Universitatea de Ştiinţe Agronomice

şi Medicină Veterinară din Bucureşti
Facultatea de Agricultură

Departamentul de Studii pentru Învăţământ cu Frecvenţă Redusă
(DIFRED - FA)

Specializarea: Biologie



Prof. univ. dr. Viorica BĂLAN





GENETICA ŞI
AMELIORAREA PLANTELOR






















Bucureşti
2012
1
CUPRINS

CAPITOLUL 1-PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA TEMATICILOR DEZVOLTATE
ÎN MANUALUL “GENETICA ŞI AMELIORAREA PLANTELOR”.
SPECIFICUL METODELOR ŞI MATERIALULUI BIOLOGIC EXPERIMENTAT
ÎN DOMENIUL ŞTIINŢELOR GENETICE ŞI DE AMELIORARE A PLANTELOR………..1

TEMA NR. 1 (Capitol 1) -PARTICULARITĂŢI ALE STUDIULUI GENETICII ŞI
AMELIORĂRII LANTELOR.............................................................................................................2

1.1. Domeniile şi metodele de studiu ale geneticii incluzând genetica plantelor ....................................3
1.1.1 Domeniile de studiu ale geneticii ....................................................................................................3
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................4
1.1.2. Metodele specifice folosite în experimentele de genetica plantelor...............................................5..
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................7
1.1.3 Caracteristici generale ale organismelor folosite în studiile genetice..............................................7
1.1.4 Caracteristici generale ale organismelor folosite în genetica plantelor............................................9
TEST DE EVALUARE...........................................................................................................................10.
1.2 Particularităţile ameliorării plantelor şi tehnicile de lucru folosite....................................................11
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................16
REZUMATUL TEMEI NR.1( Capitol 1).................................................................................................17
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 1 (Capitol 1)...............................................................19


CAPITOLUL 2 - STUDII DE GENETICĂ CLASICĂ A PLANTELOR.........................................21
TEMA NR. 1 (Capitol 2) - STUDII ŞI EXPERIMENTE FĂCUTE DE GREGOR MENDEL
ŞI LEGILE GENETICE PE CARE SE BAZEAZĂ EXPERIMENTELE ACTUALE
DE GENETICĂ A PLANTELOR .....................................................................................................21

1.1 Definirea termenilor folosiţi în genetica mendeliană..........................................................................22
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................24
1.2 Experimente făcute de Gregor Mendel la mazărea de grădină (Pissum sativum), prin care a
stabilit prima lege genetică (legea segregării) ........................................................................................24

1.2.1 Producerea dihibrizilor de mazăre (F
1
)............................................................................................24
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................26
1.2.2 Experimente ale lui Gregor Mendel prin care se explică segregarea unei singure caracteristici
a plantelor de mazăre..............................................................................................................................27

1.3 A doua lege a lui Mendel – Legea privind independenţa genelor.....................................................33
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................34
1.4. Experimente efectuate la cais pentru pentru a pune în evidenţă mecanismele genetice ale
moştenirii caracteristicii formei fructului..............................................................................................35

TEST DE EVALUARE............................................................................................................................37
2
REZUMATUL TEMEI NR.1(Capitol 2)...............................................................................................41
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 1 (Capitol 2)............................................................42
TEMA NR. 2 (Capitol 2) - MEIOZA ŞI MITOZA LA PLANTE....................................................44
2.1 De ce se divid celulele?.....................................................................................................................45
TEST DE EVALUARE...........................................................................................................................46
2.2 Mitoza la plantele superioare.............................................................................................................47
2.2.1 Fazele de diviziune ale mitozei la plantele superioare....................................................................50
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................51
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................56

2.2.2 Mitoza şi clonarea…………………………………………………………………………………57
2.3 Meioza şi ciclul de viaţă al plantelor………………………………………………………………..58
2.3.1 Cromozomii diploizi şi haploizi la plante........................................................................................58
2.3.2 Alternarea generaţiilor la algele multicelulare.................................................................................58
2.3.3 Ciclul de viaţă la plantele Angiospermae…………………………………………………………59
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................64
2.3.4 Meioza, etapă esenţială în alternarea generaţiilor............................................................................64
2.3.5 Fazele de diviziune ale meiozei, în timpul procesului de formare a polenului prin
microsporogeneză la Lilium şi la porumb (Zea mays).............................................................................66

TEST DE EVALUARE............................................................................................................................ 75
REZUMATUL TEMEI NR 2(Capitol 2...................................................................................................77
TEMA NR. 3 (Capitol 2) - LINKAGE GENETIC ŞI HARTA LINKAGE LA PLANTE.............79
3.1 Noţiuni introductive...........................................................................................................................80
3.2 Mecanismul linkage la plante ........................................................................................................... .81
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................83
3.3 Linkage genetic şi harta genetică........................................................................................................83
3.4 Harta cromozomală la fenotipurile de porumb analizate...................................................................85
TEST DE EVALUARE...........................................................................................................................87
3.5 Harta genetică şi harta fizică a genelor..............................................................................................88
3.5.1 Harta genetică.................................................................................................................................88
3.5.2 Harta fizică a genelor......................................................................................................................91
3.5.3 Asocierea genetică..........................................................................................................................91

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA 3(Capitol 2)......................................................................92
REZUMATUL TEMEI NR. 3 (Capitol 2) ...............................................................................................93
TEMA NR. 4 (Capitol 2) - CROSSING OVER CROMOZOMAL LA PLANTE...........................95
4.1. Crossingover cromozomal, meiotic..................................................................................................95
4.1.1. Cuplarea cromozomilor omologi în zigoten..................................................................................96
4.1.2. Condensarea şi spiralizarea cromozomilor în pachiten în procesul sinapsei ................................97
3
4.1.3 Clivajul cromozomilor în diploten...................................................................................................98
4.1.4 Mecanismul crossing over-ului meiotic ..........................................................................................96
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................99
4.1.5 Recombinarea genetică prin conversia genelor ............................................................................101
4.1.6 Recombinarea genetică nebalansată............................................................................................103.
4.2 Crossingover-ul meiotic la cais........................................................................................................103
4.2.1 Etape ale determinării cross overului meiotic la cais.....................................................................103
TEST DE EVALUARE..........................................................................................................................109
4.3 Crossingover-ul mitotic....................................................................................................................109

REZUMATUL TEMEI NR. 4 (Capitol 2 ).............................................................................................110
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA 4 (Capitol 2 )...................................................................111
TEMA NR. 5 (Capitol 2 ) INTERACŢIUNEA GENELOR LA PLANTE.....................................112
5.1 Interacţia diferitelor gene care controlează identitatea organelor florale.........................................114
TEST DE EVALUARE..........................................................................................................................117
5.2 Interacţiunea genelor alele la plante.................................................................................................117
TEST DE EVALUARE..........................................................................................................................120
5.3. Interacţiunea genelor care ocupă loci diferiţi în cromozom, la plante............................................121
TEST DE EVALUARE..........................................................................................................................127
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 5(Capitol 2) .............................................................128
REZUMAT AL TEMEI NR. 5 (Capitol 2) ............................................................................................129
TEMA NR. 6 (Capitol2) - VARIAŢII ÎN NUMĂRUL DE CROMOZOMI ŞI EFECTELE
SEMNIFICATIVE ASUPRA AMELIORĂRII UNOR CARCTERISTICI ALE
PLANTELOR..........................................................................................................................................130

6.1 Cariotipul - criteriu de recunoaştere a speciilor..................................................................................131
TEST DE EVALUARE
6.2 Variaţiile numeric-cromozomale la plante.........................................................................................133
6.2.1 Aneuploidia.....................................................................................................................................133
TEST DE EVALUARE...........................................................................................................................135
6.2.1.1 Originea aneuploidiei şi dezvoltarea aneuploizilor.....................................................................136
6.2.1.2 Efectele fenotipice ale Aneuploidiei şi importanţa lor pentru genetica
şi ameliorarea plantelor.............................................................................................................................138

TEST DE EVALUARE............................................................................................................................141
6.2.2 Euploidia............................................................................................................................. .............141
6.2.2.1 Monoploidia……………………………………………………………………………………..142
6.2.2.2 Poliploidia……………………………………………………………………………………….143
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................146
6.3 Inducerea şi selectia autopoliploizilor................................................................................................147
4
6.4. Inducerea şi ameliorarea alopoliploizilor..........................................................................................148
REZUMATUL TEMEI NR.6 (Capitol 2)...............................................................................................150
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR.6 (Capitol 2)..............................................................151


CAPITOLUL 3 - GENETICA CARACTERISTICILOR CANTITATIVE ŞI APLICAŢII ÎN
AMELIORAREA PLANTELOR........................................................................................................154

TEMA NR. 1 (Capitol3) - ANALIZE CONVENŢIONALE ŞI MOLECULARE A EREDITĂŢII
CARACTERISTICILOR POLIGENICE LA PLANTE....................................................................155

1.1. Ereditatea caracteristicilor cantitative ..............................................................................................156
TEST DE EVALUARE...........................................................................................................................159
1.2. Cartarea locilor caracteristicilor cantitative (QTL) şi markeri care asistă selecţia pentru ameliorarea
producţiei plantelor...................................................................................................................................160

1.2.1 Markeri genetici care asistă selecţia plantelor.................................................................................161
1.2.1.1 Ce sunt markerii genetici?............................................................................................................161
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................164
1.2.1.2 Construcţia hărţii genetice............................................................................................................164
a.Ce este harta genetică.......................................................................................................................164

TEST DE EVALUARE............................................................................................................................165
b. Comparaţii între markerii (A) codominanţi şi (B) dominanţi.........................................................166
1). Realizarea hărţii populaţiilor.........................................................................................................166


TEST DE EVALUARE............................................................................................................................168
2). Identificarea polimorfismului........................................................................................................169


TEST DE EVALUARE............................................................................................................................171
3). Analiza markerilor moleculari .......................................................................................................172


TEST DE EVALUARE…………………………………………………………………………………172
4). Distanţa genetică şi funcţiile cartării................................................................................................174

TEST DE EVALUARE............................................................................................................................174


1.2.1.3 Analize QTL…………………………………………………………………………………….174
a.Principii ale analizelor QTL...............................................................................................................175
b.Principii de detectare a QTL cartat.....................................................................................................176
TEST DE EVALUARE............................................................................................................................177

REZUMATUL TEMEI NR.1(Capitol 3).................................................................................................177
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR.1..................................................................................179
TEMA NR 2 (Capitol 3) - METODE DE DETECTARE A QTL ŞI A MARKERILOR CARE
ASISTĂ SELECŢIA PLANTELOR ÎN PROGRAMELE DE AMELIORARE..............................181

5
2.1 Metode de detectare QTL................................................................................................................182
2.1.1.Analiza unui singur marker .........................................................................................................182
2.1.2. Metoda intervalului simplu de hartă ..........................................................................................182
2.1.3. Metoda intervalului compus de hartă .........................................................................................183
TEST DE EVALUARE........................................................................................................................185
2.2. Reprezentarea şi descrierea QTLs detectat în intervalul de hartă..................................................186.
2.3 Numărul de markeri şi de spaţii marker..........................................................................................188
2.4 Compararea hărţilor linkage............................................................................................................188
2.5. Factorii care influenţează detectarea QTLs....................................................................................189


TEST DE EVALUARE..........................................................................................................................196
2.6 Drum mai scurt al identificării genelor marker de interes pentru caracteristicile cantitative..........197
2.6.1 Analizele segreganţilor cantitativi BSA..........................................................................................197
2.6.2 Genotiparea selectivă ......................................................................................................................198
2.7 Decizii importante ce pot fi luate pe baza cartării QTL....................................................................199
2.8 Cu privire la markerii care asistă selecţia plantelor în procesul de ameliorare..................................201
2.8.1 Validarea sau confirmarea markerilor depistaţi..............................................................................201
2.8.2 Conversia markerilor.......................................................................................................................202
TEST DE EVALUARE...........................................................................................................................203
2.9. Ameliorarea plantelor asistată de markeri.........................................................................................204
2.10 Costuri şi beneficii ale analizelor MAS............................................................................................207
2.11 Markeri care asistă ameliorarea plantelor prin backross..................................................................207
TEST DE EVALUARE...........................................................................................................................208

2.12 Tendinţe de folosire în viitor a cartării QTL....................................................................................209
REZUMATUL TEMEI NR. 2 (Capitol 3)...............................................................................................211
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 2 (Capitol 3)..............................................................214
TEMA NR.3 (Capitol 3) - NOI TEHNICI DE CARTARE A GENOMULUI PLANTELOR ÎN
SCOPUL DEPISTĂRII MARKERILOR GENETICI CARE ASISTĂ SELECŢIA .....................216

3.1. Secvenţializarea PCR ( Polymerase Chain Reaction) ......................................................................217
3.2 Tipurile de markeri moleculari folosiţi în ameliorarea plantelor.......................................................218
3.2.1 Markerii RFLP.................................................................................................................................218
3.2 2 Markerii RAPD................................................................................................................................219
3.2.3. Markerii AFLP...............................................................................................................................220
3.2.4 Markerii STSs (Succesiunea situsurilor ataşate)............................................................................221
3.2.5 Markerii microsateliţi sau SSR, (Simple secvenţe repetate) (Simple sequence Repeat).................222
3.2.6 Single Nucleotide Polymorphism (SNP).........................................................................................223
3. 3 Markerii izozimici ...........................................................................................................................224

6
3.4 Unele avantaje şi dezavantaje ale celor mai cunoscuţi markeri moleculari pretabili în ameliorarea
plantelor......................................................................................................................................................224
TEST DE EVALUARE.............................................................................................................................227
3.5 Tehnici de detectare a polimorfismului ADN.....................................................................................228
3.5.1 Gel Electroforeza ........................................................................................................................... ..228
3.5.2 Electroforeza capilar array................................................................................................................230
3.5.3 Matrix asistat de laser (Procedeul mass-spectrofotometric MALDI-TOF MS) ...............................230
TEST DE EVALUARE.............................................................................................................................230
3.6.Tipuri de populaţii folosite în cartarea moleculară..............................................................................231
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 3 (Capitol 3)...............................................................232
REZUMATUL TEMEI NR. 3 (Capitol3).............................................................................................. ....234

1
CAPITOLUL 1

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA TEMATICILOR DEZVOLTATE ÎN
MANUALUL “GENETICA ŞI AMELIORAREA PLANTELOR”
SPECIFICUL METODELOR ŞI MATERIALULUI BIOLOGIC EXPERIMENTAT
ÎN DOMENIUL ŞTIINŢELOR GENETICE ŞI DE AMELIORARE A PLANTELOR

Genetica şi ameliorarea plantelor sunt ştiinţe de sinteză bazate pe cunoaştere, cu o
evoluţie continuă, care contribuie la înţelegerea şi conservarea biodiversităţii lumii
vegetale. Referindu-ne într-un început la cunoaşterea în domeniul geneticii plantelor, este
important să plasăm genetica generală într-un cadru conceptual. Pentru a face acest lucru
este important să înţelegem dimensiunea geneticii ca ştiinţă. După concepţiile moderne de
după anul 2000, genetica are trei arii mari de studiu şi anume: Genetica clasică bazată pe
prima şi a doua Lege a lui Mendel, Genetica moleculară, bazată pe Dogma centrală a
Geneticii moleculare şi Genetica evoluţionistă, bazată pe teoria selecţiei naturale lansată de
Charles Darwin (Phillip McClean, 2000).
Ameliorarea modernă a plantelor se bazează pe înţelegerea şi cunoaşterea geneticii
mendeliene şi nonmendeliene, a geneticii cantitative şi calitative, a geneticii populaţiilor şi
a geneticii moleculare.
Manualul “Genetica şi ameliorarea plantelor”, va pune accentul pe mecanismele
genetice care sunt aplicate în ameliorarea plantelor şi tehnicile de ameliorare bazate pe
aceste mecanisme.
Studenţii vor căpăta cunoştinţe teoretice esenţiale şi o experienţă practică în
interpretarea şi analizarea datelor colectate din experimente genetice, în estimarea unor
parametrii genetici şi a heritabilităţii caracteristicilor moştenite.
Vom regăsi în manual, designul unor programe de ameliorare bazate pe tehnici
eficiente de selecţie, inclusiv câştigul genetic aşteptat, ca urmare a aplicării diferitelor
metode de ameliorare şi selecţie şi cum vom adapta metodele de ameliorare la speciful
culturilor, respectiv a speciilor de plante şi a interacţionării expresării unor caracteristici
genetice, cu condiţiile de mediu.
Factorii care trebuie luaţi în seamă atunci când se lucrează cu linii consangvinizate,
linii sintetice sau cu indivizi şi familii hibride se vor regăsi de asemenea în manual.
Studenţii vor învăţa să aplice tehnici pentru selecţia unor caracteristici multiple, incluzând
aici indicii şi markerii moleculari care asistă selecţia. Se vor arăta căile prin care se pot
2
controla erorile experimentale în experienţele de genetică şi ameliorare a plantelor şi
interacţiile genotipului cu mediul.

TEMA NR. 1 (Capitol 1)

PARTICULARITĂŢI ALE STUDIULUI GENETICII ŞI AMELIORĂRII
PLANTELOR

Unităţi de învăţare:
 domeniile de studiu ale geneticii, incluzând genetica plantelor
 metodele specifice folosite în experimentele de genetica plantelor
 caracteristici generale ale organismelor folosite în studiile genetice
 caracteristici generale ale organismelor folosite în genetica plantelor
 particularităţile ameliorării plantelor şi tehnicile de lucru folosite

Obiectivele temei:
- familiarizarea cu tematica manualului “Genetica şi ameliorarea plantelor”;
- înţelegerea şi fixarea aspectelor privind domeniile, metodele de studiu şi a
particularităţilor organismelor folosite în experimentele de genetică în general şi în
genetica plantelor în special;
- înţelegerea necesităţii studierii ameliorării plantelor ca pe un domeniu aplicativ al
geneticii plantelor;
- cunoaşterea tehnicilor folosite în ameliorarea plantelor, a căror detalii studenţii şi
le vor însuşi ulterior în cadrul tematicii special consacrate.
Timpul alocat temei: 4 ore
Bibliografie recomandată:
1. Phil McClean website, 2012, http/www.ndsa.nodal.edu/instruct/mcclean (Department of
Plant Sciences, Loftsgard Hall 270BNDSU Dept, Director, Genomics and Bioinformatics
Program, North Dakota State University)
2. www.eu-sol.net/public/plant-breeding
3. George Acquaah, 2006. Principles of Plant Genetics and Breeding. Blackwell Publishing
ISBN: 9781405136464, http://www.blackwellpublishing.com

1.1. Domeniile şi metodele de studiu ale geneticii incluzând genetica plantelor
3
Pentru înţelegerea ulterioară a temelor ce vor fi aprofundate în manual, vom face o
incursiune de sinteză în domeniile şi metodele de studiu ale geneticii, inclusiv a geneticii
plantelor.
1.1.1 Domeniile de studiu ale geneticii
Genetica clasică bazată pe prima şi a doua lege a lui Mendel.
1. Prima şi a doua lege a lui Gregor Mendel cu privire la moştenirea ereditară a
caracteristicilor calitative
2. Meioza şi mitoza la plante
3. Cartarea cromozomilor somatici şi ai sexului, bazată pe Linkage şi Crossingover
4. Ereditatea extracromozomială
5. Citogenetica, cu referire la schimbarea structurii şi numărului cromozomilor
6. Genetica cantitativă
Genetica moleculară bazată pe dogma centrală a Geneticii moleculare
1. Structura ADN nuclear şi a organitelor celulare
2. Structura şi replicarea ADN
3. Transcripţia şi translaţia informaţiei genetice
4. Clonarea ADN
5. Controlul expresiei genelor
6. Mutaţia şi repararea ADN
Genetica evoluţiei, bazată pe teoria selecţiei naturale a lui Darwin
1. Evoluţia ( teoria modernă a evoluţiei bazată pe echilibrul Hardy-Weinberg)
2. Speciaţia
3. Genetica populaţiei
Particularităţile fiecăreia dintre cele trei arii, sau domenii ale geneticii plantelor
sunt datorate în principal particularităţilor structurale ale celulei vegetale, a modului de
reproducere şi a metabolismului plantelor. De aceea, în experimentele genetice este
obligatoriu să se folosească şi să se obţină un material biologic autentic. Fiecare din cele
trei arii ale geneticii are cerinţele proprii pentru experimentele performate. În genetica
clasică, cerinţa principală este ca materialul genetic cercetat să aibă în zestrea sa genetică
alele alternative. Când experimentul este performat în aria geneticii moleculare, este
4
nevoie, ca materialul biologic să conţină în fondul său genetic alelele specifice pe care
vrem să le studiem la nivel molecular şi să avem proba de identificare şi de analiză a
alelelor specifice. În multe studii, alelele pe care le vom studia sunt alele de tip sălbatic. În
sfârşit, populaţia genetică cu o variaţie accentuată a frecvenţei genelor, este necesară
pentru succesul experimentului în domeniul geneticii evoluţioniste. Pentru a determina
care tip de alele sunt conţinute în fondul genetic sau care populaţie este mai bună pentru
experimentul specific, este necesar să înţelegem avantajele şi dezavantajele diferitelor
specii biologice, care sunt folosite ca organisme test.

TEST DE EVALUARE
1. Căror cauze sunt datorate particularităţile celor trei arii sau domenii ale geneticii
plantelor?
Răspuns:


2. Care sunt domeniile de cercetare ale geneticii plantelor?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
Subdomeniile geneticii clasice sunt:
a. Prima şi a doua lege a lui Gregor Mendel cu privire la moştenirea ereditară a
caracteristicilor calitative;
b. Meioza şi mitoza la plante;
c. Cartarea cromozomilor somatici şi ai sexului, bazată pe Linkage şi Crossing over;
d. Ereditatea extracromozomială;
e. Citogenetica, cu referire la schimbarea structurii şi numărului cromozomilor;
f. Genetica cantitativă;
g. Echilibrul Hardy-Weinberg.
Rezolvare: a, b, c, d, e, f
De rezolvat:
Subdomeniile geneticii moleculare sunt:
Particularităţile celor trei domenii ale geneticii plantelor, se datorează în principal
particularităţilor structurale ale celulei vegetale, a modului de reproducere şi a
metabolismului plantelor.
5
a. Structura ADN nuclear şi a organitelor celulare
b. Structura şi replicarea ADN
c. Transcripţia şi translaţia informaţiei genetice
d. Clonarea ADN
e. Controlul expresiei genelor
f. Mutaţia şi repararea ADN
g. Speciaţia

1.1.2. Metodele specifice folosite în experimentele de genetica plantelor
Ca orice ştiinţă, ştiinţa geneticii a progresat, folosind metode ştiinţifice adecvate.
Aceste metode au început a fi folosite, când genetistul (sau oricare dintre oamenii de
ştiinţă), a făcut observaţii asupra lumii biologice şi apoi a propus ipoteze, prin care a
încercat să explice observaţiile făcute. Geneticianul iniţiază apoi un experiment sau o serie
de experimente proiectate pentru a dovedi sau a infirma ipotezele. La prima vedere,
parcurgerea acestui drum pare a fi unul drept, dar adevărul este că pot să apară multe
capcane.
Haideţi să vedem, care sunt paşii ce pot fi urmaţi în experimentele de genetica
plantelor:
1. Efectuarea unei observaţii. Când facem o observaţie (percepţia structurală de intelect),
trebuie să ne punem întrebările: Este observaţia noastră unicat? Suntem siguri că
observaţia nu a fost explicată? O trecere în revistă a literaturii ştiinţifice de specialitate ar
putea da o explicaţie acestor întrebări. Desigur, în măsura în care ne familiarizăm cu un
anumit subiect, vom studia şi vom cunoaşte literatura de specialitate şi aceasta este un
lucru absolut necesar.
2. Formularea ipotezelor. Ipoteza îşi are etimologia în grecescul hypo „sub” şi thesis
„poziţie”. În ştiinţă, o ipoteză este o legătură între două variabile (pot avea diferite valori,
de la caz la caz, sau şi în funcţie de timp). Ipoteza poate fi o supoziţie care se bazează
provizoriu pe observaţii şi care serveşte la explicarea anumitor fenomene (evenimente
observabile, direct sau cu ajutorul instrumentelor şi aparatelor), dar care nu se poate
verifica atât de temeinic prin experienţă sau experiment, (din latină din ex- şi periri,
„despre încercare”), mijloc fundamental în cercetare, ca să ajungă să formuleze o teorie. În
schimb, o ipoteză, care s-a confirmat prin experiment sau experienţă (ipoteză "verificată"),
respectiv care poate fi dovedită prin concluzii logice care se bazează pe premise valide,
poate deveni o teorie sau o parte a unei teorii. Ipoteza trebuie să fie plasată într-un cadru
6
conceptual. Spre exemplu, poate să apară un nou fenotip, sau poate fi observat pe
neaşteptate un nou fenotip într-un fond genetic prezervat in situ sau ex situ. Genetistul
trebuie să decidă, dacă această nouă observaţie este cel mai bine explicată prin rezultatul
încrucişării liniei luate în studiu cu o altă linie cunoscută şi cu acelaşi fenotip, aceasta fiind
în aria geneticii clasice, sau dacă noua alelă ar trebui să fie clonată şi analizată la nivel
molecular, ceea ce este în aria geneticii moleculare. În general, geneticianul modern va
aborda ambele arii de cercetare, sau va colabora cu un cercetător mai experimentat în aria
în care el are mai puţină pricepere.
3. Proiectarea cadrului conceptual. Odată ce cadrul conceptual a fost proiectat,
abordarea experimentală este cât se poate de evidentă pentru genetist: 1) se fac cele mai
potrivite încrucişări şi se analizează rezultatele, sau 2) se izolează ADN, care este
responsabil pentru fenotipul cercetat, se secvenţializează şi se analizează secvenţele ADN.
4. Efectuarea experimentului şi colectarea datelor. După ce vom colecta datele, pe baza
rezultatelor, putem, fie să acceptăm ipotezele, fie să propunem noi ipoteze şi să repetăm
experimentul. De aici şi puterea metodelor ştiinţifice dată tocmai de autoperpetuarea lor.
Odată ce vom demonstra că ipotezele sunt corecte, mergem mai departe, facem alte
observaţii, prezentăm alte ipoteze, bazate pe noi rezultate de cercetare. În acest mod,
printr-o abordare ştiinţifică ordonată se dobândesc noi şi noi cunoştinţe despre genetica
plantelor, care pot avea fie conotaţie teoretică şi vor sta la baza a noi ipoteze, observaţii şi
rezultate, fie că vor avea aplicabilitate în ameliorarea genetică a plantelor.
5. Analizarea datelor de cercetare pentru a verifica ipotezele.
● Dacă rezultatele confirmă ipotezele, vom putea pune bazele unei noi teorii în studiul
geneticii plantelor.
●Dacă nu se confirmă ipotezele, reformulăm ipotezele şi le testăm.
Paşii descrişi mai sus, urmaţi în experimentele de genetica plantelor îi găsim
reprezentaţi în figura nr.1, în care vom vedea şi interconexiunile dintre paşii urmaţi.
7

Figura 1. Diagrama paşilor urmaţi în experimentele de genetica plantelor şi
interconexiunile dintre aceştia (după Viorica Bălan)

TEST DE EVALUARE
1. Care sunt paşii care trebuie urmaţi în experimentele de genetica plantelor?
Răspuns:


2. Care sunt întrebările pe care ni le punem când facem o observaţie în cadrul unui
experiment de genetica plantelor? Cum putem aduce explicaţii acestor întrebări?
Răspuns:
1.1.3 Caracteristici generale ale organismelor folosite în studiile genetice
Pentru studiile de genetică, organismele trebuie să întrunească următoarele
caracteristici: 1. să conţină un bun fond genetic; 2. generaţiile să se succeadă rapid; 3. să
fie uşor de manipulat genetic; 4. să fie uşor de finanţat; 5. să prezinte interes economic şi
social.
Facem observaţii
Formulăm ipoteze
Dezvoltăm cadrul conceptual
Proiectăm experimentul
Dacă se confirmă ipotezele
Vom pune bazele unei noi teorii în studiul geneticii plantelor care vor sta la
baza a noi observaţii, ipoteze şi experimente

Dacă se infirmă ipotezele
Reformulăm ipotezele
1. Efectuarea unei observaţii; 2. Formularea ipotezelor; 3. Proiectarea cadrului
conceptual; 4. Efectuarea experimentului şi colectarea datelor; 5. Analizarea datelor de
cercetare pentru a verifica ipotezele.
8
De aceea cele mai multe studii s-au realizat cercetându-se: virusurile, bacteria
Escherichia coli, organismul uman, Drosophilla, iar la plante, mai ales porumbul.
Pentru susţinere, voi prezenta caracteristicile generale ale celor mai folosite organisme
în studiile genetice.
Virusurile:
● cresc repede în cultură;
● au multe generaţii în timp scurt;
● codifică puţine proteine, ceea ce permite analize în detaliu şi definirea sistemului
citogenetic;
● pot fi manipulate prin inginerie genetică, au o organizare cromozomială facilă studiului;
● nu pot fi extrapolate la alte organisme caracteristicile genetice testate la virusuri.
Escherichia coli:
● creşte repede în cultură, are multe generaţii în timp scurt;
● are multe mutante ce pot fi luate în studiu şi este relativ simplu să se genereze noi
mutante, sunt implicate multe gene;
● ciclul de viaţă este foarte bine definit;
● poate fi manipulată genetic;
● conţine cromozomi rudimentari;
● nu toate caracteristicile genetice pot fi extrapolate la organismele superioare.
Organismul uman:
● prezintă un iminent interes public şi prin urmare fondurile sunt alocate cu mai mare
uşurinţă;
● caracteristicile genelor cartate prin secvenţializarea genomului uman, sunt relativ uşor de
interpolat pentru alte specii de eucariote;
● multe fenotipuri mutante datorită înţelegerii clinice a diferitelor boli;
● sistemul citogenetic este bine definit;
● timp lung de la o generaţie la alta;
● multe caracteristici pot fi studiate doar în culturi de celule;
● nu se pot face încrucişări controlate;
● nu se poate aplica ingineria genetică.
Drosophilla:
● timp scurt de la o generaţie la alta, pentru un organism eucariot (două săptămâni);
● apar şi se pot produce multe mutante care controlează un fenotip specific;
● cromozomi mari cu un sistem citogenetic bine definit;
9
● creşte şi se înmulţeşte bine în condiţii de laborator;
● un foarte bun organism pentru dezvoltarea studiului geneticii;
● elementele transpozabile pot fi manipulate pentru clonarea genelor;
● poate fi aplicată ingineria genetică.

1.1.4 Caracteristici generale ale organismelor folosite în genetica plantelor
Genetica plantelor este un termen foarte larg şi complex. După cum ştim, genetica
este o ramură a biologiei care se ocupă cu ereditatea, în special cu mecanismele
transmiterii ereditare a caracteristicilor şi cu variabilitatea caracteristicilor moştenite, la
organisme (care se organizează singure), similare sau înrudite. Prin definiţie plantele sunt
organisme eucariote, multicelulare, care îşi fabrică hrana prin fotosinteză, aparţin regnului
Plantae, produc în mod caracteristic embrioni în procesul de reproducere, conţin
cloroplaste, au pereţi celulari care conţin celuloza (componentă organică cu formula (C
6
H
10
O
5
)
n
, un polizaharid format dintr-un lanţ linear de câteva sute sau mii de β(1→4) unităţi
legate de D glucoză şi sunt lipsite de locomoţie (actul de autopropulsare). Şi atunci,
genetica plantelor, ca ramură a biologiei, studiază mecanismele transmiterii ereditare a
caracteristicilor şi variabilitatea caracteristicilor moştenite, folosind metode specifice
dictate de particularităţile plantelor de a face fotosinteză şi de a-şi produce singure hrana,
de a produce embrioni fie prin autofecundare, fie prin fecundarea cu polen de la alte plante,
sau chiar prin partenocarpie sau apomixie, la care se adaugă particularităţile de a conţine
cloroplaste, implicate în ereditatea citoplasmatică şi nu în ultimul rând de componenta
celulază a pereţilor celulari.
Două dintre organismele vegetale mai profund şi mai larg cercetate genetic, datorită
caracteristicilor lor sunt: Arabidopsis thaliana şi Zea mays (porumbul).
Arabidopsis thaliana
● un genom mic cu puţine secvenţe repetitive de ADN;
● timp scurt de la o generaţie la alta (şase săptămâni);
● multe mutante în timp scurt;
● polenizarea artificială migăloasă, dar se pot produce mii de descendenţi;
● este denumită Drosophilla plantelor, fiind la fel de intens şi curent studiată;
● poate fi aplicată ingineria genetică cu uşurinţă.
Zea mays (porumbul)
● specie bine cartată genetic;
10
● se produc multe gene mutante care controlează caracteristicile plantelor obţinute din
seminţe mutante;
● are un sistem citogenetic bine definit;
● elementele transpozabile sunt bine înţelese şi pot fi utilizate la clonarea genelor;
● polenizarea artificială mai migăloasă, dar se pot obţine sute de descendenţi dintr-o
încrucişare;
● are trei generaţii pe an;
● poate fi aplicată ingineria genetică;
● nu pot fi găsite uşor fondurile pentru finanţare.
Deşi a existat o adevărată revoluţie, în ultimii 20 de ani, în domeniul ştiinţelor
biologice, prin urmare şi în genetica plantelor, rămâne încă o mare cantitate de
necunoscute care trebuie cercetată şi descoperită. Finalizarea secvenţializării genomului
uman, precum şi a genomului unor importante plante de cultură, cum sunt orezul şi
porumbul, cresc incomensurabil posibilităţile de cercetare în domeniul geneticii plantelor,
fie a celor din specii tehnice şi de câmp, a celor din pajişti, a celor furajere, a plantelor din
specii multianuale cum sunt cele pomicole şi viticole, ba chiar şi a speciilor de arbuşti şi
arbori ornamentali şi a arborilor pentru împăduriri, atât de necesari pentru echilibrul climei
pe glob.

TEST DE EVALUARE
1. Care sunt cele mai folosite organisme în studiile de genetică?
Răspuns:



2. Care sunt cele mai folosite organisme în experimentele de genetica plantelor?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Caracteristicile principale ale plantei Arabidopsis thaliana sunt:
a. un genom mic cu puţine secvenţe repetitive de ADN;
b. timp scurt de la o generaţie la alta (şase săptămâni);
c. multe mutante în timp scurt;
Cele mai folosite organisme în studiile de genetică sunt: virusurile, Escherichia coli,
organismul uman, Drosophilla.
:

11
d. polenizarea artificială migăloasă, dar se pot produce mii de descendenţi;
e. este denumită Drosophilla plantelor, fiind la fel de intens şi curent studiată;
f. nu poate fi aplicată ingineria genetică cu uşurinţă.
Rezolvare: a, b, c, d, e
De rezolvat:
2. Caracteristicile principale ale plantei Zea mays sunt:
a. specie bine cartată genetic;
b. se produc multe mutante care controlează caracteristicile plantelor obţinute din seminţe
mutante;
c. are un sistem citogenetic bine definit;
d. elementele transpozabile sunt bine înţelese şi pot fi utilizate la clonarea genelor;
e. polenizarea artificială mai migăloasă, dar se pot obţine sute de descendenţi dintr-o
încrucişare;
f. are patru generaţii pe an;
g. nu poate fi aplicată ingineria genetică;
h. nu pot fi găsite uşor fondurile pentru finanţare.
Rezolvare:

1.2 Particularităţile ameliorării plantelor şi tehnicile de lucru folosite
Pentru început, să răspundem la întrebarea: Ce este ameliorarea plantelor?
Ameliorarea genetică a plantelor, denumită în termeni comuni selecţia vegetală, este
ansamblul de demersuri ştiinţifice şi tehnice care permit să fie puse la dispoziţia
agriculturii varietăţi de plante din ce în ce mai performante (Ives Hervè).
Există de asemenea răspunsul dat de André Gallais în Méthodes des création de
variétès en amélioration des plantes ISBN 9782759216574 din 27.10.2011(Station de
Génétique Végétale UMR 320 INRA-CNRS-UPS-AgroParisTech- Ferme du Moulon-
91190 Gif-sur-Yvette – France) în 1990 şi anume: “Ameliorarea plantelor este arta şi
ştiinţa de a crea varietăţi de plante”.
Ne vom referi acum la răspunsul dat de Doré şi Varoquaux în 2006, care spune că:
“Ameliorarea plantelor este un ansamblu de activităţi prin care se pune genetica plantelor
în serviciul omului şi se realizează multiple adaptări la mediul fizic, biologic şi economic”.
Şi un ultim răspuns (Viorica Bălan în Note de curs, 2011): „ „Ameliorarrea plantelor
este definită de identificarea şi selecţia unor caracteristici dorite şi combinarea acestor
caracteristici într-o singură plantă individ” sau, „ameliorarea plantelor este ştiinţa
12
agrobiologică aplicativă, bazată în mare parte pe rezultatele cercetărilor de genetica
plantelor şi care studiază soiurile şi hibrizii de plante, elaborează metode de îmbunătăţire
a acestora şi de obţinere a unor genotipuri noi cu valoare agronomică superioară”.
O altă întrebare pe care o vom pune firesc, este: De ce este importantă ameliorarea
plantelor?
Ameliorarea plantelor este acel domeniu, la care nu ne oprim să ne gândim, dar fără
efortul oamenilor care lucrează în acest domeniu, denumiţi amelioratori de plante, viaţa
noastră ar fi cu totul diferită.
Ameliorarea plantelor este necesară pentru că plantele sunt adaptate la a trăi în
sălbăticie şi nu pentru a fi utilizate de către oameni. Spre exemplu, tuberculii de cartofi
sunt o rezervă de hrană pentru plantă şi nu pentru alte organisme, drept pentru care, multe
plante de cartof sălbatic, descurajează animalele să le mănânce, datorită toxinelor pe care
le produc. Această caracteristică a fost înlăturată prin ameliorare, la cartoful de cultură, pe
care noi îl mâncăm (Contract nr. Food CT-2006-016214, susţinut de comisia europeană
prin Programul 6 de cercetare, www.eu-sol.net/public/plant-breeding).
Ameliorarea plantelor este un proces continuu, necesar acum şi întotdeauna. Agenţii
patogeni evoluează pentru a învinge rezistenţa plantelor la atacul lor şi atunci plantele au
nevoie de ajutorul omului pentru a le ameliora continuu rezistenţa. Populaţia umană
continuă să crească şi atunci, pentru a-şi asigura hrana, este nevoită să crească nivelul
productiv al plantelor de cultură. Dacă ne uităm în viitor, vom vedea că schimbările
climatice vor provoca schimbarea condiţiilor de creştere ale plantelor şi atunci
amelioratorii trebuie să muncească pentru ca noile organisme create să fie adaptate noilor
condiţii, iar culturile vor fi schimbate pentru a ţine pasul cu noile condiţii.
O a treia întrebare pe care cu siguranţă o punem, este aceasta: Care sunt tehnicile
folosite în ameliorarea plantelor?
Ameliorarea plantelor poate fi realizată prin diferite tehnici, ce variază de la simpla
selecţie a plantelor cu caracteristici dorite, care apoi vor fi multiplicate, până la complexe
tehnici moleculare. Sunt folosite tehnici fundamentale pentru îmbunătăţirea
caracteristicilor plantelor utile omului. Acestea au stat la baza eforturilor de ameliorare a
plantelor de acum o sută de ani până în prezent. Până de curând, amelioratorii au depins în
principal de metode clasice de lucru, dar o dată cu dezvoltarea biotehnologiilor aceştia au
încorporat tehnici moleculare în munca lor, ceea ce a eficientizat şi scurtat procesul de
ameliorare. Atât metodele clasice cât şi cele biotehnologice se aplică la această dată,
completându-se unele pe celelalte.
13
Acestea fiind zise, să facem acum o scurtă trecere în revistă a tehnicilor de ameliorare,
pentru a cunoaşte sintetic şi a înţelege rolul acestora în viaţa noastră şi de ce va trebui să ni
le însuşim mai în profunzime în cadrul temei destinate special acestora.
1. Selecţia artificială. Este cea mai simplă metodă de ameliorare. Agricultorul selectează
plantele care apoi vor avea urmaşi. În măsura în care descendenţii vor semăna (în medie)
cu plantele selectate, au posibilitatea de a determina ce recoltă vor avea de la aceste plante,
denumite selecţii. Acest proces se numeşte selecţie artificială. Termenul derivă din cel de
“selecţie naturală“, inventat de Darwin pentru a descrie procesul prin care cele mai bine
adaptate animale vor supravieţui având un anumit fond de gene. Acelaşi proces se întâmplă
şi în cazul selecţiei artificiale, numai că el se petrece datorită intervenţiei omului în
favoarea nevoilor sale.






Foto 1. Charles Darwin la scurt timp după publicarea cunoscutei sale cărţi Originea
speciilor,1859; http://commons.wikimedia.org/wiki/File:CharlesDarwinHuntingSnark.jpg

Trebuie subliniat că, nevoile omului ca parte a naturii, nu trebuie să perturbe însă,
biodiversitatea naturală, fondul de gene al plantelor cu care matricea genetică umană este
în echilibru. Pe genetistul şi amelioratorul modern, acest lucru îl preocupă, învăţând să nu
îngusteze prin presiunea selecţiei fondul genetic creat natural şi să îl prezerve pentru a nu
strica echilibrul lumii vii.
Pentru a înţelege şi mai bine procesul de selecţie artificială, să luăm următorul
exemplu:
Să ne imaginăm că un agricultor are o parcelă cultivată cu plante de tomate şi că
aceste plante sunt subtil diferite; unele au frunze mai mari, altele au fructe mai mari şi de
un roşu mai aprins, etc. O importantă parte a acestor diferenţe sunt datorate diferenţei între
14
genele din genomul plantelor care controlează aceste caracteristici şi de aceea pot fi
transmise ereditar descendenţilor. Genele din plantele parentale sunt transmise prin
sămânţă descendenţilor lor. Şi acum să ne întoarcem la parcela pe care ne-am imaginat-o
cu tomate şi să decidem că vrem să înfiinţăm o nouă parcelă cu plante de tomate care au
fructe mai mari şi mai roşii. Aceasta înseamnă că vom extrage seminţele din fructele
plantelor selectate, vom obţine răsadul şi vom planta în noua noastră parcelă. Putem primi
felicitări, pentru că am făcut selecţie artificială prin care am îmbunătăţit nivelul şi calitatea
producţiei de tomate.

Foto 2. Tomate mai mari (www.eu-sol.net/public/plant-breeding, copyright GFDL)
2. Ameliorarea prin încrucişarea plantelor sau prin hibridizare.
Ameliorarea prin încrucişarea plantelor, sau ameliorarea prin hibridizare presupune
a porni de la fertilizarea florilor unei plante cu polenul florilor altei plante.





Foto 3. Transferarea polenului colectat de la unele flori, cu ajutorul unei pensule moi,
pe stigmatul unei alte flori (www.eu-sol.net/public/plant-breeding)
Ameliorarea plantelor prin hibridizare este mai complicată decât ameliorarea prin
selecţie artificială, aceasta presupunând să determinăm care plante le vom încrucişa unele
15
cu altele, să obţinem seminţe şi să recoltăm apoi aceste seminţe, să obţinem descendenţi, să
studiem pe baza geneticii clasice şi moleculare a mecanismelor de transmitere ereditară a
caracteristicilor dorite, să stabilim apoi un program şi o strategie de ameliorare şi de creare
de noi genotipuri de plante, care să cumuleze caracteristicile utile umanităţii.
Există două motive principale pentru a face acest lucru:
1. Pentru a determina care sunt părinţii care trebuie încrucişaţi pentru a obţine
descendenţii aşteptaţi.
2. Pentru a combina într-o singură plantă calităţi regăsite în două plante.
Să luăm acelaşi exemplu cu tomate şi să presupunem că o varietate de tomate are
fructe mari, dar cu gust mediocru, iar altă varietate are fructe mici dar cu gust dulce. Prin
hibridizarea celor două varietăţi se vor obţine descendenţi cu fructe mari şi cu gust dulce.
După încrucişarea celor două varietăţi, este de dorit să se facă selecţia
descendenţilor, care pe de o parte se pot cultiva pentru a obţine producţiile dorite, pe de
altă parte se vor folosi în studiile genetice şi pe de alta, pentru a se selecta noi părinţi care
vor fi încrucişaţi mai departe şi din care se vor obţine descendenţi cu un nou câştig genetic.
Aceste două tehnici de mai sus constituie baza ameliorării plantelor. Toate tehnicile
noi cum este spre exemplu backross-ul, sunt doar îmbunătăţiri ale acestor două tehnici de
bază.
3. Backross-ul.
Backross-ul este o tehnică specifică a ameliorării prin hibridizare (hibridizare înapoi) în
care un descendent se polenizează cu unul din părinţii lui. Aceasta se face când un
ameliorator de plante încearcă să transfere o caracteristică particulară de la o specie
sălbatică, sau de la un soi vechi, la descendenţi ce sunt necesari pentru culturile moderne.
După încrucişarea celor două tipuri de plante, sălbatică şi de cultură, urmează un
proces ciclic de backrossare şi de selecţie artificială, care permite amelioratorului de
plante să reunească multe caracteristici ale plantei cultivate pe care amelioratorul nu vrea
să le piardă, dar şi caracteristici de interes de la specia sălbatică (cazul ameliorării mărului
cu rezistenţă la boli şi cu fructe de calitate, a ameliorării caisului, folosindu-se soiuri vechi
şi soiuri moderne, a ameliorării grâului, etc).
Sunt desigur mai multe tehnici care derivă din tehnicile de bază şi ne referim la selecţia
în masă, metode de ameliorare prin încrucişarea în bloc, metoda pedigree, selecţia
recurentă, metoda de ameliorare Full-sib, ameliorarea performanţelor prin autopolenizarea
descendenţilor, selecţia half-sib şi testarea descendenţilor, selecţia half-sib şi aplicarea
16
testcrossului, transferarea unei singure gene linkate prin aplicarea backcross-ului
tradiţional (George Acquaah, 2006).
Ameliorarea bazată pe tehnicile de hibridizare, cu toate îmbunătăţirile ei, este limitată
la folosirea plantelor compatibile sexual şi compatibilitatea redusă cu creşterea distanţei
relaţionale între plante. Ameliorarea plantelor ar putea beneficia de pe urma accesului la
caracteristicile înnăscute la plantele incompatibile sexual.
Tehnicile biotehnologice, cum sunt: fertilizarea in vitro, embriocultura (salvarea
embrionilor imaturi pe mediu nutritiv in vitro), hibridizarea somatică şi tehnologiile ADN,
au fost folosite pentru a depăşi barierele de incompatibilitate sexuală a plantelor
îndepărtate taxonomic şi genetic.
Hibridizarea somatică implică îndepărtarea enzimatică a pereţilor celulari din frunze şi
seminţe, pentru a furniza celule goale, numite protoplaşti, care pot apoi să fuzioneze pentru
a produce hibrizi somatici. Asemănarea structurii membranei în tot regnul plantelor,
permite fuziunea protoplaştilor îndepărtaţi genetic pe scara acestui regn. Fuziunea celulelor
poate conduce la fuziunea nucleelor, rezultând celule amphidiploide, hibride somatic.
Fuziunea protoplaştilor plantelor incompatibile sexual, a înregistrat progrese la plantele cu
flori. Un exemplu foarte cunoscut este cel al hibrizilor somatici între cartof şi tomate,
denumit pomato (Solanum tuberosum + Lycopersicum esculentum).
Tehnologiile ADN, permit izolarea genelor dorite din bacterii, plante, animale. Astfel
la plante au fost izolate gene care conferă rezistenţă la erbicide, sau rezistenţă sau toleranţă
la factorii de stres ai mediului, iar la animale au fost decodificate enzime sau proteine care
au valoare pentru procesarea industrială. Apoi aceste gene au fost inserate în celulele
plantelor prin asimilare directă sau indirectă, conducând la transformarea genetică a
celulelor plantelor.
Spre deosebire de hibrizii obţinuţi prin polenizare încrucişată, astfel de plante sunt
diferite de părinţii lor prin unul sau două însuşiri unice, bine definite.

TEST DE EVALUARE
1. Ce este ameliorarea plantelor?
Răspuns:

1. De ce este importantă ameliorarea plantelor?
Răspuns:

Ameliorarea plantelor este ştiinţa agrobiologică aplicativă, bazată în mare parte pe
rezultatele cercetărilor de genetica plantelor şi care studiază soiurile şi hibrizii de
plante, elaborează metode de îmbunătăţire a acestora şi de obţinere a unor genotipuri
noi cu valoare agronomică superioară.

17
Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
2. Tehnicile de bază folosite în ameliorarea clasică sunt:
a. Selecţia artificială
b. Ameliorarea prin încrucişarea plantelor sau prin hibridizare
c. Backross
d. Selecţia half-sib
Rezolvare: a, b, c
De rezolvat:
3. Tehnicile de ameliorare derivate din tehnicile de bază sunt:
a. selecţia în masă
b. metode de ameliorare prin încrucişarea în bloc
c. metoda pedigree, selecţia recurentă, metoda de ameliorare
d. Full-sib, ameliorarea perfomanţelor prin autopolenizarea descendenţilor
e. Selecţia half-sib şi testarea descendenţilor
f. Selecţia half-sib şi aplicarea testcrossului
g. transferarea unei singure gene linkate prin aplicarea backross-ului tradiţional
h. Hibridizarea somatică
Rezolvare:
REZUMATUL TEMEI NR.1 (Capitol 1)

Genetica plantelor, ca ramură a biologiei, studiază mecanismele transmiterii ereditare a
caracteristicilor şi variabilitatea caracteristicilor moştenite, folosind metode specifice
dictate de particularităţile plantelor de a face fotosinteză şi de a-şi produce singure hrana,
de a produce embrioni fie prin autofecundare, fie prin fecundarea cu polen de la alte plante,
sau chiar prin partenocarpie sau apomixie, la care se adaugă particularităţile de a conţine
cloroplaste, implicate în ereditatea citoplasmatică şi nu în ultimul rând de componenta
celuloză a pereţilor celulari.
În studiile de genetica plantelor se parcurg paşii următori: 1. Efectuarea unei
observaţii; 2. Formularea ipotezelor; 3. Proiectarea cadrului conceptual; 4. Efectuarea
experimentului şi colectarea datelor; 5. Analizarea datelor de cercetare pentru a verifica
ipotezele.
Două dintre organismele vegetale mai profund şi mai larg cercetate genetic, datorită
caracteristicilor lor sunt: Arabidopsis thaliana şi Zea mays (porumbul).
18
Finalizarea secvenţializării genomului uman, precum şi a genomului unor
importante plante de cultură, cum sunt orezul şi porumbul, cresc incomensurabil
posibilităţile de cercetare în domeniul geneticii plantelor, fie a celor din specii tehnice şi de
câmp, a celor din pajişti, a celor furajere, a plantelor din specii multianuale cum sunt cele
pomicole şi viticole, ba chiar şi a speciilor de arbuşti şi arbori ornamentali şi a arborilor
pentru împăduriri, atât de necesari pentru echilibrul climei pe glob.
Ameliorarea plantelor este ştiinţa agrobiologică aplicativă, bazată în mare parte pe
rezultatele cercetărilor de genetica plantelor şi care studiază soiurile şi hibrizii de plante.
Ameliorarea plantelor este un proces continuu, necesar acum şi întotdeauna.
Agenţii patogeni evoluează pentru a învinge rezistenţa plantelor la atacul lor şi atunci
plantele au nevoie de ajutorul omului pentru a le ameliora continuu rezistenţa. Populaţia
umană continuă să crească şi atunci este nevoită să crească nivelul productiv al plantelor de
cultură. Dacă ne uităm în viitor, vom vedea că schimbările climatice vor provoca
schimbarea condiţiilor de creştere ale plantelor şi atunci amelioratorii trebuie să muncească
pentru ca noile organisme create să fie adaptate noilor condiţii, iar culturile vor fi
schimbate pentru a ţine pasul cu noile condiţii.
Tehnicile de bază folosite în ameliorarea clasică sunt: selecţia artificială, ameliorarea
prin încrucişarea plantelor sau prin hibridizare şi backross.
Tehnicile de ameliorare derivate din tehnicile de bază sunt: selecţia în masă, metode de
ameliorare prin încrucişarea în bloc, metoda pedigree, selecţia recurentă, metoda de
ameliorare full-sib, ameliorarea perfomanţelor prin autopolenizarea descendenţilor, selecţia
half-sib şi testarea descendenţilor, selecţia half-sib şi aplicarea testcrossului, transferarea
unei singure gene linkate prin aplicarea backross-ului tradiţional.
Tehnicile biotehnologice, cum sunt: fertilizarea in vitro, embriocultura (salvarea
embrionilor imaturi pe mediu nutritiv in vitro) la care se adaugă, hibridizarea somatică şi
tehnologiile ADN, au fost folosite pentru a depăşi barierele de incompatibilitate sexuală a
plantelor îndepărtate taxonomic şi genetic.
Fuziunea protoplaştilor plantelor incompatibile sexual, a înregistrat progrese la
plantele cu flori. Un exemplu foarte cunoscut este al hibrizilor somatici între cartof şi
tomate, denumit pomato (Solanum tuberosum + Lycopersicum esculentum).




19
TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 1 (Capitol 1)

1. Metodele specifice de cercetare în genetica plantelor sunt dictate de următoarele
particularităţi:
a. fac fotosinteză şi îşi produc singure hrana;
b. unele, produc embrioni prin autofecundare;
c. unele, produc embrioni prin fecundarea cu polen de la alte plante;
d. unele, produc embrioni prin partenocarpie;
e. unele, produc embrioni prin apomixie;
f. conţin cloroplaste, implicate în ereditatea citoplasmatică;
g. au componenta celuloză în pereţii celulari.
2. Caracteristicile generale ale virusurilor folosite în studiile genetice sunt:
a. cresc repede în cultură;
b. au multe generaţii în timp scurt;
c. codifică puţine proteine ceea ce permite analize în detaliu şi definirea sistemului
citogenetic;
d. pot fi manipulate prin inginerie genetică, au o organizare cromozomială facilă
studiului;
e. nu pot fi extrapolate la alte organisme caracteristicile genetice testate la virusuri.
3. Escherichia coli are următoarele caracteristici, utile studiilor genetice:
a. creşte repede în cultură, are multe generaţii în timp scurt;
b. are multe mutante ce pot fi luate în studiu şi este relativ simplu să se genereze
noi mutante, sunt implicate multe gene;
c. ciclul de viaţă este foarte bine definit;
d. poate fi manipulată genetic;
e. conţine cromozomi organizaţi;
f. nu toate caracteristicile genetice pot fi extrapolate la organismele superioare.
4. Organismul uman are următoarele caracteristici utile studiilor genetice:
a. prezintă un iminent interes public şi prin urmare fondurile sunt alocate cu mai
mare uşurinţă;
b. caracteristicile genelor cartate prin secvenţializarea genomului uman, sunt
relativ uşor de interpolat pentru alte specii de eucariote;
c. multe fenotipuri mutante datorită înţelegerii clinice a diferitelor boli;
d. sistemul citogenetic este bine definit;
20
e. timp lung de la o generaţie la alta;
f. multe caracteristici pot fi studiate doar în culturi de celule;
g. nu se pot face încrucişări controlate;
h. nu se poate aplica ingineria genetică.
5. Drosophilla este mult folosită în studiile genetice pentru următoarele caracteristici:
a. timp scurt de la o generaţie la alta, pentru un organism eucariot (două
săptămâni);
b. apar şi se pot produce multe mutante care controlează un fenotip specific;
c. cromozomi mari cu un sistem citogenetic bine definit;
d. creşte şi se înmulţeşte bine în condiţii de laborator;
e. un foarte bun organism pentru dezvoltarea studiului geneticii;
f. elementele transpozabile pot fi manipulate pentru clonarea genelor;
g. poate fi aplicată ingineria genetică.
6. Tehnologiile ADN permit izolarea genelor dorite din:
a. bacterii;
b. plante;
c. animale.
7. Tehnicile moderne folosite în ameliorare pentru a depăşi barierele de
incompatibilitate sexuală a plantelor îndepărtate taxonomic şi genetic sunt:
a. fertilizarea in vitro;
b. embriocultura (salvarea embrionilor imaturi pe mediu nutritiv in vitro);
c. hibridizarea somatică;
d. tehnologiile ADN.

Bibliografie selectivă
1. George Acquaah. 2006. Principles of Plant Genetics and Breeding. Blackwell Publishing
ISBN: 9781405136464, http://www.blackwellpublishing.com).
2. Bălan Viorica, 2008. Genetica plantelor (manual), Editura ALPHA MDN, ISBN
978-973-139-047-5, 240 pag.
3. Brooker Robert, 2009. Genetics Analysis and Principles. 3rd. New York: McGraw-
Hill Irwin.
4. Claire Doré Editorial coordination by, Fabrice Varoquaux Editorial coordination
by Edition 2006 Histoire et amelioration de 50 plantes ISBN 9782738012159
21
5. André Gallais, 2011. Méthodes des création de variétès en amélioration des plantes,
ISBN 9782759216574
6. Phillip McClean, 2000. Genomics and Bioinformatics Program, North Dakota State
University, modified from Principles of Genetics, The Fields Of Genetics
http/www.ndsa.nodal.edu/instruct/mcclean
7. Hervé Y., T. Lunn, Mabeau S.,1997. An introduction to vegetable crop PRODUCTION
AND PLANT BREEDING IN BRITTANY ISHS Acta Horticulturae 459: International
Symposium Brassica 97, Xth Crucifer Genetics Workshop
CAPITOLUL 2
STUDII DE GENETICĂ CLASICĂ A PLANTELOR

TEMA NR. 1 (Capitol 2)
STUDII ŞI EXPERIMENTE FĂCUTE DE GREGOR MENDEL ŞI LEGILE
GENETICE PE CARE SE BAZEAZĂ EXPERIMENTELE ACTUALE DE
GENETICĂ A PLANTELOR

Unităţi de învăţare:
 definirea termenilor folosiţi în genetica mendeliană
 experimente făcute de Gregor Mendel la mazărea de grădină (Pissum sativum), prin
care a stabilit prima lege genetică (legea segregării)
 confirmarea ipotezelor primei legi genetice a lui Mendel
 a doua lege genetică a lui Mendel, numită Legea moştenirii independente a
caracteristicilor
 condiţiile cunoscute astăzi prin care se ia în considerare cea de a doua lege a lui
Mendel
 experimente privind moştenirea caracteristicilor calitative la cais (Prunus
armeniaca), bazate pe genetica mendeliană
Obiective
- Cunoaşterea şi fixarea termenilor folosiţi în genetica Mendeliană
- Însuşirea metodelor experimentale folosite în genetica Mendeliană
- Înţelegerea moştenirii genetice a unor caracteristici ale plantelor
- Înţelegerea rolului de inovator al lui Mendel pentru genetică în general şi pentru
genetica plantelor în special
- Cunoaşterea unor realizări ale geneticii plantelor în România
22

Timpul alocat temei 4 ore
Bibliografie recomandată
1. Bălan Viorica, 2008, Genetica plantelor (manual), Editura ALPHA MDN, ISBN 978-
973-139-047-5
2. Phil McClean website, 2012, http://www.ndsa.nodal.edu/instruct/mcclean

1.1 Definirea termenilor folosiţi în genetica mendeliană
Alele: o formă alternativă a perechii alelice date: ”înalt şi dwarf”, sunt alele pentru
înălţimea plantei de mazăre. Mai mult decât două alele există pentru fiecare genă specifică,
dar, doar două din ele vor fi găsite pentru fiecare caracteristică calitativă.
Pereche de alele: combinarea a două alele cuprinse în perechea de gene.
Dominante: alelele care se expresează pe ele însele pe seama alelelor alternante.
Fenotipul controlat de asemenea alele este expresat în generaţia F
1
(ca urmare a încrucişării
liniilor pure).
Recesive: alele a căror expresare este reprimată în prezenţa alelelor dominante;
fenotip ce nu apare în generaţia F
1
din încrucişarea a două linii pure şi reapare în generaţia
F
2.
Homozigot: un individ care conţine doar o alelă din perechea de alele; spre exemplu
DD este homozigot dominant şi dd este homozigot recesiv; linia pură este homozigotă
pentru gena care interesează.
Heterozigot: un individ care conţine unul din fiecare membru al perechii de gene;
spre exemplu, Dd heterozigot.
Genotip: combinaţie specifică de alele pentru unele gene sau set de gene.
Fenotip: literar înseamnă "forma care se vede", ea fiind în exterior, fizic apărând ca o
caracteristică particulară.
Plantele de mazăre folosite în experiment de Mendel exteriorizează următoarele
fenotipuri:
1. seminţe rotunde sau zbârcite;
2. seminţe galbene sau verzi;
3. flori roşii sau albe;
4. plante înalte sau dwarf .
Încrucişarea monohibridă: este încrucişarea între părinţi care diferă pentru o
singură pereche de gene în mod uzual ♀AA x ♂aa
23
Monohibridul: este un descendent a doi părinţi care sunt homozigoţi pentru alele
alternante ale unei perechi de gene.
A se reţine! Încrucişarea monohibridă nu este încrucişarea a doi monohibrizi.
Monohibrizii se folosesc pentru descrierea relaţiilor dintre alele. Când o alelă este
homozigotă îi vom vedea fenotipul. Este fenotipul unui heterozigot care ne permite să
determinăm relaţia dintre alele.
Încrucişarea dihibridă: este încrucişarea între doi părinţi care diferă prin două
perechi de alele (♀AABB x ♂aabb).
Dihibridul: este un individ heterozigot pentru două perechi de alele (AaBb)
Din nou a nu se uita! – Încrucişarea dihibridă nu este încrucişarea între doi
dihibrizi.
Încrucişare parentală: încrucişarea monohibridă, sau dihibridă a părinţilor,
simbolizaţi P
1
şi P
2.

Generaţia F
1
: populaţia hibridă obţinută în urma încrucişării parentale
Generaţia F
2
: populaţia hibridă obţinută prin autofecundarea plantelor hibride din
generaţia F
1.

Segregare (lat. a separa): separarea perechilor de alele homologe (provenite una de la
mamă, alta de la tată ) în meioză, în timpul fecundarii gameţilor.
Exemplu:
Pasul 1. Încrucişarea parentală ♀ P
1 X
♂P
2
Pasul 2. Rezultă generaţia hibridă F
1
(autofecundarea plantelor din F
1
)

Pasul 3. Rezultă generaţia hibridă F
2
Linia pură: este acea populaţie fără caracteristici segregante, de la care se obţin
rezultate genetice experimentale neconfuze, aceasta fiind în fapt o importantă inovaţie
pentru cercetările genetice de mai târziu.
Backross: încrucişarea unui hibrid F
1
cu unul din părinţii homozigoţi; pentru plantele
de mazăre înalte încrucişarea a fost Dd x DD sau Dd x dd; cel mai adesea backross-ul este
încrucişarea întregii generaţii cu părinţii recesivi.
Testcross: este încrucişarea unui individ cu un părinte homozigot recesiv şi este
folosit pentru a determina dacă individul este homozigot dominant sau heterozigot.




24
TEST DE EVALUARE
1. Ce este încrucişarea dihibridă ?
Răspuns:



2. Ce este încrucişarea monohibridă?
Răspuns:
Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Segregare ( lat. a separa ) este:
a. separarea perechilor de alele homologe (provenite una de la mamă, alta de la tată) în
meioză, în timpul fecundării gameţilor;
b. separarea perechilor de alele homologe în timpul mitozei;
c. separarea perechilor de alele în timpul fecundării gameţilor.
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Homozigot este:
a. un individ care conţine doar o alelă din perechea de alele; spre exemplu DD este
homozigot dominant şi dd este homozigot recesiv; linia pură este homozigotă pentru gena
care interesează;
b. un individ care conţine unul din fiecare membru al perechii de gene spre exemplu
Dd.
Rezolvare:
1.2 Experimente făcute de Gregor Mendel la mazărea de grădină (Pissum sativum),
prin care a stabilit prima lege genetică (legea segregării)
1.2.1 Producerea dihibrizilor de mazăre (F
1
)
Gregor Mendel a încrucişat varietăţi care au fost pure genetic pentru caracteristicile
seminţelor rotund (RR), galben (YY), zbârcit (rr) şi verde (yy).
Toţi descendenţii (F
1
) produşi din aceste încrucişări au fost dihibrizi, heterozigoţi
pentru fiecare pereche de alele (RrYy). Toate seminţele au fost rotunde şi galbene, aceasta
însemnând că genele pentru caracteristicile rotund şi galben sunt dominante.


Încrucişarea dihibridă este încrucişarea între doi părinţi care diferă prin două
perechi de alele (♀AABB x ♂aabb).

25
Obţinerea dihibrizilor F
1




Gregor Mendel a încrucişat apoi dihibrizii F
1
cu caracteristici fenotipice, boabe
rotunde şi galbene pentru obţinerea generaţiei F
2,
rezultatele încrucişării fiind prezentate în
tabelul 1 denumit şahul combinaţiilor gameţilor femeli ♀ şi masculi ♂.

Tabel 1. Şahul combinaţiilor gameţilor femeli ♀ şi masculi ♂


Se aştepta ca seminţele rotunde să fie galbene şi cele zbârcite să fie verzi, în raportul
de 75% rotund galben şi 25% zbârcit verde.
În realitate, nu a fost aşa, obţinând toate combinaţiile posibile de caracteristici privind
culoarea şi textura seminţelor.
Raporturile fenotipice de segregare ale descendenţilor au fost următoarele:
9/16 rotund -galben
3/16 rotund -verde
3/16 zbârcit -galben
F
1
Gameţi ♂/ ♀ RY

Ry rY ry
RY

RRYY
Rotund
Galben
RRYy
Rotund
Galben
RrYY
Rotund
Galben
RrYy
Rotund
galben
Ry

RRYy
Rotund
Galben
RRyy
Rotund
verde
RrYy
Rotund
Galben
Rryy
Rotund
Verde
Ry RrYY
Rotund
Galben
RrYy
Rotund
Galben
rrYY
Zbârcit
galben
rrYy
Zbârcit
galben
Ry

RrYy
Rotund
Galben
Rryy
Rotund
verde
rrYy
Zbârcit
Galben
rryy
zbârcit
verde
♀RRYY x ♂rryy
F
1
RrYy (boabe rotunde şi galbene)
♀RrYy x ♂RrYy
F
2

26
1/16 zbârcit-verde
Fenotipurile şi genotipurile generate în F
2
ca urmare a încrucişării plantelor de
mazăre din generaţia F
1
cu fenotipul rotund galben şi genotipul RrYy sunt prezentate în
tabelul 2.
Tabel 2. Fenotipurile, combinaţiile gametice şi genotipurile generate în F
2
la
mazărea de grădină
Fenotipuri(seminţe) Combinaţii gametice Genotipul de bază
( 9) Galben rotund (1) RRYY
(2) RRYy
(2) RrYY
(4) RrYy

R_Y_

(3 ) Galben zbârcit (1) rrYY
(2) rrYy
r_Y_

(3) Rotund verde (1) RRyy
(2) Rryy
R_ y_
(1) Verde zbârcit (1) rryy r_y_

În experimentul descris mai sus, Gregor Mendel a analizat moştenirea a două
caracteristici alternative ale bobului de mazăre de grădină:formă rotundă:1- culoare
galbenă , 2- formă zbârcită, culoare verde.
TEST DE EVALUARE
1. Când Gregor Mendel a studiat moştenirea genetică a două caracteristici ale
bobului de mazăre, ce combinaţii fenotipice şi gametice a determinat în generaţia
hibridă F
2
?
Răspuns:









Gregor Mendel a obţinut în generaţia hibridă F
2,
următoarele combinaţii fenotipice, şi
gametice :
combinaţii fenotipice: 9/16 rotund – galben, 3/16 rotund - verde, 3/16 zbârcit –
galben,1/16 zbârcit - verde
combinaţii gametice
penru fenotipul rotund - galben (1) RRYY, (2) RRYy,(2) RrYY,(4)RrYy
pentru fenotipul rotund – verde (1) Rryy, (2) Rryy
pentru fenotipul zbârcit - galben: (1) rrYY, (2) rrYy
pentru fenotipul zbârcit - verde: (1) rryy

penru fenotipul rotund - galben: R_Y (genotipul de bază)
entru fenotipul rotund – verde : R_ y_ (genotipul de bază)
pentru fenotipul zbârcit - galben: r_Y_ (genotipul de bază)
27


2. Ce s-a întâmplat în generaţia hibridă F
2
, atunci când Gregor Mendel a studiat
moştenirea genetică a câte o singură caracteristică a plantelor de mazăre de grădină?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. În generaţia hibridă F
1,
întotdeauna vedem:
a. doar unul din cele două fenotipuri parentale
b. ambele fenotipuri parentale
Rărpuns: a
De rezolvat:
2. În generaţia hibridă F
2,
Gregor Mendel a obţinut următoarele combinaţii
fenotipice, gametice şi genotipice când a studiat caracteristica culoarea bobului de
mazăre :
Fenotipuri:
a. 3 galben : 1 verde
b. 3 verde : 1 galben
Răspuns:
combinaţii gametice:
a. galben (1.YY,2.Yy)
b. galben(1.Yy,2.Yy)
c. verde (yy)
Răspuns:
Combinaţii genotipice
a. galben (Y_)
b. verde(y_)
Răspuns:
1.2.2 Experimente ale lui Gregor Mendel prin care se explică segregarea unei singure
caracteristici a plantelor de mazăre
Vom vedea în cele ce urmează, ce s-a întâmplat când Gregor Mendel a analizat
moştenirea genetică a câte o singură caracteristică a plantelor de mazăre. Ne vom referi la:
culoarea bobului de mazăre: galben şi verde
28
forma bobului: rotundă şi zbârcită
înălţimea plantei: dwarf şi înalt
culoarea florii de mazăre: alb şi roşu
În tabelul 3, prezentăm rezultatele lui Gregor Mendel cu privire la aceste experimente.
Tabel 3. Rezultate din experimentele lui Gregor Mendel
Încrucişări parentale
Fenotipuri parentale
Fenotipuri
F
1

Nr. seminţe pentru
fiecare fenotip F
2

Raportul F
2

Seminţe ♀ rotund x ♂zbârcit Rotund
5474 Rotund :1850
Zbârcit
2,95 :1
Seminţe ♀galben x ♂ verde Galben
6022 Galben:2001
Verde
3,00 :1
Flori ♀roşu x ♂alb Roşu 705 Roşu : 224 Alb 3,14:1
Înălţimea plantelor
♀înalt x ♂dwarf
Înalt 687 Înalt:227 Dwarf 3,02:1
Analizând tabelul de mai sus, vom putea da răspunsurile la întrebările de mai jos:
Ce se vede în generaţia F
1
? Întotdeauna vedem doar unul din cele două fenotipuri
parentale. Dar F
1,
posedă informaţii prin care se vor produce ambele fenotipuri parentale în
generaţia următoare.
Ce se întâmplă în F
2
? Generaţia F
2
produce raportul 3:1, unde caracteristica
dominantă este prezentă de trei ori, iar cea recesivă numai o dată. Termenii de dominant şi
recesiv sunt inventaţi de Gregor Mendel pentu a descrie relaţiile fenotipurilor de bază din
F
1
şi F
2.

Cum explicăm segregarea unei singure caracteristici experimentate de Gregor
Mendel în F
2
?
1. Culoarea bobului de mazăre: galben şi verde
- Încrucişările parentale şi obţinerea monohibrizilor F
1
şi a generaţiei F
2


P
1
x P
2
Gameţi parentali ♀Y x ♂y
F
1
Yy (boabe galbene
♀Yy x ♂Yy
F
2

29
Gregor Mendel a încrucişat apoi monohibrizii cu caracteristica fenotipică boabe
galbene pentru obţinerea generaţiei F
2,
rezultatele încrucişării fiind prezentate în tabelul 4,
şahul combinaţiilor gameţilor femeli ♀ şi masculi ♂.

Tabel 4. Şahul combinaţiilor gameţilor femeli ♀ şi masculi ♂ pentru caracteristica
culoarea bobului de mazăre, pentru generaţia F
2

F
1
Gameţi ♂ / ♀ Y Y Raportul fenotipic de segregare
Y YY Yy 3-galben (1.YY,2.Yy)
Y Yy Yy 1-verde(yy)

2. Forma bobului: rotundă şi zbârcită
Încrucişările parentale şi obţinerea monohibrizilor F
1
şi a generaţiei F
2






Tabel 5. Şahul combinaţiilor gameţilor femeli ♀ şi masculi ♂ pentru caracteristica
forma bobului de mazăre pentru generaţia F
2

F1Gameţi ♂ / ♀ R R Raportul fenotipic de segregare
R RR Rr 3-galben (1.RR,2.Rr)
R Rr Rr 1-verde(rr)


3. Înălţimea plantei: dwarf şi înalt
Încrucişările parentale şi obţinerea monohibrizilor F
1
şi a generaţiei F
2





Tabel 6. Şahul combinaţiilor gameţilor femeli ♀ şi masculi ♂ pentru caracteristica
înălţimea plantei de mazăre, pentru generaţia F
2
P
1
x P
2
Gameţi parentali♀R x ♂ r
Gameţi F
1
Rr (boabe rotunde
♀Rr x ♂Rr
F
2

P
1
x P
2
DD x dd ♂
Gameţi parentali ♀ D ♂d
F
1
Dd (plante înalte)
F
2

30
F
1
Gameţi ♂ / ♀ D d Raportul fenotipic de segregare
D DD Dd 3-înalt (1.DD,2.Dd)
d Dd Dd 1-verde(dd)


4. Culoarea foriide mazăre: alb şi roşu
Încrucişările parentale şi obţinerea monohibrizilor F
1
şi a generaţiei F
2





Tabel 7. Şahul combinaţiilor gameţilor femeli ♀ şi masculi ♂ pentru caracteristica
culoarea florii la mazăre, în generaţia F
2
F
1
Gameţi ♂ / ♀ A a Raportul fenotipic de segregare
A AA Aa 3-roşu (1.AA,2.Aa)
a Aa Aa 1-alb(aa)

Pe baza experimentelor efectuate şi a confirmării ipozelor formulate, Gregor Mendel
a pus bazele teoretice a moştenirii caracteristicilor cercetate şi a formulat prima sa lege.
Prima lege a lui Gregor Mendel - legea segregării, se formulează astfel: în timpul
formării gameţilor în descendenţa hibridă, fiecare membru al perechii de alele se separă de
alt membru pentru a forma combinaţii genetice ale gameţilor parentali.
Confirmarea ipotezelor primei legi a lui Mendel
Pe baza observaţiilor făcute, Mendel a putut formula ipoteze despre segregare. Pentru
a testa ipotezele, Mendel a autopolenizat plantele F
2.
Pentru că legea lui a fost corectă, el a
putut să prevadă rezultatele care vor fi. Şi într-adevăr, rezultatele au fost cele aşteptate,
după cum se vede mai jos:
Fenotipul F2

Autofecundare plante Autofecundare plante
Înalte (DD) Dwarf(d d)
Fenotipul segregant 1/3înalte:2/3 segregante Toate plantele dwarf
3 înalte: 1 dwarf
Din aceste rezultate putem astăzi confirma genotipul descendenţilor F
2.

P
1
x P
2
A x a
Gameţi parentali ♀A ♂a
F
1
(Flori roşii)
Gameţi F
1
Aa
F
2

31
Fenotipuri Genotipuri Descriere genetică
F
2
Plante înalte 1/3 D D Linii pure homozigot dominante
2/3 D d Heterozigoţi
F
2
Plante Dwarf toate d d Linii pure homozigote recesive

Astfel, F
2
este genotipic reprezentat astfel: 1/4DD : 1/2Dd : 1/4 dd.
Aceste date au fost de asemenea analizate în şahul combinaţiilor, folosind gameţii
indivizilor F
1
. Astfel raportul fenotipic este 3:1 şi raportul genotipic este 1:2:1 după cum se
vede din tabelul 6.
Mendel a efectuat alte încrucişări pentru a confirma ipoteza segregării şi anume
încrucişarea backross şi testcross.
Backross: Dd x DD
F
1
Gameţi
♂ / ♀
D Raportul fenotipic de
segregare
Raportul genotipic de
segregare
D DD 1. înalt 1.DD
d Dd 1. scund 1.dd

Testcross: Dd x dd
F
1
Gameţi ♂ / ♀ d Raportul fenotipic
de segregare
Raportul genotipic
de segregare
D Dd 1.înalt 1.Dd
d dd 1.scund 1.dd

Backcross - încrucişarea unui hibrid F
1
cu unul din părinţii homozigoţi. Pentru plantele de
mazăre înalte încrucişarea a fost Dd x DD sau Dd x dd.
Testcross – retronîcrucişarea sau backcrossarea indivizilor cu fenotip dominant (cu
Structură genetică necunoscută) cu părintele recesiv sau cu un tester recesiv (cu genotipul
aa) pentru a determina dacă genotipul indivizilor dominanţi este heterozigot (Aa) sau
homozigot (AA) pentru o alelă oarecare.
Gregor Mendel, a studiat moştenirea genetică a caracteristicilor la mazărea de
grădină parcurgând toţi paşii necesari pentru un studiu de genetică: 1). A efectuat
observaţii; 2). A formulat ipoteze; 3). A proiectat cadrul conceptual; 4). A efectuat
32
experimentul şi a colectat datele de cercetare; 5. A analizat datele de cercetare, a verificat
ipotezele şi a sintetizat concluzii.
Iată acum, care sunt concluziile lui Gregor Mendel:
1. Determinanţii ereditari sunt de natură particulară. Aceşti determinanţi se numesc
gene.
2. Fiecare părinte are perechi de determinanţi, gene, în fiecare celulă pentru fiecare
caracteristică studiată. Descendenţii F
1,
rezultaţi din încrucişarea liniilor pure, conţin o alelă
pentru fenotipul dominant şi o alelă pentru fenotipul recesiv. Aceste două alele formează o
pereche de gene

sau determinanţi, după cum i-a denumit Gregor Mendel
.

3. Un membru al unei perechi de gene segregă în câte un gamet, asfel că în fiecare
gamet va trece un membru al unei perechi de gene.
4. Gameţii se unesc randomizat şi fără să ţină seama de implicarea altor perechi de
gene.
Gregor Mendel a avut şansa ca fiecare pereche de gene pe care a studiat-o să
răspundă la una sau la alta din aceste cerinţe.
Astfel toate genele ce se prezintă într-o aranjare independentă au fost în fapt sintetice
cu trei loci în cromozomul 4, doi în cromozomul 1, unul în cromozomul 7 şi unul în
cromozomul 5.
Oricum, distanţa care separă locii sintetici a fost suficient de mare pentru ca genele să
fie moştenite ca şi cum ar fi fost în cromozomi diferiţi.
În tabelul 8 sunt prezentate combinaţiile celor şapte perechi de alele pe care le-a
studiat Mendel.

Tabel 8. Combinaţiile celor şapte perechi de alele care au fost studiate de
Gregor Mendel şi cromozomii pe care sunt situate.
Caracteristici Fenotip Alele Cromozomi
Forma seminţei rotund - zbârcit R-r 7
Culoarea seminţei galben - verde Y-y 1
Culoarea păstăii verde - galben Gp-gp 5
Textura păstăii neted - rugos V-v 4
Culoarea florii roşu - alb A-a 1
Aşezarea florii axial - terminal Fa-fa 4
Înălţimea plantei înalt - dwarf Dd 4

33
Găsind că fiecare din aceste şapte caracteristici au fost moştenite independent unele
faţă de altele, Mendel a formulat cea de-a “doua lege”, numită: Legea moştenirii
independente a caracteristicilor.
Astăzi ştim că această lege poate fi luată în considerare doar în două condiţii:
1. genele sunt în cromozomi separaţi
2. genele sunt larg separate în acelaşi cromozom
1.3 A doua lege a lui Mendel – Legea privind independenţa genelor. În timpul formării
gameţilor segregarea alelelor dintr-o pereche de gene este independentă faţă de segregarea
alelelor altei perechi de gene.
Ca şi la încrucişările monohibride, rezultatele obţinute la încrucişările dihibride, au
confirmat ipoteza lui Mendel, prin încrucişările backross făcute - F
1
dihibrid x părinte
recesiv.
Să folosim un exemplu, cu seminţe galben, rotunde F
1:
Backross RRYy x rryy
Gameţi RY Ry rY ry

Tabel 9. Şahul combinaţiilor pentru Backross
Gameţi femeli ♀
RY Ry rY ry
Gameţi
masculi ♂
ry
RrYy(Galben
rotund)
Rryy(verde
rotund)
rrYy(galben
zbârcit)
rryy(Verde
zbârcit)

Raportul fenotipic (seminţe) pentru testcross este:
1 Galben, rotund
1 Verde, rotund
1 Galben, zbârcit
1 Verde, zbârcit
Legile lui Mendel (1865) formează o bază teoretică pentru înţelegerea moştenirii
genetice a caracteristicilor.
Mendel a făcut două inovaţii în ştiinţa geneticii:
1. a dezvoltat liniile pure
2. a calculat rezultatele şi a păstrat notele statistice
34
Linia pură este acea populaţie fără caracteristici segregante, de la care se obţin
rezultate genetice experimentale neconfuze, aceasta fiind în fapt o importantă inovaţie
pentru cercetările genetice de mai târziu.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt încrucişările pe care le-a făcut Gregor Mendel pentru a confirma ipoteza
segregării?
Răspuns:



2. Care sunt inovaţiile făcute de Gregor Mendel în ştiinţa geneticii?
Răspuns :

Exerciţi:
Exemplu rezolvat:
1. În încrucişările de testare a ipotezei, Gregor Mendel a obţinut următorul raport
fenotipic (seminţe de mazăre) pentru testcross:
a. 1 Galben, rotund : 1 Verde, rotund : 1 Galben, zbârcit : 1 Verde, Zbârcit
b. 1 Galben rotund; 2 Verde, rotund : 2 Galben, zbârcit; 1 Verde, Zbârcit
Răspuns: a
De rezolvat:
2. Cea de-a “doua lege”, numită Legea moştenirii independente a caracteristicilor,
poate fi luată în considerare doar în următoarele condiţii:
a. genele sunt în cromozomi separaţi;
b. genele sunt larg separate în acelaşi cromozom;
c. alelele sunt în gene diferite.
Rezolvare:

Experimente privind moştenirea caracteristicilor calitative de la părinţi au fost
dezvoltate de-a lungul timpului de la Mendel încoace, în foarte multe părţi ale lumii şi la
foarte multe specii de plante.
Pentru a confirma ipoteza segregării Gregor Mendel a făcut încrucuşările backross şi
testcross.
35
Un asemenea experiment este şi cel realizat la cais în România de Viorica Bălan
(1991).
1.4. Experimente efectuate la cais pentru pentru a pune în evidenţă mecanismele
genetice ale moştenirii caracteristicii formei fructului.
Experimentul 1. Mecanismul genetic a moştenirii caracteristicii “forma fructului„
alungită.
Pentru a pune în evidenţă acest mecanism, s-au încrucişat reciproc genotipurile
Comandor şi Excelsior al căror fenotip este fruct alungit.
1.1 Mecanismul genetic a moştenirii caracteristicii formei fructului alungită, în cadrul
familiei hibride de cais “♀COMANDOR x ♂EXCELSIOR”








Tabel 10. Şahul combinaţiilor în F
1
pentru caracteristica forma fructului la cais,
în cadrul familiei hibride♀ COMANDOR x ♂EXCELSIOR

♀Gameti /
♀ Gameti
A a
A AA Aa
a Aa aa





Tabel 11. Raportul de segregare în F
1
, genotipică şi fenotipică în familia hibridă
♀COMANDOR x ♂EXCELSIOR
Fenotipuri Genotipuri
3 Alungit 1 AA-homozigot dominant.
2 Aa –heterozigot dominant
COMANDOR EXCELSIOR
♀P1 x ♂ P2

Formă alungită Formă alungită
Aa Aa
F
1

36
1 Sferic aplatizat 1 aa- homozigot recesiv

Din datele tabelului 11 rezultă că raportul fenotipic de segregare în F
1
, a
caracteristicii forma fructului la cais este 3:1 (3 alungit : 1 sferic aplatizat) şi cel genotipic,
este 1:2:1(1AA: 2Aa: 1aa).
Experimentul 2. Mecanismul genetic al moştenirii formei fructului alungită în cadrul
familiei hibride de cais “♀ EXCELSIOR x ♂COMANDOR”









Segregarea în generaţia hibridă F
1,
a fost determinată în aceleaşi raporturi şi în cadrul
familiei hibride ♀EXCELSIOR x ♂COMANDOR (tabele 12 şi 13), unde după cum se
vede, EXCELSIOR este folosit de această dată ca părinte matern.

Tabel 12. Şahul combinaţiilor în F
1
pentru caracteristica forma fructului la cais
în familia hibridă ♀EXCELSIOR x ♂COMANDOR)

♀Gameti /
♀ Gameti
A a
A AA Aa
a Aa aa

Tabel 13. Raportul de segregare în F
1
, genotipică şi fenotipică în familia hibridă
♀COMANDOR x ♂EXCELSIOR
Fenotipuri Genotipuri
3 Alungit 1 AA-homozigot dominant.
2 Aa –heterozigot dominant
1 Sferic aplatizat 1 aa- homozigot recesiv

COMANDOR EXCELSIOR
♀ P1 x ♂ P2

Formă alungită Formă alungită
Aa Aa
F
1

37
Din datele tabelului 13 rezultă că raportul fenotipic de segregare în F
1
, a
caracteristicii forma fructului la cais este 3:1 (3 alungit : 1 sferic aplatizat) şi cel genotipic,
este 1:2:1(1AA: 2Aa: 1aa).
Comparând datele obţinute în cadrul celor două experimente, în care genotipurile
Comandor şi Excelsior au fenotipul alungit, pentru caracteristica fructului şi au fost
folosite alternativ ca părinte matern şi patern putem sintetiza următoarele concluzii:
Genotipurile de cais Comandor şi Excelsior, cu fruct alungit sunt heterozigote şi de
aceea segregă în generaţia F
1
, în raportul fenotipic de 3:1; şi genotipic de 1:2:1 spre
deosebire de mazărea de grădină, care este homozigotă pentru caracteristica forma bobului
şi de aceea segregă abia în generaţia F
2
, în acelaşi raport fenotipic de 3:1 şi genotipic de
1:2:1.

TEST DE EVALUARE

1. Care este raportul fenotipic şi cel genotipic de segregare a caracteristicii forma
fructului la cais, în combinaţia hibridă ♀COMANDOR x ♂EXCELSIOR ?
Răspuns:




2. Care este raportul fenotipic şi cel genotipic de segregare a caracteristicii forma
fructului la cais, în combinaţia hibridă ♀EXCELSIOR x ♂COMANDOR ?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
a. Genotipurile de cais Comandor şi Excelsior, cu fruct alungit sunt heterozigote şi de
aceea segregă în generaţia F
1.

b. Genotipurile de cais Comandor şi Excelsior, cu fruct alungit sunt heterozigote şi de
aceea segregă în generaţia F
2.

Răspuns: a
De rezolvat:
În combinaţia hibridă de cais ♀COMANDOR x ♂EXCELSIOR raportul fenotipic
de segregare, a caracteristicii forma fructului este 3:1 (3 alungit : 1 sferic aplatizat) şi cel
genotipic, este 1:2:1(1AA:homozigot dominant: 2Aa heterozigot : 1aa homozigot
recesiv).

38
a. Genotipul DACIA a acţionat ca tester recesiv în combinaţia hibridă ♀COMANDOR x
♂DACIA
b. Genotipul GOLDRICH a acţionat ca tester recesiv în combinaţia hibridă ♀
EXCELSIOR x ♂GOLDRICH.
Răspuns:

Experimentul 3. Mecanismul genetic al moştenirii formei fructului sferică, în cadrul
familiei hibride de cais “♀ EXCELSIOR x ♂GOLDRICH







Tabel 14. Şahul combinaţiilor în F
1
pentru caracteristica forma sferică a
fructului la cais, în familia hibridă ♀ EXCELSIOR x ♂GOLDRICH
♀Gameti /
♀ Gameti
a a
A Aa Aa
a aa aa

Tabel 15. Raportul de segregare în F
1
, genotipică şi fenotipică, în familia hibridă
♀ EXCELSIOR x ♂GOLDRICH
Fenotipuri Genotipuri
1 Alungit 2 Aa heterozigot dominant.
1 Sferic 2 aa- homozigot recesiv
Experimentul 4. Mecanismul genetic al moştenirii formei fructului sferică, în
cadrul familiei hibride de cais ♀GOLDRICH x ♂ EXCELSIOR





GOLDRICH EXCELSIOR
♀ P1 x ♂ P2

Formă alungită Formă sferică
Aa aa
F
1

EXCELSIOR GOLDRICH
♀ P1 x ♂ P2

Formă alungită Formă sferică
aa Aa
F
1

39


Tabel 16. Şahul combinaţiilor în F
1
pentru caracteristica forma sferică a fructului la
cais, în familia hibridă ♀ GOLDRICH x ♂EXCELSIOR
♀Gameti /
♂ Gameti
A A
a Aa Aa
a Aa aa

Tabel 17. Raportul de segregare în F
1
, genotipică şi fenotipică, în familia hibridă
♀ GOLDRICH x ♂EXCELSIOR
Fenotipuri Genotipuri
1 Alungit 2 Aa heterozigot dominant
1 Sferic 2 aa homozigot recesiv

În combinaţiile ♀Excelsior fruct alungit Aa x ♂ Goldrich fruct sferic aa, şi
♀Goldrich aa x ♂ ExcelsiorAa, segregarea caracteristicii forma fructului în raport de 1:1 a
evidenţiat acţiunea de tester dublu recesiv a genotipului Goldrich şi a confirmat natura
heterozigotă a genotipului Excelsior.












Figura 1. Repartizarea alelelor în gameţii descendenţilor F
1
în combinaţiile genomale
Excelsior x Goldrich şi Goldrich x Excelsior




40

Experimentul 5. Mecanismul genetic al moştenirii formei fructului alungită în cadrul
familiei hibride de cais ♀COMANDOR x ♂ DACIA









În experimentul prezentat, alelele celor două genotipuri, nu au segregat, dominând
cele care exprimă caracteristica forma alungită a fructului Aa, asupra alelelor recesive aa
care exprimă caracteristica forma sferică a fructului.
Vom sintetiza acum, rezultatele celor cinci experimente prezentate.
1. La cais alelele care determină caracteristica forma fructului vor segrega în
generaţia F
1,
în unele combinaţii genomale, sau nu vor segrega în F
1
în alte combinaţii
genomale.
2. Alelele care determină caracteristica forma fructului alungită, sunt heterozigot
dominante (Aa), iar alelele care determină caracteristica forma sferică a fructului sunt
homozigot recesive (aa).
3. Segregarea caracteristicii forma fructului în F
1,
demonstrează natura heterozigotă a
unor genotipuri de cais, pentru caracteristica analizată, spre deosebire de natura
homozigotă a caracteristicii forma bobului la mazărea de grădină.
Testul χ
2
(hi pătrat)
O întrebare importantă la care trebuie să răspundem în oricare din experimentele
genetice, este cum putem decide dacă datele noastre sunt potrivit raportului Mendelian sau
nu. Pentru aceasta se efectuează testul statistic χ
2
sau testul bunei încadrări în raportul
Mendelian.
Pentru calcularea lui χ
2
se foloseşte următoarea formulă:
χ
2
= ∑(valori observate– valori aşteptate)
2
/ valori aşteptate
Gradele de libertate (df) = n-1, unde n este numărul de clase.
COMANDOR DACIA
♀P1 x
♂ P2

Formă alungită Formă sferică
Aa aa
F
1



41
Să urmărim următoarele exemple, pentru a determina dacă rezultatele sunt potrivit
raportului de 9:3:3:1
Valori observate - seminţe Valori aşteptate - seminţe
315 Rotund, Galben (9/16)(556) = 312.75 Rotund,Galben
108 Rotund, Verde (3/16)(556) = 104.25 Rotund, Verde
101 Zbârcit, Galben (3/16)(556) = 104.25 Zbârcit, Galben
32 Zbârcit, verde (1/16)(556) = 34.75 Zbârcit, Verde
556 Total Seminţe 556.00 Total Seminţe
χ
2
=(315 - 312,75)
2
/312,75 + (108 – 104,25)
2
/104,25 + (101-104,25)
2
/104,25
+(32- 34,75)
2
/34,75
Numărul de clase (n) = 4
df = 4-1 = 3
Valoarea χ
2
= 0,47
În tabelul cu gradele de libertate ale lui χ
2
la df = 3, vedem că probabilitatea valorilor
lui χ
2
(hi pătrat), este mai mare de 0.90. Convenţional, conform statisticii, utilizăm nivelul
probabilităţii de 0.05, ca valoare critică. Dacă valorile calculate ale lui hi pătrat χ
2
, sunt
mai mici de 0.05 acceptăm ipoteza, iar dacă valorile sunt mai mari decât 0.05, eliminăm
ipoteza. De aceea, din cauză că valorile calculate ale lui hi pătrat sunt mai mari decât
acceptăm ipoteza, eliminăm posibilitatea ca datele să se încadreaze în raportul de 9:3:3:1.
Tabel cuprinzând grade de libertate









REZUMATUL TEMEI NR.1 (Capitol 2)

Gregor Mendel (1822-1884) a analizat moştenirea primită de la părinţi, analizând o
serie de perechi contrastante de caracteristici la mazărea de grădină.
Probabilitatea
Grade
de libertate
0.9 0.5 0.1 0.05 0.01
1 0.02 0.46 2.71 3.84 6.64
2 0.21 1.39 4.61 5.99 9.21
3 0.58 2.37 6.25 7.82 11.35
4 1.06 3.36 7.78 9.49 13.28
5 1.61 4.35 9.24 11.07 15.09
42
Toţi descendenţii (F
1
), produşi din aceste încrucişări au fost dihibrizi, heterozigoţi
pentru fiecare pereche de alele (RrYy). Toate seminţele au fost rotunde şi galbene, aceasta
însemnând că genele pentru caracteristicile rotund şi galben sunt dominante.

Legile lui Mendel (1865) formează o bază teoretică pentru
înţelegerea moştenirii genetice a caracteristicilor.
Pe baza experimentelor sale, Gregor Mendel a formulat o serie
de concluzii care au stat la baza multora dintre experimentele
ulterioare de genetică.
Experimente privind moştenirea caracteristicilor calitative de la
părinţi au fost dezvoltate de-a lungul timpului de la Mendel încoace, în foarte multe părţi
ale lumii şi la foarte multe specii de plante.
Un asemenea experiment este şi cel realizat la cais în România de Viorica Bălan
(1991). La cais alelele care determină caracteristica forma fructului vor segrega în
generaţia F
1,
în unele combinaţii genomale, sau nu vor segrega în F
1
în alte combinaţii
genomale. Alelele care determină caracteristica forma fructului alungită, sunt heterozigot
dominante (Aa), iar alelele care determină carcteristica forma sferică a fructului sunt
homozigot recesive (aa). Segregarea caracteristicii forma fructului în F
1,
demonstrează
natura heterozigotă a unor genotipuri de cais, pentru caracteristica analizată, spre deosebire
de natura homozigotă a caracteristicii forma bobului la mazărea de grădină.

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 1 (Capitol 2)

1. Plantele de mazăre folosite în experimente de Gregor Mendel exteriorizează
următoarele fenotipuri:
a. seminţe rotunde sau zbârcite
b. seminţe galbene sau verzi
c. flori roşii sau albe
d. flori roz sau mov
e. plante înalte sau dwarf
2. Încrucişarea monohibridă nu este :
a. încrucişarea a doi monohibrizi
b. descendent a doi părinţi care sunt homozigoţi pentru alele alternante ale unei perechi de
gene
43
3. Gregor Mendel a încrucişat :
a. dihibrizii F
1
cu caracteristici fenotipice, boabe rotunde şi galbene pentru obţinerea
generaţiei F
2
b. monohibrizii F
2
cu caracteristici fenotipice, boabe rotunde şi verzi pentru obţinerea
generaţiei F
2.
4.

Testcross este:
a. retroîncrucişarea sau backrossarea indivizilor cu fenotip dominant (cu structura genetică
necunoscută) cu părintele recesiv sau cu un tester recesiv
b. retroîncrucişarea sau backcrossarea indivizilor cu fenotip recesiv (cu structura genetică
necunoscută) cu părintele recesiv sau cu un tester dominant
5. Hibridarea testcross se aplică:
a. pentru a determina dacă genotipul indivizilor dominanţi este heterozigot (Aa) sau
homozigot (AA) pentru o alelă oarecare
b. pentru a determina dacă genotipul indivizilor este heterozigot sau homozigot
6. Gregor Mendel a avut şansa:
a. ca fiecare pereche de gene pe care a studiat-o să se prezinte într-o aranjare independentă
b. alele să fie în fapt sintetice cu trei loci în cromozomul 4, doi în cromozomul 1, unul în
cromozomul 7 şi unul în cromozomul 5.
c. alelele să fie cu doi loci în cromozomul 4, doi în cromozomul 1, unul în cromozomul 7
şi unul în cromozomul 5.
7. Alelele care determină caracteristica forma fructului alungită, la cais sunt:
a.heterozigot dominante (Aa)
b. homozigot recesive (aa)
8. Segregarea caracteristicii forma fructului în F
1
:

a. demonstrează natura homozigotă a unor genotipuri de cais
b. demonstrează natura heterozigotă a unor genotipuri de cais
9. Caracteristica forma bobului la mazărea de grădină:
a. segregă în generaţia hibridă F
1
b. segregă în generaţia hibridă F
2

10. Genele care controlează caracteristicile, forma seminţei, culoarea seminţei,
textura păstăii, culoarea florii, aşezarea florii, înălţimea plantei la mazărea de
grădină, sunt:
a. homozigote
b. heterozigote

44



Bibliografie selectivă
1. André Gallais, 27.10.2011. Méthodes des création de variétès en amélioration des
plantes ISBN 9782759216574
2. Bălan Viorica, 2008. Genetica plantelor (manual), Editura ALPHA MDN, ISBN
978-973-139-047-5, 240 pag.
3. Bălan V.,1991. Cercetări privind variabilitatea genetică la cais cu privire
specială la adaptabilitate şi calitate. Research on the genetic variability of the
apricot-tree with special focus on adaptability and quality, PhD Thesis,

University
of Agronomic Sciences and Veterinary Medicine Bucharest, Romania, 247 pp
4. Crăciun T., 1981. Genetica Plantelor Horticole. Genetics of Horticultural Plants,
Ceres Publishing House, Bucharest, 537 pp
5. Dejampour J., Zeinalabedini M., 2006. Determination of some vegetative and bloom
characteristics of some local apricots in Azarbaijan (Iran) ecological conditions. Acta
Horticulturae 717, 63-66
6. Cheryl Bardoe, 2006. Gregor Mendel: The Friar who grew peas, HN Abrams.
7. Vítězslav Orel, 1996. Gregor Mendel: the first geneticist, Oxford University Press.
ISBN 0198547749


TEMA NR. 2 (Capitol 2)
MEIOZA ŞI MITOZA LA PLANTE
Unităţi de învăţare:
 Cauzele pentru care se divid celulele
 Mitoza la plantele superioare
 Mitoza şi clonarea plantelor
 Meioza şi ciclul de viaţă al plantelor (cromozomii diploizi şi haploizi la plante;
alternarea generaţiilor la algele multicelulare; ciclul de viaţă la plantele Angiospermae;
microsporogeneza, microgametogeneza, megasporogeneza; megagametogeneza; dubla
fertilizare a grăunciorilor de polen; dezvoltarea embrionului; meioza etapă esenţială în
alternarea generaţiilor; fazele de diviziune ale meiozei în timpul procesului de formare a
polenului)
45
 Semnificaţia biologică a mitozei şi meiozei şi diferenţele între mitoză şi meioză.
Obiectivele temei:
- înţelegerea locului şi rolului mitozei în creşterea şi clonarea plantelor
- cunoaşterea şi evidenţierea diviziunilor mitotice la plantele superioare
- înţelegerea şi fixarea aspectelor privind rolul meiozei ca etapă esenţială în
alternarea generaţiilor la plantele superioare, în procesele de microsporogeneză
- microgametogeneză, megasporogeneză şi megagametogeneză
- cunoaşterea şi evidenţierea diviziunilor meiotice la plante.
Timpul alocat temei: 6 ore
Bibliografie recomandată:
1. Viorica Bălan, 2008. Genetica Plantelor, Editura ALPHA MDN, ISBN 978-973-139-
047-5
2. http://www.biology.uc.edu/vgenetic/meiosis
3. http://www.iasprr.org/old/iasprr-pix/lily
4. http://wwwoxfordjournals.org.

2.1 De ce se divid celulele?
Toate organismele vii de pe pământ sunt formate din una sau mai multe celule, care
sunt cele mai simple unităţi de viaţă capabile de o existenţă independentă şi de a se
reproduce. Celulele au o extraordinară abilitate de a-şi face copii aproape identice prin
procesul de diviziune. Deoarece celulele noi sunt produse doar de celulele existente,
diviziunea celulară este esenţială pentru continuitatea vieţii.
Există o varietate de cauze pentru care o celulă se divide, din care să reţinem:
- Organismele multicelulare cresc în dimensiune şi complexitate prin multitudinea
de celule formată prin diviziune.
- Celulele bătrâne şi deteriorate sunt înlocuite prin procesul de diviziune
- Organismele unicelulare, cum sunt bacteriile, se divid pentru a da naştere unui
nou organism.
Două evenimente sunt necesare pentru ca reproducerea sexuată să aibă succes:
1. primul este acela în care celula parentală trebuie să se asigure că noua celulă
fiică primeşte o copie completă a informaţiei ereditare. Această informaţie este transmisă
în forma moleculelor complexe de ADN, care direcţionează variata activitate a celulei pe
întreaga sa viaţă.
2. în al doilea eveniment, citoplasma din celula parentală va trebui să fie
46
divizată (împărţită) celor două celule fiice.
În timpul diviziunii, ADN –ul transferat de la celula mamă la celulele fiică, trebuie
să sufere schimbări deosebit de eficiente. În caz contrar, ar fi afectată integritatea codului
său genetic, ceea ce ar altera informaţia transmisă în noile celule formate şi ar conduce la
moartea acestora.
Biologii au fost uimiţi de frumuseţea şi acurateţea procesului de diviziune celulară.
Această acurateţe se datorează pregătirii şi perfectării procesului în milioane de ani.
Fără multele etape complicate care apar în timpul diviziunii, şansa ca organismele să
se dezvolte fără boli este aproape imposibilă.
A fost demonstrat în multe experimente că unele substanţe chimice pot întrerupe unul
sau mai multe din aceste procese complicate ale diviziunii, drept pentru care rezultă celule
moarte sau cu defecţiuni.
Există două tipuri ale diviziunii nucleare: mitoza şi meioza. Prin mitoză rezultă noi
celule somatice (ale corpului). Formarea unui organism adult din ovulul fecundat,
reproducerea asexuată şi menţinerea integră sau repararea unor părţi ale corpului plantelor
sau animalelor sunt realizate prin diviziunea mitotică a celulelor.
Prin diviziunea meiotică rezultă celule reproductive specializate, fie gameţi la
animale sau spori la plante. Aceste celule au jumătate din numărul de cromozomi ai celulei
parentale, căreia i se mai spune şi celula mamă.
Vom concluziona că, toate celulele noi provin din celulele existente ale organismului.
Aceste celule noi se formează prin procesul de diviziune, care implică atât replicarea
nucleului, numită cariochineză cât şi diviziunea citoplasmei, numită citochineză.
Diviziunea celulară trece printr-o serie de evenimente ordonate, denumite ciclul
celular (fig.2).
TEST DE EVALUARE

1. De ce este esenţială diviziunea celulară pentru continuitatea vieţii?
Răspuns:



2. Ce se întâmplă cu ADN –ul transferat de la celula mamă la celulele fiice?
Răspuns:

Deoarece celulele noi sunt produse doar de celulele existente. Aceste celule noi se
formează prin procesul de diviziune, care implică atât replicarea nucleului, numită
cariochineza cât şi diviziunea citoplasmei, numită citochineza.

47
Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
Pentru ca reproducerea sexuată să aibă loc, sunt necesare evenimentele:
a. celula parentală trebuie să se asigure că noua celulă fiică, primeşte o copie
completă a informaţiei ereditare
b. citoplasma din celula parentală trebuie să fie divizată (împărţită) celor două celule
fiice.
Rezolvare: a şi b
De rezolvat:
Diviziunea celulară trece printr-o serie de evenimente ordonate, numite:
a. ciclul celular
b. ciclul de viaţă
Răspuns:

Prin mitoză rezultă:
a. noi celule somatice (ale corpului)
b. celule reproductive specializate
Răspuns:
2.2 Mitoza la plantele superioare
La plantele superioare, mitoza este faza ciclului celular în care materialul genetic din
celula parentală se divide egal între cele două celule fiice.
Înainte ca celulele plantelor să intre în divizunea mitotică, trebuie să-şi multiplice
materialul genetic şi să-şi dezvolte organitele (cloroplastele şi mitocondriile) şi citoplasma.
Acestea se petrec în faza numită interfaza.
Interfaza
În anii trecuţi, interfaza era considerată o etapă de repaus, dar
cercetările actuale, au arătat că este unul dintre stagiile cele mai
active ale celulei, în care ea trebuie să se pregătească pentru
întregul proces. Datorită duratei sale lungi şi a variatei activităţi
biochimice acest stagiu al celulei a fost împărţit în fazele G1, S şi
G2, din care, faza G1 are cea mai variabilă durată.
igura 1. Interfaza în celulele meristemului rădăcinii de Allium
(biology.north west college.edu/biology/)

48
În interfază activitatea biochimică a celulei este deosebit de intensă, având loc:
- sintetiza precursorilor ADN,
- sinteza histonelor,
- sinteza actinininei,
- sinteza tubulinei,
- asamblarea proteinelor.
Uneori ciclul celular rămâne în acest stagiu al interfazei şi trece printr-o perioadă
de “odihnă”, denumită stagiul G
0
, care variază între ore şi ani. În acest stagiu G
0
, toate
activităţile celulei stau în repaus.
1. SubfazaG1 presintetică (din eng. “G-gop” – gol).
În perioada G
1
nu se produce sinteza ADN-ului (cantitatea de ADN este 2n (2c), dar
se sintetizează intensiv mARN, proteinele, enzimele. În afară de aceasta, în celulă se
acumulează ATP, iar numărul de organite celulare creşte.
Perioada G
1
constituie 25-50% din timpul interfazei (4-10 ore). La o serie de celule,
cum sunt celulele maligne, plasmodiul mixomicetei (Fusarium), această perioadă poate
lipsi. În orice caz, doar stagiul G1 este acela în care ADN-ul încă neduplicat trece în faza
următoare numită faza” S” (fig.2).
2. Subfaza S sintetică (din eng. “S-synthesis” – sinteză).
În această perioadă are loc reduplicarea ADN-ului, cantitatea lui variind între 2c şi 4c
(după numărul de cromatide). Paralel cu sinteza rARN continuă sinteza mARN.
Perioada S ocupă 35-40% (5-8 ore) din interfază. Ea nu poate lipsi în ciclul celular.
În această fază cromozomul este supus duplicării. În cursul acestui proces, se
detensionează lunga şi dubla spirală şi este iniţiată replicarea semiconservativă în câteva
puncte simultan. Apoi, replicarea progresează în ambele direcţii până când întâlnesc
segmente vecine de replicare.
În timpul replicării una dintre moleculele surori de ADN, păstrează unele histone
parentale, proteine de bază, iar altele se asociază cu noi unităţi de histone sintetizate,
pentru a forma firele de cromatină. Astfel, firele de cromatină se formează în aproape şapte
ore, în timp ce stagiul G1, durează în jur de 5 ore.
3. Subfaza G2 postsintetică. O dată ce firele de cromatină sunt duplicate, faza G2 este
iniţiată. În această fază, sau stagiu, sunt necesare intense activităţi biochimice pentru
contracţia cromozomală şi are loc dezvoltarea aparatului mitotic. Acest stagiu durează
aproximativ trei ore.
49
În această perioadă continuă sinteza ARN şi a proteinelor. Se sintetizează în cantităţi
mari tubulinele, actinina şi miozina, acestea fiind necesare dividerii celulare.
Perioada G
2
are o durată de 20-35% (3-5 ore) din interfază. După interfază celula se
divide. Reproducerea celulelor asigură vieţii creşterea, multiplicarea, diferenţierea şi
regenerarea.
Este important să notăm că pe lângă activităţile prezentate, în acest stagiu, se
sintetizează şi variate tipuri de ARN. Chiar şi când cromatina ADN este în curs de
replicare, sinteza ARN continuă. În finalul acestor stagii, rezultă creşterea dimensiunii
nucleului şi celula este acum pregătită să intre în dramatice şi condensate faze de diviziune
ale mitozei, cu care se încheie un ciclu de fabricare a unei copii a celulei parentale. După
mitoză, celulele fiice, pot rămâne în stagiul G
0
, sau pot să treacă prin toate stagiile ciclului
celular.

Figura 2. Ciclul celular şi stagiile interfazei (http://oxfordjournals.org)

Figura 3. Modificările suferite de cromozomi în timpul ciclului celular
(http://oxfordjournals.org)
50
2.2.1 Fazele de diviziune ale mitozei la plantele superioare
Mitoza (Din gr. “mitos” - filament) reprezintă diviziunea indirectă a celulelor
somatice cu dublarea prealabilă şi repartizarea uniformă a numărului de cromozomi
(materialul ereditar) în celulele-fiice. Mitoza are loc în celulele ce se
află în plină creştere: ţesutul embrionar şi ţesuturile meristematice ale
plantelor, organele hematopoetice şi ţesuturile epidermice ale
animalelor, etc. Această diviziune asigură înmulţirea celulelor,
creşterea şi diferenţierea individuală, continuitatea genotipului.

Foto 1. W. Fleming în 1879

Mitoza a fost descoperită pentru prima dată de W. Fleming în 1879 (foto 1).
Diviziunea mitotică are loc în celulele-mamă diploide (cu 2n cromozomi sau 2c). În urma
diviziunii mitotice, celula se dublează, generând două celule-fiice identice cu celula-mamă
(cu 2n cromozomi sau 2c). Ea ocupă circa 10% din ciclul celular. În funcţie de specia din
care fac parte celulele, mitoza poate dura între câteva minute şi câteva ore.
Mitoza este alcătuită din 4 faze succesive:
1. Profaza
2. Metafaza
3. Anafaza
4. Telofaza
1. Profaza
În profază materialul genetic numit cromatină, condensează şi formează cromozomii.
Cromozomii sunt conectaţi împreună formând perechi, conectarea făcându-se în punctul
central denumit centromer. În afara nucleului, structurile denumite centrozomi se dezvoltă.
Rolul centrozomilor este de a crea un fel de tije tubulare, denumite
microtubuli. În pregătirea pentru stagiul de metafază a mitozei,
microtubulii se introduc în nucleu şi se ataşează la centromerii
cromozomilor.

Figura 4. Profaza în celulele meristemului rădăcinii de Allium
(biology.north west college.edu/biology/)

51
Profaza este prin urmare, faza din diviziunea mitotică în care cromozomii devin
vizibili ca rezultat al spiralizării şi condensării. Fiecare cromozom este dublat longitudinal
şi se evidenţiază cele două cromatide răsucite una în jurul celeilalte şi unite în regiunea
centromerului. Spre sfârşitul profazei, apar centri mitotici, nucleolii devin mai mici şi
chiar dispar complet, se degradează membrana nucleară.
În concluzie, profaza mitozei se caracterizează prin următoarele procese:
dublarea centriolilor (încă în interfază) şi migrarea lor spre polii celulei;
condensarea cromatinei şi evidenţierea cromozomilor;
degradarea nucleolilor;
degradarea membranei nucleare (şi ca rezultat, a unei părţi din reticulul
endoplasmatic rugos);
formarea fusului de diviziune (în celulele animale fusul de diviziune este radial, în
celulele vegetale el este aranjat într-un singur plan);
amestecul carioplasmei şi hialoplasmei ;
formarea centrozomilor;
formarea microtubulilor şi ataşarea lor la centromerii cromozomilor.
Profaza ocupă circa 50% (30 min) din mitoză.

TEST DE EVALUARE
1. Care sunt concluziile cercetărilor actuale în legătură cu interfaza ?
Răspuns:



2. Ce nu se produce în perioada G
1
a interfazei?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Mitoza este alcătuită din următoarele faze succesive:
a. interfaza
b. profaza
c. metafaza
Interfaza este unul dintre stagiile cele mai active ale celulei, în care ea trebuie să se
pregătească pentru întregul proces de diviziune.
52
d. anafaza
e. telofaza
Răspuns: b, c, d, e
Exemplu de rezolvat:
2. În pregătirea pentru stagiul de metafază a mitozei, microtubulii formaţi în
profază:
a se introduc în nucleu şi se ataşează la centromerii cromozomilor
b. rămân în afara nucleului
Răspuns:

2. Metafaza este etapa în care cromozomii sunt delimitaţi şi se aranjează în regiunea
ecuatorului unde formează placa metafazică. În timpul metafazei mitozei plantelor,
centromerii cu microtubulii ataşaţi se deplasează spre diferite capete ale celulei. Acest
lucru duce la tragerea cromozomilor în sens opus capetelor celulei.
Centromerii încep să formeze puncte de separare în acest stagiu.




Figura 5. Metafaza în celulele meristemului din rădăcinile de
Allium, (biology.northwestcollege.edu/biology/)

Cromozomii se ataşează cu centromerul de fibrele fusului de diviziune (pe fiecare
fibră câte un cromozom). Cele două cromatide ale fiecărui cromozom sunt aşezate una
lângă alta şi sunt unite în regiunea centromerului. Când metafaza se apropie de sfârşit,
centromerii încep să se dividă, iar de fiecare jumătate rămâne prinsă câte o cromatidă.
În metafază poate să continuie degradarea membranei nucleare.
Aşadar, particularităţile metafazei sunt următoarele:
aranjarea cromozomilor la ecuatorul celulei;
formarea plăcii metafazice;
aranjarea cromozomilor în formă de stea (cu centromerul spre centru);
fixarea cromozomilor prin intermediul fusului de diviziune (fusul de diviziune
este alcătuit din fibrele centriolo-cromozomiale şi fibrele centriolo-centriolare).

53

Figura 6. Placa metafazică în diviziunea mitotică la Armeniaca vulgaris
(după Viorica Bălan)

Metafaza este stadiul în care se pot stabili, cu deosebită precizie, numărul, forma,
mărimea cromozomilor specifici fiecărei specii.
Spre exemplu, studiile citogenetice efectuate la cais au scos în evidenţă faptul că
până în prezent, garnitura cromozomică cunoscută este 2n=16 (Darlington C.D.,1945;
Bălan V.,1991).
În figura de mai sus este arătată garnitura cromozomică în metafaza mitotică din
rădăcinuţele active ale caisului Armeniaca vulgaris, la individul hibrid 88.4.11 BI.
Metafaza alcătuieşte circa 13% (8 min) din mitoză.
3. Anafaza constă în clivarea longitudinală a cromozomilor şi deplasarea lor (fiecare
cromozom este monocromatidic) spre polii opuşi ai celulei. Astfel, la polii celulei se
formează două seturi de cromozomi cu aceeaşi constituţie genetică ca şi nucleul celulei-
mamă.
În stagiul de anafază al mitozei plantelor, perechile de
cromozomi se separă şi jumătate din ei migrează către un capăt al
al celulei şi cealaltă jumătate către celălalt capăt sau pol.



Figura 7. Anafaza în celulele meristemului rădăcinii de Allium
(biology.northwestcollege.edu/biology/)

Microtubulii lucrează în celula plantelor, care posedă centriol, pentru a o întinde, a o
lungi. În celulele plantelor care nu au centriol, rolul microtubulilor îl are fragmoplastul şi
în această situaţie, citochineza se numeşte citochineza prin fragmoplast. În timpul acestui
54
tip de citochineză, se produc numeroase vezicule membranoase care derivă din complexul
Golgi şi reticulul endoplasmatic. Aceste vezicule apar în regiunea interzonală a plăcii
ecuatoriale, la fel ca şi microtubulii.
Într-un anume interval de timp, mai mulţi microtubuli se ataşează la periferia fusului
mitotic, astfel că aparatul mitotic pare a fi bombat. Această structură bombată a
aparatului mitotic se numeşte fragmoplast. Mai târziu, veziculele ce se găsesc în zona
ecuatorială, în cadrul aparatului mitotic, fuzionează cu o altă cisternă membranoasă
circulară şi se extinde gradual în lateral până când întâlneşte suprafaţa plăcii ecuatoriale.
În final, cisterna şi fragmoplastul, întâlnesc plasmamembrana laterală şi fuzionează
cu ea. Astfel, citoplasma este divizată în două de cisterna membranoasă, care acţionează
ca noi plasmambrane ale celulelor fiice.
Spaţiul găsit între aceste membrane, va fi curând umplut cu pectat de calciu care
joacă rolul de lamelă mediană. Apoi veziculele derivate din aparatul Golgi, umplute cu
fibre de celuloză sunt îndreptate cu ajutorul microtubulior din apropiere.
În concluzie, anafaza durează circa 7% (4 min) din timpul mitozei şi se
caracterizează prin:
deplasarea cromatidelor fiecărui cromozom spre polii celulei (viteza deplasării
este de 0,2-5,0 μm/min);
aranjarea cromatidelor în timpul deplasării în conformitate cu poziţia
centromerului după cum putem distinge din schema alăturată.

Figura 8. Ciclul mitotic la plante după Plik: Mitoza schemat.jpg, Wikipedia wolna
encyklopedia

55
Există diferite opinii referitoare la natura forţelor care mobilizează cromozomii
monocromatidici (cromatidele) spre polii celulei.
Conform ipotezei biochimice, deplasarea cromozomilor, la desprinderea lor de
centromer, are loc datorită polimerizării tubulinei (proteină contractilă) din fusul de
diviziune în apropierea centriolilor, în regiunea centromerilor (chinetocorului).
Conform ipotezei fiziologice, deplasarea cromatidelor este rezultatul contracţiilor
proteinelor microtubulilor (actinina şi miozina).
Ambele ipoteze merită atenţie, mai ales că unele celule (celulele plantelor
superioare) nu au centrioli.
4. Telofaza se caracterizează prin formarea la fiecare pol al celulei a câte unui nucleu
separat, care după despiralizarea cromozomilor, devine optic omogen. Spre sfârşitul
telofazei apar nucleolii. Conţinutul nucleolilor este similar cu cel al celulei (fig. 9).

Figura 9. Telofaza mijlocie şi târzie în celulele meristemului rădăcinilor de
Allium, (biology.northwest college.edu/biology/)

Când celulele plantelor sunt în telofază, microtubulii şi centrozomii se
dezintegrează. Simultan cromozomii încep să se decondenseze şi să se alungească.
Activitatea de transcripţie a ADN-ului începe în acest stagiu. În acelaşi timp veziculele
membranei nucleare apar şi în curând se organizează în învelişuri nucleare. Resturile
nucleului de la celula iniţială crează un nucleu în jurul cromozomilor la capătul sau polul
opus al celulei. În acest punct, cromozomii se transformă din nou în cromatină. Cromatina
relaxată se ataşează la matricea proteinelor în regiunea numită MARS. Dacă filamentele
cromozomale se relaxează, ADN-ul prezent în regiunea constricţiei secundare se buclează
în afară şi regiunea nucleolară începe să se organizeze. Genele ARNr, adunate, pornesc să
transcrie precursorii ARNs şi proteinele asociate acestora asamblate în nucleol. Un pic
mai târziu proteinele structural ribozomale moştenite se asamblează în ARNr şi nucleolul
porneşte să se organizeze. Este important să reţinem că în acest stagiu cromozomii rămân
ca singur filament. Atunci când celula intră în citochineză, se împarte în două celule
56
independente. Cele două celule fiice se despart apoi unele de altele,
fiecare dintre ele având în posesie o copie exactă a meterialului
genetic original, din celula paternală.


Figura 10. Formarea celulelor fiice în ţesutul meristematic al
rădăcinilor de Allium, (biology.northwestcollege.edu/biology/)

TEST DE EVALUARE

1. De cine este divizată citoplasma în anafaza mitotică a plantelor?
Răspuns:



2. Cum se numeşte structura bombată a aparatului mitotic, formată atunci când mai
mulţi microtubuli se aşează la periferia fusului mitotic?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. În timpul citochinezei prin fragmoplast se produc vezicule membranoase care
derivă din:
a. complexul Golgi
b. reticulul endoplasmatic
c. microtubuli
Răspuns: a,b
De rezolvat:
2. Anafaza durează circa 7% (4 min) din timpul mitozei şi se caracterizează prin:
a. deplasarea cromatidelor fiecărui cromozom spre polii celulei (viteza deplasării este de
0,2-5,0 μm/min);
b. aranjarea cromatidelor în timpul deplasării în conformitate cu poziţia centromerului
Răspuns:

În finalul anafazei, cisterna şi fragmoplastul, întâlnesc plasmamembrana laterală şi
fuzionează cu ea. Astfel, citoplasama este divizată în două de cisterna membranoasă,
care acţionează ca noi plasmamembrane ale celulelor fiice.

57
2.2.2 Mitoza şi clonarea
Folosind proprietatea de totipotenţă, în cazul în care o singură celulă poate fi
indusă pentru a se divide mitotic şi a se dezvolta într-un organism complet, biologii au
reuşit să propage clonal multe specii de plante. În mod normal, producerea descendenţilor
implică reproducerea sexuată, unde doi părinţi contribuie cu fondul lor genetic în gameţii
rezultaţi. În această situaţie, fiecare descendent posedă un amestec al genelor de la cei doi
părinţi. În schimb, dacă o celulă diploidă a doar unuia dintre părinţi este indusă de a se
dezvolta până la faza de descendent, atunci acel descendent se numeşte clonă. O astfel de
propagare clonală este în vogă, în mod particular la plante, unde tehnica culturii in vitro a
ţesuturilor a fost foarte bine exploatată. În acest proces, o celulă sau un grup de celule
prelevate din orice parte a corpului plantei sunt explantate pe un mediu de nutriţie de bază,
lichid sau solid format din agar, la care se adaugă fitohormoni. Explantele se vor dezvolta
până la faza de calus, de la care se va induce formarea embrionilor, care apoi vor fi
cultivaţi pe alte medii, până la formarea plantelor cu rădăcinuţe. Această metodă,
dezvoltată prin cunoaşterea mecanismelor diviziunii mitotice şi a biotehnologiei, respectiv
a aplicării ştiinţei genetice în biotehnologie, a contribuit din plin la cultivarea unor plante
horticole, a plantelor de cultură care au dificultăţi în multiplicarea pe cale vegetativă sau
prin reproducere sexuată. Este important de reţinut că acest proces angajează mitoza şi
rămâne cel mai important mecanism de multiplicare celulară, cu toate că procesul
diviziunii este precedat sau urmat de diferenţierea celulară. În ciuda inovaţiilor tehnice
actuale, mecanismul diferenţierii la nivel molecular nu este încă cunoscut.

2.3 Meioza şi ciclul de viaţă al plantelor
2.3.1 Cromozomii diploizi şi haploizi la plante
La plantele superioare ca şi la animale, meioza se petrece pentru a produce
generaţii gametofitice, sau gameţii înseşi. Gameţii fuzionează pentru a produce generaţii
diploide, care apoi cresc devenind adulţi. La plantele inferioare, generaţia haploidă
produsă prin meioză este forma dominantă. Spre exemplu, la briofitele, muşchii tericoli
(pe sol), saxicoli (pe stânci) şi corticoli (pe scoarţa copacilor, (Regn Plantae, Subregn.
Bryobionta, Încreng. Bryophyta), generaţia haploidă produsă prin meioză, este forma
dominantă.
Meioza este procesul care reduce mai întâi numărul de cromozomi la jumătate
din perechile parentale de cromozomi şi apoi separă perechile de cromozomi homologi
sau potriveşte perechile de cromozomi. Celulele care conţin perechi de cromozomi
58
homologi se numesc diploide. Când o celulă are perechi de cromozomi, ne referim la un
număr diploid al cromozomilor. Numărul diploid de cromozomi, este constant şi
caracteristic pentru fiecare specie fie la plante, fie la animale, fie la om. La specia umană
spre exemplu, numărul diploid de cromozomi este 46, iar cel haploid 23. Numărul şi
forma cromozomilor a fost şi este obiectul diverselor cercetări citogenetice la plante,
constituindu-se bănci de date cu privire la genomul multor specii din diferite zone ale
globului. Spre exemplu, numărul diploid la Armeniaca vulgaris familia Rosaceae este
2n=16, iar cel haploid este n= 8, (Viorica Bălan,1991), la Holodiscus discolor, (sau cream
bush, arbustul crem) familia Rosaceae 2n=32, n=16 (Peter Goldblat, 1990).
Cromozomii homologi formează baza variaţiei genetice a caracteristicilor
plantelor. Meioza, prin urmare are o funcţie secundară pentru organismele vii, menţinând
variaţia genetică. Produsul meiotic este jumătate din cromozomii parentali şi prin urmare
este haploid. Nucleul celulei haploide are doar un set de cromozomi şi nu perechi de
cromozomi homologi.
2.3.2 Alternarea generaţiilor la algele multicelulare
Cele mai multe specii de plante au ambele stagii multicelulare, adică atât cel
haploid cât şi cel diploid, pe parcursul ciclului lor de viaţă. Această alternanţă între
haploid şi diploid, se numeşte alternarea generaţiilor. Pentru multe plante predomină fie
stagiul diploid, fie stagiul haploid, astfel că oamenii nu au avut posibilitatea să se
familiarizeze cu aceste forme diferite de viaţă al plantelor.
În plante, structura în care se petrece meioza, se numeşte sporangium. Partea
multicelulară a plantei care produce sporangia se numeşte sporofit (spori care produc
plante). Meioza nu produce direct gameţi, dar produce celule haploide, numite spori, care
la rândul lor cresc prin mitoză, ajungând o structură multicelulară, numită gametofit
(gameţi care produc plante). Gametofiţii pot produce eventual structuri care fac gameţi
prin procesul de mitoză.
59

Figura 11. Diagrama alternării generaţiilor la algele multicelulare,
http://www.mbari.org/staff/conn/botany/greens/anna/frontpages/default.htm, 2011

În diagrama de mai sus, sunt arătate elementele fundamentale ale alternării
generaţiilor la unele alge multicelulare ( exemplu din genul Cladophora) care au
sporofitul şi gametofitul destul de asemănători, dar nu identici. Iată care sunt elementele
fundamentale ale alternării generaţiilor la algele multicelulare.
Două celule gametice haploide, fiecare conţinând N cromozomi neperechi,
fuzionează pentru a forma o celulă zigot diploidă, care acum conţine N perechi
cromozomi şi în total 2N (2n) cromozomi.
Celula diploidă zigot, se divide apoi, prin procesul normal de mitoză şi în acest
mod, îşi menţine numărul total de cromozomi de 2N. Rezultatul este un organism
multicelular diploid, denumit sporofit (pentru că la maturitate va produce la plantele
superioare cu flori, polenul şi la plantele inferioare sporii).
Când ajunge la maturitate, sporofitul produce una sau mai multe sporangii
(singular sporangium), care este organul care produce sporii diploizi ai celulei
mamă(sporocit). Aceştia se divid prin procesul de meioză, rezultând patru celule haploide,
fiecare dintre ele conţinând N cromozomi neperechi.
Celula spor haploidă germinează şi se divide prin procesul de mitoză, drept
pentru care îşi menţine numărul N (1n) de cromozomi. Rezultatul este un organism
multicelular haploid, care se numeşte gametofit, care la maturitate va produce gameţi.
Când ajunge la maturitate, gametofitul produce una sau mai multe gametangii
(singular gametangia). Unii dintre gameţi vor întâlni alţi gameţi şi vor fuziona cu aceştia.
2.3.3 Ciclul de viaţă la plantele Angiospermae
În regnul animal, producerea gameţilor urmează imediat după diviziunea meiotică, ceea ce
face ca aceştia să fie reprezentativi pentru stagiul haploid (1n) din ciclul de viaţă al
60
animalelor. La plante însă, în mod invariabil (şi fără excepţie la plantele superioare),
producţia imediată a diviziunilor meiotice nu sunt gameţii, ci sporii. Plante superioare din
Angiosperme, cum sunt stejarul, caisul, piersicul, ierburile de gazon, trifoiul, grâul,
porumbul, sunt diploide 2n, sau în stagiul sporofitic al ciclului de viaţă. În ciclul de viaţă al
acestor plante, stagiul vegetativ gametofitic, haploid 1n, este scurt şi destul de greu de
remarcat. Sporofitul produce spori, ca urmare a sporogenezei, sau meiozei. Sporii sunt
supuşi câtorva diviziuni, în procesul numit gametogeneză, pentru a forma gametofitul
matur. Gameţii se formează în cadrul gametofitului. Toate plantele superioare produc două
tipuri de spori: microspori şi megaspori. Corespunzător acestor două tipuri de spori, sunt
două moduri de dezvoltare a lor, numite microgametogeneza şi megagametogeneza, care
culminează cu două plante diferite şi relativ simple, numite în faza matură microgametofit
şi megagametofit.
Microsporogeneza
Microsporogeneza este procesul prin care se formează gameţii masculi (grăunciorii de
polen). Acest proces se petrece în trei faze principale şi anume Meioza I, Meioza II şi
Endomitoza.
Fiecare dintre multele microsporocite (polenul celulelor mamă), suferă în interiorul
anterelor procesul de diviziune prin meioză, rezultând astfel câte 4 celule haploide (1n),
numite microspori, ( 4 celule haploid pentru fiecare microsporocit) (fig. 12).

Figura 12. Diagrama microsporogenezei la porumb (Zea mays)
(http:// masters mve agron iastate edu, University of Leicester Department of Biology)


61
Microgametogeneza (dezvoltarea gametofitului mascul şi a gameţilor)
Singurul nucleu al fiecărui microspor se divide o dată prin mitoză şi unul din
nucleii celor două celule fiice atrage către sine colorarea profundă a citoplasmei. Acest
nucleu se numeşte nucleu generativ în timp ce celălalt este nucleul tubului polinic. Nucleul
generativ trece printr-o diviziune mitotică, formează doi gameţi masculi, sau celule
spermatice (în unele celule această diviziune nu se petrece până ce polenizarea nu a avut
loc şi nucleul generativ se mişcă prin tubul polinic). Acesta constituie grăunciorul de polen
sau microgametofitul matur (fig. 13).



Figura 13. Diagrama microgametogenezei la porumb (Zea mays)
(http:// masters mve agron iastate edu, University of Leicester Department of Biology)

Megasporogeneza
Megasporogeneza este procesul prin care se formează gameţii femeli (ovule).
Din diagrama de mai jos (fig.14), se observă că 2n megasporocitele (megasporii din sacul
embrionar al celulei mamă), sunt supuse procesului de meioză. În urma acestui proces,
rezultă patru megaspori, fiecare dintre ei având număr haploid de cromozomi. Trei dintre
cei patru megaspori se dezintegrează şi al patrulea se dezvoltă în gametofit matur.
62



Figura 14. Diagrama microgametogenezei la porumb (Zea mays),
(http:// masters mve agron iastate edu, University of Leicester Department of Biology)


Megagametogeneza (dezvoltarea gametofitului femel şi a gameţilor)
Megasporul care a supravieţuit se măreşte foarte mult, pentru a forma sacul
embrionar şi în continuare se petrec trei diviziuni mitotice, începând cu nucleul original al
acestui megaspor. În urma acestui proces, se produc, în interiorul sacului embrionar, opt
nuclei fiice, cu număr haploid de cromozomi(1n). Aceştia se orientează după cum
urmează: doi nuclei polari se aşează împreună în mijlocul sacului embrionar, trei nuclei
sunt localizaţi la capătul sacului embrionar, unde va intra gametul mascul, sau spermatia.
Una dintre celulele din centrul sacului embrionar devine gamet femel, sau ou, două sunt
sinergide, la unul din capetele sacului embrionar, iar trei celule sunt antipodale şi se aşează
la capătul opus sinergidelor. Sacul embrionar cu cei opt nuclei aranjaţi după cum am arătat
mai sus şi se vede din figura 15, megagametofitul matur.
63
.

Figura 15. Diagrama macrogametogenezei la porumb (Zea mays),
(http:// masters mve agron iastate edu, University of Leicester Department of Biology)

Dubla fertilizare a grăunciorilor de polen
Grăunciorii de polen sunt eliberaţi prin deschiderea anterelor şi sunt transportaţi pe
stigmatul florilor altor plante, în cazul de faţă, a celor de porumb. Fiecare grăuncior de
polen, va emite curând în afară tubul polinic (generat de nucleul tub), care penetrează
ţesuturile stigmatului şi îşi digeră propria cale prin acestea şi prin ţesuturile stilului, până
ajunge jos la unul dintre ovule. Celulele spermatice trec prin tubul polinic în spatele
nucleului tub. Unul dintre tuburile polinice va întâlni ovulul şi va penetra sacul embrionar.
Nucleul tub se va dezintegra şi cele două celule spermatice vor intra şi ele. Una dintre
celulele spermatice va fuziona cu gametul femel, sau oul, pentru a produce zigotul 2n, în
timp ce o altă celulă spermatică fuzionează cu doi nuclei polari, din care se va produce
nucleul 3n (triploid) al endospermului.

Dezvoltarea embrionului
La început, ţesutul endospermului triploid creşte mai repede decât embrionul. Mai
târziu, embrionul care se dezvoltă din zigot, creşte pe seama endospermului. În funcţie de
specie, ţesutul endospermului poate persista sau nu, atunci când sămânţa a crescut complet.
În timp ce se reîncepe creşterea plăntuţei, prin germinarea seminţei, embrionul continuă să
64
se dezvolte, până când ajunge la maturitate sporofitul şi se produc din nou microspori şi
megaspori.
TEST DE EVALUARE

1. Care este principala particularitate a numărului diploid de cromozomi?



2. Câte seturi de cromozomi are nucleul celulei haploide?

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. La plante, în mod invariabil, producţia imediată a diviziunilor meiotice sunt:
a. gameţii
b. sporii
Rezolvare: b
De rezolvat:
2. Megasporogeneza este procesul prin care :
a. se formează gameţii femeli (ovule)
b. se dezvoltă gametofitul femel şi gameţii
Răspuns:

2.3.4 Meioza, etapă esenţială în alternarea generaţiilor
Ciclul de viaţă la plantele superioare din Angiospermae, este o alternare între generaţia
diploidă (2n) a sporofitului şi generaţia haploidă (1n) a gametofitului, în care meioza are
un rol esenţial (fig. 16).


Numărul diploid de cromozomi, este constant şi caracteristic pentru fiecare specie fie la
plante, fie la animale, fie la om.
65


Figura 16. Ciclul diploid (2n), ciclul haploid (1n) şi alternarea generaţiilor la
Angiospermae

Care este rolul meiozei?
La această întrebare vom răspunde punctual în cele ce urmează:
1. Asigură constanţa numărului de cromozomi în cadrul reproducerii sexuate, micşorând
de două ori numărul lor în celulele sexuale. În urma fecundaţiei, în zigot, se restabileşte de
fiecare dată numărul diploid de cromozomi. Este bine cunoscut că numărul de cromozomi
este stabil pentru fiecare specie, această însuşire fiind determinată de meioză.
2. Meioza acţionează pentru a avea loc recombinări între cromozomii homologi parentali.
3. Deoarece cromozomii parentali homologi se aranjează randomizat în prima placă
metafazică, cromozomii segregă randomizat şi independent.
4. Recombinarea genetică şi segregarea randomizată determină producerea gameţilor cu
genotip variabil.
5. Genotipurile variabile, ajută ele însele la a determina prin rezultate variabile, producerea
ca urmare a fertilizării, a gameţilor cu genotip variabil.
6. Variaţia genetică indusă prin producerea gameţilor cu genotip variabil, joacă un rol
esenţial în evoluţie.
7. Asigură diversitatea (heterogenitatea) genetică ca rezultat al crossing-overului. Astfel,
populaţiile organismelor devin mai heterogene şi evident, se pot adapta mai uşor la
condiţiile mediului.


66
2.3.5 Fazele de diviziune ale meiozei, în timpul procesului de formare a polenului prin
microsporogeneză la Liliumşi la porumb (Zea mays)
După cum ştim, microsporogeneza este procesul prin care gameţii masculi (grăunciorii
de polen) se formează. Acest proces se divide în trei părţi:
1. Meioza I,
2. Meioza II,
3. Endomitoza.
Formarea gameţilor este precedată de două diviziuni succesive deosebite:
A. diviziunea reducţională (sau primară, heterotipică, meioza I);
B. diviziunea ecuaţională (sau secundară, homotipică, meioza II).
Ca rezultat al primei diviziuni, dintr-o celulă diploidă (2n) se obţin două celule haploide
(n). A doua diviziune este echivalentă celei mitotice, iar din cele două celule haploide se
obţin 4. În urma unor procese specifice, aceste celule dau naştere gameţilor.
Particularităţile fiecărei faze sunt arătate în imaginile de mai jos:

Interfaza premeiotică la Zea mays. Se observă în imagine: forma neregulată a celulei
mamă polinice,care are protoplasmă densă, nu are vacuolă, structura peretelui celular nu
este clară, şi nucleul nu este diferenţiat
Profaza I, este cea mai lungă fază a meiozei I. În timpul Profazei I, membrana nucleară
dispare, cromozomii vin în contact şi se formează fusul nuclear. Profaza I, are câteva
substagii: leptoten, zigoten, pachiten, diploten şi diachineza.
67

La Lilium, în profaza timpurie se aliniază
cromozomii

La Zea mays în Leptoten, celula devine
rotujită, cu protoplasma densă. Firele de
cromatină sunt foarte extinse şi se înfăşoară
în jurul nucleolului. Sinapsa cromozomilor
este iniţiată. Configurarea componentelor
duble de cromatină şi simple este evidentă.
Cromomerele sunt vizibile.

La Zea mays, Zigotenul târziu, pachitenul
timpuriu: Formarea perechilor de
cromozomi homologi este completă.
Cromozomii sunt condensaţi şi se văd
detalii ale protuberanţelor şi ale hetero-
cromatinei sunt vizibile. Nucleolul şi
organizarea regiunii nucleolare a
cromozomului şase sunt vizibili.

La Zea mays, Cromozomii continuă să se
condenseze, având forma unor fire scurte şi
groase. Perechile de cromozomi par a se
respinge unii pe alţii, exceptând regiunile în
care apar chiasmele şi acolo are loc crossing-
overul. Chiasmata se vede frecvent ca un X
ceea ce configurează buclarea cromozomilor.
68

La Lilium, faza se apropie de pachiten,
unde cromozomii sunt foarte extinşi, iar
perechile de cromozomi homologi sunt
formate şi îşi schimbă materialul genetic.




La Lilium, cromozomii homologi continuă
să se condenseze, având o formă mult mai
compactă în diachineză

La Zea mays, în diplotenul târziu, chiasmata
este la final şi perechile de cromozomi sunt
separate unele de celelalte. Forma de X şi
buclarea cromozomilor este încă vizibilă.
Organizarea regiunii nucleolare a şase
cromozomi este ferm ataşată la nucleol.

La Lilium, Diachineza este ultimul stadiu al
profazei I, înainte de metafaza I.

La Zea mays, Diachineza. Perechile de

La Zea mays, Diachineza târzie. Perechile
69
cromozomi condensaţi sunt separate unele
de celelate. Chiasmata, forma de X şi
configuraţia buclată este încă vizibilă.

de cromozomi sunt închise la culoare, forma
este rotunjită, iar nucleolul începe să dispară.
Metafaza I . În timpul metafazei I, cromozomii migrează către ecuatorul fusului nuclear.

Metafaza I, Lilium. Se vede în imagine ansamblul de cromozomi, văzuţi polar şi
longitudinal .

Metafaza I Zea mays, vedere
longitudinală. Nucleolul dispare. Perechile
de cromozomi se află pe placa ecuatorială
a structurii fusului. Chiasmata s-a mutat la
capetele perechilor de cromozomi.

Metafaza I Zea mays, vedere polară.
Perechile de cromozomi apar ca structuri
foarte dense distribuite într-un singur plan al
protoplastului.
70

Anafaza, Lilium. Cromozomii homologi
au migrat către polii opuşi ai celulei, iar
materialul genetic a fost împărţit la
jumătate.

Anafaza I, Zea mays. Perechile de
cromozomi se separă şi se mută la polii
opuşi. Configuraţia în formă de V a
cromozomilor, este dată de mutarea
centromerului, înaintând pe braţele acestora.
Numărul de cromozomi la fiecare pol, este
acum redus la jumătate faţă de numărul pe
care îl posedă celula mamă a microsporului.

Telofaza I, Lilium. Se distinge stratul
peretelui celular, format între cele două
faze ale meiozei. Fazele celei de a doua
jumătăţi a meiozei, decurg foarte repede.

Telofaza I, Zea mays. Cromozomii de la
fiecare pol al celulei sunt acum extinşi.
Nucleolul reapare şi citoplasma se divide
(citochineza), pentru a forma două jumătăţi
de celule în formă de semilună.
Meioza II este o diviziune ecuaţională în timpul căreia, cromatidele se separă şi se
distribuie în cei doi nuclei ai celulelor fiice. Astfel, fiecare nucleu primeşte un număr
haploid de cromozomi Meioza II se împarte în patru faze: profaza II, metafaza II, anafaza
II şi telofaza II. Aceste faze sunt analoage cu fazele meiozei I.
71

Profaza II. La Zea mays, cromozomii condensează în forma unor fire scurte şi groase,
aşezate în jurul nucleolilor

Metafaza II Lilium. Cromozomii suportă
separarea cromatidelor, în cea de a doua
parte a meiozei, într-un ciclu asemănător
mitozei, cu excepţia că nu are loc
recombinarea cromozomilor homologi.

Metafaza II. Zea mays .Cromozomii (fiecare
cromozom are două cromatide surori), se află
pe placa ecuatorială a fusului de diviziune.
Nucleolii au dispărut din nou.

Anafaza II. Zea mays. Cele două cromatide surori, văzute ca o masă închis colorată sunt
separate acum şi se mută spre polii opuşi.
72

Telofaza II, Lilium. Citochineza între
membrii tetradei este completă. Separarea
celulelor de peretele microsporului va avea
loc curând.

Telofaza II, Zea mays. Cromozomii de la
fiecare pol sunt în extensie, nucleolul reapare
şi citoplasma se divide formând patru celule
în formă de con.
Lilium. Tetrade înconjurate de o
caloză. Caloza se formează în jurul
tetradelor, din vechiul perete a
microsporocitului. Microsporii separaţi din
peretele megasporocitului, devine rotunjit
şi formează primexina, un precursor
şablon, pentru depozitarea exinei de mai
târziu.
Lilium. Tetradele cu stagiul complet al
calozei. Când microsporii au acest stagiu
complet, se alungesc întrucâtva, luând
oarecum forma unei mingii de fotbal
american.
Realizarea microsporilor
73

Lilium. În acest stagiu, microsporii au
exină, (peretele exterior al sporopolinin),
dar are încă loc depozitarea exinei şi
peretele rămâne pliabil pentru scurt timp.

Zea mays. Se formează patru microspori în
formă de con şi au inclus în interior
materialul din care este construit peretele,
care începe să fie digerat şi în felul acesta cei
patru microspori sunt formaţi şi eliberaţi.

Microgametogeneza

Lilium, Polen bicelular. Celulele
generative se formează mai întâi în contact
cu intina, (peretele interior al polenului),
dar celulele apoi se scufundă în
citoplasmă, devenind cu adevărat “o celulă
într-o celulă”

Lilium, Celula generativă este frecvent
încovoiată, sau încârligată, dar apare
întotdeauna asociată cu nucleul vegetativ în
“unitatea germinală masculă”. Citoplasma
celulei generative este densă şi tot aşa şi
nucleul generativ, în ciuda lipsei de
mobilitate a acestor celule.
Polenul matur
74

Zea mays. Grăunciorul de polen matur are acum trei nuclei. Cei doi din partea de sus,
condensează, iau forma de semilună, iar în jurul porilor germinativi se formează polenul.
Nucleul mai mare din partea de jos a celulei, este vegetativ.
Germinarea polenului şi creşterea tubului polinic.

Atunci când grăunciorii de polen poposesc
pe stigmatul florii, germinează şi formează
tubul polinic, care continuă să se
alungească până când penetrează stilul.
După aceea, pătrunde în ovar, apoi intră în
micropil şi depozitează celulele
spermatice, într-o locaţie specifică din
sacul embrionar

Germinaţia polenului şi formarea tubului
polinic pe mediu de agar şi zaharoză, la cais
- Armeniaca vulgaris, soiul Dacia (după
Viorica Bălan)

Celulele obţinute în rezultatul meiozei au o evoluţie diferită. La organele mascule
ale florii, toate cele patru celule vor deveni gameţi-masculi sau – spori în consecinţa
procesului de spermatogeneză (sau microsporogeneză). La organele femele, trei dintre
cele patru celule avortează, transformându-se în nuclee polare, iar cea de-a patra celulă se
transformă în gamet-femelă.

75










Figura 17. Faze ale meiozei la Armeniaca vulgaris (diachineza, profaza 1,
metafaza 1, anafaza 1, telofaza 1, metafaza 2 şi anatelofaza 2)

La cais (Armeniaca vulgaris), două dintre celulele tetradei (uneori toate patru)
participă la formarea sacului embrionar, în care are loc formarea ovulului, a sinergidelor, a
celulelor-antipod şi a celulelor diploide centrale.
Spre exemplu, în studiile citogenetice efectuate de Viorica Bălan (1991), s-a
observat că diviziunile meiotice la unele soiuri şi hibrizi de cais nu au evidenţiat anomalii,
aceasta reflectând asigurarea transmiterii în descendenţă a unor caracteristici ale
părinţilor, sau altfel spus, continuitatea genetică a acestora. În figura 17, se vede că
diviziunile meiotice la descendentul hibrid 88.4.11.BI (diachineza, profaza 1, metafaza 1,
anafaza 1, telofaza 1, metafaza 2 şi anatelofaza 2), s-au desfăşurat normal, procesul
finalizându-se cu formarea tetradelor.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt particularităţile telofazei II la Zea mays?
Răspuns:



2. Care sunt particularităţile telofazei I la Lilium?
Răspuns:


Cromozomii de la fiecare pol sunt în extensie, nucleolul reapare şi citoplasma se
divide formând patru celule în formă de con.
76
Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Meioza II este:
a. o diviziune ecuaţională în timpul căreia, cromatidele se separă şi se distribuie
în cei doi nuclei ai celulelor fiice
b. o diviziune reducţională în timpul căreia, cromatidele se separă şi se distribuie
în cei doi nuclei ai celulelor fiice
Răspuns: a
De rezolvat:
2. La organele mascule ale florii:
a. toate cele patru celule obţinute ca rezultat al meiozei vor deveni gameţi-masculi sau –
spori în consecinţa procesului de spermatogeneză (sau microsporogeneză).
b. trei dintre cele patru celule avortează, transformându-se în nuclee polare, iar cea de-a
patra celulă se transformă în gamet mascul.
Rezolvare:

În concluzie, diferitelor grupe de organisme le sunt caracteristice diverse tipuri de meioză:
meioza gametică (sau terminală) – în rezultatul meiozei apar spermatozoizi şi
ovule care nu se divizează ulterior şi sunt apte de fecundaţie (se întâlnesc la animalele
superioare);
meioza zigotică (sau iniţială) – în rezultatul meiozei apar celule vegetale cu un
număr haploid de cromozomi (se întâlneşte la alge şi ciuperci);
meioza sporală (sau intermediară) – în rezultatul meiozei se formează mega sau
microspori haploizi, la dividerea ulterioară a cărora se formează gameţi.
Este o parte componentă a procesului general de sporogeneză (se întâlneşte la
plantele superioare).
Din cele menţionate anterior se impune concluzia că meioza şi mitoza se deosebesc
esenţial, după cum vedem în tabelul de mai jos.






77
Deosebirile dintre mitoză şi meioză

Mitoza Meioza
Este caracteristică celulelor somatice. Este caracteristică celulelor germinale.
În rezultatul dividerii se obţin două
celule diploide.
În consecinţa dividerii se obţin patru celule
haploide.
Este compusă dintr-o singură
diviziune.
Este compusă din două diviziuni succesive.
Profaza este de scurtă durată. Profaza are o durată lungă (în comparaţie cu
cea a mitozei) şi este alcătuită din 5 stadii
succesive.
Cromozomii omologi nu formează
organizat bivalenţi.
Cromozomii omologi în profaza I formează
bivalenţi.
Nu se formează sinapsa (complexul
sinaptonemal).
În profaza I se formează sinaptonul.
De regulă, nu apar chiasme şi nu are
loc crossing-overul.
În profaza I are loc (cu o frecvenţă destul de
înaltă) crossing-overul.
În profază nu se sintetizează
suplimentar ADN.
În profază se poate sintetiza suplimentar o
mică cantitate de ADN (0,3% z ADN şi 0,1%
p ADN).
În anafază spre poli migrează câte o
cromatidă din fiecare cromozom.
În anafaza I spre poli migrează câte un
cromozom din fiecare bivalent.


REZUMATUL TEMEI NR 2 (Capitol 2)

Reproducerea celulelor asigură vieţii creşterea, multiplicarea, diferenţierea şi
regenerarea ţesuturilor, iar în cele din urmă, continuitatea.
Celulele procariotese reproduc ca rezultat al dividerii simple, fie prin strangulaţie
(bacteriile gramnegative), prin lamelă mediană (bacteriile grampozitive), sau prin
înmugurire (la rizobii).
78
În prealabil, în celula iniţială are loc reduplicarea moleculei de ADN cu participarea
nemijlocită a plasmalemei, astfel celulele fiice primesc aceieaşi informaţie ereditară
localizată în nucleoid.
Celulele eucariote se reproduc pe două căi: prin diviziunea directă (amitoză) şi prin
diviziunea indirectă (cariochineză şi citochineză).
Diviziunea directă reprezintă o simplă scindare a nucleului şi a citoplasmei, iar
diviziunea indirectă are loc în urma unor schimbări ale substanţei nucleare. Diviziunea
indirectă poate fi: tipică sau ecvaţională (mitoza); alotipică sau reducţională (meioza).
Semnificaţia biologică a meiozei este aceea că: a) asigură constanţa numărului de
cromozomi în cadrul reproducerii sexuate şi b) asigură diversitatea (heterogenitatea)
genetică ca rezultat al crossing-overului. Astfel, populaţiile organismelor devin mai
heterogene şi evident, se pot adapta mai uşor la condiţiile mediului.

Bibliografie selectivă
1. Bălan V., 1991. Cercetări privind variabilitatea genetică la cais cu privire specială la
adaptabilitate şi calitate. Research on the genetic variability of the apricot-tree with
special focus on adaptability and quality, PhD Thesis,

University of Agronomic Sciences
and Veterinary Medicine Bucharest, Romania, 247 pp
2. Bell, P.R. & Hemsley, A.R., 2000. Green Plants: their Origin and Diversity (2nd ed.),
Cambridge, etc.Cambridge University Press, ISBN 978-0-521-64109-8
3. Ming T. Chang, M. G. Neuffer, 1989. A Simple Method for Staining Nuclei of Mature
and Germinated Maize Pollen. Vol. 64, No. 4 , Pages 181-184
4. Foster, A.S., Gifford, E.M.,1974. Comparative Morphology of Vascular Plants (2nd
ed.), San Francisco: W.H. Freeman, ISBN 978-0-7167-0712-7
5. Guiry, M.D.; Guiry, G.M. (2008), "Cladophora", AlgaeBase (World-wide electronic
publication, National University of Ireland, Galway),
http://www.algaebase.org/search/genus/detail/?genus_id=37, retrieved 2011-07-21
6. Kirby, A., 2001. Ulva, the sea lettuce, Monterey Bay Aquarium Research Institute,
http://www.mbari.org/staff/conn/botany/greens/anna/frontpages/default.htm, retrieved
2011-01-01
7. Scott, Thomas, 1996. Concise Encyclopedia Biology, Berlin: Walter de Gruyter,
ISBN 978-3-11-010661-9
79
8. Shyam, R., 1980. On the life-cycle, cytology and taxonomy of Cladophora callicoma
from India, American Journal of Botany 67 (5): 619–24, doi:10.2307/2442655,
JSTOR 2442655
9. Sporne, K.R., 1974a. The Morphology of Angiosperms, London: Hutchinson,
ISBN 978-0-09-120611-6
10. Sporne, K.R.,1974b. The Morphology of Gymnosperms (2nd ed.), London:
Hutchinson, ISBN 978-0-09-077152-3
11. Stewart, W.N., Rothwell, G.W., 1993. Paleobotany and the Evolution of Plants (2nd
ed.), Cambridge, UK: Cambridge University Press, ISBN 978-0-521-38294-6
12. Sturtevant A. H., 1965. A history of genetics, Harper and Row, p. 12.
13. Wood R. J. and Orel V., 2005. Scientific Breeding in central Europe during the early
nineteenth century: background to Mendel's later work. J. Hist. Biol. 38: 239– 272.


TEMA NR. 3 (Capitol 2)

LINKAGE GENETIC ŞI HARTA LINKAGE LA PLANTE

Unităţi de învăţare:
 Cum se poate calcula distanţa relativă dintre două gene?
 Ce este şi cum se manifestă mecanismul linkage genetic?
 Ce este linkage dezechilibrat şi de cine este cauzat?
 Care este relaţia între harta genetică şi harta fizică a cromozomilor?
 Ce este asocierea genetică?
Obiectivele
1. Cunoaşterea şi fixarea mecanismului Linkage genetic, în baza progresului făcut de
genetica modernă.
2. Înţelegerea modului de construire a hărţii linkage, ca hartă a distanţelor dintre
caracteristicile pozitive şi negative care sunt prezente în acelaşi cromozom.
3. Cunoaşterea căilor de a se evita transmiterea înlănţuită a unor caracteristici
negative şi crearea posibilităţii recombinărilor multiple.



80
Bibliografie recomandată:
1. Viorica Bălan, 2008. Genetica Plantelor, Editura ALPHA MDN, ISBN 978-973-139-
047-5
2. Etsuko Moritsuka, Yosuke Hisataka,Miho Tamura, Kentaro Uchiyama, Atsushi
Watanabe, Yoshihiko Tsumura, and Hidenori Tachida, 2011. Extended Linkage
Disequilibrium in Noncoding Regions in a Conifer, Cryptomeria japonica Genetics March
2012 190:1145-1148; doi:10.1534/genetics.111.136697 Genetics Society of America
Timpul alocat temei:2 ore

3.1 Noţiuni introductive
Linkage genetic se petrece atunci când loci sau alele ale unor gene sunt moştenite
împreună, Locii genelor aceluiaşi cromozom sunt fizic legaţi şi tind să segrege împreună în
timpul meiozei, fiind astfel linkaţi.
Alelele genelor din cromozomi diferiţi nu sunt în mod obişnuit linkate, ceea ce
determină independenţa cromozomilor în meioză.
Datorită faptului că atunci când segregă cromozomii perechi pot schimba între ei
segmente de ADN, în procesul numit crossing over, alele din acelaşi cromozom pot fi
separate şi ajung în celule fiice diferite. Există o mare probabilitate ca acest lucru să se
întâmple când alelele sunt separate la distanţă mică în cromozom.
Distanţa relativă între două gene poate fi calculată utilizând progenii, sau
descendenţii unui organism, la care se evidenţiază două caracteristici linkate şi în acelaşi
timp se găseşte procentajul caracteristilor care nu se transmit linkate în descendenţă.
Procentul ridicat al descendenţilor care nu au caracteristici linkate arată că locii sunt la
distanţe mai mari în cromozomii în care se află genele responsabile pentru acele
caracteristici.
Se întâmplă ca fenotipurile studiate în diferite populaţii sau specii, sau anumite
caracteristici să fie randomizate unele faţă de altele în maniera cunoscută ca şi
caracteristici independente.
Astăzi este cunoscut că se pot transmite la descendenţi aceste caracteristici
independente atunci cănd genele care afectează fenotipul se găsesc în cromozomi diferiţi
sau separate de o distanţă suficient de mare în acelaşi cromozom, ceea ce conduce la
recombinarea lor.
Excepţii de la transmiterea independentă fac genele care se află aproape unele de
altele în acelaşi cromozom şi sunt astfel moştenite ca o singură unitate denumită "grup
81
linkage". Spre exemplu la Drosophylla genele care afectează culoarea ochilor şi lungimea
aripii se moştenesc împreună, din cauză că genele responsabile de aceste caracteristici sunt
apropiate în acelaşi cromozom.
Dar în multe cazuri chiar dacă genele sunt apropiate în acelaşi cromozom se pot
obţine descendenţi cu neaşteptate recombinări ale alelelor. Aceste rezultate se obţin ca
urmare a procesului denumit crossing over. La începutul meiozei normale, câte un
cromozom de la mamă şi unul de la tată, se împletesc şi îşi schimbă între ei fragmente ale
cromozomilor, ceea ce duce la formarea unei perechi de cromozomi diferiţi faţă de cei ai
părinţilor. După ce acest proces are loc, se produc descendenţi care au noi caracteristici
rezultate din combinarea celor ale mamei şi ale tatălui, aceasta contribuind la intensificarea
supravieţuirii.

3.2 Mecanismul linkage la plante

Mecanismul linkage genetic a fost
descoperit de genetiştii englezi William
Bateson şi Reginald Punnet cu puţin timp
după ce legile lui Mendel au fost
redescoperite.
William Bateson (1861-1926) şi
Reginald Crundall Punnet (1875-1967),
au fost primii genetişti englezi, care au
arătat contrar lui Gregor Mendel că unele caracteristici se pot moşteni împreună, datorită
unui fenomen care se va numi mai apoi linkage.
William Bateson are în acelaşi timp meritul de a fi adus legile lui Mendel în atenţia
cercetătorilor englezi şi de a introduce termenul de genetică, iar Reginald Punnet pe acela
de a introduce statistica genetica Mendeliană.
Ei au fost interesaţi de moştenirea unor caracteristici la mazărea zaharată şi au studiat
gena privind culoarea florilor, notând cu P pentru culoarea roşu-vineţie şi p pentru culoarea
roşie şi gena care controlează forma grăunciorului de polen, simbolizând cu L pentru forma
lungă şi l pentru forma sferică. Cei doi profesori şi cercetători englezi au încrucişat liniile
pure PPLL şi ppll şi apoi au autofecundat descendenţii PpLl. În concordanţă cu legile lui
Mendel fenotipurile aşteptate ar fi trebuit să segrege în raportul 9:3:3:1 al genelor
PL:Pl:pL:pl. Spre surprinderea lor, au observat însă că a crescut frecvenţa fenotipurilor Pl
82
şi pl şi a scăzut frecvenţa fenotipului pl, după cum se poate vedea în schema de mai jos
(tabel 1).

Tabel 1. Frecvenţa fenotipurilor PL:Pl:pL:pl la mazărea zaharată (după William
Bateson şi Reginald Punnet)

Fenotipul şi genotipul Observate Aşteptate în raportul de
9:3:3:1
Vineţiu ,lung P,L 284(+ 68) 216 (9)
Vineţiu, sferic P,l 21(-51) 72 (3)
Roşu, lung p,L 21(-51) 72 (3)
Roşu, sferic p,l 58(+34) 24(1)

Experimentul celor doi, a scos în evidenţă fenomenul linkage sau cuplarea între
alelele P şi L şi între alelele p şi l. Frecvenţa cuplării alelei P cu alela L, precum şi a alelei
p cu l este mai ridicată decât a recombinanţilor Pl şi pL. Frecvenţa recombinărilor nu a
putut fi calculată, dar intuitiv a fost mai mică de 50%.
Descendenţii primesc în această situaţie două alele linkate în acelaşi cromozom, cu
referire la cuplare sau la aranjarea sau poziţia cis. Cu toate acestea, după crossover, unii
descendenţi pot primi un cromozom parental cu o alelă dominantă pentru o caracteristică
(ex. vineţiu), linkată cu o alelă recesivă pentru o altă caracteristică (ex. sferic) sau alela
recesivă pentru caracteristica roşu linkată cu alela dominantă pentru caracteristica alungit.
Această situaţie exprimă fenomenul de repulsie sau aranjamentul, sau poziţia trans.
Fenotipul poate fi floare roşie şi grăuncior de polen alungit, însă test crossul acestuia
cu părintele recesiv poate produce descendenţi cu o proporţie mai ridicată a crossoverelor
celor două fenotipuri. Atunci când lucrurile nu se petrec aşa ca în exemplul dat, înseamnă
că există un fenomen de repulsie, ca în situaţiile când se fac încrucişări pentru rezistenţa la
boli.
Când genele sunt localizate în acelaşi cromozom, şansa de a se produce
recombinarea lor datorită crossing overelor este direct proporţională cu distanţa dintre două
gene. De aceea frecvenţa recombinărilor a fost folosită pentru construirea hărţii linkage sau
a hărţii genetice.


83
TEST DE EVALUARE

1. Ce a scos în evidenţă experimentul profesorilor William Bateson (1861-1926) şi
Reginald Crundall Punnet (1875-1967)?
Rezolvare:




2. Cum se numeşte aranjarea sau poziţia a două alele linkate în acelaşi cromozom?
Rezolvare:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Când genele sunt localizate în acelaşi cromozom, şansa de a se produce recombinarea
lor datorită crossingoverelor:
a. este direct proporţională cu distanţa dintre două gene
b. este direct proporţională cu frecvenţa recombinărilor
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Notările făcute de William Bateson şi Reginald Crundall Punnet la mazărea
zaharată au fost:
a. P pentru culoarea roşu-vineţie a florii
b. p pentru culoarea roşie a florii
c. L pentru gena care controlează forma alungită a polenului
d. l pentru gena care controlează forma sferică a graunciorului de polen.

3.3 Linkage genetic şi harta genetică
Prin renaşterea geneticii în secolul XX, s-au intensificat experimentele care au
evidenţiat că aparent cea de-a doua lege a lui Mendel nu se aplică la mulţi dintre dihibrizii
obţinuţi la alte specii de plante decât mazărea. În multe situaţii două alele moştenite de la
părinţi, arată o puternică tendinţă de a sta împreună, fenomenul fiind cunoscut după cum se
ştie sub denumirea de linkage sau gene linkate sau legate.

Experimentul celor doi, a scos în evidenţă fenomenul linkage sau cuplarea între alelele P şi
L şi între alelele p şi l, la mazărea zaharată. Frecvenţa cuplării alelei P cu alela L, precum şi
a alelei p cu l este mai ridicată decât a recombinanţilor Pl şi pL.
84
Iată un exemplu clasic de linkage:
S-a pornit de la două fenotipuri de porumb:
-un fenotip care este homozigot pentru două caracteristici, acestea fiind:
a. bob galben (CC)
b. neted lucios (ShSh)(cu endospermul plin, care determină formarea bobului)
-al doilea fenotip, este homozigot pentru :
a. culoarea deschisă a bobului (cc),
b. zbârcit (shsh) (cu endospermul zbârcit)
Când polenul primului fenotip fertilizează al doilea fenotip sau invers, boabele
produse în descendenţa F
1
sunt galbene şi netede, asta însemnând că alelele pentru culoarea
galbenă (C) şi neted (Sh) sunt dominante, pe când alelele pentru culoare deschisă şi
endosperm zbârcit sunt recesive.
S-a aplicat analiza testcross (care exprimă genotipul tuturor gameţilor fenotipurilor
analizate), obţinându-se un dihibrid homozigot dublu recesiv (ccshsh).
Toţi gameţii produşi de homozigoţii dublu recesivi vor fi csh.
Conform celei de-a doua legi a lui Mendel, genele care determină culoarea
endospermului pot fi moştenite independent faţă de genele care determină textura. În F
1
ar
trebui să se producă

ambele tipuri de gameţi în număr aproximativ egal. CSh moştenit de
la un părinte, csh moştenit de la celălalt părinte, Csh un recombinant, cSh cel de-al doilea
recombinant.
Tabel 2. Analiza testcross (care exprimă genotipul tuturor gameţilor
fenotipurilor analizate la porumb c,c,sh,sh)
Genotipul testcross, al
tuturor gameţilor
fenotipurilor parentale:
c,c,sh,sh
Genotipurile gameţilor părinţilor heterozigoţi: C,c,Sh,sh
Genotipul descendenţilor
testcross
Genotipul descendenţilor heterozigoţi
Csh C,c,Sh,sh c,c,sh,sh C,c,sh,sh c,c,Sh,sh
Fenotipuri apărute Colorat,
neted
Slab colorat
zbârcit
Colorat
zbârcit
Slab colorat
neted
Procentul aşteptat 25% 25% 25% 25%
Procentul rezultat 48,6
%
48,6% 1.4% 1,4%
85

Din tabel se observă că rezultatele sunt contrar aşteptărilor, existând o puternică
tendinţă a celor două alele de a sta împreună, întrucât locii sunt apropiaţi în acelaşi
cromozom. Doar 2,8 % din genotipuri sunt recombinanţi şi nu 25%, cum s-ar fi aşteptat
conform testului testcross.
În timpul profazei I a meiozei, perechile de cromozomi homologi se unesc în sinapsă
şi apoi cromatidele nesurori schimbă segmente în procesul de crossingover, având ca
rezultat formarea recombinanţilor gametici. În această situaţie crossoverul se petrece între
locusul culorii bobului de porumb şi textura lui originală, combinaţia alelelor CSh şi csh
este ruptă şi va rezulta combinaţia Csh şi cSh (fig.1).














Figura 1. Formarea recombinanţilor genetici Csh şi cSh la porumb

3.4 Harta cromozomală la fenotipurile de porumb analizate
Procentul de recombinanţi formaţi în F
1
poate varia între 1% şi 50%. Procentul de
recombinanţi pentru o pereche de caracteristici este arbitrar, fiind determinat de distanţa în
centimorgan între doi loci, denumit asfel de Thomas Hunt Morgan.
În exemplul dat, locii c şi sh au 2,8 cM. Procedeul poate continua şi cu alţi loci, în
acelaşi cromozom ca în exemplul de mai jos.
Testcrossul dihibrizilor de porumb pentru alelele C,c şi pentru alelele care determină
culoarea bronz (Bz,bz), a produs 4,6% recombinanţi.
86
Asta înseamnă că cei doi loci au 4,6 cM. Dar se pune întrebarea: Este locusul bz în
aceiaşi poziţie cu c, la fel ca şi sh, sau într-o altă poziţie?. Răspunsul poate fi găsit prin
aplicarea testcrossului la dihibridul Shsh, Bzbz. Dacă procentul de recombinanţi este mai
mic decât 4,6%, atunci locusul bz poate avea aceiaşi poziţie cu c ca şi locusul sh. Şi,
desigur dacă procentul este mai mare decât 4,6%, atunci locusul bz este într-o altă poziţie
faţă de c.
De fapt frecvenţa recombinărilor este mai mică decât 1,8%, ceea ce ne spune că
ordinea locilor este c – sh –bz (fig. 2)



Figura 2. Ordinea locilor c – sh –bz la porumb

Efectuarea hărţii linkage este cu atât mai facilă cu cât locii sunt mai apropiaţi, având
puţini centimorgani între ei. Altfel, dacă distanţa dintre doi loci creşte, probabilitatea ca un
al doilea crossover să aibă loc este mai mare.
Numai că cel de al doilea crossover va desface efectul primului şi va restaura
combinaţiile de alele parentale, aceasta arătându-ne nonrecombinanţii. Dacă distanţa
dintre loci creşte, procentul de recombinanţi care se formează ne permite să cunoaştem
actuala distanţă în centimorgani care îi separă.
Este ceea ce ce întâmplă în următorul exemplu:
Folosind trei puncte cross, iese în evidenţă existenţa unui număr mic de dublu
recombinanţi, arătându-ne distanţa actuală:
C- sh= 3 cM
sh-bz= 2 cM
c-bz= 5 cM
Rezultatele celor trei puncte cross, nu numai că au acurateţe dar vorbesc despre
ordinea genelor în aceste trei puncte cross.
Alte probleme de care trebuie să ţinem cont atunci când se efectuează harta
cromozomială, le prezentăm în cele ce urmează:
Probabilitatea crossoverelor nu este uniformă, de-a lungul cromozomului
Crossing overul este inhibat în anumite regiuni, cum este spre exemplu centromerul
Unele regiuni sunt puncte fierbinţi, pentru recombinări
87
La oameni, aproximativ 80% dintre recombinanţii genetici sunt definiţi de un sfert
din genom.
În genomul uman frecvenţa locilor recombinaţi, în mulţi cromozomi este mai mare
la femei decât la bărbaţi, aşa că harta cromozomilor femeli este mai lungă decât a celor
masculi.
Harta cromozomală efectuată pe baza calculării fenotipurilor, are denumirea de hartă
genetică. Se cunosc astfel de hărţi la multe dintre eucariote, din care amintim: Drosophilla,
şoarece, porumb, tomate.
Mai sus este prezentată harta genetică a cromozomului 9, la porumb (Zea Mays) cel
care are locii C,Sh, şi bz.
După cum se poate vedea din imagine, numărul centimorganilor în cromozomul 9,
depăşeşte 100, acest rezultat fiind posibil şi în alte situaţii. Cu toate că se depăşesc 100 de
centimorgani, frecvenţa maximă a recombinanţilor care se formează nu vor depăşi 50%. Şi
aceasta este de asemenea frecvenţa recombinanţilor pe care îi vedem la genele asortate
independent în cromozomi diferiţi. Aşa că, nu putem pune pe seama numărării
recombinanţilor dacă o pereche de loci este localizată departe în acelaşi cromozom sau în
cromozomi diferiţi.
După cum s-a văzut mai sus, unele caracteristici independente sunt controlate de gene
localizate în acelaşi cromozom, dar la o distanţă mare, ceea ce determină ca acestea să fie
moştenite ca şi cum ar fi în cromozomi diferiţi.
Genele care sunt prezente în acelaşi cromozom se numesc sintetice.

TEST DE EVALUARE

1. În experimentul prin care s-a pus în evidenţă mecanismul linkage la porumb,
pentru care caracteristici au fost homozigote fenotipurile experimentate?
Răspuns

2. Câţi centimorgani au locii c şi sh în experimentul pentru punerea în evidenţă a
mecanismului linkage la porumb?.
Un fenotip homozigot dominant pentru bob galben (CC) şi endosperm neted lucios
(ShSh). Al doilea fenotip homozigot recesiv pentru culoarea deschisă a bobului (cc) şi
pentru endospermul zbârcit (shsh).
88
Răspuns:
Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Deoarece frecvenţa recombinărilor la locii studiaţi este mai mică decât 1,8%,
putem spune că ordinea locilor este:
a. c-sh-bz
b. c-bz-sh
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Numărul centimorganilor în cromozomul 9 la porumb, este:
a. mai mare decât 100
b. mai mic decât 100
Rezolvare:

3.5 Harta genetică şi harta fizică a genelor
3.5.1 Harta genetică
Observaţiile făcute de Thomas Hunt Morgan cu privire la crossoverele între gene
linkate au condus la ideea că frecvenţa crossoverelor poate indica distanţa dintre genele
separate în acelaşi cromozom. Studentul lui Morgan, Alfred Sturtevant, a alcătuit prima
hartă a genelor linkate.
Sturtevant a propus ca distanţa dintre genele linkate să constituie şansa de a
reprezenta crossoverele cromatidelor nesurori în acele zone ale genelor.
Lucrându-se cu un număr mare de recombinanţi este posibil să se obţină măsura
distanţelor între gene. Această distanţă se numeşte unitate a hărţii genetice (m.u), sau
centimorgan-cM şi se defineşte ca distanţa dintre genele fiecărui produs al meiozei din 100
de recombinări. Frecvenţa recombinărilor (FR) de 1% este echivalentă cu 1m.u. Harta
pentru linkage genetic este creată pentru a găsi harta distanţelor dintre caracteristicile
pozitive şi negative care sunt prezente în acelaşi cromozom şi de a se evita transmiterea lor
înlănţuită ceea ce crează posibilitatea recombinărilor multiple.
Harta “Linkage genetic” este de importanţă critică pentru identificarea localizării
genelor care cauzează bolile genetice. Între caracteristicile şi markerii genetici ideali ai
unei populaţii se vor produce toate posibilele combinări cu o frecvenţă determinată de
frecvenţa fiecărei gene individuale.
89
Spre exemplu, dacă alelele A şi a se întâlnesc cu frecvenţa de 90% şi 10% şi alele B
şi b cu frecvenţa de 70% şi 30%, frecvenţa descendenţilor cu combinaţiile AB vor fi de
63%, ca rezultat al frecvenţei individuale A şi B, arătând cât de apropiate sunt aceste două
gene.
Dacă mutaţii ale genei B care cauzează anumite boli se petrec recent în anumite
subpopulaţii, acest lucru se poate aproape întotdeauna întâmpla şi cu alele particulare ale
genei A, dacă indivizii mutanţi au variante ale genei A şi nu au suficiente generaţii pentru
ca recombinările să se petreacă între cele două gene, aşteptându-ne la linkage foarte strâns
în harta genetică. În acest caz denumit Linkage dezechilibrat, este posibil să se caute
potenţiali markeri în subpopulaţii şi să se identifice care dintre markerii mutaţiei sunt de
asemenea apropiaţi, determinând astfel localizarea mutaţiilor în hartă şi identificându-se
genele a căror mutaţii s-au petrecut.
Odată ce aceste gene au fost identificate, ţelul nostru este să se găsească căile pentru
reducerea bolii.
Harta Linkage este harta cromozomilor unei specii sau a unei populaţii
experimentale care arată poziţia genelor cunoscute sau/şi a markerilor în relaţie cu
frecvenţa recombinării lor, pe baza distanţei fizice de-a lungul fiecărui cromozom.
Harta genetică este acea hartă bazată pe frecvenţa recombinărilor între markeri în
timpul crossoverelor cromozomilor omologi. O frecvenţă mare a recombinărilor sau
segregărilor între doi markeri genetici este de aşteptat să se întâmple.
Istoric, markerii originali folosiţi au fost fenotipic detectabili (producerea de enzime,
culoarea ochilor sau a florilor), derivaţi din secvenţe codificate de ADN, eventual secvenţe
necodificate de ADN, confirmate, cum sunt microsateliţii, sau cei care generează
polimorfismul lungimii fragmentelor restrictive RFLPs.
Harta genetică ajută pe cercetători să localizeze alţi markeri sau alte gene pe baza
testelor linkage ale markerilor deja cunoscuţi.
Trebuie precizat că harta genetică nu este unul şi acelaşi lucru cu harta genelor.
Pentru estimarea frecvenţei recombinărilor se foloseşte calculul logaritmic în bază
10, al diferenţelor, care este un calcul statistic folosit pentru analize linkage în populaţii de
oameni, de animale sau de plante.
Testul a fost dezvoltat de Newton E. Morton, în cartea “Computer applications in
genetics”(“Aplicaţii computerizate în genetică”), publicată împreună cu Laurence H.
Snyder, în 1969, Editura Honolulu, Univ. of Hawaii Press.
90
Newton E. Morton, este profesor la University of Hawaii (Honolulu), iar Laurence
H. Snyder, cercetează la National Institute of General Medical Sciences (U.S.), National
Institutes of Health (U.S.), Division of Research Grants, Genetics Study Section.
Analiza logaritmică computerizată este o cale simplă de a analiza pedigree-ul
complex al unor familii în scopul determinării înlănţuirii dintre caracteristici mendeliene,
sau dintre markeri. În metoda folosită, NR semnifică numărul descendenţilor
nerecombinanţi şi R, semnifică numărul descendenţilor recombinanţi.
Raţiunea folosirii numitorului 0.5 este pentru acele alele care sunt complet nelinkate,
respectiv alele din cromozomi diferiţi, care au şansa de recombinare de 50%, datorită
sortimentului de gene independente. În practică rezultatele pot fi găsite în tabele
logaritmice pentru diferite pedigree standard şi diferite valori ale frecvenţelor
recombinărilor.
Convenţional, valoarea mai mare de 3.0 este considerată convenţional pentru situaţia
de linkage, la pedigree-ul dat, dacă doi loci care nu sunt linkaţi reprezintă 1 din 1000.
De asemenea, dacă se obţine valoarea de 3.0 dar pentru un singur pedigree, nu este
concludent matematic să ne exprimăm asupra caracteristicilor linkate.
Frecvenţa recombinărilor (θ) se întâmplă atunci când crossing overul se petrece între
doi loci sau gene în timpul meiozei. Frecvenţa recombinărilor este măsura linkage-ului
genetic şi este folosit pentru crearea hărţii linkage-ului genetic. Centimorganul (cM), este
unitatea de măsură care descrie frecvenţa de 1% a recombinărilor.
În timpul meiozei cromozomii se aşează randomizat în gameţi astfel că segregarea
alelelor unei gene este independentă de alelele altei gene. Aceasta este stabilită în cea de-a
doua lege a lui Mendel cunoscută ca legea transmiterii independente a caracterelor.
Această lege este valabilă atunci când genele sunt localizate în cromozomi diferiţi dar nu şi
atunci când genele sunt localizate în acelaşi cromozom.
Un exemplu al caracteristicilor independente, este considerată încrucişarea între
forme parentale, pure, homozigote, unul dintre părinţi având genotipul AABB iar celălalt
genotipul aabb, iar Aa şi Bb, sunt alele ale genelor Aşi B. Descendenţa F
1
rezultată din
încrucişare va avea genotipul AaBb, iar gameţii produşi vor fi AB, Ab, Ab şi ab, cu o
frecvenţă de 25%, datorită nivelului mai scăzut al independenţei unor caracteristici. De
notat că 2 din 4 gameţi (50%) Ab şi ab nu au fost prezenţi în garnitura parentală. Aceştia
reprezintă gameţi recombinaţi. Frecvenţa recombinării va fi de 50% când două gene sunt
localizate în cromozomi diferiţi sau când ele sunt la distanţă mare în acelaşi cromozom.
Când sunt apropiate în acelaşi cromozom vor fi transmise linkat.
91
Despre harta genetică la oameni.
Evident, nu putem controla împerecherea genelor în cromozomii umani. Totuşi este
posibil să estimăm poziţia alelelor examinând linkage-ul câteva generaţii ale rudelor.
Spre exemplu, au fost prelevate şi stocate probe de sânge ale tuturor membrilor unor
familii de Mormoni din Utah, cu referire la ultimele trei generaţii. Probele respective au
fost folosite pentru stabilirea linkage-ului genetic. Aceste probe vor fi folosite în anii
următori pentru studierea altor gene umane care vor fi identificate, utilizând fragmente
polimorfice (RFLP), mai ales pentru localizarea bolilor cauzate genetic.
3.5.2 Harta fizică a genelor
Toate genele din cromozom sunt încorporate într-o singură moleculă de ADN.
Genele sunt simple porţiuni ale moleculei, a căror structură poate fi citită (open reading
frames sau ORF
S
), decodificând produşii genetici care determină caracteristicile fenotipice.
Progresul rapid al secvenţierii ADN, a condus la decodificarea completă a genomului
uman şi a altor eucariote, precum şi a genomului a sute de microbi. Având secvenţierea
completă este posibil să determinăm direct ordinea sau spaţierea genelor. Harta realizată în
acest mod se numeşte harta fizică a cromozomilor. Care este relaţia între harta genetică şi
harta fizică a cromozomilor?
În harta genetică poziţia genelor este determinată pe baza unităţii de măsură 1cM,
care reprezintă 1 megabază (1Mb= 10
6
bp) a ADN, aceasta conducând la stabilirea unor
relaţii aproximative între gene. Cu toate că harta genetică a organismului uman feminin
este în medie 90% mai lungă decât harta genetică a organismului mascul, cromozomii lor
conţin acelaşi număr de perechi de baze, astfel că harta fizică este identică.
3.5.3 Asocierea genetică
Studiile privind Asocierea genetică se bazează pe principiul că genotipurile pot fi
comparate direct cu secvenţe ale actualului genom.
Aceste studii pot fi realizate pentru a determina dacă varianţa genetică este asociată
cu o boală sau cu o altă caracteristică. Aceste asocieri pot fi între fenotip şi caracteristica
vizibilă, cum ar fi culoarea florii, sau înălţimea, între fenotip şi polimorfismul genetic, cum
ar fi un nucleotid polimorfic, sau între două nucleotide polimorfice.
Asocierea între două caracteristici genetice polimorfice, se petrece atunci când
alelele, sunt nonrandomizate, ca rezultat al apropierii în acelaşi cromozom şi este
cunoscută sub denumirea de linkage genetic.


92
Linkage dezechilibrat
În populaţiile genetice, linkage-ul dezechilibrat este o asociere nerandomizată de
alele la doi sau mai mulţi loci, situaţi nu neapărat în acelaşi cromozom. Nu este desigur
acelaşi lucru cu linkage-ul, care presupune asocierea a doi sau mai mulţi loci situaţi în
acelaşi cromozom, la limite care să permită recombinarea lor.
Asocierea nerandomizată între diferiţi loci polimorfici se măsoară în grade ale
linkage-ului dezechilibrat (LD).
Linkage dezechilibrat este în general cauzat de linkage-ul genetic şi de rata
recombinărilor, rata mutaţiilor, driftul (împrăştierea) sau non randomizarea perechilor,
structura populaţiilor. Spre exemplu, unele organisme, cum sunt bacteriile, pot avea
linkage dezechilibrat, din cauza reproducerii asexuate şi nu există recombinări care să
spargă dezechilibrul linkage-ului.
Prin urmare dacă definim perechea vizată LD cu parametrul δ (delta), considerăm
indicator variabil alela a doi loci pe care îi numim I
1
, I
2.
Aici, p
1
, p
2
reprezintă frecvenţa
alelelor marginale, a doi loci şi h
12
, reprezintă frecvenţa haplotipului, în poligonul de
distribuţie a ambelor alele. Pot să apară derivaţi ai acestor parametri. În literatura de
specialitate, se spune că doi loci sunt în LD când din contră se implică linkage în echilibru,
ceea ce denotă cazul δ = 0.

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA 3 (Capitol 2)

1. Frecvenţa crossoverelor poate indica:
a. distanţa dintre genele separate în acelaşi cromozom
b. distanţa dintre genele perechilor de cromozomi
2. Trebuie precizat că harta genetică:
a. nu este unul şi acelaşi lucru cu harta genelor
b. este unul şi acelaşi lucru cu harta genelor
3. Având secvenţierea completă a ADN:
a. este posibil să determinăm direct ordinea sau spaţierea genelor
b. este posibil să realizăm harta fizică a cromozomilor
4. Frecvenţa recombinărilor este măsura:
a. linkage-ului genetic
b. hărţii linkage-ului genetic.
5. Centimorganul (cM) este unitatea de măsură:
93
a. care descrie frecvenţa de 1% a recombinărilor
b. care descrie frecvenţa a 100 de recombinări.
6. Studiile privind Asocierea genetică se bazează pe principiul că:
a. genotipurile pot fi comparate direct cu secvenţe ale actualului genom
b. varianţa genetică este asociată cu o boală
7. Asocierile genetice pot fi între:
a. fenotip şi polimorfismul genetic
b. fenotip şi nucleotidul polimorfic
c. între două nucleotide polimorfice
8. Linkage genetic este un mecanism care se petrece atunci când:
a. loci ale unor gene se moştenesc în comun
b. alele ale unor gene se moştenesc în comun
9. În populaţiile genetice, linkage-ul dezechilibrat este:
a. o asociere nerandomizată de alele la doi sau mai mulţi loci, situaţi nu neapărat în acelaşi
cromozom
b. o asociere randomizată de alele la doi sau mai mulţi loci situaţi în acelaşi cromozom.

REZUMATUL TEMEI NR. 3 (Capitol 2)

Linkage genetic este un mecanism ce se petrece atunci când loci sau alele ale unor
gene se moştenesc în comun. Locii genelor aceluiaşi cromozom sunt fizic legaţi şi tind să
segrege împreună în timpul meiozei, fiind astfel linkaţi.
Alelele genelor din cromozomi diferiţi nu sunt în mod obişnuit linkate, ceea ce
determină independenţa cromozomilor în meioză.
Lucrându-se cu un număr mare de recombinanţi este posibil să se obţină măsura
distanţelor între gene. Această distanţă se numeşte unitate a hărţii genetice (m.u), sau
centimorgan (cM) şi se defineşte ca distanţa dintre genele fiecărui produs al meiozei din
100 de recombinări. Frecvenţa recombinărilor (FR) de 1% este echivalentă cu 1.m.u. Harta
pentru Linkage genetic este creată pentru a găsi harta distanţelor dintre caracteristicile
pozitive şi negative care sunt prezente în acelaşi cromozom şi de a se evita transmiterea lor
înlănţuită ceea ce crează posibilitatea recombinărilor multiple.
Un exemplu clasic de linkage este considerat experimentul lui William Bateson şi
Reginald Punnet.
94
Două alele linkate în acelaşi cromozom, cu referire la cuplare, se spune că au
aranjarea sau poziţia cis. Dacă după crossover, unii descendenţi pot primi un cromozom
parental cu o alelă dominantă pentru o caracteristică, ex.“vineţiu”, linkată cu o alelă
recesivă pentru o altă caracteristică, ex.“sferic” sau alela dominantă pentru o caracteristică
ex. “roşu” linkată cu alela recesivă pentru o caracteristică ex.“alungit”, spunem că această
situaţie exprimă fenomenul de repulsie sau aranjamentul, sau poziţia trans.
În populaţiile genetice, asocierea nerandomizată de alele la doi sau mai mulţi loci,
situaţi nu neapărat în acelaşi cromozom conduce la linkage dezechilibrat. Acesta nu este
desigur acelaşi lucru cu linkage-ul, care presupune asocierea a doi sau mai mulţi loci situaţi
în acelaşi cromozom, la limite care să permită recombinarea lor.
Asocierea nerandomizată între diferiţi loci polimorfici se măsoară în grade ale
linkage-ului dezechilibrat (LD).

Bibliografie selectivă
1. Griffiths, Anthony J. F.; Miller, Jeffrey H.; Suzuki, David T; Lewontin, Richard C.;
Gelbart, William M. (Eds.). 1993. An Introduction to Genetic Analysis (5th ed.) Chap 5
New York: W.H. Freeman and Company ISBN -0-7167-2285-2
2. Poehlman, John M., Sleper, David A.1995. Breeding Field Crops (4th ed.) Chap. 3
Iowa: Iowa State Press. ISBN 0-8138-2427-3
3. Robbins, R.B. 1918. Some applications of mathematics to breeding problems III.
Genetics 3: 375-389.
4. R.C. Lewontin and K. Kojima. 1960. The evolutionary dynamics of complex
polymorphisms. Evolution 14: 458-472.
5. P.W. Hedrick and S. Kumar. 2001. Mutation and linkage disequilibrium in human
mtADN. Eur. J. Hum. Genet. 9: 969-972.
6. Devlin B., Risch N. 1995. A Comparison of Linkage Disequilibrium Measures for Fine-
Scale Mapping. Genomics 29: 311-322.
7. Hao K., Di X., Cawley S. 2007. LdCompare: rapid computation of single- and multiple-
marker r2 and genetic coverage. Bioinformatics 23: 252-254.





95


TEMA NR. 4 (Capitol 2)

CROSSING OVER CROMOZOMAL LA PLANTE

Unităţi de învăţare:
Cuplarea cromozomilor omologi în zigoten
Condensarea şi spiralizarea cromozomilor în pachiten în procesul sinapsei
Clivajul cromozomilor în diploten
Mecanismul crossingover meiotic la plante
Recombinarea genetică prin conversia genelor şi crossingover meiotic
Recombinarea genetică nebalansată
Crossingover meiotic la cais
Crossingover mitotic
Timpul alocat temei: 2 ore

Bibliografie recomandată:
1. Viorica Bălan , 2008 . Genetica Plantelor , Editura ALPHA MDN, ISBN 978-973-139-
047-52. L.K.Anderson.sm Stock, 2002. Meiotic Recombination in plants issn13892029 in
Curent genomics
2. www.pearson.com4. www.ehow.com/about_ 6628252_crossingovergenetics-html

Obiective
1. Cunoaşterea mecanismului crossing overului meiotic şi mitotic şi a consecinţelor
acestora asupra evoluţiei organismelor eucariote.
2. Aplicaţii ale analizei genetice a unor caracteristci ale plantelor datorate recombinărilor
genetice.

4.1. Crossingover cromozomal, meiotic
Crossingover cromozomal (sau cross over) este procesul prin care două perechi de
cromozomi se apropie şi îşi schimbă secţiuni de ADN (fig.1).


96





Figura 1. Ilustrarea crossingover după Thomas Hunt Morgan (1916)
Aceasta se întâmplă adesea în timpul profazei meiozei în procesul denumit sinapsă.
Sinapsa începe înainte de dezvoltarea complexului sinaptenomal şi nu este complet până
aproape de sfârşitul profazei. Crossoverul se petrece uzual când regiunile perechi ale
cromozomilor perechi, se rup şi se reconectează într-un alt cromozom. Rezultatul acestui
proces al schimbului de gene, se numeşte recombinare genetică. Recombinarea implică
rupturi şi replicări ale perechilor de cromozomi parentali. Teoria crossing overului a fost
descrisă pentru prima oară de Thomas Hunt Morgan în 1916. Bazele fizice ale
crossingoverului au fost demonstrate pentru prima dată de Harriet Creighton şi Barbara
McClintock în 1931. Crossoverul cromozomal se petrece de asemenea în organismele
asexuate şi în celule somatice, având un rol important în formele de reparare a ADN.
4.1.1. Cuplarea cromozomilor omologi în zigoten
În zigoten (din gr. zigon=cuplu, se ating unul pe altul) are loc împerecherea
cromozomilor omologi (unul matern şi unul patern) pe axul longitudinal în procesul
sinapsei (fig.2 şi fig.3). Perechile de cromozomi omologi formează bivalenţii descoperiţi
de T. H. Montgomery (1901) şi W.S. Sutton (1902). Cromozomii sunt ţinuţi împreună de
către proteine în procesul sinaptonemal. Se poate petrece un crossingover între moleculele
de ADN dublu helicoidal al cromozomilor omologi. Poate fi identificată fiecare din cele 6
perechi de cromozomi.

Figura 2. Cuplarea cromozomilor în zigoten
97







Figura 3. Zigoten - imagine la microscopul electronic în celula de secara

Sinapsa începută în zigoten degradează în diploten. Complexul sinaptonemal
(sinaptonul) este o structură axială tripartită: a) un element central (10-40 nm) situat de-a
lungul celor doi cromozomi omologi conjugaţi; b) două elemente laterale (30-40 nm), câte
unul pentru fiecare cromozom omolog; c) zona centrală (de 60-120 nm) (fig.4).

Figura 4. Sinapsa formată în zigoten (www.pearson.school.com, Peerson
education.inc)

Sinaptonul are o mărime de 120-240 nm, iar la suprafaţă este înconjurat de fibre
radiare care contactează cu membrana nucleară.
4.1.2. Condensarea şi spiralizarea cromozomilor în pachiten în procesul sinapsei
În pachiten (din gr. “pachys” = gros) are loc condensarea şi spiralizarea
cromozomilor în procesul sinapsei care a fost început în zigoten. Cei doi cromozomi
omologi formează o figură tetracromatidică (fig.5). Între cromatidele omoloage nesurori se
evidenţiază punctele de contact (chiasmele), considerate drept expresie citologică a
crossing over-ului. Crossing over-ul reprezintă prin urmare schimbul de segmente dintre
cromatidele nefiice ale cromozomilor omologi.
98

Figura 5. Figura tetracromatidică formată de cromozomi în pachiten

4.1. 3 Clivajul cromozomilor în diploten
În diploten (din gr. “diploos”=dublu) are loc clivajul cromozomilor pe toată lungimea
lor şi respingerea cromatidelor cromozomilor omologi. Acest proces începe în regiunea
centromerului (fig. 6). Cromozomii omologi (formaţi din 4 cromatide – 4 c) mai sunt uniţi
prin chiasme. Prezenţa chiasmelor este dovada crossing over-ului. Spre sfârşitul
diplotenului, sinaptonul se descompune, iar nucleolii se reduc în dimensiuni.

Figura 6. Clivajul cromozomilor în diploten

4.1.4 Mecanismul crossing over-ului meiotic
După cum reiese din fig. 7, mecanismul crossing over, este parcurs în 5 faze şi
anume:
1. Dubla ruptură a lanţului de nucleaze la capătul 5’
2. Invazia prin lanţul rupt catalizată de RecA sau Rad S1
3. Repararea ADN
4. Formarea joncţiunii Holliday
5. Migrarea bratelor
99


Figura 7. Mecanismul crossing over-ului meiotic la plante

TEST DE EVALUARE

1. De cine sunt ţinuţi cromozomii împreună în zigoten şi ce se poate petrece între
moleculele de ADN dublu helicoidal?
Răspuns:



2. Când are loc clivajul cromozomilor pe toată lungimea lor şi respingerea
cromatidelor cromozomilor omologi ?
Răspuns:


Cromozomii sunt ţinuţi împreună de către proteine în procesul sinaptonemal. Se poate
petrece un crossing over între moleculele de ADN dublu helicoidal al cromozomilor
omologi.
100
Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Mecanismul crossing over este parcurs în următoarele faze:
a. Dubla ruptură a lanţului de nucleaze la capătul 5’
b. Invazia prin lanţul rupt catalizată de RecA sau Rad S1
c. Repararea DNA
d. Formarea joncţiunii Holliday
e. Migrarea braţelor
Rezolvare: a, b, c, d, e.
De rezolvat:
2. Recombinarea genetică este iniţiată cu o plajă dublă de rupturi care a fost
introdusă în ADN de:
a. proteina Spo 11
b. recombinaza RadS1
Rezolvare:

Recombinarea meiotică este iniţiată cu o plajă dublă de rupturi care a fost introdusă
în ADN de proteina Spo 11. Una sau mai multe exonucleaze, după ce digeră capătul 5’
generată de dubla plajă de ruptură, produc singura plajă a terminaţiei 3’. Recombinaza
Dmc1, specifică meiozei şi general recombinaza RadS1, îmbracă singura plajă ADN şi
formează filamente de nucleoproteine. Recombinazele catalizează invazia cromatidei
opuse de către singura plajă ADN după sfârşitul rupturii. Apoi, capătul 3’ la sfârşitul
invaziei ADN, începe sinteza ADN, cauzând deplasarea plajei complementare, care
ulterior se anexează la singura plajă ADN, generată de alt sfarşit al iniţierii rupturii dublei
plaje. Structura care rezultă este datorată schimbului de plaje cunoscută ca Holliday
junction (Joncţiunea Holliday) (fig.8).






Figura 8. Structura moleculară a joncţiunii Holliday

101
Joncţiunea Holliday este o structură tetraedrică (fig.9) care poate fi 'trasă' de o altă
recombinare, mutând-o de-a lungul a patru structuri de plaje ADN.
Consecinţe. La cele mai multe eucariote, în celule sunt două copii pentru fiecare
genă, aceasta referindu-se la alele. Fiecare părinte transmite câte o alelă la fiecare
descendent. Un gamet individual moşteneşte garnitura complementară haploidă a alelelor
care sunt independent selectate din fiecare pereche de cromatide a cromozomilor, în placa
metafazică.









Figura 9. Structura tetraedrică a Joncţiunii Holliday

Fără recombinare, toate alelele pentru acele gene linkate în acelaşi cromozom vor fi
moştenite împreună. Recombinarea meiotică a două alele care ocupă poziţiile unei singure
gene, amestecă conţinutul alelelor între cromatidele surori. Recombinarea nu are nici o
influenţă, arată probabilitatea statistică, dacă un alt descendent are aceiaşi combinaţie.
Această teorie a asortării independente a alelelor este fundamentală pentru moştenirea
genetică.

4.1.5 Recombinarea genetică prin conversia genelor
Conversia genelor este un transfer nereciproc de informaţii.
Explicarea figurii 10
1.- clivarea ADN
S
din cele două cromatide, cu aceiaşi enzimă de restricţie. 2-
amestecarea fragmentelor de ADN, ceea ce permite asocierea perechilor de baze. 3.-
incubarea cu ADN ligaza pentru a lega covalent fragmentele ADN care au fost clivate. 4 -
se formează molecula de ADN recombinant, în care s-a făcut schimbul reciproc de
fragmente ADN şi
s-au refăcut perechile de baze GAATTC şi CTTAAG.
102


Figura 10. Conversia genelor


Figura 11. Situaţii în care conversia genelor este corectată

a) Heteroduplex format de rezoluţia structurii Holliday, sau prin alte mecanisme. b)
ADN foloseşte segmentul invadat (e'), ca şablon pentru a corecta nepotrivirea genelor
rezultate prin conversie. c) ambele molecule ADN, folosesc secvenţa şablon pentru a
corecta nepotrivirea genelor, situaţie în care conversia genelor nu are loc.

103
4.1.6 Recombinarea genetică nebalansată
Dacă crossing over-ul tipic se petrece între regiuni homoloage ale cromozomilor
apropiaţi, uneori se pot petrece similarităţi ale acestuia la secvenţe aliniate neapropiat.
Acest proces se numeşte recombinare nebalansată. Recombinarea nebalansată este foarte
rar comparată cu recombinarea normală, dar probleme severe se ivesc dacă gametul
conţine recombinări nebalansate care provin de la zigot.
Rezultatul poate fi o duplicare locală a genelor unui cromozom şi deleţia altora,
translocarea unei părţi a cromozomului într-un altul, sau inversarea genelor.
4.2 Crossingover-ul meiotic la cais
Prin hibridarea dialelă între fenotipuri cu coroană ovală (Os,Oa) şi aplatizată (as), au
rezultat descendenţi cu trei forme de coroană: oval (Os,Oa), aplatizat (as) şi sferic (ss).
Analizând frecvenţele formelor de coroană ale descendenţilor hibrizi F1, s-a reliefat că nu
se poate stabili un raport de segregare a acestei caracteristici şi prin urmare forma
neparentală apărută (sferic), nu se datorează unor noi combinaţii de gene, ci
recombinanţilor genetici (Viorica Bălan,1991). În această raţiune, au fost determinate
probabilitatea de recombinare (p), probabilitatea gameţilor (Os,as,Oa,ss), frecvenţa
fenotipurilor şi în final totalul crossingoverelor şi al noncrossingoverelor, pentru
descendenţii din familiile hibride: ♀Excelsior(oval) x ♂Goldrich(aplatizat),
♀Excelsior(oval) x ♂Comandor(aplatizat), ♀Comandor(aplatizat) x ♂Excelsior(oval),
♀Comandor(aplatizat) x ♂ Dacia(oval), ♀Comandor(aplatizat) x ♂77.3.52 BV(oval).
4.2.1 Etape ale determinării cross overului meiotic la cais
probabilitatea de recombinare (p),
probabilitatea gameţilor(Os,as,Oa,ss),
frecvenţa fenotipurilor
în final totalul crossingoverelor şi al noncrossingoverelor, pentru descendenţii din
familiile hibride:
♀Excelsior(oval) x ♂Goldrich(aplatizat), ♀Excelsior(oval) x ♂Comandor(aplatizat),
♀Comandor(aplatizat) x ♂Excelsior(oval), ♀Comandor(aplatizat) x ♂Dacia(oval),
♀Comandor(aplatizat) x ♂77.3.52 BV(oval).





104

1. FAMILIA EXCELSOR X GOLDRICH
(oval x aplatizat)
Gameţi Os 0,48 Oa 0,02 as 0,48 Ss 0,02
Os 0,48

Oa 0,02

As 0,48

Ss 0,02


1. Frecvenţa fiecărui fenotip segregant (%)

2. Probabilitatea de recombinare:
p = 2/47 =0,04
3. Probabilităţile gameţilor:
Os = 0,48; as = 0,48; Oa = 0,02; ss = 0,02.
4. Frecvenţele fenotipurilor:
Os = 0,73 =73%
Oa = 0,02 = 2%
as = 0,24 = 24%
ss = 0,01 = 1%
5. Total crossover:
0,02 + 0,01 = 0,03 = 3%
Total noncrossovere
0,73 + 0,24 = 0,97 = 97%





105

2. FAMILIA EXCELSOR X COMANDOR
(oval x aplatizat)
Gameţi Os 0,42 Oa 0,08 as 0,42 Ss 0,08
Os 0,42

Oa 0,08

As 0,42

Ss 0,08


1. Frecvenţa fiecărui fenotip segregant (%)

2. Probabilitatea de recombinare:
p = 3/18 = 0,16
3. Probabilităţile gameţilor:
Os = 0,42; as = 0,42; Oa = 0,08; ss = 0,08
4. Frecvenţele fenotipurilor:
Os = 0,66 = 66%
Oa = 0,086 = 8,6%
as = 0,21 = 21%
ss = 0,04 = 4%
5. Total crossover:
0,086 + 0,04 = 0,126 = 12,6%
Total noncrossovere
0,66 + 0,21 = 0,87 = 87%





106

3. FAMILIA EXCELSOR X COMANDOR
(aplatizat x oval)
Gameţi Os 0,45 Oa 0,05 as 0,45 Ss 0,05
Os 0,45

Oa 0,05

As 0,45

Ss 0,05


1. Frecvenţa fiecărui fenotip segregant (%)

2. Probabilitatea de recombinare:
p = 1/10= 0,1
3. Probabilităţile gameţilor:
Os = 0,45; as = 0,45; Oa = 0,05; ss = 0,05
4. Frecvenţele fenotipurilor:
Os = 0,69= 69%
Oa = 0,05 = 5%
as = 0,22 = 22%
ss = 0,04 = 4%
5. Total crossover:
0,05 + 0,04 = 0,09 = 9%
Total noncrossovere
0,69 + 0,22 = 0,91 = 91%





107

4. FAMILIA COMANDOR x DACIA
(aplatizat x oval)

Gameţi Os 0,48 Oa 0,02 as 0,48 Ss 0,02
Os 0,48

Oa 0,02

As 0,48

Ss 0,02


1. Frecvenţa fiecărui fenotip segregant (%)

2. Probabilitatea de recombinare:
p = 1/22= 0,04
3. Probabilităţile gameţilor:
Os = 0,48; as = 0,48; Oa = 0,02; ss = 0,02
4. Frecvenţele fenotipurilor:
Os = 0,73= 73%
Oa = 0,02 = 2%
as = 0,24 = 24%
ss = 0,01 = 1%
5. Total crossover:
0,02 + 0,02 = 0,03 = 3%
Total noncrossovere
0,73 + 0,24 = 0,97 = 97%




108

5. FAMILIA COMANDOR x 77.3.52 BV
(aplatizat x oval)
Gameţi Os 0,43 Oa 0,07 as 0,43 Ss 0,07
Os 0,43

Oa 0,07

As 0,43

Ss 0,07


1. Frecvenţa fiecărui fenotip segregant (%)

2. Probabilitatea de recombinare:
p = 1/7= 0,14
3. Probabilităţile gameţilor:
Os = 0,43; as = 0,43; Oa = 0,07; ss = 0,07
4. Frecvenţele fenotipurilor:
Os = 0,675= 67,5%
Oa = 0,075 = 7,5%
as = 0,21 = 21%
ss = 0,035 = 3,5%
5. Total crossover:
0,075 + 0,035 = 0,11 = 11%
Total noncrossovere
0,675 + 0,21 = 0,885= 88,5%
Analizând datele prezentate în tabel, rezultă că fenotipurile parentale datorate
noncrossoverelor, pot avea frecvenţa de la 87% (♀Excelsior x ♂Comandor) la 97%
(♀Excelsior x ♂Goldrich şi ♀Comandor x ♂Dacia). Fenotipurile neparentale datorate
noncrossoverelor pot avea frecvenţa de la 3% (♀Excelsior x ♂Goldrich şi♀Comandor x
♂Dacia), la 13 %(♀Excelsior x ♂Comandor).
109

TEST DE EVALUARE

1. Ce este conversia genelor ?
Răspuns:



2. Ce este crossingover nebalansat?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Probleme severe se ivesc dacă gametul conţine recombinări nebalansate care
provin de la zigot:
a. o duplicare locală a genelor unui cromozom
b. deleţia unor cromozomi
c. translocarea unei părţi a cromozomului într-un altul
d. inversarea genelor
Rezolvare: a, b, c, d
De rezolvat:
2. Fenotipurile neparentale de cais datorate noncrossovere-lor pot avea frecvenţa de:
a. 3% (♀Excelsior x ♂Goldrich) şi (♀Comandor x ♂Dacia)
b. 13 %(♀Excelsior x ♂Comandor)
c. 87% (♀Excelsior x ♂Comandor)
Rezolvare:

4.3 Crossingover –ul mitotic
Crossover-ul mitotic este un tip de recombinări genetice mai rar întâlnite, care se
petrec în unele tipuri de celule somatice, în timpul mitozei. Crossover-ul mitotic se petrece
în organisme care nu au ciclu de reproducere sexuată, unde crossover-ul genetic se petrece
normal în timpul meiozei, generând variabilitate genetică. Se petrece în celule diploide şi
sunt necesare perechi de cromozomi pentru ca aceasta să se întâmple.
Conversia genelor este un transfer nereciproc de informaţii (o moleculă de ADN,
donează o parte din informaţie altei molecule ADN).

110
Rezultatul crossoverul-ui mitotic constă în producerea combinaţiilor de alele
homozigote în toate genele heterozigote care sunt aşezate în braţul distal al cromozomului.
Când se petrece crossover-ul mitotic, genele recesive se exprimă, creând un nou fenotip.
Crossover-ul mitotic este cunoscut a se petrece la unii fungi cu reproducere asexuată
(fig. 12) şi în celule umane, unde expresarea genelor normal recesive permite ca
evenimentul cancer, spre exemplu, să aibă loc şi aceasta predispune la dezvoltarea lui într-
un individ.



Figura 12. Crossingover mitotic la Aspergillus

REZUMATUL TEMEI NR. 4 (Capitol 2 )

Crossingover cromozomal (sau crossover) este procesul prin care două perechi de
cromozomi se apropie şi îşi schimbă secţiuni de ADN.
Aceasta se întâmplă adesea în timpul profazei meiozei în procesul denumit sinapsă.
Sinapsa începe înainte de dezvoltarea complexului sinaptenomal şi nu este complet
până aproape de sfârşitul profazei. Crossover-ul se petrece uzual când regiunile perechi ale
cromozomilor perechi se rup şi se reconectează într-un alt cromozom.
Rezultatul acestui proces al schimbului de gene, se numeşte recombinare genetică.
Recombinarea implică rupturi şi replicări ale perechilor de cromozomi parentali. Teoria
crossing overului a fost descrisă pentru prima oară de Thomas Hunt Morgan în 1916.
Bazele fizice ale crossing over-ului au fost demonstrate pentru prima dată de Harriet
Creighton şi Barbara McClintock în 1931.
Crossover-ul cromozomal se petrece de asemenea în organismele asexuate şi în
celule somatice, având un rol important în formele de reparare a ADN.
111
Fenotipurile parentale datorate crossovere-lor, pot avea frecvenţa de la 87%
(♀Excelsior x ♂Comandor) la 97% (♀Excelsior x ♂Goldrich) şi (♀Comandor x ♂Dacia).
Fenotipurile neparentale datorate noncrossovere-lor pot avea frecvenţa de la 3%
(♀Excelsior x ♂Goldrich) şi (♀Comandor x ♂Dacia), la 13 %(♀Excelsior x ♂Comandor).
Crossover-ul mitotic este un tip de recombinări genetice mai rar întâlnite, care se
petrec în unele tipuri de celule somatice, în timpul mitozei. Crossover-ul mitotic se petrece
în organisme care nu au ciclu de reproducere sexuată, unde crossover-ul genetic se petrece
normal în timpul meiozei, generând variabilitate genetică. Se petrece în celule diploide şi
sunt necesare perechi de cromozomi pentru ca aceasta să se întâmple.

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA 4 (Capitol 2 )

1. Sinapsa începe în:
a. zigoten
b. pachiten
c. diploten

2. Sinapsa se degradează în:
a.diploten
b.zigoten

3. Prezenţa chiasmelor este dovada:
a. crossing overului
b. conversiei genelor

4. Când se petrece crossoverul mitotic la fungi:
a. genele recesive se exprimă, creând un nou fenotip.
b.genele dominante se exprimă

5. Crossover-ul mitotic:
a.este un tip de recombinări genetice mai rar întâlnite, care se petrec în unele tipuri de
celule somatice, în timpul mitozei
b. este un tip de recombinări genetice mai rar întâlnite, care se petrec în unele tipuri
de celule somatice, în timpul meiozei
112

6. Joncţiunea Holliday este o structură:
a. tetraedrică
b. triedrică

7. Forma coroanei neparentale sferic (ss) la descendenţii de cais rezultaţi din
hibridarea dialelă oval (Os, Oa) x aplatizat (as) este datorată:
a. crossingover-ului mitotic
b.crossingover-ului meiotic

Bibliografie selectivă
1. Creighton H, McClintock B.,1931. A Correlation of Cytological and Genetical Crossing-
Over in Zea Mays. Proc Natl Acad Sci U S A 17 (8): 492-7. PMID 16587654. (Original
paper)
2. Griffiths et al.,1999. Modern Genetic Analysis. W. H. Freeman and Company
3. Keeney S, Giroux CN, and Kleckner N., 1997. Meiosis-specific ADN double-stranded
breaks are catalyzed by Spo11, a member of a widely conserved protein family. Cell
88(3):375-384. PMID 9039264 doi:10.1016/S0092-8674(00)81876-0
4. Li X, Heyer WD., 2008. Homologous recombination in ADN repair and ADN damage
tolerance. Cell Res. 18 (1): 99-113. PMID 18166982
5. Sauvageau S, Stasiak AZ, Banville I, Ploquin M, Stasiak A, and Masson JY., 2005.
Fission yeast rad51 and dmc1, two efficient ADN recombinases forming helical
nucleoprotein filaments. Mol Cell Biol 25(11):4377-4387. PMID 15899844
doi:10.1128/MCB.25.11.4377-4387


TEMA NR. 5 (Capitol 2 )
INTERACŢIUNEA GENELOR LA PLANTE
Unităţi de învăţare:
 Interacţia diferitelor gene care controlează identitatea organelor florale
 Interacţia genelor alele la plante (a. dominanţa completă; b. dominanţa
incompletă; c. letalitatea)
 Interacţia genelor nealele la plante (a.complimentaria, b. polimeria sau poligenia,
c. epistasia)
113

Timpul alocat temei 4 ore

Bibliografie recomandată:
1.Viorica Bălan, 2008. Genetica Plantelor, Editura ALPHA MDN, ISBN 978-973-139-
047-5
2. web. mit.edu/star/genetics
3. www.ndsu.edu/pubweb/../flower/flower3ht.

Obiective
1. Înţelegerea mecanismelor interacţiunii genelor în expresarea unor caracteristici ale
plantelor.
2. Cunoaşterea mecanismelor prin care raporturile Mendeliene sunt modificate la
descendenţii unor varietăţi ale speciilor de plante.
3. Înţelegerea mecanismelor genetice a moştenirii unor caracteristici prin acţiunea
genelor aşezate în aceiaşi loci, denumite şi gene alele.
4. Înţelegerea mecanismelor genetice a moştenirii unor caracteristici prin acţiunea
genelor aşezate în loci diferiţi denumite şi gene nealele.
5. Însuşirea rezultatelor unor experimente privind interacţiunea genelor alele şi
nealele ca fundament al explicării mecanismului moştenirii unor caracteristici ale plantelor.
Teza că o genă, sau un număr relativ mic din fiecare cromozom, determină o anume
caracteristică, nu poate să explice marea diversitate de caracteristici care se moştenesc
ereditar. În acelaşi timp este bine cunoscut faptul că genotipul fiecărui organism reprezintă
un sistem complex. Genele interacţionează între ele, fapt determinat de organizarea
genomică a materialului ereditar.
Se deosebesc două tipuri principale de interacţiune a genelor: interacţiunea genelor care
ocupă aceiaşi loci sau gene alele şi interacţiunea genelor care nu ocupă aceiaşi loci, sau
gene nealele.






114

5.1 Interacţia diferitelor gene care controlează identitatea organelor florale


Figura 1. Diagrama interacţiei diferitelor gene care controlează identitatea
organelor florale ( www.ndsu.edu/pubweb/../flower/flower 3ht)

Genele care controlează identitatea organelor florale, prezentate în fig.1, au fost
clasificate în funcţie de expresarea uneia dintre cele trei caracteristici, A, B, sau C.
Gena A controlează dezvoltarea sepalelor şi petalelor; Gena B controlează
dezvoltarea petalelor şi staminelor; Gena C controlează dezvoltarea staminelor şi a
carpelelor.
Funcţiile genei A








Figura 2. APETAL 2 mutantă la Arabidopsis Thaliana
(www.ndsu.edu/pubweb/flower/flower)
Gena A are două funcţii APETALA2 şi APETALA1.
Alelele acestor două gene au fost izolate şi aceasta a arătat că efectul lor variază în
diferite grade. Dacă funcţia genei A suferă mutaţie, primul verticil se dezvoltă ca şi
carpelă şi al doilea ca şi stamine.
115
A fost demonstrat prin experimente că OVULATA este funcţia genei A a florii de
Antirrhinum majus - Gura leului, asemănător genei APETALA 2.
Funcţia genei B

Figura 3. APETALA 3 mutantă Antirrhinum majus Arabidopsis thaliana
(www.ndsu.edu/pubweb/../flower/flower 3ht)

Funcţia genei B este definită de gena APETALA 3 şi PISTILLATA.
Efectul genei B mutantă, este acela că verticilul 2, se dezvoltă mai degrabă ca sepală
şi nu ca petală, iar verticilul 3 se dezvoltă ca o carpelă şi nu ca sepală.
T. Deficiens şi globosa sunt gene ale florii de Gura leului, care au funcţii omoloage
cu genele B ale Arabidopsis thaliana (gâscariţa).
Funcţia genei C
Funcţia genei C este definită de gena AGAMOUS.
Mutanta acestei gene, are trei verticile de stamine înlocuite cu o petală şi al patrulea
verticil dezvoltat într-o nouă floare de tipul sepală-petală-petală.
Mai mult, dezvoltarea florii la mutanta AGAMOUS este nedeterminată şi nu determinată.
Gena asemănătoare cu AGAMOUS la Gura leului este PLENIFLORA.








Figura 4. Mutanta AGAMOUS (după www.ndsu.edu/pubweb/../flower/flower 3ht)

116
Efectele fenotipice al mutantelor A, B, C, ca urmare a interacţiei acestora asupra
identităţii organelor florale, sunt prezentate în tabelul nr. 1.

Tabel 1. Efectele fenotipice ale mutaţiilor genelor A, B sau C, asupra identităţii
organelor florale la Arabidopsis thaliana (www.ndsu.edu/pubweb/../flower/flower 3ht)
Efectele fenotipice ale mutaţiilor genelor A, B, C, asupra identităţii organelor florale
Fenotipul
Mutatia Spirala 1 Spirala 2 Spirala 3 Spirala 4
Tipul salbatic Sepală Petală Stamină Carpelă
Functia A Carpelă Stamină Stamină Carpelă
Functia B Sepală Sepală Carpelă Carpelă
Functia C Sepală Petală Petală Floare nouă

Concluzii privind funcţiile şi interacţiile genelor A, B şi C asupra formării
organelor florale la Arabidopsis thaliana.
1. Studiindu-se o singură mutantă :
Din cauză că din mutaţia funcţiei genei A rezultă expresarea organului controlat
de gena C, înseamnă că gena A represează expresarea funcţiei genei C, în verticilul care
va da naştere la sepale şi petale.
Apariţia petalelor în al treilea verticiliu al genei mutante C, sugerează că genele
C represează activitatea genei A, în organul pe care ele îl controlează.
Cu privire la dezvoltarea carpelelor şi staminelor, funcţia mutantei APETALA2
A, determină funcţia genelor C în dezvoltarea carpelelor şi staminelor în primele două
verticile.
2. Când se studiază două mutante A şi C
● Aceste mutante nu vor avea nici o funcţie exclusiv controlată de funcţiile A şi
C. Într-adevăr, aceasta s-a văzut când s-au dezvoltat ambele mutante APETALA2 şi
AGAMOUS T.
● Primul verticil s-a dezvoltat ca frunze iar cel de al doilea ca stamine sau
petale.
● Al doilea verticil al fenotipului mutant este rezultatul activităţii funcţiei genei B.
3. Ce se poate aştepta când A, B şi C, funcţionează ca şi triple mutante?
● Aceste mutante nu vor avea gene funcţionale care să determine dezvoltarea
117
organelor florale normale. De aceea, se vor dezvolta frunze din fiecare verticil.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt funcţiile genei A, în controlul identităţii organelor florale la Arabidopsis
thaliana?
Răspuns:



2. Care sunt funcţiile genei B, în controlul identităţii organelor florale la Arabidopsis
thaliana?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Din cauză că din mutaţia funcţiei genei A rezultă expresarea organului controlat de
gena C, înseamnă că:
a. gena A represează expresarea funcţiei genei C, în verticilul care va da naştere la sepale şi
petale.
b. gena C represează exprimarea funcţiei genei A.
Rezolvare: a
2. Când genele A, B şi C, funcţionează ca şi triple mutante, la Arabidopsis thaliana:
a. nu vor avea gene funcţionale care să determine dezvoltarea organelor florale normale şi
se vor dezvolta frunze din fiecare verticil
b. vor avea gene funcţionale şi se vor dezvolta organe florale
Rezolvare:

5.2 Interacţiunea genelor alele la plante
Să ne amintim că se numesc alele acele gene care ocupă aceiaşi loci (locusuri) în
cromozom. Se disting următoarele tipuri de interacţiune a genelor alele:
a) dominanţa completă;
b) dominanţa incompletă;
c) letalitatea;
Gena A are două funcţii APETALA2 şi APETALA1. Dacă funcţia genei A suferă
mutaţie, primul verticil se dezvoltă ca şi carpelă şi al doilea ca şi stamine.

118
d) codominarea;
a) Dominanţa completă.
În cazul dominanţei complete o genă domină complet o altă genă. În acestă situaţie
sunt valabile legile lui G. Mendel, iar homozigoţii şi heterozigoţii nu se disting fenotipic.
Drept exemplu de dominanţa completă poate servi moştenirea culorii galbene şi verzi a
bobului de mazăre (gena culorii galbene domină gena culorii verzi), moştenirea culorii
ochilor la om (gena culorii ochilor căprui domină gena culorii ochilor albaştri), etc.
b) Dominanţa incompletă.
Dominanţa incompletă este un fenomen de interacţiune dintre genele alele, care determină
la formele heterozigote (Aa), apariţia unui fenotip intermediar al formelor homozigote
parentale (AA, aa). Acest fenomen vine în concordanţă cu legile lui G. Mendel şi a fost
descris chiar de C. Correns la planta “barba împăratului” (Mirabilis jalapa). La
încrucişarea plantelor cu flori roşii (AA) şi a plantelor cu flori albe (aa), în prima generaţie
(F
1
) toţi heterozigoţii (Aa) aveau plante cu flori roz. La încrucişarea hibrizilor F
1
(Aa) între
ei, în generaţia a doua s-a obţinut o descendenţă alcătuită din circa 25% de plante cu flori
roşii, 50% de plante cu flori roz şi 25% de plante cu flori albe.














Figura 5. Dominanţa incompletă la Mirabilis jalapa ( www.tutorvista S.U.A)

În cazul dominanţei incomplete raportul de segregare fenotipică coincide cu raportul
de segregare genotipică 1AA : 2Aa : 1aa., după cum vedem în figura 5.
119
Fenomene similare de moştenire a caracterelor au fost descoperite şi la alte
organisme, inclusiv la plante (culoarea boabelor de porumb, culoarea florilor de gura-
leului, etc.) şi la animale (culoarea penajului găinilor de Andaluzia, tipul părului la om,
etc.).
c. Letalitatea
Fenomenul de letalitate este provocat de acţiunea unor gene care se împart în mod
convenţional în:
gene letale (cauzează o mortalitate de peste 90%);
gene semiletale (cauzează o mortalitate între 50% şi 90%);
gene subvitale (au o letalitate între 10% şi 50%);
gene cvasinormale (au o letalitate sub 10%).
De regulă, genele letale cauzează moartea organismului în primele stadii de
dezvoltare. Celelalte grade de letalitate sunt determinate de natura genomului, interacţiunea
dintre gene, condiţiile mediului.
Genele care provoacă fenomenul de letalitate la plante pot fi recesive, în stare
homozigotă
sau heterozigotă.
Letalitatea determinată de gene homozigot recesive la Antirrhinum majus
Exemplu: segregarea genotipică 1:2:1 şi fenotipică 2:1 la Antirrhinum majus var.
aurea
Letalitatea determinată de gene homozigot recesive a fost semnalată de E. Baur în
1930 la Antirrhinum majus.









Figura 6. Letalitatea determinată de gene homozigot recesive la Antirrhinum
majus (www stireal edu.nd/biology/candidat/most_interact pdf)

120
În cadrul acestei specii, există varietăţi cu frunze verzi şi o varietate “aurea” cu
frunze de culoare verde-gălbuie.
La încrucişarea unor plante “aurea”, în F
1
, s-au obţinut trei tipuri de segregare
genotipică:
1 galben : 2 aurea : 1 verde.
Plantele cu frunzele de culoare galbenă (aa) pier în primele faze ale vieţii, după
epuizarea substanţelor de rezervă din seminţe şi atunci raportul fenotipic devine 2 aurea :
1verde, după cum putem vedea în figura 6.
De menţionat că letalitatea poate fi influenţată şi de condiţiile de mediu (raze
ionizante, temperatura, etc.).

TEST DE EVALUARE

1. Ce este dominanaţa incompletă?
Răspuns:



2. În ce stadii de dezvoltare a plantelor cauzează genele letale moartea plantelor?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. La încrucişarea hibrizilor F
1
(Aa), cu flori roz între ei, în generaţia a doua s-a
obţinut o descendenţă alcătuită din:
a. 25% plante cu flori roşii, 50% plante cu flori roz şi 25% plante cu flori albe
b.50% plante cu flori roz, 25% plante cu flori roşii, 25% plante cu flori albe
c. 25% plante cu flori roşii, 25% plante cu flori roz şi 50% plante cu flori albe
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Plantele cu frunzele de culoare galbenă (aa) pier în primele faze ale vieţii, după
epuizarea substanţelor de rezervă din seminţe şi atunci raportul fenotipic devine:
a. 1 galben : 2 aurea : 1 verde
b. 2 aurea : 1verde,
Dominanţa incompletă este un fenomen de interacţiune dintre genele alele, care
determină la formele heterozigote (Aa), apariţia unui fenotip intermediar al formelor.
homozigote parentale (AA, aa).
121
Rezolvare:

5.3. Interacţiunea genelor care ocupă loci diferiţi în cromozom, la plante
Se disting următoarele tipuri principale de interacţiune a genelor aşezate în loci
diferiţi în cromozom, sau gene nealele:
a. complimentaria;
b. polimeria sau poligenia
c. epistasia.
a) Complementaria.
În cazul complimentariei, prezenţa într-un genotip a două gene dominante (recesive)
nealele determină apariţia unui nou caracter. Ca rezultat, pot fi obţinute noi abateri de la
legile mendeliene.
Exemplul 1. Segregarea 9 : 7 (moştenirea culorii boabelor de porumb)
La încrucişarea a două soiuri de porumb, ambele cu boabe necolorate, dar cu
genotipuri diferite (aaCCRR şi AAccRR), în F
1
, se obţine o formă nouă cu boabe colorate
(AaCcRR). În F
2
apar două grupe fenotipice în raport de 9 colorat : 7 necolorat, după cum
se vede din tabelul 2.
P Fenotip:Genotip: Necolorat
aaCCRR x
Necolorat
AaccRR
F
1
Fenotip:Genotip: Colorat
AaCcRR
Tabel 2. Segregarea în raportul 9:7 a caracteristicii culoarea bobului de porumb
(după cat.inist.fr/aModele=afficheN&cpsidt=1815040)








ACR AcR aCR acR
ACR AACCRR
colorat
AACcRR
colorat
AaCCRR
colorat
AaCcRR
colorat
AcR AACcRR
colorat
AaccRR
necolorat
AaCcRR
Colorat
AaccRR
Necolorat
aCR AaCCRR
colorat
AaCcRR
colorat
aaCCRR
necolorat
aaCcRR
necolorat
acR AaCcRR
colorat
AaccRR
necolorat
aaCcRR
necolorat
aaccRR
necolorat
122
Apariţia în F
1
şi F
2
a unui caracter nou (boabe colorate de porumb) este determinată
de prezenţa concomitentă a două gene nealele complementare A şi C, care numai împreună
pot determina apariţia culorii bobului, datorită acţiunii aleuronei.

Exemplul 2. Raportul de segregare 9 : 7 (moştenirea culorii florii la mazărea
dulce)
Dacă două gene sunt implicate într-o situaţie şi produsul funcţional din ambele gene
este necesar pentru expresarea fenotipică, iar apoi se implică o pereche de alele recesive de
la altă pereche alelică va rezulta un fenotip nou.
Dacă linia pură de plante cu flori colorate (genotip = CCPP), este încrucişată cu linia
pură homozigot recesivă, de plante cu flori albe, plantele F
1
vor avea flori colorate şi
genotipul va fi CcPp. Raportul normal al dihibrizilor este 9 : 3 : 3 : 1, dar interacţiunea
complementară a genelor C şi P va modifica raportul de segregare, la 9 flori colorate : 7
flori albe.
În tabelul 3 sunt descrise interacţiunile pentru fiecare genotip şi cum se realizează
raportul de segregare.

Tabel 3. Raportul de segregare 9 : 7 a caracteristicii culoarea florii la mazărea dulce
(Phillip.Mcclean@ndsu.edu)
Gen
otipul
Culoarea florii Activitatea enzimelor
9 C_P_ Flori colorate
producerea antocianinei
Enzime funcţionale de la ambele gene
3 C_pp Flori albe
nu se produce antocianina
P enzimă non-funcţională
3 ccP_ Flori albe
nu se produce antocianina
C enzimă non-funcţională
1 ccpp Flori albe
nu se produce antocianina
C şi p enzimă non-funcţională

Pentru că ambele gene sunt necesare pentru expresarea fenotipului flori colorate
interacţiunea se numeşte acţiunea complementară a genelor.

123
b) Polimeria sau poligenia
Polimeria sau poligenia reprezintă fenomenul în care o caracteristică sau o însuşire
calitativă este determinată de mai multe gene nealele cu acţiune asemănătoare şi simultană.
Aceste gene se numesc polimere sau poligene şi de regulă, se notează cu aceiaşi literă.
Polimeria poate fi:
1. cumulativă - când intensitatea fenotipului depinde de numărul de poligene
dominante;
2. necumulativă - când intensitatea fenotipului nu depinde de numărul de poligene
dominante.
Tabel 4. Raportul de segregare 15:1.a caracteristicii culoarea bobului de grâu
după Crăciun Teofil)


















În ambele cazuri, segregarea în F
2
are loc în raport de 15 : 1 (dacă caracteristica
respectivă este determinată de două poligene).
Fenomenul polimeriei cumulative a fost observat de cunoscutul genetician şi
ameliorator H. Nilsson-Ehle. Încrucişând soiuri de grâu cu boabe roşu-intens cu soiuri de
grâu cu boabe albe, în F
1
el obţinea plante cu boabe de un roşu mai deschis.
124
Explicarea interacţiunii genelor şi a raportului de segregare 15 : 1 în
mecanismul moştenirii caracteristicii culoarea bobului de grâu.
În F
2
se obţinea o segregare după fenotip în raport de 15 boabe colorate : 1 boabe
albe. Intensitatea culorii depinde de numărul de gene dominante A
1
şi A
2.
Acţiunea genelor
în mecanismul genetic al moştenirii culorii seminţelor la grâu este cunoscută şi ca acţiune
duplicat a genelor.
În această situaţie, dacă linia pură a plantelor de grâu cu seminţe colorate (genotip =
AABB), este încrucişată cu plante cu seminţe albe (genotip = aabb) şi plantele F
1
au fost
autopolenizate, s-a produs modificarea raportului 9:3:3:1. În tabelul 5 se furnizează
explicaţii biochimice pentru modificarea raportului Mendelian de 9 : 3 : 3 : 1 în raportul de
15 : 1.
Pentru acest tip de situaţie enzimele funcţionale de la genele A şi B pot realiza un
produs de la un singur precursor. Podusul dă culoarea bobului de grâu (tabel 5).
Precursor Produs
Gena A Gena B
Enzima A Enzima B

Tabel 5. Explicaţii ale funcţionării enzimelor de la perechile de gene A_ şi B_, în
exprimarea fenotipului “culoarea bobului de grâu “ (PhillipMcclean@ndsu.edu)

Genotip
Fenotipul
seminţelor
Activitatea enzimatică
9
A_B_
Seminţe
colorate
Enzime funcţionale de la ambele gene
3
A_bb
Seminţe
colorate
Enzime funcţionale de la perechea de gene A
3
aaB_
Seminţe
colorate
Enzime funcţionale de la perechea de gene B
1
aabb
Seminţe
necolorate
Enzime funcţionale produse de ambele gene

Dacă însumăm cele trei genotipuri diferite care produc culoarea seminţei, putem
vedea că vom obţine raportul 15 : 1. Pentru că enzimele de la genele A_B_ interacţionează
125
în exprimarea fenotipului culoarea bobului de grâu, această interacţie se numeşte acţiune
duplicat.
c. Epistasia
Epistasia este acel tip de interacţiune a genelor nealele, în care o genă suprimă
expresia altei gene. Epistasia poate fi determinată de gene dominante (epistasie dominantă)
sau gene recesive (epistasie recesivă).
c.1. Epistasia dominantă.
Acţiunea epistatică a unei gene dominante nealele a fost semnalată de H.Nilsson-
Ehle încă în 1909-1911.
Raportul de segregare 12 : 3 : 1 în mecanismul moştenirii caracteristicii
culoarea bobului de Avena fatua.
La încrucişarea plantelor de Avena fatua, (NNGG), cu boabe negre x Avena sativa
(nn gg) cu boabe albe s-a obţinut o descendenţă cu boabe negre (Nn Gg).
Din tabelul 6, reiese că plantele dezvoltate din aceste boabe au produs la rândul lor în
F
2
raportul de segregare, de 12 negre : 3 gri : 1 alb.

Tabel 6. Segregarea în raportul de 12 : 3 : 1 a caracteristicii culoarea bobului la
Avena fatua (după Teofil Crăciun)












Gena N determină culoarea neagră, iar gena G – culoarea gri, ambele gene recesive
– culoarea albă. În acest caz, gena G determină culoarea gri numai în absenţa genei N.
Raportul de segregare 12 : 3 : 1 în mecanismul moştenirii caracteristicii culoarea
fructului la dovlecei.
126
În această interacţie, alelele care controlează culoarea fructului la dovlecei, sunt
recesive pentru caracteristica necolorat. Aceste alele recesive trebuie să fie expresate
înainte ca alelele specifice ale culorii din al doilea locus să fie expresate.
La primul exemplu, genele culorii alb a patisonului, este dominantă şi simbolul
genelor este
W=alb şi w=colorat
La al doilea, culoarea galbenă este dominantă faţă de verde şi simbolul folosit este
G=galben, g=verde. Dacă dihibridul este autofecundat, se produc trei fenotipuri, care
segregă în raportul 12 : 3 : 1. În tabelul 7 se dau explicaţiile pentru modul în care se obţine
raportul.

Tabel 7. Segregarea în raportul de 12 : 3 : 1 a caracteristicii culoarea fructului la
dovlecei ( Phillip.Mcclean@ndsu.edu)

Genotipul

Fenotipul: culoarea
fructului
Acţiunea genelor
9 W_G_ Alb Albul dominant al alelei W, împiedică efectul
alelei G
3 W_gg Alb Albul dominant al alelelor împiedică efectul
alelei G
3 wwG_ Galben Alelele recesive pentru culoare permit expresarea
alelelor pentru culoarea galbenă
1 wwgg Verde Alelele recesive pentru culoare au permis
expresarea alelelor pentru culoarea verde





127
TEST DE EVALUARE
1. Ce este polimeria?
Răspuns:




2. Ce este complimentaria?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat
1. Raportul normal de segregare a culorii florilor la dihibrizii de mazăre dulce, ar
trebui să fie 9 : 3 : 3 : 1, dar interacţiunea complementară a genelor C şi P va
modifica raportul de segregare la:
a. 9 flori colorate : 7.flori albe
b.15 flori colorate : 1 flori albe
Rezolvare: a
2. Raportul normal de segregare a culorii bobului la dihibrizii de porumb ar trebui să
fie 9 : 3 : 3 : 1, dar interacţiunea complementară a genelor A şi C va modifica
raportul de segregare, la:
a.9 boabe colorate : 7 boabe necolortae
b.15 boabe colorate : 7 boabe necolorate
Rezolvare:
Pentru că prezenţa alelei dominante W, maschează efectul alelei G şi g, acest tip de
interacţie este numit epistasie dominantă.
c2. Epistasia dominant supresoare
Raportul de segregare 13 : 3, în producerea malvidinei la Primula
Unele gene au abilitatea de a stânjeni expresarea genelor din locusul secund.
Producerea substanţei chimice malvidina în plantele de Primula, este un exemplu
pentru acest tip de situaţie.
Ambele activităţi, sinteza malvidinei (controlată de gena K) şi stânjenirea sintezei,
controlată (de gena D) sunt dominante.
Polimeria sau poligenia reprezintă fenomenul în care o caracteristică sau o însuşire
calitativă este determinată de mai multe gene nealele cu acţiune asemănătoare şi
simultană.
128
Plantele F
1
cu genotipul KkDd nu va produce malvidină din cauza prezenţei alelei
dominante D. Care va fi distribuţia fenotipurilor F
2
după ce plantele F
1
au fost încrucişate ?
Aceasta reise din tabelul nr. 8.

Tabel 8. Segregarea în raportul 13 : 3 a producerii malvidinei la Primula (
Phillip.Mcclean@ndsu.edu)
Genotip Fenotipul şi explicaţia genetică
9 K_D_ Nu se sintetizează malvidina pentru că este prezentă alela dominantă D
3 K_dd Se sintetizează malvidina pentru că este prezentă alela dominată K
3 kkD_ Nu se sintetizează malvidina pentru că este prezentă alela dominantă D
1 kkdd Nu se sintetizează malvidina pentru că este prezentă alela recesivă k
Raportul de interacţiune este 13 nesintetizarea malvidinei şi 3 producerea malvidinei.
Pentru că acţiunea alelei dominante D, maschează gena de la locusul K, acest tip de
interacţie se numeşte epistasia dominant supresoare.
Supresor este un factor care împiedică expresarea alelelor din locusul secund.

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 5 (Capitol 2)

1. La încrucişarea plantelor de Avena fatua (NNGG) cu boabe negre x Avena sativa
(nn gg) cu boabe albe, s-a obţinut o descendenţă F
1
cu boabe negre (Nn Gg) şi plantele
dezvoltate din aceste boabe au produs la rândul lor în F
2
raportul de segregare, de:
a.12 negre : 3 gri : 1 alb.
b.9 negre : 6 gri : 1 alb
2. La Avena fatua, gena G determină culoarea gri numai:
a. în absenţa genei N
b. în prezenţa genei N
3. Mecanismul moştenirii caracteristicii culoarea bobului la Avena fatua, este datorat:
a.acţiunii epistatice a unei gene dominante
b.acţiunii epistatice a unei gene recesive
4. În mecanismul moştenirii caracteristicii culoarea bobului de Avena fatua, raportul
de segregare este:
a.12 negru: 3 gri: 1 alb
129
b.15 negru: 1 alb
5. La patison, Albul dominant al alelei W, împiedică efectul:
a. alelei G
b.alelei g
6. Pentru că prezenţa alelei dominante W, maschează efectul alelei G şi g acest tip de
interacţie este numit:
a.epistasie dominantă.
b.epistasie recesivă
c.epistasie dominant represoare.
7. La Primula, raportul de segregare datorat interacţiunii genelor este:
a.13 nesintetizarea malvidinei : 3 nesintetizarea malvidinei
b.13 sintetizarea malvidinei : 3 nesintetizarea malvidinei
8. În mecanismul sintetizării malvidinei la Primula, interacţiunea genelor, în care
gena G maschează gena K, se numeşte:
a. epistasie dominată
b. epistasie dominant represoare
9. Supresor este un factor care împiedică expresarea alelelor:
a. din locusul secund.
b. din acelaşi locus

REZUMAT AL TEMEI NR. 5 (Capitol 2)

Genele unui individ nu operează izolat una faţă de cealaltă, ci evident ele
funcţionează în comun în mediul celular. Astfel, este de aşteptat a se petrece o interacţiune
a lor.
Se deosebesc două tipuri principale de interacţiune a genelor: interacţiunea genelor
care ocupă aceiaşi loci sau gene alele şi interacţiunea genelor care nu ocupă aceiaşi loci,
sau gene nealele.
Se disting următoarele tipuri de interacţiune a genelor alele: a) dominanţa completă;
b) dominanţa incompletă; c) letalitatea; d) codominarea.
Se cunosc următoarele tipuri principale de interacţiune a genelor aşezate în loci
diferiţi în cromozom, sau gene nealele: a.complimentaria; b.polimeria sau poligenia; c.
epistasia.
130
În cazul dominanţei incomplete la Mirabilis jalapa raportul de segregare fenotipică
coincide cu raportul de segregare genotipică: 1AA : 2Aa : 1aa.
Dacă linia pură de plante de mazăre cu flori colorate (genotip = CCPP), este
încrucişată cu linia pură homozigot recesivă, de plante cu flori albe, plantele F
1
vor avea
flori colorate şi genotipul va fi CcPp. Raportul normal al dihibrizilor este 9 : 3 : 3 : 1, dar
interacţiunea epistatică ale genelor Cşi P vor modifica raportul, la 9 : 7.
Dacă linia pură a plantelor de grâu cu seminţe colorate (genotip = AABB), este
încrucişată cu plante cu seminţe albe (genotip = aabb) şi plantele F
1
sunt autopolenizate, se
produce modificarea raportului 9 : 3 : 3 : 1, în raportul 15 : 1.
Unele gene au abilitatea de a stânjeni expresarea genelor din locusul secund.
Producerea substanţei chimice malvidina în plantele de Primula, este un exemplu
pentru acest tip de situaţie.

Bibliografie selectivă
1. Crăciun T., 1981. Genetica Plantelor Horticole. Genetics of Horticultural Plants, Ceres
Publishing House, Bucharest, 537 p
2. Crăciun T.,1987. Geniul Genetic şi Cultura Plantelor. Genetic Genius and Plant
Breeding, Ceres Publishing House, Bucharest, 265 pp
3. Griffiths, Anthony J. F.; Miller, Jeffrey H.; Suzuki, David T; Lewontin, Richard C.;
Gelbart, William M. (Eds.) (1993) An Introduction to Genetic Analysis (5th ed.)Chap 5
New York: W.H. Freeman and Company ISBN -0-7167-2285-2
4. Poehlman, John M.; Sleper, David A. (1995) Breeding Field Crops (4th ed.) Chap. 3
Iowa: Iowa State Press. ISBN 0-8138-2427-3


TEMA NR. 6 (Capitol 2)
VARIAŢII ÎN NUMĂRUL DE CROMOZOMI ŞI EFECTELE
SEMNIFICATIVE ASUPRA AMELIORĂRII UNOR CARCTERISTICI ALE
PLANTELOR

Unităţi de învăţare:
 Cariotipul - criteriu de recunoaştere a speciilor;
 Tipuri de manifestare ale Aneuploidiei la plante;
 Originea Aneuploidiei şi dezvoltarea Aneuploizilor la plante;
131
 Efectele fenotipice ale Aneuploidiei la plante şi importanţa lor pentru ameliorarea
plantelor;
 Particularităţi ale condiţiei genomului de Monoploidie la plante;
 Particularităţi ale condiţiei genomului de Autopoliploidie la plante;
 Particularităţi ale condiţiei genomului de Alopoliploidie la plante;
 Inducţia şi selecţia Autopoliploizilor;
 Inducţia şi ameliorarea Alopoliploizilor.
Obiective
Însuşirea şi înţelegerea particularităţilor condiţiilor genomului de
Aneuploidie, Monoploidie sau de Haploidie, Autopoliploidie şi Alopoliploidie.
Cunoaşterea şi înţelegerea rolului plantelor monoploide, sau haploide în
studiile genetice şi în ameliorare
Însuşirea metodelor de inducere şi de ameliorare a Autopoliploizilor şi
Alopoliploizilor pentru caracteristici ale plantelor, cum sunt gradul de mărime a fructelor,
seminţelor sau rezistenţa la factorii de stres.
Timpul alocat temei: 4 ore

Bibliogarfie recomandată:
1. Bălan Viorica, 2008 . Genetica Plantelor, Editura ALPHA MDN, ISBN 978-973-139-
2. Casian Hellene, 2010. Genetică, www.horticulturabucureşti.ro/fisiere/file…/Genetica
pdf
3. Iancu Paula, 2010. Genetică, Manual universitar pentru învăţământul la distanţă, www
agro-craiova.ro/fisiere/…/AGRICULTURA%20SEM%2011

6.1 Cariotipul - criteriu de recunoaştere a speciilor
Fiecărei specii îi este caracteristic un anumit număr fix de cromozomi, denumit şi
număr de bază de cromozomi sau genom, care se notează cu X.
Prin număr de bază de cromozomi (X) a unui gen se înţelege numărul monoploid
sau setul haploid (n) al unei specii diploide din cadrul genului, cu cel mai mic număr de
cromozomi în celulele somatice.
Numărul, forma şi mărimea cromozomilor sunt trăsături caracteristice stabile
pentru diferite specii. Acestea alcătuiesc cariotipul, care este un criteriu de recunoaştere.a
speciilor. În general, fiecărei specii eucariote îi este caracteristic un anumit număr de
132
cromozomi, dublu în celulele somatice (2n) şi simplu (n), în cele sexuale şi constituie un
criteriu pentru recunoaşterea speciilor (tab.1).

Tabel 1. Numărul de bază de cromozomi, diploid şi tetraploid caracteristic
unor genuri şi specii de plante
Genul Specia Numărul de
bază de
cromozomi
Numărul de
cromozomi
caracteristici
speciei
Gradul de
ploidie
Solanum nigrum X = 12 2n = 24 Diploid
chacoense 2n = 24 Tetraploid
tuberosum 2n = 48 Tetraploid
Nicotiana glauca X = 12 2n = 24 Diploid
tabacum 2n = 48 Tetraploid
Datura ferox X = 12 2n = 24 Diploid
2n = 48 Tetraploid
Armeniaca vulgaris X= 8 2n = 16 Diploid

Numărul de cromozomi, care formează garnitura de cromozomi din celulele
somatice (2n), reprezintă o însuşire specifică relativ constantă, deoarece pot apărea
schimbări în numărul de cromozomi, ca urmare a unor tulburări în procesul diviziunilor
celulare sau a încrucişărilor îndepărtate.

TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin numărul de bază de cromozomi (X) al unui gen de plante?
Răspuns:



2.Ce este cariotipul?
Răspuns:


Prin număr de bază de cromozomi (X) a unui gen se înţelege numărul monoploid sau
setul haploid (n) al unei specii diploide din cadrul genului, cu cel mai mic număr de
cromozomi în celulele somatice.

133
Exerciţii:

Exemplu rezolvat:
1. La specia Solanum nigrum(x =12; 2n=24) gradul de ploidie este:
a. diploid
b. tetraploid
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. La specia Nicotiana glauca (x=12; 2n=24), gradul de ploidie este:
a. diploid
b. tetraploid
Rezolvare:

6.2 Variaţiile numeric-cromozomale la plante
Schimbarea numărului de cromozomi, poate avea loc spontan, sau artificial sub
acţiunea factorilor mutageni. Modificarea numărului de cromozomi, constituie una din
căile evoluţiei speciilor, fiind corelată cu modificarea cantităţii de ADN din celule.
Mutaţiile cromozomale numerice sunt cunoscute şi sub denumirea de mutaţii de genom şi
sunt foarte numeroase la plante. Schimbările în numărul de cromozomi pot avea loc fie
prin adiţia tuturor cromozomilor sau doar a unei părţi din numărul de bază de cromozomi
(aneuploidia), fie prin pierderea întregului set de cromozomi (monoploidia), sau
câştigarea unuia sau a mai multor seturi complete de cromozomi (euploidia). Fiecare din
aceste condiţii reprezintă o variaţie a numărului diploid de cromozomi, iar efectul acestei
variaţii este drastic asupra expresiei fenotipice.
6.2.1 Aneuploidia
Aneuploidia reprezintă o variaţie în numărul de cromozomi al unui individ
concretizat prin pierderea sau adăugarea unuia sau a câtorva cromozomi, dar nu a
întregului genom.
Acest tip de variaţie a prezentat o deosebită importanţă pentru evoluţie, contribuind la
obţinerea de noi surse de variabilitate. Existenţa a numeroase genuri care prezintă în nucleu
un număr de bazã diferit constituie o dovadă a faptului că diversitatea speciilor s-a realizat
şi pe această cale.
134
De asemenea, acest fenomen prezintă o importanţă deosebită pentru genetişti în
elucidarea unor probleme legate de completul cromozomial, precum şi pentru amelioratori
în sensul obţinerii a noi surse de variaţie.
Aneuploidia, este o condiţie genetică, unde unul sau mai mulţi cromozomi din setul
specific de cromozomi lipseşte sau este prezent în mai mult decât numărul normal al
copiilor.
Aneuploidia reprezintă în fapt, o variaţie în numărul de cromozomi, cu o deosebită
importanţă pentru evoluţie, contribuind la obţinerea de noi surse de variabilitate. Existenţa
a numeroase genuri care prezintă în nucleu un număr de bazã diferit constituie o dovadă a
faptului că diversitatea speciilor s-a realizat şi pe această cale. Aneuploidia poate avea
câteva tipuri de manifestare (tab.2).
Tabel 2. Tipuri de manifestare a Aneuploidiei
Tipul de aneuploizi Formula cromozomală Dotarea cromozomică
A,B,C, reprezintă
cromozomi
Monosomici 2n-1 (ABC) (AB-)
Monosomici dubli 2n-1-1 (ABC) (A- -)
Nulisomici 2n-2 (AB-) (AB-)
Trisomici 2n +1 (ABC) (ABC) (C)
Tetrasomici 2n+2 (ABC) (ABC) (C) (C)
Tetrasomici dubli 2n + 1 +1 (ABC) (ABC) (C) (B)

1. Nulisomia este definită prin pierderea ambelor perechi ale cromozomilor omologi.
Indivizii respectivi se numesc nulisomici şi compoziţia cromozomală este 2n-2.
2. Monosomia, este definită prin pierderea unui singur cromozom, indivizii se numesc
monosomici, iar compoziţia cromozomală este reprezentată de formula 2n-1.
3. Trisomia, este definită de câştigarea unei copii a cromozomului, indivizii se numesc
trisomici, iar compoziţia cromozomală este reprezentată de formula 2n+1.
4. Tetrasomia, este definită de câştigarea unei extraperechi a cromozomilor omologi,
indivizii se numesc tetrasomici, iar compoziţia cromozomală este reprezentată de formula
2n+2.
În plus faţă de aceste condiţii, explicate mai sus, sunt situaţii în care mai mult decât
o pereche de cromozomi omologi pot fi implicate în aneuploidie. Spre exemplu, în dubla
135
monosomie, se pierde un cromozom din fiecare pereche a cromozomilor omologi, formula
cromozomilor fiind 2n-1-1, iar în tetrasomia dublă, se câştigă o extrapereche din cele două
perechi a cromozomilor omologi şi formula cromozomilor este 2n+2+2 (tab.7).
Pe lângă variaţiile în numărul de cromozomi, pot fi întâlnite mai ales la plante,
situaţii în care se dezvoltă structuri genetice, unde sunt păstrate părţi ale cromozomilor. Un
exemplu în acest sens îl reprezintă cromozomii telocentrici, la care centromerul este
terminal. Această structură, reprezintă cromozomi care pierd materialul genetic situat după
centromer.
Plantele care conţin aceşti cromozomi se numesc monotelosomici sau prescurtat
monotelos.
Un alt tip de structură genetică, întâlnită la plante este aceea care conţine
isocromozomi, în care cromozomul conţine acelaşi material genetic în ambele braţe.
Plantele care conţin acest cromozom se numesc monoisosomici sau prescurtat monoisos.

TEST DE EVALUARE
1. Ce este aneuploidia?
Răspuns:



2. Care sunt tipurile de manifestare ale aneuploidiei?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Formula cromozomală a monosomicilor este:
a. 2n-1
b. 2n-1-1
c. 2n+1
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Formula cromozomală a nulisomicilor este:
a. 2n-2
b. 2n+2
Aneuploidia, este o condiţie genetică, unde unul sau mai mulţi cromozomi din setul
specific de cromozomi lipseşte sau este prezent în mai mult decât numărul normal al
copiilor.
136
Rezolvare:

6.2.1.1 Originea aneuploidiei şi dezvoltarea aneuploizilor
Originea aneuploidiei şi dezvoltarea aneuploizilor nu sunt cunoscute încă foarte
bine, dar se cunosc unele dintre cauzele apariţiei ei şi anume: nondisjuncţia cromozomilor
în meioza 1 sau meioza 2; distribuţia neechilibrată a cromozomilor în gameţi la unele
plante poliploide; mutantele asinaptice; mitozele multipolare; lipsa de asociere a
cromozomilor (asinapsa); mozaicismul genetic.
a. Nondisjuncţia cromozomilor în meioza I sau meioza II
Studii moderne (Phillip McClean,1997, Anthony SF Griffits, Susan R Wessler,
Richard Lewantin, Sean B.Carroli, 2006, Jindrich Briza, 2010 ), susţin că principala cauză
a apariţiei aneuploidiei este nondisjuncţia cromozomilor (nesepararea cromozomilor) în
timpul anafazei meiozei I, sau a meiozei II. Rezultatul direct al acestui proces este
dezvoltarea unui gamet care are mai puţini sau mai mulţi cromozomi. Dacă nondisjuncţia
se întâmplă în meioza I, atunci, nu se dezvoltă gameţi normali, iar dacă se petrece în
meioza II, jumătate din gameţi vor fi normali şi altă jumătate vor fi anormali (fig 1).
Aneuploizii pot să apară în mod spontan ca rezultat al faptului că unii gameţi primesc mai
mulţi sau mai puţini cromozomi decât în mod normal.














Figura 1. Nondisjuncţia cromozomilor în Meioza I şi Meioza II (după Phillip
McClean)
137

b. Distribuţia neechilibrată a cromozomilor în gameţi la unele plante poliploide
Uneori aneuploizii apar la plantele poliploide care în timpul meiozei realizează diferite
tipuri de asociaţii multiple ale cromozomilor (trivalenţi, tetravalenţi, pentavalenţi etc.) ceea
ce determină o distribuţie neechilibratã a cromozomilor în gameţi.
Un exemplu de aneuploizi apăruţi la plantele poliploide, sunt cercetările lui A. MÜTZING
(1951), la Secale cereale autotetraploidă, arată că din 808 plante studiate, 77,23% au fost
disomice (2n = 28), restul aneuploide de diferite tipuri.
Pe această cale este posibilă realizarea experimentală de aneuploizi, aşa cum a obţinut E.
R. SEARS (1959)la Triticum aestivum (2n = 42), garnituri complete de 21 nulisomici, 21
monosomici, 21 trisomici şi 21 tetrasomici.
Alte cauze ale apariţiei aneuploizilor, menţionate în literatura de specialitate, mai pot fi:
c. Mutantele asinaptice.
La unele plante (Datura stramonium, Nicotiana tabacum, Lycopersicum esculentum, etc.),
pot apărea aşa numitele „mutante asinaptice”, la care cromozomii în meioză nu se asociază
în bivalenţi. Ca urmare a acestui fenomen, repartizarea cromozomilor în gameţi este
anormală: apar gameţi cu cromozomi în plus, cât şi gameţi cu cromozomi în minus.
d. Mitozele multipolare.
Mitozele multipolare, însoţind aberaţiile cromozomiale, duc, de asemenea, la o repartizare
neregulată a cromozomilor în celulele fiice şi la posibile apariţii ale aneuploizilor
e. Lipsa de asociere a cromozomilor (asinapsa)
Alunecarea cromozomilor la cei doi poli se face întâmplător, la un pol alunecă un
cromozom în plus, la celălalt pol unul în minus.
f. Mozaicismul genetic
În 1998, Philip Mc Clean, menţiona că nondisjuncţia cromozomilor, poate avea loc
şi în timpul mitozei, iar rezultatul este un individ care expresează fenotipic mozaicismul
cromozomal. Dacă aceasta se petrece în stagiile timpurii ale diviziunii celulare, atunci
organismul plantei va avea cromozomi care provin de la diferite celule alterate. Acest
fenomen se poate întâmpla la hibrizii interspecifici sau intergenerici. Vom exemplifica ca
plante la care a fost întâlnit mozaicism genetic: Curcuma sp. (Jana Leong Skornicova and
all.,2007), Pandanus fascicularis (Kamal K. Panda and all., 2010), Ficus sp.( Thomas
J.D.and all,1991). La plantele menţionate, expresii fenotipice mai puţin sau mai mult
severe, au fost asociate cu mozaicismul genetic depistat.

138










Figura 2. Cucurma xanthorriza Fam. Zingerberaceae ( www.tropilabcomkoenir.html)





Figura 3. Pandanus fascicularis. Fam.Pandanaceae ( http://3pp.blogspot.com)
Cu titlu informativ, menţionăm că, uneori mozaicismul poate fi confundat cu
himerele genetice.
6.2.1.2 Efectele fenotipice ale Aneuploidiei şi importanţa lor pentru genetica şi
ameliorarea plantelor
După cum am menţionat, efectul aneuploidiei, nu este aşa de pronunţat la plante.
Deşi organismele aneuploide nu au importanţă economică directă, cercetările în acest
domeniu au luat amploare, datorită rolului lor în procesul de ameliorare a plantelor.
O dovadă a celor afirmate, o reprezintă realizările experimentului realizat de Dr.E.R.Sears
regăsite în lucrarea "The Aneuploids of Common Wheat", publicată în University of
Missouri Research Bulletin, November 1954. E.R. Sears a reuşit să creeze 21 de linii
nulisomice la soiul de grâu Chinese spring, stabilind astfel rolul genetic al fiecărui
cromozom. Numărul diploid al grâului studiat este 21. Analizele efectuate, au scos în
evidenţă că în genomul acestuia sunt 7 grupe omoloage, fiecare grupă conţinând câte 3
139
cromozomi. Nulisomicii cunoscuţi la grâu, pot fi utilizaţi pentru a desemna genele
dominante dintr-un cromozom. Aceasta se poate realiza prin încrucişarea a o serie de linii
nulisomice cu o linie homozigot recesivă pentru caracteristica studiată. În cele mai multe
cazuri descendenţii vor exterioriza fenotipul dominant. Singura excepţie o constituie o linie
nulisomică, la care lipseşte cromozomul în care este prezentă alela responsabilă pentru
caracteristica studiată. În acest caz, raportul de segregare va fi 0 : 1 respectiv 0 dominant :
1 recesiv (tab.3).

Tabel. 3. Rezultatul încrucişării liniilor nulisomice de grâu Chinese spring cu o linie
homozigot recesivă (wheat.pw.usda.gov/wEST/nsf/main.html)

Genele sunt localizate pe cromozomul
nulisomic (20 din 21 de încrucişări)
Genele sunt localizate pe cromozomul
nulisomic(1 din 21 de încrucişări)
DD x dd
D d
1 : 0
Toţi descendenţii exteriorizează fenotipul
dominant
00 x dd
D d
0 : 1
Raportul de segregare este 0 dominant :
1 recesiv

Cu doi ani mai târziu, B.C. Jenkins (1956), publica rezultatele sale cu privire la
adiţia şi substituţia de cromozomi de la secară. Prin încrucişarea speciei donor, purtătoare a
caracteristicilor valoroase de rezistenţa la ger, la soluri acide şi dăunători cu specia receptor
de grâu rezistentă la ger, a obţinut linii de substituţie cu 2n=42 cromozomi, dintre care 40
de cromozomi ai grâului şi doi cromozomi de la secară, purtători de gene valoroase.
Aneuploidia este folosită în ameliorarea plantelor decorative, pentru inducerea
variabilităţii genetice şi a posibilităţii de a se selecta fenotipuri noi, cerute de consumatori.
Raportul de segregare în încrucişările care implică aneuploizi la plante, este afectat de
faptul că gametul mascul aduce în combinaţie un extracromozom neviabil. De aceea, un
singur gamet haploid normal se produce în raportul aşteptat. Un exemplu, în acest sens este
acela al ameliorării plantei decorative Poinsetia "Steaua Crăciunului", denumită ştiinţific
Euphorbia pulcherrima (o specie spectaculoasă din Genul Euphorbia).



140








Figura 4. Euphorbia pulcherrima ( www. 800florals.com /care/ poinsettias. asp.)

Dacă se încrucişează plante cu frunze purpurii cu plante cu frunze albe, alelele (p
+
)
ale plantei cu frunze roşii vor fi dominante faţă de alelele (p) ale plantei cu frunze albe.
Încrucişarea pe care o vom analiza implică trisomici masculi şi femeli, care au genotipul
p+p+p. În tabelul 4, scuarul Punnet, ilustrează rezultatele obţinute în astfel de încrucişări.

Tabel 4. Scuarul Punnet, al încrucişării ♀Poinsetia cu frunze purpurii x ♂Poinsetia
cu frunze albe
Gameţi femeli♀
P
+
p
+
p
+
p P
+
p p
+
p
+
P
Gameţi masculi♂
p
+
P
+
p
+
p
+
p
+
pp
+
P
+
pp
+
p
+
p
+
p
+
p
+
Pp
+

p
+
P
+
p
+
p
+
p
+
pp
+
P
+
pp
+
p
+
p
+
p
+
p
+
Pp
+

p P
+
p
+
p p
+
pp P
+
pp p
+
p p
+
p pp

Procentul de segregare al descendenţilor rezultaţi din această încrucişare este 17
frunze purpurii : 1 frunze albe (alele p
+
, bolduite sunt folosite în scuar pentru caracteristica
frunze albe, orice altă alelă p
+
nebolduită este folosită pentru caracteristica frunze purpurii).
Acest raport de 17 : 1, este tipic pentru încrucişări între trisomici la plante.
Utilizarea aneuploidiei în ameliorarea plantelor poate avea şi dezavantaje, atunci când
specia receptoare pierde gene valoroase, situate pe cromozomul substituit şi prin
încorporarea cromozomului străin, pot fi incluse şi gene nedorite pe lângă cele valoroase şi
desigur dorite.


141
TEST DE EVALUARE

1. Care sunt cauzele cunoscute pentru apariţia aneuploidiei?
Răspuns:




2. Pentru ce studii pot fi utilizaţi nulisomicii cunoscuţi la grâu?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Mutaţiile asinaptice, apar la acele plante, la care:
a. repartizarea cromozomilor în gameţi este anormală
b. apar gameţi cu cromozomi în plus
c. apar gameţi cu cromozomi în minus
Rezolvare: a, b, c.
De rezolvat:
2. Mutaţii asinaptice pot fi întâlnite la speciile de plante:
a. Datura stramonium
b. Nicotiana tabacum
c. Lycopersicum esculentum
d. Pandanus fascicularis
Rezolvare:

6.2.2 Euploidia
Euploidia este starea genomului în care întreg setul de cromozomi al celulelor somatice
(2n) se reduce la jumătate sau se măreşte cu un multiplu al numărului de bază (X). Ea este
de două feluri: monoploidia şi poliploidia.
Indivizii afectaţi de euploidie reprezintă organisme care posedă un singur set de
bază de cromozomi (x) – monoploizi sau organisme care posedă mai mult decât două seturi
de bazã (2x, 3x, 4x...) – poliploizi.
Cauzele cunoscute pentru apariţia aneuploidiei sunt: nondisjuncţia cromozomilor în
meioza 1 sau meioza 2; distribuţia neechilibrată a cromozomilor în gameţi la unele plante
poliploide; mutantele asinaptice; mitozele multipolare; lipsa de asociere a cromozomilor
(asinapsa); mozaicismul genetic.

142
Variaţiile numerice ale cromozomilor în starea genomului de euploidie, este
prezentată în tabelul 5.

Tabel 5. Variaţii numerice ale cromozomilor în starea genomului de euploidie.
Tipul de euploidie Formula
cromozomală
Dotarea cromozomică A,B,C,D,E,F,
reprezintă cromozomi.
Monoploidie N (ABC)
Diploidie 2n (ABC) (ABC)
Triploidie 3x (ABC)(ABC)(ABC)
Tetraploidie 4x (ABC)(ABC)(ABC)(ABC)
4X=2n (ABC)(ABC)(DEF) (DEF)

6.2.2.1 Monoploidia
Plantele care conţin în genom, numărul de bază de cromozomi (x), respectiv
jumătate din numărul normal de cromozomi ai celulelor somatice (2n), pentru specia din
care acestea fac parte, sunt monoploide iar fenomenul genetic se numeşte monoploidie.
Monoploidia corespunde cu starea haploidă a organismelor diploide şi este foarte rară în
natură, din cauza mutaţiilor recesive letale ale alelelor care fac ca monoploizii să moară
înainte de a fi detectate aceste alele. În mod normal în stare diploidă aceste alelele recesive
nu au probleme, pentru că sunt mascate în genom de alelele dominante. Cu consecvenţă,
indivizii monoploizi sunt sterili. Monoploidia poate fi întâlnită la unele specii de fungi, în
anumite stagii şi la plantele superioare. La plantele superioare, monoploidia, este aplicată
în biotehnologie pentru dezvoltarea rapidă a plantelor din culturi de antere, care posedă
genotipul fix de cromozomi. Sunt folosite antere ale unor descendenţi F
1
cărora li se aplică
tehnica culturilor de ţesuturi, pentru a se regenera noi plante.
Plantele obţinute din aceste culturi, vor fi monoploide şi vor fi utile pentru studiul geneticii
acestora, sau pot fi tratate chimic pentru dublarea numărului de cromozomi.
Se pune întrebarea: Care este avantajul acestei tehnici?. Teoretic, avantajul tehnicii
este acela al fixării mult mai rapide a unor recombinări produse, faţă de tehnicile de
ameliorare convenţionale. Prin tehnicile convenţionale, amelioratorii, fac încrucişări, obţin
generaţia hibridă F
1
şi apoi generaţia hibridă F
2.
La speciile pomicole, selecţia pentru
caracteristicile dorite se poate face în F
1
, respectiv după 4 ani, iar la speciile anuale în F
2
,
respectiv după 2 ani. Dar aceste selecţii nu sunt homozigote şi de aceea, la plantele anuale
143
vor fi testate mai multe generaţii, pentru fiecare generaţie fiind necesar câte un an, iar la
speciile pomicole, pentru fiecare generaţie fiind necesari 4 ani, respectiv un ciclu de
reproducţie. Prin urmare sunt necesare câteva generaţii, pentru a fixa caracteristicile dorite
în liniile obţinute.
După cum am mai spus, prin cultura de antere, gameţii recombinanţi din F
1
sunt fixaţi
imediat ce cromozomii au fost dublaţi, prin utilizarea unor substanţe precum colchicina. De
ce sunt fixate? Pentru că după dublarea cromozomilor, indivizii vor fi homozigoţi pentru
fiecare genă a genomului. Aceasta face ca selecţia liniilor cu caracteristici dorite să fie
semnificativ accelerată. Pentru a cunoaşte factorii limitativi ai culturii de antere, a fost
experimentată tehnica la multe specii de plante de cultură. Rezultate notabile, au fost
obţinute la grâu.
6.2.2.2 Poliploidia
Genomul care conţine trei sau mai multe copii ale numărului haploid de
cromozomi, este poliploid, iar fenomenul genetic se numeşte poliploidie. Ca regulă
generală, poliploidia este bine tolerată în genomul plantelor şi mai puţin în cel animal.
Înainte de a discuta în detaliu despre poliploidia la plante, (este bine să precizăm că există
două clase), facem distincţia între două clase majore de poliploizii, aceştia fiind
autopoliploizii şi alopoliploizii.
Următoarea definiţie se va baza pe descrierea cromozomilor. Vom considera două specii A
şi B.
Compoziţia cromozomală a unei specii este:
A = a
1
+ a
2
+ a
3
. . . a
n
, unde a
1
, a
2
,... etc, reprezintă cromozomii individuali şi n este
numărul haploid de cromozomi.
Compoziţia cromozomală a celei de-a doua specii, va fi:
B = b
1
+ b
2
+ b
3
. . . b
n

Autopoliploidul este un individ care are adiţionat un set de cromozomi care este identic cu
specia parentală. Astfel, compoziţia cromozomală a unui autotriploid va fi AAA, a unui
autotetraploid va fi AAAA, comparativ cu a diploidului care este AA.
Alopoliploidul, este un individ care are un set adiţional de cromozomi derivat de la o altă
specie, aceasta întâmplându-se după ce setul cromozomal s-a dublat, iar compoziţia
cromozomală va fi AABB. Dacă ambele specii au acelaşi număr de cromozomi, atunci
specia derivată ar putea fi un alotetraploid.
Un alotriploid ar putea să apară dacă un gamet normal (n) este unit cu un gamet care nu a
suferit reducţia şi atunci este 2n. Atunci, zigotul poate fi 3n. Un triploid poate de asemenea
144
să se producă, prin împerecherea unui diploid (gamet =n) cu un tetraploid (gamet = 2n),
rezultând un individ al cărui gamet este 3n.
Dificultatea apare atunci când autotriplodul încearcă să se împerecheze, deoarece se vor
produce gameţi dezechilibraţi, din cauza problemelor create de asocierea setului de
cromozomi. Astfel, descendenţii rezultaţi vor fi invariabil sterili.
Autotetraploizii apar ca urmare a dublării setului cromozomal. Aceştia pot să apară în
mod natural, prin dublarea setului, în timpul ciclului de viaţă, sau artificial, prin aplicarea
temperaturilor ridicate, sau coborâte, şi a colchicinei. Pentru că setul adiţional de
cromozomi există, la autotetraploizi poate (dar nu obligatoriu în toate cazurile), să se
petreacă o meioză normală.
În general, autotetraploizii au dimensiuni mai mari decât omologul lor diploid. Spre
exemplu, florile şi fructele lor, sunt mai mari, iar cauza pare a fi mărimea celulelor şi nu
numărul lor mai mare. Această mărime crescută, oferă o serie de avantaje comerciale. Sunt
în prezent o serie de triploizi larg cultivaţi şi comercializaţi, care includ: cartofi, banane,
pepeni verzi, soiul de măr de plăcintă originar din nordul Americii, Winesap apples. Toţi
aceşti triploizi se pot propaga asexuat.
Speciile cu grad ridicat de poliploidie sunt rare în natură cu toate acestea, unele specii
cultivate reprezintã serii ploide destul de mari, ex.: Genul Solanum, cu 2n = 24, 36, 48, 60,
72, 96, 108, 120, 132; Genul Rosa cu 2n = 14, 21, 28, 35, 42, 56; Genul Chrysantemumcu
2n = 18, 38, 45, 54, 70 şi 90 de cromozomi.
Exemple de tetraploizi cultivaţi sunt: lucerna, plantele de cafea, ananasul, soiul de măr
McIntosh. Aceştia au de asemenea fructe mari şi sunt mai viguroşi.
Compoziţia cromozomală a alopoliploizilor derivă din două specii diferite.
Organismele care prin hibridare interspecifică urmată de dublarea pe cale naturală
sau arificială a numărului de cromozomi a celor două genomuri poartă numele de
amfiploizi. În natură, se cunosc numeroase specii amfiploide, care reprezintă strămoşii cei
mai importanţi ai unor plante cultivate (Triticum aestivum2n = 42, Nicotiana tabacum 2n
= 48, Brassica napus 2n = 38 s.a.).
În funcţie de modul cum iau naştere, amfiploizii pot fi de mai multe tipuri:
– amfiploidie genomică în cazul în care la hibridare participă genomuri diferite,
astfel că, în genomul rezultat cromozomii nu se pot împerechea datorită lipsei de
homologie şi planta este sterilă;
145
– amfiploidie segmentalã: la hibridare participã genomuri parţial sau complet
omoloage ceea ce determină ca în meioză să se formeze tetravalenţi, trivalenţi şi
univalenţi, conducând la un grad ridicat de sterilitate al hibrizilor.
Dacă hibridul F
1
steril suferă o dublare a numărului de cromozomi (sub influenţa
colchicinei), el devine fertil, acest alotetraploid având comportamentul unei specii noi,
diferit faţă de părinţi, având două seturi de cromozomi care se împerechează corect în
meioză (cromozomii fiecărei specii îşi au omologii corespunzãtori în urma dublãrii
seturilor).
Pentru ameliorare, amfiploizii reprezintã forme deosebit de valoroase deoarece
manifestă stabilitate în descendenţă şi un grad ridicat de fertilitate datorită conjugării
normale în meioză. De asemenea, datorită dublării, seturilor de cromozomi, variabilitatea
fenotipică poate apărea doar prin mutaţie.
Prin natura lui amfiploidul este un hibrid, deci manifestă fenomenul heterozis prin
fixarea stării heterozigote.
Un experiment clasic care a fost iniţiat în cercetarea alopoliploizilor a fost realizat de G.
Karpechenko în 1928. El cunoştea numărul diploid de 18 cromozomi, ai verzei şi ridichei
şi a presupus că dacă va încrucişa aceste două specii, ar trebui să obţină descendenţi cu 18
cromozomi. Principalul lui obiectiv de ameliorare, a fost de a obţine noi plante care să aibă
rădăcinile de ridiche şi căpăţâna de varză. Spre dezamăgirea lui, toţi descendenţii apăreau a
fi sterili. Aceasta ne duce la deducţia că sterilitatea descendenţilor se datorează faptului că
nu a fost posibilă împerecherea între cele două seturi de cromozomi şi sinapsa şi disjuncţia
normală a cromozomilor nu este posibilă. În această situaţie, gameţii au fost nefuncţionali.
Surprinzător însă, după un timp au început să răsară unele plante din seminţele obţinute.
Aceste plante au crescut şi analiza cromozomilor a arătat că numărul de cromozomi era 36,
ceea ce însemna că aparent numărul de cromozomi se dublase. Prin urmare gameţii
balansaţi au fost generaţi, pentru că fiecare cromozom a avut un partener cu care s-a
asociat.
Acest tip de situaţie, unde poliploidul este format prin unirea unor seturi complete de
cromozomi de la două specii de plante este denumită amfidiploidie iar specia este numită
amfidiploid (de notat experimentul Karpencenko a produs plante cu rădăcinide varză şi
partea superioară de ridiche).
Poliploidia are efecte dintre cele mai semnificative asupra ameliorării plantelor
horticole, dintre care menţionăm:
146
– creşterea numărului de cromozomi în nucleu este însoţită de creşterea în
dimensiune a celulelor, a ţesuturilor şi respectiv, a organelor plantelor, uneori ducând la
fenomene de gigantism. Aceasta justifică folosirea poliploidiei în ameliorarea acelor specii
de la care se consumă în principal, diferite organe vegetative (rădăcini, tulpini, frunze,
fructe, etc.);
– poliploidia determină sporirea rezistenţei plantelor la factorii limitativi de mediu;
– creşterea numărului de cromozomi poate avea în unele cazuri efecte dăunătoare
prin mascarea unor gene recesive nefavorabile, care apar cu frecvenţã redusă, în funcţie de
gradul poliploidiei;
– poliploidia împiedică sau întârzie segregarea genetică motiv pentru care, este
indicatã ca metodă genetică de fixare a heterozisului.

TEST DE EVALUARE
1. Ce este euploidia?
Răspuns:



2. Ce este monoploidia?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Autopoliploidul este un individ ce are adiţionat un set de cromozomi care:
a. este identic cu specia parentală
b. are un set adiţional de cromozomi derivat de la o altă specie
Rezolvare:a
De rezolvat:
2. Compoziţia cromozomală a unui autotriploid este:
a. AAAA
b. AAA
c. AA
d. AABB
Rezolvare:
Euploidia este condiţia genomului în care întreg setul de cromozomi al celulelor
somatice (2n) se reduce la jumătate sau se măreşte cu un multiplu al numărului de bază
(X). Ea este de două feluri: monoploidia şi poliploidia.

147
6.3 Inducerea şi selectia autopoliploizilor prezintă importanţă deosebită pentru speciile
alogame cu numãr relativ mic de cromozomi. Cauza principală care limiteazã folosirea
autopoliploizilor la plantele autogame este sterilitatea pronunţată a plantelor datorată unor
anomalii frecvente în meioză şi dificultăţile pentru realizarea polenizării, mai ales în cazul
obţinerii triploizilor.
Pentru inducerea autopoliploizilor s-au folosit o serie de metode care sunt grupate în
funcţie de natura agentului poliploidizant în:
– metode biologice - utilizate mai ales la începutul lucrărilor de inducere a
autopoliploizilor, cum ar fi: metoda poliembrioniei sau cea a acţionării cu insecte parazite
asupra vârfurilor de creştere.
– metode fizice - cum ar fi cea a regeneraţiei, a centrifugării, a şocurilor termice sau
a iradierilor, dar care pe lângă autopoliploidie induc şi apariţia de celule aneuploide.
– metode chimice - sunt în prezent cele mai eficace şi mai utilizate. Se folosesc
două mari grupe de substanţe chimice pentru inducerea autopoliploizilor, şi anume:
substanţe din grupa paradiclorbenzenului: monoclorbenzen, monobrombenzen, orto şi meta
diclorbenzen şi alţi derivaţi halogenaţi ai benzenului şi toluenului care acţionează asupra
celulelor în diviziune, în telofază asupra plasmodierezei şi substanţe din grupa colchicinei:
izocolparadiclorbenzenului: monoclorbenzen, monobrombenzen, orto şi meta diclorbenzen
şi alţi derivaţi halogenaţi ai benzenului şi toluenului care acţionează asupra celulelor în
diviziune, în telofază asupra plasmodierezei şi substanţe din grupa colchicinei:
izocolchicina, acenaftalenul, cloroformul, derivaţii halogenaţi ai naftalenei.
După descoperirea efectului colchicinei (alcaloidul toxic extras din brânduşa de
toamnã) asupra celulelor vegetale s-a intensificat foarte mult interesul pentru producerea
de indivizi autotetraploizi. Sub influenţa colchicinei are loc inhibarea formării fusului de
diviziune ceea ce conduce la blocarea diviziunii regiunii centromerice a cromozomilor,
fără a afecta însă, la sfârşitul diviziunii clivajului longitudinal al acestora. În lipsa fusului
de diviziune cromozomii se disperseazã în toată celula, astfel încât, la sfârşitul diviziunii în
loc de douã celule fiice, rezultă o singură celulă de restituţie cu număr dublu de
cromozomi. În continuare, această celulã, în absenţa colchicinei, se va divide normal.
Prin tratarea ţesuturilor meristematice aparţinând diferitelor organe ale plantei cu
soluţie de colchicinã având concentraţii cuprinse între 0,05 – 0,1% timp de 24 – 2 ore (în
funcţie de concentraţia utilizată) se constată o hipertrofiere şi o umflare a vârfurilor de
creştere. Pentru a aprecia efectul colchicinei se determină prin metode directe (analize
citologice) pe baza numărului de metafaze poliploide, indicele de poliploidie (I
P
), care
148
trebuie să depăşeascã 60% pentru ca forma analizată să poată fi considerată poliploidă sau
prin metode indirecte prin analize macroscopice şi microscopice., aşa cum reiese din fig.5,
în care sunt văzuţi cromozomii metafazici la Lilium turbinata, în stare diploidă şi
tetraploidă.


Figura 5. Lilium turbinata 2n=30(diploid) şi 2n=60(tetraploid).
(după Ecaths.S3.amaznaws.com/…/457982126 VARIACIONES%20 NUMERICAS pdf)

În funcţie de sistemul de reproducere al speciei la care s-a indus poliploidia, după
obţinerea primei descendenţe se aplică lucrări de selecţie pedigree sau selecţie individuală
pe grupe şi selecţie individuală intraclonală intensă. Deoarece procentul de indivizi
corespunzători este redus se impune detectarea genotipurilor tetraploide care să prezinte o
meioză normală şi deci, o fertilitate corespunzătoare, precum şi toate celelalte caracteristici
urmărite în procesul de ameliorare.

6.4 Inducerea şi ameliorarea alopoliploizilor
Schematic obţinerea unui alotetraploid se prezintã astfel:

P: AA BB
(2n = 2x) (2n = 2x)
G: A B
F
1
: AB – hibrid steril
dublarea numãrului de cromozomi
AABB – amfiploid (hibrid fertil)

Dacã se continuă procesul prin hibridarea amfidiploidului cu o a treia specie CC
poate rezulta în final un amfihexaploid AABBCC.
149
Pentru multe specii cultivate genele de rezistenţă sau de importanţă economică se
găsesc amplasate în genomurile speciilor sălbatice, necultivate. Pentru transferul acestora
la speciile sau soiurile importante pentru producţie se propune obţinerea de indivizi care să
înglobeze în acelaşi genotip atât caracterele de rezistenţă, cât şi cele legate de
productivitate, calitate, etc. S-a constat deci, că aceşti indivizi pot fi obtinuţi prin hibridare
interspecificã sau intergenericã, deci obţinerea de alopoliploizi. Aceasta presupune într-o
primă etapă identificarea formelor ce vor fi utilizate pentru hibridări, forme ce trebuiesc
studiate în amănunt pentru evidenţierea caracterelor utile procesului de ameliorare, precum
şi a gradului de înrudire. Genitorii aleşi vor fi supuşi hibridării urmată apoi, de inducerea
diploidizării la hibridul F
1
(AB) prin tratarea cu colchicină sau alţi agenţi poliploidizanţi.
Indivizii amfiploizi obtinuţi (AABB) fiind fertili, vor asigura mai departe
descendenţa care va fi supusã unui proces de selecţie intensă. Selecţia are drept scop
identificarea acelor genotipuri amfiploide care prezintă meioza normală şi deci, sunt
capabile să asigure descendenţi fertili şi cu caracterele urmărite în procesul de ameliorare.
În cazul folosirii la încrucişare a unor specii îndepărtate pentru identificarea şi
selecţia formelor amfiploide se va avea în vedere efectuarea de observaţii macroscopice şi
microscopice care să confirme natura hibridă a amfiploidului şi de asemenea, se va avea în
vedere identificarea hibrizilor F
1
fertili, aceştia fiind o dovadă concretă a poliploidizării
suferite.
Formele amfiploide F
1
, trebuie sã fie recoltate şi semănate individual pentru a obţine
generaţiile F
2
şi respectiv F
3
asupra cărora se vor efectua analize de amănunt în vederea
stabilirii structurii lor genetice şi a valorii pentru ameliorare.
După analiza timp de două - trei generaţii a acestor forme amfiploide, dacă îşi menţin
constante caracteristicile pot fi folosite ca material iniţial în lucrările de ameliorare.
Astfel, liniile amfiploide pot fi:
a) supuse unor activităţi sistematice de hibridare interliniarã, urmată de selecţii ale
descendenţilor obţinuţi în vederea detectării unor linii homozigote, stabile şi uniforme;
b) folosite ca genitori în lucrările de încrucişare cu hibrizi F
1
îndepărtaţi, urmând ca
descendenţii sã fie supuşi selecţiei pentru identificarea genotipurilor valoroase;
c) folosite ca donori de gene utile pentru producţie la soiurile cultivate valoroase, dar
deficiente pentru acestea. Descendenţii obţinuţi vor fi backcrossaţi timp de mai multe
generaţii pentru a transfera doar genele ce determinã caracterele dorite. Această utilizare
înlătură caracterele nefavorabile ale amfiploidului, caractere care ar împiedica utilizarea lui
ca atare, în producţie.
150

REZUMATUL TEMEI NR. 6 (Capitol 2)

Fiecărei specii îi este caracteristic un anumit număr fix de cromozomi, denumit şi
număr de bază de cromozomi sau genom, care se notează cu X.
Numărul de cromozomi, care formează garnitura de cromozomi din celulele somatice
(2n), reprezintă o însuşire specifică relativ constantă, deoarece pot apărea schimbări în
numărul de cromozomi, ca urmare a unor tulburări în procesul diviziunilor celulare sau a
încrucişărilor îndepărtate.
Aneuploidia, este o condiţie genetică, unde unul sau mai mulţi cromozomi din setul
specific de cromozomi lipseşte sau este prezent în mai mult decât numărul normal al
copiilor. Aneuploidia reprezintă în fapt, o variaţie în numărul de cromozomi, cu o
deosebită importanţă pentru evoluţie şi pentru ameliorarea plantelor, contribuind la
obţinerea de noi surse de variabilitate. Aneuploidia poate avea câteva tipuri de manifestare
şi anume: monosomia (2n-1), monosomia dublă (2n-1-1), nulisomia (2n-2), trisomia (2n+
1),tetrasomia (2n+2), tetrasomia dublă (2n+1+1).
Originea aneuploidiei şi dezvoltarea aneuploizilor nu sunt cunoscute încă foarte
bine, dar se cunosc unele dintre cauzele apariţiei ei şi anume: nondisjuncţia cromozomilor
în meioza 1 sau meioza 2, distribuţia neechilibrată a cromozomilor în gameţi la unele
plante poliploide, mutantele asinaptice, mitozele multipolare, lipsa de asociere a
cromozomilor (asinapsa), mozaicismul genetic.
Fenomenul oligosomiei respectiv al monosomiei şi nulisomiei are rol în studiul
geneticii şi ameliorării plantelor cu privire la apartenenţa genelor la anumiţi cromozomi şi
la înlocuirea unui cromozom de la un genotip deficient în anumite caractere importante
agronomic, cu cromozomul ce conţine aceste gene, dar prezent într–un alt genotip, aceasta
în corelaţie cu studierea grupelor linkage şi a metodelor moderne de genetică moleculară .
Euploidia este starea genomului în care întreg setul de cromozomi al celulelor somatice
(2n) se reduce la jumătate sau se măreşte cu un multiplu al numărului de bază (X). Ea este
de două feluri: monoploidia şi poliploidia. Indivizii afectaţi de euploidie reprezintă
organisme care posedă un singur set de bază de cromozomi (x) – monoploizi sau
organisme care posedă mai mult decât două seturi de bazã (2x, 3x, 4x...) – poliploizi.
Sunt următoarele tipuri de manifestare a euploidiei: monoploidia (n), diploidia(2n),
triploidia(3x), tetraploidia (4x şi 4x=2n). Numărul de bazã (x) de cromozomi reprezintă
setul haploid al speciei ancestrale diploide (n = x).
151
Importanţa deosebită a indivizilor haploizi în lucrările de ameliorare rezidă din
faptul că îşi manifestă constituţia geneticã integral în fenotip, ceea ce face posibilă
efectuarea selectiei la acest nivel, eliminând indivizii care manifestã gene nefavorabile. De
asemenea, indivizii haploizi afectaţi de mutaţie (prin tratamente cu agenţi mutageni) vor
manifesta încă din prima generaţie gena mutantă, chiar dacă aceasta este recesivă.
Poliploidia are efecte dintre cele mai semnificative asupra ameliorării plantelor horticole,
dintre care menţionăm: ameliorarea acelor specii de la care se consumă în principal,
diferite organe vegetative (rădăcini, tulpini, frunze, fructe, etc.); sporirea rezistenţei
plantelor la factorii limitativi de mediu; fixarea genetică a heterozisului.
Creşterea numărului de cromozomi poate avea în unele cazuri efecte dăunătoare prin
mascarea unor gene recesive nefavorabile, care apar cu frecvenţã redusã, în funcţie de
gradul poliploidiei.
Alopoliploidia reprezintă încrucişarea între specii sau genuri diferite, urmată de
dublarea numărului de cromozomi. Organismele care prin hibridare interspecifică urmată
de dublarea pe cale naturală sau arificială a numărului de cromozomi a celor două
genomuri poartă numele de amfiploizi.
Pentru ameliorare, amfiploizii reprezintã forme deosebit de valoroase deoarece
manifestă fenomenul heterozis prin fixarea stării de heterozigoţie, stabilitate în
descendenţă şi un grad ridicat de fertilitate datorită conjugării normale în meioză. De
asemenea, datorită dublării, seturilor de cromozomi, variabilitatea fenotipică poate apărea
doar prin mutaţie.

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 6 (Capitol 2)

1. Uneori aneuploizii apar la plantele poliploide care în timpul meiozei realizează
asociaţii multiple ale cromozomilor de:
a. trivalenţi
b. tetravalenţi
c. bivalenţi
d. pentavalenţi
Rezolvare:

2. Apariţia asociaţiilor multiple de cromozomi la poliploizi determină :
a. o distribuţie neechilibratã a cromozomilor în gameţi
152
b. o distribuţie echilibrată a cromozomilor în gameţi
Rezolvare:

3. E.R. Sears a reuşit să creeze 21 de linii nulisomice la soiul de grâu Chinese Spring,
stabilind:
a. rolul genetic al cromozomilor grâului
b.rolul genetic al fiecărui cromozom al soiului Chinese spring
Rezolvare:

4. Nulisomicii cunoscuţi la grâu pot fi utilizaţi pentru a desemna genele dominante
dintr-un cromozom, aceasta realizându-se prin încrucişarea:
a. unei serii de linii nulisomice cu o linie homozigot recesivă pentru caracteristica studiată
b. unei serii de linii monosomice cu o linie homozigot recesivă pentru caracteristica
studiată
c. unei serii de linii nulisomice cu o linie recesivă pentru caracteristica studiată
Rezolvare:

5. Raportul de segregare a liniei în care se poate desemna gena dominantă este:
a. 0 : 1, respectiv 0 dominat : 1 recesiv
b. 1 : 0, respectiv 1 dominant : 0 recesiv
Rezolvare:

6. Procentul de segregare de 17 frunze purpurii : 1 frunze albe al descendenţilor
rezultaţi din încrucişarea plantelor cu frunze purpurii cu plante cu frunze albe a
speciei Euphorbia pulcherima (Poinsettia) este tipic pentru:
a. încrucişări între trisomici
b.încrucuşări între monodomici
c.încrucişări între tetrasomici
Rezolvare

7. Prin cultura de antere gameţii recombinanţi din F
1
, sunt fixaţi imediat ce
cromozomii au fost dublaţi prin utilizarea unei substanţe precum colchicina, pentru
că:
153
a.după dublarea cromozomilor indivizii dihaploidizaţi vor fi homozigoţi pentru fiecare
genă a genomului
b.după dedublarea cromozomilor indivizii devin heterozigoţi
Rezolvare:
8. Liniile de plante amfiploide pot fi folosite:
a.în activităţi de hibridare interlineară
b.ca genitori
c.ca donori de gene
d.ca soiuri noi
e.ca linii homozigote
Rezolvare:
Bibliografie selectiva
1. Ceapoiu N.,1980. Evoluţia Speciilor. Evolution of Species, Romanian Academy
Publishing .House, Bucharest, 480 pp
2. Ceapoiu N., Negulescu F., 1983. Genetica şi Ameliorarea Rezistenţei Plantelor. Disease
Resistance Genetics and Improvement of Plants, Romanian Academy Publishing
House, Bucharest, 538 pp
3. Crăciun T., Tomozei I., Coles N., Nasta A.,1978. Genetica. Genetics, Didactic and
Pedagogic Publishing House, Bucharest, 623 pp
4. Crăciun T., 1981. Genetica Plantelor Horticole. Genetics of Horticultural Plants, Ceres
Publishing House, Bucharest, 537 pp
5. Crăciun T., 1987. Geniul Genetic şi Cultura Plantelor. Genetic Genius and Plant
Breeding, Ceres Publishing House, Bucharest, 265 pp
6. Christopher Cramer, 1999. Laboratory Technology for determining Ploidy in plants
hortech ashspublicationorg/content/914,594.fullpdf
7. Doc.RN Dr Jindrich Briza Csc.PiFJY CeskeBudejovice, 2010. Cytogenetika Lekce 7_GI
pdfIM
8. Kim E Sultan, M.J.Donag, 2008. Allopoliploid speciationin Persicaria (Poligonaceae)
insights from a low – copynuclear region. Proceedings of the National Academy of
Sciences USA105:12370-12375
9. Ecaths.S3.amaznaws.com/…/457982126 VARIACIONES%20 NUMERICAS pdf
10. www.ndsu.edu/pubweb/~mcclean/plsc431/chromnumber/number7.htm -
11. http:www.agtr.gov.aninternet/publishing nsf/Content/weat.4/FILF/biologywheat.rtf

154
CAPITOLUL 3
GENETICA CARACTERISTICILOR CANTITATIVE ŞI APLICAŢII ÎN
AMELIORAREA PLANTELOR

Multe din caracteristicile agronomice şi horticole sunt controlate de gene multiple şi
atunci când se analizează moştenirea lor ereditară, apar a fi distribuite fenotipic într-o serie
continuă de clase.
Aceste tipuri ale fenotipului se definesc a fi caracteristici continue şi nu pot fi
analizate în acelaşi mod ca şi caracteristicile discontinue sau calitative.
Pentru că astfel de caracteristici continue dau valori cantitative, ele se referă adesea la
caracteristici cantitative şi aria geneticii care studiază modul lor de moştenire este numită
genetica caracteristicilor cantitative, iar ereditatea este denumită ereditatea cantitativă sau
ereditatea genelor (factorilor) multiple. Mai mult, locii care controlează aceste
caracteristici se numesc loci ai caracteristicilor cantitative sau QTL.
Majoritatea dintre cele mai importante caracteristici ale organismului, fie ale
plantelor, fie ale animalelor, au o ereditate cantitativă. Aşa sunt: cantitatea producţiei,
greutatea animalului, cantitatea de grăsime a cărnii, înălţimea pomului, lăţimea coroanei
pomului, diametrul trunchiului pomului, greutatea fructului, înălţimea fructului, diametrul
fructului. Multe dintre fenotipurile umane cum este IQ-ul, abilitatea de a învăţa, presiunea
sângelui, sunt caracteristici cantitative.
Multe dintre cercetările cu privire la modul în care se moştenesc aceste caracteristici
au fost realizate de genetiştii din agricultură, ceea ce a contribuit la atingerea unor
obiective în ameliorarea plantelor şi a animalelor.
Îmbunătăţirea caracteristicilor cantitative a fost un scop important pentru multe
programe de ameliorare a plantelor, din foarte multe ţări ale lumii, incluzând şi România.
Amelioratorii plantelor şi genetiştii specialişti în genetică moleculară îşi unesc astăzi
eforturile pentru a dezvolta teoria şi tehnicile pentru aplicarea geneticii moleculare la
identificarea QTLs.
Genetica cantitativă clasică defineşte caracteristicile cantitative în termeni ai
varianţei. Varianţa fenotipică a fost împărţită în varianţa genetică şi varianţa de
mediu.Varianţa genetică poate fi apoi împărţită în efecte aditive, de dominanţă şi
epistatice. Aceste informaţii au folosit pentru aprecierea heritabilităţii caracteristicii şi
prevederea răspunsului la selecţie, pentru caracteristica respectivă. A fost de asemenea
155
posibil să se estimeze numărul minim de gene care controlează caracteristica cantitativă
cercetată.
În genetica moleculară, prin cartarea markerilor linkaţi cu QTL se identifică
regiunile genomului care pot conţine gene implicate în expresarea unor caracteristici
cantitative.
Multe analize moleculare şi statistice ale caracteristicilor cantitative pot fi condiţia
unor noi instrumente de selecţie pentru amelioratori, dar şi ca puncte tari pentru clonarea
genelor cunoscute şi a cunoaşterii markerilor moleculari.

TEMA NR. 1 (Capitol3)
ANALIZE CONVENŢIONALE ŞI MOLECULARE A EREDITĂŢII
CARACTERISTICILOR POLIGENICE LA PLANTE

Unităţi de învăţare
 Despre studiul eredităţii caracteristicilor cantitative prin metode convenţionale şi
neconvenţionale
 Markerii care asistă selecţia pentru ameliorarea caracteristicilor cantitative ale
plantelor
 Cum se construieşte o hartă genetică
 Distanţa genetică şi funcţiile cartării markerilor genetici
 Analize QTL
Obiectivele temei
Cunoaşterea şi aprofundarea noţiunilor folosite în studiul eredităţii
caracteristicilor cantitative ale plantelor prin metode convenţionale şi neconvenţionale
Trecerea în revistă a principalelor particularităţi ale caracteristicilor
cantitative la plante, comparativ cu caracteristicile calitative
Înţelegerea unor mecanisme genetice ale eredităţii caracteristicilor cantitative
Acumularea unor cunoştinţe cu privire la ceea ce sunt markerii genetici, care
este importanţa lor în asistarea selecţiei plantelor şi care sunt metodele folosite în prezent
pentru detectarea markerilor genetici
Înţelegerea noţiunii de hartă genetică şi cunoaşterea importanţei utilizării ei în
identificarea locaţiei cromozomale care conţine genele cercetate, markerii genetici şi
QTLs, asociaţi cu caracteristici cantitative de interes ale plantelor.
156
Timpul alocat temei: 4ore
Bibliografie recomandată:
1.Viorica Bălan , 2008, Genetica Plantelor, Editura ALPHA MDN, ISBN-978-973-139
2. www.knoledgebank.irri.org/.../ Bertrand Chao Young Collard. Lesson on Marker
assisted breeding.2011

1.1. Ereditatea caracteristicilor cantitative
Mare parte dintre caracteristicile agronomice, cum sunt producţia, calitatea fructelor,
calitatea seminţelor şi unele forme ale rezistenţei la boli, sunt controlate de multiple gene,
care sunt cunoscute drept caracteristici cantitative sau poligenice, multigenice,
polifactoriale sau complexe.
Ereditatea sau moştenirea poligenică este cunoscută şi sub denumirea de ereditate sau
moştenire cantitativă sau multifactorială.
Moştenirea unei caracteristici fenotipice cantitative, sau poligenice poate fi rezultatul
interacţiunii a două sau mai multor gene şi a interacţiunii acestora cu mediul înconjurător.
Spre deosebire de caracteristicile monogenice sau calitative, caracteristicile poligenice
nu urmăresc tiparele Legilor lui Mendel.
Caracteristicile fenotipice cantitative variază continuu fiind descrise grafic printr-o
curbă clopot, denumită curba Gauss.
Moştenirea poligenică nu va urma acelaşi model ca o monohibridului simplu sau dublu,
sau a dihibridului. Moştenirea poligenică poate fi explicată prin aplicarea Legilor lui
Mendel la mulţi loci, rezultând o caracteristică care este distribuită normal.
În cazul în care “n” este numărul de loci implicat, atunci coeficienţii de expansiune a
binomului (a + b) 2n vor da frecvenţa de distribuţie a tuturor “n” recombinaţii alelice.
Pentru un “n” suficient de mare, această distribuţie binomială va începe să semene cu o
distribuţie normală.
Pentru a avea o imagine a distribuţiei fenotipice sub forma grafică a curbei Gauss, vom
lua ca exemplu distribuţia caracteristicii fenotipice “producţia de boabe de orez “ a
indivizilor din două linii de orez AA şi aa folosite în ameliorare (fig.1).

157

Figura 1. Distribuţia fenotipică a caracteristicii producţia de boabe de orez la liniile
AA şi aa. După Gary Atlin,Canada , International Rice Research Institute
(http:/www.knowledgy et bank.irri.org/rice breeding )

Media producţiei liniei AA este 3100 ± s.e.m
Media producţiei liniei aa este 2900 ± s.e.m
Genetica cantitativă clasică defineşte caracteristicile cantitative în termeni ai
varianţei. Varianţa fenotipică a fost împărţită în varianţa genetică şi varianţa de mediu.
Varianţa genetică poate fi apoi împărţită în efecte aditive, de dominanţă şi epistatice.
Aceste informaţii au folosit pentru aprecierea heritabilităţii caracteristicii şi prevederea
răspunsului caracteristicii la selecţie. A fost de asemenea posibil să se estimeze numărul
minim de gene care controlează această caracteristică.
Spre exemplu, pe baza experimentelor efectuate de Viorica Bălan şi colaboratorii la
cais, în România, s-a determinat varianţa totală, varianţa de mediu, varianţa genetică şi
heritabilitatea caracteristicilor cantitative: înălţimea pomului, înălţimea coroanei, diametrul
mare al coroanei şi diametrul mic al coroanei. Scopul experimentelor a fost dezvoltarea
teoretică şi practică a unor metode de selecţie timpurie, în faza juvenilă a pomilor de cais
cu talie mică, dar purtători ai genelor productivităţii, cu mult timp înainte de plantarea în
parcele pentru testarea productivităţii şi calităţii fructelor (Bălan V., 1991, 1999). În
exteriorizarea fenotipică a caracteristicii înălţimea pomului, varianţa genetică V
G
a
reprezentat între 43% şi 49%, iar varianţa de mediuV
E
între 51% şi 57%, cu o pondere ceva
mai mare, din varianţa totală V
P.
Heritabilitatea în sens larg h
2
, a caracteristicii înălţimea pomului a fost între 0,43 şi
0,49, reflectând proporţia în care descendenţii hibrizi moştenesc talia genitorilor după cum
reiese din tabelul de mai jos.


158

Heritabilitatea caracteristicii înălţimea pomului la cais
Familia hibridă
Nr.
descen
denţi
V
P
M V
E
m/% V
G
m/% H
2
♀Comandorx♂Excelsior 15 1.91 1,01/53 0,91/47 0,48
♀Excelsiorx♂Comandor 18 2,05 1,06/52 0,99/48 0,48
♀Comandor x♂Dacia 22 3,43 1,73/51 1,70/49 0,49
♀Comandorx♂77.3.52BV 12 1,66 0,94/57 0,72/43 0,43
♀Excelsiorx♂Goldrich 50 1,91 1,0/53 0,91/47 0,48

Evidenţierea în proporţie de 30-50% a descendenţilor hibrizi cu talie scundă,
menţinerea acestei caracteristici pe măsură ce au parcurs ciclul ontogenetic de
creştere şi dezvoltare (anul II-VIII), valoarea destul de ridicată a varianţei
geneticeV
G
, a înlesnit alegerea după fenotip, a elitelor de cais cu talie mai mică decât
a părinţilor.
Varianţa genetică V
G
pentru înălţimea coroanei, diametrul mare al coroanei şi
diametrul mic al coroanei, a fost mai mică decât varianţa de mediuV
E,
în toate familiile
hibride studiate, reprezentând minim 28% şi maxim 48% din varianţa totală.
Valoarea de ameliorare a caracteristicilor înălţimea coroanei, diametrul mare al
coroanei şi diametrul mic al coroanei, poate fi prevăzută în proporţie de 21-47%,
heritabilitatea în sens larg h
2
fiind cuprinsă între 0,27-0,47 pentru înălţimea coroanei, 0,21-
0,40 pentru diametrul mare al coroanei şi 0,25-0,33 pentru diametrul mic al coroanei.
În genetica moleculară, cartarea markerilor linkaţi cu QTLs identifică regiunile
genomului care pot conţine gene implicate în expresarea unor caracteristici cantitative. Dar
cum poate fi codificată funcţia acestor gene? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie
să considerăm producţia ca şi caracteristică. Ce tip de gene calitative (gene, moştenite ca
simpli factori genetici) pot fi implicaţi în expresarea producţiei? Prima posibilitate pentru
aprecierea capacităţii normale de producţie este meioza. De aceea, orice genă implicată în
formarea gametului poate fi considerată QTL.
Unele gene implicate în biosinteza proteinelor sau a carbohidraţilor pot afecta în final
producţia şi pot fi considerate QTLs.
159
După cum am spus mai sus, fiecare marker asociat cu QTL, este evaluat pentru o
parte a varianţei genetice.
O importantă întrebare care se pune acum este dacă pot fi cartate genele cunoscute ca
şi cum ar fi QTLs.
Beavis şi colab. (1991, TAG 83:141-145), au analizat patru populaţii de porumb şi au
găsit markeri moleculari linkaţi cu înălţimea plantelor. Nici un marker nu a fost însă
consistent asociat ca un QTL cu înălţimea plantei, în cele patru populaţii.
Autorii au fost capabili să demonstreze că numărul QTLs identificat la cartarea
markerilor moleculari în regiunile care conţin gene cunoscute ar avea efecte calitative
asupra înălţimii plantelor. Spre exemplu, în cromozomul 9 gena d3 este aşezată la 10 cM
de QTLs pentru înălţimea plantelor.
Întrebarea care se ridică acum, este dacă şi gena d3 este QTLs. Poate fi posibil pentru
că ce este actual măsurat, este markerul linkat cu această genă.
Analizele statistice ale caracteristicilor cantitative sunt condiţia furnizării de
informaţii valoroase pentru amelioratorii de plante. Multe analize moleculare şi statistice
ale caracteristicilor cantitative pot fi condiţia unor noi instrumente de selecţie pentru
amelioratori, dar pot fi considerate şi ca puncte tari pentru clonarea unor gene. Aceste
obiective nu vor putea fi însă realizate fără markeri moleculari.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt interacţiunile care influenţează moştenirea unor caracteristici fenotipice
cantitative sau poligenice?
Răspuns:



2. Cum variază caracteristicile fenotipice cantitative?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Varianţa genetică include următoarele efecte:
a. aditive
Moştenirea unei caracteristici fenotipice cantitative, sau poligenice poate fi rezultatul
interacţiunii a două sau a mai multor gene şi a interacţiunii acestora cu mediul
înconjurător.

160
b. de dominanţă
c. epistatice
d. aditive, de dominanţă şi epistatice
Rezolvare: e
De rezolvat:
2. În genetica moleculară, cartarea markerilor linkaţi cu QTLs identifică:
a. regiunile genomului care pot conţine gene implicate în expresarea unor caracteristici
cantitative
b. regiunile genomului care pot conţine gene implicate în expresarea unor caracteristici
calitative
Rezolvare:

1.2 Cartarea locilor caracteristicilor cantitative (QTL) şi markeri care asistă selecţia
pentru ameliorarea producţiei plantelor
Îmbunătăţirea caracteristicilor cantitative a fost un scop important pentru multe
programe de ameliorare a plantelor. Amelioratorii au încrucişat doi părinţi şi au aplicat
selecţia până la generaţia avansată compusă din cele mai bune fenotipuri pentru
caracteristicile cantitative dorite. Aceste linii vor fi angajate într-o serie de teste de
replicare şi vor fi evaluate în scopul păstrării celor mai bune linii ale cultivarului. Se
presupune că aceste linii care s-au reprodus şi s-au comportat cel mai bine în aceste teste,
au în genom cea mai favorabilă combinaţie de alele pentru expresarea acestor
caracteristici.
Dar, realizarea programelor de ameliorare bazate doar pe metode convenţionale, cer
totuşi mult efort, pământ şi bani. De aceea amelioratorii plantelor sunt interesaţi să
identifice cele mai promiţătoare linii cât mai timpuriu cu putinţă, astfel ca să conţină alele
QTLs, care să contribuie la îmbunătăţirea caracteristicilor prin selecţie şi noile soiuri să
ajungă cât mai curând pe piaţă. Amelioratorii plantelor şi genetiştii, specialişti în biologie
moleculară, protecţia plantelor şi biochimiştii îşi unesc astăzi eforturile, pentru a dezvolta
teoria şi tehnicile de genetică moleculară în scopul identificării QTLs.
Regiunile din genomuri care conţin gene asociate cu caracteristici cantitative particulare
sunt cunoscute sub denumirea de loci ai caracteristicilor cantitative (QTLs). Identificarea
QTLs care este bazată numai pe evaluarea convenţională fenotipică, nu este posibilă. O
majoră oportunitate pentru selecţia QTLs a fost creată prin dezvoltarea tehnicilor pentru
evidenţierea markerilor ADN sau moleculari după anul 1980.
161
Una dintre cele mai importante realizări a folosirii markerilor ADN în agricultură, a
fost construcţia hărţilor linkage pentru diferite specii de plante de cultură. Hărţile linkage
sunt folosite pentru identificarea regiunilor cromozomale care conţin gene ce controlează
caracteristici monogenice şi caracteristici cantitative folosind analize QTLs (Mohanetal,
1997). Procesul construirii hărţii genetice şi al analizelor QTL, pentru a identifica regiunile
din genom asociate cu caracteristici cantitative, este cunoscut sub denumirea de cartare
QTL, sau cartare genetică, a genelor sau a genomului (McCouch & Doerge, 1995; Mohan
et al., 1997; Paterson, 1996 a, b).
Markerii ADN care sunt strâns linkaţi cu gene importante pentru caracteristicile
dorite, numite gene marker, pot fi folosite ca instrumente moleculare pentru markerii care
asistă selecţia (MAS), în ameliorarea plantelor (Ribaut & Hoisington, 1998). MAS, implică
prezenţa/absenţa markerilor ca suplinitori, pentru a asista în selecţia fenotipică, ceea ce o
face mult mai eficientă, mai sigură şi cu costuri comparabile cu multe dintre metodologiile
convenţionale aplicate în ameliorarea plantelor.
Markerii ADN sunt larg acceptaţi ca instrumente valoroase pentru îmbunătăţirea
producţiei la orez (Mackilletal, 1999; McCouch & Doerge 1995; Sanfordetal, 2001), la
grâu (Eaglesetal, 2001; Koebner & Summers, 2003), la porumb (Stuberetal,1999;
Tuberosaeta, 2003), la orz (Thomas, 2003; Williams, 2003), la cartof şi alte plante cu
tuberculi (Barone, 2004; Fregene et al., 2001; Gebhardt& Valkonen, 2001), la legume cu
păstăi (Kelly et al., 2003; Muehlbauer et al., 1994; Svetleva et al., 2003; Weeden et al.,
1994), plante cu seminţe pentru ulei (Snowdon & Friedt, 2004), specii de plante din
horticultură, (Baird et al., 1996, 1997; Mehlenbacher, 1995) şi specii pentru păşuni şi
nutreţuri (Jahufer et al., 2002).
1.2.1 Markeri genetici care asistă selecţia plantelor
1.2.1.1 Ce sunt markerii genetici?
Markerii genetici reprezintă diferenţele genetice între organisme individuale sau
între specii. Markerii genetici nu reprezintă ele însele gene ţintă, dar joacă rolul de
indicatori sau de marcaje. Markerii genetici care sunt localizaţi în proxima apropiere a
genelor (strâns linkaţi) care fac obiectul studiului, se vor numi gene marker sau
indicatoare. Aceşti markeri, nu exprimă fenotipic caracteristicile studiate, ei doar fiind
linkaţi cu genele care controlează caracteristicile respective. Fiecare marker genetic ocupă
o poziţie genomică specifică în cromozomi (asemănător genelor), denumite loci (singular
locus). Sunt trei tipuri majore de markeri genetici:
162
1. Markeri morfologici (sau clasici, sau vizibili), care sunt ei înşişi caracteristici sau
însuşiri fenotipice.
2. Markeri biochimici, care includ variante alelice ale enzimelor, numite izozime.
3. Markeri ADN sau moleculari, care relevă situri ale variaţiei ADN (Jones et al., 1997;
Winter &Kahl, 1995)
Markerii morfologici sunt în mod curent caracteristici fenotipice vizibile, din care
exemplificăm: culoarea florilor, forma seminţei, habitusul plantei, pigmentaţia fructului.
Markerii izozimici sunt diferite enzime detectate prin electroforeză, iar benzile izozimice
sunt colorate specific (B.C.Y. Collard, M.Z.Z. Jahufer, JB Brouwer, E.C.K. Pang, 2005).
Deşi au dezavantajul de a fi limitaţi ca număr şi sunt influenţaţi de factorii de mediu şi ai
stadiilor dezvoltării plantelor, markerii morfologici şi biochimici sunt utili amelioratorilor
de plante (Eagles et al, 2001; Weeden et al, 1994). Markerii ADN, sunt cei mai larg
folosiţi, aceasta datorându-se în principal abundenţei lor. Ei provin din diferite clase ale
mutaţiilor ADN, cum sunt: mutaţiile de substituţie, inserţiile sau deleţiile, erorile în
replicare ale ADN ( Paterson, 1996). Markerii sunt selectiv neutri, pentru că în mod curent
nu sunt localizaţi în regiuni codificate ale ADN. Markerii ADN, nu sunt afectaţi de
condiţiile de mediu şi nici de cei de creştere şi dezvoltare (Bairdetal,1997; Henry, 1997;
Jahufer, 2003; Weising et.al., 1995). După metodele de detecţie, markerii ADN, se pot
divide în trei clase, (Guptael, 1999; Jones et al, 1997; Winter& Kahl, 1995, citaţi de
M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer & E.C.K. Pang, 2005) astfel:
1. Hibridizare
2. PCR
3. Secvenţializarea ADN
Markerii ADN, pot să evidenţieze diferenţe genetice, care pot fi vizualizate prin
gel-electroforeză sau prin colorare cu etidium bromid sau cu argint, sau detectaţi radioactiv
sau colorimetric. Markerii care relevă diferenţe între indivizii aceleiaşi specii sau din specii
diferite, se numesc markeri polimorfici, (fig. 2 şi 3) în timp ce markerii care nu
discriminează după genotip se numesc monomorfici. În fig.2, este reprezentată
Diagrama.după BCY Collard, M.Z.Z. Jahufer J.B. Brouwer& E.C.K. Pang 2005. Această
diagramă reprezintă în mod ipotetic markeri ADN ai genotipurilor A,B,C şi D. Markerii
polimorfici, sunt indicaţi prin linii.
Explicaţia digramei:
a) Exemplu al markerilor SSR: Markerii polimorfici relevă mărimea diferenţelor pentru
alelele markeri a patru genotipuri şi reprezintă un singur locus genetic.
163
b) Exemple ale markerilor generaţi prin tehnica RAPD. De notat că aceşti markeri pot
exista sau nu.



Figura 2. Diagrama ipotetică a markerilor genotipurilor A,B,C,D.
(http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com)











Figura 3. Markeri polimorfici la două linii de orez
(http:www.training.irri.org;www.knoledgebank

Mărimea acestor markeri este estimată prin greutatea moleculară (MW/GM) a
perechilor de baze (bp) care îi formează. Pentru ambii markeri polimorfici sunt doar două
alele marker diferite. Markerii polimorfici pot fi de asemenea descrişi ca şi codominanţi
sau dominanţi. Markerii codominanţi indică diferenţe în mărime, în timp ce markerii
dominanţi sunt prezenţi sau absenţi. Putem spune că diferitele forme ale markerilor ADN
164
(diferite mărimi ale benzilor de gel), sunt numite markeri alele. Markerii codominanţi pot
avea diferite alele, în timp ce markerii dominanţi au doar două alele.


TEST DE EVALUARE

1. Ce reprezintă markerii genetici?
Răspuns:


2. Cum se numesc markerii care relevă diferenţe între indivizii aceleiaşi specii sau din
specii diferite?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Markerii ADN provin din diferite clase ale mutaţiilor ADN, cum sunt:
a. mutaţiile de substituţie
b. inserţiile sau deleţiile
c. erorile în replicare ale ADN
d. nereplicarea ADN
Rezolvare: a,b,c
De rezolvat:
2. Markerii polimorfici pot fi:
a. codominanţi
b. dominanţi
c. recesivi
Rezolvare:

1.2.1.2 Construcţia hărţii genetice
a.Ce este harta genetică?
Harta genetică ne poare duce cu gândul la harta rutieră a cromozomilor care se
realizează pe baza recombinărilor diferiţilor părinţi (Paterson, 1996). Harta genetică indică
poziţia şi distanţa genetică relativă între markeri de-a lungul cromozomului, care este
Markerii genetici repezintă diferenţele genetice între organisme individuale sau între
specii
165
asemănătoare cu semnele rutiere sau pietrele kilometrice de pe traseu (B.C.Y. Collard,
M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer& E.C.K. Pang, 2005). Pe baza informaţiilor din literatura de
specialitate vom defini harta genetică ca fiind acea înscriere grafică a rezultatelor cartării,
care se realizează pe baza recombinărilor diferiţilor părinţi.
Cea mai importantă utilizare a hărţilor linkage, este aceea de a identifica locaţia
cromozomală care conţine genele cercetate şi markeri QTLs asociate cu caracteristici de
interes. Aceste hărţi genetice sau QTLs, au la bază principiul că genele şi markerii segregă,
prin recombinările cromozomului, sau crossingovere, în timpul meiozei, astfel că pot fi
depistate prin analizarea descendenţilor. Genele sau markerii care sunt strâns linkaţi se vor
transmite împreună.

TEST DE EVALUARE
1. Ce este harta genetică?
Răspuns:


2. Ce indică harta genetică?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Hărţile genetice sau QTLs, au la bază principiul:
a. genele şi markerii segregă, prin recombinările cromozomului, sau crossingovere, în
timpul meiozei
b. genele segregă prin recombinările cromozomului în timpul mitozei
c. genele şi markerii segregă
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Genele şi markerii de interes pot fi depistate prin:
a. analiza părinţilor
b. analiza descendenţilor
Rezolvare:


Harta genetică reprezintă înscrierea grafică a rezultatelor cartării, care se realizează pe
baza recombinărilor diferiţilor părinţi

166
b. Comparaţii între markerii (A) codominanţi şi (B) dominanţi.
Markerii codominanţi pot discrimina în homozigoţi şi heterozigoţi, în timp ce
markerii dominanţi nu pot discrimina. Genotiparea a doi loci marker (A şi B) este
reprezentată în gel-diagrama din figura 4, atât pentru părinţi cât şi pentru descendenţi. În
populaţia segregantă există un amestec al genotipurilor parentale şi recombinanţi.
Frecvenţa genotipurilor recombinante pot fi utilizate pentru a calcula fracţia de
recombinare, care poate fi folosită pentru a deduce distanţa genetică dintre markeri. Prin
analiza segregării markerilor, poate fi determinată distanţa relativă dintre markeri,
frecvenţa recombinanţilor dintre doi markeri, cât de apropiaţi sunt în cromozom
(conversia, frecvenţa ridicată a recombinanţilor între markeri, următoarea distanţă la care
vor fi situaţi în cromozom).








Figura 4.Gel-diagrama genotipării markerilor A şi B la părinţii P1, P2 şi descendenţii
F1; http://www.mendely.com/inter ; http://wwwspringelink.com

Markerii care au frecvenţa recombinării de 50%, sunt acceptaţi ca nelinkaţi şi
aşezaţi la distanţă mare în acelaşi cromozom sau în cromozomi diferiţi.
Funcţiunile hărţii genetice sunt acelea de a converti fracţiile recombinărilor, sau raporturile
de segregare, în unităţi de hartă, care după cum ne este cunoscut se numesc centi-Morgani
(cM). Harta linkage se construieşte pe baza rezultatelor a multor analize ale markerilor
segreganţi. În construcţia hărţii se parcurg trei paşi importanţi şi anume: 1). realizarea
hărţii populaţiilor, 2). identificarea polimorfismului şi 3). analize ale markerilor moleculari.
1). Realizarea hărţii populaţiilor
Pentru construcţia hărţii linkage, sunt necesare populaţii de plante segregante,
rezultate prin reproducere sexuată. Părinţii selectaţi pentru harta populaţiilor de plante, vor
diferi prin una sau mai multe caracteristici de interes. Pentru acurateţea rezultatelor,
numărul de indivizi într-o populaţie trebuie să fie de 50 – 250.
167
Dacă harta va fi folosită pentru studiul QTLs, ceea ce se întâmplă în mod curent,
atunci, trebuie adunate foarte multe date cu privire la caracteristicile fenotipice, înainte de
realizarea hărţii QTLs.
În general la speciile de plante care rezultă prin autopolenizare, harta se construieşte
folosind ambii părinţi homozigoţi. Multe dintre plantele folosite în polenizări, sunt
poliploide, ceea ce trebuie luat în seamă, deoarece multe dintre ele nu suportă
autopolenizarea sau încrucişarea în cadrul familei (inbreed), ceea ce complică construirea
hărţii.
Pentru harta populaţiilor, se folosesc plante rezultate din încrucişările între părinţi
heterozigoţi sau haploizi, sau homozigoţi (Wu et al., 1992). Spre exemplu, din încrucişările
făcute în cadrul speciilor de trifoi alb (Trifolium repens L.) şi reigras (Lolium perene L.),
au rezultat descendenţi F1, pentru care a fost realizată cu succes, harta populaţiilor.
Populaţiile respective au fost obţinute prin încrucişarea perechilor de plante heterozigote
distincte prin diferite şi importante caracteristici, asociate cu persistenţa sau viabilitatea
plantelor (durata culturii) şi producţa de seminţe (Barrett et al., 2004; Forster et al., 2000).
Mai multe populaţii din specii diferite de plante, pot fi folosite pentru cartare, fiecare dintre
tipurile de populaţii având şi avantaje şi dezavantaje (McCouch & Doerge, 1995; Paterson,
1996a) (fig. 5). Populaţiile F2 descendente din hibrizii F1 şi populaţiile backross (BC),
descinse din încrucişarea unui hibrid F1 cu unul dintre părinţi sunt tipuri simplu de cartat şi
cer un timp scurt pentru aceasta. Încrucişările în cadrul familiilor F2, (inbreeding), permit
construcţia hărţilor liniilor recombinanţilor inbreed (RI), care constau dintr-o serie de linii
homozigote, fiecare conţinând o unică combinaţie a secvenţelor cromozomale provenită de
la părinţii originali. Există însă şi un dezavantaj al folosirii acestei metode, care este timpul
îndelungat pentru obţinerea recombinanţilor RI, deoarece sunt necesare şase şi chiar opt
generaţii. Dublu haploizii (DH), pot fi produşi prin regenerarea plantelor haploide la care
au fost dublaţi cromozomii din grăunciorii de polen. De reţinut, că producerea populaţiilor
de dublu haploizi (DH), este posibilă doar la speciile pretabile pentru culturi de ţesuturi
(exemplu: cereale (orezul, orzul, grâul), diferite specii horticole). Majorul avantaj al
populaţiilor RI şi DH, este acela că se produc homozigoţi care se pot multiplica şi
reproduce fără a surveni modificări genetice, aceasta făcând posibilă replicarea indivizilor
din populaţiile respective.



168
TEST DE EVALUARE

1. Cum pot discrimina markerii codominanţi şi dominanţi?


2. Pentru ce foloseşte cunoaşterea frecvenţei genotipurilor recombinante?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Sunt acceptaţi ca nelinkaţi :
a. markerii care au frecvenţa recombinării de 50%
b. markerii care sunt aşezaţi în cromozomi diferiţi
c. markerii care au frecvenţa recombinării de 50% şi sunt aşezaţi în cromozomi diferiţi sau
în acelaşi cromozom la distanţă mare.
Rezolvare: c

De rezolvat:
2. Pentru construcţia hărţii linkage, sunt necesare populaţii de plante segregante
a. rezultate prin reproducere sexuată
b. rezultate prin reproducere vegetativă
c. compuse din 50-250 de idivizi rezultaţi prin reproducere sexuată
Rezolvare:











Markerii codominanţi pot discrimina în homozigoţi şi heterozigoţi, în timp ce
markerii dominanţi nu pot discrimina.
169












Figura 5 Diagrama principalelor tipuri de cartare a populaţiilor pentru specii
autopolenizate , experimente din diferite locaţii şi ani.4 http://www.mendely.com/inter
;http://wwwspringelink.com

Diagrama indică crossingover, sau procese genetice care se petrec în timpul
meiozei. Gameţii care se produc după meioză sunt fie parentali (P), fie recombinanţi (R).
Distanţa mică dintre doi markeri reduce şansa recombinărilor care se pot petrece între doi
markeri. Prin urmare, recombinările între markerii G şi H, se vor petrece cu mai mare
frecvenţă, decât recombinările între E şi F. Aceasta se poate observa în harta populaţiei
segregante. Prin analizarea tuturor recombinanţilor din populaţii, se poate determina dacă
markerii E şi F, sunt mai apropiaţi în comparaţie cu G şi H (Mohan et al., 1997).
Putem spune că populaţiile RI şi DH, reprezintă resurse permanente pentru cartarea QTL.
Mai mult, seminţe sau material biologic din indivizii liniilor RI sau DH, pot fi transferate
între diferite laboratoare pentru analize linkage suplimentare şi adăugarea de noi markeri la
harta existentă, ceea ce asigură că toţi colaboratorii au examinat un material biologic
identic.
2). Identificarea polimorfismului
Al doilea pas în construcţia hărţii genetice este identificarea markerilor ADN,
(markeri polimorfici) care scot în evidenţă diferenţe între părinţi. În general, speciile care
se reproduc prin polenizare încrucişată, au un nivel mai ridicat al polimorfismului ADN, în
comparaţie cu speciile care suportă hibridarea apropiată, în cadrul familiei. Pentru cartarea
speciilor inbreed, este necesară selecţia părinţilor care au un grad de rudenie îndepărtat.
170
În multe cazuri, părinţii care sunt înzestraţi cu un polimorfism corespunzător, sunt selectaţi
în baza nivelului diversităţii diferenţelor între părinţi. (Anderson et al., 1993; Collard et al.,
2003; Joshi & Nguyen, 1993; Yu & Nguyen, 1994).
Alegerea markerilor ADN folosiţi pentru cartare pot depinde de disponibilitatea markerilor
de a fi caracterizaţi sau de specificitatea markerilor particulari pentru speciile studiate.

Figura 6. Exemple de cernere (selecţie) a markerilor genetici
(http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com)

Odată ce markerii au fost identificaţi, ei trebuie cernuţi (selectaţi), de la un capăt la celălalt
al întregii populaţii cartate, incluzănd părinţii şi F1, dacă este posibil. Această operaţiune
este cunoscută ca “genotipare a markerilor populaţiei”. De aceea, ADN trebuie extras din
fiecare individ al populaţiei de la care sunt aleşi markerii moleculari. Exemple de markeri
ADN cernuţi (selectaţi) sunt prezentate în figura 6.
Raportul de segregare aşteptat este prezentat în tabelul 1 şi figura 7.

Tabel 1. Raportul de segregare aşteptat pentru markerii codominanţi şi dominanţi în
diferite tipuri de populaţii
Tipul populaţiei Markeri codominanţi Markeri dominanţi
F2 1:2:1(AA,Aa,aa) 3:1(B_, bb)
Backross 1:1(Cc:cc) 1:1(Dd:dd)
Recombinaţi în cadrul familiei(RI),
sau dublu haploizi(DH)
1:1(EE:ee) 1:1(FF:ff)

171
În figura 7, gel fotografia ipotetică, reprezintă segregarea markerilor codominanţi (partea
stângă), şi a markerilor dominanţi (partea dreaptă), pentru cartarea tipică a populaţiilor.
Markerii codominanţi, indică genotipul complet al plantelor. De notat că markerii
dominanţi nu pot diferenţia între genotipul heterozigot şi genotipul populaţiei F2. Raportul
de segregare al markerilor, poate fi înţeles prin folosirea pătratului Punnet, pentru a obţine
testul chi squar al genotipurilor populaţiilor. În general, markerii vor segrega în raport
Mendelian, astfel că acesta poate fi calculat (Sayed et al., 2002; Xu et al.,1997). În unele
specii poliploide, cum este trestia de zahăr, identificarea markerilor polimorfici, este mai
complicată (Ripol et al,1999). Cartarea plantelor diploide, înrudite cu speciile poliploide,
poate fi un mare beneficiu pentru dezvoltarea cartării markerilor la poliploizi, cu toate că
nu există plante diploide înrudite pentru toate speciile poliploide (Ripol et al.,1999; Wu et
al., 1992). Metoda generală pentru cartarea speciilor poliploide este bazată pe utilizarea
unei singure doze a fragmentelor de restricţie (Wu et al., 1992).













Figura 7. Fotografia gel ipotetică care reprezintă segregarea markerilor codominanţi
şi dominanţi; http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com

TEST DE EVALUARE
1. Care sunt condiţiile în care se pot alege markerii ADN?
Răspuns:



Disponibilitatea markerilor de a fi caracterizaţi şi specificitatea lor pentru speciile studiate
sunt condiţiile în care se pot alege markerii ADN.
172
2. Sub ce denumire este cunoscută operaţiunea de cernere a markerilor ADN
identificaţi?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. ADN trebuie extras din:
a. diferiţi indivizi
b. unii dintre indivizii populaţiei
c. fiecare individ al populaţiei de la care se vor alege markerii moleculari
Rezolvare: c
De rezolvat
2. Markerii dominanţi:
a. indică genotipul complet al plantelor
b. nu pot diferenţia între genotipul heterozigot şi genotipul populaţiei F2.
Rezolvare:

3). Analiza markerilor moleculari
Ultimul pas în construirea hărţii populaţiilor, respectiv a hărţii linkage, implică codificarea
datelor pentru fiecare marker ADN al fiecărui individ din populaţia studiată şi analizarea
grupelor linkage folosind programe computerizate. Linkage între doi markeri este în mod
curent calculat, folosind raportul distanţelor, acest raport fiind numit logaritmul distanţelor,
valori LOD, sau scor LOD. Dacă valoarea LOD este>3, atunci se porneşte la construirea
hărţii linkage, pentru că această valoare de 3, indică linkage de 1000 de ori mai mult, decât
sub această valoare.
Valorile LOD, pot fi mai scăzute, pentru a detecta nivelul linkage, sau pentru a plasa
markeri suplimentari, în interiorul hărţilor care sunt construite cu valori ridicate LOD. În
mod obişnuit, programele software includ MAP –markeri /EXP (Lander et al., 1987;
Lincoln et al., 1993), Map Manager QTX (Manly et al., 2001), Join Map (Stam, 1993) şi
sunt accesibile liber pe internet.
Construcţia hărţii linkage bazată pe populaţii mici de recombinanţi inbreed (20 de
indivizi), este prezentată în figura 8. Primul părinte P1, este înregistrat A, iar părintele P2,
este înregistrat B. Codificarea markerilor variază în dependenţă de tipul populaţiilor
173
folosite. Harta linkage a fost construită folosind Map Manager QTX (Manly et al., 2001),
utililizând funcţia cartării Haldane.


Figura 8. Construcţia hărţii linkage bazată pe populaţii inbreed mici (20 indivizi);
http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com

Markerii linkage sunt grupaţi împreună în grupuri linkage, care reprezintă segmente
cromozomale sau cromozomi întregi. Prin analogia cu harta rutieră, grupurile linkage
reprezintă semne sau marcaje. În acest tip de populaţii, mai mici, există o oarecare
dificultate în asocierea markerilor cu un număr redus de grupuri linkage detectate,
deoarece aceşti markeri nu sunt polimorfici.
Harta linkage cadru ideală, este aceea în care distanţele markerilor sunt egale faţă
de următorul QTL şi sunt prezenţi markerii ancoraţi, astfel că ei pot fi folosiţi pentru a
compara regiunile cartate. Pentru construirea hărţii linkage ideale, sunt necesari 50 de
indivizi.

174
4). Distanţa genetică şi funcţiile cartării
Importanţa distanţei între gene şi markeri a fost discutată anterior. Cea mai mare
şansă a recombinărilor se datorează meiozei. Distanţa genetică de-a lungul hărţii linkage
este măsurată în termeni ai frecvenţei recombinanţilor între markerii genetici
(Paterson,1996). Funcţiile cartării cer convertirea fracţiilor de recombinări în centi
Morgani (cM), deoarece frecvenţa recombinanţilor şi frecvenţa crossingoverelor nu este
lineară (Hartl& Jones,2001; Kearsey & Pooni, 1996). Când distanţele genetice sunt mici
<10 cM, atunci aceste distanţe sunt egale cu frecvenţa recombinanţilor. Totuşi, această
relaţie nu poate fi aplicată pentru distanţe de hartă mai mari de 10 cM (Hartl & Jones,
2001). Două dintre cele mai comune funcţii ale hărţii, sunt: a). funcţia Kosambi, care
admite că evenimentele de recombinare influenţează existenţa evenimentelor adiacente ale
recombinării şi b). funcţia cartării Haldan, care nu admite interferenţe între evenimentele
crossingover (Hartl & Jones, 2001; Kearsey & Pooni, 1996). Trebuie reţinut că distanţa
genetică, în harta linkage, nu este egală cu distanţa între markerii genetici, dar depinde de
mărimea genomului speciei plantei (Paterson, 1996). Pe deasupra, relaţia între distanţa
genetică şi cea fizică variază de-a lungul cromozomului (Kunzel et al., 2000;
Tanksleyetal.,1992;Young,1994). Spre exemplu, există recombinanţi ”hot spot”-zone
fierbinţi şi “cold spot”-zone reci, în care recombinările se petrec cu frecvenţă mai mare sau
mai mică (Faris et al., 2000; Ma et al., 2001; Yao et al., 2002).

TEST DE EVALUARE
1. Ce indică valoarea LOD >3?
Răspuns:


2. Care este relaţia între frecvenţa recombinanţilor şi frecvenţa crossingoverelor?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Distanţele genetice sunt egale cu frecvenţa recombinărilor atunci când:
a. distanţele genetice sunt < 10 cM
b. distanţele genetice sunt egale cu 10 cM
c. distanţele genetice sunt >10 cM
Valoarea LOD >3 indică linkage între doi markeri moleculari.
175
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Distanţa genetică în harta linkage, sau harta populaţiilor:
a. este egală cu distanţa între markerii genetici
b. nu este egală cu distanţa între markerii genetici
c. depinde de mărimea genomului speciei plantei studiate
Rezolvare:

1.2.1.3 Analize QTL
a.Principii ale analizelor QTL
Identificarea genelor QTL în genomul plantelor este asemănător proverbialului “găsirea
acului în carul cu fân”. Cu toate acestea, analizele QTL pot fi folosite pentru a împărţi
carul cu fân în grămezi mici, urmând apoi studierea atentă a acestora.
În termeni simpli, analizele QTL se bazează pe principiul detectării asocierii între fenotip
şi genotipul markerilor. Markerii sunt folosiţi pentru a diviza harta populaţiilor în diferite
grupuri genotipice bazate pe prezenţa sau absenţa locilor markerilor particulari şi apoi,
determinarea diferenţelor, (dacă ele există), între diferitele grupuri, cu privire la
caracteristicile care pot fi măsurate (Tanksley, 1993; Young, 1996).
Diferenţe semnificative între mediile valorilor caracteristicilor fenotipice ale grupurilor
(altele decât 2 şi 3), apar în funcţie de sistemul de markeri şi de tipul populaţiei, indicând
locusul markerului care poate fi utilizat la divizarea hărţii populaţiei, el fiind linkat de QTL
ce controlează caracteristica cercetată (fig.9).










Figura 9 Harta linkage ipotetică a cinci cromozomi (reprezentaţi prin grupuri
linkage) şi 26 markeri; http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com
176
În această situaţie, se vor pune următoarele întrebări logice: 1). De ce valorile
semnificative obţinute pentru diferenţele între mediile valorilor caracteristicilor indică
linkage între marker şi QTL? 2). Cât de aproape este markerul de QTL? 3). Care este şansa
minimă ca să se petreacă recombinările între marker şi QTL?.
De notat că, în descendenţă QTL şi markerul se vor moşteni împreună şi media markerilor
strâns linkaţi va avea diferenţe semnificative.
b. Principii de detectare a QTL cartat (adaptat după Young, 1996, citat de B.C.Y.
Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B.Browner şi E.C.K. Pang, 2005)
Markerii care sunt linkaţi de o genă sau de QTL care controlează o caracteristică
particulară (exemplu înălţimea plantei) vor indica diferenţe semnificative, când cartarea
populaţiei este divizată în acord cu genotipul markerului. Analiza rezultatelor din diagramă
(fig.9), arată că markerul E, este linkat cu QTLs, deoarece există o diferenţă semnificativă
între medii. Markerul H nu este linkat cu QTL, pentru că nu există diferenţe semnificative.
Apropierea markerului este în interesul QTL, şansa recombinărilor între marker şi QTL,
fiind altfel mică, după cum arată probabilitatea P<005 a mediei grupului fără markeri
(fig.9). Când markerul este slab linkat sau nelinkat de QTL există o segregare
independentă a markerului şi a QTL .
În această situaţie va exista o diferenţă nesemnificativă între mediile genotipurilor
grupurilor, bazate pe prezenţa sau absenţa markerului slab linkat (fig.9). Din păcate,
markerii localizaţi departe de QTL, sau în alţi cromozomi, sunt moşteniţi randomizat cu
QTL. Astfel, vor fi detectate diferenţe nesemnificative între mediile genotipului grupurilor.

Figura 10 Markerii E linkaţi cu QTL, markeri H nelinkaţi cu QTL;
http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com
177
TEST DE EVALUARE

1. Pe ce principiu se bazează analizele QTL?
Răspuns:



2. Cum se vor moşteni în descendenţă markerul depistat şi QTL?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Apropierea markerului de QTL:
a. asigură şansa recombinărilor între marker şi QTL
b. nu asigură o şansă recombinărilor între markeri şi QTL.
Rezolvare : b
De rezolvat:
2. Diferenţe semnificative între mediile caracteristicilor fenotipice cantitative, apar în
funcţie de:
a. sistemul de markeri şi tipul populaţiei studiate
b. locusul markerului
c. QTL
Rezolvare:

REZUMATUL TEMEI NR.1 (Capitol 3)

Moştenirea unei caracteristici fenotipice cantitative sau poligenice poate fi
rezultatul interacţiunii a două sau a mai multor gene şi a interacţiunii acestora cu mediul
înconjurător.
Caracteristicile fenotipice cantitative variază continuu fiind descrise grafic printr-o curbă
clopot, denumită curba Gauss.
Genetica cantitativă clasică defineşte caracteristicile cantitative în termeni ai
varianţei. Varianţa fenotipică a fost împărţită în varianţa genetică şi varianţa de mediu.
Varianţa genetică poate fi apoi împărţită în efecte aditive, de dominanţă şi epistatice.
Analizele QTL se bazează pe principiul detectării asocierii între fenotip şi genotipul
markerilor.
178
Aceste informaţii au folosit pentru aprecierea heritabilităţii caracteristicii şi prevederea
răspunsului caracteristicii la selecţie. A fost de asemenea posibil să se estimeze numărul
minim de gene care controlează această caracteristică.
Regiunile din genomuri care conţin gene asociate cu caracteristici cantitative
particulare sunt cunoscute sub denumirea de loci ai caracteristicilor cantitative (QTLs).
Identificarea QTLs care este bazată numai pe evaluarea convenţională fenotipică, nu este
posibilă. O majoră oportunitate pentru selecţia QTLs a fost creată prin dezvoltarea
tehnicilor pentru evidenţierea markerilor ADN sau moleculari, după anul 1980.
Markerii genetici reprezintă diferenţele genetice între organisme individuale sau între
specii.
Markerii ADN, sunt cei mai larg folosiţi, aceasta datorându-se în principal
abundenţei lor. Ei provin din diferite clase ale mutaţiilor ADN, cum sunt: mutaţiile de
substituţie, inserţiile sau deleţiile, erorile în replicare ale ADN ( Paterson, 1996).
Markerii sunt selectiv neutri, pentru că în mod curent nu sunt localizaţi în regiuni
codificate ale ADN. Markerii care relevă diferenţe între indivizii aceleiaşi specii sau din
specii diferite, se numesc markeri polimorfici, în timp ce markerii care nu discriminează
după genotip se numesc monomorfici.
Harta genetică indică poziţia şi distanţa genetică relativă între markeri de-a lungul
cromozomului, care este asemănătoare cu semnele rutiere sau pietrele kilometrice de pe
traseu. Hărţile genetice sau QTLs, au la bază principiul că genele şi markerii segregă, prin
recombinările cromozomului, sau crossingovere, în timpul meiozei.
Markerii codominanţi pot discrimina în homozigoţi şi heterozigoţi, în timp ce markerii
dominanţi nu pot discrimina.
Markerii care au frecvenţa recombinării de 50%, sunt acceptaţi ca nelinkaţi şi
aşezaţi la distanţă mare în acelaşi cromozom, sau în cromozomi diferiţi.
Pentru construcţia hărţii linkage, sunt necesare populaţii de plante segregante,
rezultate prin reproducere sexuată. Părinţii selectaţi pentru harta populaţiilor de plante, vor
diferi prin una sau mai multe caracteristici de interes. Pentru acurateţea rezultatelor,
numărul de indivizi într-o populaţie trebuie să fie de 50 – 250.
Odată ce markerii au fost identificaţi, ei trebuie cernuţi (selectaţi), de la un capăt la celălalt
al întregii populaţii cartate, incluzând părinţii şi F1, dacă este posibil. Această operaţiune
este cunoscută ca “genotipare a markerilor populaţiei”. De aceea, ADN trebuie extras din
fiecare individ al populaţiei de la care sunt aleşi markerii moleculari. Markerii
codominanţi, indică genotipul complet al plantelor. De notat că markerii dominanţi nu pot
179
diferenţia între genotipul heterozigot şi genotipul populaţiei F2. Raportul de segregare al
markerilor, poate fi înţeles prin folosirea pătratului Punnet, pentru a obţine testul chi squar
al genotipurilor populaţiilor. În general, markerii vor segrega în raport Mendelian.
Funcţiile cartării cer convertirea fracţiilor de recombinări în centiMorgani (cM), deoarece
frecvenţa recombinanţilor şi frecvenţa crossingoverelor nu este lineară.
Analizele QTL se bazează pe principiul detectării asocierii între fenotip şi genotipul
markerilor. Diferenţe semnificative între mediile valorilor caracteristicilor fenotipice ale
grupurilor de plante cercetate, apar în funcţie de sistemul de markeri şi de tipul populaţiei,
indicând locusul markerului care poate fi utilizat la divizarea hărţii populaţei, el fiind linkat
de QTL ce controlează caracteristica cercetată.

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR.1 (Capitol 3)

1. Caracteristicile fenotipice cantitative:
a. variază continuu fiind descrise grafic printr-o curbă clopot, denumită curba Gauss
b. variază discontinuu fiind descrise grafic printr-o curbă
c. variază fie continuu fie discontinuu
2. Varianţa fenotipică a fost împărţită în:
a. varianţa genetică şi varianţa de mediu
b. varianţa genotipică şi varianţa fenotipică
3. Markerii genetici care sunt localizaţi în proxima apropiere a genelor (strâns
linkaţi) care fac obiectul studiului, se vor numi:
a. gene marker sau indicatoare
b. gene QTL
c. gene marcatoare
4. Markerii ADN nu sunt afectaţi de:
a. condiţiile de mediu şi nici de cei de creştere şi dezvoltare
b. factorii de mediu
c. factorii fenotipici
5. Prin analiza segregării markerilor, poate fi determinată de:
a. distanţa relativă dintre markeri
b. frecvenţa recombinanţilor dintre doi markeri
c. cât de apropiaţi sunt în cromozom recombinanţii, (conversia, frecvenţa ridicată a
recombinanţilor)
180
6. Markerii care au fost identificaţi, trebuie:
a. cernuţi (selectaţi), de la un capăt la celălalt al întregii populaţii cartate, incluzând părinţii
şi F1
b. genotipaţi
7. Funcţiile cartării cer convertirea fracţiilor de recombinări în centiMorgani (cM),
deoarece:
a. frecvenţa recombinanţilor şi frecvenţa crossingoverelor nu este lineară
b. frecvenţa recombinanţilor şi frecvenţa crossingoverelor este lineară
8. Markerii genetici sunt folosiţi pentru a:
a. diviza harta populaţiilor în diferite grupuri genotipice
b. diviza harta populaţiilor în grupe de markeri

Bibliografie selectivă
1. Elena Albrecht, aus Detmold, 12.02.2008, Comparative genetic linkage map for
Solanum ochranthum and S. juglandifolium and genetic diversity and population structure
in S. lycopersicoides and S. Sitiens Inaugural-Dissertation zurErlangung des GradesDoktor
der Agrarwissenschaften (Dr. Agr) Hohen Landwirtschaftlichen Fakultät der Rheinischen
Friedrich-Wilhelms-Universität Bonn, Erster Berichterstatter: PD Dr. Klaus Pillen,
http://hss.ulb.uni-bonn.de/diss_online elektronisch publiziert.
2. Viorica Bălan, 1992. Variabilitatea iniţiala si indusa prin hibridare a unor insusiri si
caracteristici morfologice la cais. Probleme de genetica teoretica si aplicata vol XXIV, nr. l -
2, 31-49.
3. Bălan V, 1999. Cumulus of positive characteristics of different apricot parental
phenotypes and the way to transmitting in apricot hybrids descendants. Acta Horticulturae
488, 257-266)
4. Viorica Bălan,2008. Genetica Plantelor, Editura ALPHA-MDN, ISBN-978-973-139
5. Bernardo,R, 2002. Breeding for quantitative traitsin plants, chapter 13 and 14, pdf online
www knowledgebank.irri.org
6. B.C.Y. Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer & E.C.K. Pang, 2005. An introduction to
markers, quantitative trait loci (QTL) mapping and marker-assisted selection for crop
improvement: The basic concepts, Euphytica (2005) 142: 169–196 DOI: 10.1007/s10681-
005-1681-5, www.researchgate.net/publication/226925645; www.springerlink.com


181
TEMA NR. 2 (Capitol 3)
METODE DE DETECTARE A QTL ŞI A MARKERILOR CARE ASISTĂ
SELECŢIA PLANTELOR ÎN PROGRAMELE DE AMELIORARE

Unităţi de învăţare
 Metode de detectare QTLs
 Reprezentarea şi descrierea QTLs detectat în intervalul de hartă
 Numărul de markeri şi de spaţii marker
 Compararea hărţilor linkage
 Factorii care influenţează detectarea QTLs
 Drum mai scurt al identificării genelor marker de interes pentru caracteristicile
cantitative
 Despre markerii MAS, care asistă selecţia în procesul de ameliorare
 Ce decizii se pot lua pe baza cartării QTLs
 Cum se validează sau se confirmă markerii depistaţi
 Conversia markerilor
 Ameliorarea plantelor asistată de markeri
 Markeri care asistă ameliorarea plantelor prin backross
 Tendinţe de folosire în viitor a tehnicilor de cartare QTLs, combinate cu genomica
funcţională

Obiective:
1. Cunoaşterea metodelor de detectare a QTLs, a factorilor care influenţează
detectarea QTLs, a modului de reprezentare şi descriere a QTLs detectat în intervalul de
hartă.
2. Înţelegerea scopului şi rolului comparării hărţilor linkage
3. Învăţarea metodelor moderne şi de bază ale ameliorării plantelor asistată de
markeri
4. Cunoaşterea dezvoltării în viitor a tehnicilor de cartare QTLs, combinate cu
tehnici de genomică funcţională şi influenţa acestora asupra predicţiei genotipului şi
implicit a fenotipului în ameliorarea plantelor.
Timpul alocat temei: 6 ore
Bibliografie selectivă
1.Viorica Bălan, 2012. Genetica şi ameliorarea plantelor. Note de curs - power point
182
2 Bertrand Chao Young Collard, 2011. Lesson on Marker assisted breeding;
www.knoledgebank.irri.org/.../
3. Petruţa Cornea, 2005. Genetică, ISBN 973-40-0689-4

2.1 Metode de detectare QTLs
Trei metode sunt folosite pe scară largă pentru detectarea QTL, acestea fiind: 1).
analiza unui singur marker, 2). intervalul simplu de hartă şi 3). intervalul de hartă compus
(Liu, 1998; Tanksley,1993).
2.1.1.Analiza unui singur marker (de asemenea, analiza unui singur punct), este cea mai
simplă metodă pentru detectarea QTL asociat cu un singur marker. Metodele statistice
folosite pentru analiza unui singur marker includ: testul t, analiza varianţei (ANOVA) şi
regresia lineară. Diagrama lineară, (fig. 5) prezentată în tema nr.1, indică linkage strâns sau
nu cu QTL (a). Recombinări (indicate de cruciuliţe) se petrec între QTL şi locii markerului
(b). Markerii care sunt strâns linkaţi cu QTL (Marker E), se moştenesc împreună cu QTL,
după cum am discutat în tema 1, iar markerii care sunt slab legaţi cu QTL (Marker H) se
moştenesc randomizat. Regresia lineară este mult folosită, deoarece coeficientul de
determinare R
2
al markerului, explică variaţia fenotipică care decurge din linkarea QTL cu
markerul. Această metodă nu cere o hartă linkage completă şi poate fi efectuată cu un
program software cu metode statistice de bază. Totuşi, este depistat un dezavantaj major al
acestei metode, datorat distanţei reale a QTL, mai mare faţă de cea care va fi detectată.
Recombinările între QTL şi marker, pot avea loc şi aceasta cauzează o magnitudine a
efectului QTL, la nivelul estimării (Tanksley, 1993). Utilizarea unui larg număr al
segreganţilor ADN, acoperă întregul genom. În mod obişnuit intervalul mai mare de 15
cM, poate minimiza ambele probleme (Tanksley,1993). Rezultatele analizării unui singur
marker sunt prezentate în tabele, care indică cromozomul, (dacă se cunoaşte), sau grupul
linkage, care conţine markerul, valorile probabilităţii şi procentajul variaţiei fenotipice
explicat prin QTL. Uneori mărimea alelelor markerului este de asemenea notată Genele Q
şi Harta Manager QTX, foloseşte programul computerizat pentru a realiza analizele
markerului unic sau singur (Manly et al., 2001; Nelson, 1997).
2.1.2. Metoda intervalului simplu de hartă (SIM), a hărţii linkage şi analizele simultane
ale intervalelor între perechile adiacente de markeri linkaţi, de-a lungul cromozomului, este
mai degrabă folosită în schimbul metodei analizei markerului unic. Folosirea markerilor
linkaţi pentru analize, compensează recombinările între marker şi QTL şi sunt considerate
183
statistic, mult mai puternice comparativ cu analizarea markerului unic, sau a singurului
punct (Lander & Botstein, 1989; Liu, 1998).
2.1.3. Metoda intervalului compus de hartă (CIM), este folosită alături de SIM, pentru a
realiza profilul posibilelor situri pentru QTLs, ce se pot poziţiona între markerii linkaţi
adiacenţi. Rezultatele acestui test statistic pentru SIM şi CIM, sunt obţinute prin aplicarea
logaritmului diferenţelor (LOD) sau a raportului statistic al posibilităţilor de acoperire
(LRS). Există transformarea directă unu la unu, între rezultatul LOD şi rezultatul LRS
(conversia poate fi calculată cu relaţia LRS =46× LOD) (Liu, 1998 citat de B.C.Y. Collard,
M.Z.Z. Jahufer, J.B.Brouwer& E.C.K. Pang, 2005). Acest profil LOD sau LRS este folosit
pentru a identifica cea mai probabilă poziţie pentru QTL, în relaţie cu harta linkage, poziţia
fiind aceea pentru care s-a obţinut cea mai mare valoare LOD. Cel mai mare randament al
intervalului de hartă îl reprezintă diagrama sau graficul, grupurilor markerilor compuşi
linkaţi, reprezentaţi (fig. 1) pe axa X şi testul statistic reprezentat pe axa Y. Vârful sau
maximum curbei valorilor statistice trebuie să depăşească nivelul semnificaţiei specifice,
pentru ca să fie declarat QTL „real”(semnificaţie statistică). Determinarea pragului
semnificaţiei este în mod practic realizată, folosind testul permutării (Churchill &
Doerge,1994 citaţi de B.C.Y.Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B.Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).
Valoarea fenotipică a populaţiei determinată pe baza testului permutării, “se amestecă” cu
genotipul markerului, semnificându-l.
184

Figura 1. Diagrama grupurilor markerilor compuşi linkaţi;
http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com

Înainte de a fi folosit testul permutării a fost larg acceptată metoda determinării
pragului semnificaţiei rezultatului LOD, care era între 2,0 şi 3,0 ( mai des 3,0)( fig. 1).
În figura 2, este reprezentat randamentul ipotetic al profilului LOD pentru cromozomul 4.
Liniile punctate reprezintă pragul semnificaţiei determinat prin testele permutării.
Randamentul indică că cea mai acceptată poziţie este lângă markerul Q (indicat prin
săgeată). Cel mai bun marker flancat pentru acest QTL va fi Q sau R.

185

Figura 2. Randamentul ipotetic al profilului LOD pentru cromozomul 4;
http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt metodele folosite pe scară largă pentru detectarea QTL?
Răspuns:



2. Care este dezavantajul major al analizării uni singur marker pentru detectarea
QTL?
Răspuns:

Exemplu rezolvat:
1. Metoda intervalului compus de hartă, (CIM), este folosită alături de SIM
(intervalul simplu de hartă), pentru:
a. a realiza profilul posibilelor situri pentru QTLs
b. aplicarea logaritmului diferenţelor (LOD) sau a raportului statistic al posibilităţilor de
acoperire (LRS)
Rezolvare: a.
De rezolvat:
2. Profilul LOD sau LRS este folosit pentru a identifica:
Sunt folosite trei metode pentru detectarea QTL şi anume: 1). analiza unui singur
marker; 2). intervalul simplu de hartă; 3). intervalul de hartă compus.
186
a. poziţia QTL în relaţie cu harta linkage
b. randamentul intervalului de hartă
Rezolvare:

2.2. Reprezentarea şi descrierea QTLs detectat în intervalul de hartă
Cel mai comun mod de reprezentare a QTLs este prin indicarea în hărţile linkage a
celui mai apropiat marker în tabel, şi/sau cu bare (sau în formă ovală, sau cu săgeţi)
(Beattie et al., 2003; Georgeet, 2003; Hittalmani et al., 2002; Jampatong et al.,2002;
McCouch & Doerge, 1995; Pilet-Nayel et al.,2002). Regiunile cromozomale reprezentate
prin bare şi săgeţi sunt în mod curent regiuni care depăşesc pragul semnificaţiei statistice
(fig. 2). Perechea de markeri-linkaţi, reprezentaţi de o parte şi de alta a QTL este denumită
markeri flancaţi.
Raţiunea cercetării şi reprezentării markerilor flancaţi, constă în consistenţa şi
credibilitatea mai mare a selecţiei bazată pe doi markeri, faţă de selecţia bazată pe un
singur marker, aceasta datorându-se ratei scăzute de recombinare a markerilor cu QTL.
Cu toate acestea, cu scopul de a maximiza datele obţinute din studiul hărţii QTL, unele
criterii pot fi folosite pentru evaluarea fenotipică a unei singure caracteristici (Flandez-
Galvez et al., 2003a; Paterson et al., 1988; Pilet-Nayel et al., 2002).
QTLs care este detectat în regiuni comune (bazat pe diferite criterii pentru o
singură caracteristică), poate fi important pentru controlul caracteristicii cercetate. Cartarea
populaţiei poate fi de asemenea bazată pe segregarea caracteristicilor multiple. Aceasta
reprezintă un avantaj, deoarece QTLs care controlează diferite caracteristici pot fi
localizate într-o singură hartă (Beattie et al.,2003; Khairallah et al., 1998; Marquez-Cedillo
et al., 2001; Serquen et al., 1997; Tar’an et al., 2002). Cu toate acestea, nu este posibil ca
mai multe genotipuri parentale să fie folosite în construcţia unei singure hărţi, deoarece ele
segregă pentru o singură caracteristică de interes. Mai mult, aceiaşi linie a populaţiei
cartate, folosită pentru evaluarea fenotipică, trebuie să fie folositoare şi pentru genotiparea
markerilor şi a ulterioarelor analize QTL, ceea ce poate fi dificil pentru testele biologice
complete sau semidestructive, cum ar fi: selecţia prin cernere pentru caracteristica de
rezistenţă la fungii patogeni necrotrofici.
În termeni generali, QTL individual poate fi de asemenea descris ca ”major” sau
“minor”. Această definiţie este bazată pe proporţia variaţiei fenotipice explicată prin QTL
şi bazat pe valoarea R
2
. QTL major va fi calculat pentru o cantitate relativ mare (>10%) şi
QTL minor pentru o cantitate <10%. Uneori QTLs major se referă la QTL care este stabil
187
nefiind influenţat de condiţiile de mediu, iar QTL minor, este acel QTL care este sensibil la
condiţiile de mediu, în special pentru QTL care este asociat cu rezistenţa la boli (Liet al.,
2001; Lindhout, 2002; Pilet-Nayel et al., 2002).
În termeni convenţionali, QTLs poate fi clasificat astfel: 1). sugestiv, 2).
semnificativ, 3). foarte semnificativ. Această clasificare a fost propusă de Lander &
Kruglyak, 1995, cu scopul de a se evita falsele interpretări şi să se asigure că linkage real
nu a fost omis. Nivel semnificativ şi foarte semnificativ al QTLs a fost găsit la
probabilitatea de 5% şi 0,1%, pe când QTL sugestiv este aşteptat a se petrece în QTL cartat
randomizat (cu alte cuvinte, există o avertizare demnă de încredere a QTLs sugestiv).
Programul de cartare Map Manager QTX, reprezintă rezultatele cartării QTL cu această
clasificare (Manly et al., 2001).
Prin cartarea QTL a caracteristicilor înălţimea plantelor şi rezistenţa la boli (fig.3),
QTL ipotetic a fost depistat pe cromozomii 2, 3, 4 şi 5. O genă majoră QTL pentru
înălţimea plantelor a fost depistată pe cromozomul 2. Două gene majore QTL, pentru
rezistenţa la boli au fost depistate pe cromozomul 4 şi 5, în timp ce o genă minoră QTL a
fost depistată pe cromozomul 3 (adaptare după Hartl & Jones, 2001 citat de B.C.Y.
Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B.Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).

Figura 3. Cartarea QTL a caracteristicilor înălţimea plantelor şi rezistenţa la boli;
(Intervalele de încredere sau de confidenţă pentru QTLs),
http://www.mendely.com/inter; http://www.springelink.com
188
Cu toate că multe poziţii probabile ale QTL sunt poziţii ale hărţii în care a fost
detectat rezultatul LOD sau LRS, actualul QTLs se petrece în intervalul de încredere, sau
cum mai este cunoscut, intervalul de confidenţă. Sunt câteva căi prin care poate fi calculat
intervalul de confidenţă. Mai simplu este acela al intervalului suport LOD, care este
determinat prin găsirea regiunii pe ambele laturi ale vârfului QTL care corespunde cu
descreşterea rezultatului LOD (Liu, 1998; Visscher et al.,1996) şi poate fi uşor aplicat prin
unele programe software cum este MapManager QTX (Manly et al., 2001).
2.3 Numărul de markeri şi de spaţii marker
Nu există valoare absolută pentru numărul de markeri ADN, cerut pentru harta
genetică, numărul de markeri variind cu numărul şi lungimea cromozomilor, în organism.
Pentru detectarea QTLs, studiile preliminare ale hărţii genetice conţin între 100 şi 200
markeri. (Mohan et al.,1997). Cu toate acestea, acest număr depinde de mărimea
genomului speciei cartate. Darvasi et al., 1993, relata că puterea de detectare a QTL, a fost
virtual asemănătoare pentru markerii spaţiaţi la 10 cM, atât pentru un număr infinit de
markeri cât şi doar pentru un singur marker, dar această putere poate descreşte pentru o
spaţiere a markerilor de 20 sau 50 cM pentru un genom mai mare fiind desigur necesari
mai mulţi markeri.
2.4 Compararea hărţilor linkage
Toate hărţile linkage sunt unice, fiind produsul cartării populaţiei rezultată din
încrucişarea a doi părinţi specifici, unicitatea fiind dată şi de tipul markerilor folosiţi. Chiar
dacă se foloseşte la construirea hărţii un set de markeri asemănători, nu există garanţia că
toţi markerii vor fi polimorfici între diferite populaţii. Ca atare, pentru corelarea
informaţiei dintr-o hartă cu informaţia dintr-o altă hartă, sunt necesari markeri, comuni
ambelor hărţi. Markerii comuni care sunt polimorfici într-un nivel ridicat, sunt numiţi
markeri ”anchor„ sau „cor”. Markerii anchor sunt tipic SSR sau RFLP (Ablett et al., 2003;
Flandez-Galvez et al., 2003b; Gardiner et al., 1993).
Grupurile specifice de markeri anchor, care sunt localizaţi cât mai apropiaţi unii de
alţii în regiuni specifice ale genomului, sunt folosite la integrarea hărţilor. Aceste regiuni
sunt de 10-20 cM, de-a lungul cromozomilor. Limitele fiecărei regiuni sunt definite de
setul de markeri core RFLP (Polacco et al.,2002). Dacă markerii anchor au fost încorporaţi
în diferite hărţi, atunci hărţile respective pot fi aliniate sau potrivite împreună pentru a se
realiza harta de consens (Ablett et al.,2003; Karakousis et al, 2003).
Consensul hărţilor se realizează prin combinarea sau contopirea diferitelor hărţi,
construite din diferite genotipuri. Acest consens al hărţilor, este deosebit de util şi eficient
189
pentru construirea unei noi hărţi (cu markeri simetrici), sau cartare ţintă, sau localizata.
Spre exemplu, consensul hărţii poate indica care markeri sunt localizaţi în spaţierea
regiunii care conţine QTL şi astfel este util pentru a identifica cei mai puternici markeri
linkaţi, care pot să asiste construirea unei noi hărţi, sau localizarea hărţii unei regiuni
genomice specifice şi predicţia caracteristicilor.
Studierea asemănării sau a diferenţelor între markeri şi genuri, specii de plante, se
realizează prin compararea hărţilor (Paterson et al., 1991 citat de B.C.Y.Collard, M.Z.Z.
Jahufer, J.B.Brouwer& E.C.K. Pang, 2005). Aceasta implică analizarea extinderii şi a
conservării în interiorul hărţilor a markerilor colineari, în măsura în care aceştia se găsesc.
Această conservare se referă la “sintenie”, respectiv la localizarea a două trei gene pe
acelaşi cromozom. Harta comparativă poate să localizeze QTL în diferite populaţii cartate
(Young, 1994). Harta linkage previzibilă poate asigura o indicaţie privind polimorfismul
markerilor şi grupurile linkage conţinute şi ordinea markerilor incluşi în diferitele hărţi.
Mai mult de atât, harta comparativă poate da o imagine asupra relaţiilor evoluţioniste în
cadrul unor taxoni.
2.5. Factorii care influenţează detectarea QTLs
Sunt mulţi factori care influenţează detecţia segregării QTLs în populaţie (Asins,
2002; Tanksley, 1993). Unii dintre cei mai importanţi sunt: 1). proprietatea genetică a
QTLs de a controla caracteristici, 2). efectul mediului asupra exprimării caracteristicilor,
3). mărimea populaţiei şi 4). erorile experimentale. Proprietăţile genetice ale QTLs, care
controlează caracteristici includ magnitudinea efectului individual QTLs. În funcţie de
magnitudinea sa, doar QTLs cu un efect fenotipic suficient de mare va fi detectat, pe când
QTLs cu efecte fenotipice mici, va avea puţine şanse de a fi detectat.
O altă proprietate genetică care influenţează detectarea QTLs, este distanţa între
QTLs linkat şi gena de interes. QTLs care este apropiat linkat de gena respectivă, adică la
20 cM, sau mai puţin chiar, va fi detectat ca singurul QTLs în populaţia de mărime tipică
(<500) (Tanksley, 1993 citat de B.C.Y.Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer& E.C.K.
Pang, 2005). Efectul mediului poate avea o profundă influenţă asupra expresiei
caracteristicilor cantitative. Experimentele care multiplică amplasamentul încrucişării şi
timpul în care au fost făcute (exemplu, diferitele sezoane ale anului), permit cercetătorilor
să investigheze influenţele mediului asupra QTLs care controlează caracteristica luată în
studiu (George et al., 2003; Hittalmani et al., 2002; Jampatong et al., 2002; Lindhout,
Paterson et al,1991b; Price& Courtois, 1999).
190
După cum ştim, populaţiile RI sau DH, sunt ideale pentru detectarea QTLs. Mărimea
populaţiei este foarte importantă şi de aceea, cu cât aceasta este mai numeroasă, cu atât
şansa este mai mare, pentru a detecta QTLs cu efecte mici (Haley & Andersson, 1997;
Tanksley, 1993).
Creşterea populaţiei, influenţează mai marea putere de apreciere a metodelor
statistice şi implicit a estimării efectelor genelor şi a intervalului de confidenţialitate a
locaţiilor QTLs (Beavis, 1998; Darvasi et al., 1993, citaţi de B.C.Y.Collard, M.Z.Z.
Jahufer, J.B.Brouwer& E.C.K. Pang, 2005). Principalele surse ale erorilor experimentale,
sunt greşelile în genotiparea markerilor şi erori în evaluarea fenotipică. Erorile de
genotipare şi absenţa unor date pot afecta ordinea şi distanţa între markeri în harta linkage
(Hackett, 2002). Corectitudinea evaluării fenotipice este de cea mai mare importanţă
pentru precizia cartării QTLs, în sensul că o cartare credibilă se poate obţine doar pe baza
unor date fenotipice credibile. Repetarea măsurătorilor fenotipice, sau folosirea clonelor
pot fi utile pentru sporirea preciziei cartării QTLs, reducând background-ul “flecărelii”
(Danesh et al., 1994; Haley& Andersson, 1997), sau mai clar spus, al comentariilor fără
fundament ştiinţific riguros.
Unele studii minuţioase includ evaluări fenotipice făcute atât în parcelele de cercetare cât
şi în sere, sau fitotron.
Un exemplu, pentru susţinerea acestei informaţii, este experimentul făcut pentru rezistenţa
la Ascochyta pinodes a năutului - Cicer arietinum (Dipak K.Santraa, Mucella Tekeoglub,
MiLind Ratnaparkhea, Walter J.Kaiserc and Fred J.Muehlbauer, 2000; Flandez-Galvez et
al., 2003 citaţi de B.C.Y.Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).








Figura 4. Controlul în laborator al infectării seminţelor de năut Cicer arietinum cu
Ascochyta pinodella (după 20/20 Labs Inc, Nisku AB.Canada;
http://gateway.isknowledge.ca/contact

191
Spre informare arătăm în figura 4 imaginea controlului infectării seminţelor de năut
iar în figura 5, ciclul biologic a ciupercii Ascochyta.


Figura 5. Ciclul biologic a mălurii (Ascochyta blight) la năut Cicer arietinum;
http:www rennes inra /Lr bio3 p-eng/ accuell/ actualites/ umr_igepp)

Un alt exemplu, este experimentul privind rezistenţa fasolei (Phasaeolus vulgaris),
la atacul agentului patogen care produce petele negre bacteriene (Jung et al., 2003).










Figura 6. Boala petelor brune bacteriene la fasole podusă de Pseudomonas syringae
pv Phaseolicola; http://vegetablemdoline ppath cornell edu/images/Beans
192

Această boală a devenit foarte păgubitoare în multe state din America,
contaminarea făcându-se şi prin sămânţă. De aceea ca măsură biologică de înlăturare a
pierderilor de producţie cauzate de această boală, sau de alte boli, au fost fundamentate
programe de ameliorare a rezistenţei la atacul agenţilor patogeni, în care lucrează echipe
interdisciplinare, formate din genetist, ameliorator, biolog specialist în biologia
moleculară, biochimist, fitopatolog. Deşi fitopatologul este cel ce cunoaşte simptomele
bolii şi ciclul biologic al agentului patogen, genetistul şi amelioratorul ca specalişti de
sinteză şi responsabili ai populaţiilor de plante obţinute în procesul de ameliorare, trebuie
să cunoască şi să recunoască bolile şi agenţii patogeni pentru a putea avea comunicare cu
fitopatologul şi cu toţi ceilalţi membrii ai echipei.
După cum reiese din studiile efectuate de Helene R. Dillard şi Daniel E. Legard
(Department of Plant Pathology, NYS Agricultural Experiment Station at Geneva, Cornell
University, 1991), bolile bacteriene la fasole, pot fi produse de Pseudomonas syringae pv.
syringae - boala petelor negre bacteriene, Xanthomonas campestris pv. phaseoli - focul
bacterian şi Pseudomonas syringae pv. phaseolicola - halo de arsură bacteriană.
Tot ca exemplu, să reţinem experimentul privind comportarea la atacul mucegaiului pufos,
produs de agentul patogen Sclerospora glaucum, (fig.7) a unor noi soiuri de Penisetum
glaucum (fig.6), un mohor galben ameliorat folosit în alimentaţia oamenilor şi a animalelor
în India şi alte ţări din Asia şi Africa.














Figura. 7. Penisetum glaucum;
http://media now public.com
/environement/pearl
millet penisetum glaucum
Figura 8. Mucegaiul pufos produs de
Sclerospora graminicola la Penisetum
glaucum; http:// online library willi (Anals
of Applied Biology
193
Unele studii confirmate (cu referire la studiile repetate ale lui Lander & Kruglyak,
1995), arată că se pot obţine populaţii independente din unii părinţi genotipaţi, sau din
părinţi înrudiţi genotipaţi , care au fost folosiţi în cartarea primară a QTL. Uneori sunt
folosite populaţii largi pentru hărţile genetice, mai mult chiar, studiile recente propun ca
poziţiile QTLs şi efectele sale să fie evaluate în populaţii independente, deoarece din
cartarea QTL bazată pe mărimea tipică a populaţiilor, rezultă capacitate redusă a detecţiei
QTL şi o largă paletă a efectelor QTLs (Melchinger et al., 1998; Utz et al., 2000 citaţi de
B.C.Y. Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer& E.C.K. Pang, 2005). Din păcate, din cauza
fondurilor, a timpului şi a posibilităţii de înţelegere, studiile de cartare a QTLs, sunt rareori
confirmate. Sunt excepţii demne de notat, aşa cum sunt studiile care confirmă QTLs,
asociat cu rezistenţa rădăcinilor la nematozi (Li et al., 2001) şi rezistenţa la arsura
mugurilor de soia (Fasoula et al., 2003).
Un alt mod de abordare a experimentelor pentru confirmarea QTLs, este acela de a
studia populaţii denumite “lângă linii izogenice” NILs (near isogenic lines). NILs sunt
create prin încrucişarea părintelui donor, cum ar fi spre exemplu un părinte sălbatic (din
flora spontană) care posedă caracteristica specifică de interes (ex. rezistenţa la boli), cu un
părinte recurent (ex. o elită sau un soi, sau cultivar) (fig. 9 şi fig. 10).

Figura 9. Transferul unei singure gene:Linkage dragat prin Backross tradiţional ;
http://www.blackwellpublishing.com

194

Figura 10. Transferul unei singure gene prin inginerie genetică, o formă a
Backrossului; http://www.blackwellpublishing.com

Hibizii F1 sunt apoi backrossaţi cu părintele donor pentru a produce prima
generaţie Backross BC1. Generaţia BC1 este apoi backrossată cu un părinte recurent, timp
de 7 generaţii.
Ultima generaţie BC7, va conţine practic întregul genom al părintelui recurent,
exceptând o mică regiune cromozomală ce conţine gena sau QTL de interes.

METODA BACKCROSS DE AMELIORARE

A = părinte recurrent
B = părinte non-recurent, parinte donor
pasul 1: încrucişare ( ♀A x ♂B)

F1
50% din genom de la părintele recurent A
+50% din genom de la părintele non-recurent
B




50% gene ale părintelui recurent
pasul 2: backross (♀A x ♂F1)

BC1F1
50% din genom de la părintele recurent A
50% din genom de la descendenţii F1, care
sunt ei înşişi 50% din A.
Prin urmare 50% + 50%(50%) =


75% gene ale părintelui recurent
195
50% + 25% = 75% din genomul A

pasul 3: backross (♀Ax♂BC1F1)

BC2F1
50% genom din parintele recurent A +
50% din genomul BC1F1, care este el însuş
75% din A
prin urmare 50% + 50% (75%) =
50% + 37,5%= 87,5% din genomul parintelui
recurent A




87,5% din parintele recurent
pasul 4: backross (♀A x ♂BC2F1

BC3F1
50% din genomul parintelui A + 50% din
genomul F1, care este el însuşi 87,5% din A
Atunci 50% + 50% (87,5%) = 50%+43,75%
=93,75% din genomul A


93,75% din parintele recurent
pasul 5 : backross (♀A x♂BC3F1)

BC4F1
50% din genomul A plus
50% din genomul F1, care este acum el însuşi
93,75% din A,
prin urmare: 50% + 50% (93,75%) =
50% + 46,875%= 96,875% din genomul A




96,875% din genomul recurent
pasul 6 : backross (♀A x♂BC4F1)

BC5F1
50% din genomul A plus


98,4375% din genomul recurent
196
50% din genomul F1, care este acum el însuşi
96,875% din A,
prin urmare: 50% + 50% (96,875%) =
50% + 48,4375%= 98,4375% din genomul A

pasul 7 : backross (♀A x♂BC5F1)

BC5F1
50% din genomul A plus
50% din genomul F1, care este acum el însuşi
98,4375% din A,
prin urmare: 50% + 50% (98,4375%) =
50% + 49,2187%= 99,2187% din genomul A



99,2187% din genomul

Liniile homozigote F2, pot fi obţinute prin autofecundarea plantelor BC7. Trebuie subliniat
că pentru a obţine NILs, care conţin gena ţintă, ea trebuie selectată în fiecare generaţie
backross, după cum reiese din schema prezentată mai sus.
Prin genotiparea NILs cu markeri importanţi şi compararea mediei valorilor
caracteristicii liniilor NILs cu valorile caracteristicii părintelui recurent, efectul QTLs
poate fi confirmat. Un exemplu care susţine cele afirmate, este studiul moştenirii genetice a
caracteristicii de rezistenţă la rugină a frunzelor de orz , sau a rezistenţei la nematozi a
plantelor de soia şi rolul fosforului la orez. Prin utilizarea populaţiilor NILs, a fost
confirmat QTLs, atât la tomate (Bernacchi et al., 1998; ElenAa lbrecht, aus Detmold,
2008), cât şi la soia (Glover et al., 2004) şi la orez (Wissuwa & Ae, 2001).

TEST DE EVALUARE

1. Cum poate fi clasificat QTLs în termeni convenţionali?
Răspuns:



În termeni convenţionali QTLs poate fi clasificat astfel:1). sugestiv, 2). semnificativ, 3).
foarte semnificativ
197
2. Care este probabilitatea calculată, care ne permite să afirmăm că există nivel
semnificativ şi foarte semnificativ al QTLs?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Harta comparativă poate să localizeze QTL în diferite populaţii cartate, poate
asigura sau poate să dea:
a. o indicaţie privind polimorfismul markerilor şi grupurile linkage conţinute
b. ordinea markerilor incluşi în diferitele hărţi
c. o imagine asupra relaţiilor evoluţioniste în cadrul unor taxoni.
Rezolvare: a, b, c
De rezolvat:

2. Cei mai importanţi factori care influenţează detectarea segregării QTLs în
populaţie sunt:
a. proprietatea genetică a QTLs, de a controla caracteristici
b. efectul mediului asupra exprimării caracteristicilor
c. mărimea populaţiei
d. erorile experimentale
Rezolvare:

2.6 Drum mai scurt al identificării genelor marker de interes pentru caracteristicile
cantitative
Construirea hărţilor likage şi analizele QTLs cer mult timp, efort şi sunt şi scumpe
pentru cei cu resurse mai mici. De aceea, metode alternative care pot salva timp şi bani, pot
fi extrem de utile. Două metode care scurtează drumul spre identificarea markerilor care
urmăresc QTLs, sunt actual folosite, prima fiind analizele segreganţilor cantitativi BSA şi
cea de-a doua, genotiparea selectivă. Ambele metode solicită cartarea populaţiilor.
2.6.1 Analizele segreganţilor cantitativi BSA
Metoda analizelor BSA, este folosită pentru detectarea markerilor localizaţi în
regiuni cromozomale specifice (Michelmore et al.,1991). Această metodă constă în
combinarea în timp scurt a două fonduri genetice, sau mai exact spus, combinarea
probelor cantitative de ADN, din 10-20 de plante individuale provenite din două populaţii
198
segregante. Aceste două probe cantitative diferă prin caracteristici de interes, cum sunt spre
exemplu, rezistenţa versus sensibilitatea la boli specifice.
Prin realizarea probei cantitative de ADN, toţi locii sunt randomizaţi, exceptând regiunea
care conţine gena de interes (fig. 3). Întreaga populaţie care conţine markerii polimorfici
este genotipată şi se generează harta linkage. Aceste analize fac posibilă poziţionarea şi
determinarea QTLs, (Fordetal,1999). BSA este folosit în general pentru a marca sau a
eticheta genele care controlează caracteristici simple, dar această metodă, poate fi de
asemenea folosită pentru identificarea markerilor linkaţi de QTLs de interes major (Wang
& Paterson,1994 citaţi de B.C.Y. Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer& E.C.K. Pang,
2005). Tehnicile RAPD sau AFLP care pot genera markeri multipli dintr-o singură probă
ADN, sunt în general preferate pentru BSA.
2.6.2 Genotiparea selectivă
Metoda genotipării selective este cunoscută şi sub denumirea de analizele extremei
distribuţii sau caracteristici, bazate pe analizele markerilor. Această metodă implică
selecţia indivizilor din populaţii analizate pentru caracteristici extreme sau cu succesiune
limitată (Foolad & Jones, 1993; Lander & Botstein,1989; Zhang et al., 2003).
Construcţia hărţii linkage şi analizele QTLs, pot fi realizate utilizând doar indivizi cu
caracteristici fenotipice extreme (fig. 11). Prin genotiparea subprobelor populaţiilor,
costurile studiilor de cartare pot fi substanţial reduse. Genotiparea selectivă este tipic
folosită acolo unde cresc şi sunt fenotipaţi indivizii din populaţiile cartate şi se face
folosind markeri ADN. Dezavantajul acestei metode este acela că nu este eficientă pentru
determinarea efectelor QTLs şi că este testată doar o singură caracteristică, deoarece
indivizii selectaţi pentru valori fenotipice extreme ale unei caracteristici nu au valori
fenotipice extreme şi pentru alte caracteristici (Tanksley, 1993). Mai mult, un singur punct
de lucru în care se fac analizele, nu este suficient pentru detectarea QTLs, deoarece
efectele fenotipice pot fi estimate eronat. De aceea, trebuie folosită metoda intervalului de
hartă (Lander & Botstein, 1989 citaţi de B.C.Y. Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer&
E.C.K. Pang, 2005).
Intervalul de hartă, este segmentul situat între 2 markeri. Metoda intervalului de
hartă foloseşte ca informaţie valorile a 2 markeri flancaţi pentru a estima poziţia QTLs (fig.
11). Poziţia QTLs, este determinată pe baza calculelor de probabilitate, considerându-se
foarte semnificativă valoarea cea mai mare determinată.
199

Figura 11. Markerii M1 şi M2 care flankează QTLs(Aa). Gameţi recombinanţi : M1a,
m1A, Gameţi parentali: M1A, m1a; www.knowledge bank.irri.org/rice breeding.com

Frecvenţa recombinărilor reflectă distanţa de hartă.
Sunt totuşi unele dezavantaje ale folosirii intervalului de hartă şi să vedem care sunt
acestea:
1. Nu poate să rezolve doi QTLs în intervalul de hartă.
2. Deşi pragurile LOD sunt foarte ridicate, prea mulţi QTLs sunt declaraţi.
3. Ignoră epistasia.
4. Nu prezintă precizie pentru QTL cu efecte mici, deoarece nu sunt încă metode
eficiente.
2.7 Decizii importante ce pot fi luate pe baza cartării QTL
Un principal scop al cartării QTLs este acela de a produce un cadru cuprinzător,
aşa cum este schiţa hărţii linkage, care ne pune la curent cu toţi cromozomii, adică ne
aduce informaţii cadru asupra tuturor cromozomilor (fig. 3).
Rezultatele analizării probelor cantitative de ADN pentru determinarea QTLs care
controlează caracteristicile rezistenţa la boli (a) şi caracteristica cantitativă, culoarea florii
(b), sunt prezentate în fig. 12. În ambele cazuri, au fost conturate două mărimi B1 şi B2,
din rezultatul fenotipic extrem (c).
Markerii polimorfici care au fost identificaţi, indicaţi în figură prin săgeată, sunt linkaţi cu
gene QTLs care controlează caracteristicile amintite.
200

Figura 12. Paşii parcurşi pentru identificarea Markerilor polimorfici linkaţi cu gene
QTLs care controlează caracteristicile rezistenţa la boli şi culoarea florii;
http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com

Astfel de markeri sunt folosiţi apoi pentru genotiparea întregii populaţii cartate şi se
realizează analizele QTLs. Aceasta înseamnă că pot avea loc recombinări între markeri şi
QTLs, ceea ce reduce siguranţa şi folosirea în toată plenitudinea a markerilor. Prin
folosirea unei largi populaţii şi un număr mare de markeri, pot fi identificaţi mulţi markeri
strâns linkaţi, acest proces fiind cunoscut cu termenul de “cartare fină” sau” cartare cu o
înaltă rezoluţie”. De aceea, cartarea cu înaltă rezoluţie a QTLs, poate fi folosită pentru
identificarea markerilor credibili, care asistă selecţia cu distanţa între gene, acceptabilă,
respectiv < 5Cm, dar ideal este însă ca această distanţă să fie <1cM. Şi, mai poate fi
folosită această cartare pentru identificarea diferenţierii între o singură genă şi câteva gene
linkate (Michelmore,1995;Mohan et al., 1997 citaţi de B.C.Y.Collard, M.Z.Z. .Jahufer, J.B.
Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).
Nu există un număr universal acceptat pentru mărimea potrivită a populaţiei
necesară construirii hărţii de mare rezoluţie. Totuşi, populaţia care se foloseşte pentru acest
tip de hartă, va conţine frecvenţa f >1000 de indivizi, ceea ce garantează distanţa între
genele flancate şi QTLs<1 cM (Blair et al., 2003; Chunwongse et al., 1997; Li et al., 2003).
Tehnicile înalte, care generează loci multipli pe combinaţiile de primeri (exemplu
AFLP), sunt în mod obişnuit preferaţi pentru a spori densitatea markerilor (fig.13). Analiza
201
segreganţilor cantitativi poate fi de asemenea folosită pentru identificarea markerilor
adiţionali linkaţi pe regiuni cromozomale specifice (Campbell et al.,2001; Giovannoni et
al., 1991).
O decizie importantă este aceea asupra aplicării metodei genotipării selective.
În această situaţie, întreaga populaţie este evaluată fenotipic pentru o caracteristică
particulară (exemplu, rezistenţa la boli). Totuşi, din populaţia cartată, doar indivizii ce
reprezintă valori extreme fenotipice, sunt selectaţi pentru genotiparea markerilor şi pentru
ulterioare analize linkage şi QTL.
Hărţi cu înaltă rezoluţie ale regiunilor specifice cromozomale pot fi de asemenea
construite folosind NILs (Blair et al., 2003 citaţi de C.Y.Collard, M.Z.Z. Jahufer,
J.B.Brouwer& E.C.K. Pang, 2005). Markerii care sunt polimorfici între NILs şi părinţii lor,
reprezintă markeri care sunt linkaţi cu gene ţintă şi pot fi încorporaţi în harta de înaltă
rezoluţie.
2.8 Cu privire la markerii care asistă selecţia plantelor în procesul de ameliorare
Selecţia plantelor asistată de markeri (MAS), este o metodă prin care fenotipul este
selectat pe baza genotipării markerului. În orice caz, markerii identificaţi în studiile
preliminare de cartare genetică, sunt rareori potriviţi ca markeri utili pentru selecţia
plantelor fără a se face teste ulterioare. Markerii care nu sunt testaţi înainte de a fi folosiţi
în programele MAS, nu sunt prin urmare demni de încredere de a fi folosiţi pentru
predicţia fenotipului. În general, paşii ceruţi pentru identificarea markerilor folosiţi în
programele MAS impun mai întâi o rezoluţie ridicată a cartării, apoi confirmarea
markerilor şi în final posibila conversie a markerilor.
2.8.1 Validarea sau confirmarea markerilor depistaţi
În general, markerii pot fi confirmaţi prin testarea eficacităţii lor în determinarea
fenotipului ţintă în populaţii independente şi diferite fonduri genetice (Cakir et al., 2003;
Collins et al., 2003; Jung et al.,1999; Langridge et al., 2001; Li et al., 2001, Sharpetal.,
2001). Cu alte cuvinte, confirmarea markerilor implică testarea siguranţei markerilor în
predicţia fenotipului.
Aceasta indică dacă markerii pot fi folosiţi în screening-ul (cernerea) de rutină
pentru MAS (Ogbonnaya et al., 2001; Sharp et al.,2001). Markerii pot fi de asemenea
confirmaţi prin testarea prezenţei lor în genomul unor cultivare sau a unor alte genotipuri
importante (Sharp et al., 2001; Spielmeyer et al., 2003 citaţi de C.Y. Collard, M.Z.Z.
Jahufer, J.B. Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).
202
Unele studii atrag atenţia asupra asumării faptului că există pericolul ca QTLs
linkat, depistat în diferite fonduri genetice, sau în diferite fenotipuri testate, să fie influenţat
de relaţia fenotipului cu mediul, în special pentru caracteristici complexe, cum este aceea a
producţiei plantelor (Reyna & Sneller, 2001). Chiar atunci când o singură genă controlează
o caracteristică particulară, nu există garanţia că markerii ADN identificaţi într-o populaţie
vor fi utili în diferite alte populaţii, în special când populaţiile aparţin unor rude îndepărtate
din fondul de germoplasmă (Yu et al., 2000). Pentru ca markerii să fie mult mai utili în
programele de ameliorare, ei trebuie să aibă un polimorfism relevant în diferite populaţii
derivate, dintr-un sortiment larg al diferitelor genotipuri parentale (Langridge et al., 2001).
2.8.2 Conversia markerilor
Sunt două situaţii în care markerii necesită a fi convertiţi într-un alt tip de markeri
şi anume: 1). când există probleme cu reproductibilitatea (exemplu RAPDs) şi 2).când
tehnica de cartare a mrkerilor este complicată, cerând mult timp, sau costuri ridicate
(exemplu RFLPs, sau AFLPs).













Figura 13. Identificarea markerilor adiţionali între Q şi R pe cromozomul 4 şi regiuni
cromozomale ţintă SCARs, între V şi W pe cromozomul 5;
http://www.mendely.com/inter; http://wwwspringelink.com

Markeri adiţionali au fost folosiţi pentru a umple golul între markerii deja fixaţi.
Identificarea markerilor adiţionali în vecinătatea QTLs (spre exemplu între Q şi R, a
cromozomului 4), poate fi util pentru MAS. Analizele segreganţilor cantitativi sunt aplicate
la regiuni specifice cromozomale ţintă, aşa cum se vede în regiunile amplificate ale
203
secvenţelor caracteristice SCARs de pe cromozomul 5 (între V şi W), sau secvenţe de
situri markate (STSs) derivate din clonarea şi secvenţializarea markerilor specifici RAPD
(fig. 13) (Jung et al., 1999; Paran & Michelmore, 1993). Markerii SCARs sunt viguroşi şi
credibili. Aceşti markeri detectează un singur locus, care este probabil unul codominant
(Paran & Michelmore, 1993). Markerii RFLP şi AFLP pot fi convertiţi de asemenea în
markeri SCARs sau STS (Lehmensiek et al., 2001; Shan et al.,1999). Tehnica folosirii
markerilor PCR, care sunt convertiţi din markeri RFLP sau AFLP este relativ simplă şi mai
ieftină. La rândul lor, markerii STS pot şi ei transferabili la specii înrudite (Brondani et al.,
2003; Lem & Lallemand, 2003).

TEST DE EVALUARE

1. Cum sunt create populaţiile NILs (near isogenic lines)?
Răspuns:



2. Care sunt metodele care scurtează drumul spre identificarea markerilor care
urmăresc QTL?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Confirmarea markerilor implică:
a. testarea siguranţei markerilor în predicţia fenotipului
b. conversia unui tip de markeri într-un alt tip de markeri
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Identificarea markerilor adiţionali , în vecinătatea QTLs:
a. sunt utili pentru MAS
b. nu sunt utili pentru MAS
Rezolvare:


Populaţiile NILs sunt create prin încrucişarea părintelui donor care posedă caracteristica
specifică, cum este spre exemplu rezistenţa la boli, cu un părinte recurent, care poate fi o
elită, sau un soi.
204
2.9. Ameliorarea plantelor asistată de markeri
O componentă importantă a ameliorării plantelor, este aceea că plantele selectate în
descendenţa segregantă trebuie să conţină combinaţia potrivită de gene (Ribaut&Betran,
1999; Weedenet al., 1994). Foarte mulţi amelioratori de plante, lucrează cu câteva sute
până la două mii de plante în populaţie şi uneori şi mai multe (Ribaut & Betran,
1999;Witcombe & Virk, 2001).
Markerii care asistă selecţia, cunoscuţi şi ca markeri care asistă ameliorarea
plantelor, sau markeri care ajută selecţia, sporesc eficienţa şi eficacitatea metodelor de
ameliorarea plantelor, comparativ cu metodele convenţionale.
Unii dintre markerii strâns linkaţi cu gene QTLs de interes, pot fi identificaţi în
câmp, prin evaluarea unui număr mare de plante. Amelioratorii pot folosi markeri ADN,
respectiv alele specifice, ca instrumente pentru identificarea plantelor care poartă gene
QTLS de interes (Michelmore,1995; Ribautetal, 1997; Young,1996).
Unul dintre cele mai importante avantaje ale folosirii MAS, este acela că salvează
prin substituţie un întreg complex de teste aplicate în câmpul de selecţie, care trebuie să fie
făcute obligatoriu într-un anume timp şi într-un anume loc sau cu tehnici complicate.
Substituţia testelor din câmp se face cu teste moleculare, eliminându-se astfel
evaluările fenotipice mai puţin concludente, din cauza interacţiei cu condiţiile de mediu.
Selecţia după genotip, a plantelor aflate în câmpul de selecţie, piramidând sau combinând
simultan multiple gene, evită transferul unor gene nedorite, sau dăunătoare, cum ar fi cele
rezultate prin linkage dragat, datorate implicării genelor de la speciile sălbatice, sau se
evită selecţia nefezabilă, pentru caracteristici cu heritabilitate redusă, (exemplu, pentru
prevenirea folosirii în screening a patogenilor exotici restricţionaţi prin reguli de
carantină).


205


Figura 14. Markeri care asistă piramidarea genelor de rezistenţă. Selecţia
homozigoţilor în generaţia F2; http://www. training.irri.org; www.knoledgebankirri.org

Piramidarea este procesul prin care se combină într-un singur genotip, simultan mai
multe gene QTLs (fig. 14). În fig. 15, este prezentată schema pentru selecţia într-o
generaţie timpurie folosită în programul de ameliorare pentru rezistenţa la boli (adaptare
după Ribaut & Hoisington,1998; Ribaut & Betran, 1999). Părintele susceptibil (S) este
încrucişat cu părintele rezistent (R). În generaţia F1, plantele sunt autopolenizate pentru a
se produce generaţia F2. În diagramă se indică cu ajutorul săgeţilor markerii robuşti pentru
QTL major care controlează rezistenţa la boli. Prin utilizarea markerilor care asistă
selecţia, amelioratorii substituie o mare parte din testele făcute în câmp, elimină multe
genotipuri nedorite (indicate prin cruciuliţe) şi reţin doar acele plante care au genotipul
dorit (indicat cu săgeţi). De notat că 75% din plante pot fi eliminate după un ciclu al
aplicării MAS (fig. 15).
206


Figura 15. Schema selecţiei în generaţia timpurie asistată de markeri, MAS,
comparativ cu selecţia prin metoda clasică, pedigree; http://www. training. irri. org,
www.knoledge bank irri.org

Această etapă este foarte importantă, deoarece amelioratorii folosesc largi populaţii, de
peste 2000 indivizi în F2, ce descind din sute şi chiar mii de încrucişări realizate într-un
singur an.
Una dintre cele mai comune întrebări care se pune, este următoarea: Câte caracteristici
cantitative pot fi controlate de un minim QTLs şi câte gene QTLs, pot fi tipic selectate
pentru MAS?
Teoretic, toţi markerii care sunt strâns linkaţi de QTLs, pot fi folosiţi pentru MAS. În
orice caz, în funcţie de costul aplicării unor QTLs, doar markerii care sunt strâns linkaţi de
trei şi nu mai mult de trei QTLs, sunt utilizabili (Ribaut & Betran, 1999 citaţi de
C.Y.Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B.Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).
În acest sens, este de menţionat că la tomate numărul maxim este de 5 QTLs legaţi cu
MAS (Lecomte et al., 2004; Elena Albrecht, aus Detmold, 2008 ).
Chiar dacă se face selecţia unui singur QTLs, pentru MAS, metoda este benefică pentru
ameliorare, astfel că QTLs poate conta într-o proporţie largă a varianţei fenotipice pentru
207
caracteristica studiată (Ribaut&Betran, 1999; Tanksley,1993). Mai mult de atât, toţi QTLs
selectaţi pentru MAS, trebuie să fie stabili.
2.10 Costuri şi beneficii ale analizelor MAS
Costurile metodelor sau “instrumentelor“ de lucru folosite în ameliorarea plantelor
sunt definitorii pentru alegerea între metodele convenţionale şi cele bazate pe MAS.
Factorii care influenţează costurile folosirii markerilor includ metodele de evaluare
fenotipică în câmp sau în sere, costurile de dotare a laboratoarelor şi costurile pentru
resurse. În unele cazuri, metodele de screening sau cernere după fenotip pot fi mai ieftine
decât metodele de selecţie bazate pe markeri moleculari şi atunci sunt folosite preferenţial
metodele convenţionale (Bohn et al.,2001; Dreher et al., 2003). În alte cazuri, cum sunt
acelea în care se consumă mult timp şi costuri ridicate pentru probe şi teste, metodelor
convenţionale le sunt preferate folosirea markerilor care asistă selecţia.
Unele studii cu referire la markerii investigaţi pentu rezistenţa la boli, arată că metodele
MAS, sunt mai ieftine decât cele convenţionale (Yu et al., 2000). Ceea ce trebuie însă
subliniat, este că totuşi, costurile pentru iniţierea şi dezvoltarea acestor metode sunt
ridicate. O estimare a costului, pentru organizarea şi efectuarea cercetărilor în scopul
evidenţierii unui singur marker, au fost în 2001 de 100.040 $ (Langridge et al., 2001 citaţi
de B.C.Y. Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).
2.11 Markeri care asistă ameliorarea plantelor prin backross
Folosind metodele convenţionale de ameliorare, trebuie să fie parcurse 6-8
generaţii backross pentru a fi refăcut genomul părintelui recurent.
În generaţia BC1, descendenţii au 75% din genomul părintelui recurent. Unii dintre
indivizi pot avea chiar mai mult din genomul recurent. De aceea, dacă markerii care
flanchează QTL sunt strâns linkaţi cu acesta şi în mod regulat markerii spaţiaţi în alţi
cromozomi (nelinkaţi cu QTL), proveniţi de la părintele recurent sunt folosiţi pentru
selecţie, introgresiunea, de QTLs, respectiv formarea de noi gene QTLs, ca urmare a
hibridării de tip backross şi refacerea genomului părintelui recurent poate fi accelerată.
Acest proces se numeşte markeri care asistă backrossul.

208

Figura 16. Graficul PLABSIM (Frisch et al., 2000), al simulării pe computer a
genomului părintelui recurent (RPG), refăcut prin utilizarea markerilor care asistă
backross (MAS) şi metodele convenţionale. Folosirea markerilor poate conduce la
reducerea numărului de generaţii cerut pentru atingerea proporţiei genomului
părintelui recurent, (indicat prin linie punctată); http://www.mendely.com/inter;
http://wwwspringelink.com

Utilizarea markerilor adiţionali pentru a accelera obţinerea de noi cultivare, se
referă la “full MAS”, sau MAS total, sau “linii complete de conversie”(Morris et al., 2003;
Ribaut et al., 2002).
Sunt de asemenea studii de simulare a recombinărilor în timpul meiozei, care
folosesc programul de computer PLABSIM, studii care indică că eficienţa refacerii
genomului părintelui recurent prin folosirea markerilor, este mai mare decât prin folosirea
metodelor convenţionale de backrossare (fig. 16) (Frisch et al., 1999, 2000 citaţi de B.C.Y.
Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt situaţiile în care un tip de markeri necesită a fi convertiţi într-un alt tip
de markeri?
Răspuns:

2. Care sunt metodele care scurtează drumul spre identificarea markerilor care
urmăresc QTL?
Un tip de markeri necesită a fi convertiţi într-un alt tip de markeri atunci când: 1). există
probleme cu reproductibilitatea (exemplu RAPDs) şi 2). când tehnica de cartare a
markerilor este complicată cerând mult timp sau costuri ridicate (exemplu RFLPs, sau
AFLPs) .
209
Răspuns:
2.12 Tendinţe de folosire în viitor a cartării QTL
Cu toate că sunt numeroase studii de cartare QTLs, pentru un larg sortiment de
caracteristici, ale unor diverse specii de cultură, relativ puţini markeri au fost implementaţi
în programe de ameliorare (Young, 1999, citat de C.Y.Collard, M.Z.Z. Jahufer,
J.B.Brouwer& E.C.K. Pang, 2005).
Principala cauză a neadoptării markerilor studiaţi este lipsa de încredere pentru
predicţia fenotipului dorit. În multe cazuri, aceasta se întâmplă datorită nerecunoaşterii
acurateţei studierii cartării QTLs, sau unei confirmări neadecvate (Sharp et al., 2001;
Young, 1999). Cu toate acestea există un “optimism precaut” al cercetătorilor lideri în
domeniu, cu privire la rolul MAS în viitorul apropiat al ameliorării plantelor. În anul 1999,
Young, citat de B.C.Y. Collard în 2005, (Department of Biotechnology and Environmental
Biology, RMIT University, P.O. Box 71, Bundoora, Victoria 3083, Australia), arăta două
dintre raţiunile pe care se bazează acest “optimism precaut”: 1). dezvoltarea software
pentru cartare, bazat pe puternice metode statistice, 2). adoptarea unor strategii inovative şi
eficiente pentru introducerea MAS în programele de ameliorare. Metodele statistice sunt
un important component al studiilor de cartare şi după anul 2000 mai ales, progresele au
fost considerabile în acest domeniu (Doerge, 2002).
Un important pas în studierea integrării efective a MAS în ameliorarea plantelor, a fost
propunerea ca metodă de ameliorare a backrossului avansat (fig. 17).


Figura 17. Integrarea MAS în Backross avansat; http://www.mendely.com/inter;
http://wwwspringelink.com
210

Lecţia învăţată din cercetările trecute, încurajează pe mulţi cercetători în biologia şi
genetica moleculară să dezvolte markeri credibili şi pe amelioratori să adopte MAS.
După anul 2000, este cunoscută o nouă dezvoltare şi îmbunătăţire a tehnologiei
markerilor, a integrării genomului funcţional cu cartarea QTLs şi utilitatea a multor hărţi
de mare densitate. Noile tipuri de markeri şi tehnicile complete, joacă un rol important în
construcţia hărţii generaţiei secunde, cu condiţia ca această metodă să nu fie prea scumpă.
Datorită abundenţei depistărilor a câte unui singur nucleotid polimorfic (SNPs) şi
dezvoltarea sistemului sofisticat de detecţie SNP, studiile din anii 2002-2003 (Rafalski,
2002; Koebner &Summers, 2003) şi de după aceşti ani, au arătat că markerii SNP, au o
mare influenţă în studiile actuale şi de viitor ale MAS. În ultimii ani, metodele pentru
detecţia şi analiza unui larg număr de markeri, au început să fie mai rapide şi mai
sofisticate, unele dintre ele fiind automatizate ( B.C.Y. Collard et al, 2005). Un exemplu
privind eficientizarea metodelor de depistare a markerilor, sunt analizele PCR, care sunt
capabile să testeze simultan loci multipli.
În mod curent însă, costurile sunt un factor limitativ al implementării MAS. Se
estimează că pe măsură ce vor fi aplicate noile tehnologii şi programele de ameliorare vor
folosi tot mai mulţi markeri, costurile vor fi implicit mai mici (Dreher et al., 2003).
Ultimele curente în domeniu, sunt acelea de a combina cartarea QTL cu metode din
genomica funcţională, dezvoltate pentru studiul expresiei genelor. Aceste tehnici includ
expresarea secvenţelor markate, sau etichetate, EST (expressed sequence tag) şi analize
microarray, care pot fi utilizate pentru a depista markeri din înseşi genele secvenţializate
(Gupta et al., 2001; Morgante & Salamini,2003). Utilizarea genelor secvenţializate derivă
din ESTs, sau gene analog, descrise ca “gene candidat accesibile”, care au o mare influenţă
asupra identificării genelor care controlează caracteristicile dorite (Cato et al.,2001;
Pflieger et al., 2001).
Aceste metode pot fi de asemenea folosite pentru identificarea SNPs (Rafalski,
2002). Expresarea secvenţelor markate EST şi markerii SNP sunt curent integraţi în hărţile
existente care conţin locaţia QTLs determinat (Hayashi et al,2004; Ishimaru et al, 2001;
Skiba et al, 2004; Wang et al, 2001; Zhang et al., 2004). Mai mult de atât, numărul EST şi
secvenţele genomice folositoare în baza de date, cresc cu rapiditate (în special în proiectele
de secvenţializare a genomului, cum este cel de orez) şi acumularea acestor secvenţe este
deosebit de utilă pentru descoperirea SNPs şi exploatarea datelor pentru identificarea de
noi markeri în viitor (Gupta et al., 2001; Kantety et al., 2002).
211
Dezvoltarea hărţilor de mare densitate (sau saturate), care încorporează SNPs, EST-
markeri derivaţi şi STSs, furnizează cercetătorilor un arsenal de mijloace, unelte, sau
instrumente, pentru cartarea QTLs şi MAP. Este de subliniat că hărţile comparative se vor
extinde în practică (Laurie & Devos, 2002). Utilitatea hărţilor de mare densitate este
recunoscută prin consens, ea facilitând construirea de noi hărţi şi cartarea regiunilor
cromozomale specifice (Chalmers et al., 2001; Harker et al.,2001; Karakousis et al., 2003;
Lefebvre et al., 2002; Lombard & Delourme, 2001). Hărţile comparative pot fi folosite
pentru a face noi progrese în cartarea QTLs la specii înrudite. Spre exemplu, markerii
depistaţi la orez pot fi folosiţi pentru a identifica noi markeri sintetici la orz (Han et al,
1998, Perovic et al, 2004) şi la grâu (Liu & Anderson, 2003). Mai mult, acest mod de
abordare poate fi utilizat pentru a îmbunătăţi producţia unei specii neglijate sau orfane,
cum este meiul.
Este de aşteptat ca dezvoltarea hărţilor de mare rezoluţie să înlesnească izolarea
actualelor gene (mai degrabă markeri), pe calea cartării bazate pe clonare, de asemenea
poziţionarea clonării. Harta bazată pe clonare, include folosirea markerilor strâns linkaţi,
pentru a izola gene ţintă, utilizând markerii ca sondă a cernerii bibliotecii de gene
(Tanksley et al., 1995; Meyer et al., 1996).
Identificarea genelor care controlează caracteristici importante permite
cercetătorilor genetişti şi amelioratori de plante să prevadă genele funcţionale, să izoleze
homologi şi să conducă experimente cu plante transgenice. Pentru a spori eficienţa MAS,
cunoaşterea secvenţelor ADN, face posibil designul unui diagnostic bun a localizării
markerilor faţă de gena secvenţializată, eliminând astfel posibilitatea recombinării între
marker şi genă (Ellis et al., 2002; Ogbonnaya et al., 2001). Totuşi, secvenţele ADN pentru
majoritatea genelor care controlează importante caracteristici agronomice, rămân încă
necunoscute.
Pe termen mediu (mulţi din anii care vor veni de acum înainte), cercetătorii din
domeniul geneticii şi ameliorării plantelor vor continua să utilizeze pentru selecţia
caracteristicilor agronomice dorite, cartarea QTLs şi markeri linkaţi cu gene ţintă de
interes.

REZUMATUL TEMEI NR. 2 (Capitol 3)

Sunt folosite trei metode pentru detectarea QTL şi anume: 1). analiza unui singur
marker; 2). intervalul simplu de hartă; 3). intervalul de hartă compus.
212
În termeni convenţionali, QTLs poate fi clasificat astfel: 1) sugestiv, 2)
semnificativ, 3) foarte semnificativ. Nivel semnificativ şi foarte semnificativ al QTLs a
fost găsit la probabilitatea de 5% şi 0,1%, pe când QTL sugestiv este aşteptat a se petrece
în QTL cartat randomizat. Programul de cartare Map Manager QTX, reprezintă rezultatele
cartării QTL cu această clasificare.
Nu există valoare absolută pentru numărul de markeri ADN, cerut pentru harta
genetică, numărul de markeri variind cu numărul şi lungimea cromozomilor în organism.
Pentru detectarea QTLs, studiile preliminare ale hărţii genetice conţin între 100 şi 200
markeri.
Puterea de detectare a QTL, poate fi virtual asemănătoare pentru markerii spaţiaţi la
10 cM, atât pentru un număr infinit de markeri cât şi doar pentru un singur marker.
Pentru corelarea informaţiei dintr-o hartă cu informaţia dintr-o altă hartă, sunt necesari
markeri, comuni ambelor hărţi. Markerii comuni care sunt polimorfici într-un nivel ridicat,
sunt numiţi markeri ”anchor„ sau „cor”. Markerii anchor sunt tipic SSR sau RFLP.
Grupurile specifice de markeri anchor, care sunt localizaţi în regiuni specifice ale
genomului, la 10-20 cM de-a lungul cromozomilor, sunt folosite la integrarea hărţii.
Studierea asemănării sau a diferenţelor între markerii unor genuri şi specii de plante
se realizează prin compararea hărţilor, ceea ce implică analizarea extinderii şi a
conservării, în interiorul hărţilor a markerilor colineari, în măsura în care aceştia se găsesc.
Această conservare se referă la “sintenie”, respectiv la localizarea a două - trei gene pe
acelaşi cromozom. Harta comparativă poate să localizeze QTL în diferite populaţii cartate,
poate asigura o indicaţie privind polimorfismul markerilor şi grupurile linkage conţinute,
ordinea markerilor incluşi în diferitele hărţi, sau poate să dea o imagine asupra relaţiilor
evoluţioniste în cadrul unor taxoni.
Sunt mulţi factori care influenţează detectarea segregării QTLs în populaţie, dintre
care cei mai importanţi sunt: 1). proprietatea genetică a QTLs, de a controla caracteristici,
2). efectul mediului asupra exprimării caracteristicilor, 3). mărimea populaţiei şi 4). erorile
experimentale.
Un alt mod de abordare a experimentelor pentru confirmarea QTLs, este acela de a
studia populaţii denumite “lângă linii izogenice” NILs (near isogenic lines). NILs sunt
create prin încrucişarea părintelui donor, cum ar fi spre exemplu un părinte sălbatic (din
flora spontană) care posedă caracteristica specifică de interes (ex. rezistenţa la boli), cu un
părinte recurent (ex. o elită, soi, sau cultivar).
213
Există două metode ce scurtează drumul spre identificarea markerilor care urmăresc
QTL: 1). analizele segreganţilor cantitativi BSA şi 2). genotiparea selectivă. Ambele
metode solicită cartarea populaţiilor. Tehnicile RAPD sau AFLP care pot genera markeri
multipli dintr-o singură probă ADN, sunt în general preferate pentru BSA.
Metoda genotipării selective este cunoscută şi sub denumirea de analizele extremei
distribuţii sau caracteristici bazate pe analizele markerilor. Această metodă implică selecţia
indivizilor din populaţii analizate pentru caracteristici extreme sau cu succesiune limitată.
Dezavantajul acestei metode este acela că nu este eficientă pentru determinarea efectelor
QTLs şi că este testată doar o singură caracteristică, deoarece indivizii selectaţi pentru
valori fenotipice extreme ale unei carcteristici nu au valori fenotipice extreme şi pentru alte
caracteristici. De aceea, trebuie folosită metoda intervalului de hartă, care foloseşte ca
informaţie valorile a doi markeri flancaţi pentru a estima poziţia QTLs. Frecvenţa
recombinărilor reflectă distanţa de hartă.
Sunt totuşi unele dezavantaje ale folosirii intervalului de hartă şi anume: nu poate să
rezolve doi QTLs în intervalul de hartă, deşi pragurile LOD sunt foarte ridicate, prea mulţi
QTLs sunt declaraţi, ignoră epistasia, nu prezintă precizie pentru QTL cu efecte mici,
deoarece nu sunt încă metode eficiente.
Cartarea cu înaltă rezoluţie a QTLs, poate fi folosită pentru identificarea markerilor
credibili, care asistă selecţia cu distanţa între gene, acceptabilă, respectiv < 5 cM, dar ideal
este însă ca această distanţă să fie <1cM şi pentru identificarea diferenţierii între o singură
genă şi câteva gene linkate.
Populaţia care se foloseşte pentru acest tip de hartă, va conţine frecvenţa f >1000 de
indivizi, ceea ce garantează distanţa între genele flancate şi QTLs<1 cM.
Selecţia plantelor asistată de markeri (MAS), este o metodă prin care fenotipul este selectat
pe baza genotipării markerului. În general, paşii ceruţi pentru identificarea markerilor
folosiţi în programele MAS impun: 1). o rezoluţie ridicată a cartării, 2). confirmarea
markerilor, 3). posibila conversie a markerilor.
Sunt două situaţii în care markerii necesită a fi convertiţi într-un alt tip de markeri
şi anume: 1). când există probleme cu reproductibilitatea (exemplu RAPDs) şi 2). când
tehnica de cartare a markerilor este complicată, cerând mult timp, sau costuri ridicate
(exemplu RFLPs, sau AFLPs).
Unul dintre cele mai importante avantaje ale folosirii MAS, este acela că salvează
prin substituţie un întreg complex de teste aplicate în câmpul de selecţie, care trebuie să fie
făcute obligatoriu într-un anume timp şi într-un anume loc sau cu tehnici complicate.
214
Selecţia după genotip, a plantelor aflate în câmpul de selecţie, piramidând sau combinând
simultan multiple gene, evită transferul unor gene nedorite, sau dăunătoare, cum ar fi cele
rezultate prin linkage dragat, datorate implicării genelor de la speciile sălbatice, sau se
evită selecţia nefezabilă, pentru caracteristici cu heritabilitate redusă, (exemplu, pentru
prevenirea folosirii în screening a patogenilor exotici restricţionaţi prin reguli de
carantină).
Utilizarea markerilor adiţionali pentru a accelera obţinerea de noi cultivare, se
referă la “full MAS”, sau MAS total, sau “linii complete de conversie” (Morris et al., 2003;
Ribaut et al., 2002).
Sunt de asemenea, studii de simulare a recombinărilor în timpul meiozei, care
folosesc programul de computer PLABSIM, studii care indică că eficienţa refacerii
genomului părintelui recurent prin folosirea markerilor, este mai mare decât prin folosirea
metodelor convenţionale de backrossare.
Se estimează că pe măsură ce vor fi aplicate noile tehnologii şi programele de
ameliorare vor folosi tot mai mulţi markeri, costurile vor fi implicit mai mici. Ultimele
curente în domeniu, sunt acelea de a combina cartarea QTL cu metode din genomica
funcţională, dezvoltate pentru studiul expresiei genelor. Aceste tehnici includ expresarea
secvenţelor markate, sau etichetate, EST (expressed sequence tag) şi analize microarray,
care pot fi utilizate pentru a dezvolta markeri din înseşi genele secvenţializate.
Pe termen mediu (mulţi din anii care vor veni de acum înainte), cercetătorii din domeniul
geneticii şi ameliorării plantelor vor continua să utilizeze pentru selecţia caracteristicilor
agronomice dorite, cartarea QTLs şi markeri linkaţi cu gene ţintă de interes.

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 2 (Capitol 3)

1. Pentru detectarea QTLs, studiile preliminare ale hărţii genetice conţin :
a. 500 markeri
b. 1000 markeri
c. între 100 şi 200 markeri
2. Markerii anchor, care sunt localizaţi în regiuni specifice ale genomului, la 10-20 cM
de-a lungul cromozomilor, sunt folosiţi la
a. integrarea hărţii linkage
b. construirea hărţii linkage
3. Selecţia după genotip, a plantelor aflate în câmpul de selecţie se realizează:
215
a. piramidând multiple gene
b. combinând simultan multiple gene
4. Markerii care asistă selecţia plantelor în programele de ameliorare pot fi
confirmaţi prin testarea:
a. eficacităţii lor în determinarea fenotipului ţintă în populaţii independente şi diferite
fonduri genetice
b. prezenţei lor în genomul unor cultivare sau a unor alte genotipuri importante
5. O componentă importantă a ameliorării plantelor, este aceea că:
a. plantele selectate în descendenţa segregantă trebuie să conţină combinaţia potrivită de
gene
b. plantele selectate trebuie să conţină gene multiple
6. În funcţie de costul aplicăriii QTLs, sunt utilizabili:
a. doar markerii strâns linkaţi de mai mult de trei QTLs
b. doar markerii strâns linkaţi de trei QTLs
7. Utilizarea markerilor adiţionali pentru a accelera obţinerea de noi cultivare, se
referă la
a. full MAS
b. MAS total
c. linii complete de conversie
8. Tehnicile moderne de combinare a cartării QTLs cu metode din genomica
funcţională, folosite pentru studiul expresiei genelor include:
a. analize microarray
b. utilizarea genelor secvenţializate pentru a dezvolta markeri
c. analize microarray pentru a depista markeri din gene secvenţializate

Bibliografie selectivă
1. Jérôme Bernier, Gary N. Atlin, Rachid Serraj, Arvind Kumar and Dean Spaner, Review:
Breeding upland rice for drought resistance,2008, PDF, http://online library.wiley.com
2. B.C.Y. Collard, M.Z.Z. Jahufer, J.B. Brouwer & E.C.K. Pang, 2005, An introduction to
markers, quantitative trait loci (QTL) mapping and marker-assisted selection for crop
improvement: The basic concepts, Euphytica (2005) 142: 169–196 DOI: 10.1007/s10681-
005-1681-5, www.researchgate.net/publication/226925645, www.springerlink.com
3. Daryl L. Klindworth, Zhixia Niu, Shiaoman Chao, Timothy L. Friesen, Yue Jin, Justin
D. Faris, Xiwen Cai, and Steven S. Xu, 2012, Introgression and Characterization of a
216
Goatgrass Gene for a High Level of Resistance to Ug99 StemRust in Tetraploid Wheat G3
Genes/ Genomes/Genetics.vol 2, GSA http: // www. g3 journal.org / content 2/ 6/ 665 full
4. Dipak K. Santra, Mucella Tekeoglu, MiLind Ratnaparkhe, Walter J. Kaiser, and Fred J.
Muehlbauer, 2000. Identification and Mapping of QTLs Conferring Resistanceto
Ascochyta Blight in Chickpea, Journal Crop Science,CROP SCI VOL 40
http://academic.research.microsoft.com /Paper / 10699078
5. Inga Schmalenbach, Timothy J. March, Thomas Bringezu, Robbie Waugh, and Klaus
Pillen, 2011, High-Resolution Genotyping of Wild Barley Introgression Lines and Fine-
Mapping of the Threshability Locus thresh-1 Using the IlluminaGoldenGate Assay G3
Genes/ Genomes/Genetics.vol 2, GSA http:// www. g3 journal.org / content/1/3/187 full;
6. C Tom Hash, 2002, Contiguous segment substitution lines: New tool for elite pearl
millet hybrid parental lines enhancement http://www.researchintouse.com /nrk /RIU info
/outputs /R7382_FTR.pdf
7. Felix Marza, Guihua Bai, and Brett F. Carver, 2005,MAPPING QUANTITATIVE
TRAIT LOCI FOR QUALITY FACTORS IN AN INTER-CLASS POPULATION OF
U.S.AND CHINESE WHEAT http://digital.library.okstate.edu /etd/umi-okstate-1248.pdf
8. .Young N.D., 1996, QTL maping and Quantitative disease resistance in plant,AnnuRev-
Phytopathol 34479-501, http://www. Gate way.isknowledge.com
9. http://www.high learn.com
TEMA NR. 3 (Capitol 3)
NOI TEHNICI DE CARTARE A GENOMULUI PLANTELOR ÎN SCOPUL
DEPISTĂRII MARKERILOR GENETICI CARE ASISTĂ SELECŢIA

Unităţi de învăţare
 Particularităţi ale markerilor moleculari folosiţi în evaluarea materialului
genetic în curs de ameliorare faţă de markerii fenotipici tradiţionali
 Tipurile de markeri moleculari aplicabili actual în ameliorarea plantelor
 Tipurile de populaţii ale plantelor folosite pentru cartarea moleculară
 Tehnicile folosite în era genomică pentru a cerne rapid un mare număr de probe
pentru cartare.
Obiective
1. Cunoaşterea tehnicilor actuale de cartare a genomului plantelor, care se aplică în
ameliorarea plantelor
217
2. Însuşirea diferitelor tehnici de genetică moleculară, pentru depistarea
polimorfismului locilor de interes în ameliorarea plantelor.

Timpul alocat temei: 4 ore
Bibliografie recomandată:
1.Viorica Bălan , 2008. Genetica Plantelor, Editura ALPHA MDN, ISBN-978-973-139
2.http://www.pioneer.com/pv_obj_cache/pv_obj_id_ADF6E20FC9D7467B07DBDB4131
2D57213BF40700/filename/MolecularMarkers.pdf

3.1. Secvenţializarea PCR ( Polymerase Chain Reaction)
Procesul determinării ordinei bazelor nucleotidice de-a lungul spiralei ADN, este
cunoscută ca secvenţializare ADN, ceea ce ne face capabili ca prin analizele ADN să avem
informaţii asupra ordinei exacte a bazelor, A-Adenină, T-Timină, C-Citozină şi G-
Guanină, în segmentul de ADN a plantei de intres în ameliorare. În anul 1974, o echipă de
cercetători americani condusă de Maxam şi Gilbert şi o alta de cercetători englezi, condusă
de Sanger, au dezvoltat două metode de analize a secvenţelor ADN. Deşi ambele echipe au
fost premiate cu premiul Nobel în anul 1980, mai larg folosită este metoda echipei de
cercetători englezi condusă de Sanger. Această metodă produce degradarea chimică a
terminaţiei lanţului ADN şi are ca design reproducerea procesului natural de replicare
ADN. Metoda Sanger a fost standardizată, datorită faptului că prin secvenţializarea PCR,
orice regiune genomică a plantelor poate fi amplificată şi analizată individual fără a
necesita clonarea şi izolarea unei mari cantităţi de ADN pur genomic (Schlötterer, 2004
citat de P. Kumar, V.K. Gupta, A.K. Misra, D. R. Modi and B. K. Pandey, 2009).
Secvenţializarea PCR, implică determinarea secvenţelor de nucleotide din fragmente ADN
amplificate de PCR, folosind primeri specifici pentru un sit particular al genomului
analizat. Metoda Sanger este astăzi mult folosită pentru a determina secvenţele de
nucleotide la plantele în curs de ameliorare, bazându-se pe terminaţiile replicării ADN in
vitro.
Procedura este iniţiată prin încălzirea primerului din fragmentul ADN amplificat,
urmat de dividerea şi amestecarea a patru subprobe. Ulterior, ADN este replicat in vitro
prin adăugarea a patru deoxinucleotide (adenină-d A, citozină-d C, guanină-d G, şi timină-
d T), o singură didenucleotidă (ddA, ddC, ddG or ddT) şi enzima ADN polimeraza pentru
fiecare reacţie. Secvenţializarea se petrece pe lungimea noii spirale insesizabile de ADN, în
care au fost încorporate dideoxinucleotidele. Deoarece fiecare reacţie conţine multe
218
molecule de ADN şi încorporarea dideoxinucleotidelor decurge randomizat, fiecare din
cele patru subprobe conţine fragmente ale variatelor lungimi terminale, particularizate în
funcţie de dideoxibaza folosită în subprobă. În final, fragmentele celor patru subprobe sunt
separate prin metoda Sanger, a gel electroforezei terminaţiilor lanţului ADN.

3.2 Tipurile de markeri moleculari folosiţi în ameliorarea plantelor
În ultimele câteva decade, folosirea markerilor moleculari, care relevă
polimorfismul ADN, a jucat un rol important în dezvoltarea studiilor de genetică şi de
biotehnologie cu aplicabilitate în ameliorarea plantelor. După cum cunoaştem, markerii
folosiţi în predicţia genotipului şi a fenotipului plantelor pot fi morfologici, biochimici şi
mai nou markeri moleculari, sau markeri ADN. Cei mai folosiţi markeri ADN, sunt de
două tipuri şi anume: 1). markeri non PCR, RFLP şi 2). markeri PCR sau microsateliţi, din
care fac parte markerii RAPD, AFLP, SSR, SNP. Markerii microsateliţi sunt mult folosiţi
datorită tehnicilor simple PCR, urmate de denaturarea electroforetică pentru determinarea
mărimii alelelor şi pentru un înalt grad de informare ce provine din numărul mare de alele
dintr-un locus.
Izozimele sunt markeri proteici. Tehnica este bazată în principal pe variaţia alelică
existentă între diferite proteine.
Pe lângă aceşti markeri, se ia tot mai mult în studiu un nou tip de marker numit SNP, ce
este folosit pentru polimorfismul unei singure nucleotide şi care joacă din ce în ce mai mult
un rol în ameliorarea plantelor, chiar dacă este un tip de marker bialelic.
Zi de zi, dezvoltarea acestui nou şi specific tip de markeri, joacă un rol tot mai
important în înţelegerea variabilităţii genomice şi implicit a biodiversităţii plantelor în
cadrul aceleiaşi specii sau din specii diferite, aceasta fiind condiţia esenţială a evoluţiei şi
implicit a selecţiei genitorilor şi a noilor genotipuri şi fenotipuri din descendenţa acestora.

3.2.1 Markerii RFLP
RFLP – (Restriction Fragment Length Polymorphism) sunt markeri moleculari non
PCR bazaţi pe hibridizarea diferenţiată a clonelor ADN sau a fragmentelor ADN în probele
enzimelor de restricţie digerate ADNs, markerii fiind specifici pentru o singură clonă
/combinaţie a enzimei de restricţie.
Markerii RFLP sunt definiţi ca şi combinaţii de probe ale enzimelor specifice. Primul
pas în analizele efectuate, este de a deriva setul de clone care poate fi folosit pentru
identificarea RFLPs. Clonele genomice care reprezintă secvenţe randomizate, sunt cu
219
puţine şanse de a fi probe hibridizate, deoarece genomul plantelor consistă într-un procent
ridicat de secvenţe repetate. Astfel, multe din clone vor conţine secvenţe repetate şi
hibridizarea cu aceste clone va genera benzi hibridizate greu de analizat genetic.
Sunt două surse principale de clone pentru cartarea RFLP a plantelor şi anume:
clonele cADN şi PstI, respectiv clone derivate genomic. Aceste două surse de clone sunt în
general gene expresate într-un număr mic de copii. Clonele cADN sunt copii ADN ale
genelor expresate. Clonele PstI se bazează pe faptul că genele expresate nu sunt metilate.
Este cunoscut că enzimele GCşi GXC metilate, sunt cele mai proeminente forme de
metilare în plante. Enzima PstI însă, este uşor C metilată şi aceasta este cauza pentru care
această enzimă va tăia doar siturile nemetilate. Dacă o genă va fi expresată, atunci secvenţa
ei nu va fi metilată şi va fi susceptibilă de a fi digerată de PstI. Datorită faptului că ea
conţine o secvenţă expresată, acest fragment va avea o mare probabilitate de a exista într-
un număr mic de copii.
Odată ce serii ale clonelor sunt obţinute, ADN din genotipul parental este digerat cu o
serie de enzime şi hibridizate cu clone. Unele din aceste hibridizări vor genera fragmente
de o singură mărime şi nu sunt polimorfice. Alte hibridizări vor da o mostră distinctă de
hibridizare pentru fiecare părinte. Acest polimorfism are loc datorită faptului că secvenţele
probelor sunt omoloage la fragmentele de restricţie de diferite mărimi. Acele genotipuri
care sunt ridicat polimorfice sunt candidate ca părinţi din care poate fi obţinută populaţia
pentru a fi cartată.

3.2 2 Markerii RAPD
RAPD – (Randomly Amplified Polymorphic ADN) sunt markeri moleculari bazaţi
pe amplificarea PCR a probei ADNs, diferenţiată din secvenţele scurte de oligonucleotide.
Markerii RAPD au început a fi aplicaţi de curând în ameliorarea plantelor şi se
bazează pe amplificarea PCR a locusurilor randomizate amplasate în genomul plantelor.
Cu această tehnică, un singur nucleotid este folosit ca primer în amplificarea ADN
genomic. Pentru că acest primer are 10 nucleotide, el are posibilitatea de a anexa un număr
de locusuri din genom. Pentru a amplifica produsul obţinut, legătura trebuie să fie invertită
la o secvenţă cu o distanţă de 150-4000 perechi de baze. Numărul de produşi amplificaţi
este direct legat de numărul şi orientarea secvenţelor care sunt complementare cu primerul
din genom.
Fazele amplificării PCR a probei ADN la plante, în scopul depistării markerilor
RAPD.
220
1. Izolarea ADN din indivizii de interes
2. Stabilirea condiţiilor pentru amplificarea ADN din specia analizată
Scopul experimentelor RAPD este de a compara populaţii. Acestea cer consecvenţa
surselor şi a căilor folosite. Astfel va trebui să fim siguri că fiecare sursă a ciclului va
produce acelaşi rezultat, dând aceiaşi ţintă ADN, aceiaşi concentraţie a primerului şi
dNTP. Fără acest control nu putem fi siguri că amplificarea polimorfismului este rezultatul
variabilităţii populaţiei sau variabilitatea ciclului.
3. Alegerea materialelor folosite în laborator pentru amplificarea ADN.
Se folodesc următoarele materiale şi substanţe: 25 ng ADN, 200 mM Dntp, 200 u M
primer, 1,5 mM MgCl2, 1X Promega Taq polimeraza buffer, 1 unitate Taq polimeraza, 10
µ l overlaid cu 35µ l ulei mineral
4. Amplificarea PCR
Sunt obligatorii în această fază următoarele temperaturi şi timpi: 1 minut pentru
denaturare la temperatura de 94
0
C, 30 secunde pentru anexare la temperatura de 35
0
C şi 2
minute pentru extensie, la temperatura de 72
0
C (P. E. Mc Clean, 2002).
Acest protocol se petrece de 45 de ori şi după aceea se completează cu o singură
extensie pentru 7 minute la 72
0
C.
5. Produşii amplificaţi sunt separaţi în gel de agaroză 2%, care apoi sunt coloraţi şi
fotografiaţi.
6. În final este evaluată variabilitatea în prezenţa sau absenţa produşilor specifici de
amplificare.
Pentru cartarea RFLP, trebuie mai întâi să determinăm clona sau combinaţia enzimei
de restricţie, care este polimorfică între părinţi. Aceşti primeri şi condiţiile prezentate
trebuie folosite pentru a amplifica şi a evalua produşii de segregare a populaţiei.

3.2.3. Markerii AFLP
AFLP – (Amplified Fragment Length Polymorphism) sunt markeri generaţi de
combinarea enzimelor de restricţie digerate şi amplificarea PCR.
Amplified Fragment Length Polymorphism (AFLP), (Fragmente amplificate
polimorfice), este o clasă mai recentă a markerilor moleculari. Aceşti loci sunt generaţi
folosindu-se procedura care combină digestia restrictivă cu amplificarea PCR. Forţa acestei
proceduri constă în posibilitatea de a genera un mare număr de loci ce pot fi cartaţi cu o
singură amplificare. Aceasta ajută să fie saturată regiunea genomului destul de repede.
221
Defectul este că procedeul este oarecum consumator de timp şi cere neîntreruperea gelului
cu secvenţe ADN.
Procedura AFLP
1. Digestia probelor ADN cu enzimele de restricţie EcoRI şi MseI
5'----GAATTCN------------------------NTTAA----3'
3'----CTTAAGN------------------------NAATT----5"
AATTCN------------------------NT
GN------------------------NAAT
2. Anexarea adaptorilor EcoRI şi MseI la produşii de restricţie
??????AATTCN-------------------------NTTA??????
??????TTAAGN-------------------------NAAT??????
(?????? = secvenţe necunoscute care sunt unice pentru primerii companiei)
3. Preselecţia produşilor prin amplificarea PCR cu primerii
oligonucleotidelor "EcoRI + A" şi "MseI +C" .
EcoRI Primer+A
????????AATTCN---------------------NTTA????????
????????TTAAGN---------------------NAAT????????
primer C+MseI
4. Amplificarea selectivităţii preselecţiei produşilor PCR , folosind primerii
oligonucleotidelor "EcoRI + 3" şi "MseI +3"
Primer EcoRI +AAC
????????AATTCA----------------------GTTA????????
????????TTAAGN----------------------CAAT????????
Primer AAC+MseI
5. Separarea fragmentelor denaturate, prin electroforeză pe gel de poliacril
amidă (P. E. Mc Clean, 2002).

3.2.4 Markerii STSs (Succesiunea situsurilor ataşate)
Pentru multe laboratoare, sistemul markerilor moleculari nu este atractiv datorită
necesităţii dezvoltării laboratorului şi a radioizotopilor. Succcesiunea situsurilor ataşate,
poate deveni o acceptată alternativă a markerilor RFLP, deoarece se bazează pe PCR şi nu
necesită probe radioactive. STSs se dezvoltă prin primele secvenţe ale produsului final
RAPD, sau a clonelor folosite ca probe RFLP ( P. E. Mc Clean, 2002).
222
De la secvenţa informativă, primerii de oligonucleotide lungi de 18-20 de nucleotide,
ce sunt sintetizaţi, sunt complementari cu fiecare produs RAPD, sau clonă.
Noii primeri sunt folosiţi pentru amplificarea ADN cu PCR. Pot să apară două
rezultate. Unul, fiind mărimea produşilor amplificaţi din diferiţi ADNs (spre exemplu, doi
părinţi ce diferă pentru locusul rezistenţei la boli), care pot fi polimorfici (P. E. Mc Clean,
R.K. Lee, C. Otto, P. Gepts and M. J. Basset, 2002). Alternativ, produşii amplificaţi pot fi
monomorfici (de aceiaşi mărime).
În această situaţie, va fi necesar să tăiem produşii cu diferite enzime de restricţie,
pentru a identifica polimorfismul.
Deoarece primerii sunt mai lungi decât cei folosiţi pentru cartarea RAPD, reacţia
PCR, poate fi activată cu o temperatură înaltă. Această probă îşi schimbă reacţia datorită
temperaturii şi rezultă un patern specific amplificat care este foarte reproductibil de la
laborator la laborator.
Nu acelaşi este cazul folosirii tehnologiei RAPD.
Pentru că paternul este portabil şi reproductibil de la un laborator la altul, este posibil
să se dezvolte mai mult în viitor markerii STSs, care să facă posibilă amplasarea rapidă a
oricărei gene în harta moleculară comparată.
Mai întâi este necesar să ne definim asupra a două sau trei situri pare, STS, din
fiecare cromozom, la specia cu care vrem să lucrăm. Apoi, oricând noua genă este
identificată, se stabileşte relaţia linkage dintre aceste gene şi fiecare din locii STS. Noile
gene vor fi cartate în intervalul a 25 cM, pentru unul din locii STS. Odată ce noua genă
este localizată în relaţie cu STS, după aceea vom recurge la cartarea RFLP sau RAPD şi la
selecţia probelor sau primerilor care ne vor permite să identificăm markerii strâns linkaţi
cu noile gene (P. E. Mc Clean, 2002, citat de Viorica Bălan, 2008 ).

3.2.5 Markerii microsateliţi sau SSR, (Simple secvenţe repetate) (Simple sequence
Repeat)
Termenul de microsateliţi a fost introdus în 1989 de Litt & Lutty, citaţi de Kumar,
V.K. Gupta, A.K. Misra, D. R. Modi and B. K. Pandey, în 2009. Markerii microsateliţi
SSR, sunt secţiuni de ADN, constând în repetarea în tandem a unităţi de mono, di, tri, tetra
sau penta nucleotide care sunt regăsite în întreg cuprinsul genomului multor specii de
eucariote inclusiv a speciilor de plante (Powell et al. 1996, citat de Kumar, V.K. Gupta,
A.K. Misra, D. R. Modi and B. K. Pandey, 2009 ).
223
Microsateliţii sunt potriviţi pentru a face distincţie între genotipurile strâns înrudite, care
sunt preferate totuşi în studiul populaţiilor datorită gradului ridicat al variabilităţii genetice
(Smith & Devey, 1994), dar şi în studiul cultivarelor strâns înrudite (Vosman et al., 1992).
Polimorfismul microsateliţilor poate fi depistat prin hibridizarea sudică sau PCR.
Deoarece microsateliţii, ca şi minisateliţii, reprezintă repetarea unor perechi de baze,
designul PCR poate fi conceput prin amplificarea unor secvenţe de 1-6 perechi de baze şi
foarte adesea 20-25 perechi de baze.
Microsateliţii şi secvenţele lor flancate pot fi identificate prin construcţia băncii
genomice inserate, screening-ul băncii genomice cu oligonucleotide sintetice etichetate şi
secvenţializarea clonelor pozitive.
Alternativ, microsateliţii pot fi identificaţi prin screening-ul bazelor pentru
secvenţele microsateliţilor, din care primerii pot fi apoi machetaţi şi proiectaţi pentru specii
înrudite.
Expansiunea şi contracţia genelor repetate SSR ale unor funcţii cunoscute, pot fi
folosite pentru asocierea cu variaţii fenotipice sau cu funcţii, caracteristici şi însusiri
biologice. Markerii SSR pot fi de asemenea utili pentru evaluarea variabilităţii genetice a
speciilor, genurilor, cultivarelor şi biotipurilor prezervate în colecţiile genetice, condiţie
esenţială în procesul de ameliorare a plantelor ( Kumar, V.K. Gupta, A.K. Misra, D. R.
Modi and B. K. Pandey, 2009 ).

3.2.6 Single Nucleotide Polymorphism (SNP)
O nouă clasă de markeri ADN, numiţi SNP, poziţia singurului nucleotid, a început
recent să fie mult preferat în studiile genomice. În fapt, dacă în multe organisme o mare
parte a polimorfismului rezultă din schimbarea poziţiei unui singur nucleotid (mutaţie
punctuală), legată de dezvoltarea tehnicilor de studiere a polimorfismului unui singur
nucleotid, SNPs. Procedura analitică cere informaţii ale secvenţelor de baze, pentru a
proiecta primerii alelici PCR specifici, sau ale probelor de oligonucleotide SNP şi
secvenţele flancate pot fi construite şi secvenţializate sau pot fi realizate prin screening-ul
secvenţelor de bază.
Odată ce locaţia SNPs a fost identificată şi primerii potriviţi sunt proiectaţi, unul
din avantaje este marea posibilitatea a automatizării.
Pentru a obţine o probă completă, multiplicarea PCR şi hibridizarea microarray, sau
automatizarea secvenţializării sunt adesea folosite pentru a detecta prezenţa SNPs.
224
Analizele SNP, pot fi utile pentru diferenţierea cultivarelor în culturile în care este dificil
să fie depistat polimorfismul, aşa cum este spre exemplu în cultura de tomate SNPs, poate
fi de asemenea folosit pentru a completa locusuri în harta linkage, în ordinea localizării
relevante a caracteristicilor şi însuşirilor în genom.
Spre exemplu, în harta linkage de mare densitate a speciei Arabidopsis thaliana, evidenţa
markerilor ADN a fost uşoară după ce SNPs a început să fie disponibil (Cho et al. 1999,
citat de Kumar, V.K. Gupta, A.K. Misra, D. R. Modi and B. K. Pandey, 2009 ).
Totuşi, datorită costurilor ridicate, markerii SNPs nu au devenit încă markeri de rutină.

3. 3 Markerii izozimici
Izozimele sunt markeri proteici. Tehnica este bazată în principal pe variaţia alelică
existentă între diferite proteine. Spre exemplu, alelele dehidrogenazei malice ar îndeplini
corect funcţia enzimatică, dar e posibil ca mobilitatea electroforetică a ambelor variante
alelice să difere. De aceea, două alele nu pot migra spre acelaşi loc în gel de amidon.
Procedeul de identificare a variaţiei izozimice este simplu. Extractul proteic brut este
separat prin electroforeză în gel de amidon. Gelul este după aceea plasat în soluţie care
conţine agenţii ceruţi pentru activitatea enzimatică a enzimelor monitorizate. În plus,
soluţia conţine resturi moarte rezultate din cataliza reactivului folosit pentru colorarea
proteinei. În acest mod variantele alelice ale proteinelor pot fi vizualizate în gel
electroforeză.

3.4 Unele avantaje şi dezavantaje ale celor mai cunoscuţi markeri moleculari pretabili
în ameliorarea plantelor
Mulţi dintre markerii moleculari sunt selectiv neutri. Acest avantaj nu implică însă
nevalabilitatea altor date obţinute tradiţional pentru caracterizarea biodiversităţii, implicit
a biodiversităţii resuselor genetice folosite în ameliorarea plantelor. Ba din contră, datele
obţinute prin metode tradiţionale pentru markeri morfologici şi ecologici au o conotaţie
practică pentru caracterizarea resurselor genetice. Markerii moleculari diferă în multe
caracteristici. De aceea, cercetătorii trebuie să fie foarte atenţi în alegerea şi analizarea
diferiţilor markeri, bazându-se pe avantajele şi dezavantajele tehnicilor de evidenţiere şi a
proprietăţilor markerilor respectivi, aşa cum sunt descrise în tabelul 1.
Unii dintre markerii moleculari au un polimorfism ridicat, alţii au însă un
polimorfism intermediar. Nivelul polimorfismului este important în alegerea markerilor şi
acesta rezultă din substituţia, sau deleţia unor baze, care modifică primerii din siturile
225
încălzite şi desigur recunoaşterea enzimelor de restricţie, sau schimbarea dimensiunii
fragmentului de restricţie şi a produşilor amplificaţi
Tabel 1. Unele avantaje şi dezavantaje ale celor mai cunoscuţi markeri moleculari
pretabili în ameliorarea plantelor
TIPUL
MARKERULUI
AVANTAJE DEZAVANTAJE
RFLP
(Restriction Fragment
Length Polymorphism)

-Abundenţă genomică
- Markeri codominanţi
-Reproductibilitate ridicată
-Filtrele pot fi folosite timp
îndelungat
-Acoperă bine genomul
plantelor
-Poate fi folosit la descendenţe
obţinute din încrucişare în
cadrul speciilor de plante
-Nu necesită informaţii despre
secvenţe de baze nucleotidice
-Poate fi folosit la plante de
încredere, bine testate
-Sunt necesari pentru hărţi
bazate pe clonare
-Necesită o mare cantitate de
ADN de calitate înaltă
-Metodă de detectare
laborioasă, comparativ cu
RAPD
-Dificultate la automatizare
-Necesită marcarea
radioactivă.
- Necesită clonarea şi
caracterizarea probelor.

RAPD
(Randomly Amplified
Polymorphic DNA)

-Abundenţă genomică ridicată
-Acoperă bine genomul
plantelor
-Nu necesită informaţii despre
secvenţele de baze
-Ideal pentru automatizare
-Necesită o mică cantitate de
ADN de calitate acceptabilă
-Nu necesită marcarea
radioactivă
-Metodă relativ rapidă
-Nu oferă informaţii despre
primeri.
-Markeri dominanţi
-Nu sunt reproductibili
-Nu pot fi folosiţi în
interiorul speciilor de plante
-Nu sunt foarte bine testaţi

226
SSR
(Simple Sequence
Repeat)
-Abundenţă genomică
-Reproductibilitate ridicată
-Acoperire completă a
genomului
-Polimorfism ridicat
-Nu necesită marcare
radioactivă.
-Uşor de automatizat
-Oferă informaţii despre alele
multiple (caracteristici
cantitative)
-Nu pot fi folosiţi în
interiorul speciilor
-Necesită informaţii despre
secvenţele de baze
-Nu sunt încă bine testaţi
AFLP
(Amplified Fragment
Length Polymorphism)

-Abundenţă genomică
-Polimorfism ridicat
-Nu necesită informaţii despre
secvenţe de baze
-Pot fi folosiţi la descendenţele
din interiorul speciilor de
plante.
-Se lucrează cu mici fragmente
RFLP
-Utili în construirea hărţilor
secvenţelor învecinate
-Foarte înşelători, datorită
schimbărilor produse în
patern, în relaţie cu
materialele folosite.
-Nu conduc la construirea
hărţilor de consistenţă.
-Necesită lucrul cu primeri
foarte buni
STS
(Sequence-Tagged
Site)
(Secvenţializarea
siturilor repetate)

-Utili în construirea hărţilor
siturilor apropiate
-Nu necesită marcarea
radioactivă
-Acoperă complet genomul
-Reproductibilitate ridicată
-Pot fi folosite filtrele timp
îndelungat
-Metodă laborioasă
-Nu pot fi detectate mutaţii
în afara siturilor repetate
-Necesită informaţii despre
secvenţele de baze.
-Se cere clonarea şi
caracterizarea probelor

IZOZIME -Utile în studiile de evoluţie a
speciilor de plante
-Izolarea este relativ mai uşoară
-Metodă laborioasă
-Polimorfism limitat
-Este o metodă scumpă,
227
decât a ADN.
-Pot fi folosite la descendenţele
din interiorul speciilor de plante
-Nu necesită marcarea
radioactivă
-Nu necesită informaţii despre
secvenţe de baze
fiecare sistem fiind unic
-Trebuie să se cunoască
situaţia ţesutului
-Nu este uşor de automatizat

În alegerea tehnicii adecvate, nivelul polimorfismului detectat de markeri necesită a
fi considerat în relaţie cu gradul prezumtiv de înrudire genetică a materialului biologic
studiat. O mare putere de decizie trebuie să existe atunci când probele provin de la plante
apropiat înrudite. Spre exemplu, analizele genetice ale descendenţelor obţinute în cadrul
speciei sau prin hibridarea între specii cu grad ridicat de rudenie, se vor face folosind
markeri evolutivi rapizi, aşa cum sunt microsateteliţii SSR.
Din contră, dacă se studiază descendenţe obţinute din hibridări între genuri de plante, sau
intergenerice, este mai bine să fie aleşi markerii AFLP sau RFLP, din cauza comigrării
rapide a markerilor evolutivi, care oferă o mică şansă de a fi omologi. Ghidul primar al
selectării markerilor este acela că markerii conservativi, care au o rată evolutivă scăzută
sunt necesari cu condiţia creşterii distanţei evoluţionare (Kumar, V.K. Gupta, A.K. Misra,
D. R. Modi and B. K. Pandey, 2009).

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt tipurile de markeri ADN folosiţi în ameliorarea plantelor?
Răspuns:



2. În ce tip de markeri se încadrează izozimele?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
În ameliorarea plantelor sunt folosite două tipuri de markeri: non PCR din care fac
parte markerii RFLP şi markerii PCR din care fac parte RAPD, AFLP, SSR, SNP.
228
1. Sursele principale de clone derivate genomic pentru cartarea RFLP a plantelor
sunt:
a. cADN
b. PstI
c. cADN şi PstI
Rezolvare: c
De rezolvat:
2. Markerii microsateliţi SSR, sunt secţiuni de ADN, constând în:
a. repetarea nucleotidelor
b. repetarea în tandem a nucleotidelor
c. repetarea în tandem a unităţi de mono, di, tri, tetra sau pentanucleotide,
d. repetarea în tandem a unităţi de mono, di, tri, tetra sau pentanucleotide, regăsite în întreg
genomul plantelor
Rezolvare:
3.5 Tehnici de detectare a polimorfismului ADN
Din cauză că orice moleculă ADN mai mare de 10 perechi de baze conţine în mod
esenţial aceiaşi masă a ratei de schimb, orice procedură care separă moleculele bazată pe
masa moleculară este folositoare pentru a acoperi polimorfismul ADN.
În mod curent, electroforeza pe substrat de gel este frecvent folosită pentru detectarea
acestui polimorfism. Dar, dacă ne mutăm în era genomică, aici apar tehnicile care cern
rapid un mare număr de probe. În mare măsură cea mai recentă procedură este
electroforeza array capilară.
În viitorul apropiat, multe din procedurile curente vor fi plasate în sfera matrixului
asistat de laseri, bazate pe timpul de ionizare a masei spectrofotometrice (MALDI-TOF
MS).
3.5.1 Gel Electroforeza
Gel electroforeza este în mare măsură o tehnică adaptată pentru detectarea
polimorfismului. Probele sunt încărcate pe gel şi li se permite să migreze în mediu electric.
Când ADN este încărcat negativ, probele vor fi legate lângă polul negativ, iar apoi, ele
migrează către polul pozitiv. Separarea moleculelor este strict bazată pe fragmentele mici
ce se mută mai departe pe gel pentru că pot naviga prin pori în gel mai bine decât
moleculele mari.
Cele două matrice folosite pentru separarea moleculelor sunt agaroza şi
poliacrilamida. Capacitatea de separare a fiecărei molecule, este în funcţie de concentraţia
229
polimerului în gel. Tabelul de mai jos arată rezoluţia care poate fi obţinută cu diferite
concentraţii de polimeri.
Agaroză Poliacrilamidă
% Rezoluţie (kb) % Rezoluţie (bp)
0.9 0.5 - 0.7 3.5 1000 – 2000
1.2 0.4 - 6.0 5.0 80 – 500
1.5 0.2 - 3.0 8.0 60 – 400
2.0 0.1 - 2.0 12.
0
440 – 200

Vom alege tipul de polimeri în funcţie de categoria fragmentului care trebuie să fie
remarcat. Astfel, pentru procedura RFLaP şi RAPD, agaroza este polimerul ce trebuie ales.
Pentru că microsateliţii şi procedurile AFLPs generează mici fragmente, pentru comparare
polimerul tipic este poliacrilamida.
În aplicarea gel electroforezei pentru separarea moleculelor spre exemplu, di ethil
bromidul este folosit pentru evidenţierea polimorfismului RAPD, pe agaroză, sau, nitratul
de argint este folosit pentru evidenţierea polimorfismului, atunci când polimerul este
poliacril amida, pentru microsateliţi şi AFLPs. Pentru acest sistem de markeri, vom opta de
asemenea ca să includem radionucleotidele etichetate în timpul aplicării PCR. Dacă această
opţiune a fost aplicată, gelul va fi folosit pentru autoradiografierea filmului. Filmul este
apoi analizat pentru depistarea polimorfismului.
Tehnologia cu laser este de asemenea aplicată pentru sistemul de markeri. Când se
foloseşte acest mod de lucru, primerul este marcat cu difluor. Probele sunt atunci separate
în gel de poliacrilamidă. Dacă probele se scurg spre partea inferioară a gelului, fragmentele
sunt detectate cu laser care detectează de asemenea prezenţa fluorului. Programul din
computer va furniza date care pot fi analizate.
Pentru detectarea RFLPs este necesar a se folosi procedura hibridizării sudice.
Moleculele sunt separate pe gel de agaroză şi apoi transferate pe membrană de nylon.
Membrana va conţine un fidel reprezentant al distribuirii fragmentului găsit pe gel. Proba
secvenţei care ne interesează este apoi hibridizată pe membrană şi proba nelimitată este
trecută printr-o serie de spălări stricte. Membrana este după aceea folosită pentru a fi
230
expusă autoradiografierii filmului. Polimorfismul se determină prin studierea filmului (P.
E. Mc Clean, 2002).

3.5.2 Electroforeza capilar array
Fragmente mici de ADN pot fi separate rapid în capilare înguste. Pentru că este rapid
pierdută căldura din aceste capilare, moleculele pot fi separate rapid, folosind voltaj ridicat.
Aceasta procesează cu viteză mare probele. Recent, instrumentele care conţin capilare
array pot fi găsite pe piaţă. Aceste aparate conţin 8 (Beckman-Coulter) până la 96 (Applied
Biosystems) capilare. Probele pot fi introduse simultan în fiecare din array. Tehnologia
laser este după aceea folosită pentru a detecta probele care au ieşit prin capilare (P. E. Mc
Clean, 2002, citat de Viorica Balan, 2008).
3.5.3 Matrix asistat de laser (Procedeul mass-spectrofotometric MALDI-TOF MS)
MALDI-TOF MS, este un nou procedeu folosit pentru a detecta polimorfismul
microsateliţilor. În general mass-spectrometria implică ionizarea moleculelor, accelerând
ionii în mediu electric şi pasarea ionilor pe un mediu magnetic.
Genotiparea ADN, presupune mişcarea rapidă a moleculelor în mediul magnetic.
MALDI-TOF este o recentă perfecţionare a mass-spectrometriei. Moleculele de ADN
pentru a fi analizate se află împreună cu matrixul neionizat, şi se adaugă în proba ionizată
molecule mari (mai mult de 100.000 daltoni), asemănătoare ADN. Timpul scurs permis
este rapid, pentru o mare sensitivitate a ionilor. Probele pot fi analizate în câteva secunde
folosind acest procedeu.
Procedeul de bază ce urmăreşte amplificarea PCR, se soldează cu producerea
primerilor specifici ai microsateliţilor. Este foarte bine dacă primerii sunt localizaţi cât mai
apropiat posibil. Aceasta ne asigură că moleculele mai mici au fost amplificate. Primerii
conţin molecule ataşate de biotin. Produsul rezultă din reacţia PCR cu picături de
streptavidin magnetic. Produsul este amestecat cu matrixul şi apoi analizat. Ambele alele
ale individului heterozigot pot fi uşor evaluate. În unele cazuri, alelele diferă printr-o
singură copie a tetranucleotidului repetat (P. E. Mc Clean, 2002).
TEST DE EVALUARE
1. Ce este gelelectroforeza?
Răspuns:



Gel electroforeza este în mare măsură o tehnică adaptată pentru detectarea
polimorfismului markerilor ADN.
231
2. Ce se petrece cu fragmente mici de ADN prin aplicarea electroforezei capilar
array?
Răspuns:

Exerciţii:
Exemplu rezolvat:
1. Probele sunt introduse în fiecare din capilarele array:
a. simultan
b. pe rând
c. după un timp
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. MALDI-TOF MS, este un nou procedeu folosit pentru a detecta:
a. polimorfismul microsateliţilor
b. diversitatea markerilor
c. specificitatea markerilor
Rezolvare:

3.6.Tipuri de populaţii folosite în cartarea moleculară
F
2
, backross şi recombinanţii autofecundaţi sunt trei tipuri primare ale populaţiilor
folosite pentru cartarea moleculeră. Populaţia F
2
este dezvoltată prin autopolenizarea
indivizilor F
1
(polenizarea speciilor). Aceşti indivizi F
1
s-au obţinut prin încrucişarea a doi
părinţi care prezintă un semnificant polimorfism pentru orice tip de loci pe care îl vom
evalua. Populaţiile backross se dezvoltă din încrucişarea indivizilor F
1
cu unul dintre cei
doi părinţi folosiţi în încrucişarea iniţială. Deficienţa majoră a folosirii populaţiilor F
2
sau
backross este aceea că aceste populaţii nu sunt eterne. De aceea, sursa de ţesuturi pentru
izolarea ADN sau a proteinelor va fi epuizată după un timp, când se va începe cartarea unei
alte populaţii. Populaţiile de linii recombinante inbreed pot fi o soluţie pentru rezolvarea
acestei probleme. Liniile recombinante inbreed sunt dezvoltate prin selecţia unei singure
seminţe dintr-o plantă a populaţiei F
2
. Singurul descendent din singura sămânţă este
repetat pentru câteva generaţii. Se ajunge într-un punct, în care toate seminţele de la o
singură plantă devin o cantitate. Spre exemplu, populaţia F
34
RI a trecut prin etapa de
singură sămânţă şi singurul descendent a generaţiei F3 şi apoi întreaga cantitate de seminţe
a fost folosită pentru obţinerea generaţiei F
4.
Această populaţie de seminţe poate fi apoi
232
semănată pentru obţinerea liniilor de indivizi. Important de ştiut, că fiecare linie este fixă
pentru multe posibilităţi de recombinare.

Nivelul de
inbreed a
Populaţiei RI
% de homozigotare la fiecare
locus a liniilor inbreed
F
3:4
75.0
F
4:5
87.5
F
5:6
92.25
F
6:7
96.875
F
7:8
98.4375
F
8:9
99.21875
Aceste linii au câteva utilizări. Prima este aceea că poate fi folosită pentru a obţine
harta genetică, deoarece este esenţial că populaţia eternă F
2
are posibilităţi nelimitate de
cartare. În plus, aceste linii pot fi evaluate pentru caracteristicile morfologice, cum ar fi
rezistenţa la boli, sau culoarea florilor, sau pentru caracteristici cantitative, cum sunt
producţia şi maturitatea. Aceste date pot fi apoi compilate, iar caracteristicile pot fi
amplasate în harta moleculară construită. Aceste linii sunt forte pentru analiza
caracteristicilor cantitative, deoarece replicările obţinute pot fi analizate folosind material
genetic identic. Caracteristicile cantitative pot fi astfel folosite pentru a determina dacă
vreun marker molecular este strâns asociat cu aceste caracteristici.

TEST RECAPITULATIV PENTRU TEMA NR. 3 (Capitol 3)

1. Secvenţializarea ADN este:
a. procesul determinării ordinei bazelor;
b. determinarea bazelor;
c. procesul determinării bazelor nucleotidice;
d. procesul determinării bazelor nucleotidice în spirala ADN.
Rezolvare:
2. Metoda Sanger se bazează pe:
a. determinarea secvenţelor de nucleotide la plante
233
b. terminaţiile replicării ADN in vitro
c. încălzirea primerului din fragmentul de ADN
Rezolvare:
3. Markerii RAPD se bazează pe:
a. amplificarea PCR
b. amplificarea PCR a locusurilor randomizate din genomul plantelor
c. amplificarea microarray
Rezolvare:
4. Markerii AFLP sunt generaţi prin:
a. procedura digestiei restrictive
b. amplificarea PCR
c. procedura combinării digestiei restrictive cu amplificarea PCR
Rezolvare:
5. STSs, se dezvoltă din:
a. primele secvenţe ale produsului final RAPD, sau a clonelor folosite ca probe RFLP
b. primele secvenţe ale produsului final RAPD
c. clone folosite ca probe RFLP
Rezolvare:
6. Prezenţa SNP este detectată prin:
a. multiplicarea PCR
b. hibridizarea microarray
d. multiplicarea PCR şi hibridizarea microarray
Rezolvare:
7. Markerii SSR se vor folosi în analizele genetice:
a. analizele genetice ale descendeţelor apropiate genetic
b. analizele genetice ale descendenţelor din specii îndepărtate genetic
Rezolvare:
8. Tipurile de populaţii primare folosite pentru cartarea moleculară sunt:
a. populaţia F2
b. populaţia backross
c. populaţia inbreed
d. populaţii F2, backross şi linii recombinate inbreed
Rezolvare:
9. Indivizii F
1
sunt obţinuţi prin:
234
a. autofecundarea a doi părinţi
b. încrucişarea a doi părinţi
c. încrucişarea a doi părinţi cu polimorfism ridicat
Rezolvare:
10. Populaţia F
2
este dezvoltată prin:
a. autopolenizarea indivizilor F
1

b. încrucişarea indivizilor F
1

c. încrucişarea F
1
cu unul dintre părinţi
Rezolvare:

REZUMATUL TEMEI NR. 3 (Capitol3)

În ultimele câteva decade, folosirea markerilor moleculari, care relevă polimorfismul
ADN, a jucat un rol important în dezvoltarea studiilor de genetică şi de biotehnologie cu
aplicabilitate în ameliorarea plantelor. După cum cunoaştem, markerii folosiţi în predicţia
genotipului şi a fenotipului plantelor pot fi: morfologici, biochimici şi mai nou markeri
moleculari, sau markeri ADN. Cei mai folosiţi markeri ADN, sunt de două tipuri şi anume:
1). markeri non PCR, RFLP şi 2). markeri PCR sau microsateliţi, din care fac parte
markerii RAPD, AFLP, SSR, SNP.
Unii dintre markerii moleculari au un polimorfism ridicat, alţii au însă un
polimorfism intermediar. Nivelul polimorfismului este important în alegerea markerilor şi
acesta rezultă din substituţia sau deleţia unor baze, care modifică primerii din siturile
încălzite şi desigur recunoaşterea enzimelor de restricţie, sau schimbarea dimensiunii
fragmentului de restricţie şi a produşilor amplificaţi.
În mod curent, electroforeza pe substrat de gel este frecvent folosită pentru detectarea
acestui polimorfism. Dar, dacă ne mutăm în era genomică, aici apar tehnicile care cern
rapid un mare număr de probe. În mare măsură, cea mai recentă procedură este
electroforeza array capilară.
În viitorul apropiat, multe din procedurile curente vor fi plasate în sfera matrixului
asistat de laseri, bazate timpul de ionizare a masei spectrofotometrice (MALDI-TOF MS).
F
2
, backross şi recombinanţii autofecundaţi sunt trei tipuri primare ale populaţiilor folosite
pentru cartarea moleculară.


235
Bibliografie selectivă
1.Antohi Şt. , Lucian Gavrilă,1981 Progrese în genetica moleculară,Editura ştiinţifică şi
enciclopedică Bucureşti , 481pp
2. Grenbaum et al,1981 "Methylation of Cytosines in Higher Plants", publicată în Nature
297:86 August 1981
3. Griffiths, Anthony J. F.; Miller, Jeffrey H.; Suzuki, David T; Lewontin, Richard C.;
Gelbart, William M. (Eds.) (1993) An Introduction to Genetic Analysis (5th ed.)Chap 5
New York: W.H. Freeman and Company ISBN -0-7167-2285-2
4. P. E. Mc Clean, R.K. Lee, C. Otto, P. Gepts and M. J. Basset, 2002 Molecular and
Phenotipic Mapping of Genes Controlling Seed Coat Pattern and color in Common Bean
(Phaseolus vulgaris L), http://www.plantsciences.ucdavis.edu
gepts/McClean%20et%20al.%202002.pdf
5.P. Kumar, V.K. Gupta, A.K. Misra, D. R. Modi and B. K. Pandey, 2009, Potential of
Molecular Markers in Plant Biotechnology, Plant Omics Journal Southern Cross Journals
2(4):141-162 ISSN: 1836-3644, http://www.pomics.com
6.Tharachand C, Immanuel Selvaraj C and Mythili MN Research in Plant Biology, 2012
Molecular markers in characterization of medicinal plants:An overview Research in Plant
Biology, 2(2): 01-12, 2012 ISSN 2231-5101, http:// www.resplantbiol.com

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful