TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR: Obligatia este acea componenta a raportului juridic prin care o persoana numita debitor, este

tinuta fata de alta persoana, numita creditor, sa execute o prestatie care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva (dare, facere, non facere). obligatie naturala (obligatie civila imperfecta), respectiv acea obligatie care este executata de catre debitor de buna voie, în sensul ca acesta nu poate cere restituirea prestatiei, dar în schimb creditorul nu poate aduce îndeplinirea prin forta de constrângere a statului, în cazul în care aceasta nu este adusa la îndeplinire de buna-voie. Structura obligatiei: Ca orice raport juridic civil, si aportul de obligatie are cunoscutele elemente structurale:- subiectele, continutul si obiectul. 1).- Subiectele raportului juridic de obligatii: atât persoane fizice, cât si persoane juridice. regula este ca atât subiectul activ - creditorul -, cât si subiectul pasiv - debitorul, se determina în momentul nasterii acestor raporturi Exceptii: - sunt raporturi juridice obligationale la care, în momentul nasterii lor, numai unul dintre subiecte este determinat, celalalt fiind doar determinabil.

Subiectul activ se numeste creditor, iar subiectul pasiv se numeste debitor. Subiectele raporturilor obligationale au o dubla calitate, fiecare fiind, în acelasi timp, creditor al unei prestatii si debitor al altei prestatii. În raporturile unilaterale, o parte este numai creditor, iar cealalta parte, numai debitor. De asemenea, la obligatiile solidare, când exista mai multi creditori (solidaritate activa), ei se numesccocreditori iar când exista mai multi debitori (solidaritate pasiva), ei se numesc codebitori 2).- Continutul raportului juridic de obligatii: Prin continutul raportului de obligatie, se înteleg toate drepturile de creanta si obligatiile corelative, care apartin subiectelor sale. Drepturile de creanta, împreuna cu drepturile reale, alcatuiesc clasificarea fundamentala a drepturilor civile cu caracter patrimonial. O latura esentiala a raportului de obligatie, o constituie continutul sau patrimonial: dreptul de creanta se înscrie în activul patrimonial, iar obligatia corelativa este cuprinsa în pasivul acestuia. Titularul unui asemenea drept, poate sa obtina realizarea unui asemenea drept numai prin actiunea sau inactiunea debitorului, care este o persoana determinata. 3).- Obiectul raportului juridic de obligatii:

Obiectul raportului juridic obligational, consta în actiunile sau inactiunile la care partile sunt îndrituite sau de care sunt tinute. Aceste actiuni reprezinta executarea uneia dintre cele trei obligatii principale, si anume obligatia de a da, a face si a nu face ceva. A).- Obligatia de a da (dare):- înseamna obligatia de a constitui sau a transmite un drept real, care nu se confunda cu obligatia de a preda, care este o obligatie de a face Obligatia de a da re ca obiect o prestatie pozitiva de a transmite sau de a constitui un drept real. Transmiterea drepturilor reale se realizeaza concomitent cu încheierea contractului, Obligatia de a da un bun corporal individual determinat, nascuta dintr-un contract consensual, se considera executata de drept din chiar momentul nasterii sale, de unde rezulta ca, debitorul este scutit de executare. Daca însa bunul nu a fost predat în momentul încheierii contractului, obligatia debitorului se divide în trei obligatii distincte, si anume: - obligatia principala de a da, adica de a transmite sau constitui dreptul real asupra bunului, si obligatiile accesorii de a face, care rezida în obligatia de a conserva bunul pâna la predare si obligatia propriu-zisa de a preda lucrul.

Alteori însa , obligatia dea da este cu executare succesiva, la date prestabilite prin contract, ca în cazul livrarii de marfuri în contractele de livrare sau de furnizare. B).- Obligatia de a face (facere): - este îndatorirea subiectului pasiv dea efectua o lucrare, un serviciu si, în general, orice prestatie pozitiva în favoarea subiectului activ, cu exceptia transmiterii sau constituirii unui drept real. si obligatia de a face poate fi cu executare dintr-o data, cu executare succesiva, cu executare continua, C).- Obligatia de a nu face (non facere):- consta într-o conduita negativa, 18418f57s adica în abtinerea debitorului de la ceva ce ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat fata de creditor. Obligatia de a nu face, are ca obiect o abtinere, sau cum i se mai spune, o prestatie negativa. Obligatia de a nu face este prin natura ei, numai cu executare continua, 4).- Sanctiunea obligatiei (sanctio praecepti juris): Sanctiunea obligatiei este definita ca fiind dreptul creditorului de a recurge la forta de constrângere a statului pentru realizarea dreptului sau. Actiunea în justitie consta în posibilitatea creditorului de a obtine o hotarâre judecatoreasca prin care debitorul sa fie obligat la executarea prestatiei ce o datoreaza.

mijloace juridice ofensive, actiunea în justitie, obligarea debitorului la plata daunelor moratorii stabilite de catre instanta sau prin clauza penala, executarea silita, punerea în întârziere a debitorului, plata unor amenzi de catre debitor, etc. cale defensiva. Este situatia obligatilor naturale, imperfecte, care nu sunt înzestrate cu actiune în justitie. În acest caz, creditorul nu poate obtine o hotarâre judecatoreasca care sa-l oblige pe debitor la executare si, prin urmare, nu poate recurge la procedura executarii silite. Totusi, daca debitorul executa în mod voluntar prestatia pe care o datoreaza, el nu are drept la repetitiune (art.1092 Cod civil). Clasificarea obligatiilor: 1).- Clasificarea obligatiilor dupa izvorul lor: a).- contracte; b).- acte juridice unilaterale; c).- fapte ilicite cauzatoare de prejudicii; d).- îmbogatirea fara just temei; e).- gerarea intereselor altei persoane; f).- plata nedatorata. Primele doua categorii mentionate, sunt obligatii nascute din acte juridice, celelalte fiind obligatii nascute din fapte juridice. 2).- Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor:

A).- O prima clasificare distinge între cele trei categorii de obligatii: a).- Obligatia de a da; b).- Obligatia de a face; c).- Obligatia de a nu face. Clasificarea prezinta interes, deoarece în functie de acest obiect, se vor aplica, dupa caz, reguli distincte. B).- O alta clasificare o reprezinta: a).- Obligatii pozitive ( obligatia de a da si de a face); b).- Obligatii negative (obligatia de a nu face). C).- O a treia clasificare dupa acelasi criteriu, o reprezinta: a).- Obligatii de rezultat sau determinate:- caracterizate prin aceea ca obligatia este strict precizata Obligatiile de a da si obligatiile de a nu face sunt numai de rezultat, deoarece ele constau în abtineri de la îndeplinirea de acte sau fapte materiale determinate, adica presupun rezultate neîndoielnice. b).- Obligatia de mijloace sau de prudenta si diligenta:caracterizate prin aceea ca obligatia debitorului consta în îndatorirea sa de a depune toata diligenta necesara pentru ca rezultatul dorit sa se realizeze. Obligatiile de a face pot fi atât de rezultat cât si de mijloace, spre deosebire de cele de a Nu face, care sunt numai de rezultat.

Neîndeplinirea rezultatului prevazut nu presupune, ipso facto, lipsa de diligenta a debitorului. Revine creditorului sa faca dovada culpei debitorului în executarea obligatiilor sale, culpa care nu mai este prezumata. Sub aspectul raspunderii, distinctia între cele doua obligatii este evidenta, dar sub aspect moral pare lipsita de relevanta. Sunt susceptibile de o asemenea clasificare, toate obligatiile de a face, indiferent de izvorul lor. Aceasta clasificare a obligatiilor prezinta o evidenta importanta practica, în ceea ce priveste angajarea raspunderii debitorului: - în cazul obligatiilor de rezultat, creditorul nu are obligatia dea dovedi culpa debitorului, - în cazul obligatiilor de mijloace, creditorul trebuind sa faca dovada culpei debitorului, D).- O a patra clasificare, o reprezinta: a).- Obligatii pecuniare: - acele obligatii care au ca obiect prestatia de a da o suma de bani; b).- obligatii de alta natura: - pot avea ca obiect alte prestatii decât aceea de a da o suma de bani. Particularitatile obligatiilor pecuniare: § au ca obiect o obligatie de a da - obligatiile pecuniare sunt întotdeauna de rezultat,

- creditorul nu este tinut sa dovedeasca existenta si întinderea prejudiciului, întinderea daunelor interese moratorii (daca nu exista clauza penala) fiind egala cu dobânda legala. - obligatiile pecuniare pot fi executate întotdeauna silit în natura, - obligatiile pecuniare cu executare succesiva sunt supuse fluctuatiilor monetare, - obligatiile pecuniare au ca obiect derivat, bunuri de gen banii, - problema executarii defectuoase, nu se pune la obligatiile pecuniare, - la obligatiile pecuniare, debitorul nu poate invoca niciodata cauze de exonerare de raspundere, 3).- Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor: a).- Obligatii civile sau perfecte - sunt acele obligatii a caror executare este garantata prin mijloace juridice ofensive, creditorul putând apela la concursul fortei de constrângere a statului, atunci când debitorul nu executa voluntar prestatia datorata. Cvasitotalitatea obligatiilor intra în aceasta categorie; b).- Obligatii naturale sau imperfecte - sunt acele obligatii la care nu se mai poate cere executarea silita, dar, de îndata ce au fost executate, debitorul nu mai are dreptul sa pretinda restituirea prestatiei. Ele sunt obligatii juridice

si nu simple obligatii morale, obligatii care si-au pierdut din forta juridica. 4).- Clasificarea obligatiilor dupa opozabilitatea lor: a).- Obligatii obisnuite - sunt cele care alcatuiesc regula; b).- Obligatii reale (propter rem) - apar ca un acesoriu ale unui drept real, ca adevarate sarcini reale, cum sunt cele prevazute pentru detinatorii de terenuri agricole, de a asigura cultivarea acestora c).- Obligatiile opozabile tertilor (scriptae in rem) - sunt strâns legate de posesia lucrului, corespunzând unor drepturi de creanta. Este cazul obligatiei ce revine unui locator de a asigura locatarului folosinta lucrului închiriat. 5. durata executarii în timp: a).- Obligatiile cu executare unica (unice), sunt acele obligatii care trebuie executate o singura data, b).- Obligatiile cu executare succesiva (succesive) - sunt acele obligatii care urmeaza a fi executate esalonat în timp, c).- Obligatiile cu executare continua:- sunt acele obligatii care implica o executare neîntrerupta 6. a).- Obligatiile conjuncte:- sunt acelea în cadrul carora debitorul datoreaza cumulativ aceluiasi creditor, doua sau mai multe prestatii, pe care trebuie sa le execute în totalitatea lor si deodata

b).- Obligatiile alternative:- sunt acelea care cuprind doua sau mai multe prestatii dintre care însa, numai una singura trebuie executata c).- Obligatiile facultative (in faculalte solutionis):- sunt acelea prin care debitorul se obliga la o singura prestatie, dar i se lasa facultatea de a se putea elibera si prin executarea unei alte prestatii determinate. 7.a).- Obligatii principale:- caracterizate prin faptul ca au un caracter independent fata de alte obligatii b).- Obligatii accesorii:8. a).- Obligatii transmisibile:- sunt acele obligatii care pot fi transmise atât prin acte inter vivos cât si prin acte mortis causa b).- Obligatiile netransmisibile:- constituie exceptia si ele rezulta din contractele încheiate în consideratia persoanei debitorului - intuitu personae-, 9. a).- Obligatii divizibile: - conform legii, se divid de plin drept, activ si pasiv, astfel încât, fiecare creditor poate pretinde numai partea sa din creanta si fiecare debitor datoreaza numai partea sa din datorie; b).- Obligatiile indivizibile:- conform legii, nu se divid nici sub aspect activ si nici pasiv, astfel ca, fiecare creditor poate pretinde întreaga creanta, nu numai partea sa, si fiecare debitor poate fi silit sa execute întreaga datorie, nu numai partea sa.

Izvoarele obligatiilor: Prin izvor de obligatii, întelegem acel fapt juridic - în sens larg -, care da nastere unui raport juridic de obligatii. Clasificarea izvoarelor dupa Codul civil. Critica adusa: a).- Contractul - este un acord de vointa între doua sau mai multe persoane, spre a constitui sau stinge un raport juridic (art.942 Cod civil); b).- Cvasicontractul:- este un fapt licit si voluntar, din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce între parti (art.986 Cod civil).gestiunea de afaceri ,plata nedatorata (art.992-art.997) c).- Delictul - este fapta ilicita savârsita cu intentie, prin care se cauzeaza un prejudiciu altei persoane si care obliga pe autorul sau la reparatie (art.998 Cod civil); d).- Cvasidelictul - este o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, savârsita fara intentie, e).- Legea - izvora de obligatii în masura în care genereaza în mod direct si nemijlocit obligati Clasificarea izvoarelor contemporan: Acte juridice civile: a).- Contractul; b).- Actul juridic unilateral. Faptele juridice: obligatiilor în dreptul

a).- Gestiunea de afaceri; b).- Plata nedatorata; c).- Îmbogatirea fara just temei; d).- Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii. Contractul civil - Art. 942 C.Civ) contractul este un acord de vointa realizat între doua sau mai multe persoane, pentru a crea un raport juridic, modifica sau stinge un raport juridic preexistent". Vointa juridica: Prin vointa juridica se întelege întâlnirea concordanta a doua sau mai multe vointe individuale, cu intentia partilor de a produce efecte juridice. Vointa juridica, alaturi de cauza actului juridic, formeaza consimtamântul, care reprezinta una dintre conditiile de validitate ale oricarei conventii (art.948 Cod civil). 1. Principiul libertatii de vointa, se poate concretiza astfel: a).- fundamentul fortei obligatorii a contractului îl constituie vointa partilor; b).- orice contract este just si legitim, daca este rezultatul vointei partilor; c).- acest principiu asigura deplina libertate contractuala, atât în ceea ce priveste libertatile de fond, respectiv de a introduce tot felul de clauze, cât si în ceea ce priveste libertatile de forma;

d).- contractele au putere de lege între partile contractante, conform regulii pacta sunt servanda. Un atl principiu care guverneaza încheierea contractelor, este principiul libertatii contractuale, conform caruia, persoanele sunt libere, prin simpla lor vointa, sa încheie orice fel de contracte si sa creeze orice fel de obligatii, cu conditia de a nu se aduce atingere ordinii publice si bunelor moravuri. Potrivit art.5 Cod civil si art.968 Cod civil, nu se poate deroga prin conventii de la legile care intereseaza ordinea publica, bunele moravuri si normele moralei, chiar daca nu a primit o consacrare expresa printr-un text de lege. Limitele libertatii de a contracta: a).- Ordinea publica:- totalitatea reglementarilor care alcatuiesc dreptul public Ordinea publica politica priveste apararea institutiilor si valorilor fundamentale ale societatii, Ordinea publica economica priveste realizarea economiei dirijate, Ordinea publica sociala priveste masurile de ocrotire sociala, exprimate în legislatia sociala. Faptul ca dispozitiile legale privitoare la ordinea publica sunt imperative, nu înseamna ca orice b).- Bunele moravuri - desemneaza totalitatea regulilor de conduita, care s-au conturat în constiinta societatii, a

caror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienta si practica îndelungata c).- Exercitarea drepturilor subiective potrivit scopului lor economic si social:Clasificarea contractelor: 1.).- Clasificarea contractelor dupa modul de formare: A).- Contracte consensuale: - acele contracte care se încheie prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi necesara îndeplinirea vreunei conditii de forma, precum înscrisul constatator sau act autentic. Aceste contracte sunt regula, B).- Contractele solemne:- sunt acelea pentru a caror încheiere se cere respectarea unei anumite forme, care, ca regula, este forma autentica. Înscrisul, în cazul contractelor solemne, este cerut ad validitatem si nu ad probationem. Nerespectarea formei solemne, atrage nulitatea absoluta a contractului. solemnitatea poate consta în alte formalitati decât forma autentica, cum este cazul contractului de arenda, care este valabil numai daca este încheiat în scris si înregistrat la consiliul local, conform art.6 din Legea nr.16/1994. Uneori, când legea cere o anumita forma pentru unele contracte - o conditie de proba. C).- Contractele reale:- se caracterizeaza prin aceea ca, pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare

de vointa a partilor, ci trebuie sa aiba loc si remiterea materiala a lucrului. 2.).- Clasificarea contractelor dupa continutul lor: A).- Contracte sinalagmatice (bilaterale):- Art.943 Cod civil prevede:- "contractul este bilateral sau sinalagmatic când partile se obliga reciproc, una catre alta". B).- Contractele unilaterale:- sunt acelea care dau nastere la obligatii în sarcina numai a uneia dintre parti importanta a).- cazul contractul sinalagmatic, trebuie întocmit în atâtea exemplare câte parti cu interese contrarii sunt b).- contractele sinalagmatice - exceptia de neexecutare a contractului - rezolutiunea sau rezilierea contractului - riscurile neexecutarii contractului 3.).- Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti: A).- Contracte cu titlu oneros:- Art.945 Cod civil prevede:- "contractul oneros este acela în care, fiecare parte voieste a-si procura un avantaj a).- Contracte comutative:- sunt acele contracte în care existenta si întinderea prestatiilor datorate de catre parti sunt certe si pot fi apreciate chiar la momentul încheierii contractului,

b).- Contracte aleatorii:- sunt acele contracte în care existenta sau întinderea prestatiilor partilor sau numai ale uneia dintre ele, depinde de un eveniment incert. Sunt definite de art.947, alin.2 Cod civil. Avantajele pe care le vor obtine partile nu sunt cunoscute deoarece, acestea sau obligat una fata de cealalta în functie de un eveniment viitor si nesigur în ceea ce priveste realizarea. B).- Contracte cu titlu gratuit:- Art.946 Cod civil prevede:- "contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte". Una din parti se obliga sa-i procure celeilalte un folos patrimonial, fara a primi ceva în schimb, astfel ca una dintre parti a fost determinata sa contracteze animus donandi. a).-Liberalitati:- sunt acelea prin care una din parti transmite un drept din patrimoniul sau în patrimoniul celeilalte parti, una din parti însarcinându-se, iar cealalta îmbogatindu-se. intra în aceasta categorie, în principal, contractul de donatie. b).- Contractele dezinteresate:- prin care una din parti se obliga sa faca un serviciu fara a se însaraci pe sine si nici în scopul îmbogatirii celeilalte parti. -comodatul, mandatul gratuit, depozitul gratuit, etc. importanta practica: - mostenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de acere raportul donatiilor, putând cere reductiunea lor în

cazul depasirii cotitatii disponibile, operatie care nu este întâlnita la contractele cu titlu oneros; - legea civila interzice, atât reprezentantilor legali sa faca donatii în numele celor pe care îi reprezinta, cât si minorilor cu capacitate de exercitiu restrânsa; - legea civila interzice anumitor persoane sa beneficieze de liberalitati. - actele cu titlu gratuit nu pot fi încheiate de catre persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa, - contractele cu titlu gratuit se prezuma ca se încheie intuitu personae, ca urmare, eroarea asupra identitatii sau calitatea persoanei contractante, este un viciu de vointa - revocarea contractelor cu titlu gratuit, prin actiunea pauliana, se face în conditii mult mai usoare decât în cazul contractelor cu titlu oneros încheiate de debitor cu - obligatiile partilor si raspunderea contractuala, în cazul contractelor cu titlu oneros, sunt reglementate cu mult mai multa severitate. 4.).- Clasificarea contractelor dupa efectele produse: A).- Contractele drepturi reale:constitutive sau translative de

B).- Contractele generatoare de drepturi de creanta C).- Contracte declarative de drepturi

5.).- Clasificarea executare:

contractelor

dupa

modul

de

A).- Contracte cu executare dintr-o data B).- Contracte cu executare succesiva 6.).- Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu nominalizate în legislatia civila: A).contracte numite:- sunt acele contracte reglementate prin dispozitii exprese ale Codului civil si ale altor legi B).- Contracte nenumite:- sunt acele contracte reglementate expres de lege si lipsite de o denumire legala 7.).- Clasificarea contractelor dupa unele corelatii existente între ele: A).- Contracte principale B).- Contracte accesorii 8.).- Clasificarea contractelor dupa modul în care se exprima vointa partilor contractante: A).- Contracte negociate B).- Contracte de adeziune C).- Contracte fortate Încheierea contractului: 1).- Acordul de vointe:

Prin încheierea contractului întelegem realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului, Acest acord se realizeaza prin întâlnirea concordanta a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acestei oferte. 2.) - Rolul vointei juridice - Vointa juridica este formata din consimtamânt si din cauza sau scopul contractului A).- Principiul libertatii actelor juridice:- conform caruia partile pot încheia orice acte juridice civile, prevazute sau neprevazute de lege, însa permise de aceasta, le pot modifica sau pot dispune încetarea lor. B).- Principiul vointei interne sau reale: a).- Vointa interna: Vointa este, în ultima instanta, un act psihologic, dar pentru a avea valoare juridica, este nevoie sa fie exteriorizata. - elementul interne (vointa propriu-zisa a partilor), adica aceea ce ele au vrut cu adevarat, sensul exact si întinderea acestui act psihologic; - elementul extern, exteriorizarea vointei, considerarea ei în sensul si în limitele date de forma de exprimare. b).- Vointa declarata: Este necesar ca vointa sa fie exteriorizata pentru a fi apta de a produce efecte juridice. Vointa juridica este formata din vointa interna si vointa declarata. Ori de câte ori declaratia de vointa (vointa

exteriorizata) nu exprima exact vointa reala (interna), suntem în prezenta unei discordante între elementul intern, psihologic si cel extern, situatie care se cere solutionata prin a decide care dintre cele doua elemente are preponderenta sau, mai exact, care dintre ele ( vointa interna- reala sau cea externa- declarata) produce efecte juridice, pentru ca, pe baza acestei decizii, se va determina continutul contractului. Codul nostru civil a adoptat conceptia subiectiva, a vointei interne Oferta de a contracta: Când ambele parti sunt prezente, ele discuta clauzele contractului si îsi dau apoi consimtamântul în mod simultan. Dar, uneori, partile sunt departe una de cealalta, În acest caz, consimtamântul partilor se descompune în doua acte succesive:- oferta sau policitatiunea uneia dintre parti, care propune un contract în conditii determinate, si acceptarea celeilalte parti, prin care contractul ia nastere. 1. Oferta (policitatiunea) este propunerea pe care o persoana o face altei persoane sau publicului în general, de a încheia un contract în anumite conditii. Forma ofertei este libera, ca si aceea a întregului consimtamânt Oferta se poate face în scris, verbal sau în mod tacit.

Nu se cere nici o conditie speciala de forma pentru valabilitatea ofertei. Conditiile ofertei: a).- Oferta trebuie sa fie ferma, reala, serioasa, constienta, neviciata, neechivoca, precisa si completa, Forta obligatorie revocarea ofertei: a ofertei. Raspunderea pentru

Se pune problema daca oferta, dupa ce a fost lansata, dar înainte de a fi acceptata, da nastere vreunei obligatii în sarcina ofertantului, iar în caz de raspuns afirmativ, care este natura si cât timp dureaza aceasta obligatie. pâna în momentul încheierii contractului, oferta si acceptarea sunt revocabile. În rezolvarea fortei obligatorii a ofertei, trebuie sa avem în vedere doua ipoteze: A).- Oferta este facuta unei persoane prezente: - În acest caz, oferta trebuie acceptata pe loc. Daca oferta nu este acceptata imediat, ofertantul nu are nici o obligatie. B).- Oferta este facuta unei persoane absente: a).- daca oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca în mod liber, b).- daca oferta a ajuns la destinatar, urmeaza sa distingem alte doua situatii: - daca oferta este cu termen, ofertantul este dator sa o mentina pâna la expirarea termenului.

- daca oferta este fara termen, se admite ca ofertantul este obligat sa o mentina un timp rezonabil. Retragerea ofertei înaintea termenului de expirare, atrage raspunderea raspunderii civile a ofertantului Teoria raspunderii delictuale - raspunderea pentru revocarea înainte de termen a ofertei, are la baza art.998 Daca ofertantul si-a retras în mod intempestiv oferta si prin aceasta a cauzat un prejudiciu moral destinatarului, acesta va fi obligat la plata de daune catre destinatar, Cea mai eficienta reparatie a prejudiciului încercat de cel care a acceptat oferta, rezida în aceea în a se considera caci contractul a luat fiinta, acordul de vointa al partilor realizându-se prin acceptarea ofertei de catre destinatarul ei. Acceptarea ofertei: Acceptarea consta în manifestarea de vointa a unei persoane de a încheia un contract în conditiile stabilite în oferta ce i-a fost adresata în acest scop. Ca si oferta, acceptarea se poate face în orice forma, scris sau verbal. De asemenea, ea poate fi expresa, sau tacita - legea admite tacita relocatiune (art.1437), primirea mandatului poate fi tacita Conditiile acceptarii: - sa fie pura si simpla, adica sa concorde cu oferta, sa fie neîndoielnica, oferta adresata unei anumite persoane poate fi acceptata numai

de catre aceasta. Oferta adresata publicului, poate fi acceptata de oricine;sa nu fie tardiva Momentul si locul încheierii contractului: Momentul încheierii contractului: - este acela în care acceptarea întâlneste oferta si deci s-a format consimtamântul, cu exceptia contractelor solemne, care se încheie în momentul îndeplinirii formalitatilor cerute de lege pentru validarea lor. A).- Contractul încheiat între prezenti: - momentul încheierii contractului este acela în care ei cad de acord asupra încheierii acestuia. B).- Contractul încheiat prin telefon: - este considerat perfectat în momentul în care ofertantul si acceptantul au cazut de acord asupra încheierii sale. C).- Contractul încheiat prin corespondenta (între absenti): a).- Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii:- potrivit caruia contractul se considera încheiat în momentul în care destinatarul ofertei s-a hotarât sa o accepte, chiar daca vointa de acceptare nu a fost expediata ofertantului, b).- Sistemul receptiunii acceptarii:- unde contractul se considera încheiat în momentul în care raspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, fiind indiferent de faptul ca ofertantul a luat sau nu cunostinta de cuprinsul lui. Regimul juridic al contractelor la distanta:

Definitie - contractul la distanta este contractul de furnizare de servicii sau produse între un comerciant si un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare organizat de catre comerciant, care utilizeaza în mod exclusiv, înainte si la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta. Încheierea contractului la distanta: A).- Obligatia de informare - Din dispozitiile art.3 si 4 din O.G.nr.130/2000 rezulta cu claritate ca obligatia comerciantului de a informa consumatorul exista nu numai înainte de încheierea contractului la distanta, cât si în timpul executarii acestuia. Fundamentul obligatiei de informare - în directivele europene si în câteva acte normative recent aparute, din aplicarea principiului echitatii, sau din lege, deoarece " conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres întrînsele, dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa". Obiectul si continutul obligatiei de informare - Obiectul obligatiei de informare poarta asupra tuturor informatiilor necesare a influenta intentia potentialului contractant/consumator de a achizitiona un produs sau serviciu util folosintei acestuia. Partile contractante:

Obligatia de informare se aplica în toate raporturile juridice, gasindu-si aplicarea cea mai frecventa în raporturile dintre comercianti si consumatori. Obiectul derivat al contractului:- informatiile se pot referi la calitati inerente obiectului derivat al contractului, iar din punct de vedere subiectiv, informatiile trebuie sa vizeze scopul urmarit de creditorul obligatiei de informare, adica debitorul acestei obligatii trebuie sa se intereseze daca acesta corespunde cerintelor clientului si sa-l sfatuiasca pe acesta în legatura cu utilizarea lucrului. Natura juridica a obligatiei de informare - obligatia de a comunica creditorului acestei obligatii, un pachet de cunostinte necesare unui consimtamânt valid la încheierea contractului , executarii în bune conditii a contractului, sau folosirii bunului achizitionat în mod corespunzator. Sanctiunea neexecutarii obligatiei de informare: Sanctiuni extracontractuale, cum sunt nulitatea relativa si daunele interese, Sanctiuni contractuale: daune-interese contractual rezultând din raspunderea ascunse, pentru evictiune, etc. pe temei pentru vicii

B).- Momentul încheierii contractului în regimul O.G.nr.130/2000 - Potrivit art.5 din, daca partile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanta îl constituie momentul primirii comenzii de catre comerciant

a).- Oferta cu termen si momentul încheierii contractului - raspunsul de acceptare trebuie primit în interiorul termenului stabilit b).- Situatii particulare: - când ofertantul cere executarea imediata a contractului - în contractele unilaterale, propunerea este obligatorie îndata ce ajunge la cunostinta partii careia îi este facuta. C).- Locul încheierii contractului: Când contractul se încheie între partile prezente, locul încheierii este acela în care partile se gasesc. În cazul încheierii contractului prin telefon, locul încheierii lui este acela unde se afla ofertantul. Când contractul se încheie prin corespondenta, locul încheierii lui este localitatea unde se afla ofertantul si unde i-a fost adresata corespondenta. Semnatura electronica. Momentul si locul încheierii contractului: Desi toate semnaturile electronice sunt reprezentate digital (adica prin seria de cifre 1 si 0), ele pot îmbraca si alte forme, create prin diverse tehnologii. Conditii: - identifica în mod unic semnatarul; - este creata cu mijloace aflate sub controlul exclusiv al semnatarului; - identifica în mod unic documentul ce contine informatiile autentificate;

- este legata de informatii pe care le autentifica în asa fel încât orice modificare a acestora este detectabila. Momentul încheierii contractului prin mijloace electronice: este cel în care "acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului". situatie speciala, dispunând ca atunci când "contractul care, prin natura sa, ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestatiei caracteristice, se considera încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea doar daca ofertantul nu a cerut, în prealabil, sa i se comunice acceptarea ". Oferta sau acceptarea ofertei, precum si confirmarea primirii ofertei sau acceptarii ofertei, se considera primite atunci când partile carora le sunt adresate, pot sa le acceseze. Efectele contractului între parti: Interpretarea contractului: - interpretarea contractului este operatia prin care se determina întelesul exact al clauzelor contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor, în strânsa corelatie cu vointa lor interna. interpretarea este necesara atunci când apar neclaritati si dificultati în determinarea întelesului exact al unui contract. Reguli de interpretare a contractelor nu sunt imperative, ci numai sfaturi sau îndrumari, sunt subsidiare, au caracter

subiectiv, scopul acestor reguli fiind descoperirea vointei reale a partilor. Reguli generale de interpretare a unui contract: A).- Prioritatea vointei reale a partilor - interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor Vointa reala trebuie dovedita, iar pâna la proba contrara, forma care corespunde manifestarii de vointa, se considera ca ea corespunde vointei reale B).- Contractul produce, pe lânga efectele expres aratate si alte efecte - ele obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat într-însele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa C). - Clauzele obisnuite într-un contract se subînteleg, desi nu sunt exprese într-însul". Reguli speciale contractului: de interpretare a clauzelor

A).- Interpretarea coordonata a clauzelor contractului toate clauzele conventiilor se interpreteaza, unele prin B).- Interpretarea clauzelor îndoielnice: a).- Când o clauza este primitoare de doua întelesuri, se va interpreta în sensul ce poate avea un b).- Termenii susceptibili de doua întelesuri, se interpreteaza în sensul care rezulta din natura contractului

c).- Clauzele îndoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului încheierii contractului (art.980): d).- Atunci când exista îndoiala, clauzele se interpreteaza în favoarea celui care se obliga, adica a debitorului e). Oricât de generali ar fi termenii unui contract, acesta are ca obiect numai prestatiile la care partile s-au obligat f).- Atunci când în contract se da exemplu pentru explicarea mai bine a obligatiilor, nu se restrânge numarul si întinderea acestora la exemplul dat si al neaplicarii contractului la cazurile neprevazute (art.985 Cod civil). Principiul fortei obligatorii a contractului - Art.969 Cod civil dispune "conventiile legal facute, au putere de lege între partile contractante", potrivit adagiului pacta sunt servanda. Consecintele acestui principiu sunt urmatoarele: - contractul are forta obligatorie pentru toate partile; - contractul priveste în primul rând partile contractante, deci se refera la relativitatea efectelor contractului; - forta obligatorie a contractului este aceeasi si pentru instantele de judecata care au sarcina de a asigura executarea lui. Intre parti - Consecinte 1.).- Obligatia partilor de a executa întocmai contractul: 2.).- Executarea cu buna-credinta a contractului:

a).- Obligatia de loialitate:- care reprezinta îndatorirea partilor de a se informa reciproc, pe toata durata contractului; b).- Obligatia de cooperare:- care consta în îndatorirea partilor de a facilita executarea contractului pentru a se asigura echilibrarea prestatiilor. 3.).- Irevocabilitatea contractului prin vointa unei parti. Simetria în contracte: Principiul irevocabilitatii contractului exprima ideea ca un contractul nu poate fi revocat decât prin acordul partilor. Exceptiile, când este posibila denuntarea unilaterala a contractului, trebuie sa fie prevazute în mod expres de lege sau de contract. Revocarea contractului prin consimtamântul mutual produce efecte numai pentru viitor, operând ca o reziliere amiabila, - partile sunt obligate sa plateasca taxele de contract; Revocarea unilaterala a contractului :Pot fi reziliate pe cale unilaterala, de exemplu, urmatoarele tipuri de contracte: contractul de închiriere fara termen, contractul de mandat, contractul de depozit, contractul de asigurari, Partile pot sa prevada în contractul lor, posibilitatea denuntarii unilaterale, dar cu respectarea anumitor conditii, si anume:

- clauza de denuntare unilaterala nu se poate introduce într-un contract daca legea prevede ca el este irevocabil, - clauza de denuntare unilaterala nu trebuie sa fie o conditie pur potestativa din partea celui care se obliga Rezilierea fortata a contractelor: Încetarea contractului pentru viitor, poate avea loc si fortat, împotriva vointei unei persoane. Este cazul contractelor intuituu personae, care se caracterizeaza prin aceea ca se încheie în considerarea calitatilor unei anumite persoane. Contractele pot fi si modificat fortat, independent de vointa partilor, cum este cazul prorogarii legale a acestora, Contractele pot fi si suspendate temporar în mod fortat, când pe parcursul existentei unui contract cu executare succesiva, intervine un caz de forta majora, care împiedica pentru un timp, executarea obligatiilor Forta obligatorie a contractului în raport cu instanta de judecata: Forta obligatorie a contractului se impune si instantei judecatoresti, nu numai partilor contractante. Singurul lucru pe care-l poate face judecatorul este acordarea pentru debitor, a unor termene de gratie cu obligatia sa arate motivele pentru care se încuviinteaza aceste termene.

Corelatia dintre forta obligatorie a contractului si forta legii Conform art.969 Cod civil, contractul este legea partilor, dar numai în situatia în care este valabil încheiat Contractul nu poate deroga de la legea imperativa Contractul se deosebeste de lege, prin urmatoarele aspecte: - contractul obliga numai partile si avânzii lor cauza, - contractul, specie a actului juridic civil, reglementeaza raportul juridic civil concret, - contractul, fiind opera vointei comune a partilor (art.977 Cod civil), înglobeaza vointa acestora, - contractul este opera partilor, care pot fi persoane fizice sau juridice Interventia legiuitorului în contracte: Legea noua cuprinde norme dispozitive care nu modifica contractele în curs. Interventia legiuitorului pentru modificarea duratei contractului se concretizeaza prin procedura prorogarii legale, Interventia legiuitorului pentru modificarea modalitatii de executare, se realizeaza prin moratoriul legal. Moratoriul este un termen acordat de legiuitor tuturor debitorilor sau unor categorii de debitori

Teoria impreviziunii: Sunt cunoscute trei forme de revizuire: a).- revizuirea conventionala a contractelor, realizata prin clauze contractuale de revizuire, care pot fi: - clauze rebus sic stantibus, prin care partile contractante prevad ca fiecare dintre ele va putea invoca revizuirea contractului în caz de schimbare a circumstantelor economice; - clauze de variatie automatica, care au ca tipar clauza de indexare, prin care, în obligatiile pecuniare, suma datorata va varia în functie de variatia indicelui ales. b).- revizuirea legala a contractelor, la care s-a recurs în unele cazuri în vederea prelungirii contractelor c).- revizuirea judiciara a contractelor, admisa în practica judiciara, mai ales în privinta obligatiilor pecuniare succesive. Doua sunt problemele care apar în cazul impreviziunii: - impreviziunea este o problema de ordin economic - paguba rezultata din dezechilibrul prestatiilor apare dupa încheierea contractului. Se pune problema daca instantele de judecata pot dispune modificarea unui contract, pe motiv de impreviziune. În istorie, s-au format doua opinii diametral opuse.

Practica judiciara respinge teoria impreviziunii, readaptarea contractului putând avea loc prin acordul de vointa al partilor. Forta obligatorie a contractelor si principiul libertatii si egalitatii partilor - forta obligatorie a contractelor fata de partile contractante, avânzii lor cauza si instanta de judecata, este o consecinta a principiului libertatii si egalitatii partilor contractante Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice: Principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor partilor în contractele sinalagmatice: a).- în situatia în care, desi una dintre parti nu si-a executat propria obligatie, pretinde totusi celeilalte parti sa si-o execute pe a sa, aceasta din urma poate invoca exceptia de neexecutare a contractului; b).- daca una dintre parti nu-si executa în mod culpabil obligatiile, cealalta parte poate sa ceara în justitie rezolutiunea contractului; c).- daca o parte se afla în imposibilitate de a executa contractul, acesta înceteaza, punându-se si problema suportarii riscurilor contractului. Exceptia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) - Exceptia de neexecutare a contractului este mijlocul juridic prin intermediul caruia, una dintre partile contractului sinalagmatic, refuza sa-si

execute propriile obligatii, pe motiv ca cealalta parte contractanta îi solicita acest lucru fara ca aceasta din urma sa îsi fi executat propriile obligatii. Conditiile pentru invocarea exceptiei de neexecutare a contractului: a).- Obligatiile reciproce si interdependente ale partilor sasi aiba temeiul în acelasi contract: b).- Sa existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de importanta, din partea celuilalt cocontractant: c).- Neexecutarea sa nu se datoreze faptei însesi a celui care invoca exceptia, fapta ce l-a împiedicat pe celalalt sa-si execute obligatia: d).- Partile sa nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligatiile reciproce:- prin urmare partile sa nu fi renuntat la simultaneitatea executarii obligatiilor. Efectele exceptiei de neexecutare a contractului: Exceptia de neexecutare suspenda (provizoriu) executarea prestatiei celui care o invoca, contractul ramânând temporar neexecutat Aceasta exceptie de neexecutare a contractului permite autorului sau sa faca presiune asupra partenerului sau contractual Rezolutiunea contractelor - Rezolutiunea este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiintarea retroactiva a

acestuia si repunerea partilor în situatia avuta anterior încheierii contractului. Domeniul - Aceasta se aplica numai contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o data - uno ictu -, Cazuri în care rezolutiunea nu se aplica unor contracte sinalagmatice: a).- Contractul de renta viagera - este lasata credirentierului numai posibilitatea de a cere executarea silita b).- Contractul de joc si prinsoare -Codul Civil nu da nici o actiune spre plata unui debit din joc si prinsoare c).- Contractul de împarteala - având în vedere caracterul declarativ al împartelii, doctrina si jurisprudenta au instituit interdictia rezolutiunii în aceasta materie. Totusi, când copartasii au inserat un pact comisoriu expres în conventia de împarteala, se admite ca opereaza rezolutiunea conventionala. Rezolutiunea se explica prin faptul ca "obligatia unei parti contractante este cauza juridica a obligatiei celeilalte parti". Prin urmare, se considera ca temeiul juridic al rezolutiunii îl constituie interdependenta si reciprocitatea obligatiilor, în contractele sinalagmatice, neîndeplinirea culpabila a obligatiei de catre una din parti, lipsind de suport juridic

obligatia reciproca, ceea ce duce la rezolvirea întregului contract. Rezolutiunea este conventionala. de doua feluri:judiciara si

Rezolutiunea judiciara: Rezulta ca rezolutiunea judiciara este regula, exceptia constituind-o cea conventionala. Conditiile cerute exercitarii rezolutiunii judiciare: a).- Una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile sale: Neexecutarea îmbraca forme multiple. Ea poate fi totala sau partiala. Neexecutarea este totala daca debitorul nu a executat nimic din obligatiile asumate sau daca defectele calitative ale prestatiei sunt atât de mari, încât lipsesc prestatia de orice valoare economica sau de orice interes pentru creditor. Neexecutarea este partiala daca debitorul a executat o anumita cantitate din prestatiile asumate sau a executat integral aceste prestatii, dar în mod defectuos, astfel încât, desi pastreaza interesul creditorului, totusi valoarea lor economica este diminuata în raport cu ceea ce s-a contractat initial. Rezulta ca, în functie de neexecutarea obligatiei - totala sau partiala -, vom fi în prezenta unei rezolutiuni totale sau partiale, dupa caz. Distinctia este necesara deoarece în

cazul rezolutiunii totale se produce restitutio in integrum, iar în cazul rezolutiunii partiale, se produce partium restitutio. b).- Neexecutarea sa fie imputabila partii care nu si-a îndeplinit obligatia Daca neexecutarea s-ar datora unor cauze exterioare, debitorul nu ar mai fi vinovat, deci nu ar mai fi raspunzator si nu s-ar mai putea pronunta rezolutiunea, urmând a se discuta eventual problema riscului contractului. c).- Debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus în întârziere, în conditiile prevazute de lege: Debitorul este de drept în întârziere, în urmatoarele cazuri: - în cazurile expres prevazute de lege ( art.1079, pct.1 Cod civil); - când partile au convenit expres ca debitorul este de drept în întârziere la împlinirea termenului la care trebuia sa-si execute obligatia, fara împlinirea vreunei formalitati (art.1079, pct.2 Cod civil); - când obligatia nu putea fi îndeplinita decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia (art.1079, pct.3 Cod civil); - în cazul obligatiilor continue, cum sunt, spre exemplu, cea de furnizare a gazului, energiei electrice, etc; - în cazul obligatiilor de a nu face (art.1078 Cod civil).

Punerea în întârziere a debitorului se face fie printr-o notificare prin intermediul executorului judecatoresc, fie prin introducerea unei cereri de chemare în judecata, aceasta din urma forma fiind considerata cea mai energica. Termenul de gratie prevazut de art.1021 Cod civil reprezinta perioada de timp pe care instanta judecatoreasca o acorda debitorului în vederea executarii întregii obligatii sau a restului acesteia. Art.1021 Cod civil dispune ca partea din culpa careia s-a rezolutionat contractul, poate fi obligata la daune-interese. Art.1021 Cod civil îi lasa creditorului posibilitatea de a opta între a cere rezolutiunea contractului sau, dimpotriva, executarea silita a contractului atunci când aceste din urma lucru mai este posibil si mai prezinta interes pentru creditor. Rezolutiunea conventionala a contractului. Pactele comisorii exprese: Clauzele contractuale exprese prin care partile prevad rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiilor uneia dintre ele, se numesc pacte comisorii. Prin astfel de clauze, partile, prin vointa lor expresa, înlocuiesc rezolutiunea judiciara cu o clauza rezolutorie conventionala.

A).- Pactul comisoriu expres de gradul I:- este clauza contractuala prin care partile prevad ca, în cazul în care una dintre ele nu executa prestatiile ce le datoreaza, contractul se desfiinteaza. Prin reproducerea formulei prevazute de art.1020 Cod civil într-un contract sinalagmatic, partile au adaugat o clauza inutila care era subînteleasa de lege. B).- Pactul comisoriu de gradul II:- este clauza prin care partile convin ca, în situatia în care o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte are dreptul sa desfiinteze contractul pe cale unilaterala. În acest caz debitorul se poate libera de datorie prin executarea obligatiei pâna în momentul punerii sale în întârziere. C).- Pactul comisoriu expres de gradul III: - este clauza prin care se prevede ca, în cazul în care una din parti nu îsi executa obligatiile sale, contractul se considera rezolvit de drept. În aceasta situatie, instanta de judecata sesizata nu mai are posibilitatea sa acorde nici termenul de gratie si nici sa aprecieze asupra oportunitatii rezolutiunii, rezolutiunea operând de drept. D).- Pactul comisoriu expres de gradul IV:- este clauza contractuala prin care partile prevad ca, în cazul neexecutarii obligatiei, contractul se desfiinteaza de plin drept, fara somatia sau punere în întârziere si fara interventia instantei de judecata.

Este cel mai energic pact comisoriu expres, unde, prin simpla ajungere la termen, contractul de desfiinteaza de plin drept. instanta de judecata sesizata nu are alta posibilitate decât sa constate faptul ca rezolutiunea a operat de plin drept. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu nu înlatura facultatea acestuia de a cere executarea silita a contractului si de a nu cere rezolutiunea asa cum am mai precizat si pâna acum. Efectele rezolutiunii: A).- Între parti:- rezolutiunea contractului are ca efect repunerea în situatia anterioara încheierii contractului (restitutio in integrum), restituindu-si fiecare, ceea ce si-au prestat în temeiul contractului desfiintat. În virtutea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, prin desfiintarea titlului autorului lor, se desfiinteaza si titlul prin care tertii au dobândit bunurile în cauza. B).- Fata de terti:- are ca efect desfiintarea tuturor drepturilor consimtite în favoarea lor de dobânditorul bunului care a format obiectul contractului rezolvit. Rezilierea contractelor sinalagmatice - Desfiintarea contractelor sinalagmatice cu executare succesiva pentru motivul ca una dintre parti nu-si îndeplineste obligatiile asumate se numeste reziliere. Rezolutiunea contractului cu executare succesiva se numeste reziliere.

Rezilierea face sa înceteze numai pentru viitor contract (ex nunc). Rezolutiunea este o cauza de ineficacitate a contractelor sinalagmatice, pe când nulitatea se aplica tuturor actelor juridice civile; Riscurile contractului- riscul contractului apare ca o consecinta a neexecutarii contractului sinalagmatic, prin urmare, a unei cauze independente de orice culpa a vreuneia dintre parti. Principiul res perit debitor - riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibile de executat, respectiv de partea a carei obligatie, datorita fortei majore, nu mai poate fi executata. Aplicatii a) în materie de locatiune, daca lucrul închiriat piere în totalitate în timpul locatiunii, contractul se considera desfacut de plin drept, locatorul suportând riscul contractului (nu mai poate pretinde chiria). b) în materia contractului de antrepriza, prevede ca daca lucrul confectionat de antreprenor piere fortuit înainte de predare, antreprenorul va suporta riscul contractului, c).în materia contractului de societate, daca lucrul respectiv piere înainte de a fi adus efectiv în societate, societatea înceteaza, proprietarul lucrului pierit suportând riscul contractului.

În situatia în care obligatia a devenit numai partial imposibil de executat, sunt posibile doua situatii: - reducerea proportionala a contraprestatiei celeilalte parti, debitorul obligatiei imposibil de executat suportând riscul contractului în masura în care nu si-a respectat propria obligatie; - încetarea în întregime a contractului, atunci când ceea ce a mai ramas de executat nu poate asigura scopul contractului, situatie când riscul contractului este suportat în întregime de debitorul obligatiei imposibil de executat. Suportarea riscurilor în contractele sinalagmatice translative de proprietate - Regula este ca în cazul contractelor translative de proprietate, riscul contractului îl suporta acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia, regula res perit domino. A):- ipoteza contractelor consensuale pure si simple, prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unui bun cert - Daca bunul piere dupa momentul încheierii contractului, dar înainte de a fi predat dobânditorului, riscul pieirii bunului, conform regulii res perit domino, va fi suportat de dobânditor, chiar daca acesta nu a fost predat. exceptie, când riscul pieirii fortuite este suportat de înstrainator, atunci când acesta a fost pus în întârziere de catre dobânditor, deoarece nu si-a executat la termenul prevazut, obligatia sa.

B).- ipoteza contractelor în care transmiterea proprietatii are loc ulterior momentului încheierii contractului: - situatia înstrainarii bunurilor de gen, caz în care riscul pieirii fortuite îl va suporta debitorul obligatiei imposibil de executat, - transferul proprietatii, atât între parti, cât si fata de terti, a bunurilor imobile, în sistem de carte funciara, opereaza numai în momentul întabularii; - în cazul vânzarii unor bunuri viitoare, transferul proprietatii are loc, de regula, în momentul predarii acestora - în cazul în care partile au convenit ca transferul proprietatii va opera la alta data, operarea va avea loc la acel moment C):- ipoteza contactelor în care transferul proprietatii este afectat de o conditie: a).- daca transmiterea proprietatii este afectata de o conditie suspensiva, riscul pieirii fortuite este suportat de înstrainator, el fiind proprietarul lucrului. b).- daca transmiterea proprietatii este afectata de o conditie rezolutorie, iar bunul piere fortuit înainte de realizarea conditiei, riscurile contractului se suporta de dobânditor, care este proprietarul lucrului pur si simplu, dreptul fiind afectat însa de îndeplinirea sau neîndeplinirea conditiei. Cine datoreaza sub conditie rezolutorie,

datoreaza pur si simplu, potrivit adagiului pura este sub conditione resolvitur. Efectele contractului fata de terti, Relativitatea efectelor contractului. Principiul relativitatii efectelor contractului: Art.973 Cod civil prevede "conditiile n-au efect decât între partile contractante". Conform principiului relativitatii, un contract valabil încheiat produce efecte numai între partile contractante, neputând da nastere la drepturi si obligatii în sarcina altor persoane. Domeniul de aplicare Determinarea notiunii de parti, terti si avânzi-cauza: A).- Partile contractante: - sunt persoane fizice sau juridice care au încheiat contractul direct sau prin reprezentant. Efectele contractului se produc fata de acestea conform clauzelor stabilite. B).- Tertii:- într-un sens larg si exclusiv material, tert este orice persoana straina de o situatie juridica. Tertii (penitus extranei) sunt persoane straine de contract care nu au participat direct sau prin reprezentant la încheierea acestuia.

C).- Având cauza - este o notiune generica prin care se desemneaza o persoana ce detine toate sau o parte din drepturile sale de la o alta persoana numita autor (auctor) si care, cu privire la acele drepturi, ia locul autorului, având aceleasi pozitii ca acesta din urma. Efectele contractului fata de succesorii partilor: A).- Succesorii universali si cu titlu universal: Succesorii universali sunt acele persoane care dobândesc în întregime si nefractionat patrimoniul autorului lor, iar cei cu titlu universal sunt acele persoane care dobândesc o cota parte sau o fractiune din patrimoniul autorului lor. Ei sunt continuatorii personalitatii autorului lor, având vocatie atât la activul cât si la pasivul mostenirii. Aceasta regula comporta si unele exceptii: a).- partile pot stipula ca efectele acestuia nu se vor produce în beneficiul sau în sarcina succesorilor universali sau cu titlu universal; b).- contractele intuitu personae înceteaza de regula, la moartea partii contractante, fiind încheiate în considerarea calitatii sau identitatii persoanei. B).- Succesorii cu titlu particular: - sunt acele persoane care dobândesc unul sau mai multe drepturi determinate si nu unul sau mai multe elemente ale unui patrimoniu. Nu sunt continuatorii personalitatii autorului lor.

C).- Creditorii chirografari:- sunt acei creditori care au ca singura garantie a realizarii drepturilor lor de creanta, întreg patrimoniul debitorului lor, ce constituie gajul lor general. Creditorii chirografari nu au calitatea de succesori, ei având o pozitie speciala fata de acestia, deoarece în nici un moment nu devin creditori sau debitori în contractele pe care le-a încheiat debitorul lor. Opozabilitatea contractului fata de terti: Principiul relativitatii efectelor contractului da nastere la drepturi si obligatii în sarcina partilor, iar în unele cazuri, a avânzilor cauza. Trebuie respectat de toate persoanele, chiar daca nu au participat la încheierea lui, respectiv este opozabil tuturor, inclusiv tertilor. Opozabilitatea contractului fata de tertii propriu-zisi Opozabilitatea nu se confunda cu relativitatea efectelor contractului, ci consta în obligatia tuturor de a respecta situatia juridica creata prin contract si, prin urmare, tertele persoane nu devin obligate prin contract. A).- Cazurile de opozabilitate a contractului fata de terti: - într-un proces de revendicare, pârâtul poate opune reclamantului un contract încheiat cu o alta persoana, prin care pretinde ca i-a fost transmis dreptul de proprietate;

- invocarea contractului ca just titlu pentru uzucapiunea scurta de 10-20 de ani, când posesorul de buna-credinta al lucrului, îl poate invoca împotriva proprietarului lucrului; - se poate invoca contractul pentru a dovedi îmbogatirea fara justa cauza, pentru a se putea justifica marirea patrimoniului unei persoane, fiind opus unei terte persoane straine de contract, care a introdus o astfel de actiune; - contractul încheiat cu proprietarul aparent produce efecte fata de proprietarul adevarat, datorita lui error communis facit jus; - actul simulat (aparent) produce efecte fata de terti; - mostenitorul este obligat fata de actele facute cu tertii, asupra bunurilor succesorale de catre un mostenitor aparent. Actiunea în constatarea inopozabilitatii: Consideram ca admisibila actiunea în constatarea inopozabilitatii, daca, pe lânga conditiile generale de admisibilitate a actiunii civile, ar mai fi întrunite urmatoarele: - actiunea sa fie exercitata de acela care are calitatea de tert în raport cu un act sau cu o situatie juridica determinata; - tertul sa dovedeasca existenta actului sau a situatiei juridice susceptibila de opozabilitate;

- titularul actiunii sa nu aiba la dispozitie alte mijloace de actiune, specifice situatiei date si conditiei lui de tert; - tertul sa faca dovada neîndepliniri conditiilor de opozabilitate. Exceptiile de contractului: la principiul relativitatii efectelor

- sunt acele situatii juridice în care efectele contractului se produc fata de alte persoane care nu au calitatea de parti contractante sau de succesori în drepturi ai partilor. Clasificare - Sunt de doua feluri:- aparente si reale. A).- Contractul colectiv de munca:- este conventia dintre patroni si salariati, prin care se stabilesc, în limitele prevazute de lege, drepturile si obligatiile ce decurg din raporturile de munca. Produce efecte pentru toti salariatii din societate, indiferent de data angajarii B).- Actiunile directe: - reprezinta dreptul unor persoane de a actiona, în anumite cazuri, expres prevazute de lege, împotriva uneia din partile din contract, cu care nu au nici o legatura, invocând acel contract în favoarea lor, contract fata de care au calitatea de terti propriu-zisi. În Codul civil, sunt prevazute doua asemenea cazuri: - art.1488 Cod civil, în materia contractului de antrepriza, da posibilitatea lucratorilor folositi de antreprenor, de a actiona direct pe client pentru a obtine plata sumelor ce li

se cuvin, în masura în care aceste drepturi nu au fost platite antreprenorului. - art.1542, alin. final Cod civil, în materia contractului de mandat, prevede ca mandantul are o actiune directa împotriva submandatarului în scopul de a obtine despagubiri pentru pagubele ce i-au fost cauzate. Promisiunea faptei altuia (conventia de porte - fort)este un contract sau o clauza într-un contract, prin care o persoana - debitorul, se obliga fata de creditor, sa determine o terta persoana sa-si asume un anume angajament juridic în folosul creditorului din contract, Este un contract perfect valabil, deoarece debitorul promite fapta lui propriu si în nici un caz fapta altei persoane. Obligatia debitorului este o obligatie de a face, respectiv de a depune toate diligentele pentru a determina o alta persoana sa încheie sau sa ratifice un contract. a).- una principala, în cazul în care se încheie un contract între doua persoane, al carui obiect consta în prestatia debitorului de a determina un tert sa încheie un contract cu creditorul; b).- alta accesorie, atunci când, printr-o clauza într-un contract, debitorul se obliga printre altele sa obtina consimtamântul unui tert pentru ca acesta sa încheie un contract cu creditorul. Tertul nu devine obligat prin contractul încheiat de creditor cu debitorul, ci numai în situatia în care va consimti sa

încheie un contract cu creditorul, va deveni obligat fata de acesta, ca urmare a manifestarii propriei lui vointe. Aplicatii practice: a).- în materia contractului de mandat, art.1546 Cod civil dispune ca mandantul nu este tinut de ceea ce mandatarul a facut peste limitele mandatului, cu exceptia când mandantul ratifica în mod expres sau tacit aceste acte. b).- în cazul înstrainarii unui bun indiviz, apartinând mai multor persoane, când coproprietarul înstrainator, vânzând cota sa din proprietate, se angajeaza sa determine pe ceilalti coproprietari sa-si înstraineze si ei cota lor, catre acelasi cumparator. c).- promisiunea faptei altuia este frecvent utilizata pentru a încheia acte juridice în numele si pe seama unei persoane absente sau incapabile, pentru a se evita formalitatile de numire a unui reprezentant Efecte: În sarcina debitorului se naste o obligatie de a face si, în acelasi timp, de rezultat, deoarece debitorul se obliga sa determine o terta persoana sa încheie sau sa ratifice un act juridic. Contractul în favoarea unei terte persoane (stipulatia pentru altul) - Contractul în favoarea unei persoane este contractul prin care o parte, numita stipulant, dispune ca cealalta parte, denumita promitent, sa dea, sa faca sau

sa nu faca ceva în folosul unei terte persoane, straina de contract, denumita tert beneficiar. Aplicatii practice: a).- în cazul contractului de renta viagera, art.1642, alin.1 Cod civil, prevede ca renta viagera poate fi stipulata în favoarea unei terte persoane. b).- în cazul contractului de donatie cu sarcini, când donatorul (stipulantul) si donatarul (promitentul) au prevazut expres în contract ca acesta din urma va executa prestatia în favoarea unei terte persoane. c).- în cazul contractului de transport de bunuri, când expeditorul convine cu transportorul, ca acesta din urma sa predea marfa destinatarului si care nu este parte în contract d).- în cazul contractului de asigurare, când asiguratul (stipulant) poate stipula ca asiguratorul (promitentul), sa plateasca indemnizatia de asigurare unei terte persoane, straine de contractul de asigurare. Conditii de validitate a stipulatiei pentru altul: a).- vointa de a stipula în favoarea unei terte persoane sa fie certa, neîndoielnica, b).- tertul beneficiar sa fie o persoana determinata sau cel putin determinabila. Dreptul tertului beneficiar:

Se naste direct din contractul dintre stipulant si promitent si se fixeaza direct în persoana sa, deoarece aceasta este vointa stipulantului si promitentului. Nu este necesar consimtamântul tertului beneficiar ca si conditie de existenta a stipulatiei pentru altul. Efectele stipulatiei pentru altul: A.Efectele stipulatiei in raporturile dintre stipulant si promitent Stipulantul are la dispozitie toate mijloacele juridice conferite de lege oricarui creditor si partilor contractante, pentru realizarea drepturilor sale. Dreptul nascut din contract in folosul altei persoane apartine tertului beneficiar B. Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre promitent si tertul beneficiar Desi beneficiarul nu este parte in contract , el dobandeste direct si nemijlocit dreptul Consecinte. a) tertul beneficiar nu suporta concursul creditorilor stipulantului b) daca tertul decedeaza inainte de confirmarea dreptului , acesta se transmite mostenitorilor sai, deoarece dreptul facea parte din patrimoniul sau; c)tertul beneficiar are actiune directa importiva promitentului , cu toate ca nu este parte in contract.

d) tertul beneficiar nu este obligat sa primeasca dreptul nascut in persoana sa , putand sa accepte sau nu dreptul dobandit in virtutea contractului dintre stipulant si promitent C.Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. Prin stipulatie se poate urmari realizarea unei liberalitati in folosul tertului beneficiar , achitarea unei datorii anterioare, acordarea unui imprumut etc. pentru donatie -=forma autentica Teoria dreptului direct Stipulatia = o veritabila exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului Dreptul tertului isi are originea, in mod direct, in contractul incheiat intre stipulant si promitent. Avantajele acestei teorii constau in: a) dreptul tertului momentul nasterii sale se poate transmite din

b) mostenitorii stipulantului nu au nici o actiune cu privire la acest drept ; c) tertul beneficiar nu suporta concursul creditorilor stipulantului si nici insolvabilitatea acestuia ; d) acceptarea de catre tert a dreptului se face si dupa moartea stipulantului

Stipulatia pentru altul este un contract de sine statator, cu efecte proprii. Simulatia - exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti Simulatia este o operatie juridica complexa care consta in incheierea si existenta concomitanta, intre aceleasi parti contractante, a doua contracte: unul aparent sau public, prin care se creeaza o situatie juridica aparenta , contrara realitatii; altul secret , care da nastere situatiei juridice reale dintre parti anihiland sau modificand efectele produse in aparenta in temeiul contractului public. Contractul public are rolul de a disimula vointa reala (numindu-se si ostensibil), iar contractul secret , care exprima adevarata vointa poarta denumirea decontrainscris. Conditiile simulatiei A. Contrainscrisul sa fie un act secret . Trebuie incheiat astfel incat cuprinsul si existenta sa sa nu fie cunoscuta de catre terti. B.Contrainscrisul trebuie sa fie un act contemporan cu actul aparent. Formele simulatiei A. Contractul public este fictiv.Partile disimuleaza complet realitatea, stabilind in actul secret ca actul public nu produce nici un efect

B. Actul public deghizeaza actul secret. Partile incheie un anumit contract care da nastere adevaratelor raporturi juridice dintre ele, contract care imbraca insa, forma unui alt contract Deghizarea poate fi totala sau partiala: a)Deghizarea poate fi totala , cand se urmareste a se ascunde insasi natura actului secret, ceea ce inseamna ca in actul public se indica un anumit contract , iar in actul secret se arata adevaratul contract incheiat de parti, stabilindu-se raporturile reale dintre acestea. b) Deghizarea este partiala , cand partile prin actul public limiteaza sau ascund clauzele sau efectele actului secret,cum e cazul in care partile stipuleaza in actul public un alt pret decat cel real, o dobanda mai mica, dar prin actul secret se arata adevaratul pret sau o dobanda mai mare in functie de interesele concrete: taxe de autentificare, taxe de instrainare mai mici etc. C.Interpunerea de persoane Esre cunoscuta si sub denumirea de conventie de pretenome (imprumut de nume). Contractul aparent se incheie intre anumite persoane, fiind insotit de incheierea unuicontrainscris prin care se precizeaza, ca beneficiarul contractului este o alta persoana. Simulatia prin prete-nome este o simulatie prin interpunere de persoane indiferent ca tertul cu care

contracteaza mandatarul ocult este sau nu partas la simulatie. Scopurile simulatiei A. Scopul simulatiei este acela de a crea, in deplina cunostinta de cauza, o neconcordanta intre vointa reala si cea declarata , Scopurile concrete ale simulatiei pot fi licite(conforme cu normele legale)sau ilicite (cand se urmareste eludarea dispozitiilor legale ex :prin vanzarea fictiva se urmareste sustragerea unor bunuri de la urmarire) Scopul concret al partilor este de cele mei multe oriocolirea prevederilor legale, ascunderea unor clauze etc. Limitele simulatiei "nu se poate derooga prin conventii si dispozitii particulare, la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri"=> limitele simulatiei sunt: ordinea publica si bunele moravuri .Nulitatea nu va putea fi inlaturata prin conversiunea actului. Sanctiunea simulatiei Sanctiunea specifica sinulatiei este , ca regula, inopozabilitatea fata de tertele persoane a situatiei juridice create prin contractul secret si dupa caz, inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie

Exista si doua exceptii cand simulatia este sanctionata expres cu nulitatea: donatiile facute in favoarea unei persoane incapabile sa primeasca donatia, orice donatiune deghizata sau facuta unei persoane interpuse este nula" Efectele simulatiei A. Efectele simulatiei in rapo rturile dintre partile contractante Art.1175C.civ. - intre partile contractante si intre succesorii universalisi cu titlu universal ai partilor, produce efect actul secret , in masura in care acest contract este valid sub aspectul conditiilor de fond sau de forma. B. Efectele simulatiei fata de terti in principiu tertii au cunostinta numai de existenta si continutul si continutul contractului.Principiul care domina efectul simulatiei fata de terti este acela ca lor nu le poate fi opusa situatia juridica consacrata prin contrainscris, ci numai situatia juridica care reiese din actul public C. Efectele simulatiei in rapo rturile dintre terti Situatia in care exista un conflict intre terti in sensul ca unii au interesul sa invoce actul aparent, iar altii actul secret. in acest conflict vor avea castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. Actiunea in simulatie - Este acea actiune prin care se cere insantei de judecata sa constate existenta si

continutul actului secret , cu scpoul de a inlatura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihileaza sau mascheaza actul real. Nu se doreste anularea actului secret, ci mentinerea acestuia in vederea producerii efectelor pentru care a fost incheiat. Este o actiune in constatare, care poate fi exercitata pe cale de actiune sau de exceptie,fiind imprescriptibila. Actiunea in simulatie este supusa taxei de timbru aplicabila actiunilor in constatare. Poate fi introdusa de orice persoana interesata(o parte contractanta, succesorii sau tertii propriu-zisi) . Efectul pincipalal actiunii in simulatie este de a face sa inceteze caracterul secret al contrainscrisului. Proba simulatiei - Cand forma ceruta de lege pentru actul real este actul sub semnatura privata sau actul autentic acesta nu poate fi dovedit decat printr-un contrainscris . Daca actul a fost perfectat in forma scrisa dovada existentei si cuprinsului actului secret se va face numai printr-un inscris. Exceptii (este admisibila proba cu martori sau cu prezumtii in urmatoarele situatii): 1) cand actul s-a incheiat prin frauda sau consimtamantul a fost viciat 2) cand partile au in inceput de dovada scrisa

3) cand partile contractante au fost in imposibilitate morala de a-si preconstitui un inscris pentru dovada actului real 4)in cazul unei simulatii ilicite facuta in scopul de a eluda diapozitiile imperative ale legii sau prin care se incalca interesele statului. 5) in ipoteza cand actul public este fictiv ACTUL UNiLATERAL DE DREPT CIVIL - IZVOR DE OBLiGATII Actul unilateral - izvor de obligatii caracteristic este faptul ca simpla angajare din punct de vedere juridic a unei persoane, este suficienta pentru a da nastere unei obligatii. Oferta de a contracta se are in vedere numai oferta in care s-a stabilit expres sau tacit un termen inauntrul caruia ofertantul sa primeasca acceptarea din partea destinatarului ofertei. Gestiunea de afaceri Este un fapt juridic licit prin care o persoana devine creditor sau debitor prin actele incheiate, in numele si pe seama sa, fara imputernicire de catre alta persoana . Stipulatia pentru altul. Dreptul tertului beneficiar se naste direct si nemijlocit din contractul incheiat intre stipulant si promitent. Este o veritabila exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractulu, obligatia fata de tertul

beneficiar nefiind promitentului

nascuta

din

vointa

unilaterala

a

Promisiunea publica de recompensa Promisiunea publica de premiere a unei lucrari , in cazul castigarii unui concurs Oferta de puga a imobilului ipotecat Titlurile de credit Actul de infiintare de catre asociat a unei societati comerciale cu raspundere limitata FAPTELE JURIDiCE - IZVOARE DE OBLiGATII Consideratii generale Fapte juridice, stricto sensu, respectiv toate actiunile omenesti licite sau ilicite savarsite fara intentia de aproduce efecte juridice, efecte care totusi se produc in puterea legii, independent de vointa celor care au savarsit faptele. 2. Clasificarea faptelor juridice in sens restrans 2 feluri: a Fapte juridice licite , sunt actiunile omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la raporturi juridice obligationale, dar care produc asemenea efecte in puterea legii , fara ca prin ele sa se incalce normele legale in vigoare

b) Fapte juridice ilicite, sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la raporturi juridice obligationale, dar care produc asemenea efecte in puterea legii,impotriva vointei autorului lor Reglementare : faptele licite(art.986-997C.civ.) fapte ilicite (art.998-999C.civ) Fapte juridice licite Gestiunea de afaceri Definitie Gestiunea de afaceri reprezinta un fapt juridic licit prin care o presoana , denumita gerant, savarseste din proprie initiativa , in lipsa unui mandat , acte juridice sau acte materiale , necesare si utile, in interesul altei persoane numita gerat. Aplicatii practice ale gestiunii de afaceri - agentul de bursa - actele materiale si juridice pe care le face coproprietarul asupra bunurilor din coproprietate - plata pensiei de intretinere catre creditorul acesteia, in numele debitorului; -actiunea unui notar sau avocat care, in afara angajamentului a avut un client, preia initiativa unei operatiuni oportune in interesul clientului lor. Conditiile gestiunii de afaceri

trebuie sa indeplineasca conditii referitoare la obiectul gestiunii , utilitatea ei, atitudinea partilor cu privirem la actele de gestiune Obiectul gestiunii Poate consta fie din acte materiale precum repararea unui bun al geratului, fie din acte juridice precum plata unor taxe / impozite sau chiar angajarea unei persoane pentru a efectua o reparatie Utilitatea gestiunii de afaceri prin savarsirea ei de cele mai multe ori se evita o pierdere patrimoniala. Atitudinea partilor fata de actele de gestiune a) Actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera interesele altuia . b) geratul sa nu aiba cunostiinta de operatia pe care gerantul o savarseste in interesul sau Gerantul trebuie sa aiba capacitatea de a contracta Efectele gestiunii de afaceri Efectul principal consta in faptul ca geratul are la indemana actiunea negotiorum gestor directa impotriva gerantului pentru a-l obliga sa-i dea socoteala de gestiunea sa, iar gerantul are impotriva geratului actiunea negotiorum gestor contraria, ori de cate ori afacerile acestuia nu au fost bine administrate. Raporturile dintre gerant si gerat

Obligatiile gerantului a) obligatia de a continua afacerea inceputa pana cand geratul va avea mijloacele necesare sa se ocupe de ea. b) geratul trebuie sa depuna diligentele unui bun proprietar.(art989C.civ)(diligenta fireasca manifestata de orice bonus pater familias); c) Obligatia de a da socoteala geratului pentru toate operatiile efectuate, pentru ca acesta sa poata aprecia in concretio utilitatea lor Obligatiile geratului a.) de a plati gerantului toate cheltuiele necesare si utile pe care acesta le-a facut in cursul gestiunii -geratul va plati valoarea muncii intrebuintate si a cheltuielilor facute in limita in care ele au fost necesare si utile - obligatia de restituire nu incumba geratului in cazul cheltuielilor voluptorii facute de gerant. Raporturile dintre gerat si terti Daca gestiunea de afaceri a fost ratificata sau este utila, geratul are indatorirea sa execute toate obligatiile contractate de gerant, in nume propriu sau in numele geratului contractate de gerant in nume propriu sau in numele geratului in interesul gestiunii.(plata pretului unor materiale comandate sau achizitionate de la terti) Raporturile dintre gerant si terti

Aceste raporturi depind de atitudinea gerantului .in cazul in care el a incheiat acte juridice in nume propriu cu tertii gerantul va raspunde fata de acestia Tertii trebuie aparati deoarece ei nu au cunostinta de faptul ca gerantul actioneaza pentru altcineva.daca el le aduce la cunostinta tertilor ca actioneaza in contul geratului si gestiunea e ratificata, el nu are nici o obligatie fata de terti. Proba gestiunii de afaceri -vor putea fi dovedite cu orice mijloc de proba. Plata nedatorata Definitie Acel fapt juridic licit care rezida in aceea ca o persoana, denumita solvens executa, din eroare , o prestatie la care nu era obligata catre o alta persoana denumita accipiens, lipsind intentia de a plati pentru acesta. Cazuri de restituire a) restituirea unei plati a unei obligatii inexistente, dar cel care a platit a crezut ca exista; b)plata a fost facuta de o persoana care nu era datoare, dar care se credea datoare catre adevaratul creditor; c) debitorul plateste o datorie existenta , dar catre o alta persoana decat adevaratul creditor, avand aceasta credinta; d) obligatia era stinsa;

e obligatia era nula; f) obligatia nu trebuia platita , deoarece contractul era rezolvit; g)debitorul pretului unui bun face plata prin mandat postal ,dar din cauza coincidentei numelui, aceasta ajunge la o alta persoana decat adevaratul vanzator; h)autorul unui accident rutier,asigurat pentru raspundere civila,ii plateste deja despagubiri celui ce primise deja contravaloarea prejudiciului produs de la societatea de asigurari; i)efectuarea unei plati inainte de indeplinirea conditiei suspensive; j)predarea ambelor lucruri in cazul unei obligatii alternative, desi obligatia se stinge chiar si numai prin predarea unuia dintre ele; k)plata facuta de un mostenitor in numele tuturor comostenitorilor, crezandu-se din eroare raspunzator in solidar pentru o datorie a succesiunii; l) incasarea unor drepturi de pensie peste prevederile legale; Conditiile platii nedatorate Existenta unei plati prin plata se intelege executarea voluntara a unei obligatie de catre debitor,indiferent de obiectul ei.

Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe.=> intre solvens si accipiens sa nu existe un raport obligational. Plata sa fie facuta din eroare Eroarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a. numai solvensul trebuie sa fie in eroare; b. sa fi avut un caracter determinant , c. sa lipseasca orice culpa din partea solvensului acesta trebuind sa fie de buna- credinta Cazuri de restituire a platii nedatorate in care nu se cere conditia erorii solvensului - plata obligatiei sub conditie suspensiva, daca conditia nu s-a realizat; - plata unei obligatii ulterior rezolvita ; - plata facuta in executarea unei obligatii nule absolut, - plata unei datorii facuta a doua oara de catre debitor care dupa ce a efectuat prestatia, pierde chitanta, Efectele platii nedatorate - nasterea raportului obligational intre solvens si accipiens Obligatia lui accipiens trebuie analizata in functie de obiectul platii si de buna sau reaua lui credinta. Plata nedatorata a avut ca obiect un bun fungibil

indiferent de buna sau reaua credinta este obligat sa restituie suma de bani sau bunurile primite in aceiasi calitate/ cantitate. a) Accipiensul de rea-credinta va mai trebui sa plateasca lui solvens si dobanzi legale b) Accipiensul de buna-credinta in cazul in care plata a avut ca obiect o sume de bani nu are obligatia de a plati dobanzi decat din data in care devine de rea-credinta Plata a avut ca obiect un bun cert Accipiensul trebuie sa restituie lucrul in natura . Plata nedatorata a avut ca obiect un bun frugifer b)Accipiens de rea-credinta va fi obligat sa restituie toate fructele percepute si nepercepute , culese sau neculese , consumate sau neconsumate(art.994C.civ) Obligatiile solvensului Solvensul va fi obligat sa- plateasca lui accipiens, indiferent de buna sau reaua lui credinta a acestuia, valoarea cheltuielilor facute cu conservarea bunului si care i-au sporit valoarea ca o consecinta a imbogatirii fara justa cauza. Actiunea in restituirea platii nedatorate - este exercitata de cel in numele caruia se face plata Sarcina probei apartine intotdeauna solvensului care trebuie sa dovedeasca eroarea in care s-a gasit atunci cand a facut plata Cazuri in care nu exista obligatia de restituire

a) accipiens, fiind creditorul altei persoane , a primit plata de la solvens , crezand ca a primit plata de la adevaratul debitor si, in baza acestei credinte si-a distrus titlul constatator al creantei caz in care solvens are o actiune in regres asupra adevaratului debitor, aceasta fiind o actio in rem verso. b) a fost facuta impotriva unui incapabil de a primi o plata c) cand s-a platit de buna- voie de catre debitor o obligatie naturala imperfecta (art.1092C.civ) d) in situatia in care plata s-a facut in temeiul unui contract nul pentru o cauza imorala grava . Imbogatirea fara justa cauza Definitie - imbogatirea fara justa cauza este faptul juridic prin care are locmarirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a patrimoniului altei persoane , fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei legal Conditiile imbogatirii fara justa cauza Conditiile materiale a) sa existe o imbogatire a paratului care consta in marirea patrimoniului acestuia prin dobandirea unui bun sau a unei creante , facerea unei plantatii sau executarea unei lucrari etc. b) sa existe o insaracire a reclamantului, prin micsorarea patrimoniului acestuia.

c) intre imbogatire paratului si insaracirea reclamantului trebuie sa existe o corelatie directa , in sensul ca ambele fenomene trebuie sa fie efectul unei cauze unice Conditiile juridice a) imbogatirea si insaracirea sa fie lipsite de o cauza justa b)imbogatitul sa fie de buna - credinta. Buna credinta se prezuma c) insaracitul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru repararea pagubei sale. Actio de in rem verso are caracter subsidiar si poate exercitata numai in absenta altui mijloc de recuperare al pierderii. Efectele imbogatirii fara justa cauza Actiunea in restituire (actio de in rem verso)- tinde la restituirea obiectului insusi de care unul din patrimonii este lipsit in profitul celuilalt. a) imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale, chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare b)insaracitul are dreptul la restituirea doar a valorii insaracirii Prescriptia dreptului la actiune - se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani prev. de art.8 alin.(2) D.167/1958, termenul incepand sa curga din momentul in care insaracitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca

imbogatirea altuia in paguba sa,cat si pe cel obligat la restituire RASPUNDEREA CIVILA Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice care consta intr-un raport de obligatii in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare Principiile raspunderii civile Principiul repararii integrala a prejudiciului Principiul repararii in natura a prejudiciului Functiile raspunderii civile delictuale Functia preventiv - educativa indeplineste o functie preventiv -educativa prin influenta pe care o exercita asupar constiintei oamenilor, insufla o anumita teama Functia reparatorie esenta raspunderii civile consta in ideea de reparare a unui prejudiciu Raspunderea civila delictuala (art. 998-999) Terminologie Codul civil distinge între delictul civil, care este o fapta ilicita savârsita cu intentie (art. 998) si cvasidelict, care este o fapta ilicita savârsita prin imprudenta sau neglijenta(art. 999).

Raspunderea civila delictuala este o sanctiune civila care se aplica în cazul savârsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, prin urmare având un caracter reparator, Felurile raspunderii civile delictuale Raspunderea civila delictuala este de mai multe feluri si anume: A. Raspunderea civila delictuala directa sau pentru fapta proprie. Este reglementata de art. 998-999 C. civ., care consacra regula de principiu ca fiecare persoana raspunde numai pentru faptele sale proprii. B. Raspunderea pentru fapta altei persoane. a) raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savârsite de copiii lor minori [art. 1000 alin. (2) si (5) C. civ.]; b) raspunderea instituitorilor si mestesugarilor, pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor [art. 1000 alin. (4) si (5) C. civ.]; c) raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor [art. 1000 alin. (3)C. civ.] C. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale si ruina edificiului Raspunderea pentru fapta proprie Definitie art. 998-999 C. civ. Potrivit art. 998 C. civ., "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar conform art. 999 C. civ., "omul

este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa", Pentru a se putea angaja raspunderea civila delictuala este necesara întrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) existenta unui prejudiciu; b) existenta unei fapte ilicite; c) existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; d) existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul; e) existenta capacitatii delictuale a celui ce a savârsit fapta ilicita. Prejudiciul- rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana sau ca urmare a "faptei" unui animal sau lucru, pentru care este tinuta sa raspunda o anumita persoana. - încalcarea unui drept subiectiv, - încalcarea unui interes legitim În situatia în care s-a adus atingere unui simplu interes rezultat dintr-o situatie de fapt, este necesara îndeplinirea a doua conditii pentru existenta prejudiciului: a) situatia de fapt sa fi avut un stabilitate,o permanenta îndestulatoare caracter de

b) sa fie vorba de vatamarea unui interes licit si moral. Clasificarea prejudiciilor Prejudiciile sunt susceptibile de mai multe clasificari: a) prejudicii patrimoniale si ne patrimoniale. b) prejudicii cauzate direct persoanei umane si prejudicii cauzate direct bunurilor sale c) prejudicii previzibile si prejudicii imprevizibile. d) prejudicii instantanee si prejudicii succesive. e) prejudicii provocate personalitatii (bolile, leziunile, infirmitatile,) si prejudicii provocate personalitatii alective constând in suferinte psihice cauzate, spre exemplu de decesul unei rude apropiate, moartea unui animal, Prejudiciul patrimonial Întotdeauna despagubirea care se acorda în cazul raspunderii civile delictuale este patrimoniala, fie ca este vorba despre o reparare în natura a pagubei, fie ca este vorba despre repararea prin echivalent banesc. Prejudiciul moral - Prin dauna morala se î.ntelege prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferintele fizice sau morale pe care le resimte victima. - daunele morale sunt rezultatul vatamarii unor drepturi extrapatrimoniale;

daunele morale nu materiale, pecuniare;

cauzeaza

pierderi

- daunele morale se caracterizeaza prin suferintele fizice sau psihice pe care le resimte persoana vatamata; - daunele morale nu sunt susceptibile de o evaluare pecuniara. Reglementare. Actualmente, prejudiciile morale nu se bucura de o reglementare unitara, ele fiind disparate în diverse acte normative. L. nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ L nr. 11/19913 privind neloiale prevede în art. 9 combaterea concurentei

art. 998-999 C. civ., se refera la prejudiciu, fara a distinge între prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial, de unde rezulta obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii. Clasificare prejudiciilor morale a) prejudicii rezultate din vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii b) prejudicii afective provenite constând în suferinte psihice dintr-o leziune fizica

c) prejudicii constând în atingeri aduse cinstei, onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane, d) prejudicii constând în atingeri aduse dreptului la nume, la pseudonim sau la de numire

e) prejudicii constând în atingeri aduse drepturilor nepatrimoniale din cuprinsul dreptului de autor si al dreptului de inventator Repararea daunelor morale prin mijloace de natura nepatrimoniala - obligarea celui care a lezat, într-o publicatie demnitatea, onoarea, reputatia unei persoane, prin afirmatii mincinoase, de a-si retracta afirmatiile, tot prin publicare, în aceeasi publicatie; - obligarea editurii care a publicat opera unui autor cu modificari pe care acesta nu le-a acceptat, sa retraga din circulatie exemplarele în cauza; - obligarea editurii care a publicat o opera fara numele autorului sa completeze aceasta omisiune. Repararea daunelor morale prin masuri patrimoniale a) repararea prin despagubiri banesti a prejudiciilor morale rezultate din leziuni sau vatamari fizice. În acordarea despagubirilor morale pentru dureri fizice, instantele se întemeiaza pe caracteristicile leziunilor descrise de catre medici în expertizele medico-legale în care se consemneaza suferintele fizice, natura, durata si intensitatea durerilor. b) repararea prin despagubiri banesti a prejudiciilor morale pur afective. În aceasta categorie se încadreaza toate

prejudiciile morale ce constau în suferinte pur psihice, independente de leziunile sau vatamarile fizice. Criterii de evaluare a despagubirilor banesti pentru daune morale a) referitor la durerea fizica, aceasta este posibil a fi masurata. b) În cazul prejudiciilor estetice situatia se prezinta intr-un mod corespunzator, insa cu luarea in considerare si a altor elemente referitoare la sex, vârsta, stare familiala, conditie sociala si profesionala a victimei. c) prejudiciul fiziologic rezultând din vatamari corporale, consta in privarea persoanei de avantajele unei vieti normale. d) prejudiciul de agrement, consta în imposibilitatea de a continua, din anumite activitati sportive, artistice sau distractive pe care victima trebuie sa dovedeasca ca le-a practicat si anterior, si care include privarea victimei de aptitudinea de a desfasura astfel de activitati în viitor. Daunele pe care le pot cere si obtine pacientii in cazul intentarii unei actiuni impotriva medicului care l-a tratat in mod necorespunzator, sunt de mai multe categorii, astfel: a) daune actuale - compensatie medicale trecute si viitoare pentru cheltuielile

b) daune nominale - acordate când victima a probat elementele constitutive ale cazului sau, dar nu poate dovedi daune actuale; c) daune punitive - sunt acordate pentru a pedepsi autorul prejudiciului Conditii cerute pentru repararea prejudiciului A. Prejudiciul cert presupune atât existenta lui sigura, neÎndoielnica, cât si posibilitatea evaluarii lui in prezent. Prejudiciul trebuie sa fie direct, practica judiciara cerând constant, în materie de raspundere delictuala, ca pagubele sa fie o consecinta directa a faptei pagubitoare. Prejudiciul asa-numit prin ricoseu este tot un prejudiciu direct, reparabil în masura in care se stabileste ca este consecinta aceleiasi fapte ilicite Prejudiciul indirect iese din sfera de aplicare a raspunderii deoarece el nu are legatura cauzala cu fapta ilicita Prejudiciul viitor si cert nu trebuie confundat cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine si prin urmare nu poate justifica acordarea de despagubiri. B. Prejudiciul sa nu fi fost reparat Victima este îndreptatita la o singura reparatie integrala a prejudiciului suferit, ea neputând cumula mai multe despagubiri pentru aceeasi paguba. Pot aparea asemenea situatii în urmatoarele cazuri:

a) Victima prejudiciului primeste pensie de la asigurarile sociale. b) Victima prejudiciului primeste despagubiri de la o societate de asigurari. - victima avea calitatea de persoana asigurata, în cazul unei asigurari de persoane, victima va primi de la societate de asigurare suma asigurata, care se va cumula cu despagubirile datorate pentru repararea pagubei de catre cel raspunzator de producerea ei. În cazul asigurarii de bunuri, victima va primi indemnizatia de asigurare atunci când se produce riscul asigurat, care are caracter de despagubire si care nu se poate cumula cu despagubirile datorate de autorul prejudiciului. Daca prejudiciul este mai mare decât indemnizatia de asigurare, victima are dreptul de a pretinde diferenta de la autorul prejudiciului. - în cazul în care autorul prejudiciului este asigurat de raspundere civila, victima prejudiciului poate primi despagubire de la societate de asigurare. c) victima prejudiciului primeste despagubiri de la o terta persoana. si în acest caz avem doua situatii: - când terta persoana plateste in locul autorului prejudiciului, victima va putea urmari pe autor numai pentru diferenta de prejudiciu neacoperit.

- când terta persoana plateste cu intentia de a veni in ajutorul victimei, aceasta îsi pastreaza neatins dreptul de a obtine despagubiri de la autorul prejudiciului. Principiile care guverneaza repararea prejudiciului Principiul repararii integrale a prejudiciului cauzat Autorul prejudiciului va repara atât prejudiciul efectiv, cât si beneficiul nerealizat Autorul raspunde atât pentru prejudiciile previzibile, cât si pentru prejudiciile imprevizibile Principiul repararii in natura În principiu, prejudiciul se repara în natura, care consta în activitatea de înlaturare a prejudiciilor suferite de o persoana, prin modalitatile: restituirea bunurilor sustrase, inlocuirea bunurilor distruse cu altele de acelasi fel, distrugerea lucrarilor executate, spre exemplu in cazul incalcarii obligatiilor de a nu face etc. Repararea prin echivalent a prejudiciului Repararea în natura a prejudiciului nu se poate realiza în toate situatiile, cum ar fi spre exemplu în cazul mortii, pierderii capacitatii totale sau partiale de munca a unei persoane A. Cuantumul repararii prin echivalent al pagubelor materiale este cel din momentul pronuntarii hotarârii, B. Stabilirea prejudiciului în caz de vatamare a integritatii unei persoane, presupune mai multe ipoteze:

a) vatamarea integritatii corporale are efecte de scurta durata - pentru determinarea reparatiei se iau în calcul toate cheltuielile rucute cu însanatosirea, diferenta de retribuire pe perioada concediului medical etc. Cuantumul despagubiri lor se va acorda si în functie de dauna morala suferita, ca prejudiciu estetic, dureri fizice etc. De obicei despagubirile se acorda sub forma unei sume globale; b) în cazul în care vatamarea sanatatii ori a integritatii corporale are ca efect pierderea sau diminuarea capacitatii de munca cu caracter permanent - situatia în care persoana vatamata era încadrata în munca si a suferit o diminuare a veniturilor pe care le primea, este îndreptatita sa primeasca, sub forma unor prestatii periodice, diferenta dintre pensia sau ajutorul social, platite de asigurarile sociale, si veniturile lunare de care a fost lipsita ca urmare a vatamarii - situatia în care persoana vatamata era încadrata în munca si nu a suferit diminuari ale veniturilor pe care le primea, se vor acorda despagubiri banesti, deoarece victima trebuie sa depuna eforturi mai mari pentru realizarea aceluiasi randament, are nevoie de cheltuieli suplimentare - situatia în care persoana vatamata era încadrata în munca si ulterior stabilirii despagubirilor au survenit modificari în capacitatea de munca a victimei, fie prin înrautatirea, fie prin îmbunatatirea acesteia. În aceasta

situatie, daca victima prejudiciului si-a recapatat total sau partial capacitatea de munca, este posibila reducerea sau chiar sistarea despagubirilor acordate, tinându-se cont si de posibilitatea victimei de a se putea încadra sau reîncadra în munca. - în situatia în care persoana vatamata era la data vatamarii o persoana majora, însa neîncadrata în munca, în stabilirea despagubirilor urmeaza sa se tina cont de un criteriu concret, prin care sa se evalueze daunele suferite efectiv de victima. - în situatia în care persoana vatamata era la data vatamarii o persoana minora, neîncadrata în munca, stabilirea despagubiri lor se face tinând cont de toate împrejurarile de fapt, de situatia concreta, de îngrijirile pe care trebuie sa le primeasca, Stabilirea prejudiciului în cazul în care prin fapta ilicita s-a cauzat moartea unei persoane a) cei îndreptatiti la despagubire au dreptul la pensie de urmas, vor putea pretinde si despagubiri pentru diferenta dintre pensie si valoarea întretinerii pe care o primeau. b) cei indreptatiti la despagubire nu au dreptul la pensie de urmas din partea asigurarilor sociale, astfel ca pot aparea mai multe situatii, si anume: - vor avea dreptul la despagubiri si persoanele care nu aveau drept la intretinere, dar se aflau în fapt în întretinerea victimei, daca aceasta întretinere avea

caracter de stabilitate, situatie care presupune ca ar fi existat si în viitor. Nu vor putea însa pretinde despagubiri, persoanele care la data decesului, nu se aflau în nevoie si nu erau în incapacitate de a munci [art. 86 alin. (2) C fam.]. - "copiii au dreptul la pensie de urmas pâna la vârsta de 16 ani sau, daca Îsi continua studiile, pâna la terminarea acestora, dar fara a depasi vârsta de 25 de ani, respectiv de 26 de ani, în cazul acelora care urmeaza studii superioare cu o durata de scolarizare mai mare de cinci ani". Plata prestatiilor periodice este datorata incepând cu data savârsirii faptei ilicite si nu cu data pronuntarii hotarârii. Fapta ilicita - fapta contrara normelor juridice si regulilor de convietuire sociala, are ca rezultat, de regula si încalcarea unui drept subiectiv al unei persoane, dar în unele situatii si atingerea unor interese legitime ale unei persoane. Trasaturi caracteristice ale faptei ilicite a) fapta are caracter obiectiv, în sensul ca reprezinta o manifestare exterioara a unei atitudini de constiinta si de vointa a unei persoane, b) fapta ilicita psihice, subiective, este rezultatul unei atitudini

c) fapta este contrara ordinii sociale, fiind reprobata de societate. De cele mai multe ori fapta ilicita consta dintr-o actiune Este insa de retinut ca nu numai actiunea poate fi fapta ilicita, ci si in actiune a, neîndeplinirea unor activitati sau neluarea unor masuri, atunci când aceasta activitate, potrivit legii, trebuie sa fie intreprinsa de o anumita persoana. Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei Legitima aparare art. 44 alin. (2) C. pen., Pentru ca fapta sa fie considerata ca a fost savârsita în legitima aparare trebuie îndeplinite urmatoarele conditii: a) atacul sa fie material, sa fie direct, sa fie imediat, si sa fie injust, b) atacul sa fie îndreptat asupra unei persoane sau a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes obstesc; c) atacul sa puna în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc; d) apararea sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul. Va exista totusi legitima aparare, daca depasirea unei aparari proportionale s-a datorat tulburarii sau temerii în care se gasea persoana în cauza (exces justificat). Starea de necesitate- art. 45 alin. (2).

Fapta cauzatoare de prejudicii a fost savârsita "pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau, al altuia sau un interes obstesc". conditii: a) sa fie vorba de un pericol grav si iminent; b) pericolul sa nu poata fi înlaturat în alt mod; c) pericolul sa ameninte viata, integritatea corporala sau sanatatea unei persoane, un bun important sau un interes obstesc. Îndeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege ori a ordinului superiorului conditiile: a) ordinul sa fie pus în executare de persoanele care au aceasta obligatie. Asadar, ordinul trebuie sa emane de la autoritatea legitima, adica de la organul competent; b) ordinul sa fie emis cu respectarea dispozitiilor legale, de regula în scris si sa fie semnat; . c) ordinul sa nu aiba caracter vadit ilegal si abuziv; d) modul de executare a ordinului sa nu fie ilicit si savârsit din culpa. Exercitarea unui drept. Abuzul de drept

Exercitiul normal al unui drept subiectiv, chiar daca aduce unele restrângeri sau prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane, nu are caracter ilicit, daca el este exercitat în conditii normale Abuzul de drept poate fi inteles în doua sensuri: a) exercitarea dreptului limitelor acestuia, subiectiv prin depasirea

b) exercitarea dreptului subiectiv fara a se depasi limitele sale, dar nu in vederea scopului pentru care a fost recunoscut dreptul, ci cu intentia de a cauza altuia un prejudiciu Consimtamântul victimei - Atunci când victima consimte la desfasurarea unei activitati care contine un potential pericol, în sensul ca-i poate pricinui o paguba, chiar daca ulterior se produce vatamarea, fapta cauzatoare de prejudicii este lipsitade caracter ilicit. Consimtamântul trebuie dat anterior savârsirii faptei Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Necesitatea raportului de cauzalitate - Ca si prejudiciul raportul de cauzalitate este o cerinta generala a raspunderii civile fie ea contractuala sau delictuala Specificul raportului de cauzalitate - Raportul de cauzalitate este dedus din dispozitiile art. 1086 C. civ., care prin enuntul "daunele interese nu

trebuie sa cuprinda decât ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei", a) intereseaza nu raportul de cauzalitate În general, ci cel specific dintre actiune sau inactiunea omeneasca cu caracter ilicit si prejudiciu, b. pentru analizarea raportului de cauzalitate intereseaza numai actiunea omeneasca respectiva, ceea ce da raportului de cauzalitate un caracter obiectiv c) fapta ilicita poate fi ori o actiune ori o inactiune, daca are importanta pentru producerea prejudiciului; d) trebuie sa se tina cont de faptul ca orice fapta umana se desfasoara În societate si prin urmare se afla e) când se procedeaza la izolarea artificiala a corelatiilor necesare determinarii raportului de cauzalitate, selectarea factorilor trebuie sa tina cont si de criteriul oferit de lege, cerinta pe care aceasta o impune comportamentului uman, f) raportul de cauzalitate nu este întotdeauna un raport direct între fapta si prejudiciu, ci, în foarte multe cazuri, acesta este un raport mediat, Sisteme propuse pentru determinarea raportului de cauzalitate în dreptul românesc B. Sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii.- la stabilirea raportului cauza trebuie avut in vedere ca fenomenul cauza nu actioneaza singur si izolat, ci ca

desfasurarea lui este conditionata de anumiti factori, care, fara a produce ei efectul pagubitor, favorizeaza producerea acestui efect "înlesnind nasterea procesului cauzal, grabind si favorizând dezvoltarea procesului sau agravându-i ori asigurându-i rezultatele negative" Vinovatia autorului prejudiciului Vinovatia - conditie generala a angajarii raspunderii civile delictuale Necesitatea vinovatiei ca element al raspunderii, rezulta in mod expres din dispozitiile art. 998 C. civ., care prevede obligatia de reparare a prejudiciului celui "din a carui greseala s-a ocazionat si ale art. 999 C. civ., care obliga pe acela care a cauzat prejudiciul "prin neglijenta sau imprudenta sa". Definitie - atitudinea psihica a autorului faptei ilicite si pagubitoare fata de fapta respectiva si fata de urmarile acestei fapte. Elementul intelectiv consta în reprezentarea în constiinta omului a urmarilor faptei pe care a savârsit-o sau pe care urmeaza sa o savârseasca. Elementul volitiv este concretizat în actul psihic de deliberare si decizie cu privire la comportamentul ce urmeaza sa fi avut loc.

Vinovatia presupune ca fapta ilicita a fost savârsita de o persoana libera de a decide, constienta de actele si faptele sale, prin care se produce un prejudiciu. Locul si importanta vinovatiei a) Factorul intelectiv presupune un anumit nivel al cunoasterii, a semnificatiei sociale a faptei si a urmarilor acesteia. b) La rândul sau si factorul volitiv presupune libertate de decizie si de deliberare din partea autorului sau, rara de care nu poate exista vinovatia. c) cauze care înlatura caracterul vinovatiei, fapta victimei însesi, fapta unei terte persoane, cazul fortuit si forta majora. Formele vinovatiei A. intentia directa, când autorul faptei prevede si urmareste producerea rezultatului; intentia in directa, când autorul faptei prevede rezultatul faptei si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. B. Culpa în forma imprudentei (usurinta), când autorul faptei prevede rezultatul fapte sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce; culpa în forma neglijentei, când autorul faptei nu prevede rezultatul faptei, desi trebuia si putea sa-l prevada. Gradele culpei in terminologia clasica a dreptului civil

a) culpa lata, care este o culpa grava , fiind aceea de care nu s-ar face vinovat nici omul cel mai marginit ; b) culpa levis ,este o culpa usoara, fiind imprudenta pe care nu ar savârsi-o un bonus pater familias; c)culpa levissima, este o culpa forte usoara,este aceea care ar fi putut fi evitata de un excelent parinte de familie. Totusi culpa va exista si în urmatoarele situatii: fapta ilicita a fost savârsita, desi altul n-ar fi îndeplinito; va exista culpa si atunci când exista obligatia de a savârsi o anumita actiune, dar persoana ramâne pasiva; va exista culpa si în situatia în care persoana are obligatia de a continua actiunea si aceasta o întrerupe Criterii pentru stabilirea vinovatiei - criteriul subiectiv- Se va compara comportarea celui care a pricinuit paguba ,cu conduita sa obisnuita . În aceasta conceptie numai în situatia în care faptuitorul,tinând seama de însusirile sale individuale ,putea sa prevada urmarile antisociale ale faptei sale va fi raspunzator pentru fapta sa . criteriul obiectiv, abstract,prin raportarea comportamentului autorului concret la comportamentul model al unei persoane abstracte, luate ca termen de

comparatie.Este îmbratisat ,în prezent si de practica judiciara A.Situatia minorilor Minorii care nu au împlinit vîrsta de 14 ani sunt prezumati ca fiind lipsitii de discernamînt,prezumtie relativa,care poate fi rasturnata, facîndu-se dovada ca au actionat cu discernamînt în momentul savîrsirii faptei ilicite Pentru minorii cu vîrsta peste 14 ani, legea stabileste o prezumtie relativa de existenta a discernamîntului. În acest caz ,minorul este cel care va trebui sa rastoarne aceasta prezumtie, deoarece victima este scutit de sarcina probei vinovatiei. B.Situatia persoanelor lipsite de discernamînt care nu au fost puse sub interdictie. Aceste persone sunt prezumate ca au capacitate delictuala, putând înlatura aceasta prezumtie relativa facînd dovada ca la momentul savîrsirii faptei nu au actionat cu discernamânt. C.Situatia persoanelor puse sub interdictie. Raspunderea interzisului va fi angajata numai în situatia în care victima prejudiciului va reusi sa faca dovada, ca la data comiterii prejudiciului, interzisul a actionat cu discernamînt. Cauzele care înlatura vinovatia . a)cînd fapta autorului a fost singura cauza a prejudiciului, va va trebui sa se demonstreze lipsa totala a vinovatiei,

b) cînd la producerea prejudiciului a concurat pe lînga fapta ilicita a autorului ,faptele ilicite ale mai multor persoane sau un eveniment exterior: - daca fapta ilicita a autorului s-a intersectat cu faptele altor persoane , raspunderea fata de victima a tuturor celor care au contribuit la producerea prejudiciului va fi solidara , -daca la producerea prejudiciului a contribuit pe lînga fapta ilicita a unei persoane si un eveniment exterior se va putea pune problema unei diminuari a despagubirilor , c) cînd paguba este consecinta exclusiva a unei cauze straine neiputabile autorului, acesta va fi exonerat de raspundere ; d) pentru ca o fapta sa fie exoneratoare de vinovatie ,este necesar sa nu fi existat anterior, o fapta ilicita si vinovata a autorului care sa influenteze desfasurarea acelei fapte . A. Forta majora ,care este o împrejurare de origine externa ,cu caracter exceptional ,care este imprevizibila si inevitabila . Forta majora este necesar sa îndeplineasca trei conditii: a) sa fie externa , b) sa fie imprevizibila , c)sa fie inevitabila sau irezistibila d)cauza straina sa nu-i fie imputabila celui chemat sa raspunda .

B .Cazul fortuit este o împrejurare interna care îsi are originea în campul de activitate a celui chemat sa raspunda sau într-o împrejurare externa care nu are caracter extraordinar si poate fi prevazuta si evitata cu diligenta si prudenta de care este în stare omul cel mai capabil . a) împrejurari interne , intrinseci lucrurilor si animalelor b)împrejurari externe , - cazul fortuit exclude raspunderea civila. C.Fapta unei terte persoane - Raspunderea civila va fi înlaturata si în situatia în care tertul este necunoscut , D.Fapta victimei însesi . a)când legea nu prezuma culpa pârâtului, victima trebuie sa dovedeasca existenta tuturor conditiilor necesare tragerii la raspundere a acestuia b) când legea prezuma culpa pârâtului ,acesta nu se poate apara de raspundere decât daca va putea dovedi ca prejudiciul a fost cauzat numai de fapta victimei sau si de aceasta fapta. Dovada vinovatiei - Dat fiind caracterul subiectiv al vinovatiei , dovada sa directa este practic imposibila urmând a se dovedi numai elementele exterioare de comportament , Raspunderea civila delictuala a persoanei juridice pentru fapta proprie

- actele juridice facute de organele personei juridice , în limitele puterilor care le-au fost conferite , sunt actele persoanei juridice îsesi Conditiile angajarii raspunderii persoanei juridice pentru fapta proprie a)fapta sa fi fost savârsita de catre organele personei juridice b) fapta ilicita sa fi fost savârsita de organele persoanei juridice cu prilejul exercitarii functiei lor Raspunderea proprie a personelor fizice care intra în componenta organelor persoanei juridice Faptul ca persoana juridica raspunde pentru prejudicile cauzate prin savârsirea faptei ilicite de catre organele sale , nu exclude raspunderea proprie a persoanei sau persoanelor fizice ce alcatuiesc organul de conducere , raspundere care functioneaza atât de fata de persoana juridica ,cât si fata de victima prejudiciului. Din prevederile art.35 din Decretul 31/1954 decurg doua consecinte : a)victima prejudiciului poate chema în judecata pentru despagubiri , fie persoana juridica singura , fie numai persoanele fizice care alcatuiesc organul de conducere , fie persoana juridica în solidar cu persoanele fizice care alcatuiesc organul sau de conducere .

b) persoana juridica platind despagubirea , are o actiune în regres împotriva persoanelor fizice care alcatuiesc organul sau de conducere , RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEi PEROANE Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de Copiii lor minori Raspunderea apartine în primul rând parintilor , indiferent daca filiatia este casatorie sau din afara casatoriei . Raspunderea revine ambilor parinti , deoarece Constitutia consacra principiul deplinei egalitati între sexe . Fundamentarea raspunderii parintiilor - În fundamentarea raspunderii parintilor pentru faptele copiilor minori , se porneste de la constatarea existentei unei relatii cauzale între felul în care acestea si-au îndeplinit îndatoririle parintesti si faptele copiilor minori . Se declanseaza o tripla prezumtie în privinta parintilor si anume : - prezumtia ca au existat abateri în îndeplinirea îndatoririlor parintesti , care s-au dopvedit a fi adevarate actiuni sau inactiuni ilicite , de natura a angaja raspunderea parintilor ; - prezumtia vinovatiei parintilor , de obicei în forma neglijentei , în îndeplinirea îndatoririlor care le reveneau ;

- prezumtia raportului de cauzalitate între îndeplinirea de catre parinti a îndatoririlor care le reveneau si savârsirea de catre copilul lor minor a faptei ilicite. Conditiile raspunderii parintilor pentru fapta copiilor minori . Conditii generale Victima prejudiciului trebuie sa faca dovada cu privire la : existenta prejudiciului ; existenta faptei ilicite a minorului ;

existenta raportului de cauzalitate între fapta ilicita a minorului si prejudiciul produs . Conditii speciale A.Minoritatea Parintii raspund chiar daca ulterior savârsirii faptei copilul devine major . B . Comunitatea de locuinta cu parintii sai a)minorul are locuinta legala la parintii sai , dar , temporar , se afla în alta parte , cu consimtamântul parintilor . Ei sunt prezumati în culpa nu numai pentru lipsa de supraveghere , ci si de lipsa în educatie sau educatia necorespunzatoare pe care au dat-o minorilor lor . b. Minorul a parasit locuinta fara voia parintilor sai , Parintii vor fi exonerati de raspundere numai daca au exercitat osupraveghere corespunzatoare , iar în caz de

disparities-au depus depus toate diligentele necesare pentru readucerea minorului la domiciliu sau în cazul în care se va dovedi ca si-au îndeplinit în mod corespunzator obligatia de supraveghere si totusi nu au putut împiedicarea savârsirii unei infractiuni . c) Minorul are locuinta legala la parintii sai , dar se afla internat în spital , în timpul savârsirii faptei ilicite . În cast caz se va angaja raspunderea parintilor d) Minorul este internat într-o scoala de munca si reeducare , printr-o hotarâre judecatoreasca , iar fiind fugit , savârseste o fapta ilicita prejudiciabila. Au fost pronuntate decizii în sensul angajarii raspunderii parintilor pentru faptele cauzatoare de prejudicii savârsite de minor , e)Minorul nu locuiette cu parintii sai , deoarece acestia se aflau în executarea unei pedepse privative de liberare ori erau arestati preventiv, - se considera ca nu sunt aplicabile prevederile art. 1000 alin. (2) deoarece lipseste atât comunitatea de locuinta cât si posibilitatea supravegherii de catre parinti minorului . f) Minorul are locuinta în alta parte , în scopul desavârsirii învataturii , pregatirii profesionale ori ca urmare a încadrarii în munca , situatie în care savârseste o fapta prejudiciabila . Schimbarea locuintei în acest caz nu duce la încetarea drepturilor si îndatoririlor parintesti , motiv pentru careva fi angajata raspunderea parintilor

g) Minorul are locuinta la unul dintre parintii, în situatia în care acestia nu au locuinta comuna . ipoteza în care parintii sunt divortati , despartiti în fapt sau an cazul copilului nascut din afara casatoriei. În principiu , pentru fapta minorului va raspunde parintele caruia acesta i-a fost încredintat Probleme speciale referitoare la raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori în domeniul informaticii. H.G. nr. 490/1991 - accesul neautorizat , atât la un anumit calculator , cât si într-un sistem informatic ; - alterarea programelo informatice , constând introducerea în calculator a unor programe virus ; în

- utilizarea sau reproducerea neautorizata a unui program informatic ocrotit de lege ; - frauda informatica care se realizeaza prin introducerea în ordinatoare a unor informatii false ; - interceptarea neautorizata a unor informatii în curs de trasmitere , aducându-se atingere unor interese economice, militare , comerciale industriale. Înlaturarea prezumtiilor stabilite de lege Înlaturarea raspunderii parintilor are loc atunci când nu sunt îndeplinite conditiile generale si speciale prevazute de lege pentru existenta acesteia , cum ar fi : lipsa

prejudiciului , fapta minorului nu are caracter ilicit , prejudiciului se datoreaza în totalitate unei cauze straine Parintii sunt aparati de raspundere daca probeaza ca n-au putut împiedica faptul prejudiciabil. Daca nu au reusit sa rastoane prezumtiie facand dovada contrara, partintii pot fi exorenati de raspundere numai daca:Fac dovada ca un fapt exterior copilului, a determinat cauzal savâirirea de catre acesta a faptei, fac dovada lipsei lor de discernamânt pe o perioada mai lunga de timp de natura a înlatura vinovatia pentru neîndeplinirea îndatoririlor parintesti. Efectele raspunderii "Parintii vor raspunde integral fata de victima prejudiciului cauzat de minor. Daca repararea, voluntar sau în temem unei hotarâri judedecatoresti, a fost acordata de un singur parinte,.acesta are drept de regres împotriva celuilalt parinte pentru partea sa de contributie, Actiunea in regres - Parintele care a achitat integral despagubirea va avea o actiune în regres impotriva celuilalt parinte, Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a mestesugarilor pentru faptele ucenicilor, ce se afla sub a lor supraveghere

art. 1OOO alin. (4) C. civ -" institutorii si artizanii (sunt responsabili), de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere". a) institutorul Termenul nu se refera si la cadrele didactice din învatamântul superior, public sau privat \ b) artizanul : - persoana fizica care are îndatorirea de a se preocupa de pregatirea si supravegherea ucenicilor si nu persoana juridica unde artizanul îsi desfasoara activitatea. c) calitatea de elev o au toti tinerii care învata într-o unitate scolara, de stat sau privata, dintre cele mentionate mai înainte; d) calitatea de ucenic apartine celor care îsi asigura pregatirea profesionala prin aceasta forma de pregatire. Conditiile raspunderii Conditii generale a) existenta prejudiciului; b) existenta faptei ilicite a elevului sau ucenicului c) existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. Conditii speciale a) cel care a savârsit fapta ilicita sa fie elev sau ucenic si sa fie minor, respectiv sa fi savârsit fapta prejudiciabila înainte de împlinirea vârstei de 18 ani ;

b) fapta ilicita cauzatoare de prejudicii sa fi fost savârsita de elev sau ucenic in timpul in care se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea institutoru/ui sau mestesugarului c) elevul sau ucenicul au cauzat prejudiciul unei terte persoane si nu lor insasi. Efectele raspunderii - victima prejudiciului îl poate actiona în justitie, pentru repararea prejudiciului, temeiul raspunderii fiind fapta proprie a acestuia, bazata pe art.998-999 C. civ. Exonerarea de mestesugarului raspundere a institutorului sau

Codul civil admite însa, în art. 1000 alin. (5) C. civ., posibilitatea de exonerare de raspundere, daca se face dovada ca n-a putut fi împiedicat faptul prejudiciabil. Corelatia dintre raspunderea parintilor si raspunderea institutorilor si mestesugarilor Raspunderea parintilor este generala si subsidiara fata de raspunderea institutorilor si meseriasi/ar, În situatia în care institutorul sau mestesugarul va reusi sa inlature prezumtiile stabilite prin art. 1000 alin. (4) C. civ., in mod automat se va reactiva raspunderea parintilor, Raspunderea comitentului pentru faptele prepusilor sai

art. 1000 alin. (3) C. civ "Stapânii si comitentii (raspund) de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor în functiile ce li s-au încredintat Domeniul de aplicare a) comitentul este persoana fizica sau juridica care are dreptul sa dea instructiuni, sa actioneze, sa indrume si sa controleze activitatea unei persoane fizice, numite prepus, b) prepusul este persoana care primeste instructiunile, directivele sau indrumarile de la comitent, cu obligatia pentru aceasta de a le urma si de a se supune întocmai ordinelor primite.Ceea ce este definitoriu pentru calitatea de comitent si prepus este existenta unui raport de subordonare, a unui raport de autoritate, pe baza acordului dintre ei. Teorii obiective Teoria garantiei - Raspunderea comitentului intervine pur si simplu, ca o garantie a acestuia, în solidar cu prepusul, fata de victima prejudiciului, garantie care ofera posibilitatea victimei de a fi despagubita prompt si integral. a) conceptia garantiei obiective, care se justifica pe riscul de activitate, detasata de orice idee de culpa prezumata a comitentului. b) conceptia garantiei subiective, mai apropiata de sistemul Codului civil, în care se arata ca raspunderea

comitentului fiind o cautiune legala, este normal ca sarcina avansarii despagubiri lor si aceea a suportarii eventualei insolvabilitati a prepusului sa revina comitentului. Conditiile raspunderii prepusului Conditii generale Este necesar ca în persoana prepusului, sa fie întrunite toate conditiile raspunderii pentru fapta proprie, prevazute Victima prejudiciului va trebui sa faca dovada: existentei prejudiciului, existentei faptei ilicite a prepusului, existentei raportului de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existentei vinovatiei prepusului. Pentru existenta raspunderii comitentului, este necesara dovedirea vinovatiei prepusului. Conditii speciale - existenta raportului de prepusenie; - savârsirea faptei ilicite si prejudiciabile de catre prepus în cadrul functiilor încredintate de comitent. Raportul de prepusenie - un raport ce se caracterizeaza printr-o relatie de subordonare intre comitent si prepus si care ia nastere printr-un acord de in temeiul caruia comitentul are dreptul de a da dispozitii ori instructiuni pe care prepusii sunt obligati sa le îndeplineasca in limite functiei incredintate. Temeiurile comitentului pentru fapta

A.Contractul de munca B. Calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste C. Contractul de mandat, ,in mod exceptional, un contract de mandat poate da nastere unui raport de prepusenie, în masura în care se stabileste prin contract o deplina subordonare a mandatarului fata de mandant D. Contractul de antrepriza, in cazuri exceptionale, se poate grefa un raport de prepusenie pe un contract de antrepriza, in masura in care antreprenorul se subordoneaza efectiv autoritatii beneficiarului lucrarii E. Raporturi de prepusenie pot aparea si ocazional intre membrii de familie intre prieteni Particularitati ale raportului de prepusenie A. Raportul de prepusenie al medicului Medicii pot avea calitatea de prepusi atunci când se pune problema îndeplinirii sau neîndeplinirii unor obligatii de serviciu care sunt prevazute în regulamentele de ordine interioara. B. Raportul de prepusenie al avocatului salarizat În interiorul profesiei Avocatul salarizat în interiorul profesiei este prepusul C. Raportul de prepusenie al notarului stagiar numai notarul public exercita o profesie liberala,notarul stagiar neavând calitatea de notar public - el exercitându-si

activitatea în baza unui contract individual de munca -,ci calitatea unui salariat în sensul Savârsirea faptei în functiile încredintate - Comitentul nu raspunde daca fapta ilicita a prepusului nu are nici legatura cu exercitiul functilor incredintate. B. comitentul raspunde daca prepusul a actionat În cadrul normal al functiei incredintate, cauzând prejudiciul prin nedibacie, neglijenta sau imprudenta, C. divergente de opinii au aparut in situatia in care prepusul a abuzat in functia incredintata si a actionat in propriul sau interes ori in situatia in care, cu ocazia exercitarii functiei, dar fara legatura cu aceasta, savârseste o fapta prejudiciabila. În literatura de specialitate si in practica judiciara s-au afirmat unele principii, care ar trebui aplicate cu mai multa consecventa. Aceste principii sunt urmatoarele: - comitentul trebuie sa raspunda pentru tot ce prepusul savârseste in cadrul normal al functiei, - comitentul trebuie sa raspunda si pentru exercitiul abuziv al functiei - comitentul nu raspunde pentru pagubele cauzate de prepus prin fapte ce nu au nici o legatura cu functia incredintata, chiar daca ele au fost savârsite în timpul exercitarii acesteia.

Comitentul nu raspunde daca a luat masurile necesare pentru a preîntâmpina producerea faptei. - comitentul nu raspunde daca victima a stiut ca prepusul actioneaza în interes propriu; - comitentul nu raspunde când activitatea prepusului a iesit din sfera în care cornitentul are obligatia de a îsi exercita supravegherea. Efectele raspunderii comitentului fata de victima prejudiciului A. Prepusul si comitentul raspund pe temeiuri diferite. Astfel, prepusul raspunde pentru fapta proprie, pe temeiul art. 998-999 C. civ., iar comitentul pentru fapta altuia (garant al prepusului), B. Nu exista o ordine în care victima sa cheme la raspundere pe comitent sau pe prepus comitentul va chema în garantie pe prepus,chiar daca acest lucru nu a fost facut de victima C. În ceea ce priveste solidaritatea comitent-prepus, s-a pus pr.oblema modului în care se va solutiona aceasta, în situatia in care prepusii unor comitenti diferiti au provocat impreuna un prejudiciu unei terte persoane a) victima prejudiciului ar avea posibilitatea sa se adreseze oricaruia dintre comitenti b) victima prejudiciului poate recupera de la fiecare comitent partea de prejudiciu cauzata de prepusul sau.

D. Daca prepusii a doi comitenti produc impreuna câte un prejudiciu fiecaruia din comitenti, raspunderea lor va fi solidara fata de victima, iar fiecare comitent va raspude in solidar cu prepusul sau, dar numai limita contributia prepusului sau, la repararea prejudiciului suferit de catre celalalt comitent prejudiciat. E. in ceea ce priveste cauzele de exonerare de raspundere, comitentul poate invoca numai acele imprejurari care sunt de natura sa inlature insasi raspunderea prepusului pentru fapta proprie. Efectele raspunderii comitentului În raporturile cu prepusul. Regresul comitentului - Acest raport care este de drept material se valorifica sub aspect procedural prin chemarea În judecata a prepusului de catre comitent, pe calea actiunii in regres. Regresul poate fi total, daca se stabileste ca prepusul este singurul vinovat de producerea prejudiciului, sau partial, daca prepusul reuseste sa faca dovada unei culpe proprii a comitentului care a concurat, la producerea prejudiciului. B. Comitentul care a platit are dreptul sa recupereze integral de la prepus despabirea platita, chiar daca fata de victima a raspunsiÎn mod solidar cu prepusul C. Prepusul nu se poate apara împotriva comitentului invocând prezumtia de raspundere instituita de art.

1000 alin. (3) C. civ., ci numai dovedind fapta proprie a comitentului D. În situatia în care mai multi prepusi ai aceluiasi comitent au cauzat împreuna prejudiciul, în regresul comitentului se mentine raspunderea solidara a prepusilor E. Probleme deosebite apar la actiunea in regres, in situatia în care prepusii, unorcomitenti diferiti cauzeaza prejudiciul unui tert a) În cazul in care fiecare dintre comitenti a platit despagubiri victimei, în limita partii aferente prejudiciului creat de prepusul sau, fiecare dintre comitenti are actiune in regres impotriva prepusului sau. b) În cazul in care numai unul dintre comitenti a platit despagubiri victimei, dar numai in limita partii de despagubiri aferente, acesta se va putea intoarce numai impotriv propriului prepus sau a propriilor prepusi, caz in care acestia vor raspunde solidar. c) În cazul in care unul dintre comitenti a platit mai mult decât partea sa din despagubire, apare o situatie mai complexa, care a fost rezolvata de practica judiciara in felul urmator: - comitentul platitor poate sa urmareasca pe celalalt comitent, pentru ceea ce a platit ,

- cuantumul despagubirilor pe care comitentul platitor îl poate recupera de la proprii sai prepusi, în situatia în care a platit mai mult decât partea sa. - regresul pe care comitentul care a platit mai mult îl are împotriva prepusilor altui comitent, are ca obiect numai suma care corespunde partii din paguba pe care acestia au pricinuit-o. Corelatia dintre raspunderea parintilor si raspunderea comitentilor În cazul în care minorul, în functiile încredintate de catre comitent, savârseste o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, fie comitentului, fie unei terte persoane, raspunderea comitentului înlatura definitiv raspunderea parintilor Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general,de animale si de edificii Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general Reglementare art. 1000 alin. (1) C. civ. "suntem asemenea responsabili de prejudiciul de

cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra". Nu intra sub incidenta acestei raspunderi acele bunuri, care prin lege, au instituita o raspundere speciala si anume: .

a) animalele, pentru care este instituita raspunderea prevazuta de art. 100/ C. civ. b) edificiile, în cazul în care prejudiciul a fost produs prin ruina acestui a ca urmare a lipsei de întretinere sau a unui viciu de constructie, caz prevazut de art. 1002 C.civ.; c) aeronave le, caz in care se raspunde potrivit art. 47 C. aerian; d) instalatii nucleare, e) lucrurile nesusceptibile de apropriere, f) lucrurile fara stapân, care pâna a intra în proprietatea statului, de fapta lor raspunde cel care le are in folosinta. Notiunea de paza si de paznic al lucrului Paza juridica a fost definita ca fiind puterea de directie, control si supraveghere pe care o persoana fizica sau juridica poate exercita în mod independent, asupra unui lucru sau animal. Paza juridica se deosebeste in mod esential de paza materiala - paza materiala este tot o putere de directie, control si supraveghere pe care o persoana fizica sau juridica o exercita asupra unui lucru, dar care este sub autoritata pazitorului juridic. a) Când lucrul se afla în proprietate comuna, pe coteparti sau în devalmasie paza juridica se prezuma ca apartine solidar tuturor coproprietarilor.

b) are calitatea de pazitor juridic si titularul unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate c) titularul posesiei, , are calitatea de paznic juridic al lucrului d) în cazul in care proprietarul lucrului transmite paza juridica a lucrului printr-un act juridic calitatea de paznic juridic va reveni detetorului precar Notiunea de cauzare da catre lucru a prejudiciului a) fapte autonoma a lucrului, independent de participarea omului. autonomia se refera la absenta oricarei legaturi între fapta lucrului si fapta omului. b) viciul propriu al lucrului, care a determinat producerea prejudiciului. c) iesirea lucrului de sub controlul, directia si autoritatea omului. d) lucrul in miscare sau stationare, a ocupat un loc preponderent fata de fapta omului in producerea prejudiciului, Persoana care beneficiaza de prevederile art. 1000 alin. (1) C. civ. In principiu raspunderea întemeiata pe prevederile art. J 000 alin. (J) C. civ., poate fi invocata de orice persoana interesata A. Raspunderea in cazul coliziunii de vehicule. În situatia în care prin coliziunea a doua vehicule, aflate în paza

juridica a doua persoane se cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane, se va angaja raspunderea prevazuta de art. 1000 alin. (1) C. civ., care este o raspundere solidara. B. Raspunderea in situatia in care intre victima si pazitorul juridic al lucrului exista un raport contractual. În principiu în acest caz va fi o raspundere contractuala si nu o raspundere delictuala, C. Raspunderea in situatia in care s-a cauzat un prejudiciu cu ocazia efectuarii unui serviciu gratuit si benevol de catre pazitorul juridic, in favoarea victimei Conditiile raspunderii Pentru a se putea angaja raspunderea pe temeiul art. 1000 alin. (J) C. civ., victima prejudiciului va trebui sa faca dovada: a) existentei prejudiciului; b) existentei raportului de cauzalitate dintre "fapta lucrului" si prejudiciu; c) lucrul sa se afle în paza juridica a unei persoane. Cauzele de exonerare de raspundere Pentru a se exonera de raspundere, paznicul juridic al lucrului trebuie sa faca dovada: a)fapta victimei in masura care intruneste caracteristicile unei adevarate forte majore,exonera de raspundere total pe paznicul juridic.

b) fapta unei terte persoane, il va exonera total de raspundere pe paznicul juridic al lucrului in situatia in care intruneste caracterele unei adevarate forte majore. c) forta majiora duce la exonerarea totala de raspundere a paznicului juridic aii crului nu si cazul fortuit, desi ambele exclud vinovatia acestuia. Efectele raspunderii pentru lucruri Victima prejudiciului este îndreptatita sa obtina despagubiri de la cel care are paza juridica a lucrului Daca paznicul juridic a platit despagubirile, el va putea urmari paznicul material, printr-o actiune in regres, În situatia în care exista mai multi paznici juridici care au numit un singur paznic material, acesti paznici juridici vor fi solidar raspunzatori fata de victima în conformitate cu art1003 C. civ Daca exista mai multi paznici juridici, iar fiecare si-a numit un paznic material, victima se va putea îndrepta împotriva oricarui paznic juridic Când la producerea prejudiciului a concurat si fapta unui tert, iar paznicul juridic a platit despagubiri ce depasesc întinderea corespunzatoare participarii sale, el are o actiune în regres împotriva tertului participant, pentru tot ceea ce a platit în plus. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale Animalele pentru care se raspunde

Textul art 1001 C. civ. se refera la animalele care pot fi apropriate într-o forma oarecare si care pot fi efectiv supravegheate. intra în aceasta categorie, în primul rând, animalele domestice, indiferent de specie, precum si animalele salbatice aflate în captivitate din gradinile zoologice, circuri etc. Persoanele care sunt chemate sa raspunda Principiul este ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, revine persoanei care are paza juridica a acestuia, in momentul producerii prejudiciului.Paza juridica decurge din dreptul pe care-l are o persoana de a se folosi de animalul respectiv, Persoanele care sunt indreptatite sa pretinda repararea prejudiciului in temeiul arte 1001 C. civ. În principiu, îsi pot sprijini cererea de reparatiune pe acest text toti cei care au suferit o paguba patrimoniala prin fapta unui animal Conditiile raspunderii a) existenta prejudiciului produs de catre animal; b) existenta raportului de cauzalitate "comportamentul" animalului si prejudiciu; între

c) la data producerii prejudiciului, animalul se afla în paza juridica a unei persoane. Cauze de exonerare de raspundere a) fapta victimei, care a provocat reactia animalului

b) fapta unei terte persoane pentru care cel ce are paza juridica a animalului nu este tinut a raspunde c) cazul deforta majora, nu insa si cazul fortuit. Efectele raspunderii Victima prejudiciului poate sa urmareasca pe cel care are paza juridica a animalului temeiul art. 1001 C. civ. De asemenea, aceasta poate urmari direct pe cel care are paza materiala a animalului, temeiul art. 998-999 C. civ. Daca cel care are paza juridica a platit despagubirile, el are dreptul la o actiune în regres, pe temeiul art. 998-999 C. civ., împotriva celui care a avut paza materiala a animalului în momentul în care acesta a cauzat paguba, daca din culpa acestei persoane, animalul s-a aflat în situatia de a produce paguba. Raspunderea pentru ruina edificiului Domeniul de aplicare a) edificiu, este orice lucrare realizata de om, prin folosirea unor materiale care se incorporeaza solului devenind, b) prin ruina edificiului se intelege darâmarea, surparea, dezagregarea sau orice desprindere si cadere a unor elemente, care provoaca un prejudiciu unei alte persoane. Persoana raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului este numai proprietarul acestuia.

Sustinem teza raspunderii solidare a coproprietarilor edificiului ruinat Raspunderea va apartine si superficiarului, deoarece el este proprietarul edificiului,având si un drept de folosinta asupra terenului. Conditiile raspunderii a) existenta prejudiciului; b) existenta raportului de cauzalitate dintre ruina edificiului si prejudiciu; c) ruina edificiului a fost cauzata de lipsa de întretinere ori de un viciu de constructie. Cauze de exonerare de raspundere Cauzele de exonerare de raspundere sunt: a) fapta victimei, cum este situatia în care victima a intrat într-un loc închis, cu toate ca exista un anunt care interzicea trecerea; b)fapta unui tert pentru care proprietarul nu este tinut a raspunde; c) cazul de forta majora, dar nu si cazul fortuit, cum este situatia în care ruina edificiului s-a datorat unui cutremur. Efectele raspunderii Daca toate conditiile raspunderii sunt intrunite, proprietarul edificiului va fi obligat sa repare prejudiciul cauzat victimei. Sarcina probei revine celui pagubit

.În cazul in care ruina edificiului se datoreaza culpei altei persoane, proprietarul are o actiune in regres impotriva: a) vânzatorului b) locatarului c) constructorului sau proiectanlului, d) uzufructuarului, pe temeiul contractului de uzufruct, in cazul in care acesta nu si-a indeplinit obligatiile care ii reveneau privind repararea lucrului. Raspunderea civila contractuala Raspunderea civila obligatia debitorului creditorului sau necorespunzatoare contractuale. contractuala a fost definita ca fiind de a reparaea prejudiciului cauzat prin neexecutarea, executarea ori cu intârziere a obligatiilor sale

Conditiile raspunderii contractuale - trebuie ca intre cel chemat sa raspunda si cel fata de care se raspunde, sa existe un contract, o legatura contractuala. Daca exista un contract, pentru a se naste raspunderea civila contractuala, este necesar sa fie Întrunite cele patru conditii ale raspunderii civile: fapta ilicita, existenta ui prejudiciu, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia debitorului. Prejudiciul

Prejudiciul consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau netrimoniala, efecte ale incaicarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinând creditorului sau contractual, prin neexecutarea, executarea cu intârziere sau necorespunzatoare a prestatiilor la care s-a îndatorat. Fapta ilicita Fapta ilicita a debitorului consta in nerespectarea ,dreptului de creanta al creditorului prin neexecutarea obligatiilor contractuale A. Neexecutarea obligatiei, asa cum am aratat, poate fi totala sau partiala,culpabila si neculpabila(imposibilitate materiala de executare). În cazul obligatiilor de rezultat, raspunderea debitorului este angajata prin simplul fapt material al neobtinerii rezultatului urmarit. Aici creditorul va face dovada numai a neatingerii rezultatului, culpa debitorului neconstituind o conditie necesara a raspunderii sale. Pentru obligatiile de mijloace, raspunderea pentru neexecutare se angajeaza numai in cazul in care debitorul nu a depus diligenta la care s-a indatorat. B. Executarea necorespunzatoare consta în executarea acesteia de catre debitor, cu nerespectarea conditiilor de calitate determinate, fie prin inserarea în contract a unor clauze specifice, fie prin standardele uzuale.

C. Executarea cu mtârziere a obligatiilor contractuale, consta în executarea în natura a obligatiei dupa împlinirea termenului suspensiv stabilit de catre parti în contract. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu - art. 1086 C. civ., care dispune ca "daunele interese nu trebuie sa cuprinda decât ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei" Vinovatia debitorului a) debitorul va fi obligat la plata despagubiriior nu numai atunci când actioneaza cu intentia de a-l pagubi pe creditor, dar si atunci când îi produce acestuia un prejudiciu actionând din culpa, prin urmare ori de câte ori nu-si executa obligatia din vina sa; b) În sarcina debitorului opereaza o prezumtie de vina, ceea ce face sa se spuna ca în materie contractuala vina debitorului este prezumata. Pentru a putea fi exonerat de raspundere, potrivit art. 1083 C. civ., debitorul trebuie sa faca dovada ca nu si-a executat obligatia datorita unui caz fortuit sau fortei majore. Asupra urmarilor raporturilor juridice contractuale, "cauza straina" prevazuta de art. 1082 C. civ. va putea: - sa faca imposibila executarea, ceea ce la contractele unilaterale duce la stingerea obligatiei

- sa suspende temporar executarea obligatiei, debitorul executând-o cu întârziere, dar fara a plati penalitati pentru aceasta. În cazul obligatiilor de rezultat, vinovatia debitorului este prezumata În cazul obligatiilor de mijloace, situatia este opusa, deoarece debitorul nu se oblige sa obtina un anumit rezultat, ci numai sa depuna toate diligentele necesare pentru obtinerea acestuia. Daunele interese - despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca in scopul repararii prejudiciului in momentul în care cele patru conditii ale raspunderii civile contractuale sunt întrunite Daunele-interese întotdeauna se stabilesc în bani, Conditia punerii in intârziere a debitorului În cazul în care debitorul nu-si îndeplineste la termen obligatia, el trebuie sa fie pus în intârziere, in mora. Întârzierea presupune o culpa comisa fie de creditor fie de debitor Punerea in intârziere este manifestarea unilaterala de vointa a creditorului,de a pretinde debitorului, executarea prestatiei pe care acesta o datoreaza. Modalitatile punerii in întârziere a) Notificarea prin intermediul executorului judecatoresc

b) cererea de chemare in judecata a debitorului, prin care se cere executarea obligatiei prin actiune in justitie. B. Cazuri În care punerea În Întârziere opereaza de drept a) cazurile anume determinate de lege b) când partile au prevazut expres în contract ca debitorul este în întârziere la implinirea termenului de executare, fara notificare în acest sens. c) când obligatia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinita decât într-un termen determinat, pe care debitorul nu l-a respectat d) în cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a apei e) în cazul încalcarii obligatiei de a nu face. Efectele punerii în întârziere a) de la data punerii în întârziere debitorul datoreaza creditorului daune-interese moratorii, caci qui in mora est culpa non vocat - cine este în întârziere nu este lipsit de culpa b) de la data punerii în întârziere se constata refuzul debitorului de a executa obligatia, ceditorul fiind îndreptatit sa ceara daune-interese compensatorii c) daca obligatia are ca obiect prestatia de a da un bun individual determinat, ca efect al punerii in intârziere, riscul se stramuta asupra debitorului

d) daca lucrul care nu a fost predat la timp a devenit inutil pentru creditor acesta poate cere rezolutiunea judiciara a contractului. Efectele punerii in intârziere inceteaza in cazul in care debitorul recurge la oferta de plata urmata de consemnatiune, atunci când creditorul refuza sa primeasca plata. De la data consemnarii bunului sau a sumei de bani, inceteaza pentru debitor obligatia de a plati daune-interese moratorii si de a suporta riscul pieirii fortuite a lucrului. Clasificarea daunelor-interese Daunele-interese compensatorii sunt despagubiri banesti datorate creditorului pentru a-i repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea totala sau partiala ori exerutarea necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitor. Daunele-interese moratorii sunt despagubiri banesti care reprezinta echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin Întârzierea executarii obligatiei asumate prin contract de catre debitor fara a fi necesar a se face dovada vreunui prejudiciu de catre creditor. La obligatiile în natura, daunele se pot stabili de partile contractante, si atunci ele se numesc daune moratorii conventionale; daca partile nu se înteleg asupra acestui aspect, daunele se stabilesc atunci la cerere ca daune moratorii judiciare.

La obligatiile în bani, daunele moratorii se vor stabili printrun calcul procentual din suma datorata, adica se adauga la capital, purtând numele de dobânda.Pentru acordarea daunelor moratorii sunt necesare doua conditii: a) fapta debitorului; b) punerea în întârziere acestuia.

Evaluarea daunelar-interese - Fixarea cifei daunelorinterese se poate face fie de catre judecator, dupa ce acesta constata neexecutarea sau întârzierea executarii si prejudiciul creditorului, fie de catre parti,în mod prealabil, printr-o clauza introdusa anticipat în contract denumita clauza penala A. Evaluarea judiciara problema este de a sti daca judecatorii au dreptul de a aloca creditorului daune viitoare pentru fiecare zi de intârziere adusa in executarea obligatiei. Doctrina si jurisprudenta le ofera judecatorilor aceasta facultate, sub conditia insa de a constata in deciziile lor greseala debitorului si de a evalua prejudiciul viitor. In principiu, debitorul va fi obligat numai la repararea prejudiciului previzibil la momentul încheierii contractului. Debitorul de buna-credinta este obligat sa plateasca daunele interese pentru cauzele prevazute, în întregime

iar instantele nu au dreptul sa le reduca, chiar daca li s-ar parea ca sunt excesive. Este reparat numai prejudiciul direct, care se gaseste în legatura cauzala cu faptul care a generat neexecutarea contractului. B. Evaluarea legala. Dobânda legala Art. 1088 C. civ., "la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, afara de regulile speciale în materie de comert, de fidejusiune si societate. a) creditorul nu trebuie sa faca dovada ca prin intârziere la executare i s-a cauzat un prejudiciu b) creditorul nu poate pretinde ca echivalent prejudiciului decât dobânda stabilita de lege, al

c) daunele-interese sunt datorate, de regula, de la data chemarii În judecata, d) daunele interese prevazute de art. 1088 C. civ. sunt daune-moratorii, destinate a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea la termen a unei obligatii pecuniare; e) nu este permisa plata anticipata a dobânzii si este interzisa, În principiu, dobânda la dobânda (anatocism). Dobânda legala a fost fixata de Decretul nr. 311/1954 la un platon de 6% anual.

- daca raportul juridic civil este stabilit prin act scris, dobânda nu poate depasi dobânda legala cu mai mult de 50% pe an; - daca raportul juridic nu este constatat prin act scris dobânda care se poate acorda de instanta este cea stabilita la nivelul taxei de scont; - pentru dobânda pentru intârziere in plata unei obligatii banesti, partile sunt libere sa stabileasca in conventii rata acestei dobânzi. Evaluarea conventionala. Clauza penala - partile pot conveni asupra cuantumului despagubiri/or dupa ce s-a produs prejudiciul Partile pot conveni printr-o clauza in cuprinsul contractului sau printr-o conventie separata, inainte de producerea prejudiciului, cuantumul daunelor-interese datorate de debitor, ca urmare a neexecutarii, executarii necorespunzatoare sau cu întârziere a obligatiei asumate de catre acesta. Aceasta este ceea ce se cheama o clauza penala. Obiectul clauzei penale consta fie intr-o suma de bani, fie într-un alt obiect. În al doilea rând, utilitatea clauzei penale rezulta din scutirea partilor de orice proba cu privire la existenta si întinderea prejudiciului si, implicit, a cuantumului daune lorinterese datorate de debitor.

Clauza penala are o functie sanctionatorie, deoarece debitorul plateste suma de bani cuprinsa în continutul acesteia, suma care poate depasi limitele prejudiciului suferit de creditor, prin urmare depasind elementul reparator al acesteia. Este si un mijloc de stimulare a debitorului la o conduita contractuala corecta, pentru a nu fi supus consecintelor rezultate din clauza penala. Clauzei penale i s-a mai recunoscut si o functie de garantie, care este eficienta numai în masura în care cuantumul penalitatii este stabilit în mod corespunzator, intr-o suma care sa fie cel putin egala cu despagubirile pe care debitorul ar fi obligat sa le plateasca in lipsa unei clauze penale, precum si o functie de evaluare a despagubirilor pe care le-ar plati partea culpabila în cazul nerespectarii obligatiilor prevazute în contract. Natura juridica a clauzei penale. În mod evident, clauza penala are o natura con.tractuala. Caracterele juridice ale clauzei penale: - clauza penala are un caracter accesoriu si prin urmare va urma soarta obligatiei principale conform regulii accesorium sequitur principale - partile fixeaza anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditorului, înlaturându-se astfel dificultatile care le ridica probarea lui

- debitorul obligatiei cu clauza penala nu are un drept de optiune Între a executa obligatia principala si plata clauzei penale, el nu poate refuza executarea oferind clauza penala. Creditorul insa, in caz de neexecutare de catre debitor a obligatiei principale, poate cere fie executatrii obligatiei, fie plata clauzei. Clauza penala este obligatorie intre parti, astfel incât instanta de judecata nu are dreptul sa-i reduca sau mareasca cuantumul Se cere ca neexecutarea sa provina din vina debitorului, aceasta sa-i fie imputabila, iar in situatia in care va dovedi existenta unei cauze straine va fi exonerat de plata clauzei penale. Creditorul obligatiei cu clauza penala este un creditor chirografar, care vine în concurs cu ceilalti creditori, fara vreun drept de preferinta. Conventii de modificare a raspunderii contractuale Conventiile prin care partile stabilesc clauze de modificare trebuie sa intervina înainte de producerea prejudiciului pentru creditor. A. Clauze exoneratoare de raspundere a debitorului sunt admise numai în ipoteza în care vina acestuia îmbraca forma neglijentei sau imprudentei B. Clauze de limitare sau plafonare a raspunderii sunt acelea prin care partile stabilesc o limita maxima a

despagubirilor la care este obligat debitorul, chiar daca prejudiciul suferit de creditor depaseste aceasta limita C. Clauzele de agravare a raspunderii sunt cele prin care debitorul poate sa-si asume raspunderea chiar si atunci când neexecutarea lato sensu a obligatiilor sale se datoreaza cazului fortuit sau fortei majore. Cumulul celor doua forme de raspundere - în nici un caz victima prejudiciului, prin cumulul celor doua raspunderi, nu poate primi doua despagubiri, una pe temei contractual si alta pe temei delictual, despagubiri care, cumulate, sa depaseasca cuantumul despagubirii suferite. EXECUTAREA,CIRCULAŢIA, STINGEREA OBLiGAŢIILOR. Obligatii complexe Obligatiile pure si simple sunt acele raporturi de obligatii care îsi produc efectele în mod ireversibil si se executa în întregime, imediat dupa nasterea lor. Obligatiile complexe sunt acele raporturi obligationale care prezinta anumite Clasificare a) obligatii afectate de modalitati, când elementul suplimentar afecteaza fiinta sau executarea obligatiei, adica exigibilitatea acesteia. Acestea sunt obligatii sub conditie si obligatii cu termen; GARANTAREA si

ASPECTE COMUNE ALE OBLiGATIILOR

b) obligatii cu subiecte multiple, care au o pluralitate de subiecte. c) obligatii cu obiecte multiple, care au o pluralitate de obiecte. Obligatiile afectate de modalitati Termenul - este un eveniment viitor si sigur ca se va produce, care afecteaza fie executarea, fie stingerea unei obligatii . Codul civil nu defineste termenul, aratând doar în art. 1O22 ca "termenul se deosebeste de conditie pentru ca el nu suspenda angajamentul, ci numai amâna executarea" Clasificare A. Dupa efectele pe care le produce, distingem între: a) termen suspensiv, care suspenda executarea obligatiei pâna la îndeplinirea unui eveniment viitor si sigur. b) termen extinctiv este acela la a carui împlinire obligatia civila se stinge pentru viitor. B. Dupa momentul cunoasterii sau necunoasterii împlinirii sale, termenul poate fi: a) termen cert, când data împlinirii este cunoscuta din momentul nasterii raportului juridic obligational, cum ar fi o anumita data din calendar, o sarbatoare fixa etc. b) termenul incert, când data împlinirii nu este cunoscuta in momentul nasterii raportului obligational, dar aceasta data sigur se va Împlini În viitor.

C. Dupa izvorul sau, termenul poate fi: a) termen legal, b) termenul conventional, când c) termenul judiciar D. Dupa persoana care beneficiaza de termen, acesta poate fi: - termen în favoarea debitorului; - termen în favoarea creditorului; - termen în favoarea ambelor parti. a) În cele mai numeroase cazuri termenul este stipulat in favoarea debitorului b) Numai prin exceptie termenul este fixat in interesul creditorului, exceptie care poate sa rezulte nu numai din conventie, dar si din împrejurari si din natura contractului. Termenul rezulta din imprejurari ca este fixat în favoarea creditorului când spre exemplu acesta din urma cumpara un câine de vânatoare care i se va preda în ziua deschiderii sezonului de vânatoare. c) În fine termenul poate fi stipulat in favoarea ambelor parti Acest lucru se întâmpla de obicei în cazul contractului de împrumut cu dobânda, mai E. Dupa moduliÎn care afost precizat in raportul juridic obligational, termenul poate fi:

a) termen expres, când este prevazut de parti în mod formal; b) termen tacit, când este dedus din natura raportului juridic obligational sau din alte împrejurari, Efectele termenului A. Efectele termenului suspensiv a) pendente termine creditorul poate lua masuri conservare a patrimoniului debitorului sau, de

b) daca debitorul executa obligatia inainte de implinirea termenului el face o plata valabila si nu una ne datorata si ca urmare nu poate cere restituirea ei. c) În cazul obligatiilor care au ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun determinat, creditorul devine proprietar din momentul nasterii raportului juridic, urmând a suporta riscul pieirii d) creditorul nu poate opune compensatia legala, deoarece creantele reciproce nu suntexigibile. e) pâna la implinirea termenului suspensiv nu curge prescriptia f) creditorul nu poate cere debitorului executarea obligatiei inainte de termen, Efectele termenului extinctiv Are ca efect stingerea raportului obligational pentru viitor. Pâna la împlinirea termenului extinctiv obligatia exista si partile trebuie sa o execute definitiv.

Efecte specifice termenului de gratie. Termenul de gratie produce acelasi efect suspensiv ca si termenul legal sau conventional, dar acesta se acorda de instanta numai în favoarea debitorului, tinând cont de situatia sa patrimoniala, Sunt situatii anume prevazute de lege in care nu se poate acorda termenul de gratie, cum sunt: a) În cazul contractului de depozit (art. 1616 C. civ.); b) în cazul în care partile au prevazut un pact comisoriu expres (art. 1367 C. civ.); c) în materie comerciala nu se acorda termenul de gratie (art. 44 C. cam.); d) în cazul rezolutiunii imobile [art. 1366 alin. (1) C. civ. ]; vânzarii de

e) în rezolutiunea vânzarii de producte si bunuri mobile (art. 1370 C. civ.). Renuntarea la termen. Decaderea din beneficiul termenului Renuntarea la termen. Partea în folosul careia a fost prevazut termenul poate renunta la beneficiul acestuia. a) daca termenul a fost stipulat in beneficiul debitorului, ceea ce se prezuma daca nu sunt stipulatii sau circumstante contrarii (art. 1024 C. civ.), debitorul poate renunta la termen si, în consecinta, poate oferi creditorului

plata, adica poate obliga pe creditor sa primeasca executarea obligatiei. b) daca termenul a fost stipulat in beneficiul creditorului, acesta poate renunta la termen, si poate solicita debitorului executarea imediata a obligatiei.(ambele cazuri renuntare unilaterala) c) daca termenul a fost prevazutiÎn beneficiul ambelor parti, ele pot renunta la acesta numai prin acordul lor de vointa si, in acest caz, suntem în prezenta unui act bilateral, a unei conventii. Decaderea din beneficiul termenului. Debitorul este decazut de drept din beneficiul termenului în doua situatii: a) când prin fapta sa a micsorat garantiile pe care le-a dat creditorului. b) când a devenit insolvabil Conditia - este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta actului juridic civil Clasificare 1. Dupa efect a. suspensiva - de indeplinirea sa depinde nasterea actului juridic b. rezolutorie - de indeplinirea desfiintarea actului juridic sa depinde

2. Dupa cauza de care depinde realizarea nerealizarea evenimentului, conditia poate fi:

sau

a) conditie cauzala este aceea a carei realizare depinde de intâmplare, de hazard, nefiind În puterea vreuneia dintre parti b) conditia mixta este acea Împrejurare a carei realizare depinde atât de vointa uneia din parti, cât si de vointa unei terte persoane determinate c) conditia potestativa este aceea a carei realizare depinde de vointa uneia din parti(art. 1006 C. civ.). La rândul ei aceasta este de doua feluri: - conditia potestativa pura atunci când realizarea evenimentului viitor depinde exclusiv de vointa uneia dintre parti; - conditia potestativa simpla este acel eveniment viitor a carui realizare sau nerealizare depinde de vointa unei parti si de un fapt exterior ori de vointa unei persoane nedeterminate. C. Dupa cum conditia consta in indeplinirea neindeplinirea evenimentului, ea poate fi: a) conditie pozitiva, b) conditie negativa). D. Dupa alte criterii, când nu produce efecte juridice valide, conditia poate fi: sau

a) conditia imposibila este aceea care consta într-un eveniment ce nu se poate realiza material sau juridic b) conditia imorala este aceea care contravine regulilor de convietuire sociala. c) conditia ilicita este aceea care contravine legii sau prin care se urmareste obtinerea unui rezultat contrar legii. Efectele conditiei - se produc, în principiu, retroactiv, adica momentul nasterii raportului obligational afectat de conditie si nu acela al îndeplinirii neindeplinirii conditiei (art. 1015 C. civ.). Efectele conditiei suspensive A. Pendente conditione. Este intervalul de timp dintre momentul nasterii raportului obligational si momentul realizarii conditiei. În acest interval de timp se considera ca obligatia nu exista B. Eveniente conditione. Este situatia în care conditia suspensiva s-a realizat. Ca urmare a acestui fapt, obligatia se considera nascuta retroactiv, din momentul nasterii raportului obligational, producându-si efectele ex tunc. "Conditia îndeplinita are efect din ziua în care angajamentul s-a contractat". Consecintele efectului retroactiv sunt urmatoarele: a) plata efectuata de debitor pendente conditione devine o plata datorata si nu se mai poate cere restituirea ei;

b) drepturile transmise pendente conditione de catre creditor la terte persoane sunt validate, devenind pure si simple. Tot astfel, actele tacute de catre debitor se anuleaza retroactiv; c) daca între încheierea contractului si realizarea conditiei apare o lege noua, ea nu se aplica obligatiei, deoarece obligatia se considera nascuta în momentul încheierii contractului; d) o ipoteca constituita si conditione, este validata retroactiv; înscrisa pendente

e) caracterullezionar al unui contract se analizeaza în functie de momentul încheierii co,ntractului si nu de cel al îndeplinirii conditiei. De la caracterul retroactiv al efectelor conditiei suspensive îndeplinite exista si unele exceptii, astfel: - prescriptia extinctiva începe sa curga numai de la data realizarii acesteia [art. 7 alin. (3)din Decretul nr. 167/1958]; - riscurile produse pendente conditione sunt în sarcina înstrainatorului - fructele culese de înstrainatorul bunului ramân ale sale - actele de administrare tacute pendente conditione de catre instrainator ramân - legatarul sub conditie suspensiva are dreptul la fructe din momentul realizarii acesteia;

- partile pot conveni prin conventie sa înlature caracterul retroactiv al conditiei suspensive. C. Deficiente conditione. Este situatia in care conditia nu s-a realizat. Daca nu s-a realizat conditia suspensiva, se considera ca intre cele doua parti nu a existat niciodata un raport obligational, astfel incât toate prestatiile se restituie, iar garantiile constituite în favoarea dobânditorului se desfiinteaza retroactiv. Efectele conditiei rezolutorii A. Pendente conditione. Raportul obligational este considerat pur si simplu, neafectat de nici o modalitate. De aici decurg consecintele: a) debitorul trebuie sa-si execute obligatia asumata, creditorul putând cere executarea ei; b) dobânditorul sub conditie rezolutorie al unui bun individual determinat, suporta riscul pieirii in calitate de proprietar (res perit domino); c) dreptul dobândit sub conditie rezolutorie poate fi transmis prin acte intre vii sau mortis causa. B. Eveniente conditione. Raportul obligational se desfiinteaza cu efect retroactiv. Aceasta rezulta expres din cuprinsul art. 1019 C. civ., care dispune: "conditia rezolutorie este aceea care supune desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si incert". De aici decurg consecintele: .

a) partile trebuie sa fie repuse În situatia anterioara, urmând ca fiecare parte sa-si restituie prestatiile executate pendente conditione; b) drepturile constituite cu privire la un bun pendente conditione, de catre dobânditorol unui bun individual determinat, se desfiinteaza retroactiv, C. Deficiente conditione. În cazul în care conditia rezolutorie nu s-a îndeplinit, raportul juridic obligational se va consolida definitiv, fiind considerat pur si simplu din momentul nasterii sale. Sarcina - Este specifica contractelor cu titlu gratuit (liberalitati) si consta într-o obligatie de a da, de a face sau de a nu face, impusa de dispunator gratificatului. stabileste numai o obligatie fata de una din parti, Sarcina da contractului un caracter sinalagmatic Obligatiile alternative Definitie Obligatia alternativa este acea obligatie al carui obiect consta în doua sau mai multe prestatii, dintre care, la alegerea uneia din parti, executarea de catre debitor a unei singure prestatii duce la stingerea obligatiei. Toate prestatiile sunt datorate de debitor, iar executarea uneia dintre ele duce la stingerea obligatiei în întregime. În privinta creditorului, obligatia alternativa indeplineste si rolul unei garantii, deoarece are posibilitatea sa obtina plata chiar si atunci când executarea uneia din prestatii a

devenit imposibila datorita fortei majore, cazului fortuit, culpei debitorului sau scoaterii din circuitul civil. Efecte A. Când alegerea obiectului prestatiei apartine debitorului, acesta va preciza singur care prestatie o executa, fara a cere consimtamântul creditorului. Daca debitorul din eroare face plata ambelor lucruri, el poate cere repetitiunea unuia dintre ele. Aceeasi solutie este aplicabila si creditorului când din eroare, si în necunostiinta dreptului de optiune ce-i era acordat, a cerut sau a primit plata unui lucru determinat, având dreptul, în asemenea caz, de a cere celalalt lucru de la debitor, restituind lucrul primit. Daca la scadenta debitorul nu opteaza asupra prestatiei care va fi executata, creditorul poate cere executarea silita pentru oricare din prestatiile datorate, dar numai pentru una din ele; Daca obligatia are doua obiecte, iar unul dintre ele este imoral, ilicit sau imposibil, ea se considera pura si simpla, având un singur obiect care urmeaza a fi prestat (art. 1029 C. civ.); Daca obligatia are doua obiecte si unul din ele piere sau nu mai poate fi predat din orice alta cauza, chiar imputabila debitorului, obligatia alternativa devine pura si simpla

B. Când alegerea obiectului prestatiei afost lasata creditorului. Creditorul poate face alegerea numai daca acest drept i-a fost recunoscut in mod expres in conventie, consimtamântul tacit fiind exclus. a) daca obligatia are doua obiecte si numai unul a pierit fara culpa debitorului, creditorul are dreptul de a primi obiectul ramas, fara ca el sa aiba dreptul sa ceara valoarea lucrului pierit, pentru ca aceasta valoare nu era datorata; b) daca unul din obiecte piere din culpa debitorului, creditorul are dreptul de a opta între obiectul ramas sau pretul obiectului pierit; c) daca amândoua obiectele pier din culpa debitorului, creditorul poate pretinde plata pretului oricaruia din ele; d) daca numai unul din obiecte a pierit din culpa debitorului (celalalt a pierit fortuit), creditorul nu are drept de optiune, putând cere numai valoarea bunului pierit din greseala debitorului. Potrivit art. 1032 C. civ., daca amândoua obiectele au pierit fara culpa debitorului, obligatia va fi stinsa. Obligatiile facultative - este aceea în care debitorul se obliga la o singura prestatie, cu facultatea pentru el, de a se libera, executând o alta prestatie determinata. Au ca obiect o singura prestatie, dar debitorul poate executa o alta prestatie determinata.

Efecte Creditorul poate cere debitorului sa execute numai prestatia care constituie obiectul obligatiei, Daca obiectul obligatiei piere fortuit, din cauza de fqrta majora, fara culpa debitorului sau este scos din circuitul civil, debitorul va fi liberat de orice plata, deoarece el este tinut numai la aceasta prestatie, care reprezinta obiectul obligatiei. Daca lucrul piere din culpa debitorului acesta va trebui sa plateasca contravaloarea lucrului. Obligatiile conjuncte - este acea obligatie cu pluralitate de subiecte (mai multi creditori sau mai multi debitori), între care creanta sau datoria se divide de plin drept. Efecte a) daca sunt mai multi debitori, fiecare este tinut si poate fi urmarit numai pentru plata partii sale din datorie; b) daca sunt mai multi creditori, fiecare poate urmari pe debitar numai pentru partea sa din creanta; c) insolvabilitatea unuia dintre debitori este suportata de catre creditor, deoarece ceilalti codebitori nu pot fi urmariti pentru partea celui insolvabil; d) punerea în întârziere a debitorului si întreruperea prescriptiei efectuata de unul dintre creditori nu produce efecte si în favoarea celorlalti creditori care au ramas pasivi;

e) punerea în întârziere a unui debitor si întreruperea prescriptiei fata de unul din debitori nu au nici un efect în raport cu ceilalti debitori; f) plata facuta de catre un debitor a cotei sale parti nu are efect liberator pentru ceilalti debitori. În realitate, aceste obligatii sunt mai degraba disjuncte, fiecare dintre ele având o viata proprie, fara a se pune probleme deosebite în ceea ce priveste executarea acestora. Obligatiile solidare - este acea obligatie cu subiecte multiple, în cadrul careia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorata creditorului. Datoria sau creanta nu se mai divide între subiectele raportului obligational. Solidaritatea are un caracter de exceptie, ea neputânduse prezuma Solidaritate activa - exista mai multi creditori, fiecare având dreptul sa ceara debitorului comun plata întregii creante, Daca unul dintre creditori a primit întreaga datorie, el este obligat sa o împarta cu ceilalti creditori, cu exceptia cazului în care dovedeste ca obligatia a fost contractata numai în interesul sau (art. 1034 C. civ.).

Efectele solidaritatii active A. Raporturile dintre creditorii solidari si debitorul lor comun, unde se produc urmatoarele efecte: a) fiecare dintre creditori are dreptul sa pretinda si sa primeasca plata integrala a creantei b) debitorul poate plati întreaga creanta oricaruia dintre c) remiterea de datorie facuta de unul din creditorii solidari libereaza pe debitor numai pentru partea acestuia B. Raporturile dintre creditorii solidari. a)fiecare creditor solidar poate primi plata creantei in întregime b) daunele moratorii cerute de catre unul din creditori profita si celorlalti creditori. c) punerea in intârziere a debitorului de catre unul dintre creditorii solidari foloseste si celorlalti creditori d) Întreruperea prescriptiei facuta de unul din creditorii solidari profita tuturor creditorilor solidari (art. 1036 C. civ.).. a) nici unul dintre creditori nu poate face singur acte de dispozitie, precum novatia, remiterea de datorie, b) daca unul dintre creditori a obtinut o hotarâre judecatoreasca, efectele ei vor profita si celorlalti numai in cazul in care este favorabila creditorului urmaritor

c) când debitorul devine mostenitorul unic al unuia dintre creditori sau unul dintre creditorii solidari devine mostenitorul unic al debitorului, va opera confuziunea, d) daca unul dintre creditorii solidari ulterior încheierii contractului, obtine garantarea obligatiei printr-un contract de ipoteca, gaj etc., aceste garantii vor profita si celorlalti creditori Solidaritatea pasiva - obligatia cu mai multi debitori, la care creditorul este îndreptatit sa ceara oricarui codebitor executarea integrala a prestatiei care formeaza obiectul obligatiei. Cazuri de solidaritate pasiva legala a) când mai multe persoane prin fapta lor ilicita au cauzat, în comun, un prejudiciu altei persoane, raspund solidar fata de victima (art. 1003 C. civ.). b) când mandantii au împuternicit un singur mandatar pentru o afacere comuna, fiecare raspunde solidar pentru toate efectele mandatului (art. 1551 C. civ.). c) executorii testamentari ai aceleiasi mosteniri sunt raspunzatori solidar pentru bunurile mobile încredintate [art. 918 alin. (2) C. civ.]; d) antreprenorul sau arhitectul raspund solidar pentru ruina edificiului datorata unui viciu de constructie sau a terenului pe care a fost amplasata (art. 1483 C. civ.);

e) În cazul împrumutului de bani, imprumutatii sunt obligati solidar fata de împrumutator, f) s-a decis în practica judiciara ca, nerespectarea contractului de comodat de catre comodatari, care au folosit lucrul pentru o alta destinatie decât cea convenita si un timp mai îndelungat decât se cuvenea, restituindu-l avariat, atrage raspunderea lor solidara fata de comodant. Conditiile de existenta a solidaritatii pasive a) toti debitorii trebuie sa fie obligati a presta acelasi lucru - edeam peculliam b) codebitorii in genere trebuie sa fie obligati in acelasi timp si prin acelasi act, c) fiecare codebitor trebuie sa fie obligat pentru toata datoria, altfel, obligatia ar fi conjuncta; d) plata facuta de unul dintre debilori trebuie sa libereze pe toti Trasaturile caracteristice ale solidaritatii pasive A. Obligatia solidara are unul si acelasi obiect, cu toate ca exista mai multi debitori B. Exista o pluralitate de raporturi obligationale distincte între fiecare debitor solidar si creditorul sau. C. Obligatia solidara este divizibila prin transmiterea ei pe cale de succesiune. Efectele solidaritatii pasive

- creditorul unei obligatii solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fara ca debitorul sa poata opune beneficiul de diviziune A. Efectul principal al solidaritatii pasive consta în obligatia oricarui debitor de a plati în întregime datoria, ei fiind tinuti de o prestatie unica. Debitorul solidar urmarit, poate introduce o cerere de chemare în garantie a celorlalti codebitori. Din dreptul care apartine creditorului de a cere plata integrala de la oricare dintre debitorii solidari, rezulta pentru fiecare debitor dreptul corelativ si reciproc de a platit toata datoria si de a-l obliga pe creditor la primirea platii integrale, Obligatia codebitorilor se poate stinge si prin alte modalitati juridice decât plata, dintre care amintim: a) compensatia, care stinge datoriile reciproce pâna la concurenta celei mai mici dintre ele. b) novatia prin schimbare de debitor, in cazul in care unul dintre debitori se obliga in locul tuturor codebitorilor, c) remiterea de datorie, intervenita intre un codebitor solidar si creditor, daca este totala, va libera pe toti codebitorii solidari. Daca este o remitere partiala, in favoarea unui anumit debitor, îl va libera numai pe acesta, creditorul putând urmari pe ceilalti codebitori solidari pentru partea ramasa (an. 1141 C. civ.);

d) orice alt mod de stingere a obligatiilor intre creditor si unul dintre debitorii solidari, va libera pe ceilalti debitori de creditorul comun. B. Efectele secundare a) Întreruperea prescriptiei extinctive. b) punerea in întârziere a unui codebitor produce efecte fata de toti ceilalti codebitori solidari. c) cererea de dobânzi facuta de creditor împotriva unuia dintre codebitorii solidari, are ca efect curgerea dobânzilor fata de toti codebitorii (art. 1046 C. civ d) riscul pieirii lucrului obiect al prestatiei din culpa unui debitor, angajeaza raspunderea tuturor codebitorilor. e) tranzactia. În cazul în care un codebitor solidar tranzactioneaza cu creditorul, daca este nefavorabila, nu poate fi opusa celorlalti codebitori solidari (art. 1056 C.civ.), deoarece reprezentarea reciproca a codebitorilor se aplica numai actelor care au drept scop micsorarea sau stingerea datoriei; f) hotarârea judecatoreasca favorabila, continuata de un codebitor, profita si celorlalti codebitori, daca aceasta este rezultatul unei exceptii comune tuturor debitorilor. g) apelul introdus de catre un codebitor profita si celorlalti codebitori. Exceptii invocate creditorului.. de debitorul solidar opozabile

A. Exceptiile comune (absolute sau generale) pot fi invocate de catre oricare dintre codebitorii solidari,acestea fiind: a) cauzele de nulitate care afecteaza acordul de vointa al partilor, atât cele care privesc nulitatea absoluta, cum este de exemplu, imoralitatea sau ilicitatea obiectului obligatiei sau lipsa formei solemne a actului juridic care cuprinde obligatia solidara, cât si cele care privesc nulitatea relativa, cum sunt de exemplu, viciile de consimtamânt; b) modalitatile comune tuturor acordurilor de vointa, cum este cazul în care toti debitorii s-au obligat sub o conditie sau sub rezerva aceluiasi termen, oricare dintre ei poate invoca neîndeplinirea conditiei sau neajungerea la termen, paralizând astfel urmarirea creditorului. Daca toti debitorii solidari s-au obligat sub conditie suspensiva, creditorul nu poate sa le ceara plata înainte de împlinirea conditiei, c) cauzele de stingere a obligatiilor: - plata facuta de catre un codebitor solidar, constituie o exceptie care poate fi invocata de oricare dintre ei darea in plata facuta de catre un codebitor stinge întreaga obligatie, aceasta fiind de altfel asimilata platii; - daca unul dintre codebitori noveaza întreaga datorie, aceasta va putea fi invocata de catre toti ceilalti; - remiterea de datorie facuta chiar si în mod tacit

- compensatia care opereaza asupra întregii datorii, este o alta exceptie comuna, d) alte exceptii comune pot fi: realizarea conditiei rezolutorii, când toti codebitorii s-au obligat sub rezerva aceleiasi conditii, pierderea fortuita a bunului individual determinat si nici unul dintre codebitori nu a fost pus in întârziere, prescriptia etc. B. Exceptiile personale (relative sau particulare) a) Exceptiile personale codebitori sunt: care folosesc si celorlalti

- remiterea de datorie consimtita unuia dintre codebitorii solidari, profita tuturor codebitorilor solidari - confuziunea stinge obligatia pentru partea din datorie ce revine codebitorului fata de care a operat, ceilalti codebitori fiind tinuti în solidar numai pentru partea din datorie - compensatia partii unuia din codebitorii solidari libereaza pe ceilalti pentru acea parte. - renuntarea la solidaritate facuta de creditor în favoarea unuia dintre codebitorii solidari face ca obligatia sa ramâna solidara fata de ceilalti, micsorata cu partea codebitorului respectiv. b) Exceptiile pur personale, care pot fi invocate numai de catre un codebitor solidar si profita numai lui, sunt:

- cauzele de nulitate relativa care opereaza numai in privinta unuia dintre codebitorii solidari, cum este un viciu de consimtamânt. - modalitatile (termen, conditie), consimtite numai unuia dintre codebitorii solidari. Efectele solidaritatii pasive intre codebitorii solidari Efectul principal al solidaritatii pasive în raporturile dintre codebitorii solidari, consta în aceea ca ori de câte ori un codebitor solidar plateste întreaga creanta, prestatia executata se împarte de plin drept între codebitori, a) actiunea derivând din subrogarea legala În drepturile creditorului platit codebitorul care a platit se subroga în dreptul creditorului. b) actiunea personala întemeiata pe mandat sau gestiunea de afaceri, caz în care codebitorul platitor devine un simplu creditor chirografar al codebitorului pentru care a platit. Încetarea solidaritatii pasive a) plata întregii datorii facuta creditorului b) moartea unuia dintre codebitorii solidari, când datoria se divide între mostenitori proportional c) renuntarea la solidaritate, facuta de catre creditor, care poate fi clasificata in functie de doua criterii : - renuntare totala, care isi va produce efectele fata de toti codebitorii, datoria devenind divizibila,

- renuntare partiala, care isi va produce efectele numai fata de codebitorul pentru care a fost consimtita, Obligatii indivizibile - acea obligatie cu pluralitate de subiecte al carei obiect nu este susceptibil de divizare prin natura sa ori prin conventia partilor. a) natura prestatiei care formeaza obiectul obligatiei, caz in care indivizibilitatea este naturala b) vointa partilor. În acest caz indivizibilitatea este voluntara, desi obiectul obligatiei este divizibil, executarea ei nu se poate face decât în întregime, deoarece asa au convenit partile, cum este cazul obligatiei de restituire a cheltuielilor de scolarizare Efecte Efectul principal al indivizibilitatii obligatiei consta în faptul ca orice creditor poate pretinde de la oricare dintre debitori executarea în întregime a prestatiei si oricare debitor poate fi constrâns la executarea prestatiei la care are drept creditorul. A. indivizibilitatea activa este de regula naturala si se produce ca urmare a mortii ere. ditorului unei creante cu obiect indivizibil, titulari devenind mai multi mostenitori. a) fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea in intregime a prestatiei ce formeaza obiectul obligatiei indivizibile (art. 1064 C. civ.);

b) punerea in intârziere sau intreruperea prescriptiei efectuata" de unul dintre creditori produce efecte in beneficiul tuturor creditorilor; c) remiterea de datorie, darea În plata, cesiunea de creanta si novatia facuta de unul dintre creditori, cu privire la dreptul de creanta sunt inopozabile celorlalti creditori B. indivizibilitatea pasiva poate fi naturala conventionala si produce urmatoarele efecte: sau

a) fiecare codebitor poate fi obligat sa execute in intregime prestatia datorata (art.1062 C. civ.); b) punerea in intârziere a unui codebitor ori intreruperea prescriptiei produce efecte fata de toti ceilalti codebitori; c) debitorul urmarit nu poate opune beneficiul de diviziune, d) daca s-a stipulat o clauza penala referitoare la obligatia indivizibila, plata acesteia poate fi ceruta in totalitate de la debitorul in culpa, sau de la ceilalti in proportie cu partile lor, iar ipotecar pentru tot (art. 1071 C. civ.). Obligatiile in solidum La obligatiile in solidum nu exista unicitate de obiect a obligatiei si nici reprezentarea codebitorilor de catre altul , neexistand acea pluralitate de raporturi care se formeaza intre fiecare creditor si debitor . Trasaturi definitorii a) izvorasc din lege ;

b)fiecare dintre codebitori raspunde fata de creditor pentru plata intregii datorii,acesta fiind singurul aspect sub care se poate face o similitudine intre obligatiile in solidum si obligatiile solidare Asernanari si deosebiri Între obligatiile solidare si obligatiile in solidum A. Asemanari a) în ambele situatii se considera ca exista solidaritate: b) obligatiile in solidum se asearnana cu solidaritatea pasiva prin faptul ca produc acelasi efect principal: îndatorirea fiecarui codebitor de a plati datoria în întregime(art. 1039, 1042 si 1043 C. civ.). B. Deosebiri a) nu se produc efectele secundare la obligatiile in solidum. b) la obligatiile in solidum nu are loc o divizare a datoriei, fiecare fiind obligat pentru tot Circulatia obligatiilor - acele modificari care intervin in structura obligatiilor care insa nu produce stingerea lor ci doar transmiterea sau transformarea acestora. Prin transformarea obligatiei întelegem acea operatie juridica prin intermediul careia, ca urmare a acordului de vointa al partilor raportului obligational, se pro duce o schimbare a unuia din elementele acestui raport, respectiv subiecte, obiect sau cauza.

Cesiunea de creanta Definim cesiunea de creanta ca fiind acea conventie prin care o parte denumita creditor cedent transmite, cu titlu oneros sau gratuit, creanta pe care o are asupra unui tert, denumit debitor cedat, celeilalte parti denumita creditor cesionar. Caracterele juridice ale cesiunii de creanta a) atunci când cesiunea are loc cu titlu oneros, fiind o adevarata vânzare a drepturilor de creanta, aceasta se constituie ca un contract sinalagmatic b) cesiunea de creanta este un contract consensual, respectându-se prevederile art. 1295 C. civ., putând fi încheiata prin simplul acord de vointa al partilor - solo consensum c) în cazul în care cesiunea de creanta se realizeaza cu titlu gratuit prin intermediul unei donatii, aceasta are un caracter solemn Conditii de fond ale cesiunii de creanta a) partile trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restrânsa trebuie sa incheie prin ocrotitorul legal. b) consimtamântul partilor- precizam ca aceasta conditie de fond, este de esenta cesiunii de creanta transmiterea proprietatii creantei cedate ca simplu efect al

consimtamântului, independent de orice notificare sau acceptare a cedatului; c) În ceea ce priveste obiectul cesiunii de creanta precizam ca orice creanta poate forma obiectul unei cesiuni. Exista totusi si drepturi de creanta care nu pot forma obiectul unei cesiuni, fiind deciarate incesibile În virtutea prevederilor legale si a strânsei legaturi cu persoana creditorului, cum ar fi: salariul, pensia de Întretinere, pensiile alimentare acordate de justitie si alte creante care au caracter pur personal. d) În ceea ce priveste cauza cesiunii de creanta si in aceasta materie sunt aplicabile dispozitiile art. 966 C. civ.: "obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect". Conditii de forma ale cesiunii de creanta Cesiunea de creanta este un contract consensual, fiind valabil încheiat din momentul realizarii acordului de vointa, neînsotit de vreo forma. Atunci când cesiunea de creanta se face prin intermediul unui anumit contract, ea trebuie sa îndeplineasca conditiile de fond si forma ale acelui contract. Formalitati cerute de lege opozabilitatii cesiunii de creanta pentru asigurarea

cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana, decât dupa ce a notificat debitorului cesiunea A. Notificarea. Prin notificarea facuta de cedent sau cesionar debitorului cedat, i se aduce acestuia la cunostinta persoana noului creditor si c1auzele esentiale ale contractului de cesiune. initiativa instiintarii debitorului, într-o forma recunoscuta, valabila, poate fi luata fie de catre cedent, fie de catre cesionar, Legea nu stabileste nici un termen înlauntrul caruia urmeaza a se îndeplini aceasta formalitate. Referitor la locul unde trebuie facuta notificarea de regula, nu poate fi luat în considerare decât domiciliul general al debitorului În cazul in care exista mai multi debitori conjuncti, notificarea va trebui facuta fiecaruia din acestia, În cazul in care exista mai multi debitori obligati solidari sa considerat, totusi, ca fiind mai potrivita notificarea fiecarui debitor în parte, pentru ca acestia sa cunoasca cesiunea. B. Acceptarea din partea debitorului cedat (art. 1393 C. civ.), are semnificatia ca acesta a luat la cunostinta despre cesiune, adica de schimbarea creditorului sau initial în sensul ca a stiut de existenta cesiunii de creanta, se face prin înscris autentic. Daca acceptarea se face

prin inscris sub semnatura privata, ea nu va fi opozabila celorlalti terti, Efectele cesiunii de creanta Efectul general - transmiterea dreptului de creanta de la cedent la cesionar in schimbul pretului stipulat sau cu titlu gratuit. Efecte speciale Între parti cesiunea de creanta transfera dreptul de creanta din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului, Transferarea dreptului de creanta are loc chiar în momentul realizarii acordului de vointa între cedent si cesionar. Se considera ca actiunile pe care le are cedentul pentru executarea creantei vor fi dobândite si de catre cesionar, deoarece ele sunt inseparabile de dreptul care a fost cesionat. creanta se transmite la valoarea ei nominala, indiferent ca cesiunea este cu titlu oneros si cesionarul a dobândit-o la un pret inferior sau este cu titlu gratuit. Obligatia de garantie. În cazul in care cesiunea unei creante s-a facut cu titlu oneros aceasta, echivalând cu o vânzare, este firesc ca cedentul sa fie tinut, fata de cesionar de obligatia de garantie.

Daca cesiunea este cu titlu gratuit, cedentul nu are obligatia legala de garantie, dar aceasta poate fi stipulata prin conventia partilor. A. Garantia de drept (legala) este subînteleasa ca orice vânzare si cuprinde obligatia cedentului de a raspunde de existenta actuala a creantei si a accesoriilor sale, cum ar fi spre exemplu ipotecile, privilegiile sau cauti unile. B. Garantia conventionala se stabileste prin acordul de vointa al partilor, deoarece regulile din aceasta materie nu sunt de ordine publica, fiind supletive. Clauze de agravare a obligatiei de garantie, prin care cedentul se poate obliga sa garanteze solvabilitatea debitorului, legea prezumând ca s-a garantat solvabilitatea actuala a debitorului, dar nu si cea viitoare, si numai pâna la suma primita drept pret al cesiunii. De asemenea cedentul se poate obliga sa garanteze si solvabilitatea viitoare a debitorului cedat (art. 1398 C. civ.), dar numai prin intermediul unei stipulatii exprese.. Clauze de limitare a obligatiei de garantie, prin care, de exemplu, cedentul sa fie descarcat de orice obligatie de garantie si prin urmare cedentul nu, raspunde de existenta creantei obiect al cesiunii. Fata de terti, cesiunea produce efecte numai din momentul notificarii prin intermediul executorului judecatoresc sau din momentul acceptarii de catre debitorul cedat prin Înscris autentic.

a) pâna la notificarea sau acceptarea cesiunii de creanta, debitorul cedat poate plati in mod valabil cedentului b) în cazul în care cedentul a înstrainat creanta la mai multi cesionari, între acestia se naste un conflict care va fi solutionat conform regulii qui prior tempore potior jure. Ca urmare a acestui fapt, cesionarul care notifica primul sau obtine acordul debitorului cedat, va deveni tert fata de celelalte acte de cesiune facute de cedent, în afara de cazul fraudei c) pâna la indeplinirea formalitatilor de creditorii chirografari sunt considerati terti, Retractul litigios Prin retractul litigios s-a pus la dispozitia debitorului cedat un mijloc juridic eficient, prin care sa Înlature, În dreptul civil, inlaturarea de specula a cesionarului, care cumparând o creanta litigioasa la un pret scazut, urmareste sa o incaseze la valoarea ei nominala. Retractul litigios reprezinta o manifestare de vointa care produce efecte juridice indiferent daca cesionarul este de acord sau nu. Retractul litigios poate fi exercitat pe cale judiciara, în cadrul unui proces pornit de cesionar împotriva debitorului cedat, sau pe cale extrajudiciara, printr-o notificare trimisa cesionarului de catre debitorul cedat, prin intermediul executorului judecatoresc. Conditii publicitate,

a) sa existe un proces început, dar neterminat asupra fondului dreptului b) cesiunea trebuie facuta în schimbul unui pret. c) manifestarea de vointa de a exercita retractullitigios trebuie însotita de faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu dobânzile aferente din ziua platii si a cheltuielilor tacute de catre cesionar; d) retractul litigios sa fie exercitat înaintea instantei sau pe cale extrajudiciara. printr-o notificare, transmisa cesionarului de catre debitor prin intermediul executorului judecatoresc. Efectele retractului litigios Retractul litigios are ca efect desfiintarea retroactiva a cesiunii de creanta litigioase fata de retractant, ca si cum ar fi vorba despre îndeplinirea unei conditii rezolutorii. În schimb, fata de cedent si cesionar, retractul litigios nu produce nici un efect, între ei continuând sa-si produca efectele cesiunea. Subrogatia în drepturile creditorului prin plata creantei - modalitate de transmitere, in baza legii sau a vointei partilor, a unui drept de creanta insotit de toate garantiile si accesorii/e sale de catre partile unui raport obligational catre o terta persoana care, prin plata pe care o face catre creditorul initial, ii ia locul acestuia. Felurile subrogatiei

Subrogatia legala a) subrogatia în folosul celui care, fiind el însusi creditor, plateste altui creditor, ce are preferinta (art. 11O8 pct. 1C. civ.). b) subrogatia în folosul aceluia care, dobândind un imobil, plateste creditorilor caror acest imobil este ipotecat c) subrogatia in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface (are interes sa plateasca), prevazuta de art. 1108 pct. 3 C. civ. În dreptul nostru civil sunt obligati impreuna cu altul: - codebitorii solidari; - codebitorii obligatiilor indivizibile; - fidejusorii între ei. Sunt obligati pentru altul, adica pentru debitorul principal: - fidejusorii; - cautiunea reala, care constituie o ipoteca pentru un bun al sau, pentru a garanta o datorie a debitorului; - tertul detentor al unui imobil ipotecat pentru garantarea datoriei debitorului, care plateste pe creditorii înscrisi asupra imobilului, tertul dobândind imobilul ipotecat fie de la debitori, fie de la cautiunea reala.

d) subrogatia in folosul mostenitorului sub beneficiu de inventar, care a platit din propriul sau patrimoniu datoriile succesiunii (art. 1108 pct. 4 C. civ.). Subrogatia conventionala A. Subrogatia consimtita de creditor este prevazuta de art. 1107 C. civ. care dispune: "când creditorul, primind plata sa de la o alta persoana, da acestei persoane drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile sale, în contra debitorului; aceasta subrogatie trebuie sa fie expresa si tacuta tot într-un timp cu plata". a) subrogatia se face de catre creditor, prin consimtamântul sau, fara a fi necesar consimtamântul debitorului. b) subrogatia trebuie sa se produca concomitent cu plata c) conventia de subrogare dintre creditor si tertul solvens trebuie sa fie expresa, sa rezulte in mod neîndoielnic. d) pentru ca subrogatia sa fie opozabila terti lor este necesara data certa a chitantei eliberata de creditor. B. Subrogatia consimtita de debitor este prevazuta de art. 1107 alin. (2) C. civ. si se efectueaza atunci "când debitorul se împrumuta cu o suma (de bani) spre a-si plati datoria si subroga pe împrumutator în drepturile creditorului". Conditii :

a) actul de imprumut si chitanta de plata sa se faca in forma autentica. b) În actul de imprumut sa se prevada in mod expres suma ce se imprumuta pentru a se plati datoria; c) În chitanta de plata a datoriei sa se arate in mod expres ca plata s-a facut cu suma imprumutata de la tertul pe care îl subroga. Efectele subrogatiei - indiferent ca este legala sau conventionala, efectul principal al subrogatiei este acela ca subrogatul ia locul creditorului platit, dobândind toate drepturile si actiunile acestuia impotriva debitorului afara de vreo stipulatie contrara care ar margini efectele subrogatiei. Cesiunea de datorie - operatia juridica prin care un debitor, numit debitor cedent, transmite datoria sa unei alte persoane, numita debitor cesionar, care se obliga, de regula, în locul sau, fata de creditorul cedat. Spre deosebire de cesiunea de creanta, cesiunea da datorie nu este posibila fara acordul creditorului, Se caracterizeaza prin: a) existenta unei datorii vechi care se transmite la debitorul cesionar cu toate caracterele; b) garantiile si exceptiile ce o insotesc; c) debitorul cesionar este singurul indatorat fata de creditorul cedat;

d) transferul datoriei se face prin acordul de vointa intervenit exclusiv intre cedent si cesionar. Mijloacele juridice de transformare a obligatiilor Novatia este acea operatiune juridica prin care, urmare a acordului de vointe dintre partile unui raport juridic obligational, o obligatie veche se stinge, concomitent cu nasterea unei noi obligatii care o înlocuieste pe prima. Felurile novatiei A. Novatia obiectiva (mutata causa debendi) se produce intre creditorul si debitorul initial, prin schimbarea obiectului, cauzei sau modalitatilor obligatiei initiale. a) la novatia prin schimbarea obiectului, creditorul si debitorul raportului obligational initial nu se schimba, având loc doar o transformare a obiectului obligatiei. b) si la novatia prin schimbarea cauzei, subiectele raportului obligational initial ramân neschimbate, ca de altfel si obiectul obligatiei, ceea ce se schimba fiind cauza obligatiei. c) la novatia prin schimbarea modalitatilor, aceasta se transforma dintr-o obligatie pura si simpla, intr-o obligatie conditionala. B. Novatia subiectiva este aceea care se realizeaza prin schimbarea creditorului sau debitorului initial.

a) novatia prin schimbare de debitor are loc atunci când un tert se obliga fata de creditor sa plateasca datoria, fara a cere consimtamântul debitorului initial b) novatia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea creditorului initial cu un nou creditor (terta persoana), indicata de creditorul initial. Conditiile novatiei a) existenta unei obligatii vechi valabile, care urmeaza a se stinge prin novatie b) sa se nasca, prin acordul partilor, o obligatie noua valabila. Asadar, noua obligatie care înlocuieste vechiul raport obligational trebuie sa fie valabila din punct de vedere juridic. c) obligatia noua trebuie sa contina un element nou (aliquid novi) fata de vechea obligatie. d) sa existe o intentie a partilor de a nova (animus novandi), respectiv de a transforma obligatia veche în una noua. e) partile sa aiba capacitate de a nova. Proba novatiei urmeaza regulile de drept comun, fiind necesar ad probationem un înscris (art. 1191 C. civ.). Efectele novatiei a) stingerea obligatiei vechi împreuna cu toate garantiile sale (gaj, ipoteca, fidejusiune, privilegii) si înlocuirea ei cu o obligatie noua.

b) nasterea unei noi obligatii concomitent cu stingerea obligatiei initiale. Noua obligatie are intotdeauna caracter contractual, deoarece rezulta din vointa partilor, indiferent de izvorul vechii obligatii. Delegatia - este conventia prin care un debilor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debilor, alaturi de el sau in locul lui. Subiectele delegatiei poarta denumiri specifice: - delegant - debitorul initial, cel care propune creditorului un alt debitor in locul sau,cel care face delegatia; - delegat - persoana care se obliga alaturi sau in locul debitorului; - delegatar - creditorul care primeste angajamentul. Felurile delegatiei A. Delegatia perfecta este aceea prin care delegatarul accepta pe delegat ca debitor în locul delegantului, pe care-l elibereaza. B. Delegatia imperfecta este aceea care nu are caracter novator, delegatarul acceptându-i pe delegat, fara a-l libera pe delegant, pastrând doi debitori (delegat si delegant). Efectele delegatiei A. Delegatia perfecta stinge înlocuieste cu una noua, obligatia veche si o

Sunt însa doua situatii prevazute de art. 1133 C. civ., în care obligatia delegantului subzista fata de delegatar: a) când delegatarul si-a rezervat expres dreptul de a urmari pe delegant în caz de insolvabilitate a delegatarului. b) când delegatul este insolvabil în momentul delegatiei. B. Delegatia imperfecta adauga un nou raport obligational la cel preexistent. Delegatarul are doi debitori, delegantul si delegatarul, putând urmari la alegerea sa pe oricare dintre ei sau pe amândoi pentru realizarea creantei, Executarea obligatiilor - creditorul are dreptul de a obtine de la debitor îndeplinirea exacta a obligatiei", iar în caz de neexecutare totala sau partiala ori de neexecutare corespunzatoare, creditorul "are dreptul la despagubiri". Executarea obligatiilor se poate realiza in doua moduri principale: a) executarea directa sau in natura a obligatiilor, care consta în îndeplinirea exacta a prestatiei la care debitorul s-a obligat. b) executarea indirecta a obligatiilor, atunci când din diferite motive executarea în natura nu mai este posibila, creditorul putând pretinde echivalentul prejudiciului încercat din aceasta cauza, respectiv despagubiri. Executarea directa a obligatiilor Principiul executiirii în natura a obligatiilor

Executarea în natura a obligatiei înseamna executarea prestatiei însasi la care s-a obligat debitorul si nu plata unui echivalent banesc în locul acesteia. Executarea voluntara în natura a obligatiilor Plata a fost definita ca fiind executarea voluntara a obligatiei de catre debitor, indiferent de obiectul ei. Definita astfel, plata constituie modul firesc de stingere a unei obligatii, orice obligatie luând nastere pentru a fi executata. Plata are ca efect stingerea raportului juridic obligational, raport care se poate stinge si prin alte moduri, dar in cadrul carora creditorul nu primeste ceea ce i se datoreaza. Plata, fiind prestatia lucrului datorat, naturalis rei debite prestatio, nu se poate concepe fara o datorie Conditiile platii Persoanele care pot face plata Plata poate fi facuta de debitor, de orice persoana interesata sau neinteresata, principiul general fiind acela ca orice persoana interesata sau nu poate face plata. În primul rând, plata se face valabil de catre debitor, personal sau prin reprezentantul sau Plata poate fi facuta si de o persoana interesata, cum este, de exemplu, dobânditorul unui imobil ipotecat pentru a evita urmarirea silita a imobilului dobândit, in cazul in

care debitorul înstrainator nu achita datoria creditorului ipotecar. În ultimul rând, plata poate fi facuta si de orice persoana neinteresata, care o poate face fie in numele debitorului, in baza unui contract de mandat sau a gestiunii de afaceri, fie in nume propriu atunci când face o liberalitate debitorului. Plata poate fi facuta de tert si împotriva vointei debitorului si fara intentia de a face o liberalitale. În acest caz, tertul va avea o actiune in restituire impotriva debitorului Exceptii de la principiul ca plata poate fi facuta de orice persoana interesata a) în cazul obligatiilor de a face intuituu personae, plata nu poate fi facuta decât de debitorul acelei obligatii b) când partile au stabilit expres, prin acordul lor de vointa, ca plata nu poate fi facuta de o alta persoana decât debitorul c) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, d) alienatul sau debilul mintal pus sub interdictie, Conditii speciale cerute pentru aface plata în cazul obligatiilor de a da Pentru a fi valabila este necesara si îndeplinirea a doua conditii, respectiv: - plata sa fie facuta de proprietarul lucrului dat în plata; - autorul platii sa fie capabil de a înstraina.

Persoanele care pot primi plata Cel indreptatit sa primeasca plata este, in primul rând, creditorul, iar dupa moartea acestuia, plata urmeaza a se face mostenitorilor acestuia. În cazul cesiunii, cesionarul poate primi plata deoarece el devine creditor. Pentru ca mandatarul sa poata primi o plata nu este necesar ca el sa aiba un mandat special Totodata, plata poate fi facuta si unui submandatar al mandatarului daca acesta din urma are dreptul de a substitui pe altul in locul sau. De asemenea, uzufructuarul poate primi, în general, singur plata capitalurilor, deoarece tine locul proprietarului. Situatii în care plata este valabila desi ea afost efectuata catre alte persoane decât cele îndreptatite sa o primeasca a) când creditorul ratifica plata facuta unei persoane care nu avea dreptul de a primi b) când plata desi a fost facuta altei persoane, a profitat creditorului, cum este cazul platii facuta unui creditor al creditorului, plata care a dus la stingerea obligatiei pe care creditorul o avea fata de alta persoana c) când plata a fost facuta cu buna-credinta unui creditor aparent (art. 1097 C. civ.).

d) plata a fost facuta unui reprezentant aparent al creditorului, dar sunt îndeplinite conditiile aparentei, iar platitorul a fost de buna-credinta. Obiectul platii - creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datoreaza, chiar daca valoarea lucrului oferit ar fi egala sau mai mare". În cazul în care creditorul a primit din eroare un alt lucru decât cel care îi era datorat, el poate sa restituie lucrul dat si sa ceara, totodata, sa i se predea lucrul ce i se datoreaza. Indivizibilitatea platii - debitorul nu poate sili pe creditor a primi o parte din datorie, fie datoria divizibila chiar". Aceasta înseamna ca un debitor nu se poate libera de datorie decât platind tot ceea ce datoreaza, chiar daca obiectul platii ar fi divizibil, cum este cazul unei sume de bani. Principiul indivizibilitatii cunoaste si unele exceptii când plata poate fi fractionata. a) prin conventia partilor se stabileste ca plata sa fie divizibila b) prin succesiune legala, când debitorul lasa mai multi mostenitori, fiecare platind pro parte (art. 1060 C. civ.). d) când instanta de judecata acorda debitorului mici termene de gratie pentru a face plata

e) când datoria este platita de mai multi fidejusori si unul dintre ei invoca beneficiul de diviziune t) posesorul unei cambii. bilet la ordin sau cec nu poate refuza o plata partiala; g) purga ipotecii. când cel care a dobândit un imobil ipotecat, ofera creditorilor pretul imobilului când l-a cumparat sau valoarea lui În cazul in care l-a primit cu titlu gratuit. Daca pretul oferit nu este suficient pentru acoperirea integrala a datoriei, purga va duce la divizarea platii, deoarece obligatia dobânditorului este numai pâna la concurenta pretului platit. Data platii În cazul obligatiilor pure si simple, plata trebuie mcuta la momentul nasterii raportului obligational, deoarece în acel moment obligatia a devenit exigibila. Daca obligatia este afectata de un termen suspensiv, plata trebuie facuta la termenul stipulat, Daca acest termen a fost prevazut exclusiv în favoarea debitorului, acesta poate face plata si anticipat În cazul în care termenul a fost prevazut exclusiv în favoarea creditoru/ui, plata se poate face anticipat numai cu consimtamântul acestuia Daca termenul este prevazut în favoarea ambelor parti (de exemplu, la contractul de imprumut cu dobânda), plata se

va face la termenul stipulat sau daca partile convin, plata se poate face si anticipat Locul platii Plata trebuie sa se faca la locul stabilit de catre parti, Daca partile nu au stabilit locul platii, atunci aceasta se va face la domiciliul debitorului, plata fiind cherabila. Daca partile stabilesc ca plata se face la domiciliul creditorului, atunci plata este portabila. Regula prevazuta de art. 1104 C. civ., conform carei a in lipsa de conventie plata trebuie sa se faca la domiciliul debitorului, sufera mai multe exceptii. a) În materie de depozit, potrivit dispozitiilor art. 1615 C. civ., daca in conventie nu se prevede locul restituirii, plata se va face la locul unde se afla lucrul depozitat in momentul restituirii, b) În materie de amanet, in lipsa de conventie contrara, lucrul amanetat in locul unde se afla in momentul predarii; c) În cazul vânzarii fara termen, când plata trebuie sa se faca in momentul predarii lucrului vândut si, dupa care, daca nu s-a determinat nimic in privinta platii prin contract cumparatorul este obligat sa faca plata pretului la locul si in timpul in care se face predarea lucrului vândut. Cheltuielile pentru efectuarea platii - cheltuielile pentru efectuarea platii sunt în sarcina debitorului, deoarece plata are ca scop liberarea debitorului, este drept ca el sa

suporte toate cheltuielile. Aceasta norma fiind supletiva, partile, de comun acord, pot stabili ca aceste cheltuieli sa fie facute de creditor sau de ambele parti. Proba platii Se face conform regulilor de drept comun referitoare la proba actelor juridice. Sarcina probei revine celui care face o propunere În fata justitiei Creditorul care pretinde executarea unei obligatii trebuie sa dovedeasca existenta acesteia, prezumtii de plata: a) remiterea voluntara a titlului original, care este un inscris sub semnatura privata, facuta de creditor debitorului, face sa se prezume absolut ca acesta a fost liberat prin plata sau prin remitere de datorie b) remiterea voluntara a titlului original, care este un inscris autentic sau o hotarâre judecatoreasca, face sa se prezume relativ ca acesta a fost liberat prin plata sau prin remitere de datorie Imputatia platii A. imputatia conventionala imputatia platii se face prin acordul partilor sau prin vointa uneia dintre ele, respectiv creditor sau debitor. Se presupune ca exista un singur debitor care are de platit mai multe datorii aceluiasi creditor, si plata facuta

neputând acoperi toate datoriile, urmeaza a se decide care din aceste datorii va trebui sa fie considerata stinsa cu preferinta. Debitorul va putea insa sa faca imputatia platii in urmatoarele limite: a) plata sa fie suficienta pentru a stinge întreaga datorie asupra careia se face imputata, b) daca unele obligatii sunt exigibile, iar altele neexigibile, se poate face imputatia numai asupra obligatiilor scadente, caci în caz contrar s-ar face o plata anticipata; c) când creanta este producatoare de dobânzi, plata se imputa mai intâi asupra dobânzilor B. lmputatia legala În cazul în care nici una dintre parti nu a facut imputatia platii, aceasta se va face dupa regulile înscrise în art. 1113 C. civ.: a) daca una dintre datorii este scadenta, iar alta nescadenta, plata se imputa mai intâi asupra celei scadente b) daca toate datoriile sunt scadente, imputatia se face asupra celei mai oneroase pentru debitor (de exemplu cea producatoare de dobânzi mai mari). c) daca toate datoriile sunt scadente si la fel de oneroase, imputatia se vaface asupra celei mai vechi dintre ele;

d) daca toate datoriile sunt scadente, la fel de oneroase si au aceeasi vechime, imputatia se va face proportional cu fiecare din ele, respectiv o plata partiala, ceea ce constituie o exceptie de la principiul indivizibilitatii platii. Oferta reala de plata. Opozitia la plata Oferta reala de plata Prin oferta se intelege prezentarea cuiva a ceea ce i se datoreaza, cu observarea formalitatilor prevazute de lege in aceasta privinta. Daca oferta care i se face este valabila, dar creditorul refuza primirea ei, in aceasta situatie, legea i-a pus la dispozitie debitorului o procedura prin care se poate libera de obligatia sa, numita oferta de plata urmata de consemnatiune. Reglementata de Codul civil În art. 1114-1121 si de Codul de procedura civila in art. 586-590 si cuprinde trei etape: a) oferta reala de plata facuta de debitor creditorului, prin intermediul executorului judecatoresc, somându-l sa se prezinte la o anumita data si Într-un anumit loc pentru a primi plata. Daca creditorul primeste plata, debitorul va fi liberat, situatie ce se va consemna Într-un proces-verbal; b) consemnarea sumei de bani sau a lucrului la dispozitia creditorului, atunci când acesta refuza plata; c) validarea consemnarii de catre instanta dejudecata, prin hotarâre ramasa definitiva.

Ca efecte, oferta reala de plata urmata de consemnatiune este liberatoare pentru debitor si, ca urmare, acesta nu va mai fi tinut sa plateasca daune moratorii pentru executarea cu Întârziere a obligatiei si nici sa suporte riscul pieirii fortuite a lucrului, care cu toate ca este de gen, prin consemnare se individualizeaza. Ofertele reale trebuie, În principiu, sa fie pure si simple; ele nu pot fi facute cu conditii pe care debitorul nu le-ar putea face chiar daca ar plati efectiv si direct. Debitorul poate totusi, când face oferta, sa insereze oarecare conditii, proteste sau rezerve, Oferta reala urmata de consemnatiune nu este o veritabila plata, deoarece debitorul poate retrage suma depusa mai inainte ca creditorul sa accepte plata. Opozitia la plata Opozitia la plata este interventia pe care o face cineva catre debitor de a nu efectua plata fara prezenta sau consimtamântul sau. Poate fi facuta de a) un alt creditor al aceluiasi debitor b) creditorul care a pierdut titlul la purtator sau acesta i s-a furat si afla ca debitorul este gata sa faca plata celui care prezinta titlul; c) creditorul creditorului (creditorul popritor) in cazul popririi. catre tertul poprit

(debitorul), ca acesta din urma sa nu plateascacreanta creditorului sau (popritul). Executarea silita în natura a obligatiilor Executarea silita nu poate fi ceruta obligatiilor care presupune o participare strict personala din partea debitorului, cum este cazul obligatiilor intuituu personae Executarea silita in natura a obligatiilor dupa obiectul lor Executarea obligatiilor de a da A. Obligatia de a da are ca obiect o suma de bani. În acest caz executarea ei în natura este ori când posibila, chiar si in cazul in care debitorul refuza executarea, deoarece creditorul, pe temeiul dreptului sau de gaj general asupra patrimoniului debitorului, va putea trece la executarea silita prin vânzarea bunurilor acestuia, iar din pretul obtinut îsi va satisface creanta. B. Obligatia de a da are ca obiect un bun individual determinat. a) obligatia de a constitui sau transfera dreptul de proprietate sau un alt drept real b) obligatia de predare a lucrului, care este o obligatie de aface, Aceasta obligatie se va putea realiza pe cale silita in natura, numai câta vreme bunul se gaseste la debitor. Daca bunul a fost distrus sau instrainat de debitor,

executarea in natura devine imposibila, urmând a se executa prin echivalent. C. Obligatia de a da are ca obiect un bun de gen. În acest caz dreptul de proprietate se transmite numai în momentul individualizarii bunului, ceea ce presupune un fapt personal al debitorului. Creditorul are posibilitatea uneia din urmatoarele optiuni: a) sa ceara executarea silita în natura când acest lucru este posibil b) sa achizitioneze cantitatea de bunuri ce formeaza obiectul obligatiei din alta parte, pe contul debitorului, urmând a recupera pretul prin executarea silita a bunurilor debitorului; c) sa accepte executarea prin echivalent, respectiv plata de despagubiri din partea debitorului. Executarea obligatiilor de a face si de a nu face Obligatia de a face si obligatia de a nu face, au ca obiect, fie aducerea la îndeplinire a unui fapt, fie o abtinere. În schimb, celelalte obligatii de a face si de a nu face, pot fi executate in natura, din urmatoarele motive: a) s-ar permite debitorului ca prin simpla sa manifestare unilaterala de vointa, sa schimbe obiectul obligatiei din ceea ce datora obiectiv, într-o suma de bani; b) art. 1077 C. civ., prevede în privinta obligatiilor de a face, ca în caz de neexecutare a lor, creditorul poate fi

autorizat de instanta judecatoreasca sa le aduca la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului; c) art. 1076 C. civ., prevede posibilitatea creditorului de a cere instantei de judecata, obligarea debitorului de a distruge ceea ce a facut cu încalcarea acestei obligatii sau autorizarea de a distruge el însusi pe cheltuiala debitorului. Daunele cominatorii - reprezinta un mijloc juridic pentru constrângerea debitorului la executarea unei obligatii de a face, ce nu este susceptibila de executare silita si presupune un fapt personal al debitorului. Daunele cominatorii se acorda la cerere, de instanta de judecata si constau în condamnarea debitorului la plata unei sume de bani pe zi, saptamâna sau luna de întârziere, pâna la executarea obligatiei în natura. Caractere juridice a) daunele cominatorii constrângere., reprezinta un mijloc de

b) daunele cominatorii sunt un mijloc de constrângere pecuniara. c) daunele cominatorii au drept scop asigurarea executarii unei hotarâri judecatoresti. d) daunele cominatorii reprezinta un mijloc subsidiar de a obtine executarea silita. e) daunele cominatorii nu au un caracter reformator.

f) daunele cominatorii cu caracter nelimitat în timp g) daunele cominatorii au un caracter provizoriu. Daunele cominatorii pot fi modificate de instanta de judecata În cazul În care debitorul persista În neexecutarea obligatiei. Sfera daunelor cominatorii În literatura de specialitate, s-a apreciat ca sfera aplicarii daunelor cominatorii cuprinde exclusiv obligatiile de a face care se înfatiseaza cu caracter strict personal si obligatiile de a nu face. S-a considerat insa ca în cazul obligatiilor de a da, pot exista situatii când creditorul are interes sa ceara daune cominatorii. În orice caz acestea nu se pot aplica obligatiilor având drept obiect sume de bani, deoarece acestea produc dobânzi. Daunele cominatorii nu se pot acorda daca: a) obligatia consta în a da o suma de bani, deoarece executarea silita este posibila întotdeauna; b) executarea în natura a obligatiei nu mai este cu putinta; c) este posibila executarea silita directa, în natura. d) refuzul debitorului de a executa obligatia în natura este ferm, astfel încât se începe executarea silita indirecta, prin echivalent. Amenzile civile cominatorii reprezinta un mijloc de constrângere indirecta a debitorului pentru a-l determina sa execute obligatia de a face sau a nu face.

Amenzile civile cominatorii nu se confunda cu daunele cominatorii : a) amenzile civile cominatorii se fac venit la bugetul statului, în timp ce daunele cominatorii se pot transforma în daune-interese si astfel, contribuie la refacerea prejudiciului suferit de creditor; b) amenzile civile cominatorii reprezinta o institutie juridica de drept procesual civil si pot fi aplicate în faza de punere în executare a hotarârilor judecatoresti, c) cuantumul amenzilor civile cominatorii este expres prevazut de lege, respectiv Între 200.000 lei si 500.000 lei pe zi de intârziere (art. 580 C. proc. civ.), în timp ce cuantumul daunelor cominatorii se stabileste de instanta de judecata În functie de puterea de rezistenta a debitorului în neexecutarea de bunavoie a obligatiei; d) amenzile civile comlnatorii sunt supuse executarii silite prin intermediul organelor fiscale competente Garantarea executarii obligatiilor Prin garantarea obligatiilor întelegem totalitatea mijloacelor juridice, respectiva drepturilor si actiunilor recunoscute de lege sau nascute din acordul de vointa al partilor raportului obligational, prin a caror executare se asigura realizarea drepturilor de creanta.

A. Garantiile generale sunt recunoscute tuturor creditorilor, cea mai cunoscuta fiind dreptul de gaj general al creditorilor chirografari B. Garantiile speciale, spre deosebire de cele generale, sunt recunoscute numai anumitor creditori, fiind diferite de acelea pe care le poate utiliza orice creditor în limita gajului general. Creditorii care beneficiaza numai de mijloace generale de garantare a drepturilor lor de creanta se numesc creditori chirografari, iar creditorii carora le sunt recunoscute mijloace juridice speciale de garantare, se numesc creditori cu garantii sau garantati. Clasificarea garantiilor A. Garantiile generale ale executarii obligatiilor, care sunt mijloace juridice recunoscute tuturor creditorilor si se intemeiaza pe dreptul general de gaj asupra patrimoniului debitorului. - mijloace preventive si de conservare cum sunt: dreptul de a cere separatia de patrimoniu, dreptul de a cere punerea sechestrului asigurator asupra bunurilor debitorului, actiunea oblica etc.; - mijloace reparatorii: actiunea pauliana si actiunea in simulatie. B. Garantiile speciale ale executarii obligatiilor sunt acelea care confera creditorului garantat anumite drepturi si

prerogative suplimentare fata de cele oferite oricarui creditor. a) garantii personale b) garantii reale Dreptul de gaj general al creditorilor art. 1718 C. civ. care dispune: "oricine este obligat personal este tinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare". Gajul general al creditorilor nu are nimic comun cu dreptul de gaj care este un drept real accesoriu, care confera titularului sau atributele de urmarire si preferinta. Caracterizare Gajul general este caracterizat de principiul libertatii de vointa a debitorului, de a-si administra patrimoniul asa cum doreste Caracteristic este si faptul ca este un gaj comun, apartinând tuturor creditorilor chirografari, care au cu totii o pozitie egala fata de bunurile supuse executarii. Totusi dreptul de gaj ofera creditorilor anumite prerogative, dintre care amintim: si

a) dreptul de a lua anumite masuri de conservare asupra bunurilor debitorului b) dreptul de a actiona pentru a înlatura neglijenta debitorului, prin actiunea oblica;

c) dreptul de a actiona pentru a înlatura anumite acte frauduloase încheiate de debitor,prin actiunea pauliana d) dreptul de a proceda la executarea silita asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitorului la data urmaririi. Aceste prerogative nu apara pe creditori de riscul insolvabilitatii debitorului Faptul ca un creditor are o creanta mai veche, nu-i ofera prioritate fata de ceilalti. Garantiile generale ale obligatiilor Mijloace de conservare a patrimoniului debitorului Aceste masuri conservatorii pot fi exercitate numai in scopul conservarii patrimoniului, nu si pentru executarea obligatiilor Enumerare a) cererea de punere a sechestrului asigurator pe anumite bunuri ale debitorului, pentru a se preintâmpina distrugerea, pierderea, ascunderea acestora, Masurile asiguratorii sunt: - sechestrul judiciar - sechestrul asigurator - poprirea asiguratorie consta În indisponibilizarea sumelor de bani sau titlurilor de credit pe care debitorulle are de primit de la un tert debitor al sau, pentru ca ulterior creditorul sa-si poata realiza creanta;

b) cererea de inscriptie sau transcriptie imobiliara ori de înscriere în cartea funciara a dreptului de proprietate sau a altui drept real dobândit de debitor asupra unui bun imobil, când debitorul neglijeaza acest lucru; c) dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorilor cu privire la bunuri din patrimoniul lor si în procesele de imparteala ale debitorilor, d) dreptul creditorilor de a cere separatia de patrimoniu la moartea debitorului, e) punerea de peceti pe bunurile debitorului si inventarierea lor, la moartea debitorului, pentru a se evita sustragerea; f) dreptul creditorului de a introduce actiunea oblica; g) dreptul creditorului de a introduce actiunea pauliana; h) dreptul creditorului declararea simulatiei, de a introduce actiunea in

i) dreptul de a promova o actiune in plata creantei, de a cere anularea unei ipoteci constituite de catre debitor in favoarea unui alt creditor ori dreptul de a intentaactiunea in repetitiune pentru neplata unui bun ce nu era datorat. Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie) Actiunea oblica a fost definita ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile debitorului sau atunci când acesta refuza sau neglijeaza sa le exercite.

Pentru a se stabili domeniul de aplicare al actiunii oblice trebuie avute în vedere urmatoarele: A. Creditorul chirografar va putea exercita numai actiunile privind drepturile care se afla În patrimoniul debitorulul si sunt pe cale de a se pierde B. Creditorul chirografar nu se va putea substitui debitorului în administrarea patrimoniului acestuia. C. Creditorul chirografar nu poate intenta acele actiuni care au un caracter exclusiv personal cum sunt : a) actiunile prin care se apara drepturile personale nepatrimoniale, precum: actiunile b) actiunile cu caracter patrimonial, care implica o apreciere subiectiva din partea titularului lor, cum ar fi: actiune a în revocare a unei donatii pentru ingratitudine, revocarea donatiei între soti, acceptarea unei donatii, c) actiunile care privesc drepturi patrimoniale incesibile (neurmaribile), cum sunt: pensia de întretinere, dreptul Dreptul de uz este un drept real care permite titularului sa posede, sa foloseasca bunul, obiect al dreptului de uz si sa-i culeaga fructele numai pentru nevoile familiei sale. Fructele bunului, obiect al dreptului de uz, nu vor putea fi urmarite de creditorii uzuarului, tocmai datorita destinatiei lor.

Dreptul de abitatie este acel drept real imobiliar, care are ca obiect o casa de locuit si care permite titularului sau sa posede si sa foloseasca imobilul proprietatea altei persoane in scopul satisfacerii nevoilor sale de locuit si ale familiei sale. Conditiile exercitarii actiunii oblice A. Debitorul sa fie inactiv, adica sa neglijeze sau sa refuze intentarea actiunii, micsorând prin aceasta gajul general al creditorilor sai. B. Creanta pe care o are creditorul trebuie sa fie certa, adica sa fie ferma,sa fie lichida, adica sa aiba cuantumul determinat si sa fie exigibila, adica sa se poata executa (sa nu fie suspendata printr-un termen sau conditie). C. Creditorul trebuie sa aiba un interes serios si legitim pentru a exercita actiunea. Exista un asemenea interes atunci când prin neglijenta sau refuzul debitorului de a cita actiunile corespunzatoare, acesta devine insolvabil sau i se agraveaza insolvabilitatea Efectele actiunii oblice a) pârâtul actionat poate opune creditorului toate exceptiile si apararile pe care le-ar putea opune si debitorului, b) daca creditorul câstiga procesul, bunul asupra caruia purta dreptul este readus in patrimoniul debitorului.

c) actiunea este opozabila debitorului numai în cazul în care acesta a fost introdus in proces. Actiune pauliana (revocatorie)a fost definita ca fiind acea actiune prin care creditorul poate cere desfiintarea pe cale judecatoreasca a acte/ar juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale. În dreptul actual, actiunea pauliana nu se indreapta impotriva debitorului ci impotriva tertului cu care debitorul a încheiat actul, deoarece debitorul fiind în genere insolvabil, obligatia de a repara prejudiciul se concentreaza asupra tertului dobânditor. Actele care nu pot fi revocate prin intermediul actiunii pauliene, acestea sunt urmatoarele: a) actele relative la drepturile neurmaribile sau la cele exclusiv personale, strâns legate de persoana debitorului, b) plata unei datorii exigibile facuta de un debitor, chiar insolvabil, si chiar cu reacredinta nu poate fi atacata de ceilalti creditori. c) contractarea unor noi datorii. Debitorul îsi pastreaza dreptul de a-si administra patrimoniul si de a încheia acte care sa duca la modificarea juridica a acestuia. Conditiile exercitarii actiunii pauliene A. Actul atacat sa fi creat un prejudiciu creditorului, care consta în faptul ca, prin acel act debitorul si-a cauzat sau

si-a marit o stare de insolvabilitate existenta(eventus damni). B. Frauda debitorului, care consta in faptul ca debitorul a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor. C. Creditorul sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila,in principiu, anterioara actului atacat. D. Complicitatea tertului dobânditor la frauda debitorului. Complicitatea tertului consta în faptul ca prin acel act si-a dat seama ca vor fi prejudiciati creditorii debitorului, datorita insolvabilitatii acestuia. Aceasta conditie este necesara numai în cazul în care actul atacat este cu titlu oneros Daca actul este cu titlu gratuit, este suficient sa se stabileasca prejudiciul pricinuit si frauda debitorului, nefiind necesara conditia complicitatii tertului dobânditor la frauda. a) daca dobânditorul este cu titlu oneros si de bunacredinta, actiunea pauliana este in operanta fata de subdobânditor, b) daca tertul dobânditor este cu titlu oneros si de reacredinta sau este un doanditor cu titlu gratuit, impotriva subdobânditorului se poate introduce actiunea numai dacaactul este cu titlu gratuit sau, daca este cu titlu oneros, tertul sa fie de rea-credinta.

Efectele actiunii pauliene A. Fata de tertul dobânditor actul este revocat, Daca prejudiciul este inferior valorii obiectului contractat, tertul poate pastra bunul dobândit, oferindu-i creditorului plata creantei. Daca tertul dobânditor nu are un interes sa-1 despagubeasca pe creditorul reclamant, va trebui sa restituie bunul primit de la debitor. Daca tertul a dobândit bunul cu titlu gratuit, el este obligat sa-l restituie. Daca bunul este producator de fructe, tertul este obligat sa le restituie din momentul chemarii sale în judecata, Daca tertul a înstrainat bunul, el este obligat sa restituie pretul primit, Daca tertul este de rea-credinta si a înstrainat bunul, el va fi obligat sa plateasca daune-interese echivalente cu pretul primit ori cu valoarea bunului daca aceasta este superioara pretului vânzarii. B. Fata de debitor, actul revocat continua sa ramâna în fiinta si sa-si produca efectele in raporturile cu tertul. Tertul dobânditor cu titlu oneros se va putea îndrepta împotriva debitorului, printr-o actiune în garantie, pentru a obtine ceea ce a platit creditorului, mai precis pentru toata valoarea de care a fost lipsit prin actiunea creditorului urmaritor.

C. Fata de ceilalti creditori ai debitorului, actiunea pauliana nu produce nici un efect, revocarea actului profitând numai creditorului care a introdus actiunea Ceilalti creditori nu beneficiaza de efectul actiunii pauliene Prin urmare, actiunea pauliana are un caracter individual, cel care a introdus actiunea exercitând un drept propriu. Efectul actiunii pauliene nu este de a reintoarce lucrul în gajul comun al tuturor creditorilor si de a profita tuturor creditorilor. Prescriptia actiunii paulieneTermenul de prescriptie al actiunii pauliene este de 30 de ani din ziua în care a fost facut actul fraudulos. De asemenea, tertul dobânditor de buna-credinta nu poate opune creditorului uzucapiunea de 10-20 de ani, pentru ca aceasta uzucapiune se poate opune numai actiunilor reale. Garantiile personale. Fidejusiunea Fidejusiunea a fost definita ca fiind un contract prin care o terta persoana, numita fidejusor, se obliga fata de creditorul altei persoane sa plateasca datoria debitorului daca acesta nu o va face el însusi la scadenta. Felurile fidejusiunii

A. Fidejusiunea conventionala, când partile raportului obligational, debitorul si creditorul, cad de acord asupra necesitatii aducerii unui garant de catre debitor; B. Fidejusiunea legala, reglementata în art 1675 C. civ., atunci când printr-un text de lege debitorul este obligat sa aduca un fidejusor pentru garantarea obligatiilor care-i revin. C. Fidejusiunea judecatoreasca, când într-o cauza litigioasa instanta judecatoreasca dispune aducerea unui fidejusor. Caracterele juridice ale fidejusiunii A. Este un contract accesoriul fata de obligatia principala a debitorului. Consecinte a) fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale, potrivit regulii accesorium sequitur principale, in privinta cauzelor de validitate si de stingere. b) întinderea fidejusiunii nu poate.fi mai mare decât datoria debitorului si nu poate fi mai oneroasa c) fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se întinde la toate accesoriile datoriei B. Este un contract consensual în sensul ca simplul acord de vointa al partilor (solo consensum) este suficient pentru încheierea sa valabila.

C. Este un contract esentialmente unilateral dând nastere la obligatii numai in sarcina fidejusorului, nefiind supus regulii multiplului exemplar. D. Este un contract cu titlu gratuit, fidejusorul neurrnarind sa obtina un echivalent de la creditorul cu care a încheiat conventia, în schimbul obligatiei sale. Conditiile privind persoana fidejusorului a) fidejusorul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. b) fidejusorul trebuie sa fie o persoana solvabila. c)fidejusorul sa aiba domiciliul in raza de competenta teritoriala a tribunalului unde trebuie executata obligatia. Obligatii care pot fi garantate Pot fi garantate orice fel de obligatii, inclusiv intuituu personae, în mod obisnuit garantându-se obligatiile banesti. Pot fi garantate atât obligatiile existente, cât si obligatiile viitoare sau chiar cele eventuale Obligatiile naturale nu pot fi garantate prin fidejusiune, fiind lipsite de sanctiune, astfel încât fidejusorul nu se poate regresa împotriva debitorului principal. Obligatia fidejusorului poate fi fidejusor [art. 1665 alin. (2) C. civ. Efectele fidejusiunii garantata de alt

Raporturile dintre fidejusor si creditor Principiul care domina aceste raporturi este acela ca în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate urmari direct pe fidejusor, A. Beneficiul de discutiune este facultatea oferita de lege fidejusorului, de a cere creditorului, sa urmareasca mai întâi bunurile debitorului si numai în situatia în care nu va fi îndestulat, sa urmareasca bunurile sale (art. 1662 a) invocarea exceptiei sa aiba loc înainte de a se trece la dezbaterea în fond a cauzei (limine litis b) fidejusorul trebuie sa indice bunurile debitorului principal care pot fi urmarite si sa avanseze cheltuielile necesare urmaririi acestor bunuri, astfel încât creditorul sa nu fie prejudiciat cu nimic prin aceasta unnarire; c) este necesar ca fidejusorul sa-si ia angajamentul ca va raspunde de toate daunele ce se vor cauza, eventual, creditorului prin urmarirea debitorului principal; d) bunurile indicate sa se afle in raza teritoriala a tribunalului judetean unde trebuie sa se faca plata. Beneficiul de discutiune nu poate fi invocat in urmatoarele situatii: - când fidejusorul a renuntat la acest beneficiu ori s-a obligat în mod solidar cu debitorul principal, - in cazul fidejusiunii judecatoresti (art. 1677, 1678 C. civ Efectele beneficiului de discutiune sunt unnatoarele:

- suspenda creditor;

si

amâna

urmarireafidejusorului de

catre

- reduce obligatia fidejusorului, in limita in care urmarirea debitorului principal a satisfacut creanta creditorului. B. Beneficiul de diviziune este tot o facultate recunoscuta fidejusorului, în cazul în care mai multi fidejusori garanteaza fata de acelasi creditor pentru una si aceeasi datorie. Problema se pune în cazul în care sunt mai multi fidejusori care garanteaza aceeasi datorie. fiecare dintre fidejusori raspunde pentru întreaga datorie Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat daca fidejusorul a renuntat la el Beneficiul de diviziune nu se poate invoca în raporturile dintre cofidejusori, Insolvabilitatea unuia dintre cofidejusori va fi suportata de ceilalti, în afara de doua cazuri de exceptie: a) când creditorul a divizat urmarirea prin vointa sa (art. 1668 C. civ.); b) când unul sau toti ceilalti fidejusori au devenit insolvabili dupa ce cofidejusorul fata de care a început urmarirea a invocat beneficiul de diviziune. . Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal Fidejusorul poate recupera de la debitor suma platita, Regresul fidejusorului contra debitorului principal este de esenta fidejusiunii.

Temeiul regresului, de regula, il constituie subrogatia legala în drepturile creditorului platit Regresul se poate întemeia si pe mandat sau gestiunea de afaceri, Fidejusorul pierde dreptul debitorului principal, când: la orice regres împotriva

a) daca a platit fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat pe debitor b) daca nu l-a instiintat pe debitor despre efectuarea platii, iar acesta a platit a doua oara Raporturile dintre fidejusori Daca mai multi fidejusori au garantat pentru unul si acelasi debitor, fidejusorul care a platit are o actiune în regres divizibila împotriva celorlalti fidejusori (art. 1674 C.civ.), dar numai în cazurile expres prevazute de lege a) fidejusorul care a platit a fost urmarit în judecata de catre creditor; b) când debitorul este în stare de faliment sau de insolvabilitate; c) când debitorul s-a îndatorat sa-l elibereze de datorie într-un anumit termen, care a expirat; d) când datoria principala a ajuns la scadenta etc. Stingerea fidejusiunii Fidejusiunea se poate stinge pe cale directa sau indirecta.

A. Fidejusiunea se stinge în mod indirect, ca urmare a stingerii obligatiei principale, B. Fidejusiunea se poate stinge si în mod direct, independent de soarta obligatiei principale, aplicându-se modurile generale de stingere a obligatiilor (art. 1679 C.civ.), cum sunt: a) remiterea de fidejusiune; b) confuziunea intervenita între patrimoniul creditorului si cel al fidejusorului. c) compensatia opusa de fidejusor creditorului etc. Însa, fidejusiunea se poate stinge printr-un mod specific, independent de soarta obliatiei principale, numit cedentarum actionum, când din culpa creditorului, fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea prin plata datoriei principale, sa dobândeasca privilegiile si ipotecile de care beneficia creditorul (art. 1682 C. civ.). Garantiile reale Contractul de gaj - acel contract prin care debitorul sau o alta persoana remite creditorului sau unui tert un bun mobil corporal sau incorporal, în vederea garantarii executarii unei obligatii . Dupa modul în care se stabileste obligatia de a constitui gajul, acesta poate fi: a) gajul conventional, prin care partile convin asupra necesitatii constituirii gajului;

b) gajul legal, prin care legea obliga anumite persoane sa constituie un gaj, cum este L. nr. 22/1969; c) gajul judecatoresc, prin care instanta dispune instituirea sa, cum este cazul cautiunii prevazute în caz de executie vremelnica (art. 269 C. proc. civ.). Caracterele contractului de gaj a) este un contract accesoriu, deoarece nu are o existenta de sine statatoare, presupunând existenta unei obligatii principale pe care o garanteaza. b) gajul cu deposedare este un contract real, deoarece nu i-a nastere decât prin remiterea efectiva a bunului gajat. Daca contractul de gaj este fara deposedare. atunci acesta este un contract consensual. c) este un contract unilateral, deoarece da nastere la obligatii numai in sarcina creditorului d) este un contract indivizibil, deoarece bunul mobil este afectat in intregime garantarii datoriei e) este un contract formalist, deoarece inscrisul trebuie notificat debitorului creantei gajate; f) este un contract constitutiv de drepturi, deoarece prin el se constituie dreptul real de gaj, obligatiile si drepturile nascute din raportul juridic de gaj fiind noi, necunoscute deci inainte de incheierea lui; g) contractul de gaj este un act juridic cu caracter patrimonial

h) contractul de gaj este un contract care poate fi afectat de modalitati, termen, conditie. Conditii de validitate A. Persoana care constituie gajul, debitorul sau un tert, trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu si sa fie proprietarul bunului gajat. B. Obiectul gajului îl poate constitui numai bunurile mobile corporale sau incorporale, consumptibile sau neconsumptibile, individual determinate sau generice, numai dacase afla În circuitul civil. C. Pentru a se putea asigura opozabilitatea si posibilitatea de proba a gajului sunt necesare mai multe formalitati, a) gajul trebuie constatat printr-un înscris înregistrat in regula [art. 1686 alin. (3) C. civ], care poate fi autentic sau sub semnatura privata, fiind necesar numai ad probationem b) daca obiectul gajului este un bun mobil incorporal (o creanta), întocmirea unui înscris este obligatorie, indiferent de valoarea datoriei c) în cazul cambiilor si biletelor la ordin, gajul poate fi constituit prin gir cu clauza"valoare în garantie" sau o alta clauza din care sa rezulte ca au fost date în gaj; d) gajul asupra actiunilor, partilor sociale si obligatiunilor nominale ale societatilor comerciale se face prin transfer înscris în registrele societatii.

Efectele gajului Contractul de gaj da nastere unui drept real accesoriu A. Dreptul de retentie în cazul gajului cu deposedare, care da posibilitatea creditorului sa refuze restituirea bunului gajat pâna la achitarea întregii datorii, a dobânzilor si a spezelor datoriei B. Dreptul de urmarire, care da posibilitatea creditorului de a revendica bunul gajat din mâna oricuis-ar gasi. C. Dreptul de preferinta, care confera creditorului posibilitatea de a fi platit cu prioritate din pretul bunului gajat, fata de alti creditori. a) În cazul in care debitorul datoria, creditorul are urmatoarele realizarea gajului: nu-si plateste drepturi privind

- poate cere instantei sa-i aprobe sa retina lucrul in contul creantei - poate cere vânzarea lucrului la licitatie, urmând a fi platit cu preferinta b) Însa contractul de gaj da nastere si la anumite obligatii in sarcina creditorului: - obligatia de conservare a bunului gajat, - obligatia de a nufolosi si de a nu-si insusi fructele si veniturile acestuia. - obligatia de a restitui bunul gajat imediat ce i-a fost platita creanta in intregime de catre debitor

c) De asemenea si debitorul are anumite obligatii, dupa cum urmeaza: - obligatia de a despagubi pe creditor pentru toate cheltuielile necesare si utile facute cu conservarea bunului - obligatia de a despagubi pe creditor pentru daunele provocate de bunul gajat ca urmare a unor vicii de structura. Aceasta actiune se numeste actio pignoratitia contraria; - obligatia de a se abtine de la deturnarea obiectului gajat sau de la distrugerea acestuia, în cazul gajului fara deposedare. Stingerea gajului A. Gajul se poate stinge pe cale accesorie, ca o consecinta a stingerii obligatiei principale. B. Contractul de gaj se poate stinge si pe cale principala, independent de obligatia principala, prin modurile obisnuite de stingere a obligatiilor în general, precum: renuntarea creditorului la garantie, pieirea totala a bunului gajat din cauza de forta majora etc. Contractul de garantie reala mobiliara (gajul electronic) - drept real accesoriu, ce are ca obiect un bun mobil, afectat garantarii unei obligatii civile sau comerciale. nascuta din orice contract, încheiat între persoane fizice sau juridice.

Caractere juridice a) este un contract consensual, putându-se încheia prin simplu acord de vointa al celor doua parti, însa legea garantiilor prevede încheierea sa în forma scrisa b) este un cofltract bilateral (sinalagmatic), deoarece da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti c) este un drept real mobiliar, creditorul garantat bucurându-se de dreptul de urmarire si de dreptul de preferinta, d) este un drept accesoriu, însotind creanta pe care o garanteaza si având soarta juridica a acesteia. e) este indivizibil, bunul mobil fiind afectat în întregime pentru garantarea obligatiei principale. f) contractul de garantie este titlu executoriu, astfel ca în cazul în care debitorul nu va îndepllini obligatia garantata, creditorul va putea sa execute garantia în temeiul contractului, învestit cu formula executorie, în conditiile legi. Domeniul de aplicare a) toate cesiunile drepturilor de creanta, chiar daca cesiunea nu are drept scop garantarea executarii unei obligatii; b) vânzarile conditionate, precum si orice alte acte juridice, indiferent de forma sau de denumirea lor,

c) toate formele de închiriere, inclusiv orice leasing, pe un termen mai mare de un an; d) contractele de consignatie, care au ca obiect bunuri prevazute la art. 6 din lege, daca valoarea bunului care urmeaza a fi vândut este mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 1000 euro. Constituirea garantiei reale mobiliare Garantiile reale mobiliare se constituie numai pe baza unui contract de garantie Contractul de garantie reala mobiliara se încheie între partile contractante care poarta denumirea de creditor si debitor, având ca obiect bunurile prevazute de lege. a) prin indisponibilizarea valorilor conform regulilor pietii pe care sunt tranzactionate; b) prin conventie, pentru valorile necotate pe o piata autorizata; b) prin andosarea valorilor. Obiectul garantiei reale mobiliare a) orice bun mobil corporal sau incorporal, individual determinat sau generic fungibil sau nefungibil b) o universalitate de bunuri mobile c) bunurile mobile prin anticipatie, cum sunt padurile, mineralele si hidrocarburile etc. [arl. 6 alin. (5) lit. j)]; d) bunurile mobile accesorii ale unui imobil,

e) bunurile imobile de arl. 467, 468 C. civ.;

prin

destinatie reglementate

f) produsele bunului ce formeaza obiectul garantiei g) un bun viitor, garantia reala producându-si efectul in momentul in care debitorul obtine proprietatea asupra bunului respectiv. Obligatiile garantate a) orice obligatie de a da, a face sau de a nu face; b) obligatiile pure si simple; c) obligatiile prezente sau viitoare. d) obligatii afectate de modalitati e) obligatiile indivizibile obligatiile solidare, deoarece indivizibilitatea este o solidaritate mai accentuata; f) obligatiile exprimate in moneda nationala sau moneda straina Publicitatea contractului de garantie mobiliara - se realizeaza, potrivit art. 29 alin. (1) din L. nr. 99/1999, prin inscrierea avizului de garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Se face in scopul de a asigura opozabilitatea fata de terti si de a stabili ordinea de prioritate Înscrierea unui aviz de garantie isi produce efectele timp de 5 ani, existând insa posibilitatea, pentru creditor, de reinnoire înainte de expirarea acestui termen.

1. Reguli speciale de publicitate a) daca obligatia garantata nu depaseste echivalentul în lei al sumei de 300 Euro, publicitatea se poate face fie prin Înscrierea unui aviz de garantie reala la Arhiva Electronica, fie prin luarea În posesie a bunului afectat garantiei. b) când garantia reala se constituie pe sume de bani, valori mobiliare sau titluri reprezentând bunuri, precum si cecuri, bilete la ordin, iar transferul presupune posesia sau andosarea, atunci publicitatea se face numai prin posesia sau andosarea acestora; c) când garantia reala se constituie pe valori mobiliare, care pot fi transferate prin simpla înregistrare în registrele ce deservesc piata de valori mobiliare, publicitatea se realizeaza prin simpla înregistrare; d) publicitatea garantiilor sau sarcinilor reale constituite asupra vapoarelor si avioanelor se realizeaza prin înregistrarea unei formular de aviz de garantie reala în registrul unde se afla înregistrat titlul de proprietate asupra acestora. 2. Efectele indeplinirii formalitatilor de publicitate Garantia reala mobiliara devine opozabila tertilor, inclusiv celor care dobândesc dreptul de proprietate sau un alt drept asupra bunului mobil afectat garantiei, ulterior îndeplinirii acestei formalitati.

De la data îndeplinirii formalitatilor de publicitate se determina si ordinea de prioritate a creditorilor aceluiasi debitor 3. Exceptii de la publicitatii mobiliare prioritatea dobândita potrivit

a) garantia reala constituita in favoarea vânzatorului bunului sau a creditorului al carui Împrumut a facut posibila cumpararea bunului, are prioritate asupra unei garantii reale anterioare sau asupra altei sarcini b) garantia reala asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obtine din valorificarea acesteia, constituita in scopul obtinerii de catre debitor a fondurilor necesare pentru a o produce sau constituita in perioada de crestere a plante lor ori in cursul unei perioade de 6 luni inainte de recoltare, are prioritate asupra oricarei alte garantii reale sau sarcini din momentul Înscrierii la arhiva. c) garantia reala asupra pasarilor, bovine lor, cabalinelor, ovinelor, porcinelor si pestelui sau asupra produselor lor, constituita in scopul asigurarii fondurilor care sa Îi permitadebitorului achizitionarea de nutreturi, medicamente sau hormoni pentru hrana sau tratarea animalelor, are prioritate asupra oricarei alte garantii reale sau sarcini constituite pe acelasi bun ori pe utilitatile lui, alta decât garantia reala constituita Efectele garantiei reale mobiliare- anumite drepturi si obligatii.

1. Drepturile si obligatiile creditorului A. Drepturile creditorului a) dreptul de a urmari bunul în mâinile oricarei persoane sar afla. b) dreptul de a i se plati de catre debilor cheltuielile rezonabile, inclusiv cele pentru asigurare si plata oricaror taxe, c) dreptul de a percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garantiei, în contul debitorului, d) dreptul de a transmite garantia reala mobiliara. e) dreptul de a primi de la debitor cheltuielile pe care le-a facut cu depozitarea bunului si pastrarea bunului, având un drept de retentie asupra bunului, pâna la plata acestor cheltuieli. B. Obligatiile creditorului: a) obligatia de a întretine bunul si de a-l folosi ca un bun proprietar, b) obligatia de a restitui bunul afectat garantiei, în situatia în care debitorul îndeplineste obligatia garantata, 2. Drepturile si obligatiile debitorului A. Drepturile debitorului: a) dreptul de a administra si de a dispune de bunul afectat garantiei si de produsele acestuia

b) dreptul de a cere fostului creditor sa i se predea bunul, în situatia în care si-a executat obligatia c) debitorul are dreptul la o suma echivalenta cu 30% din valoarea obligatiei garantate existente la momentul vânzarii sau la diferenta dintre pretul pietei si pretul de vânzare, în functie de care dintre ele este mai ridicat, precum, si la despagubiri pentru orice daune rezultând din vânzarea cu rea-credinta, daca creditorul vinde bunul afectat garantiei cu încalcarea prevederilor legii garantiilor; d) dreptul debitorului de a solicita creditorului la orice moment o declaratie cu privire la valoarea obligatiei garantate care este datorata la respectiva data, e) debitorul are dreptul sa constituie o a doua garantie reala pe acelasi bun. B. Obligatiile debitorului: a) de a-si îndeplini obligatia prevazuta în contract, asa dupa cum partile au stabilit ca ea se va executa; b) obligatia de a preda bunul, obiect al garantiei, c) obligatia de a întretine bunul si de a-l folosi ca un bun proprietar, prin exercitarea actelor de conservare necesare unei bune functionari a acestuia, în caz contrar putându-se constitui un sechestru asupra bunului în favoarea creditorului; d) obligatia, când este cazul de a tine evidenta contabila a bunurilor afectate garantiei sau, a produselor acestuia;

e) obligatia de a nu distruge sau degrada bunul din neglijenta Procedura de executare instituita prin titlul VI din L. nr. 99/1999 1. Dreptul de optiune al creditorului - creditorul are dreptul de a trece la realizarea garantiei, având posibilitatea de a opta între procedura de executare reglementata de Codul de procedura civila si cea privind executarea garantiei reale mobiliare, reglementata potrivit dispozitiilor din titlul VI al L. nr. 99/1999. Stingerea garantiei reale mobiliare a) garantia reala mobiliara se stinge indirect, ca urmare a stingerii obligatiei principale b) garantia reala mobiliara se poate stinge si direct, independent de raportul obligational principal, astfel: desfiintarea dreptului de proprietate al debitorului asupra bunului afectat garantiei, renuntarea creditorului la garantie, desfiintarea contractului de garantie reala mobiliara, adjudecarea bunului În cadrul procedurii de executare declansata de unul dintre creditori. Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare Reprezinta un sistem de evidenta a prioritatilor garantiilor reale mobiliare, structurata pe persoane si pe bunuri.

Opozabilitatea fata de terti a unei garantii reale mobiliare va putea fi invocata, conform art. 1182 C. civ., de la data efectuarii formalitatilor de publicitate care constau în înregistrarea avizului de garantie la Arhiva. Arhiva este exploatata prin concesionare de catre Guvern, catre persoane fizice sau juridice, ce întrunesc anumite cerinte si numite operatori. Arhiva va fi organizata într-o baza de date unica, usor accesibila, care va reflecta corect si la zi informatiile, va înscrie avizele de garantii reale si alte mentiuni, fara a exercita controlul de legalitate sau de alta natura asupra acestora. Ipoteca - drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane, fara deposedare, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmari imobilul în stapânirea oricui s-ar afla si de afi platit cu prioritate fata de ceilalti creditori din pretul acelui bun Caracterele generale ale ipotecii A. este un drept real asupra unui imobil care confera titularului sau cele doua atribute: atributul urmaririi bunului În mâinile oricui s-ar afla si atributul de preferinta privind satisfacerea cu prioritate a creantei sale fata de ceilalti creditori. B. este un drept accesoriu, deoarece garanteaza un drept principal, insoteste si

C. este o garantie imobiliara, deoarece numai bunurile imobile se pot ipoteca D. este o garantie specializata, sub un dublu aspect: poate fi constituita numai asupra unui imobil sau imobile individual determinate (art. 1774 C. civ.) si, totodata, pentru garantarea unei creante a carei valoare este determinata Prin urmare, specializarea ipotecii, consemnarea ad validitatem, în cuprinsul actului constitutiv de ipoteca, a trei operatiuni: a) indicarea naturii si situatiei fiecarui imobil afectat garantiei ipotecare de debitorul garant ipotecar sau, dupa caz, de fidejusorul ipotecar ori e catre acestia împreuna; b) precizarea prin act a sumei pentru care ipoteca este constituita; c) stabilirea cauzei obligatiei garantate. E. ipoteca este indivizibila (art. 1746 C. civ.), imobilul fiind afectat în întregime pentru garantarea creantei ipoteca continua sa existe asupra intregului imobil chiar daca a fost platita o parte din datorie Felurile ipotecii a) ipoteca conventionala, atunci când ia nastere din conventia partilor, în formele prevazute de lege [art. 1749 alin. (2) C. civ].; implica

b) ipoteca legala, când ia nastere în virtutea unei dispozitii speciale a legii Ipoteca conventionala - este aceea care ia nastere prin conventia partilor, cu respectarea formelor cerute de lege Conditii de fond A. cel ce constituie ipoteca trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu, având capacitatea de a înstraina imobilul B. cel ce constituie ipoteca trebuie sa aiba calitatea de proprietar actual al bunului, deoarece nimeni nu poate dispune de drepturile altuia În cazul desfiintarii dreptului de proprietate al celui care a constituit ipoteca, se va anula si ipoteca conform principiului, resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, cu exceptia urmatoarelor situatii (ipoteca nu se stinge): - revocarea unei donatii pentru ingratitudinea donatarului, înstrainarile facute de acesta, precum si ipotecile constituite asupra imobilului donat vor ramâne neatinse(art. 834 C. civ.); - pâna la moarte a lui de cujus, reductiunea pentru întregirea rezervei succesorale, nu afecteaza pe tertii care au dobândit ipoteci de la donator asupra imobilului donat(art. 655 C. civ.);

- raportul succesoral datorat între descendenti, nu desfiinteaza ipotecile constituite de descendentul donatar supus raportului (art. 765 si 769 C. civ) În cazul mostenitorului aparent de buna-credinta, actele de dispozitie asupra bunurilor succesorale, inclusiv constituirea de ipoteci, sunt opozabile adevaratului mostenitor, conform principiului error communis facit jus: Conditii de forma Contractul de ipoteca fiind un contract solemn, ipoteca conventionala este valabila numai daca este încheiata in forma autentica (art. 1772 C. civ.), forma ceruta ad validitatem, sub sanctiunea nulitatii absolute. Formele de publicitate a ipotecii tin numai de opozabilitatea acesteia fata de terti si nu de solemnitatea contractului. Ipoteca legala - ia nastere în virtutea unei dispozitii speciale a legii (art. 1749 C. civ.), fara a fi necesara încheierea unui contract de ipoteca. Ipotecile legale prevazute de Codul civil (art. 1753 C. civ. ) sunt: a) ipoteca femeii maritate asupra bunurilor barbatului (abrogata); b) ipoteca minori lor si interzisilor asupra bunurilor tutorelui (abrogata);

c) ipoteca statului, a comunelor si a stabilimentelor publice asupra mânuitorului de bani publici. Ipoteca prevazuta de L. nr. 22/1969, modificata prin L. nr. 54/1994 Legea impune celui care angajeaza o persoana în functia de gestionar, sa constituie ipoteca asupra unor bunuri imobile, proprietatea acestuia sau a unei terte persoane, pentru garantarea eventualelor pagube produse unitatii de catre gestionar. ipoteca se constituie printr-un contract scris, flira a fi necesara forma autentica. Ipoteca prevazuta de O.G. nr. 61/2002 Se prevede posibilitatea pentru organul de executare, în cadrul procedurii urmaririi silite reglementate prin acest act normativ, de a cere instantei de judecata sa dispuna înfiintarea unei ipoteci asiguratoare asupra bunurilor imobile care apartin debitorului sau a persoanelor care raspund solidar cu acesta. Ipoteca prevazuta de Codul de procedura penala Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care au dispus instituirea unui sechestru, trebuie sa ceara luarea unei inscriptii ipotecare, în baza actului prin care sa dispus sechestrul si a procesului-verbal de sechestru (art 166 C. proc. pen.). Ipoteca prevazuta În alte legi speciale

Creditele acordate de catre CEC, pentru cumpararea unei locuinte, se vor garanta prin constituirea unei ipoteci asupra locuintei dobândite, înscrierea ipotecii urmând a se face pe baza contractului de împrumut, la cererea CEC. Ipoteca legala o gasim prevazuta în L nr. 190/1999 privind creditul ipotecar. Creditul ipotecar pentru investitii imobiliare reprezinta o operatiune necesara, determinata de lipsa acuta de locuinte existenta pentru o mare parte a populatiei. Publicitatea ipotecii 1.Scopul publicitatii Prin înscrierea ipotecii, aceasta devine opozabila fata de terti, de la data înregistrarii cererii. 2. Formalitatile înscrierii ipotecii conventionale Pentru a se putea înscrie ipoteca conventionala, ambele parti, direct sau prin mandatarii lor cu procura autentica, trebuie sa se prezinte la judecatorie, cu actul autentic de constituire a ipotecii (art. 1781 C. civ.). Judecatorul, dupa verificarea actului, dispune prin încheiere înscrierea ipotecii, facând mentiune pe actul original, cu privire la data si numarul de ordine al înscrierii (art. 1782 C. civ.). 3. Formalitatile inscrierii ipotecii legale În cazul ipotecii legale nu mai este necesara prezenta ambelor parti la judecatorie, fiind suficient ca numai creditorul sau mandatarul acestui a sa fie prezent si sa

ceara inscriptia ipotecii, în virtutea titlului (art. 1783 C. civ.). 4. Radierea si reducerea inscriptiilor ipotecare În cazul în care datoria a fost achitata in întregime, ipoteca ramâne fara obiect, înscrierea ei trebuind sa fie stearsa. Daca plata a fost facuta partial, inscriptia se va restrânge, prin operatia numita reducerea inscriptiei. Efectele ipotecii A. Efectele fata de debitor. Debitorul este cel caruia îi apartine imobilul ipotecat si care pastreaza, în principiu, toate atributele dreptului de proprietate: posesia, folosinta si dispozitia juridica. El are dreptul de a culege fructele, sa le consume sau sa le înstraineze, ca orice proprietar. Debitorul poate transmite imobilul ipotecat, care se va transmite catre noul dobânditor grevat cu sarcinile reale, bineînteles daca aceste sarcini sunt conservate potrivit legii. Orice act de înstrainare a imobilului ipotecat dupa declansarea procedurii executarii silite, va fi lovit de nulitate B. Efectele fata de creditor. Creditorul care si-a conservat dreptul prin inscriptia ipotecara, are recunoscut un drept real accesoriu, fara deposedarea proprietarului, care-i confera cele doua atribute specifice. Astfel creditorul are un drept de urmarire a imobilului în mâna oricui s-ar

gasi drept de debitorului,

preferinta fata

de

ceilalti

creditori

ai

C. Efectele fata de tertii dobânditori ai imobilului. Problema se pune numai în situatia în care debitorul înstraineaza imobilul ipotecat, iar debitorul nu-si plateste datoria. a) tertul poate opune creditorului anumite exceptii, cum sunt: stingerea datoriei, nulitatea actului de ipoteca, nulitatea inscriptiei, exceptia de garantie contra evictiunii dacacreditorul este mostenitorul vânzatorului etc. b) tertul poate plati datoria debitorului, caz in care se subroga in drepturile creditorului, putând urmari la rândul sau pe debitor [art. 1108 alin. (2) C. civ.]; c) tertul poate recurge la purga ipotecii, procedura care este reglementata de art. 18011814 C. civ. Ea consta in oferta pe care tertul o face creditorului de a-i plati datoriile si sarcinile ipotecare, pâna la concurenta pretului imobilului stipulat prin actul de Înstrainare sau pâna la concurenta valorii imobilului, daca acesta a fost dobândit cu titlu gratuit, chiar daca creantele nu au ajuns la scadenta. Daca creditorul accepta oferta si tertul plateste pretul, imobilul va fi degrevat de ipoteci. d) tertul poate delasa (abandona) imobilul În mâna creditorului, caz in care urmarirea se va face fara participarea sa e) tertul poate lasa ca procedura executarii silite sa-si urmeze cursul impotriva sa.

Transmisiunea ipotecii Dreptul de ipoteca se poate transmite prin acte juridice odata cu creanta sau separat de aceasta. De regula se transmite o data cu creanta Cesiunea ipotecii se poate face în folosul unui alt creditor sau în favoarea imobilului ipotecat, si poate fi totala când se face in favoarea unui alt creditor ipotecar sau a unui creditor chirografar sau partiala, când se face asupra rangului sau a dreptului de urmarire. Transmiterea ipotecii poate avea loc si prin renuntare, care poate fi totala (atât dreptul de urmarire cât si cel de preferinta), care se face in favoarea unui alt creditor ipotecar sau a dobânditorului imobilului, ori partiala (fie numai dreptul de urmarire, fie numai dreptul de preferinta). Stingerea ipotecii A. Stingerea pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligatie garantat, precum plata, B. Stingerea pe cale principala, în cazul în care se stinge numai ipoteca, raportul obligational principal ramânând în vigoare. Aceasta se poate realiza prin: a) renuntarea creditorului la ipoteca (art. 1800 alin. (1) pct. 2 c. civ.]. Renuntarea poate fi expresa sau tacita, b) purga obtinuta de dobânditorul imobilului

c) prescriptia când imobilul este dobândit de un tert prin uzucapiune (art. 1800 alin. (1) d) anularea actului constitutiv al ipotecii; e) rezolutiunea dreptului de proprietate al constituientului ipoteci f) prin con fuziune, adica aceeasi persoana întruneste atât calitatea de creditor ipotecar, cât si cea de proprietar al bunului ipotecat; g) pieirea imobilului, ipoteca stramutându-se despagubirilor primite (art. 1721C. civ.); asupra

h) exproprierea imobilului, ipoteca se stramuta asupra justei si prealabilei despagubiri (art. 28 din L. nr. 33/1994). Privilegiile - dreptul unui creditor de a fi platit cu prioritate fata de alti creditori, în considerarea calitatii creantei sale. Privilegiile, in afara de privilegiul creditorului gajist, rezulta intotdeauna din lege si prin urmare sunt de stricta interpretare, fiind exceptii de la regula conform careia patrimoniul debitorului formeaza gajul general al creditorilor. Clasificare A. Privilegii generale, care la rândullor sunt: a) privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului (art. 1727 C. civ.); b) privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (art. 1729 C. civ.).

B. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile ale debitorului (art. 1730 C. civ.). C. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile ale debitorului (art. 1737), adevarate ipoteci privilegiate. Efectul principal al oricarui privilegiu ii constituie dreptul de preferinta al creditorului privilegiat, ceea ce inseamna ca indiferent daca urmarirea a fost declansata din initiativa sa sau a unui alt creditor, el va fi preferat in cadrul operatiunii de imparteala a pretului obtinut din vânzare. Privilegiile generale 1. Codul civil A. Privilegiile generale asupra mobile si imobile, care sunt: tuturor bunurilor

a) privilegiul cheltuieli/or de judecata, conform caruia creditorul care a facut cheltuieli in proces sau in timpul executarii silite, de care au beneficiat si ceilalti creditori, are dreptul sa le recupereze cu preferinta din sumele ce formeaza obiectul urmaririi b) privilegiul statului pentru impozite B. Privilegiile generale asupra bunurilor mobile, care se pot extinde si asupra imobilelor, dupa ce În prealabil, din aceste imobile, s-au despagubit creditorii ipotecari ori cei cu privilegii imobiliare (art. 1729 C. civ.). Ordine:

a) privilegiul cheltuielilor de judecata facute in interesul comun al creditorilor. b) privilegiul cheltuielilor de înmormântare a debitorului. c) privilegiul cheltuielilor pentru îngrijire ultimei boli facute in decurs de un an inaintea decesului. d) privilegiul drepturilor banesti ale salariatilor; e) privilegiul obiectelor de subzistenta date debitorului si familiei sale in decurs de 6 luni. 2. Modificarea ordinii de preferinta prin art. 409 C. proc. civ. In cazul in care urmarirea are drept obiect salariul cuvenit persoanelor incadrate in munca, pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si alte sume ce se platesc periodic debitorului: a) obligatiile de întretinere sau alocatia pentru copii; b) plata despagubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale; c) plata datoriilor catre stat provenite din impozite si taxe; d) plata despagubirilor pentru repararea pagube lor pricinuite proprietatii socialiste. Prin disparitia proprietatii socialiste, acest text trebuie interpretat în sensul ca se refera la pagubele pricinuite bunurilor care apartin domeniului public, deoarece numai proprietatea publica are un regim preferential fata de proprietatea privata; .

e) toate celelalte datorii, care se aplica si sumelor provenite în baza dreptului de autor sau inventator, remuneratiei cuvenite membrilor cooperativelor mestesugaresti, precum si pensiilor de orice fel. 3. Modificarea ordinii de preferinta prin O.G. nr 61/2002 cu modificarile si completarile uiterioare In cazul în care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori a) creantele reprezentând cheltuielile de orice fel, tacute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie; b) creantele reprezentând salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, c) creantele rezultând din obligatii de întretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta; d) creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, e) creantele rezultând din împrumuturi acordate de stat; f) creantele reprezentând despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite; g) creantele rezultând din împrumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

h) creantele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; i) alte creante. 4. Ordinea de preferinta stabilita prin L. nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului Potrivit art. 106 alin. (1) din lege fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, constituite ca ipoteci sau ca alte garantii reale În favoarea creditorilor, vor fi distribuite in urmatoarea ordine: a) taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate in conditiile art. 22; b) creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul si dobânzile. Privilegii speciale mobiliare - poarta asupra unui anumit bun determinat sau a unor bunuri determinate din patrimoniul debitorului, din pretul caruia creditorul se va îndestula cu preferinta. 1. Privilegii speciale mobiliare intemeiate pe ideea de gaj a) privilegiul chiriifor si arenzilor (art. 1730 pct. 1 C. civ.). Acest privilegiu confera proprietarului un adevarat

drept de gaj asupra bunurilor mobile (mobilierul) ale chiriasului sau asupra recoltei anului în curs si asupra a tot ce serveste la exploatarea terenului arendat, pâna la plata chiriei sau arenzii. b) privilegiul creditorului gajist (art. 1730 pct. 3 C. civ.), fiind consecinta dreptului de gaj asupra unui bun, prevazut de art. 1686 alin. (1) C. civ.; c) privilegiul hangiului (art. 1730 pct. 6 C. civ.), care confera hangiului sau hotelierului un privi.legiu asupra bagajelor aduse de clienti, pentru recuperarea sumelor datorate pentru cazare, la care se poate adauga dupa caz si serviciile oferite d) privilegiul carausului (art. 1730 pct. 7 C. civ.), este recunoscut pentru creanta cheltuielilor de transport si a celor accesorii transportului. Privilegiul dureaza cât timp lucrul este la caraus si 24 de ore de la predarea lucrului destinatarului. 2. Privilegii speciale mobiliare intemeiate pe ideea sporirii patrimoniului debitorului a) privilegiul vânzatorului unui bun mobil al carui pret nu a fost platit de cumparator b) privilegiul arendasului pentru plata sumelor datorate pentru seminte, cheltuiala recoltei anului curent si pentru instrumentele de exploatare agricola

3. Privilegii speciale mobiliare intemeiate pe ideea conservarii unor bunuri in patrimoniul debitorului Privilegiul se exercita asupra pretului bunului, fiind garantate numai cheltuielile necesare si utile. Cheltuielile de îmbunatatire a lucrului nu se bucura de acest privilegiu, ci numai de dreptul de retentie. Concursul intre privilegiile speciale mobiliare Ordine : a) cheltuielile pentru conservarea bunului premerg celelalte privilegii speciale mobiliare [art. 1732 alin. (1) C. civ.}; b) privilegiul creditorului gajist, hangiului si carausului premerg pe cel al vânzatorului neplatit al bunului mobil, cu exceptia cazului când au stiut ca pretul nu era platit, când au primit bunul [art. 1733 alin. (1) C. civ.]; c) privilegiullocatorului premerge privilegiul vânzatorului neplatit, afara de faptul în care vânzatorul a încunostintat locatorul, ca pretul nu era înca platit [art. 1733 alin. (2) C. civ.]; d) privilegiul vânzatorului de seminte sau de instrumente agricole, care se exercita asupra pretului recoltei, respectiv asupra pretului acestor instrumente, premerg privi legiului locatorului de imobile (art. 1734 C. civ.); e) concursul între creditorii cu privilegii pentru cheltuieli de conservare se rezolva în favoarea celui care a facut

ultimele cheltuieli, deoarece a conservat gajul celorlalti creditari; f) în cazul concursului dintre vânzatorii succes ivi de mobile, privilegiul apartine celui care a vândut a doua oara fata de cumparatorul sau (art. 1700 pct. 5 C. civ.). Concursul intre privilegiile speciale mobiliare si privilegiile generale a) cheltuielile de judecata vin înaintea tuturor creantelor în interesul carora au fost facute (art. 1731 C. civ.); b) cheltuielile de conservare a bunului premerg cheltuielilor ultimei boli, creantelor din salariu si creantelor rezultate din prestarea de alimente catre debitor (art. 1732 C.civ.); c) cheltuielile de înmormântare premerg tuturor celorlalte privilegii (art. 1735 C. civ.); d) privilegiile speciale primeaza celor generale (art. 1736 C. civ.), deci dupa cheltuielile de judecata si cele de înmormântare, vin privilegiile mobiliare speciale. Privilegii speciale imobiliare - au ca obiect bunuri individual determinate, asemanându-se cu ipotecile, si i-au nastere doar în virtutea legii, avându-se în vedere calitatea creantelor. Art. 1737 Privilegiile speciale imobiliare sunt enumerate in art. 1737 C. civ., fiind urmatoarele:

1. Privilegiul vânzatorului imobilului - Are ca obiect imobilul vândut pâna la achitarea integrala a pretului. in cazul în care s-au facut mai multe vânzari succesive fara a se plati pretul, primul vânzator este preferat celui de-al doilea, acesta este preferat fata de al treilea si asa mai departe [art. 1737 alin. (1) C. civ.]. 2. Privilegiul copartasilor - copartasii sunt privilegiati asupra imobilelor succesiunii pentru garantia impartelii facute între ei si asupra sumelor pe care acestia si le datoreaza între ei. 3. Privilegiul arhitectilor, constructorilor si lucratorilor - Privilegiul este recunoscut acestor persoane pentru plata sumelor datorate de client, cu titlu de pret al construirii sau repararii unui imobil (arl. 1737 pct. 4 C. civ.). Întinderea creantei se stabileste prin expertiza, fara a putea depasi sporul de valoare al imobilului. 4. Privilegiul rezultat din separatia de patrimonii Creditorii defunctului si legatarii cu titlu particular pot cere separarea de patrimonii, pentru a evita concursul cu creditorii proprii ai mostenirii Concursul intre privilegiile imobiliare si ipoteci - în caz de concurs între privilegii si ipoteci, se acorda preferinta privilegiilor. Însa, daca nu s-a respectat termenul prevazut de lege pentru conservarea privilegiului, ipoteca premerge privilegiului, acesta din urma capatând rang numai de la

data înscrierii efective, deci dupa ipotecile înscrise anterior. Concursul Între privilegiile imobiliare, ipotecile si privilegiile generale. Ordine inclusiv

a) privilegiile imobiliare si ipotecile sunt precedate numai de cheltuielile de judecata; b) privilegiile imobiliare si ipotecile sunt preferate privilegiilor generale mobiliare. Dreptul de retentie - acel drept real ce confera creditorului, în acelasi timp debitor al obligatiei de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine acel bun în stapânirea sa si de a refuza restituirea lui pâna când debitorul sau, creditor al lucrului, va plati datoria ce s-a nascut în sarcina lui, în legatura cu lucrul respectiv. Caracterele juridice ale dreptului de retentie a) se admite originea ex lege a dreptului de retentie, cât si cea conventionala; b) dreptul de retentie este un drept real impefect, care da nastere la dreptul de urmarire si preferinta, c) are opozabilitate erga omnes, atât fata de debitorul proprietar al lucrului, cât si fata de creditorii sai chirografari, de cei privilegiati sau ipotecari, ulteriori detinerii bunului de catre creditorul retentor; d) este indivizibil prin natura sa, fiind un mijloc de constrângere al debitorului,

e) acest drept confera titularului numai o detentie materiala si nu posesia bunului, f) are un caracter accesoriu, existenta sa fiind legata de raportul principal de obligatii, g) are un efect static, fiind o garantie pur pasiva, care functioneaza cât timp bunul se afla în detentia retentorului Aplicatii practice In cazul contractului de vânzare-cumparare, vânzatorul nu poate fi obligat sa predea lucrul pâna ce nu i se achita pretul (art. 1322 C. civ În cazul contractului de locatiune, chiriasul poate fi evacuat numai daca in prealabil locatorul sau noul dobânditor il despagubesc de cheltuielile facute. În cazul contractului de depozit, depozitarul poate retine lucrul depozitat pâna la plata integrala a cheltuielilor ce i se datoreaza de deponent ...etc Conditiile dreptului de retentie a) sa existe o conexiune între datoria detinatorului lucrului si lucrul ce se tinde a se retine, b) creanta retentorului sa fie certa, lichida si exigibila. c) bunul referitor la care se invoca dreptul de retentie, sa fie proprietate a exclusiva a celui ce este debitorul detinatorului, cât priveste cheltuielile pretinse. d) lucrul trebuie sa fie un bun corporal mobil sau imobil aflat in stapânirea retentorului.

Natura juridica a dreptului de retentie Fiind un drept real imperfect, dreptul de retentie este o garantie pasiva, in sensul ca nu confera prerogativa urmaririi bunului În mâna altei persoane, incetând in momentul deposedarii voluntare a retentorului. Dreptul de retentie are un caracter absolut, fiind opozabil tuturor, pe când exceptia de neexecutare a contractului are caracter relativ, izvorând dintr-un contract sinalagmatic. Efectele dreptului de retentie Facultatea pe care o dobândeste creditorul aflat in posesia bunului de a refuza restituirea acestui a pâna la plata integrala a sumei datorate. Dreptul de retentie nu confera creditorului un drept de preferinta si nici de a se folosi de bun. Dreptul de retentie nu poate fi acordat in cazul in care actul juridic este lovit de nulitate absoluta si nici atunci când intrarea in detinerea materiala a bunului s-a facut printr-un act samavolnic ori ca urmare a savârsirii acestuia. Titularul dreptului de retentie nu poate invoca uzucapiunea, deoarece el are o simpla detentie precara a lucrului proprietatea debitorului. Stingerea obligatiilor

Cf. art. 1091 C. civ., mijloacele de stingere sunt : plata, novatia, remiterea voluntara, compensatia, confuziunea, pieirea lucrului, anularea sau rezolutiunea, prin efectul conditiei rezolutorii si prin prescriptie. - novatia nu este un mijloc de stingere a obligatiilor, ci un mod de transformare a acestora; - nulitatea si rezolutiunea nu duc la stingerea obligatiilor, deoarece atunci când ele opereaza duc la desfiintarea cu efect retroactiv a raportului obligational Însusi, ca si când acesta nici nu ar fi existat (desfiintare ex tunc). - prescriptia extinctiva nu duce la stingerea dreptului subiectiv de creanta, acesta continuând sa existe, ci numai la stingerea dreptului material la actiune Clasificarea modurilor de stingere a obligatiilor A. Dupa rolul vointei partilor cu privire la incetarea raportului juridic obligational, a) moduri voluntare de stingere a obligatiilor, care implica o manifestare de vointa a partilor, b) moduri de stingere a obligatiilor care opereaza în afara manifestarii de vointa a partilor, B. Dupa cum stingerea obligatiei a dus sau nu la realizarea creantei creditorului, se distinge între: a) moduri de stingere a obligatiilor care duc la realizarea creantei creditorului, cum sunt: compensatia, confuziunea, darea în plata;

b) moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei creditorului, cum sunt: remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de executare. Stingerea obligatiilor prin realizarea creantei Compensatia - un mijloc de stingere a doua obligatii reciproce si de aceeasi natura, existente între doua persoane, astfel încât fiecare este, concomitent, creditor si debitor al celeilalte. a) reprezinta un mod simplificat de executare obligatiilor, evitându-se plata dubla, pierderea de timp a

b) este privita ca un mijloc de garantare a realizarii creantei creditorului, Domeniul de aplicare - se pot stinge orice fel de obligatii indiferent de izvorul lor Cazurile in care nu opereaza compensatia unor creante reciproce, cazuri prevazute de an. 1147, astfel: a) când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar. b) când se pretinde restituirea unui depozit neregulat, format din bunuri fungibile, care au fost consumate de catre depozitar c) când creanta este insesizabila, cum este cazul pensiei de intretinere. d) compensatia nu opereaza nici in dauna drepturilor dobândite de alte persoane,

Felurile compensatiei 1. Compensatia legala - compensatia se opereaza de drept, în puterea legii, si chiar când debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc în momentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la concurenta cotitatilor lor respective A. Conditii: a) obligatiile sa fie reciproce, adica sa fie între aceleasi persoane, b) creantele sa aiba ca obiect bani sau bunurifungibile de aceeasi natura (art. 1145 C. civ c) creantele ce urmeaza a se compensa sa fie certe, adica existenta lor sa nu fie contestata d) creantele reciproce safie lichide respectiv determinata cu exactitate valoarea lor. sa fie

e) creantele reciproce sa fie exigibile, adica sa fie ajunse la scadenta. Compensatia vafi rezolvita (desfiintata), daca partile au facut acte incompatibile cu stingerea prin compensatie a datoriilor reciproce, Efecte - Compensatia legala stinge creantele reciproce la fel ca si plata, art. 1144 C. civ. dispunând: "cele doua datorii se sting reciproc în momentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la concurenta cotitatilor lor respective".

2. Compensatia conventionala Compensatia conventionalâ este aceea care opereaza prin acordul de vointa al pârtilor. Se recurge la aceasta compensatie în cazul în care nu sunt întrunite conditiile pentru a putea opera compensatia, iar partile au interes sa stinga obligatiile reciproce între ele. 3. Compensatia judecatoreasca - opereaza în temeiul unei hotarâri judecatoresti definitive, în cazul în care unul dintre creditorii reciproci se adreseaza instantei de judecata, cu toate ca datoriile reciproce nu sunt lichide De asemenea compensatia judecatoreasca opereaza atunci când creditorul cheama în judecata pe debitor pentru a-si executa obligatia, iar acesta la rândul sau formuleaza cerere reconventionala, prin care solicita obligarea creditorului reclamant la plata unor despagubiri. Renuntarea la compensatie Partile pot renunta la efectele compensatiei împlinite. Prin urmare, daca una dintre parti plateste, în deplina cunostinta de cauza, o datorie compensata, ea este în drept sa pretinda plata de la debitor. Se considera deci ca si cum compensatia nu ar fi operat. Caz de renuntare tacita la compensatie: atunci când debitorul accepta pur si simplu ca creditorul sa cesioneze creanta unui tert.

Confuziunea - modul de stingere a unei obligatii, care consta în întrunirea în aceeasi persoana, atât a calitatii de debitor, cât si a calitatii de creditor, în cadrul aceluiasi raport obligational. Art. 1154 C. civ Este, de exemplu, cazul creditorului care-l mosteneste pe debitor sau invers, sau când intervine o cesiune de creanta între creditor si debitor. Domeniul de aplicare - Confuziunea se poate aplica tuturor obligatiilor, indiferent de izvorul lor. În cazul persoanelor fizice se întâlneste în special în cazul succesiunii Efecte - Confuziunea nu este în sine un mod de stingere a obligatiilor. Nu se poate spune ca datoria se stinge prin con fuziune, cum se stinge prin plata sau prin compensatie. Confuziunea se produce fara sa existe nici o prestatie proprie sau' fictiva. Confuziunea stinge raportul obligational, cu toate accesoriile si garantiile sale, ceea ce inseamna ca va fi eliberat si garantul personal, respectiv fidejusorul. În cazul obligatiilor solidare, daca confuziunea se produce între creditor si unul dintre codebitorii solidari, creanta se va stinge numai pentru partea acestuia Confuziunea înceteaza atunci când a încetat cauza care a provocat-o, urmând ca efectele confuziunii sa se

desfiinteze si sa renasca vechea obligatie, deoarece confuziunea nu este o cauza propriu-zisa de stingere a obligatiilor, ci mai ales o piedica în executarea ei.. Darea în plata - operatia juridica prin care debitorul executa catre creditorul sau o alta prestatie decât aceea la care s-a obligat la Încheierea raportului juridic obligational. Este de exemplu cazul in care in loc de o suma de bani se preda un lucru cu o valoare echivalenta. Darea în plata (datio in solutum) se poate face numai cu acordul creditorului, Darea în plata se aseamana cu novatia prin schimbare de obiect, dar exista si deosebiri a) novatia opereaza prin conventia partilor încheiata înainte de plata, iar la darea în plata conventia partilor intervine în momentul efectuarii platii; b) novarea este un mod de transformare a obligatiilor, pe când darea în plata este un mod de stingere a obligatiilor. La darea în plata conventia intervine în momentul efectuarii platii. Esential este ca înainte de predarea lucrului are loc un acord privind remiterea-primirea unui alt bun. Faptul primirii de catre creditor a bunului fara se opuna nu are alta semnificatie decât a unui acord prealabil tacit. Efecte

Darea in plata opereaza ca o varianta a platii, producând, in principiu, aceleasi efecte ca si aceasta, respectiv stingerea obligatiei cu toate accesoriile si garantiile sale. Daca prestatia initiala a avut o valoare mai mare, debitorul va fi obligat la plata unei suite, in caz contrar fiind considerata o liberalitate (iertare partiala de datorie). Daca noua prestatie consta intr-un bun individual determinat, cel care face plata trebuie sa fie proprietarul bunului. Daca creditorul primeste de buna voie un imobil sau un alt lucru in plata datoriei principale, fidejusorul ramâne liberat, chiar când creditorul a fost evins de acel lucru, prin urmare, garantia obligatiei vechi nu se mentine. Stingerea obligatiilor creditorului prin nerealizarea creantei

Remiterea de datorie - mod voluntar de stingere a obligatiilor care consta in renuntarea cu titlu gratuit de catre creditor la valorificarea creantei pe care o are fata de debitorul sau . Se realizeaza pe baza unui acord de vointe intre creditor si debitor, data la care va inceta raportul obligational. Conditiile remiterii de datorie Remiterea de datorie apare ca un contract cu titlu gratuit, ceea ce implica intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau. De asemenea trebuie sa îndeplineasca

toate conditiile de validitate ale contractelor, prin urmare creditorul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune. Atunci când se face prin acte între vii, remiterea de datorie constituie o donatie indirecta Remiterea de datorie nu are valoare daca nu a fost acceptata de catre debitor. Daca debitorul decedeaza înainte de a accepta oferta de remitere de datorie, aceasta devine caduca si nu trece asupra mostenitorilor. Proba remiterii de datorie Remiterea de datorie fiind un contract este supusa dreptului comun privind proba actelor juridice. Doua prezumtii de remitere de datorie si anume: a) când creditorul înmâneaza voluntar debitorului însusi titlul original al creantei sale, care este un înscris sub semnatura privata, opereaza o prezumtie absoluta,juris et de jure, de liberare de datorie; b) când creditorul inmâneaza voluntar debitorului titlul original constatator al creantei sale, care este un inscris autentic sau copia legalizata a unei hotarâri judecatoresti investita cu formula executorie, opereaza o prezumtie relativa, juris tantum, de liberare de datorie. Efectele remiterii de datorie Remiterea de datorie stinge atât obligatia principala, cât si obligatiile accesorii si garantiile care o insotesc

Remiterea de datorie facuta unuia dintre codebitorii solidari libereaza si pe ceilalti, Remiterea de datorie facuta unuia dintre fidejusori nu libereaza pe debitorul principal. Imposibilitatea fortuita de executare - Obligatia se poate stinge si prin faptul ca executarea a devenit imposibila datorita cazului fortuit sau fortei majore, independent de culpa debitorului. Debitorul este liberat prin interventia cazului fortuit sau fortei majore, daca pieirea obiectului obligatiei a avut loc fara culpa debitorului si înainte de punerea sa în întârziere. Daca a fost pus în întârziere, debitorul va fi liberat numai daca va face dovada ca lucrul ar fi pierit chiar daca s-ar fi aflat la creditor. Daca bunul piere în întregime, obligatia se va stinge integral, iar când bunul piere partial, obligatia se va stinge în masura pierderii bunului.În cazul în care bunul a fost furat, cel ce l-a sustras nu este liberat de obligatia de restituire a pretului, indiferent de cum acesta a pierit sau sa distrus. Domeniul de aplicare - Imposibilitatea fortuita de executare poate privi obligatiile de a da un bun individual determinat, de a face si de a nu face.

Daca pieirea bunului a avut loc din culpa unui codebitor solidar sau dupa ce acesta a fost pus în întârziere, ceilalti codebitori nu vor fi exonerati de raspundere. Pieirea fortuita a bunului exonereaza de raspundere atât pe debitor, cât si pe fidejusor, dar când pieirea bunului s-a datorat din culpa debitorului, fidejusorul nu va fi liberat. Conditii a) pieirea obiectului obligatiei sa se fi produs independent de orice culpa a debitorului; b) pieirea bunului care constituie obiectul derivat al raportului juridic sa se fi produs mai înainte ca debitorul sa fi fost pus în întârziere. Efecte - Daca sunt îndeplinite conditiile aratate, imposibilitatea fortuita de executare va duce la stingerea obligatiei, împreuna cu accesoriile si garantiile sale, Când imposibilitatea fortuita de executare este temporara, debitorul va fi obligat la executare dupa ce aceasta devine posibila, practic obligatia nestingându-se, ci numai suspendându-se executarea ei