UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” din SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

SPECIALIZAREA: Română-Franceză/Germană

Frazeologia limbii române
ANUL II, semestrul I

Lector univ. dr. Monica BILAUCA

Capitolul 1. Conceptul de frazeologie
Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs; b) să identifice principalele probleme în discuţie ale frazeologiei. Frazeologia ca disciplină lingvistică Prezent în limbile romanice, germanice şi slave, termenul latinesc phraseologia numeşte, în limba română, spaniolă şi catalană, potrivit unei recente sinteze lexicografice1: a) modalitatea particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor; b) limbaj emfatic şi insignifiant; c) disciplină lingvistică ce studiază unităţile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, în italiană; d) culegere de locuţiuni şi e) ansamblu de expresii proprii unei limbi. Urmărirea accepţiilor termenului duce la constatarea că frazeologia, ca disciplină lingvistică independentă, există în puţine spaţii lingvistice, deşi celelalte semnificaţii ale termenului (cu excepţia celei notate cu b), avînd în comun limbajul, înţeles (în sens coşerian) ca activitate la nivel istoric, universal sau individual, privilegiază, cel puţin la nivel teoretic, includerea lor într-un cadru mai larg al disciplinei. Ca disciplină lingvistică independentă frazeologia există de puţină vreme, începuturile acestei direcţii de cercetare regăsindu-se în anii cincizeci ai secolului trecut în lucrările lui V.V. Vinogradov. Nu există, după ştiinţa noastră, un studiu teoretic amplu dedicat frazeologiei. În spaţiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată de Hristea, Sinteze, p. 140, ,,un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi, mai ales, de sintaxă […] o disciplină lingvistică relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigaţie”; de Zugun, Lexicologia, p. 10, „o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica şi istoriologia şi are ,,cele mai mari şanse să devină disciplină independentă” sau, după DSL, p. 224, „o disciplină lingvistică în curs de constituire, care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau un grup de limbi”. Rezervele enunţate mai sus privind statutul disciplinei rezultă mai ales din cauza obiectului de studiu, care, prin pluralitatea posibilităţilor de interpretare şi clasificare, care, potrivit principiului obiectivităţii limbajului, numit de Coşeriu (Principii, p. 12), „numai toate împreună ne pot ajuta [...] ne pot reda obiectul în totalitatea sa, aşa cum se prezintă el pentru cunoaşterea intuitivă”, au favorizat considerarea, în mod justificat, a frazeologiei, de către Dimitriu, Tratat, p. 47, ca un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor ştiinţe2. Interpretate ca elemente lexicale simple, caracterizate prin înţeles unitar şi avînd valoarea unui lexem, unităţile frazeologice au fost înglobate lexicului şi discutate în cadrul lexicologiei. Ca argument suplimentar pentru această încadrare a fost evidenţiată de către Hristea, Contribuţii, p. 588, posibilitatea stabilirii pentru îmbinarea stabilă, ca şi pentru cuvînt, a originii, fapt ce se constituie într-un ,,indiciu că frazeologia se apropie mai mult
1 2

Micul dicţionar academic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Autorul nota, loc. cit., că obiectul de studiu al îmbinărilor stabile este „prin excelenţă al sintaxei, al

lexicologiei şi al stilisticii”.

2

p. Gunther Narr. 45.. şi care au caracter accidental”. dar şi de valoarea surselor. a impus introducerea unor delimitări teoretice şi în ceea ce priveşte denumirea disciplinei..în sens larg” (definită prin stabilitate şi polilexicalitate) şi . Expresii. care se concretizează în îmbinări .în sens restrîns” (avînd drept caracteristică componenta idiomatică). p. p. oameni de seamă etc.. cu accepţia de . care urmăreşte realizarea relaţiilor sintactice de diferite naturi. cit. Impusă din necesitatea unei cercetări obiective. loc. Berlin. Eine Eiführung am Beispiel des Deutschen [= Grundlagen der Germanistik. 36] Berlin. Harald.. Conceput ca denumire generală pentru orice abatere de la regulile de . 25. în care sînt incluse . Expresii. 587-598.integrare” a unităţilor purtătoare de sens într-o unitate mai complexă”. stilurile şi variantele funcţionale ale unei limbi. după Gertrud Gréciano4.de lexicologie decît de sintaxă”. distinge o frazeologie lingvistică. Reader zur sowjetischen Phraseologie. reprezentate în vorbire într-un . după criteriul idiomaticităţii. Unitate frazeologică I.date/pre-formate” de moneme. Ambros/ Burger. New Work. Ianko-Trinickaia5. 3 .. interpretat şi numit diferit în funcţie de criteriul aplicat. 4 Das hientergründige Idiom. 4564. O abordare ce antrenează o viziune mai largă asupra disciplinei a fost propusă de N. De altfel.. în Jaksche. 27. 1980. p. apud Casia Zaharia. 6 7 Vezi Zaharia. în urma analizei unităţilor frazeologice. IX.mijloc de expresie a unei colectivităţi”. 24. analiza surselor ar putea porni. pe axa sintagmatică. din perspectiva acestui ultim criteriu enunţat.adevărata bogăţie” a unei limbi7. p. frazeologismele au fost delimitate de către Harald Bürger3. în Wimmer. aparţinînd unor scriitori. 134. „acele tiparuri neschimbate cari se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” (Opere. p. frazeologia a fost apropiată de Hristea. Complexitatea aspectelor.. Harald/ Sialm. p.)... 487). ceea ce ar justifica existenţa frazeologismelor la toate nivelurile limbii. 1997. considerate de Eminescu . conceperea duală a frazeologiei: Ioana Boroianu. Franz-Josef (eds. unde se întrebuinţează. mai ales printr-o interpretare din punctul de vedere al antropologiei culturale. denumirea de frazeologie este puternic concurată de idiomatică. îmbinări de cuvinte etc. perspectivă ce antreneză toate componentele limbii. Contribuţii. Interpretate ca „moneme” ce funcţionează după anumite reguli gramaticale.A. Sinteze. Walter de Gruyter& Co. Bucureşti. de la urmărirea provenienţei acestora: „externă. de idiomuri. Tübingen.aforisme. 1998. de stilistica funcţională. Rainer/Berens. mai ales în spaţiul lingvistic german şi cel englez. înţeleasă ca .. iar această perspectivă a condus la înţelegerea frazeologiei . termenul a suferit o extensie. Erich Schmidt. apud Zaharia. Prin raportare la capacitatea de a diferenţia. considerată de specialişti ca neconvenabilă din cauza lipsei unei diferenţieri clare între proprietăţile limbii şi mecanismele de producere şi receptare6. şi o frazeologie literară. 5 Zur Phraseologizität sprachlicher Einheiten verschiedener Sprachebenen. Fundamentarea teoretică a disciplinei este indisolubil legată de obiectul de studiu al acesteia. Wortbildung und Phraseologie. de specificul fiecărei limbi.. prin 3 Phraseologie. în sensul că se porneşte de la cuvînt şi se ajunge pînă la nivelul textului.tot”. p. Discuţiile de lungă durată în legătură cu perspectiva de cercetare a frazeologismelor au favorizat. ireductibile la soluţii unice şi definitive. vorbe de spirit.ştiinţă ce studiază expresiile idiomatice sau idiomul”. Über die Implikatur als theoretischen Erklärungsansatz für den Idiomgebrauch. după Hristea.

zicători (Şăineanu. unitate frazeologică (Ioana Boroianu11. Concluzii Inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut. p. în . p. 391-410. analizabile şi neanalizabile. perifrază. Influenţa orientală). Zaharia. locuţiune. generatoare de terminologie şi de exigenţele impuse de cercetători în formularea unor termeni cît mai precişi şi mai expresivi. Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. idiom (Avădanei. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în 10 limba română. în timp. p. Gheorghe Constantinescu-Dobridor12). Limba română). Construcţii idiomatice). ca strategie de reflectare ce valorifică atît sursa externă cît şi cea internă. create în interiorul unei limbi din material preexistent”. Iaşi. Principii. element metaforic. Bucureşti.împrumuturi din alte limbi şi calchiere după modele străine. Lexic). 4 . îmbinare stabilă. motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate. 8 9 Îmbinări de cuvinte indivizibile. unitate frazeologică (Dimitrescu. în sincronie. unitate frazeologică (Puşcariu. Şăineanu. paremiologie. Stilistica. Zugun. al VI-lea. anul VIII. Dumistrăcel. perifrază proverbială (Dimitriu. Semasiologia). expresiune metaforică (Şăineanu. în . Limbajul publicistic). vol. grup sintactic stabil (Finuţa Asan/Fulvia Ciobanu10). respectînd ordinea cronologică: asociaţie metaforică. Dumistrăcel.Limbă şi literatură”. clişeu (Hristea. îmbinare de cuvinte sudate (Dumistrăcel. Locuţiunile).. expresie idiomatică (Al. locuţiune. 242-247. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii sub denumirea de frazeologisme au fost cercetate de numeroşi şi importanţi lingvişti români. locuţiune frazeologică (DSL). Stilistica). expresie frazeologică. Sinteze). Stil şi limbaj. izolare (Iordan. 11 12 13 Unitate frazeologică (I). Influenţa orientală. proverbe. p. Tratat). şi internă. locuţiune. 1966.. expresie. Dicţionar de termeni lingvistici. 1967. Lexic. 1977. Bucureşti. Editura Academiei RSR. îmbinare de cuvinte indivizibile (Gheorghe Dragomirescu8). Andriescu13. ale căror contribuţii terminologice notabile le vom semnala în continuare. 154. Structura sintagmatică a expresiilor figurate. 235-253. Expresii). o mare diversitate. Acestor două căi de îmbogăţire frazeologică i s-ar putea adăuga. 1998. expresie figurată (Elena Slave9). şi discursul repetat. expresie perifrastică. în opinia noastră. Lexicologia. expresie.Limbă şi literatură”. ansamblu frazeologic. Iordan. XI. idiotism (Philippide. Lexic). frazeologism (Dumistrăcel.

.1.V. expresie idiomatică. formal. Vinogradov... locuţiune etc. dar urmările ei sînt neplăcute”). p. care. Contribuţii. p. text” sau din latinescul phrasis .. constatăm că termenul frazeologism. • frazeologisme structurale. ci şi). mod de exprimare. unde toate elementele din structură sînt metaforizate (de exemplu: slab de înger). îmbinare stabilă de cuvinte. 1905 (capitolul La phraséologie). unde o componentă este metaforizată (de exemplu: vorbe de duh). termen preluat de limbile europene. frazeologisme referenţiale.. termenul frazeologism a rezultat din traducerea14. constituindu-se în obiect de studiu. care pot fi argumentate prin nevoia mereu simţită în orice stadiu de cercetare a limbii a unor opţiuni terminologice şi conceptuale precise... care au dus la identificarea. Expresii. prin lucrările apărute în deceniul patru al secolului al XX-lea. 138. circumscrise procesului de comunicare (de ex. clasă în care este cuprins un număr mare de constituenţi: unităţi frazeologice. frazeologisme idiomatice (ce cuprind .: Păcatul intră rîzînd şi iese plîngînd . 25-26). 15 Précis de stylistique. fapt probat de polemica din literatura de specialitate şi de diversele proiecţii ce reflectă opţiuni în această problemă.: nu numai .. 587-598 şi Sinteze. îmbinări frazeologice. considerat părintele frazeologiei. Definirea frazeologismelor şi cuprinderea acestora într-o perspectivă unitară au generat interpretări marcate de o accentuată eterogenitate. idiom. apud Zaharia. după Hristea.. clasă deosebită de cea a îmbinărilor stabile prin modificarea semantică a termenilor şi prin . a următoarelor tipuri: • frazeologisme propriu-zise. 5 . expresii frazeologice. expresie.vorbire. unde a dobîndit şi alte semnificaţii. compuse din minimum două cuvinte. realizate numai nivel gramatical (de ex.greşeala este însoţită uneori de plăceri. Genève. în familia lexicală şi în apropierea numelui disciplinei.idiomuri în sens larg”. de către diverşi autori. p.. Deşi se situează.legăturile nerepetabile” (Cernişeva. b) să identifice diferite tipuri de unităţi frazeologice şi să distingă semnificaţia convocării acestora în diferite tipuri de limbaje şi stiluri funcţionale.expresie”. de către V.: de-a popa prostu . expresii idiomatice.joc de cărţi”. frazeologhizm.: Doamne ajută!).. proverbe (de ex. Vinogradov. frazeologisme comunicative.Capitolul 2.unité phraséologique”15 întîi prin forma frazeologhiceskaia ediniţa. frazeologisme onimice (de ex. prin această expresie. Frazeologism Derivat din grecescul φράσις . definitorii în orice discurs ştiinţific. a conceptului numit de Charles Bally . are o circulaţie redusă. 2.: Crucea roşie). cu posibilitatea de recunoaştere în plan metaforizat a sensurilor de 14 De către V. considerat părintele frazeologiei.V. ce trimit la realităţi concrete sau imaginare (de ex. Concepte aferente frazeologiei Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs. Termenul este puternic concurat de unitate frazeologică. apoi. tinde să se impună în lingvistica actuală. de la care a fost creat. Esquisse d'une méthode fondée sur l’étude du français moderne. cu acelaşi sens.

apud Zaharia. frazeologisme direct motivate (neidiomatice.. pentru primul tip. frazeologisme asemănătoare cu îmbinările de cuvinte.a adormi. p.a merge la judecată”). 2000.bază (de ex.. • frazeologisme complet idiomatice. ce permit argumentarea trăsăturilor generale ale frazeologismelor. 114). de ex. p..: A umbla pe la icoane . Expresii.a nu înţelege nimic”) şi frazeologisme parţial idiomatice. frazeologisme cu fuziune semantică parţială.a muri”) (Fleisher. frazeologisme nemotivate (de ex. frazeologisme parţial motivate (de ex. principial relevante (structuralsemantic.. atunci cînd o componentă îşi păstrează sensul propriu (de ex. 6 . sintactic. 111). unde recunoaşterea sensurilor de bază este imposibilă (de ex.. recunoscute de majoritatea lingviştilor: • Stabilitatea şi unitatea semantică. Termeni folosiţi în lingvistica frazeologică românească (alfabetic) Termen Ansamblu frazeologic Asemănare Asociaţie metaforică Element metaforic Expresie Expresie Expresie figurată Expresie idiomatică Expresiune metaforică Expresie perifrastică Frazeologism 16 introdus/folosit Dimitrescu 1958 Zanne 1895 Şăineanu 1887 Şăineanu 1887 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Slave 1966 Dumistrăcel 1980 Şăineanu 1887 Puşcariu 1940 Cujbă 1999 Frazeologia limbii române. parţial motivate – prin recunoaşterea sensului cel puţin a unui component.a fi extrem de bucuros”. frazeologisme motivate metaforic (de ex.: A bea zeamă de clopot .: a fi în al şaptelea (nouălea) cer .: a se uita ca mîţa (pisica) în calendar . apud Zaharia.: A-l fura pe cineva sfinţii . după gradul de contopire semantică şi structura gramaticală pentru al treilea tip. semantic.: a se îmbrăca cu cămaşa morţii . • Posibilitatea relativă de înlocuire a cuvintelor şi de preluare a rolului sintactic al acestora.a-şi asuma riscul suprem”). unde motivaţia este o variabilă ce vizează gradul de înţelegere a semnificaţiei generale din sensurile componentelor: direct motivat – semnificaţia generală rezultă din semnificaţia componentelor. şi pragmatic pentru al doilea tip. Chişinău. Editura Arc. cu cuvintele şi cu frazele (Gheorghe Colţun16). Opinarea divergentă din studiile de specialitate privitoare la conceptul de frazeologism se întîlneşte şi în legătură cu criterii aplicate. nemotivate – prin nerecunoaşterea unei semnificaţii generale rezultată din cumulul semnificaţiilor literale ale componentelor (Burger. Expresii. motivate metaforic – prin identificarea semnificaţiei literale a elementelor în cadrul unei semnificaţii generale figurate. atunci cînd semnificaţia generală nu rezultă din semnificaţia literală a componentelor (de ex.idiomuri în sens restrîns”.: tăcere mormîntală şi . • Semnificaţia generală nu corespunde cumulului semnificaţiilor elementelor din structură.. vizînd posibilitatea de realizare a semnificaţiei. a aţipi”).: a nu cunoaşte moarte). semantic pentru ultimul tip). • frazeologisme cu fuziune semantică totală..

Nu există.minim de context”. Leningrad. al II-lea. după Uriel Weinreich18..V. asocieri libere) şi idiomuri. Kiefer. de aceea termenul a fost deseori apreciat ca ambiguu.Grup sintactic stabil Idiotism Idiotism Idiotism Idiotism Idiotizm Izolare Izolare Îmbinare de cuvinte indivizibile Îmbinare de cuvinte sudate Locutiune Locuţiune Locuţiune Locutiune Locutiuni Paremiologie Proverbe/zicători Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Zicători Asan/ciobanu 1967 Iordan 1975 Hristea 1968 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Philippide 1894 Dumistrăcel 1980 Iordan 1975 Dragomirescu 1964 Dumistrăcel 1980 Bulgăr 1971 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Şăineanu 1900 Şăineanu 1900 Avram 1986 Boroianu 1974 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Zanne 1895 2. 415-474. op. cel puţin .N. cit. au dobîndit o singură semnificaţie.o constituentă polisemă” sau un cuvînt cheie. Vinogradov au identificat 17 18 N. p. 1963. Expresii. frazeoloizii. Amasova19 distinge două subgrupe: frazeme – unităţi ce conţin cuvînt cheie şi idiomuri – fără cuvînt cheie. Ference. perspectiva semantică. apud Zaharia. clasă poziţionată între îmbinările libere (numite în DSL. Recunoscînd.N. total diferite de cele propuse de iniţiator.contextul minimal”. unităţile frazeologice au fost definite din perspectiva reflectării în vorbire a unei singure . Osnowy anglijkoj frazeologii. În funcţie de acest .2. alta decît cea care ar rezulta din suma sensurilor componentelor.N. 7 .. deschisă de Bally (numită de acesta coeziune semantică). specialişti precum V. vol.. prin asociere. Considerate funcţionale la diferite niveluri ale limbii şi caracterizate prin capacitatea de substituţie printr-un cuvînt. sintagma terminologică . în timp. Amasova17.unité phraséologique” desemnează un grup de cuvinte în care elementele din structură şi-au pierdut înţelesurile iniţiale şi. în primul rînd. privită însă divergent. 223. Delimitarea accepţiei conceptului a avut în vedere. Probleme bei der Analzse vom Idioms. Frankfurt am Main. Din punctul de vedere al capacităţii de descompunere semantică şi al posibilităţii componentelor de a stabili legături. Amasova.. fie altele. fie semnificaţii suplimentare. N. după N.. ca indice contextul sau . prin dezvoltarea teoriei şi aplicarea altor criterii. unitatea frazeologică trebuie să deţină. 19 N. 21-22. N. Amasova. Semantik und generative Grammatik. Athenaum.unité de pensé” şi li s-au atribuit. un punct de vedere comun care să reglementeze avantajele utilizării lui. p. p. în acest sens. Unitate frazeologică Propus şi întrebuinţat iniţial de Charles Bally.

împreună. Lexicologia.foarte drept”). p. Hristea. Nauka.N. care trimite . termenul în discuţie a cunoscut. care a favorizat accepţia lui . un singur sens (sensuri) şi comportîndu-se ca o singură parte de vorbire. există puţine proiecţii teoretice. 141.. . Petru Zugun. Notes on the General Theory of Cliché.D.atît la expresii propriu-zise cît şi la locuţiuni”. www. Permyakov23. De exemplu. expresie. 1979. Editura . Einführung in die Semasiologie. L. Unitate frazeologică I. Leningrad.îmbinare stabilă de cuvinte avînd. 1975. în Stepanova. sub această denumire. apud Zaharia. p.. a căror semnificaţie generală rezultă din sensul elementelor (de ex. Dezvoltarea teoriei privitoare la conceptul de unitate frazeologică este în legătură cu diversitatea criteriilor şi metodelor algoritmice propuse. p. Irina Cernişeva22 le încadrează. Bibliographisches Institut. reprezentînd semne pentru o noţiune. întîlnite în majoritatea studiilor dedicate clasificării şi descrierii expresiilor. 1946. Theodor Hristea. 26.. aceasta din cauza eterogenităţii criteriilor aplicate şi propuse pentru interpretarea funcţională a acestuia. după Boroianu. cu aceeaşi semnificaţie. apud Zaharia. şi. Definirea conceptului reflectă opţiuni în problema accepţiunii şi descrierii noţiunii de expresie mai ales prin raportare la comportamentul stilisticofuncţional al locuţiunilor (la Sextil Puşcariu. [1972]. 1975. după criteriul logico-tematic. de unităţile paremice. prin sfera mult mai cuprinzătoare” şi includerea.: drept ca lumînarea . Pentru evitarea încadrării diferite a aceloraşi îmbinări stabile. Sinteze.htm) o extensie. Expresie În ciuda frecvenţei utilizării termenului în teoria şi practica limbii.3.unibuc. Constantin Dominte.. în teoria şi practica frazeologică. în urma aplicării criteriului situaţional delimitează unităţile frazeologice. definit ca . Expresii. expresii.. [1968]. M. cu o semnificaţie generală independentă de cea a componentelor (de ex. sînt de multe ori derutant argumentate.: a-l vedea pe cineva sfîntul . interpretate ca unităţi . Expresii. Rezultatele aplicabilităţii criteriilor funcţional-structural şi expresiv. 45-69.ro/eBooks/filologie/dominte/index.unităţi frazeologice concrescute20.cu un sens general”. De aceea. p. caracterizate prin imposibilitatea descompunerii semantice şi sintactice. 23. Expresii. iar G. p. 8 .a o păţi”) şi definite în opoziţie cu unităţile frazeologice.. 20-21. Leipzig. izolări. Identificarea şi descrierea coerentă a conceptului în discuţie reprezintă o problemă divergent soluţionată în teoria lingvistică. 44. p. 23 From Proverb to Folk-Tale. consideră criteriul disocierii gramaticale irelevant pentru delimitarea expresiilor de 20 21 Trudy Jubelejnoj Sessi LGU. Introducere în teoria lingvistică (cf. în cadrul frazeologismelor propriu-zise.). Translated from the Russian by Y.. propune întrebuinţarea unui singur termen general. Sinteze. Florica Dimitrescu. p. unităţile frazeologice au fost clasificate de Thea Schippan21 pe baza unor considerente de ordin formal (existenţa/inexistenţa unui grup verbal/nominal) şi expresiv. clişee.gata făcute” şi descrise în opoziţie cu îmbinările libere. locuţiuni frazeologice. lipsa unui punct de vedere comun. 2.preferabil. Irina Ivanovna (eds. idiotisme. de aici. semne pentru o situaţie. semnalată de Hristea. 138.Învăţămîntul Superior”. Locuţiunile./Cernişeva. 25-26. 22 Phraseologie. 28. Lexikologie der deutschen Gegenwartssprache. care nu reuşeşte să cuprindă varietatea fenomenelor lingvistice. şi evidenţiază lipsa unei distincţii clare între cei doi termeni. fiind întîlnită deseori întrebuinţarea alternativă a acestora. a unui număr considerabil de termeni: locuţiuni. Elena Slave). apud Zaharia. Moscova. p. p.. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology]. Moskow. Florica Dimitrescu. aceea în care se încadrează echivalentul lor semantic”.

termeni diferiţi. a o păţi 2. aflate în raport de coordonare sau subordonare (de ex. zdravăn.. însă dacă ele nu sînt expresive (sau sînt foarte puţin expresive). iar Elena Slave24 apreciază acest criteriu lipsit de precizie.: [mare] cît o zi de post). de către Coşeriu25. op. de către Ioana Boroianu. în care termenii au suferit.. p. în care se cuprind: propoziţii metaforice. Tübingen. principale sau secundare. în grade diferite. . p. 72. expresii idiomatice. 223. expresii idiomatice cu rol de propoziţie26. în .. după Coşeriu. deci cu subiect şi indice de predicaţie şi a generat următoarea încadrare tipologică: expresii cu subiectul exprimat. în sensul suprapunerii conceptului de expresie cu cel de expresie idiomatică. caracterizate prin semnificaţie imprecisă. apreciat de Zugun. • expresii cu valoare globală de superlativ.. ce permit o clasificare în funcţie de identificarea unor indici. [= Tübingen Beiträge zur Linguistik. 26 A se vedea şi DSL. p. Petru Zugun diferenţiază expresiile de locuţiuni folosind criteriul expresivităţii şi al logicii conţinutului: . teafăr) sub Evanghelie). vîrî) capul (sănătos. în teoria şi practica românească. Astfel. • expresii cu variabilitate verbală. foarte întuneric”). Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes. mai ales în cadrul expresiilor . de obicei postpus predicatului (de ex. În acest sens.foarte largă” sau cu valoare nedeterminată.cu propoziţie subordonată” (de ex. 9 . MDA). fără ca prin această analiză să se ajungă la nonsensuri. 30 ca fiind cel mai important. a expresiilor „ca grupări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii”. cit. criteriul expresivităţii este generator de confuzii în legătură cu alegerea unui termen teoretic adecvat. mai mult. cu lungime variabilă. Lexicologia. în direcţia metaforizării lor sau. caracterizate prin topica subiectului. mai ştii păcatul?).în măsura în care îmbinările stabile numite expresii sînt expresive şi analizabile în părţi de propoziţie.. Această abordare a convocat. • expresii cu valoare de propoziţii. puncte de vedere disonante. a trei clase: . în aparenţă. În colaborare cu Erich Braun şi Gisela Kohler. prin aplicarea criteriului enunţat mai sus.: A-l vedea (pe cineva) sfîntul sau a-l lua sfîntul „1. 29-30. 242-247. wellerisme. şi prin 24 25 Structura sintagmatică a expresiilor figurate. şi nedefiniţi. sub numele de expresie.. • expresii cu subiect neexprimat. alături de cel al posibilităţilor combinatorii şi de comutare. p. Gunter Narr. • expresii propoziţii enunţiative. sentinţe.: cum va da Dumnezeu!. în care recunoaştem folosirea verbului la diferite moduri şi timpuri şi preferinţa pentru anumite moduri. 1970. Expresii. pot fi numite expresii. Dacă perspectiva funcţională poate fi considerată coerentă în privinţa posibilităţilor concrete oferite. 14]. proverbe.a trece printr-o mare încercare”). XI..: a-şi pune (băga. care au dus la identificarea. atunci cînd verbul trimite la persoana a II-a singular (de ex. desemnînd deseori aceeaşi realitate: îmbinare stabilă.locuţiuni”.: Parcă-i gura iadului „adică întuneric beznă.Limbă şi literatură”. . modificări semantice. 1966. 397 şi urm. termenul expresie este întrebuinţat ca termen general pentru locuţiuni.. 28. Unitate frazeologică (II). .frazeme”. p. apud Zaharia.texteme”.: a vedea moartea cu ochii . caracterizate prin utilizare largă şi invariabilitatea verbului (de ex. p.. p. a favorizat definirea. exclamative sau interogative (de ex. a da peste un noroc neaşteptat” (DLR X/3.locuţiuni. criteriul funcţionalităţii acestora la nivel morfo-sintactic. mai simple şi mai stabile decît expresiile.

Unitate frazeologică (II). mai mult sau mai puţin expresivă. p.Ceea ce trebuie de pe acum considerat un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este. p.îmbinări de cuvinte cu caracter permanent.de la criterii ştiinţifice ferme şi nu-şi întemeiază distincţia pe fapte numeroase şi concludente”. cf. 68: . pentru că includ termeni specifici sau pentru că aceasta ar duce la perceperea altui sens decît cel transmis şi în care raporturile sintactice sînt suspendate. Locuţiunile.ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. 224 şi de Dimitrescu.. 142. p. în legătură cu statutul locuţiunilor şi expresiilor.. p.. Enciclopedia. Editura Academiei Române.. care au aşadar subiect (exprimat sau subiect-general. sudura grupului şi o cît mai puternică . DSL. apud Zaharia. unitatea sintactică şi de sens: . 328. de Charles Bally. p.. s-a gramaticalizat. Gramatica limbii române. DSL.éxpression constituée par l’union de plusieurs mots formant une unité syntaxique et lexicologique” (Pierre Guiraud. 589. este precedată de un excurs teoretic.. caracterizate prin dispariţia expresivităţii. mais caractéristique des tendences générales et des faits typiques pouvant servir de points de repère”. Locuţiune Inventarul definiţiilor propuse pentru termenul de locuţiune (numită frazeologică de Hristea..a făcut cîteva precizări utile”. 62). ajunge la concluzii nesatisfăcătoare. pierzîndu-şi 27 28 Cf. Sinteze. Unitate frazeologică (II). cu un înţeles unitar determinat. p. 223) nu este foarte bogat şi evidenţiază recunoaşterea. În legătură cu observaţiile notate de Ioana Boroianu. larg-subînţeles) şi predicat. fie că gruparea. cf. pentru limba franceză.Grupare de două sau mai multe cuvinte.4. îmbinările stabile pot fi numite locuţiuni”. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” sau .On comprend qu'entre ces deux extrêmes il y a place pour une foule de cas intermédiaires qui ne laissent ni préciser ni classer. faptul că . cu eventualele compliniri”. şi susţinută de un bogat material faptic. nr. 10 . lingvistul consideră că. care. unitară ca sens şi care stabileşte relaţii cu contextul ca un singur element. printre care. prin definiţie. în ansamblul ei. stabileşte relaţii ca termen unic” (Boroianu. Cela importe peu d'ailleurs. în urma unei folosiri de lungă durată. . deoarece autoarea nu porneşte . 2005. 34). Locuţiunile. . la care Hristea ajunge. Concluziile. p. Contribuţii. au fost numite. deşi nu definitive.. 73). expresii frazeologice catacretice). 1974. cit. definea expresiile ca . Pentru o taxinomie morfologică. p. 62-68. p.. Bucureşti.analiza lor semantică se ajunge la nonsensuri. 9. 246. p. p. p. stabilitatea (fixitatea27).grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are un înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” (Gramatica. a privilegiat exprimarea unei opţiuni proprii: . Observaţia privitoare la imposibilitatea unei delimitări exacte a fost notată mai înainte.îmbinări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii. fie că aceste relaţii se realizează printr-unul din elementele ei alcătuitoare. on connaît notre principe de recherche: pas de divisions rigoureuses. op. Locuţiunile. a se vedea şi Sala.. Investigaţia realizată de Hristea. 2. noi dificultăţi.. Expresii.între care nu se pot stabili totdeauna limite precise”..o locuţiune provine dintr-o expresie. deşi autoarea . spre deosebire de locuţiuni. adică generatoare de efecte stilistice”. ce surprinde opiniile exprimate de Florica Dumitrescu... apreciate de Hristea ca neconvingătoare. ca trăsături specifice ale locuţiunilor. înzestrate cu o funcţie gramaticală unitară” (Dimitrescu. prin aplicarea criteriului funcţionalităţii la nivel morfo-sintactic şi semantic. p.împietrire” (din această perspectivă. cu privire la statutul locuţiunilor şi al expresiilor. 2. . Amintim că Ioana Boroianu. p. Încercarea de delimitare a locuţiunilor de alte unităţi lingvistice asemănătoare a relevat. . 41. după Hristea. 243)28.

Expresii. 235-252. Heinz Weinreich. 29 Zugun. în „Limba română”. nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb. clasificări (structurale. la diverşi autori români32. DSL.morfemele nu au dependenţă proprie. nr. Wallace Chafe.. care înregistrează cu acest sens (de . p. ceea ce probează încă o dată complexitatea problemelor pe care le pune definirea frazeologismelor. 32 33 La Philippide. 514-526. idiom. locuţiunile de intensitate. www. Lexikoloder deutschen Gegenwartssprache. în . vezi şi Dumitru Nica. 34 Irina Ivanovna Cernişeva. Irina Ivanovna (eds. la G. Limba română. 11 .expresivitatea”. IV (1967).. două direcţii de abordare: . Locuţiunile. la care se adaugă cele realizate de Finuţa Asan şi Fulvia Ciobanu 31 fiind apreciate de Hristea. Unitate frazeologică II. 265-304.acad. 2006. Melciuc38. Pluralitatea punctelor de vedere şi varietatea fenomenelor.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. numite astfel de Boroianu. rezultatele acestor investigaţii. Sinteze. cu referire la a făgădui marea cu sarea. Problemele vizează distincţia dintre îmbinarea liberă de cuvinte şi locuţiuni. Stilistica. Permyakov37. Iordan./Cernişeva. Amasova. Avînd acelaşi comportament sintactic cu cel al locuţiunilor propriu-zise. la Iordan35. 31 Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. 146. a locuţiunilor de cuvintele compuse29 sau expresii (frazeologice)30. Québec. XII (1963). p. Lexicologia. la Hervé Curat36.clasificarea după o normă lingvistică” se manifestă întîi în terminologie. Editura „Învăţămîntul Superior”. 33. atît termenul expresie (p. N. pragmatice şi de contrastivitate frazeologică”. Sinteze. p. Paul Postal. Puşcariu.. care nu favorizează. la I. Gheorghe Popa. p. dotate cu idiomaticitate) mai mulţi termeni: idiotism (idiomatism). ceea ce justifică. 245. vol. locuţiune.md/thesis/2540. 24. după Iordan. în Stepanova. p. 5. 254). Phraseologie. p. după Dimitrescu. se caracterizează prin posibilitatea fiecărui element „de a contribui în egală măsură la realizarea sensului global. La locution verbale en français moderne.. 1975. ca valoroase. Bruce Fraser. după Zaharia. Les presses de l'Université de Laval. ireductibilă la soluţii unice şi definitive. Hans Schemann.. Unitate frazeologică (II). p.5. apud Zaharia. apud Zaharia. denumirea de .morfeme condiţionate semantic”: . 253) cît şi locuţiune (p. cf. întrebuinţează alternativ. 30 Cf. p. Expresii. Locuţiunile substantivale în limba română. b) interesul specialiştilor cu privire la aspecte psiholingvistice. Hristea. unitate idiomatică. frazeologism. 2. 223. apoi de Hristea.).D. apud Zaharia.expresii a căror semnificaţie generală nu rezultă din suma semnificaţiilor componentelor”. mai ales în spaţiul englez şi german33. semantice şi funcţionale) şi de evidenţiere a valorilor stilistice ale expresiilor în diferite tipuri de texte. Adam Makkai. izolare. Moscova. Expresii. la exegeţii ruşi34. 141.. p. p.a) reprezentarea lexicografică a expresiilor idiomatice. Charles Hockett.cnaa. Expresie idiomatică Observarea demersului teoretic aferent definirii şi caracterizării expresiilor idiomatice a evidenţiat. Stilistica. ci pot apărea numai pe lîngă un anumit adjectiv sau adverb”. 35 36 Stilistica. p. 243). Sinteze. 1982. . Expresii. dar şi în cel rusesc: N.L. p. Essai d'explication psycho-systematique.A. 65. 265-304. îmbinare idiomatică. Principii. propune pentru diferenţierea acestora urmărirea structurii lexico-gramaticale şi a utilizării lexico-funcţionale. care se pierde o dată cu suprimarea unuia dintre elemente” (Boroianu. M. Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române.

ca semn polilexical . la Klaus Dieter Pilz39. şi pentru acest concept. Paralelisme frazeologice. Notes on the General Theory of Cliché.. Editura Univers. 505-510.. Bucureşti. a chestiunii jocului idiomatic. 41 Idioms within a Transformational Grammar. posibilitatea clasificării expresiilor pe baza idiomaticităţii a necesitat identificarea unor indici ce au rezultat din aplicarea unor aspecte ce pot fi integrate nivelului semantic. adăugare. nu poate fi rezolvată. recunoaştem. în care figurativitatea este înţeleasă ca remetaforizare a unei semnificaţii literale. în categoria frazeolexemelor exosememice42 (neinterpretabile în sens literal. 6. 47. Din această perspectivă. Soluţia dezambiguizării. Editura Univers. Signification et dénotation en allemand. expresiile idiomatice se situează fie pe treapta 0 (pe o scală de la 0 la 6). 22-24. p.. cu semnificaţie generală ce nu rezultă din cumulul semnificaţiilor componentelor). 9] Paris. în această ordine de idei. care înţelege prin . Din punctul de vedere al momentul utilizării şi al apariţiei lor. Stelian Dumistrăcel distinge44 două categorii: 37 From Proverb to Folk-Tale. vol. Translated from the Russian by Y. în urma unui proces de .N. p. 44 Lexic. expresia idiomatică este definită. SUA. în Fundations of language. Sinteze. La sémantique des expressions idiomatiques [=Recherches Linguistiques.rigidizare” (împietrire). traducerea lor în altă limbă40 etc. p. vol. obţinute.opacification”. p. în sens saussurian. fie sînt integrate. op. unde nu sînt permise nici un fel de transformări. ea este rezultatul unei gîndiri simbolice”. 136-137. excerptate din romane poliţiste. în plus.. p. scrisori ale unor muzicieni. Orizontul traducerii. Ştefan Munteanu. Gelu Ionescu. 12 . nr. în cadrul demersului teoretic. psihologice. p. 6.frozenness” posibilităţi cît mai reduse de transformare a îmbinărilor prin permutare. cu funcţie explicativă sau afectivă. înţeleasă în sensul invers al procesului de . după Bruce Fraser41. funcţia de comunicare. a fost relevată dimensiunea epistemologică a expresiilor idiomatice: „expresia idiomatică rezultă întotdeauna dintr-un raţionament conceptual şi. Aplicînd aceste posibilităţi de înlocuire. inserare..frazeolexem. 38 39 40 O terminach «ustojčivos» i «idiomatičnost». 1988. Gertrud Gréciano43 a încercat descrierea expresiilor idiomatice prin urmărirea figurativităţii. cit.figé et figuré”. şi simultan. ceea ce justifică opţiunea cercetătorilor. 4. Zur Terminologie der Phraseologie. cit. Nauka. 1979. analiza semantică a acestora privilegiuindu-i abordarea. 1981. Vezi Dimitrescu. 336-350. 23-24. apud Zaharia. p. 1983. Publishing House. şi Hristea. p. În încercarea de delimitare. 1983. dificultăţi precum: trasarea unor linii clare de demarcaţie între expresiile idiomatice şi cele neidiomatice. Fraser identifică şase clase. căreia i se asociază.. 73-80. Astfel. 1983. Din această perspectivă. tot prin interpretare semantică. În cadrul acestui demers s-a pornit de la raportarea semnificaţiei îmbinărilor libere la cea a îmbinărilor stabile. 63. a accepţiei termenului. Expresii. George Steiner. în „Limba română”. Locuţiunile. 1970. Constanţa Avădanei. după Klaus Dieter Pilz. în Muttersprache. 42 43 loc. cu precizie. nr.. după Gréciano (op. în cadrul fenomenelor lingvistice. mai ales pentru criteriul semantic. 274). Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. Aspecte ale limbii şi traducerii (traducere din engleză). Librairie Klincksieck. 1969. După Babel. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology] Moskow. Bucureşti. prin raportare la aceeaşi funcţie expresivă. aflate în raport de interdependenţă. p. uneori. 93. porneşte de la un corpus de 800 de expresii. decît în cadrul contextului şi al vorbitorului şi. cit.

p. Expresii. 34-111. p. 505-551].o funcţie stilistică mijlocită de o serie de factori [. Groza.nu este exclusivistă.. glotodidactică şi ştiinţă literară. ieri şi azi. apud Zaharia.. I. . Beriffsbestimmung und Systematisierung unter besonderer Berucksichtigung der deutschen Gegenwartssprache . Preocupările pentru interpretarea expresiilor idiomatice şi evidenţierea comportamentului acestora pornind de la aplicarea criteriului semantic s-au manifestat şi în lingvistica universală47. Limbă şi rostire românească. p. Reproductibilitate. Fleicher. Cluj-Napoca. vezi V. p... 1. cit. 258-301. Presa universară bălţeană. 50. Dumistrăcel. şi se caracterizează printr-un grad ridicat de expresivitate. Valoarea stilistică a expresiilor idiomatice. 3.idiotisme care şi-au pierdut o parte din valoarea afectivă iniţială. ce avea iniţial . – Componente unice. 13 . Filologie. p.. p. Momente ale constituirii fondului frazeologic al limbii române literare. autor care a propus o clasificare care . Bucureşti. expresii marcate temporal. – Idiomaticitate parţială (măcar o componentă poate fi înţeleasă în sens literal). W. p.] pe care îmbinările de cuvinte sudate numite expresii le descriu”. – Ne-idiomaticitate (sau îmbinare liberă de cuvinte). Idiomaticitate/figurativitate – Idiomaticitate totală (nici o componentă nu poate fi înţeleasă în sens literal). Stabilitatea şi varietatea frazeologismelor arhaice. 2. op. Editura Dacia. 4.. 127. în „Limbă şi Literatură”. 246. motivată de valoarea de figură de stil pe care au din momentul creării lor şi derivată din . Pilz. 139-236. Versuch einer interdisziplinaren Abgrenzung. cit.nonsensul asocierii elementelor sau faptelor descrise”. adică aceeaşi expresie ar putea fi discutată în cadrul mai multor categorii”. pentru conceptul de frazeologism arhaic.. în .idiotisme care de la naşterea lor şi pînă astăzi servesc nevoile afectivităţii ca imagini”. Iancu. 48 op. 46 Pentru aprecieri în legătură cu vechimea cuvintelor ce intră în structura frazeologismelor. la care se poate stabili momentul apariţiei. recunoscute prin prezenţa arhaismelorşi neologismelor46. I [= Göppinger Arbeiten yur Germanistik.Studii şi cercetări ştiinţifice”. 63-75. – Anomalii sintactice. 84-88 şi L. Gréciano.. în .imaginare”. 2004. Phraseologie.. 45 Referindu-se la problema expresivităţii. Casia Zaharia48 admite următoarele trăsături: 1..idiotisme care s-au născut în anumite împrejurări istorice”. cit. op.. Lexicalizare. încadrîndu-se aici două tipuri de expresii45: expresii nemarcate temporal. în Strategii actuale în lingvistică. cit.. Stabilitate semantică – Stabilitate prin metaforizare. Iaşi. loc. prin pierderea posibilităţii de a funcţiona ca imagini”. p. Bălţi. Lexic. • .o funcţie obiectivă de comunicare” şi . termeni ai unor comparaţii ireale.accident” şi trimit la aspecte din viaţa colectivităţii sau fac referire la meserii ori profesii.cópii ale realităţii”. vezi Lilia Trinca. se referă la un fapt real. Prevalîndu-se de sintezele formulate. p..K. Stelian Dumistrăcel. 47 D.. VII (1956).. 1996. 1993.. în care figurativitatea poate fi rezultatul unui .• expresii .. Andriescu. vol. . porneşte de la observaţiile formulate de Al. vol.

în sensul adăugării criteriul traductibilităţii. Semantik und generative Grammatik. Cu privire la punctul 2 reţinem clasificarea expresiilor. p. le distinge de cuvinte şi proverbe prin forma.I. • îmbinări ne-stabile ne-idiomatice: . la un context minimal. ce îşi dovedeşte utilitatea în cadrul delimitării expresiilor idiomatice de cele neidiomatice şi care a fost interpretat din două perspective: a) a identificării. raportarea la . idiomul este considerat o unitate lipsită de minim de referinţă. sau la . 223. p. Stilistica. această din urmă observaţie fiind valabilă numai pentru anumite expresii idiomatice.îmbinări libere52. ne vom folosi de direcţiile enumerate mai sus. apud Zaharia. Sau alăturare liberă de cuvinte. vol. cit. 43-49. propusă de I. cf. 32. pentru delimitarea îmbinărilor libere de cuvinte de expresii idiomatice (parţiale sau totale). care discută de îmbinare idiomatică. proverbe. au fost identificate diferite clase. Melciuc.un minim de referinţă”. Redensarten. cînd o componentă a îmbinării le determină pe celelalte şi îmbinări idiomatice cu stabilitate incompletă. Zaharia. Athenaeum. 16. 14 . G.. expresiile idiomatice au fost încadrate şi discutate. cit. Amasova.A. Ference. Gunter Narr. Referitor la punctul 1. b) a traducerii expresiilor în altă limbă.. p. Din punctul nostru de vedere. expresiile idiomatice au fost raportate. Cernişeva54. în Kiefer. Melciuc 51 în: îmbinări idiomatice cu stabilitate completă. bazat pe criteriul structural-formal a realizat.N. structura şi funcţia lor.. 265-304. de I. op. Raportate la îmbinările stabile de cuvinte sau urmărite în interiorul unităţilor idiomatice53. 415-474. de Iordan55. în cadrul frazeologismelor propriu-zise sau integrate. În această ordine de idei. al II-lea. de L. în cadrul limbii a unui . Probleme bei der Analzse vom Idioms. 222. p. 51 52 53 54 55 56 op. cit. • îmbinări stabile ne-idiomatice. op. în funcţie de specificul limbilor. La I. pentru a aduce în discuţie noi accepţii ale termenului în discuţie. prin prisma nerepetabilităţii lor şi a transformării semantice a componentelor.. cit. analiza în legătură cu criteriile semnalate mai sus ar permite o reevaluare. p. 1972. 73-80.alegerea contextuală reciprocă”50.îmbinări ne-libere: termeni compuşi. Linguitische Aspekte. Uriel Weinreich. reprezentat de un cuvînt cheie49. p. expresii. Sprachspiel [= Germanistische Linguistik. limbajul Vorkommensanalysen. Expresii.Lăsînd la o parte multiplele aspecte discutabile pe care această încadrare generalizată o poate ridica. Un model de clasificare a expresiilor idiomatice. op.. Expresii. 1977. 49 50 N. cit.echivalent de traducere unic”56. Zaharia. Expresii. 127. Tübingen. foloseşte termenul idiom. .L. p. Permyakov. idiotismelor ori izolărilor. s-a propus. echivalentul de traducere unic desemnează cel puţin un cuvînt care trebuie să aibă corespondent intralingvistic într-o îmbinare. 57 op. Rőhrich 57 . mai ales la proverbe şi. • îmbinări idiomatice ne-stabile. deci fără cuvînt-cheie.A. clişee. p. p. p. într-un studiu contrastiv română-germană. iar în cadrul acestora au fost discutate: • îmbinări idiomatice stabile. Din perspectivă structurală. Frankfurt am Main. 5]... DSL. Pentru funcţiile expresiilor în politic al presei a se vedea Werner Koller.. 47-48.

Peters Louvain. de Dimitrescu. şabloane de tip frazeologic (N. sintagme stabile (Annely Rothkegel61). Expresii. Amasova62). 29.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”.. Editura Academiei RSR. grup sintactic stabil (Finuţa Asan /Fulvia Ciobanu64). Phraseologie. în „Limba română”. 59 Vezi şi I. b) cuvinte rare. VI. 68. 30. au fost identificate. 222. Heideberg – Paris. în Gertrud Gréciano (ed. pentru spaţiul lingvistic german şi românesc68. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii prin termenul de îmbinare stabilă au cunoscut. a II- a). op. al reproductibilităţii şi al posibilităţii de comutare. unitate lingvistică (complexă) stabilă (GA67). îmbinare de cuvinte sudate (Stelian Dumistrăcel66). apud Zaharia. 1962. 15 . 5. loc. pentru limba română. 191- 410. Phraseme: Fenster zur Textkohärenz. neobişnuite. 514- 523. 47]. în . apud Zaharia.. identifică trei criterii de identificare a îmbinărilor stabile.. op. c) sens unic. Îmbinare stabilă Apariţia termenului a avut ca punct de plecare necesitatea stabilirii unei delimitări faţă de îmbinările libere58. p. următoarele categorii de îmbinări stabile: 58 Primul lingvist care a făcut această observaţie a fost Charles Bally. vol. Max Niemeyer. vezi Dimitriu. uneori chiar contrariant de sensurile cuvintelor alcătuitoare. 62 63 op. Hauptprobleme der deutschen Phraseologie auf der Basis sowjetischer Forschungsergebnisse [=Linguistiche Arbeiten. ca „asocieri de două sau mai multe cuvinte. Expresii. în baza comportamentului morfologic. în privinţa inventarului terminologic. p. diferit cel mai adesea. chiar unice. p. p. Bucureşti. . cit. însă explicabil în lingvistică”. 133. I. îmbinare de cuvinte indivizibilă (Gheorghe Dragomirescu65). cu subcategorizarea îmbinărilor stabile: perifraze propriu-zise „prin care se comunică o informaţie semantică (noţiune)/gramaticală sau logică (negaţia) şi perifraze proverbiale „cu structuri imuabile” şi Constanţa Avădanei. care sînt înţelese.. 9. 60 61 I. Traité de stylisque française (ed. 1977. Tratat.6. Observaţii asupra îmbinărilor de cuvinte. conjuncţii corelative. 65 Îmbinări de cuvinte indivizibile. p.: construcţii superlative. anul VIII. vol. în . cit. p.fără aplicabilitate absolută”: . p. frasme (Jürg Hausermann63). în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică” 59. o augumentare. N. 235-253. Pornind de la observaţia ce vizează posibilitatea substituirii îmbinărilor libere printr-o parte de vorbire. Vezi Jürg Hausermann. Micro et macrolexémes et leur figement discursif. Rizescu. În lingvistica românească au fost definite. cit. Etudes de linguistique comparée français/allemand. XI.Limbă şi literatură”.. cit. Tübingen. p. analizabile şi neanalizabile.. I (1919). în sensul lor literal şi a căror semnificaţie generală rezultă din suma semnificaţiilor componentelor (de ex. 2005. p. 66 67 68 Lexic. Paris. 64 Cuvinte compuse şi grupuri sintactice stabile. 2000. p. Petru Zugun. de obicei.).2.).a) pierderea capacităţii combinatorii a termenilor componentelor. o dată cu dezvoltarea teoriei şi a viziunii privitoare la criteriile avute în vedere: complexe stabile de cuvinte (Cernişeva60). Cernişeva. nr. 47. forme verbale analitice etc. Locuţiunile. 1967. Lexicologia.

prin păstrarea trăsăturilor morfo-sintactice ale elementelor.. op. proverbe. p. pe de altă parte. • stabilitate morfologică. 69 70 71 72 A. formulele şi clişeele internaţionale.• îmbinări adjectivale. caracterizate prin semnificaţie unitară.semantic absente”) a dus la sistematizarea.semantic prezente” sau . denumire preluată de la Hristea. a îmbinărilor stabile în trei tipuri: • tipul omogen I (cu componente semantic prezente) cuprinzînd îmbinări în care elementele prezintă independenţă semantică. Rothkegel. 86. iar în cadrul ultimei grupe stabileşte nouăsprezece tipuri de bază. • stabilitatea nivelului funcţional. Sinteze. nominale şi pronominale.. Tübingen. metaforizarea componentelor.au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întîmplări reale. unităţi lexicale (caracterizate prin păstrarea sensurilor de bază ale componentelor). Spanischen und Rumänischen.. de îmbinările libere. p.7. A. op. La această repartiţie taxinomică s-a ajuns în urmă raportării unităţilor lingvistice în discuţie la îmbinările stabile de cuvinte ne-frazeologice. op. Pe lîngă actualizările teoretice referitoare la context la care trimit îmbinările stabile. cit. Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen. Max Niemeyer.. 144. îmbinările stabile au fost încadrate în clasa frazeologismelor propriu-zise şi clasificate în: • unităţi frazeologice. • tipul omogen II (cu componente semantic absente). de către Harald Thun73. formaţiunile modelate (ce permit introducerea unei componente). Formule şi clişee internaţionale Denumite şi interpretate diferit în fiecare limbă. 34. cit. 13 Idem. identifică patru clase de sintagme stabile: nominale. • îmbinări frazeologice. Italienischen. clasă ce se apropie. adverbiale. 2. în care doar o parte a îmbinării şi-a păstrat independenţa semantică. în care elementele constituente nu sînt comutabile şi sintagme stabile de rangul doi. 16 . expresii idiomatice.. adverbiale şi prepoziţionale. prepoziţionale şi verbale. Vezi Constanţa Avădanei. cit. . pe de o parte şi îmbinări verbale.. Rothkegel. cit. şi a favorizat identificarea a numeroase clase şi subclase72. p. Din perspectivă semantică. loc.. 1978. în care sînt cuprinse: îmbinările idiomatizate (cu o componentă figurată şi integrată unei anumite clase de semnificaţii). Convenabilitatea aplicării criteriului sintactic este argumentată mai ales în spaţiul lingvstic german70 şi cel românesc71 este susţinută prin utilizarea următoarelor criterii: • stabilitatea topicii îmbinărilor. raportarea la statutul semantic al componentelor (ce pot fi . în care toate elementele şiau pierdut independenţa semantică. • tipul omogen III (cu componente semantic prezente şi absente). 73 Probleme der Phraseologie. care trebuie bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale”. cu posibilitatea comutării unui element. • expresii frazeologice. ce se manifestă în specializarea anumitor tipuri de fraze la anumite valori morfologice. din prisma variabililăţii/invariabilităţii la nivelul contextului. p. cu metaforizarea unei semnificaţii. • sintagme stabile69 de rang unu.

a favorizat încadrarea acestor unităţi într-o perspectivă ce integrează toate componentele acestui nivel: • unităţi frazeologice/idiomatice. loc. s-au materializat în studii ce au urmărit în special posibilităţile de delimitare şi de clasificare faţă de frazeologisme. fară tradiţie. cit. include în această categorie exclamaţiile (de ex: Du ahnst es nicht!). p. I-X. Grigori Lvovici Permiakov. identificarea unui mecanism generator de construcţii paremiologice76. cit. pentru limba rusă . povăţuiri. concepută dihotomic. credinţele. slujba religioasă. vol. animalele. situată pe o poziţie intermediară. adaptate însă la specificul limbii germane.8. s-a încercat. domeniul juridic. care cunoaşte multiple posibilităţi de compunere. eresurile. artele şi ştiinţele. zicători. cit.paremice”75. • unităţi supraparemice. deşi nu au fost o constantă a teoriei limbii. Op. ţinându-se cont de specificul limbii.. şcoala. pe scara cuvânt/expresii idiomatice/proverbe. transportul. Proverbele românilor din România. Op. 2. băutura. cit. 16..clişee lingvistice”74 sau . ca . diferenţiate de cele paremice prin cantitate (anecdote şi fabule).veritabile repere ale actualităţii”.. mărul lui Adam. istoria. banii. Friedrich Seiler. deoarece nu respectă un criteriu determinant.. Proverbe. Op. viaţa intelectuală şi morală. turnul (lui) Babel.. munca şi ocupaţiile. Diversitate. O nouă sistematizare a proverbelor este oferită de aplicarea criteriului figurativităţii şi a perspectivei cultural-istorice.. stabileşte domeniile pentru limba germană. Respectarea aceloraşi criterii.unităţilor frastice”. filosofia. 231. obiceiurile. termeni conotativi. Urmărite din perspectiva structurii lingvistice şi logice şi din punctul de vedere al conţinutului motivaţional.. semne pentru o noţiune. afacerile. . cuvinte adevărate. mâncarea. asemănări. aforisme). prinderea păsărilor. 146 şi în Contribuţii. caracterizate şi ele divergent din acest punct de vedere. iar acestea au antrenat stabilirea domeniilor de provenienţă78 pentru proverbele din limba germană: vânătoarea. 11. sărutul lui Iuda. pescuitul. după Hristea. Sinteze. Alte observaţii au vizat cunoaşterea sensului şi a . dar şi puterea numelor proprii de a genera clişee. viaţa fizică. cea a pseudoproverbelor. 77 78 79 Lutz Röhrich. viaţa socială. Iuliu Zanne. a permis identificarea77. iar această investigaţie. .un nume propriu (de obicei de persoană)”. 590. • unităţi paremice. idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. p. din care nu trebuie să lipsească. Proverbe Preocupările pentru teoretizarea .. 17 . Ungaria. Editura Librăriei Socecu & Comp. p. Permiakov identifică. biserica. Bucovina. p. a unei clase. după Rodica Zafiu. proverbe propriu-zise.Referirea la această clasă a urmărit identificarea unui indice de recunoaştere. p. în urma realizării unei tipologii. 192 de tipuri gramaticale de proverbe şi expresii proverbiale. iar pentru limba română79: natura fizică. Dintre clişeele internaţionale ce trimit la domeniul religios reţinem: arca lui Noe.genezei” acestora. 5. Istria şi Macedonia. p. 74 75 76 Numite astfel de Hristea. ce vor funcţiona în limbă. iar acesta a fost apreciat avîndu-se în vedere structura acestor îmbinări. semne pentru o situaţie (expresii proverbiale. Bucureşti.. omul şi organele sale.

. ceea ce justifică delimitarea proverbelor în: • proverbe universale. criteriul semantic a dus la excluderea .. . în funcţie de ideea generală.. însă printr-o experienţă specială şi locală.unităţilor frastice” din sfera obiectului de studiu al frazeologiei. în încercarea de a clasifica materialul lucrării dedicate proverbelor românilor. la cutare şi cutare popor”.. Aplicat însă restrisctiv. • proverbe particulare. din prisma posibilităţilor de . p. Sinteze.cari se rézemă pe un adevăr constatat prin experienţă..cari exprimă un adevăr recunoscut ori şi unde şi în ori-ce timp”. 81 Theodor Hristea. 18 . clasă în care sînt incluse şi zicătorile şi idiotismele.echivalare reală ori potenţială a cuvintelor”81. Denumiri date proverbelor în literatura română Termen Cimilitură (cu înteles de proverb) Cuvânt Cuvânt Cuvânt bătrân Cuvânt prost Parimie Pildă Poveste Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea ăluia Precum zic bătrânii Prostul cuvânt Proverb Proverb Proverb Proverbul bătrânesc Vorbă Vorba altuia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba bătrânească Vorba (a) ceea Vorba ceea Vorba cea bătrână Vorba cea veche Vorba veche 80 introdus/folosit Ţichindeal Ţichindeal Cantemir Cantemir Neculce Cantemir Cronica anonimă Costin Baican Ghica Varron Pann Ispirescu Cantemir Cantemir Negruzzi Pann Ţichindeal Donici Odobescu Odobescu Ispirescu Jipescu Odobescu Laurian şi Massim Ghane Creangă Donici Slavici Creangă Realizat pentru limba română de Iuliu Zanne. 146.Corelarea adecvată a perspectivei semantice cu criteriul cultural-istoric a generat şi formularea unui model de clasificare80.

expresivitate. formulele uzuale de comparaţie84. limitîndu-ne la notarea cîtorva observaţii în legătură cu conceptul de proverb. nr. sintagmele85. vechime. 33). vezi Sorin Stati. 15.neapărat pe o treaptă superioară îmbinărilor superioare libere” (Hristea. p.. 145). p. 123-124 („datul sufletului”). Stilistica. cu rol determinant în cadrul expresiilor. atrăgea atenţia că „vorbirea umană constă din sintagme”. p. poate fi încadrat. 22. alături de expresii. Locuţiunile.9. reţinem. Încadrate de Zugun. p. cit. op. deşi în literatura de specialitate se apreciază că face obiectul de studiu al paremiologiei86. p. Alte tipuri de frazeologisme Lăsînd la o parte detalierea critică a argumentelor ştiinţifice. 209. 86 Hristea. opţiunea pentru întrebuinţarea acestei denumiri se justifică prin lipsa de specializare a termenului. în cadrul îmbinărilor stabile de cuvinte. 48. perifrazele au fost definite şi integrate (Hristea. p. Sinteze. pentru Dimitriu. 85 În legătură cu acest concept.. Tratat. locuţiuni şi îmbinări uzuale. VIII.. încadrate diferit în funcţie de expresivitate: locuţiunile. 1957.Zicală Zicală Zicătoare (cu înţeles de proverb) Zisa Ispirescu Pann Ţichindeal Varron 2. datorită interesului acordat în cadrul demersului teoretic. Frazeologia. p. p. 4.nu sînt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor (cum sînt locuţiunile şi expresiile) şi îngreuează şi mai mult operaţia de clasificare a unităţilor frazeologice şi aşa extrem de numeroase şi de variate”. Lexicologia.) în obiectul de studiu al frazeologiei. perifrazele82. dar . cit. sinapsele. proprietatea de a funcţiona în . an XXVII. p. 9). urmînd anumite modele în limbă”. 82 Situate . în urma recunoaşterii unor caracteristici specifice frazeologismelor: frecvenţă. Iordan. unitate de sens. pentru procedeul formării perifrazelor vezi şi Dimitrescu. Rodica Zafiu. sub numele de comparaţii fixe. 20-26 aprilie 1994. consideră că proverbele ar trebui excluse din obiectul de studiu al frazeologiei deoarece . datorită recunoaşterii unor mărci funcţionale comune.. îmbinările uzuale şi perifrazele nu cunosc valoarea expresivă. nr. Sintagma şi sistemul sintactic al limbii române.. loc. în SCL. pentru accepţie din perspectivă sintactică. Unitate frazeologică I. 19 . perifrază desemnînd „un grup de cuvinte «pentru» un singur cuvînt”. îmbinările uzuale. care. 83 84 Discutate şi de Thun. „România literară”.serii frazeologice deschise. cu celelalte unităţi lingvistice cuprinse sub conceptul de frazeologism (stabilitate. 7. repetabilitate. idiomaticitate). sub acest titlu. comparaţiile stereotipe83. 43.la limita dintre asocierile libere de cuvinte şi unităţile frazeologice” (Boroianu.

Conceptul de „discurs repetat” Obiective operaţionale: a) studierea problematicii generale a „destructurării” şi „restructurării” enunţurilor aparţinând discursului repetat din perspectiva universaliilor limbajului şi a retoricii generale. 20 .reguli de construcţie”.1. proverbele. 167. pentru care identifică şi notează într-o reprezentare figurativă.0.Capitolul 3. Trebuie făcută. 3. observaţia că. lingvistul stabileşte. deşi..aceste expresii care ni se par imposibile să fie expresii cu totul normale.repetarea unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”.în domeniul lor specific”. Limba funcţională.. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. Idem. . 53. dar marcat de lipsă organizaţională provocată de suspendarea normelor. formele „discursului repetat” cunosc cîteva particularităţi: nu respectă . Acest limbaj. cu prilejul descrierii limbii funcţionale. cu specificarea că ultimele trei forme enunţate ar putea constitui . din perspectiva funcţionalităţii şi răspîndirii lor. aduc ceva ca 87 88 89 90 91 Coşeriu.. discursul repetat . asupra faptul că. ca fragment lung sau scurt a ceea ce s-a spus deja”88.. wellerismele. cu referire specială la „quadripartita ratio”. cuvintele nu sînt comutabile . p.. 3.norma generală.. pe baza exemplelor.expresii introduse de (sau însoţite de) unele formule şi care au pretenţia că se referă la o reacţie verbală a cuiva într-o anumită situaţie”. anumite sintagme. cunosc corespondent funcţional în unităţi de . culturală şi politică mare”91.o serie ordonată de distincţii [. printre speciile menţionate de autor se află: citatele – . tipologia „discursului repetat”.. .] între lucruri şi limbaj”. Ibidem. p. de coerenţă cu cunoaşterea lucrurilor şi cu principiile generale ale gîndirii” şi anumite .. 171. 259. 258-262.un compartiment autonom al competenţei idiomatice” 89. mai ales în cadrul unui domeniu specializat al comunicării. Arhitectura . p.. Deontologia. atrage atenţia. de asemenea.. Idem. avînd caracter general pentru limbă. b) analiza unor categorii de fapte deviante din hebdomadarul „Academia Caţavencu” şi a tendinţelor contemporane ce rezultă din interacţiunea emiţător-receptor. perifrazele lexicale. Încadrat. Conceptul coşerian de „discurs repetat” („wiederholte Rede”) a făcut parte din preocupările magistrului pentru argumentarea caracterului unitar al limbii. . cum este jurnalistica. în stadiul limbii sincronice şi discutat în opoziţie cu tehnica liberă a discursului.cuprinde tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă. p. manifestate întîi la nivelul vorbirii87. locuţiunile fixe. de aici lipsa unei participări la opoziţii funcţionale actuale. formule tradiţionale de comparaţie... Idem. Ibidem.diferite niveluri ale tehnicii libere şi sînt comutabile cu acestea” 90. Coşeriu. „de importanţă socială. p.

de exemplu cele privind . 217 . în „Dacia literară”. „vorbirea este ca un fel de pictură cu colaj simultan. în Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora.. anul VI. în funcţie de specificul comunităţii lingvistice.237. 259.d”95. în comparaţie cu discursul public reflectat de presă”. 52 (1/2004). Editura Arvin-Press.a. 2003. 3. urmărite în analiza discursului jurnalistic din presa românească actuală. în parte. a schemelor secvenţiale sau generice” (vezi şi infra). nr. p. p. Un termen de … ruşine şi ocară: mioritic. p. self-made man în discursurile italiene sau spaniole) şi răspîndirea acestora. de tradiţie. p. a reprezentărilor stereotipe. locuţiuni fixe.2. Proeminenţa de statut a acestor „prefabricate de vorbire” („vorgefertigte Redeabschnitte”). cu privire la modificarea şi combinarea elementelor limbii reprezentînd tehnica liberă a vorbirii cu «discursul repetat»” Eugeniu Coşeriu compară discursul cu un „tablou realizat. p. în „Semn”. vezi Stelian Dumistrăcel. 15-30. în legătură cu problema codurilor literare.. România. La langue et les parlants/Language and its Users/Limba şi vorbitorii. a locuţiunilor. Din perspectiva construirii textului şi a . 55. pictate de către alţi pictori”94. notate de Coşeriu. 92 93 Idem. O modalitate paradoxală de manifestare a apartenenţei etnoculturale: modificarea «discursului repetat». Limba funcţională. 34. 97 Lectura. 1-2/2003. Iaşi. p. Bucureşti. Limbajul. 190-196. în proverbe. ce diferă. Cocktailuri. asupra funcţiei „reflexive”93 care este „concentrată asupra mesajului şi asupra modului în care se structurează mesajul” (a se vedea comentariul lui Coşeriu la sloganul electoral a lui Eisenhower „I like Ike”. în parte ca [un] colaj. 94 95 96 Idem. ca să zicem aşa. şi. se datorează structurii lor. este tehnică actuală şi în parte sînt bucăţi de vorbire deja existente şi duse. contestatar în discursul public actual. De la acest punct de plecare. Iaşi. nr. Limbajul poetic. Competenţa.m. pe lîngă porţiuni executate cu tehnica pictorului care pictează.regulilor «actuale». în vol. Editura Trinitas. p. în „Semn”. 3-4/2003. în materialul lingvistic utilizat. 147-149). şi cele notate de Sofia Dima97. a diverselor forme de „discurs repetat” pe care acesta le cunoaşte şi care sînt reperabile . adică..informaţie. anul VI. Acest joc al constituenţilor urmăreşte stabilirea unui anumit tip de contact cu receptorul şi focalizează atenţia asupra mesajului.modificările intenţionate. Revenirea la fondatori: «faticul» cu referire la funcţia «de apel» a limbajului. 21 . an XV (serie nouă). edited by Tatiana Slama-Cazacu. conştiente şi ocazionale ale enunţurilor aparţinînd «discursul repetat»”.: resta din limba italiană. în care se pot regăsi forme neidentificabile (de ex. Idem. 130-131. Arhitectura. 163 – 178. spun ceva care nu e conţinut în noţiunea respectivă”92. care reprezintă o modalitate de manifestare a intertextualităţii. în Limbajul publicistic.atît la nivel extraliterar cît şi literar sub forma clişeelor de limbă. concretizate într-o tipologie a enuţurilor aparţinînd „discursului repetat”. Transmutatio boum (şi a altora). nr. a locurilor comune. în tablou. citate ş. Pentru definirea funcţiei relevante în limbajul publicistic. pot exista deopotrivă fragmente luate din alte tablouri. concludente privind extrapolarea în materie de „discurs repetat” se dovedesc a fi referirile exegeţilor lui Coşeriu. Repeated Discourse as a Means of «Contact» and Manipulation in Journalistic Discourse. în toate aceste expresii. aduc ceva nou. pentru formularea teoriei şi aplicarea metodei cf. realizate de Stelian Dumistrăcel96. p. p. printro astfel de recurgere frecventă.

reiterarea unei vorbiri deja rostite. Editura Universităţii Bucureşti. în Retorică publicistică. atît baza scriiturii cît şi a lecturii” a exprimat şi Sofia Dima. Enunţurile cu autori (în principiu) cunoscuţi [B] sînt reprezentate de următoarele categorii: [a] titluri de opere de diverse genuri (beletristică.Cu privire la tipologia EDR. este cel care variază în timp şi spaţiu o dată cu competenţa culturală a celui care citeşte”. [c] parimii (zicători. din diverse domenii ale ştiinţelor şi din viaţa publică (cf. adică . din cultură (literatură. Din literatura populară [β] sînt solicitate. istorie. în principal..posibilitatea apariţiei la toate nivelurile (ideatic. pentru interpretarea titlului ca paratext. 2006 şi opiniile exprimate în legătură cu această chestiune de Stelian Dumistrăcel. Limbajul. din perspectiva antropologiei culturale a enunţurilor ce au la bază distorsionări ale enunţului canonic. n. filozofie.ar defini recurenţa interdiscursivă. [b] formule stereotipe din basme. rezultate ale uzurii. la rîndul lor. opere de artă plastică). opere muzicale. următoarelor categorii: [a] locuţiuni expresive.. ce pot fi probate parţial şi de titlurile jurnalistice (subl. care constitue . [b] citate propriu-zise din opere (scrise) din categoria precedentă. au fost identificate două tipuri principale: [A] enunţuri „anonime” (care sînt. tradiţionalismul. în ceea ce priveşte diversele forme pe care acesta le cunoaşte. de care ne vom folosi în problema tratării în massmedia a temei religiei (partea a doua a lucrării). proverbe). 3) Criteriul locului de manifestare vizează omniprezenţa discursului repetat. cu cele precedente. [d] formule tehnice din diferite texte aparţinînd stilurilor funcţionale.în fapt. reţinem clasificarea. Contextele din vorbire [α] aparţin. banalitatea. a locurilor comune. dar şi cauze ale stabilităţii sensului”. vezi Maria Cvasnîi Cătănescu. eseistică.. loc. [e] nume proprii de notorietate.fie că e vorba de o formulă. Sintezînd criteriile şi operaţiile propuse de Sofia Dima. 4) Criteriul istoric priveşte discursul scris .pune în evidenţă operaţiile de la baza reproducerii discursului repetat şi mirajul formelor pe care acesta le poate îmbrăca” 98. de o modalitate de textualizare sau de un stil căruia i s-ar putea stabili originea” în care s-ar regăsi discursul repetat. inclusă aici din cauza înrudirii generale ca statut. [b] expresii idiomatice. expresiv. Pentru prima categorie [A¹] pot fi deosebite două clase: [α] EDR reprezentînd „vorbirea” şi [β] „citatele” din literatura populară.sugerează lipsa de originalitate şi autenticitate. 2) Criteriul calitativ. ce permit identificarea speciilor „discursului repetat” şi efectelor. platitudinea. a schemelor secvenţiale sau generice”.. în procesul comunicării. [b] dictoane. dar şi asigurarea perenităţii discursului în general”. 22 . [c] „ghicitori”. [c] cuvinte „celebre”. Paratextul publicistic. descriptiv etc. De la paratext la text. plasarea voită sau inconştientă sub autoritatea unui discurs preexistent. a locuţiunilor. reţinem: 1) Criteriul cantitativ.. 123-125. 6) Criteriul constitutivconfiguraţional.subsumat tuturor celor enumerate anterior. cit. propusă de Stelian Dumistrăcel.) şi în toate domeniile de expresie şi de gîndire”. p. de două tipuri: [A¹] populare şi [A²] culte) şi [B] enunţuri cu autori cunoscuţi. în capitolul Codurile literare. 98 Opţiuni în privinţa clasificărilor ce iau în consideraţie competenţe literare (arhi/ meta/ paratextuală) sînt semnalate şi în lucrări mai recente. filme.). reperabile .. categorie mai puţin importantă.atît la nivel extraliterar cît şi literar” sub forma clişeelor de limbă. următoarele categorii de enunţuri: [a] versuri propriu-zise. . surprinse de autoare într-o reprezentare figurativă. atribuite unor personalităţi din istorie. cu statut de EDR. 130-131). la alţi autori. care . arte)... Enunţurile anonime „culte” [A²] sînt reprezentate.. Opţiuni. Limbajul publicistic. care . în principal. Iniţial. a reprezentărilor stereotipe. de următoarele categorii de contexte: [a] formule din discursul religios. 5) Criteriul interpretării. tematic. care . p. [c] sloganuri. [d] formule uzuale/stereotipe de comparaţie.

că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. faţă de „Încercarea moarte n-are”. I. autem non habuit” («Trebuie spus: ego quoque. cu particularizările interpretative şi reevaluările descrierii teoretice ale acestora. – „prin inversiunea cuvintelor” [„transmutatio”].. faţă de . 26).Crede şi nu cerceta”.. vol. propunem cîteva titluri de articole care cuprind forme modificate ale unor proverbe şi zicători: [I] „Încercarea de a trăi mult moarte n-are” (AC. 128: – „prin adăugire [„adiectio”].Crede şi cercetează ” (R. Editura „Minerva” („Biblioteca pentru toţi”)..Reflecţii asupra traducerii şi sensului concret al unor rugăciuni“. Trinon. în demersul teoretic dedicat figurilor limbajului şi figurilor naraţiunii... 2004. cauzal-explicative.Dar din dar” (RL. – „Fără îndoială. în articolul intitulat . 38 – 39. Luca sau Matei”. Bucureşti. studiu introductiv. – „prin suprimare” [„detractio”]. Klinkenberg. J. 99 M. F. 21 08. modelul lui Quintilian. cunoscuţi sub numele de „Grupului µ” (semnătură conveţională pentru numele a şase cercetători. cit. faţă de . . 26). Aegypto venio.2.3.1. 41. 23 . 61) [tipul III]. Arta oratorică. non autem habuit». făcută de Stelian Dumistrăcel. Handbuch der Literarischen Rhetorik. vol. 3.Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi.. Perspectiva retoricii şi a neoretoricii Ca o prefigurare a metodei pe care urmează să o explicităm şi să o utilizăm în demersul nostru. in Alexandriam” («Ambele conjuncţii. schimbîndu-se ordinea. Dubois.). la verb se produc solecisme de diateze. persoane şi moduri” (I. 31/2001.M. F. faţă de .Evanghelia dupa Ioan. Deoarece în literatura de specialitate românească au existat puţine încercări de evidenţiere a caracteristicilor proiecţiiilor „figurilor de construcţie” realizate de retorul latin Quintilian99. J. 7).. O aplicaţie reuşită a „figurilor de construcţie” ale lui Quintilian a realizat un grup de poeticieni belgieni.Pe-un picior de plai. [III] . Limbajul. Pire şi H.3. pe care au apreciato „ca sinteza cea completă şi mai aprofundată a moştenirii clasice” (ibidem. avînd ca obiect „analiza tehnicilor de transformare. enim hoc voluit. Avînd ca preocupăre iniţială schiţarea unei „retorici generale”. faţă de .3. în fiecare caz.Averi după e-vanghelie”. de exemplu: Nam enim de susum.. deosebind cu grijă speciile ca şi obiectele lor” (Retorica. I. fiindcă el suferă cele mai numeroase modificări.. tabel cronologic. ca în: qouque ego. în paranteze prezentăm adnotările traducerii româneşti ale Mariei Hetco) [tipul I de mai sus].3... p.la o examinare mai atentă. I-III. 5). ~ rai”. 32/1999. indici de Maria Hetco. faţă de .Lăsaţi copiii să vină la mine” (AC. dar au aplicat. Minguet. in Alexandriam trebuie construit fără prepoziţie». ediţia citată. autorii au pornit de la lucrarea lui Heinrich Lausberg. 7). § 44) [tipul IV]”. note.. 1974 (vol. de la Universitatea din Liège). „părăsit de autorii tîrzii” pe care l-au considerat. P. .. p. 5. 39-41).Să nu-ţi faci chip cioplit” .~ gură de rai”. traducere. p. pe-o cenzură de rai” (AC. în loc de scripserunt. Astfel. cu referire la numele unui controversat om politic bucureştean. [II] . recurgem la prezentarea. p. p. 3. ne hoc fecit” («Pentru ambulo in via. 9). Edeline.. ne hoc quidem fecit») [tipul II]. 10). 51-52/2006. . timpuri. ca în: ambulam viam. ca un instrument foarte eficace” (loc. 33/2001. hoc enim voluit. 2/2003. de Aegypto venio. Fabius Quintilianus. are loc o substituire [„immutatio”] cînd se pune un cuvînt în locul altuia. [IV] . I. subestimînd în acest fel valoarea „teoriei acelei quadripartita ratio”. Această greşeală poate fi întîlnită la toate părţile de vorbire.. printre exemplele ce urmează: scripsere.L. . 14). faţă de .Să-ţi faci chip cioplit” (AC. 5. Marcu. dar îndeosebi la verb.

). pentru analiza enunţurilor vorbirii. dintre nivelul de analiză a acţiunii „figurilor de construcţie” recunoscută în modificări la nivelul sintaxei părţilor de vorbire şi al topicii (de la Quintilian) şi cel al analizei modificării structurilor narative (Grupul µ). 2.4. estetic. pentru analiza conceptului de care îl discutăm se impune să menţionăm şi contribuţia. cu aplicaţie la nivel fonologic. cit. 3.ambele. cuprinzînd adăugarea.Aceşti autori propun o clasificare a „figurilor” limbajului în două clase: prima a „substanţialelor”. Luînd ca puncte de reper deviaţia lingvistică şi unitatea lingvistică. Realizaţi un articol de presă în care să întrebuinţaţi frazeologisme modificate. p. sintactic.3. semantic şi grafematic. care a pus bazele unui nou model. Activităţi de consolidare a cunoştinţelor 1. a lui Heinrich F. prin care se face legătura. să poată prezenta complet şi univoc toate aspectele structurii sale. morfologic. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. reţinem. iar interrelaţiile lor să se prezinte transparent” (Ştiinţa. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media.. Faţă de cele avansate deja cu privire la conceptul de „discurs repetat”. ce . semnată de Stelian Dumistrăcel. 2006. lucrarea Discursul repetat în textul jurnalistic. cu toate subdiviziunile lor formează o reţea de coordonate.3.trebuie să apeleze atît la inovaţii terminologice. însuşi conţinutul enunţului. 59). prin care se modifică ordinea sintagmelor în frază. respectiv. Plett consideră că . 3. 3. permutarea. din această optică. aşadar a figurilor prin care se modifică substanţa. Indentificaţi formele canonice ale frazeologismelor în paginile “Academiei Caţavencu”. (a cuvintelor) în propoziţie. poate mai cuprinzătoare decît cea a Grupului µ. cît şi la restricţii. În ceea ce priveşte exegeza de profil. necesară. 162).. suprimarea şi substituirea (Retorica. în care pot fi localizate cele mai multe figuri retorice” (loc. şi a doua „relaţională”.3. p. 24 . Iaşi. Indicaţi efectele obţinute în urma “destructurării” şi “restructurării” enunţului aparţinând discursului repetat. Plett. pentru ca în felul acesta.

Omul şi limbajul său.. Bucureşti. Livia. II (1964). fascicolul 1-2. Basarabia. Bucureşti. Coşeriu. Al. 1992.. W. Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii. 2000. 1995. Timişoara. 25 .. Editura Albatros. în . Bahner..BIBLIOGRAFIE Andriescu.. Editura Saeculum şi Editura Vestala. Cuza” Iaşi (serie nouă). Istria şi Macedonia). Expresivitatea limbii române. 1955. Bogdan. Studia linguistica in honorem Eugenio Coşeriu. Proverbele românilor (din România. Dicţionar de cuvinte. Rodica. 1895 – 1912. X (1961). A.Limba română”. 2000. Iaşi. Colţun. Pour une sémantique diacronique structurale. Eugeniu. Eugeniu. Chişinău. p. Coşeriu. C. expresii. Dumitru. vol. Diversitate stilistică în româna actuală. Berg. Eugeniu. 193-203.. Caracostea. Editura Librăriei Socec. Frazeologia limbii române. Gheorghe. 139-154. Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. Poetica proverbului. 1992. Editura Universităţii. 1975. Semantica lexicală. Editura „Arc”. 1942. secţiunea a III-a (Ştiinţe sociale). în vol. Bucureşti. Observaţii asupra întrebuinţării expresiei idiomatice în proza artistică. 1994. Editura Minerva. I – X. 2001. Vasiluţă. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. citate celebre. în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. Zafiu. p. Ioan Grigorie. tomul I. Observaţii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului. Bucureşti. Bucureşti.. Ungaria. Tabarcea. I. 139-186. Zanne. I. Bucureşti. Editura Mirton. Bucovina. „Ştiinţa”. I. Coşeriu. în . Proverbe şi cugetări despre omenie. Chişinău.Travaux de linguistique et de litterature”. p.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful