Structura anatomofunctionala a tubului digestiv subdiafragmatic

CURS 2

16.10.2012

Tubul digestiv subdiafragmatic si in general tubul digestiv are o structura unitara de-a lungul segmentelor sale. Este format din 4 tunici care dinspre exterior spre interior sunt reprezentate de catre tunica seroasa sau peritoneala, tunica musculara, tunica submucoasa si tunica mucoasa. Exceptie de la aceasta structura fac jejuno-ileonul care intre tunica seroasa si cea musculara prezinta o tunica subseroasa care favorizeaza sutura peretelui intestinal dupa interventia chirurgicala, de asemenea exceptie face rectul care in 2/3 superioare are o tunica seroasa, iar in 1/3 inferioara o tunica fibroasa. Tunica seroasa La nivelul stomacului seroasa peritoneala acopera atat fata anterioara cat si fata posterioara. Peritoneul fetei anterioare apartinand cavitatii peritoneale mari, iar cel al fetei posterioare bursei omentale. Peritoneul fetei anterioare acopera pe toata fata stomacul, continuandu-se superior cu peritoneul care acopera esofagul abdominal, la nivelul micii curburi cu omentul mic, iar la nivelul curburii mari cu epiploanele gastrosplenic si gastrocolic(omentul mare), inferior se continua cu peritoneul care acopera bulbul duodenal. Fata posterioara a stomacului nu este acoperita de peritoneu la nivelul ligamentului gastrofrenic. La nivelul duodenului peritoneul acopera de jur imprejur numai prima portiune a duodenului la nivelul bulbului duodenal. Aceasta portiune a duodenului din aceasta cauza este mobila. Superior se continua cu peritoneul ce contribuie la formarea omentului mic, iar inferior cu partea dreapta a omentului mare. Restul duodenului este acoperit de peritoneu numai pe fata anterioara, fiind retroperitoneal si ii deosebim 2 segmente: supramezocolic si submezocolic. In regiunea supramezocolica peritoneul se continua supero-lateral cu peritoneul parietal posterior care acopera rinichiul drept, medial cu peritoneul care acopera capul pancreasului, iar inferior cu peritoneul care reprezinta foita superioara a mezocolonului transvers. Aderenta peritoneului se face prin intermediul fasciei supramezocolice a lui Fredet. In spatiul mezentericocolic drept superior peritoneul duodenal se continua cu foita inferioara a mezocolonului transvers, la stanga cu foita dreapta a mezenterului. In spatiul mezentericocolic stang superior peritoneul se continua cu foita inferioara a mezocolonului transvers, la dreapta cu foita stanga a mezenterului, iar la stanga cu peritoneul parietal posterior. La nivelul portiunii ascendente, a unghiului duodeno-jejunal si partial la nivelul portiunii terminale a celui de-al treilea segment al duodenului se formeaza asa numitele funduri de sac sau recesuri duodenale pe la nivelul carora se pot produce hernii. Aceste recesuri se produc fie printr-un defect de acolare a mezoului primitiv, exces sau lipsa, fie prin ridicarea peritoneului de catre vasele sangvine sau chiar ambelor cauze. Recesul duodenal superior(foseta duodenala superioara) Este produs de catre plica duodenala superioara fiind determinata de vena mezenterica inferioara si acest reces este situat intre partea superioara a duodenului IV si vena mezenterica inferioara. Recesul duodenal inferior este produs de plica duodenala inferioara si dupa Toma Ionescu este avascular, iar dupa Lushcka se datoreaza unei plici duodenale inferioare produsa de artera colica stanga superioara. Este situat intre duoden IV, artera colica stanga superioara si vena mezenterica inferioara. Recesul duodeno-jejunal superior descris de Toma Ionescu, este situat intre flexura duodeno-jejunala, mezocolonul transvers si artera mezenterica superioara fiind produs de plica duodeno-mezocolica. Recesul duodeno-jejunal inferior descris de Turnescu si care se mai numeste si foseta mezenterico-parietala a lui Broesicke este produs de plica duodenala jejunala fiind situat inferior de unghiul ascutit dintre duodenul ascendent si prima ansa jejunala. Recesul paraduodenal descris de catre Landzert ar avea doua cauze: arterial si venos. Hushcke descrie foseta duodeno-jejunala formata din recesurile duodenal superior, duodenal inferior si paraduodenal venos. Recesul retroduodenal-indaratul unghiului dintre duoden III si duoden IV, numit si inferior, descris de Toma Ionescu si se datoreaza lipsei de acolare a mezoului primitiv. Exista si un reces retroduodenal descries de catre Gruber Landzert situat posterior unghiului duodeno-jejunal. 1

duodenul III. vasele genitale drepte. In radacina mezenterului se gasesc vasele mezenterice superioare(artera si vena). trecand succesiv peste aorta abdominala. extremitatea sa superioara incepand la 2-3 cm lateral de corpul vertebrei L2. La nivelul colonului ascendent si descendent peritoneul acopera pe ambele fete aceste segmente ale colonului si le fixeaza la peretele posterior printr-un ligament foarte scurt. Radacina mezocolonului transvers incruciseaza duodenul II descendent. iar foita sa stanga formeaza la nivelul marginii ansei intestinale un reces mezentericoenteric. este scurt de la nivelul unghiului colic drept(subhepatic) la marginea mediala a duodenului II descendent. Mezenterul la nivelul radacinii prezinta o lungime de 10-20 cm si radacina sa nu este rectilinie ci are o forma de S italic. numit si campul prearterial. are o grosime de 1 mm si intre cele 2 radacini ale mezosigmoidului Toma Ionescu descrie foseta intersigmoidiana. ureterul stang si plexul presacrat. La nivelul colonului transvers cele 2 foite care inconjoara colonul transvers se unesc posterior si formeaza mezocolonul transvers ce fixeaza acest segment al colonului la peretele abdominal posterior. unde se termina. iar intre foitele mezenterului se gasesc ramurile acestor artere. restul de 1/5 reprezinta segmentul drept sau distal al mezenterului. Prezinta si 2 fete/foite: foita superioara si dreapta corespunde colonului ascendent si transvers. el in aceasta portiune fiind ferm. care are raporturi anterior cu ansele intestinale. La acest nivel peritoneul este ridicat de catre vasele sangvine si acestea determina aparitia unor repliuri. cele mai cunoscute fiind herniile retrocecale sau herniile lui Rieux. iar foita inferioara si stanga corespunde spatiului mezentericocolic stang. descrisa de catre Toma Ionescu. luand o directie oblica infero-lateral dreapta. iar posterior cu artera iliaca comuna stanga si bifurcatia sa in arterele iliaca interna sau hipogastrica si iliaca externa cu vena iliaca comuna stanga si un segment scurt din venele sale de origine. numit si post arterial. corespunzand terminarii fasciei de acolare Toldt stanga. Peritoneul are comportari deosebite la nivelul colonului transvers si al colonului sigmoid. motiv pentru care acest segment al colonului transvers este fix si este mai lung in restul colonului transvers. trece pe fata anterioara a capului pancreasului. iar posterior vasele iliace stangi. 2 . Radacina oblica sau secundara se intinde intre vasele iliace comune stangi si psoasul stang. vena cava inferioara. care este infiltrat cu grasime numai in marginea intestinala si are un numar redus de arcade arteriale. astfel artera cecala anterioara formeaza un repliu mezentericocecal. foseta ileoapendiculara dispusa intre repliul mezentericocecal si mezoapendice. care prezinta o margine posterioara corespunzatoare radacinii sale si o margine anterioara care in apropierea anselor intestinale se bifurca fiecare foita acoperind fata corespunzatoare a ansei. proximal. artera apendiculara formeaza mezoapendicele.Intestinul mobil(jejuno-ileonul) Fixat la peretele abdominal posterior de catre mezenter. ureterul drept. ureterul stang si vasele genitale stangi. Mezenterului I se descriu 2 segmente: un segment stang. Marginea anterioara a mezenterului ajunsa la nivelul ansei intestinale trece direct pe fata posterioara a ansei. la peretele abdominal posterior si mezocolonul pelvin sau mezosigmoidul prezinta 2 radacini: radacina primitiva care este verticala. La nivelul colonului sigmoid il fixeaza pe acesta.Coalescenta peritoneului se realizeaza prin intermediul fasciilor lui Toldt dreapta. numita primitiva deoarece este situata pe directia mezoului dorsal primitiv si se intinde de la promontoriu la S3. indreptandu-se spre articulatia sacro-iliaca dreapta la 5-6 cm de linia mediana. In foseta intersigmoidiana pe unde se pot produce hernii se poate introduce indexul mainii drepte si anterior avem peritoneul cu arterele sigmoidiene. La nivelul sigmoidului seroasa este subtire. aceste repliuri determina aparitia unor fosete pe unde se pot produce hernii. infiltrat cu grasime si prezentand multiple arcade arteriale. care reprezinta 4/5 din mezenter. Mezocolonul transvers are intre 10-20 cm si la nivelul unghiurilor colice 2-3cm. Aceste fosete sunt reprezentate de: foseta ileocecala anterioara dispusa intre unghiul ileocecal si repliul mezentericocecal. deasupra unghiului duodeno-jejunal si se termina pe fata inferioara a diafragmului sub splina unde are raporturi cu ligamentul freno-colic stang. respectiv stanga. La nivelul cecoapendicelui. vasele iliace drepte. peritoneul acopera cele 2 organe de jur imprejur. dens. gasindu-se in spatiul mezentericocolic drept. acestea fiind mobile in interiorul celor 2 foite(anterioara si posterioara) ale peritoneului.

precum si o serie de adancituri numite cripte la nivelul carora se deschid glandele gastrice. La nivelul duodenului fibrele circulare formeaza sfinctere: un sfincter bulbo-duodenal. formand asa numitele plici longitudinale mediala. Pe colonul sigmoid una este anterioara. Lateral de sfincterul extern se gaseste grasimea foselor ischiorectale. acesta este depasit in inaltime de cel neted. Tunica submucoasa este formata din tesut conjunctiv lax ce cuprinde in grosimea sa vase de sange. La nivelul jejuno-ileonului nu prezinta caractere particulare. La nivelul jonctiunii eso-gastrice sfincterul este slab reprezentat anatomic si astfel se explica frecventa regurgitatiilor. iar la femeie pe fata posterioara a uterului formand recesul recto-uterin al lui Douglas. care determina formarea unor vacuole. Mucoasa stomacului prezinta si ridicaturi de 2-4mm numite ridicaturi mamelonate. La nivelul colonului fibrele circulare sufera condensari din loc in loc care determina ingustari ale lumenului ce fac ca la examen radiologic baritat sa se capete o imagine caracteristica numita in smochine pe o ata. La nivelul stomacului are o grosime mai mica 1mm la cardia si mai mare la pilor 2mm.La nivelul rectului exista la exterior o teaca serofibroasa. lateral lamele sacrorectogenitopubiene. transvers si descendent si de 2 la nivelul colonului sigmoid si care sunt numite tenii musculare. Tunica musculara este formata din fibre musculare netede cu dispozitie longitudinala la exterior si circulara la interior. toate acestea dispar atunci cand stomacul se umple cu alimente. Fibrele circulare la nivelul stomacului determina la continuitatea cu duodenul formarea unui sfincter-sfincterul piloric. Cand trec de pe colonul ascendent pe cel transvers ele isi schimba orientarea: cea libera devine postero-inferioara. De la nivelul stomacului pana la rect epiteliul mucoasei gastrice este cilindric unistratificat. filete nervoase. Inferior lui se gaseste sfincterul anal extern care este striat. iar spre duoden este vertical. La formarea sa contribuie posterior aponevroza presacrala. Intre 2 ingustari determinate de fibrele circulare apar dilatatii ale colonului-haustre. una postero-mediala sau tenia mezocolica. de culoare alb-rozie. iar corionul la nivelul 3 . La nivelul micii curburi mucoasa este neteda. Fibrele oblice ale stomacului pornesc de la asa numita incizura cardiala si se raspandesc oblic inferior dar numai pe portiunea verticala a stomacului. respectiv laterala. iar la femeie de catre aponevroza sau septul rectovaginal. Teaca fibroasa a rectului este formata in 1/3 inferioara din fibre colagene. In grosimea structurii tunicii musculare se gaseste plexul lui Auerbach. decat la terminarea ultimei anse ileale care la deschiderea sa in cec prezinta sfincterul ileo-cecal. La nivelul colonului musculatura longitudinala prezinta condensari care pornesc de la nivelul cecului si sunt in numar de 3 pe colonul ascendent. iar cea postero-superioara devine mezocolica. formand recesul recto-vezical a lui Douglas. intre cele 2 curburi dispozitia fibrelor longitudinale este mai rara. iar anterior la barbat de aponevroza lui Denon Viliers. Aparatul sfincterian cuprinde si un set intersfincterian care se formeaza ca urmare a intalnirii fibrelor longitudinale ale rectului cu fibrele muschiului ridicator anal. cea anterioara devine omentala. medio-duodenal supravaterian a lui Kapandji. care dinspre stomac are forma unei pante dulci. iar lateral el se reflecta mai sus determinand formarea asa numitelor uluce pararectale ale lui Waldayer. una postero-laterala numita tenia omentala. La nivelul portiunii terminale a rectului fibrele circulare formeaza sfincterul anal intern care este involuntar. Prezinta o serie de pliuri longitudinale unite intre ele prin pliuri oblice si transversale. Anterior peritoneul care acopera rectul la barbati se rasfrange pe fata posterioara a vezicii urinare. Pe marea si pe mica curbura fibrele longitudinale determina pliuri ale mucoasei si prezinta o condensare mai mare. acoperindu-l numai in ¼ sa superioara si mediala interna. inervatia sa fiind antagonica cu cea a peretelui rectal. cele 2 plexuri fiind raspunzatoare de automatismul intestinal. medio-duodenal subvaterian a lui Ochsner si tertio-duodenal al lui Albot. peritoneul formand tunica seroasa numai in 2/3 superioare pe fata anterioara. elastic si din fibre musculare netede. cu inervatie vegetativa. Aceste tenii au aceeasi dispozitie pe colonul ascendent si descendent. vase limfatice. ceea ce favorizeaza alunecarea usoara a bolului alimentar si acest segment este cunoscut sub numele de Magen Strasse(soseaua stomacului). cealalta posterioara pentru ca la nivelul rectului fibrele longitudinale sa fie intr-un strat continuu. Acest sfincter este puternic si se intinde pe o lungime de 2-3 cm avand o grosime de 5-8 mm. fiind una anterioara numita tenia libera. iar in grosimea tunicii mucoase plexul nervos al lui Meissner. exceptie face stomacul care prezinta si o tunica cu fibre oblice si canalul anal care prezinta si un sfincter extern striat. Tunica mucoasa este caracteristica fiecarui segment al tubului digestiv.

Aceste valvule ale lui Houston au rolul de a imprima o miscare spiroida bolului fecal. mijlocie situata pe peretele opus celei superioare la 11 cm de orificiul anal si inferioara la 8 cm de orificiul anal situata pe acelasi perete cu cea superioara. La nivelul papilei duodenale mari poate exista fie un orificiu. venula. La nivelul duodenului si a jejuno-ileonului mucoasa prezinta prelungiri care au rolul de a mari suprafata de contact a mucoasei cu continutul alimentar favorizand absorbtia intestinala. Vilozitatile intestinale sunt destul de numeroase 1000/cm patrat dem ucoasa. orificiile Wirsung si Santorini. arteriola. 4 . avand o forma aproximativ conoida si acoperita de o prelungire de valvula coniventa numita capison. in portiunea suprafateriana sunt glandele duodenale ale lui Brunner. conuri si o vilozitate are la suprafata un epiteliu unistratificat.stomacului prezinta o serie de glande care sunt de 2 feluri: glande exocrine(fundice. La nivelul jonctiunii esogastrice exista un repliu de mucoasa numit si valvula lui Gubarow care este insuficienta pentru a se opune unui reflux gastroesofagian. Puternica este valvula pilorica. Mucoasa intestinala este bogata in formatiuni limfoide. la 3-4 cm de jonctiunea recto-sigmoidiana.prelungirile mucoasei poate sa ajunga la 30m patrati. La nivelul rectului-mucoasa rectului pelvin este diferita de mucoasa rectului perineal. La duoden se gasesc in mucoasa numeroase glande duodenala. La nivelul duodenului mucoasa duodenala prezinta 2 elemente caracteristice: papilele duodenale mare si mica. cele mijlocii sunt ovalare. filete nervoase si cateva fibre musculare care realizeaza asa numitul muschi al lui Brucke si care prin contractia lor au rolul de a impinge substantele absorbite din lumenul intestinal in circulatie. Cele 2 papile-repliu de mucoasa care reprezinta o valvula coniventa cu o lungime de 8-10mm. iar in axul sau prezinta intr-o atmosfera de tesut conjunctiv lax vase de sange. latime de 7 mm. nu prezinta valvule conivente. glande endocrine care secreta gastrina. glucagon. pilorice si antrale-secreta sucul gastric). Plicile lui Kerkring sunt in numar de 800-900 cu o lungime de 5-6 cm si o inaltime de 6-8mm. de la 15-18mm pana la chiar 10-12 cm. iar cele mari sunt alungite. in cazul in care ampula lui Vater care prezinta o dilatatie principala(sfincterul lui Oddi) a canalului pancreatic principal si a canalului coledoc. in schimb prezinta numeroase glande mucoase care au rolul de a favoriza alunecarea continutului spre canalul anal. insa la duoden nu intalnim placile Peyer. care sunt dispuse la nivelul celor 2 orificii existente la acest nivel. dimensiunile fiind foarte variabile. Placile Payer mici sunt rotunde. la locul de unire al peretelui posterior cu cel medial al duodenului. vilozitati intestinale in nr mai redus la nivelul duodenului si numeroase formatiuni limfoide. Papila duodenala mica are 2-3mm si este situata la 2-3 cm deasupra papilei duodenale mari.care prin formatiunile. Se prezinta sub mai multe forme. adica asa numitele placi Payer in numar de 15-20. De-a lungul tubului digestiv in patura subglandulara a mucoasei a corionului exista fibre musculare netede care alcatuiesc asa numita musculara a mucoasei(muscularis mucosae). La nivelul rectului pelvin se remarca prezenta a trei valvule dispuse spiralat numite valvulele lui Morgagni sau valvulele lui Houston. de forma unei palnii. iar in portiunea subfateriana si in jejuno-ileon glandele intestinale ale lui Lieberkuhn. creste. Prezinta o prelungire inferioara numita fraul papilei duodenale mari. lame. foliculii limfatici gasinduse sub 2 feluri: solitari sau formand o masa comuna. are un orificiu la nivelul caruia se deschide canalul pancreatic accesor al lui Santorini. La nivelul jejuno-ileonului mucoasa realizeaza o suprafata de 10-15m patrati. Ele sunt una superioara. un vas limfatic dispus central si se numeste chilifer central. La nivelul colonului mucoasa nu mai prezinta vilozitati intestinale. Acestea sunt reprezentate prin valvulele conivente sau plicile lui Kerkring.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful