - pregătirea profesorilor de educaŃie fizică pentru recuperarea copiilor cu disabilitati (APE – Adapted Physical Education/Educatie Fizica Adaptata); - creşterea numărului organizaŃiilor ce au ca preocupare sportul la persoanele cu disabilităŃi; - angajarea de instructori sportivi la nivel local pentru conducerea programelor recreaŃionale/de fitness pentru grupe speciale. Ajutorul financiar oferit de stat pentru aceste activităŃi este necesar, pornindu-se de la următoarele premise: acces egal la cultura fizică; automotivare prin activităŃi fizice; câstig economic (reducerea nevoilor de îngrijire instituŃionalizată); responsabilitate colectivă ca parte a imaginii publice despre recreere şi sport; dificultatea de a obŃine suport financiar de la sponsori; nevoi excepŃionale pentru transport, echipament specific. AsociaŃia europeana defineşte activităŃile fizice adaptate ca fiind un domeniu interdisciplinar, care caută identificarea şi soluŃionarea diferenŃelor individuale în activitatea fizică. Aceasta impune o acceptare a diferenŃelor individuale, militează pentru creşterea accesului la o viaŃă activă şi sportivă şi promovează inovarea şi cooperarea dintre serviciile care o asigură. În cadrul activităŃilor fizice adaptate intră o serie de activităŃi majore a căror perturbare pot să ducă la dependenŃă funcŃională. Aceste activităŃi sunt: autoîngrijirea, perturbări în desfăşurarea unor activităŃi manuale, mersul, văzul, auzul, vorbitul, respiraŃia, activităŃi lucrative. ActivităŃile fizice adaptate se bazează pe adaptarea exerciŃiilor, activităŃilor fizice la condiŃiile şi posibilităŃile individului. Se adresează: 1. persoanelor cu disabilităŃi (motorii, senzoriale, intelectuale); 2. persoanelor cu boli

cronice (afecŃiuni cardiovasculare, reumatism, afecŃiuni respiratorii-astm, epilepsie, afecŃiuni musculare, etc); 3. pensionari (de vârstă, de boala). Din punct de vedere al activităŃilor fizice aceste grupuri sunt unite de doi factori: 1. dificultatea de a participa la activităŃi fizice prin cluburi şi asociaŃii sportive; 2. componenta automotivantă a activităŃii fizice - de o pronunŃată importanta pentru viaŃa. Pentru atingerea scopului final, de creştere a calităŃii vieŃii, prin activităŃi fizice adaptate se urmăreşte: creşterea capacităŃii fizice, creşterea fitness-ului, creşterea încrederii în sine, creşterea plăcerii pentru activitatea fizică. Prin intermediul acestor activităŃi persoanele trebuie să găsească un loc unde: să fie înŃeleşi şi respectaŃi; să se simtă în siguranŃă în timp ce componentele motorii, senzoriale şi afective sunt stimulate/activate; comunicarea verbală şi nonverbală să ducă la adaptări specifice a sensurilor comunicării; să se îmbunătăŃească capacităŃile motorii şi intelectuale; activităŃile să aibă drept finalizare socializarea şi reducerea dependenŃei . Rolul aplicării activităŃilor fizice adaptate vizează, fie implicarea în acŃiuni sociale cât mai diversificate, fie acordarea de asistenŃă grupurilor sociale, în vederea integrării celor cu dificultăŃi de adaptare socială. Conceptul strategiei de lucru în cadrul activităŃilor fizice adaptate pleacă de la următoarele 3 nivele: 1. senzorial: văz, auz, sensibilitate kinestezică, tactilă; 2. nivelul abilităŃilor motorii: a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporală, direcŃionarea mişcării; b. fitness-ul fizic: forŃa-rezistenŃa musculară şi antrenament la efort (anduranŃa cardio-respiratorie); c. abilitatea motorie, coordonarea. 3. nivelul îndemânărilor: a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu paleta, etc); b. funcŃionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborârea scărilor sau a unei pante). In cadrul aplicării în mod ştiintific a activităŃilor fizice adaptate, este necesară parcurgerea următoarelor faze: evaluarea şi interpretarea nevoilor; planificarea intervenŃiei; selecŃionarea şi adaptarea echipamentelor folosite; înregistrarea şi aprecierea progreselor realizate. În stabilirea obiectivelor se va Ńine seama de o serie de factori: nevoile şi dorinŃele persoanei cu dizabilităŃi; cunoştiintele legate de sistemul de valori al persoanei; informaŃiile existente, referitoare la maladie sau handicap, cu consecinŃele lor pe plan fizic şi psihic; cunoştinŃele legate de metodele de terapie medicală şi ocupaŃională, existente în momentul respectiv; informaŃiile disponibile despre mediul pentru care persoana urmează să fie pregătită comunitar; posibilitatea de a se implica într-o activitate sportivă, de a presta efort în vederea obŃinerii unor rezultate; interesul

pe care îl prezintă persoana în activitatea fizică desfăşurată; gradul de cooperare în cadrul unui eventual joc în colectiv; scopurile şi cadrul general al programului de recuperare, multidisciplinar, în care persoana urmează să fie integrată. Obiectivele generale ale activităŃilor fizice adaptate sunt: dezvoltarea, menŃinerea şi recuperarea nivelului de funcŃionare cât mai mult posibil; compensarea deficienŃelor funcŃionale prin preluarea funcŃiilor afectate de către componente valide; prevenirea destructurării anumitor funcŃii ale organismului; inducerea unei stări de încredere în forŃele proprii. DirecŃiile principale de orientare a persoanelor supuse terapiei sunt: stimularea responsabilităŃii în diverse situaŃii de viaŃă; formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă personală; cultivarea deprinderilor de muncă; organizarea de jocuri şi distracŃii; adaptarea la situaŃiile de joc în echipă; desfăşurarea şi implicarea în diverse concursuri şi întreceri sportive pentru a dezvolta simŃul de colectivitate; stimularea încrederii în propria persoană; cultivarea autocontrolului şi expresivităŃii personale; reeducarea capacităŃilor cognitive; reeducarea capacităŃii de reacŃie la diverse situaŃii de viaŃă; antrenarea funcŃiei neuromusculare; antrenarea integrării senzoriale; sprijinirea relaŃiilor interpersonale; educarea capacităŃii de acŃiune, în funcŃie de constrângerile şi resursele de mediu. In procesul de evaluare este necesar să se urmărească următoarele aspecte: a) nivelul motricităŃii grosiere şi fine, care se referă la caracteristicile mişcărilor corpului în ansamblu, precum şi la caracteristicile mişcărilor de prehensiune şi manipulare; b) nivelul de dezvoltare a percepŃiei mişcărilor, care se referă, în principal, la recepŃia şi decodificarea stimulilor prin toate categoriile de analizatori: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, kinestezic, proprioceptiv şi la coordonarea mişcărilor; c) nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale şi de comunicare, care se referă la caracteristicile interpersonale ale subiectului în diverse situaŃii, precum şi la modul în care înŃelege comenzile şi interacŃiunile verbale. d) caracteristicile activităŃilor de viaŃă cotidiană, care include studierea deprinderilor implicate în igiena personală şi autoîngrijire (de hrănire, îmbrăcare şi întreŃinerea locuinŃei). Pentru evaluare în cadrul conceptului AFA se va Ńine cont de următoarele aspecte : 1. nivelul de dezvoltare motorie (ex. se mişca fără să lovească pe alŃii, sare pe loc pe ambele picioare de un număr de ori, aruncă-prinde o minge la anumite distante, cade frecvent, merge în pantă, pe teren accidentat, urcă-coboară scări cu/fără ajutorbalustradă, doar cu un picior sau alternativ, se opreşte/se întoarce din alergare); 2. orientarea posturală şi mecanica corpului (compoziŃia corpului, integritate corporală, deficite neurologice, modificări degenerative ale aparatului locomotor, postura);

3. dezvoltarea cognitivă (îşi aminteşte cele discutate anterior sau cu ceva timp în urmă, este dependent de alŃii pentru a realiza o acŃiune, comunică cu ceilalŃi în timpul activităŃilor comune, atenŃia); 4. nivelul senzorial (simte atingerea, simte poziŃiile/mişcarea segmentelor corpului, se poate orienta după stimuli auditivi/vizuali, simte diferenŃele de temperatura, prezintă sensibilitate dureroasă normală) 5. dezvoltarea afectivă (are repulsie pentru activitatea fizică, are tendinŃă la comportament impulsiv, autodistructiv, nu intră în relaŃii cu alŃii, este solitar, etc.); Procesul de recuperare prin activităŃi fizice adaptate la persoana cu restricŃii de participare (handicap) este un proces continuu, în funcŃie de nevoile specifice individului, apărute în diverse etape ale existenŃei sale. Este recomandabil ca procesul de terapie, adresat unei persoane cu restricŃii de participare (handicap), să se reia mereu în forme noi, prin folosirea unor metode şi procedee cât mai variate. Se va Ńine seama de faptul că relaŃia dintre terapeut şi subiect se desfăşoară în practica pe parcursul mai multor etape : - etapa afectivă, în care se stimulează încrederea persoanei cu care se lucrează şi se demonstrează înŃelegere şi optimism cu privire la şansele de ameliorare ale situaŃiei sale; - etapa reunirii faptelor şi informaŃiilor cu privire la nevoile persoanei, ce urmează a fi rezolvate; - dezvoltarea planului de acŃiune, în care cele două părŃi se înŃeleg asupra modului de desfăşurare a activităŃilor şi se precizează cerinŃele una faŃă de cealaltă; - aplicarea planului, comunicându-se subiectului care sunt aşteptările faŃă de el şi se trece la exersarea activităŃilor proiectate; - etapa finală, despărŃirea, care este în funcŃie de profunzimea relaŃiei terapeut/subiect şi performanŃele obŃinute în activitate. În toată lumea, în ultima perioadă în România s-a pus accent pe problemele cu care se confruntă persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: integrarea lor în învăŃământul normal, profesionalizarea lor şi astfel câştigarea independenŃei din punct de vedere social şi economic. Concept european AFA (activităŃi fizice adaptate) poate fi considerat ca o soluŃie pentru aceste probleme. Un loc important în acest concept îl ocupă terapia ocupaŃională ca o ramură a kinetoterapiei, care se bazează pe folosirea activităŃilor practice ocupaŃionale în tratamentul deficienŃelor funcŃionale pentru a obŃine o maximă adaptare a organismului la mediul său de viaŃă. Conceptul A.F.A. are la bază 4 domenii. - recuperare, educaŃie, recreere,sport

Activitate Fizică Adaptată RECUPERARE EDUCAłIE RECREERE SPORT - ActivităŃi motrice -Dezvoltarea - Mişcare pentru - Sporturi specifice din Kinetoterapie, calităŃilor motrice timpul liber persoanelor cu T.O., educaŃie fizică prin mijloace -Terapie handicap specifice cognitivă, adaptată. -Participarea la - Mijloacele kineto -ÎnvăŃarea psihoterapie, competiŃii statice, anakinetice mişcărilor pt. form. ludoterapie, (ex.Special şi kinetice. deprinderilor meloterapie,etc. Olimpics) motrice de bază, sau - Jocuri dinamice - Sport de plăcere şi profesionale specifice pentru -Ed. fizică adaptată, adaptate întreŃinereAntrenori pe baza unor handicapaŃi pt. sporturi pt. hand. principii şi mijloace adaptate Fig.3 ActivităŃi fizice adaptate (după V.Marcu, M.Dan, M.Milea, Sport pentru persoane cu handicap, 2001) Cu toate că cele 4 domenii au autonomie funcŃională ele se găsesc într-o relaŃie de interdependenŃă permanentă. Recuperarea are la bază Kinetoterapia şi Terapia OcupaŃională, care acŃionează prin antrenarea ADL-urilor ajutând persoana cu handicap să-şi câştige independenŃa prin formarea, însuşirea sau compensarea unor cunoştinŃe, priceperi şi deprinderi de autoîntreŃinere, mobilitate, comunicare, activităŃi casnice şi comunitare. EducaŃia are ca obiectiv dezvoltarea calităŃilor motrice, învăŃarea mişcării pentru formarea deprinderilor, ajungând în final la profesionalizare şi integrarea în viaŃa socială. Pentru obŃinerea acestor obiective se folosesc exerciŃii pentru dezvoltarea motricităŃii generale, exerciŃii pentru conştientizarea părŃilor corpului, exerciŃii pentru dezvoltarea vitezei, îndemânării, rezistenŃei şi forŃei. Recreerea. În perioada de recreere ideea de bază este ca în instituŃii persoanele cu handicap să aibă tot programul ocupat cu diverse activităŃi de grup şi individuale. În programul de recreere trebuie să fie inclusă terapia cognitivă, terapia psihosenzorială, ludoterapia, meloterapia şi artoterapia. Trebuie evidenŃiat faptul că fiecare categorie de terapie este un complex de tipuri de acŃiuni terapeutice. Terapia cognitivă, cuprinde cerinŃe care să nu depăşească posibilităŃile copiilor cu deficienŃe, aceasta fiind o condiŃie obligatorie pentru obŃinerea rezultatelor, rezultate care să-i aducă satisfacŃie deplină copilului.

Ludoterapia. Jocul rămâne pentru copiii handicapaŃi forma permanentă a procesului de recuperare pentru că această modalitate constituie o structură unitară între stimul, întărire, răspuns şi modificare. Jocul reprezintă o formă de cunoştere a realităŃii şi are ca scop captarea atenŃiei copilului şi atragerea lui într-o activitate care are iniŃial o formă ludică, ajungându-se la activităŃi cu răspundere şi responsabilitate, iar în final la muncă care creează cadrul propice unei munci eficiente. Meloterapia. Reprezintă folosirea mijloacelor de expresie artistică în scopuri terapeutice. Aceste mijloace dovedesc eficienŃa prin faptul că fac apel la sunet care este diferit de cuvânt pentru a realiza legătura dintre copil şi mediul înconjurător. Prin meloterapie se poate ajunge la diferite stări afective, de securitate sau de evadare în diferite lumi în funcŃie de ceea ce reprezintă fragmentul respectiv pentru copil. Meloterapia poate fi folosită cu rezultate benefice atât sub formă de audiŃie cât şi sub formă interpretativă. Jocurile dinamice au rol în formarea unor deprinderi de mişcare utilizând ştafete, parcursuri aplicative în scopul dezvoltării calităŃilor motrice. Pot fi folosite jocuri dinamice cu structuri corective realizate cu obiecte şi fără, individual sau pe echipe. Sportul. Prin intermediul sportului cât şi a procesului instruirii repetate copii instituŃionalizaŃi dobândesc o serie de calităŃi motrice şi caracteriale. Sportul aduce un puternic aport educativ prin specificul său şi anume concurenŃa (coleg şi adversar) şi spiritul de echipă. Toate aceste calităŃi se pot obŃine prin ramurile de sport adaptate, specifice deficienŃelor individului. Există ramuri sportive şi regulamente specifice pentru diferite handicapuri : handicap locomotor, handicap mintal, handicap senzorial (surzi, nevăzători, muŃi,etc.). Şi aceşti copii handicapaŃi pot să ajungă sportivi de performanŃă dovadă fiind campionatele de handicapaŃi organizate la nivel naŃional şi internaŃional ( În anul 2001 la Oradea s-a desfăşurat Campionatul European pentru surzi unde echipa României a ocupat locul al 3 lea, sau organizarea la Oradea a Campionatelor naŃionale de baschet în scaune rulante unde au participat echipe de toate vărstele). Toate acestea s-au realizat prin buna colaborare cu FederaŃia Română a Sportului pentru HandicapaŃi, federaŃie organizată la nivel naŃional. Totodată aceşti sportivi pot fi integraŃi socio-profesional prin obŃinerea calităŃii de antrenor pentru sporturi pentru handicapaŃi. Copiii instituŃionalizaŃi şi nu numai beneficiind de cele 4 direcŃii ale conceptului A.F.A. pot obŃine independenŃă din punct de vedere economic şi social în funcŃie de rezultatele obŃinute în recuperare, în funcŃie de capacităŃile dobândite în procesul educativ, calităŃi care la rândul lor pot fi perfecŃionate în timpul liber şi în funcŃie de performanŃele obŃinute în sport.

Este interesantă idea echipei de specialişti în realizarea educaŃiei fizice adaptate propuse de A.N.E.F.S. Bucureşti

MEDIC

PSIHOLOG

Profesorul de educaŃie fizică adaptată

KINETOTERAPEUT

Fig. 4: Abordare transdisciplinară în formarea “echipei” de specialişti AMA (după S. Teodorescu, A.Bota, M.Stănescu, 2006)

Problema, considerăm noi este ceva mai complicată deoarece: 1. noi nu formăm profesori de educaŃie fizică adaptată prin actuala curriculă universitară (doar câteva cursuri opŃionale); 2. nu se regăsesc asistenŃii sociali care se formează în Ńara noastră; 3. lipsesc terapeuŃii ocupaŃionali – care nu există nici măcar ca profesiune în România (actualul C.O.R. – Clasificator al OcupaŃiilor din România). 4. kinetoterapeuŃii au fost formaŃi în concordanŃă cu aceste principii, dar din 2006-2007 kinetoterapia lipseşte dintre domeniile de licenŃă din învăŃământul superior românesc (Probabil vor fi formaŃi prin masterate!) Tocmai de aceea opinăm că sunt necesare eforturi pentru a forma specialişti în activităŃi fizice adaptate (vezi actualele masterate în ActivităŃi Motrice Adaptate de la Bacău şi Oradea). Aceşti specialişti trebuie să cunoască „suportul” anatomo-fiziopatologic al fiecarui handicap, pe de o parte, dar şi problematica didacticii adaptate a practicării exerciŃiilor fizice şi sportului, pe de altă parte.

4. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞCARE PENTRU COPII

După cum se ştie referitor la întârzierile de dezvoltare, experienŃele trăite în primii ani de viată dar şi mişcarea joacă un rol deosebit în dezvoltarea multilaterală a copilului. Lumea se desfăşoară progresiv în faŃa copilului prin experienŃe senzoriale şi motrice. În acest stadiu al dezvoltării copilului poate fi adesea vulnerabil. Un copil cu cerinŃe educaŃionale speciale poate să nu fie la fel de doritor să încerce experienŃe sau stimuli noi precum un copil normal. Ar putea chiar să nu se joace şi, fără stimulare, condiŃia sa nu se îmbunătăŃeşte prin experienŃe zilnice. În primele săptămâni şi luni de viaŃă ale unui copil, părinŃii se implică natural şi instinctiv în jocul cu copilul. Într-un mediu normal acest comportament ajută copilul să-şi conştientizeze corpul sau să se simtă în siguranŃă cu sau fără aceste persoane de exemplu să înceapă să-şi dezvolte independenŃa. Programele de mişcare încearcă să recreeze primul mediu stimulativ prin implicarea copilului în experienŃe de mişcare. Scopul acestor programe este de a conduce la conştientizarea corpului şi la CONTROLUL MIŞCĂRILOR. Metodele de lucru se bazează pe mişcări naturale şi dorinŃa copiilor de a interacŃiona unii cu alŃii şi cu adulŃii. Programul de terapie prin mişcare se focalizează la început pe corp, utilizând mişcări care stimulează conştientizarea sa: părŃile corpului în ansamblu, poziŃionarea corpului în spaŃiu şi progresiv obŃinerea calităŃii mişcării. Stimularea simŃurilor tactile şi kinetice sunt punctele cheie ale întregului program. 4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor ExerciŃii de prezentare personală folosind mingea şi cercul a. ToŃi participanŃii stau împreună în cerc. Dând mingea de la unul la altul, fiecare participant trebuie să vină în mijlocul cercului. Rostogolesc mingea pe diferite părŃi ale corpului pentru arămâne în contact permanent cu el. La un moment dat, o persoană care joacă “îngheaŃă” şi-şi spune numele. Apoi următoarea persoană intră în cerc, i-a mingea şi continuă prezentarea personală b. ToŃi participanŃii stau în cerc. La rând, fiecare persoană intră în mijlocul cercului şi folosind un cerc de plastic, va dansa încet în acel spaŃiu. Când persoana din mijloc consideră că i s-a terminat dansul, acesta începe să învârtă cercul pe podea, spunând numele persoanei care va urma să intre în mijloc. Persoana respectivă trebuie să se mişte rapid ca să prindă cercul înainte ca acesta să atingă podeaua. CeilalŃi continuă să danseze, până când toŃi participanŃii, pe rând, vor intra în mijlocul cercului şi-şi vor spune numele.

ExerciŃii derulate în perechi a. O persoană va Ńine cercul şi cealaltă va Ńine mingea. Pe un fond muzical, cele două persoane vor dansa împreună, păstrând mereu un contact visual. La un moment dat, acestea vor schimba obiectele pe care le au fără să întrerupă dansul. SpaŃiul de lucru trebuie folosit într-un mod cât mai eficient, iar mişcările corpului trebuie să fie line dar în acelaşi timp ample. În acelaşi timp ei trebuie să-şi controleze respiraŃia pentru a evita să obosească. La sfârşitul dansului, cele două persoane găsesc un moment potrivit pentru a “îngheŃa” într-o poziŃie statuară. Apoi, alte două persone iau mingea şi cercul şi continuă exerciŃiul. b. La acest exerciŃiu, fiecare persoană Ńine o minge mică în mână. Ascultând muzica, participanŃii vor începe să danseze, Ńinând cu grijă mingea în mână. Folosind cât mai mult spaŃiu cu putinŃă şi mişcări lente dar ample, persoanele care dansează trebuie să menŃină un permanent contact vizual şi o comunicare non-verbală. La un moment dat, cele două personae vor schimba mingile rostogolindu-le pe podea. Apoi vor începe să danseze din nou până când altă pereche le ia locul şi mingile. c.Pe un fond muzical relaxant, două persoane dansează Ńinând capetele unui voal. Perechea trebuie să-şi sincronizeze mişcările cât mai bine cu putinŃă, astfel încât să legene voalul folosind cât mai mult spaŃiu. În acelaşi timp alte două perechi se pot alătura dansului încercând să coopereze şi să folosească voalul. Prin acoperirea unui spaŃiu cât mai mare prin coordonarea mişcărilor celor 3 perechi împreună cu legănarea voalurilor se obŃine un dans foarte original. Cu cât voalurile sunt mai divers colorate cu atât activitatea va fi mai atractivă. d. Ca mai înainte, trebuie să avem un fond muzical relaxant. Pentru acest exerciŃiu avem nevoie de trei participanŃi. Vom folosi un elastic simplu şi circular. Cei trei jucători vor Ńine elasticul în trei puncte, Ńinând braŃele întinse. Cele trei persoane se mişcă într-un spaŃiu deja stabilite producând diferite forme. Pentru că aceste forme trebuie menŃinute într-o poziŃie statică pentru câteva minute, trebuie să existe o bună coordonare între jucători. Pe rând fiecare jucător trebuie să menŃină poziŃia statică în timp ce ceilalŃi doi se mişcă pentru a crea diferite forme. Când membrii grupului ajung să aibă încredere unii în alŃii, doar două personae vor Ńine elesticul, iar a treia persoană va executa diferite mişcări. Celelalte două persoane din grup vor executa acest joc la fel. e.Unul din jucători îşi va pune mâna deasupra mâinii partenerului de exerciŃiu. Cel care conduce trebuie să se mişte în spaŃiul pe care îl are la dispoziŃie. La începutul exerciŃiului se execută mişcări simple şi uşoare, până când persoana care e condusă începe să se încreadă în partener. După aceea, pas cu pas, mişcările devin tot mai ample, folosind spaŃiul într-un mod eficient. Partenerii trebuie să-şi coordoneze mişcările foarte bine, evitând mişcările bruşte, fără a forŃa persoana condusă. Apoi, partenerii vor schimba rolurile, pentru ca persoana condusă să poată experimenta şi cealaltă situaŃie.

Seturi de jocuri pentru personae cu nevoi speciale Numele Scop Activitate jocului Hamacul -control fizic Fiecare copil stă întins pe o pătură din lycra pe muzical -relaxare, podea, apoi terapeutul sau alŃi beneficiari (sub supraveghere) ridică încet pătura. Cei doi care combinarea muzicii şi mişcării ridică pătura interpretează un cântec pentru persoana din hamac (de preferat un cântec de deschidere folosind numele persoanei). Pătura este legănată pe ritm de muzică din spate către faŃă şi dintr-o parte într-alta.Este important ca în timpul acestui exerciŃiu ca în timpul acestui exerciŃiu să se menŃină cât mai mult posibil un contact visual cu persoana din hamac. Scaune -dezvoltarea Se face un cerc în jurul scaunelor. Numerele muzicale mişcării şi a scaunelor corespund cu numărul copiilor/adulŃilor concentrării minus unul.ParticipanŃii se mişcă în jurul -întrecere scaunelor în timp ce se cântă.O persoană cântă la tobe ca să se audă bine.Când tobele se opresc fiecare persoană trebuie să ăncerce să se aseze pe un scaun, persoana fără scaun iese din joc. Pe rand alt scaun este scos din cerc.Jocul se termină când ultima persoană se aşează pe ultimul scaun şi câştigă jocul. Alergând -dezvoltarea Un joc pentru perechi de câte doi, faŃă în faŃă, prin tunel atenŃiei formând două cercuri concentrice. Partenerii se -distracŃie Ńin de mână formând un tunnel circular. Un jucător fără partener este în afara cercului. La un semnal, el atinge pe unul dintre partenerii din cerc şi îi ia locul. Partenerii aleargă în direcŃii opuse prin tunnel, persoana care este ultima rămâne înafara jocului. Mingea -dezvoltarea Se face un cerc din 10-12 persoane care stau firbinte atenŃiei apropiaŃi unii lângă alŃii. Unul dintre jucători are - distracŃie o minge. Liderul jocului spune că mingea este -folosirea fierbinte.Mingea trece din mână în mână în jurul imaginaŃiei cercului. De fiecare dată se întoarce la lider, acesta spune că mingea are o calitate diferită şi trebuie să treacă din mână în mână într-un mod adecvat; ea este grea, murdară de noroi, lipicioasă şi aşa mai departe.

Fii rapid!

-dezvoltarea atenŃiei -folosirea spaŃiului de lucru dezvoltarea atenŃiei coordonarea mişcării

Tunelul mişcător

Şoarecele şi pisica

dezvoltarea atenŃiei -folosirea spaŃiului -control fizic -distracŃie

Buturuga

dezvoltarea încrederii în grup -îmbunătăŃi rea percepŃiei spaŃiului - mişcarea ce necesită sincro nizarea de grup

Dirijorul

dezvoltarea atenŃiei şi observaŃiei controlul mişcării

Jucărorii aleargă. Liderul jocului dă comenzi diferite “stai jos, pe călcâie, în vârful picioarelor, într-un picior” şi aşa mai departe. Aşteptăm până toŃi realizează mişcarea. Jucătorii încearcă să execute comanda imediat. Jucătorii stau în două linii în perechi, Ńinându-se de mâini, formand un tunel.Perechea de la capătul liniei trece prin tunel şi se aşează la începutul liniei. Aceasta este urmată de celelalte perechi până când tunelul este refăcut. Jocul se termină când perechile au trecut prin tunel ajungând la poziŃia iniŃială. Se împart participanŃii în două grupuri. Se iau parteneri, unul în spatele celuilalt, astfel încât ei formează două cercuri concentrice cu spaŃiu între parteneri. Două persoane vor alerga în interiorul spaŃiului, unul este şoarecele şi celălalt este pisica. Dacă pisica prinde şoarecele, rolurile sunt inversate. Dacă şoarecele nu vrea să fie prins sau este obosit, acesta se strecoară în afara cercului şi se ascunde după o pereche.Persoana din pereche devine acum şoarecele. Jocul continuă până când toŃi s-au jucat. Jocul se desfăşoară pe podea; 6-7 persoane stau întinse pe jos cu mâinile întinse în faŃa lor, cu faŃa în jos. Trebuie să fie aproape unii de alŃii. La un semnal vor începe să se rostogolească pe podea, în aceeaşi direcŃie şi mişcarea trebuie să fie înceată şi sincronizată, astfel încât corpurile lor să fie apropiate. Atunci când o altă persoană se sincronizează, cu mâinile întinse în faŃă şi cu cu faŃa în jos, se aşează deasupra celorlalŃi şi se rostogoleşte. Copiii stau în cerc. Unul este trimis afară. În acelaşi timp, altul este aleas să fie dirijor. Acesta conduce diferite mişcări, care trebuie copiate concomitent. Copilul de afară, întră în cameră şi priveşte grupul, pentru a vedea când se schimbă mişcările pentru a ghici care este dirijorul. El are dreptul la trei ghiciri

Numele jocului Joc simplu de mişcare cu paraşuta, fără alte materiale Jocul cu mingea şi paraşuta

Activitate

Jucătorii Ńin capătul paraşutei astfel încât materialul să fie bine întins. Ei mişcă paraşuta în sus şi în jos, toŃi odată. Se poate număra în acelaşi timp. Paraşuta poate fi condusă la ce nivel dorim, până la pământ şi pănă sus cu braŃele ridicate. FolosiŃi tot spaŃiul de lucru, simŃiŃi tensiunea din paraşută şi aerul împins de mişcare. ÎncurajaŃi jucătorii să experimenteze posibilităŃile paraşutei. ÎncercaŃi potrivirea mişcărilor cu muzica adecvată. Se aşează o minge uşoară, din burete sau de plajă. LăsaŃi jucătorii să conducă mingea prin rulare înceată în jurul paraşutei. Aceasta se realizează prin ridicarea şi coborârea marginilor paraşutei, fără mişcări bruşte.FaceŃi exerciŃiul mai complex şi mai dificil numind panticipanŃi la care să ajungă mingea, ceilalŃi realizând acest lucru de dirijare înceată a m ingii prin mişcări lente de ridicare şi coborâre a paraşutei. Folosind o minge mai mică decât orificiul din centrul paraşutei, se aruncă mingea în sus prin ridicarea paraşutei şi se încearcă a se numerii orificiul la aterizare. Jocuri de ÎmpărŃiŃi grupul în două echipe, prin numărare, în aşa fel încât echipă cu membrii echipei să fie dispuşi alternativ. Fiecare echipă va avea mingea şi propria minge, acestea fiind de culori diferite. PlasaŃi ambele mingi pe paraşuta paraşută, şi prin mişcări uşoare de rifdicare şi coborâre a paraşutei, fiecare echipă va încerca să dirijeze mingea spre orificiul din centrul. Va câştiga echipa care punctează mai mult. PuteŃi fi dumneavoastră “băiatul de mingi, palsat în mijloc sub paraşută şi repunând mingile în joc, sau fiecare echipă poate numi pe rând un “băiat” de mingi. Astfel jucul va avea o continuitate. Mingi ÎmpărŃiŃi grupul în două echipe şi aşezaŃi jucătorii de ambele părŃi. În pierdute timp ce Ńin capetele paraşutei, fiecare echipă va sta pe jos.Două mingi diferite vor fi puse pe paraşută, câte una pentru fiecare echipă. Pe rând, fiecare echipă se va ridica în picioare şi va înscrie punct prin aruncarea mingii în afara paraşutei în partea opusă. Avem nevoie de un asistent care să repună mingile în joc. Schimb Fiecare jucător Ńine capătul paraşutei având o anumită culoare, în timp de locuri ce stau pe jos sau în piocioare. Paraşuta se mişcă încet în sus şi în jos ca să se umple de aer. Când paraşuta este sus, conducătorul jucului numeşte o culoare sau chiar două culori, urmând ca jucătorii desemnaŃi prin acea culoare să se mişte rapid sub paraşută înainte ca aceasta să se prăbuşească. Sub ToŃi jucătorii stau jos Ńinând capetele paraşutei. La un anumit semn, în paraşută acelaşi timp, toŃi jucătorii se ridică în picioare şi ridică paraşuta cu

braŃele întinse. Când paraşuta este foarte sus, unii jucătorii desemnaŃi trebuie să se îndrepte spre mijlocul ei aşteptind ca paraşuta să dacă peste ei, iar alŃii calcă pe capetele paraşutei formând astfel un cort. Se schimbă cele două grupuri între ele.

5. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ Abilitatea de a aprecia şi a răspunde la muzică este o calitate înnăscută a fiinŃei umane. Această abilitate de obicei rămâne nealterată de către handicap, şi nu depinde de educaŃia muzicală în general. Pentru persoanele care găsesc comunicarea verbală ca fiind o formă neadecvată de exprimare personală, terapia prin muzică oferă un spaŃiu sigur pentru exteriorizarea sentimentelor. Terapia prin muzică reprezintă folosirea muzicii în cadrul relaŃiei terapeut client, cu scopul de a încuraja dezvoltarea fizică, mentală, socială şi emoŃională şi starea de bine în general. 5.1. Obiectivele terapiei prin muzică - îmbogăŃeşte viaŃa unei personae; - dezvoltă sensibilitatea; - ajută la comunicare cu cei din jur; - oferă plăcere, bucurie; - facilitează contactele sociale; - previne/reduce tulburările de comportament; - linişteşte angoasa. 5.2. Efectele muzicii Spre deosebire de alte forme artistice muzica se adresează şi este receptată de oameni în mod direct. Lumea sunetelor este universală. Are elemente care reflectă toate stările sufleteşti: manifestările de bucurie, melancolie şi dor, atingând practice toate aspectele fundamentale ale sensibilităŃii umane. Ea este securizantă, ascultarea muzicii provoacă răspunsuri primitive şi în acest fel evocă siguranŃa experienŃelor trecute. Muzica poate avea un effect liniştitor asupra individului. Reduce tensiunile inividuale şi interpersonale şi poate oferi consolare. Ea permite evadarea. Această evadare poate fi benefică dar poate fi folosită şi ca un mod de a refuza acceptarea realităŃii. MulŃi oameni văd muzica în contextual învăŃării unui instrument musical, cântatul într-un cor şi interpretarea vocală. Pentru copiii cu nevoi speciale şi dificultăŃi de învăŃare muzica are un alt rol. Pentru ei, unitatea sunetului, a mişcării şi a limbajului au un rol central în în joc şi în procesul de învăŃare. ToŃi copiii au nevoie de joacă. Prin joacă copiii îşi dezvoltă abilităŃile sociale, intelectuale, fizice şi creative. În cadrul unei activităŃi musicale, copii explorează, cercetează câte sunete poate scoate un instrument, cercetarea lor este structurată pe schimbarea unui instrument cu altul. Acest mod de abordare prin investigaŃie se face prin folosirea corpului sau a sunetelor vocale, vocii şi mediului. Copii devin motivaŃi să experimenteze şi să înveŃe lucruri noi.

La baza activităŃilor de terapie prin muzică stă faptul că această terapie este non-verbală. Pentru multe persoane cu nevoi speciale, limbajul este dificil iar situaŃiile în care trebuie folosit poate reprezenta o ameninŃare.Limbajul şi cuvintele nu sunt necesare şi acest lucru poate constitui o experienŃă mai accesibilă şi mai satisfătoare pentru un adult sau un copil cu dificultăŃi de comunicare. Materialul de bază al muzicii este sunetul, aşa cum pentru dans materialul de bază este mişcarea. ÎnŃelegerea abilităŃii de a folosi sunetele corpului şi ulterior un instrument îi oferă copilului un sens pozitiv al interacŃiunii cu el însuşi iar apoi cu ceilalŃi prin cântatul la instrumente şi crearea propriei sale muzici. Stabilirea unei relaŃii cu un instrument poate fi un progres pentru copiii cu un comportament provocator. DisonanŃa este folosită pentru a reflecta disconfortul resimŃit de pacientul schizophrenic sau terapeutul poate acompania copilul atunci când acesta Ńipă. Această abordare este diferită de cea în care unui copil zgomotos I se opun sunete liniştitoare sau încearcă implicarea unui copil tăcut într-o activitate. În general sunt încluşi în programe de terapie copiii/adulŃii care au probleme de comunicare limbaj, sociabilitate, dizabilităŃi fizice şi psihice. Cele mai frecvente diagnostice sunt: retard psihomotor şi de limbaj, retard mintal gradul I-II, alalie (lipsa totală a vorbirii), agresivitate îndreptată asupra proriei personae sau a celor din jur. Copiii/adulŃii sunt selectaŃi pentru sesiunile de terapie prin muzică după următoarele criterii: - Nivel de dizabilitate; - Vârstă; - Aptitudini, abilităŃi Rolul sunetelor şi a muzicii asupra persoanelor cu diverse dizabilităŃi a fost studiat de mai mulŃi specialişti, realizîndu-se o clasificare a pieselor muzicale şi a notelor muzicale în funcŃie de diagnostic şi diferite stări pe care le reclamă pacienŃii. După A.Marcu există următoarea clasificare Pentru destindere: Cl.Debussy – Sonată pentru flaut, alto şi harpă; N.Paganini – Concertul numărul 4 pentru vioară şi orchestră în re minor; P.I.Ceaikovski – Prolog la “Frumoasa din pădurea adormită” Pentru calmare: L.van Beethoven – Concertul Imperial nr.5; Adagio din Sonata pentru violoncel şi orchestră în sol minor; Cl. Minteverdi – Psalmul “Laudate Dominus”; P.I. Ceaikovski – Scena şi dansul reginei din “Lacul Lebedelor”. Pentru relaxare: G.Faure – Requiem op.48; V.Papatananu – Apocalipsul animalelor; Inregistrări pe casetă a ciripipului părărilor, murmurul izvoarelor, foşnetul frunzelor, valurile mării. Pentru insomnie: CompoziŃii lente, pentru un singur instrument, mai ales chitară sau harpă. Pentru calmarea durerilor:

F.Chopen – Concertul nr.1 în mi minor; M.Ravel – Rapsodia spaniolă. Pentru hipertensiune arterială: W.A.Mozart – Don Juan; F.Liszt – Rapsodia ungară Pentru surmenaj intellectual: J.S.Bach – Fugile Pentru stimulare: G.Verdi – Aida (Marşul); R.Wagner – Maeştrii câtăreŃi (Final) Nota “DO” se adresează mirosului şi se recomandă în terapia pentru combaterea anemiei, a afecŃiunilor sângelui şi ale sistemului circulator, pentru dureri lombare. Nota “RE” se adresează gustului şi se utilizează în terapia afecŃiunilor respiratorii, obezitate, calculi biliari, etc. Nota “MI” este pentru văz şi se recomandă pentru terapia afecŃiunilor digestive. Nota “FA” este utilizată pentru dezvoltarea sensibilităŃii tactile şi se recomandă în terapia unor afecŃiuni neurologice. Nota “SOL” este importantă pentru auz şi se recomandă pentru terapia afecŃiunilor musculare. Nota “LA” pentru intiuŃie, recomandată în toate afecŃiunile nervoase. Nota “SI” răspunde reflexelor întregului corp şi se recomandă în terapia afecŃiunilor endocrine. Şi cântatul vocal are influenŃe asupra stări de sănătate a corpului prin intermediul consoanelor şi vocalelor emise, astfel: Vocala „A”, cu acŃiune asupra cutiei craniene şi a plămânilor prin efecte calmante. Vocala „E” cu acŃiune asupra glandei tiroide şi corzilor vocale, pe care le tonifică. Vocala „I” cu acŃiune asupra căilor respiratorii şi cutiei toracice, pentru eliminarea mucozităŃilor din plămâni şi ameliorarea durerilor de cap. Vocala „O” cu acŃiune asupra cutiei toracice şi plămânilor, pe care îi stimulează. Vocala „U” cu acŃiune asupra organelor genitale şi aparatului digestiv. Consoana „M” cu acŃiune asupra capului şi sinusurilor (exerciŃiu pentru dureri de cap şi sinuzită). În prescripŃiile sale muzicoterapeutul francez M.G.Mouret Ńine seama de dominanta pieselor respective: - piesele muzicale cu dominantă ritmică stimulează viaŃa senzorială şi fiziologică contribuind la dinamizarea corpului; - piesele muzicale cu dominantă melodică stimulează viaŃa afectivă; - piesele muzicale cu dominantă armonică stimulează viaŃa intelectuală şi modul de gândire.

- muzica polifonică stimulează sentimentele fraterne şi colective, cât şi pe cele de dragoste şi de bucurie. Terapia prin muzică se poate realiza nu numai cu instrumente muzicale folosite de muzicieni ci o parte din ele pot fi confecŃionate, improvizate. Instrumentele create vor emite un sunet asemănător şi copiii/adulŃii le vor folosi ca atare. Vom prezenta câteva exemple de improvizaŃii: • Sunătoarea poate fi înlocuită de un recipient gol în care se pun pietre sau alte materiale mici din plastic sau fier care să emită sunete diferite la mişcarea acestuia; • O sticlă (mică, mijlocie, mare) din plastic sau alte recipiente din diferite forme, pot fi folosite în acest caz iar pentru a avea aspect cât mai plăcut pentru copii, se aplică decoraŃii pe exterior.Se mai pot folosi cutii metalice de la bere, suc,etc. • ColectaŃi tuburi (Ńevi subŃiri) din metale de mărimi diferite: le puteŃi găuri şi şlefui la un capăt apoi prindeŃi-le cu strună de pescuit pe un stativ. VeŃi obŃine sunete diferite prin lovirea uşoară cu un băŃ. • ColectaŃi resturi de lemn, castane, coji de nuci, sâmburi de caise, scoici care se pot găurii şi înşira pe o sforicică. Prin scuturare vor scoate sunete diferite. • AtaşaŃi câte un elastic pe doi nasturi mari metalici. VeŃi obŃine două talgere mici care se fixează pe degete. • BucăŃi de lemn zimŃat (făcute la strung) şlefuite, prin răzuirea cu o bucată de lemn lată scot diferite sunete. • O bucată de metal subŃire modelată sub formă de triunchi se loveşte cu un beŃişor de metal şi emite sunete muzicale. • Toba poate fi confecŃionată de noi prin fixarea unui material rezistent (piele, plastic special) pe un suport rotund. • BeŃele folosite la bătutul în diferite instrumente pot fi făcute din bucăŃi potrivite de lemn care prin lovire să scoată un sunet plăcut. În funcŃie de creativitatea fiecăruia se pot crea obiecte din materiale diferite care să plăcă copiilor şi să nu coste nimic. Prin terapia prin muzică copilul începe să exploreze instrumentele să comunice prin sunete, prezentând interes şi faŃă de ceea ce se întâmplă în jurului lui. Copilul capătă curaj, începe să aibă iniŃiativă în abordarea celorlalŃi, răspunde stimulilor exteri. Aceasta reprezintă un progres în dezvoltarea socială şi a comunicării, progres care continuă şi sub influienŃa mediului în care trăieşte copilul.

6.ACTIVITĂłILE FIZICE ADAPTATE IN CONTEXT EUROPEAN În perioada 2000/2003 FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie din Oradea a fost implicată într-un proiect european Thematic Network „EducaŃional and Social Integration of persons wits a handicap through Adapted Physical Activity” Vom încerca să facem o scurtă sinteză a conceptului de activităŃi fizice adaptate în diferite tări, Ńări cu care am avut schimburi de experienŃă în cadrul acestui proiect. Nu este lipsit de interes nici impactul pe care îl au activităŃile fizice adaptate în diferite Ńări. Documentul a fost elaborat de partenerii din proiect şi publicat în volumul “THENAPA’s Impact in Europe”. 6.1.AUSTRIA În anul 2000 a fost fondat forumul naŃional, cu intenŃia de a realiza adrese către ministere, alte universităŃi, colegii de pregătire a profesorilor, institute pedagogice şi altor organizaŃii federale de sport. Această mică echipă formată din trei coordonatori, au furnizat informaŃiile necesare, trimiŃând email-uri şi organizând patru forumuri naŃionale. Scopul general a fost acela de a extinde/ îmbunătăŃi cunoştinŃele privind conceptul AFA, de a creşte interesul pentru educarea persoanelor cu nevoi speciale şi de a creşte gradul de acceptare a educaŃiei fizice inclusive în şcoli şi chiar în cluburi sportive. S-a realizat o strânsă colaborare cu FederaŃia Austriacă de Sport pentru persoanele cu disabilităŃi şi s-au demarat câteva proiecte interesante pentru realizarea unor bune exemple practice. De asemenea, au iniŃiat proiecte de cercetare (în cadrul tezelor de disertaŃie din programul de master) pentru trei domenii relevante. Exemple ale unor proiecte inovatoare de predare: • Seminar privind abordarea didactică în educaŃie fizică/ sport, concentrat pe aspectul AFA (de văzut rapoartele detaliate ale unor sub-proiecte) • Prelegere asupra abordării holistice a activităŃii fizice pentru persoanele cu disabilităŃi • Cursuri practice de ActivităŃi Fizice Adaptate – în strânsă colaborare cu instituŃii pentru numeroase alte asociaŃii sportive • “EducaŃie fizică inclusivă” – workshop de 3 zile pentru profesori • Cursuri de pregătire pentru instructorii de ski adaptat • 4 săptămâni – curs pentru educarea antrenorilor de sport pentru persoane cu disabilităŃi (grupurile Ńintă: atleŃi cu amputaŃii; pentru orbi şi pentru cei ce suferă de deteriorare a vederii; paralizie cerebrală – “ABC”) Proiectele de cercetare, în concordanŃă cu sarcinile şi obiectivele popuse au fost îndeplinite în timpul întâlnirilor internaŃionale:

Integrare prin AFA: a) Integrare în EF: Investigarea situaŃiei educaŃiei fizice în clasele integrate din şcoli (grupul de vârstă între 10 şi 15 ani) – rezultate cantitative ca şi descriere calitatică a opiniilor şi atitudinii profesorilor privind reuşita integrării sociale – de studiat raportul detaliat b) Integrare în sport: vedere de ansamblu asupra situaŃiei integrării în federaŃia pentru sportul de masă – rezultate slabe datoriră ratei reduse a completării chestionarelor – de studiat raportul detaliat Educare şi Antrenament în AFA: Rezultatele studiului – adrese către instituŃiile pentru profesori/ educatori sportivi, cu un conŃinut referitor la domeniul AFA inclus în curriculum-ul şcolar – au ieşit la iveală unele diferenŃe negative în comparaŃie cu modelul ideal al educaŃiei pentru AFA . Realizarea obiectivelor pe termen lung – crearea unui centru de informare şi dezvoltare a personalului ştiinŃific pentru AFA, în universităŃi – nu este încă activ, dar cel mai probabil va fi inclus în unele dintre următoarele proiecte. 6.2. BELGIA Unele aspecte ale imaginii AFA în Belgia, s-au schimbat de-a lungul ultimilor 3 ani. Primul obiectiv al THENAPA în Belgia este de a îmbunătăŃi calitatea educaŃiei profesioniştilor în domeniu şi a voluntarilor în sport şi activităŃi motrice pentru persoane cu nevoi speciale. ÎmvăŃământul superior După discutarea propunerii THENAPA privind profilul ideal, mai multe universităŃi şi institute de învăŃământ superior au introdus în curriculă conŃinutul AFA (educarea profesorilor de educaŃie fizică, a asistenŃilor sociali, terapeutului ocupaŃional etc.) Unele dintre aceste institute au organizat, de asemenea, cursuri adiŃionale de pregătire pentru profesioniştii domeniului şi pentru studenŃi. OrganizaŃiile reprezentative ale profesorilor de educaŃie fizică (precum BVLO) au început implementarea cursurilor practice pentru AFA. Şcoala primară şi secundară În ciuda creşterii numărului copiilor din şcolile cu regim special din Belgia, sunt notate puŃine eforturi în sublinierea importanŃei educaŃiei fizice în unele şcoli inclusive. Cursurile de pregătire pentru kinetoterapeuŃi, profesori şi a personalului administrativ implicat în ONG-uri (sistemul de sprijin pentru copiii integraŃi în şcolile obişnuite), se concentrează asupra AFA. ImportanŃa AFA în instituŃiile şi şcolile pentru copiii cu nevoi speciale a crescut încet prin stimularea propriilor angajaŃi de a participa la cursurile de AFA.

Sporturile recreaŃionale şi de competiŃie Profesioniştii şi voluntarii implicaŃi în sporturile adaptate sunt stimulaŃi să obŃină un certificat pentru a deveni iniŃiator sau antrenor. De exemplu, BLOSO (OrganizaŃia flamandă pentru Sport şi ActivităŃi în aer liber), a introdus materiale informative foarte interesante şi cursuri de pregătire pentru numeroase sporturi adaptate (boccia, înot). Ei au cooperat intens atât cu federaŃiile de sport pentru persoane cu handicap, cât şi cu însăşi persoanele cu handicap. FederaŃiile de sport sunt de asemenea stimulate pentru a integra un modul special de AFA pentru educaŃia antrenorilor şi profesorilor (călărie, tir, tenis…). Centrele de reabilitare Participarea la acŃiunile sportive în centrele de recuperare din Belgia nu a suferit schimbări remarcabile. Sperăm că prezenŃa studenŃilor acestei specializări va determina includerea AFA în viitoarea lor profesiune şi că vor fi capabili să schimbe atitudinea colegilor cu privire la sporturile adaptate şi la activităŃile motrice. Al doilea obiectiv al THENAPA este acela al integrării/ includerii prin ActivităŃile Fizice Adaptate Atitudinea societăŃii belgiene faŃă de integrarea şi includerea persoanelor cu handicap, nu poate fi considerată prea deschisă în acest moment, dar au fost înregistraŃi mici paşi înainte. Unele Institute pentru ÎnvăŃământul Superior şi unele universităŃi organizează tabere de sport inclusiv pentru propriii studenŃi şi pentru persoanele cu handicap. Aceste iniŃiative sunt incluse în curriculă şi oferă tuturor participanŃilor ocazia să-şi depăşească teama de a intra în contact cu persoanele cu handicap. Aceste experienŃe sunt foarte importante pentru promovarea includerii prin intermediul AFA, a stabilirii contactului cu alte persoane în timpul desfăşurării ADL-urilor (activităŃile zilnice) şi a adoptării unui stil de viaŃă activ. Deşi activităŃile sportive şi motrice nu constituie o prioritate, unele fundaŃii belgiene pentru diferite afecŃiuni (Christelijke en Socialistische Mutualiteiten) au început iniŃiativele de integrare prin intermediul AFA (scaune cu rotile, dans, hippoterapie…) Sistemul educaŃional Belgian al şcolilor speciale reprezintă o barieră în calea includerii, dar integrarea copiilor în şcolile normale nu mai constituie un tabu. FederaŃiile sportive şi cluburile au început de asemenea integrarea copiilor şi a tinerilor cu handicap (United Sport – Bewegingsschool Achilles etc.).

Această reŃea tematică, în Belgia, a fost foarte importantă atât pentru îmbunătăŃirea educaŃiei, cât şi pentru promovarea la diferite nivele, a conceptului integrării. Mai trebuie depuse multe eforturi pentru stimularea atitudinii politicienilor, a mass mediei şi a tuturor membrilor societăŃii. Sperăm că aceste eforturi vor avea rezultate pe termen lung în ceea ce priveşte calitatea vieŃii sociale a tuturor oamenilor. 6.3. BULGARIA Obiectivele proiectului THENAPA la nivel naŃional, au fost formulate luând în considerare starea socială şi problemele persoanelor cu disabilităŃi din Bulgaria, comparativ cu situaŃia persoanelor din celelalte Ńări ale Uniunii Europene: • Supravegherea şi evaluarea organizaŃiilor de educaŃie fizică pentru copiii cu disabilităŃi; • Evaluarea educaŃiei şi pregătirii profesorilor de educaŃie fizică, a antrenorilor şi kinetoterapeuŃilor, pentru nevoile persoanelor cu diferite disabilităŃi; • Examinarea şi evaluarea locului şi rolului AFA şi sportului în procesul de recuperare, sportul recreaŃional şi a sportului de performanŃă în viaŃa persoanelor cu disabilităŃi; • Examinarea şi evaluarea situaŃiei integrării persoanelor cu disabilităŃi în educaŃie fizică, sportul de timp liber şi a specializării în AFA; • ContribuŃia la promovarea învăŃământului universitar, postuniversitar şi a continuării specializării în AFA; • ContribuŃia la eforturile depuse pentru integrarea persoanelor cu disabilităŃi, în educaŃia fizică, sportul de masă şi de performanŃă, în colaborare cu autorităŃile educaŃionale, cu federaŃiile de sport şi cu federaŃiile pentru persoanele cu disabilităŃi; • InfluenŃarea ministerelor şi a diferitelor grupuri de lucru în promovarea actelor legislative care au în vedre nevoile persoanelor cu disabilităŃi. Rezultate: • Educarea şi instruirea în AFA Academia NaŃională de Sport din Sofia, a introdus: - un curs de bază în AFA, pentru studenŃi, în trei facultăŃi diferite: Facultatea de EducaŃie Fizică, Facultatea de Sport şi Facultatea de Kinetoterapie; - 2 ani specializare în AFA, în cadrul programelor SOCRATES/ ERASMUS DEUAPA şi CEEPUS, la nivel de bază; - 1 an de masterat în AFA în cadrul programului EMDAPA; - unităŃi modulare în AFA, în cadrul programului de master în sport; - continuarea pe termen scurt a cursurilor de pregătire în AFA;

- mobilitatea studenŃilor şi a profesorilor în cadrul programelor SOCRATES/ ERASMUS ŞI CEEPUS - cercetare în AFA. • Integrarea prin intermediul AFA Sportul competitiv: - AtleŃii cu disabilităŃi au acces la: bazele sportive naŃionale folosite în acelaşi timp şi de atleŃii fără disabilităŃi, antrenori, personal medical (de ex. utilizarea bazei sportive a Academiei NaŃionale de Sport este gratuită pentru atleŃii cu disabilităŃi; câştigătoarea campionatului paralimpic de tir de la Sydnei a fost antrenată şi formată aici); - Persoanele normale şi cu disabilităŃi participă la evenimente sportive naŃionale, judeŃene (de ex. Maratonul de la Sofia); - Persoanele normale şi cu disabilităŃi participă la organizarea de evenimente sportive naŃionale şi internaŃionale; - Cele mai mari oraşe din Bulgaria organizează cu regularitate evenimente pentru persoanele cu disabilităŃi, acceptate şi privite cu mare interes de către toŃi cetăŃenii; - FederaŃia de Sport organizează cursuri de pregătire şi evenimente sportive atât pentru persoanele normale cât şi pentru cele cu handicap - Interesul uriaş al mass mediei şi pupulaŃiei pentru evenimentele sportive adresate persoanelor cu handicap Sportul de masă şi reabilitarea: - Hypoterapia şi călăritul therapeutic, înotul, artele marŃiale etc., folosite ca mijloace în procesul de recuperare, s-au dezvoltat datorită studenŃilor de la Facultatea de Kinetoterapie din cadrul Academiei NaŃionale de Sport - Sporturile recreaŃionale integrate oferite şi dezvoltate la diferite cluburi sportive EducaŃia Fizică integrată: - Încercări de implementare în câteva şcoli private, în timpul orelor; - ActivităŃile de sport integrat s-au dezvoltat graŃie entuziasmului unor profesori de educaŃie fizică. 6.4. REPUBLICA CEHĂ Sistemul integrativ educaŃional este inclus în şcolile de drept din Republica Cehă încă din 1993, atenŃia minimă acordată cursurilor din şcolile normale, o situaŃie mult mai bună în cadrul activităŃilor motorii de timp liber. Multe activităŃi locale şi naŃionale oferă un nivel foarte înalt al calităŃii.

Mişcările paralimpice şi olimpiadele persoanelor cu deficienŃe de auz sunt din ce în ce mai prezente în mass media (în fiecare lună, timp de 30 de minute de biografie sportivă a unor oameni de sport şi ştiri TV). Datorită acestei situaŃii (şi a rezultatelor bune ale unor oameni de sport), mişcările paralimpice au mare succes în sponsorizarea, mediatizarea unui premiu special oferit unui sportivi de către Ministerul EducaŃiei şi a Comitetului Olimpic şi Paralimpic Ceh. Datorită grupului ceh din cadrul THENAPA, al seminariilor şi şedinŃelor demonstrative din domeniu, reevaluarea profesorilor de educaŃie fizică şi a sănătăŃii în cadrul orelor de sport, este în plină desfăşurare (pozitivă). Elevii cu disabilităŃi ar trebui să fie clasificaŃi ca potriviŃi pentru orele de educaŃie fizică integrativă. Mari eforturi au fost depuse de universităŃile participante (Olomouc, Prague, Brno, Ceske Budejovice), pentru dezvoltarea curriculei (toŃi profesorii de educaŃie fizică cu 2 credite la AFA de bază, curs opŃional de integrarea educaŃiei fizice – 3 credite, sporturi adaptative, opŃional). În fiecare an, minim 2 cursuri certificate şi lucrări practice pentru profesorii de educaŃie fizică (înregistrând succes în găsirea de informaŃii noi, pentru certificate). Proiectele sunt duse la bun sfârşit, rezultatele obŃinute fiind orientate asupra includerii copiilor în şcolile şi în rândul colegilor lor (îmbunătăŃirea fitness-ului, deprinderi, atitudini). 6.5. DANEMARCA În cadrul Departamentului de EducaŃie Fizică din diferite universităŃi s-a dezvoltat un program educaŃional în AFA, la nivel de învăŃământ superior, curriculele îmbunătăŃindu-se continuu. În unele departamente există posibilitatea de a obŃine o diplomă în AFA, fiind cotată cu 9 credite. Mai multe cursuri disponibile în AFA, s-au desfăşurat în diferite zone ale Ńării şi un număr şi mai mare va fi planificat pentru anul viitor. Pentru cursurile de pregătire pentru profesori care se desfăşoară, se produc multe materiale didactice. În legătură cu publicarea uneia dintre aceste cărŃi, a avut loc o conferinŃă având ca temă integrarea şi includerea persoanelor cu disabilităŃi în activităŃi fizice sportive. A fost creată o reŃea naŃională a AFA, deschisă pentru oricine are ca domeniu de acŃiune sau cercetare AFA. Obiectivul reŃelei este acela de a împărtăşi cunoştinŃe şi experienŃă şi de a dezvolta noi metode în domeniul AFA. ReŃeaua va avea primul seminar în această vară, în cadrul căruia vor fi create reŃele locale, bazându-se pe anumite interese. În Danemarca, are loc un dialog teoretic despre “Corp şi EducaŃia Specială”, care oferă un cadru teoretic propice pentru crearea unor exemple de “bună practică” în AFA. Se desfăşoară tot mai multe proiecte de cercetare sau dezvoltare a unor noi perspective în domeniul activităŃii fizice pentru persoanele cu disabilităŃi. Şi se pare

că există în societate o conştientizare puternică a impactului pozitiv pe care AFA îl are asupra competenŃelor sociale şi psihologice ale participanŃilor. 6.6. FINLANDA DirecŃii de dezvoltare a AFA în Finlanda Integrarea prin intermediul AFA. Întegrarea în societatea noastră pare să se îmbunătăŃească pe zi ce trece iar legislaŃia pare să sprijine integrarea din ce în ce mai mult. Poate că atitudinea persoanelor normale se îndreaptă în direcŃia unei deschideri mult mai mari… Legea educaŃiei (1998) sprijină integrarea. “Copii cu probleme de învăŃare sau adaptare, au dreptul la educaŃie specială integrată în procesul normal de educaŃie… dacă un copil nu poate fi învăŃat pe cale normală, din cauza unei disabilităŃi, afecŃiuni, întârziere în dezvoltare sau o tulburare a vieŃii emoŃionale sau din oricare alt motiv, ei/ lui trebuie să i se acorde o educaŃie specială. EducaŃia specială trebuie să fie organizată fie în cadrul integrării în educaŃia normală sau în clase speciale sau în alte locuri corespunzătoare îndeplinirii scopului…Un copil cu disabilităŃi sau care are nevoie de alte dispozitive speciale de sprijin, are, în concordanŃă cu aceste necesităŃi, dreptul de a beneficia de serviciile care să-i permită participarea la procesul educaŃional gratuit.” Tot mai multe cluburi sportive şi federaŃii Ńin cont de persoanele cu disabilităŃi. Unul dintre cele mai recente exemple este acela al proiectului FederaŃiei de Patinaj Artistic (Jocurile Olimpice - patinaj). Este greu de apreciat cât la sută din acest proces de dezvoltare se datorează persoanelor implicate în domeniul AFA. În orice caz, a fost înregistrat un oarecare impact. Educarea şi antrenamentul în AFA. În programul educaŃional al educaŃiei fizice există posibilitatea specializării în AFA, la nivel universitar şi politehnic. În Universitatea din Jyväskylä există nou program de specializare în AFA. Politehnica Lahti este activă în cadrul DEUAPA (European University Degree în AFA), având ca obiect de studiu educaŃia fizică, în unele universităŃi şi în Universitatea din Jyväskylä. 6.7. GERMANIA AcŃiunea de informare a determinat creşterea conştientizării conceptului AFA, în special la nivelul învăŃământului superior şi s-a concentrat pe necesitatea restructurării, adaptării şi sincronizării educaŃiei universitare, la nivel naŃional. Datorită sistemului federal din Germania, unde sarcinile educaŃiei intră în responsabilitatea Statelor Federale, adresabiliatea la nivelele educaŃionale inferioare şi creşterea conştientizării faŃă de noile tendinŃe în AFA, a fost dificilă.

Centrul informaŃional pentru Sportul Persoanelor cu DisabilităŃi, din Berlin, a jucat un rol important în procesul creşterii conştientizării, a colectării resurselor şi a răspândirii informaŃiei. Centrul de Informare este o unitate bidirecŃională: Permite organizaŃiilor să aibă de a face cu sportul sau activităŃile fizice pentru persoane cu disabilităŃi – precum cluburile sportive, şcolile primare şi învăŃământul superior, iniŃiative private sau chiar asociaŃii sportive şi unităŃi guvernamentale – pentru a oferi sau accesa informaŃii. Persoanele cu disabilităŃi găsesc o platformă de acces a informaŃiei, cu o mare varietate de servicii, de la informaŃii specifice despre AFA, la alegerea celor mai potrivite activităŃi sportive pentru persoanele cu disabilităŃi. FuncŃionează în special la nivel local sau regional, constituind un model pentru organizaŃii similare ce desfăşoară activităŃi la nivel naŃional. Anul European al Persoanelor cu DisabilităŃi a ajutat la creşterea conştientizării sarcinilor şi problemelor AFA în Germania. Evaluarea şi diseminarea informaŃiilor referitoare la AFA în Europa, împreună cu eforturile de la nivel naŃional pentru colectarea informaŃiei referitoare la statutul şi starea AFA în Germania, vor fi urmate de o iniŃiativă demarată în cadrul Simpozionului NaŃional în AFA. Vor fi coordinate şi promovate eforturile pentru: • stabilirea noilor standarde pentru educaŃia în AFA la nivel universitar; • intensificarea pregătirii antrenorilor în sportul pentru persoanele cu disabilităŃi; • creşterea gradului de integrare şi includere a copiilor cu disabilităŃi în şcolile normale. 6.8. UNGARIA Impactul THENAPA în Ungaria a fost foarte mare, în condiŃiile în care încă din 1998, creşterea siguranŃei fiecărui element al unei mari integrări a persoanelor cu disabilităŃi, a fost o prioritate naŃională. Unele dintre aceste elemente sunt: asigurarea unei baze legale a accesibilităŃii, modificarea Legii educaŃiei în sport, crearea de ONG-uri în întâmpinarea cererilor de coordonare a structurilor operaŃionale deja existente. În viaŃa de zi cu zi, o serie de proiecte de mică anvergură au avut ca rezultat integrativitatea învăŃământului, sportului. În acest mediu propice, iniŃiativa venită din sfera academică a fost primită cu căldură de către Ministerul Tineretului şi Sportului şi de Ministerul EducaŃiei, cele două organizaŃii guvernamentale responsabile, care fac parte din procesul codificării şi care sunt capabile să creeze cadrul legal pentru modernizarea formării profesioniştilor în domeniul educaŃiei fizice şi sportului. Includerea cunoştinŃelor din domeniul AFA şi transformarea acestora în cerinŃe de promovare în educaŃie fizică generală, antrenorat, programe de administraŃie a sportului şi activităŃilor de timp liber, a fost un mare succes. Această schimbare a avut

loc la cel mai înalt nivel posibil din învăŃământul superior şi a avut loc în toate colegiile şi universităŃile care oferă astfel de programe de studii. Aplicarea noilor cerinŃe de absolvire şi a conŃinutului necesită mult timp, multe dintre colegii neposedând resursele umane corespunzătoare. Universitatea Semmelweis din Budapesta este excepŃia, aici fiind introduce aceste programe noi. În acest timp, numărul şcolilor de specialitate a crescut. Din acest motiv, a crescut numărul profesorilor care studiază sau lucrează în cadrul programelor educaŃionale AFA, ca parte a viitoarei lor îndatoriri educaŃionale. În cazul centrelor recreaŃionale şi de fitness, s-a înregistrat o reală dezvoltare la nivel inferior. Marea majoritate a acestora sunt integrate, existând cluburi care stabilesc obiective speciale pentru a deservi ambele segmente ale populaŃiei (persoanele normale şi pe cele cu disabilităŃi). Este foarte important sprijinul financiar oferit din fonduri speciale de la bugetul central. Cluburile sportive de elită au o alt fel de tendinŃă. La nivel administrativ există cooperare, dar e greu de găsit un club sau o federaŃie unde antrenamentul sau competiŃia sunt realizate împreună. Acest lucru se întâmplă vis-à-vis de motivaŃia guvernului de a crea o organizaŃie pentru toate federaŃiile sportive, cu buget comun şi din alte surse. Din fericire, aceste ocazii apar în cadrul unor evenimente foarte importante, precum Campionatul de înot, etc., care permit familiarizarea publicului cu posibilitatea integrării în sportul de performanŃă. Competitiile, campionatele sunt numeroase, când vine vorba despre atleŃi cu disabilităŃi, dar publicul şi mass media nu acordă mare atenŃie acestor evenimente. 6.9.ITALIA În Italia, învăŃământul universitar în educaŃie fizică şi sport, din 1999/2000 a fost transformat în studii de 3+2+3 ani, în conformitate cu DeclaraŃia de la Bologna. După obŃinerea diplomei la sfârşitul celor 3 ani de studii, specializările sunt în: educaŃie fizică; sport; management sportiv; AFA. Primul ciclu pentru noul proces de formare (1999/2000, 2000/2001, 2001/2002) a fost stabilit şi a fost implementat din 2002/2003. Un număr mare de facultăŃi au instituit o specializare bianuală în AFA (+2), fiind posibilă, la ConferinŃa NaŃională a licenŃiaŃilor şi a facultăŃilor de sport, compararea actualului program de studii cu a celui propus de THENAPA: “conŃinutul general (ideal) al fiecărui punct”, “pregătirea profesională europeană” şi “programul educaŃional în AFA şi propunerea numărului de credite pentru fiecare din aceste subiecte. Integrarea în Italia, a avut loc încă din 1975, astfel încât nu apar modificări spectaculoase în urma propunerii THENAPA în ceea ce priveşte integrarea şi metodele de predare a educaŃiei fizice şi a sportului integrat. În orice caz, o mare parte a copiilor handicapaŃi participă la cursurile de educaŃie fizică împreună cu copiii normali, în şcolile integrate.

În ciuda acestor aspecte, nu există profesori specializaŃi în AMA: de aceea, este necesară continuarea procesului de instruire a profesorilor de educaŃie fizică şi sport. 6.10. LATVIA Academia de EducaŃie Sportivă latviană (LASE) este implicată în Proiectul Tematic European “Integrarea Şcolară şi Socială a Persoanelor cu Handicap prin intermediul ActivităŃilor Fizice Adaptate (THENAPA)”, încă de la începutul proiectului. Persoanele oficiale care reprezintă Latvia sunt specialişti de la Facultatea de Medicină Sportivă din cadrul LASE. Rezultatele generale ale THENAPA : • Noul program de studii “EducaŃie Fizică Adaptată”, introdus în curricula generală a Academiei de EducaŃie Sportivă, din octombrie 2000. Încă din 2003, se desfăşoară specializarea în AFA din cadrul LASE • Clarificarea situaŃiei AFA în Ńara noastră şi implementarea conceptului THENAPA în Latvia: 6 proiecte au fost demarate la nivel naŃional şi internaŃional. • Cooperarea internaŃională, schimbul de informaŃii a avut loc în timpul celor 23 de întâlniri internaŃionale între specialiştii AFA din Latvia şi reprezentanŃii AFA din alte Ńări: 6 întâlniri la nivel naŃional, 4 la nivel local şi guvernamental, 13 întâlniri la nivel de ONG-uri, incluzând o mare varietate de participanŃi (atleŃi, profesori, antrenori etc.) În general, în Latvia, rezultatele proiectului THENAPA au reprezentat o diferenŃă semnificativă în progresul implementării AFA, ca mijloc al integrării sociale şi a educării persoanelor cu disabilităŃi. 6.11. LITUANIA Cei trei ani de proiect THENAPA au avut o mare influenŃă asupra educaŃiei şi pregătirii profesioniştilor AFA şi asupra stimulării dezvoltării integrării educaŃiei persoanelor cu disabilităŃi, ca şi de asemenea, a cercetării ştiinŃifice aplicate în AFA, în Lituania: 1) Noul curriculum al programului de studiu pentru pregătirea profesioniştilor în AFA, la nivel de licenŃă şi masterat, în concordanŃă cu modelul şi conŃinutul elaborat de THENAPA, a fost creat în LAPE şi aprobat de Senat la sfârşitul lui 2002. Modulul obligatoriu de pedagogie specială inclus în programul general de studiu pentru profesori este recunoscut în Lituania, la fel ca şi cursurile obligatorii de cunoştinŃe generale în AFA sunt aprobate în timpul pregătirii tuturor profesorilor de educaŃie fizică şi antrenorilor, din LAPE. Rezultatele Thenapa în domeniul educaŃiei în AFA, în 2002, au fost disseminate în UniversităŃile Vilnius şi Siauliai iar în viitorul

apropiat vor fi incluse în programele de studii pentru educatorii primari şi de educaŃie fizică a studenŃilor cu disabilităŃi. 2) Primul manual de AFA pentru persoanele cu disabilităŃi, în limba lituaniană va apărea în aprilie 2003, unde vor fi folosite temele de bază ale THENAPA şi unele materiale de pe CD-ROM. 3) În concordanŃă cu produsul THENAPA şi cu recomandărilor UE, a fost creat proiectul strategiei naŃionale privind reforma educaŃiei speciale la nivel naŃional şi integrarea persoanelor cu disabilităŃi în sistemul de învăŃământ normal, inclusiv în educaŃie fizică. 4) 1999 – 2002, dintre activităŃile THENAPA au fost efectuate investigaŃii pedagogice şi sociologice, cu privire la modelul naŃional al educaŃiei generale pentru copiii cu disabilităŃi, AFA în şcolile normale şi speciale, la situaŃia sportului şi a cluburilor de sport recreaŃional pentru persoanele cu disabilităŃi, la necesităŃile şi atitudinea profesorilor faŃă de integrare a persoanelor cu disabilităŃi, ca şi analiza dezvoltării politicii europene în concordanŃă cu drepturile persoanelor cu disabilităŃi, ca şi integrarea lor în societate. Primele 2 teze doctorale din Lituania, din 2002, din LAPE, se referă la aspectele pedagogice şi psihologice ale AFA, în domeniul disabilităŃilor mentale şi sensoriomotorii. Impactul THENAPA în dezvoltarea sportului pentru persoanele cu disabilităŃi, a oportunităŃilor egale şi a integrării sociale şi sportive a persoanelor cu disabilităŃi, în Lituania, nu a avut un succes foarte mare. Modelul medical de reabilitare în sistemul sportiv pentru persoanele cu disabilităŃi, există totuşi, reprezentanŃii instituŃiilor guvernamentale pentru probleme de sport nu sunt responsabili din punct de vedere legal pentru dezvoltarea sportului pentru persoanele cu disabilităŃi şi nu au dorit să facă parte din grupul naŃional, elita sportivilor cu disabilităŃi nu este recunoscută legal, inegalitatea dintre sportivii cu disabilităŃi şi cei normali şi discriminarea sunt evidente, în ciuda recomandărilor şi poziŃiei Strategiei ComunităŃii pentru Persoanele cu DisabilităŃi, 1996. Singurul proiect este realizat la nivel nonguvernamental, privind antrenamentul integrat şi sistemul competiŃional pentru persoanele cu retard mintal, împreună cu sportivii normali, în cadrul FederaŃiei Lituaniene de Fotbal, deoarece, fără un sprijin legal la nivel guvernamental, este imposibil să se facă mai mult. Sperăm ca rezultatele comune ale proiectului THENAPA vor fi acceptate de Comisia Europeană şi vor corespunde recomandărilor trimise Membrilor Ńărilor Uniunii Europene care au participat la implementarea legală a oportunităŃilor egale pentru persoanele cu disabilităŃi, în domeniul educaŃiei fizice si sportului, în concordanŃă cu politica europeană pentru persoanele cu disabilităŃi.

6.12. NORVEGIA ReŃeaua a fost lansată la primul forum: “EducaŃia şi Integrarea Socială a Persoanelor cu Handicap prin ActivităŃi Fizice Adaptate”: o nouă provocare, Leuven, Belgia, 17 – 20 februarie, 2000. În timp ce singurele şcoli speciale erau cele pentru copiii surzi, ceilalŃi copii cu progleme mergând la şcoli normale, în baza Legii aprobate în 1976; a Legii Şcolilor Publice din 1997. OrganizaŃia Norvegiană a Sportului pentru Persoane cu DisabilităŃi, a unit toate ramurile din sporturile pentru persoane cu disabilităŃi, orbii, cei cu dizabilităŃi fizice, surzii şi cei retardaŃi mintal, într-o singură mare organizaŃie sportivă, cu scopul integrării. Universitatea Norvegiană de Sport şi EducaŃie Fizică are un an de pregătire în AFA, şi un program de master legat de asemenea de programul EMDAPA. OrganizaŃia pentru “AFA” a luat de asemenea fiinŃă, datorită studenŃilor pregătiŃi un an de zile în AFA, la Universitatea Norvegiană de Sport şi EducaŃie Fizică, în cooperare cu Centrul de Sport şi Sănătate Beitostølen. Totuşi, a fost mult de muncă şi impactul reŃelei THENAPA poate fi însumat astfel: 1. mai multe cunoştinŃe despre “AFA” în Ńările Europene 2. reînnoirea concentrării asupra programului “EMDAPA” 3. contactele cu programul “DEUAPA” la nivel de licenŃă, cu noi posibilităŃi de schimb de studenŃi, vor fi folosite pentru a stabili o ramură în “AFA”. Decizia a fost luată în primăvara lui 2002 şi în continuare va fi implementată în toamna lui 2003, cel mai probabil în legătură cu organizarea Campionatului Mondial European de Tennis de Masă. Dezvoltarea AFA: Universitatea Norvegiană de Sport şi EducaŃie Fizică, a fost rugată de Comitetul Olimpic Norvegian şi de ConfederaŃia pentru Sport, să evalueze procesul integrării persoanelor cu disabilităŃi, în cadrul sportului pentru toŃi. În 1999 a fost prezentat un raport, cel final fiind datat 2003. Un plan strategic nou va fi realizat în cadrul evaluării. Centrul de Sport şi Sănătate Beitostølen a fost implicat în determinarea competenŃei federaŃiilor responsabile cu sportul pentru persoane cu disabilităŃi. Colegiul Universitar din Agder a stabilit 30 credite pentru EducaŃia în AFA, şi Universitatea din Trondheim e implicată intr-un proiect de hockey. Departamentul de Sănătate se concentrează momentan pe sportul pentru persoane cu dizabilităŃi, şi se va dezvolta un fişier informaŃional, care va fi prezentat publicului.

6.13. POLONIA Cel mai important eveniment pentru dezvoltarea educaŃiei în AFA în Polonia şi pentru asigurarea unui nivel ridicat al educaŃiei în domeniu, a fost realizat prin crearea Comitetului NaŃional de Acreditare, în 2002. Acest comitet este singurul care există în sistemul polonez de învăŃământ superior. Este o organizaŃie de sine stătătoare, desemnată să evalueze calitatea educaŃiei. Acest comitet include 67 de membri, numiŃi de Ministrul EducaŃiei şi Sportului. Comitetul crează proceduri speciale de evaluare, importante în argumentarea obiectivelor şi calităŃii evaluării, care e importantă mai ales pentru faptul că o evaluare proastă ar putea avea efecte legislative. Membrii Comitetului NaŃional de Acreditare trebuie să respecte DeclaraŃia de la Bologna. Ei au participat la patru conferinŃe şi seminarii în Amsterdam, Lisbon, Stockholm and Zurich. Dintre cele şase UniversităŃi Poloneze de EducaŃie Fizică, patru au oportunitatea de a primi studenŃi cu disabilităŃi. Cei care absolvă aceste facultăŃi, cel mai adesea ajung să organizeze Cluburi de Sport Integrativ şi de obicei ajung antrenori. De ex. antrenorul Echipei NaŃionale Paralimpice de Inot, este un absolvent al UniversităŃii Wroclaw, Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport MS. Jan Chryczak (a suferit o amputaŃie). La aceeaşi universitate, se desfăşoară următoarele activităŃi pentru persoanele cu diferite disabilităŃi: aerobic, badminton, fitness, basket, volley, footbal, călărie, ridicare de greutăŃi, canoe, ski, jujitsu, snowboard, windsurfing, tennis, tennis de masă, judo, înnot, gimnastică. StudenŃii cu nevoi speciale din această universitate pot obŃine licenŃa de instructor în sport şi recreere. În altă Şcoală Universitară de EducaŃie Fizică din Gorzów Wielkopolski (ramură a UniversităŃii Poznan), sportivii cu nevoi speciale au posibilitatea să-şi dezvolte abilitatea la Clubul Sport (AZS-AWF) afiliat UniversităŃii. Sunt nouă secŃiuni unde sportive şi sportivi renumiŃi încearcă să aibă succes la nivel naŃional şi internaŃional. Şcoala Universitatea de EducaŃie Fizică din Warsaw a demarat proiectul de cercetare “Efficiency of APA conduct in disability sick pay prevention.” Evaluarea bazată pe diagnosticul funcŃional, pentru determinarea ariei de asistenŃă socială şi profitabilitatea acesteia, oferă informaŃii importante pentru crearea programelor ce pot duce la creşterea participării persoanelor cu nevoi speciale, la activităŃi sociale şi profesionale. Trebuie de asemenea să ajute la crearea unor metode şi tehnici comprehensive de kinetoterapie, bine documentate şi ajustate, având ca Ńintă Centrele de Kinetoterapie şi asigurările naŃionale de sănătate. Această cercetare va deveni foarte importantă pentru Ńara noastră, deoarece sunt multe persoane care nu sunt capabile să muncească, dar care nu au vârsta de pensionare. Pe baza unui raport publicat de Banca NaŃională în 1999 “Disabilitatea şi munca în Polonia”, pentru fiecare o mie de oameni, 153 nu sunt capabili să muncească din cauza diverselor disabilităŃi.

6.14. ROMÂNIA Scopurile şi obiectivele la nivel naŃional au fost: sensibilizarea publicului larg roman faŃă de AFA şi implementarea acestui concept printre profesioniştii domeniului, pregătiŃi în spiritul acestui concept. Credem că scopurile noastre au fost îndeplinite prin intermediul mai multor activităŃi. Cel mai consistent a fost Programul de Masterat în AFA, desfăşurat la Universitatea din Oradea. Numărul absolvenŃilor, respectiv 20, este mijlocul prin care se monitorizează această activitate. Aceştia au fost instruiŃi şi au avut contact direct cu activitatea de stabilire a drepturilor persoanelor cu nevoi speciale. Abordarea organizatorică şi structura: FRAK – FederaŃia Română a AsociaŃiilor de Kinetoterapie, constituită din trei asociaŃii, reprezentând cele trei regiuni istorice ale tării. - FUKO – FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie Oradea - AsociaŃia “Muntenia” din Bucureşti - AsociaŃia “Moldavia” din Iasi FUKO are strânse legături cu celelalte două asociaŃii din FederaŃia NaŃională. Pe de altă parte, FUKO are strânse legături cu facultăŃile de kinetoterpie din România: Bucureşti, Bacău, Iaşi, GalaŃi, Piteşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Oradea, Suceava. Metodologie, mijloace şi tehnologie utilizate - Toate facultăŃile de educaŃie fizică au în curricula programului iniŃial de pregătire, cursuri de Baze ale Kinetoterapiei, incluzând şi cunoştinŃe legate de AFA. - În cadrul Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic al UniversităŃii din Oradea, educarea profesională iniŃială pentru toŃi studenŃii profilului, cuprinde şi cursuri orto-pedagogice. - Pregătirea iniŃială a kinetoterapeutului include antrenoratul în sport pentru persoane cu disabilităŃi. Prima carte despre antrenoratul în sportul pentru persoane cu disabilităŃi a apărut în România în 2000. În România, proiectul THENAPA a fost încununarea dezvoltării şi diseminării conceptului AFA în rândul populaŃiei şi profesioniştilor domeniului. FUKO a fost implicat în programul TINC, dorind să sprijine implementarea politicii de ProtecŃie a copilului la nivel naŃional, în judeŃul Bihor – România. Acest program tinde să pregătească şi să sprijine persoanele care muncesc, autorităŃile, serviciile şi voluntarii implicaŃi în procesul de îmbunătăŃire a condiŃiilor de lucru pentru copiii şi tinerii cu disabilităŃi/ care suferă de excludere socială, în judeŃul Bihor. FUKO a avut contact permanent cu Directoratele Locale pentru ProtecŃia Copilului şi cu Departamentul Local pentru Persoane cu Handicap. Având sprijinul Thenapa, FUKO a publicat cartea “Sportul pentru persoane cu handicap”, autori: Vasile Marcu, Mirela Dan, Maria Milea, mijloc deosebit de util pentru formatorii kinetoterapeuŃilor, kinetoterapeuŃi şi persoanele cu disabilităŃi.

Rezultate: - Programul de Master în AFA (patru semestre), desfăşurat la Universitatea din Oradea. În fiecare an sunt 20 de absolvenŃi. - Un alt efect este acela al organizării celui de-al treilea Congres al Academiei Româno-Americane, unde au fost prezentate trei articule despre AFA. - Programul TINC pentru pregătirea profesioniştilor din judeŃul Bihor, care lucrează cu copiii cu nevoi educative speciale. - Cinci articole despre AFA au apărut în Analele UniversităŃii din Oradea în anii: 2000, 2001, 2002. - La cel de-al II-lea Congres NaŃional de Kinetoterapie – Mamaia 2000, a fost organizat primul workshop în AFA. - La cel de-al III-lea Congres NaŃional de Kinetoterapie – Slanic-Moldova în 2002, au fost prezentate 18 articole şi cercetări ştiinŃifice în AFA. - 6 teze de disertaŃie vor fi finalizate la terminarea anului universitar. - Prima “FundaŃie de Sport pentru HandicapaŃi” a luat fiinŃă sub patronatul UniversităŃii din Oradea în 2001, câştigând un proiect al Uniunii Europene pentru integrarea persoanelor cu disabilităŃi, prin sport. - În acest moment, FRAK, alături de Universitatea din Oradea, dezvoltă un program de educaŃie de bază pentru Terapie OcupaŃională, profesiune care practic nu există în Ńara noastră. Această idee a fost promovată prin strategia THENAPA. ConsideraŃii: - am întâmpinat numeroase dificultăŃi în a ne face înŃeleşi şi auziŃi de către autorităŃi - am întâmpinat dificultăŃi în obŃinerea sprijinului financiar - prin întreaga gamă de realizări ale proiectului THENAPA la nivel naŃional, am dori să subliniem necesitatea continuării şi dezvoltării AFA, pe baza reŃelei tematice a Uniunii Europene 6.15. SLOVACIA Participarea Republicii Slovacia de la începutul proiectului THENAPA a avut un impact deosebit în dezvoltarea sportului pentru persoane cu disabilităŃi în Ńara noastră. Înainte de realizarea acestui proiect, nu am deŃinut informaŃii referitoare la situaŃia actuală a integrării în şcoli sau cluburi. A fost o lipsă de materiale metodice şi reguli importante în ceea ce proveşte realizarea integrării, profesorii şi antrenorii nu ştiau cum să predea, etc. Participarea noastră la THENAPA înseamnă:

- pentru prima dată a devenit mai conceptuală şi intensivă acŃiunea de deliberare asupra integrării în educaŃie fizică şi sport - coordonarea acestor probleme de către partenerii grupului naŃional, au contribuit la creşterea numărului persoanelor interesate de problemele persoanelor cu disabilităŃi şi la creşterea interesului pentru integrare acestora în activitatea sportivă - particitarea noastră la proiectul THENAPA a deschis drumul spre un mai bun dialog cu organizaŃiile guvernamentale şi nonguvernamentale şi spre paşi conceptuali concreŃi - putem culege datele statistice şi faptice legate de integrarea în şcolile de educaŃie fizică, cluburi sportive şi de unele probleme legislative, pedagogice, organizatorice, profesionale. - pregătim informaŃiile de bază despre integrare (principii teoretice, dezvoltarea în alte Ńări, situaŃia la zi din şcoli şi cluburi, posibile perspective), în multe publicaŃii, pentru multe întâlniri şi seminarii pentru profesori şi antrenori - evaluăm această situaŃie şi pregătim propuneri pentru programe guvernamentale de dezvoltare a sportului în Slovacia, pentru anul 2010 - Ministerul EducaŃiei a publicat noi planuri de studio pentru educaŃia fizică adaptată în pentru educaŃia fizică integrativă în şcoli primare şi secundare speciale şi normale, unde au fost aplicate cunoştinŃe şi unele recomandări din proiectul THENAPA - Uniunea Slovacă a EducaŃiei Fizice, Sportului şi Recreerii, include problematica integrării în cursuri intelectuale pentru antrenorii de sport pentru toŃi. - am demarat cercetări despre modul efectiv de realizare şi conŃinutul lecŃiilor şi antrenamentelor. Proiectul THENAPA este un proiect al mai multor Ńări din Uniunea Europeană, este foarte motivant şi realmente practic să avem unele reguli similare, module, materiale de studio, exemple practice din alte Ńări ale Uniunii. Aceasta este o motivaŃie importantă şi un impuls spre dezvoltarea de perspectivă a educaŃiei fizice şi sportului pentru persoane cu disabilităŃi, din Slovacia. 6.16. SUEDIA ReŃeaua suedeză de AFA (SNAFA) a luat fiinŃă în 1996, la Şcoala de ŞtiinŃe Medicale, Universitatea din Halmstad, fiind stabilit un secretariat. Şcoala de ŞtiinŃe Medicale conduce, pe lângă multe alte cercetări în domeniu, unele proiecte relevante pentru bunăstarea socială ca şi pentru AFA. Cercetarea privind situaŃia persoanelor cu disabilităŃi şi a altor personae vulnerabile, face parte din sfera de activitate a acestei şcoli. În 1997, reŃeaua era mai mult formală iar prima întâlnire a fost organizată de Universitatea din Halmstad. S-a discutat despre AFA în strânsă relaŃie cu educaŃia şi

cercetarea la diferite nivele universitare şi şcolare. SNAFA are astăzi aproape 400 de membri şi anual sunt organizate conferinŃe şi întâlniri la Universitatea din Halmstad. Universitatea este membru al programelor EARAPA şi EMDAPA. Membrii primesc informaŃii despre AFA şi proiectul THENAPA de 4 ori pe an. Cooperarea cu Centrul Sportiv de Dezvoltare pentru persoanele cu disabilităŃi din Bollnäs, în cooperare cu Colegiul de EducaŃie fizică şi Sport de la Universitatea din Stockholm, continuă proiectul “EMIL”, pentru AFA în şcoli şi timp liber pentru persoane cu disabilităŃi, din Suedia. Cooperarea a început între universităŃi, centre de resurse şi şcoli care au cursuri şi cercetare în AFA. Persoanele responsabile au fost informate şi a fost organizată o întâlnire în timpul conferinŃei SNAFA, în Halmstad. Cinci universităŃi au început să ofere cursuri în AFA. Universitatea Halmstad are o jumătate de an de cursuri de specializare în AFA, în cadrul programului de sport, din toamna anului 2000 (30 de credite) şi un curs obligatoriu în AFA (7,5 credite) în educaŃie fizică şi sănătate. Noua cooperare cu Institutul Suedez pentru Nevoi EducaŃionale Speciale va continua cu discuŃiile din primăvara anului 2003, despre învăŃământul la distanŃă în AFA, în Suedia 6.17. MAREA BRITANIE UK a adoptat idea includerii din 1981 Actul EducaŃional a transferat treptat copiii din şcolile speciale spre cele normale. Pregătirea profesorilor şi sprijinul acestora a crescut semnificativ, acum existând un mare număr de iniŃiative, producŃii video şi cursuri de pregătire în asistarea profesorilor care lucrează cu copiii cu disabilităŃi. Un studiu recent efectuat de England Sport (agenŃia guvernamentală pentru sport) a scos la iveală faptul că, copiii cu disabilităŃi nu beneficiază de oportunităŃile sportive de care au nevoie. În 1992, a fost introdus Curriculum-ul naŃional pentru EducaŃie Fizică (NCPE), oferind, pentru prima dată, tuturor copiilor, oportunitatea de a beneficia de un curriculum echilibrat. Oricum, 38 dintre şcolile speciale pentru copii cu disabilităŃi, oferă în proporŃie de 42% dans şi 58% jocuri pentru copiii cu disabilităŃi fizice. În special jocurile au fost considerate ca o arie de activitate unde este mult mai dificil de oferit o experienŃă corespunzătoare copiilor cu disabilităŃi, mai ales în cadrul şcolilor normale. Un studiu recent efectuat de England Sport a descoperit că 53% dintre copiii cu disabilităŃi au mai puŃin de o oră de educaŃie fizică şi doar 20% dintre tinerii cu disabilităŃi petrec 2 ore la lecŃiile de educaŃie fizică, în comparaŃie cu 33% din populaŃia tuturor şcolilor. Mai mult, proporŃia tinerilor cu disabilităŃi care participă la sport înafara orelor de şcoală este de 40%, în comparaŃie cu 70% a celorlalŃi tineri. O consecinŃă neintenŃionată a acestui transfer a fost declinul oportunităŃilor de timp liber de care se bucură copiii cu disabilităŃi. Această experienŃă are repercursiuni mai târziu în cariera sportivă a acestor copii.

Paragraful de mai sus a fost adaptat pentru un capitol din cartea “Sport şi Disabilitate” (în UK), publicată în Houlihan, B (2003) Sport and Society. A students Introduction. London. Sage. Acest capitol oferă o vedere de ansamblu accesibilă a poziŃiei sportului pentru persoane cu disabilităŃi în UK. În esenŃă, există multe câştiguri obŃinute în educaŃia fizică şi sportul pentru persoanele cu disabilităŃi, în ultimii 30 de ani şi de asemenea, există eforturi nemaipomenite depuse de unele organizaŃii sportive şi de autorităŃile în domeniu. Mai mult, legislaŃia recentă încurajează îmbunătăŃirea serviciilor oferite. Oricum, copiii cu disabilităŃi nu beneficiază de aceleaşi oportunităŃi ca şi ceilalŃi copii – iar golurile în dezvoltarea profesională a profesorilor sugerează că mai este încă de depus foarte multă muncă.

7. ÎN LOC DE CONCLUZII O PERSPECTIVĂ INTEGRATOARE Credem cu tărie, că în condiŃiile actuale din Ńara noastră, fiecare specialist în kinetoterapie, în educaŃie fizică sau în sport trebuie să-şi îmbogăŃească nivelul de cunoştinŃe, priceperi, deprinderi şi aptitudini comportamentale pentru a înŃelege a milita şi a promova particularităŃile învăŃării motrice specifice pentru persoanele cu dizabilităŃi, pentru handicapaŃi. Cunoscând foarte bine normalitatea învăŃării motrice, precum şi specificul manifestrării diferitelor tipuri de deficienŃe, fiecare specialist va fi capabil să realizeze programe personalizate pentru fiecare persoană care are nevoie de intervenŃie şi asistenŃă kinetică. D.L.Gallohue (1993)1 vorbeşte despre învăŃarea perceptiv-motrică, în care condiŃiile interne (ale individului/ şi cele externe ale învăŃării se întrepătrund). Fig 5.
Conştientizare corporală CunoştinŃe despre segmentele corpului

Conştientizare spaŃială ÎnvăŃarea perceptivmotrică

Localizarea subiectivă (a corpului şi a segmentelor lui)

Conştientizare direcŃională

Lateralitate, direcŃie, etc.

Conştientizare temporală

CunoştinŃe despre segmentele corpului

Fig. 5: Componente ale învăŃării perceptive-motrice (după D.L. Gallahue, 1993) Gallahue ,D. (1993) – “Developmental physical education for today`s children, Brown and Benchmark, Brown
1

În acelaşi context Winnick (1995) prezintă o serie de cerinŃe ale învăŃării motrice pentru persoanele cu dizabilităŃi 2 - utilizarea unei bogate varietăŃi de tehnici şi medote în predare/învăŃare/evaluare; - individualizaŃi fiecare mişcare (cu toate caracteristicile ei, inclusive cu dozare adecvată); - încurajaŃi permanent (şi apreciaŃi eforturile persoanelor cu dizabilităŃi); - utilizaŃi mijloace de învăŃământ adaptate şi atrăgătoare; - aferentaŃia inversă este prezentă pe tot parcursul activităŃii; - favorizaŃi transferal şi evitaŃi interferenŃa în formarea deprinderilor; - fixaŃi obiective realiste; apreciaŃi-le formativ; - fiŃi utilitarişti; exersaŃi mai ales mişcările care să le fie utile în viaŃa cotidiană; - utilizaŃi formaŃii de lucru diverse, variate, care să creeze plăcere; - daŃi “teme pentru acasă” prin exersarea unor mişcări utile; - utilizaŃi frecvent jocuri inclusive de mişcare; - nu evitaŃi mişcările de dans şi cântecul; - utilizaŃi muzico-terapia şi ludoterapia, etc.

2

Winnick (1995) – “ Adapted psysical education and sport”, Human Kinetics

8.TESTAREA CONłINUTULUI CURSULUI Fiecare student va completa un chestionar prin care va evalua cursul pe care l-a parcurs. Vom prezenta în contiunuare conŃinutul acestui chestionar InstrucŃiuni de completare a chestionarului: - Cititi cu atenŃie grila de evaluare şi fiecare punct al chestionarului - RăspundeŃi cât mai onest cu putinŃă , fără teamă de repercursiuni - ScrieŃi numele profesorului şi denumirea cursului - Notarea este de la 1 la 5 respectiv de la nu sunt de acord la sunt de acord Evaluarea cursului 1.Tematica, obiectivele şi scopul cursului au fost clare 2.ConŃinutul cursului s-a potrivit cu obiectivele cursului 3.Temele şi proiectele cursului au contribuit la înŃelegerea conŃinutului cursului 4.Temele, proiectele şi lucrările cerute au fost calibrate potrivit 5.Cursul a fost stimulator din punct de vedere intelectual 6.Am inŃeles locul şi rolul acestui curs în formarea mea profesională Evaluarea profesorului 1.Profesorul a dovedit o cunoaştere profundă a materialului predat 2.Profesorul a fost un comunicator eficace a materialului predat 3.Prezentarea cursului a fost fâcută cu claritate şi în mod organizat 4.Profesorul a demostrat pricepere şi mi-a menŃinut interesul permanent la curs 5.Profesorul a arătat entuziasm cu privire la acest curs 6.Am fost motivat pentru a studia la acest curs 7.Profesorul a răspuns în mod satisfăcător întrebărilor şi comentariilor studenŃilor 8.Profesorul a fost bine pregâtit pentru fiecare oră de curs 9.Timpul alocat fiecărui curs a fost folosit eficient 10.Notarea temelor şi proiectelor a fost corectă 11.Profesorul a fost dispus să răspundă nevoilor extra-academice ale studenŃilor 12.Profesorul a avut o influenŃă puternică asupra dezvoltării mele intelectuale 12345 12345 12345 12345 12345 12345

12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345

Un alt chestionar aplicat se referă numai la atitudinea profesorul vis-a-vis de cursul pe care il preda IndicaŃii Prin răspunsurile dumneavoastră oneste şi bine gândite îl puteŃi ajuta pe profesor să-şi îmbunătăŃească atât conŃinutul informativ cât şi metodica de predare. Răspunsurile date superficial sau neonest, pot conduce la efecte contrare. Există patru seturi de întrebări fiecare fiind cotate individual: A. DescrieŃi metodele de predare ale profesorului, folosind următorul cod: A= aproape întotdeauna; B= deseori; C=ocazional; D=rareori; E=aproape niciodată 1. Temele de casă au fost mai dificile decât cele standard 2. Testele date au acoperit bine materialul informativ predat 3. ModalităŃile de testare au fost adecvate 4.Ajutorul individual când a fost solicitat de student 5. Ca student, aŃi depus un efort suplimentar în pregătirea acestui curs 6. Profesorul a reuşit de fiecare dată să-şi prezinte clar obiectivele prelegerilor 7. Profesorul reuşeşte să transmită încredere şi competenŃă 8. Manierele profesorului şi felul de a se exprima sunt adecvate 9.Tehnica scrierii la tablă a fost deficitară 10.Profesorul i-a ajutat pe studenŃi să înveŃe din propriile lor greşeli 11. Profesorul a fost sarcastic sau furios atunci când a fost înfruntat 12. Profesorul a avut o atitudine de superioritate şi dispreŃ 13. Punctualitatea profesorului a fost remarcabilă 14. În loc să privească la studenŃi atunci când vorbeşte, profesorul priveşte în gol, undeva pe deasupra capetelor lor. 15. Profesorul a reuşit să clarifice chestiunile ridicate de studenŃi 16.Temele de casă au fost date de rutină, contribuind în mică măsură la asimilarea cunoştinŃelor 17. Profesorul a fost confuz în explicarea unor chestiuni 18. Profesorul a cerut mai mult decât pot da studenŃii 19. Profesorul a menŃinut anumite standarde de performanŃă 20. Profesorul a avut dificultăŃi în explicarea unor rezolvări de probleme 21. Profesorul a precizat foarte clar, de la început, ce aşteaptă de la studenŃi 22. Prezentarea cursului este foarte logică 23. Temele de acasă au fost excesiv de dificile 24. Profesorul i-a încurajat pe studenŃi să gândească singuri 25. Profesorul a fost atent la reacŃiile studenŃilor, luându-le în considerare 26. Profesorul a reuşit să-i conştientizeze pe studenŃi de progresul făcut la cursul lui 27. Materialul informativ a fost prezentat prea repede, pentru o bună înŃelegere a lui 28. Profesorul a stimulat interesul strudenŃilor pentru curs. B. Cantitatea de informaŃii asimilate folosind codul: A = foarte mult; B = mult; C = moderat; D = ceva, dar nu prea mult; E = puŃin sau deloc. 29. CunoştinŃe faptice (terminologie, clasificări, metode)

30. Principii fundamentale, generalizări, teorii 31. AplicaŃii ale prioncipiilor fundamentale, în rezolvarea problemelor 32. O mai bună cunoaştere a personalităŃii dumneavoastră (interese,talente, valori) 33. Comportament profesional 34. Dezvoltarea abilităŃilor pentru comunicare eficientă 35. Descoperind implicaŃiile cursului asupra propriei comportări 36. ObŃinând o înŃelegere mai largă a problemelor culturale 37. Dezvoltând obişnuinŃa de a învăŃa şi de a folosi studiul individual C.IndicaŃi în ce măsură sunteŃi de acord cu următoarele afirmaŃii folosind codul A = acord puternic; B = acord; C = nici un acord şi nici dezacord; D = dezacord; E = dezacord puternic. 38. Vei încerca să eviŃi cursurile similare 39. Vei recomanda acest profesor şi prietenilor tăi 40. Profesorul stâpâneşte foarte bine domeniul ştiinŃific respectiv 41. Profesorul a avut un comportament de discriminare, nejustificat 42. Profesorului i-a făcut multă plăcere acest curs 43. Profesorul i-a stimulat pe studenŃi să înveŃe cât mai mult la acest curs D.ÎncercaŃi să evaluaŃi cât mai corect, folosind codul A= excelent şi stimulativ; B=foarte bine; C=bine, D=adecvat, dat nu stimulativ; E= neadecvat 44. EvaluaŃi global capacitatea didactică şi talentul pedagogic al profesorului 45. EvaluaŃi global valoarea educativă a cursului 46. EvaluaŃi global conŃinutul informativ al cursului

9. BIBLIOGRAFIE 1. Dan Mirela (2006) Introduction in Occupational Therapy, University of Oradea Publishing House 2. Gallahue ,D. (1993) – Developmental physical education for today`s children, Brown and Benchmark, Brown 3. Geir Svardal (1994)- Paralympics 94, Lillehammer 4. Guttman, L. (1976)- Sport for Disabled, Aylesbury 5. Marcu, V., Milea, M., Dan, M., (2001)- Sport for Handicapped Persons, Triest Publishing House, Oradea 6. Marcu, V., (1998) – Theoretical Basis of Practicing Physical Exercises in Physical Therapy, University of Oradea Publishing House 7.Marcu, V. Mirela Dan, (2006) – Kinetoterapie/Physiotherapy, University of Oradea Publishing House 8. Sbenghe, T., (1987) – Prophylaxis, Therapeutical and Rehabilitation Kinesiology, Medical Publishing House, Bucharest 9.Stolov, W., (1982) – Evaluation of the patient, Krusen Handbook of Physical Medicine & Rehabilitation, W.B. Saunders Company, Washington 10.Inclusion and integration through Adapted Physical Activity – Thematic Network Educational and Social Integration of Persons with a Disability through Adapted Physical Activity – 2004 11.Vocational Training in Adapted Physical Activity - Thematic Network Educational and Social Integration of Persons with a Disability through Adapted Physical Activity - 2004 12. Winnick (1995) – Adapted psysical education and sport, Human Kinetics 13. xxx - THENAPA’s Impact in Europe (2003) University of Leuven, Belgia

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful