Istoria Holocaustului

Istoria evreilor
HOLOCAUST. Cuvant ebraic de origine greaca insemnand “sacrificiu”, folosit si ca echivalent al cuvantului ”Soah” (catastrofa). In prezent acest termen este utilizat pentru a desemna totalitatea crimelor si genocidurilor comise de catre germani si aliatii lor impotriva mai multor categorii de victime : evrei - in cea mai mare parte, tigani (rromi), opozanţii politici si religioşi (Martorii lui Iehova), elita poloneza, populaţia civila rusa si sârba, precum si împotriva locuitorilor unor sate din mai mute tari europene. Spre sfarsitul primului razboi mondial in Germania au izbucnit tulburari sociale care au dus la abdicarea imparatului Wilhelm II. La sfârşitul primului război mondial germanii ii condamnau pe evrei pentru înfrângerea lor, si astfel a pornit totul. Germanii ii considerau de atunci pe evrei cei mai aprigi duşmani ai lor. Doua mari primejdii pentru „rasa germana” erau iudaismul si bolşevismul. Cele mai mari vise ale naziştilor erau sa domine toata lumea, eliminând „rasele inferioare”, religiile si bolşevismul. Politica de emigrare. La 30 ianuarie 1933, Hitler a devenit cancelar al Germaniei, iar dupa moartea maresalului Hindenburg a luat si titlul de Fuhrer (Conducator suprem) (2 august 1934). In 1933 au loc tentative de expulzare a evreilor „străini” care insa dau greş, in special la graniţa poloneza: Polonia ameninţa sa-i expulzeze la rândul sau in Germania pe evreii de provenienţa germana (mult mai numeroşi). Pe parcursul celui de-al doilea război mondial numărul evreilor sporeşte si mai mult. Concentrarea. In 1933 apare primul lagăr de concentrare, urmat rapid de multe altele. O data cu eşuarea planului de emigrare a evreilor, germanii nu aveau alt plan pentru a scăpa de evrei, dar se hotareste ca evreii sa fie izolaţi de celelalte persoane. Aşa începe concentrarea. Intre anii 1934-1936 a fost refacuta armata si dezvoltata marina, aviatia si industria de razboi.

Se hotareste ca unii evrei sa fie duşi in lagăre de munca. In lagărele de munca condiţiile sunt de aşa natura in cat sa duca la „eliminarea naturala” urmând sa cedeze fizic datorita politicii de malnutriţie. „Noaptea de cristal” – Kristallnacht. In 1938 un diplomat german de rang inferior este asasinat la Paris de către un evreu german. După aceasta toate sinagogile din Germania au fost incendiate, geamurile magazinelor evreieşti au fost sparte.

Un sinagog care arde in Siegen, Germania la 10 Noiembrie 1938.

Epuizarea prin înfometare. O conferinţa din 1942 hotareste reducerea alimentelor pe care evreii le pot achiziţiona: evreii nu mai pot cumpăra prăjituri, pâine alba, suplimente pentru copii, lapte integral (ci numai degresat) etc.

Distrugerea lagărelor. Germanii, când si-au dat seama ca nu mai pot continua, au şters toate urmele: au ars fisele pe care erau notate numele victimelor, au îngropat sau au ars cadavrele, au demolat sau au ars lagăre pe care le-au acoperit cu grija, au ars arhivele. Dupa infrangerea Germaniei in mai 1945 regimul totalitar nazist a fost desfiintat.

Sortarea Papucilor Victimelor din Auchwitz. Toate bunurile sunt trimise in Germania in, afara de cele lasate in urma de soldatii SS.

Un urias “cimitir” de morti in tabara din Belsen.

Unele persoane erau omorâte prin asfixiere, incinerare, împuşcare, dar cei mai mulţi prin înfometare, din cauza bolilor, din cauza condiţiilor de trai nefavorabile.