You are on page 1of 8

Relația dintre inflație și șomaj în România în ultimii 10 ani

Rezumat. Obiectivul acestui studiu este relevarea relației dintre nivelul inflației și cel al șomajului în țara noastră în ultimii 10 ani. În contextul actualei crize economice, analiza acesto r două fenomene în corelație este deosebit de importantă pentru politicile economice aplicate de Guvern, datorită numeroaselor efecte și implicații, care afectează societatea atât pe plan economic, cât și social. Din principiile economice, este cunoscut faptul că o creștere a inflației, care se traduce prin creșterea generalizată a prețurilor și prin scăderea puterii de cumpărare a banilor, va conduce la situația în care veniturile populației vor deveni insuficiente pentru ca membrii societății să își asigure nivelul de trai cu care erau obișnuiți. Consecința acestui fapt este o stare de nemulțumire generală, oamenii apelând la ajutorul sindicatelor pentru a le susține drepturile salariale, iar acestea, la rândul lor, vor înainta cererile populației Guvernului. Prin creșterea salariului minim ca soluție la problema cu care se confruntă, Guvernul nu rezolvă în realitate problema, ci determină o neconcordanță între productivitatea muncii și nivelul de remunerare a salariaților. Astfel, banii acordați nu au o acoperire reală în bunuri, costurile de producție cresc, iar angajatorii sunt puși în situația de a renunța la o parte din forța de muncă pentru a menține firma deasupra pragului de rentabilitate, în acest mod ajungându -se la creșterea șomajului. Pornind de la teoria economică, se poate realiza un studiu al inflației și al șomajului aplicat în cazul României, care descrie, în general, un parcurs atipic datorită particularităților mediului economic, social și politic autohton, caracterizat prin decizii care duc la o ușurare simptomatică pe termen scurt și gravează problemele pe termen lung. Cuvinte-cheie: șomaj, inflație, curba Phillips, productivitatea muncii, salariu minim, spirală inflaționistă.

1

consemnată chiar și de unul dintre principiile fundamentale ale economiei. a inflației și a șomajului. relația dintre acestea fiind ilustrată de Curba Phillips. piața se află în echilibru. Deși rămâne un subiect controversat între economiști. deoarece i-a condus pe economiști la câteva concluzii foarte importante. șomajul a fost mai mic când creșterile salariului nominal au fost mai rapide. care poate fi sesizat prin două tendințe majore: creșterea generalizată a prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a banilor. astăzi este acceptată ideea că. În această situație. . toți agenții economici urmăresc să își realizeze interesele cât mai bine: producătorii să-și maximizeze profitul. manifestându-se sub forma înrăutățirii condițiilor de viață.Introducere În economia de piață. Astfel.W Phillips a pornit de la ideea că între rata inflației și șomaj există o legatură stabilă. Între aceste două fenomene există o strânsă legatură. Inflația este un dezechilibru de ansamblu al economiei. fenomene ce sunt cunoscute sub denumirea de dezechilibre economice. pe termen scurt. iar consumatorii să-și satisfacă cât mai bine trebuințele. Acest model economic a influențat teoria contemporană a inflației. societatea are de ales între inflație și somaj. Șomajul este o stare negativă a economiei care afectează o parte din populația activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă. Intervenția anumitor factori perturbatori determină însă apariția unor stări de tensiune între cererea și oferta de pe diferite piețe. Concluzia care a urmat acestor constatări este esențială pentru economia oricărei țări și poate fi formulată astfel: dacă se stabilește Curba Phillips pentru România în perioada 2000-2010 2 ca obiectiv o reducere a ratei inflației. Acestea afectează economia în ansamblu. invers proporțională. A. Economistul englez a fundamentat modelul curbei Phillips din care s-a putut observa că nivelul șomajului a fost mai mare atunci când ritmul de creștere a salariului nominal a fost mai lent și invers.

O altă consecință a spiralei inflaționiste este aceea a scăderii cifrei de afaceri ca urmare a numărului mai redus de angajați. Șomajul Restricţionarea economiei naţionale în scopul creării unei economii de piaţă liberă a produs în România importante mutaţii pe piaţa muncii. Aceasta se produce atunci când creșterea productivitățtii muncii nu este la fel de mare cum este creșterea salariilor fapt ce duce la creșterea costurilor pentru producător și astfel. iar salariații vor cere majorări salariale compensatorii peste rata inflației.trebuie acceptată ideea unui șomaj mai ridicat.De asemenea. între care şi apariţia şomajului. economia se va confrunta cu o inflație mai mare. Relația inflație-șomaj în România Productivitatea muncii și salariul Conținutul și structura economiei naționale conduc la un anumit sistem de organizare caracterizat printr-un număr limitat de locuri de muncă. acordarea unor competenţe foarte mari sindicatelor în cadrul negocierii contractelor colective de muncă.la nivel naţional. Prin urmare va avea loc o creștere a prețurilor și puterea de cumpărare a consumatorilor va scădea. Spirala inflaționistă Cea mai mare provocare cu care se confruntă economia este spirala prețuri -salarii. Prin crearea locurilor de muncă apar costuri 3 . iar dacă obiectivul este reducerea ratei șomajului. inexistenţa unui raport direct.între calitatea/cantitatea muncii şi salariul acordat. firmele sunt puse în situația de a-și modifica structura și nivelul producției și de a disponibiliza angajații.deoarece aceasta nu este în măsură să ofere cadrul necesar întâlnirii cererii cu oferta de muncă. Principalele cauze ale șomajului în România sunt următoarele: stabilirea nivelului salariului minim brut pe ţară peste posibilităţile patronilor.rigiditatea pieţei muncii a contribuit la existenţa şomajului. absenţa unei structuri care să asigure permanent calificarea şi recalificarea forţei de muncă disponibilizate.potrivit nevoilor reale de pe piaţa muncii. acționând astfel asupra producției și în ultimă instanță asupra creșterii economice.

ducând în prezent la imposibilitatea de a le susține financiar și având ca rezultat disponibilizări pentru a reveni la echilibrul dintre productivitatea muncii și numărul de angajați. de trei factori principali: recuperarea impusă de nivelul neobișnuit de mic al salariilor. și condițiile de pe piața muncii. în termeni nominali. caracteristicile instituționale ale pieței muncii. iar potrivit unui studiu al Băncii Mondiale din 2009. În același timp. salariații altor ramuri revendică și ei o creștere egală cu a celorlalți. în timp ce Luxemburg. și implicit. salariul minim. Mai mult chiar. abordarea fiind una mai degrabă 4 . creșterea salariilor ar trebui să urmeze ritmul productivității muncii. atât la nivel general.din ce în ce mai ridicate. în caz contrar decalajul dintre ele ducând la inflație. nivelul de remunerare din administrația publică este stabilit la 60-80% din cel din mediul privat. îndatorare și. pentru că remunerarea lor nu s-a realizat în funcție de performanță. salariații se vor manifesta în privința măririi salariului pentru a restabili puterea lor de cumpărare. o sporire a costurilor de producție. salariile au înregistrat un ritm de creștere vertiginos între 2005 și 2008. în concordanță cu valoarea adăugată pe care o creează. a prețurilor de vânzare și a ratei inflației. în ultimii 10 ani. influențând rata inflației și forțând mediul privat în direcția creșterilor de salarii. Totuși. de aceea această practică trebuie să aibă la bază în primul rând o justificare economică. cum ar fi impozitarea. În România. cu o productivitate a muncii de 47. implicit. în cadrul sectorului public s-au creat numeroase locuri de muncă fără o bază economică legată de productivitate. spre exemplu. Creșterea productivității muncii în anumite sectoare private față de media generală conduce la o creștere justă a salariilor în acele domenii. scăderea nivelului de trai. productivitatea muncii s-a dublat în comparație cu câștigurile populației care au crescut de aproape 5 ori. În anii premergători crizei financiare.2% din media Uniunii Europene. Într-un climat economic sănătos. acest câștig nu s-a regăsit în eficiența angajaților. politica salarială din sectorul public a fost foarte relaxată. Datele statistice arată că angajații români sunt printre cei mai puțin eficienți din Europa. În România. în perioada 2004-2008. depășind productivitatea. cât și la nivel individual. depreciere a monedei. Măsurarea productivității este dificilă în sistemul bugetar. fiind depășiți doar de bulgari. sindicalizarea. Odată ce aderarea la Uniunea Europeană a devenit certă. se situează la 169%. Conform statisticilor Eurostat. în România. rezultând o majorare mai rapidă decât productivitatea. motivate prin dorința de a stabili o egalitate între sectorul public și cel privat. Guvernul României a aprobat creșteri ale salariilor de bază în medie cu 86%. potrivit unei analize a FMI din 2008. iar în plan secundar una de ordin social. Tot aceste date arată că majorarea a fost mai puternică în sectorul public. Prin urmare. la nivelul țărilor europene. echivalentul a de 3 ori rata inflației din acea perioadă. deși salariile s-au majorat foarte mult. recompensarea a fost foarte diferită chiar și pentru persoane angajate pe aceleași posturi și cu aceleași atribuții. Acest dezechilibru a fost cauzat.

prin decizie guvernamentală. de regulă.9 9.4 7. fără ca diferenţa să se regăsească într-o producţie pe măsură. Analiza datelor statistice din România An 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 8. și nu de productivitatea efectivă.91 Rata șomajului 10. găsesc mai greu de lucru. iar pentru cei care vor să se angajeze să se îngusteze plaja de posibilităţi. Chiar dacă sindicatele consideră că veniturile angajaților trebuie să se raporteze la mediul european. Fără o productivitate mai mare.6 7.4 6. revendicările altor categorii şi. Pe de altă parte.5 (%) 45. Atâta timp cât angajatorii vor fi forţaţi.3 7.9 5. există riscul ca angajatorii să vrea să îşi recupereze costurile de producţie crescute din cauza salariilor mai mari.9 7. odată cu ele.9 5. să dea salarii mai mari. fapt ce îi determină pe aceștia să renunțe la o parte din forța de muncă. Guvernul mărește salariul minim. o creştere a salariului minim nejustificată de productivitate influenţează negativ piaţa muncii. Cele mai afectate vor fi persoanele cu salariile cele mai mici.73 Rata inflației (%) Evoluția ratei șomajului și ratei inflației în România în perioada 2000-2010 5 . așa cum s-a întâmplat recent când acesta a fost majorat de la 600 lei la 670 lei. acest tip de comparații salariale sunt lipsite de fundament.3 11. Așadar. peste posibilitățile multor patroni.6 4. implicit. Desigur că trebuie să existe un salariu minim care să asigure un trai decent.5 15. şi cele cu o calificare redusă sau fără experienţă. salariile lor.8 8. fondul salarial disponibil la nivel naţional rămâne constant.5 22. adică exact cele pe care Guvernul crede că le ajută printr-un salariu minim crescut. există riscuri serioase ca o parte dintre angajaţi să -şi piardă locurile de muncă. prin preţuri mai mari.7 34.2 4 4 6. Salariul minim Datorită inflației. câștigurile dorindu-se a fi determinate de statut.3 5. de nivelul de studii și experiență.socială în România. însă în prim-plan trebuie să fie performanța individuală și nivelul existent de resurse. aceeaşi bani se vor redistribui la mai puţini angajaţi. Consecinţa va fi o rată a inflaţiei peste estimări care echivalează cu o diminuare a puterii de cumpărare.1 6. Ca urmare. odată ce salariile minime vor creşte şi. care va topi banii obţinuţi în plus prin majorarea salarială. angajații doresc salarii care să acopere rata acesteia și pentru aceasta apelează la ajutorul sindicatelor. Astfel. care.

urmărind în această perioadă modelul curbei Phillips. deși în proporții mai reduse. În perioada 2000-2007. Între anii 2008-2009. observându-se o diferență de peste 40 de procente. ca și în cazul inflației. criza economică și-a făcut simțită prezența și în România și prin urmare atât rata inflației. numărul șomerilor și implicit rata șomajului a scăzut de la an la an. 6 . rata inflației a atins cote de peste 100%. Începând cu anul 2009. ratele celor două dezechilibre macroeconomice au ajuns la valori normale în comparație cu anii precedenți. după anul 2000 constatându-se o tendință de echilibrare.Evoluția șomajului și a inflației în România în perioada 2000-2010 Datorită faptului că în anii ’90 au avut loc schimbări economice majore. inflația a cunoscut o scădere continuă până în 2007. cât și cea a șomajului au înregistrat creșteri. Astfel.

inflația și șomajul influențează în mare măsură dezvoltarea României. Prin polarizarea societății și redistribuția de avere pe care o generează inflația. piedicile din calea liberei inițiative. precum corupția și degradarea instituțiilor sociale. Astfel. însă deși dramatică. 7 . cu o balanță externă echilibrată și cu un raport productivitate – venit echitabil. Cu toate că în ultimii doi ani ambele fenomene au înregistrat creșteri substanțiale. veștile nu sunt îmbucurătoare. tergiversarea reformelor (așa cum s-a întâmplat în cazul Legii salarizării unice și a Codului Muncii). sondajele de ultimă oră arată că românilor le este mai teamă de inflație decât de șomaj. Politica veniturilor existentă a avut o influență puternică asupra gradului de ocupare. Este esențială găsirea unei relații optime între investiția de productivitate pe termen lung și investiția de capacitate pe termen scurt.88 la sută. România ar putea înregistra un spor de 1. Totodată. Cel mai mare cost este cel plătit de societatea românească prin scăderea resurselor de încredere reciprocă și cooperare. adoptarea de măsuri populiste. ca pregătire și formare profesională. remunerarea forței de muncă în concordanță cu productivitatea sa este o condiție de o importanță crucială. Această reacție este perfect justificată. clasele de mijloc pierzându-și locul și rolul de factor de echilibru. având în vedere faptul că dacă șomajul îi afectează doar pe aceia care au un loc de muncă. presiunea grupurilor sociale. În 2011. revenirea la un echilibru inflație-șomaj este posibilă. inflația lovește întreaga populație. Cu o inflaţie în octombrie 2010 faţă de octombrie 2009 de 7. tocmai acesta este aspectul la care trebuie să se lucreze în vederea îmbunătățirii situației actuale. starea de nesiguranță a mediului economic.5% al produsului intern brut. s-a ajuns la o decădere a societății civile. bazate pe neconcordanța dintre venituri și productivitate. ci structurale. iar România ar putea spera chiar și la o creștere economică. Dar o creștere economică pozitivă devine posibilă numai în condițiile în care vor fi stimulate exporturile. iar investițiile care au la bază analize temenice – repornite.Concluzii Având la bază cauze precum: șocurile induse de diferite politici economice contradictorii sau ambigue. fără excepții. fiscalitatea severă. rezultatul fiind șomajul în creștere care amenință echilibrul social. iar acestea corelate cu o investiție în oameni. Ținând cont de faptul că în România cauzele inflației nu sunt monetare. situația nu este de nerezolvat. în special datorită crizei economice. cu consecințe grave.

ec.. Săptămâna Financiară. Editura Thomson.europa. Revista Tribuna economic. Niță. M. Editura “Revista Română de Statistică”. V. București. R. 1998 Hărău. Amariei. “Cum a trucat Guvernul calculele la salariul minim”. “Principles of economics”. 2007 Moroianu. Editura Economică. G. “Evoluția șomajului”.. “Cauze și efecte ale șomajului”. București..ro/ 8 . Gavrilă. D. octombrie 2010 “Economia... coord. D. D. Revista Capital. V. București.... noiembrie 2010 Voineagu.. București. 2003 Pasa. Editura Economică. Victoria. Ziarul Financiar. Editura Expert. “Inflația contemporană”. Revista Tribuna economică. C. 22. C.. D. 2005 Popescu. “Adevăruri dureroase despre salariile românilor”. decembrie 2010 Zaharia.. între ciocanul inflației și nicovala salariilor”. “Frica de inflație”. Revista Capital. 31. F. A. Nițescu. București.. “Inflația în România”. ianuarie 2008 Date statistice: http://epp.. P. D. “Economie. G.Bibliografie: Ciumara.eurostat..ro/ http://anofm. Niță. “Anuarul Statistic al României 2004: serii de timp 1990-2003”.. E. 2005 Pistol. 2008 Pop Cohuț. “Inflația în cea de-a doua jumătate a secolului XX”.. București. 2008 Voineagu. nr. C. “Anuarul Statistic al României 2008”. coord. nr. Manual pentru clasa a XI-a”. Editura Economică. București. N. coord. 2008 Zaharia.. 2006 Vasilescu. I. Editura “Revista Română de Statistică”.. I.eu http://bnr.. “Inflație și șomaj: interdependențe: vol 1”. E. 2003 Hărău. Ciutacu.T. “Inflație și șomaj: interdependențe: vol 2”.. Ghiță. C. 1998 Mankiw.