I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing.

Johann Neuner

5 - 46
5.6 Verificarea şi rectificarea teodolitului

5.6.1 Verificarea generală a teodolitului
Această verificare are ca scop să constate următoarele:
- piesele de sticlă ale teodolitului sunt intacte;
- punerea la punct a lunetei se face în condiţii bune;
- dispozitivul optic de centrare funcţionează corect;
- suruburile micrometrice funcţionează corect pe tot domeniul de
acţiune;
- şuruburile de calare funcţionează corect;
- picioarele culisabile şi şuruburile trepiedului funcţioneze corect;

5.6.2. Verificarea îndeplinirii condiţiilor constructive
Aceste erori, numite şi erori de construcţie ale teodolitului, nu se pot elimina ci
efectul lor poate fi doar micşorat, prin adoptarea unor metode speciale de lucru.
Stadiul actual al tehnicii de realizare a instrumentelor topografice, precum şi
verificarea lor în uzină înainte de livrare, conduc la erori, care sunt în cele mai multe
cazuri mici şi pot fi stăpânite fără probleme prin tehnici de măsurare.

5.6.2.1 Cercurile gradate să fie perpendiculare pe axele lor constructive
- limbul ⊥ VV;
- cercul vertical ⊥OO;
O abatere de la perpendicularitate în limita a 10
c
nu afectează măsurarea
unghiurilor. La stadiul actual al tehnici, condiţiile sunt uşor realizabile în uzinele
constructoare.

5.6.2.2 Axele de rotaţie VV, respectiv OO, să coincidă cu centrele
cercurilor gradate
Excentricitatea axei VV faţă de centrul limbului poartă denumirea de
excentricitate a alidadei în raport cu centrul limbului (centrul alidadei nu coincide cu
centrul limbului).


Figura 5.55 - Eroarea de excentricitate a alidadei
I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 47
L - centrul limbului;
A - centrul alidadei;
e - excentricitatea;
a
i
, b
i
- citiri pe limb;
În cazul necoincidenţei centrelor limbului şi a cercului alidad, se va măsura
unghiul eronat ω
1
în loc de unghiul corect γ cu care s-a rotit de fapt suprastructura
teodolitului.
Eroarea care apare, este dată de relaţia:

1
ω γ ω − = ∆ (5.28)

Din figura 5.55 rezultă egalitate:
α ω β γ + = +
1
(5.29)

de unde rezultă:

β α ω ω γ − = ∆ = −
1
(5.30)

În triunghiurile: ∆
a1-L-A
şi ∆
b1-L-A
se pot scrie relaţiile:


) sin( sin
;
) sin( sin
1 1
M b
r e
M a
r e

=

=
β α
(5.31)

unde M reprezintă valoarea diviziunii de pe limb pe direcţia excentricităţii.

Valorile unghiurilor α şi β fiind foarte mici (excentricitatea fiind foarte mică), se
poate scrie:


cc cc cc cc
M b
r
e
M a
r
e
ρ β ρ α ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ = ) sin( ; ) sin(
1 1
(5.32)

Rezultă:
| |
cc cc
M b M a
r
e
ρ ω ⋅ − − − = ∆ ) sin( ) sin(
1 1
(5.33)
Din relaţia de mai sus se observă, că influenţa erorii de excentricitate a
cercului alidad în raport cu centrul limbului ia valoarea maximă, când (a
1
- M)=100
g
,
iar (b1 - M) = 300
g
, adică direcţiile care se măsoară sunt diametral opuse şi sunt
perpendiculare pe direcţia excentricităţii. Pentru această situaţie rezultă valoarea
erorii:

cc cc
r
e
ρ ω ⋅ = ∆
2
(5.34)

Exemplu:
- pentru e = 0,005 mm şi r = 50 mm, rezultă
cc
ω ∆ = 127
cc
.

Constatarea erorii: prin citirea valorii unei direcţii la două dispozitive
diametral opuse, care trebuie să difere cu ± 200
g
± 2p (unde p = aproximaţia de
citire). Operaţiile trebuie să se repete pe diferite sectoare ale limbului, întrucât
I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 48
eroarea este variabilă în funcţie de unghiul dintre direcţia excentricităţii şi direcţia
măsurată.
Eliminarea erorii: eroarea fiind o eroare sistematică şi cunoscându-se modul
ei de acţiune, ea poate fi eliminată printr-o metodă de măsurare. Din figură se
observă:
ψ ϕ γ + = (5.35)

) (
2
1
2
1
; ) (
2
1
2
1
1 1 1 2 2 2
a b a b − = = − = = ω ψ ω ϕ (5.36)

rezultă:

2 2
2 1 2 1
a a b b +

+
= γ (5.37)

Se observă, că eroarea de excentricitate a alidadei se elimină prin citirea
valorilor direcţiilor la două dispozitive de citire dispuse diametral opus. La teodolitele
reiteratoare (Wild T2, Wild T3, Theo 010 ş.a.) prin efectuarea coincidenţei imaginilor
diametral opuse înaintea efectuării citirilor, această eroare este eliminată automat.

5.6 2.3 Eroarea de excentricitate a axei de vizare (rO nu trece prin centrul
de vizare C
v
)

Această eroare produce erori sistematice la măsurarea unghiurilor.
Constatarea erorii: Se vizează două puncte A şi B din teren şi se măsoară
direcţiile spre aceste puncte în ambele poziţii ale lunetei (CS) şi (CD). Se calculează
unghiul din direcţiile măsurate (CS) şi direcţiile măsurate (CD), care trebuie să aibă
aceeaşi valoare ± 2-3σ (σ fiind abaterea standard de măsurare a unei direcţii).



Figura 5.56 - Eroarea de excentricitate a axei de vizare

Eliminarea erorii - din figura 5.56 rezultă următoarele relaţii:

I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 49
α γ β γ β γ α γ + = + + = +
2 1
; (5.38)

rezultă unghiul corect:
2
2 1
γ γ
γ
+
= (5.39)
Se constată, că eroarea de excentricitate a axei de vizare este eliminată prin
măsurarea direcţiilor în ambele poziţii ale lunetei, calcularea unghiurilor din valorile
direcţiilor măsurate şi în final medierea valorilor unghiurilor obţinute.


"
1
"
1 2
'
1
'
1 1
; a b a b − = − = γ γ (5.40)

Ca metoda de lucru pentru eliminarea simultană atât a erorii de
excentricitate a alidadei cât şi a axei de vizare se presupune, că dispunem de un
instrument de măsurare a direcţiilor care culege imaginea din două poziţii diametral
opuse de pe limb:
"
2
"
2 2
'
2
'
2 1
"
1
"
1 2
'
1
'
1 1
;
;
a b a b
a b a b
− = − =
− = − =
γ γ
γ γ
(5.41)

rezultă:

2 2
'
2
'
1
'
2
'
1
1
a a b b +

+
= γ ;
2 2
"
2
"
1
"
2
"
1
2
a a b b +

+
= γ (5.42)

Pentru eliminarea simultană a celor două erori constructive se mediază citirile
la dispozitivele diametral opuse, atât în prima poziţie a lunetei (CS), cât şi în a doua
poziţie a lunetei (CD), se calculează unghiurile
1
γ şi
2
γ din valorile medii şi în final se
calculează media celor două unghiuri obţinute.


(
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
| +

+
+
|
|
.
|

\
| +

+
=
2 2 2 2 2
1
"
2
"
1
"
2
"
1
'
2
'
1
'
2
'
1
a a b b a a b b
γ (5.43)
_____________ ____________
(CS) (CD)


5.6.2.4 Eroarea de divizare a limbului
Această eroare se poate constata prin aducerea originii dispozitivului de citire pe o
diviziune a limbului şi se urmăreşte ca ultima diviziune a dispozitivului de citire să
corespundă cu o diviziune întreagă de pe limb. La stadiul actual al tehnologiei de fabricaţie
şi în special la instrumentele cu cercuri electronice, această eroare are valori neglijabile de
mici. La teodolitele optico-mecanice reducerea influenţei acestei erori se poate realiza prin
măsurarea unghiurilor cu origini diferite (metoda reiteraţiei).

5.6.3. Verificarea îndeplinirii condiţiilor geometrice
La instrumentele pentru măsurarea direcţiilor orizontale şi a unghiurilor verticale
luăm în considerare axe din figura 5.57:
- axa VV – axa principală de rotaţie a instrumentului (axa verticală);
- axa OO – axa secundară sau axa de basculare a lunetei;
- axa rO
1
– axa de vizare a lunetei;
I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 50
- axa NN – directricea nivelei torice;
- i-i sau h-h – linia de credinţă a indecşilor de la cercul vertical;
- V
s
– V
s
– axa nivelei sferice.


Figura 5.57 - Axele şi planurile de vizare
ale instrumentelor pentru măsurarea direcţiilor

Condiţiile geometrice ale axelor:

a) VV să fie verticală.
Această condiţie este realizată indirect, prin calarea instrumentului. Prin această
operaţie se realizează VV⊥NN. Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la eroarea
de înclinare a axei principale de rotaţie a teodolitului;

b) rO ⊥ OO ( axa de vizare r-O
1
să fie perpendiculară pe axa secundară O-O).
Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la eroarea de colimaţie.

c) OO ⊥ VV ( axa secundară trebuie să fie orizontală).
Neîndeplinirea condiţiei conduce la eroarea de înclinare a axei secundare.

d) linia indecşilor de la cercul vertical să fie într-un plan orizontal sau vertical.
Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la eroarea de index.

5.6.3.1 Verificarea şi rectificarea condiţiei VV → vertical (VV⊥NN )
Îndeplinirea acestei condiţii se face indirect, prin calarea teodolitului, presupunând
uneori că nivelele instrumentului sunt verificate şi rectificate. Cercurile orizontale fiind din
construcţie perpendiculare pe axa VV, înseamnă că prin orizontalizarea acestora, se
obţine automat şi verticalizarea axei VV.
Constatarea erorii: dacă în urma calării instrumentului se constată că nivelele se
dereglează prin rotirea teodolitului în diferite poziţii, înseamnă că axa VV nu rămâne
verticală, deşi nivelele au fost verificate şi rectificate în prealabil, iar calarea s-a făcut
corect şi cu atenţie.
Rectificarea: se face numai în atelierele specializate, sau la uzinele constructoare.
Eroarea de neverticalitate a axei VV nu se elimină printr-o metodă de lucru.
Din acest motiv:
I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 51
- operaţia de calare trebuie făcută cu cea mai mare atenţie;
- nivelele teodolitului trebuie verificate şi rectificate înaintea măsurătorilor.
Influenţa erorii de neverticalitate a axei principale de rotaţie VV asupra măsurării
unghiurilor orizontale.
Influenţa erorii este dată de relaţia:

' ω ω ω ε − = ∆ = (5.44)

unde: ω – este unghiul măsurat pe limbul orizontal, iar ω' - unghiul măsurat pe
limbul înclinat.


Figura 5.58
Influenţa erorii de neverticalitate a axei principale de rotaţie asupra măsurării unghiurilor
orizontale

Din triunghiul sferic creat se poate scrie:

z m rezulta unde de
z m
sin
' sin
sin
sin :
' sin
sin
sin
sin
⋅ = =
ω
ω
ω ω
(5.45)

De asemenea:

ω δ δ ω cos sin cos cos sin ' cos sin ⋅ ⋅ + ⋅ = ⋅ z z m (5.46)

Înlocuind (sin m) din relaţia (5.45) în relaţia (5.46) şi luând în considerare că
unghiurile δ şi ε sunt unghiuri foarte mici, rezultă :


' sin
sin sin ) ' sin(
' sin cos ' sin ' cos sin
ω δ ε
ε ε ω ω ω
ω ω ω δ ω ω
⋅ ⋅ =
≈ = ∆ = −
⋅ + ⋅ ⋅ = ⋅
ctgz
ctgz
(5.47)
I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 52
Concluzii:
Pentru valori normale ale unghiului zenital 0
g
≤ z ≤ 50
g
rezultă:
- pentru z = 50
g
; ε = δ sin ω’ (valoare maximă);
- pentru z = 0
g
; ε = 0 (se anulează când luneta este orizontală);
Se remarcă că influenţa erorii creşte odată cu înclinarea lunetei. Când luneta este
aproape orizontală, valoarea erorii este practic nulă.
Pentru reducerea influenţei acestei erori, se recomandă:
- calarea instrumentului să se realizeze cu maximă atenţie;
- pentru evitarea decalării instrumentului în timpul măsurătorilor, aparatul trebuie
să fie instalat în teren stabil;
- în timpul măsurătorilor instrumentul trebuie protejat contra influenţei radiaţiilor
solare, pentru a evita încălzirea neuniformă a suprastructurii instrumentului.

5.6.3.2 Eroarea de colimaţie (neîndeplinirea condiţiei rO⊥OO)

Această eroare apare datorită descentrării reticulului (centrul firelor reticulare r nu
se află pe axa optico-geometrică a lunetei). Prin rotirea lunetei în jurul axei secundare OO,
axa de vizare rO nu mai descrie un plan perpendicular pe OO (nu se deplasează în planul
azimutal corect definit), ci descrie un con a cărui generatoare este rO.


Figura 5.59 - Constatarea erorii de colimaţie

Constatarea erorii: cu luneta aproximativ orizontală se vizează un punct cât mai
îndepărtat şi bine vizibil în ambele poziţii ale lunetei şi se fac lecturile M
1
şi M
2
pe cercul
orizontal. Dacă M
1
= M
2
± 200
g
± 2 σ (σ = abaterea standard de măsurare a unei direcţii)
se poate considera că este îndeplinită condiţia rO⊥OO, iar eroarea de colimaţie nu există.
Dacă condiţia de mai sus nu este îndeplinită, se consideră că eroarea există şi deci
instrumentul trebuie rectificat.

ε ε − = ± = + =
2 1
200 M M M M M
g I II I
(5.48)
I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 53
Prin medierea citirilor efectuate în ambele poziţii ale lunetei (CS) şi (CD) se
remarcă, că eroarea de colimaţie se eliminată.

2
200
200 2
2 1
2 1
g
I
g I
M M
M
M M M
± +
=
− + + = ε ε m
(5.49)

Dacă considerăm diferenţa citirilor efectuate în ambele poziţii ale lunetei, rezultă:


2
200
200 2 0 200
1 2
1 2 2 1
M M
M M M M
g
g g
− ±
=
− ± = = + ± − +
ε
ε ε ε
(5.50)
diferenţa dintre valorile direcţiilor măsurate în ambele poziţii ale lunetei (făcând abstracţie
de cele ± 200
g
) reprezintă dublul erorii de colimaţie. Această diferenţă este considerată
eroare de colimaţie, numai dacă valoarea ei este mai mare decât toleranţa σ ⋅ ÷ = 3 2 T ,
unde σ reprezintă abaterea standard de măsurare a unei direcţii.

Influenţa erorii de colimaţie asupra lecturilor de pe limb.



Figura 5.60 - Influenţa erorii de colimaţie asupra lecturilor de pe limb


Din triunghiul sferic se deduce:
z
c z c
sin
sin
sin ;
1
sin
sin
sin
= = ε
ε
(5.51)
"c" având valoare mică rezultă:


z
c
cc
cc
sin
= ε (5.52)

Se remarcă că pentru z=100
g
influenţa erorii asupra lecturilor pe limb ε
cc
= c
cc
.
Acesta este şi raţionamentul pentru care se alege un semnal îndepărtat, bine vizibil, situat
pe cât posibil în orizontul instrumentului.

I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 54
Rectificarea:
Cu luneta în poziţia a doua (CD) se introduce la cercul orizontal valoarea justă
pentru direcţia considerată (M
II
= M' ± 200
g
), rezultată prin medierea citirilor din ambele
poziţii ale lunetei. Introducerea valorii juste se face din şurubul micrometric de mişcare a
suprastructurii instrumentului în plan orizontal. Privind prin lunetă, se va constata că firul
reticular vertical s-a deplasat de pe semnalul vizat (Figura 5.61 a.). Refacerea punctării
corecte (suprapunerea firului reticular vertical peste semnalul vizat) se va realiza din
şuruburile de rectificare ale reticulului s
1
şi s
2
dispuse în plan orizontal (Figura 5.61 b.).
Operaţia de verificare şi eventual rectificare se va repeta, fie alegând alt semnal, fie
modificând poziţia originii limbului, până când σ 3 2 ÷ ≤ c .




a. b.
Figura 5.61 - Rectificarea erorii de colimaţie

5.6.3.3 Verificarea şi rectificarea condiţiei de perpendicularitate dintre axa
secundară şi axa principală de rotaţie ( VV OO ⊥ )

Eroarea de înclinare a axei de basculare a lunetei OO afectează măsurarea
unghiurilor orizontale, întrucât planul azimutal în care se mişcă axa de vizare,
intersectează axa principală de rotaţie a instrumentului VV sub un unghi "i" şi nu conţine
această axă .

Figura 5.62 - Eroarea de înclinare a axei de basculare a lunetei OO

I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 55
Constatarea erorii se face prin mai multe procedee numai după ce au fost
îndeplinite condiţiile geometrice ale axelor descrise în paragrafele anterioare. Cel mai
frecvent se utilizează procedeul vizării unui punct situat la înălţime pe un perete dintr-un
punct de staţie apropiat situat la cca. 20 – 30 m. Vizarea se face în ambele poziţii ale
lunetei şi se proiectează punctul de la înălţime (prin rotirea lunetei în plan vertical) pe o
riglă fixată pe perete aproximativ în orizontul instrumentului. Dacă condiţia de
perpendicularitate este îndeplinită atunci citirile efectuate pe riglă în dreptul firului reticular
vertical vor corespunde în limita erorii făcute la punctarea punctului (d < 0.5 mm).


Figura 5.63 - Constatarea erorii de neperpendicularitate VV OO ⊥

Influenţa erorii VV OO ⊥ asupra lecturilor de pe limb:


Figura 5.64 - Influenţa erorii de neperpendicularitate VV OO ⊥

În triunghiul sferic VPQ:

z PQ
z PQ
g
sin sin sin
100 sin
sin
sin
sin
⋅ = = ε
ε
(5.53)

I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 56
În triunghiul sferic rPQ :

z i PQ
z
i
PQ
g
g
cos sin sin
100 sin
) 100 sin(
sin
sin
⋅ =

= (5.54)
Rezultă:

ctgz i ⋅ = sin sinε (5.55)

Unghiurile “ε” şi “i” fiind unghiuri mici, rezulta relaţia finală:

ctgz i
cc cc
⋅ = ε (5.56)
Se remarcă că influenţa erorii asupra lecturilor de pe limb creşte odată cu înclinarea
lunetei şi devine egală cu eroarea de neperpendicularitate la z = 50
g
. Atunci când luneta
este orizontală, deci z = 100
g
, influenţa erorii devine egală cu zero. Aceste concluzii
justifică procedeul de măsurare descris mai sus, pentru constatarea erorii.
Rectificarea erorii:
Rectificarea erorii se face din umerii lunetei, ridicând sau coborând unul din
capetele axei de basculare a lunetei. Teodolitele moderne fiind foarte bine etanşate şi
capsulate, rectificarea se face numai în ateliere de specialitate sau chiar la firma
constructoare. La teodolitele moderne, prin montaj, această eroare nu depăşeşte de
regulă ± 20
cc
.

5.6.3.4 Verificarea şi rectificarea erorii de indice la cercul vertical
Se mai numeşte şi eroare de colimaţie la cercul vertical.
Intervine la măsurarea unghiurilor verticale şi se datoreaza următoarelor cauze:
a) necoincidenţa dintre proiecţia axei de vizare pe cercul vertical cu linia ce
uneşte gradaţiile 0
g
– 200
g
(eroarea ε
1
);
b) indecşii de citire nu se află într-un plan orizontal sau vertical şi deci nu
asigură o linie de credinţă orizontală sau verticală (eroarea ε
2
).

(CS) (CD)
z = c
1
- (ε
1

2
) z = 400
g
– [c
2
- (ε
1
+ ε
2
)]

Figura 5.65 - Eroarea de indice la cercul vertical

I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 57
Valorile erorilor individuale ε
1
şi ε
2
nu pot fi estimate. Prin verificarea erorii de indice
se poate remarca doar efectul comun a acestor doua erori. Din acest motiv se va
considera (ε
1
+ ε
2
)= ε → eroare de indice. Este de asemenea de aşteptat, ca efectul
erorilor individuale să nu corespundă cu cel din figura 5.65, semnele erorilor individuale
fiind diferite.
Prin medierea citirilor din cele două poziţii de măsurare (CS) şi (CD) rezultă:


g g
c c
z c z c z 200
2
400
2 1
2 1
+

= ⇒ + − = − = ε ε (5.57)

Se remarcă că prin medierea citirilor efectuate în cele două poziţii ale lunetei
eroarea de indice este eliminată.
Constatarea eorii:
Se vizează un obiect îndepărtat bine vizibil în ambele poziţii ale lunetei şi se fac
lecturile c
1
şi c
2
la cercul vertical. Suma celor două citiri la cercul vertical trebuie să fie
egală cu σ 3 2 400 ÷ ±
g
(σ fiind abaterea standard de măsurare a unui unghi vertical). În
cazul când suma unghiurilor zenitale nu satisface condiţia de mai sus, se consideră că
eroarea de index există, iar diferenţa citirilor efectuate în cele două poziţii ale lunetei ne
conduce la relaţia:

0 400
2 1
= − + − − ε ε c c
g
(5.58)
deci:
2
400
2 1
g
c c − +
= ε (5.59)
şi ne exprimă, că diferenţa la 400
g
a sumei celor două citiri c
1
şi c
2
efectuate la
cercul vertical, reprezintă dublul erorii de indice.
Rectificarea erorii poate fi abordată în două moduri diferite, în funcţie de modul în
care se face orizontalizarea sau verticalizarea indecşilor de la cercul vertical - cu nivelă
torică zenitală sau cu un compensator.
În cazul instrumentelor cu nivelă torică zenitală, cu luneta în poziţia a doua (CD),
se va introduce la cercul vertical valoarea corectă 400
g
- z, din şurubul de calare al nivelei
torice zenitale. Se va constata, că nivela torică zenitală s-a decalat. Se va cala nivela
torică zenitală integral din şuruburile de rectificare al acestei nivele.

a. b.

Figura 5.66 - Rectificarea erorii de indice
I.M.M.-Sem.2 Prof.dr.ing. Johann Neuner

5 - 58
În cazul teodolitelor cu compensator la cercul vertical, valoarea corectă pentru
unghiul zenital în poziţia a doua (CD), se va realiza prin acţionarea asupra şurubului
micrometric de mişcare a lunetei în plan vertical. Privind prin lunetă, se va constata, că
firul reticular orizontal s-a deplasat de pe punctul vizat (figura 5.66 a.). Refacerea punctării
corecte, se va realiza din şuruburile de rectificare al recticulului, dispuse în plan verical s
3

şi s
4
(figura 5.66 b.).
Operaţia de verificare şi eventual rectificare se va repeta prin vizarea altui semnal,
până când eroarea de indice σ ε 3 2 ÷ ≈ , sau σ 3 2 400
2 1
÷ ± = +
g
c c '' .

5.6.3.5 Verificarea poziţiei juste a firelor reticulare
Prin gravare este asigurată perpendicularitatea firelor reticulare. Din acest motiv
este suficient, să se verifice poziţia justă a unui singur fir reticular.
Ele trebuie să ocupe însă o poziţie justă, în sensul că firul reticular orizontal să
ocupe o poziţie orizontală, iar cel vertical o poziţie verticală. Verificarea se va realiza
conform schemelor din figura 5.67.



Figura 5.67 - Verificarea şi rectificarea poziţiei juste a firelor reticulare

Rectificarea acestei erori şi aducerea reticulului în poziţie corectă, se realizează
prin slăbirea şuruburilor coaxiale cu luneta Sc
1
+Sc
2
+Sc
3
+Sc
4
, care fixează reticulul cu
diafragma tubului obiectiv. Se va roti convenabil întregul angrenaj reticul+diafragmă până
când firele reticulare ocupă o poziţie justă, după care se strâng la loc şuruburile coaxiale
cu tubul lunetei.