Starea de veselie interioară

Pentru creştin vremurile nu sunt niciodată propice pentru asemenea exerciţii sufleteşti sau, poate, tocmai adversitatea vremurilor este cea care uşurează întoarcerea spre veselia interioară. Veselia interioară, ca stare de rugăciune neîncetată, nu are nimic de-a face cu divertismentul, cu tot felul de terapii care promit liniştea, bunăstarea sufletească, fericirea, mântuirea. “Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, de opoziţie faţă de păcat şi patimă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.” ( Părintele Arsenie Papacioc) Textul sugerează, că această veselie interioară nu poate fi recomandată decât celui/ celei care, pe drumurile vieţii, aparent din întâmplare (în creaţia lui Dumnezeu nimic nu este întâmplător) sau căutând, dă peste Dumnezeu şi întâlnirea nu se lasă fără urmări. Târâş-grăpiş, ca femeia cu fiica bolnavă, se duce după Pâinea Vieţii alegându-se, azi cu o firimitură, mâine cu trei, o vreme cu nimic, pe neaşteptate cu o prescură şi tot aşa până se termină firul vieţii acesteia. Pe această cale, nevoinţele sunt căutate, aşteptate şi acceptate cu bucurie fiind… bucurii! Şi, chiar în lume fiind (nu în mănăstire), cu cel/cea care se ţine scai de Dumnezeu se pot întâmpla cele de mai jos: DACĂ … Deci, dacă ai ajuns la ceea ce zice cuvântul: Noi ne-am schimbat în acelaşi chip din slavă în slavă (2 Corinteni III, 18); dacă se împlineşte cu tine cuvântul Apostolului, care zice: Şi pacea lui Dumnezeu să stăpânească în inimile voastre (Coloseni III, 15); dacă în mintea ta se află Iisus Hristos; dacă ai ajuns la acest cuvânt: Din întuneric a strălucit în inimile voastre cunoştinţa lui Dumnezeu (2 Corinteni IV, 6): dacă se împlineşte la tine cuvântul: Mijloacele voastre să fie încinse şi candelele aprinse, şi să fiţi ca slujitorii care aşteaptă întoarcerea stăpânului lor de la nuntă (Luca XII, 35-36), pentru ca gura ta să nu rămână închisă şi fără răspuns în mijlocul Sfinţilor: dacă ştii ca şi fecioarele cele înţelepte, că se află untdelemn în vasul tău, pentru ca să intri în cămara cea de nuntă şi să nu rămâi afară (Matei XXV,1-13); dacă simţi că mintea, sufletul şi trupul tău sunt desăvârşit unite şi vor învia curate în Ziua Domnului nostru Iisus Hristos; dacă conştiinţa ta nu te mustră, nici nu te mai osândeşte; dacă te-ai făcut prunc după cuvântul Domnului, Care zice: Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor (Matei XIX, 14), apoi în adevăr te-ai logodit Lui şi Duhul Sfânt te-a înfiat ca moştenitor, încă fiind în trup. (Cuv. Isaia Pustnicul, sec. IV)

Aceasta este de fapt voia la care ne referim când spunem “facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Fie nouă, tuturor! Nicuşor Gliga Bucureşti/23 septembrie 2013 Vezi şi compară cu : DACA – Rudyard Kipling http://www.pruteanu.ro/MeritaImag+Texte/if-daca-bil+.htm

ANTI-DACA – Kostas Varnalis http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/v/kostas-varnalis6zuddpp/anti-daca-6zuddpp.html#.Uj_0gMamjTo

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful