You are on page 1of 5

PRINCIPII DE BAZA ALE CERCETARII Cursul 1

Cunoaterea este unul din procesele definitorii, fundamentale ale spiritului uman. Poate fi
considerat procesul prim prin care constienta de realitate si de sine apare in subiect raportandu-l la sine si la lumea sa. Esena cunoasterii const n reproducerea n interiorul subiectivitaii a unei alte subiectivitati, prin constientizare de sine si cuplarea subiectivitatii constientizate cu o realitate in care poate actiona, experimenta, evalua si conclude asupra consecintelor. TIPURI DE CUNOATERE Cunoasterea poate fi separata in cunoastere comuna si stiintifica. De asemenea, convenional putem separa cunoatere concret i abstract. Cunoasterea concreta (practica). Cunoasaterea concreta poate fi perceputa cu ajutorul simturilor; este actiune reala, reyultatul este material, perceptibil; cunoasterea practica vizeaza realizarea practica directa a unei forme, obiecte, utilitati; se poate executa, realiza, verifica prin practica; se efectueaaa in mod concret; Cunoasterea abstracta (intuitiva) este detasata de obecte, fenomene; se realizeaza pe baza de deductii logice, teoretice, fara legatura cu datele sau faptele concrete, tangibile; Putem deasemenea discrimina cunoasterea culturala, care opereaza cu variabile ambigue precum valori, atitudini, legaturi sufletesti, emotii, contacte, cooperari si conflicte umane. In cultura identificam o cunoastere concreta, definibila, asamblabila si comunicabila gestual si lingvistic, precum acea cunoastere 'abstracta' care construieste principii si metode de creatie muzicala, picturala, regizorala sau literara, sau principii estetizante. Fiecare domeniu al cunoasterii are obiecte proprii, reguli generative proprii si strategii evaluante si utilizante proprii, unele accesibile majoritatii altele extrem de tehnice formal, sau subtil realizante estetic, inaccesibile omului mediu. Deasemenea pentru a realiza o pictura, compozitie muzicala, opera literara, sau regizorala, este nevoie de mult talent, multa experienta si o profunda competenta creativa, compact definita ca 'inventivitate artistica'. Dar si pentru a prelua cat mai mult din ingeniozitatea unei creatii si transpune in trairi personale emotive si conceptuale, din perspectiva spectatorului, cere o calitate subtila anume 'bun gust autentic'. Poate cel mai dotat cu potential critic superior este omul de stiinta constructor de teorii fenomenale, sau artistul, cretorul de opera de arta, indiferent din ce domeniu, pentru ca fara un spontan, profund si atent simt critic-estetic, nu se poate realiza o opera de mare calitate, opera pretuita de numeroase generatii timp de decenii, secole sau milenii, opera fundamentala care formeaza personalitatea umana, ii daruie valori, imbolduri creative si criterii estetizante.

CUNOATEREA COMUN Sistemul de reprezentri, cunostine, explicaii si interpretri obinute n mod spontan, fr o cercetare sistematic si dup modele stiinifice, ci doar pe baza activitilor si n contextele obisnuite (loc de munc, familie, organizaii politice, cercuri de prieteni etc.). Pe baza lor orice persoan poate s triasc, s se integreze n divese grupuri sociale, s stabileasc relaii cu ali oameni, s transmit mai departe experiena dobndit pe aceast cale. Oamenii n general si fiecare persoan n parte, pe baza experienei pe care o dobndesc n cursul vieii, si construiesc propria teorie social pe baza creia triesc si muncesc, sunt acceptai sau respinsi de cei din jurul lor, au succese si esecuri Astfel nct fiecare dintre noi devenim ntr-o msur oarecare specialist n propria noastr via, ct si ntr-o serie de alte probleme cu care ne confruntm n mediul n care trim. Formarea acestor competene, strategiile proprii pe care ni le construim, chiar dac se circumscriu a ceea ce se numeste cunoastere comun sau bun sim. CUNOATEREA COMUN A VIEII SOCIALE se mai numete i cunoatere cotidian sau raionalitate eronat i are urmtoarele caracteristici: - este DEZORGANIZAT, HAOTIC, NTMPLTOARE cunotinele sunt izolate, dobndite fr o cercetare prealabil; - este TACIT sau IMPLICIT multe fenomene i comportamente sociale sunt lipsite de temeiuri, fiind de la sine nelese; - este SUBIECTIV, EMOIONAL, PASIONAL se ntemeiaz pe interese, triri, convingeri personale; - ste adesea SELECTIV / LIMITAT informaiile sunt triate pe criteriul utilitii subiective sau n msura n care confirm opiniile prealabile; De exemplu, admitem c experiena noastr de via definete mediul social n care trim. Nu cunoatem multe lucruri sau nimic despre ceea ce se ntmpl n alte grupuri, societi sau culturi. Ceea ce este strin ne apare ca fiind anormal sau scandalos. - este FALS GENERALIZATOARE un eveniment singular este n mod nejustificat extins la totalitatea cazurilor (exemplu: dac am fost tratai necorespunztor de un funcionar al primriei suntem tentai s spunem c toi funcionarii sunt corupi); - este INFLUENAT DE SOCIETATE ceilali ne furnizeaz credine, convingeri despre viaa social adesea eronate; - este CONSTRUIT FRECVENT PE PREJUDECI (vezi exemplele din anexa); - este adesea CONTRADICTORIE de exemplu: absenteismul colar este adesea explicat de elevi i prini prin calitatea slab a instruirii iar de profesori prin dezinteresul pentru educaie al elevilor i prinilor; - este INCONSISTENT N TIMP acelai fenomen social este explicat diferit n perioade distincte (de exemplu: avem o prere proast despre cineva care particip la aciuni de voluntariat, considerndu-le pierdere de vreme, ns pe msur ce cunoatem persoana, ne schimbm optica privind aciunile de acest tip).

Caracterele cunoasterii comune: 1. CARACTER ILUZORIU :opereaz adesea la nivelul aparenelor 2. CARACTER PASIONAL: Absolutizarea experienei personale; 3. CARACTER CONTRADICTORIU: evalurile oamenilor comuni sunt contrazise de cercetrile tiinifice; 4. CARACTER LIMITAT: Oamenii consider c perspectiva lor asupra realitii socioumane este singura corect; Limitele si erorile cunoasterii comune: 1. Aceasta este spontan, deoarece se realizeaz n funcTie de necesitTile fiecrui moment din viaTa fiecruia, fr a apela la cunostinTe de specialitate, fr s se utilizeze metode sistematice, profesioniste de analiz. Fiind spontane, cunostinTele noastre prezint n mod firesc si un caracter neelaborat. Mergnd mai departe, se poate constata c din aceste considerente, cunoasterii comune i lipseste precizia si exactitatea. 2. n al doilea rnd conoasterea comun este incomplet, fiind limitat de aria noast de contacte sociale, de nivelul de cunostinTe si informaTii pe care l deTinem si avem acces, de capacitatea de a interpreta mesajele pe care le primim din mediul nconjurtor. Datorit limitelor sale n cunoasterea comun se nregistreaz doar legturile aparente, de cele mai multe ori false dintre diferite fapte de viaT, dintre diverse evenimente, sau dintre cauze si efecte.. Asa cum experienTa noastr de viaT este limitat asa este si cunoasterea pe baza creia ne descurcm n viaTa de fiecare zi. 3. Cunoasterea comun este ntr-o mare msur marcat de mediul nostru de viat, de sistemul de valori nsusit si acceptat, de interesele, nevoile si aspiraTiile fiecruia, ceea ce-i confer un grad ridicat de subiectivitate. Particularitate care dup cum constatm n viaTa cotidian, determin printre altele si dificultTi de comunicare, chiar ntre persoane cu o experienT de viaT asemntoare. Indiferent de aceste caracteristici, cunoasterea comun nu trebuie subapreciat, ea constituid mecanismul prin care fiecare individ si regleaz comportamentele si fac posibil viaTa acestora ntrun cadru social dat. Inclusiv specialistii n domeniu si regleaz viaTa de zi cu zi pe baza acestui tip de cunoastere. Strategiile cunoasterii comune sunt n acelasi timp punct de pornire si de referinT pentru analizele stiinTifice din diferite stiinTe socioumane. Ele constituie materia prim att pentru analizele sociologice, ct si pentru cele politice, atunci cnd se refer la acTiunea politic si la agenTii individuali sau colectivi ai acesteia. Ceea ce trebuie evitat este extinderea limitelor cunoasterii comune n cunoasterea stiinTific, sau nlocuirea metodologiile cognitive profesionale cu cele ale cunoasterii comune, apelnd la un principiu ce poate fi el nsusi circumscris acesteia din urm, cel al minimului efort. Folosirea cunoasterii comune n analizele profesioniste denot fr nici o ndoial lipsa competenTei n domeniu. 4. Suportul autoritTii este una din cele mai frecvente erori la care apeleaz oamenii n viaTa cotidian, considernd c anumite persoane care se bucur de autoritate n familie, la locul de munc, n organizaTiile politice, n grupurile de prieteni etc au totdeauna dreptate, stiu mai bine dect ceilalTi, avnd mai mult experienT, mai multe informaTii, o capacitate mai are de nTelegere si multe alte calitTi care le confer o superioritate real sau potenTial. Acest suport este cu att mai mult prezent n cunoasterea comun privind viaTa politic si politicul n general, deoarece puTini oameni cunosc mecanismele care regleaz acest domeniu al vieTii sociale, iar numrul celor care l cunosc din interior este foarte redus.. Desigur c autoritatea concret la care se face referinT este diferit, n funcTie de informaTiile, cunostinTele, experienTa fiecruia, dar si de interesele si simpatiile politice, n acest caz, ale fiecrei persoane n parte. nssi persoanele ce sunt considerate autoritTi si construiesc majoritatea dintre ele strategiile 3

cognitive pe baza aceleiasi cunoasteri comune. ocmai din acest motiv suportul autoritTii se nscrie printre erorile frecvente ale bunului simT. Nu trebuie ns absolutizat, deoarece exist cu adevrat autoritTi n acest domeniu, ca si n multe altele, care se bazeaz n construcTia strategiilor lor cognitive pe metodologii profesioniste dintr- un domeniu sau altul. n ceea ce priveste situaTia din Romnia n aprecierea acestei erori, se impune a se lua n consideraTie si tipul de modele culturale dominante si particularitTile acestora, printre care autoritarismul si paternalismul sunt rintre cele mai frecvente trsturi. Oamenii prefer s se supun, s se conformeze sefului, tatlui, care stie ce trebuie, dect s-si asume responsabilitate de a gndi si acTiona prin forTe proprii. ntr-un astfel de mediu social, suportul autoritTii va funcTiona adesea ca mecanism al cogniTiei cotidiene, indiferent de domeniu. n sfera politicului apelul la autoritate este cu att mai mare cu ct liderul respectiv se ncadreaz mai mult ntre liderii autoritari, de tipul salvatorului.spre exemplu. 5. Confortabilitatea, ca al doilea suport al verificrii psihologice , presupune acceptarea celor idei, comportamente care ne plac, prin urmare a acelora ce ntresc convingerile deja existente. Acest suport se asociaz cu una din trsturile amintite mai nainte, cea a minimului efort. ModalitTile prin care fiecare individ recurge la aceast strategie cognitiv sunt determinate de poziTia lui social, de apartenenTa la anumite grupuri si a sistemelor lor de valori. 6. Cel de al treilea suport, familiaritatea, nrudit cu al doilea, se refer la utilizarea stereotipurilor, formate si transmise n urma repetrii unor experienTe personale, sau a celor onsiderate ca fcnd parte din tradiTiile unui grup mai mare sau mai mic. Dup cum aminteam, experienTa personal este limitat iar cunoasterea rezultat din aceast experienT ste parTial si neelaborat, supus acelorasi influenTe de context social. TradiTia, pe de alt parte, este constituit din judecTi de valoare, modele de comportament construite n condiTii sociale diferite de coordonatele timpului social prezent. Chiar dac acest corpus de idei si modele acTionale au fost viabile la un anumit moment dat, ele pot fi inoperante n alt paTiu si timp social. Exemplu cel mai elocvent n acest caz sunt aprecierile privind caracterul unitar din punct de vedere etnic al statului romn, care n realitate prezint caracteistici multietnice, sau n alt plan, oarecum asemntor, respingerea existenTei sau valorizarea egativ a minoritTilor de orice fel, etnice, culturale, religioase, sexuale., pe baza stereotipurilor dobndite. . 7. Suprageneralizarea, ca eroare a cunoasterii comune, se bazeaz pe lipsa de precizie a acesteia si pe unilateralitatea ei, astfel nct concluziile reiesite din experienTa noastr personal, din prelucrarea unor informaTii obiectiv limitate, tindem s o extindem asupra tuturor membrilor unui grup social, a unei comunitTi sau chiar mai mult. Cu ct experienTa si cunoasterea noastr este mai redus, cu att vom apela mai des la suprageneralizare. Aceast eroare este frecvent ntlnit n cunoasterea politicului, dat fiind faptul c puTini oameni au o experienT politic nemijlocit, iar mecanismele de funcTionare ale acestuia sunt si mai puTin cunoscute, chiar de cei ce fac politic. Acest lucru nu-i mpiedic nici pe unii, nici pe alTii, s emit judecTi de valoare cu caracter de generalitate., care nu se sprijin dect pe fapte singulare. Transferm fr s ne dm seama caracteristicile unui fragment de realitate la realitatea de un tip sau altul, n ntregul ei. 8. Evitarea confirmrii, altfel spus refuzul ideilor altora, se constituie ntr-una din cele mai frecvente erori ale acestui tip de cunoastere. Aceast Tine mai mult dect oricare alta de educaTia fiecruia si de modelele culturale n care se formeaz si sunt practicate. Incapacitatea de a comunica, inclusiv de a dialoga, este o deficienT condiTionat social-politic si cultural, specific printre altele societTilor ce au trecut prin perioade mai lungi sau mai scurte de .dictatur, care diminuiaz la maximum sau distrug individualitatea, care uniformizeaz si manipuleaz constiinTele, supunndu-le unui principiu unificator. CapacitTile comunicaTionale, implicit si cele de a dialoga, au si alte suporturi, printre care acceptarea diversitTii sub toate formele sale, dar trecnd prin internalizarea unor norme si valori, are si condiTionri psihologice ce Tin de structura de personalitate, ce pot fi ns mult diminuate dac

cmpul social o permite. Mai mult dect orice eroare, aceasta poate fi nlturat n cea mai mare parte prin educaTie pe de oparte, si prin democratizare efectiv, pe de alt parte. SocializaTi n condiTiile supremaTiei unei ideologii totalitare, si a unei economii centralizate, populaTia unei Tri iesite din comunism, care pe de alt parte nu a trit experienTa mpotrivirii faT de acesta, va nvTa greu s accepte pluralismul sub toate aspectele sale, inclusiv al diferenTelor de percepTie a realitTii, al opiniilor politice diferite. n Romnia si dup zece ani simpatizanTii unui anumit partid sau lider politic refuz din principiu, si ca atare se opune oricrui dialog, indiferent de problem, cu alte formaTiuni politice, refuz din start orice idee ce aparTine unei persoane cu alte simpatii dect ale lor. 9. Judecata ilogic, ca subterfugiu de gndire este la rndul ei una din cele mai frecvente erori. Dintre formele concrete pe care le mbrac, cea mai rspndit este recursul la expresia excepTia confirm regula. Atunci cnd se epuizeaz orice alt argument, sau chiar propria noastr experienT ne infirm ideile adnc nrdcinate, suntem tentaTi s ne aprm invocnd aceast expresie. Numai c excepTia nu confirm, ci mai degrab infirm o anumit stare de lucruri, sau un set de credinTe pe care le aprm n ciuda evidenTei c sunt false sau nu corespund unei situaTii concrete date. 10. Credulitatea naiv ce reflect abandonarea spiritului critic, se sprijin pe toate celelate erori si caracterisci ale cunoasterii comune. Atta timp ct avem ncredere ntr-o persoan, o instituTie, ntrun anumit sistem de valori, le acordm credibilitate necondiTionat si orict ar infirma realitatea, inclusiv experienTa noastr aceast ncredere, orice ar face, ar promova instanTele respective, mulTi oameni nu-si modific opiniile si atitudinile. Elocvent pentru sfera politicului este n acest caz exemplu electoratului captiv, care n unele cazuri fr a se baza nici mcar pe convingeri bine consolidate, va vota acelasi partid sau lider politic, chiar dac strategiile politice ale acestora le afecteaz viaTa profesional si individual. 11. Am mai pute cita una dintre ele, de mare importanT si foarte frecvent numit efectul falsului consens analizat de Baron si Byrne si preluat deTraian Rotariu si Petre IluT. Aceasta se manifest prin tendinTa oamenilor de a se considera mult mai asemntori cu semenii lor dect sunt n realitate, n ceea ce priveste opiniile, atitudinile si comportamentele lor. Acest efect poate fi msurat concret, comparnd opiniile individuale exprimate faT de o problem dat cu cele privind aprecierea opiniilor celorlalTi asupra aceleiasi probleme. CUNOATEREA PSIHOLOGIC COMUN: Oamenii ajung la o cunoatere bun a altora i a lor nii, a ambientului social, fr a recurge la metodologia tiinific. a. Spre deosebire de realitatea fizic, realitatea socio-uman este direct accesibil omului obinuit care descrie, clasific, etc. b. Realitatea socio-uman este foarte familiar. c. La nivelul cunoaterii comune, sunt destui oameni care aplic strategii complexe, flexibile. Oamenii, n ambientul lor, sunt mic experi care testeaz realitatea socio-uman. d. n cunoaterea comun exist nite condensate de experien avnd coresponden n constatrile psihologiei tiinifice. e. Cunoaterea comun este stratificat, rezultnd cunoatere tiinific, fr a fi n mod necesar corect, nu este n mod necesar greit, i invers. Pentru c cunoaterea comun are o serie de limite.