UNIVERSITATEA ”TRANSILVANIA” BRAS¸OV

DEPARTAMENT:
ˆ
INV
˘
AT¸
˘
AM
ˆ
ANT LA DISTANT¸
˘
A (DID)
FACULTATEA: MATEMATIC
˘
A - INFORMATIC
˘
A
SPECIALIZAREA: INFORMATIC
˘
A, ANUL II
MARIN MARIN
SISTEME DINAMICE
BRAS¸OV - 2007
Prof. univ. dr. Marin Marin
SISTEME DINAMICE
Anul Universitar 2007 - 2008
Cuprins
1 Ecuat ¸ii direct integrabile 3
1.1 Scurt˘a introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.4 Ecuat ¸ii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.5 Ecuat ¸ii omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.6 Ecuat ¸ii reductibile la ecuat ¸ii omogene . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.7 Ecuat ¸ii cu diferent ¸ial˘a total˘a exact˘a . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2 Ecuat ¸ii lineare ¸si cu parametru 13
2.1 Ecuat ¸ii de ordinul I liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Ecuat ¸ii reductibile la ecuat ¸ii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3 Ecuat ¸ii Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.4 Ecuat ¸ii Riccati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.5 Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.6 Ecuat ¸ia Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.7 Ecuat ¸ia Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.8 Teorema lui Picard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
3 Ecuat ¸ii de ordin superior 25
3.1 Ecuat ¸ii liniare de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
4 Ecuat ¸ii lineare neomogene 33
4.1 Ecuat ¸ii neomogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.2 Ecuat ¸ii cu coeficient ¸i constant ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1
2 CUPRINS
4.3 Ecuat ¸ii de ordinul n neomogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4.4 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
5 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 41
5.1 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . 41
5.2 Sisteme cu coeficient ¸i constant ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
6 Sisteme autonome 49
6.1 Sisteme autonome de ecuat ¸ii diferent ¸iale . . . . . . . . . . . . . 49
6.2 Sisteme diferent ¸iale simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
7 Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale 57
7.1 Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . 57
7.2 Problema Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
7.3 Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul I cvasiliniare . . . . . . . 61
7.4 Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul I neliniare . . . . . . . . 63
8 Stabilitate 67
8.1 Not ¸iuni de stabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
8.2 Stabilitatea solut ¸iilor ecuat ¸iilor diferent ¸iale . . . . . . . . . . . . 70
8.3 Stabilitatea ˆın sens Liapunov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
9 Teme aplicative 75
9.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
9.2 Ecuat ¸ii liniare ¸si reductibile la liniare . . . . . . . . . . . . . . . 89
9.3 Ecuat ¸ii cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
9.4 Ecuat ¸ii de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Lect ¸ia 1
Ecuat ¸ii direct integrabile
1.1 Scurt˘a introducere
Obiective:
1. Prezentarea not ¸iunilor de baz˘a ale teoriei ecuat ¸iilor diferent ¸iale, a prin-
cipalelor probleme care se pun ˆın aceast˘a teorie.
2. Sunt prezentate principalele tipuri de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul I,
pentru fiecare ˆın parte este expus algoritnul de rezolvare.
3. Este rezolvat complet cˆate un exemplu de ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a conform
cu algoritmul expus la teorie.
Disciplina Ecuat ¸ii diferent ¸iale este una dinre cele mai vechi ¸si mai am-
ple ramuri ale matematicii. Terminologia, metodele ¸si tehnicile de lucru pen-
tru demonstrat ¸ii de rezultate teoretice precum ¸si pentru rezolvarea efectiv˘a
a ecuat ¸iilor diferent ¸iale, se bazeaz˘a pe elemente la vˆarf din alte ramuri ale
matematicii, precum Analiza matematic˘a clasic˘a, Topologie, Geometrie diferen-
t ¸ial˘a, Mecanic˘a, etc.
Abordarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale este uneori ˆıngreunat˘a mai ales de faptul
c˘a sunt necesare not ¸iuni ¸si rezultate de la frontiera disciplinelor enumerate.
Aproape c˘a nu exist˘a fenomen ˆın fizic˘a, mecanic˘a, ˆın tehnic˘a ˆın general
3
4 LECT¸ IA 1. ECUAT¸ II DIRECT INTEGRABILE
¸si, ¸si mai general, ˆın orice domeniu al ¸stiint ¸elor naturii, care s˘a nu poat˘a fi
modelat printr-o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a.
Simplificat spus, o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a este o ecuat ¸ie ˆın care funct ¸ia ne-
cunoscut˘a apare m˘acar sub o derivat˘a. Deci, ˆın ecuat ¸ia respectiv˘a apare atˆat
funct ¸ia necunoscut˘a cˆat ¸si derivata ei. Ordinul maxim de derivare sub care
apare funct ¸ia necunoscut˘a este ordinul ecuat ¸iei. Astfel, vom spune c˘a avem
o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul I, II, etc., dac˘a ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a respec-
tiv˘a apare doar derivata ˆıntˆai a funct ¸iei necunoscute, derivata a doua, etc.
Dac˘a funct ¸ia necunoscut˘a dintr-o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a depinde de o singur˘a
variabil˘a independent˘a, spunem c˘a avem o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ordinar˘a,
iar dac˘a funct ¸ia necunoscut˘a depinde de mai multe varibile, spunem c˘a care
avem o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale.
Dac˘a ˆıntr-o ecuat ¸ie funct ¸ia necunoscut˘a apare sub o integral˘a, avem o
ecuat ¸ie integral˘a.
ˆ
In sfˆar¸sit, dac˘a funct ¸ia necunoscut˘a apare ¸si sub o derivat˘a
¸si sub o integral˘a, spunem c˘a avem o ecuat ¸ie integro-diferent ¸ial˘a.
Exemple.
1) Ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ordinar˘a:
mx

= F(t, x), x = x(t), t ∈ [a, b];
2) Ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale:
P(x, y)
∂u
∂x
+Q(x, y)
∂u
∂y
= R(x, y) u = u(x, y), (x, y) ∈ Ω ⊂ R
2
;
3) Ecuat ¸ie integral˘a:
x(t) +λ

t
0
k(τ, x)x(τ)dτ = 0, t ∈ [0, a], λ = parametru;
4) Ecuat ¸ie integr-o diferent ¸ial˘a:
x(t) +α˙ x = λ

t
0
k(τ, x)x(τ)dτ, t ∈ [0, a], α, λ = parametri;
1.2. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 5
1.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare
O ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ordinar˘a are forma general˘a
F

x, y(x), y

(x), y

(x), ..., y
(n)
(x)

= 0,
unde x ∈ [a, b], y
(k)
(x) =
d
k
y
dx
k
.
Funct ¸ia F, care depinde de n + 2 variabile,
F : ∆ →R, ∆ ⊂ R
n+2
,
este cunoscut˘a ¸si suficient de regulat˘a pentru a permite operat ¸iile care se fac
asupra ei pentru a rezolva ecuat ¸ia. Cazul cel mai simplu este
F (x, y(x), y

(x)) = 0, y = y(x), x ∈ [a, b], F : ∆ →R, ∆ ⊂ R
3
.
ˆ
In mod uzual, ecuat ¸iile diferent ¸iale sunt puse sub forma ”normal˘a”, ˆın care
se expliciteaz˘a derivata de ordin maxim
y
(n)
(x) = f

x, y(x), y

(x), ..., y
(n−1)
(x)

,
sau, ˆın cazul particular 1−dimensional, de mai sus,
y

(x) = f (x, y(x)) . (1.1)
ˆ
In continuare, ˆın afara unei preciz˘ari exprese, se fac considerat ¸ii numai
asupra ecuat ¸iilor de forma (1.1).
Se nume¸ste solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.1), o funct ¸ie
ϕ : (a, b) →R, ϕ ∈ C
1
(a, b),
care ˆınlocuit˘a ˆın ecuat ¸ia (1.1) o transform˘a pe aceasta ˆın identitate, deci
F (x, ϕ(x), ϕ

(x)) ≡ 0.
6 LECT¸ IA 1. ECUAT¸ II DIRECT INTEGRABILE
Consider˘am, ca un exemplu foarte simplu, ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y

(x) = x
2
, sau
dy
dx
= x
2
.
Prin integrare direct˘a, se obt ¸ine solut ¸ia
y(x) =
x
3
3
+C, C = constant˘a, ; C ∈ R.
Exemplul dat ofer˘a ¸si un exemplu de solut ¸ie, ¸si o metod˘a de rezolvare a
unei ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸si, ˆın plus, anticipeaz˘a ¸si faptul c˘a o aceia¸si ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘a poate avea mai multe solut ¸ii, care sunt numite curbe integrale,
denumire sugerat˘a de modul ˆın care au fost obt ¸inute solut ¸iile, adic˘a prin in-
tegrare. Mult ¸imea solut ¸iilor este generat˘a de variat ¸ia constantei C, numit˘a
constant˘a de integrare.
Cˆand constanta C nu este precizat˘a, spunem c˘a avem solut ¸ia general˘a.
Prin particularizarea constantei C se obt ¸in solut ¸ii particulare. Dac˘a o
ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a admite o solut ¸ie care nu se obt ¸ine prin particularizarea
constantei C, atunci spunem c˘a avem o solut ¸ie singular˘a.
Principalele probleme care se urm˘aresc, atunci cˆand se abordeaz˘a o ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘a, sunt:
i) existent ¸a solut ¸iei, adic˘a ˆın ce condit ¸ii o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a admite m˘acar
o solut ¸ie;
ii) unicitatea solut ¸iei, adic˘a ce trebuie pretins suplimentar unei ecuat ¸ii
diferent ¸iale pentru ca aceasta s˘a admit˘a numai o solut ¸ie;
iii) construct ¸ia efectiv˘a a solut ¸iei. Termenul este folosit pentru a surprinde
metoda prin care este determinat˘a solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale.
O modalitate concret˘a prin care se elimin˘a arbitrariul din solut ¸ia general˘a
a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale const˘a ˆın a obliga curba integral˘a s˘a treac˘a printr-un
punct precizat din plan (x
0
, y
0
), deci y
0
= y(x
0
). Astfel constanta C cap˘at˘a
valoare concret˘a ¸si solut ¸ia devine unic˘a.
ˆ
In mod firesc, ˆın cazul general al unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul n,
curbele integrale depind de n constante de integrare ¸si atunci pentru eliminarea
lor sunt necesare condit ¸ii suplimentare.
Condit ¸iile suplimentare care se impun unei ecuat ¸ii diferent ¸iale pentru de-
terminarea constantelor de integrare se numesc condit ¸ii Cauchy.
1.3. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE DE ORDINUL I 7
Se nume¸ste Problem˘a Cauchy, problema integr˘arii unei ecuat ¸ii diferent ¸-
iale ¸si determinarea constantelor de integrare.
Preciz˘am acum, pe scurt, care sunt alte probleme care se pun ˆın studiul
unei ecuat ¸ii diferent ¸iale.
1) Odat˘a ce am demonstrat existent ¸a ¸si unicitatea solut ¸iei pentru o ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘a, se pune problema determin˘arii intervalului maxim pe care aceasta
este definit˘a. Apare astfel not ¸iunea de solut ¸ie saturat˘a.
2) Se poate pune problema dac˘a solut ¸ia este definit˘a pe un interval ˆın
jurul punctului fixat ˆın problema Cauchy, sau dac˘a este definit˘a pe o semiax˘a
ˆıncepˆand de la acel punct, sau, chiar pe ˆıntreaga ax˘a a numerelor reale.
3) Se poate apoi urm˘ari care este leg˘atura ˆıntre schimbarea unor date din
ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a, sau a condit ¸iei Cauchy, ¸si schimbarea solut ¸iei. Apare astfel
not ¸iunea de dependent ¸˘a continu˘a de date.
4)
ˆ
In cazul ˆın care solut ¸ia unei ecuat ¸ii diferent ¸iale este definit˘a pe o semiax˘a,
sau pe axa ˆıntreag˘a, se pune problema comport˘arii solut ¸iei la infinit.
1.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul I
Dup˘a cum s-a precizat mai sus, ˆın cazul acestor ecuat ¸ii diferent ¸iale, funct ¸ia
necunoscut˘a apare doar sub derivata de ordinul ˆıntˆai. Forma general˘a a aestor
ecuat ¸ii diferent ¸iale este
F (x, y(x), y

(x)) = 0, sau y

(x) = f (x, y(x)) ,
ˆın care funct ¸ia f este dat˘a ¸si suficient de regulat˘a pentru a permite operat ¸iile
matematice ce se fac asupra ei pentru a integra ecuat ¸ia dat˘a.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a expunem catalogul celor mai cunoscute ecuat ¸ii diferent ¸iale
de ordinul I care sunt direct integrabile, prin simple cuadraturi.
8 LECT¸ IA 1. ECUAT¸ II DIRECT INTEGRABILE
1.4 Ecuat ¸ii cu variabile separabile
Sunt acele ecuat ¸ii diferent ¸iabile pentru care funct ¸ia din membrul drept au
forma f(x, y(x)) = g(x)h(y), deci
y

(x) =
dy
dx
= f(x, y(x)) = g(x)h(y).
Solut ¸ia se obt ¸ine foarte u¸sor, dup˘a separarea variabilelor, dup˘a cum urmeaz˘a
dy
h(y)
= g(x)dx ⇒
y

y
0
ds
h(s)
=
x

x
0
g(s)ds ⇒
⇒G(y(x)) −G(y
0
) =
x

x
0
g(s)ds ⇒
y(x) = G
−1

¸
G(y
0
) +
x

x
0
g(s)ds
¸

.
Exemplu.
y

=
xy(1 +y
2
)
1 +x
2
.
Procedˆand ca ˆın cazul teoretic, obt ¸inem:
dy
y(1 +y
2
)
=
x
1 +x
2
dx ⇒

1
y

y
1 +y
2

dy =
x
1 +x
2
dx ⇒
lny −
1
2
ln(1 +y
2
) =
1
2
(1 +x
2
) + lnC ⇒
y
2
1 +y
2
= C(1 +x
2
).
1.5 Ecuat ¸ii omogene
S˘a reamintim mai ˆıntˆai c˘a o funct ¸ie f = f(x, y) este numit˘a funct ¸ie omogen˘a
de grad n, ˆın sens Euler, dac˘a satisface relat ¸ia
f(tx, ty) = t
n
f(x, y), ∀t ≥ 0.
1.6. ECUAT¸ II REDUCTIBILE LA ECUAT¸ II OMOGENE 9
ˆ
In cazul particular cˆand n = 0 se obt ¸ine funct ¸ia omogen˘a de grad 0, sau,
simplu, omogen˘a : f(tx, ty) = f(x, y). Relat ¸ia este similar˘a pentru o funct ¸ie
de n variabile f = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
).
O ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a y

= f(x, y) se nume¸ste omogen˘a dac˘a funct ¸ia ”mem-
bru drept” este funct ¸ie omogen˘a de grad 0, in sens Euler. Pentru rezolvarea
unei astfel de ecuat ¸ii, se d˘a factor comun x ¸si se face schimbarea de funct ¸ie
necunoscut˘a :y/x = u(x) sau y = xu(x). Se obt ¸ine o nou˘a ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a
ˆın funct ¸ia necunoscut˘a u = u(x) care este o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a cu variabile
separabile.
Exemplu.
xy

−y = xtg
y
x
.
Putem s˘a scriem:
dy
dx
=
y
x
+ tg
y
x
Cu schimbarea de funct ¸ie y = xu(x), ˆın care deriv˘am ˆın raport cu x, deci,
y

= u + xu

, se obt ¸ine ecuat ¸ia xu

(x) = tgu, care este cu variabile separa-
bile. Acesta se rezolv˘a dup˘a modelul de mai sus, se obt ¸ine funct ¸ia u(x) ¸si apoi
y(x) = xu(x).
1.6 Ecuat ¸ii reductibile la ecuat ¸ii omogene
Au forma general˘a
y

= f

a
1
x +b
1
y +c
1
a
2
x +b
2
y +c
2

.
Se disting trei cazuri:
10 LECT¸ IA 1. ECUAT¸ II DIRECT INTEGRABILE
i) c
2
1
+c
2
2
= 0, deci c
1
= c
2
= 0 ¸si atunci
y

= f

a
1
x +b
1
y
a
2
x +b
2
y

= f

a
1
+b
1
y
x
a
2
x +b
2
y
x

= g

y
x

,
adic˘a s-a obt ¸inut direct o ecuat ¸ie omogen˘a.
ii) Cel put ¸in una dintre constantele c
1
¸si c
2
este nenul˘a iar dreptele de ecuat ¸ii
a
1
x+b
1
y +c
1
= 0 ¸si a
2
x+b
2
y +c
2
= 0 sunt concurente, adic˘a a
1
b
2
y −a
2
b
1
= 0.
Fie (x
0
, y
0
) punctul de intersect ¸ie al celor dou˘a drepte. Se face schimbarea
de variabil˘a independent˘a ¸si de funct ¸ie necunoscut˘a

x = x
0
+t ⇒dx = dt
y = y
0
+u ⇒dy = du

dy
dx
=
du
dt
= f

a
1
t +b
1
u +a
1
x
0
+b
1
y
0
+c
1
a
2
t +b
2
u +a
2
x
0
+b
2
y
0
+c
2

=
= f

a
1
t +b
1
u
a
2
t +b
2
u

= g

u
t

,
adic˘a am ajuns la cazul i).
iii) Cele dou˘a drepte sunt paralele, deci a
1
b
2
y = a
2
b
1
. Se face schimbarea
numai de funct ¸ie a
2
x +b
2
y = u (1). Atunci
a
1
x +b
1
y +c
1
= a
1
x +
a
1
b
2
a
2
y +c
1
=
a
1
a
2
u +c
1
.
Deriv˘am acum ˆın relat ¸ia (1) ˆın raport cu x ¸si obt ¸inem a
2
+b
2
y

= u

¸si atunci
ecuat ¸ia devine
u

−a
2
b
1
= f

a
1
a
2
u +c
1
u +c
2

,
adic˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a cu variabile separabile.
1.7. ECUAT¸ II CU DIFERENT¸ IAL
˘
A TOTAL
˘
A EXACT
˘
A 11
1.7 Ecuat ¸ii cu diferent ¸ial˘a total˘a exact˘a
Aceste ecuat ¸ii diferent ¸iale au forma general˘a P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 (1),
care poate fi scris˘a ˆın forma
dy
dx
=
M(x, y)
N(x, y)
,
ˆın care semnificat ¸ia noilor funct ¸ii M(x, y) ¸si N(x, y) este clar˘a.
Nu orice ecuat ¸ie de forma (1) este cu diferent ¸ial˘a total˘a. Condit ¸ia necesar˘a
¸si suficient˘a ca membrul drept din (1) s˘a fie o diferent ¸ial˘a total˘a exact˘a este
ca funct ¸iile P(x, y) ¸si Q(x, y) s˘a admit˘a derivate part ¸iale de ordinul I ¸si aceste
derivate s˘a satisfac˘a condit ¸ia
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
.
Acest˘a condit ¸ie asigur˘a existent ¸a unei funct ¸ii F(x, y) astfel ˆıncˆat
dF(x, y) = P(x, y)dx +Q(x, y)dy,
ˆın care P(x, y) =
∂F
∂x
, Q(x, y) =
∂F
∂y
.
Atunci ecuat ¸ia ecuat ¸ia devine dF(x, y) = 0, de unde obt ¸inem F(x, y) = C,
adic˘a solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale este o curb˘a integral˘a dat˘a sub form˘a im-
plicit˘a. Pentru a g˘asi efectiv forma funct ¸iei F, fix˘am un punct A
0
(x
0
, y
0
) ¸si
luam un punct arbitrar A(x, y). Deoarece expresia P(x, y)dx +Q(x, y)dy este
o diferent ¸ial˘a total˘a, atunci interala acestei expresii ˆıntre A
0
¸si A nu depinde
de drumul ce le une¸ste, ci numai de capetele A
0
¸si A. Integr˘am atunci ˆıntre
A
0
(x
0
, y
0
) ¸si B(x, y
0
), pe un drum paralel cu axa Ox, apoi ˆıntre B(x, y
0
) ¸si
A(x, y), pe un drum paralel cu axa Oy. Atunci

A
A
0
P(x, y)dx +Q(x, y)dy =

A
A
0
dF(x, y) = F(x, y) = C.
12 LECT¸ IA 1. ECUAT¸ II DIRECT INTEGRABILE
Lect ¸ia 2
Ecuat ¸ii lineare ¸si cu parametru
2.1 Ecuat ¸ii de ordinul I liniare
Obiective:
1. Prezentarea ecuat ¸iei diferent ¸iale liniar˘a de ordinul I ¸si a dou˘a metode
de rezolvare a acesteia.
2. Sunt prezentate principalele tipuri de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul I,
care se pot reduce la ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare (ecuat ¸ii de tip Bernoulli ¸si
Riccati).
3. Sunt prezentate pe scurt ecuat ¸iile diferent ¸iale cu parametru precum ¸si
cele mai cunoscute astfel de ecuat ¸ii: ecuat ¸iile Lagrange ¸si ecuat ¸iile Clairaut.
4. Prezentarea rezultatului central al teoriei ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare de
ordinul I: teorema privind existent ¸a ¸si unicitatea solut ¸iei unei astfel de ecuat ¸ii,
teorem˘ a datorat˘a lui Picard.
Denumirea de ecuat ¸ii liniare este dat˘a de faptul c˘a la astfel de ecuat ¸ii atˆat
funct ¸ia necunoscut˘a cˆat ¸si derivata ei apar doar la puterea ˆıntˆai. Aceste ecuat ¸ii
au forma general˘a
13
14 LECT¸ IA 2. ECUAT¸ II LINEARE S¸I CU PARAMETRU
(1) y

+P(x)y = Q(x).
ˆ
In cazul ˆın care Q(x, y) ≡ 0 spunem c˘a avem o ecuat ¸ie omogen˘a, deci
y

+P(x)y = 0.
Vom indica dou˘a metode de rezolvare a ecuat ¸iei (1).
Metoda 1.
Se rezolv˘a ˆıntˆai ecuat ¸ia omogen˘a, folosind tehnica de la ecuat ¸iile cu variabile
separabile:
y

+P(x)y = 0 ⇒
dy
dx
= −P(x)y ⇒
dy
y
= −P(x)dx.
De aici, prin integrare, ˆın ambii membri

y
y
0
ds
s
= −

x
x
0
P(t)dt, y
0
= y(x
0
) ⇒lny −lny
0
= −

x
x
0
P(t)dt
⇒y = y
0
e

x
x
0
P(t)dt
Not˘am cu C = y(x
0
) ¸si cu y
0
(x) solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene. A¸sadar
y
0
(x) = Ce

x
x
0
P(t)dt
.
Pentru determinarea solut ¸iei generale a ecuat ¸iei neomogene, vom folosi
metoda variat ¸iei constantele. Asta ˆınseamn˘a c˘a vom presupune c˘a C din
expresia solut ¸iei ecuat ¸iei omogene devine funct ¸ie. Vom c˘auta o solut ¸ie par-
ticular˘a a ecuat ¸iei neomogene sub forma y
p
(x) = C(x)y
0
(x). Funct ¸ia C(x)
se determin˘a prin fort ¸area acestui y
p
(x) s˘a fie efectiv solut ¸ie pentru ecuat ¸ia
neomogen˘a:
C

y
0
+Cy

0
+PCy
0
= Q ⇒C

y
0
= Q ⇒C

=
Q
y
0

x
x
0
C

(t)dt =

x
x
0
Q(t)
y
0
(t)
dt.
2.2. ECUAT¸ II REDUCTIBILE LA ECUAT¸ II LINIARE 15
Folosim acum faptul c˘a C(x
0
) = y
0
¸si tinem cont de expresia lui y
0
(x), astfel
c˘a obt ¸inem
C(x) = y
0
+

x
x
0
Q(t)e

s
x
0
P(τ)dτ
dt ⇒
⇒y
p
(x) = e

x
x
0
P(t)dt
¸
y
0
+

x
x
0
Q(t)e

s
x
0
P(τ)dτ
dt

.
Metoda 2.
ˆ
Inmult ¸im ˆın ambii membri ai ecuat ¸iei neomogene init ¸iale cu
e

x
x
0
P(τ)dτ
¸si obt ¸inem succesiv:
y

e

x
x
0
P(τ)dτ
+P(x)ye

x
x
0
P(τ)dτ
= Q(x)e

x
x
0
P(τ)dτ

d
sx
¸
ye

x
x
0
P(τ)dτ

= Q(x)e

x
x
0
P(τ)dτ
Integr˘am acum ˆın ambii membri :
ye

x
x
0
P(τ)dτ
−C =

x
x
0
Q(s)e

s
x
0
P(τ)dτ
ds
Pentru x = x
0
obt ¸inem y(x
0
) −C = 0 ¸si deci C = y(x
0
) = y
0
astfel c˘a, ˆın final,
solut ¸ia devine
y(x) = e

x
x
0
P(τ)dτ
¸
y
0
+

x
x
0
Q(s)e

s
x
0
P(τ)dτ
ds

.
2.2 Ecuat ¸ii reductibile la ecuat ¸ii liniare
2.3 Ecuat ¸ii Bernoulli
Aceste ecuat ¸ii diferent ¸iale au forma general˘a
y

+P(x)y = Q(x)y
α
, α = 0 ¸siα = 1.
16 LECT¸ IA 2. ECUAT¸ II LINEARE S¸I CU PARAMETRU
S˘a remarc˘am faptul c˘a restrict ¸ia α = 0, 1 nu este esent ¸ial˘a, este impus˘a doar
de metoda de abordare a ecuat ¸iilor Bernoulli. Dac˘a α = 0 sau α = 1 se obt ¸in
direct ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare.
Primul pas ˆın abordarea ecuat ¸iilor Bernoulli este ˆınmult ¸irea ˆın ambii membri
ai formei geberale cu y
−α
, deci:
y
−α
y

+P(x)y
1−α
= Q(x).
Se face apoi schimbarea de funct ¸ie y
1−α
(x) = z(x), relat ¸ie ˆın care se deriveaz˘a
ˆın raport cu x ¸si se obt ¸ine (1 −α)y
−α
y

= z

. Atunci ecuat ¸ia init ¸ial˘a devine
1
1 −α
z

+P(x)z = Q(x) ⇒
z

+ (1 −α)P(x)z = (1 −α)Q(x),
adic˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a.
2.4 Ecuat ¸ii Riccati
Sunt ecuat ¸ii diferent ¸iale a c˘aror form˘a general˘a este
y

= P(x)y
2
+Q(x)y +R(x).
Pentru a afla solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iilor Riccati, trebuie s˘a se cunoasc˘a o
solut ¸ie particular˘a a lor. Dac˘a nu este dat˘a explicit o astfel de solut ¸ie particu-
lar˘a, atunci se poate tatona o solut ¸ie particular˘a, c˘autˆand-o de forma funct ¸iilor
P(x), Q(x) sau R(x).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom presupune cunoscut˘a o solut ¸ie
particular˘a pe care o not˘am cu y
1
. Pentru a reduce o ecuat ¸ie Riccati la o
ecuat ¸ie liniar˘a vom indica dou˘a metode.
Metoda 1.
2.4. ECUAT¸ II RICCATI 17
Se face schimbarea de funct ¸ie z(x) = y(x)−y
1
(x), relat ¸ie din care, prin derivare,
conduce la z

= y

−y

1
. Introducem ˆın ecuat ¸ia Riccati init ¸ial˘a ¸si obt ¸inem
z

= Py
2
+Qy +R −(Py
2
1
+Qy
1
+R) ⇒
z

= zPy +zPy
1
+zQ ⇒
z

−(2Py
1
+Q) z = Pz
2
,
adic˘a am obt ¸inut o ecuat ¸ie Bernoulli cu α = 2, din care se va obt ¸ine apoi o
ecuat ¸ie liniar˘a.
Metoda 2.
Not˘am cu y
1
o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei Riccati ¸si facem schimbarea de
funct ¸ie
y(x) = y
1
(x) +
1
z(x)
⇒y

= y

1

z

z
2
.
Introducem ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a ¸si, dup˘a reducerea termenilor asemenea, se
obt ¸ine

z

z
2
= P
1
z
2
+ 2y
1
P
1
z
+Q
1
z
2
.
ˆ
In aceast˘a ultim˘a ecuat ¸ie ˆınmult ¸im cu −z
2
¸si obt ¸inem
z

+ (2P(x)y
1
(x) +Q(x)) = −P(x).
Se observ˘a c˘a prin metoda a doua se obt ¸ine direct o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a.
18 LECT¸ IA 2. ECUAT¸ II LINEARE S¸I CU PARAMETRU
2.5 Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu parametru
Denumirea este sugerat˘a de faptul c˘a ˆın rezolvarea acestor ecuat ¸ii se introduce
ˆıntotdeauna un parametru, de obicei notat cu p. De asemenea, solut ¸ia acestor
ecuat ¸ii are forma parametric˘a:

x = x(p)
y = y(p)
Ecuat ¸iile cu parametru sunt u¸sor de recunoscut, c˘aci ˆın locul formei cunoscute
y

= f(x, y) ele au forma y = f(x, y

). Dup˘a ce se face notat ¸ia y

= p o
ecuat ¸ie cu parametru se transform˘aˆıntr-o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de un tip anterior
studiat. Cu notat ¸ia y

= p ecuat ¸ia cap˘at˘a forma y = f(x, p). Avem
y

= p ⇒
dy
dx
= p ⇒dy = pdx.
Apoi din
y = f(x, p) ⇒dy =
∂f
∂x
dx +frac∂f∂pdp.
Egal˘am cele dou˘a expresii ale lui dy:
dy =
∂f
∂x
dx +
∂f
∂p
dp ⇒

p −
∂f
∂x

dx +
∂f
∂p
dp = 0.
Aceasta este o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ˆın care funct ¸ia necunoscut˘a este x iar vari-
abile este p. Tipul ecuat ¸iei este unul anterior studiat. Solut ¸ia va fi x = ϕ(p)
iar din y = f(x, p) se va obt ¸ine y = f(ϕ(p), p) = ψ(p), adic˘a solut ¸ia final˘a va fi
dat˘a ˆın form˘a parametric˘a. Sunt consacrate dou˘a tipuri de ecuat ¸ii diferent ¸iale
cu parametru: ecuat ¸ia Lagrange ¸si ecuat ¸ia Clairaut.
2.6. ECUAT¸ IA LAGRANGE 19
2.6 Ecuat ¸ia Lagrange.
Are forma general˘a (1) y = xf(y

) + g(y

) cu condit ¸ia f(x) = x. Se face deci
notat ¸ia y

= p ¸si atunci din (1) avem y = xf(p) + g(p). Egal˘am, ca ˆın cazul
general, cele dou˘a expresii pentru dy ¸si obt ¸inem
dy =

∂x
(xf(p) +g(p)) dx +

∂p
(xf(p) +g(p)) dp ⇒
dy = f(p)dx +xf

(p)dp +g

(p)dp = pdx ⇒
(f(p) −p)) dx + (xf

(p) +g

(p)) dp = 0 ⇒
(f(p) −p))
dx
dp
+xf

(p) = −g

(p) ⇒
dx
dp
+
f

(p)
f(p) −p
x = −
g

(p)
f(p) −p
.
Ultima ecuat ¸ie este o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a linear˘a, ˆın funct ¸ia necunoscut˘a x, de
variabil˘a p, si deci va da solut ¸ia x = ϕ(p). Apoi funct ¸ia y se determin˘a cu
formula y = ϕ(p)f(p) + g(p) = ψ(p). A¸sadar, solut ¸ia ecuat ¸iei Lagrange este
una parametric˘a.
2.7 Ecuat ¸ia Clairaut
Are forma general˘a (1) y = xy

+ g(y

), adic˘a surprinde tocmai situat ¸ia ex-
ceptat˘a de la ecuat ¸ia Lagrange. Din y

= p obt ¸inem dy = pdx iar din
y = xp + g(p) avem dy = pdx + (x +g

(p)) dp. Egal˘am cele dou˘a expresii ale
lui dy ¸si reducem termenul pdx, care apare ˆın ambii membri. Se obt ¸ine ecuat ¸ia
(x +g

(p)) dp = 0. Atunci dp = 0 de unde p = C =constant˘a. Deci y

= C de
unde rezult˘a y = Cx+C
1
, C
1
= constant˘a. Avem astfel un exemplu de solut ¸ie
singular˘a. Pe de alt˘a parte, din x + g

(p) = 0 se obt ¸ine x = −g

(p) = ϕ(p) ¸si
atunci y = −pg

(p) +g(p) = ψ(p), adic˘a, din nou, solut ¸ia este parametric˘a.
20 LECT¸ IA 2. ECUAT¸ II LINEARE S¸I CU PARAMETRU
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom demonstra un rezultat central ˆın teoria ecuat ¸iilor
diferent ¸iale. Este un rezultat calitativ care asigur˘a existent ¸a si unicitatea
solut ¸iei pentru problema Cauchy asociat˘a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare,
de ordinul I. Reamintim c˘a pentru problema Cauchy se fixeaz˘a un punct x
0
ˆın
plan ¸si se noteaz˘a y
0
= y(x
0
). Deci problema Cauchy este :

y

= f(x, y)
y
0
= y(x
0
).
(2.1)
Pentru a > 0 ¸si b > 0 se consider˘a dreptunghiul D dat de urm˘atorul produs
cartezian D = [x
0
−a, x
0
+a] ×[y
0
−b, y
0
+b], adic˘a
D =

(x, y) ∈ R
2
/|x −x
0
| ≤ a, |y −y
0
| ≤ b
¸
.
2.8 Teorema lui Picard
Teorema 1 Presupunem satisf˘acute ipotezele:
i) f este funct ¸ie continu˘a pe domeniul D ˆın ambele variabile;
ii) f este funct ¸ie Lipschitz ˆın raport cu variabila y, pe D.
Atunci, problema Cauchy (1) admite o solut ¸ie y = ϕ(x) definit˘a pe intervalul
|x −x
0
| ≤ h, unde
h = min

a,
b
M
¸
, M = sup
(x,y)∈D
|f(x, y)|.
ˆ
In plus, solut ¸ia problemei este unic˘a.
Demonstrat ¸ie. Reamintim definit ¸ia funct ¸iei Lipschitz:
∀y
1
, y
2
∈ [y
0
−b, y
0
+b], ∃L > 0 astfel ˆıncˆat
|f(x, y
1
) −f(x, y
2
)| ≤ L|y
1
−y
2
| , ∀x ∈ [x
0
−a, x
0
+a].
O presupus˘a solut ¸ie a problemei Cauchy y = ϕ(x) trebuie s˘a satisfac˘a condit ¸ia
Cauchy ϕ(x
0
) = y
0
¸si ˆınlocuit˘a ˆın ecuat ¸ie o transform˘a pe acesta ˆın identitate:
2.8. TEOREMA LUI PICARD 21
ϕ

(x) = f(x, ϕ(x)). Integr˘am aceast˘a ecuat ¸ie pe intervalul [x
0
, x] ¸si obt ¸inem

x
x
0
ϕ

(τ)dτ =

x
x
0
f(τ, ϕ(τ))dτ ⇒
ϕ(x) −ϕ(x
0
) =

x
x
0
f(τ, ϕ(τ))dτ.
Folosind condit ¸ia Cauchy, se obt ¸ine
ϕ(x) = y
0
+

x
x
0
f(τ, ϕ(τ))dτ. (2.2)
A¸sadar, dac˘a funct ¸ia ϕ este o solut ¸ie a problemei Cauchy (2.1) atunci ea sat-
isface ecuat ¸ia integral˘a (2.2). Vom demonstra acum ¸si rezultatul reciproc ¸si
anume dac˘a funct ¸ia ϕ satisface ecuat ¸ia (2.2), atunci ϕ este o solut ¸ie a problemei
Cauchy.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a ˆın (2.2) ˆınlocuim x cu x
0
se obt ¸ine
ϕ(x
0
) = y
0
+

x
0
x
0
f(τ, ϕ(τ))dτ = y
0
.
Apoi, deriv˘am ˆın (2.2), membru cu membru ¸si folosind regula de derivare
a integralei cu parametru, obt ¸inem ϕ

(x) = f(x, ϕ(x)), deci ϕ satisface ¸si
condit ¸ia Cauchy ¸si ecuat ¸ia din problema Cauchy.
Demonstrat ¸ia acestor dou˘a rezultate ne d˘a dreptul ca, ˆın cele ce urmeaz˘a, ˆın
loc s˘a rezolv˘am problema Cauchy (2.1) vom rezolva ecuat ¸ia integral˘a (2.2). Cu
o sugestie dat˘a de forma ecuat ¸iei (2.2) vom construi un ¸sir de funct ¸ii a c˘arui
limit˘a este tocmai solut ¸ia ecuat ¸iei (2.2), deci a problemei Cauchy (2.1).
ˆ
In
ultima parte a demonstrat ¸iei vom ar˘ata c˘a solut ¸ia este unic˘a. Pentru existent ¸a
solut ¸iei vom construi ¸sirul de funct ¸ii {y
n
}
n∈N
astfel:
y
1
(x) = y
0
+

x
x
0
f(τ, y
0
)dτ, y
n
(x) = y
0
+

x
x
0
f(τ, y
n−1
(τ))dτ, n ≥ 2.
S¸irul este construit astfel ˆıncˆat |x −x
0
| ≤ h. Se arat˘a f˘ar˘a dificultate c˘a ¸sirul
este bine construit, ˆın sensul c˘a argumentele funct ¸iei f sunt din domeniul D.
Demonstr˘am acum c˘a ¸sirul este convergent. Folosind definit ¸ia lui M ¸si faptul
c˘a f este funct ¸ie Lipschitz, obt ¸inem succesiv:
|y
1
(x) −y
0
| ≤ M(x −x
0
),
|y
2
(x) −y
1
(x)| ≤

x
0
x|f(τ, y
1
(τ) −f(τ, y
0
)|dτ ≤
L

x
0
x|y
1
(τ) −y
0
|dτ ≤ LM

x
0
x(τ −x
0
)dτ = LM
(x −x
0
)
2
2
.
22 LECT¸ IA 2. ECUAT¸ II LINEARE S¸I CU PARAMETRU
Se demonstreaz˘a imediat prin induct ¸ie matematic˘a, prin analogie cu calculele
de mai sus, c˘a:
|y
n
(x) −y
n−1
(x)| ≤ L
n−1
M
(x −x
0
)
n
n!
.
Este clar c˘a ¸sirul poate fi scris ˆın forma
y
n
=y
n
−y
n−1
+y
n−1
−y
n−1
+...+y
1
−y
0
+y
0
=y
0
+
n
¸
k=1
(y
k
−y
k−1
) .
Atunci ¸sirul y
n
n∈N
poate fi privit ca ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei
y
0
+

¸
k=1
(y
k
−y
k−1
) .
Aceast˘a serie este convergent˘a deoarece este de o serie numeric˘a convergent˘a,
¸si anume de seria
|y
0
| +

¸
k=1
L
k−1
M
h
k
k!
.
Se ¸stie c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale este chiar uniform convergent. Apoi un ¸sir uni-
form convergent are proprietatea de ”ereditate”, adic˘a transmite propriet˘at ¸ile
termenilor s˘ai ¸si limitei. Deoarece termenii ¸sirului sunt funct ¸ii continue, de-
ducem astfel c˘a ¸si limita sa este funct ¸ie continu˘a. Not˘am cu ϕ(x) limita
¸sirului, deci ϕ(x) = lim
n→∞
y
n
(x). Ne propunem s˘a ar˘at˘am c˘a funct ¸ia ϕ(x),
astfel definit˘a, este solut ¸ia problemei Cauchy (2.1), adic˘a conform cu prima
parte a demonstrat ¸iei, ϕ(x) este solut ¸ia ecuat ¸iei (2.2). Dac˘a trecem la limit˘a
ˆın relat ¸ia de definit ¸ie a ¸sirului y
n
n∈N
y
n
(x) = y
0
+

x
f(τ, y
n−1
(τ))dτ
obt ¸inem
ϕ(x) = y
0
+

x
f(τ, ϕ(τ))dτ.
2.8. TEOREMA LUI PICARD 23
Cum ϕ(x
0
) = y
0
, deducem c˘a ϕ satisface ecuat ¸ie (2.2). S˘a demonstr˘am acum
unicitattea solut ¸iei. Presupunem, prin reducere la absurd, c˘a ar mai fi o funct ¸ie
ψ care s˘a satisfac˘a problema Cauchy (2.1), deci ¸si ecuat ¸ia (2.2). Atunci
ψ(x) = y
0
+

x
x
0
f(τ, ψ(τ))dτ.
Pe de alt˘a parte, avem
y
n
(x) = y
0
+

x
x
0
f(τ, y
n−1
(τ))dτ.
Dac˘a sc˘adem ultimele dou˘a relat ¸ii, obt ¸inem
|y
n
(x) −ψ(x)| ≤

x
x
0
|f(τ, y
n−1
(τ)) −f(τ, ψ(τ))|dτ ≤
≤ L

x
x
0
|y
n−1
(τ) −ψ(τ)|dτ ≤ L
2

x
x
0
|y
n−2
(τ) −y
n−1
(τ)|dτ.
Din aproape ˆın aproape se obt ¸ine, ˆın final
|y
n
(x) −ψ(x)| ≤ L
n−1
M
h
n
n!
.
Prin trecere la limit˘a cu n → ∞ deducem c˘a ψ este limita ¸sirului {y
n
}
n∈N
¸si
cum limita unui ¸sir este unic˘a, deducem c˘a ϕ ≡ ψ.
Observat ¸ie.
ˆ
In demonstrat ¸ia unicit˘at ¸ii solut ¸iei este esent ¸ial faptul c˘a f este
funct ¸ie Lipschitz. Dac˘a se renunt ¸˘a la aceast˘a ipotez˘a, atunci problema Cauchy
are solut ¸ie, dar aceasta nu mai este unic˘a, a¸sa cum afirm˘a ¸si rezultatul urm˘ator,
pe care ˆıl d˘am f˘ar˘a demonstrat ¸ie.
Teorema 2 (Peano). Consider˘am problema Cauchy (2.1), formulat˘a ca ˆın
Teorema lui Picard, ˆın care ˆıns˘a funct ¸ia f este doar continu˘a ˆın ambele vari-
abile (deci f nu este ¸si funct ¸ie Lipschitz). Atunci problema (2.1) are cel put ¸in
o solut ¸ie.
.
24 LECT¸ IA 2. ECUAT¸ II LINEARE S¸I CU PARAMETRU
Lect ¸ia 3
Ecuat ¸ii de ordin superior
3.1 Ecuat ¸ii liniare de ordin superior
[Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin superior] Obiective:
1. Se prezint˘a ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordin superior cu coeficient ¸i variabili
¸si cu coeficient ¸i constant ¸i.
2. Pentru ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordin superior omogene, sunt prezentate
not ¸iunile de independent ¸˘a a solut ¸iilor precum ¸si sistemul fundamental de solut ¸ii
pentru astfel de ecuat ¸ii.
Definit ¸ia 1 Se nume¸ste ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul n liniar˘a ¸si neomogen˘a
o ecuat ¸ie de forma
a
n
(x)y
(n)
(x)+a
n−1
(x)y
(n−1)
(x)+...+a
1
(x)y

(x)+a
0
(x)y(x)=f(x), (3.1)
ˆın care funct ¸ia necunoscut˘a este y = y(x), x ∈ [a, b]. Coeficient ¸ii ecuat ¸iei ¸si
membrul drept sunt funct ¸ii date ¸si continue pe [a, b], deci a
i
, f ∈ C
0
[a, b].
Dac˘a f(x) ≡ 0, obt ¸inem ecuat ¸ia omogen˘a, deci
a
n
(x)y
(n)
(x)+a
n−1
(x)y
(n−1)
(x)+...+a
1
(x)y

(x)+a
0
(x)y(x)=0. (3.2)
25
26 LECT¸ IA 3. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR
Pentru formularea problemei Cauchy, se adaug˘a condit ¸iile init ¸iale:
y(x
0
) = y
0
, y

(x
0
) = y
1
, y
(n−1)
(x
0
) = y
n−1
, (3.3)
ˆın care y
0
, y
1
, ..., y
n−1
sunt cantit˘at ¸i date, deci cunoscute. Punctul x
0
este fixat
arbitrar, x
0
∈ [a, b]. Condit ¸iile init ¸iale precizeaz˘a, de fiecare dat˘a, valoarea
init ¸ial˘a a funct ¸iei necunoscute ¸si ale derivatelor sale pˆan˘a la ordinul de derivare
n − 1.
ˆ
In cazul de fat ¸˘a problema Cauchy este problema format˘a din ecuat ¸ia
(3.1) ¸si condit ¸iile init ¸iale (3.3).
Definit ¸ia 2 Se nume¸ste solut ¸ie a problemei Cauchy, dat˘a de (3.1) ¸si (3.3),œ
o funct ¸ie ϕ = ϕ(x), x ∈ [a, b], ϕ ∈ C
n
[a, b], care verific˘a condit ¸iile init ¸iale
(3.3) ¸si ˆınlocuit˘a ˆın ecuat ¸ia (3.1) o transform˘a pe aceasta ˆın identitate.
Introducem operatorul diferent ¸ial L prin
L = a
n
d
n
dx
n
+a
n−1
d
n−1
dx
n−1
+... +a
0
d
dx
+a
0
(3.4)
¸si atunci ecuat ¸ia (3.1) cap˘at˘a forma mai simpl˘a
(1

) Ly(x) = f(x), x ∈ [a, b]
Propozit ¸ia 1 Operatorul diferent ¸ial introdus ˆın (3.4) este liniar:
L(y
1
+y
2
) = Ly
1
+Ly
2
, L(λy) = λLy ⇔
L(λ
1
y
1

2
y
2
) = λ
1
Ly
1

2
Ly
2
.
Demonstrat ¸ie. Afirmat ¸iile sunt imediate avˆandˆın vedere liniaritatea operat ¸iei
de derivare:
(f +g)
(n)
= f
(n)
+g
(n)
, (λf)
(n)
= λf
(n)
.
S˘a mai remarc˘am forma mai simpl˘a a ecuat ¸iei omogene, folosind operatorul L,
introdus ˆın (3.4), adic˘a Ly(x) = 0. De asemenea, dac˘a y
1
, y
2
,..., y
n
sunt solut ¸ii
pentru ecuat ¸ia omogen˘a, atunci ¸si funct ¸ia y =
n
¸
i=1
C
i
y
i
, unde C
1
, C
2
,..., C
n
sunt constante, este de asemenea solut ¸ie pentru ecuat ¸ia omogen˘a.
ˆ
Intr-adev˘ar,
avem Ly
i
= 0 (pentru c˘a y
i
este solut ¸ie) ¸si, ˆın baza liniarit˘at ¸ii lui L,
Ly = L

n
¸
i=1
C
i
y
i

=
n
¸
i=1
L(C
i
y
i
) =
n
¸
i=1
C
i
L(y
i
) = 0.
3.1. ECUAT¸ II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR 27
Definit ¸ia 3 Funct ¸iile y
1
, y
2
,..., y
n
se numesc liniar independente pe inter-
valul [a, b] dac˘a nu exist˘a o combinat ¸ie liniar˘a a lor f˘ar˘a ca tot ¸i coeficient ¸ii
combinat ¸iei s˘a fie nuli, adic˘a dac˘a
λ
1
y
1

2
y
2
+... +λ
n
y
n
= 0 ⇒λ
1
= λ
2
= ... = λ
n
= 0.
Exemplu. Funct ¸iile 1, x, e
x
sunt liniar independente pe R c˘aci dac˘a avem
λ
1
+ λ
2
x + λ
3
e
x
= 0, ∀x ∈ R atunci λ
1
= λ
2
= λ
3
= 0.
ˆ
Intr-adev˘ar, d˘am
lui x valorile 0, −1 ¸si 1 ¸si obt ¸inem un sistem liniar ¸si omogen de ecuat ¸ii ˆın
necunoscutele λ
i
al c˘arui determinant este nenul, deci admite numai solut ¸ia
banal˘a.
Definit ¸ia 4 Se nume¸ste wronskian al funct ¸iilor y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x), deter-
minantul definit prin
W(x) = W (y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x)) =
=

y
1
(x), y
2
(x), ... y
n
(x)
y

1
(x), y

2
(x), ... y

n
(x)
− − − −
y
(n−1)
1
(x), y
(n−1)
2
(x), ... y
(n−1)
n
(x)

Teorema 1 Dac˘a funct ¸iile y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x) sunt liniar dependente, atunci
wronskianul lor este nul, deci W(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0, ∀x ∈ [a, b].
Demonstrat ¸ie Pentru c˘a funct ¸iile y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x) sunt liniar depen-
dente, deducem c˘a exist˘a coeficient ¸ii λ
1
, λ
2
,...,λ
n
, nu tot ¸i nuli, astfel ˆıncˆat s˘a
avem λ
1
y
1

2
y
2
+... +λ
n
y
n
= 0. Deriv˘am aceast˘a relat ¸ie, succesiv, membru
cu membru, ¸si obt ¸inem sistemul de ecuat ¸ii

λ
1
y
1

2
y
2
+... +λ
n
y
n
= 0
λ
1
y

1

2
y

2
+... +λ
n
y

n
= 0
−−−−−−−−−−−−
λ
1
y
(n−1)
1

2
y
(n−1)
2
+... +λ
n
y
(n−1)
n
= 0
Am obt ¸inut un sistem liniar ¸si omogen ˆın necunoscutele λ
1
, λ
2
,...,λ
n
. Dar,
conform cu ipoteza, acest sistem admite ¸si solut ¸ii nenule.
28 LECT¸ IA 3. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR
Deducem astfel c˘a determinantul sistemului (care este tocmai wronskianul
funct ¸iilor y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x)) trebuie s˘a fie nul, deci W(x) = 0.
Observat ¸ie Folosind negarea ˆın teorema anterioar˘a, se obt ¸ine un alt rezultat
care este mai util ˆın aplicat ¸ii decˆat cel din Teorema 1. A¸sadar avem urm˘atorul
rezultat.
Teorema 2 Dac˘a ∃x
0
∈ [a, b] astfel ˆıncˆat wronskianul lor este nenul,
W (y
1
(x
0
), y
2
(x
0
), ..., y
n
(x
0
)) = 0,
atunci funct ¸iile y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x) sunt liniar independente pe [a, b].
Un rezultat foarte important privind wronskianul unui sistem de funct ¸ii este
de urm˘atoarea teorem˘a, datorat˘a lui Liouville.
Teorema 3 (Liouville) Dac˘a exist˘a un punct x
0
∈ [a, b] astfel ˆıncˆat s˘a avem
W(x
0
) = 0, atunci W(x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
Demonstrat ¸ie. Folosind regula de derivare a unui determinant, se obt ¸ine
ecuat ¸ia
dW
dx
= −
a
n−1
(x)
a
n
(x)
W(x) ⇒
dW
W
= −
a
n−1
(x)
a
n
(x)
dx.
Se integreaz˘a ultima ecuat ¸ie (care este cu variabile separabile) pe intervalul
[x
0
, x] ¸si se obt ¸ine
W(x) = W(x
0
)e

x
x
0
a
n−1
(τ)
a
n
(τ)

.
Avˆand ˆın vedere ipoteza c˘a W(x
0
) = 0 ¸si t ¸inˆand cont c˘a funct ¸ia exponent ¸ial˘a
este strict pozitiv˘a, se deduce c˘a W(x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
Observat ¸ie. Avˆandˆın vedere rezultatele din ultimele dou˘a teoreme, deducem
c˘a dac˘a un sistem de funct ¸ii este liniar independent ˆıntr-un punct x
0
∈ [a, b]
atunci funct ¸iile sunt liniar independent pe ˆıntreg intervalul [a, b].
3.1. ECUAT¸ II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR 29
Teorema 4 S˘a presupunem c˘a funct ¸iile y
1
, y
2
, ..., y
n
, y ∈ C
n−1
[a, b] satisfac
condit ¸iile W(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0 pe intervalul [a, b] ¸si W(y
1
, y
2
, ..., y
n
, y) = 0 pe
intervalul [a, b].
Atunci exist˘a constantele C
i
, i = 1, 2, ..., n astfel ˆıncˆat s˘a avem
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+... +C
n
y
n
.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In baza primei ipoteze, avem

y
1
y
2
... y
n
y
y

1
y

2
... y

n
y

− − − − −
y
(n−1)
1
y
(n−1)
2
... y
(n−1)
n
y
(n−1)
y
(n)
1
y
(n)
2
... y
(n)
n
y
(n)

= 0.
Putem s˘a scriem

y
1
y
2
... y
n
y
y

1
y

2
... y

n
y

− − − − −
y
(n−1)
1
y
(n−1)
2
... y
(n−1)
n
y
(n−1)
y
(k)
1
y
(k)
2
... y
(k)
n
y
(k)

= 0, ∀k = 0, 1, 2, ..., n
Dezvolt˘am acest determinat dup˘a ultima linie ¸si obt ¸inem
λ
1
y
(k)
1

2
y
(k)
2
+... +λ
n
y
(k)
n

0
y
(k)
= 0, (3.5)
ˆın care λ
0
este tocmai wronskianul funct ¸iilor y
1
, y
2
,...,y
n
¸si care este nenul, ˆın
baza primei ipoteze a teoremei. Deci putem ˆımp˘art ¸i cu −λ
0
ˆın ecuat ¸ia (3.5),
scris˘a pentru k = 0 ¸si obt ¸inem
y =
λ
1
λ
0
y
1
+
λ
2
λ
0
y
2
+... +
λ
n
λ
0
y
n
. (3.6)
Folosind notat ¸ia
λ
i
(x)
λ
0
(x)
= µ
i
(x), relat ¸ia (3.6) devine
y = µ
1
y
1

2
y
2
+... +µ
n
y
n
. (3.7)
30 LECT¸ IA 3. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR
Demonstrat ¸ia se ˆıncheie dac˘a ar˘at˘am c˘a µ
i
sunt constante, ∀i = 1, 2, ..., n.
ˆ
In
acest scop deriv˘am succesiv ˆın (3.7) ¸si, de fiecare dat˘a folosim (3.5) astfel c˘a
se obt ¸ine sistemul de ecuat ¸ii

µ

1
y
1

2
y
2
+... +µ

n
y
n
= 0
µ

1
y

1

2
y

2
+... +µ

n
y

n
= 0
−−−−−−−−−−−−
µ

1
y
(n−1)
1

2
y
(n−1)
2
+... +µ

n
y
(n−1)
n
= 0
Acesta este un sistem algebric liniar ¸si omogen ˆın necunoscutele µ

i
al c˘arui
determinant este tocmai wronskianul W(y
1
, y
2
, ..., y
n
= 0 ¸si atunci sistemul
admite doar solut ¸ia banal˘a µ

i
= 0 ¸si deci µ
i
= C
i
=constant, ∀i = 1, 2, ..., n.
Definit ¸ia 5 Se nume¸ste sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia omogen˘a
(3.2), un sistem de funct ¸ii y
1
, y
2
,...,y
n
care au wronskianul nenul, deci
W(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0.
Dup˘a Teorema 4, dac˘a se cunoa¸ste un sistem fundamental de solut ¸ii y
1
, y
2
,...,y
n
pentru ecuat ¸ia omogen˘a (3.2), atunci solut ¸ia general˘a a acestei ecuat ¸ii este
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+... +C
n
y
n
, unde C
i
sunt constante, ∀i = 1, 2, ..., n.
Exemplu. Fie ecuat ¸ia x
2
y

−2xy

+2y = 0 care are solut ¸iile y
1
= x, y
2
= x
2
.
Se constat˘a imediat c˘a W(y
1
, y
2
) = x = 0 pe R\ {0}. Atunci y
1
¸si y
2
formeaz˘a
un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia dat˘a ¸si deci solut ¸ia general˘a
a ecuat ¸iei este y = C
1
y
1
+C
2
y
2
, unde C
1
¸si C
2
sunt constante.
ˆ
In ˆıncheierea acestui paragraf facem cˆateva considerat ¸ii asupra problemei
Cauchy dat˘a de (3.2) ¸si (3.3).
Teorema 5 Dac˘a pentru ecuat ¸ia (3.2) se cunoa¸ste un sistem fundamental de
solut ¸ii, definite pe [a, b], atunci exist˘a o singur˘a solut ¸ie a acestei ecuat ¸ii care
s˘a satisfac˘a condit ¸iile init ¸iale (3.3).
Demonstrat ¸ie. Dup˘a Teorema 4, dac˘a se cunoa¸ste un sistem fundamental
de solut ¸ii y
1
, y
2
,...,y
n
pentru ecuat ¸ia omogen˘a (3.2), atunci solut ¸ia general˘a
a acestei ecuat ¸ii este y = C
1
y
1
+ C
2
y
2
+ ... + C
n
y
n
, unde C
i
sunt constante,
3.1. ECUAT¸ II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR 31
∀i = 1, 2, ..., n. Oblig˘am aceast˘a solut ¸ie s˘a verifice condit ¸iile init ¸iale ¸si obt ¸inem
sistemul

C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) +... +C
n
y
n
(x
0
) = y
0
C
1
y

1
(x
0
) +C
2
y

2
(x
0
) +... +C
n
y

n
(x
0
) = y
1
−−−−−−−−−−−−
C
1
y
(n−1)
1
(x
0
) +C
2
y
(n−1)
2
(x
0
) +... +C
n
y
(n−1)
n
(x
0
) = y
n−1
Am obt ¸inut un sistem algebric liniar ¸si neomogenˆın necunoscutele C
1
, C
2
,...,C
n
.
Determinantul sistemului este wronskianul funct ¸iilor y
1
, y
2
,...,y
n
¸si deci este
nenul c˘aci am presupus ca funst ¸iile y
1
, y
2
,...,y
n
formeaz˘a un sistem funda-
mental de solut ¸ii. Deci sistemul admite solut ¸ie unic˘a. Cum constantele C
1
,
C
2
,...,C
n
sunt unice, deducem c˘a solut ¸ia y de mai sus este unic˘a.
Exemplu. Fie ecuat ¸ia y

− 6y

+ 11y

− 6y = 0 cu solut ¸iile y
1
= e
x
,
y
2
= e
2x
, y
3
= e
3x
. Se verific˘a imediat (cu ajutorul wronskianului) c˘a aceste
funct ¸ii formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii. Atunci solut ¸ia general˘a a
ecuat ¸iei date este y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
+C
3
e
3x
. Dac˘a impunem condit ¸iile Cauchy
y(0) = y

(0) = 0 ¸si y

(0) = 1 obt ¸inem c˘a problema Cauchy are ca singur˘a
solut ¸ie funct ¸ia
y =
1
2
e
x
−e
2x
+
1
2
e
3x
.
ˆ
In propozit ¸ia urm˘atoare, demonstr˘am un rezultat prin care se poate reduce
ordinul unei ecuat ¸ii diferent ¸iale.
Propozit ¸ia 2 Dac˘a pentru ecuat ¸ia neomogen˘a (3.1) se cunoa¸ste o solut ¸ie
y
1
(x), atunci ordinul ecuat ¸iei devine n −1 dac˘a se face schimbarea de funct ¸ie
z(x) =
y(x)
y
1
(x)
.
Demonstrat ¸ie. Avem succesiv
y = y
1
z ⇒y

= y

1
z +y
1
z


y

= y

1
z + 2y

z

+y
1
z

.
32 LECT¸ IA 3. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR
Prin induct ¸ie matematic˘a se obt ¸ine imediat
y
(n)
=
n
¸
k=0
C
k
n
y
(n−k)
1
z
(k)
.
Aceste derivate se ˆınlocuiesc ˆın ecuat ¸ia (3.1) ¸si se obt ¸ine o ecuat ¸ie ˆın funct ¸ia z
care are coeficientul lui z nul, pentru c˘a y
1
este solut ¸ie a ecuat ¸iei (3.1).
Se noteaz˘a apoi z

= u ¸si astfel se obt ¸ine o nou˘a ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ˆın
funct ¸ia necunoscut˘a u care are ordinul n −1.
Exemplu. Fie ecuat ¸ia de ordinul II y

+2xy

−2y = 0 cu solut ¸ia y
1
= x. Facem
schimbarea de funct ¸ie y(x) = xz(x), calcul˘am derivatele lui y, le ˆınlocuim ˆın
ecuat ¸ie ¸si obt ¸inem noua ecuat ¸ie xz

+2(1+x
2
)z

= 0. Facem o nou˘a schimbare
de funct ¸ie z

(x) = u(x) ¸si obt ¸inem ecuat ¸ia de ordinul I xu

+2(1+x
2
)u = 0.
Lect ¸ia 4
Ecuat ¸ii lineare neomogene
4.1 Ecuat ¸ii de ordin superior neomogene
Obiective:
1. Este expus˘a metoda variat ¸iei constantelor pentru aflarea unei solut ¸ii
particulare pentru ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordin superior neomogene.
2. Pentru ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordin superior omogene, cu coeficient ¸i
constant ¸i, se ata¸seaz˘a ecua- t ¸ia caracteristic˘a ¸si se analizeaz˘a cazurile cˆand
ecuat ¸ia caracteristic˘a are r˘ad˘acini reale simple, r˘ad˘acini reale multiple, r˘ad˘acini
complexe simple ¸si r˘ad˘acini complexe conjugate.
3. Pentru ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordin superior neomogene sunt prezen-
tate dou˘a metode pentru determinarea unei solut ¸ii particulre ¸si anume metoda
variat ¸iei constantelor ¸si metoda sugestiv˘a.
4. Pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a Euler, care are coeficient ¸ii variabili, este
prezentat algoritmul de reducere a acesteia la o ecuat ¸ie cu coeficient ¸i constant ¸i.
Forma general˘a a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul n liniar˘a ¸si neomogen˘a
este
a
n
y
(n)
(x)+a
n−1
y
(n−1)
(x)+...+a
1
y

(x)+a
0
y(x)=f(x), (4.1)
33
34 LECT¸ IA 4. ECUAT¸ II LINEARE NEOMOGENE
unde x ∈ [a, b].
Dac˘a introducem operatorul diferent ¸ial L prin
L = a
n
d
n
dx
n
+a
n−1
d
n−1
dx
n−1
+... +a
1
d
dx
+a
0
, (4.2)
ecuat ¸ia cap˘at˘a forma
Ly(x) = f(x). (4.3)
Teorema care urmeaz˘a furnizeaz˘a metoda de aflare a solut ¸iei generale a ecuat ¸ii
neomoege.
Teorema 1 Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei neomogene se obt ¸ine adunˆand la solut ¸ia
general˘a a ecuat ¸iei omogene o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomogene.
Demonstrat ¸ie. Deci, dac˘a not˘am cu y
O
solut ¸ia general˘a a ecuat ¸ie omogene,
cu y
p
o solut ¸i particular˘a a ecuat ¸ie neomogene ¸si y
G
solut ¸ia general˘a a ecuat ¸ie
neomogene, atunci avem de demonstrat relat ¸ia
y
G
= y
O
+y
p
Fie y(x) o solut ¸ie a ecuat ¸iei neomogene, Ly(x) = f(x). Presupunem cunoscut˘a
o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomogene, y
p
.
Facem schimbarea de funct ¸ie y(x) = y
p
(x) +z(x). Atunci avem
L(y) = L(y
p
+z) +L(y
p
) +L(z), adic˘a f(x) = f(x) +L(z) astfel c˘a L(z) = 0,
adic˘a z este solut ¸ie a ecuat ¸iei omogene. Dar orice solut ¸ie a ecuat ¸iei omogene
are forma z(x) = C
1
y
1
+ C
2
y
2
+ ... + C
n
y
n
, unde y
1
, y
2
,...,y
n
este un sistem
fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia omogen˘a. Revenind la schimbarea de
funct ¸ie de mai sus c˘a y = y
p
+ C
1
y
1
+ C
2
y
2
+ ... + C
n
y
n
¸si demonstrat ¸ia se
ˆıncheie.
Urmeaz˘a s˘a indic˘am o metod˘a pentru determinarea unei solut ¸ii particulare
a ecuat ¸iei neomogene. Cea mai general˘a metod˘a este cea propus˘a de Lagrange,
numit˘a metoda variat ¸iei constantelor.
Teorema 2 Dac˘a funct ¸iile y
1
, y
2
,...,y
n
formeaz˘a un sistem fundamental de
solut ¸ii pentru ecuat ¸ia omogen˘a, atunci o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomo-
gene este
y
p
(x) = C
1
(x)y
1
(x) +C
2
(x)y
2
(x) +... +C
n
(x)y
n
(x), (4.4)
4.1. ECUAT¸ II NEOMOGENE 35
unde funct ¸iile C
1
(x), C
2
(x), ..., C
n
(x) verific˘a sistemul

y
1
C

1
+y
2
C

2
+... +y
n
C

n
= 0
y

1
C

1
+y

2
C

2
+... +y

n
C

n
= 0
−−−−−−−−−−−−
y
(n−2)
1
C

1
+y
(n−2)
2
C

2
+... +y
(n−2)
n
C

n
= 0
y
(n−1)
1
C

1
+y
(n−1)
2
C

2
+... +y
(n−1)
n
C

n
=
f(x)
a
n
(x)
(4.5)
Demonstrat ¸ie. Deoarece funct ¸iile y
1
, y
2
,...,y
n
formeaz˘a un sistem funda-
mental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia omogen˘a, atunci solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
omogene este z(x) = C
1
y
1
+ C
2
y
2
+ ... + C
n
y
n
ˆın care C
i
sunt constante. Fie
funct ¸ia y(x) = C
1
(x)y
1
+C
2
(x)y
2
+... +C
n
(x)y
n
obt ¸inut˘a din z ˆınlocuind con-
stantele C
i
cu funct ¸iile C
i
(x). Ar˘at˘am c˘a dac˘a funct ¸iile C
i
(x) verific˘a sistemul
(4.5), atunci y este o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomogene. Deriv˘am suc-
cesiv ˆın expresia lui y ¸si, dup˘a ce folosim ecuat ¸iile sistemului (4.5), obt ¸inem
urm˘atorul sistem

y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+... +C
n
y
n
y

= C
1
y

1
+C
2
y

2
+... +C
n
y

n
−−−−−−−−−−−−
y
(n−1)
= C
1
y
(n−1)
1
+C
2
y
(n−1)
2
+... +C
n
y
(n−1)
n
y
(n)
= C
1
y
(n)
1
+C
2
y
(n)
2
+... +C
n
y
(n)
n
+
f(x)
a
n
ˆ
Inmult ¸im prima ecuat ¸ie cu a
0
, a doua cu a
1
,..., ultima cu a
n
iar relat ¸iile obt ¸nute
se adun˘a membru cu membru. Obt ¸inem ecuat ¸ia
a
n
y
(n)
+a
n−1
y
(n−1)
+... +a
1
y

+a
0
y =
= C
1

a
n
y
(n)
1
+a
n−1
y
(n−1)
1
+... +a
1
y

1
+a
0
y
1

+
+C
2

a
n
y
(n)
2
+a
n−1
y
(n−1)
2
+... +a
1
y

2
+a
0
y
2

+
+... +C
n

a
n
y
(n)
n
+a
n−1
y
(n−1)
n
+... +a
1
y

n
+a
0
y
n

+f(x).
Dar, parantezele drepte care sunt coeficient ¸i pentru C
1
, C
2
,...,C
n
sunt nule,
deoarece funct ¸iile y
i
sunt solut ¸ii pentru ecuat ¸ia omogen˘a. Astfel, ecuat ¸ia de
mai sus devine a
n
y
(n)
+ a
n−1
y
(n−1)
+ ... + a
1
y

+ a
0
y = f(x), ceea ce arat˘a c˘a
y este solut ¸ie pentru ecuat ¸ia neomogen˘a.
36 LECT¸ IA 4. ECUAT¸ II LINEARE NEOMOGENE
4.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin superior cu
coeficient ¸i constant ¸i
Vom studia ˆıntˆai ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordinul n omogene, care au forma
general˘a
a
n
y
(n)
(x) +a
n−1
y
(n−1)
(x) +... +a
1
y

(x) +a
0
y(x) = 0, x ∈ [a, b] (4.6)
ˆın care a
i
=constant, ∀i = 1, 2, ..., n.
Pentru astfel de ecuat ¸ii se poate determina ˆıntotdeauna un sistem fun-
damnetal de solut ¸ii.
ˆ
In acest scop, se caut˘a solut ¸ii sub forma y(x) = Ae
λx
unde A este o constant˘a A = 0 iar λ este un parametru complex, λ ∈ C.
Deriv˘am succesiv expresia lui y, derivatele obt ¸inute se ˆınlocuiesc ˆın ecuat ¸ia
(4.6) ¸si g˘asim
Ae
λx

a
n
λ
n
+a
n−1
λ
n−1
+... +a
1
λ +a
0

= 0.
Deoarece A = 0 ¸si e
λx
= 0 deducem c˘a
a
n
λ
n
+a
n−1
λ
n−1
+... +a
1
λ +a
0
= 0. (4.7)
ˆ
In felul acesta am obt ¸inut o ecuat ¸ie algebric˘a ˆın necunoscuta λ care se nume¸ste
ecuat ¸ie caracteristic˘a ata¸sat˘a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul n.
ˆ
In cele
ce urmeaz˘a, vom aborda ecuat ¸ia (4.6) prin intermediul ecuat ¸iei sale caracter-
istice (4.7). Distingem mai multe cazuri:
Cazul 1. Presupunemˆıntˆai c˘a ecuat ¸ia (4.7) are toate r˘ad˘acinile reale ¸si simple
λ
1
= λ
2
= ... = λ
n
. Atunci funct ¸iile y
1
(x) = e
λ
1
x
, y
2
(x) = e
λ
2
x
,..., y
n
(x) = e
λ
n
x
formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia (4.6) deoarece aceste
funct ¸ii au wronskianul nul.
ˆ
Intr-adev˘ar, ˆınlocuind ˆın expresia wronskianului,
vom obt ¸ine un determinant Vandermonde:
W(y
1
, y
2
, ..., y
n
) =

e
λ
1
x
e
λ
2
x
− e
λ
n
x
λ
1
e
λ
1
x
λ
2
e
λ
2
x
− λ
n
e
λ
n
x
− − − −
λ
n−1
1
e
λ
1
x
λ
n−1
2
e
λ
2
x
− λ
n−1
n
e
λ
n
x

=
4.2. ECUAT¸ II CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I 37
= e

1

2
+...+λ
n
)x

1 1 − 1
λ
1
λ
2
− λ
n
λ
2
1
λ
2
2
− λ
2
n
− − − −
λ
n−1
1
λ
n−1
2
− λ
n−1
n

=
= e

1

2
+...+λ
n
)x
¸
1≤j<i≤n
(a
i
−a
j
) = 0.
Cazul 2. Presupunem c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a (4.7) are toate r˘ad˘acinile
complexe, simple. Atunci ecuat ¸ia caracteristic˘a are grad par. Dac˘a admite
r˘ad˘acina λ
1
= α + iβ atunci admite ¸si r˘ad˘acina λ
2
= α − iβ, care este com-
plex conjugata primei r˘ad˘acini. Consider˘am cunoscute formula lui Euler de
la numere complexe ¸si regula de derivare a funct ¸iei exponent ¸ilae, de exponent
complex
e
z
= e
x+iy
= e (cos y +i sin y)

e
λx

= λe
λx
, λ ∈ C.
Corespunz˘ator celor dou˘a r˘ad˘acini complexe ale ecuat ¸iei caracteristice, pentru
ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a (4.6) se ia solut ¸ia
e
αx
(C
1
cos βx +C
2
sin βx)
Analog pentru o alt˘a r˘ad˘acin˘a complex˘a a ecuat ¸iei caracteristice. Atunci, ˆıntr-
o manier˘a asem˘an˘atoare celei din cazul 1, se arat˘a c˘a aceste funct ¸ii au wron-
skianul nenul, deci formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia
omogen˘a.
Cazul 3. Presupunem c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are o r˘ad˘acin˘a real˘a λ
1
, mul-
tipl˘a de ordinul m. Atunci funct ¸iile e
λ
1
x
, xe
λ
1
x
, x
2
e
λ
1
x
,..., x
m−1
e
λ
1
x
sunt liniar
independente, ceea ce se poate constata cu ajutorul wronskianului. De aseme-
nea, se folosesc relat ¸iile
L

x
k
e
λx

= L

d
k

k

e
λx

=
d
k

k

L

e
λx

,
unde L este operatorul diferent ¸ial introdus ˆın prima parte a lect ¸iei.
38 LECT¸ IA 4. ECUAT¸ II LINEARE NEOMOGENE
Cazul 4. Presupunem c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a (4.7) are o r˘ad˘acin˘a complex˘a
multipl˘a de ordinul m, λ
1
= α+iβ. Atunci ea admite ¸si r˘ad˘acina λ
2
= α−iβ,
care este complex conjugata primei tot multipl˘a de ordinul m. Atunci solut ¸ia
ecuat ¸iei diferent ¸iale va fi
e
αx

C
0
+C
1
x +... +C
m−1
x
m−1

cos βx+
+

B
0
+B
1
x +... +B
m−1
x
m−1

sin βx

.
4.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul n neomo-
gene
O solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomogene se poate determina folosind metoda
variat ¸iei constantelor, expus˘a ˆın prima parte a lect ¸iei. Din cauza particu-
larit˘at ¸ii ecuat ¸iei de a avea coeficient ¸ii constant ¸i, se poate folosi ¸si o metoda
”sugestiv˘a”, ˆın sensul c˘a solut ¸ia particular˘a a ecuat ¸iei neomogene s˘a fie c˘autat˘a
de forma termenul liber al ecuat ¸iei, deci de forma funct ¸iei f(x). Se disting
urm˘atoarele cazuri.
Cazul 1. Presupunem c˘a funct ¸ia termen liber a ecuat ¸iei, f(x), are forma
f(x) = e
αx
P(x), unde P(x) este o funct ¸ie polinomial˘a. Se testeaz˘a ˆıntˆai dac˘a
α este r˘ad˘acin˘a pentru ecuat ¸ia caracteristic˘a. Dac˘a nu este, atunci solut ¸ia
particular˘a y
p
(x) se caut˘a de forma y
p
(x) = e
αx
Q(x), unde Q(x) este o funct ¸ie
polinomial˘a, de acela¸si grad cu P, dar cu alt ¸i coeficient ¸i. Coeficient ¸ii lui Q se
detrmin˘a obligˆand y
p
s˘a fie efectiv solut ¸ie pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a. Dac˘a
α este r˘ad˘acin˘a pentru ecuat ¸ia caracteristic˘a, multipl˘a de ordinul m, atunci
solut ¸ia particular˘a y
p
(x) se caut˘a de forma y
p
(x) = x
m
e
αx
Q(x), unde Q(x) este
o funct ¸ie polinomial˘aˆın situat ¸ia de mai sus ¸si care se determin˘a la fel ca mai sus.
Cazul 2. Presupunem c˘a funct ¸ia termen liber a ecuat ¸iei, f(x), are forma
f(x) = e
αx
[A(x) cos βx +B(x) sin βx], unde A(x) ¸si B(x) sunt funct ¸ii polino-
miale, nu neaparat de acela¸si grad. Se testeaz˘a ˆıntˆai dac˘a α+iβ este r˘ad˘acin˘a
pentru ecuat ¸ia caracteristic˘a. Dac˘a nu este, atunci solut ¸ia particular˘a y
p
(x) se
4.4. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE DE TIP EULER 39
caut˘a de forma
y
p
(x) = e
αx
[P(x) cos βx +Q(x) sin βx] ,
unde P(x) ¸si Q(x) sunt funct ¸ii polinomiale, de acela¸si grad ¸si anume de
grad=max{gradA, gradB}. Dac˘a α + iβ este r˘ad˘acin˘a pentru ecuat ¸ia car-
acteristic˘a, multipl˘a de ordinul m, atunci solut ¸ia particular˘a y
p
(x) se caut˘a
de forma y
p
(x) = x
m
e
αx
[P(x) cos βx +Q(x) sin βx], unde P(x) ¸si Q(x) sunt
funct ¸ii polinomiale ˆın situat ¸ia de mai sus. Coeficient ¸ii pentru P ¸si Q se de-
trmin˘a obligˆand y
p
s˘a fie efectiv solut ¸ie pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a, ¸si se pro-
cedeaz˘a la identificare.
Cazul 3. Presupunem c˘a funct ¸ia termen liber a ecuat ¸iei, f(x), are forma
f(x) = f
1
(x) + f
2
(x), unde au formele corespunz˘atoare cazurile 1, respectiv
2. Atunci solut ¸ia particular˘a y
p
(x) se caut˘a de forma y
p
(x) = y
p1
(x) + y
p2
(x),
unde y
p1
(x) ¸si y
p2
(x) sunt solut ¸iile particulare de la cazurile 1, respectiv 2.
4.4 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Euler
O ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de tip Euler este un exemplu de ecuat ¸ie cu coeficient ¸i
variabili pentru care se poate determina un sistem fundamental de solut ¸ii,
pentru ecuat ¸ia omogen˘a. Ecuat ¸iile diferent ¸iale de tip Euler au forma general˘a
a
n
x
n
y
(n)
+a
n−1
x
n−1
y
(n−1)
+... +a
1
xy

+a
0
y = f(x),
ˆın care coeficient ¸ii a
i
sunt constant ¸i ¸si dat ¸i, iar funct ¸ia termen liber f este de
asemenea dat˘a.
O ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de tip Euler este u¸sor de recunoscut pentru c˘a mono-
mul din fat ¸a unei derivate are acela¸si grad cu ordinul de derivare al funct ¸iei
necunoscute.
Se face schimbarea de variabil˘a x = e
t
, dac˘a x > 0 sau x = −e
t
, dac˘a x < 0
¸si ecuat ¸ia Euler se transform˘a ˆıntr-o ecuat ¸ie cu coeficient ¸i constant ¸i. Dup˘a
modelul de derivare expus mai jos
y

=
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
1
x
=
dy
dt
e
−t
40 LECT¸ IA 4. ECUAT¸ II LINEARE NEOMOGENE
y

=
d
2
y
dx
2
=
d
dx

dy
dx

=
d
dx

dy
dt
e
−t

=
=
d
dt

dy
dt
e
−t

e
−t
= e
−2t

d
2
y
dt
2

dy
dt

,
se obt ¸ine ca regul˘a general˘a
y
(k)
= e
−kt

d
k
y
dt
k
+b
k−1
d
k−1
y
dt
k−1
+... +b
1
dy
dt

,
ˆın care coeficient ¸ii b
i
sunt constant ¸i. Coeficientul din fat ¸a lui y
(k)
este x
k
= e
kt
¸si atunci cˆand ˆınlocuimˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a exponent ¸ialele dispar, deci se obt ¸ine
o ecuat ¸ie cu coeficient ¸i constant ¸i.
Lect ¸ia 5
Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale
5.1 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare
Obiective:
1. Sunt prezentate dou˘a metode de rezolvare a sistemelor de ecuat ¸ii diferen-
t ¸iale liniare. Metoda reducerii este metoda prin care abordarea unui sistem
de ecuat ¸ii diferent ¸iale se reduce la rezolvarea unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de or-
din superior. A dou˘a metod˘a, metoda ecuat ¸iei caracteristice, este destul de
asem˘an˘atoare cucea din cazul ecuat ¸iilor diferent ¸iale de ordin superior.
2. Pentru sistemele de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare nepmogene sunt ex-
puse dou˘a metode pentru a determina o solut ¸ie particular˘a. Prima metod˘a,
metoda variat ¸iei constantelor (metoda lui Lagrange) propune o solut ¸ie partic-
ular˘a pornind de la solut ¸ia general˘a a formei omogene a respectivului sistem
de ecuat ¸ii diferent ¸iale. Prin a doua metod˘a se propune o solut ¸ie particular˘a de
forma vectorului termen liber.
41
42 LECT¸ IA 5. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
Forma general˘a a unui sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul I este

y

1
= f
1
(x, y
1
, y
2
, ..., y
n
)
y

2
= f
2
(x, y
1
, y
2
, ..., y
n
)
−−−−−−−−−−
y

n
= f
n
(x, y
1
, y
2
, ..., y
n
)
(5.1)
ˆın care funct ¸iile necunoscute sunt y
i
= y
i
(x), i = 1, 2, ..., n. Funct ¸iile f
i
(x), i =
1, 2, ..., n sunt date ¸si suficient de regulate pentru a permite operat ¸iile matem-
atice ce se fac asupra lor pentru a rezolva sistemul sistemul de ecuat ¸ii. Dac˘a
toate funct ¸iile f
i
(x) sunt liniare ˆın argumentele lor, atunci sistemul devine
liniar ¸si are forma general˘a

y

1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+... +a
1n
y
n
+b
1
y

2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+... +a
2n
y
n
+b
2
−−−−−−−−−−−−−−−−
y

n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+... +a
nn
y
n
+b
n
(5.2)
S¸i la sistemul (5.2) funct ¸iile necunoscute sunt y
i
= y
i
(x), x ∈ [a, b] iar funct ¸iile
coeficient ¸i a
ij
= a
ij
(x) ¸si funct ¸iile termen liber b
i
= b
i
(x) sunt date. Dac˘a tot ¸i
b
i
= 0, i = 1, 2, ..., n, atunci sistemul cap˘at˘a forma sa omogen˘a.
Un sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul I cap˘at˘a o form˘a mai
simpl˘a dac˘a folosim scrierea matriceal˘a
Y

= AY +b, unde Y =

¸
¸
¸
¸
y
1
y
2

y
n
¸

,
A =

¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
− a
1n
a
21
a
22
− a
2n
− − − −
a
n1
a
n2
− a
nn
¸

, b =

¸
¸
¸
¸
b
1
b
2

b
n
¸

. (5.3)
Ne propunem s˘a ar˘at˘am c˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul n se
reduce la un sistem de n ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul I cu n funct ¸ii
necunoscute. De exemplu, ecuat ¸ia de ordinul doi y

−ky = 0 se reduce la un
sistem de dou˘a ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul I cu dou˘a funct ¸ii necunoscute.
5.1. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE LINIARE 43
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a folosim notat ¸iile y
1
(x) = y(x) ¸si y
2
(x) = y

1
(x), obt ¸inem
sistemul liniar

y

1
(x) = y
2
(x)
y

2
(x) = ky
1
(x)
ˆ
In general, pentru ecuat ¸ia a
n
y
n
+a
n−1
y
n−1
+... +a
1
y

+a
0
y = f se folosesc
notat ¸iile y
1
= y, y
2
= y

, y
3
= y

,..., y
n
= y
(n−1)
¸si atunci obt ¸inem sistemul
liniar

y

1
(x) = y
2
(x)
y

2
(x) = y
3
(x)
y

n−1
(x) = y
n
(x)
y

n
(x) = f(x) −
1
a
n
(a
0
y
1
+a
1
y
2
+... +a
n−1
y
n
)
Vom expune dou˘a metode de rezolvare un sistem de n ecuat ¸ii diferent ¸iale
liniare de ordinul I.
Metoda 1.
Analogia de mai sus dintre o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul n ¸si
un sistem de n ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul I sugereaz˘a o prim˘a
metod˘ a de rezolvare a sistemelor de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare ¸si pe care o
vom numi metoda reducerii. Aceasta const˘a ˆın reducerea sistemului la o
ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a cu o singur˘a funct ¸ie necunoscut˘a, ˆın general de ordin egal
cu num˘arul ecuat ¸iilor din sistem. Mai precis, se fixeaz˘a o funct ¸ie necunos-
cut˘a, s˘a zicem y
n
, ¸si se expliciteaz˘a celelalte funct ¸ii necunoscute ˆımpreun˘a cu
derivatele lor cu ajutorul lui y
n
. Se obt ¸ine o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul n
ˆın funct ¸ia necunoscut˘a y
n
.
Exemplu. S˘a consider˘am sistemul particular

y

1
= 4y
1
−y
2
y

2
= 5y
1
+ 2y
2
Prin derivare obt ¸inem y

1
= 4y

1
−y

2
¸si y

2
= 5y

1
+2y

2
din care, prin combinat ¸ii
evidente, rezult˘a y

1
− 6y

1
+ 13y
1
= 0, adic˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul
44 LECT¸ IA 5. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
doi, cu o singur˘a funct ¸ie necunoscut˘a, y
1
.
Metoda 2.
Vom expune acum o metod˘a care aminte¸ste de rezolvarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale
cu coeficient ¸i constant ¸i. Se nume¸ste metoda ecuat ¸iei caracteristice. Pen-
tru sistemul dat se caut˘a solut ¸ii de forma
Y =

¸
¸
¸
¸
y
1
y
2

y
n
¸

=

¸
¸
¸
¸
C
1
C
2

C
n
¸

e
λx
=

¸
¸
¸
¸
C
1
e
λx
C
2
e
λx

C
n
e
λx
¸

Se oblig˘a acest Y s˘a fie efectiv solut ¸ie ¸si dup˘a ce simplific˘am cu e
λx
obt ¸inem
urm˘atorul sistem algebric, liniar ¸si omogen

(a
11
−λ) C
1
+a
12
C
2
+... +a
1n
C
n
= 0
a
21
C
1
+ (a
22
−λ) C
2
+... +a
2n
C
n
= 0
−−−−−−−−−−−−
a
n1
C
1
+a
n2
C
2
+... + (a
nn
−λ) C
n
= 0
Pentru ca sistemul s˘a admit˘a ¸si solut ¸ii diferite de solut ¸ia banal˘a, trebuie ca
determinantul sistemului s˘a fie nul, adic˘a

a
11
−λ a
12
− a
1n
a
21
a
22
−λ − a
2n
− − − −
a
n1
a
n2
− a
nn
−λ

= 0.
Dup˘a calcularea determinantului se obt ¸ine o ecuat ¸ie algebric˘a de gradul n ˆın
necynoscuta λ, de forma
λ
n
+b
1
λ
n−1
+... +b
n−1
λ +b
0
= 0, (5.4)
care se nume¸ste ecuat ¸ia caracteristic˘a a sistemului. Aici se vede analogia cu
ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a ecuat ¸iilor diferent ¸iale de ordinul n.
ˆ
In felul acesta
am redus problema rezolv˘arii sistemului de ecuat ¸ii diferent ¸iale la rezolvarea
ecuat ¸iei sale caracteristice care este o ecuat ¸ie algebric˘a polinomial˘a.
5.1. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE LINIARE 45
Ca ¸si ˆın cazul ecuat ¸iilor diferent ¸iale de ordinul n, vom distinge mai multe
cazuri, ˆın funct ¸ie de natura r˘ad˘acinilor ecuat ¸iei caracteristice.
Cazul 1. Presupunem c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are o r˘ad˘acin˘a real˘a simpl˘a λ
1
.
Solut ¸ia sistemului se caut˘a de forma y
1
= C
1
e
λ
1
x
, y
2
= C
2
e
λ
1
x
,...,y
n
= C
n
e
λ
1
x
,
care se oblig˘a s˘a verifice sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale. Se va obt ¸ine un sistem
algebric de n − 1 ecuat ¸ii ˆın necunoscutele C
1
, C
2
, ..,C
n
. Se vor explicita, de
exemplu, constantele C
2
, C
3
,...,C
n
ˆın funct ¸ie de C
1
iar, ˆın final, se va lui C
1
o
valoare particular˘a.
Cazul 2. Presupunem c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are o r˘ad˘acin˘a complex˘a
simpl˘a λ
1
= α + iβ. Pentru c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are coeficient ¸i reali,
ea va admite ¸si r˘ad˘acina complex conjugat˘a λ
2
= α−iβ. Solut ¸ia sistemului se
caut˘a de forma
Y =

¸
¸
¸
¸
C
1
cos βx +B
1
sin βx
C
2
cos βx +B
2
sin βx
−−−−−−−−−−−
C
n
cos βx +B
n
sin βx
¸

e
αx
Introducem solut ¸ia gasit˘a ˆın sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale init ¸ial ¸si, prin
metoda identific˘arii, se obt ¸ine un sistem algebric din care se determin˘a con-
stantele C
2
, B
2
, C
3
, B
3
,...,C
n
, B
n
ˆın funct ¸ie de C
1
¸si B
1
, iar ˆın final se dau
valori particulare pentru C
1
¸si B
1
.
Cazul 3. Presupunem c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are o r˘ad˘acin˘a real˘a, α, mul-
tipl˘a de ordinul m. C˘aut˘am solut ¸ia sistemului de ecuat ¸ii diferent ¸iale sub forma
Y =

¸
¸
¸
¸
C
11
+C
12
x +... +C
1m
x
m−1
C
21
+C
22
x +... +C
2m
x
m−1
−−−−−−−−−−−
C
n1
+C
n2
x +... +C
nm
x
m−1
¸

e
αx
Coeficient ¸ii C
ij
se determin˘a ca ˆın cazul doi.
Cazul 4. Presupunem c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are o r˘ad˘acin˘a complex˘a
46 LECT¸ IA 5. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
λ
1
= α+iβ, (deci automat are ¸si conjugata, λ
2
= α−iβ), multipl˘a de ordinul
m. C˘aut˘am solut ¸ia sistemului de ecuat ¸ii diferent ¸iale sub forma
Y=

¸
¸
¸
¸
(C
11
+...+C
1m
x
m−1
)cos βx+(B
11
+...+B
1m
x
m−1
)sin βx
(C
21
+...+C
2m
x
m−1
)cos βx+(B
21
+...+B
2m
x
m−1
)sin βx
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
(C
n1
+...+C
nm
x
m−1
)cos βx+(B
n1
+...+B
nm
x
m−1
)sin βx
¸

e
αx
5.2 Sisteme cu coeficient ¸i constant ¸i
[Sisteme cu coeficient ¸i constant ¸i]
Prin analogie cu algoritmul de rezolvare al ecuat ¸iilor diferent ¸iale de ordin
superior, algoritmul de rezolvare al sistemelor neomogene de ecuat ¸ii diferent ¸iale
este urm˘atorul:
i) se ata¸seaz˘a sitemul omogen ¸si se afl˘a solut ¸ia sa general˘a;
ii) se afl˘a o solut ¸ie particular˘a a sistemului neomogen;
iii) solut ¸ia general˘a a sistemului meomogen se obt ¸ine prinˆınsumarea solut ¸iei
generale a sistemului omogen cu solut ¸ia particular˘a a sistemului neomogen.
Deoarece algoritmul pentru determinarea solut ¸iei generale a sistemului omo-
gen a fost deja expus, a mai r˘amas s˘a indic˘am metode pentru a afla o solut ¸ie
particular˘a a sistemului neomogen. Ca ¸si ˆın cazul ecuat ¸iilor diferent ¸iale de
ordin superior, sunt dou˘a metode: metoda variat ¸iei constantelor, aceia¸si ca
ˆın cazul sistemelor cu coeficient ¸i variabili ¸si metoda sugestiv˘a. Cˆat prive¸ste
aceast˘a ultim˘a metod˘a, prezent˘am trei cazuri.
Cazul 1. Presupunem c˘a tot ¸i termenii liberi ai sistemului sunt polinoame,
care pot fi de grade diferite, adic˘a de forma
(f
1
(x), f
2
(x), ..., f
n
(x))
T
= (P
1
(x), P
2
(x), ..., P
n
(x))
T
Atunci o solut ¸ie particular˘a a sistemului neomogen va fi luat˘a de forma
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
= (Q
1
(x), Q
2
(x), ..., Q
n
(x))
T
ˆın care Q
i
sunt polinoame de grade egale, ¸si anume
grQ
1
= grQ
2
= ... = grQ
n
= max{grP
1
, grP
2
, ..., grP
n
}.
5.2. SISTEME CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I 47
Coeficient ¸ii polinoamelor Q
i
se afl˘a obligˆand vectorul coloan˘a
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
s˘a verifice efectiv sistemul diferent ¸ial neomogen, procedˆandu-se apoi la identi-
ficare.
Cazul 2. Presupunem c˘a tot ¸i termenii liberi ai sistemului neomogen sunt
de forma
(f
1
(x), f
2
(x), ..., f
n
(x))
T
= (P
1
(x), P
2
(x), ..., P
n
(x))
T
e
αx
unde P
i
sunt polinoame, care pot fi de grade diferite. Atunci o solut ¸ie partic-
ular˘a a sistemului neomogen va fi luat˘a de forma
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
= (Q
1
(x), Q
2
(x), ..., Q
n
(x))
T
e
αx
dac˘a α nu este r˘ad˘acin˘a pentru ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a sistemului omogen.
Aici, Q
i
sunt polinoame de grade egale, ¸si anume
grQ
1
= grQ
2
= ... = grQ
n
= max{grP
1
, grP
2
, ..., grP
n
}.
Coeficient ¸ii polinoamelor Q
i
se afl˘a obligˆand vectorul coloan˘a
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
s˘a verifice efectiv sistemul diferent ¸ial neomogen, procedˆandu-se apoi la iden-
tificare. Dac˘a α este r˘ad˘acin˘a pentru ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a sistemului
omogen, multipl˘a de ordinul m, atunci o solut ¸ie particular˘a a sistemului neo-
mogen va fi luat˘a de forma
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
= (Q
1
(x), Q
2
(x), ..., Q
n
(x))
T
x
m
e
αx
ˆın care polinoamele Q
i
sunt ˆın situat ¸ia de mai sus ¸si se determin˘a ˆın maniera
expus˘a mai sus. Trebuie s˘a remarc˘am c˘a, prin particularizarea lui α = 0, ˆın
cazul 2, obt ¸inem cazul 1.
Cazul 3. Presupunem c˘a termenii liberi ai sistemului neomogen sunt de forma
f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
n
(x))
T
=
=

(P
1
(x), ..., P
n
(x))
T
cos βx + (R
1
(x), ..., R
n
(x))
T
sin βx

e
αx
48 LECT¸ IA 5. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
Dac˘a α + iβ nu este r˘ad˘acin˘a pentru ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a sistemului
omogen, atunci o solut ¸ie particular˘a a sistemului neomogen va fi luat˘a de forma
y
p
(x) = (y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
=
=

(Q
1
(x), ..., Q
n
(x))
T
cos βx + (S
1
(x), ..., S
n
(x))
T
sin βx

e
αx
Dac˘a α + iβ este r˘ad˘acin˘a pentru ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a sistemului
omogen, de ordin m, atunci o solut ¸ie particular˘a a sistemului neomogen va fi
luat˘a de forma
y
p
(x) = (y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
=
=

(Q
1
(x), ..., Q
n
(x))
T
cos βx + (S
1
(x), ..., S
n
(x))
T
sin βx

x
m
e
αx
Polinoamele Q
i
¸si S
i
sunt ˆın situat ¸ia expus˘a la cazul 2 ¸si se determin˘a ˆın aceia¸si
manier˘a.
Lect ¸ia 6
Sisteme autonome
6.1 Sisteme autonome de ecuat ¸ii diferent ¸iale
Obiective:
1. Este prezentat˘a not ¸iunea de integral˘a prim˘a pentru sistemele autonome
de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare.
2. Rezolvarea sistemelor autonome este redus˘a la rezolvarea sistemelor
caracteristice ata¸sate lor, iar rezolvarea acestora din urm˘a se reduce la deter-
minarea unui num˘ar de integrale prime liniar independente.
3. Sunt prezentate sistemele simetrice de ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸si se dovede¸ste
echivalent ¸a dintre acestea ¸si sistemele autonome de ecuat ¸ii diferent ¸iale.
Se consider˘a funct ¸iile f
i
: D →R, D ⊂ R
n
, f
i
∈ C
1
(D), i = 1, 2, ..., n.
Definit ¸ia 1 Se nume¸ste sistem diferent ¸ial autonom un sistem de ecuat ¸ii diferen-
t ¸iale de ordinul I, neliniare, de forma

y

1
= f
1
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
y

2
= f
2
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
−−−−−−−−−−−−
y

n
= f
n
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
(6.1)
49
50 LECT¸ IA 6. SISTEME AUTONOME
ˆın care funct ¸iile f
1
, f
2
,...,f
n
nu sunt simultan nule pe D.
Denumirea este sugerat˘a de faptul c˘a funct ¸iile f
i
(x), i = 1, 2, ..., n nu depind
explicit de variabila x. Reamintim c˘a ecuat ¸iile diferent ¸iale ale unui sistem
neautonom au forma y

i
= f
i
(x, y
1
, y
2
, ..., y
n
), deci variabila x apare explicit.
Definit ¸ia 2 Funct ¸ia ϕ : D → R, ϕ ∈ C
1
(D) se nume¸ste integral˘a prim˘a
pentru sistemul autonom (6.1) dac˘a pentru solut ¸ie (y
1
, y
2
, ..., y
n
) a sistemului
avem ϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C, unde C este o constant˘a.
Nu trebuie ˆınt ¸eles c˘a funct ¸ia ϕ este constant˘a, ci valoarea ei calculat˘a pen-
tru o solut ¸ie a sistemului este constant˘a. De exemplu, funct ¸ia ϕ(x, y) = sin x+y
este integral˘a prim˘a pentru un sistem diferent ¸ial autonom de doua ecuat ¸ii cu
dou˘a necunoscute care admite solut ¸ia y
1
=arcsinx, y
2
= 2 − x.
ˆ
Intr-adev˘ar,
ϕ(y
1
, y
2
) = sin y
1
+ y
2
= x + 2 − x = 2. Valoarea constantei C depinde de
solut ¸ia sistemului pentru care se calculeaz˘afunct ¸ia ϕ, deci pentru alt˘a solut ¸ie
a sistemului, valoarea funct ¸iei ϕ va fi alt˘a constant˘a.
Anticip˘am c˘a rezolvarea unui sistem autonom de ecuat ¸ii diferent ¸iale se
reduce la aflarea unui anumit num˘ar de integrale prime ale sale. Vom ˆıncepe
prin a indica tehnici pentru a afla integrale prime.
Teorema 1 Funct ¸ia ϕ : D →R, ϕ ∈ C
1
(D) este integral˘a prim˘a pe D pentru
sistemul autonom (1) dac˘a ¸si numai dac˘a ϕ satisface ecuat ¸ia
f
1
(y
1
, ..., y
n
)
∂ϕ
∂y
1
+f
2
(y
1
, ..., y
n
)
∂ϕ
∂y
2
+... +f
n
(y
1
, ..., y
n
)
∂ϕ
∂y
n
= 0,
∀ (y
1
, ..., y
n
) ∈ D. (6.2)
Demonstrat ¸ie. Necesitatea Presupunem c˘a funct ¸ia ϕ este integral˘a prim˘a
pentru sistemul (6.1), deci, pentru orice solut ¸ie (y
1
, y
2
, ..., y
n
) a sistemului,
avem ϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C. Prin diferent ¸iere, obt ¸inem dϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0,
adic˘a
∂ϕ
∂y
1
y

1
+
∂ϕ
∂y
2
y

2
+... +
∂ϕ
∂y
n
y

n
= 0.
ˆ
Ins˘a din ecuat ¸iile sistemului avem y

k
= f
k
¸si atunci ecuat ¸ia de mai sus devine
∂ϕ
∂y
1
f
1
+
∂ϕ
∂y
2
f
2
+... +
∂ϕ
∂y
n
f
n
= 0,
6.1. SISTEME AUTONOME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE 51
adic˘a tocmai ecuat ¸ia (6.2).
Suficient ¸a. Presupunem c˘a funct ¸ia ϕ satisface ecuat ¸ia (6.2). Trebuie s˘a
ar˘at˘am c˘a ϕ este integral˘a prim˘a pentru sistemul (6.1). Lu˘am o solut ¸ie oarecare
a sistemului, (y
1
, y
2
, ..., y
n
) ¸si vrem s˘a ar˘at˘am c˘a ϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C. De fapt,
ar˘at˘am c˘a dϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0. Deoarece (y
1
, y
2
, ..., y
n
) este solut ¸ie pentru
sistem, avem y

k
= f
k
. Pentru c˘a ϕ satisface ecuat ¸ia (2) ¸si f
k
= y

k
, deducem
∂ϕ
∂y
1
y

1
+
∂ϕ
∂y
2
y

2
+... +
∂ϕ
∂y
n
y

n
= 0,
adic˘a dϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0 de unde deducem c˘a ϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C, pentru
orice solut ¸ie (y
1
, y
2
, ..., y
n
) a sistemului.
Definit ¸ia 3 Funct ¸iile ϕ
1
, ϕ
2
,...,ϕ
p
cu p ≤ n, care sunt integrale prime pentru
sistemul atronom (1), sunt liniar independente ˆıntr-un punct x
0
∈ [a, b] dac˘a
rang

D(ϕ
1
, ϕ
2
, ..., ϕ
p
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
n
)

= rang

¸
¸
¸
¸
¸
∂ϕ
1
∂y
1
∂ϕ
1
∂y
2
...
∂ϕ
1
∂y
n
∂ϕ
2
∂y
1
∂ϕ
2
∂y
2
...
∂ϕ
2
∂y
n
− − − −
∂ϕ
p
∂y
1
∂ϕ
p
∂y
2
...
∂ϕ
p
∂y
n
¸

= p ≤ n,
matricea jacobian˘a fiind calculat˘a ˆın x
0
∈ [a, b].
Teorema 2 Sistemul diferent ¸ial autonom (6.1) nu poate avea mai mult de
n −1 integrale prime independente.
Demonstrat ¸ie. Conform cu definit ¸ia integralelor prime independente, rangul
matricii iacobiene, care este dreptunghiular˘a, nu poate dep˘a¸si n. S˘a ar˘at˘am
c˘a rangul acestei matrici nu poate fi n, deci sistemul nu poate avea n integrale
prime independente. Presupunem, prin reducere la absurd, c˘a sistemul (6.1)
admite n integrale prime independente. Deci rangul matricii iacobiene ata¸sat˘a
celor n integrale prime, care acum devine p˘atratic˘a, este n, deci determinantul
acestei matrici este nenul:

D(ϕ
1
, ϕ
2
, ..., ϕ
p
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
n
)

= 0.
52 LECT¸ IA 6. SISTEME AUTONOME
Conform cu teorema 1, fiecare integral˘a prim˘a satisface o ecuat ¸ie de forma
(6.2). Se obt ¸ine urm˘atorul sistem de ecuat ¸ii

∂ϕ
1
∂y
1
f
1
+
∂ϕ
1
∂y
2
f
2
+... +
∂ϕ
1
∂y
n
f
n
= 0,
∂ϕ
2
∂y
1
f
1
+
∂ϕ
2
∂y
2
f
2
+... +
∂ϕ
2
∂y
n
f
n
= 0,
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
∂ϕ
n
∂y
1
f
1
+
∂ϕ
n
∂y
2
f
2
+... +
∂ϕ
n
∂y
n
f
n
= 0
(6.3)
Avem deci un sistem algebric liniar, p˘atratic, omogen, ˆın care necunoscutele
sunt funct ¸iile f
1
, f
2
,...,f
n
. Pentru c˘a acest sistem are determinantul nenul,
deducem ca el admite numai solut ¸ia banal˘a. Deci toate funct ¸iile f
1
, f
2
,...,f
n
sunt nule, contrar cu definit ¸ia unui sistem autonom.
D˘am acum, f˘ar˘a demonstrat ¸ie, un rezultat care completeaz˘a rezultatul din
teorema 2 ˆın privint ¸a num˘arului de integrale prime. Rezultatul este atribuit
lui Pontreaghin.
Teorema 3 Sistemul autonom (6.1) nu poate avea mai put ¸in de n−1 integrale
prime independente.
Observat ¸ie. Dac˘a confrunt˘am rezultatele din teorema 2 ¸si teorema 3 deducem
c˘a orice sistem autonom are exact n − 1 integrale prime independente. Ast-
fel, rezolvarea unui sistem autonom revine la aflarea a n − 1 integrale prime
independente.
Cele mai uzuale sisteme autonome sunt ˆın trei dimensiuni ¸si atunci re-
zolvarea lor ˆınseamn˘a determinarea a dou˘a integrale prime independente.
6.2 Sisteme diferent ¸iale simetrice
Pornim de la un sistem diferent ¸ial autonom ¸si t ¸inem cont c˘a o ecuatie din acest
sistem, s˘a zicem prima, dy
1
/dx = f
1
poate fi scris˘a ¸si ˆın forma dy
1
/f
1
= dx.
Analog se scriu ¸si celelalte ecuat ¸ii ale sistemului.
6.2. SISTEME DIFERENT¸ IALE SIMETRICE 53
Definit ¸ia 4 Se nume¸ste sistem simetric, un sistem diferent ¸ial de forma
dy
1
f
1
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
=
dy
2
f
2
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
= ...
dy
n
f
n
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
. (6.4)
Reamintim c˘a funct ¸iile f
1
, f
2
, ..., f
n
nu pot fi simultan nule. Se face convent ¸ia
c˘a dac˘a una din funct ¸iile f
1
, f
2
, ..., f
n
este nul˘a, atunci raportul, corespunz˘ator
ei, din sistemul simetric (6.4) lipse¸ste. Am ar˘atat cum un sistem autonom
poate fi adus la forma sa simetric˘a. Reciproc, unsistem simetric poate fi scris
sub forma unui sistem autonom. Scriem c˘a rapoartele din (6.4) sunt toate
egale cu ultimul:
dy
1
f
1
=
dy
n
f
n

dy
1
dy
n
=
f
1
f
n
,
dy
2
dy
n
=
f
2
f
n
, ...,
dy
n−1
dy
n
=
f
n−1
f
n
.
Folosim notat ¸iile g
i
= f
i
/f
n
¸si consider˘am ca variabil˘a independent˘a pe u = y
n
¸si obt ¸inem:
dy
1
du
= g
1
,
dy
2
du
= g
2
, ...,
dy
n−1
du
= g
n−1
,
care este un sistemul autonom de n−1 ecuat ¸ii diferent ¸iale ˆın funct ¸iile necunos-
cute y
1
, y
2
, ..., y
n−1
de variabila independent˘a u = y
n
.
Dup˘a ce am stabilit c˘a rezolvarea unui sistem autonom (ˆın baza considerat ¸ii-
lor de mai sus, deci ¸si a unui sistem simetric) revine la aflarea a n−1 integrale
prime independente, trebuie acum s˘a indic˘am tehnici pentru determinarea in-
tegralelor prime. Cea mai general˘a metod˘a este cea a combinat ¸iilor liniare,
expus˘a ˆın teorema care urmeaz˘a.
Teorema 4 Presupunem determinate funct ¸iile µ
i
= µ
i
(y
1
, y
2
, ..., y
n
), unde
µ
i
: D →R, D ⊂ R
n
, µ
i
∈ C
1
(D), i = 1, 2, ..., n astfel ˆıncˆat
µ
1
f
1

2
f
2
+... +µ
n
f
n
= 0
µ
1
dy
1

2
dy
2
+... +µ
n
dy
n
=
= dϕ, ϕ = ϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
Atunci funct ¸ia ϕ : D →R este integral˘a prim˘a pentru sistemul (6.4).
54 LECT¸ IA 6. SISTEME AUTONOME
Demonstrat ¸ie. Lu˘am (y
1
, y
2
, ..., y
n
) o solut ¸ie oarecare a sistemului (4) ¸si s˘a
ar˘at˘am c˘a ϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C. Scriem ecuat ¸iile sistemului simetric ˆın forma
dy
1
=
f
1
f
n
, dy
2
=
f
2
f
n
, ..., dy
n−1
=
f
n−1
f
n
, dy
n
=
f
n
f
n
.
ˆ
Inlocuim aceste diferent ¸iale ˆın a doua ipotez˘a a teoremei ¸si obt ¸inem
µ
1
dy
1

2
dy
2
+...+µ
n
dy
n
=
=

µ
1
f
1
f
n

2
f
2
f
n
+...+µ
n−1
f
n−1
f
n

n
f
n
f
n

dy
n
=dϕ ⇒
dy
n
f
n

1
f
1

2
f
2
+...+µ
n
f
n
)=dϕ ⇒dϕ = 0 ⇒ϕ(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C.
Observat ¸ie. Practic, teorema propune amplificarea rapoartelor ce definesc
sistemul simetric cu µ
i
, care ˆın general sunt funct ¸ii de variabilele y
1
, y
2
, ..., y
n
,
astfel ˆıncˆat suma num˘ar˘atorilor s˘a fie nul˘a. Condit ¸ia a doua din teorem˘a se
realizeaz˘a aproape de la sine. Reamintim c˘a dac˘a o funct ¸ie f
i
este nul˘a, atunci
dy
i
= 0, deci y
i
= C (practic aceasta este o integral˘a prim˘a particular˘a) ¸si
atunci sistemul simetric nu mai cont ¸ine raportul respectiv.
Vom da un exemplu particular de sistem simetric ˆın trei dimensiuni cu
scopul de a urm˘ari concret metoda furnizat˘a de teorem˘a.
ˆ
Intr-un domeniu
din spat ¸iul euclidian cu trei dimensiuni pentru care x = y, x = z ¸si y = z,
consider˘am sistemul (ˆın funct ¸iile necunoscute x, y, z de variabil˘a t):
dx
y −z
=
dy
z −x
=
dz
x −y
.
i) Lu˘am ca factori de amplificare µ
1
= µ
2
= µ
3
= 1 ¸si atunci obt ¸inem
1.(y −z) + 1.(z −x) + 1.(x −y) = 0, deci dx +dy +dz = d(x +y +z) = 0 de
unde x +y +z = C ¸si am g˘asit prima integral˘a prim˘a ϕ
1
(x, y, z) = x +y +z.
Am folosit aici propriet˘at ¸i ale proport ¸iilor derivate.
ii) Amplific˘am acum cele trei rapoarte cu µ
1
= x, µ
2
= y, µ
3
= z, respectiv
¸si obt ¸inem x(y − z) + y(z − x) + z(x − y) = 0. Atunci xdx + ydy + zdz =
d(x
2
/2 + y
2
/2 + z
2
/2) = 0 de unde rezult˘a x
2
+ y
2
+ z
2
= C ¸si atunci a doua
integral˘a prim˘a este ϕ
2
(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
. Mai trebuie verificat c˘a cele
6.2. SISTEME DIFERENT¸ IALE SIMETRICE 55
dou˘a integrale prime sunt independente. Avem matricea iacobian˘a

∂ϕ
1
∂x
∂ϕ
1
∂y
∂ϕ
1
∂z
∂ϕ
2
∂x
∂ϕ
2
∂y
∂ϕ
2
∂z

=

1 1 1
2x 2y 2z

care are rangul doi din cauza ipotezei impuse unui sistem simetric ca m˘acar
un numitor s˘a fie nenul.
O alt˘a metod˘a pentru determinare de integrale prime, care este mai put ¸in
general˘a, const˘a ˆın cuplarea convenabil˘a a rapoartelor pentru a putea separa
variabilele, apoi integr˘amˆın fiecare membru unde avem o singur˘a variabil˘a.
56 LECT¸ IA 6. SISTEME AUTONOME
Lect ¸ia 7
Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale
7.1 Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul I
Obiective:
1. O ecuat ¸ie cu derivate part ¸iale de ordinul I liniar˘a este abordat˘a prin
prisma sistemului s˘au caracteristic, care este un sistem simetric. Rezolvarea
sistemului caracteristic este redus˘a la determinarea unui num˘ar de integrale
prime liniar independente.
2. Este apoi expus˘a forma general˘a a unei ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de
ordinul I cvasi-liniar˘a precum ¸si algoritmul cum aceasta este redus˘a la o ecuat ¸ie
liniar˘a cu derivate part ¸iale de ordinul I.
3. Atˆat pentru ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale de ordinul I liniar˘a cˆat ¸si pentru
ecuat ¸ia cvasi-liniar˘a este prezentat˘a Problema Cauchy precum ¸si tehnicile
de abordare ale acestora.
4.
ˆ
In finalul lect ¸iei sunt abordate ecuat ¸iile neliniare cu derivate part ¸iale
de ordinul I. Este propus˘a o procedur˘a pentru a obt ¸ine sistemul caracteristic
ata¸sat acestor ecuat ¸ii precum ¸si modalitatea de a obt ¸ine integrala general˘a a
acestor ecuat ¸ii prcum ¸si a unei integrale particulare.
Definit ¸ia 1 Se nume¸ste ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de ordinul I
57
58 LECT¸ IA 7. ECUAT¸ II CU DERIVATE PART¸ IALE
liniar˘a ¸si omogen˘a o ecuat ¸ie de forma
P
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂u
∂x
1
+P
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂u
∂x
2
+... +
+P
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂u
∂x
n
= 0 (7.1)
ˆın care funct ¸ia necunoscut˘a este u = u(x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Funct ¸iile coeficient ¸i P
i
= P
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) sunt date ¸si au propriet˘at ¸ile P
i
:
D → R, D ⊂ R
n
, P
i
∈ C
1
(D), i = 1, 2, ..., n ¸si nu se anuleaz˘a simultan pe
domeniul D.
Definit ¸ia 2 Se nume¸ste solut ¸ie pentru ecuat ¸ia (7.1) o funct ¸ie
ϕ = ϕ(x
1
, x
2
, ..., x
n
),
ϕ : D →R, D ⊂ R
n
astfel ˆıncˆat ϕ ∈ C
1
(D) ¸si ˆınlocuit˘a ˆın (7.1) o transform˘a
pe aceasta ˆın identitate.
Definit ¸ia 3 Se nume¸ste sistem caracteristic asociat ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale
(7.1) urm˘atorul sistem simetric
dx
1
P
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
=
dx
2
P
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
= ... =
dx
n
P
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(7.2)
Se remarc˘a faptul c˘a funct ¸iile de la numitorii sistemului (7.2) sunt funct ¸iile
coeficient ale ecuat ¸iei (1).
Observat ¸ie. Anticip˘am c˘a rezolvarea unei ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale revine
la rezolvarea sistemului s˘au caracteristic, care este un sistem simetric pentru
care, dup˘a cum am demonstrat deja, rezolvarea ˆınseamn˘a determinarea a n−1
integrale prime independente.
Teorema care urmeaz˘a demonstreaz˘a faptul c˘a rezolvarea unei ecuat ¸ii cu
derivate part ¸iale revine la rezolvarea sistemului s˘au caracteristic.
Teorema 1 Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca funct ¸ia ϕ : D ⊂ R
n
→ R s˘a
fie solut ¸ie pentru ecuat ¸ia (7.1) este ca ϕ s˘a fie integral˘a prim˘a pentru sistemul
caracteristic (7.2).
7.1. ECUAT¸ II CU DERIVATE PART¸ IALE DE ORDINUL I 59
Demonstrat ¸ie. Suficient ¸a Presupunem c˘a ϕ este integral˘a prim˘a pentru
sistemul caracteristic (7.2). Conform cu teorema de caracterizare a integralei
prime, ϕ satisface ecuat ¸ia
P
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂ϕ
∂x
1
+P
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂ϕ
∂x
2
+... +
+P
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂ϕ
∂x
n
= 0,
adic˘a ϕ verific˘a ecuat ¸ia (7.1).
Necesitatea. Presupunem c˘a ϕ este solut ¸ie pentru ecuat ¸ia (7.1) ¸si s˘a ar˘at˘am
c˘a ϕ este inegral˘a prim˘a pentru sistemul (7.2). Pentru aceasta lu˘am o solut ¸ie
arbitrar˘a (x
1
, x
2
, ..., x
n
) a sistemului (7.2) ¸si ar˘at˘am c˘a ϕ(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = C.
Astfel, dac˘a calcul˘am diferent ¸iala funct ¸iei ϕ constat˘am
dϕ =
∂ϕ
∂x
1
dx
1
+
∂ϕ
∂x
2
dx
2
+... +
∂ϕ
∂x
n
dx
n
=
=
∂ϕ
∂x
1
P
1
P
n
dx
n
+
∂ϕ
∂x
2
P
2
P
n
dx
n
+... +
∂ϕ
∂x
n
P
n
P
n
dx
n
=
dx
n
P
n

P
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂ϕ
∂x
1
+P
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂ϕ
∂x
2
+...+
P
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
∂ϕ
∂x
n

=0,
ˆın care am folosit faptul c˘a ϕ satisface ecuat ¸ia (7.1). Deoarece dϕ = 0 deducem
c˘a ϕ(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = C, adic˘a ϕ este integral˘a prim˘a.
Teorema care urmeaz˘a indic˘a modalitatea prin care se afl˘a solut ¸ia general˘a
a unei ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de forma (7.1).
Teorema 2 Presupunem cunoscute funct ¸iile ϕ
1
, ϕ
2
, ..., ϕ
n−1
care sunt inte-
grale prime independente pentru sistemul caracteristic (7.2). Atunci orice
funct ¸ie Φ : R
n−1
→ R, Φ ∈ C
1
(R
n−1
), care are ca argumente cele n − 1
integrale prime, este solut ¸ie pentru ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale (7.1).
Demonstrat ¸ie. Trebuie s˘a verific˘am c˘a funct ¸ia u = Φ(ϕ
1
, ϕ
2
, ..., ϕ
n
) ˆınlocuit˘a
ˆın ecuat ¸ia (7.1) o transform˘a pe aceasta ˆın identitate. Calcul˘am derivatele
60 LECT¸ IA 7. ECUAT¸ II CU DERIVATE PART¸ IALE
part ¸iale ale funct ¸iei u:
∂u
∂x
1
=
∂Φ
∂ϕ
1
∂ϕ
1
∂x
1
+
∂Φ
∂ϕ
2
∂ϕ
2
∂x
1
+... +
∂Φ
∂ϕ
n−1
∂ϕ
n−1
∂x
1
∂u
∂x
2
=
∂Φ
∂ϕ
1
∂ϕ
1
∂x
2
+
∂Φ
∂ϕ
2
∂ϕ
2
∂x
2
+... +
∂Φ
∂ϕ
n−1
∂ϕ
n−1
∂x
2
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
∂u
∂x
n
=
∂Φ
∂ϕ
n
∂ϕ
1
∂x
n
+
∂Φ
∂ϕ
2
∂ϕ
2
∂x
n
+... +
∂Φ
∂ϕ
n−1
∂ϕ
n−1
∂x
n
.
ˆ
Inmult ¸im prima relat ¸ie cu P
1
, a doua cu P
2
,..., ultima cu P
n
¸si adun˘am relat ¸iile
astfel obt ¸inute, membru cu membru:
P
1
∂u
∂x
1
+P
2
∂u
∂x
2
+... +P
n
∂u
∂x
n
=
=
∂Φ
∂ϕ
1

P
1
∂ϕ
1
∂x
1
+P
2
∂ϕ
1
∂x
2
+... +P
n
∂ϕ
1
∂x
n

+
+
∂Φ
∂ϕ
2

P
1
∂ϕ
2
∂x
1
+P
2
∂ϕ
2
∂x
2
+... +P
n
∂ϕ
2
∂x
n

+
+... +
∂Φ
∂ϕ
n−1

P
1
∂ϕ
n−1
∂x
1
+P
2
∂ϕ
n−1
∂x
2
+... +P
n
∂ϕ
n−1
∂x
n

= 0.
Am folosit aici faptul c˘a parantezele sunt nule din cauz˘a c˘a funct ¸iile ϕ
i
sunt
integrale prime deci verific˘a ecuat ¸ia din teorema de caracterizare a integralelor
prime.
Exemplu. Oferim acum un exemplu simplu ˆın trei dimensiuni, pentru a fixa
rezultatele teoretice. Fie ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale ¸si sistemul caracteristic
asociat:
x
∂u
∂x
+y
∂u
∂y
+ (x +y)
∂u
∂z
= 0,
dx
x
=
dy
y
=
dz
x +y
.
Obt ¸inem c˘a sistemul caracteristic admite urm˘atoarele dou˘a integralele prime
ϕ
1
(x, y, z) = x/y, ϕ
2
(x, y, z) = x + y − z. Cu ajutorul matricii iacobiane se
constat˘a c˘a aceaste integrale prime sunt independente. Atunci, conform cu
teorema anterioar˘a, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date este funct ¸ia
u = Φ(x/y, x +y −z) .
7.2. PROBLEMA CAUCHY 61
7.2 Problema Cauchy
Se remarc˘a din forma solut ¸iei generale a unei ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de
ordinul I gradul mare de arbitrarietate al solut ¸iei. Dac˘a la ecuat ¸iile diferent ¸iale
ordinare solut ¸ia general˘a depinde constantele de integrare care sunt arbitrare,
ˆın cazul de fat ¸˘a chiar ¸si funct ¸ia care define¸ste solut ¸ia este arbitrar˘a. Se pune
problema determin˘arii unei anumite solut ¸ii, adic˘a a elimin˘arii arbitrariului
din solut ¸ie. Ca ¸si la ecuat ¸iile diferent ¸iale ordinare acest lucru se rezolv˘a prin
impunerea unor condit ¸ii, numite condit ¸ii init ¸iale sau condit ¸ii Cauchy. Aceste
condit ¸ii ˆımpreun˘a cu ecuat ¸ia propriu-zis˘a formeaz˘a problema Cauchy. Forma
general˘ a a condit ¸iei Cauchy este
u(x
1
, x
2
, ..., x
n−1
, x
0
n
) = Ψ(x
1
, x
2
, ..., x
n−1
),
ˆın care funct ¸ia Psi este cunoscut˘a. Deci s-a fixat una dintre variabile ¸si, f˘ar˘a
s˘a se restrˆang˘a generalitatea, aceasta s-a ales ultima. Dac˘a se fixeaz˘a alt˘a
variabil˘a, atunci se poate recurge la reordonarea variabilelor.
Algoritmul de rezolvare a problei Cauchy este urm˘atorul :
i) se determin˘a cele n −1 integrale prime independente ale sistemului car-
acteristic;
ii) se ata¸seaz˘a condit ¸ia Cauchy lˆang˘a integralele prime. Se obt ¸ine un sistem
de n relat ¸ii din care se elimin˘a variabilele ¸si se obt ¸ine o relat ¸ie ”curat˘a” numai
ˆın constantele C
1
, C
2
, ...,C
n−1
;
iii) ˆın relat ¸ia obt ¸inut˘a la pasul precedent se ˆınlocuisc constantele cu expre-
siile lor complete de la integralele prime.
7.3 Ecuat ¸ii de ordinul I cvasiliniare
Ecuat ¸iile diferent ¸iale acest nume pentru c˘a sunt liniare numai ˆın derivatele
part ¸iale ale funct ¸iei necunoscute ¸si au forma general˘a:
Q
1
(x
1
, x
2
, .., x
n
, u)
∂u
∂x
1
+Q
2
(x
1
, x
2
, .., x
n
, u)
∂u
∂x
2
+..+
+Q
n
(x
1
, x
2
, .., x
n
, u)
∂u
∂x
n
=0 (7.3)
62 LECT¸ IA 7. ECUAT¸ II CU DERIVATE PART¸ IALE
De remarcat c˘a la o ecuat ¸ie cvasiliniar˘a funct ¸iile coeficient depind ¸si de funct ¸ia
necunoscut˘a, care este funct ¸ia u = u(x
1
, x
2
, ..., x
n
), iar termenul liber nu mai
este nul, ca la ecuat ¸iile liniare.
ˆ
In teorema care urmeaz˘a se demonstreaz˘a o modalitate prin care rezolvarea
unei ecuat ¸ii cvasiliniare se reduce la rezolvarea unei ecuat ¸ii liniare.
Teorema 3 Orice ecuat ¸ie cvasiliniar˘a se reduce la o ecuat ¸ie liniar˘a pentru o
nou˘a funct ¸ie necunoscut˘a care depinde de n + 1 variabile.
Demonstrat ¸ie. C˘aut˘am solut ¸ia ecuat ¸iei cvasiliniare (7.3) nu sub form˘a ex-
plicit˘a u = u(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ci sub forma implicit˘a
v(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = 0, v ∈ C
1
(D), D ⊂ R
n+1
,
∂u
∂x
= 0. (7.4)
Dac˘a deriv˘am ˆın (7.4) ˆın raport cu x
1
obt ¸inem
∂v
∂x
1
+
∂v
∂u
∂u
∂x
1
= 0 ⇒
∂u
∂x
1
= −
∂v
∂x
1
/
∂v
∂u
.
Analog se calculeaz˘a celelalte derivate part ¸iale care se introduc ˆın ecuat ¸ia (7.3)
¸si se obt ¸ine:
−Q
1
∂v
∂x
1
/
∂v
∂u
−Q
2
∂v
∂x
2
/
∂v
∂u
−... −Q
n
∂v
∂x
n
/
∂v
∂u
= Q
n+1
.
ˆ
Inmult ¸im aici cu −
∂v
∂u
, mut˘am termenul din dreapta ˆın stˆanga ¸si obt ¸inem
ecuat ¸ia liniar˘a
Q
1
∂v
∂x
1
+Q
2
∂v
∂x
2
+... +Q
n
∂v
∂x
n
+Q
n+1
∂v
∂u
= 0.
Avem aici o ecuat ¸ie cu derivate part ¸iale liniar˘a ˆın funct ¸ia necunoecut˘a v
care depinde de n + 1 varibile, ultimul fiind x
n+1
= u.
ˆ
In consecint ¸˘a, pen-
tru sistemul caracteristic asociat acestei ecuat ¸ii vor fi necesare n integrale
prime independente ϕ
1
, ϕ
2
, ..., ϕ
n
iar solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei va fi de forma
7.4. ECUAT¸ II CU DERIVATE PART¸ IALE DE ORDINUL I NELINIARE63
Psi(ϕ
1
, ϕ
2
, ..., ϕ
n
) = 0. Pentru a concretiza rezultatul teoretic din teorema 3,
indic˘am un exemplu simplu de ecuat ¸ie cvasiliniar˘a. Fie deci ecuat ¸ia cvasiliniar˘a
xy
2
∂u
∂x
+x
2
y
∂u
∂y
= u

x
2
+y
2

.
Cu procedeul din teorem˘a acest˘a ecuat ¸ie se transform˘a ˆıntr-o ecuat ¸ie liniar˘a
ˆın funct ¸ia necunoscut˘a v = v(x, y, u):
xy
2
∂v
∂x
+x
2
y
∂v
∂y
+u

x
2
+y
2

∂v
∂u
= 0.
Se ata¸seaz˘a apoi sistemul s˘au caracteristic, se g˘asesc integralele prime inde-
pendente ϕ
1
(x, y, u) = x
2
− y
2
¸si ϕ
2
(x, y, u) = xy/u ¸si atunci solut ¸ia general˘a
a ecuat ¸iei init ¸iale este Ψ(x
2
−y
2
, xy/u) = 0.
7.4 Ecuat ¸ii de ordinul I neliniare
Vom trata aceste ecuat ¸ii, fiind mai dificile, doar ˆın cazul particular cˆand funct ¸ia
necunoscut˘a depinde numai de dou˘a variabile. Pentru funct ¸ia z = z(x, y)
introducem notat ¸iile lui Monge:
p =
∂z
∂x
, q =
∂z
∂y
¸si atunci forma general˘a a unei ecuat ¸ii neliniare cu derivate part ¸iale este :
F(x, y, z, p, q) = 0, F : D ⊂ R
4
→R, (x, y) ∈ ∆ ⊂ R
2
. (7.5)
Procedeul de abordare a ecuat ¸iilor neliniare este unul de liniarizare.
ˆ
In acest
scop, deriv˘am ˆın (7.5), pe rˆand, ˆın raport cu x ¸si y:
∂F
∂x
+
∂F
∂z
∂z
∂x
+
∂F
∂p
∂p
∂x
+
∂F
∂q
∂q
∂x
= 0
∂F
∂y
+
∂F
∂z
∂z
∂y
+
∂F
∂p
∂p
∂y
+
∂F
∂q
∂q
∂y
= 0. (7.6)
64 LECT¸ IA 7. ECUAT¸ II CU DERIVATE PART¸ IALE
Se poate constata imediat c˘a
∂p
∂y
=

∂y

∂z
∂x

=

2
z
∂x∂y
∂q
∂x
=

∂x

∂z
∂y

=

2
z
∂x∂y
,
ˆın care am folosit faptul c˘a funct ¸ia z ∈ C
(
∆) ¸si deci satisface criteriul lui
Schwartz. Atunci sistemul de ecuat ¸ii (7.6) poate fi scris ˆın forma
∂F
∂p
∂p
∂x
+
∂F
∂p
∂p
∂y
= −
∂F
∂x

∂F
∂z
∂z
∂x
∂F
∂p
∂q
∂x
+
∂F
∂p
∂q
∂y
= −
∂F
∂y

∂F
∂z
∂z
∂y
(7.7)
Extindem acum notat ¸iile lui Monge:
X =
∂F
∂x
, Y =
∂F
∂y
, Z =
∂F
∂z
, P =
∂F
∂p
, Q =
∂F
∂q
(7.8)
¸si atunci sistemul (7.7) cap˘at˘a forma:
P
∂p
∂x
+Q
∂p
∂y
= −(X +pZ)
P
∂q
∂x
+Q
∂q
∂y
= −(Y +qZ) .
Avem aici dou˘a ecuat ¸ii cvasiliniare cu derivate part ¸iale. Folosim aici pro-
cedeul deja expus ¸si trecem aceste ecuat ¸ii ˆın forma lor liniar˘a, apoi ata¸sa˘am
pentru fiecare sistemul caracteristic. Dup˘a egalarea p˘art ¸ilor comune obt ¸inem
urm˘atorul sistem simetric:
dx
P
=
dy
Q
=
dp
−(X +pZ)
=
dq
−(Y +qZ)
. (7.9)
Dac˘a t ¸inem cont c˘a
dz =
∂z
∂x
dx +
∂z
∂y
dy = pdx +qdy,
7.4. ECUAT¸ II CU DERIVATE PART¸ IALE DE ORDINUL I NELINIARE65
atunci putem scrie
pdx
pP
=
qdy
qQ

pdx +qdy
pP +qQ
=
dx
P

dx
P
=
dz
pP +qQ
,
ˆın care am folosit propriet˘at ¸i ale proport ¸iilor derivate. Cu relat ¸ia de mai sus
complet˘am sistemul caracteristic (7.9) ¸si atunci avem:
dx
P
=
dy
Q
=
dz
pP +qQ
=
dp
−(X +pZ)
=
dq
−(Y +qZ)
. (7.10)
Cu sistemul simetric (7.10) putem acum s˘a rezolv˘am ecuat ¸ia init ¸ial˘a neliniar˘a.
Se caut˘a dou˘a integrale prime pentru sistemul simetric (7.10) din care s˘a se
poat˘a explicita funct ¸iile p ¸si q ˆın funct ¸ie de x ¸si y ¸si dou˘a constante de inte-
grare C
1
¸si C
2
. Apoi t ¸inem cont c˘a dz = pdx + qdy, ˆınlocuim aici expresiile
g˘asite pentru p ¸si q ¸si obt ¸inem o ecuat ¸ie numai ˆın funct ¸ia z. Se rezolv˘a acest˘a
ecuat ¸ie ¸si se g˘ase¸ste z(x, y) = ϕ(x, y, C
1
, C
2
, K), constanta K, care a ap˘arut
de ultima integrare, se elimin˘a prin impunerea funct ¸iei z s˘a verifice ecuat ¸ia
neliniar˘a init ¸ial˘a.
Spunem c˘a am obt ¸inut astfel integrala general˘a a ecuat ¸iei neliniare z(x, y) =
ϕ(x, y, C
1
, C
2
). O integral˘a particular˘a se obt ¸ine prin eliminarea constan-
telor C
1
¸si C
2
din sistemul

z = ϕ(x, y, C
1
, C
2
)
∂ϕ
∂C
1
= 0,
∂ϕ
∂C
2
= 0
66 LECT¸ IA 7. ECUAT¸ II CU DERIVATE PART¸ IALE
Lect ¸ia 8
Stabilitate
8.1 Not ¸iuni de stabilitate
Obiective:
1. Ca un mic studiu calitativ al ecuat ¸iilor diferent ¸iale, se expun cˆateva
not ¸iuni privind stabilitatea solut ¸iilor ecuat ¸iilor diferent ¸iale.
2. Sunt prezentate principalele tipuri de stabilitate ¸si este expus ˆın detaliu
criteriul lui Hurwitz.
3. O tratare modern˘a a teoriei stabilit˘at ¸ii se bazeaz˘a pe rezultatele lui Lia-
punov. Aici sunt prezentate doar not ¸iunile introductive ale stabilit˘at ¸ii in sens
Liapunov.
Este cunoscut faptul c˘a cele mai multe fenomene fizice sunt modelate prin
ecuat ¸ii diferent ¸iale sau sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale. O stare distinct˘a a
acestor fenomene fizice, mai ales ˆın cazul proceselor ˆın funct ¸ionare ˆın regim
stat ¸ionar, o constituie starea de echilibru, sau pozit ¸ia de echilibru. Pentru
speciali¸stii tehnicieni prezint˘a interes deosebit starea de echilibru stabil.
ˆ
In
termeni tehnici, aceasta este starea ˆın jurul c˘areia se mi¸sc˘a sistemul dac˘a este
supus unor impulsuri init ¸iale.
ˆ
In termeni matematici, stabilitatea ˆınseamn˘a
studiul acelor solut ¸ii ale sistemelor de ecuat ¸ii diferent ¸iale care sunt constante
67
68 LECT¸ IA 8. STABILITATE
ˆın timp.
S˘a consider˘am un sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale scris ˆın forma sa vectorial˘a:
˙ x = f(t, x), (8.1)
ˆın care x ¸si f sunt funct ¸ii vectoriale n−dimensionale.
Se presupun satisf˘acute urm˘atoarele ipoteze standard:
i) f este continu˘a ˆın (t, x) pe domeniul D = {(x, y)/t ≥, x ≤ a};
ii) f este funct ¸ie Lipschitz ˆın variabila x pe domeniul D.
Observat ¸ie. Dac˘a ˆın sistemul (8.1) se presupune c˘a x ¸si f sunt funct ¸ii scalare
¸si ˆın definit ¸ia domeniului D se ˆınlocuie¸ste norma cu modulul, se obt ¸ine cazul
ecuat ¸iilor diferent ¸iale.
Ne intereseaz˘a pentru sistemul (8.1) numai solut ¸iile stat ¸ionare, sau de
echilibru, adic˘a solut ¸iile x = ϕ(t) ≡ C, C =constant˘a. S¸i mai mare interes
prezint˘a solut ¸ia banal˘a x = 0. Orice studiu asupra solut ¸iei x = ϕ(t), pen-
tru sistemul (8.1), se poate reduce la studiul solut ¸iei banale, x = 0, printr-o
operat ¸ie de translat ¸ie. Singurul inconvenient este c˘a sistemul sufer˘a o u¸soar˘a
adaptare.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a facem translat ¸ia y = x−ϕ(t), obt ¸inem ˙ y = ˙ x− ˙ ϕ =
f(t, x) − ˙ ϕ = f(t, y +ϕ) − ˙ ϕ.
Am obt ¸inut deci sistemul
˙ y = g(t, y), unde g(t, y) = f(t, y +ϕ(t)) − ˙ ϕ(t). (8.2)
Aceasta dovede¸ste c˘a nu restrˆangem generalitatea dac˘a studiem doar stabili-
tatea solut ¸iei banale pentru sistemul diferent ¸ial (8.1). Trebuie doar ca sistemul
s˘a satisfac˘a condit ¸ia f(t, 0) = 0, ∀t ≥ 0, adic˘a sistemul s˘a admit˘a solut ¸ia ba-
nal˘a x = 0.
Dac˘a fix˘am t
0
≥ 0 ¸si consider˘am cunoscut˘a valoarea
x
0
= x(t
0
) (8.3)
atunci am format problema Cauchy (8.1)+(8.3).
Pentru o fixare a perechii (t
0
, x
0
) ∈ D, ˆın baza ipotezelor standard, deducem
c˘a problema Cauchy (8.1)+(8.3) admite solut ¸ie unic˘a. Evident, pentru o alt˘a
fixare (t
0
, x
0
) ∈ D, problema va avea o alt˘a unic˘a solut ¸ie. Pentru a evident ¸ia
dependent ¸a solut ¸iei de fixarea (t
0
, x
0
) ∈ D o vom nota cu x(t, t
0
, x
0
).
8.1. NOT¸ IUNI DE STABILITATE 69
Definit ¸ia 1 Solut ¸ia x = 0 pentru problema Cauchy (8.1)+(8.3) este numit˘a
stabil˘a dac˘a: ∀ε > 0 ¸si t
0
≥ 0 ∃δ(ε, t
0
) > 0 astfel ˆıncˆat pentru tot ¸i x
0
xu
proprietatea x
0
≤ δ(ε, t
0
) solut ¸ia corespunz˘atoare lui t
0
¸si x
0
este definit˘a pe
semiaxa [t
0
, ∞) ¸si satisface condit ¸ia
x(t, t
0
, x
0
) ≤ ε, ∀t ≥ t
0
.
Definit ¸ia 2 Solut ¸ia x = 0 pentru problema Cauchy (8.1)+(8.3) este numit˘a
uniform stabil˘a dac˘a sunt satisf˘acute condit ¸iile din definit ¸ia 1 cu δ(ε, t
0
) ≡
δ(ε), adic˘a δ nu depinde t
0
.
Definit ¸ia 3 Solut ¸ia x = 0 pentru problema Cauchy (8.1)+(8.3) este numit˘a
asimptotic stabil˘a dac˘a este stabil˘a ˆın sensul definit ¸iei 1 ¸si ˆın plus avem :
∃γ(t
0
) > 0 astfel ˆıncˆat lim
t→∞
x(t, t
0
, x
0
) = 0 pentru orice solut ¸ie x(t, t
0
, x
0
)
ce corespunde lui x
0
care satisface condit ¸ia x
0
≤ γ(t
0
).
Definit ¸ia 4 Solut ¸ia x = 0 pentru problema Cauchy (8.1)+(8.3) este numit˘a
uniform asimptotic stabil˘a dac˘a sunt ˆındeplinite condit ¸iile din definit ¸ia 3 ˆın
care ˆıns˘a γ nu depinde t
0
.
Studiind cele patru definit ¸ii ale stabilit˘at ¸ii putem deduce urm˘atoarea leg˘atur˘a
ˆıntre tipurile de stabilitate:
Stabilitatea asimptotic˘a uniform˘a implic˘a atˆat stabilitatea uniform˘a cˆat ¸si
stabilitatea asimptotic˘a iar acestea dou˘a implic˘a, fiecare, stabilitatea simpl˘a.
Facem precizarea c˘a proprietatea de stabilitate se refer˘a la solut ¸ia unui sis-
tem de ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸si nu la sistem ˆın sine. Este posibil ca un acela¸si
sistem s˘a aib˘a simultan atˆat solut ¸ii stabile cˆat ¸si solut ¸ii instabile.
Exemplul 1. Un exemplu clasic care sust ¸ine aceast˘a afirmat ¸ie este oferit
de pendulul matematic, a carui mi¸scare este modelat˘a prin ecuat ¸ia:
x

+ sin x = 0, t ≥ 0. (8.4)
Se observ˘a c˘a ecuat ¸ia (8.4) admite dou˘a solut ¸ii stat ¸ionare x
1
= 0 ¸si x
2
= π,
corespunz˘atoare celor dou˘a pozit ¸ii de echilibru ale pendulului. Se arat˘a ime-
diat c˘a x
1
este solut ¸ie stabil˘a ˆın timp ce solut ¸ia x
2
este instabil˘a.
70 LECT¸ IA 8. STABILITATE
Exemplul 2. Pentru a evident ¸ia diferent ¸a ˆıntre stabilitatea simpl˘a ¸si stabil-
itatea asimptotic˘a vom considera mi¸scarea unui punct material sub act ¸iunea
unei fort ¸e de atract ¸ie, modelat˘a de ecuat ¸ia x

= −kx, k > 0 sau x


2
x = 0.
Ecuat ¸ia sa caracteristic˘a λ
2

2
= 0 are r˘ad˘acini complex conjugate ¸si atunci
solut ¸ia general˘a x(t) = C
1
cos ωt +C
2
sin ωt. Dac˘a lu˘am datele init ¸iale x(0) =
x
0
¸si x

(0) = v
0
obt ¸inem constantele C
1
= x
0
¸si C
2
= v
0
/ω, deci solut ¸ia unic˘a
corespunz˘atoare acestor date init ¸iale este
x(t) = x
0
cos ωt +
v
0
ω
sin ωt
Se constat˘a imediat c˘a nu exist˘a lim
t→∞
x(t), pentru c˘a funct ¸iile sin t ¸si cos t nu
au limit˘a la infinit. Deci solut ¸ia nu este asimptotic stabil˘a. Dac˘a alegem x
0
¸si v
0
astfel ˆıncˆat |x
0
| + |v
0
|/ω < δ obt ¸inem |x(t)| ≤ ε ¸si deci solut ¸ia nul˘a este
stabil˘a.
8.2 Stabilitatea solut ¸iilor
Ne vom limita la studiul solut ¸iilor ecuat ¸iilor diferent ¸iale de ordinul n cu coeficient ¸i
constant ¸i, deci au forma general˘a:
x
(n)
+a
n−1
x
(n−1)
+... +a
1
x

+a
0
x = 0, (8.5)
ˆın care a
0
, a
1
, ..., a
n−1
sunt constante.
Fiind o ecuat ¸ie liniar˘a, stabilitatea unei solut ¸ii oarecare se reduce la sta-
bilitatea solut ¸iei nule, adic˘a solut ¸ia care corespunde la datele init ¸iale x(t
0
) =
x

(t
0
) = ... = x
(n−1)
(t
0
) = 0. O solut ¸ie arbitrar˘a corespunz˘atoare unor date
init ¸iale situate ˆın vecin˘atatea celor de mai sus se obt ¸ine din forma general˘a a
solut ¸iei care, ˆın cazul cˆand ecuat ¸ia caracteristic˘a are r˘adinile reale ¸si simple,
este
x(t) = C
1
e
λ
1
t
+C
2
e
λ
2
t
+... +C
n
e
λ
n
t
ˆ
In cazul ˆın care ecuat ¸ia caracteristic˘a are o r˘adin˘a real˘a λ multipl˘a de ordinul
m, solut ¸ia este de forma
x(t) =

C
1
+C
2
t +... +C
m
t
m−1

e
λt
+...
8.2. STABILITATEA SOLUT¸ IILOR ECUAT¸ IILOR DIFERENT¸ IALE 71
Indic˘am acum, f˘ar˘a demonstrat ¸ie, un rezultat de stabilitate.
Teorema 1 Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca solut ¸ia nul˘a x(t) = 0
s˘a fie asimptotic stabil˘a (deci ¸si stabil˘a) pentru ecuat ¸ia (8.4) este ca toate
r˘ad˘acinile ecuat ¸iei caracteristice, ata¸sat˘a ecuat ¸iei diferent ¸iale (8.4), s˘a aib˘a
partea real˘a negativ˘a.
Evident, dac˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are r˘ad˘acini reale, acestea trebuie s˘a fie
negative. Vom transpune rezultatul teoretic din aceast˘a teorem˘a pe cˆateva
cazuri particulare.
Ecuat ¸ia de ordinul I. Fie ecuat ¸ia x

+ ax = 0, a =constant˘a. Ecuat ¸ia
caracteristic˘a λ+a = 0 are r˘ad˘acina λ = −a ¸si atunci solut ¸ia nul˘a este asimp-
totic stabil˘a dac˘a a > 0.
Ecuat ¸ia de ordinul II. Fie ecuat ¸ia x

+ ax

+ bx = 0, a, b =constante.
Dac˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a λ
2
+aλ+b = 0 are r˘ad˘acinile reale, atunci acestea
sunt negative dac˘a ¸si numai dac˘a S < 0 ¸si P > 0 ¸si atunci a > 0, b > 0. Dac˘a
ecuat ¸ia caracteristic˘a are r˘ad˘acinile complex conjugate x
1,2
= α ± iβ, atunci
partea real˘a este α ¸si trebuie s˘a fie negativ˘a. Dar x
1
+ x
2
= 2α = −a, deci
a > 0. Apoi x
1
x
2
= a = α
2

2
> 0 ¸si deci a > 0.
Ecuat ¸ia de ordinul III. Rezultatul de stabilitate pentru acest˘a ecuat ¸ie este
cunoscut sub denumirea de Criteriul lui Hurwitz.
Fie ecuat ¸ia (*) x

+ax

+bx

+cx = 0, a, b, c =constante.
Propozit ¸ia 1 Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca r˘ad˘acinile ecuat ¸iei caracter-
istice ata¸sat˘a ecuat ¸iei (*) s˘a aib˘a partea real˘a negativ˘a (deci ca solut ¸ia banal˘a
s˘a fie asimptotic stabil˘a) este s˘a avem a > 0, b > 0, c > 0 ¸si ab > c.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea Presupunem c˘a r˘ad˘acinile ecuat ¸iei caracteris-
tice sunt reale ¸si negative sau sunt complexe ¸si au toate partea real˘a nega-
tiv˘a ¸si atunci s˘a ar˘at˘am c˘a sunt ˆındeplinite condit ¸iile a > 0, b > 0, c > 0
¸si ab > c. Oricum, una din r˘ad˘acinile ecuat ¸iei caracteristice este reale˘a, s˘a
zicem x
1
= α, iar celelalte x
2,3
= α
1
± iβ
1
. Atunci x
1
+ x
2
+ x
3
= −a ¸si
x
1
+ x
2
+ x
3
= α + 2α
1
< 0, deci a > 0. Apoi x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
1
x
3
= b
¸si x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
1
x
3
= 2αα
1
+ α
2
1
+ β
2
1
> 0, deci b > 0.
ˆ
In sfˆar¸sit, din
72 LECT¸ IA 8. STABILITATE
x
1
x
2
x
3
= −c ¸si x
1
x
2
x
3
= α(α
2
1

2
1
) < 0 deducem c > 0. S˘a ar˘at˘am c˘a ab > c.
Se constat˘a prin calcul direct c˘a ab = −(x
1
+ x
2
+ x
3
)(x
1
x
2
+ x
1
x
3
+ x
2
x
3
) =
−(α + 2α
1
)(2αα
1

2
1

2
1
) ¸si atunci −ab < −c, deci ab > c.
Suficent ¸a. Se demonstreaz˘a ˆıntr-o manier˘a foarte asem˘an˘atoare cu cea de la
necesitate.
8.3 Stabilitatea ˆın sens Liapunov
Vom ˆıncheia paragraful cu cˆateva considerat ¸ii asupra stabilit˘at ¸ii ˆın sens Lia-
punov. Pentru aceasta relu˘am sistemul diferent ¸ial
x

= f(t, x), (8.6)
ˆın care funct ¸ia f satisface pe [0, ∞)×D, D ⊂ R
n
condit ¸iile teoremei lui Picard
¸si f(t, 0) = 0.
Definit ¸ia 5 Se nume¸ste funct ¸ie Liapunov ata¸sat˘a sistemului (8.6), funct ¸ia
V = V (t, x) care satisface condit ¸iile:
i) V ∈ C
1
([0, ∞) ×D);
ii) V este funct ¸ie pozitiv definit˘a, adic˘a V (t, x) ≥ a(|x|), unde a : [0, ∞) →
R, a(0) = 0 ¸si a este funct ¸ie continu˘a ¸si cresc˘atoare;
iii)
dV
dt
=
∂V
∂t
+
n
¸
i=1
∂V
∂x
i
f
i
≤ 0, ∀t ∈ [0, ∞).
Spunem c˘a ˆın iii) avem derivata total˘a a funct ¸iei V ˆın baza sistemului (6).
Teorema 2 Dac˘a sistemului (8.6) i se poate ata¸sa o funct ¸ie Liapunov, atunci
solut ¸ia banal˘a x(t) = 0 este stabil˘a.
Demonstrat ¸ie. Fix˘am t
0
∈ [0, ∞) ¸si x
0
= x(t
0
). Ata¸s˘am aceast˘a condit ¸ie
lˆang˘a sistemul diferent ¸ial (8.6) pentru a constitui problema Cauchy. Trebuie
atunci s˘a ar˘at˘am c˘a orice solut ¸ie a problemei Cauchy, pentru care x
0
este
suficient de mic, deci x(t, t
0
, x
0
) este ea ˆıns˘a¸si suficient de mic˘a. Alegem ε > 0,
8.3. STABILITATEA
ˆ
IN SENS LIAPUNOV 73
arbitrar de mic ¸si not˘am ε
1
= a(ε). Pentru c˘a funct ¸ia V este continu˘a, deducem
c˘a dac˘a |x
0
| ≤ δ(ε
1
) atunci V (t, x
0
) < ε
1
, ∀t ≥ 0 (1). Apoi, din condit ¸ia iii)
a definit ¸iei lui V , prin integrarea ei, se obt ¸ine V (t, x(t, t
0
, x
0
)) ≤ V (t, x
0
) (2).
Din relat ¸iile (1) ¸si (2) se obt ¸ine V (t, x(t, t
0
, x
0
)) ≤ ε
1
= a(ε) (3). Dar din
pozitiva definire avem V (t, x(t, t
0
, x
0
)) ≥ a|x(t, t
0
, x
0
)| ¸si atunci folosind (3)
deducem a(ε) > a(|x(t, t
0
, x
0
)|) ¸si pentru c˘a funct ¸ia a este cresc˘atoare deducem
|x(t, t
0
, x
0
)| < ε, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Studiul stabilit˘at ¸ii cu metoda propus˘a de Liapunov prezint˘a dezavantajul c˘a
pentru fiecare sistem diferent ¸ial trebuie gasit˘a funct ¸ia Liapunov, ceea ce nu
este un lucru foarte facil.
74 LECT¸ IA 8. STABILITATE
Lect ¸ia 9
Teme aplicative
9.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale elementare
1. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
xdy −ydx =

1 +x
2
dy +

1 +y
2
dx.
Rezolvare:
Observ˘am c˘a este o ecuat ¸ie cu variabile separabile.
xdy −

1 +x
2
dy = ydx +

1 +y
2
dx ⇔
(x −

1 +x
2
)dy = (y +

1 +y
2
)dx ⇔
dy
y +

1 +y
2
=
dx
x −

1 +x
2

dy
y +

1 +y
2
=

dx
x −

1 +x
2

(y −

1 +y
2
)dy =

(x +

1 +x
2
)dx.
75
76 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
Calcul˘am separat integrala:
I =


1 +t
2
dt.
Avem:
I =

1 +t
2

1 +t
2
dt =

1

1 +t
2
dt +

t
2

1 +t
2
dt =
= ln(

1 +t
2
+t) +

t
t

1 +t
2
dt = ln(

1 +t
2
+t) +

t(

1 +t
2
)

dt =
= ln(

1 +t
2
+t) +t

1 +t
2


1 +t
2
dt.
Obt ¸inem:
I =
ln(

1 +t
2
+t) +t

1 +t
2
2
.
Revenim ˆın ecuat ¸ia noastr˘a ¸si avem:
y
2
2

ln(

1 +y
2
+y) +y

1 +y
2
2
=
=
x
2
2
+
ln(

1 +x
2
+x) +x

1 +x
2
2
+c
2. S˘a se integreze ecuat ¸ia:

y
2
+xy
2

dx =

x
2
−yx
2

dy
Rezolvare:
Observ˘am c˘a este o ecuat ¸ie cu variabile separabile
y
2
(1 +x) dx = x
2
(1 −y) dy ⇔
1 +x
x
2
dx =
1 −y
y
2
dy ⇔
9.1. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ELEMENTARE 77

1 +x
x
2
dx =

1 −y
y
2
dy ⇔

1
x
+ ln x = −
1
y
−ln y +c
3. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
(x + 2y)dx −xdy = 0
Rezolvare:
Observ˘am c˘a este o ecuat ¸ie omogena deoarece:
P(x, y) = x + 2y ⇔ P(tx, ty) = tx + 2ty ⇔ P(tx, ty) = tP(x, y)
¸si
Q(x, y) = x ⇔ Q(tx, ty) = tx ⇔ Q(tx, ty) = Q(x, y).
Facem schimbarea de variabil˘a y = zx ¸si diferent ¸iind obt ¸inem:
dy = zdx +xdz.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a avem:
(x + 2zx)dx −x(zdx +xdz) = 0 ⇔
(x +zx)dx −xzdx −x
2
dz = 0 ⇔
xdx = x
2
dz ⇔ dz =
dx
x
⇔z = ln x + ln c ⇔
y
x
= ln(xc) ⇔y = x ln(cx).
4. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
ydx + (2

xy −x) dy = 0.
78 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
Rezolvare:
Observ˘am c˘a este o ecuat ¸ie omogen˘a deoarece:
P(x, y) = y ⇔ P(tx, ty) = ty ⇔ P(tx, ty) = tP(x, y)
Q(x, y) = 2

xy −x ⇔ Q(tx, ty) = 2

txty −tx ⇔
Q(tx, ty) = t(2

xy −x) ⇔ Q(tx, ty) = tQ(x, y).
Facem schimbarea de variabil˘a y = zx ¸si diferent ¸iind obt ¸inem:
dy = zdx +xdz.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a avem:
zxdx + (2

x
2
z −x)(zdx +xdz) = 0 ⇔
zxdx + 2x

zdx −xzdx +x
2
(2

z −1)dz = 0 ⇔
2x

zdx = −x
2
(2

z −1)dz ⇔
2dx
x
˙ =−
2

z −1

z
dz ⇔

2dx
x
=


2

z −1

z
dz ⇔
2 ln x =

(−2 +
1

z
)dz ⇔ 2 ln x = −2z + 2

z +c ⇔
2 ln x = −2
y
x
+ 2

y
x
+c
5. S˘a se integreze ecuat ¸ia
(3x + 3y −1)dx + (x +y −1)dy = 0.
Rezolvare:
(3x + 3y −1)dx = −(x +y −1)dy ⇔
dy
dx
= −
3x + 3y −1
x +y −1
⇔ y
,
= −
3x + 3y −1
x +y −1
.
9.1. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ELEMENTARE 79
Observ˘am ca ecuat ¸ia se poate reduce la o ecuat ¸ie cu variabile separabile.
Facem schimbarea de variabil˘a z = x +y . Derivˆand obt ¸inem:
y
,
+ 1 = z
,
⇔ −
3z −1
z −1
+ 1 = z
,

−3z + 1 +z −1
z −1
=
dz
dx

z −1
z
dz = −2dx ⇔

z −1
z
dz =

−2dx ⇔ z −ln z = −2x +c ⇔
x +y −ln(x +y) + 2x = c ⇔
3x +y −ln(x +y) = c
6. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
y
,
=

4x + 2y −1
Rezolvare:
Observ˘am c˘a ecuat ¸ia se poate reduce la o ecuat ¸ie cu variabile separabile.
Facem schimbarea de variabil˘a z = 4x + 2y −1.. Derivˆand obt ¸inem:
z
,
= 4 + 2y
,
⇔ y
,
=
z
,
−4
2

z
,
−4 = 2

z ⇔ z
,
= 2

z + 4 ⇔
dz
dx
= 2

z + 4 ⇔
dz
2

z + 4
= dx ⇔

dz
2

z + 4
=

dx ⇔ t =

z ⇔ z = t
2
⇔ dz = 2tdt ⇔

2tdt
2t + 4
= x +c ⇔

(1 −
4
2t
)dt = x +c ⇔
t −2 ln t = x +c ⇔

z −2 ln

z = x +c ⇔
80 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE

4x + 2y −1 −ln(4x + 2y −1) = x +c
7. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
2(x + 4y −6)dx = (7x +y −15)dy.
Rezolvare:
Observ˘am c˘a ecuat ¸ia se poate reduce la o ecuat ¸ie omogen˘a.
Avem sistemul:
x + 4y −6 = 0, 7x +y −15 = 0.
Rezolvˆand acest sistem se obt ¸in solut ¸iile:
x
0
= 2, y
0
= 1.
Facem translat ¸ia:
u = x −2 ⇔ x = u + 2 ⇔ dx = du
v = y −1 ⇔ y = v + 1 ⇔ dy = dv.
Cu aceast˘a translat ¸ie obt ¸inem:
2 (u + 4v) du = (7u +v) dv ⇔
Am obt ¸inut o ecuat ¸ie omogen˘a.
Facem schimbarea de variabil,a v = zu ¸si diferent ¸iind obt ¸inem: dv = zdu+udz.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a avem:
2 (u + 4zu) du = (7u +zu) (zdu +udz) ⇔
2 (1 + 4z) du = (7 +z)zdu + (7 +z)udz ⇔
(2 + 8z −7z −z
2
)du = (7 +z)udz ⇔
du
u
=
7 +z
−z
2
+z + 2
dz ⇔
9.1. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ELEMENTARE 81

du
u
=

7 +z
−z
2
+z + 2
dz
du
u

ln u = −

z + 7
z
2
−z −2
dz ⇔
z + 7
z
2
−z −2
=
z + 7
(z + 1) (z −2)
=
A
z + 1
+
B
z −2

z + 7 = Az −2A +Bz +B
echivalent cu sistemul:
A +B = 1, −2A +B = 7,
care are solut ¸iile:
A = −2, B = 3 ⇔
ln u =

2
z + 1
dz −

3
z −2
dz
ln u = 2 ln(z + 1) −3 ln(z −2) + ln c ⇔
u = c (z + 1)
2
(z −2)
−3

u = c

v
u
+ 1

2

v
u
−2

−3

x −2 = c

y −1
x −2
+ 1

2

y −1
x −2
−2

−3

(y −2x + 3)
3
= c (y +x −3)
2
8. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
(2x −4y + 6)dx + (x +y −3)dy = 0.
Rezolvare:
Observ˘am ca ecuat ¸ia se poate reduce la o ecuat ¸ie omogen˘a.
Avem sistemul:
2x −4y + 6 = 0, x +y −3 = 0
82 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
cu solut ¸iile
x
0
= 1, y
0
= 2.
Facem schimb˘arile de variabile :
u = x −1 ⇔x = u + 1 dx = du
v = y −2 ⇔ y = v + 2 dy = dv.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a obtinem :
(2u + 2 −4v −8 + 6)du + (u + 1 +v + 2 −3)dv = 0.
Ecuat ¸ia fiind omogen˘a, facem schimbarea v = zu, dv = zdu +udz
(2u −4zu)du + (u +zu)(zdu +udz) = 0 ⇔
(2 −4z)du + (1 +z)(zdu +udz) = 0 ⇔
(2 −4z +z +z
2
)du +u(1 +z)dz = 0 ⇔
(z
2
−3z + 2)du = −u(z + 1) ⇔
du
u
= −
z + 1
z
2
−3z + 2

du
u
= −

z + 1
z
2
−3z + 2
dz (1)
z + 1
z
2
−3z + 2
=
z + 1
(z −1)(z −2)
=
A
z −1
+
B
z −2

Az −2A +Bz −B = z + 1 ⇔
Avem sistemul:
A +B = 1, −2A −B = 1
cu solut ¸iile:
A = −2, B = 3.
ˆ
Inlocuind ˆın relat ¸ia (1) obt ¸inem:
ln u =

2
z −1
dz −

3
z −2
dz
9.1. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ELEMENTARE 83
ln u = 2 ln(z −1) −3 ln(z −2) + ln c
ln u = ln
(
y
u
−1)
2
(
y
u
−2)
+ ln c ⇔
u = c
(v −u)
2
(v −2u)
3
u ⇔
(v −2u)
3
= c(v −u)
2

(y −2 −2x + 2)
3
= c(y −2 −x + 1)
2
(y −2x)
3
= c(y −x −1)
2
9. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
(2x + 3x
2
y)dx + (x
3
−3y
2
)dy = 0.
Rezolvare:
P(x, y) = 2x + 3x
2
y, Q(x, y) = x
3
−3y
2
∂P
∂y
= 3x
2
∂Q
∂x
= 3x
2
Avem o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a exact˘a. Atunci
∃ F a.i.
∂F
∂x
= P si
∂F
∂y
= Q.
Funct ¸ia F = F(x, y) se obt ¸ine ˆın felul urm˘ator:
F =

P(x, y)dx =

(2x + 3x
2
y)dx = x
2
+x
3
y +C(y)
Vom calcula
∂F
∂y
¸si egal˘am cu Q.
∂F
∂y
= x
3
+C

(y)
84 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
x
3
+C

(y) = x
3
−3y
2

C

(y) = −3y
2

C(y) =

−3y
2
dy = −y
3
+c ⇔
F = x
3
−y
3
+c ⇔
x
3
−y
3
= c
10. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
2x(1 +

x
2
−y)dx −

x
2
−ydy = 0,
Rezolvare:
P = 2x(1 +

x
2
−y), Q = −

x
2
−y
∂P
∂y
= 2x
−1
2

x
2
−y
=
−x

x
2
−y
∂Q
∂x
=
−2x
2

x
2
−y
=
−x

x
2
−y
.
Avem o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a exact˘a. Atunci
∃ F a.i.
∂F
∂x
= P si
∂F
∂y
= Q
F =

P(x, y)dx =

(2x + 2x

x
2
−y)dx =
= x
2
+

(x
2
−y)

(x
2
−y)
1
2
dx =
= x
2
+
2
3
(x
2
−y)
3
2
+C(y)
∂F
∂y
=
2
3
(−1)
3
2
(x
2
−y)
1
2
+C

(y) =
= −

x
2
−y +C

(y)
9.1. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ELEMENTARE 85
∂F
∂y
= −

x
2
−y

x
2
−y = −

x
2
−y +C

(y) ⇔
C

(y) = 0 ⇔C(y) = C ⇔
F(x, y) = x
2
+
2
3
(x
2
−y)
3
2
+C ⇔
x
2
+
2
3
(x
2
−y)
3
2
= C
11. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
(x
2
+y
2
+x)dx +ydy = 0.
Rezolvare:
P(x, y) = (x
2
+y
2
+x), Q(x, y) = y
∂P
∂y
= 2y
∂Q
∂x
= 0
−Q
x
+P
y
Q
=
2y
y
unde Q
x
=
∂Q
∂x
, P
y
=
∂P
∂y
µ

µ
= 2 ⇔, ln µ = 2x ⇔, µ = e
2x

(x
2
+y
2
+x)e
2x
dx +ye
2x
dx = 0 ⇔
P(x, y) = (x
2
+y
2
+x)e
2x
, Q(x, y) = ye
2x
∂P
∂y
= 2ye
2x
∂Q
∂x
= 2ye
2x
.
86 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
Avem o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a exact˘a. Atunci:
(∃)F a.i.
∂Q
∂x
= P

si
∂F
∂y
= Q
F =

Q(x, y)dy =

ye
2x
dy =
y
2
2
e
2x
+C(x) ⇔
∂F
∂x
y
2
e
2x
+C

(x) ⇔
(x
2
+y
2
+x)e
2x
= y
2
e
2x
+C

(x) ⇔
C

(x) = (x
2
+x)e
2x

C(x) =

(x
2
+x)e
2x
dx = (x
2
+x)
e
2x
2

1
2

(2x + 1)e
2x
dx =
=
1
2
(x
2
+x)e
2x

1
2
(2x + 1)
e
2x
2
+
1
2

2
e
2x
2
dx =
=
1
2
(x
2
+x)e
2x

1
4
(2x + 1)e
2x
+
1
2
e
2x
2
=
=
1
4
e
2x
(2x
2
+ 2x −2x −1 + 1) =
=
1
2
x
2
e
2x
+C ⇔
F = y
2
e
2x
+
1
2
x
2
e
2x
+C
y
2
e
2x
+
1
2
x
2
e
2x
= C
12. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
(x
2
−sin
2
y)dx +x sin 2ydy = 0.
Rezolvare:
P = x
2
−sin
2
y, Q = x sin 2y
9.1. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ELEMENTARE 87
∂P
∂y
= −2 sin y cos y = −sin 2y
∂Q
∂x
= 2 sin 2y
Nu avem o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a exact˘a ¸si ˆıncerc˘am s˘a o rezolv˘am cu ajutorul
factorului integrant.
−P
y
+Q
x
P
=
2 sin 2y
x
2
−sin
2
y
Depinde ¸si de x ¸si de y, deci nu convine.
−Q
x
+P
y
Q
=
−2 sin 2y
x sin 2y
=
−2
x
Depinde numai de x ¸si atunci deducem c˘a exist˘a factor integrant µ = µ(x)
care transform˘a ecuat ¸ia dat˘a ˆıntr-o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a exacta.
µ

µ
= −
2
x

ln µ = −2 ln x + ln C ⇔
ln µ = ln Cx
−2

µ =
C
x
2

Pentru C = 1 rezult˘a factorul integrant
µ =
1
x
2
.
ˆ
Inmult ¸im ecuat ¸ia init ¸ial˘a cu
µ =
1
x
2
¸si obt ¸inem:
(1 −
sin
2
y
x
2
)dx +
sin 2y
x
dy = 0
P = 1 −
sin
2
y
x
2
, Q =
sin 2y
x
2
88 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
∂P
∂y
= −
2 sin y cos y
x
2
= −
sin 2y
x
2
∂Q
∂x
= −
sin 2y
x
2
.
Rezult˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a exact˘a.
(∃)F a.i.
∂F
∂x
= P

si
∂F
∂y
= Q
F =

Qdy =

sin 2y
x
dy =
1
x

sin 2ydy =
= −
1
x
cos 2y
2
+C(x) = −
cos 2y
2x
∂F
∂x
=
cos 2y
2x
2
+C

(x) =
1 −2 sin
2
y
2x
2
+C

(x) =
=
1
2x
2

sin
2
y
x
2
+C

(x).
Dar
∂F
∂x
= 1 −
sin
2
y
x
2
.
Rezult˘a:
1
2x
2

sin
2
y
x
2
+C

(x) = 1 −
sin

y
x
2
C

(x) = 1 −
1
2x
2

C(x) = x +
1
2x
+C.
Deci:
F(x, y) = −
cos 2y
2x
+x +
1
2x
+C.

cos 2y
2x
+x +
1
2x
= C
9.2. ECUAT¸ II LINIARE S¸I REDUCTIBILE LA LINIARE 89
9.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare ¸si reductibile la
liniare
13. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
xy

−2y = 2x
4
.
Rezolvare:
Ecuat ¸ia se poate scrie sub forma:
y


2
x
y = 2x
3
,
care este o ecuat ¸ie liniar˘a. Avem solut ¸ia ecuat ¸iei:
y(x) = e

2
x
dx

C +

2x
3
e

2
x
dx
dx

=
= e
2 ln x

C +

2x
3
e
−2 ln x
dx

=
= x
2

C +

2x
3
x
−2
dx

= x
2

C +

2xdx

= x
2

C +x
2

.
Observat ¸ie: e
ln a
= a.
14. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
(xy

−1) ln x = 2y.
Rezolvare:
Ecuat ¸ia este echivalent˘a cu:
x ln x · y

−ln x = 2y ⇔
90 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
x ln x · y

−2y = ln x ⇔
y


2
x ln x
y =
1
x
y(x) = e

2
x ln x
dx

C +

1
x
e

2
x ln x
dx
dx

I
1
=

2
x ln x
dx
ln x = t ⇔
1
x
dx = dt
I
1
=

2
t
dt = 2 ln t = 2 ln ln x = ln

ln
2
x

I
2
=

1
x
e

2
x ln x
dx
dx =

1
x
e
−ln
(
ln
2
x
)
dx =
=

1
x
·
1
ln
2
x
dx =

dt
t
2
= −
1
t
= −
1
ln x
y (x) = e
ln
(
ln
2
x
)

C −
1
ln x

=
= ln
2
x

C −
1
ln x

= C ln
2
x −ln x
15. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
(sin
2
y +x cot yy

= 1.
Ecuat ¸ia nu este liniar˘a ˆın y:
(sin
2
y +x cot y)
dy
dx
= 1
dx
dy
= x cot y + sin
2
y
x

−x cot y = sin
2
y,
9.2. ECUAT¸ II LINIARE S¸I REDUCTIBILE LA LINIARE 91
rezult˘a ecuat ¸ie liniar˘a ˆın x = x(y).
x(y) = e

cot ydy
(C +

sin
2
ye

cot ydy
dy) =
= e
ln sin y
(C +

sin
2
ye
−ln sin y
dy) =
= sin y(C +

sin
2
y
1
sin y
dy) =
= sin y(C −cos y).
Deci x(y) = sin y(C −cos y).
16. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
(2e
y
−x)y

= 1.
Rezolvare:
Ecuat ¸ia nu e liniar˘a ˆın y. Avem:
(2e
y
−x)
dy
dx
= 1 →
dx
dy
= 2e
y
−x
x

+x = 2e
y
.
Am obt ¸inut o ecuat ¸ie liniar˘a ˆın x:
x(y) = e

dy
(C +

2e
y
e

dy
dy) =
= e
−y
(C +

2e
y
e
y
dy) =
= e
−y
(C + 2
e
2y
2
) =
= e
y
+Ce
−y
.
92 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
17. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
y

= y cos x +y
2
cos x.
Rezolvare:
Este o ecuat ¸ie Bernoulli cu α = 2. Facem substitut ¸ia:
z = y
1−α
⇔z = y
−1
⇔y = z
−1

y

= −z
−2
z

⇒ z

(−z
−2
) = z
−1
cos x +z
−2
cos x/z
2
−z

= z cos x + cos x
z

+z cos x = −cos x
care este o ecuat ¸ie liniar˘a ˆın z. Solut ¸ia sa:
z(x) = e

cos xdx
(C +

−cos xe

cos xdx
dx)
z(x) = e
−sin x
(C +

−cos xe
sin x
dx)
z(x) = e
−sin x
(C −e
sin x
) = Ce
−sin x
−1 ⇒
y
−1
= Ce
−sin x
−1 ⇒
y =
1
Ce
−sin x
−1
18. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
xy

+y +x
5
y
3
e
x
= 0.
Rezolvare:
Este o ecuat ¸ie Bernoulli cu α = 3. Facem substitut ¸ia:
z = y
1−α
⇔ z = y
−2
⇔ y = z

1
2
9.2. ECUAT¸ II LINIARE S¸I REDUCTIBILE LA LINIARE 93
y

= −
1
2
z

3
2
z



1
2
xz

3
2
z

+z

1
2
+x
5
z

3
2
e
x
= 0 ⇔

1
2
xz

+z = −x
5
e
x

z


2
x
z = 2x
4
e
x

z(x) = e

2
x
dx

C +

2x
4
e
x
e

2
x
dx


z (x) = e
2 lnx

C +

2x
4
e
x
e
−2 lnx
dx


z (x) = x
2

C +

2x
4
e
x
x
−2
dx


z (x) = x
2

C + 2

x
2
e
x
dx


z (x) = x
2

C + 2x
2
e
x

4xe
x
dx


z (x) = x
2

C + 2x
2
e
x
−4xe
x
+ 4

e
x
dx


z (x) = x
2

C + 2x
2
e
x
−4xe
x
+ 4e
x


y = ±
1

z

y = ±
1
x

C + 2x
2
e
x
−4xe
x
+ 4e
x
19. S˘a se integreze urm˘atoarea ecuat ¸ie Riccati ¸stiind c˘a admite solut ¸ia par-
ticular˘ a indicat˘a
y

= −y
2
sin x +
2 sin x
cos
2
x

si ϕ(x) =
1
cos x
94 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
Rezolvare:
Se face substitut ¸ia:
y =
1
cos x
+
1
z

y

=
sin x
cos
2
x

z

z
2

sin x
cos
2
x

z

z
2
= −
sin x
cos
2
x

2 sin x
z cos x

sin x
z
2
+
2 sin x
cos
2
x
z

= 2z tan x −sin x ,
care este ecuat ¸ie liniar˘a ⇒
z (x) = e

2 tan xdx

C +

sin xe

2 tan xdx
dx


z (x) = e
−2 ln cos x

C +

sin xe
2 ln cos x
dx


z (x) = cos
−2
x

C +

sin x cos
2
xdx


z (x) = cos
−2
x

C −
cos
3
x
3


z (x) =
C
cos
2
x

cos x
3

y (x) =
1
cos x
+
1
C
cos
2
x

cos x
3
9.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu parametru
20. S˘a se integreze ecuat ¸ia Lagrange:
y = −x +

y

+ 1
y

−1

2
9.3. ECUAT¸ II CU PARAMETRU 95
Rezolvare:
y

= p ⇒
dy
dx
= p ⇒ dy = pdx
y = −x +

p + 1
p −1

2

dy = −dx + 2

p + 1
p −1

p + 1
p −1

dp ⇔
pdx = −dx + 2

p + 1
p −1

p −1 −p −1
(p −1)
2
dp ⇔
(p + 1) dx = −4
(p + 1)
(p −1)
3
dp
i) p + 1 = 0 ⇒p = −1 ⇒y

= −1 ⇒
y = −x +C.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a ¸si obt ¸inem:
−x +C = −x ⇒C = 0 ⇒
y = −x,
care este o solut ¸ie singular˘a.
ii) dx =
−4
(p −1)
3
dp
x =
2
(p −1)
2
+C
Avem solut ¸ia:
y = −x +

p + 1
p −1

2
x =
2
(p −1)
2
+C.
96 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
21. S˘a se integreze ecuat ¸ia Clairaut:
y =
x

1 +y
2
+ 9

1 +y
2
y

Rezolvare:
y = xy

+
9

1 +y
2
y


y

= p ⇒dy = pdx ⇔
y = xp +
9p

1 +p
2

dy = pdx +

¸
¸
¸
x + 9

1 +p
2

p
2

1+p
2
1 +p
2
¸

dp ⇔
pdx = pdx +

x +
9
(1 +p
2
)
3/2

dp ⇔

x +
9
(1 +p
2
)
3/2

dp = 0.
Avem dou˘a posibilit˘at ¸i:
i) dp = 0 ⇒p = C
1
y

= C
1
⇒y = C
1
x +C
2
,
care este solut ¸ie singular˘a.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a se obt ¸ine C
1
¸si C
2.
ii) x +
9
(1 +p
2
)
3/2
= 0
9.4. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR 97
Avem solut ¸ia general˘a:
x =
−9
(1 +p
2
)
3/2
y = xp +
9p

1 +p
2
9.4 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin superior
22. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
y

+y

−2y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i. Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a
este:
r
2
+r −2 = 0.
∆ = 1 + 8 = 9
r
1,2
=
−1 ±3
2
⇒r
1
= −2 ∈ R, r
2
= 1 ∈ R.
Avem r˘ad˘acini reale ¸si atunci
y (x) = C
1
e
r
1
x
+C
2
e
r
2
x

y (x) = C
1
e
−2x
+C
2
e
x
.
Observat ¸ie: Ecuat ¸ia caracteristic˘a se scrie astfel:
y
(n)
→r
n
, y →1
din ecuat ¸ia init ¸ial˘a.
23. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y

−2y

= 0.
98 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
2
−2r = 0 ⇒r
1
= 0, r
2
= 2 ⇒
y (x) = C
1
e
2x
+C
2
24. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
4y

+ 4y

+y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i.
Ecuatia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
4r
2
+ 4r + 1 = 0 ⇒
r
1
= r
2
= −
1
2

care are r˘ad˘acin˘a dubl˘a ⇒
y (x) = C
1
e

1
2
x
+C
2
xe

1
2
x
.
25. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y

−4y

+ 5y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
2
−4r + 5 = 0
∆ = 16 −20 = −4
9.4. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR 99
r
1,2
=
4 ±2i
2
⇒r
1
= 2 +i
r
2
= 2 −i.
Avem r˘ad˘acini complexe a +bi, rezult˘a:
y (x) = e
ax
(C
1
cos bx +C
2
sin bx) ,
rezult˘a:
y (x) = e
2x
(C
1
cos x +C
2
sin x)
26. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y

+ 4y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
2
+ 4 = 0 ⇒r
1,2
= ±2i
y (x) = C
1
cos 2x +C
2
sin 2x.
27. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y

−y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
4
−1 = 0 ⇒

r
2
−1

r
2
+ 1

= 0 ⇒
r
1,2
= ±1, r
3,4
= ±i ⇒
100 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
y (x) = C
1
e
x
+C
2
e
−x
+C
3
cos x +C
4
sin x.
28. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y

+ 64y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
4
+ 64 = 0 ⇔r
4
+ 16r
2
+ 64 −16r
2
= 0 ⇔

r
2
+ 8

2
−(4r)
2
= 0 ⇔

r
2
−4r + 8

r
2
+ 4r + 8

= 0
r
2
−4r + 8 = 0
∆ = 16 −32 = −16 ⇒r
1,2
=
4 ±4i
2
= 2 ±2i
r
2
+ 4r + 8 = 0
∆ = 16 −32 = −16 ⇒r
3,4
=
4 ±4i
2
= −2 ±2i
rezult˘a:
y (x) = e
2
(C
1
cos 2x +C
2
sin 2x) +e
−2
(C
3
cos 2x +C
4
sin 2x) .
29. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y
V
−2y
IV
−16y

+ 32y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
5
−2r
4
−16r + 32 = 0 ⇔
9.4. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR 101
r
4
(r −2) −16 (r −2) = 0 ⇔
(r −2)

r
4
−16

= 0 ⇔
(r −2)
2
(r + 2)

r
2
+ 4

= 0 ⇒r
1
= 2 →
r˘ad˘acin˘a dubl˘a
r
2
= −2, r
3,4
= ±2i.
Rezult˘a:
y (x) = C
1
e
2x
+C
2
xe
2x
+C
3
e
−2x
+C
4
cos 2x +C
5
sin 2x.
30. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
y

+ 2y

+y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie omogen˘a cu coeficient ¸i constant ¸i.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
4
+ 2r
2
+ 1 = 0

r
2
+ 1

= 0
r
2
= −1 ⇒r
1
= ±i →
r˘ad˘acin˘ a dubl˘a ¸si atunci rezult˘a:
y (x) = C
1
cos x +C
2
sin x +C
3
x cos x +C
4
x sin x.
31. S˘a se integreze ecuat ¸ia:
y

−2y

−3y = e
4x
.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie neomogen˘a c˘areia ii ata¸s˘am ecuat ¸ia omogen˘a:
y

−2y

−3y = 0.
102 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a acesteia este:
r
2
−2r −3 = 0
∆ = 4 + 12 = 16 ⇒r
1,2
=
2 ±4
2
⇒r
1
= 3
r
2
= −1
¸si atunci rezult˘a:
y
o
= C
1
e
3x
+C
2
e
−x
.
C˘aut˘am acum o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomogene. Deoarece termenul
perturbant este e
4x
, vom c˘auta o solut ¸ie de tipul:
y
p
= C
1
e
4x
.
Calcul˘am derivatele de ordinul ˆıntii ¸si respectiv doi ¸si ˆınlocuim ˆın ecuat ¸ia
init ¸ial˘a:
y

p
= 4C
1
e
4x
y

p
= 16C
1
e
4x
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia ˆınit ¸ial˘a, obt ¸inem:
16C
1
e
4x
−8C
1
e
4x
−3C
1
e
4x
= e
4x

5C
1
e
4x
= e
4x

5C
1
= 1 ⇒C
1
=
1
5
.
Rezult˘a:
y
p
=
1
5
e
4x
ˆ
In concluzie, solut ¸ia general˘a este:
y
g
= y
o
+y
p

y
g
= C
1
e
3x
+C
2
e
−x
+
1
5
e
4x
.
9.4. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR 103
32. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y

−y = 2e
x
−x
2
.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie neomogen˘a.
ˆ
Ii ata¸s˘am ecuat ¸ia omogen˘a:
y

−y = 0.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
2
−1 = 0 ⇒r
1,2
= ±1
¸si atunci rezult˘a:
y
o
= C
1
e
x
+C
2
e
−x
Consider˘am ecuat ¸iile
y

−y = 2e
x
y

−y = −x
2
,
c˘arora le g˘asim solut ¸ii particulare.
Pentru
y

−y = 2e
x
(∗)
c˘aut˘am
y
p
= qe
x

y

p
= qe
x
y

p
= qe
x
ˆınlocuind ˆın (∗), obt ¸inem:
qe
x
−qe
x
= 2e
x
care nu convine.
Cautam y
p
= qxe
x
. Avem:
y

p
= qe
x
+qxe
x
104 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
y

p
= qe
x
+qe
x
+qxe
x
.
ˆ
Inlocuind ˆın (∗), obt ¸inem:
2qe
x
+qxe
x
−qxe
x
= 2e
x
q = 1 ⇒y
p
1
= xe
x
.
Pentru ecuat ¸ia
y

−y = −x
2
(∗ ∗ ∗)
c˘aut˘am o solut ¸ie particular˘a de forma
y
p
2
= ax
2
+bx +c.
Avem:
y

p
2
= 2ax +b
y

p
2
= 2a.
ˆ
Inlocuind ˆın (∗∗), obt ¸inem:
a −ax
2
−bx −c = −x
2
.
Identificˆand coeficient ¸ii rezult˘a:
−a = −1 ⇒a = 1
−b = 0 ⇒b = 0
2a −c = 0 ⇒2 −c = 0 ⇒c = 2
¸si atunci rezult˘a:
y
p
2
= x
2
+ 2
deci solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei ˆınitiale este:
y = y
o
+y
p1
+y
p2
y = C
1
e
x
+C
2
e
−x
+xe
x
+x
2
+ 2.
9.4. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR 105
33. Aflat ¸i solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:

−3y

+ 2y = sin x.
Rezolvare:
Avem o ecuat ¸ie neomogen˘a. Ii ata¸s˘am ecuat ¸ia omogen˘a:
y

−3y

+ 2y = 0.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a ata¸sat˘a este:
r
2
−3r + 2 = 0,
∆ = 1 ⇒r
1,2
=
3 ±1
2
⇒r
1
= 2, r
2
= 1.
Rezult˘a:
y
o
= C
1
e
x
+C
2
e
2x
.
C˘aut˘am solut ¸ii particulare pentru ecuat ¸ia neomogen˘a.
y
p
= C
1
sin x +C
2
cos x
y

p
= C
1
cos x −C
2
sin x
y

p
= −C
1
sin x −C
2
cos x
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia neomogen˘a, rezult˘a:
−C
1
sin x −C
2
cos x −3 (C
1
cos x −C
2
sin x) + 2 (C
1
sin x +C
2
cos x) = sin x
(−C
1
+ 3C
2
+ 2C
1
) sin x + (−C
2
−3C
1
+ 2C
2
) cos x = sin x
Identificˆand coeficient ¸ii, rezult˘a:
3C
2
+C
1
= 1
C
2
−3C
1
= 0
106 LECT¸ IA 9. TEME APLICATIVE
¸si acest sistem are solut ¸iile:
C
1
=
1
10
, C
2
=
3
10
.
Atunci:
y
p
=
1
10
sin x +
3
10
cos x ⇔
y
g
= y
o
+y
p

y
g
= C
1
e
x
+C
2
e
2x
+
1
10
sin x +
3
10
cos x.
9.4. ECUAT¸ II DE ORDIN SUPERIOR 107
Bibliografie
1. Arnold, V., Equations differentielles ordinaires
Edition MIR Moscova, 1974
2. Barbu, V., Metode matematice ˆın optimizarea sistemelor diferent ¸iale
Editura Academiei, Bucure¸sti, 1989
3. Barbu, V., Ecuat ¸ii diferent ¸iale
Editura Junimea, Ia¸si, 1985
4. Corduneanu, C., Ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸si integrale
Litografia Univ. ”Al. I. Cuza”, Ia¸si, 1977
5. Marin, M. ¸si Marinescu C., Ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸si integrale
Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1996
6. Marin, M., Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale
Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1998
7. Marin, M., Ecuat ¸ii diferent ¸iale - ID
Litografia Universit˘at ¸ii Bra¸sov, 2002
8. Marin, M. ¸si Stan G., Special Mathematics
Editura Universit˘at ¸ii ”Transilvania”, Bra¸sov, 2007
9. Marinescu, C., Curs de ecuat ¸ii diferent ¸iale
Litografia Universit˘at ¸ii Bra¸sov, 1986
10. Philippov, A., Requell de problemes d

equations differentielles
Edition MIR, Moscova, 1976
11. Teodorescu, N., Ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸si cu derivate part ¸iale
Editura Tehnic˘a, 1979

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful