Uleiuri vegetale 
 
      
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Centrul  Român  pentru  Promovarea  Comerțului   şi   Investiții lor  St răine 
POTENȚIALUL  DE  EXPORT  AL  ROMÂNIEI 


Studiul  Potențialul  de  export  al  României:  ULEIURI  VEGETALE  aparține  colecției 
Produse româneşti pentru piețe externe ‐ lucrări de analiză de piață pentru evaluarea 
posibilităților de dezvoltare a exporturilor româneşti pe piața internațională. 
Lucrările  urmăresc  să  pună  în  evidență  dimensiunea  şi  structura  cererii  de  import 
pentru  produsele  româneşti  pe  aceste  piețe  şi,  după  caz,  condițiile  preferențiale  de 
acces  pe  piață  pentru  produsele  comunitare,  stabilite  de  Uniunea  Europeană  în 
relațiile comerciale cu terțe țări. 
Evidențierea  potențialului  de  export  al  României  pentru  aceste  produse  s‐a  realizat 
pe  baza  prelucrării  şi  interpretării  celor  mai  recente  date  şi  informații  de  comerț 
exterior  publicate  de  instituții  naționale  şi  internaționale  de  profil,  constituind 
rezultatul unei cercetări de piață cu precădere de tip statistic. 
Lucrarea  se  adresează  factorilor  de  decizie  implicați  în  elaborarea  strategiei  de 
dezvoltare a relațiilor comerciale externe ale României, precum şi mediului de afaceri 
şi IMM‐urilor din țara noastră, caracterul orientativ al informațiilor fiind un punct de 
plecare  pentru  fundamentarea  deciziei de  diversificare  a  ofertei  de  export  pe  piețele 
existente şi de pătrundere pe noi piețe de desfacere pentru produsele româneşti. 
Studiul poate fi vizualizat la www.romtradeinvest.ro.  
© Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine, 2012 
 
Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, înregistrată într‐un sistem 
de  redare  sau  transmisă  în  orice  formă sau  prin  orice  mijloace,  electronice,  electrostatice,  bandă  magnetică, 
mecanică,  fotocopiere  sau  de  altă  natură,  fără  permisiunea  prealabilă  în  scris  din  partea  Centrului  Român 
pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine. 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine ▫ Romania Trade and Invest 
Direcția Analize Piață ‐ Publicații  
Autor: 
Simona Penciu 
Coordonator: 
Alina Beldescu                     
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine  




CUPRINS 
 
 
 
  CAPITOLUL I. Producția de uleiuri vegetale 
1.1.  Producția mondială de uleiuri vegetale  1
1.2.   Producția de uleiuri vegetale în România. 
Industrializarea uleiurilor vegetale. 
5
1.3.  Legislația națională în sectorul de uleiuri vegetale  10
1.4.  Legislația comunitară în sectorul uleiurilor vegetale  14
1.5.  Măsuri de susținere a sectorului de uleiuri vegetale în anul 2012  14
1.6.  Producători de uleiuri vegetale  16
   
  CAPITOLUL II. Potențialul de export al României la uleiurile vegetale 
2.1.  Comerțul exterior al României cu uleiuri vegetale  17
2.2.  Poziționarea României pe piața internațională a uleiurilor vegetale  19
2.3.  Piețe cu potențial de absorbție pentru exporturile de uleiuri vegetale ale 
României. Taxe vamale aplicate la importurile de uleiuri vegetale originare  
din Uniunea Europeană. 
23
   

Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   1
 
 
 
Capitolul I. Producția de uleiuri vegetale 
 
 
1.1. Producția mondială de uleiuri vegetale 
Ulei de floarea soarelui
1
 
Ca sursă de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea‐soarelui ocupă locul al patrulea, după soia, palmier 
şi  rapiță.  Uleiul  din  floarea  soarelui  este  un  amestec  de:  95%  trigliceride  (formula  CxHyOz)  şi  5% 
acizi graşi liberi. Este un ulei semisicativ caracterizat printr‐un indice de iod de 132 şi o aciditate de 
0,05. El nu conține poluanți periculoşi cum sunt: benzen, plumb sau metale grele. 
Semințele de floarea‐soarelui conțin 33‐56% ulei, cu valoare alimentară ridicată, conferită de prezența 
acizilor graşi nesaturați, reprezentați în cea mai mare parte de acizii linoleic (44‐75% ,conținut ridicat) 
şi oleic (14‐43%, nivel mediu), dar şi de existența a mai puțin de 15% acizi graşi nesaturați (mai ales 
palmitic  şi  stearic)  şi  de  lipsa  aproape  totală  a  acidului  linilenic  (urme  ‐  0,2%),  fapt  ce‐i  conferă 
stabilitate şi capacitate îndelungată de conservare. 
Caracteristicile fizice ale uleiului din floarea soarelui:  densitatea la 20 grade= 0,92; vâscozitate (CST) 
la  20  grade  =  55‐61;  punctul  de  fuziune  =  ‐16  grade;  punctul  de  rupere  =  ‐5  grade;  PCI  (Kcal/kg)  = 
9032;  Funcția  nutritivă  a  uleiului  de  floarea‐soarelui  este  sporită  de  prezența  unor  provitamine  a 
vitaminelor  liposolubile  A,  D,  E,  fosfatidelor  ca  şi  a  vitaminelor  B4,  B8, K.  Uleiul  mai  conține  steroli 
(aproximativ 0,04 %) şi tocoferoli (fracțiune antioxidantă a uleiului vegetal, cca. 0,07%). 
Capacitatea  energetică  (8,8  calorii  /gulei)  şi  gradul  de  asimilare  ridicat,  situează  uleiul  de  floarea‐
soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului.  
Uleiul  de  floarea  soarelui  este  de  culoare  galbenă,  gust  dulce,  fin,  foarte prețios  şi  sănătos,  cu  un 
bogat  conținut  în  vitamina  E,  mai  mare  decât  în  orice  alt  ulei  vegetal,  o  combinație  de  acizi 
monosaturați  şi  polisaturați  cu  un  nivel  scăzut  de  grăsimi.  Se  utilizează  în  alimentația  umană  (ulei 
(rafinat)  pentru  prepararea bucatelor),  hrana  animalelor  (şroturi  rezultate  în  urma  procesării), 
domeniu industrial (uleiuri, combustibili, etc.). Semințele presate la rece ne oferă un ulei bun în scop 
culinar, în cosmetică şi industrial. Amplitudinea auto‐inflamării = 30. 
Uleiul rafinat de floarea‐soarelui se foloseşte, în principal, în alimentație, în industria margarinei şi a 
conservelor.  Produsul  este  folosit  şi  în  industrie  pentru producerea  lacurilor  speciale  şi  a  răşinilor, 
precum  şi  în  pictură.  Fosfatidele  şi  lecitina  extrase  din  uleiul  de  floarea‐soarelui,  sunt  utilizate  în 
industria alimentară, panificație, patiserie, în prepararea ciocolatei şi a mezelurilor. 
Uleiul  de  floarea‐soarelui  poate  fi  folosit  după  esterificare,  sub  formă  de biocombustibil  (biodiesel), 
având  un  indice  de  evaporare  aproape  zero,  siguranță  în  păstrare  (punctul  de  aprindere  este  de 
215°C,  comparativ  cu  770°C  pentru  motorină)  şi  conține  între  10‐15%  oxigen,  ceea  ce  duce  la 
ameliorarea combustiei şi la diminuarea nivelului poluării. 
 
 
 

1
http://www.scribd.com.
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   2
 
Potrivit  FAOSTAT,  România  a  ocupat  locul  15  în  topul  producătorilor  mondiali  de  ulei  de 
floarea soarelui din anul 2010. 
 
Top  Țara 
Producția 
‐ tone ‐ 
  Total mondial  12.615.820 
1.  Ucraina  2.945.510 
2.  Rusia  2.619.610 
3.  Argentina  1.127.700 
4.  Turcia  645.707 
5.  Franța  592.000 
6.  Germania  458.500 
7.  Spania  356.806 
8.  China  348.497 
9.  SUA  321.300 
10.  India  301.100 
…     
15.  România  197.250 
         Sursa: FAOSTAT                                                                               
 
 
 
Ulei de semințe de in
2
  
Uleiul  din  semințe  de  in  spre  deosebire  de  uleiul  de  in  poate  fi  destinat  consumului  uman.  De 
fapt este  un  supliment  alimentar  foarte  popular.  Este  foarte  recomandat  pentru  starea  generală  de 
sănătate şi pentru hrănirea întregului corp, fiind considerat a fi cea mai bogată sursă a naturii de acizi 
graşi omega‐3, care sunt necesari pentru sănătatea aproape a tuturor sistemelor organismului. 
Uleiul din semințe de in conține acizi graşi esențiali omega‐6 şi omega‐9, vitamina B, potasiu, lecitină, 
magneziu, fibre, proteine,  zinc şi oferă, de asemenea, aproximativ 50% mai mult ulei omega‐3 decât 
se poate obține din uleiul de peste, dar fără gustul neplăcut de peşte. 
Potrivit  FAOSTAT,  în  anul  2010,  România  ocupa  locul  36  în  topul  țărilor  producătoare  de  ulei  de 
semințe de in la nivel mondial. 
 
Top  Țara 
Producția 
‐ tone ‐ 
  Total mondial  613.943 
1.  China  191.270 
2.  SUA  122.100 
3.  Belgia  98.300 
4.  India  47.000 
5.  Etiopia  44.900 

2
http://www.superalimente.ro.
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   3
Top  Țara 
Producția 
‐ tone ‐ 
6.  Germania  35.300 
7.  Canada  12.000 
8.  Brazilia  7.200 
9.  Italia  6.200 
10.  Egipt  5.300 
…     
36.  România  489 
         Sursa: FAOSTAT                                                                               
 
 
 
Ulei de porumb
3
 
Uleiul  de  porumb  se  obține  din  germeni  de  porumb  care  conțin  20‐30%  ulei  şi  rămân  de  la 
degerminarea porumbului pentru mălai, sau de la fabricarea amidonului, alcoolului etilic, etc. 
Procedeul aplicat este presarea şi extracția, urmate de rafinare. Uleiul din germeni de porumb rafinat 
are  proprietăți  senzoriale  superioare,  conținut  ridicat  de  acizi  graşi  esențiali,  fiind  încadrat  în  grupa 
produselor  dietetice,  deoarece  contribuie  la  reducerea  colesterolului  în  sânge;  în  acelaşi  timp  are  o 
aciditate libera scăzută (maxim 0,3% acid oleic) şi un conținut mic de apă şi substanțe volatile (maxim 
0,15%). 
Potrivit  FAOSTAT,  în  anul  2010,  România  ocupa  locul  43  în  topul  țărilor  producătoare  de  ulei  de 
porumb la nivel mondial. 
 
Top  Țara 
Producția 
‐ tone ‐ 
  Total mondial  2.312.244 
1.  SUA  1.124.500 
2.  China  230.432 
3.  Japonia  84.389 
4.  Brazilia  80.495 
5.  Africa de Sud  77.400 
6.  Italia  63.200 
7.  Belgia  60.300 
8.  Canada  54.300 
9.  Franța  51.200 
10.  Argentina  38.200 
…     
43.  România  500 
         Sursa: FAOSTAT                                                                               
 
 

3
http://www.scribd.com/doc/86909067/26/Uleiul‐de‐porumb.
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   4
 
Ulei de semințe de rapiță
4
 
Uleiul din semințe de rapiță a fost produs în secolul al 19‐lea ca lubrifiant pentru motoarele cu abur. 
Uleiul  are  un  gust  amar  din  cauza  nivelului  ridicat  de  acizi.  Canola  a  fost  produsă  tocmai  pentru  a 
reduce această cantitatea de acid, rezultând un ulei gustos.  
Uleiul de semințe de rapiță este o buna sursa de grăsimi poli si mono‐nesaturate, este cel mai sărac în 
grăsimi  saturate  dintre  toate  uleiurile.  Conține  de  zece  ori  mai  mulți  acizi  Omega  3  decât  uleiul  de 
măsline. Poate fi folosit la gătit la temperaturi foarte înalte. 
Conform  datelor  statistice  ale  FAOSTAT,  în  anul  2010,  România  a  ocupat  locul  27  în  topul 
producătorilor mondiali de ulei de semințe de rapiță. 
 
Top  Țara 
Producția 
‐ tone ‐ 
  Total mondial  22.527.177 
1.  China  5.320.500 
2.  Germania  2.889.050 
3.  Canada  2.496.400 
4.  India  2.284.000 
5.  Franța  1.808.900 
6.  Japonia  992.953 
7.  Polonia  930.600 
8.  Marea Britanie  813.500 
9.  Mexic  532.000 
10.  Belgia  522.600 
…     
27.  România  69.100 
         Sursa: FAOSTAT                                                                               
 
 
 
Ulei din boabe de soia
5
 
Se obține din boabe de soia ce conțin 16‐19 % ulei, prin procedeul extracției. 
In  faza  de  rafinare  a  uleiului  brut  de  soia,  rezultă  un  subprodus  de  la  desmucilaginare  ,  din  care  se 
separă  lecitina.  Uleiul  rafinat  de  soia  se  produce  în  două  tipuri:  tipul  A  si  tipul  B.  Tipul  A  este  de 
calitate  superioară,  cu  o  aciditate  mai  mică  (0,15%  acid  oleic)  şi  un  conținut  de  apă  sub  0,1%.  Uleiul 
de  soia  trebuie  păstrat  la  temperatură  scăzută,  deoarece  este  supus  fenomenului  de  reversiune 
(înainte  de  a  deveni  rânced  capătă  un  miros  de  peşte).  Acest  ulei  se  pretează  foarte  bine  la 
hidrogenare în vederea obținerii margarinei. 
Conform  datelor  statistice  ale  FAOSTAT,  în  anul  2010,  România  a  ocupat  locul  68  în  topul 
producătorilor mondiali de ulei de boabe de soia. 
 

4
http://www.apropo.ro; http://ro.wikipedia.org.
5
http://www.scribd.com
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   5
 
Top  Țara 
Producția 
‐ tone ‐ 
  Total mondial  39.761.851 
1.  China  9.069.800 
2.  SUA  8.771.500 
3.  Argentina  7.000.080 
4.  Brazilia  6.928.000 
5.  India  1.349.300 
6.  Germania  594.770 
7.  Spania  563.300 
8.  Japonia  467.707 
9.  Olanda  462.300 
10.  Mexic  365.940 
…     
68.  România  2.435 
         Sursa: FAOSTAT                                                                               
 
 
 
1.2. Producția de uleiuri vegetale în România 
Producția de uleiuri vegetale a României, în perioada 2006‐2010, a avut o evoluție oscilantă, efectele 
crizei economice mondiale din perioada 2008‐2009 afectând doar parțial evoluția producției. 
Conform  datelor  statistice  ale  FAOSTAT,  uleiul  de  floarea  soarelui  este  principalul  ulei  vegetal 
produs în România. Pentru uleiul de floarea soarelui valoarea maximă atinsă în perioada analizată a 
fost înregistrată în anul de bază 2006, când a atins 331.400 tone. 
În anul 2008 s‐a înregistrat cea mai scăzută producție de ulei de floarea soarelui (173.176 tone) ca apoi 
în anul 2009 să se redreseze (ajungând la 241.027 tone) ca apoi, în anul 2010, să scadă din nou (197.250 
tone). 
Uleiul de soia deşi promitea la începutul perioadei analizate având o producție de 45.600 tone aceasta 
a scăzut dramatic pe toată durata perioadei analizate, astfel în anul 2010 a ajuns la 2.435 tone. 
În perioada analizată (2006‐2010), uleiul de semințe de rapiță produs în România a înregistrat creşteri 
considerabile chiar în plină criză economică, în anul 2008 înregistrând cea mai mare cantitate produsă 
(88.557 tone), în creştere cu 444,7% față de anul anterior. În anii 2009 şi 2010 producția a scăzut uşor 
(la 74.298 tone şi respectiv 69.100 tone) dar s‐a menținut pe locul al doilea în topul uleiurilor vegetale 
produse de România. 
Producția  de  uleiul  de  porumb  a  avut  o  evoluție  constantă  (la  500  tone  pe  toată  perioada  analizată) 
nefiind afectat de criza economică şi de condițiile meteorologice nefavorabile. 
În  perioada  2006‐2010,  producția  de  ulei  de  semințe  de  in  a  crescut  timid  în  primi  doi  ani  de  la  123 
tone la 141 tone, apoi în anul de criză 2008 aceasta a scăzut la 61 tone. În anii 2009 şi 2010 producția a 
crescut considerabil, comparativ cu anul de bază, la 214 tone şi respectiv 489 tone. 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   6
 
Producția de uleiuri vegetale din România 
‐ tone ‐ 
  2006  2007  2008  2009  2010 
Ulei de floarea soarelui  331.400  256.956  173.176  241.027  197.250 
Ulei de in  123  141  61  214  489 
Ulei de porumb  500  500  500  500  500 
Ulei de rapiță  16.688  16.259  88.557  74.298  69.100 
Ulei de soia  45.600  48.136  29.704  6.385  2.435 
Sursa: FAOSTAT  
 
 
Industrializarea  uleiurilor vegetale 
6
 





Materii prime oleaginoase: 
‐ fructe: măsline, cocos, palmier, migdale, nuci, alune, castane, etc. 
‐ semințe: floarea‐soarelui, soia, rapiță, şofrănel, mac, susan, tomate, struguri, muştar, etc. 
‐ tuberculi: arahide 
‐ germeni: grâu, porumb, orez 





Recepția cantitativă şi calitativă 
‐ recepția cantitativă constă în cântărirea vagoanelor sau camioanelor sigilate, şi compararea valorii 
cu ce este prevăzut în fişa de facturare. 
‐ recepția  calitativă  constă  în  asigurarea  aprovizionării  cu  materii  prime  de  calitate,  şi  are  loc  în  2 
etape:  luarea  probelor  şi  analiza  probelor  (senzorială  şi  fizico‐chimică),  cu  limitele  umiditate 
max.11%, corpuri străine 4% şi semințe cu defecte 10%. 





Scopul curățirii 
Curățirea constă în separarea impurităților de semințele oleaginoase şi are loc în 2 etape: precurățirea 
şi postcurățirea, după cum urmează: 
‐ precurățirea  (înainte  de  depozitare):  constă  în  îndepărtarea  a  50%  din  impuritățile  organice 
(favorizează  dezvoltarea  paraziților,  autoîncălzirea  şi  alterarea  semințelor)  şi  a  cele  minerale 
(favorizează degajarea prafului). 
‐ postcurățirea  (înainte  de  prelucrare):  presupune  îndepărtarea  restului  de  impurități  (care  pot 
provoca  uzura  maşinilor,  degajarea  prafului  şi  înrăutăți  calitatea  uleiului  şi  a  şrotului):  până  la 
0,3‐0,4%. 





Metode de curățire 
‐ pe  baza  diferenței  de  mărime  dintre  impurități  şi  semințe:  cu  ajutorul  a  două  site  cu  ochiuri  de 
mărimi diferite (impuritățile rămân pe prima sită, semințele pe a doua sită şi praful trece); 
‐ pe  baza  diferenței  de  greutate  dintre  impurități  şi  semințe:  cu  ajutorul  aerului  are  loc  separarea 
impurităților uşoare şi grele folosind ciclonul şi filtrul cu saci; 
‐ pe  baza  diferenței  de  mărime  şi  greutate  dintre  impurități  şi  semințe:  combinat  cu  ajutorul 
tararului aspirator; 
‐ pe  baza  proprietăților  magnetice  ale  impurităților  feroase:  cu  ajutorul  separatorului 
electromagnetic. 

6
http://extractive.wikispaces.com/file/view/Fabricarea+uleiului+de+floarea‐soarelui.pdf
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   7





Scopul uscării: 
Se  impune  uscarea  materiilor  prime  oleaginoase  deoarece  o  umiditate  prea  mare  poate  duce  la 
degradarea lor în timpul depozitării, iar la prelucrare provoacă dificultăți. 
Umiditatea poate avea asupra semințelor: 
‐ acțiune directă: cu privire la creşterea acidității libere datorată creşterii temperaturii semințelor; 
‐ acțiune indirectă: cu declanşarea unor procese ce duc la degradarea semințelor depozitate 
Uscarea semințelor se poate face pe cale mecanică sau termică. Pentru uscarea semințelor se foloseşte 
uscarea  termică  prin  evaporare  naturală  folosind  ca  agent  termic  gazele  de  ardere,  aerul  cald  sau 
aburul de joasă presiune, în cazul lopătării, sau artificială în instalația de uscare. 





Uscarea semințelor oleaginoase: 
Procesul de uscare decurge în trei faze: 
‐ evaporarea apei de pe suprafața semințelor 
‐ apa se evaporă din interiorul semințelor (viteza de uscare scade) 
‐ umiditatea semințelor este egală cu cea de echilibru (viteza de uscare scade până la zero) 
Viteza de uscare depinde de o serie de factori: 
‐ conținutul inițial (10‐15%) şi final de umiditate  (6‐9%): cu cât conținutul inițial de umiditate este 
mai mare şi cel final mai mic, cu atât viteza de uscare este mai mică; 
‐ temperatura în instalația de uscare: cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât procesul decurge 
mai repede; 
‐ umiditatea inițială şi finală a agentului termic a aerului: cu  cât umiditatea inițială este mai mică, 
umiditatea finală mai apropiată de gradul de saturație a aerului, viteza de uscare va fi mai mare; 
‐ viteza  de  mişcare  a  agentului  termic:  cu  cât  viteza  este  mai  mare,  cu  atât  procesul  de  uscare 
decurge mai repede. 
Utilaje pentru uscare: uscător rotativ; coloana de uscare; şi uscătorul cu fascicul tubular 





Decojirea  
Descojirea  este  operația  prin  care  se  îndepărtează  parțial  coaja  (mai  rămâne  6‐8%  coajă),  pentru  a 
asigura buna desfăşurare a procesului de presare şi de extracție cu solvenți. 
Din procesul de separare rezultă două fracțiuni: 
‐ miez industrial 80‐85%, format din miez botanic şi o cantitate de coajă; 
‐ coajă industrială 15‐20%, formată din coajă botanică şi o cantitate mică de miez. 
Metode de descojire: 
‐ spargerea  şi  detaşarea  cojii  de  pe  miez  prin  lovire:  se  aplică  numai  pentru  detaşarea  cojii  de  pe 
miez şi la degerminarea pe cale uscată a porumbului; 
‐ spargerea cojii prin tăiere: se realizează prin trecerea semințelor printre două discuri rifluite, care 
se rotesc în sens contrar şi a căror distanță este reglabilă; 
‐ spargerea  şi  detaşarea  cojii  prin  frecare:  se  obține  cu  ajutorul  valțurilor  prevăzute  cu  cilindrii 
rifluiți sau acoperiți cu pastă de şmirghel; 
‐ spargerea şi detaşarea cojii prin strivire: se realizează cu valțuri prevăzute cu cilindri acoperiți cu 
un strat de cauciuc. 
Utilaje folosite la decojire: toba de spargere şi separatorul de coji. 





Măcinarea  
Măcinarea  este  operația  prin  care  materia  primă  oleaginoasă  este  mărunțită  sub  acțiunea  forțelor 
mecanice,  în  particule  de  dimensiuni  mai  mici,  din  care  să  se  poată  face  separarea  uleiului  în  bune 
condiții. 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   8
 
Scopul  măcinării  este  de  a  favoriza  transferul  de  substanță  din  materialul  oleaginos  în  soluția 
solventului. 
Influența structurii şi a compoziției semințelor asupra măcinării: 
‐ deoarece  structura  semințelor  diferă  în  părțile  componente,  coaja  fiind  tare  şi  miezul  moale, 
măcinarea decurge neuniform; 
‐ în  ceea  ce  priveşte  compoziția,  conținutul  de  umiditate  (mare  duce  la  o  măcinătură  cleioasă, 
semințele  se  turtesc,  şi  sunt  pierderi  mari  în  şrot)  şi  ulei  (conținutul  mare  de  ulei  în  semințe  şi 
umiditatea ridicată duce la măcinătură cleioasă şi pierderi în ulei) influențează măcinarea. 
Utilaje pentru măcinare folosite: valț dublu; valț de aplatizare cu cilindrii în paralel/serie; şi concasor. 





Prăjirea materialului oleaginos 
Prăjirea este operația de tratament hidrotermic efectuată sub amestecare continuă. Scopul procesului 
de  măcinare  este  de  a  modifica  proprietățile  fizico‐chimice  ale  componentelor  măcinăturii  şi 
favorizează separarea uleiului. 
Fazele procesului de prăjire sunt: 
‐ umectarea ce constă în îmbibarea cu apă a măcinăturii pentru separarea peliculară a uleiului; 
‐ încălzirea şi uscarea măcinăturii se realizează in vederea scăderii vâscozității uleiului şi evaporării 
apei  din  măcinătură  (denaturare  substanțelor  proteice,  creşterea  activității  enzimelor‐creşterea 
acidității  libere  a  uleiului,  separarea  uleiului  pe  suprafața  măcinăturii,  modificarea  plasticității 
măcinăturii). 
Utilaje pentru măcinare folosite: 
‐ agregat de prăjire cu 6 compartimente; 
‐ şnec pentru inactivarea enzimelor; 
‐ prăjitoare cu şase compartimente cu fund şi manta dublă. 





Presarea materialului oleaginos 
Presarea  este  operația  de  separare  a  componentului  lichid  (ulei)  dintr‐un  amestec  lichid  solid 
(măcinătura). Scopul presării este de a exercita o presiune asupra măcinăturii şi favorizarea separării 
uleiului. 
Factorii care influențează presarea sunt: 
‐ presiunea; 
‐ durata; 
‐ vâscozitatea uleiului (se micşorează prin încălzirea măcinăturii in timpul prăjirii); 
‐ lungimea capilarelor (ce poate fi micşorată prin distrugerea structurii celulare în timpul măcinării 
şi prăjirii). 
Utilaje pentru presare folosite: presa mecanică cu melc 





Extracția uleiului din brochen 
Extracția  este  operația  tehnologică  prin  care,  dintr‐un  amestec  de  substanțe,  se  separă  unul  din 
componenți  prin  solubilizarea  intr‐un  solvent.  Este  un  proces  solid‐lichid,  în  care  amestecul  ulei 
solvent  formează  miscela.  Materialul  degresat  rămas  după  extracție  se  numeşte  şrot.  Procesul  prin 
care uleiul din măcinătură trece în solvent se numeşte difuzie. 
La extracția uleiului intervin mai multe forme de difuzie: 
‐ difuzie  moleculară:  moleculele  de  ulei  trec  în  moleculele  solventului,  iar  cele  de  solvent  între 
moleculele de ulei; 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   9
 
‐ difuzie  prin  convecție:  prin  deplasarea  moleculelor  datorită  amestecării  fazei  care  conține  uleiul 
cu faza ce conține solventul; 
‐ difuzie  prin  membrane  celulare:  solventul  difuzează  în  interiorul  celulelor,  dizolvă  uleiul  şi 
formează o soluție. 
Metode de extracție: 
‐ metoda scufundării (imersării) materialului oleaginos în dizolvantul care circulă în contracurent; 
‐ metoda  stropirii  repetate  (percolare)  cu  dizolvant  a  materialului  care  se  deplasează  pe  un 
transportor oarecare; 
‐ metoda  mixtă  în  care  materialul  proaspăt  se  umectează  bine  cu  miscela  concentrată  şi  apoi  se 
degresează  pe  transportorul  extractorului,  în  continuare  prin  percolare  cu  miscela,  apoi  cu 
dizolvant proaspăt. 
Schema prelucrării prin extracție: 
‐ prepararea  materiei  pentru  extracție:  mărunțirea  brochenului,  măcinarea  materiei  în  granule, 
condiționare termohidrică în prăjitoare, aplatizarea granulelor 
‐ extracția  propriu‐zisă:  solventul  proaspăt  se  introduce  peste  materialul  degresat,  iar  miscela 
concentrată peste materialul cu conținut ridicat de ulei; 
‐ recuperarea solventului din miscelă: prin distilare; 
‐ recuperarea solventului din şrot: prin evaporare; 
‐ condensarea şi recuperarea solventului. 
Solvenții ce pot fi utilizați sunt: 
‐ benzina pentru extracție discontinuă, cu interval de fierbere 70‐95° C; 
‐ benzină pentru extracție continuă, cu interval de fierbere 65‐80° C. 
Utilaje pentru extracție folosite: moara de brochen; valț de aplatizare; şi extractoare 





Purificarea şi depozitarea uleiului brut 
Uleiul brut de presă este supus în continuare unei operații de purificare, deoarece conține impurități 
mecanice şi organice în suspensie, urme de apă care trebuiesc îndepărtate pentru evitarea degradării 
rapide a uleiului şi a pierderilor. 
Purificarea uleiului înainte de depozitare comportă următoarele operații: 
‐ separarea  resturilor  grosiere  de  măcinătură  oleaginoasă  prin  sedimentare,  filtrare  sau 
centrifugare; 
‐ eliminarea umidității în exces prin uscare;  
‐ sedimentarea impurităților cu dimensiuni mici prin filtrare. 





Rafinarea uleiurilor vegetale 
Prin  rafinare  uleiurilor  brute  sunt  transformate  în  uleiuri  comercializabile  atât  sub  aspectul  calității 
senzoriale cat şi sub aspectul stabilității la păstrare ulterioară. 
Prin  rafinare  se  elimină  componentele  nedorite:  fosfatide,  acizi  graşi  liberi,  pigmenți,  metale 
(Fe,Cu,Ca,Mg),  zaharuri  libere,  glicolipide,  lipide  oxidate,  ceruri,  substanțe  de  miros  şi  gust 
(aldehide,  cetone)  şi  pesticide.  În  timpul  rafinării  o  dată  cu  impuritățile  menționate  se  îndepărtează 
insă şi substanțele valoroase ca vitaminele: A, D, E, K dar se pierde şi o cantitate de ulei in funcție de 
caracteristicile uleiului brut, precum şi de metoda de rafinare aplicată, respectiv de instalația folosită. 
Rafinarea  uleiurilor  poate  fi  alcalină  clasica  şi  fizică.  Operațiile  principale  la  rafinare  sunt: 
desmucilaginarea,  neutralizarea,  spălarea,  uscarea,  decolorarea,  vinterizare,  dezodorizarea  şi 
polisarea. 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   10
 





Rafinarea fizică a uleiurilor 
Rafinarea antrenează următoarele neajunsuri: 
‐ pierderi de ulei neutru la neutralizarea alcalină (1.4 ‐1.8 kg ulei/kg acizi graşi); 
‐ scindarea “soapstock‐ului” cu acid sulfuric, care este un proces poluant; 
Ambele incoveniente sunt reduse prin rafinare fizică, care presupune realizarea simultană a distilării 
acizilor graşi şi a substanțelor responsabile de gust şi miros. La acest gen de rafinare, pretratamentele 
aplicate anterior sunt foarte importante şi anume: 
‐ trebuie să se folosească extractorul; 
‐ desmucilaginarea, superdegomarea şi albirea trebuie să se facă cu atenție; 
‐ pământul decolorant nu trebuie să depăşească 4%. 
 
 
 
1.3. Legislația națională în domeniul uleiurilor şi grăsimilor vegetale 





Ordinul  comun  nr.  454/917/22/2002  pentru  aprobarea  Normelor  cu  privire  la  natura,  conținutul, 
originea,  fabricarea,  ambalarea,  etichetarea,  marcarea,  păstrarea  şi  calitatea  uleiurilor  vegetale, 
grăsimilor  tartinabile  şi  a  maionezelor,  destinate  comercializării  pentru  consumul  uman, 
elaborat  de  Ministerul  Agriculturii,  Alimentației  şi  Pădurilor,  Ministerul  Sănătății  şi  Familiei  şi 
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ‐ Publicat în MO nr.372/3.06.2002 





Ordin  comun  nr.  495/997/10  MAAP/MSF/ANPC  pentru  modificarea  Ordinului  nr.  454/917/2002 
privind uleiurile vegetale, grăsimile tartinabile şi maionezele pentru consumul uman ‐ publicat 
în MO nr. 181/24.03.2003.  





Norma  din  22  noiembrie  2001  (Norma  din  2001)  cu  privire  la  natura,  conținutul,  originea, 
fabricarea,  ambalarea,  etichetarea,  marcarea,  păstrarea  şi  calitatea  uleiurilor  vegetale,  grăsimilor 
tartinabile  ‐  margarine  ‐  şi  a  maionezelor,  destinate  comercializării  pentru  consumul  uman. 
Publicată în Monitorul Oficial 372 din 3 iunie 2002 (M. Of. 372/2002)  





Ordinul  22/2002,  Autoritatea  Națională  pentru  Protecția  Consumatorilor  pentru  aprobarea 
Normelor  cu  privire  la  natura,  conținutul,  originea,  fabricarea,  ambalarea,  etichetarea,  marcarea, 
păstrarea  şi  calitatea  uleiurilor  vegetale,  grăsimilor  tartinabile  ‐  margarine  ‐  şi  a  maionezelor, 
destinate  comercializării  pentru  consumul  uman.  Publicată  in  Monitorul  Oficial  372  din  3  iunie 
2002 (M. Of. 372/2002) 





Ordinul 454/2001, Ministerul Agriculturii, Alimentației şi Pădurilor, pentru aprobarea Normelor cu 
privire  la  natura,  conținutul,  originea,  fabricarea,  ambalarea,  etichetarea,  marcarea,  păstrarea  şi 
calitatea  uleiurilor  vegetale,  grăsimilor  tartinabile  ‐  margarine  ‐  şi  a  maionezelor,  destinate 
comercializării pentru consumul uman. Publicată în Monitorul Oficial 372 din 3 iunie 2002 (M. Of. 
372/2002) 





Ordinul 917/2001, Ministerul Sănătății şi Familiei, pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, 
conținutul,  originea,  fabricarea,  ambalarea,  etichetarea,  marcarea,  păstrarea  şi  calitatea  uleiurilor 
vegetale,  grăsimilor  tartinabile  ‐  margarine  ‐  şi  a  maionezelor,  destinate  comercializării  pentru 
consumul uman. Publicată în Monitorul Oficial 372 din 3 iunie 2002 (M. Of. 372/2002) 





OG  nr.  42/1995,  republicata  2008,  privind  producția  de  produse  alimentare  destinate 
comercializării. Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 686 din 08/10/2008. 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   11
 
Legislație orizontală  
Legislația în sectorul controlului calității produselor alimentare şi pentru protecția consumatorilor  





Ordonanța  de  urgență  a  Guvernului  nr.  97/2001  privind  reglementarea  producției,  circulației  şi 
comercializării  alimentelor,  Legea  nr.  57/2002  pentru  aprobarea  Ordonanței  de  urgență  a 
Guvernului nr. 97/2001;  





Ordonanța  Guvernului  nr.  42/1995  privind  producția  de  produse  alimentare  destinate 
comercializării  aprobată  şi  modificată  prin  Legea  nr.123/1995  şi  modificată  prin  Ordonanța 
Guvernului 33/1999 aprobata prin Legea nr.183/2001;  





Ordinul  al  ministrului  agriculturii  alimentației  şi  pădurilor  nr.  357/2003  pentru  aprobarea 
Regulamentului  privind  acordarea,  suspendarea  şi  retragerea  (anularea)  licențelor  de  fabricație 
agenților economici care desfăşoară activități în domeniul producției de produse alimentare;  





Ordonanța  Guvernului  nr.  21/1992  privind  protecția  consumatorilor,  aprobată  prin  Legea  nr. 
11/1994;  





Legea  nr.37/2002  privind  aprobarea  Ordonanței  Guvernului  nr.58/2000  pentru  modificarea  şi 
completarea Ordonanței Guvernului nr.21/1992 privind protecția consumatorilor;  





Ordonanța  Guvernului  nr.  39/1998  privind  activitatea  de  standardizare  naționala  în  România  ‐ 
aprobata prin Legea nr.355/2002;  





Ordonanța  Guvernului  nr.  38/1998  privind  acreditarea  şi  infrastructura  pentru  evaluarea 
conformității aprobata prin Legea nr. 245/2002;  





Ordin al ministrului finanțelor publice si ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinței 
nr.1013/873/2001 privind aprobarea structurii, conținutului si modului de utilizare a documentației 
standard pentru elaborarea si prezentarea ofertei pentru achiziția publica de servicii;  





Ordin  al  ministerului  industriilor  si  resurselor  nr.  354/2003  privind  recunoaşterea  Asociației  de 
acreditare din România ‐ RENAR ca organism național de acreditare;  
Controlul oficial al alimentelor  





Hotărârea Guvernului nr. 1196/2002 pentru aprobarea Normelor generale privind controlul oficial 
al alimentelor;  
Igiena alimentelor  





Ordin nr. 1.956/1995 privind introducerea si aplicarea sistemului HACCP (Hazard Analysis Critical 
Control Point) in activitatea de supraveghere a condițiilor de igiena din sectorul alimentar;  





Ordin  nr.  863/1995  pentru  aprobarea  Normelor  de  igienă  privind  producția,  prelucrarea, 
depozitarea, păstrarea, transportul şi desfacerea alimentelor;  





Ordin nr. 611/1995 pentru aprobarea Normelor de igiena privind alimentele şi protecția sanitară a 
acestora;  





Ordin  al  ministrului  sănătății  nr.  975/1998  privind  aprobarea  Normelor  igienico‐sanitare  pentru 
alimente;  





Ordin al ministrului sănătății nr. 976/1998 pentru aprobarea Normelor de igiena privind producția, 
prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul şi desfacerea alimentelor;  





Hotărârea Guvernului nr. 1198/2002 pentru aprobarea Normelor de igienă a produselor alimentare;  





Ordin al ministrului sănătății nr. 976/1998 pentru aprobarea normelor de igienă privind producția, 
prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul şi desfacerea alimentelor;  
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   12
 
Etichetarea alimentelor  





Hotărârea  Guvernului  nr.  784/1996  pentru  aprobarea  Normelor  metodologice  privind  etichetarea 
produselor alimentare;  





Hotărârea  Guvernului  nr.  953/1999  privind  modificarea  şi  completarea  Hotărârii  Guvernului 
nr.784/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare;  





Hotărârea  Guvernului  nr.  106/2002  privind  etichetarea  alimentelor,  modificată  şi  completată  de 
Hotărârea Guvernului nr. 511/2004;  
Contaminanți  





Ordonanța  de  urgenta  nr.  262/2000  privind  procedurile  de  stabilire  a  nivelurilor  maxime  de 
reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale;  





Ordin  al  ministrului  sănătății  si  familiei  şi  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  nr. 
84/91/2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind  nivelele  maxime  pentru  anumiți  contaminanți  în 
produsele alimentare, cu modificările şi completările ulterioare;  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  nr.  145/2003  pentru  aprobarea 
Regulamentului  Comisiei  centrale  pentru  epizooții  şi  supraveghere  a  contaminării  radioactive, 
chimice sau biologice a produselor vegetale şi animale;  





Ordin  al  ministrului  sănătății  şi  al  ministrului  agriculturii,  pădurilor  şi  dezvoltării  rurale  nr. 
485/292  din  2004  privind  completarea  Ordin  al  ministrului  sănătății  şi  familiei  şi  al  ministrului 
agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  nr.  84/91/2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind  nivelele 
maxime pentru anumiți contaminanți în produsele alimentare;  





Ordin  al  ministrului  sănătății  şi  al  ministrului  agriculturii,  pădurilor  şi  dezvoltării  rurale  nr. 
61/111/2004  privind  completarea  Ordin  al  ministrului  sănătății  şi  familiei  şi  al  ministrului 
agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  nr.  84/91/2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind  nivelele 
maxime pentru anumiți contaminanți în produsele alimentare;  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  pădurilor,  apelor  şi  mediului  şi  al  ministerului  sănătății  nr. 
474/738/2003  privind  stabilirea  nivelurilor  maxime  de  reziduuri  de  pesticide  în  plante  şi  produse 
vegetale;  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  pădurilor,  apelor  şi  mediului  şi  al  ministerului  sănătății  nr. 
80/127/2004 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului şi 
al  ministrului  sănătății  nr.  474/738/2003  privind  stabilirea  nivelurilor  maxime  de  reziduuri  de 
pesticide în plante şi produse vegetale;  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  şi  al  ministrului  sănătății  şi  familiei  nr. 
95/224/2001  privind  stabilirea  nivelurilor  maxime  de  reziduuri  de  pesticide  în  plante  şi  produse 
vegetale;  





ORDIN  al  ministrului  sănătății  şi  al  ministrului  agriculturii,  pădurilor,  apelor  şi  mediului  nr. 
201/106/2004  privind  completarea  Ordinului  ministrului  sănătății  şi  familiei  şi  al  ministrului 
agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  nr.  84/91/2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind 
contaminanții din alimente;  





ORDIN  al  ministrului  sănătății  şi  al  ministrului  agriculturii,  pădurilor,  apelor  şi  mediului 
1215/117/2004  privind  completarea  Ordinului  ministrului  sănătății  şi  familiei  şi  al  ministrului 
agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  nr.  84/91/2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind 
contaminanții din alimente; 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   13
 ORDIN  al  ministrului  agriculturii,  pădurilor,  apelor  şi  mediului  nr.  1048/2003  privind  aprobarea 
metodelor  de  prelevare  a  probelor  de  plante  şi  produse  vegetale  în  vederea  efectuării  analizelor  de 
laborator pentru determinarea oficială a nivelului de reziduuri de pesticide   
Aditivi alimentari  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  şi  al  ministrului  sănătății  şi  familiei  nr. 
438/295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinați utilizării în produsele 
alimentare pentru consum uman, cu modificările şi completările ulterioare;  





Ordin al ministrului sănătății şi al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 62/103 
din  2004  privind  modificarea  şi  completarea  Ordinului  ministrului  sănătății  şi  familiei  şi  al 
ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  nr.  438/295/2002  pentru  aprobarea  Normelor 
privind aditivii alimentari destinați utilizării în produsele alimentare pentru consum uman;  
Arome  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  şi  al  ministrului  sănătății  şi  familiei  nr. 
83/90/2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind  aromele  utilizate  în  alimente  şi  surse  materiale 
pentru producerea lor;  





Ordin  al  ministrului  sănătății  şi  al  ministrului  agriculturii,  pădurilor,  apelor  şi  mediului  nr. 
231/181/2004  privind  modificarea  şi  completarea  Ordinului  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi 
pădurilor  şi  al  ministrului  sănătății  şi  familiei  nr.  83/90/2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind 
aromele utilizate în alimente şi surse materiale pentru producerea lor;  
Materiale care vin în contact cu alimentele  





Hotărârea  Guvernului.  Nr.1197/2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind  materialele  şi  obiectele 
care vin în contact cu alimentele, cu modificările şi completările ulterioare;  
Solvenți de extracție  





Ordin  al  ministrului  sănătății  şi  familiei  şi  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor 
185/153  din  2002  pentru  aprobarea  Normelor  privind  solvenții  de  extracție  utilizați  în  producerea 
alimentelor şi ingredientelor alimentare;  
 
Legislația verticală ‐ Uleiuri şi grăsimi vegetale  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor  şi  al  ministrului  sănătății  şi  familiei  nr. 
388/252/2002 privind nivelul maxim de acid erucic în uleiuri şi grăsimi destinate consumului uman 
precum şi în produsele alimentare cu adaos de uleiuri sau grăsimi;  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor,  ministrului  sănătății  ăi  familiei  şi  al 
preşedintelui  Autorității  Naționale  pentru  Protecția  Consumatorului  nr.  454/917/22/2002  pentru 
aprobarea  Normelor  cu  privire  la  natura,  conținutul,  originea,  fabricarea,  ambalarea,  etichetarea, 
marcarea,  păstrarea  şi  calitatea  uleiurilor  vegetale,  grăsimilor  tartinabile  –  margarine  ‐  şi  a 
maionezelor, destinate comercializării pentru consumul uman;  





Ordin  al  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor,  ministrului  sănătății  şi  familiei  şi  al 
preşedintelui  Autorității  Naționale  pentru  Protecția  Consumatorului  nr.  495/997/10  din  2003 
privind  modificarea  şi  completarea  Ordinului  ministrului  agriculturii,  alimentației  şi  pădurilor, 
ministrului  sănătății  şi  familiei  şi  al  preşedintelui  Autorității  Naționale  pentru  Protecția 
Consumatorului  nr.  454/917/22  din  2002  pentru  aprobarea  Normelor  cu  privire  la  natura, 
conținutul,  originea,  fabricarea,  ambalarea,  etichetarea,  marcarea,  păstrarea  şi  calitatea  uleiurilor 
vegetale,  grăsimilor  tartinabile  –  margarine  ‐  şi  a  maionezelor,  destinate  comercializării  pentru 
consumul uman. 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   14
 
1.4. Legislația comunitară  





Regulamentul CE nr. 73/2009 privind stabilirea normelor comune pentru sistemele de ajutor direct 
pentru  agricultori  in  cadrul  politicii  agricole  comune  si  de  instituire  a  anumitor  sisteme  de  ajutor 
pentru agricultori. 





Regulamentul  (CE)  nr.1234/2007  de  instituire  a  unei  organizari  comune  a  pietelor  agricole  si 
privind dispozitii specifice referitoare la anumite produse agricole (,, Regulamentul unic OCP”) 





Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007‐2013 





Regulamentul (CE) nr. 1.857/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 
şi  88  din  tratat  ajutoarelor  de  stat  pentru  întreprinderile  mici  şi  mijlocii  care  îşi  desfăşoară 
activitatea în domeniul 
 
 
 
1.5. Măsuri de susținere a sectorului uleiurilor vegetale în anul 2012  
Principalele măsuri şi programe inițiate şi gestionate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale 
sunt prezentate în Programul Național de Dezvoltare Rurală, 2007‐2013, astfel: 





În domeniul producției vegetale 
‐ Continuarea aplicării măsurilor de susținere a producătorilor agricoli din sectorul vegetal, statuate 
prin formele de sprijin comunitare şi ajutoare de stat; 
‐ Eficientizarea funcționării pieței agricole, cu o prioritizare în sectorul legume‐fructe, care să asigure 
un flux constant de marfă din producția internă către consumatorul final; 
‐ Identificarea  de  noi  scheme  de  ajutor  pentru  fermieri,  în  contextul  noii  Politici  Agricole  Comune 
2014‐2020; 
‐ Implementarea  de  măsuri  pentru  comasarea  terenurilor  agricole  şi  stimularea  concentrării 
suprafețelor în ferme comerciale viabile, limitarea suprafețelor care nu sunt lucrate; 
‐ Creşterea gradului de promovare a produselor agricole; 
‐ Susținerea organizării şi eficientizarea activității structurilor asociative la nivel interprofesional  pe 
filiera de produs şi a grupurilor de producători; 
‐ Implementarea măsurilor specifice de reglementare a sectoarelor cu potențial de nişă pe piață (ex: 
orez, plante medicinale şi aromatice şi a produselor stupului, culturi energetice). 





Implementarea măsurilor de sprijin financiar 
‐ Plata  integrală  în  luna  ianuarie  a  sumelor  regulare  FEGA  aferente  SAPS  2011,  pentru  aproape. 
1.081 milioane fermieri; 
‐ Plata integrală în luna ianuarie ‐ februarie a sumelor aferente PNDC ‐ SAPS 2011, pentru app. 5.9 
milioane ha; 
‐ Atingerea  unei  rate  de  eroare  de  2  la  sută  pentru  SAPS  2012,  indicator  de  calitate  conform 
regulamentelor şi procedurilor UE; 
‐ Implementarea  în  proporție  de  100  la  sută  a  mecanismului  de  depunere  electronică  a  cererilor 
pentru accesarea plăților directe; 
‐ Demararea programului național de interfațare cu Registrul agricol în format electronic, demers cu 
consecințe  pozitive  în  sensul  reducerii  birocrației  specifice,  respectiv  a  creşterii  gradului  de 
corectitudine şi precizie a suprafețelor declarate de fermieri la APIA; 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   15
 
‐ Dezvoltarea instituțională a APIA cu aproximativ 50 de Centre locale, care să asigure un acces mai 
facil pentru fermieri în procesul de depunere a cererilor; 
‐ Consolidarea în continuare a relațiilor de colaborare cu Comisia Europeană, respectiv cu Agențiile 
similare  din  statele  membre  ale  UE,  care  să  permită  o  mai  bună  cunoaştere  a  mecanismelor  de 
implementare  a  PAC  2014‐2020,  implicit  o  simplificare  a  acestor  mecanisme,  nu  în  ultimul  rând 
popularizarea noilor concepte spre fermierii beneficiari; 
‐ Dezvoltarea  suplimentară  a  rețelei  de  informare  a  fermierilor  beneficiari,  prin  implementarea  în 
toate locațiile APIA a echipamentelor audio‐video de informare, consecință a contractului încheiat 
în 2011 cu Radiodifuziunea din România; 
‐ Reducerea  costurilor  de  funcționare  a  APIA  prin  preluare  în  patrimoniu  de  spații  locative 
dezafectate  ale  statului  român,  comunicarea  spre  fermieri  a  deciziilor  de  plată  şi  notificărilor  prin 
mesaj telefonic şi/sau e‐mail,  respectiv prin demararea unui proiect;  
‐ Pilot  de  internalizare  pe  zona  APIA  –  USAMV  Bucureşti   a  serviciilor  de  control  prin  teledetecție, 
servicii IT. 





În domeniul finanțării investițiilor în agricultură 
‐ Verificarea, autorizarea şi plata dosarelor cererilor de plată în vederea realizării absorbției, valoarea 
estimate fiind de 1.400 mil. Euro; 
‐ Derularea celor 15 sesiuni de depunere proiecte, conform calendarului aprobat in cadrul reuniunii 
Comitetului de Monitorizare PNDR care a avut loc in data de 20 dec. 2011; 
‐ Contractarea  a  411  proiecte  selectate  pe  măsurile  de  investiții  în  cursul  lunii  decembrie  2011  şi  a 
celor  85  de  Grupuri  Locale  de  Acțiune  în  vederea  demarării  implementării  Planurilor  de 
Dezvoltare Locală; 
‐ Finalizarea  contestațiilor  pe  măsurile  121  ‐  Modernizarea  exploatațiilor  agricole,  112  ‐  Instalarea 
tinerilor  fermieri,  125  ‐  Îmbunătățirea  şi  dezvoltarea  infrastructurii  legate  de  dezvoltarea  şi 
adaptarea agriculturii şi silviculturii; 
‐ Finalizarea evaluării pe măsurile 312 ‐ Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro‐întreprinderi, 
322  ‐  Renovarea,  dezvoltarea  satelor,  îmbunătățirea  serviciilor  de  bază  pentru  economia  şi 
populația  rurală  şi  punerea  în  valoare  a  moştenirii  rurale  Componenta  c,  125  ‐  Îmbunătățirea  şi 
dezvoltarea  infrastructurii  legate  de  dezvoltarea  şi  adaptarea  agriculturii  şi  silviculturii 
Componenta d; 
‐ Pregătirea noilor ghiduri şi proceduri în conformitate cu versiunea a VIII‐a a PNDR; 
‐ Avizarea dosarelor de achiziție atât pentru beneficiarii privați cât şi pentru beneficiarii publici. 





Finanțarea  Programului  Național  de  Dezvoltare  Rurală  din  fonduri  externe  nerambursabile  şi 
cofinanțarea  de  la  bugetul  de  stat  în  valoare  totală  de  6.638.493,3  mii  lei  ‐  finanțare  proiecte  de 
investiții cuprinse în acest program, din care: 





1.536.294,5 mii lei reprezentând cofinanțare (1.275.549,7 mii lei) şi cheltuieli neeligibile (260.744,8 
mii lei) aferente proiectelor de investiții din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală, 
pentru măsurile: 
‐ măsura 112 ‐ Instalarea tinerilor agricultori ‐ 33.845,0 mii lei 
‐ măsura 121 ‐ Modernizarea exploatațiilor agricole ‐ 86.944,3 mii lei 
‐ măsura 123 ‐ Creşterea valorii adăugate a produselor agricole ‐ 80.621,5 mii lei 
‐ măsura 125 ‐ Îmbunătățirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea 
agriculturii şi silviculturii ‐ 21.858,4 mii lei 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   16
 
 
‐ măsura 141 ‐ Susținerea fermelor de semi‐subzistență ‐ 40.137,8 mii lei 
‐ măsura 142 ‐ Înființarea grupurilor de producători ‐ 95,6 mii lei 
‐ măsura 211 ‐ Sprijin pentru zonele montane defavorizate ‐ 159.614,2 mii lei  
‐ măsura 212 ‐ Sprijin pentru zonele defavorizate ‐ 94.546,2 mii lei 
‐ măsura 214 ‐ Plăți de agro‐mediu ‐ 256.020,3 mii lei 
‐ măsura 312 ‐ Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi ‐ 90.903,8 mii lei 
‐ măsura 313 ‐ Încurajarea activităților turistice ‐ 20.500,0 mii lei 
‐ măsura 322 ‐ Renovarea şi modernizarea satelor ‐ 623.633,8 mii lei 
‐ măsura 431 ‐ Funcționarea grupurilor de acțiune locală ‐ 105,0 mii lei 
‐ măsura 511 ‐ Asistență tehnică ‐ 19.795,8 mii lei 
‐ măsura 111 ‐ Formare profesională ‐ 7.672,8 mii lei. 





5.102.198,8  mii  lei  reprezentând  contribuția  externă  nerambursabilă  a  Comisiei  Europene  din 
FEADR aferentă proiectelor de investiții. 
 
 
 
1.6. Producători de uleiuri vegetale 





ARGUS SA ‐ Constanța  




Famaital Market SRL ‐ Ploieşti 





OLPO ‐ Podari, Dolj  




LTA Mondial SRL ‐ Constanța 





ULTEX SA ‐ Ialomița  




Ardealul SA ‐ Carei, Satu Mare 





VEGETAL OIL SRL ‐ Buzău  




Expur SA ‐ Bucureşti 





RIZICA SRL ‐ Ştefan cel Mare, Argeş  




Ulerom SA ‐ Vaslui 





PRUTUL SA ‐ Galați  




Mandra SA ‐ Bârlad 





Gasomil SRL ‐ Blaj, Alba   
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   17
 
 
 
Capitolul II. Potențialul de export al României pentru uleiuri vegetale 
 
 
Conform  clasificării  şi  codificării  mărfurilor  pentru  tranzacțiile  comerciale  internaționale  stabilite  de 
Nomenclatorul  Combinat  al  Sistemului  Armonizat  de  Clasificarea  şi  Codificarea  Mărfurilor  (SA),  
uleiuri  vegetale  pentru  care  România  a  realizat  exporturi  sunt  identificate  sub‐grupele  de  produse: 
ulei de floarea soarelui (cod SA 151211) şi ulei de rapiță (cod SA 151411). 
 
 
2.1. Comerțul exterior al României cu uleiuri vegetale 
Potrivit  celor  mai  recente  date  statistice  publicate  de  Centrul  de  Comerț  Internațional  (International 
Trade  Centre/UNCTAD/WTO,  Geneva),  în  anul  2011,  exporturile  de  uleiuri  vegetale  ale  României 
care prezintă potențial au înregistrat în general o evoluție  oscilantă atât din punct  de vedere  valoric 
cât şi cantitativ. 
 
Exporturile valorice de uleiuri vegetale ale României, 2003‐2011 
‐ mii USD ‐ 
  2003  2004  2005  2006  2007  2008  2009  2010  2011 
2011/2010 
(%) 
Ulei de floarea soarelui 
(cod SA 151211) 
19.806  45.555  43.977  21.245  24.129  30.351  46.956  94.492  185.459  96,3 
Ulei de rapiță 
(cod SA 151411) 
1  2.320  4.105  5.786  16.284  49.180  17.978  20.640  11.239  ‐ 45,5 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
 
 
Exporturile cantitative de uleiuri vegetale ale României, 2003‐2011 
‐ tone ‐ 
  2003  2004  2005  2006  2007  2008  2009  2010  2011 
2011/2010
(%) 
Ulei de floarea soarelui 
(cod SA 151211) 
36.176  75.963  70.024  36.267  31.537  19.658  62.095  98.943  140.858  42,4 
Ulei de rapiță 
(cod SA 151411) 
0  3.900  7.331  8.557  15.272  35.303  23.512  23.327  7.842  ‐ 66,4 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
 
 
În cazul importurilor de uleiuri vegetale s‐a înregistrat un trend oscilant, atât în termeni valorici cât şi 
în  termeni  cantitativi.  Principalele  uleiuri  vegetale  exportate  sau  importate  de  România  pentru  care 
există potențial sunt uleiul de floarea soarelui şi uleiul de rapiță. 
 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   18
 
Importurile valorice de uleiuri vegetale ale României, 2003‐2011 
‐ mii USD ‐ 
  2003  2004  2005  2006  2007  2008  2009  2010  2011 
2011/2010 
(%) 
Ulei de floarea soarelui 
(cod SA 151211) 
8.096  2.568  5.739  9.387  44.876  25.320  7.728  18.331  25.449  38,8 
Ulei de rapiță 
(cod SA 151411) 
44  0  0  27  1.448  8.791  1.901  1.066  6.482  508,1 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
 
 
Importurile cantitative de uleiuri vegetale ale României, 2003‐2011 
‐ tone ‐ 
  2003  2004  2005  2006  2007  2008  2009  2010  2011 
2011/2010 
(%) 
Ulei de floarea soarelui 
(cod SA 151211) 
16.015  3.882  8.291  16.151  45.423  20.092  8.661  18.295  18.383  0,5 
Ulei de rapiță 
(cod SA 151411) 
55  0  0  9  1.936  7.237  1.708  880  4.758  440,7 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
 
 
Principalii partenerii comerciali ai României pentru exporturile şi importurile de uleiuri vegetale care 
prezintă potențial realizate în anul 2011 sunt prezentați în tabelul următor. 
Valoare  Cantitate 
 
Valoare  Cantitate 
Export 
‐ mii USD ‐  ‐ tone ‐   
Import 
‐ mii USD ‐  ‐ tone ‐ 
Ulei de floarea soarelui (cod SA 151211) 
Export ‐ total, din care în:  185.459  140.858    Import ‐ total, din care din:  25.449  18.383 
Ungaria  62.257  45.370    Moldova  11.982  9.433 
Olanda  34.387  26.905    Bulgaria  7.980  5.360 
Spania  28.810  22.388    Ungaria  5.367  3.517 
Germania  20.333  15.197    Franța  18  6 
Bosnia Herțegovina  13.573  10.254    Germania  16  5 
Italia  11.179  8.877    Macedonia   15  5 
Portugalia  6.609  5.602    Italia  15  7 
Turcia  3.617  2.989    Marea Britanie  12  7 
Grecia  2.213  1.500    Serbia  9  23 
Bulgaria  2.026  1.475    Grecia   5  3 
Ulei de rapiță (cod SA 151411) 
Export ‐ total, din care în:  11.239  7.842    Import ‐ total, din care din:  6.482  4.758 
Ungaria  7.403  4.950    Rusia  6.248  4.603 
Olanda  3.580  2.719    Ungaria  151  98 
Italia  142  101    Bulgaria  39  26 
Germania   80  49    Polonia   33  24 
Polonia  34  24    Italia  8  7 
        Franța  2  1 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   19
 
 
2.2. Poziționarea României pe piața internațională a uleiurilor vegetale 
Ulei de floarea soarelui  
Datele statistice de comerț internațional indică pentru anul 2011  un nivel al exporturilor mondiale de 
ulei  de  floarea  soarelui  (cod  SA  151211)  de  5.628,7  milioane  USD  (date  preliminare  publicate  de 
International  Trade  Centre/UNCTAD/WTO,  Geneva),  în  creştere  cu  41,2%  față  de  anul  anterior. 
Primii trei exportatori mondiali de ulei de floarea soarelui ‐ Ucraina, Argentina şi Rusia ‐ au acoperit 
aproximativ 70% din livrările de pe plan internațional din anul 2011. 
România a ocupat locul 6 în topul exporturilor mondiali, cu o valoare de aproximativ 185,5 milioane 
USD înregistrând o creştere de 96% în anul 2011 comparativ cu anul anterior şi o pondere de 3,2% din 
exporturile totale de ulei de floarea soarelui la nivel mondial. În anul 2011, exporturile României au 
crescut considerabil (de aproape 4 ori) în comparativ cu anul 2009. 
 
Exporturile mondiale de ulei de floarea soarelui, 2009‐2011 
2009  2010  2011 
Creştere 
medie anuală 
2007‐2011 
Top 10 exportatori mondiali 
2011 
mii USD  % 
Top 5 piețe de desfacere 
2011 
Total exporturi mondiale 
din care din: 
3.636.834  3.986.787  5.628.687  13 
India, Turcia, Germania, 
Belgia, Egipt 
1.  Ucraina  1.492.478  2.176.315  2.879.331  28 
India, Turcia, Egipt, 
Olanda, Spania 
2.  Argentina  672.477  475.091  605.007  ‐ 7 
Egipt, Turcia, SUA, 
Australia, Africa de Sud 
3.  Rusia  399.657  216.210  397.168  ‐ 6 
Turcia, Egipt, Italia, 
Arabia Saudită, Sudan 
4.  Olanda  330.609  240.591  369.588  ‐ 2 
Germania, Belgia, 
Marea Britanie, Franța, SUA 
5.  Franța  210.063  214.160  368.533  22 
Marea Britanie, Belgia, Olanda, 
Spania, Germania 
6.  România  46.956  94.492  185.459  68 
Ungaria, Olanda, Spania, 
Germania, Bosnia‐Herțegovina   
7.  Bulgaria  48.411  71.808  117.013  39 
Macedonia FRY, Grecia, Italia, 
Olanda, România  
8.  Slovacia  18.879  13.033  73.612  147 
Ungaria, Cehia, Croația, 
România, Slovenia,   
9.  Ungaria   18.825  17.589  67.914  44 
Slovacia, România, Polonia, 
Olanda, Bosnia‐Herțegovina   
10.  Moldova  26.263  28.951  55.921  27 
România, Italia, Portugalia, 
Lituania, Polonia 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
 
 
 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   20
 
 
Importurile  mondiale  de  ulei  de  floarea  soarelui  (cod  SA  151211)  au  avut  o  creştere  susținută  între 
anii  2007‐2011  (rată  medie  anuală  de  11%  pe  an)  şi  în  anul  2011  au  rămas  pe  acest  trend  pozitiv, 
înregistrând o majorare anuală de 37,2% la 5.724,1 milioane USD. 
India,  cel  mai  mare  importator  mondial  de  ulei  de  floarea  soarelui,  a  acaparat  16,2%  din  oferta 
mondială în anul 2011, iar următoarele patru piețe importatoare ‐ Turcia, Germania, Belgia şi Egipt ‐ 
au deținut ponderi de 10,9%, 6,1%, 5,7% şi respectiv, 5,4% din importurile mondiale. 
Dintre  principalele  10  piețe  mondiale  de  desfacere  a  uleiului  de  floarea  soarelui,  România  a  livrat 
numai  în  Turcia  (unde  a  ocupat  locul  5  în  ierarhia  furnizorilor  externi  de  ulei  de  floarea  soarelui  pe 
această piață), Spania (locul 5), Olanda (locul 7) şi Italia (locul 5). 
 
Importurile mondiale de ulei de floarea soarelui, 2009‐2011 
2009  2010  2011 
Creştere 
medie anuală 
2007‐2011 
Top 10 importatori mondiali 
2011 
mii USD  % 
Top 5  furnizori externi şi 
loc România pe piață 
2011 
Total importuri mondiale 
din care în: 
4.074.777  4.172.958  5.724.069  11 
Ucraina, Argentina, Rusia, 
Olanda, Franța 
1.  India  478.502  580.180  925.133  161 
Ucraina,. Rusia, 
Olanda, Japonia 
2.  Turcia  468.217  271.465  629.064  24 
Ucraina, Rusia, Argentina, 
Moldova, România 
3.  Germania  254.769  217.155  351.958  8 
Olanda, Ungaria, Franța, 
Polonia, Belgia  
4.  Belgia  208.961  180.101  327.515  10 
Franța, Olanda, Argentina, 
Ucraina, Germania  
5.  Egipt  247.912  250.898  308.677  7 
Ucraina, Argentina, 
Rusia, SUA 
6.  Spania  236.596  219.724  267.862  ‐ 3 
Ucraina, Franța, Argentina, 
Portugalia, România  
7.  Olanda  226.712  202.303  252.528  ‐ 9 
Ucraina, Franța, Argentina,  
Belgia, Germania 
România ‐ loc 7 
8.  Italia  183.498  220.453  248.800  7 
Ucraina, Moldova, Rusia, 
Bulgaria, România  
9.  Marea Britanie  144.458  164.681  215.318  7 
Franța, Olanda, Ucraina, 
Argentina, Germania  
10.  Rusia   29.685  108.600  112.896  21 
Ucraina, Polonia, Belgia, 
Austria, Italia 
  …            
37.  România  7.728  18.331  25.449  ‐ 14 
Moldova, Bulgaria, Ungaria, 
Franța, Germania 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
 
 
 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   21
 
Ulei de rapiță  
Exporturile  mondiale  de  ulei  de  rapiță  (cod  SA  151411)  au  crescut  cu  o  rată  media  de  20%  pe  an  în 
perioada  2007‐2011  şi  doar  în  2011  majorându‐se  cu  aproximativ  40%  față  de  anul  precedent,  la 
4.879,9 milioane USD. Canada, cel mai mare exportator, a realizat 38,7% din livrările mondiale de ulei 
de rapiță, fiind urmată de Franța (12,2%), Olanda (9,7%), EAU (5,3%) şi Germania (5,1%). 
În contrast cu tendința generală de creştere mondială, exporturile de ulei de rapiță din România s‐au 
restrâns  cu  15%  pe  an  între  anii  2007  şi  2011.  În  anul  2011,  România  a  ocupat  locul  21  în  topul 
exportatorilor  mondiali,  cu  un  nivel  relativ  bun  al  livrărilor  (11,2  milioane  USD,  echivalentul  unei 
ponderi de 0,2% în exporturile mondiale de ulei de rapiță).  
În  ultimii  trei  ani  exporturile  României  au  avut  un  trend  oscilant,  în  anul  2010  înregistrând  cea  mai 
mare valoare din perioada analizată. În anul 2011, a înregistrat cea mai scăzută valoare a exporturilor, 
fiind mai mică cu 37,5% față de valoarea înregistrată în anul 2009.  
 
Exporturile mondiale de ulei de rapiță, 2009‐2011 
2009  2010  2011 
Creştere 
medie anuală 
2007‐2011 
Top 10 exportatori mondiali 
2011 
mii USD  % 
Top 5  piețe de desfacere 
2011 
Total exporturi mondiale 
din care din: 
2.671.569  3.536.711  4.879.897  20 
SUA, China, Germania, 
Olanda, Belgia 
1.  Canada  761.581  1.357.855  1.888.057  34 
SUA, China, Coreea de Sud, 
Olanda, Mexic 
2.  Franța  266.373  229.569  597.371  15 
Olanda, Belgia, Germania, 
Spania, Portugalia 
3.  Olanda  352.331  378.190  472.903  5 
Belgia, Germania, Norvegia, 
Franța, Estonia  
4.  Emiratele Arabe Unite  234.557  264.419  295.181  21 
Franța, Italia, Olanda, 
China, Spania  
5.  Germania  139.984  214.165  249.773  37 
Olanda, Slovacia, Belgia, 
Franța, Ungaria  
6.  Polonia  111.090  153.932  206.136  11 
Germania, Cehia, Austria, 
Slovacia, România  
7.  SUA  156.482  267.053  200.980  13 
Canada, Germania, Franța, 
Algeria, China  
8.  Belgia  93.651  82.347  187.855  30 
Suedia, Franța, Norvegia, 
Germania, Marea Britanie 
9.  Cehia  52.961  87.316  172.971  26 
Slovacia, Polonia, Ungaria, 
Austria, Germania 
10.  Rusia  53.447  80.677  170.062  75 
Italia, Letonia, Norvegia, 
Lituania, Olanda 
  …            
21.  România   17.978  20.640  11.239  ‐15 
Ungaria, Olanda, Italia, 
Germania, Polonia 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   22
 
Cererea mondială de ulei de rapiță (cod SA 151411) s‐a majorat cu o rată medie anuală de 15% între 
anii  2007  şi  2011  şi  în  anul  2011  crescând  cu  43,5%  comparativ  cu  anul  anterior,  la  4.784,1  milioane 
USD. Cei mai mari importatori SUA, China, Germania, Olanda şi Belgia  au deținut cote de piață de 
14,8%, 13,7%,12,4%, 8,4% şi respectiv 8,2% din totalul importurilor mondiale realizate în anul 2011. 
Deşi  la  nivelul  primelor  zece  piețe  de  desfacere  a  fost  înregistrată  o  cerere  cumulată  pentru  ulei  de 
rapiță  ce  a  reprezentat  80,9%  din  totalul  mondial,  România  a  realizat  exporturi  doar  pe  trei  dintre 
aceste piețe (Olanda, Franța şi Italia). 
În  perioada  2009‐2010,  importurile  României  au  avut  o  tendință  oscilantă  în  anul  2010  acestea  au 
scăzut cu 43,9% comparativ cu anul de bază 2009, iar în anul 2011 importurile au crescut considerabil 
(240,9%) față de anul de bază. 
   
Importurile mondiale de ulei de rapiță, 2009‐2011 
2009  2010  2011 
Creştere 
medie anuală 
2007‐2011 
Top 10 importatori mondiali 
2011 
mii USD  % 
Top 5  furnizori externi şi 
loc România pe piață, 2011 
Total importuri mondiale 
din care în: 
2.650.821  3.334.264  4.784.138  15 
Canada, Franța, Olanda, 
EAU, Germania 
1.  SUA  358.495  364.192  708.136  19 
Canada, Uruguay, Olanda, 
Argentina, Franța 
2.  China  357.639  898.062  656.289  28  Canada, SUA, EAU, Australia 
3.  Germania  185.473  260.536  594.353  ‐ 11 
Olanda, Franța, Polonia, 
Canada, SUA 
4.  Olanda  164.640  197.249  402.822  16 
Franța, Germania, Belgia, 
SUA, EAU 
România ‐ loc 12 
5.  Belgia  230.115  232.932  392.600  28 
Olanda, Franța, Germania, 
Canada, Rusia 
6.  Norvegia  111.192  164.503  347.992  30 
Olanda, Marea Britanie, 
Franța, Rusia, Elveția  
7.  Franța  209.665  98.732  318.621  63 
EAU, Canada, Belgia, 
SUA, Olanda 
România ‐ loc 10 
8.  Italia  317.824  347.947  209.866  9 
EAU, Rusia, Franța, 
Germania, SUA 
România ‐ loc 11 
9.  Coreea de Sud  34.315  43.666  127.656  38  Canada, Australia 
10.  Suedia  108.692  70.973  111.792  86 
Belgia, Germania, Danemarca, 
Olanda, Lituania 
  …            
33.  România  1.901  1.066  6.482  9 
Rusia, Ungaria, Bulgaria, 
Polonia, Italia 
Sursa: International Trade Center/UNCTAD/WTO ‐ Comtrade UNSD; CRPCIS prelucrare date. 
 
 
 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   23
 
 
2.3. Piețe cu potențial de absorbție pentru exporturile de uleiuri vegetale ale României.  
Taxe vamale aplicate la importurile de uleiuri vegetale originare din Uniunea Europeană.  
Piața internațională a uleiurilor vegetale a înregistrat în anul 2011 o cerere de import de 4,8 miliarde 
USD, cu o tendință accentuată de creştere în anul următor şi perspective relativ bune de dezvoltare, 
însă capacitatea de export a României este destul de limitată. 
Pe lângă principalele zece piețe mondiale de desfacere pentru categoriile de uleiuri  vegetale pe care 
România le exportă (ulei de floarea soarelui şi ulei de rapiță) analizate anterior, piețe pe care România 
nu  a  fost  prezentă  sau  a  realizat  livrări  la  un  nivel  modest,  o  serie  de  alte  piețe  externe  au  avut 
creşteri semnificative pentru cererea de import.  
În  acest  sens,  pe  baza  celor  mai  recente  date  statistice  de  comerț  internațional  referitoare  la  trendul 
importurilor de uleiuri vegetale pe o serie de cinci ani (2007‐2011) şi creşterea anualizată înregistrată 
în 2011 (sursa datelor: International Trade Centre/UNCTAD/WTO, Geneva), au fost selectate cele mai 
dinamice  piețe  de  desfacere  (rate  medii  anuale  de  creştere  a  cererii  de  import  de  peste  25%  de‐a 
lungul perioadei de analiză) ca fiind piețe potențiale pentru creşterea şi diversificarea exporturilor 
româneşti de uleiuri vegetale şi anume, pentru: 
creşteri medii anuale   





de peste 100%:  India, Zimbabue, Georgia, Camerun; 





de 50 ‐ 100%:  Slovacia, China, Sudan, Libia, Singapore, 
Uzbekistan, Tunisia, Tanzania; 





Ulei de floarea soarelui  
(cod SA 151211) 





de 25 ‐ 50%:  Siria, Portugalia, Ungaria, Emiratele Arabe 
Unite, Brazilia, Suedia, Ecuador, Uruguay, 
Iordania, Noua Zeelandă, Chile, Angola, 
Israel, Qatar. 
     
creşteri medii anuale   





de peste 100%:  Chile, Portugalia, Taiwan, Algeria, Singapore, 
Belarus; 





de 50 ‐ 100%:  Franța, Suedia, Canada, Cehia, Letonia, 
Columbia, Argentina, Cipru, Grecia, Israel; 





Ulei de rapiță 
(cod SA 151411) 





de 25 ‐ 50%:  China, Belgia, Norvegia, Coreea de Sud, 
Polonia,  Spania. 
 
 
 
În ceea ce priveşte accesul de natură tarifară pe piețele cu potențial de creştere semnificativ a cererii 
de  import,  este  de  reținut  faptul  că,  cea  mai  mare  parte  dintre  aceste  țări  nu  aplică  taxe  vamale  de 
importul de uleiuri  vegetale de origine din Uniunea Europeană. Țările care însă impun taxe  vamale 
de  import  diferențiază  nivelul  taxelor  în  funcție  de  criteriul  destinației  de  utilizare  (de  exemplu 
pentru consum uman/industrial sau pentru prelucrare). 
 
 
 
Potențialul de export al României                                           ULEIURI VEGETALE 
 
 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine   24
 
 
Taxe vamale aplicate de unele țări* la importurile de uleiuri vegetale din Uniunea Europeană 
Ulei de floarea soarelui 
(cod SA 151211) 
 
Ulei de rapiță 
(cod SA 151411) 
Importator  Taxă vamală aplicată în 2012    Importator  Taxă vamală aplicată în 2012 
India  0%    Chile  6% 
Zimbabue  4,9%    Taiwan  4% 
Georgia  0%    Algeria  0%; 5% 
Camerun  29,4%    Singapore  0% 
China  9% 
 
Belarus 
5%; 
5%, dar nu mai puțin de 0,14 Euro/kg; 
5%, dar nu mai puțin de 0,1 Euro/kg 
Sudan  8,9%    Canada  6% din valoarea FOB 
Libia  5%    Columbia  20% 
Singapore  0%    Argentina  10% 
Uzbekistan  5%, dar nu mai puțin de 0,05 USD/kg    Israel  4,2%; 8% 
Tunisia  0%    China  9% 
Tanzania  10%    Coreea de Sud  5% 
Siria  1%       
EAU  5%       
Brazilia  10%       
Ecuador  20%       
Uruguay  10%       
Iordania  0%       
Noua 
Zeelandă 
0% 
     
Chile  6%       
Angola  2%; 10%       
Israel  0%; 4,2%; 8%       
Qatar  5%       
Notă: 
* Selecția cuprinde țările cu cea mai mare cerere de import in anul 2011 (țări extra‐comunitare din top 20 importatori mondiali) şi 
țările cu cele mai mari rate anuale de creştere a importurilor înregistrate între anii 2007‐2011  
Sursa: Comisia Europeană, Directoratul General pentru Comerț, Baza de date privind accesul pe piață. 
 
 
   



Colecția Produse  româneşti  pentru  piețe  externe 
▫lucrări de analiză de piață internațională pentru evaluarea capacității de import a piețelor externe 
pentru produse româneşti cu potențial de producție şi export▫

 
 
Potențialul  de  export  al  României 
2011  ‐  2012
Lapte şi produse lactate
Uleiuri vegetale
Fructe de pădure
Ciuperci de cultură
Vinuri
Struguri
Ape minerale
Miere naturală
Produse agro‐alimentare
 
  Mobilă şi articole de mobilier 
Încălțăminte 
   
În curs de apariție:   
Semințe oleaginoase 
   
Mere şi suc de mere 
   
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Toate lucrările pot fi accesate pe web site‐ul nostru
www.romtradeinvest.ro 
secțiunea Comerț/Informare‐documentare comercială/Piețe externe/Studii şi analize de piață 
▫ Produse româneşti pentru piețe externe ▫ 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Romania Trade and Invest 
Centrul Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine 
 
Strada Apolodor nr. 17, Sector 5, Bucureşti  •  Telefon: +40 21 318 50 50  •  Fax: +40 21 311 14 91 
office@romtradeinvest.ro  •  www.romtradeinvest.ro 

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful